ISSN 1830-3668 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 306 |
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 50 |
RO |
|
17.12.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 306/1 |
TRATATUL DE LA LISABONA
DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI A TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE
(2007/C 306/01)
PREAMBUL
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,
PREȘEDINTELE REPUBLICII BULGARIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII CEHE,
MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII ESTONIA,
PREŞEDINTA IRLANDEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE,
MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,
PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,
PREŞEDINTELE REPUBLICII CIPRU,
PREŞEDINTELE REPUBLICII LETONIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII LITUANIA,
ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG,
PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE,
PREŞEDINTELE MALTEI,
MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS,
PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII POLONE,
PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE,
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA,
PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVACE,
PREŞEDINTA REPUBLICII FINLANDA,
GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI,
MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,
DORIND să desăvârşească procesul iniţiat prin Tratatul de la Amsterdam şi prin Tratatul de la Nisa, în vederea consolidării eficacităţii şi a legitimităţii democratice a Uniunii şi a îmbunătăţirii coerenţei acţiunii sale,
CONVIN să modifice Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,
Guy VERHOFSTADT
Prim ministru
Karel DE GUCHT
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII BULGARIA,
Sergei STANISHEV
Prim ministru
Ivailo KALFINE
Vice-prim ministru și Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII CEHE,
Mirek TOPOLÁNEK
Prim ministru
Karel SCHWARZENBERG
Ministru al Afacerilor externe
MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI,
Anders Fogh RASMUSSEN
Prim ministru
Per Stig MØLLER
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,
Dr. Angela MERKEL
Cancelar federal
Dr. Frank-Walter STEINMEIER
Ministru federal al Afacerilor externe și Vice-cancelar
PREȘEDINTELE REPUBLICII ESTONIA,
Andrus ANSIP
Prim ministru
Urmas PAET
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTA IRLANDEI,
Bertie AHERN
Prim ministru (Taoiseach)
Dermot AHERN
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII ELENE,
Konstantinos KARAMANLIS
Prim ministru
Dora BAKOYANNIS
Ministru al Afacerilor externe
MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI,
José Luis RODRÍGUEZ ZAPATERO
Președinte al guvernului
Miguel ÁngelMORATINOS CUYAUBÉ
Ministru al Afacerilor externe și al cooperării
PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,
Nicolas SARKOZY
Președinte
François FILLON
Prim ministru
Bernard KOUCHNER
Ministru al Afacerilor externe și europene
PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,
Romano PRODI
Președinte al Consiliului de miniștri
Massimo D'ALEMA
Vice-președinte al Consiliului de miniștri și Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII CIPRU,
Tassos PAPADOPOULOS
Președinte
Erato KOZAKOU-MARCOULLIS
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII LETONIA,
Valdis ZATLERS
Președinte
Aigars KALVĪTIS
Prim ministru
Māris RIEKSTIŅŠ
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII LITUANIA,
Valdas ADAMKUS
Președinte
Gediminas KIRKILAS
Prim ministru
Petras VAITIEKŪNAS
Ministru al Afacerilor externe
ALTEȚA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG,
Jean-Claude JUNCKER
Prim ministru, ministru de stat
Jean ASSELBORN
Ministru al Afacerilor externe și al imigrării
PREȘEDINTELE REPUBLICII UNGARE,
Ferenc GYURCSÁNY
Prim ministru
Dr. Kinga GÖNCZ
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE MALTEI,
The Hon Lawrence GONZI
Prim ministru
The Hon Michael FRENDO
Ministru al Afacerilor externe
MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS,
Dr. J. P. BALKENENDE
Prim ministru
M. J. M. VERHAGEN
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA,
Dr. Alfred GUSENBAUER
Cancelar federal
Dr. Ursula PLASSNIK
Ministru federal al Afacerilor europene și internaționale
PREȘEDINTELE REPUBLICII POLONE,
Donald TUSK
Prim ministru
Radosław SIKORSKI
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE,
José SÓCRATES CARVALHO PINTO DE SOUSA
Prim ministru
Luís Filipe MARQUES AMADO
Ministru de stat și al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI,
Traian BĂSESCU
Președinte
Călin POPESCU TĂRICEANU
Prim ministru
Adrian CIOROIANU
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA,
Janez JANŠA
Președinte al guvernului
Dr. Dimitrij RUPEL
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTELE REPUBLICII SLOVACE,
Robert FICO
Prim ministru
Ján KUBIŠ
Ministru al Afacerilor externe
PREȘEDINTA REPUBLICII FINLANDA,
Matti VANHANEN
Prim ministru
Ilkka KANERVA
Ministru al Afacerilor externe
GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI,
Fredrik REINFELDT
Prim ministru
Cecilia MALMSTRÖM
Ministru al Afacerilor europene
MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD
The Rt. Hon Gordon BROWN
Prim ministru
The Rt. Hon David MILIBAND
Ministru al Afacerilor externe și al Commonwealth-ului
CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:
MODIFICĂRI LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE
Articolul 1
Tratatul privind Uniunea Europeană se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
PREAMBUL
1) |
Preambulul se modifică după cum urmează:
|
DISPOZIŢII GENERALE
2) |
Articolul 1 se modifică după cum urmează:
|
3) |
Se introduce un articol 1a cu textul următor: „Articolul 1a Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.” |
4) |
Articolul 2 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 2 (1) Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale. (2) Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen. (3) Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta promovează progresul ştiinţific şi tehnic. Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului. Aceasta promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre. Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european. (4) Uniunea instituie o uniune economică şi monetară a cărei monedă este euro. (5) În relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea îşi afirmă şi promovează valorile şi interesele şi contribuie la protecţia cetăţenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea şi respectul reciproc între popoare, comerţul liber şi echitabil, eliminarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului şi, în special, a drepturilor copilului, precum şi la respectarea strictă şi dezvoltarea dreptului internaţional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. (6) Uniunea îşi urmăreşte obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcţie de competenţele care îi sunt atribuite prin tratate.” |
5) |
Articolul 3 se abrogă și se introduce un articol 3a cu textul următor: „Articolul 3a (1) În conformitate cu articolul 3b, orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre. (2) Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. Aceasta respectă funcţiile esenţiale ale statului şi, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale. În special, securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. (3) În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele membre se respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate. Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.” |
6) |
Se introduce un articol 3b, care înlocuiește articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cu textul următor: „Articolul 3b (1) Delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competenţe este reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. (2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează numai în limitele competenţelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre. (3) În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii. Instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Parlamentele naţionale asigură respectarea principiului subsidiarității, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol. (4) În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Instituţiile Uniunii aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.” |
7) |
Articolele 4 și 5 se abrogă. |
8) |
Articolul 6 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 6 (1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor. Dispoziţiile cuprinse în cartă nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate. Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menționate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii. (2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare. (3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.” |
9) |
Articolul 7 se modifică după cum urmează:
|
10) |
Se introduce un nou articol 7a cu textul următor: „Articolul 7a (1) Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate, în vederea stabilirii unui spaţiu de prosperitate şi de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaţii strânse şi paşnice, bazate pe cooperare. (2) În înțelesul alineatului (1), Uniunea poate încheia acorduri speciale cu ţările în cauză. Aceste acorduri pot include drepturi şi obligaţii reciproce, precum şi posibilitatea de a realiza acţiuni în comun. Punerea lor în aplicare face obiectul unei concertări periodice.” |
11) |
Dispoziţiile titlului II sunt integrate în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, astfel cum este modificat în continuare şi care devine Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. |
PRINCIPII DEMOCRATICE
12) |
Titlul II şi articolul 8 se înlocuiesc cu o nouă denumire şi articolele 8-8C, noi, cu textul următor: „TITLUL II DISPOZIŢII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE Articolul 8 În toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta. Articolul 8 A (1) Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei reprezentative. (2) Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor. (3) Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean. (4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii. Articolul 8 B (1) Instituţiile acordă cetăţenilor şi asociaţiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile şi de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acţiune ale Uniunii. (2) Instituţiile Uniunii menţin un dialog deschis, transparent şi constant cu asociaţiile reprezentative şi cu societatea civilă. (3) În vederea asigurării coerenţei şi a transparenţei acţiunilor Uniunii, Comisia Europeană procedează la ample consultări ale părţilor interesate. (4) La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor. Procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei astfel de iniţiative sunt stabilite în conformitate cu articolul 21 primul paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Articolul 8 C Parlamentele naţionale contribuie în mod activ la buna funcţionare a Uniunii:
|
INSTITUŢII
13) |
Dispoziţiile titlului III se abrogă. Titlul III se înlocuieşte cu o nouă denumire după cum urmează: |
14) |
Articolul 9 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 9 (1) Uniunea dispune de un cadru instituţional care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susţinerea intereselor sale, ale cetăţenilor săi şi ale statelor membre, precum şi asigurarea coerenţei, a eficacităţii şi a continuităţii politicilor şi a acţiunilor sale. Instituţiile Uniunii sunt:
(2) Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de acestea. Instituţiile cooperează unele cu altele în mod loial. (3) Dispoziţiile referitoare la Banca Centrală Europeană şi la Curtea de Conturi, precum şi dispoziţiile detaliate referitoare la celelalte instituţii figurează în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (4) Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social şi de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative.” |
15) |
Se introduce un articol 9 A cu textul următor: „Articolul 9 A (1) Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de control politic şi consultative, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Parlamentul European alege preşedintele Comisiei. (2) Parlamentul European este compus din reprezentanţii cetăţenilor Uniunii. Numărul acestora nu poate depăşi şapte sute cincizeci, plus preşedintele. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător, cu un prag minim de şase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci şi şase de locuri. Consiliul European adoptă în unanimitate, la iniţiativa Parlamentului European şi cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenţei Parlamentului European, cu respectarea principiilor menţionate la primul paragraf. (3) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani. (4) Parlamentul European îşi alege preşedintele şi biroul dintre membrii săi.” |
16) |
Se introduce un articol 9 B cu textul următor: „Articolul 9 B (1) Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale. Acesta nu exercită funcţii legislative. (2) Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului European. (3) Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situaţia o impune, preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. (4) Consiliul European se pronunţă prin consens, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel. (5) Consiliul European îşi alege preşedintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul preşedintelui în conformitate cu aceeaşi procedură. (6) Preşedintele Consiliului European:
Preşedintele Consiliului European asigură, la nivelul său şi în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Preşedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naţional.” |
17) |
Se introduce un articol 9 C cu textul următor: „Articolul 9 C (1) Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de definire a politicilor şi de coordonare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. (2) Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă şi să exercite dreptul de vot. (3) Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel. (4) Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55 % din membrii Consiliului, cuprinzând cel puţin cincisprezece dintre aceştia şi reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65 % din populaţia Uniunii. Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin patru membri ai Consiliului, în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată. Celelalte condiţii privind votul cu majoritate calificată sunt stabilite la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (5) Dispoziţiile tranzitorii privind definiţia majorităţii calificate care se aplică până la 31 octombrie 2014, precum şi cele care se vor aplica în perioada 1 noiembrie 2014-31 martie 2017 sunt prevăzute în Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii. (6) Consiliul se întruneşte în cadrul diferitelor formaţiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Consiliul Afaceri Generale asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului. Acesta pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia. Consiliul Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, şi asigură coerenţa acţiunii Uniunii. (7) Un comitet al reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului. (8) Consiliul se întruneşte în şedinţă publică atunci când deliberează şi votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părţi, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităţilor fără caracter legislativ. (9) Preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepţia celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului după un sistem de rotaţie egal, în condiţiile stabilite în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”. |
18) |
Se introduce un articol 9 D cu textul următor: „Articolul 9 D (1) Comisia promovează interesul general al Uniunii şi ia iniţiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul şi gestionează programele. Comisia exercită funcţii de coordonare, de executare şi de administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor acorduri interinstituţionale. (2) Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepţia cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru. (3) Mandatul Comisiei este de cinci ani. Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi a angajamentului lor faţă de ideea europeană, dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă. Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă. Fără a aduce atingere articolului 9 E alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor. (4) Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia. (5) Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate. Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 211a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (6) Preşedintele Comisiei:
Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate îşi prezintă demisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 E alineatul (1), în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru. (7) Ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeaşi procedură. Consiliul, de comun acord cu preşedintele ales, adoptă lista celorlalte personalităţi pe care le propune pentru a fi numite membri ai Comisiei. Alegerea acestora se efectuează, pe baza sugestiilor făcute de statele membre, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf şi la alineatul (5) al doilea paragraf. Preşedintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt supuşi, în calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări, Comisia este numită de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată. (8) Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în faţa Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moţiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul 201 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moţiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei.” |
19) |
Se introduce un nou articol 9 E cu textul următor: „Articolul 9 E (1) Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei, numeşte Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeaşi procedură. (2) Înaltul Reprezentant conduce politica externă şi de securitate comună a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici şi o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului. Acesta acţionează în mod similar şi în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare comună. (3) Înaltul Reprezentant prezidează Consiliul Afaceri Externe. (4) Înaltul Reprezentant este unul dintre vicepreşedinţii Comisiei. Acesta asigură coerenţa acţiunii externe a Uniunii. Acesta este însărcinat, în cadrul Comisiei, cu responsabilităţile care îi revin acesteia din urmă în domeniul relaţiilor externe şi cu coordonarea celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii. În exercitarea acestor responsabilităţi în cadrul Comisiei, şi numai cu privire la aceste responsabilităţi, Înaltul Reprezentant se supune procedurilor care reglementează funcţionarea Comisiei, în măsura în care acest lucru este compatibil cu alineatele (2) şi (3).” |
20) |
Se introduce un articol 9 F cu textul următor: „Articolul 9 F (1) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie, Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor. Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. (2) Curtea de Justiţie este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistată de avocaţi generali. Tribunalul cuprinde cel puţin un judecător din fiecare stat membru. Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, precum şi judecătorii Tribunalului sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolele 223 şi 224 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru şase ani. Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou. (3) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele:
|
21) |
Dispoziţiile titlului IV sunt integrate în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, astfel cum este modificat în continuare. |
FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ
22) |
Titlul IV preia denumirea titlului VII, care devine „DISPOZIŢII PRIVIND FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ”, iar articolele 27 A-27 E, articolele 40-40 B şi articolele 43-45 se înlocuiesc cu articolul 10, cu textul următor, care înlocuiește, de asemenea, articolele 11 și 11 A din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Aceleași articole sunt înlocuite, de asemenea, de articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum se precizează la articolul 2 punctul 278 din prezentul tratat: „Articolul 10 (1) Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia şi îşi pot exercita aceste competenţe prin aplicarea dispoziţiilor corespunzătoare ale tratatelor, în limitele şi în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol, precum şi la articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Formele de cooperare consolidată urmăresc să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apere interesele acesteia şi să consolideze procesul său de integrare. Acestea sunt deschise în orice moment tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul 280 C din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (2) Decizia care autorizează o formă de cooperare consolidată se adoptă de Consiliu în ultimă instanţă, atunci când acesta stabileşte că obiectivele urmărite prin această cooperare nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de Uniune, în ansamblul său, şi în condiţiile în care cel puţin nouă state membre participă la aceasta. Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 280 D din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (3) Toţi membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o formă de cooperare consolidată. Modalităţile de vot sunt prevăzute la articolul 280 E din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (4) Actele adoptate în cadrul unei forme de cooperare consolidată sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.” |
23) |
Denumirea titlului V se înlocuieşte cu denumirea următoare: „DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII ŞI DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ” |
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ
24) |
Se introduc capitolul 1 și articolele 10A și 10B, noi, cu textul următor: „CAPITOLUL 1 DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII Articolul 10 A (1) Acţiunea Uniunii pe scena internaţională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea şi extinderea sa şi pe care intenţionează să le promoveze în lumea întreagă: democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile egalităţii şi solidarităţii, precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional. Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţările terţe și cu organizaţiile internaţionale, regionale sau globale care împărtăşesc principiile prevăzute la primul paragraf. Aceasta promovează soluţii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. (2) Uniunea defineşte şi desfăşoară politici comune şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale, în scopul:
(3) Uniunea respectă principiile şi urmăreşte obiectivele prevăzute la alineatele (1) şi (2) în elaborarea şi aplicarea acţiunii sale externe în diferitele domenii reglementate în prezentul titlu şi în partea a cincea din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale. Uniunea asigură coerenţa între diferitele domenii ale acţiunii sale externe precum şi între acestea şi celelalte politici ale sale. Consiliul şi Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, asigură această coerenţă şi cooperează în acest scop. Articolul 10 B (1) Pe baza principiilor şi a obiectivelor enumerate la articolul 10 A, Consiliul European identifică interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii. Deciziile Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă şi de securitate comună, precum şi celelalte domenii ale acţiunii externe a Uniunii. Deciziile pot să privească relaţiile Uniunii cu o ţară sau o regiune sau pot aborda o anumită tematică. Acestea precizează durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziţie de Uniune şi statele membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate. (2) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în domeniul politicii externe şi de securitate comune, şi Comisia, pentru celelalte domenii ale acţiunii externe, pot prezenta Consiliului propuneri comune.” |
POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ
25) |
Se introduc următoarele denumiri: |
26) |
Se introduce un nou articol 10 C cu textul următor: „Articolul 10 C Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentului capitol, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile generale prevăzute în capitolul 1.” |
27) |
Articolul 11 se modifică după cum urmează:
|
28) |
Articolul 12 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 12 Uniunea desfăşoară politica externă şi de securitate comună:
|
29) |
Articolul 13 se modifică după cum urmează:
|
30) |
Se introduce un nou articol 13a cu textul următor: „Articolul 13a (1) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care prezidează Consiliul Afaceri Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe şi de securitate comune şi asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European şi Consiliu. (2) Înaltul Reprezentant reprezintă Uniunea în chestiunile referitoare la politica externă şi de securitate comună. Acesta desfăşoară, în numele Uniunii, dialogul politic cu terţii şi exprimă poziţia Uniunii în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale. (3) În exercitarea mandatului său, Înaltul Reprezentant al Uniunii este susținut de un serviciu european pentru acţiunea externă. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcţionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului şi ale Comisiei, precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naţionale. Organizarea şi funcţionarea serviciului european pentru acţiunea externă se stabilesc prin decizie a Consiliului. Consiliul European hotărăşte la propunerea Înaltului Reprezentant, după consultarea Parlamentului European şi cu aprobarea Comisiei.” |
31) |
Articolul 14 se modifică după cum urmează:
|
32) |
La articolul 15, cuvintele introductive: „Consiliul adoptă poziţii comune. Acestea definesc …” se înlocuiesc cu „Consiliul adoptă decizii care definesc …”, iar ultimul cuvânt, „comune”, se înlocuieşte cu „Uniunii”. |
33) |
Se introduce un articol 15a care preia formularea articolului 22, cu următoarele modificări:
|
34) |
Se introduce un articol 15b care preia formularea articolului 23, cu următoarele modificări:
|
35) |
Articolul 16 se modifică după cum urmează:
|
36) |
Textul articolului 17 devine articolul 28 A, care se modifică după cum se precizează la punctul 49. |
37) |
Articolul 18 se modifică după cum urmează:
|
38) |
Articolul 19 se modifică după cum urmează:
|
39) |
Articolul 20 se modifică după cum urmează:
|
40) |
Articolul 21 se modifică după cum urmează:
|
41) |
Textul articolului 22 devine articolul 15a; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 33. |
42) |
Textul articolului 23 devine articolul 15b; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 34. |
43) |
Articolul 24 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 24 Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale în domeniile care fac obiectul prezentului capitol.” |
44) |
Articolul 25 se modifică după cum urmează:
|
45) |
Articolele 26 şi 27 se abrogă. Se introduc articolele 25a și 25b, articolul 25b înlocuind articolul 47, cu textul următor: „Articolul 25a În conformitate cu articolul 16 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi prin derogare de la alineatul (2) al acestuia, Consiliul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre, în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum şi a normelor privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente. Articolul 25b Punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competenţelor Uniunii prevăzute la articolele 2 B-2 E din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevăzute la articolele respective nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competenţelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.”. |
46) |
Articolele 27 A-27 E, privind formele de cooperare consolidată, se înlocuiesc cu articolul 10, în conformitate cu punctul 22. |
47) |
Articolul 28 se modifică după cum urmează:
|
POLITICA DE SECURITATE ŞI APĂRARE COMUNĂ
48) |
Se introduce noua secţiune 2 după cum urmează: |
49) |
Se introduce un articol 28 A care preia formularea articolului 17, cu următoarele modificări:
|
50) |
Se introduc articolele 28 B-28 E, noi, cu textul următor: „Articolul 28 B (1) Misiunile prevăzute la articolul 28 A alineatul (1), în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de consiliere şi de asistenţă în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaţiile de stabilizare după încetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora. (2) Consiliul adoptă decizii privind misiunile prevăzute la alineatul (1), definind obiectivele şi întinderea acestora, precum şi condiţiile generale de punere în aplicare. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, sub autoritatea Consiliului şi în contact strâns şi permanent cu Comitetul Politic şi de Securitate, supraveghează coordonarea aspectelor civile şi militare ale acestor misiuni. Articolul 28 C (1) În cadrul deciziilor adoptate în conformitate cu articolul 28 B, Consiliul poate încredinţa punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc să se angajeze în această misiune şi care dispun de capacităţile necesare. Aceste state membre, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, se pun de acord cu privire la gestionarea misiunii. (2) Statele membre care participă la realizarea misiunii informează periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie iniţiativă sau la solicitarea altui stat membru. Statele membre participante sesizează imediat Consiliul în cazul în care realizarea misiunii are consecinţe majore sau necesită o modificare a obiectivului, a întinderii şi a condiţiilor misiunii stabilite prin deciziile prevăzute la alineatul (1). În acest caz, Consiliul adoptă deciziile necesare. Articolul 28 D (1) Agenţia Europeană de Apărare, menționată la articolul 28 A alineatul (3) şi aflată sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:
(2) Agenţia Europeană de Apărare este deschisă tuturor statelor membre care doresc să participe. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie care defineşte statutul, sediul şi regulamentul de funcționare ale Agenţiei. Această decizie ţine seama de gradul de participare efectivă la activităţile Agenţiei. În cadrul Agenţiei se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre ce derulează proiecte comune. Agenţia îşi îndeplineşte misiunile în colaborare cu Comisia, dacă este necesar. Articolul 28 E (1) Statele membre care doresc să participe la cooperarea structurată permanentă menționată la articolul 28 A alineatul (6) şi care îndeplinesc criteriile şi îşi asumă angajamentele în materie de capacităţi militare prevăzute de Protocolul privind cooperarea structurată permanentă îşi notifică intenţia Consiliului şi Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. (2) În termen de trei luni de la notificarea prevăzută la alineatul (1), Consiliul adoptă o decizie prin care stabileşte cooperarea structurată permanentă şi adoptă lista statelor membre participante. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant. (3) Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreşte să participe la cooperarea structurată permanentă, notifică intenţia sa Consiliului şi Înaltului Reprezentant. Consiliul adoptă o decizie care confirmă participarea statului membru în cauză care respectă criteriile şi îşi asumă angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant. La vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante. Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (4) În cazul în care un stat membru participant nu mai îndeplineşte criteriile sau nu îşi mai poate asuma angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă, Consiliul poate adopta o decizie prin care suspendă participarea respectivului stat. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. La vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante, cu excepţia statului membru în cauză. Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (5) În cazul în care un stat membru participant doreşte să se retragă din cooperarea structurată permanentă, acesta notifică decizia sa Consiliului, care ia act de faptul că participarea statului în cauză încetează. (6) Deciziile şi recomandările Consiliului luate în cadrul cooperării structurate permanente, altele decât cele prevăzute la alineatele (2)-(5), se adoptă în unanimitate. În înţelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituită doar din voturile reprezentanţilor statelor membre participante.” |
51) |
Articolele 29-39 din titlul VI, privind cooperarea judiciară în materie penală şi cooperarea poliţienească, sunt înlocuite de dispozițiile părții a treia titlul IV capitolele 1, 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. După cum se precizează la articolul 2 punctele 64, 67 şi 68 din prezentul tratat, articolul 29 este înlocuit de articolul 61 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 30 este înlocuit de articolele 69 F și 69 G din tratatul respectiv, articolul 31 este înlocuit de articolele 69 A, 69 B și 69 D din tratatul respectiv, articolul 32 este înlocuit de articolul 69 H din tratatul respectiv, articolul 33 este înlocuit de articolul 61 E din tratatul respectiv și articolul 36 este înlocuit de articolul 61 D din tratatul respectiv. Denumirea titlului se elimină şi acesta preia numărul titlului privind dispoziţiile finale. |
52) |
Articolele 40-40 B din titlul VI şi articolele 43-45 din titlul VII, privind formele de cooperare consolidată, se înlocuiesc cu articolul 10, în conformitate cu punctul 22 anterior, iar titlul VII se abrogă. |
53) |
Articolele 41 şi 42 se abrogă. |
DISPOZIŢII FINALE
54) |
Titlul VIII privind dispoziţiile finale se renumerotează VI; acest titlu şi articolele 48, 49 şi 53 se modifică după cum se precizează în continuare la punctele 56, 57 și 61. Articolul 47 se înlocuieşte cu articolul 25b după cum se precizează la punctul 45, iar articolele 46 şi 50 se abrogă. |
55) |
Se introduce un articol 46 A, nou, cu textul următor: „Articolul 46 A Uniunea are personalitate juridică.” |
56) |
Articolul 48 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 48 (1) Tratatele pot fi modificate în conformitate cu o procedură de revizuire ordinară. De asemenea, acestea pot fi modificate în conformitate cu unele proceduri de revizuire simplificate. (2) Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor. Aceste proiecte pot viza, printre altele, fie extinderea, fie reducerea competenţelor atribuite Uniunii în cadrul tratatelor. Aceste proiecte se transmit Consiliului European de către Consiliu şi se notifică parlamentelor naţionale. (3) În cazul în care Consiliul European, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă cu majoritate simplă o decizie favorabilă examinării modificărilor propuse, preşedintele Consiliului European convoacă o Convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, ai şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei. Banca Centrală Europeană este, de asemenea, consultată în cazul modificărilor instituţionale în domeniul monetar. Convenţia analizează proiectele de revizuire şi adoptă prin consens o recomandare adresată Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre prevăzute la alineatul (4). Consiliul European poate decide cu majoritate simplă, cu aprobarea Parlamentului European, să nu convoace Convenţia în cazul în care amploarea modificărilor nu o justifică. În acest ultim caz, Consiliul European stabileşte mandatul pentru Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre. (4) În vederea adoptării de comun acord a modificărilor care trebuie aduse tratatelor, preşedintele Consiliului convoacă o conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre. Modificările intră în vigoare după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale. (5) În cazul în care, la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea unui tratat de modificare a tratatelor, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul menţionat, iar unul sau mai multe state membre au întâmpinat dificultăţi în ratificarea respectivă, Consiliul European se autosesizează cu privire la chestiune. (6) Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului European proiecte de revizuire, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, privind politicile şi acţiunile interne ale Uniunii. Consiliul European poate adopta o decizie de modificare, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, precum şi a Băncii Centrale Europene, în cazul unor modificări instituţionale în domeniul monetar. Această decizie intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale. Decizia prevăzută la al doilea paragraf nu poate extinde competenţele atribuite Uniunii prin tratate. (7) În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene sau cele ale titlului V din prezentul tratat prevăd că, într-un anumit domeniu sau într-un anumit caz, Consiliul hotărăşte în unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a Consiliului de a hotărî cu majoritate calificată în domeniul sau în cazul respectiv. Prezentul paragraf nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării. În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prevăd că actele legislative se adoptă de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a adoptării respectivelor acte legislative în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Orice iniţiativă luată de Consiliul European pe baza primului sau a celui de-al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia menţionată la primul sau la al doilea paragraf nu se adoptă. În absența oricărei opoziţii, Consiliul European poate adopta respectiva decizie. Pentru adoptarea deciziilor prevăzute la primul sau la al doilea paragraf, Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun.” |
57) |
Articolul 49 se modifică după cum urmează:
|
58) |
Se introduce un articol 49 A, nou, cu textul următor: „Articolul 49 A (1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune. (2) Statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord care stabileşte condiţiile de retragere, ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 188 N alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European. (3) Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absenţa unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepţia cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăşte în unanimitate să proroge acest termen. (4) În înțelesul alineatelor (2) şi (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile şi nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care privesc statul în cauză. Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. (5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii prevăzute la articolul 49.” |
59) |
Se introduce un articol 49 B, cu textul următor: „Articolul 49 B Protocoalele şi anexele la tratate fac parte integrantă din acestea.” |
60) |
Se introduce un articol 49 C, cu textul următor: „Articolul 49 C (1) Tratatele se aplică Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Irlandei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. (2) Domeniul de aplicare teritorială a tratatelor este prevăzut la articolul 311a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.” |
61) |
Articolul 53 se modifică după cum urmează:
|
Articolul 2
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se modică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
1) |
Denumirea tratatului se înlocuieşte cu: „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”. |
A. MODIFICĂRI ORIZONTALE
2) |
În textul tratatului:
|
3) |
La articolele următoare, cuvintele „Consiliu(l), hotărând în unanimitate,” se înlocuiesc cu cuvintele „Consiliu(l), hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială”, iar cuvintele „la propunerea Comisiei” se elimină:
|
4) |
La articolele următoare, cuvintele „hotărând cu majoritate simplă” se introduc după „Consiliul”:
|
5) |
La articolele următoare, cuvintele „după consultarea Parlamentului European” se înlocuiesc cu „cu aprobarea Parlamentului European”:
|
6) |
La articolele următoare, cuvintele „instituţie”, „instituţia” sau „instituţiile” se înlocuieşte cu „instituţie, organ, oficiu sau agenţie”, „instituţia, organul, oficiul sau agenţia” sau „instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile” şi, după caz, teza se modifică în consecinţă din punct de vedere gramatical:
|
7) |
La articolele următoare, cuvintele „Curtea de Justiţie” sau „Curții de Justiţie” se înlocuiesc cu cuvintele „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene” sau „Curții de Justiţie a Uniunii Europene”:
La următoarele articole, după cuvântul „Curtea” se elimină „de Justiție”:
|
8) |
La articolele următoare, trimiterea la un alt articol din tratat se înlocuieşte cu trimiterea la un articol din Tratatul privind Uniunea Europeană după cum urmează:
|
9) |
(nu privește versiunea in limba română) |
B. MODIFICĂRI SPECIFICE
PREAMBUL
10) |
La cel de-al doilea considerent, cuvântul „ţări” se înlocuieşte cu „state” şi în cadrul ultimului considerent din preambul, cuvintele „AU DECIS crearea unei COMUNITĂŢI EUROPENE şi au desemnat…” se înlocuiesc cu „AU DESEMNAT…”. |
DISPOZIŢII COMUNE
11) |
Articolele 1 și 2 se abrogă. Se introduce un articol 1a cu textul următor: „Articolul 1a (1) Prezentul tratat organizează funcţionarea Uniunii şi stabilește domeniile, limitele şi condiţiile exercitării competenţelor sale. (2) Prezentul tratat şi Tratatul privind Uniunea Europeană reprezintă tratatele pe care se întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeaşi valoare juridică, sunt desemnate prin cuvântul «tratatele».”. |
CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE
12) |
Se introduc un titlu nou şi noile articole 2 A-2 E, cu textul următor: „TITLUL I CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE ALE UNIUNII Articolul 2 A (1) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera şi adopta acte cu forţă juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii. (2) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa. Statele membre îşi exercită din nou competenţa în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite. (3) Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă. (4) Uniunea este competentă, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună. (5) În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii. Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispoziţiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (6) Întinderea şi condiţiile exercitării competenţelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziţiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu. Articolul 2 B (1) Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
(2) De asemenea, competenţa Uniunii este exclusivă în ceea ce priveşte încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenţa internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora. Articolul 2 C (1) Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competenţă care nu se referă la domeniile menţionate la articolele 2 B şi 2 E. (2) Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii principale:
(3) În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni şi, în special, pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă. (4) În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă. Articolul 2 D (1) Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul adoptă măsuri şi, în special, orientările generale ale acestor politici. Statelor membre a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale. (2) Uniunea ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi, în special, prin definirea orientărilor acestor politici. (3) Uniunea poate adopta iniţiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre. Articolul 2 E Uniunea este competentă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acţiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acţiuni au următoarele domenii:
|
DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ
13) |
Se introduc titlul și articolul 2 F, cu textul următor: „TITLUL II DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ Articolul 2 F Uniunea asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii şi respectând principiul de atribuire a competenţelor.” |
14) |
Articolul 3 alineatul (1) se abrogă. Alineatul (2) se modifică după cum urmează: cuvintele „… acţiunile prevăzute de prezentul articol,” se înlocuiesc cu „… acţiunile sale,” și se elimină numerotarea sa. |
15) |
Textul articolului 4 devine articolul 97b. Acesta se modifică după cum se precizează în continuare la punctul 85. |
16) |
Articolul 5 se abrogă; acesta este înlocuit de articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană. |
17) |
Se introduce un articol 5a cu textul următor: „Articolul 5a În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea ţine seama de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum şi de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie, de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.” |
18) |
Se introduce un articol 5b cu textul următor: „Articolul 5b În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.” |
19) |
La articolul 6, cuvintele „prevăzute la articolul 3” se elimină. |
20) |
Se introduce un articol 6a care preia formularea articolului 153 alineatul (2). |
21) |
Se introduce un articol 6b care preia formularea părții dispozitive din Protocolul privind protecţia şi bunăstarea animalelor; cuvântul „, pescuitului,” se introduce după „agriculturii”, cuvintele „și cercetării” se înlocuiesc cu „…cercetării şi dezvoltării tehnologice şi a spaţiului,”, iar cuvintele „ca fiinţe sensibile,” se introduc după cuvintele „…a bunăstării animalelor”. |
22) |
Articolele 7-10 se abrogă. Articolele 11 și 11 A sunt înlocuite de articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum se precizează la articolul 1 punctul 22 din prezentul tratat și la punctul 278. |
23) |
Textul articolului 12 devine articolul 16 D. |
24) |
Textul articolului 13 devine articolul 16 E. Acesta se modifică după cum se precizează în continuare la punctul 33. |
25) |
Textul articolului 14 devine articolul 22a. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 41. |
26) |
Textul articolului 15 devine articolul 22b. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 42. |
27) |
Articolul 16 se modifică după cum urmează:
|
28) |
Se introduce un articol 16 A care preia formularea articolului 255; acesta se modifică după cum urmează:
|
29) |
Se introduce un articol 16 B, care înlocuiește articolul 286, cu textul următor: „Articolul 16 B (1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc. (2) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc normele privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente. Normele adoptate în temeiul prezentului articol nu aduc atingere normelor specifice prevăzute la articolul 25a din Tratatul privind Uniunea Europeană.” |
30) |
Se introduce un nou articol 16 C cu textul următor: „Articolul 16 C (1) Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre. (2) Uniunea respectă, de asemenea, statutul de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, organizaţiile filosofice şi neconfesionale. (3) Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea menţine un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste biserici şi organizaţii.” |
NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA
31) |
Denumirea părţii a doua se înlocuieşte cu denumirea următoare: „NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA UNIUNII”. |
32) |
Se introduce un articol 16 D, care preia formularea articolului 12. |
33) |
Se introduce un articol 16 E, care preia formularea articolului 13; la alineatul (2), cuvintele „… în cazul în care Consiliul adoptă …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta principiile de bază …”, iar cuvintele de la final „…, hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251” se elimină. |
34) |
Articolul 17 se modifică după cum urmează:
|
35) |
Articolul 18 se modifică după cum urmează:
|
36) |
La articolul 20, cuvintele „… stabilesc între ele normele necesare şi …” se înlocuiesc cu „… adoptă dispoziţiile necesare şi …”. Se adaugă un nou paragraf, cu următorul text: „Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta directive care să stabilească măsurile de coordonare şi de cooperare necesare pentru a facilita această protecţie.” |
37) |
La articolul 21, se introduce un prim paragraf, nou, cu următorul text: „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă dispoziţiile referitoare la procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei iniţiative cetăţeneşti în înţelesul articolului 8 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv numărul minim de state membre din care trebuie să provină cetăţenii care prezintă o astfel de iniţiativă.” |
38) |
La articolul 22 al doilea paragraf, cuvintele „… drepturile prevăzute în prezenta parte, dispoziţii a căror adoptare o recomandă statelor membre, în conformitate cu normele lor constituţionale …” se înlocuiesc cu „… drepturile enumerate la articolul 17 alineatul (2). Respectivele dispoziţii intră în vigoare numai după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.” |
39) |
În denumirea părţii a treia, după cuvântul „POLITICILE” se introduc „ŞI ACŢIUNILE INTERNE”. |
PIAŢA INTERNĂ
40) |
La începutul părţii a treia se introduce un titlu I cu denumirea „PIAŢA INTERNĂ” |
41) |
Se introduce un articol 22a, care preia formularea articolului 14. Alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor: „(1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării pieţei interne, în conformitate cu dispoziţiile incidente ale tratatelor.” |
42) |
Se introduce un articol 22b, care preia formularea articolului 15. La primul paragraf, cuvintele „… pe parcursul perioadei de instituire …” se înlocuiesc cu „… pentru instituirea …”. |
43) |
Numerotarea titlului I privind libera circulaţie a mărfurilor devine „Ia”. |
44) |
La articolul 23 alineatul (1), cuvintele „… se întemeiază pe …” se înlocuiesc cu „este alcătuită dintr-o”. |
45) |
După articolul 27 se introduce un capitol 1a, cu denumirea „COOPERAREA VAMALĂ” şi se introduce un articol 27a care preia formularea articolului 135, iar ultima teză a articolului 135 se elimină. |
AGRICULTURA ŞI PESCUITUL
46) |
În denumirea titlului II, se adaugă cuvintele „ŞI PESCUITUL”. |
47) |
Articolul 32 se modifică după cum urmează:
|
48) |
Articolul 36 se modifică după cum urmează:
|
49) |
Articolul 37 se modifică după cum urmează:
|
LIBERA CIRCULAŢIE A LUCRĂTORILOR
50) |
La articolul 39 alineatul (3) litera (d), se elimină cuvintele „de aplicare”. |
51) |
Articolul 42 se modifică după cum urmează:
|
DREPTUL DE STABILIRE
52) |
La articolul 44 alineatul (2), la începutul primului paragraf se adaugă cuvintele „Parlamentul European”. |
53) |
La articolul 45 al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot …”. |
54) |
Articolul 47 se modifică după cum urmează:
|
55) |
Se introduce un articol 48a, care preia formularea articolului 294. |
SERVICIILE
56) |
Articolul 49 se modifică după cum urmează:
|
57) |
La articolul 50 al treilea paragraf, cuvântul „ţara” se înlocuiește cu „statul membru”, iar cuvintele „această ţară” se înlocuiesc cu „acest stat”. |
58) |
La articolul 52 alineatul (1), cuvintele „… Consiliul, la propunerea Comisiei, după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Parlamentului European, hotărăşte …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, după consultarea Comitetului Economic şi Social, hotărăsc …”. |
59) |
La articolul 53, cuvintele „… se declară dispuse să procedeze la liberalizarea …” se înlocuiesc cu „… depun eforturi pentru a proceda la liberalizarea …”. |
CAPITALURILE
60) |
La articolul 57 alineatul (2), cuvintele „… hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, Consiliul poate să adopte măsuri …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile …”, iar ultima teză a alineatulului (2) devine alineatul (3) cu următorul text: „(3) Prin derogare de la alineatul (2), numai Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri care reprezintă un regres în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe.” |
61) |
La articolul 58 se adaugă un alineat (4), nou, cu textul următor: „(4) În absența unor măsuri de aplicare a articolului 57 alineatul (3), Comisia sau, în absența unei decizii a Comisiei în termen de trei luni de la data solicitării statului membru în cauză, Consiliul poate adopta o decizie care să dispună ca măsurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru faţă de una sau mai multe ţări terţe să fie considerate conforme tratatelor, cu condiţia ca acestea să fie justificate în raport cu unul dintre obiectivele Uniunii şi compatibile cu buna funcţionare a pieţei interne. Consiliul hotărăşte în unanimitate, la solicitarea unui stat membru.” |
62) |
Articolul 60 devine articolul 61 H. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 64. |
SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE
63) |
Un titlu IV, cu denumirea „SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE” înlocuieşte titlul IV privind vizele, dreptul de azil, imigrarea şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor. Acest titlu cuprinde următoarele capitole:
|
DISPOZIŢII GENERALE
64) |
Articolul 61 se înlocuieşte cu capitolul 1 şi articolele 61-61 I următoare. De asemenea, articolul 61 înlocuiește articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, articolul 61 D înlocuiește articolul 36 din tratatul respectiv, articolul 61 E înlocuiește articolul 64 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 33 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, articolul 61 G înlocuiește articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 61 H preia formularea articolului 60 din acest din urmă tratat, după cum se precizează la punctul 62: „CAPITOLUL 1 DISPOZIŢII GENERALE Articolul 61 (1) Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre. (2) Uniunea asigură absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este întemeiată pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortisanţii ţărilor terţe. În înțelesul prezentului titlu, apatrizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe. (3) Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalităţii, a rasismului şi a xenofobiei, precum şi de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare şi de cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi competente, precum şi prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală şi, după caz, prin apropierea legislaţiilor penale. (4) Uniunea facilitează accesul la justiţie, în special pe baza principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă. Articolul 61 A Consiliul European defineşte orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie. Articolul 61 B Parlamentele naţionale asigură, cu privire la propunerile şi iniţiativele legislative prezentate în cadrul capitolelor 4 şi 5, respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Articolul 61 C Fără a aduce atingere articolelor 226, 227 și 228, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile de stabilire a condiţiilor în care statele membre, în colaborare cu Comisia, realizează o evaluare obiectivă şi imparţială a punerii în aplicare, de către autorităţile statelor membre, a politicilor Uniunii prevăzute în prezentul titlu, în special în scopul de a favoriza aplicarea deplină a principiului recunoaşterii reciproce. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la conţinutul şi rezultatele evaluării. Articolul 61 D În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 207, comitetul promovează coordonarea acţiunii autorităţilor competente ale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi implicați reprezentanţii organelor, ai oficiilor şi ai agenţiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la derularea acestor lucrări. Articolul 61 E Prezentul titlu nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care revin statelor membre pentru menţinerea ordinii publice şi pentru apărarea securităţii interne. Articolul 61 F Statele membre au libertatea de a organiza între ele şi sub autoritatea lor forme de cooperare şi de coordonare pe care le consideră oportune, între serviciile competente ale administraţiilor acestora care răspund de asigurarea securităţii naţionale. Articolul 61 G Consiliul adoptă măsuri în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile menţionate în prezentul titlu, precum şi între serviciile respective şi Comisie. Acesta hotărăşte la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului 61 I şi după consultarea Parlamentului European. Articolul 61 H În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul 61, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deţinute de acestea. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile pentru punerea în aplicare a cadrului prevăzut la primul paragraf. Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice. Articolul 61 I Actele menţionate în capitolele 4 şi 5, precum şi măsurile menţionate la articolul 61 G care asigură o cooperare administrativă în domeniile menţionate în aceste capitole, se adoptă:
|
CONTROLUL LA FRONTIERE, DREPTUL DE AZIL ŞI IMIGRAREA
65) |
Articolele 62-64 sunt înlocuite de capitolul 2 și articolele 62-63b următoare. Articolul 62 înlocuiește articolul 62, articolul 63 alineatele (1) și (2) înlocuiesc articolul 63 punctele 1 și 2, articolul 63 alineatul (3) înlocuiește articolul 64 alineatul (2) și articolul 63a înlocuiește articolul 63 punctele 3 și 4: „CAPITOLUL 2 POLITICI PRIVIND CONTROLUL LA FRONTIERE, DREPTUL DE AZIL ŞI IMIGRAREA Articolul 62 (1) Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte:
(2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:
(3) În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a facilita exercitarea dreptului menţionat la articolul 17 alineatul (2) litera (a), iar tratatele nu au prevăzut atribuţii în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta dispoziţii referitoare la paşapoarte, cărţi de identitate, permise de şedere sau oricare alt document asimilat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. (4) Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor acestora, în conformitate cu dreptul internaţional. Articolul 63 (1) Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenţia de la Geneva la 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor, precum şi cu alte tratate din domeniu. (2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:
(3) În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de resortisanţi din ţări terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European. Articolul 63a (1) Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală în statele membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi combaterea susţinută a acestora. (2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în următoarele domenii:
(3) Uniunea poate încheia cu ţări terţe acorduri privind readmisia, în ţările lor de origine sau de provenienţă, a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, de prezenţă sau de şedere pe teritoriul unuia dintre statele membre. (4) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (5) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanţilor unor ţări terţe, provenind din ţări terţe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariaţi sau pentru a desfăşura o activitate independentă. Articolul 63b Politicile Uniunii menţionate la prezentul capitol şi punerea în aplicare a acestora sunt reglementate de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentului capitol cuprind măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.” |
COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ
66) |
Articolul 65 se înlocuieşte cu capitolul 3 şi articolul 65, după cum urmează: „CAPITOLUL 3 COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ Articolul 65 (1) Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri, în special atunci când acestea sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne, care urmăresc să asigure:
(3) Prin derogare de la alineatul (2), măsurile privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere sunt stabilite de către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu o procedură legislativă specială. Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Propunerea menţionată la al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia nu se adoptă. În cazul în care nu există nicio opoziţie, Consiliul poate adopta respectiva decizie.” |
COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ
67) |
Articolul 66 este înlocuit de articolul 61 G după cum se precizează la punctul 64 și articolele 67-69 se abrogă. Se introduc capitolul 4şi articolele 69 A-69 E următoare. Articolele 69 A, 69 B și 69 D înlocuiesc articolul 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, după cum se precizează la articolul 1 punctul 51 din prezentul tratat: „CAPITOLUL 4 COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ Articolul 69 A (1) Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare şi include apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevăzute la alineatul (2) şi la articolul 69 B. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:
(2) În măsura în care este necesar pentru a facilita recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare, precum şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime. Aceste norme minime iau în considerare diferenţele existente între tradiţiile juridice şi sistemele de drept ale statelor membre. Acestea se referă la:
Adoptarea normelor minime prevăzute la prezentul alineat nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte un nivel mai ridicat de protecţie a persoanelor. (3) În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzut la alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc instituirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a institui o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. Articolul 69 B (1) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domenii ale criminalităţii de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună. Aceste domenii ale criminalităţii sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupţia, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică şi criminalitatea organizată. În funcţie de evoluţia criminalităţii, Consiliul poate adopta o decizie care să identifice alte domenii ale criminalităţii care îndeplinesc criteriile prevăzute la prezentul alineat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European. (2) În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedeşte indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin directive se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domeniul în cauză. Directivele se adoptă printr-o procedură legislativă ordinară sau specială identică cu cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului 61 I. (3) În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzută la alineatul (1) sau (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei cooperări consolidate pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. Articolul 69 C Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru a încuraja şi sprijini acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Articolul 69 D (1) Eurojust are misiunea de a susține şi consolida coordonarea şi cooperarea dintre autorităţile naţionale de cercetare şi urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitatecare afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, prin operaţiuni întreprinse de autorităţile statelor membre şi de Europol şi prin informaţii furnizate de acestea. În acest context, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Eurojust. Aceste atribuţii pot include:
Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, condiţiile de implicare a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale la evaluarea activităţilor Eurojust. (2) În cadrul urmăririlor penale prevăzute la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului 69 E, actele oficiale de procedură judiciară sunt îndeplinite de autorităţile naţionale competente. Articolul 69 E (1) Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European. În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de regulament să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în cazul realizării unui consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de regulament respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. (2) Parchetul European are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată, după caz în colaborare cu Europol, autorii şi coautorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1). Parchetul European exercită în faţa instanţelor competente ale statelor membre acțiunea publică în legătură cu aceste aceste infracţiuni. (3) Regulamentele prevăzute la alineatul (1) stabilesc statutul Parchetului European, condiţiile de exercitare a atribuţiilor acestuia, regulamentul de procedură aplicabil activităţilor sale, precum şi normele care reglementează admisibilitatea probelor şi normele aplicabile controlului jurisdicțional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale. (4) Consiliul European poate adopta, în acelaşi timp sau ulterior, o decizie de modificare a alineatului (1) în scopul extinderii atribuţiilor Parchetului European pentru a include combaterea criminalității grave de dimensiune transfrontalieră şi în scopul modificării corespunzătoare a alineatului (2) în ceea ce priveşte autorii şi coautorii infracţiunilor grave care afectează mai multe state membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European şi după consultarea Comisiei.” |
COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ
68) |
Se introduc capitolul 5 şi articolele 69 F, 69 G și 69 H după cum urmează. Articolele 69 F și 69 G înlocuiesc articolul 30 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent și articolul 69 H înlocuiește articolul 32 din tratatul respectiv, după cum se precizează la articolul 1 punctul 51 din prezentul tratat: „CAPITOLUL 5 COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ Articolul 69 F (1) Uniunea instituie o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor. (2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri referitoare la:
(3) Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate stabili măsurile privind cooperarea operativă între autorităţile prevăzute la prezentul articol. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de măsuri să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de măsuri respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. Procedura specifică prevăzută la al doilea şi al treilea paragraf nu se aplică actelor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen. Articolul 69 G (1) Europol are misiunea de a susține şi consolida acţiunea autorităţilor poliţieneşti şi a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum şi cooperarea acestora pentru prevenirea şi combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului şi a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. (2) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilește structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Europol. Aceste atribuţii pot include:
Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, procedura de control al activităţilor Europol de către Parlamentul European, la care parlamentele naţionale sunt asociate. (3) Orice acţiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfăşurată în cooperare cu autorităţile statului sau ale statelor membre al căror teritoriu este implicat şi cu acordul acestora. Aplicarea măsurilor coercitive este în sarcina exclusivă a autorităţilor naţionale competente. Articolul 69 H Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte condiţiile şi limitele în care autorităţile competente ale statelor membre prevăzute la articolele 69 A şi 69 F pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare şi cu acordul autorităţilor statului respectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European.” |
TRANSPORTURILE
69) |
La articolul 70, cuvântul „tratatului” se înlocuieşte cu „tratatelor”, iar cuvintele „statele membre urmăresc” se înlocuiesc cu „se urmăresc”. |
70) |
La articolul 71, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor: „(2) În cazul în care se adoptă măsurile prevăzute la alineatul (1), trebuie avute în vedere cazurile în care aplicarea lor ar putea afecta grav nivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni, precum şi exploatarea echipamentelor de transport.” |
71) |
La începutul articolului 72, cuvintele „…, şi exceptând cazul acordului unanim al Consiliului, …” se înlocuiesc cu „…, exceptând cazul adoptării în unanimitate de către Consiliu a unei măsuri prin care se acordă o derogare, …”. |
72) |
Articolul 75 se modifică după cum urmează:
|
73) |
La articolul 78, se adaugă următoarea teză: „La cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentului articol.” |
74) |
La articolul 79, fragmentul de teză „fără a aduce atingere atribuţiilor Comitetului Economic şi Social” se elimină. |
75) |
La articolul 80, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor: „(2) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili dispoziţiile corespunzătoare în domeniul transporturilor maritime şi aeriene. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor.” |
REGULI DE CONCURENŢĂ
76) |
La articolul 85, se adaugă un alineat (3), nou, cu textul următor: „(3) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament sau o directivă în temeiul articolului 83 alineatul (2) litera (b).” |
77) |
Articolul 87 se modifică după cum urmează:
|
78) |
La articolul 88, se adaugă un alineat (4), nou, cu textul următor: „(4) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu privire la care Consiliul, în temeiul articolului 89, a considerat că pot fi exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.” |
DISPOZIŢII FISCALE
79) |
La finalul articolului 93, cuvintele „… în termenul stabilit la articolul 14.” Se înlocuiesc cu „… şi pentru a evita denaturarea concurenţei.” |
APROPIEREA LEGISLAŢIILOR
80) |
Articolele 94 şi 95 se inversează. Articolul 94 se renumerotează 95, iar articolul 95 se renumerotează 94. |
81) |
Articolul 95, renumerotat 94, se modifică după cum urmează:
|
82) |
La articolul 94, renumerotat 95, se introduc la început cuvintele „Fără a se aduce atingere articolului 94”. |
83) |
La articolul 96 al doilea paragraf prima teză, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă directivele utile la propunerea Comisiei …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele utile …”. A doua teză se înlocuieşte cu „Pot fi adoptate orice alte măsuri utile prevăzute în tratate.”. |
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
84) |
Se introduce, ca ultim articol din titlul VI, un nou articol 97a, cu textul următor: „Articolul 97a În cadrul instituirii sau al funcţionării pieţei interne, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum şi la înfiinţarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii. Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte prin regulamente regimul lingvistic al titlurilor europene. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.” |
POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
85) |
Se introduce, ca prim articol din titlul VII, un articol 97b, care preia formularea articolului 4; acesta se modifică după cum urmează:
|
86) |
Articolul 99 se modifică după cum urmează:
|
DIFICULTĂŢI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE APROVIZIONAREA CU ANUMITE PRODUSE (ENERGIE)
87) |
La articolul 100, alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor: „(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.”; |
ALTE DISPOZIŢII – POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
88) |
La articolul 102, alineatul (2) se elimină, iar numerotarea primului alineat se elimină. |
89) |
La articolul 103, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor: „(2) Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate, dacă este necesar, să precizeze definiţiile privind aplicarea interdicţiilor prevăzute la articolele 101 şi 102, precum şi la prezentul articol.” |
PROCEDURA ÎN CAZ DE DEFICIT EXCESIV
90) |
Articolul 104 se modifică după cum urmează:
|
POLITICA MONETARĂ
91) |
Articolul 105 se modifică după cum urmează:
|
92) |
Articolul 106 se modifică după cum urmează:
|
93) |
Articolul 107 se modifică după cum urmează:
|
94) |
La articolul 109, fragmentul de teză „..., cel mai târziu la data instituirii SEBC,” se elimină. |
95) |
La articolul 110, primele patru paragrafe ale alineatului (2) se elimină. |
MĂSURI PRIVIND UTILIZAREA MONEDEI EURO
96) |
La articolul 111, textele alineatelor (1)-(3) şi (5) devin alineatele (1)-(4) ale articolului 188 O; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 174. Textul alineatului (4) devine alineatul (1) al articolului 115 C; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 100. |
97) |
Se introduce un articol 111a, cu textul următor: „Articolul 111a Fără a aduce atingere atribuţiilor Băncii Centrale Europene, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca monedă unică. Aceste măsuri sunt adoptate după consultarea Băncii Centrale Europene.”. |
DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE (UEM)
98) |
Textul articolului 112 devine articolul 245b și se modifică după cum se precizează la punctul 228. Textul articolului 113 devine articolul 245c. |
99) |
Articolul 114 se modifică după cum urmează:
|
DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO
100) |
Se introduc un nou capitol 3a şi noi articole, 115 A, 115 B şi 115C, cu textul următor: „CAPITOLUL 3a DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO Articolul 115 A (1) În scopul de a contribui la buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare şi în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatelor, Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura relevantă dintre cele prevăzute la articolele 99 și 104, cu excepţia procedurii prevăzute la articolul 104 alineatul (14), măsuri privind statele membre a căror monedă este euro pentru:
(2) La votul privind măsurile prevăzute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro. Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a). Articolul 115 B Condiţiile de organizare a reuniunilor miniştrilor statelor membre a căror monedă este euro se stabilesc prin Protocolul privind Eurogrupul. Articolul 115 C (1) Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar internaţional, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru Uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale competente. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene. (2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a asigura o reprezentare unificată în cadrul instituţiilor şi al conferinţelor financiare internaţionale. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene. (3) La votul privind măsurile prevăzute la alineatele (1) şi (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro. Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).” |
DISPOZIŢII TRANZITORII PRIVIND STATELE MEMBRE CARE FAC OBIECTUL UNEI DEROGĂRI
101) |
Articolul 116 se abrogă și se introduce un articol 116a, cu textul următor: „Articolul 116a (1) Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis că îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare «state membre care fac obiectul unei derogări». (2) Dispoziţiile tratatelor prevăzute în continuare nu se aplică statelor membre care fac obiectul unei derogări:
În consecinţă, la articolele menţionate la literele (a)-(j), prin «state membre» se înţelege statele membre a căror monedă este euro. (3) În conformitate cu capitolul IX din Statutul SEBC şi al BCE, statele membre care fac obiectul unei derogări şi băncile lor centrale naţionale sunt excluse de la drepturile şi obligaţiile din cadrul SEBC. (4) Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogări se suspendă la data adoptării de către Consiliu a măsurilor prevăzute la articolele enumerate la alineatul (2), precum şi în următoarele cazuri:
Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”. |
102) |
Articolul 117 se abrogă, cu excepția primelor cinci liniuțe de la alineatul (2) care devin primele cinci liniuțe de la alineatul (2) al articolului 118a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 103. Se introduce un articol 117a, cu textul următor:
|
103) |
Articolul 118 se abrogă. Se introduce un articol 118a, cu textul următor:
|
104) |
Se introduce un articol 118a, care preia formularea articolului 124 alineatul (1); acesta se modifică după cum urmează:
|
105) |
Articolul 119 se modifică după cum urmează:
|
106) |
Articolul 120 se modifică după cum urmează:
|
107) |
La articolul 121, alineatul (1) devine alineatul (1) al articolului 117a acesta se modifică după cum se precizează la punctul 102. Restul articolului 121 se abrogă. |
108) |
La articolul 122, alineatul (2) a doua teză devine alineatul (2) primul paragraf din articolul 117a; aceasta se modifică după cum se precizează la punctul 102. Restul articolului 122 se abrogă. |
109) |
La articolul 123, alineatul (3) devine alineatul (1) din articolul 118a, iar alineatul (5) devine alineatul (3) din articolul 117a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 103, respectiv la punctul 102. Restul articolului 123 se abrogă. |
110) |
La articolul 124, alineatul (1) devine noul articol 118b; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 104. Restul articolului 124 se abrogă. |
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
111) |
La articolul 125, cuvintele „şi la articolul 2 din prezentul tratat” se elimină. |
TITLURI CARE SE TRANSLATEAZĂ
112) |
Titlul IX intitulat „POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ” şi articolele 131 şi 133 devin titlul II din partea a cincea privind acţiunea externă a Uniunii, respectiv articolele 188 B şi 188 C. Articolul 131 se modifică după cum se precizează la punctul 157, iar articolul 133 se înlocuieşte cu articolul 188 C. Articolele 132 şi 134 se abrogă. |
113) |
Titlul X intitulat „COOPERAREA VAMALĂ” şi articolul 135 devin capitolul 1a, în cadrul titlului Ia cu denumirea „Libera circulaţie a mărfurilor”, respectiv articolul 27a, după cum se precizează la punctul 45. |
POLITICA SOCIALĂ
114) |
Denumirea titlului XI „POLITICA SOCIALĂ, EDUCAŢIA, FORMAREA PROFESIONALĂ ŞI TINERETUL” se înlocuieşte cu denumirea următoare: „POLITICA SOCIALĂ” și este renumerotat IX; denumirea „Capitolul 1–Dispoziţii sociale” se elimină. |
115) |
Se introduce un nou articol 136a cu textul următor: „Articolul 136a Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia. Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă contribuie la dialogul social.” |
116) |
Articolul 137 se modifică după cum urmează:
|
117) |
La articolul 138 alineatul (4) prima teză, cuvintele „Cu ocazia acestei consultări, ...” se înlocuiesc cu „Cu ocazia consultărilor menţionate la alineatele (2) şi (3), ...”, iar la a doua teză, cuvintele „Durata procedurii” se înlocuiesc cu „Durata acestui proces”. |
118) |
Articolul 139 alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
119) |
La articolul 140 se adaugă următorul fragment de teză la finalul celui de-al doilea paragraf: „…în special prin iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.” |
120) |
La articolul 143, al doilea paragraf se elimină. |
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
121) |
Capitolul 2 este renumerotat ca „TITLUL X”. |
122) |
La articolul 148, cuvintele „deciziile de aplicare privind” se înlocuiesc cu „regulamentele de aplicare privind”. |
EDUCAŢIA, FORMAREA PROFESIONALĂ, TINERETUL ŞI SPORTUL
123) |
Capitolul 3 este renumerotat ca „TITLUL XI”, iar cuvintele „ŞI TINERETUL” se înlocuiesc cu „, TINERETUL ŞI SPORTUL”. |
124) |
Articolul 149 se modifică după cum urmează:
|
125) |
La articolul 150, la finalul alineatului (4) se adaugă următorul fragment de teză: „şi Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.” |
CULTURA
126) |
Articolul 151 alineatul (5) se modifică după cum urmează:
|
SĂNĂTATEA PUBLICĂ
127) |
Articolul 152 se modifică după cum urmează:
|
PROTECŢIA CONSUMATORILOR
128) |
La articolul 153, alineatul (2) devine articolul 6a; iar alineatele (3), (4) şi (5) se renumerotează (2), (3) și, respectiv, (4). |
INDUSTRIA
129) |
Articolul 157 se modifică după cum urmează:
|
COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ
130) |
Denumirea titlului XVII se înlocuieşte cu denumirea: „COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ”. |
131) |
Articolul 158 se modifică după cum urmează:
|
132) |
La articolul 159 al doilea paragraf, cuvintele „economice şi sociale” se înlocuiesc cu „economice, sociale şi teritoriale”. |
133) |
Articolul 161 se modifică după cum urmează:
|
134) |
La articolul 162 primul paragraf, cuvintele „Deciziile de aplicare” se înlocuiesc cu cuvintele „Regulamentele de aplicare”, iar verbul se conjugă în consecinţă; |
CERCETAREA ŞI DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ
135) |
În denumirea titlului XVIII se introduc cuvintele „ŞI SPAŢIUL”. |
136) |
Articolul 163 se modifică după cum urmează:
|
137) |
La articolul 165, la finalul alineatului (2) se adaugă următorul text: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.” |
138) |
Articolul 166 se modifică după cum urmează:
|
139) |
La articolul 167, cuvântul „Consiliul” se înlocuieşte cu „Uniunea”. |
140) |
La articolul 168 al doilea paragraf, cuvântul „Consiliul” se înlocuieşte cu „Uniunea”. |
141) |
La articolul 170 al doilea paragraf, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”. |
SPAŢIUL
142) |
Se introduce un articol nou 172a: „Articolul 172a (1) În scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precum şi pentru punerea în aplicare a politicilor sale, Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului. În acest scop, aceasta poate promova iniţiative comune, poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaţiului. (2) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare, care pot lua forma unui program spaţial european, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (3) Uniunea stabileşte orice relaţie utilă cu Agenţia Spaţială Europeană. (4) Prezentul articol nu aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul titlu.” |
MEDIUL (SCHIMBAREA CLIMATICĂ)
143) |
Articolul 174 se modifică după cum urmează:
|
144) |
Articolul 175 se modifică după cum urmează:
|
TITLURI CARE SE TRANSLATEAZĂ
145) |
Titlul XX cu denumirea „COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE” şi articolele 177, 179, 180 și 181 devin partea a cincea titlul III capitolul 1, privind acţiunea externă a Uniunii și, respectiv, articolele 188 D-188 G; aceste articole se modifică după cum se precizează la punctele 161-164. Articolul 178 se abrogă. |
146) |
Titlul XXI cu denumirea „COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE” şi articolul 181 A devin capitolul 2 titlul III partea a cincea, privind acţiunea externă a Uniunii și, respectiv, noul articol 188 H; acest articol se modifică după cum se precizează la punctul 166. |
ENERGIA
147) |
Titlul XX se înlocuieşte cu un nou titlu şi un nou articol 176 A cu textul următor: „TITLUL XX ENERGIA Articolul 176 A (1) În contextul instituirii şi al funcţionării pieţei interne şi din perspectiva necesităţii de a conserva şi îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în domeniul energiei urmăreşte, în spiritul solidarităţii între statele membre,:
(2) Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii ale tratatelor, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Aceste măsuri se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor. Acestea nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili condiţiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie, fără a aduce atingere articolului 175 alineatul (2) litera (c). (3) Prin derogare de la alineatul (2), Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, stabileşte măsurile menţionate la alineatul respectiv, în cazul în care acestea sunt în principal de natură fiscală.” |
TURISMUL
148) |
Titlul XXI se înlocuieşte cu un nou titlu şi un nou articol 176 B cu textul următor: „TITLUL XXI TURISMUL Articolul 176 B (1) Uniunea completează acţiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivităţii întreprinderilor Uniunii în acest sector. În acest scop, acţiunea Uniunii urmărește:
(2) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile speciale destinate să completeze acţiunile întreprinse în statele membre, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la prezentul articol, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.” |
PROTECŢIA CIVILĂ
149) |
Se introduc un nou titlu XXII şi un nou articol 176 C, cu textul următor: „TITLUL XXII PROTECŢIA CIVILĂ Articolul 176 C (1) Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de om şi de protecţie împotriva acestora. Acţiunea Uniunii urmăreşte:
(2) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”. |
COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ
150) |
Se introduc un nou titlu XXIII şi un nou articol 176 D, cu textul următor: „TITLUL XXIII COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ Articolul 176 D (1) Punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii de către statele membre, care este esenţială pentru buna funcţionare a Uniunii, constituie o chestiune de interes comun. (2) Uniunea poate sprijini eforturile statelor membre pentru îmbunătăţirea capacităţii lor administrative de punere în aplicare a dreptului Uniunii. Această acţiune poate consta, în special, în facilitarea schimburilor de informaţii şi de funcţionari publici, precum şi în sprijinirea programelor de formare. Niciun stat membru nu este obligat să recurgă la acest sprijin. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare în acest scop, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (3) Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a pune în aplicare dreptul Uniunii, nici atribuţiilor şi îndatoririlor Comisiei. De asemenea, acesta nu aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, care prevăd o cooperare administrativă între statele membre, precum şi între acestea şi Uniune.” |
ASOCIEREA ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR DE PESTE MĂRI
151) |
La articolul 182, la finalul primului paragraf, cuvintele „la prezentul tratat” se elimină. |
152) |
La articolul 186, fragmentul final de teză „... va fi reglementată prin convenţii ulterioare, care necesită unanimitatea statelor membre.” se înlocuieşte cu „... este reglementată prin actele adoptate în conformitate cu articolul 187.”. |
153) |
La articolul 187, cuvintele „hotărând în unanimitate” se înlocuiesc cu „hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei”, iar la finalul articolului se adaugă următorul text: „În cazul în care dispoziţiile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.”. |
ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII
154) |
Se introduce o nouă parte a cincea. Aceasta are denumirea „ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII” şi conţine titlurile şi capitolele următoare:
|
DISPOZIŢII GENERALE
155) |
Se introduc un nou titlu I şi un nou articol 188 A, cu textul următor: „TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII Articolul 188 A Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentei părţi, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară conform dispoziţiilor generale prevăzute în titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană.” |
POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ
156) |
Se introduce un titlu II, intitulat „POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ”, care preia denumirea titlului IX din partea a treia. |
157) |
Se introduce un articol 188 B, care preia formularea articolului 131; acesta se modifică după cum urmează:
|
158) |
Se introduce un articol 188 C, care înlocuieşte articolul 133: „Articolul 188 C (1) Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburile de mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care şi cele care se adoptă în caz de dumping şi de subvenţii. Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. (2) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună. (3) În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică articolul 188 N, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului articol. Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Consiliului şi Comisiei le revine răspunderea să asigure compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi normele interne ale Uniunii. Aceste negocieri sunt desfășurate de Comisie, în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune şi cu respectarea directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raportează periodic comitetului special şi Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor. (4) Pentru negocierea şi încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Pentru negocierea şi încheierea unui acord în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, precum şi în cel al investiţiilor străine directe, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea de norme interne. Consiliul hotărăşte, de asemenea în unanimitate, negocierea şi încheierea de acorduri:
(5) Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transporturilor sunt reglementate în partea a treia titlul V şi la articolul 188 N. (6) Exercitarea competenţelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitării competenţelor între Uniune şi statele membre şi nu implică armonizarea dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative ale statelor membre în măsura în care tratatele exclud o astfel de armonizare.” |
COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE
159) |
Se introduce un titlu III cu denumirea „COOPERAREA CU ŢĂRILE TERŢE ŞI AJUTORUL UMANITAR” |
160) |
Se introduce un capitol 1 „COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE”, care preia denumirea titlului XX din partea a treia. |
161) |
Se introduce un articol 188 D, care preia formularea articolului 177; acesta se modifică după cum urmează:
|
162) |
Se introduce un articol 188 E, care preia formularea articolului 179; acesta se modifică după cum urmează:
|
163) |
Se introduce un articol 188 F, care preia formularea articolului 180; acesta se modifică după cum urmează: La începutul alineatului (1), se introduce următorul fragment de teză: „Pentru a favoriza complementaritatea şi eficacitatea acţiunilor lor, Uniunea ...”. |
164) |
Se introduce un articol 188 G, care preia formularea articolului 181; a doua teză din primul paragraf şi al doilea paragraf se elimină. |
COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE
165) |
Se introduce un capitol 2 cu denumirea „COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE”, care preia denumirea titlului XXI din partea a treia. |
166) |
Se introduce un articol 188 H, care preia formularea articolului 181 A; acesta se modifică după cum urmează:
|
167) |
Se introduce un nou articol 188 I, cu textul următor: „Articolul 188 I În cazul în care situaţia dintr-o ţară terţă necesită o asistenţă financiară cu caracter urgent din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă deciziile necesare.” |
AJUTORUL UMANITAR
168) |
Se introduc un nou capitol 3 şi un nou articol 188 J, cu textul următor: „CAPITOLUL 3 AJUTORUL UMANITAR Articolul 188 J (1) Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Aceste acţiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistenţă şi ajutor populației din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc. (2) Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi cu principiile imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării. (3) Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii. (4) Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi la articolul 10 A din Tratatul privind Uniunea Europeană. Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale. (5) Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc statutul şi modalităţile de funcţionare a acestuia. (6) Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi a complementarităţii mecanismelor de ajutor umanitar ale Uniunii şi ale statelor naţionale. (7) Uniunea asigură ca acţiunile sale umanitare sunt coordonate şi coerente cu cele ale organizaţiilor şi ale organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.” |
MĂSURILE RESTRICTIVE
169) |
Se introduc un titlu IV şi un articol 188 K, care înlocuiesc articolul 301, cu textul următor: „TITLUL IV MĂSURILE RESTRICTIVE Articolul 188 K (1) În cazul în care o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede întreruperea sau restrângerea, totală sau parțială, a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a Comisiei, adoptă măsurile necesare. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta. (2) În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal. (3) Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.” |
ACORDURI INTERNAŢIONALE
170) |
După articolul 188 K, se introduce un titlu V cu denumirea „ACORDURILE INTERNAŢIONALE”. |
171) |
Se introduce articolul 188 L cu textul următor: „Articolul 188 L (1) Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora. (2) Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.” |
172) |
Se introduce un articol 188 M, care preia formularea articolului 310. Cuvintele „unul sau mai multe state” se înlocuiesc cu „una sau mai multe ţări terţe”. |
173) |
Se introduce un articol 188 N, care înlocuieşte articolul 300, cu textul următor: „Articolul 188 N (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului 188 C, acordurile dintre Uniune şi ţări terţe sau organizaţii internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos. (2) Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea şi încheie acordurile. (3) Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă şi de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor şi desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau şeful echipei de negociatori a Uniunii. (4) Consiliul poate adresa directive negociatorului şi poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet. (5) Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului şi, după caz, de aplicare a sa cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare. (6) Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului. Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:
(7) Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) şi (9), la încheierea unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificarea acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism creat prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale. (8) Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum şi în cazul acordurilor de asociere şi al acordurilor prevăzute la articolul 188 H cu statele candidate la aderare. Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate în ceea ce priveşte acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; decizia privind încheierea acestui acord intră în vigoare după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale. (9) Consiliul, la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, adoptă o decizie privind suspendarea aplicării unui acord şi de stabilire a poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului. (10) Parlamentul European este informat de îndată şi pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii. (11) Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate obține avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile tratatelor. În cazul unui aviz negativ al Curţii, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.” |
174) |
Se introduce un articol 188 O, care preia formularea alineatelor (1)-(3) şi (5) din articolul 111, iar ultimele două teze din alineatul (1) devin al doilea paragraf din alineatul menţionat; acesta se modifică după cum urmează:
|
RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI DELEGAŢII ALE UNIUNII
175) |
Se introduc un titlu VI şi articolele 188 P şi 188 Q, articolul 188 P înlocuind articolele 302-304, după cum urmează: „TITLUL VI RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI DELEGAŢII ALE UNIUNII Articolul 188 P (1) Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu organele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Uniunea asigură, de asemenea, legăturile oportune cu alte organizaţii internaţionale. (2) Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei le revine responsabilitatea de a pune în aplicare dispoziţiile prezentului articol. Articolul 188 Q (1) Delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângă organizaţiile internaţionale asigură reprezentarea Uniunii. (2) Delegaţiile Uniunii se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Delegaţiile acţionează în strânsă cooperare cu misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre.” |
CLAUZA DE SOLIDARITATE
176) |
Se introduc un nou titlu VII şi un nou articol 188 R, cu textul următor: „TITLUL VII CLAUZA DE SOLIDARITATE Articolul 188 R (1) Uniunea şi statele sale membre acţionează în comun, în spiritul solidarităţii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţie de statele membre, pentru:
(2) În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui catastrofe naturale ori provocate de om, celelalte state membre îi oferă asistență la solicitarea autorităţilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordonează în cadrul Consiliului. (3) Modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a prezentei clauze de solidaritate sunt definite printr-o decizie adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei şi a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. În cazul în care această decizie are implicaţii în domeniul apărării, Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 15b alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Parlamentul European este informat. În cadrul prezentului alineat şi fără a aduce atingere articolului 207, Consiliul este asistat de Comitetul Politic şi de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate şi de apărare comune, şi de comitetul prevăzut la articolul 61 D, care îi prezintă, după caz, avize comune. (4) Pentru a permite Uniunii şi statelor membre să acţioneze în mod eficient, Consiliul European procedează periodic la evaluarea ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.” |
DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE ŞI FINANCIARE
177) |
Partea a cincea se renumerotează ca „PARTEA A ȘASEA”, iar denumirea acesteia se înlocuieşte cu „DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE ŞI FINANCIARE”. |
PARLAMENTUL EUROPEAN
178) |
Articolul 189 se abrogă. |
179) |
Articolul 190 se modifică după cum urmează:
|
180) |
La articolul 191, primul paragraf se elimină. La al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251, stabilește” se înlocuiesc cu „Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc…”, iar cuvintele „menționate la articolul 8 A alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană” se introduc după „la nivel european”. |
181) |
La articolul 192, primul paragraf se elimină; la al doilea paragraf, cuvintele „membrilor săi” se înlocuiesc cu „membrilor care îl compun”, iar la finalul paragrafului se adaugă teza următoare: „În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale.”. |
182) |
Articolul 193 se modifică după cum urmează:
|
183) |
Articolul 195 se modifică după cum urmează:
|
184) |
La articolul 196, al doilea paragraf, cuvintele „în sesiune extraordinară” se înlocuiesc cu „în perioada de sesiune extraordinară”, iar cuvintele „membrilor săi” se înlocuiesc cu „membrilor care îl compun”. |
185) |
Articolul 197 se modifică după cum urmează:
|
186) |
La articolul 198 primul paragraf, cuvântul „absolută” se elimină. |
187) |
La articolul 199 al doilea paragraf, cuvintele „... condiţiile prevăzute de acest regulament” se înlocuiesc cu „... condiţiile prevăzute în tratate şi de acest regulament.”. |
188) |
La articolul 201, al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „În cazul în care moţiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate şi de către majoritatea membrilor care compun Parlamentul European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei. Aceştia rămân în funcţie şi continuă să gestioneze afacerile curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligaţi să demisioneze colectiv din funcţiile lor.” |
CONSILIUL EUROPEAN
189) |
Se introduc noua secţiune 1a şi noile articole 201a şi 201b, cu textul următor: „SECŢIUNEA 1a CONSILIUL EUROPEAN Articolul 201a (1) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din partea unui singur alt membru. În cazul în care hotărăşte cu majoritate calificată, Consiliului European i se aplică articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 205 alineatul (2) din prezentul tratat. În cazul în care Consiliul European se pronunţă prin vot, preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participă la vot. Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deliberărilor Consiliului European pentru care este necesară unanimitatea. (2) Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat. (3) Consiliul European hotărăşte cu majoritate simplă în chestiuni de procedură, precum şi pentru adoptarea regulamentului de procedură. (4) Consiliul European este asistat de Secretariatul General al Consiliului. Articolul 201b Consiliul European adoptă cu majoritate calificată:
|
CONSILIUL
190) |
Articolele 202 şi 203 se abrogă. |
191) |
Articolul 205 se modifică după cum urmează:
|
192) |
Articolul 207 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 207 (1) Un comitet constituit din reprezentanţii permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului şi de executarea mandatelor care îi sunt încredinţate de către acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului. (2) Consiliul este asistat de Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general numit de Consiliu. Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în privinţa organizării Secretariatului General. (3) Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum şi în privinţa adoptării regulamentului său de procedură.” |
193) |
La articolul 208, se adaugă următoarea teză la finalul articolului: „În cazul în care Comisia nu prezintă nicio propunere, aceasta comunică motivele Consiliului.”. |
194) |
La articolul 209, cuvintele „cu avizul” se înlocuiesc cu „după consultarea”. |
195) |
Articolul 210 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 210 Consiliul stabileşte salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui Consiliului European, ale preşedintelui Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, ale membrilor Comisiei, ale preşedinţilor, membrilor şi grefierilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi ale secretarului general al Consiliului. Consiliul stabileşte, de asemenea, toate indemnizaţiile care ţin loc de remuneraţie.” |
COMISIA
196) |
Articolul 211 se abrogă. Se introduce un articol 211a cu textul următor: „Articolul 211a În conformitate cu articolul 9 D alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaţie stabilit în unanimitate de către Consiliul European, care se întemeiază pe următoarele principii:
|
197) |
Articolul 212 devine un nou alineat (2) al articolului 218. |
198) |
La articolul 213, alineatul (1) se elimină, iar alineatul (2) rămâne nenumerotat; primele două paragrafe ale acestuia se unifică şi se citesc după cum urmează: „Membrii Comisiei se abţin de la orice act incompatibil cu natura funcţiilor lor. Statele membre respectă independenţa acestora şi nu încearcă să îi influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor.” |
199) |
Articolul 214 se abrogă. |
200) |
Articolul 215 se modifică după cum urmează:
|
201) |
La articolul 217, alineatele (1), (3) şi (4) se elimină, iar alineatul (2) rămâne nenumerotat. Prima teză a acestuia se înlocuieşte cu textul următor: „Fără a aduce atingere articolului 9 E alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, responsabilităţile care îi revin Comisiei sunt structurate şi repartizate între membrii săi de către preşedinte, în conformitate cu articolul 9 D alineatul (6) din respectivul tratat.”. |
202) |
La articolul 218, alineatul (1) se elimină; alineatul (2) se renumerotează (1), iar cuvintele „în condiţiile prevăzute de prezentul tratat” se elimină. Se introduce un alineat (2), care preia formularea articolului 212. |
203) |
La articolul 219 primul paragraf, cuvintele „numărului de membri prevăzut la articolul 213” se înlocuiesc cu „membrilor săi”, iar al doilea paragraf se înlocuieşte cu „Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedură al acesteia.” |
CURTEA DE JUSTIŢIE
204) |
În denumirea secţiunii 4 se adaugă cuvintele „A UNIUNII EUROPENE”. |
205) |
Articolul 220 se abrogă. |
206) |
La articolul 221, primul paragraf se elimină. |
207) |
La articolul 223, la finalul primului paragraf se adaugă cuvintele „..., după consultarea comitetului prevăzut la articolul 224a.”. |
208) |
La articolul 224 primul paragraf, se elimină prima teză, iar cuvintele „ai Tribunalului” se introduc după „Numărul de judecători ...”. La al doilea paragraf, la finalul celei de-a doua teze se adaugă cuvintele „..., după consultarea comitetului prevăzut la articolul 224a.”. |
209) |
Se introduce un nou articol 224a, cu textul următor: „Articolul 224a Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a exercita funcţiile de judecător şi avocat general în cadrul Curţii de Justiţie şi al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 223 şi 224. Comitetul este format din şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului, dintre membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti reputaţi, dintre care unul este propus de Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie care stabileşte regulamentul de funcţionare al acestui comitet, precum şi o decizie prin care sunt desemnaţi membrii comitetului. Comitetul hotărăşte la iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie.”. |
210) |
La articolul 225 alineatul (1) primul paragraf prima teză, cuvintele „…care sunt atribuite unei camere jurisdicţionale şi a celor…” se înlocuiesc cu „… care sunt atribuite unui tribunal specializat, instituit în conformitate cu articolul 225A şi a celor…”, iar la alineatul (2) primul paragraf, cuvintele „instituite în conformitate cu articolul 225A” se elimină. |
211) |
Articolul 225A se modifică după cum urmează:
|
212) |
Articolul 228 se modifică după cum urmează:
|
213) |
La articolul 229A, cuvintele „... Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, ...” se înlocuiesc cu „... Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, ...”, iar cuvintele „titluri comunitare de proprietate industrială” se înlocuiesc cu „titluri comunitare de proprietate intelectuală”. Ultima teză se înlocuieşte cu textul următor: „Respectivele dispoziţii intră în vigoare după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.”. |
214) |
Articolul 230 se modifică după cum urmează:
|
215) |
La articolul 231, al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „Cu toate acestea, Curtea indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile.”. |
216) |
Articolul 232 se modifică după cum urmează:
|
217) |
La articolul 233 primul paragraf, cuvintele „sau instituţiile” se elimină, iar verbul se conjugă în consecinţă; al treilea paragraf se elimină. |
218) |
La articolul 234 primul paragraf litera (b), se elimină cuvintele „şi de BCE” și litera (c). La finalul articolului se adaugă următorul paragraf: „În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen.” |
219) |
La articolul 235, trimiterea la articolul 288 al doilea paragraf se înlocuieşte cu o trimitere la articolul 288 al doilea şi al treilea paragraf. |
220) |
Se introduce un nou articol 235a, cu textul următor: „Articolul 235a Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în privinţa legalităţii unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu în temeiul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană numai la solicitarea statului membru care face obiectul unei constatări a Consiliului European sau a Consiliului şi numai în privinţa respectării dispoziţiilor de procedură prevăzute de respectivul articol. Această cerere trebuie prezentată în termen de o lună de la data respectivei constatări. Curtea hotărăşte în termen de o lună de la data cererii.”. |
221) |
La articolul 236, cuvintele „... prin Statut sau care rezultă din regimul care se aplică acestora din urmă …” se înlocuiesc cu „... prin Statutul funcţionarilor Uniunii şi regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii …”. |
222) |
La articolul 237 litera (d), la a doua teză, după cuvântul „Consiliul” se introduce cuvântul „guvernatorilor”. |
223) |
Se adaugă următoarele noi articole 240a şi 240b, cu textul următor: „Articolul 240a Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă în ceea ce priveşte dispoziţiile privind politica externă şi de securitate comună, nici în ceea ce priveşte actele adoptate în temeiul acestora. Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispoziţiilor articolului 25b din Tratatul privind Uniunea Europeană şi să se pronunţe în ceea ce priveşte acţiunile formulate în condiţiile prevăzute la articolul 230 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalităţii deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Articolul 240b În exercitarea atribuţiilor sale privind dispoziţiile părții a treia titlul IV capitolele 4 şi 5, referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă să verifice legalitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor efectuate de poliţie sau de alte servicii de aplicare a legii într-un stat membru şi nici să hotărască cu privire la exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre în vederea menţinerii ordinii publice şi a apărării securităţii interne.” |
224) |
Articolul 241 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 241 Sub rezerva expirării termenului prevăzut la articolul 230 al cincilea paragraf, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituţie, un organ, un oficiu sau o agenţie a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 230 al doilea paragraf pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene inaplicabilitatea acestui act.”. |
225) |
La articolul 242 a doua teză, după „Curtea” se elimină cuvintele „de Justiţie”. |
226) |
La articolul 245, al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot modifica dispoziţiile Statutului, cu excepţia titlului I şi a articolului 64. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie.”. |
BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
227) |
Se introduc secţiunea 4a şi articolul 245a, cu textul următor: „SECŢIUNEA 4a BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ Articolul 245a (1) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale («SEBC»). Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii. (2) SEBC este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Obiectivul principal al SEBC îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia. (3) Banca Centrală Europeană are personalitate juridică. Aceasta este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competențelor şi în administrarea finanţelor sale. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre, respectă această independenţă. (4) Banca Centrală Europeană adoptă măsurile necesare îndeplinirii misiunilor sale în conformitate cu articolele 105-111a şi cu articolul 115 C şi cu condiţiile prevăzute în Statutul SEBC şi al BCE. Statele membre a căror monedă nu este euro, precum şi băncile lor centrale, îşi păstrează competenţele în domeniul monetar, în conformitate cu articolele menţionate. (5) În domeniile în care are atribuţii, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii, precum şi asupra oricărui proiect de reglementare la nivel naţional şi poate emite avize.” |
228) |
Se introduce un articol 245b, care preia formularea articolului 112; acesta se modifică după cum urmează:
|
229) |
Se introduce un articol 245c, care preia formularea articolului 113. |
CURTEA DE CONTURI
230) |
La finalul articolului 246 se introduce cuvântul „Uniunii” şi se adaugă un nou paragraf al doilea, cu textul următor: „Curtea de Conturi este formată din câte un resortisant din fiecare stat membru. Membrii săi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.” |
231) |
Articolul 247 se modifică după cum urmează:
|
232) |
La articolul 248, cuvintele „organism creat” se înlocuiesc cu „organ, oficiu sau agenţie înfiinţată”, la singular sau la plural, după caz. |
ACTELE JURIDICE ALE UNIUNII
233) |
Denumirea capitolului 2 se înlocuieşte cu denumirea următoare: „ACTELE JURIDICE ALE UNIUNII, PROCEDURILE DE ADOPTARE ŞI ALTE DISPOZIŢII”. |
234) |
Înaintea articolului 249, se introduce o secţiune 1, cu textul următor: |
235) |
Articolul 249 se modifică după cum urmează:
|
236) |
Se adaugă următoarele noi articole 249 A-249 D, cu textul următor: „Articolul 249 A (1) Procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul European şi Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei. Această procedură este definită la articolul 251. (2) În cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o procedură legislativă specială. (3) Actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative. (4) În cazurile specifice prevăzute în tratate, actele legislative se pot adopta la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curţii de Justiţie sau a Băncii Europene de Investiţii. Articolul 249 B (1) Un act legislativ poate delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ. Actele legislative definesc în mod expres obiectivele, conţinutul, domeniul de aplicare şi durata delegării de competenţe. Elementele esenţiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate actului legislativ şi nu pot face, prin urmare, obiectul delegării de competenţe. (2) Actele legislative stabilesc în mod expres condiţiile de aplicare a delegării; aceste condiţii pot fi următoarele:
În înțelesul literelor (a) şi (b), Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun, iar Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. (3) În titlul actelor delegate se introduce adjectivul «delegat» sau «delegată». Articolul 249 C (1) Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii. (2) În cazul în care sunt necesare condiţii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisiei competențe de executare sau, în cazuri speciale şi temeinic justificate, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 11 şi 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliului. (3) În înțelesul alineatului (2), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc, în prealabil, normele şi principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie. (4) În titlul actelor de punere în aplicare se introduc cuvintele «de punere în aplicare». Articolul 249 D Consiliul adoptă recomandări. Acesta hotărăşte, la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care tratatele prevăd că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăşte în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii. Comisia, precum şi Banca Centrală Europeană în cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptă recomandări.” |
PROCEDURI DE ADOPTARE A ACTELOR ŞI ALTE DISPOZIŢII
237) |
Înaintea articolului 250 se introduce o secţiune 2, cu denumirea „PROCEDURI DE ADOPTARE A ACTELOR ŞI ALTE DISPOZIŢII”; |
238) |
La articolul 250, alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor: „(1) În cazul în care, în temeiul tratatelor, Consiliul hotărăşte la propunerea Comisiei, acesta poate modifica propunerea numai hotărând în unanimitate, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 251 alineatele (10) și (13), la articolele 268, 270a, 272 şi la articolul 273 al doilea paragraf.”. |
239) |
Articolul 251 se modifică după cum urmează:
|
240) |
Articolul 252 se abrogă. Se introduce un nou articol 252a cu textul următor: „Articolul 252a Parlamentul European, Consiliul şi Comisia se consultă reciproc şi organizează, de comun acord, condiţiile cooperării lor. În acest scop, acestea pot, cu respectarea tratatelor, să încheie acorduri interinstituţionale care pot avea un caracter obligatoriu.” |
241) |
Articolul 253 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 253 În cazul în care tratatele nu prevăd tipul actului care trebuie adoptat, instituţiile îl aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile şi a principiului proporţionalităţii. Actele juridice se motivează şi fac trimitere la propunerile, iniţiativele, recomandările, cererile sau avizele prevăzute în tratate. În cazul în care examinează un proiect de act legislativ, Parlamentul European şi Consiliul se abţin de la adoptarea de acte care nu au fost prevăzute de procedura legislativă aplicabilă domeniului respectiv.” |
242) |
Articolul 254 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 254 (1) Actele legislative adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului. Actele legislative adoptate în conformitate cu o procedură legislativă specială se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat. Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicare. (2) Actele fără caracter legislativ, adoptate sub formă de regulamente, directive şi decizii, în cazul în care acestea din urmă nu indică destinatarii, se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat. Regulamentele şi directivele care se adresează tuturor statelor membre, precum şi deciziile, în cazul în care acestea nu indică destinatarii, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la data publicării. Celelalte directive, precum şi deciziile care se adresează unui destinatar se notifică destinatarilor lor şi produc efecte prin această notificare.” |
243) |
Se introduce un nou articol 254a, cu textul următor: „Articolul 254a (1) În îndeplinirea misiunilor lor, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii sunt susținute de o administraţie europeană transparentă, eficientă şi independentă. (2) În scopul respectării Statutului şi a regimului adoptate în temeiul articolului 283, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc dispoziţiile necesare.” |
244) |
Articolul 255 devine articolul 16 A; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 28. |
245) |
La articolul 256 primul paragraf, cuvintele „Deciziile Consiliului sau ale Comisiei care impun …” se înlocuiesc cu „Actele Consiliului, ale Comisiei sau ale Băncii Centrale Europene care impun …”. |
ORGANELE CONSULTATIVE
246) |
Se introduc un nou capitol 3 şi un nou articol 256a, cu textul următor, capitolele 3 şi 4 devenind secţiunea 1 şi, respectiv, secţiunea 2, iar capitolul 5 se renumerotează 4: „CAPITOLUL 3 ORGANELE CONSULTATIVE ALE UNIUNII Articolul 256a (1) Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social și de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative. (2) Comitetul Economic şi Social este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, salariale şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile, în special din domeniile socio-economic, civic, profesional şi cultural. (3) Comitetul Regiunilor este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale care sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în faţa unei adunări alese. (4) Mandatul membrilor Comitetului Economic şi Social și ai Comitetului Regiunilor nu este imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii. (5) Normele menţionate la alineatele (2) şi (3) referitoare la natura compunerii acestor Comitete sunt revizuite periodic de Consiliu, pentru a ţine seama de evoluţia economică, socială şi demografică a Uniunii. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă decizii în acest scop.” |
COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL
247) |
Articolele 257 şi 261 se abrogă. |
248) |
La articolul 258, al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul paragraf: „Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului.” |
249) |
Articolul 259 se modifică după cum urmează:
|
250) |
La articolul 260 primul paragraf, cuvintele „doi ani” se înlocuiesc cu „doi ani şi jumătate”, iar la al treilea paragraf, înaintea cuvântului „Consiliului” se introduc cuvintele „Parlamentului European, a”. |
251) |
Articolul 262 se modifică după cum urmează:
|
COMITETUL REGIUNILOR
252) |
Articolul 263 se modifică după cum urmează:
|
253) |
La articolul 264 primul paragraf, cuvintele „doi ani” se înlocuiesc cu „doi ani şi jumătate”, iar la al treilea paragraf, înaintea cuvântului „Consiliului” se introduc cuvintele „Parlamentului European, a”. |
254) |
Articolul 265 se modifică după cum urmează:
|
BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII
255) |
La articolul 266 al treilea paragraf, cuvintele „la cererea Comisiei” se înlocuiesc cu „la propunerea Comisiei”, după „unanimitate” se introduc cuvintele „în conformitate cu o procedură legislativă specială”, iar cuvintele „articolele 4, 11 şi 12 şi articolul 18 alineatul (5)” se elimină. |
256) |
La articolul 267 litera (b), cuvintele „ca urmare a” se înlocuiesc cu „care sunt rezultatul”, iar cuvintele „treptate a” se înlocuiesc cu „sau funcţionării”. |
DISPOZIŢII FINANCIARE
257) |
Articolul 268 se modifică după cum urmează:
|
RESURSELE PROPRII ALE UNIUNII
258) |
Înaintea articolului 269 se introduce un capitol 1 cu denumirea „RESURSELE PROPRII ALE UNIUNII”. |
259) |
Articolul 269 se modifică după cum urmează:
|
260) |
Articolul 270 se abrogă. |
CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL
261) |
Se introduc un nou capitol 2 şi un nou articol 270a, cu textul următor: „CAPITOLUL 2 CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL Articolul 270a (1) Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluţiei ordonate a cheltuielilor Uniunii în limita resurselor proprii. Acesta se adoptă pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. Bugetul anual al Uniunii respectă cadrul financiar multianual. (2) Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă un regulament care stabileşte cadrul financiar multianual. Consiliul hotărăşte în unanimitate după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun. Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care autorizează Consiliul să hotărască cu majoritate calificată în cazul în care adoptă regulamentul menţionat la primul paragraf. (3) Cadrul financiar stabileşte valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pentru angajamente pe categorii de cheltuieli şi ale plafonului anual de credite pentru plăţi. Categoriile de cheltuieli, al căror număr este limitat, corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii. Cadrul financiar prevede orice alte dispoziţii utile bunei desfăşurări a procedurii bugetare anuale. (4) În cazul în care regulamentul Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu a fost adoptat la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele şi celelalte dispoziţii corespunzătoare ultimului an al acestui cadru se prorogă până la adoptarea acestui act. (5) Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea.” |
BUGETUL ANUAL AL UNIUNII
262) |
După articolul 270a se introduce un capitol 3, cu denumirea „BUGETUL ANUAL AL UNIUNII”. |
263) |
Se introduce un articol 270b, care preia formularea articolului 272 alineatul (1). |
264) |
Articolul 271 devine noul articol 273a; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 267. |
265) |
La articolul 272, alineatul (1) devine articolul 270b, iar alineatele (2)-(10) de la articolul 272 se înlocuiesc cu textul următor: „Articolul 272 Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă bugetul anual al Uniunii, în conformitate cu următoarele dispoziţii.
|
266) |
Articolul 273 se modifică după cum urmează:
|
267) |
Se introduce un articol 273a, care preia formularea articolului 271; acesta se modifică după cum urmează:
|
EXECUŢIA BUGETULUI ŞI DESCĂRCAREA
268) |
Înaintea articolului 274, se introduce un capitol 4, cu denumirea „EXECUŢIA BUGETULUI ŞI DESCĂRCAREA”, iar articolul 274 se modifică după cum urmează:
|
269) |
La articolul 275, se inversează referirile la Consiliu şi la Parlamentul European. Se introduce un al doilea paragraf, nou, cu textul următor: „De asemenea, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a finanţelor Uniunii bazat pe rezultatele obţinute, în special raportându-se la indicaţiile date de Parlamentul European şi de Consiliu în temeiul articolului 276.” |
270) |
La articolul 276 alineatul (1), cuvintele „conturile şi bilanţul financiar prevăzute la articolul 275,” se înlocuiesc cu „conturile, bilanţul financiar şi raportul de evaluare prevăzute la articolul 275,”. |
DISPOZIŢII FINANCIARE COMUNE
271) |
Înaintea articolului 277 se introduce un capitol 5, cu denumirea „DISPOZIŢII COMUNE”. |
272) |
Articolul 277 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 277 Cadrul financiar multianual şi bugetul anual se stabilesc în euro.” |
273) |
Articolul 279 se modifică după cum urmează:
|
274) |
Se adaugă noile articole 279a şi 279b, cu textul următor: „Articolul 279a Parlamentul European, Consiliul şi Comisia asigură disponibilitatea mijloacelor financiare care permit Uniunii să îşi îndeplinească obligaţiile juridice faţă de terţi. Articolul 279b La iniţiativa Comisiei se convoacă întâlniri periodice între preşedinţii Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în prezentul capitol. Preşedinţii iau toate măsurile necesare pentru a promova concertarea şi apropierea poziţiilor instituţiilor pe care le conduc, în vederea facilitării punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului titlu.” |
COMBATEREA FRAUDEI
275) |
Înaintea articolului 280 se introduce un capitol 6, cu denumirea „COMBATEREA FRAUDEI”. |
276) |
Articolul 280 se modifică după cum urmează:
|
FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ
277) |
După articolul 280 se introduce un titlu III, cu denumirea „FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ”. |
278) |
Se adaugă articolele 280 A-280 I, cu textul următor, articole care, împreună cu articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană, înlocuiesc articolele 27 A-27 E, articolele 40-40 B și articolele 43-45 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent și articolele 11 și 11 A din Tratatul de instituire a Comunității Europene: „Articolul 280 A Formele de cooperare consolidată respectă tratatele şi dreptul Uniunii. Acestea nu pot aduce atingere pieţei interne şi nici coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Formele de cooperare consolidată nu pot să constituie o barieră sau o discriminare în schimburile dintre statele membre ori să provoace o denaturare a concurenţei între acestea. Articolul 280 B Formele de cooperare consolidată trebuie să respecte competenţele, drepturile şi obligaţiile statelor membre neparticipante. Acestea din urmă nu împiedică punerea lor în aplicare de către statele membre participante. Articolul 280 C (1) De la data stabilirii lor, formele de cooperare consolidată sunt deschise tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, acestea rămân deschise oricând pe durata funcţionării lor, sub rezerva respectării, pe lângă condiţiile menţionate anterior, şi a actelor deja adoptate în cadrul lor. Comisia şi statele membre participante la o formă de cooperare consolidată asigură promovarea participării unui număr cât mai mare de state membre. (2) Comisia şi, după caz, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate informează periodic Parlamentul European şi Consiliul cu privire la evoluţia formelor de cooperare consolidată. Articolul 280 D (1) Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată într-unul din domeniile prevăzute în tratate, cu excepţia domeniilor de competenţă exclusivă şi a politicii externe şi de securitate comune, înaintează Comisiei o cerere precizând domeniul de aplicare şi obiectivele urmărite prin forma de cooperare consolidată preconizată. Comisia poate prezenta Consiliului o propunere în acest sens. În cazul în care nu prezintă o astfel de propunere, Comisia comunică statelor membre în cauză motivele pentru care a procedat astfel. Autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată prevăzută la primul paragraf se acordă de către Consiliu, care hotărăşte la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European. (2) Cererea statelor membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul politicii externe şi de securitate comună este adresată Consiliului. Aceasta se transmite Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care îşi dă avizul asupra coerenţei formei de cooperare consolidată preconizată cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii, precum şi Comisiei, care îşi dă avizul în special asupra coerenţei formei de cooperare consolidată preconizată cu celelalte politici ale Uniunii. Cererea se transmite, de asemenea, Parlamentului European spre informare. Autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată este acordată prin decizie a Consiliului, care hotărăşte în unanimitate. Articolul 280 E Toţi membrii Consiliului pot participa la deliberări, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o formă de cooperare consolidată. Unanimitatea se constituie numai prin voturile reprezentanţilor statelor participante. Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3). Articolul 280 F (1) Orice stat membru care doreşte să participe la o formă de cooperare consolidată în curs într-unul dintre domeniile prevăzute la articolul 280 D alineatul (1) notifică intenţia sa Consiliului şi Comisiei. În termen de patru luni de la data primirii notificării, Comisia confirmă participarea statului membru în cauză. După caz, aceasta constată îndeplinirea condiţiilor de participare şi adoptă orice măsuri tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul formei de cooperare consolidate. Cu toate acestea, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Comisia indică dispoziţiile ce trebuie adoptate pentru îndeplinirea lor şi stabileşte un termen pentru a reexamina cererea de participare. La expirarea acestui termen, Comisia reexaminează cererea, în conformitate cu procedura prevăzută la al doilea paragraf. În cazul în care Comisia consideră că în continuare nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, statul membru în cauză poate sesiza în legătură cu aceasta Consiliul, care se pronunţă asupra cererii. Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 280 E. Acesta poate, de asemenea, să adopte, la propunerea Comisiei, măsurile tranzitorii prevăzute la al doilea paragraf. (2) Orice stat membru care doreşte să participe la o formă de cooperare consolidată în cadrul politicii externe şi de securitate comune notifică intenţia sa Consiliului, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei. Consiliul confirmă participarea statului membru în cauză după consultarea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi după ce a constatat, după caz, îndeplinirea eventualelor condiţii de participare. Consiliul, la propunerea Înaltului Reprezentant, poate să adopte, de asemenea, orice măsuri tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul formei de cooperare consolidată. Cu toate acestea, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Consiliul indică dispoziţiile care trebuie adoptate pentru îndeplinirea acestor condiţii şi stabileşte un termen pentru reexaminarea cererii de participare. În înțelesul prezentului alineat, Consiliul hotărăşte în unanimitate şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 280 E. Articolul 280 G Cheltuielile care rezultă din punerea în aplicare a unei forme de cooperare consolidată, altele decât costurile administrative necesare instituţiilor, sunt în sarcina statelor membre participante, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, decide altfel. Articolul 280 H (1) În cazul în care o dispoziţie a tratatelor, care poate fi aplicată în cadrul unei forme de cooperare consolidată, prevede adoptarea în unanimitate a hotărârii Consiliului, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 280 E, poate adopta o decizie care să prevadă faptul că acesta va hotărî cu majoritate calificată. (2) În cazul în care o dispoziţie a tratatelor, care poate fi aplicată în cadrul unei forme de cooperare consolidată, prevede adoptarea de către Consiliu a actelor în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 280 E, poate adopta o decizie care să prevadă faptul că acesta va hotărî în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European. (3) Alineatele (1) şi (2) nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării. Articolul 280 I Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în cadrul unei forme de cooperare consolidată, precum şi coerenţa acestor acţiuni cu politicile Uniunii, şi cooperează în acest scop.” |
DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE
279) |
Partea a şasea se renumerotează ca „PARTEA A ŞAPTEA”. |
280) |
Articolele 281, 293, 305 și 314 se abrogă. Articolul 286 este înlocuit de articolul 16 B. |
281) |
La finalul articolului 282 se adaugă următoarea teză: „Cu toate acestea, Uniunea este reprezentată de fiecare instituţie, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la funcţionarea lor.” |
282) |
La articolul 283, primul fragment de teză „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea …” se înlocuiește cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă, după consultarea …”, iar la sfârşit, cuvintele „agenţi ai acestor Comunităţi” se înlocuiesc cu „agenţi ai Uniunii”. |
283) |
La articolul 288, al treilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „Prin derogare de la dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, Banca Centrală Europeană trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune statelor membre, prejudiciile cauzate de aceasta sau de agenţii săi în exercitarea funcţiilor lor.” |
284) |
La articolul 290, se adaugă la sfârşit cuvintele „… prin regulamente”. |
285) |
La articolul 291, cuvintele „, al Institutului Monetar European” se elimină. |
286) |
Articolul 294 devine articolul 48a. |
287) |
Articolul 299 se modifică după cum urmează:
|
288) |
Articolele 300 şi 301 sunt înlocuite de articolele 188 N şi respectiv 188 K, iar articolele 302-304 sunt înlocuite de articolul 188 P. |
289) |
Articolul 308 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 308 (1) În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară în cadrul politicilor definite în tratate, pentru a atinge unul dintre obiectivele menţionate în tratate, fără ca acestea să fi prevăzut atribuţiile necesare în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, adoptă măsurile corespunzătoare. La data la care dispoziţiile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European. (2) Comisia, în cadrul procedurii de control al principiului subsidiarităţii menţionate la articolul 3b alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, atrage atenţia parlamentelor naţionale asupra propunerilor întemeiate pe prezentul articol. (3) Măsurile întemeiate pe prezentul articol nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în cazul în care tratatele exclud o astfel de armonizare. (4) Prezentul articol nu poate fi folosit pentru atingerea obiectivelor din domeniul politicii externe şi de securitate comună şi orice act adoptat în conformitate cu prezentul articol trebuie să respecte limitele prevăzute la articolul 25b al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană”. |
290) |
Se introduce un nou articol 308a, cu textul următor: „Articolul 308a Articolul 48 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană nu se aplică următoarelor articole:
|
291) |
Articolul 309 se înlocuieşte cu textul următor: „Articolul 309 În înțelesul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în ceea ce privește suspendarea anumitor drepturi care decurg din apartenenţa la Uniune, membrul Consiliului European sau al Consiliului care reprezintă statul membru în cauză nu participă la vot, iar statul membru în cauză nu este luat în considerare la calcularea treimii sau a patru cincimi din statele membre prevăzute la alineatele (1) şi (2) din articolul menţionat anterior. Abţinerea membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor menţionate la alineatul (2) din articolul menţionat anterior. Pentru adoptarea deciziilor prevăzute la articolul 7 alineatele (3) şi (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu dispoziţiile articolului 205 alineatul (3) litera (b) din prezentul tratat. În cazul în care, ca urmare a unei decizii de suspendare a drepturilor de vot adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, pe baza uneia dintre dispoziţiile tratatelor, această majoritate calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (b) din prezentul tratat sau, în cazul în care Consiliul acţionează la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a). În înțelesul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Parlamentul European hotărăşte cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor care îl compun.” |
292) |
Articolul 310 devine articolul 188 M. |
293) |
Articolul 311 se abrogă. Se introduce un articol 311a care preia formularea alineatului (2) primul paragraf şi a articolului 299 alineatele (3)-(6); acest text se modifică după cum urmează:
|
294) |
Înaintea articolului 313, se elimină denumirea „DISPOZIȚII FINALE”. |
295) |
Se introduce un articol 313a cu textul următor: „Articolul 313a Dispoziţiile articolului 53 din Tratatul privind Uniunea Europeană se aplică prezentului tratat.” |
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 3
Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată.
Articolul 4
(1) Protocolul nr. 1 anexat la prezentul tratat conţine modificările aduse protocoalelor anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
(2) Protocolul nr. 2 anexat la prezentul tratat conţine modificările aduse Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
Articolul 5
(1) Părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile prezentului tratat, se renumerotează în conformitate cu tabelele de corespondență prevăzute în anexa la prezentul tratat, anexă care face parte integrantă din acesta.
(2) Trimiterile încrucişate la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi între acestea se adaptează în conformitate cu alineatul (1) și trimiterile la alineatele sau la paragrafele respectivelor articole astfel cum au fost renumerotate sau reordonate prin anumite dispoziții din prezentul tratat se adaptează în conformitate cu dispozițiile respective.
Trimiterile la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene conţinute în celelalte tratate şi acte de drept primar pe care se întemeiază Uniunea se adaptează în conformitate cu alineatul (1). Trimiterile la considerentele din Tratatul privind Uniunea Europeană sau la alineatele ori paragrafele articolelor din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum au fost renumerotate sau reodonate prin prezentul tratat, se adaptează în conformitate cu acesta din urmă.
Adaptările respective privesc de asemenea, după caz, situațiile în care dispoziția în cauză se abrogă.
(3) Trimiterile la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele, precum și la considerentele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum au fost modificate prin prezentul tratat, conţinute în alte instrumente sau acte, se înţeleg ca trimiteri la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele, precum și la considerentele din tratatele menţionate anterior, astfel cum au fost renumerotate în conformitate cu alineatul (1) şi, respectiv, cu alineatele sau paragrafele din articolele menţionate, astfel cum au fost renumerotate sau reordonate prin anumite dispoziţii ale prezentului tratat.
Articolul 6
(1) Prezentul tratat se ratifică de către Înaltele Părţi Contractante, în conformitate cu normele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lângă Guvernul Republicii Italiene.
(2) Prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2009 cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse sau în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplineşte ultimul această formalitate.
Articolul 7
Prezentul tratat, denumit Tratatul de la Lisabona, redactat într-un singur exemplar, în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice, va fi depus în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
DREPT CARE subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul tratat.
Съставено в Лисабон на тринадесети декември две хиляди и седма година.
Hecho en Lisboa, el trece de diciembre de dos mil siete.
V Lisabonu dne třináctého prosince dva tisíce sedm.
Udfærdiget i Lissabon den trettende december to tusind og syv.
Geschehen zu Lissabon am dreizehnten Dezember zweitausendsieben.
Kahe tuhande seitsmenda aasta detsembrikuu kolmeteistkümnendal päeval Lissabonis.
Έγινε στη Λισσαβώνα, στις δέκα τρεις Δεκεμβρίου δύο χιλιάδες επτά.
Done at Lisbon on the thirteenth day of December in the year two thousand and seven.
Fait à Lisbonne, le treize décembre deux mille sept.
Arna dhéanamh i Liospóin, an tríú lá déag de Nollaig sa bhliain dhá mhíle a seacht.
Fatto a Lisbona, addì tredici dicembre duemilasette.
Lisabonā, divtūkstoš septītā gada trīspadsmitajā decembrī.
Priimta Lisabonoje du tūkstančiai septintųjų metų gruodžio tryliktą dieną.
Kelt Lisszabonban, a kétezer-hetedik év december tizenharmadik napján.
Magħmul f'Lisbona, fit-tlettax-il jum ta' Diċembru tas-sena elfejn u sebgħa.
Gedaan te Lissabon, de dertiende december tweeduizend zeven.
Sporządzono w Lizbonie dnia trzynastego grudnia roku dwa tysiące siódmego.
Feito em Lisboa, em treze de Dezembro de dois mil e sete.
Întocmit la Lisabona la treisprezece decembrie două mii șapte.
V Lisabone dňa trinásteho decembra dvetisícsedem.
V Lizboni, dne trinajstega decembra leta dva tisoč sedem.
Tehty Lissabonissa kolmantenatoista päivänä joulukuuta vuonna kaksituhattaseitsemän.
Som skedde i Lissabon den trettonde december tjugohundrasju.
Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen
Pour Sa Majesté le Roi des Belges
Für Seine Majestät den König der Belgier
„Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest.”
«Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.»
„Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Hauptstadt.“
За Правителството на Република България
Za prezidenta České republiky
For Hendes Majestæt Danmarks Dronning
Für den Präsidenten der Bundesrepublik Deutschland
Eesti Vabariigi Presidendi nimel
Thar ceann Uachtarán na hÉireann
For the President of Ireland
Για τον Πρόεδρο της Ελληνικής Δημοκρατίας
Por Su Majestad el Rey de España
Pour le Président de la République française
Per il Presidente della Repubblica italiana
Για τον Πρόεδρο της Κυπριακής Δημοκρατίας
Latvijas Republikas Valsts prezidenta vārdā
Lietuvos Respublikos Prezidento vardu
Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg
A Magyar Köztársaság Elnöke részéről
Għall-President ta' Malta
Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden
Für den Bundespräsidenten der Republik Österreich
Za Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej
Pelo Presidente da República Portuguesa
Pentru Președintele României
Za predsednika Republike Slovenije
Za prezidenta Slovenskej republiky
Suomen Tasavallan Presidentin puolesta
För Republiken Finlands President
För Konungariket Sveriges regering
For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
PROTOCOALE
A. PROTOCOALELE CARE SE ANEXEAZĂ LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, LA TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE ȘI, DUPĂ CAZ, LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE
PROTOCOLUL
PRIVIND ROLUL PARLAMENTELOR NAȚIONALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
REAMINTIND faptul că modul în care parlamentele naţionale îşi exercită controlul asupra guvernelor lor respective în ceea ce privește activităţile Uniunii Europene ţine de organizarea şi practicile constituţionale proprii fiecărui stat membru;
DORIND să încurajeze o participare sporită a parlamentelor naţionale la activităţile Uniunii Europene şi să consolideze capacitatea acestora de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, precum şi asupra altor chestiuni care pot prezenta un interes deosebit pentru acestea;
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
TITLUL I
INFORMAŢII DESTINATE PARLAMENTELOR NAŢIONALE
Articolul 1
Documentele de consultare ale Comisiei (cărţi verzi, cărţi albe şi comunicări) se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale la data publicării acestora. De asemenea, Comisia transmite parlamentelor naţionale și programul legislativ anual, precum şi orice alt instrument de programare legislativă sau de strategie politică, simultan cu transmiterea acestora Parlamentului European şi Consiliului.
Articolul 2
Proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European şi Consiliului se transmit parlamentelor naţionale.
În înțelesul prezentului protocol, „proiect de act legislativ” înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii privind adoptarea unui act legislativ.
Proiectele de acte legislative emise de Comisie se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale, în acelaşi timp în care se transmit Parlamentului European şi Consiliului.
Proiectele de acte legislative emise de Parlamentul European se transmit direct de Parlamentul European parlamentelor naţionale.
Proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii se transmit de Consiliu parlamentelor naţionale.
Articolul 3
Parlamentele naţionale pot adresa preşedintelui Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei, un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiarităţii, în conformitate cu procedura prevăzută în Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
În cazul în care un proiect de act legislativ este emis de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective guvernelor statelor membre în cauză.
În cazul în care un proiect de act legislativ este emis de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective instituţiei sau organului în cauză.
Articolul 4
Se prevede un termen de opt săptămâni între data la care un proiect de act legislativ este pus la dispoziţia parlamentelor naţionale în limbile oficiale ale Uniunii Europene şi data la care proiectul în cauză este înscris pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, în vederea adoptării acestuia sau în vederea adoptării unei poziţii în cadrul unei proceduri legislative. Sunt posibile excepţii în cazuri de urgenţă, ale căror motive sunt indicate în actul sau în poziţia Consiliului. Cu excepţia cazurilor de urgenţă, motivate în mod corespunzător, nu se poate ajunge la niciun acord asupra unui proiect de act legislativ în cauză în decursul acestor opt săptămâni. Cu excepţia cazurilor de urgenţă motivate în mod corespunzător, se respectă un termen de zece zile între înscrierea unui proiect de act legislativ pe ordinea de zi provizorie a Consiliului şi adoptarea unei poziţii.
Articolul 5
Ordinea de zi şi rezultatele şedinţelor Consiliului, inclusiv procesele-verbale ale şedinţelor în cadrul cărora Consiliul deliberează asupra proiectelor de acte legislative, se transmit direct parlamentelor naţionale, simultan cu transmiterea acestora guvernelor statelor membre.
Articolul 6
În cazul în care Consiliul European are în vedere să recurgă la articolul 48 alineatul (7) primul sau al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, parlamentele naţionale sunt informate cu privire la iniţiativa Consiliului European cu cel puţin şase luni înainte de adoptarea unei decizii.
Articolul 7
Curtea de Conturi transmite raportul său anual parlamentelor naţionale, cu titlu informativ, simultan cu transmiterea acestuia Parlamentului European şi Consiliului.
Articolul 8
În cazul în care sistemul parlamentar naţional nu este monocameral, dispoziţiile articolelor 1-7 se aplică camerelor din care acesta este format.
TITLUL II
COOPERAREA INTERPARLAMENTARĂ
Articolul 9
Parlamentul European şi parlamentele naţionale definesc împreună organizarea şi promovarea unei cooperări interparlamentare eficiente şi periodice în cadrul Uniunii.
Articolul 10
O conferinţă a organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii poate supune atenţiei Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei orice contribuţie pe care o consideră adecvată. În plus, o astfel de conferinţă promovează schimbul de informaţii şi schimbul celor mai bune practici între parlamentele naţionale şi Parlamentul European, inclusiv între comisiile specializate ale acestora. De asemenea, conferinţa organelor parlamentare poate organiza conferinţe interparlamentare pe teme specifice, în special pentru a dezbate chestiuni de politică externă şi de securitate comună, inclusiv politica de securitate şi de apărare comună. Contribuţiile conferinţei nu angajează parlamentele naţionale şi nu aduc atingere poziţiei acestora.
PROTOCOLUL
PRIVIND APLICAREA PRINCIPIILOR SUBSIDIARITĂȚII ȘI PROPORȚIONALITĂȚII
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să acţioneze astfel încât deciziile să fie luate la un nivel cât mai apropiat de cetăţenii Uniunii;
HOTĂRÂTE să stabilească condiţiile de aplicare a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii prevăzute la articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană şi să instituie un sistem de control al aplicării respectivelor principii,
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articolul 1
Fiecare instituţie asigură în permanenţă respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii definite la articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Articolul 2
Înainte de a propune un act legislativ, Comisia procedează la consultări extinse. După caz, aceste consultări trebuie să aibă în vedere dimensiunea regională şi locală a acţiunilor preconizate. În caz de urgenţă excepţională, Comisia nu procedează la consultările menţionate. Comisia îşi motivează decizia în cadrul propunerii.
Articolul 3
În înțelesul prezentului protocol, „proiect de act legislativ” înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii privind adoptarea unui act legislativ.
Articolul 4
Comisia transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative şi proiectele sale modificate, în acelaşi timp în care le transmite organului legislativ al Uniunii.
Parlamentul European transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative, precum şi proiectele sale modificate.
Consiliul transmite parlamentelor naţionale proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, precum şi proiectele modificate.
La adoptarea acestora, rezoluţiile legislative ale Parlamentului European şi poziţiile Consiliului se transmit de către acestea parlamentelor naţionale.
Articolul 5
Proiectele de acte legislative se motivează în raport cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Orice proiect de act legislativ ar trebui să cuprindă o fişă detaliată care să permită evaluarea conformităţii cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Fişa menţionată anterior ar trebui să cuprindă elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză şi, în cazul unei directive, evaluarea implicaţiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislaţiei regionale, după caz. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii se bazează pe indicatori calitativi şi, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi. Proiectele de acte legislative au în vedere necesitatea de a proceda astfel încât orice obligaţie, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naţionale, autorităţilor regionale sau locale, operatorilor economici şi cetăţenilor să fie cât mai redusă posibil şi proporţională cu obiectivul urmărit.
Articolul 6
În termen de opt săptămâni de la data transmiterii unui proiect de act legislativ în limbile oficiale ale Uniunii, orice parlament naţional sau orice cameră a unui parlament naţional poate adresa preşedintelui Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei un aviz motivat în care să se expună motivele pentru care consideră că proiectul în cauză nu este conform cu principiul subsidiarităţii. După caz, fiecărui parlament naţional sau fiecărei camere a unui parlament naţional îi revine sarcina de a consulta parlamentele regionale cu competenţe legislative.
În cazul în care proiectul de act legislativ în cauză este emis de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul guvernelor respectivelor state membre.
În cazul în care proiectul de act legislativ este emis de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul instituţiei sau organului în cauză.
Articolul 7
(1) Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, precum şi, după caz, grupul de state membre, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ european este emis de acestea, ţin seama de avizele motivate adresate de parlamentele naţionale sau de o cameră a unuia dintre aceste parlamente naţionale.
Fiecare parlament naţional dispune de două voturi, repartizate în funcţie de sistemul parlamentar naţional. În cadrul unui sistem parlamentar naţional bicameral, fiecare dintre cele două camere dispune de un vot.
(2) În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect legislativ a principiului subsidiarităţii reprezintă cel puţin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naţionale în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, proiectul trebuie reexaminat. Acest prag este de o pătrime în cazul unui proiect de act legislativ prezentat în temeiul articolului 61 I din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.
În urma acestei reexaminări, Comisia sau, după caz, grupul de state membre, Parlamentul European, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ este emis de acestea, pot hotărî fie să menţină proiectul, fie să îl modifice, fie să îl retragă. Această decizie trebuie motivată.
(3) De asemenea, în cadrul procedurii legislative ordinare, în cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect de act legislativ a principiului subsidiarităţii reprezintă cel puţin o majoritate simplă din voturile atribuite parlamentelor naţionale în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, proiectul trebuie reexaminat. Ca urmare a unei astfel de reevaluări, Comisia poate hotărî fie să menţină propunerea, fie să o modifice, fie să o retragă.
În cazul în care decide menţinerea propunerii, Comisia va trebui să justifice, printr-un aviz motivat, motivele pentru care consideră că propunerea este conformă cu principiul subsidiarităţii. Acest aviz motivat, precum şi avizele motivate ale parlamentelor naţionale, vor trebui prezentate organului legislativ al Uniunii, pentru a putea fi luate în considerare în cadrul procedurii:
(a) |
înainte de încheierea primei lecturi, organul legislativ (Parlamentul European și Consiliul) examinează compatibilitatea propunerii legislative cu principiul subsidiarităţii, ţinând seama în special de motivele invocate şi împărtăşite de majoritatea parlamentelor naţionale, precum şi de avizul motivat al Comisiei; |
(b) |
în cazul în care, cu o majoritate de 55 % a membrilor Consiliului sau cu o majoritate a voturilor exprimate în Parlamentul European, organul legislativ consideră că propunerea legislativă nu este compatibilă cu principiul subsidiarităţii, aceasta nu va mai fi examinată. |
Articolul 8
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe cu privire la acţiunile referitoare la încălcarea principiului subsidiarităţii de către un act legislativ, formulate, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 230 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de un stat membru sau transmise de acesta în conformitate cu dreptul său intern în numele parlamentului său naţional sau al unei camere a acestuia.
În conformitate cu normele prevăzute la articolul menţionat, astfel de acţiuni pot fi formulate şi de Comitetul Regiunilor împotriva actelor legislative în vederea adoptării cărora Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede consultarea respectivului comitet.
Articolul 9
În fiecare an, Comisia prezintă Consiliului European, Parlamentului European, Consiliului şi parlamentelor naţionale un raport privind aplicarea articolului 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană. Respectivul raport anual se transmite, de asemenea, Comitetului Economic şi Social și Comitetului Regiunilor.
PROTOCOLUL
PRIVIND EUROGRUPUL
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să promoveze condiţiile unei creşteri economice mai puternice în Uniunea Europeană şi, în acest scop, să dezvolte o cooperare din ce în ce mai strânsă între politicile economice din zona euro;
CONŞTIENTE de necesitatea prevederii unor dispoziţii specifice pentru un dialog susținut între statele membre a căror monedă este euro, aşteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii,
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articolul 1
Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro se întâlnesc în reuniuni informale. Reuniunile au loc, în măsura necesară, pentru a se discuta chestiuni legate de responsabilităţile specifice care le revin în ceea ce privește moneda unică. Comisia participă la reuniuni. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la aceste reuniuni, care sunt pregătite de reprezentanţii miniştrilor responsabili cu finanţele statelor membre a căror monedă este euro, precum şi de reprezentanţii Comisiei.
Articolul 2
Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un preşedinte pentru doi ani şi jumătate, hotărând cu majoritatea statelor membre în cauză.
PROTOCOLUL
PRIVIND COOPERAREA STRUCTURATĂ PERMANENTĂ STABILITĂ PRIN ARTICOLUL 28 DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE articolul 28 A alineatul (6) şi articolul 28 E din Tratatul privind Uniunea Europeană,
REAMINTIND că Uniunea desfăşoară o politică externă şi de securitate comună bazată pe realizarea uni grad tot mai ridicat de convergenţă a acţiunilor statelor membre;
REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună; reamintind că aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi militare; reamintind că Uniunea poate recurge la aceasta, pentru misiunile menţionate la articolul 28 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, desfăşurate în afara graniţelor Uniunii pentru a asigura menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi consolidarea securităţii internaţionale în conformitate cu principiile Cartei Organizației Naţiunilor Unite; reamintind că îndeplinirea acestor atribuţii se bazează pe capacităţile militare furnizate de statele membre, în conformitate cu principiul „pachetului unic de forţe”;
REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună a Uniunii nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre;
REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună a Uniunii respectă obligaţiile ce decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru statele membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne baza apărării comune a membrilor săi, şi că aceasta este compatibilă cu politica de securitate şi de apărare comună adoptată în acest cadru;
CONVINSE că un rol din ce în ce mai pronunţat al Uniunii în materie de securitate şi de apărare va contribui la vitalitatea unei alianţe atlantice reînnoite, în conformitate cu acordurile numite „Berlin plus”;
HOTĂRÂTE să confere Uniunii capacitatea de a-şi asuma integral responsabilităţile care îi revin în cadrul comunităţii internaţionale;
RECUNOSCÂND că Organizaţia Naţiunilor Unite poate solicita asistenţă din partea Uniunii pentru punerea în aplicare de urgenţă a misiunilor întreprinse în temeiul capitolelor VI şi VII din Carta Organizației Naţiunilor Unite;
RECUNOSCÂND că o consolidare a politicii de securitate şi de apărare va necesita eforturi din partea statelor membre în domeniul capacităţilor;
CONŞTIENTE că depăşirea unei noi etape în dezvoltarea politicii europene de securitate şi de apărare presupune ca statele membre în cauză să depună eforturi hotărâte;
REAMINTIND importanţa asocierii depline a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate la lucrările din domeniul cooperării structurate permanente;
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articolul 1
Cooperarea structurată permanentă menţionată la articolul 28 A alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat membru care se angajează, de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona:
(a) |
să intensifice dezvoltarea capacităţilor lor de apărare, prin dezvoltarea contribuţiilor naţionale şi prin participarea, după caz, la forţe multinaţionale, la principalele programe europene de echipare şi la activitatea Agenţiei din domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, de cercetare, de achiziţii şi de armament (Agenţia Europeană de Apărare); şi |
(b) |
să dispună de capacitatea de a furniza, până în 2010, fie cu titlu naţional, fie ca o componentă a grupurilor multinaţionale de forţe, unităţi de luptă pentru misiunile preconizate, configurate pe plan tactic ca o grupare tactică, cu elemente de susţinere, inclusiv în ceea ce priveşte transportul şi logistica, capabile să întreprindă, în termen de 5 până la 30 de zile, misiunile menţionate la articolul 28 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special pentru a răspunde la solicitările Organizaţiei Naţiunilor Unite, care pot fi menţinute pentru o perioadă iniţială de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la cel puţin 120 de zile. |
Articolul 2
Statele membre care participă la cooperarea structurată permanentă se angajează, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1:
(a) |
să coopereze, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul cheltuielilor de investiţii în materie de echipamente de apărare şi să reexamineze cu regularitate aceste obiective din perspectiva mediului de securitate şi a responsabilităţilor internaţionale ale Uniunii; |
(b) |
să îşi uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităţilor militare, prin punerea în comun şi, după caz, prin specializarea mijloacelor şi capacităţilor de apărare, precum şi prin încurajarea cooperării în domeniul formării şi al logisticii; |
(c) |
să adopte măsuri concrete pentru sporirea disponibilităţii, a interoperabilităţii, a flexibilităţii şi a capacităţii de desfăşurare a forţelor, în special prin identificarea unor obiective comune în materie de proiectare a forţelor, inclusiv prin reexaminarea eventuală a procedurilor de decizie naţionale; |
(d) |
să coopereze pentru a se asigura adoptarea măsurilor necesare pentru acoperirea, inclusiv prin abordări multinaţionale şi fără a aduce atingere angajamentelor referitoare la acestea, luate în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, a lacunelor constatate în cadrul „Mecanismului de dezvoltare a capacităţilor”; |
(e) |
să participe, după caz, la dezvoltarea de programe comune sau europene de echipamente majore în cadrul Agenţiei Europene pentru Apărare. |
Articolul 3
Agenţia Europeană de Apărare contribuie la evaluarea periodică a contribuţiilor statelor membre participante în materie de capacităţi, în special a contribuţiilor furnizate în funcţie de criteriile stabilite, între altele, în temeiul articolului 2 şi elaborează un raport în acest sens, cel puţin o dată pe an. Evaluarea poate constitui baza recomandărilor şi a deciziilor Consiliului, adoptate în conformitate cu articolul 28 E din Tratatul privind Uniunea Europeană.
PROTOCOLUL
CU PRIVIRE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (2) DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ REFERITOR LA ADERAREA UNIUNII LA CONVENȚIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ȘI A LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articolul 1
Acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare „Convenţia europeană”), prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, trebuie să reflecte necesitatea de a conserva caracteristicile specifice ale Uniunii şi ale dreptului Uniunii, în special în ceea ce priveşte:
(a) |
modalităţile speciale ale participării eventuale a Uniunii la autoritățile de control ale Convenţiei europene; |
(b) |
mecanismele necesare pentru a garanta că acțiunile formulate de statele nemembre şi acțiunile individuale sunt îndreptate în mod corect împotriva statelor membre şi/sau, după caz, împotriva Uniunii. |
Articolul 2
Acordul menţionat la articolul 1 trebuie să garanteze că aderarea Uniunii nu aduce atingere nici competenţelor Uniunii, nici atribuţiilor instituţiilor acesteia. Acesta trebuie să garanteze că niciuna dintre dispoziţiile sale nu aduce atingere situaţiei speciale a statelor membre în ceea ce priveşte Convenţia europeană şi, în special, protocoalele acesteia, măsurile adoptate de statele membre prin derogare de la Convenţia europeană, în conformitate cu articolul 15 din convenţie, precum şi rezervele cu privire la Convenția europeană formulate de statele membre, în conformitate cu articolul 57 din convenţie.
Articolul 3
Nicio dispoziţie a acordului menţionat la articolul 1 nu trebuie să aducă atingere articolului 292 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
PROTOCOLUL
PRIVIND PIAȚA INTERNĂ ȘI CONCURENȚA
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că piaţa internă, astfel cum este definită la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, include un sistem care să garanteze faptul că nu există denaturări ale concurenţei,
AU CONVENIT că
În acest scop, în cazul în care acest lucru este necesar, Uniunea adoptă măsuri în conformitate cu dispoziţiile tratatelor, inclusiv cu articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii europene.
Prezentul protocol se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
PROTOCOLUL
PRIVIND APLICAREA CARTEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE ÎN POLONIA ȘI ÎN REGATUL UNIT
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
ÎNTRUCÂT, la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
ÎNTRUCÂT carta trebuie aplicată în strictă conformitate cu dispoziţiile articolului 6 menţionat anterior şi cu titlul VII din cartă;
ÎNTRUCÂT articolul 6 menţionat anterior prevede aplicarea şi interpretarea cartei de către instanţele Poloniei şi ale Regatului Unit în strictă conformitate cu explicaţiile menţionate la articolul respectiv;
ÎNTRUCÂT carta conţine atât drepturi, cât şi principii;
ÎNTRUCÂT carta conţine atât dispoziţii cu caracter civil şi politic, cât şi dispoziţii cu caracter economic şi social;
ÎNTRUCÂT carta reafirmă drepturile, libertăţile şi principiile recunoscute în cadrul Uniunii şi sporeşte vizibilitatea acestora, fără a crea, cu toate acestea, noi drepturi sau principii;
REAMINTIND obligaţiile care revin Poloniei şi Regatului Unit în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, al Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi al dreptului Uniunii în general;
LUÂND NOTĂ de intenția Poloniei şi a Regatului Unit de a clarifica anumite aspecte ale aplicării cartei;
DORIND, prin urmare, să clarifice aplicarea cartei în ceea ce privește actele cu putere de lege şi acțiunile administrative ale Poloniei şi ale Regatului Unit şi capacitatea acesteia de a fi invocată în faţa unei instanţe în Polonia şi în Regatul Unit;
REAFIRMÂND că trimiterile din cuprinsul prezentului protocol, la punerea în aplicare a dispoziţiilor specifice ale cartei, nu aduc în niciun fel atingere punerii în aplicare a celorlalte dispoziţii ale cartei;
REAFIRMÂND că prezentul protocol nu aduce atingere punerii în aplicare a cartei în celelalte state membre;
REAFIRMÂND că prezentul protocol nu aduce atingere celorlalte obligaţii care revin Poloniei şi Regatului Unit în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi al dreptului Uniunii în general;
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articolul 1
(1) Carta nu extinde capacitatea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a niciunei alte instanţe a Poloniei sau a Regatului Unit, de a considera că actele cu putere de lege și actele administrative, practicile sau acțiunile administrative ale Poloniei sau ale Regatului Unit sunt incompatibile cu drepturile, libertăţile şi principiile fundamentale pe care aceasta le reafirmă.
(2) În special şi pentru eliminarea oricărei îndoieli, nicio dispoziţie din titlul IV al cartei nu creează pentru Polonia sau pentru Regatul Unit drepturi care să poată fi invocate în faţa unei instanţe decât în măsura în care Polonia sau Regatul Unit a prevăzut astfel de drepturi în legislaţia sa naţională.
Articolul 2
Atunci când o dispoziţie a cartei face trimitere la legislațiile şi practicile naționale, aceasta se aplică Poloniei sau Regatului Unit numai în măsura în care drepturile şi principiile pe care le conţine sunt recunoscute de legislațiile sau practicile din Polonia ori din Regatul Unit.
PROTOCOLUL
PRIVIND EXERCITAREA COMPETENȚELOR PARTAJATE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articol unic
În ceea ce privește articolul 2 A alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la competenţele partajate, în cazul în care Uniunea desfăşoară o acţiune într-un anumit domeniu, domeniul de aplicare al exercitării competenţelor sale include doar acele elemente care sunt reglementate de respectivul act al Uniunii şi, prin urmare, nu include întregul domeniu.
PROTOCOLUL
PRIVIND SERVICIILE DE INTERES GENERAL
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să sublinieze importanţa serviciilor de interes general,
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţiile interpretative, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articolul 1
Valorile comune ale Uniunii în privinţa serviciilor de interes economic general în înțelesul articolului 16 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii includ în special:
— |
rolul esenţial şi competențele discreţionare ample ale autorităţilor naţionale, regionale şi locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune şi organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor; |
— |
diversitatea existentă la nivelul diferitelor servicii de interes economic general şi diferenţele dintre nevoile şi preferinţele utilizatorilor, care pot rezulta din circumstanţe geografice, sociale sau culturale diferite; |
— |
un nivel ridicat al calității, siguranţei şi accesibilității, egalitatea de tratament şi promovarea accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor; |
Articolul 2
Dispoziţiile tratatelor nu aduc în niciun fel atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte furnizarea, punerea în funcțiune şi organizarea de servicii de natură non-economică de interes general.
PROTOCOLUL
PRIVIND DECIZIA CONSILIULUI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A ARTICOLULUI 9C ALINEATUL (4) DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI A ARTICOLULUI 205 ALINEATUL (2) DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE ÎNTRE 1 NOIEMBRIE 2014 ȘI 31 MARTIE 2017, PE DE O PARTE, ȘI ÎNCEPÂND CU 1 APRILIE 2017, PE DE ALTĂ PARTE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că, încă de la data aprobării Tratatului de la Lisabona, a avut o importanţă fundamentală să reiasă un acord cu privire la decizia Consiliului referitoare la punerea în aplicare a articolului 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, pe de o parte, şi începând cu 1 aprilie 2017, pe de altă parte (denumită în continuare „decizia”);
AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:
Articol unic
Înainte de examinarea de către Consiliu a oricărui proiect care ar urmări fie să modifice sau să abroge decizia ori o dispoziţie din aceasta, fie să modifice indirect domeniul de aplicare sau înţelesul acesteia prin modificarea unui alt act juridic al Uniunii, Consiliul European va purta discuţii preliminare asupra proiectului menţionat, hotărând prin consens în conformitate cu articolul 9 B alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
PROTOCOLUL
PRIVIND DISPOZIȚIILE TRANZITORII
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
AVÂND ÎN VEDERE că, pentru a organiza tranziţia de la dispoziţiile instituţionale ale tratatelor aplicabile înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la cele prevăzute în tratatul menţionat anterior, este necesar să se prevadă dispoziţii tranzitorii,
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
Articolul 1
În prezentul protocol, cuvântul „tratatele” desemnează Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
TITLUL I
DISPOZIŢII PRIVIND PARLAMENTUL EUROPEAN
Articolul 2
În timp util înainte de alegerile parlamentare europene din 2009, Consiliul European adoptă, în conformitate cu articolul 9A alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, o decizie de stabilire a componenţei Parlamentului European.
Până la încheierea legislaturii 2004-2009, componenţa şi numărul membrilor Parlamentului European rămân cele existente la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
TITLUL II
DISPOZIŢII PRIVIND MAJORITATEA CALIFICATĂ
Articolul 3
(1) În conformitate cu articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dispoziţiile alineatului menționat şi dispoziţiile articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, referitoare la definirea majorităţii calificate în Consiliul European şi în Consiliu, intră în vigoare la 1 noiembrie 2014.
(2) Între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, în cazul în care trebuie adoptată o hotărâre cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate solicita ca această hotărâre să fie adoptată cu o majoritate calificată astfel cum este definită la alineatul (3). În acest caz, se aplică alineatele (3) şi (4).
(3) Până la 31 octombrie 2014, fără a aduce atingere articolului 201a alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, rămân în vigoare următoarele dispoziții:
Pentru deliberările Consiliului European şi ale Consiliului, care necesită majoritate calificată, voturile membrilor sunt ponderate după cum urmează:
Belgia |
12 |
Bulgaria |
10 |
Republica Cehă |
12 |
Danemarca |
7 |
Germania |
29 |
Estonia |
4 |
Irlanda |
7 |
Grecia |
12 |
Spania |
27 |
Franţa |
29 |
Italia |
29 |
Cipru |
4 |
Letonia |
4 |
Lituania |
7 |
Luxemburg |
4 |
Ungaria |
12 |
Malta |
3 |
Ţările de Jos |
13 |
Austria |
10 |
Polonia |
27 |
Portugalia |
12 |
România |
14 |
Slovenia |
4 |
Slovacia |
7 |
Finlanda |
7 |
Suedia |
10 |
Regatul Unit |
29 |
Deliberările sunt încheiate în cazul în care întrunesc cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de majoritatea membrilor, în cazul în care, în temeiul tratatelor, acestea trebuie să fie adoptate la propunerea Comisiei. În celelalte cazuri, deliberările sunt încheiate în cazul în care întrunesc cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi dintre membri.
Un membru al Consiliului European sau al Consiliului poate solicita, la adoptarea, cu majoritate calificată, a unui act de către Consiliul European sau de către Consiliu, să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62 % din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se constată că nu este îndeplinită această condiţie, actul în cauză nu este adoptat.
(4) Până la 31 octombrie 2014, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toţi membrii Consiliului participă la vot, respectiv în cazurile în care se face trimitere la majoritatea calificată definită în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, majoritatea calificată se defineşte ca fiind aceeaşi proporţie de voturi ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri ai Consiliului, precum şi, dacă este necesar, acelaşi procentaj al populaţiei statelor membre menţionate ca şi cele stabilite prin alineatul (3) din prezentul articol.
TITLUL III
DISPOZIŢII PRIVIND FORMAŢIUNILE CONSILIULUI
Articolul 4
Până la intrarea în vigoare a deciziei menţionate la articolul 9C alineatul (6) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul se poate reuni în formaţiunile prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf din alineatul menţionat, precum şi în celelalte formaţiuni a căror listă se stabileşte printr-o decizie a Consiliului Afaceri Generale hotărând cu majoritate simplă.
TITLUL IV
DISPOZIŢII PRIVIND COMISIA, INCLUSIV ÎNALTUL REPREZENTANT AL UNIUNII PENTRU AFACERI EXTERNE ŞI POLITICA DE SECURITATE
Articolul 5
Membrii Comisiei care sunt în funcţie la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona rămân în funcţie până la finalul mandatului lor. Cu toate acestea, la data numirii Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, mandatul membrului care are aceeaşi cetăţenie cu Înaltul Reprezentant se încheie.
TITLUL V
DISPOZIŢII PRIVIND SECRETARUL GENERAL AL CONSILIULUI, ÎNALTUL REPREZENTANT PENTRU POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ ŞI SECRETARUL GENERAL ADJUNCT AL CONSILIULUI
Articolul 6
Mandatele secretarului general al Consiliului, Înaltului Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună şi secretarului general adjunct al Consiliului se încheie la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Consiliul numeşte un secretar general în conformitate cu articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
TITLUL VI
DISPOZIŢII PRIVIND ORGANELE CONSULTATIVE
Articolul 7
Până la intrarea în vigoare a deciziei menţionate la articolul 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, repartizarea membrilor în cadrul Comitetului Economic şi Social este următoarea:
Belgia |
12 |
Bulgaria |
12 |
Republica Cehă |
12 |
Danemarca |
9 |
Germania |
24 |
Estonia |
7 |
Irlanda |
9 |
Grecia |
12 |
Spania |
21 |
Franţa |
24 |
Italia |
24 |
Cipru |
6 |
Letonia |
7 |
Lituania |
9 |
Luxemburg |
6 |
Ungaria |
12 |
Malta |
5 |
Ţările de Jos |
12 |
Austria |
12 |
Polonia |
21 |
Portugalia |
12 |
România |
15 |
Slovenia |
7 |
Slovacia |
9 |
Finlanda |
9 |
Suedia |
12 |
Regatul Unit |
24 |
Articolul 8
Până la intrarea în vigoare a deciziei menţionate la articolul 263 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, repartizarea membrilor în cadrul Comitetului Regiunilor este următoarea:
Belgia |
12 |
Bulgaria |
12 |
Republica Cehă |
12 |
Danemarca |
9 |
Germania |
24 |
Estonia |
7 |
Irlanda |
9 |
Grecia |
12 |
Spania |
21 |
Franţa |
24 |
Italia |
24 |
Cipru |
6 |
Letonia |
7 |
Lituania |
9 |
Luxemburg |
6 |
Ungaria |
12 |
Malta |
5 |
Ţările de Jos |
12 |
Austria |
12 |
Polonia |
21 |
Portugalia |
12 |
România |
15 |
Slovenia |
7 |
Slovacia |
9 |
Finlanda |
9 |
Suedia |
12 |
Regatul Unit |
24 |
TITLUL VII
DISPOZIŢII TRANZITORII PRIVIND ACTELE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLURILOR V ŞI VI DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ÎNAINTE DE INTRAREA ÎN VIGOARE A TRATATULUI DE LA LISABONA
Articolul 9
Actele instituţiilor, ale organelor, ale oficiilor sau ale agenţiilor Uniunii adoptate în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, continuă să producă efecte juridice atât timp cât aceste acte nu vor fi fost abrogate, anulate sau modificate în temeiul tratatelor. Aceeaşi dispoziţie se aplică şi convenţiilor încheiate între statele membre în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană.
Articolul 10
(1) Cu titlul de măsură tranzitorie şi în ceea ce privește actele Uniunii în domeniul cooperării poliţieneşti şi al cooperării judiciare în materie penală, adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la data intrării în vigoare a tratatului menţionat, atribuţiile instituţiilor sunt următoarele: atribuţiile Comisiei, în temeiul articolului 226 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nu se aplică, iar atribuţiile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rămân neschimbate, inclusiv în cazul în care au fost acceptate în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană menţionat.
(2) Modificarea unui act menţionat la alineatul (1) determină exercitarea, în ceea ce priveşte actul modificat pentru acele state membre cărora li se aplică actul respectiv, a atribuţiilor instituţiilor menţionate la alineatul respectiv, astfel cum sunt prevăzute în tratate.
(3) În orice caz, măsura tranzitorie prevăzută la alineatul (1) încetează să producă efecte în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
(4) Cu cel puţin şase luni înainte de expirarea perioadei de tranziție prevăzute la alineatul (3), Regatul Unit poate notifica Consiliului faptul că nu acceptă, referitor la actele prevăzute la alineatul (1), atribuţiile instituţiilor menţionate la alineatul (1) în conformitate cu tratatele. În cazul în care Regatul Unit a efectuat notificarea respectivă, de la data expirării perioadei de tranziție prevăzute la alineatul (3) toate actele menţionate la alineatul (1) încetează să i se mai aplice. Prezentul paragraf nu se aplică actelor modificate care sunt aplicabile Regatului Unit în conformitate cu alineatul (2).
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, stabileşte măsurile tranzitorii necesare și măsurile necesare care decurg din cele de mai sus. Regatul Unit nu participă la adoptarea respectivei decizii. Majoritatea calificată a Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate adopta, de asemenea, o decizie prin care să prevadă că Regatul Unit suportă, după caz, consecinţele financiare directe, care decurg în mod necesar şi inevitabil din încetarea participării sale la acele acte.
(5) La orice dată, ulterior, Regatul Unit poate notifica Consiliului intenția sa de a participa la acele acte care au încetat să i se aplice în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf. În acest caz, se aplică după caz dispoziţiile pertinente din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene sau din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie. Atribuţiile instituţiilor cu privire la aceste acte sunt cele prevăzute în tratate. Atunci când acţionează în conformitate cu protocoalele respective, instituţiile Uniunii şi Regatul Unit încearcă să restabilească participarea cât mai largă a Regatului Unit la acquis-ul Uniunii referitor la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fără ca aceasta să afecteze funcţionarea practică a diverselor părţi ale acestora, respectând, totodată, coerenţa lor.
B. PROTOCOALELE CARE SE ANEXEAZĂ LA TRATATUL DE LA LISABONA
PROTOCOLUL nr. 1
DE MODIFICARE A PROTOCOALELOR ANEXATE LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE ȘI/SAU LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE
ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,
DORIND să modifice protocoalele anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, pentru a le adapta la noile reguli stabilite în Tratatul de la Lisabona,
AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul de la Lisabona:
Articolul 1
1) Protocoalele aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului tratat şi care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se modifică potrivit dispoziţiilor prezentului articol.
2) Modificările orizontale prevăzute la articolul 2 punctul 2 din Tratatul de la Lisabona se aplică protocoalelor menţionate la prezentul articol, cu excepţia literelor (d), (e) și (j).
3) În cazul protocoalelor menţionate la punctul (1) din prezentul articol:
(a) |
ultimul paragraf din fiecare preambul care menţionează tratatul sau tratatele la care protocolul respectiv este anexat se înlocuieşte cu „AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”. Prezentul paragraf nu se aplică nici Protocolului privind coeziunea economică şi socială, nici Protocolului privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre. Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Protocolul privind stabilirea sediilor instituţiilor şi ale anumitor organe, oficii, agenţii şi servicii ale Uniunii Europene, Protocolul privind articolul 40.3.3 din Constituţia Irlandei şi Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene se anexează, de asemenea, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice; |
(b) |
cuvântul „Comunităţilor” este înlocuit prin „Uniunii”, iar cuvântul „Comunităţile” este înlocuit prin „Uniunea”, tezele respective fiind, după caz, adaptate din punct de vedere gramatical. |
4) În protocoalele următoare, cuvintele „tratatului” sau „tratatul” se înlocuiesc cu cuvintele „tratatelor” sau „tratatele”, iar trimiterea la Tratatul privind Uniunea Europeană şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se înlocuieşte cu o trimitere la tratate:
(a) |
Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene:
|
(b) |
Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene:
|
(c) |
Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive: |