17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/1

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică

COM(2007) 226 final

(2008/C 151/01)

La 30 aprilie 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 decembrie 2007. Raportor: dl Iozia, coraportor: dna Mader-Saussaye.

În cea de-a 441-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 ianuarie 2008 (ședința din 16 ianuarie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 129 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 1 abținere.

1. Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European împărtășește obiectivul Cărții verzi, și anume dezvoltarea pieței interne a serviciilor financiare cu amănuntul, încercând să identifice și să înlăture toate obstacolele artificiale și nejustificate care limitează posibilitățile cetățenilor europeni de a exploata direct și pe deplin avantajele acesteia, în ceea ce privește costurile și calitatea ofertei. În opinia Comitetului, Cartea verde ia doar parțial în considerare realitatea serviciilor și a produselor financiare și neglijează tema distribuției, factor determinant pentru concurență.

1.2

Comitetul Economic și Social European susține obiectivul Comisiei de a stimula oferta de produse de calitate și inovatoare, favorizând libera circulație a produselor bancare și de asigurare, în prezent penalizate de constrângerile naționale de natură normativă sau fiscală care limitează această circulație.

1.3

Principiul general care stă la baza Cărții verzi privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică se referă la îmbunătățirea satisfacției consumatorilor. Difuzarea și utilizarea acestor servicii sunt tot mai răspândite, drept pentru care inițiativele în acest domeniu au un caracter de interes general. O mai mare integrare a serviciilor financiare cu amănuntul ar putea duce la reducerea costurilor prin consolidarea concurenței. Avantajele pentru consumatori se vor putea concretiza, cu condiția ca sistemul financiar european să-și mențină competitivitatea în interiorul și în exteriorul Uniunii.

1.4	Deși împărtășește ipoteza potrivit căreia este util să se reducă fragmentarea piețelor cu amănuntul, Comitetul Economic și Social European subliniază faptul că, în general, acestea sunt în mod inevitabil mai segmentate decât piețele cu ridicata.

1.5

Comitetul Economic și Social European observă că logica pieței se orientează către alte modele. Piața mondială se construiește cu ajutorul unor procese de consolidare transfrontaliere. Băncile și societățile de asigurări multinaționale își urmează strategia de achiziții printr-o intensificare a mobilității ofertei. Cu toate acestea, procesele de consolidare transfrontalieră au sau vor putea avea repercusiuni negative grave asupra ocupării forței de muncă. Eventualele achiziții ar putea antrena pierderea a zeci de mii de locuri de muncă, deși, în practică, aceste pierderi nu se concretizează întotdeauna. Acest pericol a fost deja evocat de Comitetul Economic și Social European, care a propus măsuri prin care să se poată face față acestei situații de urgență socială, cum ar fi sistemele de formare și reciclare profesională, precum și „amortizoarele” sociale (1), care sunt, de altfel, prevăzute de numeroase acorduri colective din sectorul bancar european.

1.6

Comitetul Economic și Social European consideră că este fundamental să fie adoptate toate inițiativele care permit creșterea competenței și a cunoștințelor consumatorilor. Cunoașterea unor informații esențiale și complete este indispensabilă pentru protecția acestora, ținând desigur cont întotdeauna de faptul că produsele și serviciile financiare nu pot fi comparate cu alte produse și servicii. Nu cantitatea de informații primează: consumatorii au, înainte de toate, nevoie de informații de calitate.

1.7

1.8

CESE consideră că este indispensabilă abordarea acestei chestiuni într-o reglementare clară, care să se opună practicilor care antrenează sau presupun potențiale conflicte de interese, stimulente în funcție de vânzări și sisteme de recompensă pentru personal, practici împrumutate din sectorul distribuției comerciale și legate de valoarea-țintă a volumului de vânzări în cazul unor produse date. CESE preconizează inițierea unei dezbateri specifice între întreprinderi, consumatori și operatorii din sector, care ar putea constitui prima etapă în satisfacerea unei cerințe de bază a consumatorului, și anume încrederea în transparența comportamentului instituțiilor bancare și de asigurare.

1.9

Comitetul Economic și Social European recomandă instituțiilor bancare și de asigurare să dezvolte o formare profesională specifică pentru salariații proprii. Într-adevăr, o competență sporită a operatorilor poate spori protecția de care se bucură consumatorii. Fără a aduce atingere autonomiei părților, astfel de proiecte ar putea fi discutate în cadrul dialogului social între UNI-Europa Finance, federația sindicală europeană din sector și organizațiile reprezentative ale instituțiilor bancare și de asigurare.

1.10

Comitetul Economic și Social European ia act de faptul că Comisia este mai favorabilă decât în trecut adoptării unui regim opțional, denumit „al 28-lea regim”. Pe lângă regimul opțional european, ar fi oportună adoptarea unui cod deontologic european, definit autonom de către operatori, discutat și convenit cu serviciile competente ale Comisiei și cu asociațiile reprezentative ale utilizatorilor și lucrătorilor din sector. Acest cod se referă în special la relația între întreprindere și client în domeniul serviciilor financiare.

1.11	CESE împărtășește preocupările referitoare la transparența condițiilor bancare. Eterogenitatea prețurilor și a formulelor tarifare conduce la absența simetriei și la dificultatea de a compara prețurile,, iar informațiile referitoare la comisioanele aplicabile lipsesc adesea.

1.12

Comitetul o susține pe dna Kuneva, comisarul pentru protecția consumatorilor, care și-a fixat trei obiective principale în ceea ce privește strategia politică pentru consumatori 2007-2013:

—	întărirea poziției consumatorilor;

—	creșterea bunăstării economice și neeconomice a consumatorilor europeni;

—	protecția eficientă a consumatorilor.

CESE este pe punctul de a emite un aviz specific pe această temă. Comisia a propus Consiliului în mai 2007 o directivă privind consumatorii și creditul.

1.13

Comitetul Economic și Social European împărtășește ideea conform căreia mobilitatea clienților reprezintă un factor important al dezvoltării sectorului serviciilor financiare în ceea ce privește atât calitatea, cât și eficiența. Comitetul Economic și Social European consideră totuși că nu este cazul să se fixeze obiective excesiv de optimiste în materie de mobilitate a consumatorilor în sectorul serviciilor financiare.

1.14

În sectorul financiar, relațiile de încredere sunt foarte importante, ținând cont de faptul că majoritatea produselor sunt specifice și presupun angajamente pe termen lung între vânzător și cumpărător. Există numeroase motive care pot explica de ce consumatorii consideră mai dificilă stabilirea relațiilor de încredere cu intermediari care nu sunt prezenți în mod direct în țara lor.

1.15

Serviciile financiare sunt percepute prin intermediul descrierii pe care o fac prospectele de informare și termenii contractelor: problema lingvistică și culturală nu trebuie așadar subestimată. În acest sens, Comitetul Economic și Social European consideră că nu ar fi nici realist, nici corect să se impună intermediarilor redactarea prospectelor de informare și a condițiilor contractuale în toate limbile Uniunii. Problema barierei lingvistice riscă așadar să rămână nesoluționată pe termen mediu și să constituie o frână importantă în calea mobilității transfrontaliere a consumatorilor.

1.16

Comitetul Economic și Social European împărtășește ideea conform căreia ar fi utilă examinarea atentă a legitimității obstacolelor din calea mobilității consumatorilor, cum ar fi comisioanele mari de închidere de cont, insuficienta transparență a informației, aspectele contractuale ale serviciilor financiare care tind, prea adesea, să creeze constrângeri care îngreunează schimbarea produsului sau a furnizorului, cum se întâmplă în unele țări. Pe de altă parte, Comitetul Economic și Social European subliniază existența unor constrângeri tehnice, de reglementare, fiscale și juridice, care sunt adesea greu de depășit pentru a crea condițiile care să permită mobilitatea consumatorilor la nivelurile indicate de Comisie. De asemenea, simplificarea reglementărilor în materie de servicii financiare riscă să determine o scădere a nivelului de protecție a consumatorilor. Eliminarea obstacolelor nu trebuie să fie sinonimă cu creșterea prețurilor produselor și nici cu deteriorarea normelor de protecție existente.

1.17	Dificultatea armonizării cadrului măsurilor de protecție, care a apărut, de exemplu, cu ocazia procesului de revizuire a directivei privind creditul de consum, poate da consumatorilor impresia că statul în care a fost achiziționat serviciul condiționează în mare măsură nivelul de protecție oferit.

1.18

1.19

Comitetul Economic și Social European consideră primordială reducerea distanței care separă instituțiile financiare de clienți. Dacă țările democratice, cu o economie de piață, au reușit să stabilească drepturi minime pentru consumatori, cum ar fi dreptul legal al rezidenților care îndeplinesc condițiile de onorabilitate de a dispune de un cont bancar — drept care ține de cetățenie —, este ușor de imaginat că aceste bune practici ar putea deveni, prin intermediul unei armonizări cu legislațiile și practicile naționale, un patrimoniu comun al Uniunii (2).

1.20

Pentru a elabora prezentul aviz, CESE a considerat oportună convocarea unei audieri a organizațiilor întreprinderilor, consumatorilor și lucrătorilor. Punctele de vedere exprimate de aceste organizații sunt rezumate în aviz. CESE împărtășește îngrijorările legitime ale consumatorilor în ceea ce privește necesitatea de a îmbunătăți situația, pentru a deschide efectiv piața unică activităților financiare cu amănuntul și pentru a elimina obstacolele artificiale care stau în calea acesteia. Cartea verde are meritul de a fi deschis o dezbatere importantă; considerațiile obiective ale mediului antreprenorial și solicitările formulate de reprezentanții lucrătorilor merită să li se acorde atenția necesară pentru a permite îmbunătățirea generală a cooperării între diverși actori economici și sociali; în consecință, înainte de adoptarea oricărei măsuri, este necesară organizarea unui forum specific de discuții între reprezentanții diferitelor interese menționate anterior, care trebuie conciliate.

2. Introducere

2.1

Prin publicarea Cărții verzi, Comisia definește politica pe care intenționează să o adopte în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul și a cărei definiție include următoarele servicii: „conturi curente, plăți, credite personale sau ipotecare, economii, pensii, investiții și produse de asigurări, atunci când sunt oferite consumatori individuali, inclusiv micilor investitori”.

2.2

Pentru a le permite cetățenilor din Uniunea Europeană să beneficieze de avantajele pieței unice, ținând cont de dificultățile încă prezente, precum și de dezvoltarea insuficientă a activității transfrontaliere, Comisia consideră că divergențele dintre cadrele de reglementare și măsurile fiscale, precum și fragmentarea pieței constituie bariere în calea intrării pe piață.

2.3

Comisia dorește să determine o scădere a prețurilor și pentru aceste servicii, bazându-se pe forțele pieței și pe concurență și angajându-se să adopte inițiativele care s-ar impune în cazul nerespectării reglementării comunitare. În Cartea verde, Comisia susține și posibilitatea adoptării de măsuri legislative, după caz.

2.4	Comisia își propune să stimuleze oferta de produse de calitate și inovatoare, favorizând libera circulație a numeroase produse bancare și de asigurare, care sunt în prezent penalizate de constrângerile naționale de natură normativă sau fiscală, care limitează această circulație.

2.5	În ceea ce privește cadrul de reglementare, Comisia relansează dezbaterea privind cel de-al „28-lea regim” (și înlătură, aparent, toate îndoielile anterioare).

3. Observații

3.1	În prezentul aviz, Comitetul Economic și Social European nu va răspunde întrebărilor distincte formulate în Cartea verde, ci va încerca să realizeze o evaluare globală a celor mai importante teme abordate în aceasta.

3.2

Comitetul Economic și Social European subliniază necesitatea stabilirii unei distincții între produse și servicii financiare. Primele fac obiectul unei achiziții, cumpărătorii devenind „proprietari” ai acestora (de exemplu titluri, fonduri, asigurări) pe propriul risc. În cazul serviciilor bancare, cumpărătorul este un utilizator și nu un proprietar (de exemplu credite personale, împrumuturi, creditare pe descoperit de cont etc.). Riscul este suportat de vânzătorul serviciilor. În opinia Comitetului, Cartea verde ia doar parțial în considerare realitatea serviciilor și produselor financiare și neglijează tema distribuției, factor determinant pentru concurență. Diferitele canale de distribuție și diferitele tipuri de oferte prezintă caracteristici care pot avea un impact determinant atât asupra prețurilor (oferte de asigurare RCA prin telefon sau internet), cât și asupra fiabilității și competenței factorilor abilitați (instituții financiare, magazine mari, agenții de brokeraj, oficii poștale etc.). CESE consideră necesară extinderea dezbaterii pentru a include și canalele de distribuție netradiționale, precum și legătura între produsele și sistemele de distribuție.

3.2.1

Segmente: pentru a lua în considerare dimensiunea serviciilor financiare în raport cu consumatorii, este necesară segmentarea serviciilor, apoi examinarea punctelor de vânzare cu amănuntul — sistemul de distribuție — prin intermediul cărora consumatorii pot avea acces la diferite servicii, precum și gradul de concurență din cadrul acestui sistem. Serviciile financiare personale pot fi segmentate în mod firesc în trei grupuri: servicii bancare cu amănuntul, asigurarea riscurilor personale și produsele de economisire și de investiții.

3.2.2 Servicii bancare cu amănuntul (3)

3.2.2.1

În mod tradițional, clienții obțin toate serviciile bancare cu amănuntul prin intermediul unor contacte cu personalul angajat în oficiile bancare, după ce li s-a stabilit identitatea și buna-credință. În majoritatea țărilor, numeroase bănci își fac concurență. Pentru a pătrunde pe o piață internă, este mai practic pentru o bancă străină să achiziționeze o bancă deja existentă decât să creeze o nouă rețea, ceea ce ar lua timp și ar crea și mai multă concurență (achiziționarea Abbey National de către Santander, achiziționarea ABN Amro de către Fortis, RBoS și Santander etc.). De fapt, alegerea consumatorilor depinde de competitivitatea piețelor naționale, întrucât consumatorii trebuie să aleagă una din băncile prezente pe piața națională.

3.2.2.2

Serviciile bancare prin internet sunt în plină dezvoltare, dar este posibil ca acestea să rămână o activitate cu caracter național, deoarece marca trebuie să fie cunoscută și să beneficieze de încrederea consumatorilor, în timp ce băncile depind, în mod necesar, de reglementările naționale pentru a determina identitatea și buna-credință a clienților lor.

3.2.2.3

Serviciile bancare prin internet și prin telefon oferă acces la servicii bancare 24 de ore din 24 și 7 zile din 7, ceea ce constituie un progres remarcabil în raport cu epoca în care acest acces depindea de ora deschiderii băncilor.

3.2.2.4

În timp ce concurența pentru clienții care doresc o gamă completă de servicii se limitează, în mod necesar, la băncile universale, există un grad ridicat de selecție a clienților (cherry picking) de către bănci precum American Express și MNBA, în special în domeniul cardurilor de credit. Aceste servicii oferite prin canale de vânzare directă sunt disponibile în întreaga Uniune Europeană. Titularilor cardurilor de credit li se oferă apoi acces la bancomate și credite de consum extinse. Consumatorii pot beneficia astfel de concurența între băncile naționale și internaționale. În același timp, această situație dă, totuși, naștere unor temeri legate de accelerarea îndatorării persoanelor fizice.

3.2.2.5

Băncile cu amănuntul nu se limitează la oferta de servicii cu amănuntul. Aplicând o strategie descrisă adesea sub denumirea „bancasigurare”, acestea oferă, în prezent, întreaga gamă de produse și servicii financiare cu amănuntul. Agențiile și bazele de date despre clienți pe care le dețin le asigură capacitatea de distribuție către o clientelă captivă, ceea ce reprezintă o valoare enormă. Băncile tind să-și aplice marca pe majoritatea sau pe toate produsele și serviciile financiare oferite clienților, dar aceste produse „de marcă” nu au neapărat cel mai bun preț și nici nu sunt mai rentabile din punct de vedere economic.

3.2.3 Asigurarea riscurilor personale (4)

3.2.3.1

Alegerea consumatorilor în materie de asigurare a riscurilor personale depinde de vigoarea și de extinderea sistemului de distribuție independent oferit de intermediari, cum ar fi brokerii și consilierii financiari independenți. Rolul tradițional al intermediarului este de a oferi cele mai bune sfaturi, în funcție de situația specifică fiecărui client. În cadrul activității sale, intermediarul ține cont de preț, dar și de valoarea intrinsecă a ofertei.

3.2.3.2

La fel ca în cazul activităților bancare, și în acest sector se asistă la fenomenul de selecție a clienților (cherry picking) de către instituțiile de asigurare, care își aleg clienții din categoriile cu risc scăzut.

3.2.3.3

Atât activitățile întreprinderilor care practică vânzarea directă, cât și rolul intermediarului se confruntă, în prezent, cu provocarea reprezentată de site-urile internet care oferă comparații online cu produsele concurente, în special în domeniul asigurărilor auto. Această dezintermediere pune accentul pe preț și tinde să facă din toate produsele simple mărfuri.

3.2.3.4

Pentru a le permite consumatorilor să beneficieze de cele mai bune opțiuni în materie de asigurare a riscurilor personale, inclusiv în ceea ce privește asigurarea auto, trebuie să existe o alternativă la circuitele de distribuție a bancasigurării. Aceasta implică absența obstacolelor anticoncurențiale din calea creării de rețele de intermediari independenți sau a distribuției prin internet.

3.2.4 Produse de economisire și de investiții (5)

3.2.4.1

Produsele de economisire și de investiții reprezintă unul din principalele segmente de activitate ale băncilor. Este vorba, de asemenea, despre segmentul care oferă cea mai vastă gamă de produse concurente și sistemul cel mai dezvoltat de intermediari independenți. Observațiile formulate anterior cu privire la produsele de asigurare a riscurilor personale se aplică și alegerii consumatorilor din acest segment. Reglementările impun ca membrii personalului bancar care oferă consiliere clienților în materie de economisire și investiții să precizeze că, în calitate de angajați ai băncii, nu pot vinde decât produsele comercializate de banca de care aparțin și că acestea nu sunt neapărat nici cele mai ieftine, nici cele mai rentabile.

3.2.4.2

Consumatorilor li se solicită să profite, în țările lor, de sistemele de economisire sponsorizate de stat. Întreprinderile internaționale vor furniza produse concurente în cadrul acestor sisteme, în cazul în care volumul comercial este atrăgător sau există canale de distribuție.

3.2.4.3

Creditul ipotecar este un produs esențial pentru consumatori. Piețele naționale cele mai dezvoltate sunt caracterizate de prezența a numeroși furnizori de credite ipotecare, care se adaugă băncilor și rețelei foarte sofisticate de consilieri independenți susținuți de o intensă activitate de marketing direct. Concurența a creat o piață extrem de inventivă, cu o ofertă abundentă de produse diferite, clienții trecând adesea de la un furnizor de credite la altul, în funcție de evoluția termenilor și condițiilor. Dat fiind numărul atât de mare de opțiuni, clienții trebuie să beneficieze de cele mai bune îndrumări din partea consilierilor.

3.2.4.4

Pensiile personale, investițiile colective, acțiunile și instrumentele financiare derivate de pe piața de capital sunt, de asemenea, produse complexe, care necesită cea mai bună consiliere a clientului, pe baza unei cunoașteri aprofundate a situației acestuia. Consumatorul trebuie să aibă așadar acces la consilieri și intermediari competenți care să aibă, la rândul lor, acces la o gamă largă de opțiuni de produse. Astfel cum s-a menționat anterior, consilierii angajați de bănci trebuie să urmărească neîncetat să dea cele mai bune îndrumări.

3.2.5

Cartea verde pune accentul pe a oferi avantajele pieței unice consumatorilor de servicii financiare cu amănuntul. Problema centrală este linia de demarcație între băncile cu amănuntul și restul sectorului. Băncile se bucură de o poziție imbatabilă în privința serviciilor bancare cu amănuntul, dat fiind că numără deja toți utilizatorii de servicii financiare printre clienții lor. Aceasta le conferă o putere de piață unică. Natura consilierii oferite de personalul băncilor este esențială pentru buna funcționare a pieței: într-adevăr, în domeniul asigurării riscurilor personale și al economisirii și investițiilor, există produse și sisteme de distribuție alternative pe care consumatorii ar trebui să le aibă în vedere dacă se dorește ca aceștia să aibă acces la toate posibilitățile pieței.

3.2.6

Prin urmare, existența unei rețele de intermediari independenți calificați și apariția unor canale de distribuție de produse financiare pe internet sunt primordiale pentru buna funcționare a pieței.

3.3 Sinteza și rezultatele audierii publice

3.3.1

În cursul unei audieri organizate de CESE au fost evidențiate anumite aspecte critice importante, pe care asociațiile reprezentative ale consumatorilor, întreprinderilor și lucrătorilor le semnalaseră deja în răspunsurile consemnate în documentele transmise Comisiei.

3.3.2

Dezbaterea a evidențiat convergențele existente cu obiectivele propuse de Comisie și dificultățile concrete întâmpinate cu privire la anumite teme. Cartea verde nu explică cum pot fi depășite atât constrângerile juridice și fiscale (cum ar fi legea privind spălarea banilor și cea privind finanțarea unor activități teroriste care necesită identificarea personală a clientului (KYC — Know Your Customer) în vederea deschiderii unui cont sau pentru realizarea anumitor operațiuni financiare), cât și obstacolele din calea deplinei integrări a piețelor, aruncând astfel o lumină negativă asupra fragmentării piețelor cu amănuntul și solicitând practic punerea în aplicare a unor procese suplimentare de consolidare a pieței naționale și, mai ales, transnaționale.

3.3.3

Operatorii consideră că cererea de mobilitate este supraestimată și solicită să se verifice, cu precizie și în mod aprofundat, cererea reală de pe piață, având în vedere că dispozițiile referitoare la sistemul european de plată ar fi trebuit să contribuie la reducerea interesului consumatorilor. Solicitarea de modificare a întregului sistem de numerotare a conturilor europene, pentru a facilita portabilitatea numerelor de cont, pare disproporționată, deoarece oferă avantaje modeste la costuri exorbitante care ar trebui repartizate tuturor consumatorilor.

3.3.4

A reieșit, de asemenea, necesitatea de a evalua toate măsurile corespunzătoare în vederea „unei mai bune reglementări” a sectorului. Sectorul bancar solicită o reducere a măsurilor obligatorii, pentru a permite pieței să reacționeze spontan la cerere și pentru a găsi punctul de echilibru pe o piață din ce în ce mai prudentă și mai specializată.

3.3.5

În domeniul asigurărilor, mai mult decât în sectorul bancar, cererea referitoare la segmentul serviciilor cu amănuntul se orientează către piața națională, iar gradul de satisfacție al clienților (83 %) nu lasă în nici un fel să se întrevadă o eventuală modificare structurală a cererii. Pe de altă parte, au apărut preocupări legate de faptul că anumite măsuri importante pentru societățile de asigurare, în special în domeniul reasigurării, sunt pe punctul de a expira, precum cele prevăzute de Regulamentul 358/2003, iar Comisia intenționează să nu reînnoiască Regulamentul de scutire pe categorii (RSC) în 2010. Dacă această reînnoire nu va avea loc, acest lucru va însemna că nu va mai exista claritatea juridică pe care acesta îl garantează. Cooperarea pozitivă asigurată în prezent de RSC ar putea fi abandonată de către asigurători din motive prudențiale, privându-i pe consumatori și asigurători de beneficiile tangibile ale cooperării, cum ar fi mobilitatea consumatorilor, comparabilitatea produselor, capacitatea de asigurare, deschiderea piețelor către întreprinderile mici și mijlocii și noile întreprinderi intrate pe piață.

3.3.6

Reprezentanții personalului din sectorul financiar au constatat că în Cartea verde nu se ia deloc în considerare rolul lucrătorilor și au reiterat necesitatea introducerii unei formări profesionale specifice, adaptată pentru a satisface o cerere tot mai mare de informații și explicații cu privire la diferite opțiuni de investiție propuse. De asemenea, aceștia au evidențiat practicile comerciale extrem de agresive și sistemele de recompensă și de evaluare legate de obținerea de rezultate, care duc periodic la vânzarea unor produse inadaptate și care nu răspund nevoilor reale ale consumatorilor. Acest aspect a fost subliniat în paralel cu considerațiile legate de foarte recenta criză financiară și de carențele provocate de absența unei supravegheri integrate a piețelor, care să fie eficientă și semnificativă, asociată rolului din ce în ce mai important jucat de fondurile de investiții speculative (hedge funds) și de fondurile de plasament din sectorul privat (private equity funds). Necesitatea de a supraveghea atent activitatea agențiilor de rating a fost, de asemenea, subliniată: societățile emitente le solicită adesea acestora din urmă să evalueze valoarea acțiunilor lor, ceea ce duce la un conflict de interese evident.

3.3.7

În cele din urmă, reprezentanții consumatorilor au cerut măsuri de reducere radicală a taxelor și obstacolelor din calea mobilității naționale și transfrontaliere a conturilor, consiliere avizată și responsabilă, informații complete și cuprinzătoare și reguli comune în diferitele state, exprimându-și, în același timp, cu fermitate, neîncrederea într-un regim unic opțional (denumit „al 28-lea regim”) și în armonizarea legislațiilor în vigoare, care, după cum se știe, se află la baza dispozitivelor de protecție diferențiate din cadrul UE.

3.3.8

Toți participanții la audiere au subliniat cerința de a consolida cooperarea între consumatori și instituțiile financiare, recunoscând contribuția concretă și specifică adusă de angajați la îmbunătățirea relațiilor și reducerea decalajelor dintre părțile.

3.3.9

CESE consideră extrem de semnificative contribuțiile din cadrul audierii și susține observațiile formulate. Acestea dovedesc cât este de urgentă, după publicarea rezultatelor consultării publice, inițierea unei mese rotunde, de tip multi-stakeholder, reunind diferitele părți interesate în vederea găsirii unui punct de echilibru între acestea. CESE se declară deja dispus să desfășoare o acțiune de coordonare și de încurajare a acestui tip de întâlnire.

3.4 Piața unică

3.4.1

Principiul general care stă la baza Cărții verzi privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică se referă la îmbunătățirea satisfacției consumatorilor. Ținând cont de faptul că, în viața cotidiană, consumatorii au numeroase ocazii de a profita de serviciile financiare, îmbunătățirea sectorului serviciilor financiare cu amănuntul poate dobândi o importanță considerabilă în urmărirea obiectivului general.

3.4.2

Uniunea Europeană a adoptat un cadru de reglementare și de control care, favorizând soliditatea intermediarilor financiari și promovând libera prestare a serviciilor, a permis depășirea unei etape importante pentru încurajarea concurenței în sectorul financiar.

3.4.3

În plus, introducerea monedei unice și efectele planului de acțiune pentru serviciile financiare au favorizat, în fapt, dezvoltarea unei piețe unice pentru clientela instituțională și piețele cu ridicata.

3.4.4

În schimb, în opinia Comisiei, piața cu amănuntul rămâne puternic segmentată, cu următoarele consecințe:

—	activitatea dincolo de frontierele naționale este în ansamblu limitată;

—	se observă o gamă largă de prețuri aplicate serviciilor care sunt, în definitiv, asemănătoare;

—	consumatorii dispun de o gamă de opțiuni relativ limitată;

—	profitabilitatea intermediarilor variază considerabil de la o țară la alta.

3.4.5

Deși împărtășește ipoteza conform căreia ar fi utilă reducerea segmentării piețelor cu amănuntul, Comitetul Economic și Social European subliniază faptul că acestea sunt, în general, inevitabil mai segmentate decât piețele cu ridicata, din motive evidente, legate de fragmentarea și eterogenitatea cererii către care sunt orientate și că, prin urmare, piețele cu amănuntul nu pot face obiectul unei evaluări în funcție de criteriile aplicate piețelor cu ridicata.

3.4.6

Comitetul Economic și Social European observă că logica pieței se orientează către alte modele. Piața mondială se construiește cu ajutorul unor procese de consolidare transfrontaliere. Băncile și societățile de asigurări multinaționale își urmează strategia de achiziții printr-o intensificare a mobilității ofertei. Piața europeană devine piață internă pentru anumite grupuri bancare mari. Acestea nu sunt preocupate atât de posibilitatea de a-și oferi produsele și serviciile dintr-un alt stat membru, cât de posibilitatea de a-și mări cifra de afaceri și oportunitățile care li se oferă prin intrarea directă pe diferite piețe naționale, controlându-le din interior. Concurența puternică provocată de achiziționarea recentă a unei mari bănci olandeze ilustrează acest fenomen.

3.4.7

Cu toate acestea, procesele de consolidare transfrontalieră au sau vor putea avea repercusiuni negative grave asupra ocupării forței de muncă. Eventualele achiziții ar putea antrena pierderea a zeci de mii de locuri de muncă, deși, în practică, aceste pierderi nu se concretizează întotdeauna. Acest pericol a fost deja evocat de Comitetul Economic și Social European, care a propus măsuri prin care să se poată face față acestei situații de urgență socială, cum ar fi sistemele de formare și reciclare profesională, precum și „amortizoarele” sociale (6), care sunt, de altfel, prevăzute de numeroase acorduri colective din sectorul bancar european. Astfel de fenomene generează economii de costuri, dar nu par să genereze avantaje semnificative pentru consumatori, deoarece întreprinderile tind să își poziționeze sistemul de prețuri în funcție de piața locală, iar beneficiile estimate ale apariției unor noi actori pe piață întârzie să apară.

3.4.8

Randamentul economic al dezvoltării pieței unice este, din punct de vedere structural, inferior avantajelor reprezentate de intrarea directă pe piețele naționale, în ceea ce privește atât economiile de scară, cât și poziționarea pe piață. Se poate deduce din aceasta că potențialele beneficii pentru mediul antreprenorial sunt considerate ca fiind marginale și neglijabile. Această realitate trebuie să servească drept punct de plecare pentru o analiză concretă a acțiunilor care pot fi întreprinse.

3.4.9

Comitetul Economic și Social European susține în totalitate obiectivul înlăturării tuturor barierelor artificiale și nejustificate din calea pieței unice și, în consecință, orice măsură care poate asigura atingerea acestui obiectiv. Cu toate acestea, CESE subliniază și cerința ca acțiunile care urmează a fi întreprinse să fie foarte precise și ca raportul dintre costurile și beneficiile acestora să fie clar și evident.

4. Informarea consumatorilor și formarea profesională a operatorilor

4.1

Comitetul Economic și Social European consideră că este fundamental să fie adoptate toate inițiativele care permit sporirea competenței și a cunoștințelor consumatorilor, pentru ca aceștia să poată face alegeri responsabile. Cunoașterea unor informații esențiale și complete este indispensabilă pentru protecția acestora, ținând desigur cont întotdeauna de faptul că produsele și serviciile financiare nu pot fi comparate cu alte produse și servicii.

4.2

În opinia CESE, este necesar să se facă distincția între informare și consiliere. Prima se referă la obligația de a informa consumatorii și trebuie adaptată la gradul de competență și profilul de risc al clientului, care trebuie avertizat cu privire la posibilele dificultăți cu care s-ar putea confrunta; a doua este un serviciu profesional prestat la cerere, care presupune și responsabilitatea consilierului. Această distincție nu este întotdeauna înțeleasă corect. În unele state, aceste servicii sunt prestate de profesioniști independenți, cum este cazul în Regatul Unit, în timp ce în altele, aceștia sunt angajați de instituții financiare care s-ar putea afla într-un conflict de interese evident între, pe de o parte, cerințele de vânzare a produselor financiare, eventual legate de prime și sisteme de recompensă și, pe de altă parte, protecția clientului care se bazează pe capacitatea lor profesională.

4.3

CESE consideră că este indispensabilă abordarea acestei chestiuni într-o reglementare clară, care să se opună practicilor care antrenează sau presupun potențiale conflicte de interese, incitarea la vânzarea de produse și sisteme de recompensă pentru salariații care se ocupă de vânzări, practici împrumutate distribuției comerciale și legate de obiectivele de vânzare a unor produse specifice. CESE preconizează inițierea unei dezbateri specifice între întreprinderi, consumatori și lucrătorii din sector, care ar putea constitui prima etapă în satisfacerea unei cerințe de bază a consumatorului, și anume încrederea în transparența comportamentului instituțiilor bancare și de asigurare.

4.4

Pentru a fi cu adevărat eficientă, informarea consumatorilor trebuie să țină cont de diferențele culturale și de faptul că nu există un remediu universal. Cu alte cuvinte, obligațiile de informare trebuie să se bazeze pe diferitele realități naționale. Poate fi preconizat un sistem minim de standarde comune de protecție la nivel european, precum cel pe care Comisia urmează să îl prezinte. Trebuie reamintit, de asemenea, că directiva MiFID include activitatea de consiliere în cadrul serviciilor de investiții: prin urmare, aceasta devine o activitate rezervată. În ceea ce privește prestarea serviciilor de consiliere, directiva MiFID garantează investitorului un nivel foarte înalt de protecție, consilierul având obligația de a obține toate informațiile necesare pentru a evalua adecvarea recomandărilor formulate. Sunt necesare identificarea activității de consiliere, astfel încât aceasta să se distingă clar de furnizarea de consiliere generală prin intermediul rețelelor de distribuție, precum și definirea domeniului de aplicare al obligațiilor mai riguroase.

4.5

Intermediarii au obligația de a adopta orice măsură rezonabilă pentru a identifica conflictele de interese și a le gestiona astfel încât să se evite eventualele efecte negative ale acestora asupra intereselor clienților. În cazul în care măsurile adoptate pentru gestionarea unor astfel de conflicte nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a aduce atingere intereselor clienților va fi evitat, intermediarii informează clar clienții, înainte de a acționa în numele lor, cu privire la aspectele generale și sursele conflictelor de interese. În general, intermediarii au obligația de a servi cât mai bine interesele clientului.

4.6

CESE recomandă instituțiilor bancare și de asigurare să introducă, în special, o formare profesională specifică pentru angajații care se ocupă cu promovarea și vânzarea de servicii și produse financiare. Contactele între instituțiile financiare și consumatori se realizează prin intermediul operatorilor, care ar trebui să fie formați astfel încât să cunoască bine caracteristicile produselor și serviciilor financiare, pentru a putea consilia clienții în mod corespunzător. Cazul Ciprului, care se inspiră din modelul britanic și prevede obligația de a identifica profilul de risc al clientului și de a-i furniza informații complete și corecte, și-a demonstrat eficacitatea. Gradul de satisfacție al consumatorului într-un astfel de context este foarte ridicat. O competență sporită a operatorilor poate mări protecția de care se bucură consumatorii. Păstrând autonomia părților interesate în contextul dialogului social, Comisia ar trebui să promoveze, în cadrul dialogului social-teritorial, un program specific destinat dezvoltării formării operatorilor care se ocupă cu vânzarea serviciilor și produselor financiare, de exemplu printr-un proiect comun între asociațiile europene ale băncilor și ale societăților de asigurări și federația sindicală europeană din sector, Uni-Europa Finance.

Produsele financiare

4.7

Din ce în ce mai des, produse financiare identice sunt vândute sub forme diferite și numeroase. Clienții sunt invitați adesea să cumpere produse și servicii care nu corespund în mod specific cerințelor lor reale, în timp ce riscul de îndatorare excesivă, în special în ceea ce privește creditul de consum, provoacă probleme din ce în ce mai mari familiilor, precum și instituțiilor financiare specializate. În Statele Unite, financiarizarea economiei a dus la criza creditelor ipotecare cu nivel ridicat de risc (subprime). Un soi de efect gigantic de bulgăre de zăpadă a atins nu doar instituțiile specializate, ci și marii investitori, care au subscris un număr important de acțiuni cu mare randament (dat fiind riscul implicit), în valoare de miliarde de dolari. Această criză a atins toate piețele financiare și a evidențiat limitele unor modele de supraveghere destul de „neatente”, cum s-a întâmplat în Regatul Unit. Aceasta necesită revizuirea și consolidarea celui de-al treilea nivel al procesului Lamfalussy referitor la coordonarea între autoritățile naționale de reglementare. În Europa, impactul asupra pieței financiare a fost moderat, deși unele țări care adoptă tehnici bancare similare, de exemplu prin refinanțarea constantă a împrumuturilor, încep să aibă dificultăți serioase din cauza creșterii dobânzilor. Dificultatea majoră a fost provocată de scăderea valorii dolarului, care a împins moneda euro la niveluri record, compromițând astfel conjunctura moderat pozitivă pe care o traversează Europa (a se vedea avizul Secțiunii ECO/202, raportor: dl Derruine).

4.8	Comitetul Economic și Social European ia act de faptul că Comisia este mai favorabilă decât în trecut adoptării unui regim opțional, denumit „al 28-lea regim”. În acest sens, reamintește considerațiile deja formulate în avizul privind Cartea albă privind serviciile financiare 2005-2010 (7).

4.9

Pe lângă regimul opțional european, ar fi oportună adoptarea unui cod deontologic european, definit autonom de către operatori, discutat și convenit cu serviciile competente ale Comisiei și cu asociațiile reprezentative ale utilizatorilor și lucrătorilor din sector. Acesta ar face referire, în mod specific, la relațiile dintre întreprindere și client în domeniul serviciilor financiare, dincolo de ceea ce pot anticipa directivele examinate în prezent.

4.10

La 18 iulie 2007, în cursul unei intervenții avute la invitația Secțiunii INT a Comitetului Economic și Social European, doamna Kuneva, comisarul pentru protecția consumatorilor, a declarat că și-a fixat trei obiective principale în ceea ce privește strategia politică pentru consumatori 2007-2013:

—	întărirea poziției consumatorilor;

—	creșterea bunăstării economice și neeconomice a consumatorilor europeni;

—	protecția eficientă a consumatorilor.

Pentru atingerea acestor obiective, Comisia a propus Consiliului în luna mai o directivă privind consumatorii și creditul, care a întrunit consensul politic.

4.10.1

Propunerea prevede parametrii necesari pentru oferirea unei informări complete, cuprinzătoare și comparabile privind ofertele de credit, o formulă total armonizată pentru calculul dobânzii anuale efective globale, modelul unic european conținând informații precontractuale, un nou drept de a renunța la un contract de credit în decurs de 14 zile și posibilitatea de rambursare anticipată a creditului.

4.10.2

De asemenea, comisarul și-a reafirmat intenția de a întări „capacitatea consumatorilor de a înțelege mecanismele financiare”. Informarea este primul aspect al înțelegerii, dar formarea financiară a consumatorilor este un alt element care trebuie dezvoltat și care trebuie să însoțească, și nu să înlocuiască, obligațiile de informare.

4.10.3

Comitetul Economic și Social European susține cu convingere obiectivele comisarului Kuneva și pregătește, în prezent, un aviz de evaluare a conținutului propunerilor.

5. Obiectivul operațional

5.1

Obiectivul operațional urmărit de Cartea verde este acela de a reduce fragmentarea pieței financiare cu amănuntul, înlăturând obstacolele juridice și economice care împiedică mobilitatea clienților. În acest sens, se poate afirma că, după ce a stabilit condițiile care reglementează mobilitatea ofertei, Uniunea Europeană dorește să-și completeze proiectul prin încurajarea mobilității cererii.

5.2

Elaborarea normelor necesare pentru realizarea acestui obiectiv presupune, în sine, costuri importante, ținând cont și de adaptările pe care aceasta le impune diferitelor părți interesate, în special intermediarilor. Comitetul Economic și Social European aprobă voința de inițiativă doar atunci când avantajele pentru cetățeni sunt semnificative și pot să aibă șanse de reușită suficient de mari. De asemenea, Comitetul Economic și Social European susține voința exprimată de a se asigura monitorizarea consecințelor inițiativelor adoptate, verificând astfel dacă rezultatele sunt conforme cu așteptările, și retrăgând fără ezitare inițiativele care nu vor avea un efect satisfăcător. O problemă care trebuie totuși subliniată este cea a costurilor generate de inițiativele nepotrivite și care trebuie retrase, costuri care pot fi foarte ridicate: experiența dovedește că aceste costuri se pot repercuta asupra consumatorilor, producându-le mai degrabă o creștere decât o diminuare a neplăcerilor.

5.3

În acest sens, Comitetul Economic și Social European constată că un astfel de proces de „modificare a stării inițiale, de verificare a impactului și de eventuală restabilire a situației inițiale” poate să rămână, în numeroase situații, la stadiul de declarație de intenție, mai curând decât să ajungă un plan de acțiune efectiv realizabil. De fapt, în sectorul financiar, modelele culturale, relațiile de încredere și experiența acumulată joacă un rol esențial în determinarea dinamicilor comerciale și concurențiale. Majoritatea inițiativelor au impact și asupra acestor elemente și le modifică în mod durabil, ceea ce antrenează imposibilitatea restabilirii situației inițiale prin simpla retragere a inițiativelor lansate care nu au îndeplinit condițiile studiului de impact. Din acest motiv, Comitetul Economic și Social European speră ca Comisia să nu își pună prea multe speranțe în posibilitatea restabilirii condițiilor inițiale, în cazul în care s-ar constata pe parcurs o inadecvare a rezultatelor acțiunilor întreprinse.

6. Accesul transfrontalier la servicii financiare

6.1

Cartea verde consideră că segmentarea pieței financiare cu amănuntul nu va suferi nici o modificare substanțială pe termen mediu, dacă nu se fac eforturi de reducere a obstacolelor care împiedică mobilitatea consumatorilor, cum ar fi: lipsa de omogenitate a cadrelor de reglementare și a măsurilor de protecție a consumatorilor, diversitatea regimurilor fiscale, fragmentarea și incompatibilitatea infrastructurilor operaționale pe care se sprijină serviciile financiare.

6.2

Comitetul Economic și Social European împărtășește ideea conform căreia mobilitatea clienților reprezintă un factor important al dezvoltării sectorului serviciilor financiare în ceea ce privește atât calitatea, cât și eficiența. Cu toate acestea, Comitetul Economic și Social European consideră că nu este cazul să se fixeze obiective excesiv de optimiste în materie de acces transfrontalier la servicii financiare.

6.3

Mobilitatea consumatorilor poate fi înțeleasă atât din punct de vedere geografic (achiziționarea unui produs dintr-un loc îndepărtat de locul de reședință), cât și sub aspectul relației comerciale (posibilitatea de a-și schimba ușor prestatorul de servicii). Aceste două tipuri de mobilitate, deși distincte din punct de vedere conceptual, sunt strâns legate între ele.

6.4

În comparație cu bunurile de consum, sectorul serviciilor poate oferi, cel puțin potențial, o mai mare mobilitate geografică, dacă se ține cont de faptul că lipsește constrângerea legată de aspectul material al bunului schimbat. De exemplu, achiziționarea unui autovehicul din străinătate ridică probleme mari de transport, care nu apar în cazul în care obiectul tranzacției este un serviciu „imaterial” care poate fi transportat pe „autostrăzile informaționale”, în loc să fie transportat pe șoselele din asfalt.

6.5

Mobilitatea în ceea ce privește relațiile comerciale în sectorul serviciilor este, dimpotrivă, împiedicată de faptul că trăsătura acestora de produs „imaterial” le face adesea greu de evaluat și de înțeles în totalitate; prin urmare, relațiile de încredere stabilite între vânzător și cumpărător dobândesc o importanță deosebită. În sectorul financiar, relațiile de încredere sunt foarte importante, ținând cont de faptul că majoritatea produselor sunt specifice și presupun angajamente pe termen lung între vânzător și cumpărător. Există numeroase motive care pot explica de ce consumatorii consideră mai dificilă stabilirea unor relații de încredere cu intermediari care nu sunt prezenți în mod direct în țara lor.

6.6

Un alt parametru care nu poate fi subestimat se referă la mijlocul prin care consumatorul percepe produsul. În cazul bunurilor materiale, percepția produsului se face prin sistemul senzorial, care, desigur, nu întâlnește obstacole lingvistice sau culturale. În schimb, serviciile financiare nu pot fi văzute sau atinse; acestea pot fi înțelese numai cu ajutorul descrierii pe care o fac prospectele de informare și termenii contractelor: problema lingvistică și culturală nu trebuie așadar subestimată. Consumatorii pot achiziționa, într-adevăr, servicii în străinătate, dacă stăpânesc bine limba și principalele practici financiare din țara intermediarului. Pentru a găsi o soluție la acest obstacol, se poate lua în considerare impunerea unui tip de multilingvism al documentelor de informare și contractuale. În acest sens, Comitetul Economic și Social European consideră că nu ar fi nici realist, nici corect să se impună intermediarilor redactarea prospectelor de informare și a condițiilor contractuale în toate limbile Uniunii. În ceea ce privește costurile suportate pentru inițiative de acest gen, care sunt complexe, având în vedere evoluția constantă a produselor, nu există nici o probabilitate ca acestea să poată fi compensate prin creșterea volumului de vânzări. De fapt, Cartea verde însăși consideră că nu ne putem aștepta pe termen mediu la o mai mare mobilitate transfrontalieră a consumatorilor în sectorul serviciilor financiare. Problema barierei lingvistice riscă așadar să rămână nesoluționată pe termen mediu și să constituie o frână importantă în calea accesului transfrontalier la servicii financiare cu amănuntul.

6.7

Comisia a însărcinat un grup la nivel înalt să evalueze situația existentă a mobilității consumatorilor în ceea ce privește conturile bancare. La 30 mai 2007 a fost publicat un raport interesant din care au rezultat divergențe importante în multe privințe. În opinia asociațiilor consumatorilor, există o adevărată problemă în ceea ce privește mobilitatea consumatorilor, în timp ce experții din sectorul bancar consideră că nu este deloc așa. Unii declară că clienții sunt foarte mulțumiți și că nu simt deloc nevoia de a beneficia de o facilitare a mobilității; ceilalți consideră că statisticile trebuie privite cu multă prudență, deoarece satisfacția depinde de nivelul așteptărilor consumatorilor și că este important să li se ofere acestora posibilitatea de a-și schimba banca fără dificultăți, caz în care chiar și acei consumatori care se declară satisfăcuți și-ar putea schimba banca, dacă ar găsi oferte mai avantajoase pe piață.

6.8

Pe de o parte, sectorul bancar subliniază că orientarea consumatorului se face în principal către piața națională, în timp ce, pe de altă parte, asociațiile consumatorilor deplâng lipsa concurenței transfrontaliere, date fiind obstacolele care îi împiedică să-și schimbe banca și lipsa de transparență și de comparabilitate între oferte, asociate unei slabe încrederi a consumatorilor în întreprinderile străine.

6.9

Raportul experților examinează dificultățile legate de deschiderea unui cont, cum ar fi obstacolele juridice și de reglementare: băncile menționează, de exemplu, obligația de identificare personală, care derivă din legislația privind combaterea spălării banilor, în timp ce consumatorii evocă lipsa de transparență a informațiilor privind oferta sau documentele cerute, considerând că ar fi indispensabilă recunoașterea dreptului de a deschide un cont curent simplu, drept recunoscut de legislația unor țări europene, având în vedere imposibilitatea de a participarea la viața economică și socială fără un cont curent. În această privință, băncile amintesc că libertatea de a încheia contracte este un principiu fundamental al economiei de piață, garantat de numeroase constituții.

6.10

Fără a dori să inițieze o dezbatere de ordin constituțional, Comitetul Economic și Social European consideră primordială reducerea distanței care separă instituțiile financiare de clienți. Dacă țările democratice, cu o economie de piață, au reușit să stabilească drepturi minime pentru consumatori și pentru cetățeni, cum ar fi dreptul legal al rezidenților care îndeplinesc condițiile de onorabilitate de a dispune de un cont bancar — drept care ține de cetățenie —, este ușor de imaginat că aceste bune practici ar putea deveni, prin intermediul unei armonizări cu legislațiile și practicile naționale, un patrimoniu comun al Uniunii. În trecut, aceasta a profitat adeseori de experiențele pozitive realizate în cadrul legislațiilor locale pentru a le difuza în toate statele membre. Într-un aviz precedent, Comitetul Economic și Social European a solicitat ca acest drept de acces să fie generalizat (8).

7. Obiective și acțiuni care trebuie întreprinse

Diminuarea prețurilor și extinderea posibilităților de a alege ale consumatorilor

7.1	Comisia consideră că promovarea condițiilor care să permită o mobilitate mai mare a consumatorilor ar putea contribui la atingerea unui dublu efect pozitiv: oferirea unui evantai mai mare de opțiuni care să poată satisface nevoi mult mai variate, la prețuri competitive.

7.2

Din acest motiv, sunt în curs inițiative în sectorul serviciilor bancare cu amănuntul. Acestea evaluează cu precădere posibilitatea încurajării a ceea ce se numește portabilitatea conturilor bancare. Posibilitatea de a propune o directivă menită să întărească portabilitatea drepturilor suplimentare de pensie este, de asemenea, în curs de examinare.

7.2.1

CESE consideră că tema transferabilității contului curent nu trebuie confundată cu cea a numărului unic european. Adoptarea numărului unic european ar determina costuri uriașe, deloc justificate și care, în ultimă instanță, s-ar repercuta asupra consumatorilor. Transferabilitatea trebuie să se aplice tuturor operațiunilor legate de contul bancar, cum ar fi ordinele de plată, debitul direct, conturile de titluri, dar nu și menținerii numărului de cont. Punerea în aplicare a unui spațiu unic de plăți în euro (SEPA) la nivel european se bazează pe numărul internațional de cont bancar (IBAN — International Bank Account Number) și pe codul de identificare de control intern (CIN — Control internal number), care trebuie păstrate ca atare. Instituțiile bancare trebuie să asigure un grad maxim de colaborare în ceea ce privește mobilitatea conturilor și transferabilitatea relațiilor aferente, după caz, prin intermediul codurilor de conduită sau al acordurilor interbancare, așa cum s-a întâmplat deja în unele țări.

7.3

Comitetul Economic și Social European împărtășește ideea conform căreia ar fi utilă examinarea atentă a legitimității obstacolelor în calea mobilității consumatorilor, cum ar fi comisioanele de închidere de cont, insuficienta transparență a informației, aspectele contractuale ale serviciilor financiare care tind, prea adesea, să creeze constrângeri ce îngreunează schimbarea produsului sau a furnizorului. Pe de altă parte, Comitetul Economic și Social European subliniază și existența unor constrângeri tehnice, de reglementare, juridice și fiscale, acestea fiind adesea greu de depășit pentru a crea condițiile care să permită mobilitatea consumatorilor la nivelurile indicate de Comisie. O altă dificultate ar fi coexistența, pe lângă euro, a diverse monede. Zona non-euro numără încă multe state membre și această problemă se adaugă celor menționate anterior.

7.4

În cele din urmă, eforturile asumate în vederea creării unor condiții omogene în sectorul serviciilor financiare sunt împiedicate și de obstacole care au fost create de autoritățile naționale cu scopul, legitim în sine, de a proteja cât mai bine consumatorii. Comisia își exprimă intenția de a evita orice limitare în materie de alegere care să nu fie pe deplin justificată. În același timp, Comitetul Economic și Social European consideră că, odată cu abordarea dosarului armonizării sistemului de protecție propus consumatorilor, este necesar să se acționeze cu prudență, ținând cont de faptul că statele Uniunii Europene nu au atins un nivel de armonizare culturală și socială care să justifice o abordare foarte centralizată.

8. Întărirea încrederii consumatorilor

8.1

Schimbul de operațiuni și servicii financiare poate fi luat în considerare din momentul în care există o bază solidă de încredere între părți. Comisia subliniază că consumatorii europeni privesc cu o anumită îngrijorare și cu neîncredere măsurile de protecție și de garanție pe care le-ar putea aduce exercitarea de activități transfrontaliere. Mobilitatea consumatorilor nu va fi pe deplin realizată decât atunci când aceștia vor fi realmente convinși că protejarea intereselor lor nu depinde nici de locul de achiziționare a serviciilor, nici de modul de distribuție a acestora.

8.2

Comisia consideră că, pentru a realiza acest obiectiv, este necesară abordarea următoarelor teme: protejarea interesului consumatorilor, crearea unui cadru de reglementare clar și sigur, garantarea accesului la un sistem adecvat de soluționare extrajudiciară a litigiilor, promovarea solidității intermediarilor financiari.

8.3

Tema protejării interesului consumatorilor are un caracter delicat, deoarece, astfel cum s-a subliniat anterior, nu este ușor de definit un cadru de reglementare care să se adapteze solicitărilor și cerințelor fiecărui stat membru: dificultatea de a armoniza cadrul măsurilor de protecție, care a apărut, de exemplu, cu ocazia procesului de revizuire a directivei privind creditul de consum, poate da consumatorilor impresia că statul în care este achiziționat serviciul condiționează în mare măsură nivelul de protecție oferit.

8.4

În ceea ce privește siguranța cadrului de reglementare a relațiilor contractuale, Convenția de la Roma din 1980 prevede că legea aplicabilă contractului este, în principiu, definită de părțile contractante. Se studiază în prezent modificarea acestui principiu; aceasta ar urma să prevadă aplicarea legislației statului de reședință al consumatorului atunci când vânzătorul își exercită activitatea comercială în statul respectiv. Cu toate acestea, nu există certitudinea că aplicarea legislației din țara de reședință a consumatorului va stimula oferta de produse financiare din alte state membre.

8.5

Definirea clară a acestui principiu ar putea consolida, fără îndoială, încrederea juridică a consumatorilor, deși aceasta acoperă doar parțial conceptul de mobilitate a consumatorilor evocat în Cartea verde. De fapt, Comisia consideră că trebuie să se pună accentul și pe mobilitatea transfrontalieră a consumatorilor, cea a intermediarilor nefiind suficientă: noul principiu ar contribui la facilitatea definirii unei reguli generale și univoce în cazurile în care intermediarul este cel care își adresează oferta comercială consumatorilor din alte state, însă nu și în situațiile în care consumatorii sunt cei care caută, în mod activ, în alte țări, furnizori de servicii.

9. Întărirea poziției consumatorilor

9.1

Cartea verde a subliniat, în mod oportun, că adeseori consumatorii își exprimă îngrijorarea privind faptul că o gamă prea largă de produse financiare le poate tulbura percepția și le poate complica astfel alegerea soluției celei mai adaptate cerințelor lor. Într-adevăr, doar consumatorii bine informați și care dispun de o bună cultură financiară vor putea profita în mod real de o mai mare mobilitate internațională pe piața unică.

9.2

Cartea verde subliniază că în materie de finanțe cultura medie a consumatorilor este în general redusă și că aceasta constituie un obstacol important pentru capacitatea de a face alegeri financiare bune. La aceasta se adaugă faptul, îndeobște admis, că informațiile financiare disponibile par a se polariza la extreme, ceea ce le face să fie ori prea banale, ori prea complexe.

9.3

Aceste dificultăți ar putea fi cel puțin parțial rezolvate în cazul în care consumatorii ar putea să se bazeze pe servicii de consiliere independente, care să îi ajute să ia hotărâri în funcție de interesele lor. Astfel de servicii au fost deja experimentate în Cipru și în Regatul Unit, iar directiva MiFID le va extinde și la celelalte state membre; acestea nu vor fi obligatorii, ci vor reprezenta o alternativă la serviciile oferite direct de intermediari. În prezent, în numeroase cazuri, consumatorii solicită consiliere din partea furnizorului de servicii financiare; probabil că aceștia au tendința să acționeze astfel deoarece, pe de o parte, sunt influențați de relația de încredere care este implicită la vânzarea unui serviciu financiar și pentru că, pe de altă parte, serviciile de consiliere oferite de vânzător nu au un cost explicit. Cu toate acestea, ar trebui să se știe că un serviciu de consiliere care nu este independent poate fi influențat de un conflict de interese latent, care îl împiedică pe consumator să profite din plin de utilitatea serviciului respectiv.

9.4

Comitetul Economic și Social European consideră că doar consumatorii înzestrați cu o cultură financiară suficientă pot sesiza pe deplin dificultatea care provine din satisfacerea nevoilor lor financiare și, prin urmare, pot aprecia valoarea adăugată a unei consilieri financiare calificate și independente. Prin urmare, este indispensabilă asigurarea difuzării acestei culturi financiare, dar și responsabilizarea deponenților pentru alegerile făcute. Experții vorbesc chiar despre un adevărat „analfabetism financiar”, din cauza căruia mulți oameni își pierd viziunea de ansamblu și nu pot lua decizii autonome care să le garanteze siguranța financiară, ceea ce poate da naștere unor pierderi economice. Școala ar putea ajuta tinerele generații să dobândească unele competențe financiare de bază, care să le permită ulterior să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la investiții, dar acest lucru nu-i scutește de răspundere pe operatorii de pe piețele financiare.

9.5

Trebuie acordată o atenție deosebită anunțurilor publicitare, în special celor difuzate pe internet. Mult prea adesea s-au constatat puternice asimetrii între caracteristicile reale ale produselor financiare și promisiunile de randament, unicul scop al acestora din urmă fiind de a-i determina pe consumatori să investească în anumite produse financiare. Cu toate acestea, trebuie precizat că aceste episoade implică rareori intermediarii tradiționali, cum ar fi băncile și societățile de asigurare, atente la raporturile lor cu clienții și, de asemenea, supuse unor norme și unor controale riguroase. În schimb, noii concurenți nu acționează întotdeauna într-un cadru de reglementare sigur și nici nu fac obiectul unor regimuri de supraveghere stricte. Toate acestea slăbesc poziția consumatorilor.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) JO C 309, 16.12.2006, p. 26.

(2) JO C 309, 16.12.2006, p. 26.

(3) Cont curent și carnete de cecuri; cont de economii; cont de împrumut și opțiunea de descoperire de cont; ordine de plată; debit direct; viramente (internaționale); card de debit; card de credit; acces global la bancomate.

(4) Asigurare de locuință; asigurarea bunurilor din locuință și a proprietății private; asigurare auto; asigurare de călătorie; asigurare de viață; asigurare medicală.

(5) Regimuri de economisire autorizate de stat și însoțite de stimulente fiscale; credite ipotecare; dobânzi fixe și variabile, condiții fixe și variabile, equity release (contracte de credit de consum garantate cu o ipotecă sau un instrument similar); planuri personale de pensii principale și suplimentare; investiții colective; OPCVM, SICAV (fonduri comune de plasament în valori mobiliare sau imobiliare, create printr-un act juridic și supuse autorizării); acțiuni și participații; produse derivate, de exemplu fonduri tranzacționate la bursă (fonduri comune de plasament având aceeași componență ca și un indice bursier determinat), contracte pe diferență (produse derivate care le permit investitorilor să speculeze evoluția cotațiilor produselor bursiere, fără a fi neapărat proprietarii acestora) etc.

(6) Idem.

(7) JO C 309, 16.12.2006, p. 26.

(8) Idem.

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”

COM(2007) 539 final

(2008/C 151/05)

La 19 septembrie 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”.

La 25 septembrie 2007, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Nielsen raportor general în cadrul celei de a 441-a sesiuni plenare din 16 și 17 ianuarie 2008 (ședința din 16 ianuarie) și a adoptat prezentul aviz cu 108 voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1. Concluzii

1.1

Bolile contagioase grave ale animalelor reprezintă un risc în creștere pentru oameni și animale. UE ar trebui să-și amplifice eforturile în materie de prevenire, supraveghere și combatere a acestora. Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină strategia propusă de Comisie și apreciază lucrările preliminare aprofundate efectuate de aceasta. În ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, ar trebui făcute eforturi mai mari, iar ca primă prioritate ar trebui stabiliți indicatori, deoarece aceștia au o importanță fundamentală.

1.2

Trebuie pornit de la premisa că normele CE capătă un caracter de exemplu pentru alți parteneri comerciali, iar UE ar trebui, pe termen lung, să urmărească aderarea la Oficiul Internațional pentru Epizootii (OIE). Comisia ar trebui să contribuie la înțelegerea clară a noii legislații UE în cadrul țărilor terțe relevante și să utilizeze expertiza și resursele statelor membre în cadrul strategiei de export propuse, pentru soluționarea situațiilor de criză.

1.3	Controlul veterinar la frontieră ar trebui să se bazeze pe o evaluare generală a riscului concret și ar trebui să includă și verificări prin sondaj, în special în zonele de frontieră, pentru a descuraja comerțul ilegal.

1.4	Buna funcționare a pieței interne trebuie asigurată, dar ar trebui să existe și posibilitatea unei împărțiri în zone și segmente, prin intermediul unor criterii și cerințe de testare și/sau carantină armonizate, în conformitate cu Codul OIE.

1.5	Managementul reprezintă un element esențial în ceea ce privește combaterea epizootiilor și bunăstarea animalelor, element care ar trebui abordat prin solicitarea de cursuri de formare și consultanță.

1.6	Pentru minimizarea riscului de extindere a focarelor de infecție, ar trebui să se aibă în vedere stabilirea unor limite privind transportul animalelor vii.

1.7

Fondul veterinar și responsabilitatea financiară ale UE ar trebui păstrate. Pentru a nu se ajunge la o denaturare a concurenței, ar trebui introdus un cadru solid și armonizat de cofinanțare națională. Actorii relevanți ar trebui implicați în elaborarea sistemelor de finanțare și în punerea acestora în aplicare, prin intermediul Comitetului Consultativ pentru Sănătatea Animală.

1.8

1.9	Transferul de cunoștințe este hotărâtor pentru punerea în aplicare a descoperirilor științifice în procesul de producție, consultanță și control. „Planul de acțiune în sectorul cercetării” adus în discuție de Comisie ar trebui să fie orientat, în egală măsură, în direcția prevenirii.

2. Sinteza comunicării Comisiei

2.1

Politicile comunitare sunt stabilite prin intermediul a peste 300 de directive, care au fost elaborate preponderent în perioada 1988-1995, în decursul unor epizootii concrete. Este adevărat că epizootiile severe nu mai survin decât rareori dar, între timp, ne confruntăm cu noi riscuri grave: boli ca febra aftoasă, febra catarală ovină sau gripa aviară reprezintă noi amenințări. În afară de aceasta, comerțul cu animale vii s-a amplificat, crescând astfel riscul epizootiilor.

2.2

Știința, tehnologia și cadrul instituțional au făcut posibilă o strategie nouă, mai rațională și mai ambițioasă a UE în materie de sănătate animală, punerea în aplicare a acesteia fiind propusă pentru perioada 2007-2013, sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”. Aceasta are ca obiectiv realizarea unui înalt nivel de sănătate publică și de siguranță alimentară, reducerea la minimum a incidenței bolilor, asigurarea liberei circulații a mărfurilor și prevenirea epizootiilor. Strategia cuprinde stabilirea priorităților din cadrul măsurilor UE, a unui cadru juridic comun pentru sănătatea animală, măsuri privind prevenirea, supraveghere și capacitatea de acțiune în situații de criză, ca și implicarea științei, inovării și cercetării. Se vor lua măsuri concrete în parteneriat, în cadrul unui comitet consultativ pentru sănătatea animală, care va fi compus din reprezentanți ai producătorilor, consumatorilor și guvernelor și va avea rolul de a oferi consultanță cu privire la nivelul corespunzător/suficient al standardelor de bunăstare a animalelor, la măsurile optime, etc.

2.3

Prioritățile cuprind clasificarea riscurilor biologice și chimice, împreună cu strategia aferentă de evaluare a riscurilor și de management. Se stabilește un „nivel acceptabil al riscului” și o alocare clară a răspunderii pentru respectivele măsuri. În continuare, această clasificare va reprezenta baza de stabilire a necesarului de resurse și de alocarea răspunderilor și cheltuielilor.

2.4

Cadrul juridic pentru sănătatea animală ar trebui să fie conceput ca un set de reglementări cu standarde ridicate și principii comune. Legislația UE se bazează deja, în mare parte, pe recomandările și standardele OIE, respectiv pe Codul acestuia, respectând obligațiile asumate în cadrul Convenției OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (Acordul SPS), dar UE ar trebui, potrivit Comisiei, să se alinieze și mai strict la aceste standarde. În cazul în care există o justificare științifică suficientă, UE poate introduce sau menține, în anumite cazuri, măsuri sanitare sau fitosanitare care să ducă la un nivel de protecție mai ridicat. Comisia va acționa în sensul aplicării standardelor UE în cadrul OIE, respectiv în Codul acestuia. În ceea ce privește importurile, strategia prevede o mai bună comunicare privind cerințele adresate partenerilor comerciali ai UE. În afară de aceasta,UE ar trebui să-și consolideze capacitatea de negociere cu privire la chestiunile legate de exporturi.

2.5

Prevenirea, supravegherea și capacitatea de a acționa în situații de criză în cazul pericolelor legate de animale presupun următoarele: măsuri de securitate în fermele agricole, marcarea electronică și o combinație de elemente ale sistemului de trasabilitate pentru animalele vii. Biosecuritatea la frontiere ar trebui îmbunătățită, iar UE ar trebui să furnizeze asistență de specialitate anumitor țări în curs de dezvoltare pentru combaterea bolilor exotice la animale. Situațiile de criză ar trebui aduse sub control imediat și eficient, ceea ce necesită, printre altele, stabilirea de priorități privind supravegherea, stabilirea de indicatori, colectarea de date, crearea unor rețele ale actorilor implicați, elaborarea unor analize de risc și informarea publicului, inclusiv formarea grupurilor implicate.

2.6

Știința, inovarea și cercetarea ar trebui consolidate prin rețele, la care să participe agențiile UE și organismele naționale. Comisia intenționează să elaboreze un plan de acțiune prin care să se identifice deficiențele privind instrumentele existente de supraveghere, diagnoză, vaccinare și tratare și prin care să se asigure o finanțare suficientă prin parteneriate între sectorul public și cel privat. În afară de aceasta este prevăzută sprijinirea cercetării în țările terțe prin intermediul cooperării internaționale, în special în domeniul bolilor exotice importante sau al zoonozelor, care au urmări grave pentru aceste țări.

3. Observații generale

3.1

Bolile periculoase ale animalelor reprezintă, la nivel mondial, un risc în creștere pentru oameni și animale. Motivele în acest sens sunt creșterea permanentă a populației, creșterea continuă a producției de animale, comerțul tot mai intens și amplificarea, în general, a interdependenței la nivel internațional, ca și schimbările climatice, datorită cărora se deplasează aria geografică a răspândirii bolilor. Astfel se răspândesc sau reapar zoonozele și bolile, iar riscul unei pandemii există în continuare, de exemplu în contextul gripei aviare. De aceea, UE ar trebui să acorde o importanță sporită acțiunilor de prevenire și combatere, atât la nivel comunitar cât și internațional, și nu în ultimul rând în țările în curs de dezvoltare.

3.2

Ca reprezentant al societății civile organizate, CESE consideră că este absolut necesar să se aplice în acest domeniu cea mai adecvată strategie, pentru a preveni apariția unor efecte economice și sociale grave. Acesta se declară dispus să participe activ în acest sens, în măsura posibilităților. Comitetul apreciază lucrările preliminare aprofundate efectuate de Comisie și este de acord, în mare parte, cu strategia propusă, care se bucură de o acceptare largă în rândurile grupurilor implicate. Modul de lucru în parteneriat este decisiv pentru obținerea unor rezultate corespunzătoare și de durată în domeniul sănătății animale, în care, în mod necesar, responsabilitatea trebuie distribuită între mai mulți actori. CESE consideră că acest model ar trebui avut în vedere și în alte domenii în care este necesară implicarea unor segmente ale societății civile.

3.3

Elementele principale ale strategiei, printre care obiectivele, viziunile și evaluările de risc, cu rol de instrumente centrale, punerea accentului pe promovarea comunicării generale și a celei privind riscul, ca și concentrarea mai puternică pe controalele la frontieră sunt decisive pentru prevenirea apariției și extinderii epizootiilor. Comunicarea cu grupurile-țintă specifice este extrem de importantă, nu în ultimul rând în situațiile de criză, deoarece percepțiile greșite au efecte negative asupra producătorilor, autorităților de supraveghere și asupra sistemului politic, datorită faptului că produsele sunt boicotate sau se iau măsuri nejustificate sau prea aspre. De exemplu, ar trebui evitată afectarea negativă a condițiilor pieței datorită unor opinii nefondate privind carnea provenind de la animalele vaccinate.

3.4	Cu toate acestea, pentru respectarea normelor relevante ale UE este necesar ca instituțiile UE și statele membre să-și respecte propriile decizii și termene de publicare, adoptare și punere în aplicare a dispozițiilor concrete, ceea ce nu s-a întâmplat întotdeauna până acum.

4. Observații speciale

Priorități ale măsurilor UE

4.1

Stabilirea de priorități pentru măsurile UE este de importanță crucială pentru strategia bazată pe risc, punându-se accentul pe amenințarea pe care o constituie diferitele boli pentru sănătatea publică și pe consecințele economice ale acestora. O provocare importantă pentru parteneriat va consta în definirea unui „nivel de risc acceptabil”, fiind necesar un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate și științifice. Pentru a acționa rapid este importantă și necesară aplicarea principiului precauției pentru pericolele noi, care nu au fost documentate complet. La fel de importantă este stabilirea unei strategii de gestionare a ieșirii din criză, în cazul în care pericolul încetează sau dacă există noi date științifice care justifică acest lucru.

4.2

Indicatorii de măsurare, evaluare și stabilire a priorităților ar trebui să fie clari, inteligibili, utilizabili și măsurabili și ar trebui să fie incluși în acest proces cât mai rapid, având în vedere importanța fundamentală a acestora. Din acest motiv, aceștia ar trebui să fie elaborați ca primă prioritate, prin implicarea parteneriatelor create. În afară de aceasta, indicatorii de rezultat simpli și fiabili vor facilita măsurarea progresului înregistrat în raport cu obiectivele strategiei.

Cadru de reglementare comun

4.3

CESE sprijină în totalitate propunerea privind un cadru de reglementare comun sub forma unui set de reguli mai vizibile și mai transparente, care să definească principiile și cerințele comune. Pe măsură ce UE devine mai importantă devine necesară realizarea unei convergențe cu standardele internaționale în vigoare și influențarea cât mai puternică a viitoarelor norme ale OIE, nu în ultimul rând în ceea ce privește aplicarea principiului precauției. Comisia a atras atenția asupra faptului că, pe termen lung, CE ar trebui să urmărească aderarea la OIE, deoarece acest lucru ar îmbunătăți convergența cu standardele, orientările și alte norme ale OIE. Se poate pleca de la premisa că normele UE vor căpăta un caracter de exemplu pentru alți parteneri comerciali, ceea ce va contribui la atingerea unui nivel mai ridicat al protecției sănătății. În afară de aceasta s-ar evita astfel o restricționare neadecvată a concurenței. În același timp, UE ar trebui să sprijine în acest sens anumite țări în curs de dezvoltare și să prezinte țărilor terțe relevante o imagine clară a noii legislații UE.

4.4

Extinderea UE și a pieței interne a adus cu sine un risc mai ridicat de extindere a epizootiilor pe zone mai largi. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a atras atenția deja acum câțiva ani asupra riscurilor crescute legate de transportul animalelor pe distanțe mari, de noile rute de transport către țări terțe, de contactul tot mai intens cu țări instabile și de concentrarea sporită a animalelor domestice în anumite zone ale UE. Potrivit comunicării, Comisia dorește să asigure un echilibru privind transportul de animale, astfel încât liberul transport al animalelor să fie echilibrat cu riscul de introducere și răspândire a bolilor și cu gradul de bunăstare a animalelor pe timpul transportului. În ceea ce privește riscul de extindere a bolilor și aspectele legate de bunăstarea animalelor, CESE consideră că este necesară limitarea transportului animalelor vii.

4.5

Finanțarea reprezintă un element fundamental al legislației UE și este importantă menținerea unei responsabilități comune pentru finanțarea politicii veterinare. Acest lucru înseamnă că fondul veterinar și responsabilitatea financiară ale UE ar trebui păstrate. Ar trebui să existe un stimulent pentru comunicarea imediată a cazurilor suspecte sau pentru depistarea epizootiilor. Nu ar trebui să apară nici o întârziere provocată de nesiguranța cu privire la rambursarea cheltuielilor directe și indirecte. Modelul de costuri vizat, eficient și bazat pe răspundere, pune o serie de întrebări; acesta poate fi evaluat numai după ce vor exista propuneri concrete, printre altele privind un model de finanțare armonizat.

4.6

Pentru a nu se ajunge la distorsionarea concurenței, ar trebui continuată cofinanțarea la nivel național, fiind nevoie de un cadru solid, armonizat, de cofinanțare din partea producătorului. În cazul alocării costurilor pe baza unor principii uniforme în statele membre, trebuie stabilite atât costurile, distribuția responsabilității, cât și relația între acestea. În afară de aceasta, se pune problema implicării actorilor relevanți prin intermediul unor consultări sau prin luarea unor decizii în comun și a utilizării resurselor pentru prevenire și combatere. Producătorii vor suporta în mod necesar, ca și până acum, anumite costuri de prevenire și combatere a bolilor și, din acest motiv, ar trebui implicați, printre altele, în chestiuni legate de planificarea financiară prin intermediul Comitetului Consultativ pentru Sănătatea Animală.

4.7

Propunerea de introducere a unor „instrumente nelegislative” conține, printre altele, nevoia de introducere a unor măsuri de prevenire a bolilor și a unor forme de distribuție colectivă a responsabilităților, ca și a unor mecanisme de asigurări, care ar trebui, în sine, să constituie o motivație pentru un management al riscului mai bun și pentru limitarea consecințelor economice. CESE recunoaște faptul că este nevoie de o reflecție asupra acestor aspecte, dar consideră că nu este posibil să comenteze pe marginea propunerii, deoarece există prea puține informații în acest sens.

4.8

Posibilitatea regionalizării este de mare importanță în cazul combaterii bolilor, chiar dacă o piață internă funcțională reprezintă clar o precondiție în domeniul sănătății animale. Astfel, ar trebui să existe posibilitatea ca unul sau mai multe state membre să poată eradica o anumită boală și, în consecință, să capete un statut special. În acest sens ar trebui stabilite criterii și cerințe de testare și/sau carantină armonizate, în conformitate cu Codul OIE, pentru împărțirea în zone și segmente. O premisă în acest sens ar fi ca restricțiile să fie fundamentate științific și ca acestea să fie proporționale cu respectivul risc de boală.

4.9

Crizele acute privind exportul au fost soluționate, până în prezent, între respectivele state membre și țara terță. În acest sens trebuie găsite soluții rapide și eficiente, astfel încât ar trebui să existe în continuare posibilitatea soluționării problemelor pe bază de negocieri. În cadrul propunerii Comisiei, „echipele UE de abordare a pieței” din partea Comisiei, stabilite la nivel local, ambasadele și organizațiile naționale ar putea să-și aducă contribuția la consolidarea rolului UE în ceea ce privește negocierile privind condițiile de export. Chiar în cazul în care Comisia, printre altele, în cadrul strategiei de export propuse, asigură o mai bună înțelegere a politicii UE, pentru ca în practică să survină mai puține cazuri de incertitudine, ar trebui să rezulte din planul de acțiune detaliat că Comisia va apela la cunoștințele de specialitate și la resursele statelor membre.

Prevenire, supraveghere și măsuri de prevenire a situațiilor de criză

4.10

Întreaga experiență acumulată demonstrează că managementul este unul din factorii cei mai importanți privind combaterea bolilor și privind bunăstarea animalelor și că viitoarele inițiative ar trebui să includă cerințe de formare și consultanță. Ar trebui stabilite în cadrul legislației regulile de bază ale biosecurității din diferitele ferme, inclusiv cerințele privind înființarea de noi unități de producție, evidențiind clar consecințele cu privire la plățile compensatorii care urmează a fi acordate în cazul unei epizootii. În orice caz, ar trebui aplicate criterii suplimentare și norme mai stricte sub forma unor orientări pentru diferitele forme de producție și unei campanii de informare a autorităților și producătorilor. Deținătorii de animale, care practică această activitate ca hobby, ar trebui să fie abordați mai concentrat, pentru a promova înțelegerea nevoii de a lua măsuri de protecție. În același timp, aceștia ar trebui înregistrați și ar trebui să se supună cerințelor privind transportul de animale și accesul la efectivele de animale.

4.11

În ceea ce privește realizarea unor controale veterinare eficiente de către statele membre, ar trebui efectuată o evaluare generală a riscului concret constituit de introducerea unei boli, inclusiv a consecințelor acesteia. În continuare, în cadrul acestui control ar trebui efectuate verificări prin sondaj cuprinzătoare în zonele de frontieră, pentru a descuraja comerțul ilegal. În afară de aceasta ar fi necesară o mai bună coordonare între autoritățile veterinare și vamale, pentru ca sistemul de control la frontieră să fie mai flexibil, cu o abordare bazată mai mult pe risc, astfel încât acesta să se poată orienta mai rapid în direcția noilor riscuri.

4.12

Având în vedere, printre altele, gradul ridicat de acceptare a acestora de către populație, ar trebui utilizate vaccinuri în cadrul combaterii epizootiilor, dacă acest lucru poate duce la o eliminare sau o limitare a sacrificării animalelor sănătoase. Cu toate acestea, așa cum constată Comisia, decizia privind vaccinarea ar trebui luată pe baza situației concrete și pe baza unor principii și factori recunoscuți, cum ar fi accesibilitatea și eficacitatea vaccinului, testele validate, orientările internaționale și posibilele restricții comerciale, eficiența costurilor, ca și posibilele riscuri privind utilizarea vaccinurilor. În același timp există o nevoie clară continuare a activităților de cercetare-dezvoltare.

Știința, etc.

4.13

Știința, inovarea și cercetarea sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor strategiei. În acest sens, plecând de la premisa că descoperirile științifice pot fi utilizate în procesul de producție, consultanță și control, strategia ar trebui să fie mai puternic orientată în direcția posibilităților de transfer al cunoștințelor. Același lucru este valabil pentru planul de acțiune în materie de cercetare adus în discuție de Comisie.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier

COM(2007) 263 final — 2007/0098 (COD)

(2008/C 151/06)

La 16 iulie 2007, în conformitate cu articolul 71 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 decembrie 2007. Raportor: dl Barbadillo.

În cea de-a 441-a sesiune plenară care a avut loc la 16 și 17 ianuarie 2008 (ședința din 16 ianuarie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu unanimitate de voturi.

1. Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul întâmpină cu satisfacție faptul că Comisia a hotărât să reglementeze accesul la ocupația de operator de transport rutier prin intermediul unui regulament, evitând astfel dispersarea normativă prin transpunerea de către statele membre. Adoptarea regulamentului presupune o derogare de la Directiva 96/26/CE.

1.2

CESE avizează favorabil propunerea, deoarece aceasta va armoniza normele privind accesul la această ocupație și la piața transportului rutier, atât de călători, cât și de mărfuri, contribuind la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona prin reguli mai clare, simple și verificabile, ceea ce va duce la condiții de concurență mai corecte.

1.3	Noul regulament se încadrează în „Programul de acțiune pentru reducerea sarcinilor administrative în Uniunea Europeană” și modernizează normele privind accesul la ocupația de operator de transport rutier prin introducerea registrelor electronice.

1.4

Se creează funcția de „gestionar responsabil de transport”, și anume persoana care coordonează întreprinderea în permanență și în mod efectiv, căreia i se cere un nivel de pregătire mai ridicat, creându-se totodată un cadru mai strict pentru raporturile dintre acesta și întreprindere. CESE dorește eliminarea practicii „traficului” de certificate în cazul întreprinderilor al căror responsabil este o persoană fizică, iar aceasta nu dispune de certificatul de capacitate profesională.

1.5

Comitetul consideră că este necesar ca regulamentul să stabilească lista categoriilor și tipurilor de infracțiuni săvârșite, precum și gravitatea acestora și frecvența infracțiunilor minore care duc la pierderea bunei reputații a gestionarului responsabil de transport, atunci când infracțiunile se comit în legătură cu activitățile de transport pe care acesta le coordonează.

1.6	În legătură cu centrul de exploatare prevăzut la articolul 5 litera c) din propunerea de regulament, CESE solicită clarificări cu privire la caracteristicile acestui centru în cazul întreprinderilor mici și mijlocii.

1.7

Comitetul atrage atenția asupra cerinței de a dispune de suficiente locuri de parcare pentru staționarea vehiculelor, ca formă de acreditare a stabilirii permanente a întreprinderii într-un stat membru, deoarece aceasta poate reprezenta o cerință foarte greu de îndeplinit, în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, și solicită autorităților locale să faciliteze amplasarea de locuri de parcare suficiente sau să coopereze cu aceste întreprinderi în scopul administrării locurilor de parcare comune.

1.8

CESE consideră că, în cazul lucrătorilor independenți, ar trebui să se pună la punct un sistem care să le permită acreditarea capacității financiare a acestora fără a trebui să se recurgă la o garanție bancară, ceea ce ar presupune cheltuieli ridicate pentru întreprinderile care nu sunt obligate să țină o contabilitate simplificată în statele respective.

1.9	Comitetul consideră pozitivă formarea minimă obligatorie de 140 de ore înaintea examenului de atestare a capacității profesionale, precum și acreditarea centrelor de formare, ceea ce va duce la o mai bună calificare a gestionarilor responsabili de transport.

1.10	CESE solicită Comisiei crearea unui regim de sancțiuni comun pentru toate statele, aplicabil în cazul nerespectării dispozițiilor regulamentului.

1.11	CESE salută cu satisfacție crearea registrelor electronice naționale interconectate ale întreprinderilor de transport, ca formă de îmbunătățire a cooperării administrative și a eficienței supravegherii întreprinderilor care operează în mai multe state membre.

2. Introducere

2.1

Propunerea de regulament dorește modernizarea normelor existente în materie de acces la ocupația de operator de transport rutier pentru a asigura o aplicare mai omogenă și mai eficientă în vederea autorizării accesului la această ocupație, prin stabilirea unor condiții minime privind buna reputație, capacitatea financiară și capacitatea profesională.

2.2

În prezent, accesul la ocupația de operator de transport rutier este reglementat de Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996, care stabilește condițiile privind buna reputație, capacitatea financiară și capacitatea profesională pe care trebuie să le îndeplinească întreprinderile pentru a fi autorizate să exercite ocupația de operator de transport rutier, și anume pentru a putea transporta mărfuri sau călători atât la nivel național, cât și internațional. Aceste condiții sunt singurele cerințe comune care se impun întreprinderilor pentru a fi autorizate să-și exercite activitățile pe întreg teritoriul pieței comunitare a transportului rutier. În plus, directiva prevede recunoașterea reciprocă a anumitor documente solicitate pentru obținerea acestor autorizații.

2.3

Cu toate acestea, punerea în aplicare a directivei diferă de la un stat membru la altul; aceste diferențe în aplicare duc la disfuncții în funcționarea pieței interne a transportului rutier, producând prejudicii concurenței loiale, motiv pentru care modificarea propusă s-a efectuat sub forma unui regulament.

2.4	Principalele noutăți pe care le va introduce regulamentul sunt următoarele:

2.4.1

Pentru persoanele care conduc întreprinderea, se introduce conceptul de „gestionar responsabil de transport”, care trebuie să fie persoanele care coordonează în mod efectiv și permanent activitățile de transport rutier și care trebuie să fie identificate în mod clar și desemnate în fața autorităților competente. Prin urmare, se creează un cadru mai strict al raporturilor dintre gestionarul responsabil de transport și întreprindere. Pentru acreditarea capacității profesionale va fi necesară realizarea unei formări minime obligatorii de 140 de ore înainte de examenul la care trebuie să se prezinte toți candidații la postul de gestionar responsabil de transport și se prevede necesitatea acreditării centrelor de formare și a centrelor de examinare.

2.4.2

Se consideră că este de competența statului membru de stabilire să vegheze la îndeplinirea permanentă de către întreprindere a condițiilor prevăzute în prezentul regulament, pentru care se cere ca întreprinderile să fie stabilite în mod efectiv și stabil în statul respectiv.

2.4.3

Se introduc noi indicatori financiari comparabili pentru a măsura capacitatea financiară a unei întreprinderi, conform unei formule care să-i permită întreprinderii să facă față obligațiilor care îi revin pe termen scurt pe baza conturilor anuale, eliminând formula actuală bazată pe capital și rezerve și, în plus, întreprinderile care doresc vor avea posibilitatea de a-și demonstra capacitatea financiară pe baza unei garanții bancare.

2.4.4

Cât privește îndeplinirea obligațiilor de bună reputație și capacitate financiară sau profesională, autoritățile vor fi obligate să le îndeplinească, în caz contrar autoritățile vor trebui să-i adreseze un avertisment transportatorului cu privire la aceasta și, în cazul în care acesta nu reglementează situația, vor impune sancțiuni administrative care vor merge de la retragerea autorizației de transport până la retragerea titlului de gestionar responsabil de transport.

2.4.5

Pentru a facilita libertatea de stabilire a întreprinderilor, statul membru de stabilire va trebui să recunoască drept probă suficientă un model unic de certificat eliberat în temeiul dispozițiilor regulamentului.

2.4.6

Se pune accentul pe o mai bună organizare a cooperării administrative dintre statele membre în vederea îmbunătățirii eficienței monitorizării întreprinderilor care operează în diverse state membre; în acest scop se vor crea registre electronice interconectate care să ușureze schimbul de informații între statele membre. Pentru ca schimbul de informații între statele membre să fie eficient, regulamentul prevede stabilirea unor puncte de contact naționale și precizarea anumitor proceduri comune privind termenele și natura informațiilor minime care trebuie transmise.

2.4.7

Comisia va fi autorizată să întocmească o listă a categoriilor și tipurilor infracțiunilor și a gravității acestora, care duc la pierderea de către transportatorii rutieri a bunei reputații cerute; să adapteze la progresul tehnic anexa referitoare la cunoștințele care trebuie luate în considerare pentru recunoașterea de către statele membre a capacității profesionale, precum și anexa referitoare la modelul de certificat de capacitate profesională și să stabilească lista nivelurilor maxime ale infracțiunilor începând de la care se suspendă sau se retrage autorizația de exercitare a profesiei sau se întocmește o declarație de inaptitudine. Aceste măsuri trebuie adoptate potrivit procedurii de reglementare cu control prevăzute la articolul 5 litera a) din Decizia 1999/468/CE.

3. Observații generale

3.1

Regulamentul aflat în dezbatere va contribui la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, deoarece va crea condiții de concurență mai corecte în cadrul sectorului și va introduce o mai mare transparență față de clienții transportului rutier. Având în vedere rolul preponderent pe care îl are transportul rutier în sistemele de producție și distribuție ale industriei, precum și în mobilitatea persoanelor, regulamentul va duce la întărirea competitivității în Uniune.

3.2	CESE salută punerea în practică de către Comisie a angajamentului său luat în cadrul programului „O mai bună legiferare”, în vederea actualizării și simplificării acquis-ului comunitar, astfel încât aplicarea normelor să fie mai armonizată și mai simplă, controlabilă și eficace.

3.3	Prin introducerea registrelor electronice, noul regulament se încadrează în filosofia care stă la baza Programului de acțiune pentru reducerea sarcinilor administrative în Uniunea Europeană.

3.4

Comitetul salută cu interes opțiunea Comisiei de a reglementa accesul la ocupația de operator de transport rutier printr-un regulament și nu printr-o directivă, ceea ce înseamnă aplicarea directă a conținutului acestuia de către statele membre, evitându-se astfel să li se lase acestora o prea mare libertate în aplicare.

3.5	În noua reglementare se stabilește un concept generic unic de „ocupație de operator de transport rutier”, care include atât ocupația de transportator rutier de călători, cât și pe cea de transportator rutier de marfă.

3.6

Accesul se concentrează pe noua funcție de „gestionar responsabil de transport”, care va cuprinde sub această clasificare persoana care, până în prezent, era abilitată să gestioneze întreprinderea și-și aducea calificările în serviciul întreprinderii autorizate, creându-se astfel un cadru mai strict al raporturilor dintre gestionarul responsabil de transport și întreprindere.

3.7

Se consideră necesară clarificarea anumitor neconcordanțe cu privire la funcția de gestionar responsabil de transport sub aspectul obiectului de activitate al acestuia și al posibilității de a-și aduce competențele în serviciul a mai multe întreprinderi simultan, în vederea evitării „traficului” de certificate care are loc în prezent. Pentru viitor ar fi util să se sprijine mai mult formarea întreprinzătorilor independenți pentru a putea ocupa această profesie, ceea ce ar duce la îmbunătățirea calificărilor și autonomia gestiunii.

3.8

CESE consideră că tocmai în regulament Comisia ar trebui să clarifice și să armonizeze o listă a categoriilor și tipurilor de infracțiuni, a gravității acestora, precum și frecvența dincolo de care infracțiunile minore repetate duc la pierderea de către gestionarii responsabili de transport a bunei lor reputații și, în consecință, a bunei reputații a întreprinderilor.

3.9	CESE consideră adecvată stabilirea unei cerințe preliminare de frecventare obligatorie a cursurilor pentru prezentarea la examenele de abilitare, astfel încât candidaților să li se asigure un nivel mai înalt de formare, la fel ca și obligativitatea acreditării centrelor de formare.

4. Observații specifice

4.1	CESE consideră pozitivă crearea funcției de „gestionar responsabil de transport”, care se referă la persoanele care, până la acel moment, și-au pus competențele în serviciul întreprinderilor autorizate să exercite activități de transport.

4.2

Comitetul solicită o clarificare din partea Comisiei cu privire la faptul dacă va exista o unică „autorizare de exercitare a ocupației de operator de transport rutier” sau dacă aceasta se utilizează ca definiție în cadrul regulamentului, iar apoi vor exista autorizări separate pentru transportul de călători și transportul de marfă.

4.3	Se consideră oportun ca regulamentul să se aplice atât tuturor întreprinderilor stabilite în Comunitare care exercită ocupația de operator de transport rutier, cât și celor care doresc să o exercite.

4.4

Comitetul atrage atenția asupra excluderii din domeniul de aplicare a regulamentului — care înainte era de competența statului — a întreprinderilor care efectuează în mod exclusiv anumite operațiuni de transport rutier de călători în scopuri necomerciale și care desfășoară o activitate principală diferită de aceea de operator de transport rutier de călători; vehiculele utilizate în acest scop sunt conduse de propriii angajați ai întreprinderii deoarece, pentru buna desfășurare a activității, este necesară cunoașterea normelor de transport rutier și a organizării serviciilor.

4.5

În regulament ar trebui să se stabilească o nouă cerință, suplimentară față de cele deja existente pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, și anume aceea ca întreprinderile să fie stabilite în mod real și stabil într-un stat membru, evitându-se astfel întreprinderile tip „cutie poștală”.

4.6

Cu privire la condițiile privind cerința de bună reputație prevăzute la articolul 6 din propunerea de regulament, faptul că regulamentul nu împiedică statele membre să hotărască impunerea de condiții suplimentare care să trebuiască să fie îndeplinite de întreprinderi pentru a fi autorizate să exercite ocupația de operator de transport rutier nu pare să fie în concordanță cu intenția de armonizare.

4.7

CESE solicită Comisiei să clarifice modul în care gestionarul responsabil de transport va trebui să conducă în mod efectiv și permanent activitatea de transport a întreprinderii și în același timp i se va permite să conducă până la patru întreprinderi având în total un parc auto de maxim 12 vehicule. Această măsură va reuși cu greu să ducă la eliminarea practicii actuale a traficului de certificate.

4.8

CESE consideră cel mai potrivit ca în regulament să se includă lista categoriilor și tipurilor de infracțiuni, a gravității acestora, precum și frecvența dincolo de care infracțiunile minore repetate duc la pierderea de către gestionarul responsabil de transport a bunei reputații, fără a se lăsa reglementarea acestor aspecte pentru un act ulterior.

4.9

Comitetul sprijină obligativitatea faptului ca întreprinderea să fie stabilită în mod efectiv și stabil pe teritoriul statului care îi acordă autorizația, astfel cum se prevede la articolul 5 litera a), conform căruia se cere ca întreprinderea să aibă un sediu în respectivul stat membru, în incinta căruia să fie păstrate documentele de lucru; dar atrage atenția asupra cerinței de a dispune de un centru de exploatare, situat în statul membru respectiv, dotat cu suficiente locuri de parcare, ceea ce reprezintă o cerință deosebit de costisitoare, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Problema locurilor de parcare s-ar putea rezolva prin intervenția administrației locale, care ar putea pune la dispoziție locuri de parcare în număr suficient sau prin cooperarea acestor întreprinderi în scopul administrării locurilor de parcare comune.

4.10

CESE observă o anumită contradicție în aceea că regulamentul, pe de o parte, prevede că statele membre stabilesc condițiile de bună reputație pentru o întreprindere și, pe de altă parte, prevede că statele membre stabilesc dacă o întreprindere îndeplinește condițiile atunci când sunt îndeplinite o serie de cerințe impuse de regulament.

4.11

CESE nu înțelege de ce o condiție care trebuie îndeplinită în materie de capacitate financiară este ca întreprinderea să poată face față în orice moment obligațiilor reale și potențiale pe parcursul exercițiului financiar contabil și i se pare mai adecvată condiția anterioară, capital + rezerve. Acum se cere ca această condiție să se aplice activelor circulante și ca, la 31 decembrie, rata de „lichidități” imediate (quick ratio) să fie mai mare sau egală cu 80 %.

4.12

4.13

În oricare dintre cazuri, scopul urmărit de cerința de capacitate financiară trebuie să fie acela ca întreprinderile autorizate să-și exercite activitatea să ofere o anumită garanție de piață, dar nu trebuie să presupună asigurarea plății către furnizori și creditori, deoarece ar însemna denaturarea noțiunii de risc inerent activității oricărui întreprinzător.

4.14

CESE este de acord cu noua dispoziție privind formarea obligatorie de 140 de ore anterior examenului de acreditare, precum și cu acreditarea de către statele membre a organismelor capabile să presteze servicii de formare, deoarece aceasta va duce la un nivel mai ridicat de formare antreprenorială în sector.

4.15

CESE consideră excesiv de lungă perioada de cinci ani (anterior, cel puțin o dată la fiecare cinci ani) la care autoritățile competente verifică dacă întreprinderile continuă să îndeplinească fiecare dintre cerințele stabilite pentru acces. Cu toate acestea, salută faptul că un complement al controalelor obișnuite sunt controalele îndreptate către întreprinderile clasificate a fi de risc.

4.16	Se consideră adecvat ca, în cazul în care se constată că o întreprindere riscă să nu mai îndeplinească vreuna din cerințele de acces, să se acorde un termen până la care aceasta să-și poată reglementa situația, cu un termen general de șase luni (anterior, un an).

4.17

Comitetul salută crearea de către fiecare stat membru a unui registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier, precum și faptul de a se lua toate măsurile necesare pentru ca acestea să fie interconectate la nivelul Comunității până la 31 decembrie 2010 și de a se reglementa cooperarea administrativă între statele membre. De asemenea, este de acord cu reglementarea protecției datelor personale care sunt înscrise în registru sau care ar putea fi transmise către terți.

4.18	Se consideră adecvată înființarea unui sistem de recunoaștere a certificatelor în cazul persoanele care le-au obținut anterior intrării în vigoare a regulamentului.

4.19	Este necesar să se stabilească un regim de sancțiuni comun pentru toate statele membre, aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor regulamentului și ca sancțiunile astfel stabilite să fie eficace, proporționale și disuasive.

4.20	Comitetul consideră de interes elaborarea de către Comisie, la fiecare doi ani, pe baza rapoartelor naționale, a unui raport privind exercitarea ocupației de operator de transport rutier, care să fie înaintat Parlamentului și Consiliului.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/20

Avizul Comitetului Economic și Social European privind autostrăzile maritime și integrarea lor în lanțul logistic

(2008/C 151/07)

Într-o scrisoare din 4 iulie 2007, Președinția portugheză a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, a solicitat CESE să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

Autostrăzile maritime și integrarea lor în lanțul logistic.

În cea de-a 441-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 ianuarie 2008, (ședința din 16 ianuarie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu unanimitate de voturi.

1. Concluzii

1.1

Transportul maritim pe distanțe scurte poate să joace un rol important în viitorul comodalității și al lanțurilor logistice. În această privință, toate modurile de transport trebuie să fie respectate. În cadrul comodalității, transportul maritim pe distanță scurtă poate fi util în principal pentru traseele lungi.

1.2	Comitetul își confirmă sprijinul deplin pentru măsurile care urmăresc să dezvolte și să promoveze transportul maritim pe distanță scurtă. Cu toate acestea, își pune anumite întrebări și dorește să formuleze observații privind efectul real al acestor măsuri.

1.3

În acest context, este necesar să se precizeze definiția autostrăzii maritime. Potrivit opiniei Comitetului, această denumire nu poate fi atribuită exclusiv serviciilor subvenționate, ci trebuie să se aplice tuturor serviciilor de transport maritime pe distanță scurtă. Comitetul salută clarificarea adusă definiției autostrăzilor maritime propusă de Comisie și introdusă în documentul de lucru „Autostrăzile maritime”, care însoțește comunicarea „Agenda UE privind transportul de marfă” din 18 octombrie 2007, și anume faptul că și serviciile existente intră sub incidența acestei definiții (1).

1.4	Concentrarea mărfurilor într-un număr limitat de porturi preselectate va avea o influență negativă semnificativă asupra eficienței prestației și va conduce, fără nici o îndoială, la congestionarea legăturilor în porturi și în jurul acestora (2). Nu astfel se susține dezvoltarea durabilă.

1.5

Dezvoltarea capacităților portuare suplimentare și îmbunătățirea legăturilor cu hinterlandul prin intermediul altor moduri de transport trebuie să fie prioritare în proiectarea autostrăzilor maritime. Măsurile de ajutorare trebuie să se concentreze asupra acestor puncte, ceea ce va avantaja, de asemenea, politica de comodalitate.

1.6

Este necesar ca măsurile de ajutorare privind autostrăzile maritime să fie direcționate către infrastructură și în special către dezvoltarea legăturilor portuare și cu hinterlandul, fără a aduce atingere măsurilor de sprijin deja existente în domeniul serviciilor, costurilor operaționale și al publicității.

1.7

Evitarea concurenței neloiale este un subiect sensibil; ținând seama de structura pieței specifică transportului maritim pe distanță scurtă, această chestiune trebuie abordată cu multă prudență. Scopul urmărit trebuie să fie acela de a reorienta spre transporturile maritime o parte a mărfurilor transportate astăzi pe căi rutiere, nu de a reorienta mărfurile transportate pe mare spre un alt transportator maritim.

1.8

Pentru a evalua proiectele de autostrăzi maritime, Comisia dorește ca standardele de calitate să constituie unul din criteriile de evaluare. În funcție de specificul serviciului, alte criterii pot lua în considerare frecvența, adecvarea între aprovizionare și producție, fiabilitatea, comodalitatea serviciilor conform definiției Comisiei, deci și veniturile proprii din modul de transport în sine, legăturile cu hinterlandul, eficiența porturilor și a punctelor de joncțiune între diferitele moduri de transport, logistica electronică, eficiența procedurilor administrative etc.

1.9

În bilanțul intermediar al programului de promovare a transportului maritim pe distanță scurtă, Comisia are în vedere posibilitatea aplicării unei etichete de calitate pentru autostrăzile maritime. Astfel cum a subliniat în avizul privind logistica transportului de mărfuri, Comitetul apreciază că aceasta nu trebuie să se traducă printr-o creștere a birocrației și prin costuri inutile pentru acest sector.

1.10

Simplificarea și reducerea procedurilor administrative constituie o prioritate pentru serviciile de transport maritim pe distanță scurtă. Formalitățile vamale pentru transportul intra-european de mărfuri nu trebuie să fie mai complicate decât cele pentru transportul rutier. Procedura vamală simplificată trebuie să fie reorganizată în detaliu și să ia în considerare ca elemente de bază mărfurile și transportatorul.

1.11	Există și alte strangulări în lanțul logistic care ar putea face obiectul unor îmbunătățiri. Comitetul susține pe deplin lucrările desfășurate în cadrul Comunicării Comisiei privind logistica transportului de mărfuri.

1.12	Atât transportul maritim pe distanță scurtă, cât și serviciile logistice au nevoie de un personal cu înaltă calificare. În acest context, este necesar să se acorde mai multă atenție recrutării, educării și formării.

1.13	Trecerea de la transportul rutier la transportul maritim oferă avantaje considerabile atât pentru mediu, cât și pentru societate. Trebuie încurajată preocuparea pentru reducerea emisiilor de gaze ale navelor. Comitetul speră că în acest domeniu vor fi adoptate acorduri internaționale.

2. Introducere

2.1

Cu începere din anul 2004, dezvoltarea autostrăzilor maritime în Europa figurează pe lista celor 30 de proiecte prioritare de dezvoltare a rețelei transeuropene de transport (RTE-T). Articolul 12bis (12 a în textul în limba engleză) din Decizia 884/2004/CE (3), care se referă la orientările privind dezvoltarea unei rețele europene de transport, schițează elementele de bază ale autostrăzilor maritime. În mod concret, se precizează că rețeaua transeuropeană a autostrăzilor maritime urmărește să concentreze fluxul de mărfuri pe rutele maritime cu vocație logistică, astfel încât să îmbunătățească legăturile maritime existente care sunt viabile, regulate și frecvente pentru transportul de mărfuri sau să stabilească rute noi, pentru a decongestiona traficul rutier și/sau a îmbunătăți accesul la statele și regiunile periferice și insulare. Autostrăzile maritime nu ar trebui să excludă transportul combinat al persoanelor și mărfurilor, cu condiția ca mărfurile să domine.

2.2	Este posibil să se recurgă la fondurile RTE deoarece costurile autostrăzilor maritime implică furnituri și infrastructuri. În ceea ce privește serviciile și costurile operaționale, acestea pot beneficia de ajutorul programului Marco Polo (4).

2.3

Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime se propun de cel puțin două state membre. Acestea trebuie să facă referire la echipamente și infrastructuri din cel puțin două porturi situate în două state membre diferite. Proiectele propuse asociază în general sectorul public și sectorul privat, prin intermediul cererilor publice de ofertă lansate împreună de statele membre implicate și adresate consorțiilor care reunesc cel puțin societăți maritime și porturi situate într-una din zonele maritime prevăzute.

2.4

Decizia 884/2004/CE (anexa II) enumeră autostrăzile maritime clasificate ca proiecte de interes comun în conformitate cu articolul 12bis, adică:

—	autostrada de la Marea Baltică (care leagă statele membre riverane Mării Baltice cu cele din Europa Centrală și Occidentală, inclusiv legătura prin Canalul Kiel dintre Marea Nordului și Marea Baltică) (2010);

—	autostrada maritimă din Europa Occidentală (care leagă Portugalia și Spania, prin Arcul Atlantic, de Marea Nordului și Marea Irlandei) (2010);

—	autostrada maritimă din Europa de Sud-Est (care leagă Marea Adriatică de Marea Ionică și Mediterana Orientală, pentru a include Ciprul) (2010) (5);

—	autostrada maritimă din Europa de Sud-Vest (Mediterana Occidentală) care leagă Spania, Franța, Italia și Malta și se leagă de autostrada maritimă din Europa de Sud-Est) (2010) (6);

—	ținând seama de extinderea Uniunii, Comitetul atrage atenția asupra necesității de a înființa autostrăzi maritime și pe Marea Neagră, fără a exclude serviciile de navigație pe Dunăre compatibile cu transportul maritim și fluvial.

2.5

Comisia va evalua proiectele pe baza criteriilor menționate la articolul 12bis privind orientările rețelei transeuropene de transport, având în vedere următoarele puncte-cheie:

—	contribuții la transferul modal și la îmbunătățirea coeziunii: un anumit procentaj al traficului rutier de pe culoarul de transport stabilit trebuie să fie transferat către autostrăzile maritime și să contribuie astfel la coeziunea economică și socială a țărilor implicate;

—	aspecte calitative: proiectul trebuie să evidențieze standarde de calitate clare în cinci domenii: servicii portuare, legături cu hinterlandul, sisteme de informare și de monitorizare, servicii de transport maritim propriu-zis și integrare în rețeaua RTE-T;

—

viabilitatea și credibilitatea proiectului: este necesar să se demonstreze viabilitatea, atât a serviciului în sine, cât și a legăturilor cu hinterlandul; trebuie să se țină seama de transparența în ceea ce privește aportul de capital de risc și ajutoarele de stat (naționale, regionale și comunitare);

—	efectele asupra concurenței: trebuie evitată orice denaturare a concurenței prin ajutoare de stat; prin urmare, este necesar să se examineze impactul proiectului asupra serviciilor și porturilor existente.

2.6	Metodele de cerere de ofertă în cazul proiectelor de realizare a autostrăzilor maritime au fost precizate într-un vademecum publicat de Comisie la 28 februarie 2005.

2.7

Între timp, a fost publicată o cerere pentru următoarele proiecte de autostrăzi maritime:

—	proiecte de autostradă maritimă pentru regiunea Mării Baltice: Germania/Finlanda și Marea Baltică ;

—	autostrada (autostrăzile) maritime între Spania și Franța pe partea Atlantic — Canalul Mânecii — Marea Nordului;

—	autostrăzile maritime din regiunea Mării de Nord.

Alte proiecte au fost examinate și discutate în cadrul diferitelor „grupuri operative”.

2.8	La mijlocul anului 2006 a fost efectuată și o analiză intermediară a programului pentru promovarea transportului maritim pe distanță scurtă (7).

2.9	De asemenea, în luna septembrie 2007, Comisia Europeană a numit un portughez, dl Luis Valente de Oliveira, drept coordonator al proiectelor de autostrăzi maritime.

2.10	Comisia Europeană a elaborat în luna octombrie 2007, în cadrul agendei UE pentru transportul mărfurilor, un document de lucru privind „Autostrăzile maritime” (8).

3. Considerații generale

3.1

Comitetul a sprijinit deja, în mai multe ocazii, măsurile de dezvoltare a transportului maritim pe distanță scurtă, fiindcă acesta dispune de un potențial considerabil, oferă o bună alternativă pentru alte moduri de transport mai puțin ecologice și poate contribui la reducerea strangulărilor din trafic, a numărului de accidente și a poluării sonore și atmosferice (9). În același timp, transportul maritim pe distanță scurtă se încadrează cu succes în principiul comodalității și al lanțurilor logistice și oferă posibilitatea scoaterii din izolare a regiunilor periferice și insulare.

3.2	Prin urmare, inițiativa privind autostrăzile maritime merită un sprijin total. Noțiunea de autostradă maritimă ridică totuși anumite probleme (a se vedea avizul menționat în nota de subsol 8) și dă naștere anumitor observații (a se vedea mai jos).

4. Conceptul de autostradă maritimă

4.1	Termenul de autostradă maritimă generează confuzii justificate. În practică există deja numeroase servicii de transport maritim pe distanță scurtă care oferă servicii multimodale de calitate, diminuează congestionarea traficului rutier și deservesc regiunile insulare și periferice.

4.2

Astfel cum menționează bilanțul intermediar al programului de promovare a transportului maritim pe distanță scurtă, acest mod de transport are cele mai mari șanse de a urma creșterea rapidă a transportului rutier (10). Între 1995 și 2004, prestația transportului maritim pe distanță scurtă din UE, măsurată în tone/km, a crescut cu 32 %, față de 35 %, cât a reprezentat creșterea transportului rutier. Cota transportului maritim pe distanță scurtă în Europa celor 25 reprezintă 39 %, față de 44 %, cota transportului rutier. Cota transportului maritim pe distanță scurtă în Europa celor 15 reprezintă 42 %, față de 44 %, cota transportului rutier.

4.3

Această prestație bună a transportului maritim pe distanță scurtă se datorează în mare parte investițiilor importante efectuate de armatori în nave și, în multe cazuri, în sisteme logistice intermodale, îmbunătățirii eficacității și vânzării de servicii logistice, activității centrelor naționale de promovare a transporturilor maritime pe distanță scurtă pentru a reduce strangulările, activităților practice ale centrelor de promovare a navigației costiere, precum și cooperării între acest sector și instituțiile europene.

4.4

Obiectivul nu este subminarea succesului obținut în prezent prin refuzul de a lua în considerare serviciile existente, fondate pe inițiative ale sectorului privat, ca fiind autostrăzi maritime, ci păstrarea acestei denumiri exclusiv pentru serviciile subvenționate. Comitetul salută clarificarea operată de Comisie în ceea ce privește definiția autostrăzilor maritime în documentul de lucru din 18 octombrie 2007 anexat la comunicarea „Agenda UE pentru transportul mărfurilor” din aceeași dată, și anume faptul că serviciile existente intră, de asemenea, sub incidența acestei definiții (11).

5. Selectarea porturilor

5.1

Există o diferență de fond între o autostradă pentru transport rutier și una pentru transport maritim. Transportul rutier cu camioane leagă două puncte, A și B, printr-o linie cât mai dreaptă posibil. În cazul transportului maritim, practic se transportă marfa provenită dintr-un vast hinterland sau destinată acestuia prin mai multe porturi concurente între ele. Se rețin deci, pentru diferitele trasee de transport maritim pe distanță scurtă ale armatorilor, numai porturile cele mai competitive și mai eficiente pentru un anumit tip de schimburi.

5.2	Concentrarea mărfurilor într-un număr limitat de porturi preselectate va avea o influență negativă semnificativă asupra eficienței serviciilor (12) și va conduce, fără nici o îndoială, la congestionarea legăturilor în porturi și în jurul acestora. Nu astfel se susține dezvoltarea durabilă.

5.3

De asemenea, includerea anumitor porturi pe traseul autostrăzilor maritime și excluderea altor porturi de capacitate similară ar conduce la o denaturare a concurenței în oferta de servicii portuare. Alegerea între porturi trebuie să rămână deschisă, astfel încât îmbunătățirea constantă a eficienței unor porturi să le dea acestora posibilitatea de a se integra în rețeaua de autostrăzi maritime.

6. Comodalitatea

6.1

Transportul maritim pe distanță scurtă poate să joace un rol important în viitorul comodalității, în special pentru transportul pe distanțe mai mari. Astfel cum s-a menționat și în avizul privind logistica transportului de mărfuri, Comitetul apreciază că în acest context toate modurile de transport trebuie să fie respectate (13). Funcționând ca plăci turnante multimodale, porturile dețin, în acest sens, o funcție fundamentală. Sunt în curs de elaborare diferite proiecte în domeniu (14).

6.2	Ar trebui găsite îmbunătățiri pentru diferitele strangulări din lanțul logistic. Comisia efectuează deja un studiu privind strangulările din logistica transportului de marfă, care abordează atât blocajele administrative, cât și pe strangulările de infrastructură și operaționale.

6.3

Atât transportul maritim pe distanță scurtă, cât și serviciile logistice au nevoie de un personal cu înaltă calificare. Comitetul insistă asupra recomandării din avizul privind logistica transportului de mărfuri, conform căreia este necesar să se acorde mai multă atenție recrutării, educării și formării.

7. Investițiile în porturi și în legături cu hinterlandul

7.1	Sunt cunoscute problemele privind congestionarea actuală a numeroase porturi europene. Prin urmare, este necesar să se permită mai multor porturi de capacități similare să devină eligibile și să se dezvolte pentru a se integra în transportul maritim pe distanță scurtă.

7.2

Dezvoltarea și extinderea porturilor și a legăturilor cu hinterlandul sunt stânjenite și deseori întârziate considerabil și/sau împiedicate de limitările și interpretările legislației existente și de cerințele în materie de mediu. În acest sens, raportul anual al Organizației Europene a Porturilor Maritime menționează perioade de la 2 la 11 ani (15).

7.3

Astfel cum au reamintit în numeroase ocazii reprezentanții sectorului în cursul consultărilor referitoare la o nouă politică portuară europeană și la Cartea verde intitulată „Viitorul politicii maritime”, această problemă trebuie să facă urgent obiectul unei atenții deosebite (16). Comitetul ia act de atenția acordată subiectului de către Comisie în comunicarea din 18 octombrie 2007 privind politica portuară europeană (17).

7.4

Așadar este clar că, în ce privește acest subiect, ajutoarele pentru autostrăzi maritime trebuie să se axeze și pe infrastructuri și în special pe extinderea porturilor și a legăturilor cu hinterlandul. Această abordare se inserează pe deplin în conceptul de „comodalitate” propus de Comisie în bilanțul intermediar al Cărții albe privind politica europeană a transporturilor (18) și în comunicarea sa privind logistica transportului de mărfuri (19).

7.5	Evident, toate acestea nu aduc atingere măsurilor deja existente de sprijin în domeniul serviciilor, costurilor operaționale și al publicității.

8. Denaturarea concurenței

8.1

Astfel cum s-a menționat la punctul 2.5, ultimul alineat, Comisia însăși afirmă că ajutoarele de stat nu trebuie să provoace denaturarea concurenței cu serviciile existente. Impactul autostrăzilor maritime subvenționate trebuie să facă obiectul unei evaluări minuțioase, ținându-se seama de interesul general, pentru a evita orice concurență neloială.

8.2	Nu este un lucru simplu. Serviciile de transport maritim pe distanță scurtă deservesc hinterlandurile porturilor în care fac escală. Aceste hinterlanduri înseamnă uneori teritorii vaste, deservite uneori și de alte porturi, așa cum s-a arătat la punctul 5.1.

8.3	Prin urmare, analiza pieței respective nu se poate concentra în special asupra unui port anume; trebuie să se țină seama de întreaga piață de încărcare, pentru a împiedica orice reorientare a mărfurilor de la un serviciu de transport pe distanță scurtă către un alt serviciu sau către un alt port.

8.4

Astfel cum s-a menționat la punctul 2.5 paragraful al treilea, candidații la obținerea contractelor pentru proiecte de autostrăzi maritime trebuie să facă dovada viabilității și credibilității proiectului propriu; de asemenea, trebuie să se asigure cu vigilență evitarea oricărei denaturări a concurenței.

8.5	Prin urmare este esențială transparența în acordarea ajutoarelor pentru proiecte. În același timp, este necesar să se treacă la o corecție imediată, atunci când se dovedește că o încărcătură schimbă în mod artificial operatorul sau portul.

8.6	Sprijinirea autostrăzilor maritime are ca scop transferul de la transportul rutier la cel maritim. Sistemul italian de ECO-bonus (20), care subvenționează transportatorii rutieri care se alătură acestei idei, este un bun exemplu de ajutor corect orientat, fără denaturarea concurenței.

9. Standardele de calitate

9.1

Astfel cum se menționează la punctul 2,5, pentru a evalua proiectele de autostrăzi maritime, Comisia va include standardele de calitate printre criteriile de evaluare a proiectelor. În funcție de specificul serviciului, alte criterii pot lua în considerare frecvența, adecvarea între livrare și procesul de producție, fiabilitatea, comodalitatea serviciilor, conform definiției Comisiei, deci și veniturile proprii din modul de transport în sine, legăturile cu hinterlandul, eficiența porturilor și a punctelor de joncțiune între diferitele moduri de transport, logistica electronică, eficiența procedurilor administrative, etc.

9.2

În bilanțul intermediar al programului de promovare a transportului maritim pe distanță scurtă (21), Comisia are în vedere posibilitatea aplicării unei etichete de calitate pentru autostrăzile maritime. Astfel cum a subliniat în avizul privind logistica transportului de mărfuri, Comitetul apreciază că aceasta nu trebuie să se traducă printr-o creștere a birocrației și prin costuri inutile pentru acest sector (22).

10. Proceduri administrative

10.1

Atât în Cartea verde privind viitorul politicii maritime a Uniunii, cât și în bilanțul intermediar al Cărții albe privind transporturile durabile, Comisia face trimitere la un „spațiu maritim comun”, adică un spațiu maritim european fără frontiere, potrivit exprimării ulterioare a Comisiei. Aceasta și-a manifestat intenția de a simplifica procedurile administrative aplicabile transportului maritim pe distanță scurtă pentru a le alinia la procedurile aplicabile transportului rutier.

10.2

Atât în avizul privind Cartea verde, cât și în cel privind politica portuară comună în cadrul UE, Comitetul și-a exprimat poziția în ceea ce privește spațiul maritim comunitar (23):

„CESE înțelege că acest concept de «spațiu maritim comun european», inclusiv sub noua sa denumire (a se vedea punctul 10.1) se referă la un spațiu maritim virtual, în care se vor simplifica formalitățile administrative și vamale pentru serviciile maritime din interiorul UE, conferindu-le un regim asemănător transportului de marfă rutier, feroviar sau fluvial în interiorul pieței interne. În urma clarificărilor aduse de Comisie, care își declară fără echivoc punctul de vedere în comunicare, CESE poate susține acest concept cu condiția ca, în apele internaționale (în marea liberă), să se respecte Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării (CNUDM) și convențiile OMI, inclusiv «libertatea de navigație» și «dreptul de trecere inofensivă» în cadrul Zonei economice exclusive (ZEE).”

10.3

Forumul industriilor maritime și punctele de contact naționale pentru promovarea transportului maritim pe distanță scurtă au solicitat de mai multe ori simplificarea procedurilor vamale. În acest scop, Comisia a elaborat din 2002 un document care urmărește să încurajeze recurgerea la procedura simplificată pentru transportul maritim pe distanță scurtă (24).

10.4

Punerea în aplicare a acestui aviz nu a rezolvat însă toate problemele. Problema principalăeste necesitatea obținerii unui statut de serviciu regulat (linie autorizată) legat atât de nava respectivă, cât și de societatea de transport (transportator). Dacă este necesară utilizarea altei nave, trebuie prezentată o nouă declarație. Dacă, pe parcursul traseului, o navă transportând mărfuri intracomunitare face escală într-un port al unei țări terțe, procedura simplificată devine caducă pentru toate mărfurile intra-UE (navă infectată).

10.5

O soluție ar fi ca procedura simplificată să se bazeze pe societatea de transport respectivă (transportator) și pe încărcătură. Mărfurile/încărcătura intra-UE ar putea utiliza atunci, pentru toate cazurile, o procedură simplificată, care ar trebui să fie aceeași cu cea în vigoare pentru transportul rutier.

10.6	Trebuie examinate răspunderile multimodale. Acestea vor fi discutate în cadrul Comisiei Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional (UNCITRAL). Comitetul recomandă încheierea rapidă a unui acord.

10.7	Comitetul subliniază că măsurile de securitate nu trebuie să penalizeze transportul maritim în raport cu transportul terestru.

11. Protecția mediului

11.1

Transportul maritim rămâne în continuare cel mai ecologic mod de transport. Cu excepția emisiilor de oxizi de sulf (SOx), din punctul de vedere al emisiilor de gaze de eșapament pe tonă/km sau milă, transportul maritim este mai performant decât alte moduri de transport. Cu toate acestea, este necesar să se ia măsuri de diminuare în continuare a emisiilor. În acest sens, în cadrul OMI (Organizația Maritimă Internațională) este în desfășurare o procedură de revizuire a Anexei VI la Convenția MARPOL VI. Această procedură merită sprijinită fără rezerve, dacă se dorește găsirea unei soluții globale.

11.2

În dezbaterile din cadrul OMI se va acorda atenție unei posibile extinderi a zonelor de control al emisiilor de oxizi de sulf (SECAS) (25), pentru care s-ar putea aplica un prag de emisii mai coborât. Transportul maritim pe distanță scurtă este deosebit de vulnerabil din acest punct de vedere, dat fiind că operează în zone costiere și motoarele pornesc frecvent. Prin urmare, este necesar să se urmărească atent situația, astfel încât să nu se piardă din vedere esențialul (promovarea transportului maritim pe distanță scurtă) în procesul de ameliorare a prestațiilor ecologice.

11.3

De asemenea, în cazul emisiilor de bioxid de carbon (CO2) pe tonă/km sau milă, se poate afirma că transportul maritim se află într-o situație favorabilă. Din surse independente (26), se estimează că transportul maritim nu este responsabil decât de 1,75-2 % din emisiile de gaze cu efect de seră, la nivel global. Și în acest domeniu sunt în curs de analizare măsuri care să urmărească îmbunătățirea constantă a performanțelor de mediu.

11.4	Comitetul recomandă promovarea cercetării și dezvoltării și sprijinirea financiară pentru îmbunătățirea situației emisiilor de gaze de eșapament ale navelor, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea carburantului.

11.5	Pe lângă tema emisiilor de gaze, o atenție sporită ar trebui acordată și controalelor asupra poluării a mediului marin cauzate de creșterea traficului în navigația costieră.

11.6

Obiectivul principal al autostrăzilor maritime este de a se ajunge la un transfer modal de la transportul rutier spre transportul maritim. O astfel de reorientare ar avea efecte pozitive asupra mediului și efecte benefice pentru societate, fie că este vorba de congestionarea traficului rutier, de poluarea sonoră sau de accidentele de circulație. Fără a pierde din vedere necesitatea unor progrese constante în privința emisiilor de gaze ale navelor, acesta este un punct de vedere de care ar trebui să se țină seama.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) „Agenda UE privind transportul de marfă” (COM(2007) 606). Documentul de lucru al Comisiei „Autostrăzile maritime și integrarea lor în lanțul logistic”18 octombrie 2007.

(2) TEN/258 „O politică portuară comună la nivelul UE”JO C 168, 20.7.2007, pp. 57-62.

(3) Decizia 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport.

(4) Regulamentul 1382/2003 (Programul Marco Polo) JO L 196, 2.8.2003 și COM(2004) 478 final din 14 iulie 2004 (Marco Polo II).

(5) Este de semnalat că deja anumite legături de transport maritim pe distanțe scurte, ca de exemplu între Turcia și Italia sau Italia și Spania, sunt deservite de inițiative private.

(6) Inclusiv spre Marea Neagră.

(7) COM(2006) 380 final din 13 iulie 2006.

(8) A se vedea nota de subsol 1.

(9) TEN/268 „Evaluarea intermediară a programului de promovare a transportului maritim pe distanțe scurte”25 aprilie 2007, JO C 168, 20.7.2007, p. 68.

(10) Comunicarea Comisiei COM(2006) 380 final din 13 iulie 2006.

(11) Comunicarea Comisiei privind agenda UE pentru transportul mărfurilor din 18 octombrie 2007/Documentul de lucru al Comisiei privind autostrăzile maritime și integrarea lor în lanțul logistic.

(12) TEN/258 „O politică portuară comună la nivelul UE”JO C 168, 20.7.2007, pp. 57-62.

(13) TEN/262, aviz privind logistica transporturilor de mărfuri — JO C 168, 20.7.2007, p. 63.

(14) Proiectul „Comodalitatea — navele rapide BGV-HSC și autostrăzile maritime de mare viteză” (www.bgv.eu).

(15) JO C 168, 20.7.2007, pp. 57-62 Raport anual al OEPM 2006/2007 — ITMMA/Universitatea Antwerpen.

(16) Cartea verde „Către o viitoare politică maritimă a Uniunii”, COM(2006) 275 final din 7 iunie 2006.

(17) Comunicarea Comisiei privind politica portuară europeană, 18 octombrie 2007.

(18) „Pentru o Europă în mișcare — Mobilitate durabilă pentru continentul nostru” COM(2006) 314 final din 22 iunie 2006.

(19) „Logistica transportului de mărfuri, cheia mobilității durabile” COM(2006) 336 final din 28 iunie 2006.

(20) Aiuto di stato N 496/2003 — Italia.

(21) „Analiza intermediară a programului pentru promovarea transportului maritim pe distanță scurtă” COM(2003) 155 final din 13 iulie 2006.

(22) TEN/262 Aviz privind logistica transportului de mărfuri.

(23) Avizul privind politica portuară comună la nivelul UE — JO C 168, 20.7.2007, pp. 57-62 și Avizul privind „Către o politică maritimă a Uniunii: o viziune europeană asupra mărilor și oceanelor”, JO C 168, 20.7.2007, p. 57.

(24) Document de lucru al serviciilor Comisiei — Ghidul procedurilor vamale pentru transportul maritim pe distanță scurtă SEC(2002) 632 din 29 mai 2002.

(25) SECAS, acronim din limba engleză (Sulphur Emission Control Areas).

(26) Stern Review on the economics of climate change, Regatul Unit, octombrie 2006.

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/25

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice

COM(2007) 367 final — 2007/0126 (COD)

(2008/C 151/08)

La 31 august 2007, în conformitate cu articolul 95 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice.

La 25 septembrie 2007, Biroul Comitetului a însărcinat Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Hernández Bataller raportor general în cadrul celei de-a 441-a sesiuni plenare din 16 și 17 ianuarie 2008 (ședința din 16 ianuarie) și a adoptat prezentul aviz cu unanimitate de voturi.

1. Concluzii

1.1	CESE susține propunerea Comisiei, deoarece aceasta va promova inovația și competitivitatea, va crește concurența pe piața telecomunicațiilor și va spori posibilitățile de alegere ale consumatorilor.

2. Introducere

2.1

În conformitate cu Directiva 87/372/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 (1), completată de Recomandarea Consiliului 87/371/CEE din 25 iunie 1987 (2) și de Rezoluția Consiliului din 14 decembrie 1990 (3), benzile de frecvență de 890-915 MHz și 935-960 MHz (cunoscute sub numele de „banda de frecvență de 900 MHz”) au fost rezervate și urmau să fie ocupate de serviciul de telecomunicații mobile digitale celulare paneuropene publice, asigurat în fiecare stat membru în conformitate cu o specificație comună.

2.2	Evoluția pieței a condus la un sprijin general pentru încetarea rezervării benzii de 900 MHz pentru GSM, astfel încât să poată fi utilizate noi și diverse tehnologii digitale care furnizează servicii inovatoare pe aceste benzi de frecvență.

2.3

Decizia nr. 676/2002/CE (4) a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană a instituit un cadru juridic pentru a asigura armonizarea condițiilor referitoare la disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio, atunci când acesta este necesar pentru punerea în aplicarea a politicilor comunitare în domenii precum telecomunicațiile, transporturile, radiodifuziunea, cercetarea și dezvoltarea tehnologică (CDT).

CESE a susținut propunerea de decizie (5), considerând că aceasta va garanta utilizarea rațională, echitabilă, eficientă și economică a frecvențelor pentru toate serviciile de radiocomunicații.

2.4

Obiectivele acestei decizii sunt următoarele:

—

înființarea unui comitet de reglementare, denumit Comitetul pentru spectrul de frecvențe radio (RSC), responsabil cu urmărirea evoluțiilor tehnologice și de reglementare în domeniul radiocomunicațiilor, care să permită consultarea adecvată a tuturor grupurilor de utilizatori ai spectrului de frecvențe radio în cauză. Acest comitet acordă consultanță Comisiei atunci când emite mandate pentru CEAPT (Conferința Europeană a Administrațiilor Poștei și Telecomunicațiilor) și emite avize de reglementare privind măsurile tehnice de aplicare ce au ca scop armonizarea condițiilor și punerea în aplicare a politicii comunitare;

—	instituirea unui cadrul juridic pentru armonizarea spectrului de frecvențe radio, atunci când este necesar;

—	asigurarea difuzării coordonate și în timp util a informațiilor cu privire la utilizarea și disponibilitatea spectrului de frecvențe radio în Comunitate;

—	asigurarea adoptării unor poziții comunitare și europene adecvate în vederea negocierilor internaționale (6) pe tema spectrului de frecvențe radio, atunci când aspectele în cauză intră sub incidența politicilor comunitare.

2.5

Această decizie permite Comisiei să adopte măsuri tehnice de aplicare pentru a asigura armonizarea condițiilor referitoare la disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio. Astfel, atunci când armonizarea este necesară pentru a garanta certitudinea juridică și politicile comunitare, Comisia emite mandate pentru CEAPT în vederea conceperii de criterii tehnice la nivel european, pe baza cărora RSC să poată elabora și adopta măsuri de armonizare a spectrului de frecvențe.

3. Propunerea de directivă

3.1

Pentru a elimina rezervarea benzii de 900 MHz pentru GSM în statele membre UE, introdusă de Directiva 87/372/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice, această directivă ar trebui abrogată prin adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu a unei directive specifice în acest scop.

3.2

Acest lucru este necesar pentru a contribui la succesul inițiativei i-2010 — O societate informațională europeană pentru creștere și ocuparea forței de muncă (7) și, de asemenea, pentru a spori concurența prin utilizarea benzii de 900 de MHz de către alte tehnologii, oferind astfel utilizatorilor cât mai multă libertate în alegerea serviciilor și tehnologiilor disponibile.

3.3

În conformitate cu prevederile Deciziei nr. 676/2002/CE, Comisia a emis un mandat pentru CEAPT în vederea elaborării de condiții tehnice mai puțin restrictive. În conformitate cu acest mandat, au fost elaborate condiții tehnice bazate pe principiul că banda de 900 de MHz poate coexista și este pe deplin compatibilă cu GSM și UMTS. Pe viitor pot fi emise alte mandate pentru a demonstra compatibilitatea altor tehnologii cu tehnologia GSM, obținându-se astfel o mai mare deschidere a acestei benzi.

4. Observații generale

4.1	CESE salută propunerea de directivă a Comisiei și consideră că este adecvată din punct de vedere legislativ. Această propunere se înscrie în demersurile de actualizare și de simplificare a acquis-ului comunitar, pe care CESE le-a susținut în avizele sale.

4.1.1

Vasta jurisprudență a Curții de Justiție a stabilit că actele obligatorii ale dreptului instituțional nu pot fi modificate sau abrogate decât prin acte ulterioare de același tip. Prin urmare, necesitatea adoptării unei directive specifice de abrogare a Directivei 87/372/CEE este pe deplin justificată.

4.2	Contextul juridic al propunerii pare, de asemenea, să justifice adoptarea acestei directive, din mai multe motive.

4.3

Evoluția pieței în industria telecomunicațiilor pledează în favoarea introducerii de noi tehnologii digitale care să utilizeze banda de 900 de MHz în coexistență cu GSM și să aducă beneficii prin utilizarea pe scară largă a serviciilor de voce, date și multimedia în zonele rurale sau slab populate, la costuri mai mici.

4.4	Comitetul salută faptul că această tehnologie va fi utilizată cu costuri de mediu scăzute, deoarece va funcționa cu mai puține stații de bază.

4.5	Aceste noi tehnologii, precum UMTS, au creat, de asemenea, o piață paneuropeană pentru serviciile conexe.

4.6

Merită subliniată, de asemenea, atenția acordată de Comisie acestei teme: propunerea este însoțită de măsuri suplimentare, cum sunt planurile pentru pregătirea măsurilor tehnice de armonizare vizând menținerea utilizării benzii de 900 de MHz de către serviciile GSM și utilizarea mecanismelor de comitologie, în conformitate cu Decizia privind spectrul de frecvențe radio, pentru a reacționa rapid la progresul tehnologic și pentru a introduce o nouă legislație armonizată la nivel comunitar.

4.7

Abrogarea necesară a directivei menționate anterior, precum și introducerea viitoare a noilor condiții de exploatare a spectrului de frecvențe radio în statele membre sunt conforme cu principiul subsidiarității, deoarece se limitează la obiectivul specific de a asigura utilizarea satisfăcătoare a benzii de 900 de MHz și nu aduc prejudicii puterii de decizie naționale cu privire la utilizarea acestei benzi de către alte servicii suplimentare, nici acordării drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe de către statele membre.

4.8	Măsurile propuse sau planificate de către Comisie sunt neutre cu privire la tehnologiile și serviciile utilizate în spectrul de frecvențe, permițând astfel o utilizare mai flexibilă și mai eficientă a acestuia.

4.9

Gestionarea spectrului de frecvențe trebuie să respecte principiile generale ale neutralității tehnologice, neutralității serviciilor, flexibilității și transparenței, asigurând diversitatea lingvistică și culturală, libertatea de expresie și pluralitatea în mass-media și, de asemenea, reflectând necesitățile tehnice, sociale, culturale și politice ale tuturor statelor membre.

4.10

CESE consideră că utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio este esențială pentru garantarea accesului potențialilor furnizori de servicii, reprezentând, prin urmare, un factor cheie pentru creștere, productivitate și dezvoltarea industriei europene, în conformitate cu Strategia Lisabona, sporind în același timp posibilitățile de alegere ale consumatorilor.

4.11

Propunerea poate aduce beneficii cetățenilor europeni, printre altele, prin reducerea obstacolelor din calea dezvoltării de tehnologii de comunicații mobile avansate și depășirea decalajului digital în plan geografic, prin promovarea coeziunii sociale și teritoriale, prin sporirea calității serviciilor furnizate și scăderea costurilor, prin reducerea numărului de stații de bază necesare datorită utilizării de frecvențe mai mici, cu impactul pozitiv asupra mediului care decurge de aici, prin asigurarea unei protecții continue a sănătății împotriva emisiilor electromagnetice etc.

4.12	Cu toate acestea, CESE consideră că acțiunile comunitare prevăzute de Comisie ar putea fi completate prin introducerea unei serii de măsuri de diverse tipuri, cu diferite domenii de aplicare.

4.12.1

În primul rând, din punctul de vedere general al politicii legislative, odată ce legislația propusă va fi adoptată, ar trebui acordate alocări bugetare în conformitate cu prevederile Comunicării Comisiei COM(2006) 129 pentru a facilita, acolo unde este cazul, crearea infrastructurii necesare în statele membre care nu dispun de rețele adecvate de stații de bază. Acest lucru trebuie însă făcut fără a diminua atenția acordată protecției mediului, astfel încât aceste măsuri să nu implice costuri legate de impactul asupra mediului.

4.12.2

În al doilea rând, legislația comunitară actuală cu privire la achizițiile publice și la concesiuni trebuie adaptată în scopul de a garanta că toate concesiunile acordate de statele membre pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio respectă condițiile transparenței, non-discriminării și protecției interesului general.

4.12.3

În al treilea rând, deciziile privind comitologia care completează aspectul juridic al spectrului de frecvențe radio paneuropean trebuie să includă prevederi specifice pentru a garanta aplicarea generală a legislației comunitare cu privire la accesibilitatea mediilor electronice. Mai precis, pentru a exploata în mod corespunzător progresele din domeniul digital, aceste decizii trebuie să aibă în vedere exercitarea deplină a drepturilor persoanelor cu handicap, ale persoanelor în vârstă și ale cetățenilor cu nivel scăzut de educație digitală sau cu un nivel minim de educație, în conformitate cu Comunicarea Comisiei COM(2007) 694.

4.12.4

În acest scop, ar putea fi introduse o serie de stimulente — care se vor stabili la momentul oportun — pentru a încuraja sectorul industrial al telecomunicațiilor și autoritățile statelor membre, în special la nivel local și regional, pentru a contribui la accesul general al cetățenilor la toate progresele tehnologice.

4.13	Este foarte probabil ca noile condiții tehnice să poată fi create fără a adăuga sarcini financiare sau administrative inutile, la nivel comunitar, național sau regional.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) Directiva 87/372/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice, JO L 196, 17.7.1987, p. 85.

(2) Recomandarea Consiliului 87/371/CEE din 25 iunie 1987 privind introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice, JO L 196, 17.7.1987, p. 81.

(3) Rezoluția Consiliului din 14 decembrie 1990 privind etapa finală a introducerii coordonate în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice (GSM), JO C 329, 31.12.1990, p. 25.

(4) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

(5) JO C 123, 25.4.2001.

(6) În mod tradițional, statele coordonează utilizarea spectrului de frecvențe radio în cadrul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT), un organ specializat al Organizației Națiunilor Unite. 186 de țări se întâlnesc bianual în cadrul Conferințelor Mondiale ale Radiocomunicațiilor (CMR) ale UIT pentru a adopta măsuri vizând realizarea armonizării internaționale. În Europa, 43 de țări — inclusiv statele membre — coordonează utilizarea spectrului de frecvențe radio în cadrul Conferinței Europene a Administrațiilor Poștei și Telecomunicațiilor (CEAPT) și al subcomitetului acesteia, Comitetul European de Radiocomunicații (CER).

(7) COM(2005) 229 final.

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/27

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei „Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie”

COM(2007) 386 final

(2008/C 151/09)

La 5 iulie 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei „Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie”.

La 25 septembrie 2007, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Iozia raportor general, în cadrul celei de-a 441 sesiuni plenare din 17 ianuarie și a adoptat prezentul aviz cu 127 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri.

1. Sinteza observațiilor și recomandărilor CESE

1.1	Comitetul Economic și Social European salută inițiativa Comisiei de a elabora o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie.

1.2	CESE consideră această Cartă un prim pas făcut în direcția consolidării și aplicării efective a drepturilor consumatorilor care, în condițiile lăsării lor pe seama mecanismelor de piață, nu sunt garantate, așa cum, pe bună dreptate, subliniază Comisia.

1.3

CESE este de părere că trebuie evitată pe cât posibil adoptarea de acte fără caracter obligatoriu. În acord cu Rezoluția Parlamentului European, CESE consideră că este necesară o formă juridică obligatorie care să garanteze drepturile cetățenilor și că instrumentele juridice fără caracter obligatoriu (soft law) nu pot duce la îndeplinirea obiectivelor. Dat fiind faptul că, în ceea ce privește drepturilor călătorilor, Comisia a considerat necesară adoptarea unui regulament, CE 261/2004 din 11 februarie, nu este clar de ce ar trebui lăsate drepturile consumatorilor de energie pe seama unui document fără caracter obligatoriu.

1.4	CESE recomandă Comisiei ca, pe lângă modificările propuse pentru directivele în curs de aprobare, să demareze de îndată studierea modului în care Carta se poate converti într-un regulament privind drepturile consumatorilor europeni de energie.

1.5

CESE este de părere că drepturile stabilite de directive trebuie să se aplice tuturor utilizatorilor finali, în special celor particulari și întreprinderilor mici și mijlocii. Directiva privind energia electrică, 2003/54/CE, lasă la latitudinea statelor membre posibilitatea garantării serviciului universal pentru întreprinderile mici (cu mai puțin de 50 de salariați și o cifră de afaceri anuală de până la 10 milioane EUR), adică dreptul la alimentarea cu energie electrică de o anumită calitate, la prețuri rezonabile, ușor și clar comparabile și transparente.

1.6

CESE consideră că acest tratament diferențiat este absolut nejustificat și că dreptul la serviciul universal trebuie recunoscut cel puțin pentru toate întreprinderile mici și mijlocii de pe teritoriul Uniunii. În acest scop, presupunând că al treilea pachet privind energia, supus în prezent examinării CESE, va modifica Directiva privind energia electrică, 2003/54/CE, recomandă călduros Comisiei să modifice articolul 2 în consecință ori să-i includă și pe ceilalți consumatori, „alții decât cei casnici”, printre destinatarii Cartei drepturilor.

1.7

CESE consideră că este neapărat necesar ca prin „consumator” să se înțeleagă consumatorul final, clientul întreprinderii furnizoare. Neconcordanța termenilor din Comunicarea „O politică energetică pentru Europa”, în care se vorbește în mod expres despre „Carta drepturilor clienților”, și din propunerea de „Cartă a drepturilor consumatorilor de energie” supusă examinării stârnește nesiguranță și confuzie. Interesului întreprinderilor mici și mijlocii și al societăților comerciale de a avea garanția aprovizionării constante cu energie în cantitate suficientă desfășurării activităților de producție, i se cuvine la fel de multă atenție, mai ales în regiunile de convergență și de coeziune.

1.8

Garanția serviciului universal, extinsă la întreprinderile mici și mijlocii, respectarea obligațiilor de serviciu public, protecția categoriilor dezavantajate din punct de vedere economic, cu risc de „sărăcie energetică”, coeziunea economică, socială și teritorială, libertatea contractuală, dreptul la informare, la termene scurte de branșare, la contracte clare și prețuri rezonabile și transparente, cu posibilitatea de a se face comparație între diverși furnizori, garanția unei aprovizionări neîntrerupte, cunoașterea surselor de energie utilizate sunt realizări extrem de importante, iar Comisia a scos în evidență în mod just faptul că, dacă este lăsată în voia propriilor mecanisme, piața nu poate ajunge la un asemenea nivel de „conștiință” socială, de mediu și economică. CESE susține cu hotărâre toate inițiativele care se îndreaptă în această direcție cu simplitate și eficiență și îndeamnă Comisia să se folosească de toate instrumentele care se dovedesc adecvate atingerii acestui scop.

1.9	CESE recomandă să fie luată în considerare oportunitatea introducerii, în cadrul celui de-al treilea pachet privind energia, de modificări suplimentare la anexa A a Directivei privind energia electrică, pe lângă cele trei prevăzute anterior.

1.10

CESE propusese, încă de la sfârșitul anului 2001, transformarea „Grupului european de reglementare în domeniul energiei electrice și al gazelor” (ERGEG) în Agenție. Este mulțumit de faptul că în prezent Comisia a transpus în practică propunerea respectivă, în cadrul „celui de-al treilea pachet privind energia”, și dorește ca printre sarcinile viitoarei Agenții să se numere și verificarea punerii corecte în aplicare a drepturilor consumatorilor, mai ales a protecției consumatorilor vulnerabili. CESE susține implicarea asociațiilor de consumatori, a întreprinderilor mici și mijlocii, a industriei sectoriale și a organizațiilor sindicale, pentru stimularea cooperării și responsabilității comune, așa cum s-a făcut deja în sectorul transporturilor. O masă rotundă europeană care să confere Agenției putere de intervenție și de reglementare a raporturilor dintre producători și utilizatorii finali poate contribui în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor. Autoritățile de reglementare naționale ar trebui să supravegheze piețele în măsura în care acest lucru intră în sfera lor de competență.

1.11

CESE apreciază propunerile Comisiei cuprinse în anexa comunicării deoarece, puse în aplicare în mod eficient, acestea ar duce la consolidarea drepturilor consumatorilor. Pune Subliniază în special faptul că trebuie garantate în mod real drepturile la serviciul public și la serviciul universal prin identificarea unui furnizor de ultimă instanță care, într-o situație de criză energetică a furnizorului curent, îl poate înlocui pe acesta din urmă.

1.12

Aceleași norme pentru piața unică în ceea ce privește contractele: transparența, modalitățile de punere în aplicare, gestionarea clară și fără dificultăți a litigiilor și compensațiile ar trebui să fie uniforme, pentru a se încuraja mobilitatea transfrontalieră a consumatorilor și pentru ca piața europeană să se deschidă și către consumatorii finali.

1.13

Prețuri rezonabile, transparente și comparabile. Facturi ușor de înțeles, detaliate, care să cuprindă informații utile pentru consumatori cu privire la sursele de energie folosite pentru producerea energiei electrice, la emisiile de CO2 și de alte gaze cu efect de seră, ca și sugestii de economisire a energiei, conforme cu politicile comunitare.

1.14	Libertatea de alegere a furnizorului, de schimbare a acestuia pe termen scurt și fără penalități, stabilirea unei limite a duratei minime a contractelor sunt drepturi fără de care piața nu poate fi pe deplin realizată.

1.15	Informații. Veridice, complete, inteligibile în ceea ce privește condițiile de acces, de utilizare, tarifele și prețurile practicate, precum și modificările acestora.

1.16	În ceea ce privește reclamațiile, trebuie făcută o alegere clară în favoarea unei soluționări extrajudiciare a litigiilor, prin aplicarea recomandărilor 98/257 și 2001/310 ale Comisiei.

1.17

Trebuie consolidat și pus efectiv în aplicare dreptul la reprezentare, prin intermediul asociațiilor de consumatori. O masă rotundă organizată pe lângă viitoarea agenție ar putea să reunească în jurul său toate părțile interesate, care să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru punerea efectivă în aplicare a drepturilor consumatorilor.

1.18

Sărăcia energetică înseamnă a fi privat de dreptul la o viață demnă. Trebuie uniform definită noțiunea de consumator vulnerabil și armonizate măsurile adoptate în favoarea acestuia, evitându-se întreruperea furnizării prin garantarea unui serviciu minim, ca și prin furnizarea de energie gratuită. Principiul responsabilității ar trebui menținut în orice circumstanțe.

1.19	Practicile comerciale neloiale trebuie combătute eficient, prin actualizarea dispozițiilor cuprinse în Anexa 1 la Directiva 2005/29/CE din 11 mai 2005. Unele practici neloiale ar putea fi identificate prin reglementare, mai degrabă decât prin modificarea directivei.

1.20

CESE sugerează să se aibă în vedere, pe lângă cele nouă teme invocate de Comisie, și teme care decurg din unele carte ale drepturilor la care au subscris întreprinderi furnizoare și asociații de consumatori, cum s-a întâmplat deja în unele țări din Uniune: dreptul la timp al consumatorului, dreptul la participare și reprezentare, dreptul la calitate și siguranță, dreptul la tariful cel mai avantajos, cel mai potrivit profilului consumatorului, dreptul la despăgubire și la o procedură rapidă și eficientă de conciliere.

2. Introducere. Documentul Comisiei

2.1

Comisia își anunțase, în comunicările din 10 ianuarie 2007 (1) (2), intenția de a elabora o Cartă a drepturilor „clienților” societăților furnizoare de gaz și energie electrică, în a cărei întâmpinare a venit Consiliul de primăvară din 8-9 martie, prin solicitarea „unei protecții mai eficiente a consumatorilor, de pildă prin intermediul unei Carte a consumatorilor de energie”.

2.2

Admițând faptul că respectarea intereselor consumatorilor nu poate fi garantată doar prin mecanismele de piață, Comisia atrage atenția asupra faptului că directivele existente prevăd deja obligații de serviciu public și garantează drepturile consumatorilor; sunt anunțate acțiuni de supraveghere a punerii în aplicare și de respectare „efectivă” a drepturilor consumatorilor la nivel național, precum și de consolidare și extindere a acestor drepturi.

2.3

Liberalizarea deplină a piețelor europene de energie electrică și gaz de la 1 iulie 2007 reprezintă o ocazie potrivită pentru lansarea unei campanii adecvate de informare a cetățenilor, cu implicarea asociațiilor de consumatori, în ceea ce privește avantajele care ar trebui să decurgă din posibilitatea de a alege furnizorul, beneficiind în continuare de aceleași drepturi.

2.4	Energia este esențială pentru toți cetățenii europeni. Îmbunătățirea protecției și consolidarea intereselor consumatorilor, ca și a celor ale întreprinderilor, constituie condiția de bază a unei piețe interne funcționale.

2.5

Legislația europeană în vigoare deja prevede respectarea îndatoririlor de serviciu public, ce constituie o condiție sine qua non a legislației în materie de energie. Prioritatea acordată dezvoltării durabile, protecției mediului înconjurător, a consumatorilor și a sectoarelor celor mai vulnerabile ale societății, adică obligațiile de serviciu public, constituie o completare necesară la concurență. „Obligațiile precis orientate de serviciu public și de serviciu universal pentru consumatorii de energie trebuie să ocupe în continuare o poziție centrală în procesul de liberalizare a pieței”.

2.6

Uniunea Europeană trebuie să avanseze în lupta împotriva „sărăciei energetice”. Creșterea prețurilor combustibililor pe piețele internaționale va influența prețurile la energie, ceea ce va crea tot mai multe probleme pentru categoriile de populație mai sensibile ale societății europene. Statele membre nu au acordat suficientă atenție acestei teme, doar cinci dintre acestea dispunând de tarife sociale pentru utilizatori dezavantajați din punct de vedere economic. Viitoarea Cartă va trebui să prezinte modalități adecvate de protecție a consumatorilor mai vulnerabili.

2.7

Obiectivele principale. Sunt reafirmate cele patru obiective propuse deja de către Comisie (3):

—	acordarea de asistență la elaborarea unor sisteme de ajutor pentru ca cetățenii cei mai vulnerabili din UE să facă față creșterilor prețului la energie;

—	îmbunătățirea nivelului minim de informații la dispoziția cetățenilor, care îi ajută la alegerea furnizorilor și a opțiunilor de aprovizionare;

—	reducerea birocrației legate de schimbarea furnizorului;

—	protecția consumatorilor împotriva practicilor de vânzare neloiale.

2.8

Viitoarea Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie nu va fi un document cu caracter obligatoriu, dar va trebui să cuprindă:

a)	legislația comunitară existentă, care conferă drepturi consumatorilor și impune obligații furnizorilor de energie;

b)	elemente care ar trebui luate în seamă de către autoritățile statelor membre (guverne sau autorități de reglementare) în cadrul introducerii și aplicării acestei legislații;

c)	elemente care ar putea să completeze drepturile existente și care cad in sarcina statelor membre;

d)	elemente care ar putea să completeze drepturile existente și care ar putea fi realizate prin intermediul autoreglementării de către părți interesate din domeniul privat, cum ar fi industria și asociațiile de consumatori.

2.9

Se stabilesc nouă puncte esențiale care vor constitui punctele principale ale Cartei:

—	Racordarea

—	Contractele

—	Prețurile, tarifele și monitorizarea

—	Libera alegere a furnizorului

—	Informarea

—	Reclamațiile

—	Reprezentarea

—	Măsurile sociale

—	Practicile comerciale neloiale

2.10	Conform principiului „responsabilității comune”, toate părțile interesate — Comunitatea, statele membre, industria energiei, reprezentanții tuturor partenerilor sociali și ai asociațiilor de consumatori — trebuie să contribuie la succesul unei politici energetice în favoarea cetățenilor.

2.11	În anexă, pentru fiecare punct dintre cele enumerate mai sus, este identificată legislația în vigoare și inițiativele care ar putea fi luate de către Comisie, statele membre, prin acorduri între părțile interesate ori prin coduri de autoreglementare.

3. Observații generale

3.1	CESE își propune să ia în discuție: cadrul juridic, destinatarii Cartei, eficiența și proporționalitatea propunerii Comisiei și oportunitatea altor instrumente posibile, rolul Agenției și al altor reglementatori naționali, precum și alte propuneri sau inițiative cu caracter general ori specific.

Cadrul juridic

3.2

Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede, în materie de protecție a consumatorilor, că: „Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor”. Acest articol reia articolul 153 din Tratat, care atribuie Comisiei sarcina de a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, ca și pe aceea de a promova dreptul acestora la informare și la organizare pentru apărarea propriilor interese. În plus, în momentul definirii și punerii în aplicare a altor politici sau acțiuni comunitare, trebuie avute în vedere cerințele legate de protecția consumatorilor.

3.2.1

În tratatul de la Amsterdam, în care se reformulează vechiul articol 129 A din tratate sub forma actualului articolul 153, competența comunitară în domeniul protecției consumatorilor a fost definitiv stabilită (4).

3.2.2

CESE salută decizia Comisiei de a consolida drepturile consumatorilor și de a reuni, într-o Cartă a drepturilor consumatorilor, atât măsurile pe care le prevede actualmente legislația comunitară (5), cât și propunerile de acțiuni care trebuie întreprinse în viitor la diferite niveluri.

3.2.2.1

Subliniază totuși că diferitele forme de protecție a consumatorilor adoptate de către statele membre nu permit, până la ora actuală, ca dispozițiile directivelor în vigoare să fie considerate drepturi bine stabilite și unanim recunoscute. Caracterul declarat neobligatoriu al Cartei, care pune alături obligativitatea în anumite privințe și opțiuni de autoreglementare și de persuasiune morală a statelor membre și a furnizorilor, riscă să creeze confuzii.

3.2.2.2

În considerentul X din Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2007 privind implicațiile juridice și instituționale ale recursului la instrumente juridice fără caracter obligatoriu (soft law), se precizează că „în domeniile în care Comunitatea are competență legislativă, dar lipsește voința politică de a introduce noi legi, utilizarea instrumentelor legislative fără caracter obligatoriu poate să ocolească organele legislative competente, să nu țină seama de principiile democrației și ale statului de drept, prevăzute în articolul 6 din Tratatul UE, precum și de principiile subsidiarității și ale proporționalității, prevăzute în articolul 5 TCE, și poate duce la acțiuni ultra vires ale Comisiei”.

3.2.2.3

La punctul 1 al Rezoluției Parlamentului European, prezentată de Manuel Medina Ortega (6), Parlamentul „consideră că, în contextul comunitar, instrumentele legislative fără caracter obligatoriu reprezintă adesea un instrument ambiguu și ineficient, care poate avea efecte negative asupra legislației comunitare și echilibrului instituțional, și trebuie utilizate cu precauție, chiar și în cazurile prevăzute în Tratat” iar la punctul 8, în mod expres, „invită Comisia să acorde o atenție deosebită efectului instrumentelor legislative fără caracter obligatoriu asupra consumatorilor și posibilelor căi de atac, înainte de a propune vreo măsură care implică instrumente legislative fără caracter obligatoriu”.

3.2.3

CESE sugerează să se facă distincția între „drepturi” opozabile și exigibile și alte forme de protecție, urmând ca în viitoarea Cartă să se facă o distincție clară între drepturile actuale și alte propuneri de inițiative care vor fi sau vor putea fi luate la toate nivelurile, considerate de dorit, dar nu obligatorii.

3.2.3.1

CESE își pune întrebarea dacă, ținând seama de experiența acumulată până în prezent, pe care însăși Comisia o califică drept nesatisfăcătoare, și de prerogativele pe care Tratatele le conferă Comisiei, nu trebuie mai degrabă să se aibă în vedere elaborarea de noi norme, puține și clare, menite să consolideze protecția consumatorilor, mai ales a celor mai vulnerabili. Principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 al Tratatului, invocat deseori în mod excesiv cu scopul de a contracara inițiativele comunitare, ar trebui în acest caz să servească în scopul asumării unor decizii în favoarea consumatorilor, în absența unor legi naționale eficiente.

Cine sunt consumatorii?

3.3

CESE subliniază incertitudinea cadrului juridic de referință în privința identificării destinatarilor Cartei și a drepturilor respective, în contextul diferitelor reglementări europene. În Comunicarea „O politică energetică pentru Europa” (7), se afirmă: „Comisia va elabora o Cartă a drepturilor clienților”.

3.3.1

În articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2003/54/CE din 26 iunie 2003, „consumatori” înseamnă consumatorii en-gros sau finali de energie electrică, „consumatori finali” înseamnă consumatorii care cumpără energie electrică pentru uz propriu, „consumatori casnici” înseamnă consumatorii care cumpără energie electrică pentru consum casnic, iar „alți consumatori decât cei casnici” înseamnă persoanele fizice sau juridice care cumpără energie electrică nedestinată consumului casnic, inclusiv producători și consumatori en-gros.

3.3.2

În Directiva 2005/29/CE din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori, invocată de Comisie ca sursă juridică de referință pentru dispozițiile din Cartă referitoare la dreptul consumatorului de a avea raporturi echitabile și transparente cu furnizorul său, la articolul 2 punctul a), „consumatorul” este definit astfel: „orice persoană fizică ce acționează, în legătură cu practicile comerciale reglementate de prezenta directivă, în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau profesională”.

3.3.3

CESE este de părere că drepturile stabilite de directive trebuie să se aplice tuturor utilizatorilor finali, în special celor particulari și întreprinderilor mici și mijlocii. Directiva privind energia electrică lasă la latitudinea statelor membre garantarea serviciului universal pentru întreprinderile mici (cu mai puțin de 50 de salariați și o cifră de afaceri anuală de până la 10 milioane EUR), adică dreptul la alimentarea cu energie electrică de o anumită calitate, la prețuri rezonabile, ușor și clar comparabile și transparente.

3.3.4

CESE consideră că acest tratament diferențiat este absolut nejustificat și că dreptul la serviciul universal trebuie recunoscut cel puțin pentru toate întreprinderile mici și mijlocii de pe teritoriul Uniunii. În acest scop, presupunând că al treilea pachet privind energia, supus în prezent examinării CESE, va modifica Directiva privind energia electrică, 2003/54, recomandă călduros Comisiei să modifice articolul 2 în acest sens ori să-i includă și pe ceilalți consumatori, „alții decât cei casnici”, printre destinatarii Cartei drepturilor.

3.3.5

CESE consideră că este neapărat necesar ca prin „consumator” să se înțeleagă consumatorul final, clientul întreprinderii furnizoare. Neconcordanța termenilor din comunicarea „O politică energetică pentru Europa”, în care se vorbește în mod expres despre „Carta drepturilor clienților”, și din propunerea de „Cartă a drepturilor consumatorilor de energie” supusă examinării, stârnește nesiguranță și confuzie. Interesului întreprinderilor mici și mijlocii și al societăților comerciale de a avea garanția aprovizionării constante cu energie în cantitate suficientă desfășurării activităților de producție i se cuvine la fel de multă atenție, mai ales în regiunile de convergență și de coeziune.

Eficacitatea și proporționalitatea propunerii

3.4

CESE consideră că propunerea de elaborare a unei Carte a drepturilor consumatorilor de energie este importantă datorită efectului pe care îl poate avea asupra opiniei publice, prin faptul că, imediat după deschiderea efectivă a pieței interne, lansează o dezbatere menită să crească gradul de conștientizare al utilizatorilor în ceea ce privește piața de energie. Acest instrument pare totuși insuficient căci, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în sectorul transporturilor, a cărui Cartă a drepturilor călătorilor conține referiri clare la drepturi și referiri la fel de clare la despăgubirile cuvenite, în propunerea Comisiei, Carta nu ar avea caracter obligatoriu, cu excepția dispozițiilor care sunt cuprinse deja în directive precedente. Ar fi vorba mai degrabă de un document de sinteză decât de o consolidare a drepturilor. Odată cu prezentarea documentului supus examinării, declarațiile comisarilor Piebalgs și Kuneva au creat așteptări ce riscă să fie înșelate.

3.4.1

„Consumatorii europeni așteaptă de la noi formularea unui răspuns european comun la provocările legate de energie și de schimbările climatice”, a declarat Andris Piebalgs, comisarul european pentru energie. „Pe lângă garantarea unei aprovizionări cu energie durabile, sigure și competitive, aceștia așteaptă ca drepturile să le fie protejate de Uniunea Europeană în momentul deschiderii piețelor energetice către o gamă mai largă de opțiuni pentru consumatori. Aici intervine Carta consumatorilor de energie pe care o propunem.”

3.4.2

„Deschiderea acestor piețe reprezintă atât o provocare, cât și o șansă pentru consumatorii europeni”, a declarat Meglena Kuneva, comisarul european pentru drepturile consumatorilor. „Numai când vom fi reușit să creăm o piață transparentă și eficientă, în care drepturile consumatorilor sunt pe deplin protejate, iar consumatorii avizați își folosesc cunoștințele pentru a profita de ofertele disponibile, vom putea spune că ne-am atins scopul.”

3.4.3

În acord cu Rezoluția Parlamentului European, CESE consideră că este necesară o formă juridică obligatorie care să garanteze drepturile cetățenilor, și că măsurile fără caracter obligatoriu nu pot duce la îndeplinirea obiectivelor. Dat fiind faptul că, în ceea ce privește drepturilor călătorilor, Comisia a considerat necesară adoptarea unui regulament, CE 261/2004 din 11 februarie, se pune întrebarea de ce ar trebui lăsate drepturile consumatorilor de energie pe seama unui document fără caracter obligatoriu. S-a decis elaborarea unei Carte deoarece drepturile prevăzute la ora actuală nu sunt respectate în mod real, legislațiile naționale de punere în aplicare, cu excepția câtorva excepții lăudabile, au carențe, iar Comisia are puterea și responsabilitatea de a interveni, dar se preferă un instrument fără caracter obligatoriu chiar și în condițiile în care este limpede că piața nu este în măsură să dea răspunsuri adecvate și suficiente prin ea însăși.

3.4.4

Raportul Comisiei (8) cu privire la punerea în aplicare a regulamentului privind drepturile călătorilor ar trebui să îndemne la reflecție prin afirmația: „Este de netăgăduit faptul că, după mai mult de doi ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului CE 261/2004, s-au făcut progrese, dar mai sunt totuși necesare îmbunătățiri considerabile pentru a se ajunge la o coerență mai mare în ceea ce privește respectarea legislației de către companiile aeriene și la punerea ei în aplicare de către statele membre. Spre deosebire de situația din trecut, călătorii lăsați la sol au astăzi anumite drepturi, dar sunt deseori puși în inferioritate în relația cu companiile aeriene.” Este evident că, deși există dispoziții obligatorii, companiile aeriene nu se conformează prevederilor directivei. De ce ar trebui să o facă societățile furnizoare de gaz și energie electrică în cazul unei Carte fără caracter obligatoriu?

3.4.5

Luând în considerare experiența trecutului din acest sector și din alte sectoare ale economiei, CESE consideră oportună recomandarea de a fi adoptate măsuri legislative prin care drepturile consumatorilor să fie pe deplin garantate. Proporționalitatea unei propuneri se întemeiază pe corespondența cu obiectivele de îndeplinit și pe necesitatea unor acte de reglementare. În acest caz, deși are puterea de a interveni prin acte legislative, Comisia preferă o abordare diferită. CESE consideră că, obiectiv vorbind, alegerea instrumentului este nepotrivită pentru atingerea scopurilor propuse. Carta poate fi doar un prim pas, dar misiunea legislatorului european trebuie să tindă către consolidarea efectivă a drepturilor.

3.4.6

Garantarea serviciului universal, extins la întreprinderile mici și mijlocii, respectarea obligațiilor de serviciu public, protecția categoriilor dezavantajate din punct de vedere economic, cu risc de „sărăcie energetică”, coeziunea economică, socială și teritorială, libertatea contractuală, dreptul la informare, la termene scurte de branșare, la contracte clare și prețuri rezonabile și transparente, comparabile între diverși furnizori, garanția unei aprovizionări neîntrerupte, cunoașterea surselor de energie utilizate sunt realizări de mare importanță, iar Comisia a scos în evidență în mod just faptul că, dacă este lăsată în voia propriilor mecanisme, piața nu poate atinge nivelul cerut de „conștiință” socială, de mediu și economică. CESE susține cu hotărâre toate inițiativele care se îndreaptă în această direcție cu simplitate și eficiență și îndeamnă Comisia să folosească toate instrumentele care se dovedesc adecvate atingerii acestui scop.

Rolul Agenției și al autorităților de reglementare naționale

3.5

CESE salută propunerea de regulament cuprinsă în cel de-al al treilea pachet privind energia, prin care se înființează o Agenție pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (9). În avizul din 17 octombrie 2001 privind cel de-al doilea pachet energetic (10), Comitetul sugerase următoarele: „invită Comisia să studieze, în viitor și pe baza experienței acumulate de Grup (ERGEG), posibilitatea ca acesta să fie transformat într-o Agenție europeană sau un organism similar, cu competențe în materie de transport internațional al energiei electrice și al gazelor naturale”. Faptul de a fi propus cu mult timp înainte crearea Agenției reprezintă un motiv de satisfacție pentru Comitet.

3.5.1

În Comunicarea Comisiei: „Perspective privind piețele interne de gaz și de energie electrică” (11), se anticipează consolidarea directivelor care se referă la atribuțiile autorităților de reglementare națională. La punctul 2.2.1, Comisia consideră că autoritățile de reglemenatre „necesită importante atribuții ex-ante în următoarele domenii: […] vii) protecția consumatorului, inclusiv controlul prețului la beneficiarul final”. Totuși, în textul celui de-al treilea pachet privind energia nu există nici o mențiune referitoare la o astfel de „consolidare”! În noul capitol VII bis al noii directive privind energia electrică, sunt, într-adevăr, consolidate anumite atribuții ale autorităților de reglementare și se solicită ca acestea să asigure „standarde ridicate ale serviciilor universale și publice în domeniul energiei electrice (și al gazului), pentru protecția consumatorilor vulnerabili și garantarea eficienței măsurilor privind protecția consumatorilor prevăzute în Anexa A”, dar aceste sarcini erau deja încredințate aproape tuturor autorităților de reglementare.

3.5.2

Comisia mai propune, în noua directivă privind energia electrică, modificarea Anexei A, la care se adaugă trei alineate, primul referitor la dreptul de a avea acces la datele de consum, al doilea, la dreptul de a cunoaște consumul lunar și costurile aferente și al treilea, la dreptul de a schimba furnizorul atunci când se dorește. CESE apreciază propunerea aceasta dar, dată fiind posibilitatea de a se lua inițiative mai semnificative, se pune întrebarea de ce nu a recurs Comisia la instrumentul esențial care este revizuirea directivei, în scopul consolidării, așa cum dorește, a drepturilor consumatorilor.

3.5.2.1

Propunerea Comisiei de modificare a articolului 3, la care se propune adăugarea unui nou punct 10, ce supune procedurii de comitologie anumite elemente ale reglementării, ar putea fi instrumentul potrivit pentru consolidarea drepturilor consumatorilor; într-adevăr, deciziile Comitetelor privind temele pentru care au fost solicitate, devin imediat operaționale. CESE recomandă instituțiilor europene să aprobe acest punct din propunerea Comisiei.

3.5.2.2

Anexa Comunicării „Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie” identifică, pe lângă drepturile existente (care pot fi puse destul de greu în aplicare), și câteva viitoare noi drepturi posibile. Introducerea acestor propuneri în anexa A ar fi un prim pas în direcția dobândirii caracterului obligatoriu și apoi ar pregăti terenul în vederea elaborării unui regulament specific de protecție a drepturilor consumatorilor finali.

3.5.3

CESE consideră că printre sarcinile viitoare ale Agenției europene trebuie să se regăsească și aceea de supraveghere a respectării drepturilor consumatorilor. Ar trebui să se aibă în vedere, în acest scop, implicarea asociațiilor de consumatori, a întreprinderilor mici și mijlocii, a industriei sectoriale și a organizațiilor sindicale, în scopul stimulării cooperării și responsabilității comune, așa cum s-a întâmplat deja în sectorul transporturilor. O masă rotundă europeană ar conferi Agenției putere de intervenție și de reglementare a raporturilor dintre producători și utilizatorii finali.

3.5.3.1

În context instituțional, Agenția va trebui să aibă stribuții obligatorii în domeniul său de competență. Va fi constituită din reprezentanți ai autorităților naționale de reglementare și va înființa comitete tehnice cu participarea tuturor autorităților de reglementare naționale. CESE dorește să fie înscrise printre competențele Agenției, care se va prevala de rolul consultativ al mesei rotunde (12), și protecția consumatorilor. Acest fapt ar permite o intervenție mai eficientă, în scopul realizării obiectivelor pe care Comisia le propune prin Carta drepturilor. Încă din 2001, CESE sublinia „necesitatea unei funcționări mai transparente și mai democratice a acestor autorități, prin participarea la procesul de decizie a diferiților actori de pe piața de energie electrică și gaz natural (consumatori, muncitori și întreprinderi)”.

3.5.3.2

Pe de altă parte, autoritatea de reglementare națională va putea să contribuie activ la definirea unei strategii de protecție generalizate și va impune cu mai mare fermitate aplicarea dispozițiilor legislative.

4. Observații specifice

4.1

În avizul său privind directiva „Energie” din 2001 (13), Comitetul aprecia faptul că îndeplinirea obiectivelor de serviciu public reprezintă pentru Comisie una dintre premisele fundamentale în acest domeniu și considera că se impune adoptarea unor dispoziții în măsură să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, cu măsuri speciale în favoarea celor mai vulnerabili, de exemplu măsuri sociale care să permită furnizarea de energie la un preț echitabil pentru anumite categorii. Din nefericire, experiența în acest domeniu nu a fost una pozitivă.

4.2	„De la deschiderea pieței, fluxurile transfrontaliere de energie electrică din Europa au crescut câte puțin în fiecare an. Cu toate acestea, în medie, numai 10 % din energia electrică consumată în UE trece frontierele statelor membre” (14).

4.3

Pana de energie electrică din Italia din anul 2003 și cea din 2006 din zona UCTE (15) a demonstrat cât de costisitor poate fi un incident în rețeaua de transport la nivel european. De aceea, este important ca intensificarea schimburilor să fie însoțită de o exploatare mai coordonată a rețelei și de construirea de noi infrastructuri, inclusiv de modernizarea liniilor existente, construirea de noi linii și investiții în alte componente de rețea, dacă este necesar. (…) Piața europeană se bazează tot mai mult pe un concept regional. Acesta s-a dezvoltat inițial în mod natural, pe baza realităților fizice ale rețelei. Odată cu introducerea regiunilor în orientările modificate privind gestionarea congestiilor și odată cu dezvoltarea de către grupul ERGEG a inițiativelor regionale pentru energie electrică, abordarea regională a dobândit statut oficial (16).

4.4

Consumatorii finali sunt deosebit de interesați de garantarea furnizării de energie. Rolul tot mai important pe care îl dețin regiunile în domeniul energiei ar trebui să ducă la obținerea de beneficii pentru distribuție și pentru dezvoltarea de relații mai strânse, mai ales între regiunile transfrontaliere, având drept consecință creșterea semnificativă a traficului și a fluxurilor, ceea ce ar diminua riscul de congestie.

4.5

Măsurile de protecție a consumatorului final ar trebui să prevadă dreptul la o informare ritmică în ceea ce privește cantitatea de energie schimbată, locul de proveniență și sursa, emisiile de gaze cu efect de seră pe kWh, acordurile de cooperare comunitare și extraeuropene. Este cunoscut, de exemplu, faptul că țările care au hotărât să nu folosească energie nucleară achiziționează energie produsă în centrele nucleare. Aceste informații ar trebui sa fie puse la dispoziția consumatorului, care ar putea să hotărască schimbarea furnizorului, dacă nu este de acord cu mixul energetic al societății furnizoare, în vreme ce, la ora actuală, el nu cunoaște opțiunile acesteia în ceea ce privește producția.

4.6

Racordarea. Garantarea serviciului universal, a continuității aprovizionării și termene precise de racordare a utilizatorilor sunt drepturi în vigoare la ora actuală, dar care întâmpină dificultăți în aplicare. Ar trebui prevăzută identificarea unui „furnizor de ultimă instanță”, care să garanteze furnizarea serviciilor în situații în care aceasta nu poate fi efectuată de către furnizorul curent.

4.7

Contractul. Transparența, modurile de executare, obligațiile, compensațiile, tratamentul egal, absența clauzelor restrictive sau abuzive și gestionarea clară și gratuită a litigiilor, drepturi recunoscute deja teoretic, ar fi trebuit ca în fiecare stat membru să fi fost incluse în legislația națională de punere în aplicare a directivelor. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Comisia a introdus în cel de-al treilea pachet modificări la Anexa A care prevăd sporirea obligațiilor pentru întreprinderi, dar care riscă să rămână literă moartă în cazul în care, cu puține excepții, nu sunt însoțite de un sistem eficace de sancțiuni nici la nivel european, nici la cel național. În special în această privință ar fi necesare norme comune pentru toată Uniunea, în cadrul unui regulament unic, așa cum este cazul pentru drepturile călătorilor.

4.8

Prețurile, tarifele și monitorizarea. Transparența, prețurile rezonabile, posibilitatea comparării, metodele multiple de plată, răspândirea contoarelor inteligente, facturi clare și ușor de înțeles, în concordanță cu consumul real. CESE consideră că este foarte important ca facturile de energie să specifice clar elementele componente ale costului de producție a energiei (achiziție de carburanți, distribuție, întreținere, amortizare, taxe și accize, personal, cheltuieli generale), sursele (energii fosile, hidroelectrice, regenerabile, nucleare, de cogenerare), emisiile de CO2, economia de energie realizată, compararea cu consumurile precedente și cu media consumurilor altor utilizatori cu același profil. Prin intermediul acestui instrument de informare, consumatorul este solicitat să ia în considerare necesitatea adoptării unui comportament orientat către economisirea energiei. Factura (care ar trebui să fie lunară, conform propunerii recente a Comisiei) este instrumentul de comunicare dintre întreprinderea furnizoare și consumator, prin care pot fi transmise o serie de mesaje „pozitive”, menite să pună în valoare politicile europene.

4.9

Libera alegere a furnizorului. Posibilitatea de a schimba furnizorul în orice perioadă a anului și gratuit, fără diminuarea drepturilor proprii. Ar trebui să fie garantată efectuarea schimbării în termene precise. Uneori sunt prevăzute contracte cu durată minimă. CESE consideră că, dacă există o asemenea clauză, trebuie să fie prevăzut un termen-limită al duratei minime a contractelor, pentru a nu fi îngrădit dreptul la libera alegere a furnizorului prin durate minime foarte îndelungate și cu penalități considerabile.

4.10

Informarea. Informațiile trebuie să fie veridice, complete, inteligibile, cu privire la condițiile de acces, de utilizare, la tarife și la prețuri, precum și la modificările acestora. Trebuie comunicate drepturile consumatorilor referitoare la obligațiile de serviciu public și la modalitățile de garantare a serviciului universal și, mai ales, la calitatea și continuitatea aprovizionării cu energie electrică sau cu gaz, la compensațiile cuvenite în cazul în care aceste drepturi nu sunt respectate, la modalitățile de acces la mecanismele de soluționare gratuită sau la prețuri foarte scăzute a litigiilor, pentru ca toți să beneficieze de aceleași drepturi. Fiecare furnizor ar trebui să comunice în fiecare an sau încă de la intrarea sa pe piață lista operatorilor activi din regiune. Întreprinderile furnizoare ar trebui să le comunice clienților și măsurile financiare, fiscale și legislative menite să susțină inițiativele de îmbunătățire a eficienței energetice și să ofere sugestii concrete pentru a face economii la consumul de energie electrică și gaz.

4.11

Reclamațiile. În 1998, dna Bonino, comisar european, s-a implicat activ în susținerea drepturilor consumatorilor, iar Comisia a elaborat o recomandare (17) cu privire la organismele responsabile cu soluționarea extrajudiciară a litigiilor în materie de consum care, în 2001 (18), a fost completată cu o alta, privind extinderea domeniului său de aplicare. În domeniul drepturilor consumatorilor de energie, reclamațiile ar trebui să fie orientate mai întâi către o soluționare extrajudiciară, în măsură să ofere o protecție eficientă consumatorului, rapidă și cu costuri foarte mici, cu condiția să fie garantate imparțialitatea organismului răspunzător, eficacitatea procedurii, publicitatea și transparența. Dată fiind amploarea contenciosului în materie de furnizare a energiei, ar fi exagerată confruntarea cu durata și costurile unei proceduri judiciare.

4.12

Reprezentarea. Deși recunoscut în legislația europeană, dreptul de reprezentare al asociațiilor de consumatori întâmpină dificultăți în ceea ce privește exercitarea efectivă. Lipsa unui cadru juridic comunitar cu privire la acțiunile colective, inclusiv în ceea ce privește serviciile și activitățile economice transfrontaliere, limitează și mai mult acest drept de a introduce acțiuni în încetare la tribunal. Înființarea Agenției europene ar putea oferi posibilitatea concretizării acestui drept, precum și a organizării unei mese rotunde permanente, cu participarea tuturor părților interesate, așa cum este cazul, de exemplu, cu punerea în aplicare a Directivei privind autovehiculele în sectorul transporturilor, reprezentanții partenerilor sociali și ai consumatorilor fiind chemați să se alăture organelor comunitare pentru examinarea propunerilor. În mod similar, în statele membre ar trebui organizată și consultată de către autoritatea națională de reglementare o masă rotundă permanentă.

4.13

Măsurile sociale. Comitetul este foarte sensibil la problemele pe care le pune sărăcia energetică, care ar trebui să presupună debranșarea în cazuri de neplată. Într-un aviz recent al său, CESE a afirmat (19): „O politică energetică europeană trebuie să poată fi susținută de toate categoriile sociale, astfel încât toți să fie tratați în mod egal în ceea ce privește serviciile oferite de furnizorii de energie”. CESE nu încurajează furnizarea gratuită de energie deoarece aceasta nu induce un comportament favorabil economisirii de energie, dar subliniază că această problemă ar trebui soluționată prin impozitare generală. Contractul de serviciu public ar trebui să prevadă furnizarea unei anumite cantități de energie electrică și gaz la prețul de producție, pentru a face față nevoii consumatorilor mai vulnerabili, cărora trebuie să le fie furnizată în cantitate suficientă și la prețuri accesibile pentru aceștia. Principiul responsabilității ar trebui menținut în orice circumstanțe. În orice caz, definiția consumatorului vulnerabil și măsurile care trebuie adoptate în favoarea sa ar trebui să fie uniforme în toată Uniunea, pentru a fi eliminată orice discriminare și pentru a fi evitată denaturarea concurenței.

4.14

Practicile comerciale neloiale. Consumatorul este protejat împotriva practicilor comerciale înșelătoare, care conțin informații false, care omit informații relevante necesare luării unei decizii în cunoștință de cauză, care, pentru a-l descuraja pe consumator, pun piedici și aplică taxe nejustificate în situația schimbării furnizorului. CESE consideră că trebuie consolidate drepturile consumatorului în fața acestor practici. În această privință, la articolul 3 alineatul (5), Directiva 2005/29/CE din 11 mai 2005 invocă Anexa 1, în care se enumeră practicile considerate neloiale în orice situație, dar adaugă că această listă nu va putea fi modificată decât prin revizuirea directivei. Dat fiind faptul că timpul necesar actualizării acestei liste este exagerat de lung, regulamentul care ar trebui să cuprindă măsurile de protecție a consumatorilor de energie ar putea reprezenta locul potrivit pentru includerea drepturilor specifice ale acestora împotriva practicilor comerciale neloiale.

5. Schimbul de bune practici

5.1

CESE recomandă Comisiei examinarea câtorva carte ale drepturilor consumatorilor adoptate în statele membre de către asociații ale consumatorilor și furnizori de energie, în care le sunt recunoscute clienților drepturi superioare celor preconizate în această Cartă. În Italia, de exemplu, ADOC, asociație a consumatorilor și „La 220 s.p.a.”, angrosist de pe piața energiei electrice angajat de mai mulți ani pe frontul responsabilității sociale, au adoptat o Cartă a drepturilor consumatorilor în care sunt recunoscute drepturi superioare celor sugerate de Comisie. Sunt prevăzute, de exemplu, dreptul la timp al consumatorului, dreptul la participare și la reprezentare, dreptul la calitate și securitate, dreptul la tarifele cele mai bune, dreptul la despăgubiri și la o procedură de conciliere care să permită o rezolvare rapidă a litigiilor. Controlul permanent este garantat prin verificarea semestrială a aplicării Cartei, obligatorie pentru întreprindere, dat fiind faptul că este inclusă în contractul încheiat cu clienții.

5.2

În gestionarea conflictelor, au intervenit anumite autorități naționale de reglementare, prin stabilirea unui sistem de obligații, controale și penalități menite să reglementeze continuitatea serviciului de distribuire a energiei (20). În situația unor creșteri bruște, întreruperi sau căderi de tensiune, în care se constată indubitabil nerespectarea obligațiilor care decurg din contractul de furnizare, furnizorul trebuie să plătească despăgubiri, dacă nu poate dovedi că întreruperea nu este din vina sa (21).

Bruxelles, 17 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) O politică energetică pentru Europa COM(2007) 1.

(2) Perspective privind piețele interne de gaz și de energie electrică COM(2006) 841.

(3) O politică energetică pentru Europa COM(2007) 1, p. 10.

(4) Tratatul de la Amsterdam din 4 octombrie 1997 revizuiește textul anterior, care, în materie de protecție a consumatorilor, atribuia Comisiei doar funcții de coordonare subordonate celor ale statelor membre.

(5) Anexa A la Directiva privind energia electrică și la Directiva privind gazele naturale.

Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Articolul 3, alineatele 3, 5 și 6 din Directiva privind energia electrică.

Articolul 3, alineatul 3 din Directiva privind gazele naturale.

Articolul 13, alineatele 1 și 2 din Directiva 2006/32/CE din 4 aprilie 2006 privind eficiența energetică.

Recomandarea Comisiei 98/257/CE privind principiile aplicabile organelor responsabile cu soluționarea extrajudiciară a litigiilor referitoare la consum.

Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei privind principiile aplicabile organelor responsabile cu soluționarea extrajudiciară a litigiilor referitoare la consum.

Directiva 98/27/CE din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor.

Directiva 2005/29/CE din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori.

(6) Rezoluția P6_TA(2007)0366 din 4 septembrie 2007.

(7) Punctul 3.1.7. op.cit.

(8) COM(2007) 168 final, 4.4.2007.

(9) COM(2007) 530 final, 19.9.2007.

(10) JO C 36, 8.2.2002, p. 10 (raportor: dl Hernández Bataller).

(11) COM(2006) 841 final, 10.1.2007.

(12) Punctul 6.7.4. op.cit.

(13) Punctele 6.4.2. și 6.4.3. op. cit.

(14) Comunicarea Comisiei COM(2007) 250 final, 15.5.2007 — Raport privind experiența dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică.

(15) Uniunea pentru coordonarea transportului energiei electrice (UCTE) Asociația operatorilor de sisteme de transport.

(16) COM(2007) 250 final, 15.5.2007. op.cit.

(17) 98/257/CE din 30 martie 1998.

(18) 2001/310/CE din 4 aprilie 2001.

(19) CESE 1243/2007 Planul de acțiune privind eficiența energetică (raportor: dl Iozia), nepublicat.

(20) Autoritatea pentru energie electrică și gaz, Deliberarea 202/99.

(21) Revista „Summa” 188/aprilie 2003, av. Giulio Disegni, p. 22.

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/36

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă privind sportul

COM(2007) 391 final

(2008/C 151/12)

La 11 iulie 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea albă privind sportul.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 decembrie 2007. Raportor: dna Koller.

În cea de-a 441-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 ianuarie 2008 (ședința din 16 ianuarie 2008), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 125 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

La 11 iulie 2007, Comisia Europeană a adoptat o Carte albă privind sportul, conținând prima analiză cuprinzătoare a situației sportului european și o examinare a problemelor cu care se confruntă acesta, precum și un plan de acțiune specific.

1. Concluzii și recomandări

1.1

CESE recomandă statelor membre să-și definească prioritățile comunitare dintre activitățile descrise în linii mari în Cartea Albă și în planul de acțiune pe care aceasta îl conține; această operațiune ar trebui să aibă loc în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, despre care se speră că va intra în vigoare în 2009, având în vedere că articolul 149 din tratat se referă în principal la rolul sportului în raport cu educația și tineretul.

1.2	Viitorul Europei depinde de sănătatea și productivitatea cetățenilor acesteia. CESE este profund îngrijorat de faptul că bolile ce afectează întreaga populație ca urmare a excesului de greutate și a unui stil de viață sedentar au devenit o problemă și pentru tineri.

1.3

CESE recomandă ca atât dimensiunea comunitară, cât și cea multidisciplinară să fie luate în considerare atunci când se concep noi programe de promovare a activităților fizice menite să îmbunătățească sănătatea. O abordare comună a mai multor departamente la nivel comunitar ar putea avea un efect pozitiv asupra măsurilor fragmentare puse în aplicare de către structurile guvernamentale la nivel național.

1.4	CESE dorește să atragă atenția asupra importanței punerii în aplicare de măsuri necesare și conforme cu principiul subsidiarității. CESE solicită Comisiei să continue să joace un rol marcant în coordonarea și încurajarea activității necesare în acest domeniu.

1.5

Numărul orelor obligatorii de educație fizică din învățământul primar și secundar ar trebui să crească până la minimum 3 ore pe săptămână. Comitetul recomandă ca învățământul superior să ofere, la rândul său, posibilitatea de a practica sportul și ca participarea la orele de educație fizică să devină o componentă obligatorie a programei de învățământ. Atât în ciclul primar, cât și în cel secundar, precum și în cursul învățământului liceal, educația fizică ar trebui să fie accesibilă tuturor copiilor și tinerilor, inclusiv celor cu handicap; acest lucru se poate realiza prin organizarea educației fizice în mod individual sau în grup. În același timp, trebuie să se acorde atenție condițiilor în care se desfășoară orele de educație fizică și îndeosebi stării instalațiilor sanitare de utilizat după activitatea fizică, adeseori respingătoare și neincitând tinerii la practicarea sportului.

1.6

Partenerii sociali la toate nivelurile ar trebui încurajați să promoveze importanța unui stil de viață sănătos. Ar trebui să fie create stimulente pentru angajatori, astfel încât aceștia să adopte măsuri de promovare a sănătății în întreprindere, printre care și programe de promovare a activității fizice.

1.7	CESE recomandă înființarea unui grup de lucru pe această temă pentru a studia experiența statelor membre în domeniu și a explora opțiunile existente, pentru a include, în special, persoanele cu handicap.

1.8

CESE consideră că ar fi util să fie lansate campanii de informare privind noile posibilități de a solicita fonduri, având în vedere că până în prezent programele nu au oferit decât posibilități limitate pentru sport. CESE recomandă ca inițiativele de conștientizare a publicului să fie incluse într-o strategie globală integrată. Măsurile informative nu ar trebui să fie direcționate exclusiv către tineri, ci ar trebui să se bazeze pe conștientizarea faptului că sportul este benefic pentru toate grupele de vârstă, inclusiv pentru persoanele cu handicap.

1.9

CESE recomandă stabilirea unei componente separate în cadrul fondurilor structurale, care să poată fi utilizată pentru crearea unor infrastructuri sportive și recreative, pentru activități comunitare și polivalente. Comitetul atrage însă atenția asupra faptului că autoritățile locale și regionale au adeseori tendința de a construi mari complexe sportive, în loc să creeze terenuri de sport sau alte infrastructuri destinate activității sportive a populației. Din fondurile structurale ar trebui să se finanțeze tocmai crearea unor astfel de infrastructuri.

1.10	CESE salută propunerea de a reînființa Forumul sportiv, având în vedere potențialul acestuia de a funcționa ca platformă de dialog între toate părțile interesate și de a concepe măsuri concrete pentru a asigura ameliorarea nivelului de practicare a sportului.

1.11	CESE își manifestă disponibilitatea de a participa la Forumul sportiv ca observator, permițând astfel opiniilor societății civile să aibă un impact direct.

1.12	CESE recomandă extinderea activităților grupului de lucru privind finanțarea sportului, astfel încât acestea să includă reglementările naționale în materie de impozitare și asigurări sociale în domeniul sportului și inventarierea celor mai bune practici.

1.13	CESE consideră necesară combaterea criminalității cu ocazia marilor evenimente sportive naționale și internaționale, în special în ceea ce privește siguranța femeilor și copiilor.

1.14

În opinia CESE, conducătorii organizațiilor sportive care beneficiază direct sau indirect de fonduri comunitare, care participă la competiții cu atleți și echipe profesioniste și al căror buget anual depășește suma de cinci milioane EUR ar trebui, la fel ca persoanele care dețin posturi publice și politice, să facă în fiecare an dovada provenienței veniturilor și a activelor.

1.15

Dialogul social ar trebui lărgit în scopul de a include sălile de antrenament și organizațiile nonprofit, sportivii profesioniști, precum și următoarele profesii: profesori și antrenori de sport, cercetători în domeniul sportului, medici sportivi, fizioterapeuți, masori etc. Ar trebui incluse și categoriile profesionale care câștigă venituri considerabile din sport — antrenori, manageri, organizatori, agenți, promotori, responsabili comerciali etc. Statele membre ar trebui încurajate să stimuleze dialogul social la nivel național în toate domeniile sportului.

2. Contextul Cărții albe

2.1

Sportul se află în relație cu multiple aspecte ale societății: educația, cultura, activitatea economică și libera concurență, libera circulație a persoanelor și bunurilor, drepturile omului și sistemul sanitar. În afară de semnificația economică a acestuia, există în mod evident multe alte motive pentru care sportul are o mare importanță pentru societate.

2.2	În ultimele decenii, cluburile sportive au suferit modificări considerabile: caracterul acestora a devenit tot mai puțin național și amator (voluntar), multe dintre cluburi funcționând în prezent sub formă de întreprinderi și fiind astfel supuse regulilor pieței unice.

2.3	UE nu are în prezent competență juridică directă privind problemele sportive. În ceea ce privește sportul, efectele juridice decurg din legislația europeană secundară (jurisprudență) sau din aplicarea directă a legislației primare care face referire, printre altele, și la sport.

2.4

Înaintea publicării Cărții albe, nu a existat o strategie la nivel european privind sportul, însă acesta a fost întotdeauna luat în considerare în numeroase domenii ale politicilor europene. Sportul a fost menționat în Tratatul de la Amsterdam din 1997, urmat de Raportul de la Helsinki privind sportul din 1999, în care Comisia Europeană a anunțat măsuri pentru intensificarea rolului social și educațional al acestuia. Toate aceste documente accentuează valoarea socio-educațională și societală a sportului.

2.5	În 2000, Declarația de la Nisa a făcut, de asemenea, referire la sport, iar la conferința interguvernamentală din 2004 s-a hotărât ca sportul să fie inclus în Tratatul UE.

2.6

Parlamentul European a adoptat, de asemenea, două rapoarte pe teme legate de sport (1); pe lângă acestea, a fost elaborat, independent față de Comisia Europeană, un alt document important privind sportul european, intitulat „Studiu independent privind sportul european” (2); prima parte a acestuia abordează sportul european în general, iar a doua parte analizează sportul, folosind fotbalul european ca studiu de caz.

2.7	Tratatul de la Lisabona, despre care se speră că va fi adoptat în 2009, consacră un paragraf special numai sportului și, prin urmare, sportul devine un domeniu de competență comunitară.

2.8

Elaborarea Cărții albe a fost precedată de un proces îndelungat de consultare a organismelor guvernamentale, a ONG-urilor și a societății civile organizate din statele membre, a comitetelor olimpice și a factorilor de decizie, completat de o serie de conferințe și de reuniuni ministeriale informale, în paralel cu o consultare online, care a durat câteva luni și la încheierea căreia s-au înregistrat 777 de răspunsuri. Au fost organizate câteva întâlniri de către diferite direcții generale UE pentru a face sinteza aspectelor legate de sport ale fiecărui domeniu politic. Cartea albă prezintă inițiative orizontale care se referă atât la sportul pentru amatori, cât și la sport ca activitate competițională, recunoscând că acesta ține de competența statelor membre.

2.9

După analizarea rezultatelor consultărilor, a devenit evident că aspectele-cheie ale sportului se concentrează în trei domenii principale. Acestea sunt următoarele:

—	rolul sportului în societate;

—	dimensiunea economică a sportului;

—	aspectele organizaționale în domeniul sportului.

2.10

Pe lângă aceste domenii, au fost identificate alte șase probleme separate, total diferite unele de altele:

—	incertitudinea determinată de lipsa unui cadru juridic european;

—	aspecte legate de gestionarea sportului, în special a sportului profesionist: practici ilegale ale anumitor agenți care nu garantează jucătorilor foarte tineri o protecție suficientă, precum și dopajul, rasismul și violența în sport;

—	provocările legate de finanțarea sportului în general și mijloacele convenționale de finanțare, în special modalitățile de finanțare la nivel local;

—	absența unor date referitoare la sectorul sportului pe care politicienii să-și poată baza acțiunile;

—	excesul de greutate, obezitatea, bolile cardiovasculare și artrita afectează un număr din ce în ce mai mare de oameni, fiind cauzate de lipsa de activitate fizică; și

—	integrarea necorespunzătoare a sportului în educație.

2.11

În urma acestor analize, Comisia a recunoscut că Uniunea Europeană trebuie să ia mai mult în considerare caracteristicile specifice ale sportului și să abordeze provocările identificate. A devenit evident că este necesar ca măsurile și programele europene existente și preconizate să acorde o importanță mai mare sportului și că trebuie adoptate decizii cu privire la modul în care fondurile comunitare pot fi utilizate pentru a sprijini proiectele cu caracter sportiv. De asemenea, a reieșit că sunt necesare un dialog și o cooperare politică mai strânse la nivel european în domeniul sportului.

3. Obiectivul și conținutul Cărții albe

3.1

În Cartea albă se declară că: „obiectivul general al acesteia este să ofere o orientare strategică privind rolul sportului în Europa, să încurajeze dezbaterea problemelor specifice, să sporească vizibilitatea sportului în cadrul elaborării politicilor europene și să sensibilizeze publicul în privința nevoilor specifice ale sectorului. Inițiativa urmărește să atragă atenția asupra unor probleme importante, cum ar fi aplicarea legislației comunitare în domeniul sportului. Unul dintre obiective este stabilirea liniilor de acțiune privitoare la sport la nivel european” (3).

3.2

Cartea albă conține 53 de măsuri specifice și evidențiază rolul pozitiv al sportului în multe domenii ale societății. Lista măsurilor preconizate, intitulată Planul de acțiune „Pierre de Coubertin”, este inclusă în anexa la Cartea albă. Planul are două obiective de bază:

—	integrarea sportului în politicile comunitare, pentru ca acesta să poată fi utilizat mai des ca instrument de politică comunitară; și

—	stabilirea unui cadru juridic mai sigur, pentru a permite o mai bună gestionare a sportului în Europa.

4. Observații

4.1	Observațiile detaliate ale CESE din următoarele paragrafe sunt organizate în conformitate cu structura Cărții albe.

4.2	CESE își exprimă deplinul acord cu analiza rolului important și pozitiv pe care îl joacă sportul în societate.

4.3

CESE salută inițiativa Comisiei de a plasa activitățile fizice menite să îmbunătățească sănătatea în centrul activităților sale legate de sport și, prin urmare, aprobă orientările privind activitatea fizică, precum și ideea înființării unei rețele care să încurajeze activitățile fizice menite să îmbunătățească sănătatea. S-a dovedit științific că un stil de viață sedentar și inactiv mărește riscul de obezitate și de manifestare a numeroase afecțiuni cronice. Costul tratării unor astfel de afecțiuni și timpul de lucru pierdut reprezintă o grea povară pentru buget și economie; este mai avantajos din punct de vedere financiar să se susțină activitățile de prevenire prin exercițiu fizic. Elaborarea unei oferte sportive specifice, în funcție de vârstă și sex, și promovarea unei oferte sportive pentru pensionari constituie metode eficiente de evitare a accidentelor și de reducere a riscului dependenței de îngrijire. Aceasta presupune o schimbare a mentalităților în societate.

4.4	CESE recunoaște importanța cooperării intersectoriale și faptul că programele comunitare existente (cercetare și dezvoltare, sănătate publică, tineret, cetățenie și învățare pe tot parcursul vieții) ar trebui să ia în considerare sportul de acum înainte.

4.5

CESE salută faptul că în Cartea albă se discută despre necesitatea unei coordonări în ceea ce privește combaterea dopajului și consideră indispensabil ca statele membre să-și combine eforturile în acest domeniu cu cele desfășurate de organizațiile internaționale existente, în special pentru a evita eventualele suprapuneri și a optimiza utilizarea resurselor. În prezent, dopajul nu este combătut suficient, iar tinerii nu sunt descurajați de la utilizarea de substanțe dopante. În acest scop, CESE propune realizarea unui studiu privind stadiul legislațiilor naționale și a unei analize comparative privind deficitele și lacunele legislative.

4.6	CESE constată că registrele create pentru prevenirea dopajului ridică probleme legate de protecția datelor cu caracter personal, prevăzută de legislația comunitară.

4.7	CESE își exprimă satisfacția cu privire la faptul că în Cartea albă se discută despre posibilitatea de a sprijini sportul și activitățile fizice prin intermediul programelor comunitare existente în materie de educație și formare (Comenius, Leonardo, Erasmus, Grundtvig, EQF și ECVET).

4.8

CESE salută studiul privind formarea tinerilor sportivi. Comitetul propune comandarea unui studiu privind responsabilitatea cluburilor sportive față de tinerii sportivii de înalt nivel, pentru a le asigura acestora, la terminarea contractului, o pregătire profesională și un sprijin pentru inserția pe piața muncii.

4.9

CESE subliniază că sistemele de formare pentru tinerii sportivi talentați ar trebui deschise tuturor și ar trebui să permită libera circulație a lucrătorilor. Cu toate acestea, problema jucătorilor formați la nivel local necesită o analiză atentă, întrucât cluburile joacă un rol esențial în identificarea și formarea tinerelor talente, în care investesc resurse considerabile, demonstrându-și astfel utilitatea socială. Cluburile trebuie încurajate să continue aceste activități.

4.10	CESE constată cu satisfacție că în Cartea albă se alocă un spațiu considerabil organizațiilor sportive nonprofit, activităților voluntare și sportului de masă, având în vedere că, în cea mai mare parte, sportul european se înscrie în acest context.

4.11

În același timp, CESE ar dori să sublinieze că, dată fiind varietatea de tradiții din acest domeniu, situația organizațiilor nonprofit diferă de la o țară la alta în ceea ce privește finanțarea, activitatea economică și sprijinul din partea autorităților centrale sau locale. CESE speră că studiul preconizat pe această temă va investiga aceste diferențe.

4.12	CESE salută recunoașterea faptului că măsurile și programele UE ar putea ajuta la o mai bună utilizare a potențialului pe care îl are sportul ca instrument de incluziune socială, în vederea încurajării unei strânse cooperări între grupurile marginalizate și defavorizate și societate în ansamblu.

4.13	Cartea albă abordează problema sportului practicat de persoanele cu handicap. CESE constată cu satisfacție că documentul menționează accesibilitatea infrastructurilor sportive și formarea personalului și a unor voluntari care să ofere asistență persoanelor cu handicap.

4.14

CESE salută faptul că în Cartea albă se menționează participarea mai extinsă a femeilor la activitățile sportive și rolul mai activ al acestora, precum și promovarea egalității între femei și bărbați. Practicarea sportului de către femei poate avea un impact pozitiv asupra activităților sportive destinate familiilor și copiilor, având astfel avantaje considerabil mai mari asupra societății.

4.15	CESE salută ideea cooperării cu organizațiile naționale și internaționale existente pentru a preveni violența cu ocazia evenimentelor sportive și consideră că acest lucru este esențial pentru a evita suprapunerile și a optimiza utilizarea resurselor.

4.16	CESE reamintește că, în prezent, cooperarea între statele membre ale UE în ceea ce privește prevenirea violenței cu ocazia evenimentelor sportive se desfășoară în contextul cooperării în domeniul afacerilor interne, în cadrul Grupului de lucru pentru cooperare polițienească.

4.17

CESE constată cu satisfacție că documentul recunoaște impactul economic al sportului și potențialul acestuia în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, dar își exprimă dezamăgirea că acesta nu abordează posibilitatea de a aloca în viitor sume din fondurile comunitare existente pentru realizarea de infrastructuri sportive și recreative, pentru activități comunitare și polivalente, care să îndeplinească anumite criterii.

4.18	CESE consideră că, pentru a îmbunătăți procesul decizional, ar fi foarte utilă introducerea unui sistem de statistici sportive standardizate la nivel comunitar.

4.19

CESE ar dori să sublinieze, de asemenea, că există diferențe între structurile sportive și sistemele statistice naționale și că multe dintre avantajele economice ale sportului sunt exprimate prin indicatori dificil de măsurat (de exemplu, reducerea perioadei concediilor de boală și a cheltuielilor pentru medicamente și creșterea coeziunii sociale).

4.20	CESE consideră că anchetele realizate de Eurobarometru sunt utile și salută, de asemenea, studiul preconizat privind legăturile între sectorul sportului și Procesul de la Lisabona, precum și schimbul de experiență cu privire la evenimentele sportive majore.

4.21	Având în vedere varietatea structurilor sportive europene menționate anterior, CESE salută ideea realizării de către Comisie a unui studiu privind finanțarea sportului în statele membre și scutirile de taxe sau stimulentele conexe.

4.22	În opinia CESE, relația între specificitatea sportului și legislația europeană constituie un aspect de o importanță crucială, a cărui clarificare este indispensabilă pentru organizațiile sportive.

4.23	CESE consideră că activitatea trebuie să continue până la găsirea unei soluții mai adecvate. Pe termen lung, aplicarea jurisprudenței nu asigură o certitudine juridică suficientă pentru părțile interesate din domeniul sportului.

4.24

Necesitatea armonizării regulilor și intereselor organizațiilor sportive cu legislația europeană este legată de mai multe aspecte: studiul de impact preconizat privind agenții jucătorilor, dialogul prevăzut cu privire la sistemele de licențiere a cluburilor și cesiunea colectivă a drepturilor de retransmisie a evenimentelor sportive. CESE susține aceste propuneri.

4.25

CESE își exprimă acordul cu privire la necesitatea protejării sportivilor minori și salută activitățile menționate de Cartea albă: monitorizarea aplicării directivei privind protecția tinerilor la locul de muncă, comandarea unui studiu privind munca realizată de copii și informarea statelor membre cu privire la legislația existentă.

4.26	CESE susține pe deplin toate eforturile de combatere a infracțiunilor legate de sport (corupție, spălare de bani) și de elaborare a strategiilor europene pe această temă.

4.27	CESE este de acord că ar trebui să existe în UE sisteme stabile de acordare de licențe cluburilor profesioniste, pentru a asigura transparența operațiunilor acestora.

4.28	CESE consideră că este esențială distribuirea veniturilor provenind din mass-media prin intermediul mecanismelor de solidaritate și sprijinirea în acest mod a sportului pentru amatori.

4.29	În ceea ce privește numeroasele activități menționate în prezentul aviz, CESE salută continuarea dialogului și a acordurilor, atât între Comisie, statele membre și ONG-uri, cât și între instituțiile europene.

4.30

CESE se declară ferm în favoarea constituirii unor comitete pentru dialog social la nivel european (4) pentru a garanta că acest dialog consolidează funcționarea pieței unice europene a forței de muncă în domeniul sportului. Dialogul social la nivel european ar trebui să includă nu numai angajatorii (cluburile) și lucrătorii (sportivi, antrenori și personal administrativ), ci și producătorii de echipamente sportive și organizațiile internaționale active în diverse sectoare ale sportului.

4.31	Fondurile de pensii pentru sportivi, drepturile de publicitate și de imagine, sănătatea la locul de muncă, formarea jucătorilor la nivel local, contractele de muncă, precum și sprijinirea integrării profesionale la sfârșitul carierei sportive sunt posibile teme pentru dialogul social european.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) Pál Schmitt: „Rolul sportului în educație” și Ivo Belet: „Viitorul fotbalului profesionist în Europa”.

(2) José Luis Arnaut, Studiu independent privind sportul european: raport complet, elaborat în timpul Președinției britanice a Uniunii Europene, în cooperare cu mai multe țări, și care analizează particularitățile sportului european, posibilitățile reale de inițiative politice și soluțiile practice.

(3) Citat din introducerea Cărții albe.

(4) În temeiul articolelor 138 și 139 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/41

Avizul Comitetului Economic și Social European privind îmbunătățirea calității formării profesorilor

COM(2007) 392 final

(2008/C 151/13)

La 3 august 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Îmbunătățirea calității formării profesorilor.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe acest subiect, și-a adoptat avizul la 19 decembrie 2007 (raportor: dl. Soares).

În cea de-a 441-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 ianuarie 2008, (ședința din 16 ianuarie 2008), Comitetul Economic și Social European a adoptat în unanimitate prezentul aviz.

1. Rezumat și recomandări

1.1

Educația a fost întotdeauna considerată nu numai o componentă esențială a dezvoltării și împlinirii personale, dar și un factor de dezvoltare a societății în care trăim. Având în vedere complexitatea cunoștințelor și a competențelor cerute astăzi, într-o lume globalizată și extrem de competitivă, aceasta capătă și mai multă importanță pentru evoluția viitoare a societății și a indivizilor.

1.2

CESE consideră că obiectivul primordial al educației este în continuare acela de a forma cetățeni liberi, înzestrați cu spirit critic, autonomi, capabili să contribuie la dezvoltarea societății în care trăiesc și care au nivelul de competență necesar pentru a face față noilor provocări, deplin conștienți de faptul că fac parte dintr-o moștenire culturală și că împărtășesc valori comune, că lumea în care trăiesc nu se oprește cu ei și că, prin urmare, sunt datori să o păstreze pentru generațiile viitoare. De asemenea, educația are datoria să contribuie la emanciparea personală.

1.3

În acest context, profesorii joacă un rol esențial în realizarea obiectivului menționat, prin faptul că ei sunt cei cărora le revine misiunea de a transmite cunoștințele, dar și cei care interacționează cu tinerii, într-o societate în care structura familială s-a transformat și funcționează după noi modele.

1.4	CESE este de acord cu comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul european privind mijloacele de îmbunătățire a calității formării profesionale a cadrelor didactice și subscrie, în linii mari, la perspectiva adoptată.

1.5	Cu toate acestea, CESE consideră că, în ciuda competențelor limitate ale Comisiei în domeniu, această comunicare ar putea merge puțin mai departe, abordând anumite chestiuni care, prin actualitatea lor, merită o atenție specială.

1.6

Acestea sunt: noile strategii de predare, care pot și trebuie să fie elaborate în contextul mutațiilor ce se petrec la nivel global, soluții la noile probleme determinate de transformările structurii familiale, care capătă noi forme de organizare, modalitățile de integrare a formării continue a cadrelor didactice în procesul de învățare pe tot parcursul vieții, căile prin care meseria de profesor poate fi făcută să devină mai atrăgătoare pentru tineri, în special în privința salarizării și a prestațiilor sociale.

1.7

După cum spune și Comisia în comunicarea sa, CESE are convingerea fermă că, într-o societate din ce în ce mai complexă și mai exigentă, este necesar ca meseria de profesor să fie privită, fără întârziere, ca un element-cheie al promovării unei educații de înaltă calitate, pregătite să facă față realităților actuale, motiv pentru care îmbunătățirea pregătirii lor universitare și profesionale și obligația de a li se oferi condiții favorabile în materie de salarizare și carieră sunt vitale pentru atingerea acestui obiectiv.

2. Rezumatul comunicării Comisiei

2.1

Prezenta comunicare consideră calitatea formării profesorilor ca fiind un factor-cheie în asigurarea calității educației și în îmbunătățirea rezultatelor școlare ale tineretului. Comunicarea enumeră o serie de măsuri ce ar putea fi adoptate în acest domeniu și de metode prin care Comisia poate sprijini această acțiune.

2.2

În opinia Comisiei, aceste propuneri, luate împreună, ar garanta: că formarea profesională inițială și ulterioară a profesorilor este bine coordonată, coerentă și finanțată corespunzător, că toți profesorii posedă nivelul de cunoștințe adecvat, adoptă atitudinile cuvenite și dispun de resursele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficient, că profesionalizarea învățământului este încurajată și că, în rândurile corpului didactic, se promovează o cultură a reflecției și a cercetării în domeniul practicii pedagogice. Totodată, se impune promovarea statutului și a recunoașterii profesiei.

2.3	Reușita acestor obiective ar duce la îmbunătățirea calității educației în general și ar face ca statele membre să atingă, la nivel național, Obiectivele de la Lisabona în materie de coeziune socială, competitivitate și creștere economică.

3. Observații generale

3.1

Meseria de profesor s-a schimbat de-a lungul timpului, nu numai în privința metodelor folosite, dar și a conținutului, ținând pasul cu evoluția societății și răspunzând la noi așteptări. De la profesorul care „transmite cunoștințe”, deținător al unei științe care nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, s-a trecut la „profesorul-educator”, menit să stimuleze dorința de cunoaștere și capabil să structureze cunoștințele însușite de tineri din alte surse, uneori chiar mai actuale decât cele ale profesorului însuși.

3.1.1

Mai concret, cunoștințele dobândite prin folosirea internetului și a noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor puse astăzi la dispoziția majorității tinerilor, la care aceștia au acces și și le însușesc fără a avea discernământ, pun probleme care ar trebui abordate fie la nivelul formării inițiale, fie la cel al formării continue, astfel încât profesorii să devină capabili să le asimileze ca noi cunoștințe ce trebuie integrate în educația tinerilor.

3.2

În ceea ce privește școala, aceasta s-a democratizat și a devenit mai eterogenă, rezultat al unei societăți mai diversificate, mai exigente și mai complexe. Ca urmare a acestei evoluții, democrația, egalitatea și diversitatea au devenit noțiuni fundamentale ale formării școlare de astăzi, pe care se sprijină un sistem școlar al incluziunii sociale, deschis și copiilor și adolescenților cu handicap. Profesorul se confruntă astfel cu o noi responsabilități, este chemat să ofere răspunsuri mai nuanțate și mai bine adaptate.

3.3

Fenomenele precum imigrarea, discriminarea socială, sărăcia, violența în rândul tinerilor, mai ales în mediul urban, precum și precaritatea muncii și șomajul de lungă durată au „invadat” școlile, făcând ca meseria de profesor să devină mai complexă, mai dificilă și totodată mai nesigură. Adesea, profesorul nu știe cum să reacționeze la aceste noi fenomene și nici nu este ajutat cum s-ar cuveni.

3.4

De asemenea, noile forme de organizare a familiei determinate de intrarea pe piața forței de muncă a tot mai multor femei, de creșterea numărului de familii monoparentale și de alte forme de viață în comun le cer profesorilor noi competențe, în special capacitatea de a răspunde la modul în care fiecare familie înțelege să-și asume responsabilitatea față de copii.

3.5

Formarea inițială a profesorilor nu a ținut mereu pasul cu această evoluție. De la o pregătire mult timp prea academică, s-a trecut la o pregătire focalizată excesiv pe dimensiunea didactică și pedagogică, cu o scădere importantă a nivelului cunoștințelor de specialitate în faza formării inițiale. Ceea ce se impune este tocmai reechilibrarea celor două axe pe care se desfășoară formarea profesorilor.

3.6

Într-adevăr, în formarea inițială a acestora trebuie să existe un echilibru între pregătirea științifică și cea pedagogică, întrucât natura meseriei de profesor este constituită tocmai dintr-o bună dozare a acestor două elemente. Această pregătire trebuie totodată să cuprindă o componentă psihopedagogică și chiar una antropologică, care, valorificând dimensiunea interculturală, să permită însușirea unor cunoștințe și tehnici de predare cerute de un mediu multicultural și să permită rezolvarea unor situații conflictuale. Totodată, tinerii profesorii trebuie să învețe să-i asculte pe tineri, astfel încât aceștia să fie implicați direct în căutarea celor mai bune soluții. În această privință, este esențial să se țină seama de drepturile de care se bucură copiii și adolescenții în virtutea articolului 12 al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile copilului, convenție care recunoaște dreptul fiecărui copil și adolescent la educație și la timp liber, dreptul de a fi tratat corespunzător și de a avea un cuvânt de spus cu privire la cursul propriei existențe.

3.7

Dacă este adevărat, cum susține Comisia, idee acceptată și de CESE, că nici o formare inițială nu va putea asigura toate cunoștințele și competențele necesare pentru a asigura aceeași calitate până la capătul carierei profesionale, este la fel de adevărat că interesul unui profesor pentru formarea continuă este cu atât mai mare cu cât formarea sa inițială durează mai mult și este mai solidă. Politicile de formare a profesorilor nu au luat suficient în considerație acest aspect.

3.8

Pe de altă parte, formarea inițială a profesorilor trebuie să integreze obiective care merg mai dincolo de cunoștințele predate și de metodele aplicate în acest scop. Aceasta trebuie să privească profesorul ca un profesionist capabil să reflecteze asupra propriilor practici, să evalueze contextul în care își exercită profesia, să-și construiască propriile strategii și să-și evalueze rezultatele. De asemenea, este necesar ca formarea să plece de la ideea că educația poate și trebuie să fie un instrument de coeziune socială, de dezvoltare socială și economică și de formare a unor cetățeni activi, implicați și care respectă diversitatea culturală și ecologică, a unor cetățeni capabili să construiască o lume mai bună. Profesorii reprezintă, într-adevăr, adevărate verigi de coeziune socială.

3.9

În ceea ce privește formarea continuă, aceasta trebuie să țină seama nu numai de nevoile individuale ale profesorului, conștient de caracterul limitat al propriilor cunoștințe și de evoluție realităților sociale și tehnologice, dar și de nevoile generale ale școlii, privită ca o comunitate mai restrânsă ce face parte dintr-o comunitate mai largă, în care intervin o multitudine de actori și factori de schimbare.

3.10

În numeroase țări, formarea continuă este o realizare recentă și care trebuie încurajată, fiind esențială în evoluția meseriei de profesor. Formarea continuă este o datorie și o condiție indispensabilă în exercitarea acestei meserii. Pentru a putea fi pusă în practică, este nevoie de timp, de spațiu și de resurse.

3.11	Formarea continuă a profesorilor din învățământul tehnic și profesional trebuie țină pasul cu progresul tehnic. Aceasta trebuie să cuprindă parteneriate cu întreprinderile, astfel încât profesorii să poată fi la curent cu noutățile din domeniul tehnic.

3.12

Una dintre greșelile cele mai grave ale politicilor de formare este ideea că aceasta poate fi uniformizată în funcție de o anumită disciplină. Este adevărat că trebuie luat în considerare și acest aspect, dar este la fel de adevărat și că această pregătire trebuie să răspundă nevoilor comunității în interiorul căreia funcționează o școală și să se facă în acord cu proiectul educativ al acelei școli. Numai așa se poate răspunde provocărilor evoluției sociale și economice din fiecare țară sau regiune și se poate ține seama de noile aspecte sensibile ale vieții și societății.

3.13

Condițiile de acces și de evoluție în această carieră, sprijinul necesar desfășurării ei în bune condiții, o remunerație pe măsura importanței sociale a profesiei și recunoașterea socială a funcției sunt doar câțiva factori ce contribuie, pe lângă formarea profesorilor, la aducerea în această meserie, grea și plină de încercări, a celor mai apți să o exercite și la îmbunătățirea educației prin ridicarea nivelului de exigență și calitate.

4. Observații specifice

4.1

Comunicarea Comisiei subliniază faptul că formarea profesională a profesorilor este strâns legată de alte politici, precum Pactul european pentru tineret (1), politica de inovare, de cercetare, antreprenorială (2), politica pentru multilingvism (3), precum și cea privind recunoașterea calificărilor profesionale (4).

4.2	La modul general, CESE recunoaște că aceste politici pot fi legate de tema în discuție, dar consideră că sunt alte aspecte legate de formarea inițială sau continuă a profesorilor pe care trebuie să se pună accentul.

4.2.1

Obiectivele mileniului, la înfăptuirea cărora s-au angajat toți membrii UE în cadrul ONU și care, spre a fi atinse, au nevoie de profesori înalt calificați, pregătiți în cadrul unei strategii comune.

4.2.2

Obiectivele de la Lisabona, care pun accentul pe importanța cunoașterii, deci a educației, plecând de la principiul că cel mai important capital al Europei îl reprezintă oamenii. O sarcină importantă pe care Strategia de la Lisabona o impune și care trebuie inclusă în formarea tinerilor este sensibilizarea acestora la problematica dezvoltării durabile și a economiei sociale de piață.

4.2.3

Problemele legate de egalitatea de gen, nu numai pentru că majoritatea profesorilor sunt femei, dar și pentru că este o chestiune centrală a politicii europene pentru dezvoltare socioeconomică și coeziune socială.

4.2.4

Educația globală a tinerilor sub toate aspectele: educație fizică, pregătire intelectuală, creativitate, inovație, angajament social. Educația globală a copiilor și a tinerilor impune capacitate cognitivă, pregătire didactică și pedagogică, precum și spirit de echipă, ceea ce nu este posibil decât printr-o formare inițială exigentă și o formare continuă adecvată.

4.3	Comunicarea schițează profilul profesorului din Uniunea Europeană, concentrându-se pe trei aspecte esențiale: sexul, vârsta și remunerația, fără însă să analizeze în profunzime relațiile ce se pot stabili între aceste trei componente.

4.3.1

Dacă este adevărat că femeile sunt majoritare în toate sectoarele învățământului, este la fel de adevărat că numărul lor este invers proporțional cu poziția socială și/sau nivelul salariului din fiecare sector. Astfel, proporția femeilor descrește între învățământul preșcolar și învățământul superior.

4.3.2

Imaginea socială a meseriei de profesor se bucură astăzi de mai puțină considerație decât alte cariere care, pentru o diplomă echivalentă, oferă mai mult, ceea ce face ca tinerii să nu se mai simtă atrași de o carieră în învățământ. Este ușor de constatat că profesia a devenit mai exigentă, atât la nivelul formării inițiale, cât și la cel al responsabilității sociale, dar că nivelul exigențelor privind condițiile de muncă, de evoluție profesională și de salarizare nu a crescut în aceeași măsură.

4.3.2.1

Disciplinele din zona științelor exacte și din cea a informației și comunicațiilor sunt primele afectate de această concurență, lipsa profesorilor pentru aceste discipline fiind un fenomen general.

4.3.3

De altfel, CESE atrage atenția supra faptului că anumite afirmații făcute în comunicare nu se sprijină pe o analiză aprofundată, ceea ce riscă să treacă sub tăcere anumite realități mai complexe. De exemplu, când se face o comparație între salariile profesorilor și salariul mediu pe economie, trebuie să se țină seama de cuantumul salariilor în raport cu PIB-ul, de raportul între salarii și durata carierei și să se facă o comparație cu alte profesii la fel de exigente în privința formării universitare.

4.3.4

Corpul profesoral din Europa a îmbătrânit în mod evident și, luând în considerare procentajul foarte ridicat de profesori cu vârste cuprinse între 50 și 64 de ani, avem motive de îngrijorare în privința capacității de reînnoire a acestuia. Europa ar trebui să facă un studiu prospectiv asupra consecințelor viitoare ale piramidei vârstelor.

4.3.5

Este urgent, așadar, ca meseria de profesor să devină mai atractivă pentru tineri, ceea ce presupune, desigur, să se cadă de acord asupra unor investiții mai importante și, încă și mai important, să se opereze schimbări de ordin social și cultural care să ducă la recunoașterea rolului profesorului în societate.

4.4

Comunicarea Comisiei evocă o serie de parametri din domeniul politicilor educaționale care ar putea contribui la îmbunătățirea pregătirii universitare și profesionale a profesorilor, în special în privința învățării pe tot parcursul vieții, a competențelor necesare, a reflecției asupra practicii pedagogice și cercetării, a calificărilor și a locului învățământului în societate.

4.4.1

CESE aprobă ideile expuse, dar consideră că acestea nu pot fi luate în considerare izolat și desprinse din context. Fără îndoială, toate aceste idei sunt importante, dar este nevoie de o viziune clară a societății asupra rolului pe care învățământul îl joacă astăzi, în contextul unei adevărate inflații de cunoștințe și de modalități și tehnici de acces la acestea.

5. Recomandările Comitetului Economic și Social European

Reafirmându-și, în linii mari, acordul cu ideile cuprinse în comunicarea Comisiei, CESE consideră că dezbaterea privind îmbunătățirea calității formării profesorilor trebuie să treacă dincolo de chestiunea formării inițiale și continue a acestora și, prin urmare, formulează o serie de recomandări.

5.1

Având în vedere rolul deosebit de important în înfăptuirea obiectivelor definite în cadrul Strategiei Lisabona și faptul că profesorii sunt cei care formează capitalul cel mai prețios al Uniunii Europene, resursele umane, este necesar ca meseria de profesor să își redobândească prestigiul în ochii societății.

5.2

O nouă recunoaștere presupune reconsiderarea salariilor, a muncii în echipă și a formării continue, a condițiilor de acces la această profesie și de evoluție în carieră, a condițiilor de muncă, precum și a modului în care sunt susținute anumite sectoare și medii de desfășurare a activității, astfel încât tineri entuziaști și competenți să se simtă atrași de această meserie.

5.2.1

Această reconsiderare ar trebui însoțită de un caiet de sarcini care să precizeze competențele cerute profesorilor atât în domeniul materiei predate și al metodelor pedagogice, cât și în cel al unei cunoașteri de ordin sociologic a elevilor.

5.3

Cu toate că educația nu se numără printre competențele specifice ale Uniunii Europene, anumite instrumente, precum consolidarea coordonării deschise, colectarea și schimbul de informații, schimbul de bune practici și lansarea unor programe specifice, consacrate repunerii în valoare a profesiei, pot ajuta statele membre să pună în aplicare politici active în acest domeniu.

5.4

Educația este o sarcină de înaltă răspundere. Prin urmare, sunt necesare strategii care să ofere sprijin tinerilor profesori la început de carieră, prin acțiuni de îndrumarea a acestora de către colegii cu experiență care, la rândul lor, dată fiind uzura profesională (fizică și psihică) inerentă profesiei, n-ar trebui să fie obligați să îndeplinească aceleași sarcini până la vârsta pensionării.

5.5

Formarea unor echipe pedagogice pluridisciplinare, coordonate sau nu de profesori, este astăzi un instrument esențial în realizarea oricărui proiect educativ ce își propune să țină seama de noile realități sociale (structura și organizarea familiei, durata și organizarea muncii, șomajul de lungă durată, imigrația și în special necunoașterea limbii și a culturii țării-gazdă) sau de o serie de situații speciale permanente (copii și tineri cu handicap, cu nevoi speciale în materie de educație, lupta împotriva sexismului și respectarea egalității de gen). În acest context, este necesar ca formarea inițială a profesorilor să ofere cunoștințele necesare pentru a face față acestor situații speciale. În plus, este esențial să li se ofere profesorilor posibilitatea de a se specializa, în cadrul studiilor de masterat sau al studiilor doctorale, în domeniul educației copiilor și tinerilor cu nevoi speciale.

5.6	Violența juvenilă este o realitate socială din ce în ce mai răspândită în instituțiile școlare, care trebuie tratată dintr-o perspectivă pluridisciplinară de înțelegere a acestui fenomen, prezent mai ales în mediul urban.

5.7	Pe de altă parte, se impune cu necesitate angajarea în învățământ de personal auxiliar care să asigure asistența în îndeplinirea acelor sarcini educative ce revin școlii, dar care depășesc procesul strict de învățare.

5.8

Formarea inițială trebuie să ia în considerare toate aceste date de pornire și să se ridice la un înalt nivel de calitate nu numai la nivel științific, didactic și pedagogic, dar și în ceea ce privește transmiterea unor noi competențe precum capacitatea de a lucra în echipă, de a interacționa cu alți actori sociali, în special familia, precum și capacitatea de a stimula dorința de învățare. Aceasta ar trebui să cuprindă metode de animare și de dinamică a grupului menite să prevină și să dezamorseze conflictele sociale.

5.9	Prin urmare, CESE recomandă ca meseria de profesor să fie considerată o profesie ce impune o pregătire inițială prelungită, un înalt nivel de exigență și o mai bună cunoaștere a raportului dintre școală și societate, inclusiv dintre școală și piața muncii.

5.10	În ceea ce privește formarea continuă, aceasta trebuie privită ca o componentă ce jalonează evoluția carierei unui profesor, de aceea statele trebuie să elaboreze programe de punere în aplicare a unui sistem care să răspundă nevoilor profesorilor și școlilor.

5.11	Pentru ca formarea continuă să își îndeplinească rolul în mod eficient, este necesar ca profesorii să participe activ la realizarea ei încă din faza de concepție și planificare și trebuie ca aceasta să se focalizeze pe obiectivele specifice și pe proiectul educativ ale fiecărei școli în parte.

5.12	Actorii socioeconomici, mai ales organizațiile sindicale reprezentative ale corpului didactic, trebuie considerați interlocutori avizați în definirea obiectivelor și evaluarea sistemelor de formare inițială și continuă a profesorilor.

5.13

O componentă a formării continue ar putea fi participarea părinților și educatorilor, pentru ca aceștia să se implice în proiectul educativ al școlii, să devină conștienți de multitudinea factorilor care intervin în educația copiilor lor și să contribuie astfel la aceasta și în afara sferei familiei.

5.14	De asemenea, formarea continuă ar trebui să devină un forum de discuții interprofesionale, de aceea ar fi de dorit ca aceasta să se facă cu participarea tuturor celor implicați în procesul educativ, creând totodată posibilitatea înglobării mai multor școli într-un proces comun.

5.15

În sfârșit, programele europene ar trebui să stimuleze schimburile de experiență și de informații între școli din țări diferite, dar confruntate cu realități similare. Schimbul de experiență între școli din țările-gazdă și școli din țările de origine ale migranților ar permite înțelegerea dificultăților copiilor și tinerilor din această categorie de populație și găsirea unor strategii de rezolvare a problemelor evidente.

5.16	Prin acordarea concediilor de studiu, cadrul Strategiei Lisabona permite, de altfel, mobilitatea profesorilor din țările Uniunii, ca mijloc de vehiculare a experiențelor și inovațiilor, în scopul îmbunătățirii continue a procesului de formare.

5.17	În sfârșit, este necesar să se identifice indicatori ai procesului de educație adecvați și recunoscuți în toate țările Uniunii, pentru a evalua realizările și a ajuta sistemele educative să înainteze spre realizarea obiectivelor comune: îmbunătățirea calificării profesionale și coeziunea socială.

Bruxelles, 16 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) A se vedea, de exemplu, Avizul CESE din 26.10.2005„Răspuns la preocupările tinerilor europeni — aplicarea Pactului european pentru tineret și pentru promovarea unei cetățenii active” (JO C 28 din 3.2.2006) (raportor: J. Van Turnhout).

(2) A se vedea, de exemplu, Avizul CESE „Investițiile în cunoaștere și inovație” (aviz din proprie inițiativă) din 12.7.2007 (JO C 256 din 27.10.2007), (raportor: G. Wolf) sau „Capacitatea de inserție profesională și spiritul antreprenorial” (aviz exploratoriu) din 11.7.2007 (JO C 256 din 27.10.2007), (raportor: L.M. Pariza Castanos).

(3) A se vedea, de exemplu, Avizul CESE din 26.10.2006„Un nou cadru strategic pentru multilingvism”JO C 324 din 30.12.2006) (raportor: A. Le Nouail).

(4) A se vedea, de exemplu, Avizul CESE din 30.5.2007 privind propunerea de recomandare a Parlamentului European și Consiliului pentru instituirea unui cadru european al calificărilor pentru învățarea pe parcursul întregii vieți JO C 175 din 27.7.2007, (raportor: J.L. Rodriguez Garcia Caro).

17.6.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/45

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate”

COM(2007) 498 final

(2008/C 151/14)

La 5 septembrie 2007, în conformitate cu articolului 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate.

În cea de a 441-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 și 17 ianuarie 2008 (ședința din 17 ianuarie 2008), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 137 voturi pentru și 3 abțineri.

1. Sinteza recomandărilor

1.1

CESE își exprimă acordul cu privire la necesitatea de a pregăti o adevărată strategie europeană transversală pentru tineret și se declară gata să contribuie la acest proces cu mijloacele de care dispune, precum contactul direct cu organizații locale și sensibilizarea instituțiilor UE în privința problemelor și soluțiilor de la nivelul local.

1.2

CESE consideră că procesul de elaborare a unei strategii transversale durabile și de succes pentru copii și tineri ar trebui facilitat prin instituirea unei structuri permanente în cadrul Comisiei (care să coordoneze activitatea diferitelor DG-uri implicate) sau a unui grup interinstituțional și ar trebui bazat pe înființarea unui mecanism de monitorizare cu obiective și termene clare.

1.3

CESE consideră că ridicarea ratei de ocupare a forței de muncă în Uniune trebuie să înceapă, înainte de a se recurge la lucrătorii vârstnici, cu depunerea tuturor eforturilor de angajare a tinerilor pe piața forței de muncă, întrucât această soluție ar avea urmări pe termen mai lung, de ordin sociologic (autonomie, integrare socială, natalitate, familie etc.) și economic, în materie de creștere, de fonduri sociale, de consum, de economii, de investiții (construcții etc.). CESE îndeamnă statele membre și instituțiile europene să adopte măsurile necesare pentru reducerea șomajului în rândul tineretului din Europa, în special printr-o aplicare mai rapidă și mai eficientă a Pactului european pentru tineret și a programelor de reformă naționale din cadrul Strategiei Lisabona.

1.4

CESE recomandă insistent să se acorde mai multă atenție situației tinerilor din zonele rurale și din zonele urbane sărace. CESE invită statele membre să răspundă provocării reprezentate de eradicarea sărăciei în rândul copiilor și solicită măsuri suplimentare de îmbunătățire a participării în societate a tinerilor cu handicap, în condiții egale.

1.5	CESE recomandă Comisiei să continue activitatea privind recunoașterea activității voluntare a tinerilor, prin colaborare cu organizațiile angajatorilor și cele ale lucrătorilor, cu reprezentanți ai sistemului oficial de învățământ și cu organizațiile neguvernamentale corespunzătoare.

1.6

CESE își reia principalele puncte de vedere privind activitățile voluntare ale tinerilor, și anume:

—	Comisia ar trebui să anunțe Anul voluntarilor și să publice o Carte albă privind activitatea voluntară și cetățenia activă în Europa;

—	Comisia și statele membre ar trebui să crească gradul de sensibilizare a publicului în ceea ce privește contribuția activității voluntare la dezvoltarea tinerilor și abilitățile, valorile și atitudinile însușite de aceștia prin implicarea în organizații și activități voluntare pentru tineret.

1.7

Comitetul recomandă să nu se adopte soluții de integrare pe piața forței de muncă instabile și fără perspective: angajarea temporară, orarele și contractele din ce în ce mai nesigure nu ar trebui să mai fie luate în considerare, deoarece acestea și-au dovedit deja efectele nefaste asupra tot mai mulți tineri care provin din diverse medii sociale. Angajarea temporară, oferită ca o soluție intermediară între terminarea studiilor și intrarea în viața activă, întârzie evoluția profesională și dezvoltarea capacității de asumare a responsabilităților în viața socială și familială, după cum demonstrează, din nefericire, studiile și observațiile Fundației Dublin, ale OIM, sau cele ale Observatorului european pentru ocuparea forței de muncă.

1.8

CESE sprijină dezvoltarea dialogului structurat între factorii de decizie și tineri. Un astfel de dialog ar trebui să contribuie la dezvoltarea strategiei europene transversale pentru tineret, propusă de Comisie în comunicarea sa. CESE salută propunerea Comisiei de a redacta din trei în trei ani un raport UE privind tineretul și recomandă să se ia măsuri de implicare a segmentului tânăr din societatea civilă în elaborarea acestui raport.

1.9	CESE sprijină dezvoltarea unui parteneriat puternic între UE și tineri, sub forma unei declarații care să fie semnată de instituțiile europene și partenerul reprezentând tinerii — Forumul european al tineretului.

2. Introducere

2.1	De peste zece ani, CESE are permanent în vedere subiectul tineretului. Cele mai recente avize sunt încă relevante și ar putea fi repetate aici, cel puțin parțial (1).

2.2

La 5 septembrie 2007, Comisia Europeană a adoptat Comunicarea „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate” pregătită în comun de DG Educație și Cultură și DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitate de Șanse. În elaborarea comunicării au fost implicate și alte DG-uri. Comunicarea tratează, cu referire la tineri, subiecte cum sunt educația, ocuparea forței de muncă, sănătatea și cetățenia activă, încercând să le abordeze transsectorial. Comunicarea este însoțită de două documente de lucru ale serviciilor Comisiei, unul privind activitățile voluntare, iar celălalt privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

2.3	Comunicarea răspunde astfel unora din interesantele constatări ale raportului Investiția în tineret — o strategie de capacitare, publicat în luna aprilie 2007 de Biroul Consultanților pentru Politică Europeană (BEPA).

2.4	În general, CESE salută abordarea Comisiei Europene în ceea ce privește atât procesul, cât și conținutul comunicării. Ia notă cu satisfacție de faptul că în elaborare au fost implicate mai multe DG-uri.

2.5

Cu toate acestea, CESE este preocupat de punerea în aplicare a planurilor de elaborare a strategiei transversale. Comisia nu recomandă nici o procedură prin care să poată fi atins acest obiectiv. Conform reacției inițiale a Consiliului, în prezent nici unul dintre statele membre nu are vreun plan în acest sens.

3. Educație mai multă și mai bună pentru toți tinerii

3.1

Acest capitol tratează aproape exclusiv educația formală; cu toate acestea, educația informală contribuie și ea la transmiterea calificărilor și a competențelor necesare pentru succesul procesului de învățare pe parcursul întregii vieți, venind în completarea activității sistemelor școlare. De aceea, este necesar ca aceasta să fie luată în considerație.

3.2	În general, CESE este de acord cu propunerile care privesc îmbunătățirea calității educației, acestea aliniindu-se la strategiile și documentele existente.

3.3

De asemenea, CESE își exprimă acordul cu necesitatea de a crea un element specific pentru tineret în cadrul certificatului Europass, complementar certificatului Youthpass, deoarece Youthpass se concentrează numai asupra activităților tinerilor din cadrul programului „Tineretul în acțiune”. Însă sfera activităților care trebuie recunoscute este mult mai mare.

3.4	CESE recomandă Comisiei să continue activitatea privind recunoașterea activităților voluntare ale tinerilor, prin colaborare cu organizațiile angajatorilor și cele ale lucrătorilor, cu reprezentanți ai sistemului oficial de învățământ și cu organizațiile neguvernamentale corespunzătoare.

3.5	Tinerii care abandonează școala ar trebui să aibă posibilitatea să participe la programe de formare non-formale, care să-i pregătească pentru viața adultă și pentru participarea la piața forței de muncă, fie ca angajați, fie ca antreprenori.

4. Tineretul și ocuparea forței de muncă: o provocare pentru Europa

4.1

CESE subliniază că, în Europa, șomajul în rândul tinerilor reprezintă o amenințare la adresa viitorului și îndeamnă statele membre și instituțiile europene să ia măsurile necesare în vederea îmbunătățirii situației. Aceste măsuri ar trebui să se bazeze, în primul rând, pe o aplicare mai rapidă și mai eficientă a Pactului european pentru tineret, domeniu în care există mari întârzieri în multe state membre. Astăzi, Pactul rămâne mai mult o declarație de intenții decât un adevărat plan funcțional.

4.2

Într-un aviz anterior (2), CESE a solicitat ca, în programele naționale de reformă din cadrul Strategiei de la Lisabona elaborate de statele membre, să se țină seama de următoarele obiective:

—

pentru fiecare stat membru, fixarea unei valori-țintă de 50 % pentru reducerea șomajului în rândul tineretului în perioada 2006-2010 (în prezent, valoarea este de 17,4 % în UE pentru persoanele sub 25 de ani); în majoritatea țărilor, șomajul în rândul tineretului este superior mediei naționale, iar în statele membre ale UE, rata acestuia este cel puțin de două ori mai ridicată decât rata șomajului general;

—	ameliorarea sistemului existent în scopul reducerii perioadei medii de timp în urma căreia un tânăr își găsește un loc de muncă sau un stagiu, de la 6 la 4 luni;

—	dezvoltarea unor sisteme de protecție socială care să le dea tinerilor posibilitatea de a alege în ceea ce privește propriul viitor;

—	reducerea cu 50 %, în perioada 2006-2010, a numărului de tineri care părăsesc școala devreme și promovarea câștigării de experiență în muncă în cadrul unor întreprinderi.

4.3

CESE a adoptat recent un aviz exploratoriu privind flexicuritatea (3), care ar putea constitui o bază utilă pentru viitoarele lucrări pe această temă. Avizul menționează, printre altele, că „tinerii din multe state membre se confruntă cu o piață nesigură a forței de muncă, cu o rată ridicată a șomajului, contracte pe perioadă determinată, acoperire insuficientă prin sistemul de asigurări sociale și locuri de muncă sub nivelul lor de calificare”.

4.4

Instabilitatea socială, pe care, până în prezent, o putem considera o stare inerentă și caracteristică vârstei denumite tinerețe, este totuși în creștere în cazul unui mare număr de tineri din Europa și din lume. Este suficient să consultăm ultimele rapoarte ale OIM pentru a ne convinge că aceștia se confruntă cu nesiguranța locului de muncă și cu dificultăți materiale. Generațiile anterioare ar trebui și ele să-și pună întrebări privind viitorul pe care îl asigură urmașilor.

4.5

CESE a propus deja încurajarea spiritului antreprenorial al tinerilor prin asigurarea unui sprijin financiar și tehnic și prin reducerea la minimum a sarcinilor birocratice aferente înființării, transferării sau preluării unei întreprinderi. Prin urmare, CESE este interesat de proiectul-pilot propus cu scopul de a promova mobilitatea antreprenorilor tineri.

4.6

În ceea ce privește inițiativa Comisiei privind stagiile în întreprindere, CESE este de acord cu necesitatea introducerii unui cadru european de calitate pentru stagii, care să fie pus la dispoziția întreprinderilor, astfel încât acestea să adere la principiile unor contracte clare cu tinerii. Astăzi, în multe cazuri, tinerii aflați în stagiu sunt folosiți în mod incorect ca forță de muncă ieftină, în loc să învețe și să se pregătească pentru locurile de muncă viitoare.

4.7

În consens cu propunerea Comisiei care încurajează statele membre să folosească politici naționale și fonduri UE pentru a ajuta tinerii în tranziția de la învățământ la ocuparea unui loc de muncă, CESE invită statele membre să reducă sarcinile administrative legate de solicitările de finanțare din fonduri UE, deoarece acestea diminuează șansele organizațiilor de tineret bazate pe voluntariat de a obține acest tip de finanțare. Prefinanțarea proiectelor propuse de organizațiile neguvernamentale ar contribui la îmbunătățirea șanselor proiectelor respective.

5. Utilizarea întregului potențial al tuturor

5.1

CESE recomandă insistent să se acorde mai multă atenție situației tinerilor din zonele rurale și din zonele urbane sărace. În multe zone rurale și zone urbane sărace, tinerii nu au acces la educație de calitate, formare, mobilitate, servicii de sănătate, centre de divertisment, posibilități de ocupare a unui loc de muncă sau șansa de a activa în societatea civilă.

5.2

CESE invită statele membre să răspundă provocării reprezentate de eradicarea sărăciei în rândul copiilor și tinerilor, care are un impact sever asupra acestora într-o varietate de domenii, cum sunt sănătatea, educația și chiar viitoarele „șanse în viață” ale copilului de a rupe vreodată cercul vicios al sărăciei.

5.3

Comunicarea nu abordează legătura fundamentală existentă între, pe de o parte, dimensiunea și nivelul centrelor de îngrijire de zi ale copiilor și, pe de altă parte, performanțele școlare ulterioare și reușita profesională. Conform obiectivelor fixate în Strategia de la Lisabona, CESE recomandă să fie subliniată importanța centrelor de îngrijire de zi a copiilor pentru pregătirea pentru școală și viață autonomă și faptul că acestea constituie un remarcabil instrument pentru favorizarea integrării sociale și recuperarea întârzierilor.

5.4

CESE solicită adăugarea unor măsuri prin care să se îmbunătățească participarea în societate, în condiții egale, a copiilor și tinerilor cu nevoi speciale, defavorizați sau cu handicap: participare cu șanse egale în activitățile programului pentru tineret, precum și acces egal la informații privind politica pentru tineret, proiectele pentru tineri și măsurile de sensibilizare a publicului.

5.5	În linii generale, CESE este de acord cu analiza Comisiei Europene privind chestiunile de gen. CESE regretă însă că nu se fac noi propuneri pentru combaterea stereotipurilor de gen.

5.6

CESE a solicitat deja Comisiei să întreprindă acțiuni axate pe sănătatea copiilor și a tinerilor, în special pe moduri de viață echilibrate:

—	CESE a propus o implicare colectivă a tineretului în platforma UE privind sănătatea, regimul alimentar și activitatea fizică;

—

CESE este îngrijorat de creșterea consumului dăunător și periculos de băuturi alcoolice în rândul adulților tineri și al copiilor în multe state membre înregistrat în ultimii zece ani, în special consumul episodic de cantități mari de alcool cunoscut drept „consum excesiv ocazional de alcool” („binge drinking”);

—	CESE atrage atenția asupra practicilor de comercializare a unor amestecuri de alcool și băuturi gazoase, ambalate în doze, pentru a incita tinerii să consume alcool cu regularitate;

—	CESE solicită să se intensifice lupta împotriva diferitelor forme de violență asupra copiilor și tinerilor și să se îmbunătățească informarea și formarea în ceea ce privește prevenția și intervenția.

5.7

În spiritul recentelor avize ale Comitetului (4) privind solidaritatea dintre generații, solidaritatea față de tineri trebuie să fie asociată politicilor orizontale transversale, în spiritul cooperării și solidarității cu celelalte categorii de vârstă ale societății civile: copilăria, vârsta adultă, senectutea.

5.8	În consecință, CESE salută adoptarea de către Comisie a unei noi strategii pentru sănătate.

6. Tinerii cetățeni activi

6.1	CESE a sprijinit participarea activă a tinerilor prin avize, ca și prin punerea la dispoziție a clădirilor proprii pentru Săptămâna Tineretului European 2007.

6.2

Într-un aviz anterior, CESE a subliniat importanța participării active și a autonomiei tinerilor în societate. Prin urmare, CESE recomanda următoarele:

—	tinerii să se afle în centrul cadrului de politici, să fie încurajați și să li se ofere ocazii să se exprime folosind toate mijloacele care le stau la dispoziție, în special pe internet și în organizațiile în cadrul cărora aceștia participă activ la elaborarea politicilor;

—

statele membre și instituțiile trebuie să asigure resursele, sprijinul și mecanismele necesare pentru a da posibilitatea tinerilor de la toate nivelurile să ia decizii și se angajeze în acțiuni care le influențează viața. Numai o influență reală a deciziilor și acțiunilor va conduce la o responsabilitate reală;

—	Comisia și statele membre ar trebui să-și elaboreze și să-și aplice politicile în parteneriat cu tinerii și organizațiile de tineret și să continue implicarea acestora în toate etapele;

—	tinerii, organizațiile de tineret și partenerii sociali trebuie să fie consultați în privința elaborării măsurilor din cadrul acestei inițiative, care trebuie incluse în programele naționale de reformă ale Strategiei Lisabona și, de asemenea, în privința măsurilor de monitorizare.

6.3	CESE ar aprecia mai mult acea parte a comunicării care tratează activitățile voluntare ale tinerilor (punctul 5.2) dacă ar fi mai solidă și mai puțin generală. CESE regretă că nici una dintre recomandările din avizul său (5) nu a fost inclusă în comunicare.

6.4

Prin urmare, CESE își reia principalele puncte de vedere asupra acestui subiect:

—	ar trebui adoptată o cartă la nivel european care să definească rolul organizațiilor voluntare, inclusiv drepturile și îndatoririle acestora;

—	Comisia ar trebui să anunțe Anul voluntarilor și să publice o Carte albă privind activitatea voluntară și cetățenia activă în Europa;

—	statele membre ar trebui să elaboreze un cadru legislativ care să garanteze dreptul la efectuarea de activități voluntare independent de statutul legal sau social al unei persoane și să prevadă asigurări și rambursarea cheltuielilor;

—	Comisia și statele membre ar trebui să crească gradul de sensibilizare a publicului în ceea ce privește contribuția activității voluntare la dezvoltarea tinerilor și abilitățile, valorile și atitudinile însușite de aceștia prin implicarea în organizații și activități voluntare pentru tineret;

—	UE ar trebui să pună accentul pe recunoașterea competențelor însușite prin activități voluntare.

6.5

CESE sprijină dezvoltarea unui parteneriat puternic între UE și tineri sub forma unei declarații care să fie semnată de instituțiile europene și partenerul reprezentând tinerii — Forumul european al tineretului. CESE constată cu satisfacție că Forumul european al tineretului „dorește ca, împreună cu partenerii săi sociali, să reflecteze la mijloacele și instrumentele care trebuie asigurate pentru ca opiniile, în special ale tinerilor cu mai puține posibilități, să poată fi auzite și luate în considerare ca parte a acestui proces” (6).

6.6

În plus, CESE sprijină dezvoltarea unui dialog structurat între factorii de decizie și tineri. Un astfel de dialog ar trebui să contribuie la dezvoltarea strategiei europene transversale pentru tineret, propusă de Comisie în comunicarea sa. În acest scop, CESE propune organizarea unei reuniuni de dialog, la care să participe toate direcțiile generale ale Comisiei, reprezentanți ai Consiliului și ai Parlamentului European și segmentul tânăr din societatea civilă, pentru a stabili o foaie de parcurs comună pentru abordarea transsectorială a chestiunilor legate de tineret. CESE consideră că o astfel de foaie de parcurs comună ar reprezenta un pas concret către un răspuns la solicitările tinerilor și ale segmentului tânăr din societatea civilă, lansate la Summitul Tineretului desfășurat la Roma în martie 2007.

6.7

Dialogul structurat cu tinerii ar trebui să utilizeze eficient mijloacele existente, și anume evenimentele destinate tineretului organizate de președințiile UE și săptămânile europene ale tineretului. În orice caz, aceste evenimente ar trebui folosite pentru discuții asupra progreselor strategiei europene transversale pentru tineret, iar rezultatele scrise ale discuțiilor ar trebui puse în relație cu aceste progrese. Nu este necesar să se scrie noi declarații și nu ar trebui să se reinventeze roata iar și iar.

6.8

CESE salută propunerea Comisiei de a elabora din trei în trei ani un raport UE privind tineretul. Un astfel de raport ar trebui legat de strategia transversală pentru tineret și de obiectivele sale, cu indicatori bine definiți pentru succes sau eșec. În elaborarea raportului, ar trebui să se ia măsuri de implicare a segmentului tânăr din societatea civilă, în special a consiliilor naționale ale tineretului.

Bruxelles, 17 ianuarie 2008

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) Avizul CESE din 26.10.2005 privind Comunicarea privind politicile europene pentru tineret — Abordarea preocupărilor tinerilor din Europa — Aplicarea Pactului european pentru tineret și promovarea cetățeniei active; Raportor: dna Van Turnhout (JO C 28 din 3.2.2006).

Avizul CESE din 13.12.2006 privind „Activitățile voluntare: rolul acestora în societatea europeană și impactul acestora”; Raportor: dna Koller (JO C 325 din 30.12.2006).

Avizul CESE din 6.7.2006 privind Comunicarea Comisiei „Aplicarea Programului comunitar Lisabona: stimularea spiritului antreprenorial prin învățământ și formare”; Raportor: dna Jerneck (JO C 309 din 16.12.2006).

Avizul CESE din 12.7.2007 privind ocuparea forței de muncă pentru categoriile prioritare (Strategia de la Lisabona); Raportor: dl Greif (JO C 256 din 27.10.2007).

Avizul CESE din 14.09.2006 pe tema „Să facem cetățenia europeană mai vizibilă și mai eficientă”; Raportor: dl Vever (JO C 318 din 23.12.2006).

Avizul CESE din 10.3.2005 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de creare a programului „Tineretul în acțiune” pentru perioada 2007-2013; Raportor: dl Rodríguez García-Caro (JO C 234 din 22.9.2005).

Avizul CESE din 30.5.2007 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „O strategie UE pentru sprijinirea statelor membre în reducerea efectelor nocive ale alcoolului”; Raportori: dna Van Turnhout și dl Janson (JO C 175 din 27.7.2007).

Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor „Către principii comune ale flexisecurității: Locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate” (COM(2007) 359 final); Raportori: dnii Janson și Ardhe — SOC/283, în curs.

(2) Avizul CESE din 26.10.2005 privind Comunicarea privind politicile europene pentru tineret — Abordarea preocupărilor tinerilor din Europa — Aplicarea Pactului european pentru tineret și promovarea participării cetățenești; Raportor: dna Van Turnhout (JO C 28 din 3.2.2006).

(3) Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor „Către principii comune ale flexisecurității: Locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate” (COM(2007) 359 final); Raportori: dnii Janson și Ardhe — SOC/283, în curs.

(4) Aviz din proprie inițiativă din 16.12.2004 privind relațiile dintre generații, raportor dl Bloch-Lainé (JO C 157 din 28.6.2005).

Avizul CESE privind „Promovarea solidarității dintre generații”, raportor: dl Jahier (CESE 1711/2007 — SOC/277); adoptat cu ocazia sesiunii plenare din 12 și 13 decembrie 2007.

(5) Avizul CESE din 13.12.2006 privind „Activitățile voluntare: rolul acestora în societatea europeană și impactul acestora”; Raportor: dna Koller, coraportor: dna Eulenburg (JO C 325 din 30.12.2006).

(6) Răspunsul Forumului european al tineretului la comunicarea Comisiei Europene — 7.4.2007.

ANEXĂ

la avizul Comitetului Economic și Social European

Următoarele amendamente, care au primit cel puțin un sfert din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterii (cf. articolului 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură):

Punctul 6.3

Se modifică după cum urmează:

„CESE ar aprecia mai mult acea parte a comunicării care tratează activitățile voluntare ale tinerilor (punctul 5.2) dacă ar fi mai solidă și mai puțin generală. Acesta amintește că voluntariatul nu se confundă cu acțiunile benevole și că acțiunile voluntare pot fi remunerate (1). CESE regretă că nici una dintre recomandările din avizul său nu a fost inclusă în comunicare.”

Rezultatul votului:

17 voturi pentru, 30 voturi împotrivă, 15 abțineri.

(1) Avizul CESE din 13.12.2006 privind «Activitățile voluntare: rolul acestora în societatea europeană și impactul acestora»; Raportor: dna Koller, coraportor: dna Eulenburg (JO C 325 din 30.12.2006).

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 151

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 17 iunie 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	III Acte pregătitoare
	COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
	A 441-a sesiune plenară din 16 și 17 ianuarie 2008
2008/C 151/01	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică COM(2007) 226 final	1

2008/C 151/02	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 84/539/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul aparatelor electrice utilizate în medicina umană și veterinară COM(2007) 465 final — 2007/0168 (COD)	11

2008/C 151/03	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoși (versiune codificată) COM(2007) 633 final — 2007/0225 (COD)	12

2008/C 151/04	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind montarea dispozitivelor de iluminat și semnalizare luminoasă pe autovehicule cu două sau trei roți (versiune codificată) COM(2007) 768 final — 2007/0270 (COD)	12

2008/C 151/05	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza Prevenirea este mai eficientă decât vindecareaCOM(2007) 539 final	13

2008/C 151/06	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier COM(2007) 263 final — 2007/0098 (COD)	16

2008/C 151/07	Avizul Comitetului Economic și Social European privind autostrăzile maritime și integrarea lor în lanțul logistic	20

2008/C 151/08	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice COM(2007) 367 final — 2007/0126 (COD)	25

2008/C 151/09	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energieCOM(2007) 386 final	27

2008/C 151/10	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul minim de formare a navigatorilor (reformare) COM(2007) 610 final — 2007/0219 (COD)	35

2008/C 151/11	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (reformare) COM(2007) 737 final — 2007/0257 (COD)	35

2008/C 151/12	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă privind sportul COM(2007) 391 final	36

2008/C 151/13	Avizul Comitetului Economic și Social European privind îmbunătățirea calității formării profesorilor COM(2007) 392 final	41

2008/C 151/14	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societateCOM(2007) 498 final	45

2008/C 151/15	Aviz al Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și ale Regulamentului (CEE) nr. […] la resortisanții țărilor terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie COM(2007) 439 final — 2007/0152 (CNS)	50