17.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/1

1)

Preambulul se modifică după cum urmează:

2)

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

3)

Se introduce un articol 1a cu textul următor:

„Articolul 1a

Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.”

4)

Articolul 2 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 2

(1)   Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale.

(2)   Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen.

(3)   Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta promovează progresul ştiinţific şi tehnic.

Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.

Aceasta promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre.

Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.

(4)   Uniunea instituie o uniune economică şi monetară a cărei monedă este euro.

(5)   În relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea îşi afirmă şi promovează valorile şi interesele şi contribuie la protecţia cetăţenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea şi respectul reciproc între popoare, comerţul liber şi echitabil, eliminarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului şi, în special, a drepturilor copilului, precum şi la respectarea strictă şi dezvoltarea dreptului internaţional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(6)   Uniunea îşi urmăreşte obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcţie de competenţele care îi sunt atribuite prin tratate.”

5)

Articolul 3 se abrogă și se introduce un articol 3a cu textul următor:

„Articolul 3a

(1)   În conformitate cu articolul 3b, orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.

(2)   Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. Aceasta respectă funcţiile esenţiale ale statului şi, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale. În special, securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.

(3)   În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele membre se respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii.

Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.”

6)

Se introduce un articol 3b, care înlocuiește articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cu textul următor:

„Articolul 3b

(1)   Delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competenţe este reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

(2)   În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează numai în limitele competenţelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.

(3)   În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.

Instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Parlamentele naţionale asigură respectarea principiului subsidiarității, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol.

(4)   În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.

Instituţiile Uniunii aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.”

7)

Articolele 4 și 5 se abrogă.

8)

Articolul 6 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 6

(1)   Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.

Dispoziţiile cuprinse în cartă nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.

Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menționate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.

(2)   Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare.

(3)   Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.”

9)

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

10)

Se introduce un nou articol 7a cu textul următor:

„Articolul 7a

(1)   Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate, în vederea stabilirii unui spaţiu de prosperitate şi de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaţii strânse şi paşnice, bazate pe cooperare.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Uniunea poate încheia acorduri speciale cu ţările în cauză. Aceste acorduri pot include drepturi şi obligaţii reciproce, precum şi posibilitatea de a realiza acţiuni în comun. Punerea lor în aplicare face obiectul unei concertări periodice.”

11)

Dispoziţiile titlului II sunt integrate în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, astfel cum este modificat în continuare şi care devine Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

12)

Titlul II şi articolul 8 se înlocuiesc cu o nouă denumire şi articolele 8-8C, noi, cu textul următor:

„TITLUL II

DISPOZIŢII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE

Articolul 8

În toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta.

Articolul 8 A

(1)   Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei reprezentative.

(2)   Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European.

Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.

(3)   Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.

(4)   Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii.

Articolul 8 B

(1)   Instituţiile acordă cetăţenilor şi asociaţiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile şi de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acţiune ale Uniunii.

(2)   Instituţiile Uniunii menţin un dialog deschis, transparent şi constant cu asociaţiile reprezentative şi cu societatea civilă.

(3)   În vederea asigurării coerenţei şi a transparenţei acţiunilor Uniunii, Comisia Europeană procedează la ample consultări ale părţilor interesate.

(4)   La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor.

Procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei astfel de iniţiative sunt stabilite în conformitate cu articolul 21 primul paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Articolul 8 C

Parlamentele naţionale contribuie în mod activ la buna funcţionare a Uniunii:

13)

Dispoziţiile titlului III se abrogă. Titlul III se înlocuieşte cu o nouă denumire după cum urmează:

14)

Articolul 9 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 9

(1)   Uniunea dispune de un cadru instituţional care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susţinerea intereselor sale, ale cetăţenilor săi şi ale statelor membre, precum şi asigurarea coerenţei, a eficacităţii şi a continuităţii politicilor şi a acţiunilor sale.

Instituţiile Uniunii sunt:

(2)   Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de acestea. Instituţiile cooperează unele cu altele în mod loial.

(3)   Dispoziţiile referitoare la Banca Centrală Europeană şi la Curtea de Conturi, precum şi dispoziţiile detaliate referitoare la celelalte instituţii figurează în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(4)   Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social şi de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative.”

15)

Se introduce un articol 9 A cu textul următor:

„Articolul 9 A

(1)   Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de control politic şi consultative, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Parlamentul European alege preşedintele Comisiei.

(2)   Parlamentul European este compus din reprezentanţii cetăţenilor Uniunii. Numărul acestora nu poate depăşi şapte sute cincizeci, plus preşedintele. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător, cu un prag minim de şase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci şi şase de locuri.

Consiliul European adoptă în unanimitate, la iniţiativa Parlamentului European şi cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenţei Parlamentului European, cu respectarea principiilor menţionate la primul paragraf.

(3)   Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani.

(4)   Parlamentul European îşi alege preşedintele şi biroul dintre membrii săi.”

16)

Se introduce un articol 9 B cu textul următor:

„Articolul 9 B

(1)   Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale. Acesta nu exercită funcţii legislative.

(2)   Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului European.

(3)   Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situaţia o impune, preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.

(4)   Consiliul European se pronunţă prin consens, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel.

(5)   Consiliul European îşi alege preşedintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul preşedintelui în conformitate cu aceeaşi procedură.

(6)   Preşedintele Consiliului European:

Preşedintele Consiliului European asigură, la nivelul său şi în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

Preşedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naţional.”

17)

Se introduce un articol 9 C cu textul următor:

„Articolul 9 C

(1)   Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de definire a politicilor şi de coordonare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate.

(2)   Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă şi să exercite dreptul de vot.

(3)   Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel.

(4)   Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55 % din membrii Consiliului, cuprinzând cel puţin cincisprezece dintre aceştia şi reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65 % din populaţia Uniunii.

Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin patru membri ai Consiliului, în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată.

Celelalte condiţii privind votul cu majoritate calificată sunt stabilite la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)   Dispoziţiile tranzitorii privind definiţia majorităţii calificate care se aplică până la 31 octombrie 2014, precum şi cele care se vor aplica în perioada 1 noiembrie 2014-31 martie 2017 sunt prevăzute în Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii.

(6)   Consiliul se întruneşte în cadrul diferitelor formaţiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Consiliul Afaceri Generale asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului. Acesta pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.

Consiliul Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, şi asigură coerenţa acţiunii Uniunii.

(7)   Un comitet al reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului.

(8)   Consiliul se întruneşte în şedinţă publică atunci când deliberează şi votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părţi, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităţilor fără caracter legislativ.

(9)   Preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepţia celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului după un sistem de rotaţie egal, în condiţiile stabilite în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”.

18)

Se introduce un articol 9 D cu textul următor:

„Articolul 9 D

(1)   Comisia promovează interesul general al Uniunii şi ia iniţiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul şi gestionează programele. Comisia exercită funcţii de coordonare, de executare şi de administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor acorduri interinstituţionale.

(2)   Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepţia cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru.

(3)   Mandatul Comisiei este de cinci ani.

Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi a angajamentului lor faţă de ideea europeană, dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă.

Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă. Fără a aduce atingere articolului 9 E alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.

(4)   Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia.

(5)   Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.

Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 211a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(6)   Preşedintele Comisiei:

Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate îşi prezintă demisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 E alineatul (1), în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru.

(7)   Ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeaşi procedură.

Consiliul, de comun acord cu preşedintele ales, adoptă lista celorlalte personalităţi pe care le propune pentru a fi numite membri ai Comisiei. Alegerea acestora se efectuează, pe baza sugestiilor făcute de statele membre, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf şi la alineatul (5) al doilea paragraf.

Preşedintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt supuşi, în calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări, Comisia este numită de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată.

(8)   Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în faţa Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moţiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul 201 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moţiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei.”

19)

Se introduce un nou articol 9 E cu textul următor:

„Articolul 9 E

(1)   Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei, numeşte Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeaşi procedură.

(2)   Înaltul Reprezentant conduce politica externă şi de securitate comună a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici şi o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului. Acesta acţionează în mod similar şi în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare comună.

(3)   Înaltul Reprezentant prezidează Consiliul Afaceri Externe.

(4)   Înaltul Reprezentant este unul dintre vicepreşedinţii Comisiei. Acesta asigură coerenţa acţiunii externe a Uniunii. Acesta este însărcinat, în cadrul Comisiei, cu responsabilităţile care îi revin acesteia din urmă în domeniul relaţiilor externe şi cu coordonarea celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii. În exercitarea acestor responsabilităţi în cadrul Comisiei, şi numai cu privire la aceste responsabilităţi, Înaltul Reprezentant se supune procedurilor care reglementează funcţionarea Comisiei, în măsura în care acest lucru este compatibil cu alineatele (2) şi (3).”

20)

Se introduce un articol 9 F cu textul următor:

„Articolul 9 F

(1)   Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie, Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.

Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.

(2)   Curtea de Justiţie este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistată de avocaţi generali.

Tribunalul cuprinde cel puţin un judecător din fiecare stat membru.

Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, precum şi judecătorii Tribunalului sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolele 223 şi 224 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru şase ani. Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.

(3)   Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele:

21)

Dispoziţiile titlului IV sunt integrate în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, astfel cum este modificat în continuare.

22)

Titlul IV preia denumirea titlului VII, care devine „DISPOZIŢII PRIVIND FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ”, iar articolele 27 A-27 E, articolele 40-40 B şi articolele 43-45 se înlocuiesc cu articolul 10, cu textul următor, care înlocuiește, de asemenea, articolele 11 și 11 A din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Aceleași articole sunt înlocuite, de asemenea, de articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum se precizează la articolul 2 punctul 278 din prezentul tratat:

„Articolul 10

(1)   Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia şi îşi pot exercita aceste competenţe prin aplicarea dispoziţiilor corespunzătoare ale tratatelor, în limitele şi în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol, precum şi la articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Formele de cooperare consolidată urmăresc să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apere interesele acesteia şi să consolideze procesul său de integrare. Acestea sunt deschise în orice moment tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul 280 C din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(2)   Decizia care autorizează o formă de cooperare consolidată se adoptă de Consiliu în ultimă instanţă, atunci când acesta stabileşte că obiectivele urmărite prin această cooperare nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de Uniune, în ansamblul său, şi în condiţiile în care cel puţin nouă state membre participă la aceasta. Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 280 D din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(3)   Toţi membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o formă de cooperare consolidată. Modalităţile de vot sunt prevăzute la articolul 280 E din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(4)   Actele adoptate în cadrul unei forme de cooperare consolidată sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.”

23)

Denumirea titlului V se înlocuieşte cu denumirea următoare: „DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII ŞI DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ”

24)

Se introduc capitolul 1 și articolele 10A și 10B, noi, cu textul următor:

„CAPITOLUL 1

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII

Articolul 10 A

(1)   Acţiunea Uniunii pe scena internaţională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea şi extinderea sa şi pe care intenţionează să le promoveze în lumea întreagă: democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile egalităţii şi solidarităţii, precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional.

Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţările terţe și cu organizaţiile internaţionale, regionale sau globale care împărtăşesc principiile prevăzute la primul paragraf. Aceasta promovează soluţii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(2)   Uniunea defineşte şi desfăşoară politici comune şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale, în scopul:

(3)   Uniunea respectă principiile şi urmăreşte obiectivele prevăzute la alineatele (1) şi (2) în elaborarea şi aplicarea acţiunii sale externe în diferitele domenii reglementate în prezentul titlu şi în partea a cincea din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale.

Uniunea asigură coerenţa între diferitele domenii ale acţiunii sale externe precum şi între acestea şi celelalte politici ale sale. Consiliul şi Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, asigură această coerenţă şi cooperează în acest scop.

Articolul 10 B

(1)   Pe baza principiilor şi a obiectivelor enumerate la articolul 10 A, Consiliul European identifică interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii.

Deciziile Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă şi de securitate comună, precum şi celelalte domenii ale acţiunii externe a Uniunii. Deciziile pot să privească relaţiile Uniunii cu o ţară sau o regiune sau pot aborda o anumită tematică. Acestea precizează durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziţie de Uniune şi statele membre.

Consiliul European hotărăşte în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate.

(2)   Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în domeniul politicii externe şi de securitate comune, şi Comisia, pentru celelalte domenii ale acţiunii externe, pot prezenta Consiliului propuneri comune.”

25)

Se introduc următoarele denumiri:

26)

Se introduce un nou articol 10 C cu textul următor:

„Articolul 10 C

Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentului capitol, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile generale prevăzute în capitolul 1.”

27)

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

28)

Articolul 12 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 12

Uniunea desfăşoară politica externă şi de securitate comună:

29)

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

30)

Se introduce un nou articol 13a cu textul următor:

„Articolul 13a

(1)   Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care prezidează Consiliul Afaceri Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe şi de securitate comune şi asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European şi Consiliu.

(2)   Înaltul Reprezentant reprezintă Uniunea în chestiunile referitoare la politica externă şi de securitate comună. Acesta desfăşoară, în numele Uniunii, dialogul politic cu terţii şi exprimă poziţia Uniunii în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale.

(3)   În exercitarea mandatului său, Înaltul Reprezentant al Uniunii este susținut de un serviciu european pentru acţiunea externă. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcţionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului şi ale Comisiei, precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naţionale. Organizarea şi funcţionarea serviciului european pentru acţiunea externă se stabilesc prin decizie a Consiliului. Consiliul European hotărăşte la propunerea Înaltului Reprezentant, după consultarea Parlamentului European şi cu aprobarea Comisiei.”

31)

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

32)

La articolul 15, cuvintele introductive: „Consiliul adoptă poziţii comune. Acestea definesc …” se înlocuiesc cu „Consiliul adoptă decizii care definesc …”, iar ultimul cuvânt, „comune”, se înlocuieşte cu „Uniunii”.

33)

Se introduce un articol 15a care preia formularea articolului 22, cu următoarele modificări:

34)

Se introduce un articol 15b care preia formularea articolului 23, cu următoarele modificări:

35)

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

36)

Textul articolului 17 devine articolul 28 A, care se modifică după cum se precizează la punctul 49.

37)

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

38)

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

39)

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

40)

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

41)

Textul articolului 22 devine articolul 15a; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 33.

42)

Textul articolului 23 devine articolul 15b; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 34.

43)

Articolul 24 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 24

Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale în domeniile care fac obiectul prezentului capitol.”

44)

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

45)

Articolele 26 şi 27 se abrogă. Se introduc articolele 25a și 25b, articolul 25b înlocuind articolul 47, cu textul următor:

„Articolul 25a

În conformitate cu articolul 16 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi prin derogare de la alineatul (2) al acestuia, Consiliul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre, în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum şi a normelor privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente.

Articolul 25b

Punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competenţelor Uniunii prevăzute la articolele 2 B-2 E din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevăzute la articolele respective nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competenţelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.”.

46)

Articolele 27 A-27 E, privind formele de cooperare consolidată, se înlocuiesc cu articolul 10, în conformitate cu punctul 22.

47)

Articolul 28 se modifică după cum urmează:

48)

Se introduce noua secţiune 2 după cum urmează:

49)

Se introduce un articol 28 A care preia formularea articolului 17, cu următoarele modificări:

50)

Se introduc articolele 28 B-28 E, noi, cu textul următor:

„Articolul 28 B

(1)   Misiunile prevăzute la articolul 28 A alineatul (1), în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de consiliere şi de asistenţă în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaţiile de stabilizare după încetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.

(2)   Consiliul adoptă decizii privind misiunile prevăzute la alineatul (1), definind obiectivele şi întinderea acestora, precum şi condiţiile generale de punere în aplicare. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, sub autoritatea Consiliului şi în contact strâns şi permanent cu Comitetul Politic şi de Securitate, supraveghează coordonarea aspectelor civile şi militare ale acestor misiuni.

Articolul 28 C

(1)   În cadrul deciziilor adoptate în conformitate cu articolul 28 B, Consiliul poate încredinţa punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc să se angajeze în această misiune şi care dispun de capacităţile necesare. Aceste state membre, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, se pun de acord cu privire la gestionarea misiunii.

(2)   Statele membre care participă la realizarea misiunii informează periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie iniţiativă sau la solicitarea altui stat membru. Statele membre participante sesizează imediat Consiliul în cazul în care realizarea misiunii are consecinţe majore sau necesită o modificare a obiectivului, a întinderii şi a condiţiilor misiunii stabilite prin deciziile prevăzute la alineatul (1). În acest caz, Consiliul adoptă deciziile necesare.

Articolul 28 D

(1)   Agenţia Europeană de Apărare, menționată la articolul 28 A alineatul (3) şi aflată sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:

(2)   Agenţia Europeană de Apărare este deschisă tuturor statelor membre care doresc să participe. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie care defineşte statutul, sediul şi regulamentul de funcționare ale Agenţiei. Această decizie ţine seama de gradul de participare efectivă la activităţile Agenţiei. În cadrul Agenţiei se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre ce derulează proiecte comune. Agenţia îşi îndeplineşte misiunile în colaborare cu Comisia, dacă este necesar.

Articolul 28 E

(1)   Statele membre care doresc să participe la cooperarea structurată permanentă menționată la articolul 28 A alineatul (6) şi care îndeplinesc criteriile şi îşi asumă angajamentele în materie de capacităţi militare prevăzute de Protocolul privind cooperarea structurată permanentă îşi notifică intenţia Consiliului şi Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

(2)   În termen de trei luni de la notificarea prevăzută la alineatul (1), Consiliul adoptă o decizie prin care stabileşte cooperarea structurată permanentă şi adoptă lista statelor membre participante. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant.

(3)   Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreşte să participe la cooperarea structurată permanentă, notifică intenţia sa Consiliului şi Înaltului Reprezentant.

Consiliul adoptă o decizie care confirmă participarea statului membru în cauză care respectă criteriile şi îşi asumă angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant. La vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(4)   În cazul în care un stat membru participant nu mai îndeplineşte criteriile sau nu îşi mai poate asuma angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă, Consiliul poate adopta o decizie prin care suspendă participarea respectivului stat.

Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. La vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante, cu excepţia statului membru în cauză.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)   În cazul în care un stat membru participant doreşte să se retragă din cooperarea structurată permanentă, acesta notifică decizia sa Consiliului, care ia act de faptul că participarea statului în cauză încetează.

(6)   Deciziile şi recomandările Consiliului luate în cadrul cooperării structurate permanente, altele decât cele prevăzute la alineatele (2)-(5), se adoptă în unanimitate. În înţelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituită doar din voturile reprezentanţilor statelor membre participante.”

51)

Articolele 29-39 din titlul VI, privind cooperarea judiciară în materie penală şi cooperarea poliţienească, sunt înlocuite de dispozițiile părții a treia titlul IV capitolele 1, 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. După cum se precizează la articolul 2 punctele 64, 67 şi 68 din prezentul tratat, articolul 29 este înlocuit de articolul 61 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 30 este înlocuit de articolele 69 F și 69 G din tratatul respectiv, articolul 31 este înlocuit de articolele 69 A, 69 B și 69 D din tratatul respectiv, articolul 32 este înlocuit de articolul 69 H din tratatul respectiv, articolul 33 este înlocuit de articolul 61 E din tratatul respectiv și articolul 36 este înlocuit de articolul 61 D din tratatul respectiv. Denumirea titlului se elimină şi acesta preia numărul titlului privind dispoziţiile finale.

52)

Articolele 40-40 B din titlul VI şi articolele 43-45 din titlul VII, privind formele de cooperare consolidată, se înlocuiesc cu articolul 10, în conformitate cu punctul 22 anterior, iar titlul VII se abrogă.

53)

Articolele 41 şi 42 se abrogă.

54)

Titlul VIII privind dispoziţiile finale se renumerotează VI; acest titlu şi articolele 48, 49 şi 53 se modifică după cum se precizează în continuare la punctele 56, 57 și 61. Articolul 47 se înlocuieşte cu articolul 25b după cum se precizează la punctul 45, iar articolele 46 şi 50 se abrogă.

55)

Se introduce un articol 46 A, nou, cu textul următor:

„Articolul 46 A

Uniunea are personalitate juridică.”

56)

Articolul 48 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 48

(1)   Tratatele pot fi modificate în conformitate cu o procedură de revizuire ordinară. De asemenea, acestea pot fi modificate în conformitate cu unele proceduri de revizuire simplificate.

(2)   Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor. Aceste proiecte pot viza, printre altele, fie extinderea, fie reducerea competenţelor atribuite Uniunii în cadrul tratatelor. Aceste proiecte se transmit Consiliului European de către Consiliu şi se notifică parlamentelor naţionale.

(3)   În cazul în care Consiliul European, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă cu majoritate simplă o decizie favorabilă examinării modificărilor propuse, preşedintele Consiliului European convoacă o Convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, ai şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei. Banca Centrală Europeană este, de asemenea, consultată în cazul modificărilor instituţionale în domeniul monetar. Convenţia analizează proiectele de revizuire şi adoptă prin consens o recomandare adresată Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre prevăzute la alineatul (4).

Consiliul European poate decide cu majoritate simplă, cu aprobarea Parlamentului European, să nu convoace Convenţia în cazul în care amploarea modificărilor nu o justifică. În acest ultim caz, Consiliul European stabileşte mandatul pentru Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre.

(4)   În vederea adoptării de comun acord a modificărilor care trebuie aduse tratatelor, preşedintele Consiliului convoacă o conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.

Modificările intră în vigoare după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.

(5)   În cazul în care, la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea unui tratat de modificare a tratatelor, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul menţionat, iar unul sau mai multe state membre au întâmpinat dificultăţi în ratificarea respectivă, Consiliul European se autosesizează cu privire la chestiune.

(6)   Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului European proiecte de revizuire, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, privind politicile şi acţiunile interne ale Uniunii.

Consiliul European poate adopta o decizie de modificare, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, precum şi a Băncii Centrale Europene, în cazul unor modificări instituţionale în domeniul monetar. Această decizie intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

Decizia prevăzută la al doilea paragraf nu poate extinde competenţele atribuite Uniunii prin tratate.

(7)   În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene sau cele ale titlului V din prezentul tratat prevăd că, într-un anumit domeniu sau într-un anumit caz, Consiliul hotărăşte în unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a Consiliului de a hotărî cu majoritate calificată în domeniul sau în cazul respectiv. Prezentul paragraf nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.

În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prevăd că actele legislative se adoptă de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a adoptării respectivelor acte legislative în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Orice iniţiativă luată de Consiliul European pe baza primului sau a celui de-al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia menţionată la primul sau la al doilea paragraf nu se adoptă. În absența oricărei opoziţii, Consiliul European poate adopta respectiva decizie.

Pentru adoptarea deciziilor prevăzute la primul sau la al doilea paragraf, Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun.”

57)

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

58)

Se introduce un articol 49 A, nou, cu textul următor:

„Articolul 49 A

(1)   Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune.

(2)   Statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord care stabileşte condiţiile de retragere, ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 188 N alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.

(3)   Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absenţa unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepţia cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăşte în unanimitate să proroge acest termen.

(4)   În înțelesul alineatelor (2) şi (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile şi nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care privesc statul în cauză.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)   În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii prevăzute la articolul 49.”

59)

Se introduce un articol 49 B, cu textul următor:

„Articolul 49 B

Protocoalele şi anexele la tratate fac parte integrantă din acestea.”

60)

Se introduce un articol 49 C, cu textul următor:

„Articolul 49 C

(1)   Tratatele se aplică Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Irlandei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

(2)   Domeniul de aplicare teritorială a tratatelor este prevăzut la articolul 311a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”

61)

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

1)

Denumirea tratatului se înlocuieşte cu: „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”.

2)

În textul tratatului:

3)

La articolele următoare, cuvintele „Consiliu(l), hotărând în unanimitate,” se înlocuiesc cu cuvintele „Consiliu(l), hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială”, iar cuvintele „la propunerea Comisiei” se elimină:

4)

La articolele următoare, cuvintele „hotărând cu majoritate simplă” se introduc după „Consiliul”:

5)

La articolele următoare, cuvintele „după consultarea Parlamentului European” se înlocuiesc cu „cu aprobarea Parlamentului European”:

6)

La articolele următoare, cuvintele „instituţie”, „instituţia” sau „instituţiile” se înlocuieşte cu „instituţie, organ, oficiu sau agenţie”, „instituţia, organul, oficiul sau agenţia” sau „instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile” şi, după caz, teza se modifică în consecinţă din punct de vedere gramatical:

7)

La articolele următoare, cuvintele „Curtea de Justiţie” sau „Curții de Justiţie” se înlocuiesc cu cuvintele „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene” sau „Curții de Justiţie a Uniunii Europene”:

La următoarele articole, după cuvântul „Curtea” se elimină „de Justiție”:

8)

La articolele următoare, trimiterea la un alt articol din tratat se înlocuieşte cu trimiterea la un articol din Tratatul privind Uniunea Europeană după cum urmează:

9)

10)

La cel de-al doilea considerent, cuvântul „ţări” se înlocuieşte cu „state” şi în cadrul ultimului considerent din preambul, cuvintele „AU DECIS crearea unei COMUNITĂŢI EUROPENE şi au desemnat…” se înlocuiesc cu „AU DESEMNAT…”.

11)

Articolele 1 și 2 se abrogă. Se introduce un articol 1a cu textul următor:

„Articolul 1a

(1)   Prezentul tratat organizează funcţionarea Uniunii şi stabilește domeniile, limitele şi condiţiile exercitării competenţelor sale.

(2)   Prezentul tratat şi Tratatul privind Uniunea Europeană reprezintă tratatele pe care se întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeaşi valoare juridică, sunt desemnate prin cuvântul «tratatele».”.

12)

Se introduc un titlu nou şi noile articole 2 A-2 E, cu textul următor:

„TITLUL I

CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE ALE UNIUNII

Articolul 2 A

(1)   În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera şi adopta acte cu forţă juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.

(2)   În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa. Statele membre îşi exercită din nou competenţa în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite.

(3)   Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă.

(4)   Uniunea este competentă, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună.

(5)   În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii.

Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispoziţiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(6)   Întinderea şi condiţiile exercitării competenţelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziţiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu.

Articolul 2 B

(1)   Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

(2)   De asemenea, competenţa Uniunii este exclusivă în ceea ce priveşte încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenţa internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.

Articolul 2 C

(1)   Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competenţă care nu se referă la domeniile menţionate la articolele 2 B şi 2 E.

(2)   Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii principale:

(3)   În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni şi, în special, pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă.

(4)   În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă.

Articolul 2 D

(1)   Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul adoptă măsuri şi, în special, orientările generale ale acestor politici.

Statelor membre a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale.

(2)   Uniunea ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi, în special, prin definirea orientărilor acestor politici.

(3)   Uniunea poate adopta iniţiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.

Articolul 2 E

Uniunea este competentă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acţiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acţiuni au următoarele domenii:

13)

Se introduc titlul și articolul 2 F, cu textul următor:

„TITLUL II

DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ

Articolul 2 F

Uniunea asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii şi respectând principiul de atribuire a competenţelor.”

14)

Articolul 3 alineatul (1) se abrogă. Alineatul (2) se modifică după cum urmează: cuvintele „… acţiunile prevăzute de prezentul articol,” se înlocuiesc cu „… acţiunile sale,” și se elimină numerotarea sa.

15)

Textul articolului 4 devine articolul 97b. Acesta se modifică după cum se precizează în continuare la punctul 85.

16)

Articolul 5 se abrogă; acesta este înlocuit de articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană.

17)

Se introduce un articol 5a cu textul următor:

„Articolul 5a

În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea ţine seama de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum şi de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie, de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.”

18)

Se introduce un articol 5b cu textul următor:

„Articolul 5b

În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.”

19)

La articolul 6, cuvintele „prevăzute la articolul 3” se elimină.

20)

Se introduce un articol 6a care preia formularea articolului 153 alineatul (2).

21)

Se introduce un articol 6b care preia formularea părții dispozitive din Protocolul privind protecţia şi bunăstarea animalelor; cuvântul „, pescuitului,” se introduce după „agriculturii”, cuvintele „și cercetării” se înlocuiesc cu „…cercetării şi dezvoltării tehnologice şi a spaţiului,”, iar cuvintele „ca fiinţe sensibile,” se introduc după cuvintele „…a bunăstării animalelor”.

22)

Articolele 7-10 se abrogă. Articolele 11 și 11 A sunt înlocuite de articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum se precizează la articolul 1 punctul 22 din prezentul tratat și la punctul 278.

23)

Textul articolului 12 devine articolul 16 D.

24)

Textul articolului 13 devine articolul 16 E. Acesta se modifică după cum se precizează în continuare la punctul 33.

25)

Textul articolului 14 devine articolul 22a. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 41.

26)

Textul articolului 15 devine articolul 22b. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 42.

27)

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

28)

Se introduce un articol 16 A care preia formularea articolului 255; acesta se modifică după cum urmează:

29)

Se introduce un articol 16 B, care înlocuiește articolul 286, cu textul următor:

„Articolul 16 B

(1)   Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc normele privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente.

Normele adoptate în temeiul prezentului articol nu aduc atingere normelor specifice prevăzute la articolul 25a din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

30)

Se introduce un nou articol 16 C cu textul următor:

„Articolul 16 C

(1)   Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre.

(2)   Uniunea respectă, de asemenea, statutul de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, organizaţiile filosofice şi neconfesionale.

(3)   Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea menţine un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste biserici şi organizaţii.”

31)

Denumirea părţii a doua se înlocuieşte cu denumirea următoare: „NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA UNIUNII”.

32)

Se introduce un articol 16 D, care preia formularea articolului 12.

33)

Se introduce un articol 16 E, care preia formularea articolului 13; la alineatul (2), cuvintele „… în cazul în care Consiliul adoptă …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta principiile de bază …”, iar cuvintele de la final „…, hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251” se elimină.

34)

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

35)

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

36)

La articolul 20, cuvintele „… stabilesc între ele normele necesare şi …” se înlocuiesc cu „… adoptă dispoziţiile necesare şi …”. Se adaugă un nou paragraf, cu următorul text:

„Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta directive care să stabilească măsurile de coordonare şi de cooperare necesare pentru a facilita această protecţie.”

37)

La articolul 21, se introduce un prim paragraf, nou, cu următorul text:

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă dispoziţiile referitoare la procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei iniţiative cetăţeneşti în înţelesul articolului 8 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv numărul minim de state membre din care trebuie să provină cetăţenii care prezintă o astfel de iniţiativă.”

38)

La articolul 22 al doilea paragraf, cuvintele „… drepturile prevăzute în prezenta parte, dispoziţii a căror adoptare o recomandă statelor membre, în conformitate cu normele lor constituţionale …” se înlocuiesc cu „… drepturile enumerate la articolul 17 alineatul (2). Respectivele dispoziţii intră în vigoare numai după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.”

39)

În denumirea părţii a treia, după cuvântul „POLITICILE” se introduc „ŞI ACŢIUNILE INTERNE”.

40)

La începutul părţii a treia se introduce un titlu I cu denumirea „PIAŢA INTERNĂ”

41)

Se introduce un articol 22a, care preia formularea articolului 14. Alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării pieţei interne, în conformitate cu dispoziţiile incidente ale tratatelor.”

42)

Se introduce un articol 22b, care preia formularea articolului 15. La primul paragraf, cuvintele „… pe parcursul perioadei de instituire …” se înlocuiesc cu „… pentru instituirea …”.

43)

Numerotarea titlului I privind libera circulaţie a mărfurilor devine „Ia”.

44)

La articolul 23 alineatul (1), cuvintele „… se întemeiază pe …” se înlocuiesc cu „este alcătuită dintr-o”.

45)

După articolul 27 se introduce un capitol 1a, cu denumirea „COOPERAREA VAMALĂ” şi se introduce un articol 27a care preia formularea articolului 135, iar ultima teză a articolului 135 se elimină.

46)

În denumirea titlului II, se adaugă cuvintele „ŞI PESCUITUL”.

47)

Articolul 32 se modifică după cum urmează:

48)

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

49)

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

50)

La articolul 39 alineatul (3) litera (d), se elimină cuvintele „de aplicare”.

51)

Articolul 42 se modifică după cum urmează:

52)

La articolul 44 alineatul (2), la începutul primului paragraf se adaugă cuvintele „Parlamentul European”.

53)

La articolul 45 al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot …”.

54)

Articolul 47 se modifică după cum urmează:

55)

Se introduce un articol 48a, care preia formularea articolului 294.

56)

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

57)

La articolul 50 al treilea paragraf, cuvântul „ţara” se înlocuiește cu „statul membru”, iar cuvintele „această ţară” se înlocuiesc cu „acest stat”.

58)

La articolul 52 alineatul (1), cuvintele „… Consiliul, la propunerea Comisiei, după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Parlamentului European, hotărăşte …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, după consultarea Comitetului Economic şi Social, hotărăsc …”.

59)

La articolul 53, cuvintele „… se declară dispuse să procedeze la liberalizarea …” se înlocuiesc cu „… depun eforturi pentru a proceda la liberalizarea …”.

60)

La articolul 57 alineatul (2), cuvintele „… hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, Consiliul poate să adopte măsuri …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile …”, iar ultima teză a alineatulului (2) devine alineatul (3) cu următorul text:

„(3)   Prin derogare de la alineatul (2), numai Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri care reprezintă un regres în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe.”

61)

La articolul 58 se adaugă un alineat (4), nou, cu textul următor:

„(4)   În absența unor măsuri de aplicare a articolului 57 alineatul (3), Comisia sau, în absența unei decizii a Comisiei în termen de trei luni de la data solicitării statului membru în cauză, Consiliul poate adopta o decizie care să dispună ca măsurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru faţă de una sau mai multe ţări terţe să fie considerate conforme tratatelor, cu condiţia ca acestea să fie justificate în raport cu unul dintre obiectivele Uniunii şi compatibile cu buna funcţionare a pieţei interne. Consiliul hotărăşte în unanimitate, la solicitarea unui stat membru.”

62)

Articolul 60 devine articolul 61 H. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 64.

63)

Un titlu IV, cu denumirea „SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE” înlocuieşte titlul IV privind vizele, dreptul de azil, imigrarea şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor. Acest titlu cuprinde următoarele capitole:

64)

Articolul 61 se înlocuieşte cu capitolul 1 şi articolele 61-61 I următoare. De asemenea, articolul 61 înlocuiește articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, articolul 61 D înlocuiește articolul 36 din tratatul respectiv, articolul 61 E înlocuiește articolul 64 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 33 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, articolul 61 G înlocuiește articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 61 H preia formularea articolului 60 din acest din urmă tratat, după cum se precizează la punctul 62:

„CAPITOLUL 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 61

(1)   Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre.

(2)   Uniunea asigură absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este întemeiată pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortisanţii ţărilor terţe. În înțelesul prezentului titlu, apatrizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe.

(3)   Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalităţii, a rasismului şi a xenofobiei, precum şi de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare şi de cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi competente, precum şi prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală şi, după caz, prin apropierea legislaţiilor penale.

(4)   Uniunea facilitează accesul la justiţie, în special pe baza principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă.

Articolul 61 A

Consiliul European defineşte orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

Articolul 61 B

Parlamentele naţionale asigură, cu privire la propunerile şi iniţiativele legislative prezentate în cadrul capitolelor 4 şi 5, respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Articolul 61 C

Fără a aduce atingere articolelor 226, 227 și 228, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile de stabilire a condiţiilor în care statele membre, în colaborare cu Comisia, realizează o evaluare obiectivă şi imparţială a punerii în aplicare, de către autorităţile statelor membre, a politicilor Uniunii prevăzute în prezentul titlu, în special în scopul de a favoriza aplicarea deplină a principiului recunoaşterii reciproce. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la conţinutul şi rezultatele evaluării.

Articolul 61 D

În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 207, comitetul promovează coordonarea acţiunii autorităţilor competente ale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi implicați reprezentanţii organelor, ai oficiilor şi ai agenţiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la derularea acestor lucrări.

Articolul 61 E

Prezentul titlu nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care revin statelor membre pentru menţinerea ordinii publice şi pentru apărarea securităţii interne.

Articolul 61 F

Statele membre au libertatea de a organiza între ele şi sub autoritatea lor forme de cooperare şi de coordonare pe care le consideră oportune, între serviciile competente ale administraţiilor acestora care răspund de asigurarea securităţii naţionale.

Articolul 61 G

Consiliul adoptă măsuri în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile menţionate în prezentul titlu, precum şi între serviciile respective şi Comisie. Acesta hotărăşte la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului 61 I şi după consultarea Parlamentului European.

Articolul 61 H

În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul 61, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deţinute de acestea.

Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile pentru punerea în aplicare a cadrului prevăzut la primul paragraf.

Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.

Articolul 61 I

Actele menţionate în capitolele 4 şi 5, precum şi măsurile menţionate la articolul 61 G care asigură o cooperare administrativă în domeniile menţionate în aceste capitole, se adoptă:

65)

Articolele 62-64 sunt înlocuite de capitolul 2 și articolele 62-63b următoare. Articolul 62 înlocuiește articolul 62, articolul 63 alineatele (1) și (2) înlocuiesc articolul 63 punctele 1 și 2, articolul 63 alineatul (3) înlocuiește articolul 64 alineatul (2) și articolul 63a înlocuiește articolul 63 punctele 3 și 4:

„CAPITOLUL 2

POLITICI PRIVIND CONTROLUL LA FRONTIERE, DREPTUL DE AZIL ŞI IMIGRAREA

Articolul 62

(1)   Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte:

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:

(3)   În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a facilita exercitarea dreptului menţionat la articolul 17 alineatul (2) litera (a), iar tratatele nu au prevăzut atribuţii în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta dispoziţii referitoare la paşapoarte, cărţi de identitate, permise de şedere sau oricare alt document asimilat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor acestora, în conformitate cu dreptul internaţional.

Articolul 63

(1)   Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenţia de la Geneva la 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor, precum şi cu alte tratate din domeniu.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:

(3)   În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de resortisanţi din ţări terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Articolul 63a

(1)   Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală în statele membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi combaterea susţinută a acestora.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în următoarele domenii:

(3)   Uniunea poate încheia cu ţări terţe acorduri privind readmisia, în ţările lor de origine sau de provenienţă, a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, de prezenţă sau de şedere pe teritoriul unuia dintre statele membre.

(4)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanţilor unor ţări terţe, provenind din ţări terţe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariaţi sau pentru a desfăşura o activitate independentă.

Articolul 63b

Politicile Uniunii menţionate la prezentul capitol şi punerea în aplicare a acestora sunt reglementate de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentului capitol cuprind măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.”

66)

Articolul 65 se înlocuieşte cu capitolul 3 şi articolul 65, după cum urmează:

„CAPITOLUL 3

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ

Articolul 65

(1)   Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri, în special atunci când acestea sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne, care urmăresc să asigure:

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), măsurile privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere sunt stabilite de către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu o procedură legislativă specială. Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Propunerea menţionată la al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia nu se adoptă. În cazul în care nu există nicio opoziţie, Consiliul poate adopta respectiva decizie.”

67)

Articolul 66 este înlocuit de articolul 61 G după cum se precizează la punctul 64 și articolele 67-69 se abrogă. Se introduc capitolul 4şi articolele 69 A-69 E următoare. Articolele 69 A, 69 B și 69 D înlocuiesc articolul 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, după cum se precizează la articolul 1 punctul 51 din prezentul tratat:

„CAPITOLUL 4

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ

Articolul 69 A

(1)   Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare şi include apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevăzute la alineatul (2) şi la articolul 69 B.

Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:

(2)   În măsura în care este necesar pentru a facilita recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare, precum şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime. Aceste norme minime iau în considerare diferenţele existente între tradiţiile juridice şi sistemele de drept ale statelor membre.

Acestea se referă la:

Adoptarea normelor minime prevăzute la prezentul alineat nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte un nivel mai ridicat de protecţie a persoanelor.

(3)   În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzut la alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc instituirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a institui o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

Articolul 69 B

(1)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domenii ale criminalităţii de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună.

Aceste domenii ale criminalităţii sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupţia, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică şi criminalitatea organizată.

În funcţie de evoluţia criminalităţii, Consiliul poate adopta o decizie care să identifice alte domenii ale criminalităţii care îndeplinesc criteriile prevăzute la prezentul alineat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

(2)   În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedeşte indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin directive se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domeniul în cauză. Directivele se adoptă printr-o procedură legislativă ordinară sau specială identică cu cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului 61 I.

(3)   În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzută la alineatul (1) sau (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei cooperări consolidate pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

Articolul 69 C

Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru a încuraja şi sprijini acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

Articolul 69 D

(1)   Eurojust are misiunea de a susține şi consolida coordonarea şi cooperarea dintre autorităţile naţionale de cercetare şi urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitatecare afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, prin operaţiuni întreprinse de autorităţile statelor membre şi de Europol şi prin informaţii furnizate de acestea.

În acest context, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Eurojust. Aceste atribuţii pot include:

Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, condiţiile de implicare a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale la evaluarea activităţilor Eurojust.

(2)   În cadrul urmăririlor penale prevăzute la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului 69 E, actele oficiale de procedură judiciară sunt îndeplinite de autorităţile naţionale competente.

Articolul 69 E

(1)   Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de regulament să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în cazul realizării unui consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de regulament respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

(2)   Parchetul European are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată, după caz în colaborare cu Europol, autorii şi coautorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1). Parchetul European exercită în faţa instanţelor competente ale statelor membre acțiunea publică în legătură cu aceste aceste infracţiuni.

(3)   Regulamentele prevăzute la alineatul (1) stabilesc statutul Parchetului European, condiţiile de exercitare a atribuţiilor acestuia, regulamentul de procedură aplicabil activităţilor sale, precum şi normele care reglementează admisibilitatea probelor şi normele aplicabile controlului jurisdicțional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale.

(4)   Consiliul European poate adopta, în acelaşi timp sau ulterior, o decizie de modificare a alineatului (1) în scopul extinderii atribuţiilor Parchetului European pentru a include combaterea criminalității grave de dimensiune transfrontalieră şi în scopul modificării corespunzătoare a alineatului (2) în ceea ce priveşte autorii şi coautorii infracţiunilor grave care afectează mai multe state membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European şi după consultarea Comisiei.”

68)

Se introduc capitolul 5 şi articolele 69 F, 69 G și 69 H după cum urmează. Articolele 69 F și 69 G înlocuiesc articolul 30 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent și articolul 69 H înlocuiește articolul 32 din tratatul respectiv, după cum se precizează la articolul 1 punctul 51 din prezentul tratat:

„CAPITOLUL 5

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

Articolul 69 F

(1)   Uniunea instituie o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri referitoare la:

(3)   Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate stabili măsurile privind cooperarea operativă între autorităţile prevăzute la prezentul articol. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de măsuri să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de măsuri respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

Procedura specifică prevăzută la al doilea şi al treilea paragraf nu se aplică actelor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen.

Articolul 69 G

(1)   Europol are misiunea de a susține şi consolida acţiunea autorităţilor poliţieneşti şi a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum şi cooperarea acestora pentru prevenirea şi combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului şi a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilește structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Europol. Aceste atribuţii pot include:

Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, procedura de control al activităţilor Europol de către Parlamentul European, la care parlamentele naţionale sunt asociate.

(3)   Orice acţiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfăşurată în cooperare cu autorităţile statului sau ale statelor membre al căror teritoriu este implicat şi cu acordul acestora. Aplicarea măsurilor coercitive este în sarcina exclusivă a autorităţilor naţionale competente.

Articolul 69 H

Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte condiţiile şi limitele în care autorităţile competente ale statelor membre prevăzute la articolele 69 A şi 69 F pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare şi cu acordul autorităţilor statului respectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European.”

69)

La articolul 70, cuvântul „tratatului” se înlocuieşte cu „tratatelor”, iar cuvintele „statele membre urmăresc” se înlocuiesc cu „se urmăresc”.

70)

La articolul 71, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   În cazul în care se adoptă măsurile prevăzute la alineatul (1), trebuie avute în vedere cazurile în care aplicarea lor ar putea afecta grav nivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni, precum şi exploatarea echipamentelor de transport.”

71)

La începutul articolului 72, cuvintele „…, şi exceptând cazul acordului unanim al Consiliului, …” se înlocuiesc cu „…, exceptând cazul adoptării în unanimitate de către Consiliu a unei măsuri prin care se acordă o derogare, …”.

72)

Articolul 75 se modifică după cum urmează:

73)

La articolul 78, se adaugă următoarea teză:

„La cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentului articol.”

74)

La articolul 79, fragmentul de teză „fără a aduce atingere atribuţiilor Comitetului Economic şi Social” se elimină.

75)

La articolul 80, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili dispoziţiile corespunzătoare în domeniul transporturilor maritime şi aeriene. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor.”

76)

La articolul 85, se adaugă un alineat (3), nou, cu textul următor:

„(3)   Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament sau o directivă în temeiul articolului 83 alineatul (2) litera (b).”

77)

Articolul 87 se modifică după cum urmează:

78)

La articolul 88, se adaugă un alineat (4), nou, cu textul următor:

„(4)   Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu privire la care Consiliul, în temeiul articolului 89, a considerat că pot fi exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.”

79)

La finalul articolului 93, cuvintele „… în termenul stabilit la articolul 14.” Se înlocuiesc cu „… şi pentru a evita denaturarea concurenţei.”

80)

Articolele 94 şi 95 se inversează. Articolul 94 se renumerotează 95, iar articolul 95 se renumerotează 94.

81)

Articolul 95, renumerotat 94, se modifică după cum urmează:

82)

La articolul 94, renumerotat 95, se introduc la început cuvintele „Fără a se aduce atingere articolului 94”.

83)

La articolul 96 al doilea paragraf prima teză, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă directivele utile la propunerea Comisiei …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele utile …”. A doua teză se înlocuieşte cu „Pot fi adoptate orice alte măsuri utile prevăzute în tratate.”.

84)

Se introduce, ca ultim articol din titlul VI, un nou articol 97a, cu textul următor:

„Articolul 97a

În cadrul instituirii sau al funcţionării pieţei interne, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum şi la înfiinţarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii.

Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte prin regulamente regimul lingvistic al titlurilor europene. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.”

85)

Se introduce, ca prim articol din titlul VII, un articol 97b, care preia formularea articolului 4; acesta se modifică după cum urmează:

86)

Articolul 99 se modifică după cum urmează:

87)

La articolul 100, alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.”;

88)

La articolul 102, alineatul (2) se elimină, iar numerotarea primului alineat se elimină.

89)

La articolul 103, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate, dacă este necesar, să precizeze definiţiile privind aplicarea interdicţiilor prevăzute la articolele 101 şi 102, precum şi la prezentul articol.”

90)

Articolul 104 se modifică după cum urmează:

91)

Articolul 105 se modifică după cum urmează:

92)

Articolul 106 se modifică după cum urmează:

93)

Articolul 107 se modifică după cum urmează:

94)

La articolul 109, fragmentul de teză „..., cel mai târziu la data instituirii SEBC,” se elimină.

95)

La articolul 110, primele patru paragrafe ale alineatului (2) se elimină.

96)

La articolul 111, textele alineatelor (1)-(3) şi (5) devin alineatele (1)-(4) ale articolului 188 O; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 174. Textul alineatului (4) devine alineatul (1) al articolului 115 C; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 100.

97)

Se introduce un articol 111a, cu textul următor:

„Articolul 111a

Fără a aduce atingere atribuţiilor Băncii Centrale Europene, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca monedă unică. Aceste măsuri sunt adoptate după consultarea Băncii Centrale Europene.”.

98)

Textul articolului 112 devine articolul 245b și se modifică după cum se precizează la punctul 228. Textul articolului 113 devine articolul 245c.

99)

Articolul 114 se modifică după cum urmează:

100)

Se introduc un nou capitol 3a şi noi articole, 115 A, 115 B şi 115C, cu textul următor:

„CAPITOLUL 3a

DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO

Articolul 115 A

(1)   În scopul de a contribui la buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare şi în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatelor, Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura relevantă dintre cele prevăzute la articolele 99 și 104, cu excepţia procedurii prevăzute la articolul 104 alineatul (14), măsuri privind statele membre a căror monedă este euro pentru:

(2)   La votul privind măsurile prevăzute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro.

Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).

Articolul 115 B

Condiţiile de organizare a reuniunilor miniştrilor statelor membre a căror monedă este euro se stabilesc prin Protocolul privind Eurogrupul.

Articolul 115 C

(1)   Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar internaţional, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru Uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale competente. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.

(2)   Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a asigura o reprezentare unificată în cadrul instituţiilor şi al conferinţelor financiare internaţionale. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.

(3)   La votul privind măsurile prevăzute la alineatele (1) şi (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro.

Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”

101)

Articolul 116 se abrogă și se introduce un articol 116a, cu textul următor:

„Articolul 116a

(1)   Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis că îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare «state membre care fac obiectul unei derogări».

(2)   Dispoziţiile tratatelor prevăzute în continuare nu se aplică statelor membre care fac obiectul unei derogări:

În consecinţă, la articolele menţionate la literele (a)-(j), prin «state membre» se înţelege statele membre a căror monedă este euro.

(3)   În conformitate cu capitolul IX din Statutul SEBC şi al BCE, statele membre care fac obiectul unei derogări şi băncile lor centrale naţionale sunt excluse de la drepturile şi obligaţiile din cadrul SEBC.

(4)   Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogări se suspendă la data adoptării de către Consiliu a măsurilor prevăzute la articolele enumerate la alineatul (2), precum şi în următoarele cazuri:

Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”.

102)

Articolul 117 se abrogă, cu excepția primelor cinci liniuțe de la alineatul (2) care devin primele cinci liniuțe de la alineatul (2) al articolului 118a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 103. Se introduce un articol 117a, cu textul următor:

103)

Articolul 118 se abrogă. Se introduce un articol 118a, cu textul următor:

104)

Se introduce un articol 118a, care preia formularea articolului 124 alineatul (1); acesta se modifică după cum urmează:

105)

Articolul 119 se modifică după cum urmează:

106)

Articolul 120 se modifică după cum urmează:

107)

La articolul 121, alineatul (1) devine alineatul (1) al articolului 117a acesta se modifică după cum se precizează la punctul 102. Restul articolului 121 se abrogă.

108)

La articolul 122, alineatul (2) a doua teză devine alineatul (2) primul paragraf din articolul 117a; aceasta se modifică după cum se precizează la punctul 102. Restul articolului 122 se abrogă.

109)

La articolul 123, alineatul (3) devine alineatul (1) din articolul 118a, iar alineatul (5) devine alineatul (3) din articolul 117a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 103, respectiv la punctul 102. Restul articolului 123 se abrogă.

110)

La articolul 124, alineatul (1) devine noul articol 118b; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 104. Restul articolului 124 se abrogă.

111)

La articolul 125, cuvintele „şi la articolul 2 din prezentul tratat” se elimină.

112)

Titlul IX intitulat „POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ” şi articolele 131 şi 133 devin titlul II din partea a cincea privind acţiunea externă a Uniunii, respectiv articolele 188 B şi 188 C. Articolul 131 se modifică după cum se precizează la punctul 157, iar articolul 133 se înlocuieşte cu articolul 188 C.

Articolele 132 şi 134 se abrogă.

113)

Titlul X intitulat „COOPERAREA VAMALĂ” şi articolul 135 devin capitolul 1a, în cadrul titlului Ia cu denumirea „Libera circulaţie a mărfurilor”, respectiv articolul 27a, după cum se precizează la punctul 45.

114)

Denumirea titlului XI „POLITICA SOCIALĂ, EDUCAŢIA, FORMAREA PROFESIONALĂ ŞI TINERETUL” se înlocuieşte cu denumirea următoare: „POLITICA SOCIALĂ” și este renumerotat IX; denumirea „Capitolul 1–Dispoziţii sociale” se elimină.

115)

Se introduce un nou articol 136a cu textul următor:

„Articolul 136a

Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia.

Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă contribuie la dialogul social.”

116)

Articolul 137 se modifică după cum urmează:

117)

La articolul 138 alineatul (4) prima teză, cuvintele „Cu ocazia acestei consultări, ...” se înlocuiesc cu „Cu ocazia consultărilor menţionate la alineatele (2) şi (3), ...”, iar la a doua teză, cuvintele „Durata procedurii” se înlocuiesc cu „Durata acestui proces”.

118)

Articolul 139 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

119)

La articolul 140 se adaugă următorul fragment de teză la finalul celui de-al doilea paragraf: „…în special prin iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.”

120)

La articolul 143, al doilea paragraf se elimină.

121)

Capitolul 2 este renumerotat ca „TITLUL X”.

122)

La articolul 148, cuvintele „deciziile de aplicare privind” se înlocuiesc cu „regulamentele de aplicare privind”.

123)

Capitolul 3 este renumerotat ca „TITLUL XI”, iar cuvintele „ŞI TINERETUL” se înlocuiesc cu „, TINERETUL ŞI SPORTUL”.

124)

Articolul 149 se modifică după cum urmează:

125)

La articolul 150, la finalul alineatului (4) se adaugă următorul fragment de teză: „şi Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.”

126)

Articolul 151 alineatul (5) se modifică după cum urmează:

127)

Articolul 152 se modifică după cum urmează:

128)

La articolul 153, alineatul (2) devine articolul 6a; iar alineatele (3), (4) şi (5) se renumerotează (2), (3) și, respectiv, (4).

129)

Articolul 157 se modifică după cum urmează:

130)

Denumirea titlului XVII se înlocuieşte cu denumirea: „COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ”.

131)

Articolul 158 se modifică după cum urmează:

132)

La articolul 159 al doilea paragraf, cuvintele „economice şi sociale” se înlocuiesc cu „economice, sociale şi teritoriale”.

133)

Articolul 161 se modifică după cum urmează:

134)

La articolul 162 primul paragraf, cuvintele „Deciziile de aplicare” se înlocuiesc cu cuvintele „Regulamentele de aplicare”, iar verbul se conjugă în consecinţă;

135)

În denumirea titlului XVIII se introduc cuvintele „ŞI SPAŢIUL”.

136)

Articolul 163 se modifică după cum urmează:

137)

La articolul 165, la finalul alineatului (2) se adaugă următorul text: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.”

138)

Articolul 166 se modifică după cum urmează:

139)

La articolul 167, cuvântul „Consiliul” se înlocuieşte cu „Uniunea”.

140)

La articolul 168 al doilea paragraf, cuvântul „Consiliul” se înlocuieşte cu „Uniunea”.

141)

La articolul 170 al doilea paragraf, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”.

142)

Se introduce un articol nou 172a:

„Articolul 172a

(1)   În scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precum şi pentru punerea în aplicare a politicilor sale, Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului. În acest scop, aceasta poate promova iniţiative comune, poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaţiului.

(2)   Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare, care pot lua forma unui program spaţial european, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(3)   Uniunea stabileşte orice relaţie utilă cu Agenţia Spaţială Europeană.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul titlu.”

143)

Articolul 174 se modifică după cum urmează:

144)

Articolul 175 se modifică după cum urmează:

145)

Titlul XX cu denumirea „COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE” şi articolele 177, 179, 180 și 181 devin partea a cincea titlul III capitolul 1, privind acţiunea externă a Uniunii și, respectiv, articolele 188 D-188 G; aceste articole se modifică după cum se precizează la punctele 161-164. Articolul 178 se abrogă.

146)

Titlul XXI cu denumirea „COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE” şi articolul 181 A devin capitolul 2 titlul III partea a cincea, privind acţiunea externă a Uniunii și, respectiv, noul articol 188 H; acest articol se modifică după cum se precizează la punctul 166.

147)

Titlul XX se înlocuieşte cu un nou titlu şi un nou articol 176 A cu textul următor:

„TITLUL XX

ENERGIA

Articolul 176 A

(1)   În contextul instituirii şi al funcţionării pieţei interne şi din perspectiva necesităţii de a conserva şi îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în domeniul energiei urmăreşte, în spiritul solidarităţii între statele membre,:

(2)   Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii ale tratatelor, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Aceste măsuri se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor.

Acestea nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili condiţiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie, fără a aduce atingere articolului 175 alineatul (2) litera (c).

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, stabileşte măsurile menţionate la alineatul respectiv, în cazul în care acestea sunt în principal de natură fiscală.”

148)

Titlul XXI se înlocuieşte cu un nou titlu şi un nou articol 176 B cu textul următor:

„TITLUL XXI

TURISMUL

Articolul 176 B

(1)   Uniunea completează acţiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivităţii întreprinderilor Uniunii în acest sector.

În acest scop, acţiunea Uniunii urmărește:

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile speciale destinate să completeze acţiunile întreprinse în statele membre, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la prezentul articol, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”

149)

Se introduc un nou titlu XXII şi un nou articol 176 C, cu textul următor:

„TITLUL XXII

PROTECŢIA CIVILĂ

Articolul 176 C

(1)   Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de om şi de protecţie împotriva acestora.

Acţiunea Uniunii urmăreşte:

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”.

150)

Se introduc un nou titlu XXIII şi un nou articol 176 D, cu textul următor:

„TITLUL XXIII

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 176 D

(1)   Punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii de către statele membre, care este esenţială pentru buna funcţionare a Uniunii, constituie o chestiune de interes comun.

(2)   Uniunea poate sprijini eforturile statelor membre pentru îmbunătăţirea capacităţii lor administrative de punere în aplicare a dreptului Uniunii. Această acţiune poate consta, în special, în facilitarea schimburilor de informaţii şi de funcţionari publici, precum şi în sprijinirea programelor de formare. Niciun stat membru nu este obligat să recurgă la acest sprijin. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare în acest scop, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a pune în aplicare dreptul Uniunii, nici atribuţiilor şi îndatoririlor Comisiei. De asemenea, acesta nu aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, care prevăd o cooperare administrativă între statele membre, precum şi între acestea şi Uniune.”

151)

La articolul 182, la finalul primului paragraf, cuvintele „la prezentul tratat” se elimină.

152)

La articolul 186, fragmentul final de teză „... va fi reglementată prin convenţii ulterioare, care necesită unanimitatea statelor membre.” se înlocuieşte cu „... este reglementată prin actele adoptate în conformitate cu articolul 187.”.

153)

La articolul 187, cuvintele „hotărând în unanimitate” se înlocuiesc cu „hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei”, iar la finalul articolului se adaugă următorul text: „În cazul în care dispoziţiile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.”.

154)

Se introduce o nouă parte a cincea. Aceasta are denumirea „ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII” şi conţine titlurile şi capitolele următoare:

155)

Se introduc un nou titlu I şi un nou articol 188 A, cu textul următor:

„TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII

Articolul 188 A

Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentei părţi, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară conform dispoziţiilor generale prevăzute în titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

156)

Se introduce un titlu II, intitulat „POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ”, care preia denumirea titlului IX din partea a treia.

157)

Se introduce un articol 188 B, care preia formularea articolului 131; acesta se modifică după cum urmează:

158)

Se introduce un articol 188 C, care înlocuieşte articolul 133:

„Articolul 188 C

(1)   Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburile de mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care şi cele care se adoptă în caz de dumping şi de subvenţii. Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună.

(3)   În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică articolul 188 N, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului articol.

Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Consiliului şi Comisiei le revine răspunderea să asigure compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi normele interne ale Uniunii.

Aceste negocieri sunt desfășurate de Comisie, în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune şi cu respectarea directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raportează periodic comitetului special şi Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor.

(4)   Pentru negocierea şi încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

Pentru negocierea şi încheierea unui acord în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, precum şi în cel al investiţiilor străine directe, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea de norme interne.

Consiliul hotărăşte, de asemenea în unanimitate, negocierea şi încheierea de acorduri:

(5)   Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transporturilor sunt reglementate în partea a treia titlul V şi la articolul 188 N.

(6)   Exercitarea competenţelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitării competenţelor între Uniune şi statele membre şi nu implică armonizarea dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative ale statelor membre în măsura în care tratatele exclud o astfel de armonizare.”

159)

Se introduce un titlu III cu denumirea „COOPERAREA CU ŢĂRILE TERŢE ŞI AJUTORUL UMANITAR”

160)

Se introduce un capitol 1 „COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE”, care preia denumirea titlului XX din partea a treia.

161)

Se introduce un articol 188 D, care preia formularea articolului 177; acesta se modifică după cum urmează:

162)

Se introduce un articol 188 E, care preia formularea articolului 179; acesta se modifică după cum urmează:

163)

Se introduce un articol 188 F, care preia formularea articolului 180; acesta se modifică după cum urmează:

La începutul alineatului (1), se introduce următorul fragment de teză: „Pentru a favoriza complementaritatea şi eficacitatea acţiunilor lor, Uniunea ...”.

164)

Se introduce un articol 188 G, care preia formularea articolului 181; a doua teză din primul paragraf şi al doilea paragraf se elimină.

165)

Se introduce un capitol 2 cu denumirea „COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE”, care preia denumirea titlului XXI din partea a treia.

166)

Se introduce un articol 188 H, care preia formularea articolului 181 A; acesta se modifică după cum urmează:

167)

Se introduce un nou articol 188 I, cu textul următor:

„Articolul 188 I

În cazul în care situaţia dintr-o ţară terţă necesită o asistenţă financiară cu caracter urgent din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă deciziile necesare.”

168)

Se introduc un nou capitol 3 şi un nou articol 188 J, cu textul următor:

„CAPITOLUL 3

AJUTORUL UMANITAR

Articolul 188 J

(1)   Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Aceste acţiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistenţă şi ajutor populației din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc.

(2)   Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi cu principiile imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării.

(3)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.

(4)   Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi la articolul 10 A din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale.

(5)   Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc statutul şi modalităţile de funcţionare a acestuia.

(6)   Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi a complementarităţii mecanismelor de ajutor umanitar ale Uniunii şi ale statelor naţionale.

(7)   Uniunea asigură ca acţiunile sale umanitare sunt coordonate şi coerente cu cele ale organizaţiilor şi ale organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.”

169)

Se introduc un titlu IV şi un articol 188 K, care înlocuiesc articolul 301, cu textul următor:

„TITLUL IV

MĂSURILE RESTRICTIVE

Articolul 188 K

(1)   În cazul în care o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede întreruperea sau restrângerea, totală sau parțială, a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a Comisiei, adoptă măsurile necesare. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta.

(2)   În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal.

(3)   Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.”

170)

După articolul 188 K, se introduce un titlu V cu denumirea „ACORDURILE INTERNAŢIONALE”.

171)

Se introduce articolul 188 L cu textul următor:

„Articolul 188 L

(1)   Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.

(2)   Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.”

172)

Se introduce un articol 188 M, care preia formularea articolului 310. Cuvintele „unul sau mai multe state” se înlocuiesc cu „una sau mai multe ţări terţe”.

173)

Se introduce un articol 188 N, care înlocuieşte articolul 300, cu textul următor:

„Articolul 188 N

(1)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului 188 C, acordurile dintre Uniune şi ţări terţe sau organizaţii internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos.

(2)   Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea şi încheie acordurile.

(3)   Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă şi de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor şi desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau şeful echipei de negociatori a Uniunii.

(4)   Consiliul poate adresa directive negociatorului şi poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet.

(5)   Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului şi, după caz, de aplicare a sa cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare.

(6)   Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului.

Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:

(7)   Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) şi (9), la încheierea unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificarea acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism creat prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale.

(8)   Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum şi în cazul acordurilor de asociere şi al acordurilor prevăzute la articolul 188 H cu statele candidate la aderare. Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate în ceea ce priveşte acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; decizia privind încheierea acestui acord intră în vigoare după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

(9)   Consiliul, la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, adoptă o decizie privind suspendarea aplicării unui acord şi de stabilire a poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului.

(10)   Parlamentul European este informat de îndată şi pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.

(11)   Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate obține avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile tratatelor. În cazul unui aviz negativ al Curţii, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.”

174)

Se introduce un articol 188 O, care preia formularea alineatelor (1)-(3) şi (5) din articolul 111, iar ultimele două teze din alineatul (1) devin al doilea paragraf din alineatul menţionat; acesta se modifică după cum urmează: