ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 306

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 50
17 decembrie 2007


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

2007/C 306/01

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007

1

MODIFICĂRI LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE

Articolul 1

Articolul 2

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

PROTOCOALE

147

A.   Protocoalele care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, după caz, la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

148

—   Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană

148

—   Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității

150

—   Protocolul privind Eurogrupul

153

—   Protocolul privind cooperarea structurată permanentă stabilită prin articolul 28A din Tratatul privind Uniunea Europeană

153

—   Protocolul cu privire la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

155

—   Protocolul privind piața internă și concurența

156

—   Protocolul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Polonia și în Regatul Unit

156

—   Protocolul privind exercitarea competențelor partajate

158

—   Protocolul privind serviciile de interes general

158

—   Protocolul privind decizia Consiliului referitoare la punerea în aplicare a articolului 9C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene între 1 noiembrie 2014 și 31 martie 2017, pe de o parte, și începând cu 1 aprilie 2017, pe de altă parte

159

—   Protocolul privind dispozițiile tranzitorii

159

B.   Protocoalele care se anexează la Tratatul de la Lisabona

165

—   Protocolul nr. 1 de modificare a protocoalelor anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunității Europene și/sau la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

165

—   Anexă – Tabelele de corespondență menționate la articolul 2 din Protocolul nr. 1 de modificare a protocoalelor anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene și/sau la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

195

—   Protocolul nr. 2 de modificare a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

199

ANEXĂ

202

2007/C 306/02

Actul final al Conferinei interguvernamentale

231

RO

 


17.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/1


TRATATUL DE LA LISABONA

DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI A TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE

(2007/C 306/01)

PREAMBUL

MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,

PREȘEDINTELE REPUBLICII BULGARIA,

PREŞEDINTELE REPUBLICII CEHE,

MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI,

PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,

PREŞEDINTELE REPUBLICII ESTONIA,

PREŞEDINTA IRLANDEI,

PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE,

MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI,

PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,

PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,

PREŞEDINTELE REPUBLICII CIPRU,

PREŞEDINTELE REPUBLICII LETONIA,

PREŞEDINTELE REPUBLICII LITUANIA,

ALTEŢA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG,

PREŞEDINTELE REPUBLICII UNGARE,

PREŞEDINTELE MALTEI,

MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS,

PREŞEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA,

PREŞEDINTELE REPUBLICII POLONE,

PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE,

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,

PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA,

PREŞEDINTELE REPUBLICII SLOVACE,

PREŞEDINTA REPUBLICII FINLANDA,

GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI,

MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,

DORIND să desăvârşească procesul iniţiat prin Tratatul de la Amsterdam şi prin Tratatul de la Nisa, în vederea consolidării eficacităţii şi a legitimităţii democratice a Uniunii şi a îmbunătăţirii coerenţei acţiunii sale,

CONVIN să modifice Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,

MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,

Guy VERHOFSTADT

Prim ministru

Karel DE GUCHT

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII BULGARIA,

Sergei STANISHEV

Prim ministru

Ivailo KALFINE

Vice-prim ministru și Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII CEHE,

Mirek TOPOLÁNEK

Prim ministru

Karel SCHWARZENBERG

Ministru al Afacerilor externe

MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI,

Anders Fogh RASMUSSEN

Prim ministru

Per Stig MØLLER

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,

Dr. Angela MERKEL

Cancelar federal

Dr. Frank-Walter STEINMEIER

Ministru federal al Afacerilor externe și Vice-cancelar

PREȘEDINTELE REPUBLICII ESTONIA,

Andrus ANSIP

Prim ministru

Urmas PAET

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTA IRLANDEI,

Bertie AHERN

Prim ministru (Taoiseach)

Dermot AHERN

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII ELENE,

Konstantinos KARAMANLIS

Prim ministru

Dora BAKOYANNIS

Ministru al Afacerilor externe

MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI,

José Luis RODRÍGUEZ ZAPATERO

Președinte al guvernului

Miguel ÁngelMORATINOS CUYAUBÉ

Ministru al Afacerilor externe și al cooperării

PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,

Nicolas SARKOZY

Președinte

François FILLON

Prim ministru

Bernard KOUCHNER

Ministru al Afacerilor externe și europene

PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,

Romano PRODI

Președinte al Consiliului de miniștri

Massimo D'ALEMA

Vice-președinte al Consiliului de miniștri și Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII CIPRU,

Tassos PAPADOPOULOS

Președinte

Erato KOZAKOU-MARCOULLIS

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII LETONIA,

Valdis ZATLERS

Președinte

Aigars KALVĪTIS

Prim ministru

Māris RIEKSTIŅŠ

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII LITUANIA,

Valdas ADAMKUS

Președinte

Gediminas KIRKILAS

Prim ministru

Petras VAITIEKŪNAS

Ministru al Afacerilor externe

ALTEȚA SA REGALĂ MARELE DUCE DE LUXEMBURG,

Jean-Claude JUNCKER

Prim ministru, ministru de stat

Jean ASSELBORN

Ministru al Afacerilor externe și al imigrării

PREȘEDINTELE REPUBLICII UNGARE,

Ferenc GYURCSÁNY

Prim ministru

Dr. Kinga GÖNCZ

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE MALTEI,

The Hon Lawrence GONZI

Prim ministru

The Hon Michael FRENDO

Ministru al Afacerilor externe

MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS,

Dr. J. P. BALKENENDE

Prim ministru

M. J. M. VERHAGEN

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE FEDERAL AL REPUBLICII AUSTRIA,

Dr. Alfred GUSENBAUER

Cancelar federal

Dr. Ursula PLASSNIK

Ministru federal al Afacerilor europene și internaționale

PREȘEDINTELE REPUBLICII POLONE,

Donald TUSK

Prim ministru

Radosław SIKORSKI

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE,

José SÓCRATES CARVALHO PINTO DE SOUSA

Prim ministru

Luís Filipe MARQUES AMADO

Ministru de stat și al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI,

Traian BĂSESCU

Președinte

Călin POPESCU TĂRICEANU

Prim ministru

Adrian CIOROIANU

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII SLOVENIA,

Janez JANŠA

Președinte al guvernului

Dr. Dimitrij RUPEL

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTELE REPUBLICII SLOVACE,

Robert FICO

Prim ministru

Ján KUBIŠ

Ministru al Afacerilor externe

PREȘEDINTA REPUBLICII FINLANDA,

Matti VANHANEN

Prim ministru

Ilkka KANERVA

Ministru al Afacerilor externe

GUVERNUL REGATULUI SUEDIEI,

Fredrik REINFELDT

Prim ministru

Cecilia MALMSTRÖM

Ministru al Afacerilor europene

MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD

The Rt. Hon Gordon BROWN

Prim ministru

The Rt. Hon David MILIBAND

Ministru al Afacerilor externe și al Commonwealth-ului

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

MODIFICĂRI LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE

Articolul 1

Tratatul privind Uniunea Europeană se modifică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

PREAMBUL

1)

Preambulul se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce un al doilea considerent cu textul următor:

„INSPIRÂNDU-SE din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile şi inalienabile ale persoanei, precum şi libertatea, democraţia, egalitatea şi statul de drept;”;

(b)

la al șaptelea considerent, devenit al optulea considerent, cuvintele „prezentului tratat” se înlocuiesc cu „prezentului tratat şi ale Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene,”;

(c)

la al unsprezecelea considerent, devenit al doisprezecelea considerent, cuvintele „prezentului tratat” se înlocuiesc cu „prezentului tratat şi ale Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene,”.

DISPOZIŢII GENERALE

2)

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

la finalul primului paragraf, se introduce următoarea teză:

„…, căreia statele membre îi atribuie competenţe pentru realizarea obiectivelor lor comune.”;

(b)

al treilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Uniunea se întemeiază pe prezentul tratat şi pe Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare «tratatele»). Aceste două tratate au aceeaşi valoare juridică. Uniunea se substituie Comunităţii Europene şi îi succedă acesteia.”

3)

Se introduce un articol 1a cu textul următor:

„Articolul 1a

Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.”

4)

Articolul 2 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 2

(1)   Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale.

(2)   Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi combaterea acestui fenomen.

(3)   Uniunea instituie o piaţă internă. Aceasta acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta promovează progresul ştiinţific şi tehnic.

Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.

Aceasta promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre.

Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.

(4)   Uniunea instituie o uniune economică şi monetară a cărei monedă este euro.

(5)   În relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea îşi afirmă şi promovează valorile şi interesele şi contribuie la protecţia cetăţenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea şi respectul reciproc între popoare, comerţul liber şi echitabil, eliminarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului şi, în special, a drepturilor copilului, precum şi la respectarea strictă şi dezvoltarea dreptului internaţional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(6)   Uniunea îşi urmăreşte obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcţie de competenţele care îi sunt atribuite prin tratate.”

5)

Articolul 3 se abrogă și se introduce un articol 3a cu textul următor:

„Articolul 3a

(1)   În conformitate cu articolul 3b, orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.

(2)   Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. Aceasta respectă funcţiile esenţiale ale statului şi, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale. În special, securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.

(3)   În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele membre se respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii.

Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.”

6)

Se introduce un articol 3b, care înlocuiește articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cu textul următor:

„Articolul 3b

(1)   Delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competenţe este reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

(2)   În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează numai în limitele competenţelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.

(3)   În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.

Instituţiile Uniunii aplică principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Parlamentele naţionale asigură respectarea principiului subsidiarității, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol.

(4)   În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.

Instituţiile Uniunii aplică principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.”

7)

Articolele 4 și 5 se abrogă.

8)

Articolul 6 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 6

(1)   Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.

Dispoziţiile cuprinse în cartă nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.

Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menționate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.

(2)   Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare.

(3)   Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.”

9)

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

în textul articolului, cuvintele „după obținerea avizului conform al” se înlocuiesc cu „cu aprobarea”, trimiterea la încălcarea gravă a „principiilor enunţate la articolul 6 alineatul (1),” se înlocuieşte cu o trimitere la încălcarea gravă a „valorilor prevăzute la articolul 1a”, cuvintele „prezentului tratat” se înlocuiesc cu „tratatelor” și cuvântul „Comisia” se înlocuiește cu „Comisia Europeană”;

(b)

la alineatul (1) primul paragraf prima teză, fragmentul de teză final „…şi îi poate adresa acestuia recomandările corespunzătoare” se elimină; în ultima teză, fragmentul de teză final „… şi, hotărând după aceeaşi procedură, poate cere unor personalităţi independente să prezinte într-un termen rezonabil un raport cu privire la situaţia din statul membru în cauză” se înlocuieşte cu „… şi îi poate adresa recomandări, hotărând după aceeaşi procedură.”;

(c)

la alineatul (2), cuvintele „Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern, hotărând în unanimitate …” se înlocuiesc cu „Consiliul European, hotărând în unanimitate…”, iar cuvintele „… guvernul acelui stat membru …” se înlocuiesc cu „… acel stat membru …”;

(d)

alineatele (5) şi (6) se înlocuiesc cu textul următor:

„(5)   Modalităţile de vot care, în înțelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului European, Consiliului European şi Consiliului sunt prevăzute la articolul 309 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”

10)

Se introduce un nou articol 7a cu textul următor:

„Articolul 7a

(1)   Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate, în vederea stabilirii unui spaţiu de prosperitate şi de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaţii strânse şi paşnice, bazate pe cooperare.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Uniunea poate încheia acorduri speciale cu ţările în cauză. Aceste acorduri pot include drepturi şi obligaţii reciproce, precum şi posibilitatea de a realiza acţiuni în comun. Punerea lor în aplicare face obiectul unei concertări periodice.”

11)

Dispoziţiile titlului II sunt integrate în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, astfel cum este modificat în continuare şi care devine Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

PRINCIPII DEMOCRATICE

12)

Titlul II şi articolul 8 se înlocuiesc cu o nouă denumire şi articolele 8-8C, noi, cu textul următor:

„TITLUL II

DISPOZIŢII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE

Articolul 8

În toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii se adaugă cetăţeniei naţionale şi nu o înlocuieşte pe aceasta.

Articolul 8 A

(1)   Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei reprezentative.

(2)   Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European.

Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.

(3)   Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.

(4)   Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii.

Articolul 8 B

(1)   Instituţiile acordă cetăţenilor şi asociaţiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile şi de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acţiune ale Uniunii.

(2)   Instituţiile Uniunii menţin un dialog deschis, transparent şi constant cu asociaţiile reprezentative şi cu societatea civilă.

(3)   În vederea asigurării coerenţei şi a transparenţei acţiunilor Uniunii, Comisia Europeană procedează la ample consultări ale părţilor interesate.

(4)   La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unui număr semnificativ de state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuţiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care aceşti cetăţeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor.

Procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei astfel de iniţiative sunt stabilite în conformitate cu articolul 21 primul paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Articolul 8 C

Parlamentele naţionale contribuie în mod activ la buna funcţionare a Uniunii:

(a)

prin faptul că sunt informate de către instituţiile Uniunii şi prin primirea de notificări privind proiectele de acte legislative ale Uniunii în conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în cadrul Uniunii Europene;

(b)

prin respectarea principiului subsidiarităţii în conformitate cu procedurile prevăzute în Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

(c)

prin participarea, în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, la mecanismele de evaluare a punerii în aplicare a politicilor Uniunii în acest spațiu, în conformitate cu articolul 61 C din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, şi prin implicarea în controlul politic al Europol şi în evaluarea activităţilor Eurojust, în conformitate cu articolele 69 G şi 69 D din respectivul tratat;

(d)

prin participarea la procedurile de revizuire a tratatelor, în conformitate cu articolul 48 din prezentul tratat;

(e)

prin faptul că sunt informate cu privire la cererile de aderare la Uniune, în conformitate cu articolul 49 din prezentul tratat;

(f)

prin participarea la cooperarea interparlamentară dintre parlamentele naţionale şi cu Parlamentul European, în conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în cadrul Uniunii Europene.”

INSTITUŢII

13)

Dispoziţiile titlului III se abrogă. Titlul III se înlocuieşte cu o nouă denumire după cum urmează:

14)

Articolul 9 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 9

(1)   Uniunea dispune de un cadru instituţional care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susţinerea intereselor sale, ale cetăţenilor săi şi ale statelor membre, precum şi asigurarea coerenţei, a eficacităţii şi a continuităţii politicilor şi a acţiunilor sale.

Instituţiile Uniunii sunt:

Parlamentul European;

Consiliul European;

Consiliul;

Comisia Europeană (denumită în continuare «Comisia»);

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene;

Banca Centrală Europeană;

Curtea de Conturi.

(2)   Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de acestea. Instituţiile cooperează unele cu altele în mod loial.

(3)   Dispoziţiile referitoare la Banca Centrală Europeană şi la Curtea de Conturi, precum şi dispoziţiile detaliate referitoare la celelalte instituţii figurează în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(4)   Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social şi de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative.”

15)

Se introduce un articol 9 A cu textul următor:

„Articolul 9 A

(1)   Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de control politic şi consultative, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Parlamentul European alege preşedintele Comisiei.

(2)   Parlamentul European este compus din reprezentanţii cetăţenilor Uniunii. Numărul acestora nu poate depăşi şapte sute cincizeci, plus preşedintele. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător, cu un prag minim de şase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci şi şase de locuri.

Consiliul European adoptă în unanimitate, la iniţiativa Parlamentului European şi cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenţei Parlamentului European, cu respectarea principiilor menţionate la primul paragraf.

(3)   Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani.

(4)   Parlamentul European îşi alege preşedintele şi biroul dintre membrii săi.”

16)

Se introduce un articol 9 B cu textul următor:

„Articolul 9 B

(1)   Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale. Acesta nu exercită funcţii legislative.

(2)   Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului European.

(3)   Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situaţia o impune, preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.

(4)   Consiliul European se pronunţă prin consens, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel.

(5)   Consiliul European îşi alege preşedintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul preşedintelui în conformitate cu aceeaşi procedură.

(6)   Preşedintele Consiliului European:

(a)

prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European;

(b)

asigură pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu preşedintele Comisiei şi pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale;

(c)

acţionează pentru facilitarea coeziunii şi a consensului în cadrul Consiliului European;

(d)

prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European.

Preşedintele Consiliului European asigură, la nivelul său şi în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

Preşedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naţional.”

17)

Se introduce un articol 9 C cu textul următor:

„Articolul 9 C

(1)   Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară. Acesta exercită funcţii de definire a politicilor şi de coordonare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate.

(2)   Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă şi să exercite dreptul de vot.

(3)   Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel.

(4)   Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55 % din membrii Consiliului, cuprinzând cel puţin cincisprezece dintre aceştia şi reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65 % din populaţia Uniunii.

Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin patru membri ai Consiliului, în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată.

Celelalte condiţii privind votul cu majoritate calificată sunt stabilite la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)   Dispoziţiile tranzitorii privind definiţia majorităţii calificate care se aplică până la 31 octombrie 2014, precum şi cele care se vor aplica în perioada 1 noiembrie 2014-31 martie 2017 sunt prevăzute în Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii.

(6)   Consiliul se întruneşte în cadrul diferitelor formaţiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Consiliul Afaceri Generale asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului. Acesta pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.

Consiliul Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, şi asigură coerenţa acţiunii Uniunii.

(7)   Un comitet al reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului.

(8)   Consiliul se întruneşte în şedinţă publică atunci când deliberează şi votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părţi, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităţilor fără caracter legislativ.

(9)   Preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepţia celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului după un sistem de rotaţie egal, în condiţiile stabilite în conformitate cu articolul 201b din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”.

18)

Se introduce un articol 9 D cu textul următor:

„Articolul 9 D

(1)   Comisia promovează interesul general al Uniunii şi ia iniţiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul şi gestionează programele. Comisia exercită funcţii de coordonare, de executare şi de administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor acorduri interinstituţionale.

(2)   Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepţia cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru.

(3)   Mandatul Comisiei este de cinci ani.

Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi a angajamentului lor faţă de ideea europeană, dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă.

Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă. Fără a aduce atingere articolului 9 E alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.

(4)   Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia.

(5)   Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.

Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 211a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(6)   Preşedintele Comisiei:

(a)

defineşte orientările în cadrul cărora Comisia îşi exercită misiunea;

(b)

decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerenţa, eficacitatea şi colegialitatea acţiunilor acesteia;

(c)

numeşte vicepreşedinţii, alţii decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, dintre membrii Comisiei.

Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate îşi prezintă demisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 E alineatul (1), în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru.

(7)   Ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeaşi procedură.

Consiliul, de comun acord cu preşedintele ales, adoptă lista celorlalte personalităţi pe care le propune pentru a fi numite membri ai Comisiei. Alegerea acestora se efectuează, pe baza sugestiilor făcute de statele membre, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf şi la alineatul (5) al doilea paragraf.

Preşedintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt supuşi, în calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări, Comisia este numită de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată.

(8)   Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în faţa Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moţiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul 201 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moţiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei.”

19)

Se introduce un nou articol 9 E cu textul următor:

„Articolul 9 E

(1)   Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei, numeşte Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeaşi procedură.

(2)   Înaltul Reprezentant conduce politica externă şi de securitate comună a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici şi o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului. Acesta acţionează în mod similar şi în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare comună.

(3)   Înaltul Reprezentant prezidează Consiliul Afaceri Externe.

(4)   Înaltul Reprezentant este unul dintre vicepreşedinţii Comisiei. Acesta asigură coerenţa acţiunii externe a Uniunii. Acesta este însărcinat, în cadrul Comisiei, cu responsabilităţile care îi revin acesteia din urmă în domeniul relaţiilor externe şi cu coordonarea celorlalte aspecte ale acţiunii externe a Uniunii. În exercitarea acestor responsabilităţi în cadrul Comisiei, şi numai cu privire la aceste responsabilităţi, Înaltul Reprezentant se supune procedurilor care reglementează funcţionarea Comisiei, în măsura în care acest lucru este compatibil cu alineatele (2) şi (3).”

20)

Se introduce un articol 9 F cu textul următor:

„Articolul 9 F

(1)   Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie, Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.

Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.

(2)   Curtea de Justiţie este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistată de avocaţi generali.

Tribunalul cuprinde cel puţin un judecător din fiecare stat membru.

Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, precum şi judecătorii Tribunalului sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolele 223 şi 224 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru şase ani. Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.

(3)   Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele:

(a)

cu privire la acţiunile introduse de un stat membru, de o instituţie ori de persoane fizice sau juridice;

(b)

cu titlu preliminar, la solicitarea instanţelor judecătoreşti naţionale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituţii;

(c)

în celelalte cazuri prevăzute în tratate.”

21)

Dispoziţiile titlului IV sunt integrate în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, astfel cum este modificat în continuare.

FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ

22)

Titlul IV preia denumirea titlului VII, care devine „DISPOZIŢII PRIVIND FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ”, iar articolele 27 A-27 E, articolele 40-40 B şi articolele 43-45 se înlocuiesc cu articolul 10, cu textul următor, care înlocuiește, de asemenea, articolele 11 și 11 A din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Aceleași articole sunt înlocuite, de asemenea, de articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum se precizează la articolul 2 punctul 278 din prezentul tratat:

„Articolul 10

(1)   Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia şi îşi pot exercita aceste competenţe prin aplicarea dispoziţiilor corespunzătoare ale tratatelor, în limitele şi în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol, precum şi la articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Formele de cooperare consolidată urmăresc să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apere interesele acesteia şi să consolideze procesul său de integrare. Acestea sunt deschise în orice moment tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul 280 C din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(2)   Decizia care autorizează o formă de cooperare consolidată se adoptă de Consiliu în ultimă instanţă, atunci când acesta stabileşte că obiectivele urmărite prin această cooperare nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de Uniune, în ansamblul său, şi în condiţiile în care cel puţin nouă state membre participă la aceasta. Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 280 D din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(3)   Toţi membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o formă de cooperare consolidată. Modalităţile de vot sunt prevăzute la articolul 280 E din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(4)   Actele adoptate în cadrul unei forme de cooperare consolidată sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.”

23)

Denumirea titlului V se înlocuieşte cu denumirea următoare: „DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII ŞI DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ”

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ

24)

Se introduc capitolul 1 și articolele 10A și 10B, noi, cu textul următor:

„CAPITOLUL 1

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII

Articolul 10 A

(1)   Acţiunea Uniunii pe scena internaţională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea şi extinderea sa şi pe care intenţionează să le promoveze în lumea întreagă: democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile egalităţii şi solidarităţii, precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional.

Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţările terţe și cu organizaţiile internaţionale, regionale sau globale care împărtăşesc principiile prevăzute la primul paragraf. Aceasta promovează soluţii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

(2)   Uniunea defineşte şi desfăşoară politici comune şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale, în scopul:

(a)

apărării valorilor, a intereselor fundamentale, a securităţii, a independenţei şi integrităţii sale;

(b)

consolidării şi sprijinirii democraţiei, a statului de drept, a drepturilor omului şi a principiilor dreptului internaţional;

(c)

menţinerii păcii, prevenirii conflictelor şi consolidării securităţii internaţionale, în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi cu principiile Actului final de la Helsinki şi cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;

(d)

promovării dezvoltării durabile pe plan economic, social şi de mediu a ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

(e)

încurajării integrării tuturor ţărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea treptată a barierelor în calea comerţului internaţional;

f)

participării la elaborarea unor măsuri internaţionale pentru conservarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;

(g)

acordării de asistenţă populaţiilor, ţărilor şi regiunilor care se confruntă cu dezastre naturale sau provocate de om; şi

(h)

promovării unui sistem internaţional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică şi pe o bună guvernare globală.

(3)   Uniunea respectă principiile şi urmăreşte obiectivele prevăzute la alineatele (1) şi (2) în elaborarea şi aplicarea acţiunii sale externe în diferitele domenii reglementate în prezentul titlu şi în partea a cincea din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale.

Uniunea asigură coerenţa între diferitele domenii ale acţiunii sale externe precum şi între acestea şi celelalte politici ale sale. Consiliul şi Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, asigură această coerenţă şi cooperează în acest scop.

Articolul 10 B

(1)   Pe baza principiilor şi a obiectivelor enumerate la articolul 10 A, Consiliul European identifică interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii.

Deciziile Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă şi de securitate comună, precum şi celelalte domenii ale acţiunii externe a Uniunii. Deciziile pot să privească relaţiile Uniunii cu o ţară sau o regiune sau pot aborda o anumită tematică. Acestea precizează durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziţie de Uniune şi statele membre.

Consiliul European hotărăşte în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate.

(2)   Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în domeniul politicii externe şi de securitate comune, şi Comisia, pentru celelalte domenii ale acţiunii externe, pot prezenta Consiliului propuneri comune.”

POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ

25)

Se introduc următoarele denumiri:

26)

Se introduce un nou articol 10 C cu textul următor:

„Articolul 10 C

Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentului capitol, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile generale prevăzute în capitolul 1.”

27)

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) este înlocuit de următoarele două alineate:

„(1)   Competenţa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună include toate domeniile politicii externe, precum şi toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună.

Politica externă şi de securitate comună face obiectul aplicării unor norme şi proceduri speciale. Aceasta este definită şi pusă în aplicare de Consiliul European şi de Consiliu, hotărând în unanimitate, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusă. Politica externă şi de securitate comună este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi de statele membre, în conformitate cu tratatele. Rolurile specifice al Parlamentului European şi Comisiei în acest domeniu sunt definite prin tratate. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă cu privire la aceste dispoziţii, cu excepţia competenţei de a controla respectarea articolului 25b din prezentul tratat şi de a controla legalitatea anumitor decizii menţionate la articolul 240a al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(2)   În cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii sale externe, Uniunea desfăşoară, defineşte şi pune în aplicare o politică externă şi de securitate comună întemeiată pe dezvoltarea solidarităţii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea chestiunilor de interes general şi pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergenţă a acţiunilor statelor membre.”

(b)

alineatul (2), renumerotat (3), se modifică după cum urmează:

(i)

la finalul primului paragraf se adaugă următoarele cuvinte:

„… şi respectă acţiunea Uniunii în acest domeniu.”;

(ii)

al treilea paragraf se înlocuieşte cu „Consiliul şi Înaltul Reprezentant asigură respectarea acestor principii.”

28)

Articolul 12 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 12

Uniunea desfăşoară politica externă şi de securitate comună:

(a)

prin definirea orientărilor generale;

(b)

prin adoptarea deciziilor care definesc:

(i)

acţiunile care trebuie întreprinse de Uniune;

(ii)

poziţiile care trebuie luate de Uniune;

(iii)

modalitățile de punere în aplicare a deciziilor prevăzute la punctele (i) şi (ii);

și

(c)

prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membre privind orientarea politicii acestora.”

29)

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „… defineşte principiile şi orientările generale …” se înlocuiesc cu „… identifică interesele strategice ale Uniunii, stabileşte obiectivele şi defineşte orientările generale …” şi se adaugă teza următoare: „Acesta adoptă deciziile necesare.”; se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care evoluţia internaţională o impune, preşedintele Consiliului European convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii în raport cu această evoluţie.”

(b)

alineatul (2) se elimină, iar alineatul (3) se renumerotează (2). Primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „Consiliul elaborează politica externă şi de securitate comună şi adoptă deciziile necesare pentru definirea şi punerea în aplicare a acesteia, pe baza orientărilor generale şi a liniilor strategice definite de Consiliul European.” Al doilea paragraf se elimină. La al treilea paragraf, devenit al doilea paragraf, cuvântul „… asigură …” se înlocuieşte cu „… şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate asigură …”.

(c)

se adaugă un nou alineat cu textul următor:

„(3)   Politica externă şi de securitate comună este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant şi de statele membre, utilizând mijloacele naţionale şi ale Uniunii.”

30)

Se introduce un nou articol 13a cu textul următor:

„Articolul 13a

(1)   Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care prezidează Consiliul Afaceri Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe şi de securitate comune şi asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European şi Consiliu.

(2)   Înaltul Reprezentant reprezintă Uniunea în chestiunile referitoare la politica externă şi de securitate comună. Acesta desfăşoară, în numele Uniunii, dialogul politic cu terţii şi exprimă poziţia Uniunii în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale.

(3)   În exercitarea mandatului său, Înaltul Reprezentant al Uniunii este susținut de un serviciu european pentru acţiunea externă. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcţionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului şi ale Comisiei, precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naţionale. Organizarea şi funcţionarea serviciului european pentru acţiunea externă se stabilesc prin decizie a Consiliului. Consiliul European hotărăşte la propunerea Înaltului Reprezentant, după consultarea Parlamentului European şi cu aprobarea Comisiei.”

31)

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), primele două teze se înlocuiesc cu teza următoare: „În cazul în care o situaţie internaţională impune o acţiune operaţională din partea Uniunii, Consiliul adoptă deciziile necesare.”;

(b)

alineatul (2) devine al doilea paragraf din alineatul (1), iar alineatele următoare se renumerotează în consecință. La prima teză, cuvintele „... unei acţiuni comune ...” se înlocuiesc cu „... unei asemenea decizii ...”, iar cuvântul „acţiunii” se înlocuieşte cu „deciziei”. Ultima teza se elimină;

(c)

la alineatul (3), renumerotat (2), cuvintele „… acţiunile comune …” se înlocuiesc cu „… deciziile menţionate la alineatul (1) …”;

(d)

alineatul (4) existent se elimină și alineatele care urmează se renumerotează în consecinţă;

(e)

la alineatul (5), renumerotat (3), prima teză, cuvintele „… în aplicarea unei acţiuni comune face obiectul unei informări într-un termen care să permită,” se înlocuiesc cu cuvintele „… în temeiul unei decizii menţionate la alineatul (1) face obiectul unei informări din partea statului membru în cauză, într-un termen care să permită …”;

(f)

la alineatul (6), renumerotat (4), prima teză, cuvintele „... în lipsa unei decizii a Consiliului” se înlocuiesc cu „... în absența unei revizuiri a deciziei Consiliului menţionate la alineatul (l) ...”, iar cuvintele „… ale acţiunii comune.” se înlocuiesc cu „… ale deciziei respective.”;

(g)

la alineatul (7), renumerotat (5), în prima teză, cuvintele „acţiuni comune” se înlocuiesc cu „decizii menţionate în prezentul articol”, iar în a doua teză, cuvântul „acţiunii” se înlocuieşte cu „deciziei menţionate la alineatul (1)”.

32)

La articolul 15, cuvintele introductive: „Consiliul adoptă poziţii comune. Acestea definesc …” se înlocuiesc cu „Consiliul adoptă decizii care definesc …”, iar ultimul cuvânt, „comune”, se înlocuieşte cu „Uniunii”.

33)

Se introduce un articol 15a care preia formularea articolului 22, cu următoarele modificări:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „Fiecare stat membru sau Comisia poate sesiza Consiliul …” se înlocuiesc cu „Orice stat membru, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate sau Înaltul Reprezentant cu susținerea Comisiei poate sesiza Consiliul …”, iar cuvintele „… prezenta propuneri …” se înlocuiesc cu „… prezenta iniţiative sau propuneri ...”.

(b)

la alineatul (2), cuvintele „preşedinţia convoacă …” se înlocuiesc cu „Înaltul Reprezentant convoacă …”, iar cuvintele „, fie la cererea Comisiei sau a unui stat membru,” se înlocuiesc cu „, fie la solicitarea unui stat membru,”.

34)

Se introduce un articol 15b care preia formularea articolului 23, cu următoarele modificări:

(a)

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „Deciziile care intră sub incidenţa prezentului capitol se adoptă de către Consiliul European şi de către Consiliu hotărând în unanimitate, cu excepţia cazului în care prezentul capitol dispune altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusă.”, iar ultima teză de la al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „În cazul în care membrii Consiliului care îşi însoţesc abţinerea de o asemenea declaraţie reprezintă cel puţin o treime din statele membre, întrunind cel puţin o treime din populaţia Uniunii, decizia nu se adoptă.”;

(b)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)

prima liniuţă se înlocuieşte cu următoarele două liniuţe:

„—

în cazul în care adoptă o decizie care defineşte o acţiune sau o poziţie a Uniunii, în temeiul unei decizii a Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii, prevăzute la articolul 10 B alineatul (1);

în cazul în care adoptă o decizie privind o acţiune sau o poziţie a Uniunii, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate prezentată în urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie iniţiativă, sau la iniţiativa Înaltului Reprezentant;”

(ii)

la a doua liniuţă, devenită a treia liniuţă, cuvintele „... o acţiune comună sau o poziţie comună,” se înlocuiesc cu „… o decizie care defineşte o acţiune sau o poziţie a Uniunii,”;

(iii)

la al doilea paragraf prima teză, cuvântul „importante” se înlocuieşte cu „vitale”; ultima teză se înlocuieşte cu textul următor: „Înaltul Reprezentant caută, în strânsă consultare cu statul membru implicat, o soluţie acceptabilă pentru acesta. În absenţa unui rezultat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului European să se pronunţe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a unei decizii.”;

(iv)

al treilea paragraf se înlocuieşte cu un alineat (3), nou, după cum urmează, ultimul paragraf se numerotează ca alineatul (4), iar alineatul (3) se renumerotează (5):

„(3)   Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care să prevadă că, în alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (2), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.”;

(c)

la alineatul numerotat (4), cuvintele „Prezentul alineat nu se aplică …” se înlocuiesc cu „Alineatele (2) şi (3) nu se aplică …”.

35)

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

cuvintele „… se informează reciproc şi …” se elimină, cuvântul „Consiliului” se înlocuieşte cu „Consiliului European şi Consiliului”, iar cuvintele „… pentru a se asigura că influenţa Uniunii se exercită în modul cel mai eficient cu putinţă prin convergenţa acţiunilor lor” se înlocuiesc cu „… în vederea definirii unei abordări comune.”;

(b)

după prima teză se adaugă textul următor: „Înainte de a întreprinde orice acţiune pe scena internaţională sau de a-şi asuma orice angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare stat membru consultă celelalte state în cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Statele membre asigură, prin convergenţa acţiunilor lor, că Uniunea îşi poate promova interesele şi valorile pe scena internaţională. Statele membre sunt solidare între ele.”;

(c)

se adaugă două paragrafe cu textul următor:

„În cazul în care Consiliul European sau Consiliul a definit o abordare comună a Uniunii în înţelesul primului paragraf, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi miniştrii afacerilor externe ai statelor membre îşi coordonează activităţile în cadrul Consiliului.

Misiunile diplomatice ale statelor membre şi delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi în cadrul organizaţiilor internaţionale cooperează între ele şi contribuie la formularea şi la punerea în aplicare a abordării comune.”

36)

Textul articolului 17 devine articolul 28 A, care se modifică după cum se precizează la punctul 49.

37)

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1)-(4) se elimină;

(b)

la alineatul (5), care rămâne nenumerotat, cuvintele „Ori de câte ori consideră că este necesar, …” se înlocuiesc cu „La propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, …” şi se adaugă la sfârşit următoarea teză: „Reprezentantul special îşi exercită mandatul sub autoritatea Înaltului Reprezentant.”.

38)

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) primul şi al doilea paragraf, cuvintele „… poziţiile comune” se înlocuiesc cu „… poziţiile Uniunii” şi se adaugă teza următoare la finalul primului paragraf: „Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate asigură organizarea acestei coordonări.”;

(b)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)

la primul paragraf, cuvintele „Fără a se aduce atingere alineatului (1) şi articolului 14 alineatul (3),” se înlocuiesc cu „În conformitate cu articolul 11 alineatul (3),” şi se introduc cuvintele „, precum şi pe Înaltul Reprezentant,” după „… le informează pe cele care nu participă”;

(ii)

la al doilea paragraf prima teză, se introduc cuvintele „, precum şi pe Înaltul Reprezentant” după „... pe celelalte state membre”; în a doua teză, cuvântul „permanente” se elimină, iar cuvintele „… asigură, în exercitarea funcţiilor lor, apărarea poziţiilor și intereselor…” se înlocuiesc cu „… apără, în exercitarea funcţiilor lor, poziţiile și interesele…”

(iii)

se adaugă un al treilea paragraf, nou, cu textul următor:

„În cazul în care Uniunea a definit o poziţie privind o temă aflată pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, statele membre care fac parte din acesta solicită ca Înaltul Reprezentant să fie invitat pentru a prezenta poziţia Uniunii.”

39)

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvintele „delegaţiile Comisiei” se înlocuiesc cu „delegaţiile Uniunii”, iar cuvintele „… punerea în aplicare a poziţiilor şi acţiunilor comune stabilite de către Consiliu.” se înlocuiesc cu „punerea în aplicare a deciziilor care definesc poziţiile şi acţiunile Uniunii adoptate în temeiul prezentului capitol.”;

(b)

la al doilea paragraf, cuvintele „… de informaţii, prin evaluări comune” se înlocuiesc cu „… de informaţii şi prin evaluări comune”, iar fragmentul de teză „… şi prin participarea la punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 20 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene” se elimină;

(c)

se adaugă un nou paragraf cu următorul text:

„Acestea contribuie la punerea în aplicare a dreptului la protecţie al cetăţenilor Uniunii pe teritoriul ţărilor terţe, prevăzut la articolul 17 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi a măsurilor adoptate pentru punerea în aplicare a articolului 20 din tratatul menţionat.”

40)

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate consultă periodic Parlamentul European cu privire la aspectele principale şi la opţiunile fundamentale din domeniul politicii externe şi de securitate comune şi ale politicii de securitate şi apărare comune şi îl informează în privinţa evoluţiei acestora. Acesta se asigură că punctele de vedere ale Parlamentului European să fie luate în considerare în mod corespunzător. Reprezentanţii speciali pot fi implicați în activitatea de informare a Parlamentului European.”

(b)

la al doilea paragraf prima teză, se introduc la final cuvintele „şi Înaltului Reprezentant”; în a doua teză, cuvântul „anual” se înlocuieşte cu „de două ori pe an” şi se introduc la final cuvintele „inclusiv a politicii de securitate şi apărare comune.”.

41)

Textul articolului 22 devine articolul 15a; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 33.

42)

Textul articolului 23 devine articolul 15b; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 34.

43)

Articolul 24 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 24

Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale în domeniile care fac obiectul prezentului capitol.”

44)

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf prima teză, referirea la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se înlocuieşte cu o referire la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi se introduc cuvintele „a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate” după „… la cererea acestuia,”; în a doua teză, cuvintele „… fără a aduce atingere competenţelor preşedinţiei şi ale Comisiei” se înlocuiesc cu „fără a aduce atingere atribuţiilor Înaltului Reprezentant”;

(b)

textul celui de-al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „În cadrul prezentului capitol, Comitetul Politic şi de Securitate exercită, sub autoritatea Consiliului şi a Înaltului Reprezentant, controlul politic şi conducerea strategică a operaţiilor de gestionare a crizelor, prevăzute la articolul 28 B.”

(c)

la al treilea paragraf, se elimină cuvintele „, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 47”.

45)

Articolele 26 şi 27 se abrogă. Se introduc articolele 25a și 25b, articolul 25b înlocuind articolul 47, cu textul următor:

„Articolul 25a

În conformitate cu articolul 16 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi prin derogare de la alineatul (2) al acestuia, Consiliul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre, în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum şi a normelor privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente.

Articolul 25b

Punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competenţelor Uniunii prevăzute la articolele 2 B-2 E din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevăzute la articolele respective nu aduce atingere aplicării procedurilor şi domeniului de aplicare corespunzător al atribuţiilor instituţiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competenţelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.”.

46)

Articolele 27 A-27 E, privind formele de cooperare consolidată, se înlocuiesc cu articolul 10, în conformitate cu punctul 22.

47)

Articolul 28 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se elimină, iar alineatele care urmează se renumerotează în consecinţă; în textul articolului, cuvintele „Comunităţilor Europene” se înlocuiesc cu „Uniunii”;

(b)

la alineatul (2), renumerotat (1), cuvintele „…dispoziţiilor stabilite prin prezentul titlu” se înlocuiesc cu „…punerii în aplicare a prezentului capitol”;

(c)

la alineatul (3), renumerotat (2), primul paragraf, cuvintele „…punerea în aplicare a dispoziţiilor respective” se înlocuiesc cu „…punerea în aplicare a prezentului capitol”;

(d)

se adaugă un alineat (3), nou, cu textul următor, alineatul (4) fiind eliminat:

„(3)   Consiliul adoptă o decizie care stabileşte procedurile speciale pentru garantarea accesului rapid la alocările din bugetul Uniunii destinate finanţării de urgenţă a iniţiativelor în cadrul politicii externe şi de securitate comune, în special la activităţile de pregătire a misiunilor prevăzute la articolul 28 A alineatul (1) şi la articolul 28 B. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Activităţile de pregătire a misiunilor prevăzute la articolul 28 A alineatul (1) şi la articolul 28 B, care nu sunt în sarcina bugetului Uniunii, sunt finanţate printr-un fond de lansare, constituit din contribuţiile statelor membre.

Consiliul adoptă cu majoritate calificată, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, deciziile care stabilesc:

(a)

procedura de constituire şi de finanţare a fondului de lansare, în special sumele alocate fondului;

(b)

procedura de administrare a fondului de lansare;

(c)

procedura de control financiar.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 28 A alineatul (1) şi cu articolul 28 B, misiunea preconizată nu poate fi pusă în sarcina bugetului Uniunii, Consiliul îl autorizează pe Înaltul Reprezentant să utilizeze acest fond. Înaltul Reprezentant raportează Consiliului cu privire la îndeplinirea acestui mandat.”

POLITICA DE SECURITATE ŞI APĂRARE COMUNĂ

48)

Se introduce noua secţiune 2 după cum urmează:

49)

Se introduce un articol 28 A care preia formularea articolului 17, cu următoarele modificări:

(a)

se introduce un alineat (1), nou, cu textul următor, alineatul următor fiind renumerotat (2):

„(1)   Politica de securitate şi apărare comună face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună. Aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijină pe capacităţile furnizate de statele membre.”

(b)

alineatul (1), renumerotat (2), se modifică după cum urmează:

(i)

primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Politica de securitate şi apărare comună include definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o apărare comună după ce Consiliul European hotărăşte aceasta în unanimitate. În acest caz, Consiliul recomandă statelor membre să adopte o decizie în conformitate cu normele lor constituţionale.”

(ii)

la al doilea paragraf, cuvintele „în înțelesul prezentului articol” se înlocuiesc cu „în înțelesul prezentei secţiuni”;

(iii)

al treilea paragraf se elimină.

(c)

Alineatele (2), (3), (4) și (5) existente se înlocuiesc cu alineatele (3)-(7) cu textul următor:

„(3)   Pentru punerea în aplicare a politicii de securitate şi apărare comune, statele membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie în comun forţe multinaţionale pot, de asemenea, să le pună la dispoziţia politicii de securitate şi apărare comune.

Statele membre se angajează să îşi îmbunătăţească treptat capacităţile militare. Agenţia din domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, cercetare, achiziţii şi armament (denumită în continuare «Agenţia Europeană de Apărare») identifică necesităţile operaţionale, promovează măsurile necesare satisfacerii acestora, contribuie la identificarea şi, după caz, la punerea în aplicare a oricărei măsuri utile pentru întărirea bazei industriale şi tehnologice în sectorul de apărare, participă la definirea unei politici europene în materie de capacităţi şi de armament şi sprijină Consiliul în evaluarea îmbunătăţirii capacităţilor militare.

(4)   Deciziile referitoare la politica de securitate şi apărare comună, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni menţionate la prezentul articol, se adoptă de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate sau la iniţiativa unui stat membru. Înaltul Reprezentant poate propune recurgerea la mijloace naţionale, precum şi la instrumente ale Uniunii, după caz, împreună cu Comisia.

(5)   În cadrul Uniunii, Consiliul poate încredinţa realizarea unei misiuni unui grup de state membre, în scopul apărării valorilor Uniunii şi al servirii intereselor acesteia. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementată la articolul 28 C.

(6)   Statele membre care întrunesc cele mai înalte capacităţi militare şi care au subscris unor angajamente mai stricte în materie în vederea realizării celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii. Această cooperare este reglementată la articolul 28 E. Cooperarea nu aduce atingere dispoziţiilor articolului 28 B.

(7)   În cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a anumitor state membre.

Angajamentele şi cooperarea în acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne pentru statele membre ale acestei organizaţii fundamentul apărării lor colective şi cadrul de punere în aplicare a acesteia.”

50)

Se introduc articolele 28 B-28 E, noi, cu textul următor:

„Articolul 28 B

(1)   Misiunile prevăzute la articolul 28 A alineatul (1), în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de consiliere şi de asistenţă în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor şi de menţinere a păcii, misiunile forţelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaţiile de stabilizare după încetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat ţărilor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.

(2)   Consiliul adoptă decizii privind misiunile prevăzute la alineatul (1), definind obiectivele şi întinderea acestora, precum şi condiţiile generale de punere în aplicare. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, sub autoritatea Consiliului şi în contact strâns şi permanent cu Comitetul Politic şi de Securitate, supraveghează coordonarea aspectelor civile şi militare ale acestor misiuni.

Articolul 28 C

(1)   În cadrul deciziilor adoptate în conformitate cu articolul 28 B, Consiliul poate încredinţa punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc să se angajeze în această misiune şi care dispun de capacităţile necesare. Aceste state membre, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, se pun de acord cu privire la gestionarea misiunii.

(2)   Statele membre care participă la realizarea misiunii informează periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie iniţiativă sau la solicitarea altui stat membru. Statele membre participante sesizează imediat Consiliul în cazul în care realizarea misiunii are consecinţe majore sau necesită o modificare a obiectivului, a întinderii şi a condiţiilor misiunii stabilite prin deciziile prevăzute la alineatul (1). În acest caz, Consiliul adoptă deciziile necesare.

Articolul 28 D

(1)   Agenţia Europeană de Apărare, menționată la articolul 28 A alineatul (3) şi aflată sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:

(a)

să contribuie la identificarea obiectivelor privind capacităţile militare ale statelor membre şi să evalueze respectarea angajamentelor privind capacităţile asumate de statele membre;

(b)

să promoveze armonizarea necesităţilor operaţionale şi adoptarea de metode de achiziţie performante şi compatibile;

(c)

să propună proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacităţi militare şi să asigure coordonarea programelor derulate de statele membre şi administrarea programelor de cooperare specifică;

(d)

să susţină cercetarea în materie de tehnologie a apărării, să coordoneze şi să planifice activităţile de cercetare comune şi studierea soluţiilor tehnice care răspund necesităţilor operaţionale viitoare;

(e)

să contribuie la identificarea, şi, după caz, la punerea în aplicare a oricărei măsuri utile pentru întărirea bazei industriale şi tehnologice a sectorului de apărare şi la îmbunătăţirea eficienţei cheltuielilor militare.

(2)   Agenţia Europeană de Apărare este deschisă tuturor statelor membre care doresc să participe. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie care defineşte statutul, sediul şi regulamentul de funcționare ale Agenţiei. Această decizie ţine seama de gradul de participare efectivă la activităţile Agenţiei. În cadrul Agenţiei se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre ce derulează proiecte comune. Agenţia îşi îndeplineşte misiunile în colaborare cu Comisia, dacă este necesar.

Articolul 28 E

(1)   Statele membre care doresc să participe la cooperarea structurată permanentă menționată la articolul 28 A alineatul (6) şi care îndeplinesc criteriile şi îşi asumă angajamentele în materie de capacităţi militare prevăzute de Protocolul privind cooperarea structurată permanentă îşi notifică intenţia Consiliului şi Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

(2)   În termen de trei luni de la notificarea prevăzută la alineatul (1), Consiliul adoptă o decizie prin care stabileşte cooperarea structurată permanentă şi adoptă lista statelor membre participante. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant.

(3)   Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreşte să participe la cooperarea structurată permanentă, notifică intenţia sa Consiliului şi Înaltului Reprezentant.

Consiliul adoptă o decizie care confirmă participarea statului membru în cauză care respectă criteriile şi îşi asumă angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant. La vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(4)   În cazul în care un stat membru participant nu mai îndeplineşte criteriile sau nu îşi mai poate asuma angajamentele prevăzute la articolele (1) şi (2) din Protocolul privind cooperarea structurată permanentă, Consiliul poate adopta o decizie prin care suspendă participarea respectivului stat.

Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. La vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante, cu excepţia statului membru în cauză.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)   În cazul în care un stat membru participant doreşte să se retragă din cooperarea structurată permanentă, acesta notifică decizia sa Consiliului, care ia act de faptul că participarea statului în cauză încetează.

(6)   Deciziile şi recomandările Consiliului luate în cadrul cooperării structurate permanente, altele decât cele prevăzute la alineatele (2)-(5), se adoptă în unanimitate. În înţelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituită doar din voturile reprezentanţilor statelor membre participante.”

51)

Articolele 29-39 din titlul VI, privind cooperarea judiciară în materie penală şi cooperarea poliţienească, sunt înlocuite de dispozițiile părții a treia titlul IV capitolele 1, 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. După cum se precizează la articolul 2 punctele 64, 67 şi 68 din prezentul tratat, articolul 29 este înlocuit de articolul 61 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 30 este înlocuit de articolele 69 F și 69 G din tratatul respectiv, articolul 31 este înlocuit de articolele 69 A, 69 B și 69 D din tratatul respectiv, articolul 32 este înlocuit de articolul 69 H din tratatul respectiv, articolul 33 este înlocuit de articolul 61 E din tratatul respectiv și articolul 36 este înlocuit de articolul 61 D din tratatul respectiv. Denumirea titlului se elimină şi acesta preia numărul titlului privind dispoziţiile finale.

52)

Articolele 40-40 B din titlul VI şi articolele 43-45 din titlul VII, privind formele de cooperare consolidată, se înlocuiesc cu articolul 10, în conformitate cu punctul 22 anterior, iar titlul VII se abrogă.

53)

Articolele 41 şi 42 se abrogă.

DISPOZIŢII FINALE

54)

Titlul VIII privind dispoziţiile finale se renumerotează VI; acest titlu şi articolele 48, 49 şi 53 se modifică după cum se precizează în continuare la punctele 56, 57 și 61. Articolul 47 se înlocuieşte cu articolul 25b după cum se precizează la punctul 45, iar articolele 46 şi 50 se abrogă.

55)

Se introduce un articol 46 A, nou, cu textul următor:

„Articolul 46 A

Uniunea are personalitate juridică.”

56)

Articolul 48 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 48

(1)   Tratatele pot fi modificate în conformitate cu o procedură de revizuire ordinară. De asemenea, acestea pot fi modificate în conformitate cu unele proceduri de revizuire simplificate.

(2)   Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor. Aceste proiecte pot viza, printre altele, fie extinderea, fie reducerea competenţelor atribuite Uniunii în cadrul tratatelor. Aceste proiecte se transmit Consiliului European de către Consiliu şi se notifică parlamentelor naţionale.

(3)   În cazul în care Consiliul European, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptă cu majoritate simplă o decizie favorabilă examinării modificărilor propuse, preşedintele Consiliului European convoacă o Convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, ai şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei. Banca Centrală Europeană este, de asemenea, consultată în cazul modificărilor instituţionale în domeniul monetar. Convenţia analizează proiectele de revizuire şi adoptă prin consens o recomandare adresată Conferinţei reprezentanţilor guvernelor statelor membre prevăzute la alineatul (4).

Consiliul European poate decide cu majoritate simplă, cu aprobarea Parlamentului European, să nu convoace Convenţia în cazul în care amploarea modificărilor nu o justifică. În acest ultim caz, Consiliul European stabileşte mandatul pentru Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre.

(4)   În vederea adoptării de comun acord a modificărilor care trebuie aduse tratatelor, preşedintele Consiliului convoacă o conferinţă a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.

Modificările intră în vigoare după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.

(5)   În cazul în care, la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea unui tratat de modificare a tratatelor, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul menţionat, iar unul sau mai multe state membre au întâmpinat dificultăţi în ratificarea respectivă, Consiliul European se autosesizează cu privire la chestiune.

(6)   Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului European proiecte de revizuire, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, privind politicile şi acţiunile interne ale Uniunii.

Consiliul European poate adopta o decizie de modificare, integrală sau parţială, a dispoziţiilor părţii a treia din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, precum şi a Băncii Centrale Europene, în cazul unor modificări instituţionale în domeniul monetar. Această decizie intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

Decizia prevăzută la al doilea paragraf nu poate extinde competenţele atribuite Uniunii prin tratate.

(7)   În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene sau cele ale titlului V din prezentul tratat prevăd că, într-un anumit domeniu sau într-un anumit caz, Consiliul hotărăşte în unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a Consiliului de a hotărî cu majoritate calificată în domeniul sau în cazul respectiv. Prezentul paragraf nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.

În cazul în care dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prevăd că actele legislative se adoptă de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a adoptării respectivelor acte legislative în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Orice iniţiativă luată de Consiliul European pe baza primului sau a celui de-al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia menţionată la primul sau la al doilea paragraf nu se adoptă. În absența oricărei opoziţii, Consiliul European poate adopta respectiva decizie.

Pentru adoptarea deciziilor prevăzute la primul sau la al doilea paragraf, Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun.”

57)

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

(a)

la prima teză, cuvintele „… respectă principiile enunţate la articolul 6 alineatul (1) poate solicita …” se înlocuiesc cu „… respectă valorile prevăzute la articolul şi care se angajează să le promoveze poate solicita…”;

(b)

la a doua teză, cuvintele „Acesta adresează cererea sa Consiliului, care se pronunţă în unanimitate …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la această cerere. Statul solicitant adresează cererea sa Consiliului, care se pronunţă în unanimitate…”; cuvintele „avizul conform al” se înlocuiesc cu „aprobarea”, iar cuvântul „absolută” se elimină;

(c)

la finalul primului paragraf, se introduce o nouă teză, cu textul următor: „Criteriile de eligibilitate aprobate de Consiliul European se iau în considerare.”.

58)

Se introduce un articol 49 A, nou, cu textul următor:

„Articolul 49 A

(1)   Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune.

(2)   Statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord care stabileşte condiţiile de retragere, ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 188 N alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.

(3)   Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absenţa unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepţia cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăşte în unanimitate să proroge acest termen.

(4)   În înțelesul alineatelor (2) şi (3), membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile şi nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care privesc statul în cauză.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)   În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii prevăzute la articolul 49.”

59)

Se introduce un articol 49 B, cu textul următor:

„Articolul 49 B

Protocoalele şi anexele la tratate fac parte integrantă din acestea.”

60)

Se introduce un articol 49 C, cu textul următor:

„Articolul 49 C

(1)   Tratatele se aplică Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Irlandei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

(2)   Domeniul de aplicare teritorială a tratatelor este prevăzut la articolul 311a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”

61)

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf devine alineatul (1), lista limbilor se completează cu cele enumerate la articolul 53 al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, iar al doilea paragraf se elimină;

(b)

se adaugă un alineat (2), nou, cu textul următor:

„(2)   Prezentul tratat poate, de asemenea, să fie tradus în orice altă limbă stabilită de statele membre, dintre cele care, în temeiul normelor lor constituţionale, se bucură de statutul de limbă oficială pe întreg teritoriul lor sau doar pe o parte din acesta. Statul membru în cauză pune la dispoziţie o copie certificată a acestor traduceri, care va fi depusă în arhivele Consiliului.”

Articolul 2

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se modică în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

1)

Denumirea tratatului se înlocuieşte cu: „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”.

A.   MODIFICĂRI ORIZONTALE

2)

În textul tratatului:

(a)

cuvintele „Comunitatea” sau „Comunitatea Europeană” se înlocuiesc cu „Uniunea”, cuvintele „Comunităţilor Europene” sau „ale CEE” se înlocuiesc cu „(ale) Uniunii Europene”, iar adjectivul „comunitar” se înlocuieşte prin „a/al/ai/ale Uniunii”, cu excepţia articolului 299 alineatul (6) litera (c), renumerotat 311a alineatul (5) litera (c). În ceea ce privește articolul 136 primul paragraf, prezenta literă se aplică numai cuvântului „Comunitatea”;

(b)

cuvintele „prezentul tratat”, „(a/al/ai/ale) prezentului tratat” se înlocuiesc cu „tratate(le)”, respectiv „(a/al/ai/ale) tratatelor” şi, după caz, verbul şi adjectivele care urmează se acordă la plural; prezenta literă nu se aplică articolului 182 al treilea paragraf şi articolelor 312 și 313;

(c)

cuvintele „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251”, „Consiliul, hotărând conform procedurii prevăzute la articolul 251” sau „Consiliul, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară”, iar cuvintele „procedura prevăzută la articolul 251” se înlocuiesc cu „procedura legislativă ordinară” şi, după caz, verbul se conjugă la plural;

(d)

cuvintele „hotărând cu majoritate calificată” şi „cu majoritate calificată” se elimină;

(e)

cuvintele „Consiliul reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern” se înlocuiesc cu „Consiliul European”;

(f)

cuvintele „instituţiile sau organele” şi „instituţiile şi organele” se înlocuiesc cu „instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile”, cu excepţia articolului 193 primul paragraf;

(g)

cuvintele „piaţa comună” se înlocuiesc cu „piaţa internă”;

(h)

cuvântul „ECU” se înlocuieşte cu „euro”;

(i)

cuvintele „state membre care nu fac obiectul unei derogări” se înlocuiesc cu „state membre a căror monedă este euro”;

(j)

sigla „BCE” se înlocuieşte cu cuvintele „Banca Centrală Europeană”;

(k)

cuvintele „Statutul SEBC” se înlocuiesc cu „Statutul SEBC şi al BCE”;

(l)

cuvintele „comitetul menţionat la articolul 114” şi „comitetul prevăzut la articolul 114” se înlocuiesc cu „Comitetul Economic și Financiar”;

(m)

cuvintele „Statutul Curţii de Justiţie” sau „Statutul Curții” se înlocuiesc cu „Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”;

(n)

cuvintele „Tribunalul de Primă Instanţă” se înlocuiesc cu „Tribunalul”;

(o)

cuvintele „cameră jurisdicţională” şi „camere jurisdicţionale” se înlocuiesc cu „tribunal specializat” şi, respectiv, „tribunale specializate”, teza fiind adaptată în consecinţă din punct de vedere gramatical.

3)

La articolele următoare, cuvintele „Consiliu(l), hotărând în unanimitate,” se înlocuiesc cu cuvintele „Consiliu(l), hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială”, iar cuvintele „la propunerea Comisiei” se elimină:

articolul 13, devenit 16 E, alineatul (1)

articolul 19 alineatul (1)

articolul 19 alineatul (2)

articolul 22 al doilea paragraf

articolul 93

articolul 94, devenit 95

articolul 104 alineatul (14) al doilea paragraf

articolul 175 alineatul (2) primul paragraf

4)

La articolele următoare, cuvintele „hotărând cu majoritate simplă” se introduc după „Consiliul”:

articolul 130 primul paragraf

articolul 144 primul paragraf

articolul 208

articolul 209

articolul 213 ultimul paragraf a treia teză

articolul 216

articolul 284;

5)

La articolele următoare, cuvintele „după consultarea Parlamentului European” se înlocuiesc cu „cu aprobarea Parlamentului European”:

articolul 13, devenit 16 E, alineatul (1)

articolul 22 al doilea paragraf

6)

La articolele următoare, cuvintele „instituţie”, „instituţia” sau „instituţiile” se înlocuieşte cu „instituţie, organ, oficiu sau agenţie”, „instituţia, organul, oficiul sau agenţia” sau „instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile” şi, după caz, teza se modifică în consecinţă din punct de vedere gramatical:

articolul 195 alineatul (1) al doilea paragraf

articolul 232 al doilea paragraf

articolul 233 primul paragraf

articolul 234 litera (b)

articolul 255 alineatul (3), devenit articolul 16 A alineatul (3) al treilea paragraf;

7)

La articolele următoare, cuvintele „Curtea de Justiţie” sau „Curții de Justiţie” se înlocuiesc cu cuvintele „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene” sau „Curții de Justiţie a Uniunii Europene”:

articolul 83 alineatul (2) litera (d)

articolul 88 alineatul (2) al doilea paragraf

articolul 95, devenit articolul 94, alineatul (9)

articolul 195 alineatul (1)

articolul 225 A al şaselea paragraf

articolul 226 al doilea paragraf

articolul 227 primul paragraf

articolul 228 alineatul (1) prima referire

articolul 229

articolul 229 A

articolul 230 primul paragraf

articolul 231 primul paragraf

articolul 232 primul paragraf

articolul 233 primul paragraf

articolul 234 primul paragraf

articolul 235

articolul 236

articolul 237 teza introductivă

articolul 238

articolul 240

articolul 242 prima teză

articolul 243

articolul 244

articolul 247 alineatul (9), renumerotat (8)

articolul 256 al doilea paragraf

La următoarele articole, după cuvântul „Curtea” se elimină „de Justiție”:

articolul 227 al patrulea paragraf

articolul 228 alineatul (1) a doua referire

articolul 230 al treilea paragraf

articolul 231 al doilea paragraf

articolul 232 al treilea paragraf

articolul 234 al doilea și al treilea paragraf

articolul 237 litera (d) a treia teză

articolul 256 al patrulea paragraf

8)

La articolele următoare, trimiterea la un alt articol din tratat se înlocuieşte cu trimiterea la un articol din Tratatul privind Uniunea Europeană după cum urmează:

articolul 21 al treilea paragraf, devenit al patrulea paragraf:

trimitere la articolul 9 (prima trimitere) şi la articolul 53 alineatul (1) (a doua trimitere)

articolul 97b:

trimitere la articolul 2

articolul 98:

trimitere la articolul 2 (prima trimitere)

articolul 105 alineatul (1) a doua teză:

trimitere la articolul 2

articolul 215 al treilea paragraf, devenit al patrulea paragraf:

trimitere la articolul 9 D alineatul (7) primul paragraf;

9)

(nu privește versiunea in limba română)

B.   MODIFICĂRI SPECIFICE

PREAMBUL

10)

La cel de-al doilea considerent, cuvântul „ţări” se înlocuieşte cu „state” şi în cadrul ultimului considerent din preambul, cuvintele „AU DECIS crearea unei COMUNITĂŢI EUROPENE şi au desemnat…” se înlocuiesc cu „AU DESEMNAT…”.

DISPOZIŢII COMUNE

11)

Articolele 1 și 2 se abrogă. Se introduce un articol 1a cu textul următor:

„Articolul 1a

(1)   Prezentul tratat organizează funcţionarea Uniunii şi stabilește domeniile, limitele şi condiţiile exercitării competenţelor sale.

(2)   Prezentul tratat şi Tratatul privind Uniunea Europeană reprezintă tratatele pe care se întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeaşi valoare juridică, sunt desemnate prin cuvântul «tratatele».”.

CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE

12)

Se introduc un titlu nou şi noile articole 2 A-2 E, cu textul următor:

„TITLUL I

CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE ALE UNIUNII

Articolul 2 A

(1)   În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera şi adopta acte cu forţă juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.

(2)   În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa. Statele membre îşi exercită din nou competenţa în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite.

(3)   Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă.

(4)   Uniunea este competentă, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună.

(5)   În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii.

Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispoziţiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(6)   Întinderea şi condiţiile exercitării competenţelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziţiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu.

Articolul 2 B

(1)   Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

(a)

uniunea vamală;

(b)

stabilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei interne;

(c)

politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;

(d)

conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;

(e)

politica comercială comună.

(2)   De asemenea, competenţa Uniunii este exclusivă în ceea ce priveşte încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenţa internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.

Articolul 2 C

(1)   Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competenţă care nu se referă la domeniile menţionate la articolele 2 B şi 2 E.

(2)   Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii principale:

(a)

piaţa internă;

(b)

politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;

(c)

coeziunea economică, socială şi teritorială;

(d)

agricultura şi pescuitul, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării;

(e)

mediul;

(f)

protecţia consumatorului;

(g)

transporturile;

(h)

reţelele transeuropene;

(i)

energia;

(j)

spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;

(k)

obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.

(3)   În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni şi, în special, pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă.

(4)   În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă.

Articolul 2 D

(1)   Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul adoptă măsuri şi, în special, orientările generale ale acestor politici.

Statelor membre a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale.

(2)   Uniunea ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi, în special, prin definirea orientărilor acestor politici.

(3)   Uniunea poate adopta iniţiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.

Articolul 2 E

Uniunea este competentă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acţiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acţiuni au următoarele domenii:

(a)

protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane;

(b)

industria;

(c)

cultura;

(d)

turismul;

(e)

educaţia, formarea profesională, tineretul şi sportul;

(f)

protecţia civilă;

(g)

cooperarea administrativă.”

DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ

13)

Se introduc titlul și articolul 2 F, cu textul următor:

„TITLUL II

DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ

Articolul 2 F

Uniunea asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii şi respectând principiul de atribuire a competenţelor.”

14)

Articolul 3 alineatul (1) se abrogă. Alineatul (2) se modifică după cum urmează: cuvintele „… acţiunile prevăzute de prezentul articol,” se înlocuiesc cu „… acţiunile sale,” și se elimină numerotarea sa.

15)

Textul articolului 4 devine articolul 97b. Acesta se modifică după cum se precizează în continuare la punctul 85.

16)

Articolul 5 se abrogă; acesta este înlocuit de articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană.

17)

Se introduce un articol 5a cu textul următor:

„Articolul 5a

În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea ţine seama de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum şi de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie, de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.”

18)

Se introduce un articol 5b cu textul următor:

„Articolul 5b

În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.”

19)

La articolul 6, cuvintele „prevăzute la articolul 3” se elimină.

20)

Se introduce un articol 6a care preia formularea articolului 153 alineatul (2).

21)

Se introduce un articol 6b care preia formularea părții dispozitive din Protocolul privind protecţia şi bunăstarea animalelor; cuvântul „, pescuitului,” se introduce după „agriculturii”, cuvintele „și cercetării” se înlocuiesc cu „…cercetării şi dezvoltării tehnologice şi a spaţiului,”, iar cuvintele „ca fiinţe sensibile,” se introduc după cuvintele „…a bunăstării animalelor”.

22)

Articolele 7-10 se abrogă. Articolele 11 și 11 A sunt înlocuite de articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de articolele 280 A-280 I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum se precizează la articolul 1 punctul 22 din prezentul tratat și la punctul 278.

23)

Textul articolului 12 devine articolul 16 D.

24)

Textul articolului 13 devine articolul 16 E. Acesta se modifică după cum se precizează în continuare la punctul 33.

25)

Textul articolului 14 devine articolul 22a. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 41.

26)

Textul articolului 15 devine articolul 22b. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 42.

27)

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

la începutul articolului, cuvintele „fără a aduce atingere articolelor 73, 86 și 87, …” se înlocuiesc cu „fără a aduce atingere articolului 3a din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolelor 73, 86 și 87 din prezentul tratat, …”;

(b)

la finalul primei teze, cuvintele „… şi în condiţiile care să le permită îndeplinirea misiunilor lor.” Se înlocuiesc cu „… şi în condiţii, în special economice şi financiare, care să le permită îndeplinirea misiunilor lor.”;

(c)

se introduce o nouă teză cu textul următor:

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc aceste principii şi prevăd aceste condiţii, fără a aduce atingere competenţei statelor membre de a furniza aceste servicii, de a încredinţa prestarea lor şi de a le finanţa, cu respectarea tratatelor.”

28)

Se introduce un articol 16 A care preia formularea articolului 255; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) este precedat de textul următor care constituie alineatele (1) și (2), alineatul (1) se renumerotează (3), iar alineatele (2) şi (3) devin paragrafe:

„(1)   În scopul promovării unei bune guvernări şi asigurării participării societăţii civile, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii acţionează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenţei.

(2)   Parlamentul European se întruneşte în şedinţe publice, de asemenea şi Consiliul în cazul în care dezbate şi votează un proiect de act legislativ.”

(b)

la alineatul (1), renumerotat (3), care devine primul paragraf al acestui alineat (3), se introduce cuvântul „statutar” după „sediul”, cuvintele „Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei” se înlocuiesc cu „instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente”, iar cuvintele „alineatele (2) şi (3)” se înlocuiesc cu cuvintele „prezentul alineat”.

(c)

la alineatul (2), care devine al doilea paragraf al alineatulului (1), renumerotat (3), se introduc cuvintele „prin regulamente” după „se stabilesc”, iar cuvintele „în următorii doi ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam” se elimină;

(d)

la alineatul (3), care devine al treilea paragraf al alineatulului (1), renumerotat (3), cuvintele „… menţionată anterior elaborează …” se înlocuiesc cu „… asigură transparenţa lucrărilor lor şi elaborează …”, la finalul paragrafului se introduc cuvintele „…, în conformitate cu regulamentele menţionate la al doilea paragraf” şi se adaugă două noi paragrafe cu textul următor:

„Dispoziţiile prezentului alineat se aplică Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene şi Băncii Europene de Investiţii numai în cazul în care exercită funcţii administrative.

Parlamentul European şi Consiliul asigură publicarea documentelor privind procedurile legislative în condiţiile prevăzute de regulamentele menţionate la al doilea paragraf.”

29)

Se introduce un articol 16 B, care înlocuiește articolul 286, cu textul următor:

„Articolul 16 B

(1)   Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc normele privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente.

Normele adoptate în temeiul prezentului articol nu aduc atingere normelor specifice prevăzute la articolul 25a din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

30)

Se introduce un nou articol 16 C cu textul următor:

„Articolul 16 C

(1)   Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre.

(2)   Uniunea respectă, de asemenea, statutul de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, organizaţiile filosofice şi neconfesionale.

(3)   Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea menţine un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste biserici şi organizaţii.”

NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA

31)

Denumirea părţii a doua se înlocuieşte cu denumirea următoare: „NEDISCRIMINAREA ŞI CETĂŢENIA UNIUNII”.

32)

Se introduce un articol 16 D, care preia formularea articolului 12.

33)

Se introduce un articol 16 E, care preia formularea articolului 13; la alineatul (2), cuvintele „… în cazul în care Consiliul adoptă …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta principiile de bază …”, iar cuvintele de la final „…, hotărăşte în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251” se elimină.

34)

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „o completează” se înlocuiesc cu „se adaugă acesteia”;

(b)

alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Cetăţenii Uniunii au drepturile şi obligaţiile prevăzute în tratate. Aceştia se bucură, printre altele, de:

(a)

dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;

(b)

dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanții acestui stat;

(c)

dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat;

(d)

dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii în oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă.

Aceste drepturi se exercită în condiţiile şi limitele definite prin tratate şi prin măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestora.”

35)

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), cuvintele „… Consiliul poate adopta …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta …”, iar teza finală se elimină;

(b)

alineatul (3) se înlocuieşte cu textul următor:

„(3)   În aceleaşi scopuri ca cele menţionate la alineatul (1) şi în cazul în care tratatele nu au prevăzut puteri de acţiune în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta măsuri în domeniul securităţii sociale sau al protecţiei sociale. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.”

36)

La articolul 20, cuvintele „… stabilesc între ele normele necesare şi …” se înlocuiesc cu „… adoptă dispoziţiile necesare şi …”. Se adaugă un nou paragraf, cu următorul text:

„Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta directive care să stabilească măsurile de coordonare şi de cooperare necesare pentru a facilita această protecţie.”

37)

La articolul 21, se introduce un prim paragraf, nou, cu următorul text:

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă dispoziţiile referitoare la procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei iniţiative cetăţeneşti în înţelesul articolului 8 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv numărul minim de state membre din care trebuie să provină cetăţenii care prezintă o astfel de iniţiativă.”

38)

La articolul 22 al doilea paragraf, cuvintele „… drepturile prevăzute în prezenta parte, dispoziţii a căror adoptare o recomandă statelor membre, în conformitate cu normele lor constituţionale …” se înlocuiesc cu „… drepturile enumerate la articolul 17 alineatul (2). Respectivele dispoziţii intră în vigoare numai după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.”

39)

În denumirea părţii a treia, după cuvântul „POLITICILE” se introduc „ŞI ACŢIUNILE INTERNE”.

PIAŢA INTERNĂ

40)

La începutul părţii a treia se introduce un titlu I cu denumirea „PIAŢA INTERNĂ”

41)

Se introduce un articol 22a, care preia formularea articolului 14. Alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării pieţei interne, în conformitate cu dispoziţiile incidente ale tratatelor.”

42)

Se introduce un articol 22b, care preia formularea articolului 15. La primul paragraf, cuvintele „… pe parcursul perioadei de instituire …” se înlocuiesc cu „… pentru instituirea …”.

43)

Numerotarea titlului I privind libera circulaţie a mărfurilor devine „Ia”.

44)

La articolul 23 alineatul (1), cuvintele „… se întemeiază pe …” se înlocuiesc cu „este alcătuită dintr-o”.

45)

După articolul 27 se introduce un capitol 1a, cu denumirea „COOPERAREA VAMALĂ” şi se introduce un articol 27a care preia formularea articolului 135, iar ultima teză a articolului 135 se elimină.

AGRICULTURA ŞI PESCUITUL

46)

În denumirea titlului II, se adaugă cuvintele „ŞI PESCUITUL”.

47)

Articolul 32 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se introduce un prim paragraf nou, cu textul următor:

„(1)   Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică comună în domeniul agriculturii şi pescuitului.”

, textul primului alineat existent devenind al doilea paragraf.

La al doilea paragraf, în prima teză după cuvântul „agricultura” se introduce cuvântul „, pescuitul” şi se adaugă teza următoare ca ultimă teză a paragrafului: „Referirile la politica agricolă comună sau la agricultură şi utilizarea termenului «agricol» se înţeleg ca făcând referire şi la pescuit, având în vedere caracteristicile speciale ale acestui sector.”;

(b)

la alineatul (2), după cuvântul „instituirii” se introduc cuvintele „…sau funcţionării”.

(c)

la alineatul (3) cuvintele „la prezentul tratat” se elimină;

48)

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, înaintea cuvintelor „de Consiliu” se introduc cuvintele „de Parlamentul European şi”, iar trimiterea la alineatul (3) se elimină.

(b)

la al doilea paragraf, teza introductivă se înlocuieşte cu următoarea teză: „Consiliul poate autoriza, la propunerea Comisiei, acordarea de ajutoare:”

49)

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se elimină.

(b)

alineatul (2) se renumerotează (1); fragmentul de teză „Comisia, având în vedere lucrările conferinţei menţionate la alineatul (1), prezintă, după consultarea Comitetului Economic şi Social şi în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, propuneri …” se înlocuieşte cu „Comisia prezintă propuneri …”, iar al treilea paragraf se elimină;

(c)

se introduc, alineatele (2) şi (3), noi, cu textul următor, iar alineatele următoare se renumerotează:

„(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole prevăzută la articolul 34 alineatul (1), precum şi celelalte dispoziţii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii şi pescuitului.

(3)   Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea preţurilor, a taxelor, a ajutoarelor şi a contingentelor, precum şi privind stabilirea şi repartizarea posibilităţilor de pescuit.”

(d)

la alineatul (3), renumerotat (4), în teza introductivă, se elimină cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată”;

(e)

la alineatul (4), renumerotat (5), în primul fragment de teză, cuvintele „să existe” se înlocuiesc cu cuvintele „să nu existe”.

LIBERA CIRCULAŢIE A LUCRĂTORILOR

50)

La articolul 39 alineatul (3) litera (d), se elimină cuvintele „de aplicare”.

51)

Articolul 42 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvintele „… lucrătorilor migranţi şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora:” se înlocuiesc cu „lucrătorilor migranţi salariaţi sau care desfăşoară o activitate independentă şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora:”

(b)

ultimul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„În cazul în care un membru al Consiliului declară că un proiect de act legislativ menţionat la primul paragraf ar aduce atingere unor aspecte importante ale sistemului său de securitate socială, inclusiv în ceea ce priveşte domeniul său de aplicare, costul sau structura financiară, ori ar aduce atingere echilibrului financiar al respectivului sistem, poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri şi în termen de patru luni de la această suspendare, Consiliul European:

(a)

retrimite proiectul Consiliului, caz în care încetează suspendarea procedurii legislative ordinare, sau

(b)

nu acţionează în niciun fel sau solicită Comisiei să prezinte o nouă propunere; în acest caz se consideră că actul propus iniţial nu a fost adoptat.”

DREPTUL DE STABILIRE

52)

La articolul 44 alineatul (2), la începutul primului paragraf se adaugă cuvintele „Parlamentul European”.

53)

La articolul 45 al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot …”.

54)

Articolul 47 se modifică după cum urmează:

(a)

la finalul alineatului (1) se adaugă fragmentul de teză următor: „, precum şi privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activităţile independente şi la exercitarea acestora.”;

(b)

alineatul (2) se elimină, iar alineatul (3) se renumerotează (2). Cuvântul „liberalizarea” se înlocuieşte cu „eliminarea”, iar cuvintele „va fi” se înlocuiesc cu „este”.

55)

Se introduce un articol 48a, care preia formularea articolului 294.

SERVICIILE

56)

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvintele „stat al Comunităţii” se înlocuiesc cu „stat membru”;

(b)

la al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate extinde …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot extinde …”.

57)

La articolul 50 al treilea paragraf, cuvântul „ţara” se înlocuiește cu „statul membru”, iar cuvintele „această ţară” se înlocuiesc cu „acest stat”.

58)

La articolul 52 alineatul (1), cuvintele „… Consiliul, la propunerea Comisiei, după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Parlamentului European, hotărăşte …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, după consultarea Comitetului Economic şi Social, hotărăsc …”.

59)

La articolul 53, cuvintele „… se declară dispuse să procedeze la liberalizarea …” se înlocuiesc cu „… depun eforturi pentru a proceda la liberalizarea …”.

CAPITALURILE

60)

La articolul 57 alineatul (2), cuvintele „… hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, Consiliul poate să adopte măsuri …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile …”, iar ultima teză a alineatulului (2) devine alineatul (3) cu următorul text:

„(3)   Prin derogare de la alineatul (2), numai Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri care reprezintă un regres în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe.”

61)

La articolul 58 se adaugă un alineat (4), nou, cu textul următor:

„(4)   În absența unor măsuri de aplicare a articolului 57 alineatul (3), Comisia sau, în absența unei decizii a Comisiei în termen de trei luni de la data solicitării statului membru în cauză, Consiliul poate adopta o decizie care să dispună ca măsurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru faţă de una sau mai multe ţări terţe să fie considerate conforme tratatelor, cu condiţia ca acestea să fie justificate în raport cu unul dintre obiectivele Uniunii şi compatibile cu buna funcţionare a pieţei interne. Consiliul hotărăşte în unanimitate, la solicitarea unui stat membru.”

62)

Articolul 60 devine articolul 61 H. Acesta se modifică după cum se precizează la punctul 64.

SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE

63)

Un titlu IV, cu denumirea „SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI JUSTIŢIE” înlocuieşte titlul IV privind vizele, dreptul de azil, imigrarea şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor. Acest titlu cuprinde următoarele capitole:

Capitolul 1:

Dispoziţii generale

Capitolul 2:

Politicile privind controlul la frontiere, dreptul de azil şi imigrarea

Capitolul 3:

Cooperarea judiciară în materie civilă

Capitolul 4:

Cooperarea judiciară în materie penală

Capitolul 5:

Cooperarea poliţienească

DISPOZIŢII GENERALE

64)

Articolul 61 se înlocuieşte cu capitolul 1 şi articolele 61-61 I următoare. De asemenea, articolul 61 înlocuiește articolul 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, articolul 61 D înlocuiește articolul 36 din tratatul respectiv, articolul 61 E înlocuiește articolul 64 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 33 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, articolul 61 G înlocuiește articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolul 61 H preia formularea articolului 60 din acest din urmă tratat, după cum se precizează la punctul 62:

„CAPITOLUL 1

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 61

(1)   Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre.

(2)   Uniunea asigură absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este întemeiată pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortisanţii ţărilor terţe. În înțelesul prezentului titlu, apatrizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe.

(3)   Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalităţii, a rasismului şi a xenofobiei, precum şi de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare şi de cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi competente, precum şi prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală şi, după caz, prin apropierea legislaţiilor penale.

(4)   Uniunea facilitează accesul la justiţie, în special pe baza principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă.

Articolul 61 A

Consiliul European defineşte orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

Articolul 61 B

Parlamentele naţionale asigură, cu privire la propunerile şi iniţiativele legislative prezentate în cadrul capitolelor 4 şi 5, respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Articolul 61 C

Fără a aduce atingere articolelor 226, 227 și 228, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile de stabilire a condiţiilor în care statele membre, în colaborare cu Comisia, realizează o evaluare obiectivă şi imparţială a punerii în aplicare, de către autorităţile statelor membre, a politicilor Uniunii prevăzute în prezentul titlu, în special în scopul de a favoriza aplicarea deplină a principiului recunoaşterii reciproce. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la conţinutul şi rezultatele evaluării.

Articolul 61 D

În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 207, comitetul promovează coordonarea acţiunii autorităţilor competente ale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi implicați reprezentanţii organelor, ai oficiilor şi ai agenţiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la derularea acestor lucrări.

Articolul 61 E

Prezentul titlu nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care revin statelor membre pentru menţinerea ordinii publice şi pentru apărarea securităţii interne.

Articolul 61 F

Statele membre au libertatea de a organiza între ele şi sub autoritatea lor forme de cooperare şi de coordonare pe care le consideră oportune, între serviciile competente ale administraţiilor acestora care răspund de asigurarea securităţii naţionale.

Articolul 61 G

Consiliul adoptă măsuri în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile menţionate în prezentul titlu, precum şi între serviciile respective şi Comisie. Acesta hotărăşte la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului 61 I şi după consultarea Parlamentului European.

Articolul 61 H

În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul 61, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deţinute de acestea.

Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile pentru punerea în aplicare a cadrului prevăzut la primul paragraf.

Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.

Articolul 61 I

Actele menţionate în capitolele 4 şi 5, precum şi măsurile menţionate la articolul 61 G care asigură o cooperare administrativă în domeniile menţionate în aceste capitole, se adoptă:

(a)

la propunerea Comisiei; sau

(b)

la iniţiativa unui sfert din statele membre.”

CONTROLUL LA FRONTIERE, DREPTUL DE AZIL ŞI IMIGRAREA

65)

Articolele 62-64 sunt înlocuite de capitolul 2 și articolele 62-63b următoare. Articolul 62 înlocuiește articolul 62, articolul 63 alineatele (1) și (2) înlocuiesc articolul 63 punctele 1 și 2, articolul 63 alineatul (3) înlocuiește articolul 64 alineatul (2) și articolul 63a înlocuiește articolul 63 punctele 3 și 4:

„CAPITOLUL 2

POLITICI PRIVIND CONTROLUL LA FRONTIERE, DREPTUL DE AZIL ŞI IMIGRAREA

Articolul 62

(1)   Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte:

(a)

să asigure absența oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetăţenie;

(b)

să asigure controlul persoanelor şi supravegherea eficace la trecerea frontierelor externe;

(c)

să introducă treptat un sistem integrat de administrare a frontierelor externe.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:

(a)

politica comună a vizelor şi a altor permise de şedere de scurtă durată;

(b)

controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;

(c)

condiţiile în care resortisanţii ţărilor terţe pot circula liber, pentru o durată scurtă, în interiorul Uniunii;

(d)

orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe;

(e)

absența oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetăţenie, la trecerea frontierelor interne.

(3)   În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a facilita exercitarea dreptului menţionat la articolul 17 alineatul (2) litera (a), iar tratatele nu au prevăzut atribuţii în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta dispoziţii referitoare la paşapoarte, cărţi de identitate, permise de şedere sau oricare alt document asimilat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor acestora, în conformitate cu dreptul internaţional.

Articolul 63

(1)   Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenţia de la Geneva la 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor, precum şi cu alte tratate din domeniu.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:

(a)

un regim unitar de azil în favoarea resortisanţilor ţărilor terţe, valabil în toată Uniunea;

(b)

un regim unitar de protecţie subsidiară pentru resortisanţii ţărilor terţe care, fără să obţină azil european, au nevoie de protecţie internaţională;

(c)

un sistem comun de protecţie temporară a persoanelor strămutate în cazul unui aflux masiv;

(d)

proceduri comune de acordare şi de retragere a regimului unitar de azil sau de protecţie subsidiară;

(e)

criterii şi mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil sau de protecţie subsidiară;

(f)

norme referitoare la condiţiile de primire a solicitanţilor dreptului de azil sau de protecţie subsidiară;

(g)

parteneriatul şi cooperarea cu ţările terţe pentru gestionarea fluxurilor de persoane care solicită drept de azil, protecţie subsidiară sau temporară.

(3)   În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de resortisanţi din ţări terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Articolul 63a

(1)   Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală în statele membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi combaterea susţinută a acestora.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în următoarele domenii:

(a)

condiţiile de intrare şi de şedere, precum şi normele privind acordarea de către statele membre a vizelor şi a permiselor de şedere pe termen lung, inclusiv în vederea reîntregirii familiei;

(b)

definirea drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condiţiile care reglementează libertatea de circulaţie şi de şedere în celelalte state membre;

(c)

imigrarea clandestină şi şederea ilegală, inclusiv expulzarea şi repatrierea persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală;

(d)

combaterea traficului de persoane, în special de femei şi copii.

(3)   Uniunea poate încheia cu ţări terţe acorduri privind readmisia, în ţările lor de origine sau de provenienţă, a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, de prezenţă sau de şedere pe teritoriul unuia dintre statele membre.

(4)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanţilor unor ţări terţe, provenind din ţări terţe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariaţi sau pentru a desfăşura o activitate independentă.

Articolul 63b

Politicile Uniunii menţionate la prezentul capitol şi punerea în aplicare a acestora sunt reglementate de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentului capitol cuprind măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.”

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ

66)

Articolul 65 se înlocuieşte cu capitolul 3 şi articolul 65, după cum urmează:

„CAPITOLUL 3

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ

Articolul 65

(1)   Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri, în special atunci când acestea sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne, care urmăresc să asigure:

(a)

recunoaşterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare şi extrajudiciare şi executarea acestora;

(b)

comunicarea şi notificarea transfrontalieră a actelor judiciare şi extrajudiciare;

(c)

compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi şi de competenţă;

(d)

cooperarea în materie de obţinere a probelor;

(e)

accesul efectiv la justiţie;

(f)

eliminarea obstacolelor din calea bunei desfăşurări a procedurilor civile, la nevoie prin favorizarea compatibilităţii normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;

(g)

dezvoltarea unor metode alternative de soluţionare a litigiilor;

(h)

sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), măsurile privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere sunt stabilite de către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu o procedură legislativă specială. Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Propunerea menţionată la al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia nu se adoptă. În cazul în care nu există nicio opoziţie, Consiliul poate adopta respectiva decizie.”

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ

67)

Articolul 66 este înlocuit de articolul 61 G după cum se precizează la punctul 64 și articolele 67-69 se abrogă. Se introduc capitolul 4şi articolele 69 A-69 E următoare. Articolele 69 A, 69 B și 69 D înlocuiesc articolul 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent, după cum se precizează la articolul 1 punctul 51 din prezentul tratat:

„CAPITOLUL 4

COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ

Articolul 69 A

(1)   Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare şi include apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevăzute la alineatul (2) şi la articolul 69 B.

Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:

(a)

instituirea unor norme şi proceduri care să asigure recunoaşterea, în întreaga Uniune, a tuturor categoriilor de hotărâri judecătorești şi decizii judiciare;

(b)

prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă între statele membre;

(c)

sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie;

(d)

facilitarea cooperării dintre autorităţile judiciare sau echivalente ale statelor membre în materie de urmărire penală şi executare a deciziilor.

(2)   În măsura în care este necesar pentru a facilita recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare, precum şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime. Aceste norme minime iau în considerare diferenţele existente între tradiţiile juridice şi sistemele de drept ale statelor membre.

Acestea se referă la:

(a)

admisibilitatea reciprocă a probelor între statele membre;

(b)

drepturile persoanelor în procedura penală;

(c)

drepturile victimelor criminalității;

(d)

alte elemente speciale ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat în prealabil printr-o decizie; pentru adoptarea acestei decizii, Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

Adoptarea normelor minime prevăzute la prezentul alineat nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte un nivel mai ridicat de protecţie a persoanelor.

(3)   În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzut la alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc instituirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a institui o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

Articolul 69 B

(1)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domenii ale criminalităţii de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună.

Aceste domenii ale criminalităţii sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupţia, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică şi criminalitatea organizată.

În funcţie de evoluţia criminalităţii, Consiliul poate adopta o decizie care să identifice alte domenii ale criminalităţii care îndeplinesc criteriile prevăzute la prezentul alineat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

(2)   În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedeşte indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin directive se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domeniul în cauză. Directivele se adoptă printr-o procedură legislativă ordinară sau specială identică cu cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului 61 I.

(3)   În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzută la alineatul (1) sau (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei cooperări consolidate pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

Articolul 69 C

Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru a încuraja şi sprijini acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

Articolul 69 D

(1)   Eurojust are misiunea de a susține şi consolida coordonarea şi cooperarea dintre autorităţile naţionale de cercetare şi urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitatecare afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, prin operaţiuni întreprinse de autorităţile statelor membre şi de Europol şi prin informaţii furnizate de acestea.

În acest context, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Eurojust. Aceste atribuţii pot include:

(a)

începerea de cercetări penale, precum şi propunerea de începere a urmăririi penale efectuate de autorităţile naţionale competente, în special cele referitoare la infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

(b)

coordonarea cercetărilor şi a urmăririlor penale prevăzute la litera (a);

(c)

consolidarea cooperării judiciare, inclusiv prin soluţionarea conflictelor de competenţă şi prin strânsa cooperare cu Reţeaua Judiciară Europeană.

Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, condiţiile de implicare a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale la evaluarea activităţilor Eurojust.

(2)   În cadrul urmăririlor penale prevăzute la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului 69 E, actele oficiale de procedură judiciară sunt îndeplinite de autorităţile naţionale competente.

Articolul 69 E

(1)   Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de regulament să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în cazul realizării unui consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de regulament respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

(2)   Parchetul European are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată, după caz în colaborare cu Europol, autorii şi coautorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1). Parchetul European exercită în faţa instanţelor competente ale statelor membre acțiunea publică în legătură cu aceste aceste infracţiuni.

(3)   Regulamentele prevăzute la alineatul (1) stabilesc statutul Parchetului European, condiţiile de exercitare a atribuţiilor acestuia, regulamentul de procedură aplicabil activităţilor sale, precum şi normele care reglementează admisibilitatea probelor şi normele aplicabile controlului jurisdicțional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale.

(4)   Consiliul European poate adopta, în acelaşi timp sau ulterior, o decizie de modificare a alineatului (1) în scopul extinderii atribuţiilor Parchetului European pentru a include combaterea criminalității grave de dimensiune transfrontalieră şi în scopul modificării corespunzătoare a alineatului (2) în ceea ce priveşte autorii şi coautorii infracţiunilor grave care afectează mai multe state membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European şi după consultarea Comisiei.”

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

68)

Se introduc capitolul 5 şi articolele 69 F, 69 G și 69 H după cum urmează. Articolele 69 F și 69 G înlocuiesc articolul 30 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent și articolul 69 H înlocuiește articolul 32 din tratatul respectiv, după cum se precizează la articolul 1 punctul 51 din prezentul tratat:

„CAPITOLUL 5

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

Articolul 69 F

(1)   Uniunea instituie o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor.

(2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri referitoare la:

(a)

colectarea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor în domeniu, precum şi schimbul de informaţii;

(b)

sprijinirea formării profesionale a personalului, precum şi cooperarea privind schimbul de personal, echipamentele şi cercetarea criminalistică;

(c)

tehnicile comune de investigare privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizată.

(3)   Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate stabili măsurile privind cooperarea operativă între autorităţile prevăzute la prezentul articol. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de măsuri să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare.

În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de măsuri respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată.

Procedura specifică prevăzută la al doilea şi al treilea paragraf nu se aplică actelor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen.

Articolul 69 G

(1)   Europol are misiunea de a susține şi consolida acţiunea autorităţilor poliţieneşti şi a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum şi cooperarea acestora pentru prevenirea şi combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului şi a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilește structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Europol. Aceste atribuţii pot include:

(a)

colectarea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor, precum şi schimbul de informaţii transmise în special de autorităţile statelor membre sau de ţări ori autorităţi terţe;

(b)

coordonarea, organizarea şi realizarea de acţiuni de cercetare şi operative, desfășurate împreună cu autorităţile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de cercetare şi, după caz, în colaborare cu Eurojust.

Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, procedura de control al activităţilor Europol de către Parlamentul European, la care parlamentele naţionale sunt asociate.

(3)   Orice acţiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfăşurată în cooperare cu autorităţile statului sau ale statelor membre al căror teritoriu este implicat şi cu acordul acestora. Aplicarea măsurilor coercitive este în sarcina exclusivă a autorităţilor naţionale competente.

Articolul 69 H

Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte condiţiile şi limitele în care autorităţile competente ale statelor membre prevăzute la articolele 69 A şi 69 F pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare şi cu acordul autorităţilor statului respectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European.”

TRANSPORTURILE

69)

La articolul 70, cuvântul „tratatului” se înlocuieşte cu „tratatelor”, iar cuvintele „statele membre urmăresc” se înlocuiesc cu „se urmăresc”.

70)

La articolul 71, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   În cazul în care se adoptă măsurile prevăzute la alineatul (1), trebuie avute în vedere cazurile în care aplicarea lor ar putea afecta grav nivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni, precum şi exploatarea echipamentelor de transport.”

71)

La începutul articolului 72, cuvintele „…, şi exceptând cazul acordului unanim al Consiliului, …” se înlocuiesc cu „…, exceptând cazul adoptării în unanimitate de către Consiliu a unei măsuri prin care se acordă o derogare, …”.

72)

Articolul 75 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „În cazul transporturilor în cadrul Comunităţii trebuie eliminate discriminările …” se înlocuiesc cu „În transporturile în interiorul Uniunii, sunt interzise discriminările …”;

(b)

la alineatul (2), cuvântul „Consiliu” se înlocuieşte cu „Parlamentul European şi Consiliu”;

(c)

la alineatul (3) primul paragraf, cuvintele „Comitetului Economic şi Social” se înlocuiesc cu „Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social”.

73)

La articolul 78, se adaugă următoarea teză:

„La cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentului articol.”

74)

La articolul 79, fragmentul de teză „fără a aduce atingere atribuţiilor Comitetului Economic şi Social” se elimină.

75)

La articolul 80, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili dispoziţiile corespunzătoare în domeniul transporturilor maritime şi aeriene. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor.”

REGULI DE CONCURENŢĂ

76)

La articolul 85, se adaugă un alineat (3), nou, cu textul următor:

„(3)   Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament sau o directivă în temeiul articolului 83 alineatul (2) litera (b).”

77)

Articolul 87 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), la finalul literei (c) se adaugă teza următoare:

„În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentei litere.”

(b)

la alineatul (3), se adaugă următorul fragment de teză la finalul literei (a): „…, precum şi a regiunilor prevăzute la articolul 299, avându-se în vedere situaţia lor structurală, economică şi socială,”.

78)

La articolul 88, se adaugă un alineat (4), nou, cu textul următor:

„(4)   Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu privire la care Consiliul, în temeiul articolului 89, a considerat că pot fi exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.”

DISPOZIŢII FISCALE

79)

La finalul articolului 93, cuvintele „… în termenul stabilit la articolul 14.” Se înlocuiesc cu „… şi pentru a evita denaturarea concurenţei.”

APROPIEREA LEGISLAŢIILOR

80)

Articolele 94 şi 95 se inversează. Articolul 94 se renumerotează 95, iar articolul 95 se renumerotează 94.

81)

Articolul 95, renumerotat 94, se modifică după cum urmează:

(a)

la începutul alineatului (1), se elimină cuvintele „Prin derogare de la articolul 94 şi”;

(b)

la începutul alineatului (4), fragmentul de teză „În cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, …” se înlocuieşte cu „În cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European şi Consiliu, de către Consiliu sau Comisie, …”;

(c)

la începutul alineatului (5), fragmentul de teză „De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, …” se înlocuieşte cu „De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European şi Consiliu, de către Consiliu sau Comisie, …”;

(d)

la alineatul (10), cuvintele „unei proceduri comunitare de control” se înlocuiesc cu cuvintele „unei proceduri de control a Uniunii”.

82)

La articolul 94, renumerotat 95, se introduc la început cuvintele „Fără a se aduce atingere articolului 94”.

83)

La articolul 96 al doilea paragraf prima teză, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă directivele utile la propunerea Comisiei …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele utile …”. A doua teză se înlocuieşte cu „Pot fi adoptate orice alte măsuri utile prevăzute în tratate.”.

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

84)

Se introduce, ca ultim articol din titlul VI, un nou articol 97a, cu textul următor:

„Articolul 97a

În cadrul instituirii sau al funcţionării pieţei interne, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum şi la înfiinţarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii.

Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte prin regulamente regimul lingvistic al titlurilor europene. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.”

POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

85)

Se introduce, ca prim articol din titlul VII, un articol 97b, care preia formularea articolului 4; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „și în conformitate cu calendarul” se elimină iar verbul se conjugă în consecinţă;

(b)

la alineatul (2), fragmentul de teză „În paralel, în condiţiile şi în conformitate cu termenele şi procedurile prevăzute în prezentul tratat, această acţiune presupune stabilirea irevocabilă a ratelor de schimb, care va conduce la introducerea unei monede unice, ECU, …” se înlocuieşte cu „În paralel, în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate, această acţiune presupune o monedă unică, euro, …”;

86)

Articolul 99 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (4), prima teză din primul paragraf se înlocuieşte cu următoarele două teze:

„În cazul în care se constată, în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3), că politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientările generale prevăzute la alineatul (2) sau că acestea riscă să compromită buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare, Comisia poate adresa un avertisment respectivului stat membru. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru în cauză.”;

(b)

al doilea paragraf de la alineatul (4) se numerotează şi devine alineatul (5), iar alineatul (5) existent se renumerotează (6);

(c)

la alineatul (4), se adaugă două paragrafe noi, cu textul următor:

„În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză.

Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”

(d)

la alineatul (5), renumerotat (6), cuvintele „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 252, poate hotărî metodele …” se înlocuiesc cu textul următor: „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot hotărî metodele …” și cuvintele „ale prezentului articol” se elimină.

DIFICULTĂŢI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE APROVIZIONAREA CU ANUMITE PRODUSE (ENERGIE)

87)

La articolul 100, alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.”;

ALTE DISPOZIŢII – POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

88)

La articolul 102, alineatul (2) se elimină, iar numerotarea primului alineat se elimină.

89)

La articolul 103, alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate, dacă este necesar, să precizeze definiţiile privind aplicarea interdicţiilor prevăzute la articolele 101 şi 102, precum şi la prezentul articol.”

PROCEDURA ÎN CAZ DE DEFICIT EXCESIV

90)

Articolul 104 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (5) se înlocuieşte cu textul următor:

„(5)   În cazul în care Comisia consideră că există un deficit excesiv într-un stat membru sau că un astfel de deficit se poate produce, aceasta adresează un aviz statului membru în cauză şi informează Consiliul în acest sens.”;

(b)

la alineatul (6), cuvântul „recomandare” se înlocuieşte cu „propunere”;

(c)

la alineatul (7), prima teză se înlocuieşte cu textul următor: „În cazul în care Consiliul constată că există un deficit excesiv, în conformitate cu alineatul (6), acesta adoptă, la recomandarea Comisiei, fără întârzieri nejustificate, recomandările pe care le adresează statului membru în cauză pentru ca acesta să pună capăt situaţiei într-un termen dat.”;

(d)

la alineatul (11) primul paragraf, în teza introductivă, cuvântul „să intensifice” se înlocuieşte cu „să consolideze”;

(e)

la alineatul (12), la începutul primei teze, cuvintele „deciziile sale” se înlocuiesc cu „deciziile sau recomandările sale”;

(f)

alineatul (13) se înlocuieşte cu textul următor:

„(13)   În cazul în care adoptă deciziile sau recomandările menţionate la alineatele (8), (9), (11) şi (12), Consiliul hotărăşte la recomandarea Comisiei.

În cazul în care adoptă măsurile menţionate la alineatele (6)-(9), (11) şi (12), Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză.

Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”;

(g)

la alineatul (14) al treilea paragraf, textul „, până la 1 ianuarie 1994,” se elimină.

POLITICA MONETARĂ

91)

Articolul 105 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) prima teză, sigla „SEBC” se înlocuieşte cu „Sistemul European al Băncilor Centrale, denumit în continuare «SEBC»,”;

(b)

la alineatul (2) a doua liniuță, trimiterea la articolul 111 se înlocuiește cu o trimitere la articolul 188 O;

(c)

alineatul (6) se înlocuieşte cu textul următor:

„(6)   Consiliul, hotărând în unanimitate prin regulamente, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene, poate încredinţa Băncii Centrale Europene misiuni specifice privind politicile în domeniul controlului prudenţial al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare, cu excepţia întreprinderilor de asigurări.”

92)

Articolul 106 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), în prima teză, se introduce cuvântul „euro” după „... bancnote ...”;

(b)

la alineatul (2), în prima teză, se introduce cuvântul „euro” după „... monedă metalică ...”; la începutul celei de-a doua teze, textul „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 252 şi după consultarea BCE, ...” se înlocuieşte cu textul următor: „Consiliul, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene, …”

93)

Articolul 107 se modifică după cum urmează:

(a)

se elimină alineatele (1) şi (2), iar alineatele (3), (4), (5) şi (6) se renumerotează (1), (2), (3) şi (4);

(b)

la alineatul (4) renumerotat (2), textul „Statutul SEBC” se înlocuieşte cu următorul fragment de teză: „Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, denumit în continuare «Statutul SEBC şi al BCE» ...”;

(c)

textul alineatului (5) renumerotat (3), se înlocuieşte cu textul următor:

„(3)   Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4, 32.6, articolul 33.1 litera (a) şi articolul 36 din Statutul SEBC și al BCE pot fi modificate de Parlamentul European şi de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Aceştia hotărăsc fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene.”

94)

La articolul 109, fragmentul de teză „..., cel mai târziu la data instituirii SEBC,” se elimină.

95)

La articolul 110, primele patru paragrafe ale alineatului (2) se elimină.

MĂSURI PRIVIND UTILIZAREA MONEDEI EURO

96)

La articolul 111, textele alineatelor (1)-(3) şi (5) devin alineatele (1)-(4) ale articolului 188 O; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 174. Textul alineatului (4) devine alineatul (1) al articolului 115 C; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 100.

97)

Se introduce un articol 111a, cu textul următor:

„Articolul 111a

Fără a aduce atingere atribuţiilor Băncii Centrale Europene, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca monedă unică. Aceste măsuri sunt adoptate după consultarea Băncii Centrale Europene.”.

DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE (UEM)

98)

Textul articolului 112 devine articolul 245b și se modifică după cum se precizează la punctul 228. Textul articolului 113 devine articolul 245c.

99)

Articolul 114 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) primul paragraf, cuvintele „Comitet Monetar cu caracter consultativ” se înlocuiesc cu „Comitet economic şi financiar”;

(b)

la alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf se elimină;

(c)

la alineatul (2), primul paragraf se elimină; la a treia liniuță, trimiterea la articolul 99 alineatele (2), (3), (4) și (5) se înlocuiește cu o trimitere la articolul 99 alineatele (2), (3), (4) și (65) și trimiterile la articolul 122 alineatul (2) și la articolul 123 alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu o trimitere la articolul 117a alineatele (2) și (3);

(d)

la alineatul (4), trimiterea la articolele 122 și 123 se înlocuiește cu o trimitere la articolul 116a.

DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO

100)

Se introduc un nou capitol 3a şi noi articole, 115 A, 115 B şi 115C, cu textul următor:

„CAPITOLUL 3a

DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO

Articolul 115 A

(1)   În scopul de a contribui la buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare şi în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatelor, Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura relevantă dintre cele prevăzute la articolele 99 și 104, cu excepţia procedurii prevăzute la articolul 104 alineatul (14), măsuri privind statele membre a căror monedă este euro pentru:

(a)

a consolida coordonarea şi supravegherea disciplinei lor bugetare;

(b)

a elabora, în ceea ce le priveşte, orientările de politică economică, veghind ca acestea să fie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune şi asigurând supravegherea acestora.

(2)   La votul privind măsurile prevăzute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro.

Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).

Articolul 115 B

Condiţiile de organizare a reuniunilor miniştrilor statelor membre a căror monedă este euro se stabilesc prin Protocolul privind Eurogrupul.

Articolul 115 C

(1)   Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar internaţional, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru Uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale competente. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.

(2)   Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a asigura o reprezentare unificată în cadrul instituţiilor şi al conferinţelor financiare internaţionale. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.

(3)   La votul privind măsurile prevăzute la alineatele (1) şi (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro.

Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”

DISPOZIŢII TRANZITORII PRIVIND STATELE MEMBRE CARE FAC OBIECTUL UNEI DEROGĂRI

101)

Articolul 116 se abrogă și se introduce un articol 116a, cu textul următor:

„Articolul 116a

(1)   Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis că îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare «state membre care fac obiectul unei derogări».

(2)   Dispoziţiile tratatelor prevăzute în continuare nu se aplică statelor membre care fac obiectul unei derogări:

(a)

adoptarea părţilor din orientările generale ale politicilor economice care privesc zona euro în general [articolul 99 alineatul (2)];

(b)

mijloacele coercitive pentru remedierea deficitelor excesive [articolul 104 alineatele (9) şi (11)];

(c)

obiectivele şi misiunile SEBC [articolul 105 alineatele (1), (2), (3) şi (5)];

(d)

emisiunea de monedă euro (articolul 106);

(e)

actele Băncii Centrale Europene (articolul 110);

(f)

măsurile care reglementează utilizarea monedei euro (articolul 111a);

(g)

acorduri monetare şi alte măsuri referitoare la politica cursului de schimb (articolul 188 O);

(h)

desemnarea membrilor Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene [articolul 245b alineatul (2)];

(i)

deciziile de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru Uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor competente şi al conferinţelor financiare internaţionale [articolul 115 C alineatul (1)];

(j)

măsurile necesare asigurării unei reprezentări unificate în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale [articolul 115 C alineatul (2)].

În consecinţă, la articolele menţionate la literele (a)-(j), prin «state membre» se înţelege statele membre a căror monedă este euro.

(3)   În conformitate cu capitolul IX din Statutul SEBC şi al BCE, statele membre care fac obiectul unei derogări şi băncile lor centrale naţionale sunt excluse de la drepturile şi obligaţiile din cadrul SEBC.

(4)   Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogări se suspendă la data adoptării de către Consiliu a măsurilor prevăzute la articolele enumerate la alineatul (2), precum şi în următoarele cazuri:

(a)

recomandările adresate statelor membre a căror monedă este euro în cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programele de stabilitate şi avertismente [articolul 99 alineatul (4)];

(b)

măsurile referitoare la deficitele excesive ale statelor membre a căror monedă este euro [articolul 104 alineatele (6), (7), (8), (12) şi (13)].

Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”.

102)

Articolul 117 se abrogă, cu excepția primelor cinci liniuțe de la alineatul (2) care devin primele cinci liniuțe de la alineatul (2) al articolului 118a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 103. Se introduce un articol 117a, cu textul următor:

(a)

alineatul (1) preia formularea alineatului (1) al articolului 121, cu următoarele modificări:

(i)

în întreg alineatul, cuvântul „IME” se înlocuieşte cu „Banca Centrală Europeană”;

(ii)

la începutul primului paragraf, se introduce următorul fragment de teză: „Cel puţin la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări, ...”;

(iii)

în primul paragraf prima teză, cuvintele „... progresele efectuate de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor care le revin ...” se înlocuiesc cu „.. progresele efectuate de statele membre care fac obiectul unei derogări în îndeplinirea obligaţiilor care le revin ...”;

(iv)

la primul paragraf a doua teză, cuvintele „... a fiecărui stat membru ...” se înlocuiesc cu „... a fiecăruia dintre aceste state membre ...”, iar cuvintele „din prezentul tratat” se elimină;

(v)

la primul paragraf a treia liniuţă, cuvintele „mecanismul ratei de schimb…” se înlocuiesc cu „mecanismul cursului de schimb …”, iar cuvintele „... în raport cu cea a altui stat membru;” se înlocuiesc cu „... în raport cu moneda euro;”

(vi)

la primul paragraf a patra liniuţă, cuvintele „... statul membru ...” se înlocuiesc cu „… statul membru care face obiectul unei derogări ...”, iar cuvintele „... la mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European ...” se înlocuiesc cu „... la mecanismul cursului de schimb ...”;

(vii)

la al doilea paragraf, se elimină cuvintele „dezvoltarea ECU”;

(b)

alineatul (2) preia formularea articolului 122 alineatul (2) a doua teză și se modifică după cum urmează:

(i)

la finalul textului, cuvintele „stabilite de articolul 121 alineatul (1)” se înlocuiesc cu cuvintele „stabilite la alineatul (1)”;

(ii)

se adaugă un al doilea și un al treilea paragraf, cu următorul text:

„Consiliul hotărăşte după ce a primit o recomandare din partea majorităţii calificate a membrilor săi care reprezintă statele membre a căror monedă este euro. Aceşti membri hotărăsc în termen de şase luni de la data primirii de către Consiliu a propunerii Comisiei.

Majoritatea calificată a membrilor, menţionată la al doilea paragraf, se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”;

(c)

alineatul (3) preia formularea articolului 123 alineatul (5), care se modifică după cum urmează:

(i)

fragmentul de teză de la începutul alineatului „În cazul în care, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 122 alineatul (2), se decide să se abroge o derogare, ...” se înlocuieşte cu „În cazul în care, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), se decide să se revoce o derogare, ...”;

(ii)

cuvintele „stabileşte rata ...” se înlocuiesc cu „stabileşte în mod irevocabil cursul ...”.

103)

Articolul 118 se abrogă. Se introduce un articol 118a, cu textul următor:

(a)

alineatul (1) preia formularea articolului 123 alineatul (3); cuvintele „din prezentul tratat” se elimină;

(b)

alineatul (2) preia formularea primelor cinci liniuţe de la articolul 117 alineatul (2); cele cinci liniuţe se modifică după cum se precizează în continuare şi sunt precedate de următoarea teză introductivă:

„În cazul în care şi atâta timp cât există state membre care fac obiectul unei derogări, Banca Centrală Europeană, cu privire la aceste state membre:”

(i)

la a treia liniuţă, cuvintele „Sistemului Monetar European” se înlocuiesc cu „mecanismului cursului de schimb”;

(ii)

a cincea liniuţă se înlocuieşte cu textul următor:

„—

exercită funcţiile pe care le îndeplinea Fondul European de Cooperare Monetară, preluate ulterior de Institutul Monetar European.”

104)

Se introduce un articol 118a, care preia formularea articolului 124 alineatul (1); acesta se modifică după cum urmează:

(a)

cuvintele „Până la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru consideră ...” se înlocuiesc cu „Fiecare stat membru care face obiectul unei derogări consideră ...”;

(b)

cuvintele „... Sistemului Monetar European (SME) şi procesului de dezvoltare a ECU, respectând competenţele existente.” se înlocuiesc cu „... mecanismului cursului de schimb.”.

105)

Articolul 119 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „care face obiectul unei derogări” se introduc după „a unui stat membru” la primul paragraf şi respectiv după „un stat membru” la al doilea paragraf, iar cuvântul „treptată” din primul paragraf se elimină;

(b)

la alineatul (2) litera (a), după „statele membre” se introduc cuvintele „care fac obiectul unei derogări”, iar la litera (b), cuvintele „ţara în dificultate ...” se înlocuiesc cu „statul membru care face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, ...”;

(c)

la alineatul (3), cuvintele „Comisia autorizează statul aflat în dificultate ...” se înlocuiesc cu „Comisia autorizează statul membru care face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, ...”;

(d)

alineatul (4) se elimină.

106)

Articolul 120 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „statul membru în cauză poate adopta ...” se înlocuiesc cu „un stat membru, care face obiectul unei derogări, poate adopta ...”;

(b)

la alineatul (3), cuvintele „pe baza avizului” se înlocuieşte cu „la recomandarea”, iar cuvântul „membru” se adaugă după „statul”;

(c)

alineatul (4) se elimină.

107)

La articolul 121, alineatul (1) devine alineatul (1) al articolului 117a acesta se modifică după cum se precizează la punctul 102. Restul articolului 121 se abrogă.

108)

La articolul 122, alineatul (2) a doua teză devine alineatul (2) primul paragraf din articolul 117a; aceasta se modifică după cum se precizează la punctul 102. Restul articolului 122 se abrogă.

109)

La articolul 123, alineatul (3) devine alineatul (1) din articolul 118a, iar alineatul (5) devine alineatul (3) din articolul 117a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 103, respectiv la punctul 102. Restul articolului 123 se abrogă.

110)

La articolul 124, alineatul (1) devine noul articol 118b; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 104. Restul articolului 124 se abrogă.

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

111)

La articolul 125, cuvintele „şi la articolul 2 din prezentul tratat” se elimină.

TITLURI CARE SE TRANSLATEAZĂ

112)

Titlul IX intitulat „POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ” şi articolele 131 şi 133 devin titlul II din partea a cincea privind acţiunea externă a Uniunii, respectiv articolele 188 B şi 188 C. Articolul 131 se modifică după cum se precizează la punctul 157, iar articolul 133 se înlocuieşte cu articolul 188 C.

Articolele 132 şi 134 se abrogă.

113)

Titlul X intitulat „COOPERAREA VAMALĂ” şi articolul 135 devin capitolul 1a, în cadrul titlului Ia cu denumirea „Libera circulaţie a mărfurilor”, respectiv articolul 27a, după cum se precizează la punctul 45.

POLITICA SOCIALĂ

114)

Denumirea titlului XI „POLITICA SOCIALĂ, EDUCAŢIA, FORMAREA PROFESIONALĂ ŞI TINERETUL” se înlocuieşte cu denumirea următoare: „POLITICA SOCIALĂ” și este renumerotat IX; denumirea „Capitolul 1–Dispoziţii sociale” se elimină.

115)

Se introduce un nou articol 136a cu textul următor:

„Articolul 136a

Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia.

Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă contribuie la dialogul social.”

116)

Articolul 137 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2) primul paragraf, în fragmentul introductiv, cuvântul „Consiliul:” se înlocuieşte cu „Parlamentul European şi Consiliul:”, iar verbele se conjugă în consecinţă; la al doilea paragraf, prima teză se împarte în două paragrafe, cu textul următor:

„Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.

În domeniile menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) şi (g), Consiliul hotărăşte în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European şi a comitetelor menţionate anterior.”

La al doilea paragraf, a doua teză devine ultimul paragraf, iar cuvintele „din prezentul articol” se elimină;

(b)

la alineatul (3) primul paragraf, se adaugă la final următorul fragment de teză „... sau, după caz, punerea în aplicare a unei decizii a Consiliului, adoptată în conformitate cu articolul 139.”; la al doilea paragraf, cuvintele „... o directivă trebuie transpusă în conformitate cu articolul 249,” se înlocuiesc cu „... o directivă sau o decizie trebuie transpusă sau pusă în aplicare”, iar cuvintele „... sau decizia menționată anterior” se adaugă la finalul paragrafului.

117)

La articolul 138 alineatul (4) prima teză, cuvintele „Cu ocazia acestei consultări, ...” se înlocuiesc cu „Cu ocazia consultărilor menţionate la alineatele (2) şi (3), ...”, iar la a doua teză, cuvintele „Durata procedurii” se înlocuiesc cu „Durata acestui proces”.

118)

Articolul 139 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)

la finalul primului paragraf se adaugă teza următoare: „Parlamentul European este informat.”;

(b)

la al doilea paragraf, începutul primei teze „Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care acordul ...” se înlocuieşte cu „Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul ...”, iar ultima teză se elimină.

119)

La articolul 140 se adaugă următorul fragment de teză la finalul celui de-al doilea paragraf: „…în special prin iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.”

120)

La articolul 143, al doilea paragraf se elimină.

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

121)

Capitolul 2 este renumerotat ca „TITLUL X”.

122)

La articolul 148, cuvintele „deciziile de aplicare privind” se înlocuiesc cu „regulamentele de aplicare privind”.

EDUCAŢIA, FORMAREA PROFESIONALĂ, TINERETUL ŞI SPORTUL

123)

Capitolul 3 este renumerotat ca „TITLUL XI”, iar cuvintele „ŞI TINERETUL” se înlocuiesc cu „, TINERETUL ŞI SPORTUL”.

124)

Articolul 149 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Uniunea contribuie la promovarea obiectivelor europene ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum şi funcţia socială şi educativă a sportului.”;

(b)

la alineatul (2) a cincea liniuță, se adaugă la final cuvintele „…şi să sprijine participarea tinerilor la viaţa democratică a Europei;”; se adaugă, ca ultimă liniuţă, următoarea liniuță:

„—

să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate şi de deschidere în competiţiile sportive şi a cooperării între organizaţiile cu responsabilităţi în domeniul sportului, precum şi prin protejarea integrităţii fizice şi morale a sportivilor, îndeosebi a celor mai tineri dintre aceştia.”;

(c)

la alineatul (3), cuvintele „în domeniul educaţiei” se înlocuiesc cu „în domeniul educaţiei şi sportului”;

(d)

la alineatul (4), se elimină cuvintele „, Consiliul adoptă”, prima liniuţă începe cu cuvintele „Parlamentul European şi Consiliul …” şi cuvântul „adoptă” se introduce înainte de „acţiuni de încurajare”; a doua liniuţă începe cu cuvintele „Consiliul adoptă …”.

125)

La articolul 150, la finalul alineatului (4) se adaugă următorul fragment de teză: „şi Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.”

CULTURA

126)

Articolul 151 alineatul (5) se modifică după cum urmează:

(a)

în teza introductivă, cuvintele „Consiliul adoptă” se elimină;

(b)

la prima liniuţă, prima teză începe cu cuvintele „Parlamentul European şi Consiliul ...”, cuvântul „adoptă” se introduce înainte de „acţiuni de încurajare”, iar a doua teză se elimină;

(c)

la a doua liniuţă, cuvintele „hotărând în unanimitate” se elimină, iar liniuţa începe cu cuvintele „Consiliul adoptă ...”.

SĂNĂTATEA PUBLICĂ

127)

Articolul 152 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) al doilea paragraf, cuvântul „umană” se înlocuieşte cu „fizică şi mentală”, iar la finalul paragrafului se adaugă fragmentul de teză următor: „, precum şi supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave privind sănătatea, alerta în cazul unor asemenea ameninţări şi combaterea acestora.”;

(b)

la alineatul (2), la finalul primului paragraf se adaugă teza următoare: „Aceasta încurajează, în special, cooperarea dintre statele membre pentru îmbunătăţirea complementarităţii serviciilor lor de sănătate în regiunile transfrontaliere.”;

(c)

la alineatul (2), la finalul celui de-al doilea paragraf se adaugă textul următor: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodică. Parlamentul European este pe deplin informat.”;

(d)

alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(i)

la primul paragraf, la începutul tezei introductive se introduce următorul fragment de teză: „Prin derogare de la articolul 2 A alineatul (5) şi de la articolul 2 E litera (a) şi în conformitate cu articolul 2 C alineatul (2) litera (k), ...”, iar la final se adaugă următoarele cuvinte: „..., pentru a face faţă obiectivelor comune în materie de securitate:”;

(ii)

la litera (b), se elimină cuvintele „prin derogare de la prevederile articolului 37, ...”;

(iii)

se introduce o nouă literă (c), cu textul următor:

„(c)

măsuri care instituie standarde înalte de calitate şi de securitate a medicamentelor şi a dispozitivelor de uz medical.”

(iv)

litera (c) existentă se renumerotează ca alineatul (5) şi se înlocuieşte cu textul următor:

„(5)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor, pot adopta, de asemenea, măsuri de încurajare în scopul protecţiei şi îmbunătăţirii sănătăţii umane, în special în scopul combaterii epidemiilor transfrontaliere, măsuri privind supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave asupra sănătăţii, alerta în cazul unor asemenea ameninţări şi combaterea acestora, precum şi măsuri al căror obiectiv direct îl reprezintă protejarea sănătăţii publice în ceea ce priveşte tutunul şi consumul excesiv de alcool, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”;

(e)

cel de-al doilea paragraf din alineatul (4) existent devine alineatul (6), iar alineatul (5), renumerotat (7), se înlocuieşte cu textul următor:

„(7)   Acţiunea Uniunii respectă responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte definirea politicii lor de sănătate, precum şi organizarea şi prestarea de servicii de sănătate şi de îngrijire medicală. Responsabilităţile statelor membre includ administrarea serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală, precum şi repartizarea resurselor care sunt alocate acestora. Măsurile menţionate la alineatul (4) litera (a) nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale privind donarea de organe şi de sânge sau privind utilizarea acestora în scopuri medicale.”

PROTECŢIA CONSUMATORILOR

128)

La articolul 153, alineatul (2) devine articolul 6a; iar alineatele (3), (4) şi (5) se renumerotează (2), (3) și, respectiv, (4).

INDUSTRIA

129)

Articolul 157 se modifică după cum urmează:

(a)

la finalul alineatului (2) se adaugă următorul text: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.”;

(b)

la alineatul (3) primul paragraf, se adaugă următorul text la finalul celei de-a doua teze: „… excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”

COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ

130)

Denumirea titlului XVII se înlocuieşte cu denumirea: „COEZIUNEA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI TERITORIALĂ”.

131)

Articolul 158 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvintele „coeziunii sale economice şi sociale” se înlocuiesc cu „coeziunii sale economice, sociale şi teritoriale”;

(b)

la al doilea paragraf, cuvintele „sau insulelor” şi cuvintele „inclusiv a zonelor rurale” se elimină;

(c)

se adaugă următorul paragraf nou:

„Dintre regiunile avute în vedere, o atenţie deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor afectate de un handicap natural şi demografic grav şi permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populaţiei, precum şi regiunile insulare, transfrontaliere şi muntoase.”

132)

La articolul 159 al doilea paragraf, cuvintele „economice şi sociale” se înlocuiesc cu „economice, sociale şi teritoriale”.

133)

Articolul 161 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, în prima teză, fragmentul introductiv „Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 162, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după ce a obţinut avizul conform al Parlamentului European ...” se înlocuieşte cu „Fără a aduce atingere articolului 162, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară ...”, iar verbul se conjugă în consecinţă. La a doua teză, cuvintele „Consiliul” şi „hotărând” se elimină,;

(b)

la al doilea paragraf, cuvintele „de Consiliu” se elimină;

(c)

al treilea paragraf se elimină.

134)

La articolul 162 primul paragraf, cuvintele „Deciziile de aplicare” se înlocuiesc cu cuvintele „Regulamentele de aplicare”, iar verbul se conjugă în consecinţă;

CERCETAREA ŞI DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ

135)

În denumirea titlului XVIII se introduc cuvintele „ŞI SPAŢIUL”.

136)

Articolul 163 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale ştiinţifice şi tehnologice, prin crearea unui spaţiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologiile să circule liber, precum și favorizarea creşterii competitivităţii sale, inclusiv în industrie, precum şi promovarea activităţilor de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din tratate.”;

(b)

la alineatul (2), fragmentul de teză „... urmărind, în special, să permită întreprinderilor exploatarea deplină a potenţialului pieţei interne, îndeosebi prin ...” se înlocuieşte cu „... urmărind, în special, să permită cercetătorilor să coopereze liber, dincolo de frontiere, iar întreprinderilor să exploateze pe deplin potenţialul pieţei interne, îndeosebi prin ...”.

137)

La articolul 165, la finalul alineatului (2) se adaugă următorul text: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.”

138)

Articolul 166 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (4) cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei” se înlocuiesc cu „Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială …”;

(b)

se adaugă un alineat (5), nou, cu textul următor:

„(5)   În completarea activităţilor prevăzute în programul-cadru multianual, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a spaţiului european de cercetare.”.

139)

La articolul 167, cuvântul „Consiliul” se înlocuieşte cu „Uniunea”.

140)

La articolul 168 al doilea paragraf, cuvântul „Consiliul” se înlocuieşte cu „Uniunea”.

141)

La articolul 170 al doilea paragraf, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”.

SPAŢIUL

142)

Se introduce un articol nou 172a:

„Articolul 172a

(1)   În scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precum şi pentru punerea în aplicare a politicilor sale, Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului. În acest scop, aceasta poate promova iniţiative comune, poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaţiului.

(2)   Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare, care pot lua forma unui program spaţial european, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(3)   Uniunea stabileşte orice relaţie utilă cu Agenţia Spaţială Europeană.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul titlu.”

MEDIUL (SCHIMBAREA CLIMATICĂ)

143)

Articolul 174 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), a patra liniuţă se înlocuieşte cu textul următor:

„—

promovarea pe plan internaţional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială şi în special lupta împotriva schimbărilor climatice.”;

(b)

la alineatul (2) al doilea paragraf, cuvintele „unei proceduri comunitare de control” se înlocuiesc cu cuvintele „unei proceduri de control din partea Uniunii”.

(c)

la alineatul (4) primul paragraf, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”.

144)

Articolul 175 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, poate face ca procedura legislativă ordinară să fie aplicabilă domeniilor menţionate la primul paragraf.”;

(b)

la alineatul (3) primul paragraf, cuvintele „În alte domenii, …” se elimină iar al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe se adoptă în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (2), după caz.”;

(c)

la alineatul (4), cuvintele „… anumitor măsuri cu caracter comunitar, …” se înlocuiesc cu „… anumitor măsuri adoptate de Uniune, …”.

(d)

la alineatul (5), cuvintele „Consiliul prevede, în actul de adoptare a acelei măsuri, dispoziţiile ...” se înlocuiesc cu „această măsură prevede dispoziţiile ...”.

TITLURI CARE SE TRANSLATEAZĂ

145)

Titlul XX cu denumirea „COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE” şi articolele 177, 179, 180 și 181 devin partea a cincea titlul III capitolul 1, privind acţiunea externă a Uniunii și, respectiv, articolele 188 D-188 G; aceste articole se modifică după cum se precizează la punctele 161-164. Articolul 178 se abrogă.

146)

Titlul XXI cu denumirea „COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE” şi articolul 181 A devin capitolul 2 titlul III partea a cincea, privind acţiunea externă a Uniunii și, respectiv, noul articol 188 H; acest articol se modifică după cum se precizează la punctul 166.

ENERGIA

147)

Titlul XX se înlocuieşte cu un nou titlu şi un nou articol 176 A cu textul următor:

„TITLUL XX

ENERGIA

Articolul 176 A

(1)   În contextul instituirii şi al funcţionării pieţei interne şi din perspectiva necesităţii de a conserva şi îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în domeniul energiei urmăreşte, în spiritul solidarităţii între statele membre,:

(a)

să asigure funcţionarea pieţei energiei;

(b)

să asigure siguranța aprovizionării cu energie în Uniune,

(c)

să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea de noi surse de energie şi energii regenerabile; şi

(d)

să promoveze interconectarea reţelelor energetice.

(2)   Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii ale tratatelor, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Aceste măsuri se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor.

Acestea nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili condiţiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie, fără a aduce atingere articolului 175 alineatul (2) litera (c).

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, stabileşte măsurile menţionate la alineatul respectiv, în cazul în care acestea sunt în principal de natură fiscală.”

TURISMUL

148)

Titlul XXI se înlocuieşte cu un nou titlu şi un nou articol 176 B cu textul următor:

„TITLUL XXI

TURISMUL

Articolul 176 B

(1)   Uniunea completează acţiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivităţii întreprinderilor Uniunii în acest sector.

În acest scop, acţiunea Uniunii urmărește:

(a)

să încurajeze crearea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor în acest sector;

(b)

să promoveze cooperarea între statele membre, în special prin schimbul de bune practici.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile speciale destinate să completeze acţiunile întreprinse în statele membre, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la prezentul articol, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”

PROTECŢIA CIVILĂ

149)

Se introduc un nou titlu XXII şi un nou articol 176 C, cu textul următor:

„TITLUL XXII

PROTECŢIA CIVILĂ

Articolul 176 C

(1)   Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de om şi de protecţie împotriva acestora.

Acţiunea Uniunii urmăreşte:

(a)

să susţină şi să completeze acţiunea statelor membre la nivel naţional, regional şi local care are ca scop prevenirea riscurilor, pregătirea factorilor implicaţi în protecţia civilă din statele membre şi intervenţia în caz de catastrofe naturale sau provocate de om, în cadrul Uniunii;

(b)

să promoveze o cooperare operaţională rapidă şi eficientă, în cadrul Uniunii, între serviciile naţionale de protecţie civilă;

(c)

să promoveze consecvenţa acţiunilor întreprinse la nivel internaţional în materie de protecţie civilă.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”.

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

150)

Se introduc un nou titlu XXIII şi un nou articol 176 D, cu textul următor:

„TITLUL XXIII

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 176 D

(1)   Punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii de către statele membre, care este esenţială pentru buna funcţionare a Uniunii, constituie o chestiune de interes comun.

(2)   Uniunea poate sprijini eforturile statelor membre pentru îmbunătăţirea capacităţii lor administrative de punere în aplicare a dreptului Uniunii. Această acţiune poate consta, în special, în facilitarea schimburilor de informaţii şi de funcţionari publici, precum şi în sprijinirea programelor de formare. Niciun stat membru nu este obligat să recurgă la acest sprijin. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare în acest scop, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a pune în aplicare dreptul Uniunii, nici atribuţiilor şi îndatoririlor Comisiei. De asemenea, acesta nu aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, care prevăd o cooperare administrativă între statele membre, precum şi între acestea şi Uniune.”

ASOCIEREA ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR DE PESTE MĂRI

151)

La articolul 182, la finalul primului paragraf, cuvintele „la prezentul tratat” se elimină.

152)

La articolul 186, fragmentul final de teză „... va fi reglementată prin convenţii ulterioare, care necesită unanimitatea statelor membre.” se înlocuieşte cu „... este reglementată prin actele adoptate în conformitate cu articolul 187.”.

153)

La articolul 187, cuvintele „hotărând în unanimitate” se înlocuiesc cu „hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei”, iar la finalul articolului se adaugă următorul text: „În cazul în care dispoziţiile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.”.

ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII

154)

Se introduce o nouă parte a cincea. Aceasta are denumirea „ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII” şi conţine titlurile şi capitolele următoare:

Titlul I:

Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii

Titlul II:

Politica comercială comună

Titlul III:

Cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar

Capitolul 1:

Cooperarea pentru dezvoltare

Capitolul 2:

Cooperarea economică, financiară şi tehnică cu ţările terţe

Capitolul 3:

Ajutorul umanitar

Titlul IV:

Măsurile restrictive

Titlul V:

Acorduri internaţionale

Titlul VI:

Relaţiile Uniunii cu organizaţiile internaţionale, ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii

Titlul VII:

Clauza de solidaritate

DISPOZIŢII GENERALE

155)

Se introduc un nou titlu I şi un nou articol 188 A, cu textul următor:

„TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII

Articolul 188 A

Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentei părţi, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară conform dispoziţiilor generale prevăzute în titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ

156)

Se introduce un titlu II, intitulat „POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ”, care preia denumirea titlului IX din partea a treia.

157)

Se introduce un articol 188 B, care preia formularea articolului 131; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Prin stabilirea unei uniuni vamale, în conformitate cu articolele 23-27, Uniunea contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, la eliminarea treptată a restricţiilor în calea schimburilor comerciale internaţionale şi a investiţiilor externe directe şi la reducerea barierelor vamale şi de altă natură.”;

(b)

al doilea paragraf se elimină.

158)

Se introduce un articol 188 C, care înlocuieşte articolul 133:

„Articolul 188 C

(1)   Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburile de mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care şi cele care se adoptă în caz de dumping şi de subvenţii. Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii.

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună.

(3)   În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică articolul 188 N, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului articol.

Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Consiliului şi Comisiei le revine răspunderea să asigure compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi normele interne ale Uniunii.

Aceste negocieri sunt desfășurate de Comisie, în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune şi cu respectarea directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raportează periodic comitetului special şi Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor.

(4)   Pentru negocierea şi încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

Pentru negocierea şi încheierea unui acord în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, precum şi în cel al investiţiilor străine directe, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea de norme interne.

Consiliul hotărăşte, de asemenea în unanimitate, negocierea şi încheierea de acorduri:

(a)

în domeniul comerţului cu servicii culturale şi audiovizuale, în cazul în care aceste acorduri riscă să aducă atingere diversităţii culturale şi lingvistice a Uniunii;

(b)

în domeniul comerţului cu servicii sociale, de educaţie şi de sănătate, în situaţia în care aceste acorduri pot să perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă atingere răspunderii statelor membre pentru prestarea acestor servicii.

(5)   Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transporturilor sunt reglementate în partea a treia titlul V şi la articolul 188 N.

(6)   Exercitarea competenţelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitării competenţelor între Uniune şi statele membre şi nu implică armonizarea dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative ale statelor membre în măsura în care tratatele exclud o astfel de armonizare.”

COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE

159)

Se introduce un titlu III cu denumirea „COOPERAREA CU ŢĂRILE TERŢE ŞI AJUTORUL UMANITAR”

160)

Se introduce un capitol 1 „COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE”, care preia denumirea titlului XX din partea a treia.

161)

Se introduce un articol 188 D, care preia formularea articolului 177; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu textul următor:

„(1)   Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfăşoară cu respectarea principiilor şi a obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii şi politicile statelor membre se completează şi se susţin reciproc.

Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare.”

(b)

Alineatul (3) se renumerotează (2).

162)

Se introduce un articol 188 E, care preia formularea articolului 179; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, măsuri care pot consta în programe multianuale de cooperare cu ţări în curs de dezvoltare sau în programe având o abordare tematică.”;

(b)

se introduce un nou alineat (2), cu textul următor:

„(2)   Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 10 A din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 188 D din prezentul tratat.

Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale .”

(c)

alineatul (2) existent se renumerotează (3), iar alineatul (3) existent se elimină.

163)

Se introduce un articol 188 F, care preia formularea articolului 180; acesta se modifică după cum urmează:

La începutul alineatului (1), se introduce următorul fragment de teză: „Pentru a favoriza complementaritatea şi eficacitatea acţiunilor lor, Uniunea ...”.

164)

Se introduce un articol 188 G, care preia formularea articolului 181; a doua teză din primul paragraf şi al doilea paragraf se elimină.

COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE

165)

Se introduce un capitol 2 cu denumirea „COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE”, care preia denumirea titlului XXI din partea a treia.

166)

Se introduce un articol 188 H, care preia formularea articolului 181 A; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, în special articolelor 188 D-188 G, Uniunea desfăşoară acţiuni de cooperare economică, financiară şi tehnică, inclusiv de asistenţă, în special în domeniul financiar, cu ţări terţe, altele decât ţările în curs de dezvoltare. Aceste acţiuni sunt în concordanţă cu politica de dezvoltare a Uniunii şi se desfăşoară cu respectarea principiilor şi a obiectivelor acţiunii sale externe. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1).”

(c)

la alineatul (3) primul paragraf a doua teză, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”.

167)

Se introduce un nou articol 188 I, cu textul următor:

„Articolul 188 I

În cazul în care situaţia dintr-o ţară terţă necesită o asistenţă financiară cu caracter urgent din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă deciziile necesare.”

AJUTORUL UMANITAR

168)

Se introduc un nou capitol 3 şi un nou articol 188 J, cu textul următor:

„CAPITOLUL 3

AJUTORUL UMANITAR

Articolul 188 J

(1)   Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Aceste acţiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistenţă şi ajutor populației din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc.

(2)   Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi cu principiile imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării.

(3)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.

(4)   Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi la articolul 10 A din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale.

(5)   Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc statutul şi modalităţile de funcţionare a acestuia.

(6)   Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi a complementarităţii mecanismelor de ajutor umanitar ale Uniunii şi ale statelor naţionale.

(7)   Uniunea asigură ca acţiunile sale umanitare sunt coordonate şi coerente cu cele ale organizaţiilor şi ale organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.”

MĂSURILE RESTRICTIVE

169)

Se introduc un titlu IV şi un articol 188 K, care înlocuiesc articolul 301, cu textul următor:

„TITLUL IV

MĂSURILE RESTRICTIVE

Articolul 188 K

(1)   În cazul în care o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede întreruperea sau restrângerea, totală sau parțială, a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a Comisiei, adoptă măsurile necesare. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta.

(2)   În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal.

(3)   Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.”

ACORDURI INTERNAŢIONALE

170)

După articolul 188 K, se introduce un titlu V cu denumirea „ACORDURILE INTERNAŢIONALE”.

171)

Se introduce articolul 188 L cu textul următor:

„Articolul 188 L

(1)   Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.

(2)   Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.”

172)

Se introduce un articol 188 M, care preia formularea articolului 310. Cuvintele „unul sau mai multe state” se înlocuiesc cu „una sau mai multe ţări terţe”.

173)

Se introduce un articol 188 N, care înlocuieşte articolul 300, cu textul următor:

„Articolul 188 N

(1)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului 188 C, acordurile dintre Uniune şi ţări terţe sau organizaţii internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos.

(2)   Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea şi încheie acordurile.

(3)   Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă şi de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor şi desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau şeful echipei de negociatori a Uniunii.

(4)   Consiliul poate adresa directive negociatorului şi poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet.

(5)   Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului şi, după caz, de aplicare a sa cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare.

(6)   Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului.

Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:

(a)

după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri:

i)

acorduri de asociere;

ii)

acord privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

iii)

acorduri de instituire a unui cadru instituţional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;

iv)

acorduri care au implicaţii bugetare importante pentru Uniune;

v)

acorduri în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului European.

În caz de urgenţă, Parlamentul European şi Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare;

(b)

după consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul European emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcţie de urgenţa problemei. În absenţa unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate decide.

(7)   Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) şi (9), la încheierea unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificarea acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism creat prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale.

(8)   Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum şi în cazul acordurilor de asociere şi al acordurilor prevăzute la articolul 188 H cu statele candidate la aderare. Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate în ceea ce priveşte acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; decizia privind încheierea acestui acord intră în vigoare după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

(9)   Consiliul, la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, adoptă o decizie privind suspendarea aplicării unui acord şi de stabilire a poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului.

(10)   Parlamentul European este informat de îndată şi pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.

(11)   Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate obține avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile tratatelor. În cazul unui aviz negativ al Curţii, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.”

174)

Se introduce un articol 188 O, care preia formularea alineatelor (1)-(3) şi (5) din articolul 111, iar ultimele două teze din alineatul (1) devin al doilea paragraf din alineatul menţionat; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Prin derogare de la articolul 188 N, Consiliul, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate încheia acorduri formale privind un sistem al cursului de schimb al monedei euro în raport cu monedele statelor terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).”.

La al doilea paragraf, fragmentul de teză „la recomandarea BCE sau a Comisiei şi după consultarea BCE, în vederea” se înlocuieşte cu „fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea ...”

(b)

la alineatul (2), cuvintele „monedele necomunitare” se înlocuiesc cu „monedele statelor terţe”;

(c)

la alineatul (3) primul paragraf, în prima teză, trimiterea la articolul 300 se înlocuiește cu o trimitere la articolul 188 N, iar cuvintele „unul sau mai multe state” se înlocuiesc cu „unul sau mai multe state terţe” și al doilea paragraf se elimină;

(d)

alineatul (5) se renumerotează (4).

RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI DELEGAŢII ALE UNIUNII

175)

Se introduc un titlu VI şi articolele 188 P şi 188 Q, articolul 188 P înlocuind articolele 302-304, după cum urmează:

„TITLUL VI

RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI DELEGAŢII ALE UNIUNII

Articolul 188 P

(1)   Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu organele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Uniunea asigură, de asemenea, legăturile oportune cu alte organizaţii internaţionale.

(2)   Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei le revine responsabilitatea de a pune în aplicare dispoziţiile prezentului articol.

Articolul 188 Q

(1)   Delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângă organizaţiile internaţionale asigură reprezentarea Uniunii.

(2)   Delegaţiile Uniunii se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Delegaţiile acţionează în strânsă cooperare cu misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre.”

CLAUZA DE SOLIDARITATE

176)

Se introduc un nou titlu VII şi un nou articol 188 R, cu textul următor:

„TITLUL VII

CLAUZA DE SOLIDARITATE

Articolul 188 R

(1)   Uniunea şi statele sale membre acţionează în comun, în spiritul solidarităţii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţie de statele membre, pentru:

(a)

prevenirea ameninţării teroriste pe teritoriul statelor membre;

protejarea instituţiilor democratice şi a populaţiei civile de un eventual atac terorist;

acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unui atac terorist;

(b)

acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.

(2)   În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui catastrofe naturale ori provocate de om, celelalte state membre îi oferă asistență la solicitarea autorităţilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordonează în cadrul Consiliului.

(3)   Modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a prezentei clauze de solidaritate sunt definite printr-o decizie adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei şi a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. În cazul în care această decizie are implicaţii în domeniul apărării, Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 15b alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Parlamentul European este informat.

În cadrul prezentului alineat şi fără a aduce atingere articolului 207, Consiliul este asistat de Comitetul Politic şi de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate şi de apărare comune, şi de comitetul prevăzut la articolul 61 D, care îi prezintă, după caz, avize comune.

(4)   Pentru a permite Uniunii şi statelor membre să acţioneze în mod eficient, Consiliul European procedează periodic la evaluarea ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.”

DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE ŞI FINANCIARE

177)

Partea a cincea se renumerotează ca „PARTEA A ȘASEA”, iar denumirea acesteia se înlocuieşte cu „DISPOZIŢII INSTITUŢIONALE ŞI FINANCIARE”.

PARLAMENTUL EUROPEAN

178)

Articolul 189 se abrogă.

179)

Articolul 190 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1), (2) şi (3) se elimină, iar alineatele (4) şi (5) se renumerotează şi devin (1), respectiv, (2);

(b)

alineatul (4), renumerotat (1), se modifică după cum urmează:

(i)

la primul paragraf, cuvintele „... pentru a permite alegerea prin vot universal direct ...” se înlocuiesc cu „... pentru a stabili dispoziţiile necesare care să permită alegerea membrilor săi prin vot universal direct ...”;

(ii)

al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun, stabileşte dispoziţiile necesare. Respectivele dispoziţii intră în vigoare după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.”;

(c)

la alineatul (5), renumerotat (2), după „Parlamentul European” se introduc cuvintele „hotărând prin regulamente din proprie iniţiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială,”.

180)

La articolul 191, primul paragraf se elimină. La al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251, stabilește” se înlocuiesc cu „Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc…”, iar cuvintele „menționate la articolul 8 A alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană” se introduc după „la nivel european”.

181)

La articolul 192, primul paragraf se elimină; la al doilea paragraf, cuvintele „membrilor săi” se înlocuiesc cu „membrilor care îl compun”, iar la finalul paragrafului se adaugă teza următoare: „În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale.”.

182)

Articolul 193 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvintele „membrilor săi” se înlocuiesc cu „membrilor care îl compun”;

(b)

al treilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Modalităţile de exercitare a dreptului de anchetă se stabilesc de Parlamentul European, hotărând prin regulamente, din proprie iniţiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după aprobarea de către Consiliu şi Comisie.”

183)

Articolul 195 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) primul paragraf prima teză, fragmentul de teză introductiv „Parlamentul European numeşte un Ombudsman, împuternicit să primească plângeri ...” se înlocuieşte cu „Ombudsmanul European, ales de Parlamentul European, este împuternicit să primească plângeri ...”, iar la finalul tezei, cuvintele „şi a Tribunalului de Primă Instanţă în exercitarea funcţiilor lor” se înlocuiesc cu „în exercitarea funcţiilor acesteia”, şi se adaugă următoarea teză finală: „Acesta investighează aceste plângeri şi întocmeşte un raport cu privire la acestea.”;

(b)

la alineatul (2) primul paragraf, cuvântul „numit” se înlocuieşte cu „ales”;

(c)

la alineatul (3), cuvintele „vreunui organism” se înlocuiesc cu „vreunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie”;

(d)

la alineatul (4), după „Parlamentul European …” se introduc cuvintele „… hotărând prin regulamente din proprie iniţiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială, …”.

184)

La articolul 196, al doilea paragraf, cuvintele „în sesiune extraordinară” se înlocuiesc cu „în perioada de sesiune extraordinară”, iar cuvintele „membrilor săi” se înlocuiesc cu „membrilor care îl compun”.

185)

Articolul 197 se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se elimină;

(b)

al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Comisia poate asista la toate şedinţele şi, la cererea sa, este audiată.”

(c)

al patrulea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Consiliul European şi Consiliul sunt audiate de Parlamentul European în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului European şi al Consiliului.”

186)

La articolul 198 primul paragraf, cuvântul „absolută” se elimină.

187)

La articolul 199 al doilea paragraf, cuvintele „... condiţiile prevăzute de acest regulament” se înlocuiesc cu „... condiţiile prevăzute în tratate şi de acest regulament.”.

188)

La articolul 201, al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„În cazul în care moţiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate şi de către majoritatea membrilor care compun Parlamentul European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei. Aceştia rămân în funcţie şi continuă să gestioneze afacerile curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligaţi să demisioneze colectiv din funcţiile lor.”

CONSILIUL EUROPEAN

189)

Se introduc noua secţiune 1a şi noile articole 201a şi 201b, cu textul următor:

„SECŢIUNEA 1a

CONSILIUL EUROPEAN

Articolul 201a

(1)   În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din partea unui singur alt membru.

În cazul în care hotărăşte cu majoritate calificată, Consiliului European i se aplică articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 205 alineatul (2) din prezentul tratat. În cazul în care Consiliul European se pronunţă prin vot, preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participă la vot.

Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deliberărilor Consiliului European pentru care este necesară unanimitatea.

(2)   Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat.

(3)   Consiliul European hotărăşte cu majoritate simplă în chestiuni de procedură, precum şi pentru adoptarea regulamentului de procedură.

(4)   Consiliul European este asistat de Secretariatul General al Consiliului.

Articolul 201b

Consiliul European adoptă cu majoritate calificată:

(a)

o decizie de stabilire a listei formaţiunilor Consiliului, altele decât cea Afaceri Generale și cea Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 9 C alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(b)

o decizie referitoare la preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 9 C alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

CONSILIUL

190)

Articolele 202 şi 203 se abrogă.

191)

Articolul 205 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu textul următor:

„(1)   În cazul deliberărilor pentru care este necesară majoritatea simplă, Consiliul hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun.

(2)   Prin derogare de la articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziţiilor stabilite prin Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65 % din populaţia Uniunii.

(3)   Începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii stabilite prin Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toţi membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată se defineşte după cum urmează:

(a)

Majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puţin 55 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65 % din populaţia acestor state.

Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membri din Consiliu, care reprezintă mai mult de 35 % din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.

(b)

Prin derogare de la litera (a), în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65 % din populaţia respectivelor state.”

(b)

alineatul (4) se elimină, iar alineatul (3) se renumerotează (4).

192)

Articolul 207 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 207

(1)   Un comitet constituit din reprezentanţii permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului şi de executarea mandatelor care îi sunt încredinţate de către acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului.

(2)   Consiliul este asistat de Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general numit de Consiliu.

Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în privinţa organizării Secretariatului General.

(3)   Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum şi în privinţa adoptării regulamentului său de procedură.”

193)

La articolul 208, se adaugă următoarea teză la finalul articolului: „În cazul în care Comisia nu prezintă nicio propunere, aceasta comunică motivele Consiliului.”.

194)

La articolul 209, cuvintele „cu avizul” se înlocuiesc cu „după consultarea”.

195)

Articolul 210 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 210

Consiliul stabileşte salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui Consiliului European, ale preşedintelui Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, ale membrilor Comisiei, ale preşedinţilor, membrilor şi grefierilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi ale secretarului general al Consiliului. Consiliul stabileşte, de asemenea, toate indemnizaţiile care ţin loc de remuneraţie.”

COMISIA

196)

Articolul 211 se abrogă. Se introduce un articol 211a cu textul următor:

„Articolul 211a

În conformitate cu articolul 9 D alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaţie stabilit în unanimitate de către Consiliul European, care se întemeiază pe următoarele principii:

(a)

statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce priveşte stabilirea ordinii de rotaţie şi a duratei prezenţei reprezentanţilor lor în cadrul Comisiei; în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de resortisanţii a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;

(b)

sub rezerva dispoziţiilor de la litera (a), fiecare dintre Comisiile succesive este constituită astfel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică şi geografică a statelor membre.”

197)

Articolul 212 devine un nou alineat (2) al articolului 218.

198)

La articolul 213, alineatul (1) se elimină, iar alineatul (2) rămâne nenumerotat; primele două paragrafe ale acestuia se unifică şi se citesc după cum urmează:

„Membrii Comisiei se abţin de la orice act incompatibil cu natura funcţiilor lor. Statele membre respectă independenţa acestora şi nu încearcă să îi influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor.”

199)

Articolul 214 se abrogă.

200)

Articolul 215 se modifică după cum urmează:

(a)

al doilea paragraf se înlocuieşte cu următoarele două paragrafe:

„Membrul Comisiei care a demisionat sau a decedat este înlocuit pe perioada rămasă până la încheierea mandatului de un nou membru având aceeaşi cetăţenie, numit de Consiliu, de comun acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu criteriile menţionate la articolul 9 D alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea preşedintelui Comisiei, poate decide că nu este necesară înlocuirea, în special în cazul în care durata rămasă până la încheierea mandatului membrului Comisiei este scurtă.”

(b)

se introduce un al cincilea paragraf, nou, cu textul următor:

„În caz de demisie, de destituire sau de deces, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este înlocuit, până la încheierea mandatului, în conformitate cu articolul 9 E alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.”;

(c)

ultimul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„În cazul demisiei tuturor membrilor Comisiei, aceştia rămân în funcţie şi continuă, în perioada rămasă până la încheierea mandatului, până la înlocuirea lor, să gestioneze afacerile curente în conformitate cu articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

201)

La articolul 217, alineatele (1), (3) şi (4) se elimină, iar alineatul (2) rămâne nenumerotat. Prima teză a acestuia se înlocuieşte cu textul următor: „Fără a aduce atingere articolului 9 E alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, responsabilităţile care îi revin Comisiei sunt structurate şi repartizate între membrii săi de către preşedinte, în conformitate cu articolul 9 D alineatul (6) din respectivul tratat.”.

202)

La articolul 218, alineatul (1) se elimină; alineatul (2) se renumerotează (1), iar cuvintele „în condiţiile prevăzute de prezentul tratat” se elimină. Se introduce un alineat (2), care preia formularea articolului 212.

203)

La articolul 219 primul paragraf, cuvintele „numărului de membri prevăzut la articolul 213” se înlocuiesc cu „membrilor săi”, iar al doilea paragraf se înlocuieşte cu „Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedură al acesteia.”

CURTEA DE JUSTIŢIE

204)

În denumirea secţiunii 4 se adaugă cuvintele „A UNIUNII EUROPENE”.

205)

Articolul 220 se abrogă.

206)

La articolul 221, primul paragraf se elimină.

207)

La articolul 223, la finalul primului paragraf se adaugă cuvintele „..., după consultarea comitetului prevăzut la articolul 224a.”.

208)

La articolul 224 primul paragraf, se elimină prima teză, iar cuvintele „ai Tribunalului” se introduc după „Numărul de judecători ...”. La al doilea paragraf, la finalul celei de-a doua teze se adaugă cuvintele „..., după consultarea comitetului prevăzut la articolul 224a.”.

209)

Se introduce un nou articol 224a, cu textul următor:

„Articolul 224a

Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a exercita funcţiile de judecător şi avocat general în cadrul Curţii de Justiţie şi al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 223 şi 224.

Comitetul este format din şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului, dintre membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti reputaţi, dintre care unul este propus de Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie care stabileşte regulamentul de funcţionare al acestui comitet, precum şi o decizie prin care sunt desemnaţi membrii comitetului. Comitetul hotărăşte la iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie.”.

210)

La articolul 225 alineatul (1) primul paragraf prima teză, cuvintele „…care sunt atribuite unei camere jurisdicţionale şi a celor…” se înlocuiesc cu „… care sunt atribuite unui tribunal specializat, instituit în conformitate cu articolul 225A şi a celor…”, iar la alineatul (2) primul paragraf, cuvintele „instituite în conformitate cu articolul 225A” se elimină.

211)

Articolul 225A se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot înfiinţa tribunale specializate pe lângă Tribunal, care să aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în materii speciale. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc prin regulamente, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie, fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei.”

(b)

la al doilea paragraf, cuvântul „decizia” se înlocuieşte cu „regulamentul”, iar cuvintele „acestei camere” se înlocuiesc cu „acestui tribunal”;

(c)

la al treilea paragraf, cuvintele „decizia privind crearea camerei” se înlocuiesc cu cuvintele „regulamentului privind crearea tribunalului specializat”;

(d)

la al șaselea paragraf, cuvântul „decizia” se înlocuieşte cu „regulamentul”, iar la finalul paragrafului se adaugă teza următoare: „Titlul I şi articolul 64 din Statut se aplică în orice situaţie tribunalelor specializate.”.

212)

Articolul 228 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu textul următor, care devine primul paragraf:

„(2)   În cazul în care consideră că statul membru în cauză nu a luat măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curţii, Comisia poate sesiza Curtea, după ce a dat statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. Comisia indică cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu pe care statul membru în cauză trebuie să le plătească şi pe care îl consideră adecvat situației.”

La al treilea paragraf, devenit al doilea paragraf, după cuvântul „Curtea” se elimină cuvintele „de Justiţie”.

(b)

se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   În cazul în care sesizează Curtea printr-o acţiune în temeiul articolului 226, considerând că statul respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă, Comisia poate indica, în cazul în care consideră necesar, cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu care urmează a fi plătită de statul respectiv şi pe care îl consideră adecvat situaţiei.

În cazul în care constată neîndeplinirea obligaţiei, Curtea poate impune statului membru respectiv plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu, în limita valorii indicate de Comisie. Obligaţia de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa.”.

213)

La articolul 229A, cuvintele „... Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, ...” se înlocuiesc cu „... Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, ...”, iar cuvintele „titluri comunitare de proprietate industrială” se înlocuiesc cu „titluri comunitare de proprietate intelectuală”. Ultima teză se înlocuieşte cu textul următor: „Respectivele dispoziţii intră în vigoare după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.”.

214)

Articolul 230 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvintele „... actelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de Consiliu, ...” se înlocuiesc cu „... actelor legislative, ...”, după „Parlamentului European” se introduc cuvintele „şi ale Consiliului European”, iar la sfârşit se adaugă teza următoare: „Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.”

(b)

la al treilea paragraf, cuvintele „... de Curtea de Conturi şi de BCE, în scopul protejării prerogativelor acestora” se înlocuiesc cu „... de Curtea de Conturi, de Banca Centrală Europeană şi de Comitetul Regiunilor, care urmăresc salvgardarea prerogativelor acestora”;

(c)

al patrulea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condiţiile prevăzute la primul şi al doilea paragraf, o acţiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct şi individual, precum şi împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de executare.”;

(d)

se introduce un nou al cincilea paragraf, iar al cincilea paragraf existent devine al şaselea paragraf:

„Actele de constituire a organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot să prevadă condiţii şi proceduri speciale privind acţiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor organe, oficii sau agenţii care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de ele.”;

215)

La articolul 231, al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor: „Cu toate acestea, Curtea indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile.”.

216)

Articolul 232 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, după „Parlamentul European” se introduc cuvintele „, Consiliul European,” după „Comisia” se introduc cuvintele „sau Banca Centrală Europeană”, cuvântul „sau” înainte de „Comisia” se înlocuieşte cu o virgulă, iar la finalul paragrafului se adaugă următoarea teză: „Prezentul articol se aplică, în aceleaşi condiţii, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii care se abţin să hotărască.”;

(b)

la al treilea paragraf, după „…unei instituţii” se introduc cuvintele „... sau a unuia dintre organele, oficiile sau agenţiile”;

(c)

al patrulea paragraf se elimină.

217)

La articolul 233 primul paragraf, cuvintele „sau instituţiile” se elimină, iar verbul se conjugă în consecinţă; al treilea paragraf se elimină.

218)

La articolul 234 primul paragraf litera (b), se elimină cuvintele „şi de BCE” și litera (c). La finalul articolului se adaugă următorul paragraf: „În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen.”

219)

La articolul 235, trimiterea la articolul 288 al doilea paragraf se înlocuieşte cu o trimitere la articolul 288 al doilea şi al treilea paragraf.

220)

Se introduce un nou articol 235a, cu textul următor:

„Articolul 235a

Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în privinţa legalităţii unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu în temeiul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană numai la solicitarea statului membru care face obiectul unei constatări a Consiliului European sau a Consiliului şi numai în privinţa respectării dispoziţiilor de procedură prevăzute de respectivul articol.

Această cerere trebuie prezentată în termen de o lună de la data respectivei constatări. Curtea hotărăşte în termen de o lună de la data cererii.”.

221)

La articolul 236, cuvintele „... prin Statut sau care rezultă din regimul care se aplică acestora din urmă …” se înlocuiesc cu „... prin Statutul funcţionarilor Uniunii şi regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii …”.

222)

La articolul 237 litera (d), la a doua teză, după cuvântul „Consiliul” se introduce cuvântul „guvernatorilor”.

223)

Se adaugă următoarele noi articole 240a şi 240b, cu textul următor:

„Articolul 240a

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă în ceea ce priveşte dispoziţiile privind politica externă şi de securitate comună, nici în ceea ce priveşte actele adoptate în temeiul acestora.

Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispoziţiilor articolului 25b din Tratatul privind Uniunea Europeană şi să se pronunţe în ceea ce priveşte acţiunile formulate în condiţiile prevăzute la articolul 230 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalităţii deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 240b

În exercitarea atribuţiilor sale privind dispoziţiile părții a treia titlul IV capitolele 4 şi 5, referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă să verifice legalitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor efectuate de poliţie sau de alte servicii de aplicare a legii într-un stat membru şi nici să hotărască cu privire la exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre în vederea menţinerii ordinii publice şi a apărării securităţii interne.”

224)

Articolul 241 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 241

Sub rezerva expirării termenului prevăzut la articolul 230 al cincilea paragraf, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituţie, un organ, un oficiu sau o agenţie a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 230 al doilea paragraf pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene inaplicabilitatea acestui act.”.

225)

La articolul 242 a doua teză, după „Curtea” se elimină cuvintele „de Justiţie”.

226)

La articolul 245, al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot modifica dispoziţiile Statutului, cu excepţia titlului I şi a articolului 64. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie.”.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

227)

Se introduc secţiunea 4a şi articolul 245a, cu textul următor:

„SECŢIUNEA 4a

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Articolul 245a

(1)   Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale («SEBC»). Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii.

(2)   SEBC este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Obiectivul principal al SEBC îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia.

(3)   Banca Centrală Europeană are personalitate juridică. Aceasta este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competențelor şi în administrarea finanţelor sale. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre, respectă această independenţă.

(4)   Banca Centrală Europeană adoptă măsurile necesare îndeplinirii misiunilor sale în conformitate cu articolele 105-111a şi cu articolul 115 C şi cu condiţiile prevăzute în Statutul SEBC şi al BCE. Statele membre a căror monedă nu este euro, precum şi băncile lor centrale, îşi păstrează competenţele în domeniul monetar, în conformitate cu articolele menţionate.

(5)   În domeniile în care are atribuţii, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii, precum şi asupra oricărui proiect de reglementare la nivel naţional şi poate emite avize.”

228)

Se introduce un articol 245b, care preia formularea articolului 112; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

la finalul alineatului (1), cuvintele „ale statelor membre a căror monedă este euro” se introduc după „... băncilor centrale naţionale”;

(b)

la alineatul (2), se elimină numerotarea cu literele (a) şi (b) şi actuala literă (a) devine primul paragraf, iar cele trei paragrafe ale actualei litere (b) devin paragrafele al doilea, al treilea şi respectiv al patrulea ale alineatului menţionat anterior; la al doilea paragraf, cuvintele „numiţi de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul şefilor de stat sau de guvern,” se înlocuiesc cu „numiţi de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată,”.

229)

Se introduce un articol 245c, care preia formularea articolului 113.

CURTEA DE CONTURI

230)

La finalul articolului 246 se introduce cuvântul „Uniunii” şi se adaugă un nou paragraf al doilea, cu textul următor:

„Curtea de Conturi este formată din câte un resortisant din fiecare stat membru. Membrii săi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.”

231)

Articolul 247 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) şi primul paragraf al alineatului (4) se elimină. Alineatele (2)-(9) se renumerotează (1)-(8).

(b)

la alineatul (2), renumerotat (1), cuvântul „ţările” se înlocuieşte cu „statul”;

(c)

la alineatul (4), renumerotat (3), cuvântul „aceştia” se înlocuieşte cu „membrii Curţii de Conturi”.

232)

La articolul 248, cuvintele „organism creat” se înlocuiesc cu „organ, oficiu sau agenţie înfiinţată”, la singular sau la plural, după caz.

ACTELE JURIDICE ALE UNIUNII

233)

Denumirea capitolului 2 se înlocuieşte cu denumirea următoare: „ACTELE JURIDICE ALE UNIUNII, PROCEDURILE DE ADOPTARE ŞI ALTE DISPOZIŢII”.

234)

Înaintea articolului 249, se introduce o secţiune 1, cu textul următor:

235)

Articolul 249 se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize.”

(b)

al patrulea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceştia.”

236)

Se adaugă următoarele noi articole 249 A-249 D, cu textul următor:

„Articolul 249 A

(1)   Procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul European şi Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei. Această procedură este definită la articolul 251.

(2)   În cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o procedură legislativă specială.

(3)   Actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative.

(4)   În cazurile specifice prevăzute în tratate, actele legislative se pot adopta la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curţii de Justiţie sau a Băncii Europene de Investiţii.

Articolul 249 B

(1)   Un act legislativ poate delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ.

Actele legislative definesc în mod expres obiectivele, conţinutul, domeniul de aplicare şi durata delegării de competenţe. Elementele esenţiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate actului legislativ şi nu pot face, prin urmare, obiectul delegării de competenţe.

(2)   Actele legislative stabilesc în mod expres condiţiile de aplicare a delegării; aceste condiţii pot fi următoarele:

(a)

Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării;

(b)

actul delegat poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecţiuni.

În înțelesul literelor (a) şi (b), Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun, iar Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

(3)   În titlul actelor delegate se introduce adjectivul «delegat» sau «delegată».

Articolul 249 C

(1)   Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.

(2)   În cazul în care sunt necesare condiţii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisiei competențe de executare sau, în cazuri speciale şi temeinic justificate, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 11 şi 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliului.

(3)   În înțelesul alineatului (2), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc, în prealabil, normele şi principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

(4)   În titlul actelor de punere în aplicare se introduc cuvintele «de punere în aplicare».

Articolul 249 D

Consiliul adoptă recomandări. Acesta hotărăşte, la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care tratatele prevăd că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăşte în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii. Comisia, precum şi Banca Centrală Europeană în cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptă recomandări.”

PROCEDURI DE ADOPTARE A ACTELOR ŞI ALTE DISPOZIŢII

237)

Înaintea articolului 250 se introduce o secţiune 2, cu denumirea „PROCEDURI DE ADOPTARE A ACTELOR ŞI ALTE DISPOZIŢII”;

238)

La articolul 250, alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   În cazul în care, în temeiul tratatelor, Consiliul hotărăşte la propunerea Comisiei, acesta poate modifica propunerea numai hotărând în unanimitate, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 251 alineatele (10) și (13), la articolele 268, 270a, 272 şi la articolul 273 al doilea paragraf.”.

239)

Articolul 251 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), cuvintele „la prezentul articol” se înlocuiesc cu „la procedura legislativă ordinară”;

(b)

alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf și alineatele (3)-(7) se înlocuiesc cu textul următor:

(3)   Parlamentul European adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Consiliului.

(4)   În cazul în care poziţia Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actul respectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziţiei Parlamentului European.

(5)   În cazul în care poziţia Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu, acesta adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Parlamentului European.

(6)   Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin Parlamentul European cu privire la poziţia sa.

(7)   În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul European:

(a)

aprobă poziţia Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunţat, actul respectiv se consideră adoptat cu formularea care corespunde poziţiei Consiliului;

(b)

respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziţia Consiliului din prima lectură, actul propus este considerat ca nefiind adoptat;

(c)

propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, modificări la poziţia Consiliului din prima lectură, textul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste modificări.

(8)   În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea modificărilor Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată:

(a)

aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;

(b)

nu aprobă toate modificările, preşedintele Consiliului, în consens cu preşedintele Parlamentului European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de şase săptămâni.

(9)   Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei.

(10)   Comitetul de conciliere, care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi tot atâţia membri care reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor acestora şi cu majoritatea membrilor care reprezintă Parlamentul European, în termen de şase săptămâni de la data convocării, pe baza poziţiilor Parlamentului şi ale Consiliului din a doua lectură.

(11)   Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi ia toate iniţiativele necesare pentru promovarea unei apropieri între poziţiile Parlamentului European şi ale Consiliului.

(12)   În cazul în care, în termen de şase săptămâni de la convocare, comitetul de conciliere nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.

(13)   În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de şase săptămâni de la această aprobare, pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect, Parlamentul European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este considerat neadoptat.

(14)   Termenele de trei luni şi şase săptămâni prevăzute la prezentul articol sunt prelungite cu cel mult o lună şi, respectiv, două săptămâni, la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(15)   În cazul în care, în situaţiile prevăzute în tratate, un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare la iniţiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Băncii Centrale Europene ori la solicitarea Curţii de Justiţie, alineatul (2), alineatul (6) a doua teză şi alineatul (9) nu se aplică.

În aceste cazuri, Parlamentul European şi Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum şi poziţiile lor din prima şi din a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe care Comisia îl poate emite şi din proprie iniţiativă. Comisia poate, de asemenea, în cazul în care consideră necesar, să participe la comitetul de conciliere în condiţiile prevăzute la alineatul (11).”

240)

Articolul 252 se abrogă. Se introduce un nou articol 252a cu textul următor:

„Articolul 252a

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia se consultă reciproc şi organizează, de comun acord, condiţiile cooperării lor. În acest scop, acestea pot, cu respectarea tratatelor, să încheie acorduri interinstituţionale care pot avea un caracter obligatoriu.”

241)

Articolul 253 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 253

În cazul în care tratatele nu prevăd tipul actului care trebuie adoptat, instituţiile îl aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile şi a principiului proporţionalităţii.

Actele juridice se motivează şi fac trimitere la propunerile, iniţiativele, recomandările, cererile sau avizele prevăzute în tratate.

În cazul în care examinează un proiect de act legislativ, Parlamentul European şi Consiliul se abţin de la adoptarea de acte care nu au fost prevăzute de procedura legislativă aplicabilă domeniului respectiv.”

242)

Articolul 254 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 254

(1)   Actele legislative adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului.

Actele legislative adoptate în conformitate cu o procedură legislativă specială se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat.

Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.

(2)   Actele fără caracter legislativ, adoptate sub formă de regulamente, directive şi decizii, în cazul în care acestea din urmă nu indică destinatarii, se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat.

Regulamentele şi directivele care se adresează tuturor statelor membre, precum şi deciziile, în cazul în care acestea nu indică destinatarii, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la data publicării.

Celelalte directive, precum şi deciziile care se adresează unui destinatar se notifică destinatarilor lor şi produc efecte prin această notificare.”

243)

Se introduce un nou articol 254a, cu textul următor:

„Articolul 254a

(1)   În îndeplinirea misiunilor lor, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii sunt susținute de o administraţie europeană transparentă, eficientă şi independentă.

(2)   În scopul respectării Statutului şi a regimului adoptate în temeiul articolului 283, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc dispoziţiile necesare.”

244)

Articolul 255 devine articolul 16 A; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 28.

245)

La articolul 256 primul paragraf, cuvintele „Deciziile Consiliului sau ale Comisiei care impun …” se înlocuiesc cu „Actele Consiliului, ale Comisiei sau ale Băncii Centrale Europene care impun …”.

ORGANELE CONSULTATIVE

246)

Se introduc un nou capitol 3 şi un nou articol 256a, cu textul următor, capitolele 3 şi 4 devenind secţiunea 1 şi, respectiv, secţiunea 2, iar capitolul 5 se renumerotează 4:

„CAPITOLUL 3

ORGANELE CONSULTATIVE ALE UNIUNII

Articolul 256a

(1)   Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social și de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative.

(2)   Comitetul Economic şi Social este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, salariale şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile, în special din domeniile socio-economic, civic, profesional şi cultural.

(3)   Comitetul Regiunilor este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale care sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în faţa unei adunări alese.

(4)   Mandatul membrilor Comitetului Economic şi Social și ai Comitetului Regiunilor nu este imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.

(5)   Normele menţionate la alineatele (2) şi (3) referitoare la natura compunerii acestor Comitete sunt revizuite periodic de Consiliu, pentru a ţine seama de evoluţia economică, socială şi demografică a Uniunii. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă decizii în acest scop.”

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL

247)

Articolele 257 şi 261 se abrogă.

248)

La articolul 258, al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul paragraf:

„Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului.”

249)

Articolul 259 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) prima teză se înlocuieşte cu teza următoare: „Membrii Comitetului sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:

„(2)   Consiliul hotărăşte după consultarea Comisiei. Acesta poate obţine opinia organizaţiilor europene reprezentative pentru diferitele sectoare economice şi sociale şi ale societăţii civile, pe care activitatea Uniunii le priveşte.”

250)

La articolul 260 primul paragraf, cuvintele „doi ani” se înlocuiesc cu „doi ani şi jumătate”, iar la al treilea paragraf, înaintea cuvântului „Consiliului” se introduc cuvintele „Parlamentului European, a”.

251)

Articolul 262 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul, al doilea şi al treilea paragraf, înainte de menționarea Consiliului se menţionează Parlamentul European;

(b)

la primul paragraf se elimină cuvintele „în mod obligatoriu”;

(c)

la al treilea paragraf, se elimină cuvintele „şi avizul secţiunii specializate”;

(d)

al patrulea paragraf se elimină.

COMITETUL REGIUNILOR

252)

Articolul 263 se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se elimină;

(b)

al treilea paragraf, devenit al doilea paragraf, se înlocuieşte cu textul următor:

„Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului.”;

(c)

la al patrulea paragraf, devenit al treilea paragraf, în prima teză, cuvintele „la propunerea statelor membre respective” se elimină, iar cifra „patru” se înlocuieşte cu „cinci”; în a patra teză, cuvintele „la primul paragraf” se înlocuiesc cu cuvintele „la articolul 256a alineatul (3),”;

(d)

ultimul paragraf se elimină.

253)

La articolul 264 primul paragraf, cuvintele „doi ani” se înlocuiesc cu „doi ani şi jumătate”, iar la al treilea paragraf, înaintea cuvântului „Consiliului” se introduc cuvintele „Parlamentului European, a”.

254)

Articolul 265 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul, al doilea, al treilea şi ultimul paragraf, înainte de menționarea Consiliului se menționează Parlamentul European;

(b)

la primul paragraf se elimină cuvintele „cele două”;

(c)

al patrulea paragraf se elimină;

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII

255)

La articolul 266 al treilea paragraf, cuvintele „la cererea Comisiei” se înlocuiesc cu „la propunerea Comisiei”, după „unanimitate” se introduc cuvintele „în conformitate cu o procedură legislativă specială”, iar cuvintele „articolele 4, 11 şi 12 şi articolul 18 alineatul (5)” se elimină.

256)

La articolul 267 litera (b), cuvintele „ca urmare a” se înlocuiesc cu „care sunt rezultatul”, iar cuvintele „treptate a” se înlocuiesc cu „sau funcţionării”.

DISPOZIŢII FINANCIARE

257)

Articolul 268 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, se elimină cuvintele „..., inclusiv cele care se referă la Fondul Social European, ...”, iar cele trei paragrafe devin alineatul (1);

(b)

al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Bugetul anual al Uniunii este stabilit de Parlamentul European şi de Consiliu, în conformitate cu articolul 272.”

(c)

se adaugă următoarele alineate (2)-(6), noi, cu textul următor:

„(2)   Cheltuielile înscrise în buget sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar anual, în conformitate cu regulamentul prevăzut la articolul 279.

(3)   Execuţia cheltuielilor înscrise în buget necesită adoptarea în prealabil a unui act al Uniunii având forţă juridică obligatorie, care conferă un temei juridic acţiunii Uniunii şi execuţiei cheltuielii corespunzătoare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la articolul 279, cu excepţia cazurilor prevăzute de respectivul regulament.

(4)   În vederea asigurării disciplinei bugetare, Uniunea nu adoptă acte care ar putea avea implicaţii importante asupra bugetului fără a oferi garanţia că cheltuielile care decurg din aceste acte pot fi finanţate în limita resurselor proprii ale Uniunii şi cu respectarea cadrului financiar multianual prevăzut la articolul 270a.

(5)   Bugetul Uniunii se execută în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Statele membre şi Uniunea cooperează pentru a face posibilă utilizarea alocărilor înscrise în buget, în conformitate cu acest principiu.

(6)   Uniunea şi statele membre, în conformitate cu articolul 280, combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.”

RESURSELE PROPRII ALE UNIUNII

258)

Înaintea articolului 269 se introduce un capitol 1 cu denumirea „RESURSELE PROPRII ALE UNIUNII”.

259)

Articolul 269 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce un prim paragraf, nou, cu textul următor:

„Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru realizarea politicilor sale.”

(b)

ultimul paragraf se înlocuieşte cu următoarele două paragrafe:

„Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, adoptă o decizie care prevede dispoziţiile aplicabile sistemului de resurse proprii ale Uniunii. În acest cadru, se pot stabili categorii de resurse noi sau se poate abroga o categorie existentă. Această decizie intră în vigoare numai după aprobarea de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii, în măsura în care decizia adoptată în temeiul celui de-al treilea paragraf prevede acest lucru. Consiliul hotărăşte după aprobarea Parlamentului European.”

260)

Articolul 270 se abrogă.

CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL

261)

Se introduc un nou capitol 2 şi un nou articol 270a, cu textul următor:

„CAPITOLUL 2

CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL

Articolul 270a

(1)   Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluţiei ordonate a cheltuielilor Uniunii în limita resurselor proprii.

Acesta se adoptă pentru o perioadă de cel puţin cinci ani.

Bugetul anual al Uniunii respectă cadrul financiar multianual.

(2)   Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă un regulament care stabileşte cadrul financiar multianual. Consiliul hotărăşte în unanimitate după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun.

Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care autorizează Consiliul să hotărască cu majoritate calificată în cazul în care adoptă regulamentul menţionat la primul paragraf.

(3)   Cadrul financiar stabileşte valorile plafoanelor anuale ale alocărilor pentru angajamente pe categorii de cheltuieli şi ale plafonului anual de credite pentru plăţi. Categoriile de cheltuieli, al căror număr este limitat, corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii.

Cadrul financiar prevede orice alte dispoziţii utile bunei desfăşurări a procedurii bugetare anuale.

(4)   În cazul în care regulamentul Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu a fost adoptat la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele şi celelalte dispoziţii corespunzătoare ultimului an al acestui cadru se prorogă până la adoptarea acestui act.

(5)   Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea.”

BUGETUL ANUAL AL UNIUNII

262)

După articolul 270a se introduce un capitol 3, cu denumirea „BUGETUL ANUAL AL UNIUNII”.

263)

Se introduce un articol 270b, care preia formularea articolului 272 alineatul (1).

264)

Articolul 271 devine noul articol 273a; acesta se modifică după cum se precizează la punctul 267.

265)

La articolul 272, alineatul (1) devine articolul 270b, iar alineatele (2)-(10) de la articolul 272 se înlocuiesc cu textul următor:

„Articolul 272

Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă bugetul anual al Uniunii, în conformitate cu următoarele dispoziţii.

(1)

Fiecare instituţie, cu excepţia Băncii Centrale Europene, întocmeşte, înainte de 1 iulie, o situaţie estimativă a cheltuielilor sale pentru exerciţiul bugetar următor. Comisia grupează aceste situaţii într-un proiect de buget ce poate conţine previziuni divergente.

Acest proiect cuprinde veniturile şi cheltuielile estimate.

(2)

Propunerea care cuprinde proiectul de buget se prezintă de către Comisie Parlamentului European şi Consiliului până la data de 1 septembrie a anului care precede anul execuţiei bugetului.

Comisia poate modifica proiectul de buget în cursul procedurii până la convocarea comitetului de conciliere prevăzut la alineatul (5).

(3)

Consiliul adoptă poziţia sa asupra proiectului de buget şi o transmite Parlamentului European până la data de 1 octombrie a anului care precede anul execuţiei bugetului. Acesta informează pe deplin Parlamentul European asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei respective.

(4)

În cazul în care, în termen de patruzeci şi două de zile de la transmitere, Parlamentul European:

(a)

aprobă poziţia Consiliului, bugetul este adoptat;

(b)

nu a luat o hotărâre, bugetul este considerat aprobat;

(c)

adoptă amendamente cu majoritatea membrilor care îl compun, proiectul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei. Preşedintele Parlamentului European, în consens cu preşedintele Consiliului, convoacă fără întârziere comitetul de conciliere. Cu toate acestea, comitetul de conciliere nu se întruneşte în cazul în care, în termen de zece zile, Consiliul informează Parlamentul European că aprobă toate amendamentele sale.

(5)

Comitetul de conciliere, ce reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii acestora şi tot atâţia membri reprezentând Parlamentul European, are misiunea de a ajunge, pe baza poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului, la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor lor şi cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentul European, în termen de douăzeci şi una de zile de la data convocării sale.

Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi adoptă toate iniţiativele necesare pentru promovarea apropierii poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului.

(6)

În cazul în care, în termenul de douăzeci şi una de zile prevăzut la alineatul (5), comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de paisprezece zile calculat de la data acordului pentru aprobarea proiectului comun.

(7)

În cazul în care, în termenul de paisprezece zile prevăzut la alineatul (6):

(a)

Parlamentul European şi Consiliul aprobă fiecare proiectul comun sau nu iau o hotărâre, ori în cazul în care una dintre aceste instituţii aprobă proiectul comun iar cealaltă nu ia o hotărâre, bugetul este considerat adoptat definitiv în conformitate cu proiectul comun, sau

(b)

Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, şi Consiliul resping proiectul comun, ori în cazul în care una dintre aceste instituţii respinge proiectul comun iar cealaltă nu ia o hotărâre, Comisia prezintă un nou proiect de buget, sau

(c)

Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, respinge proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă, Comisia prezintă un nou proiect de buget, sau

(d)

Parlamentul European aprobă proiectul comun dar Consiliul îl respinge, Parlamentul European poate decide, într-un termen de paisprezece zile de la data respingerii de către Consiliu şi hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun şi a trei cincimi din totalul voturilor exprimate, confirmarea tuturor sau doar a anumitor amendamente prevăzute la alineatul (4) litera (c). În cazul în care unul dintre amendamentele Parlamentului European nu este confirmat, se reţine poziţia aprobată în cadrul comitetului de conciliere referitoare la linia bugetară care face obiectul acestui amendament. Pe această bază, bugetul este considerat adoptat definitiv.

(8)

În cazul în care, în termenul de douăzeci şi una de zile prevăzut la alineatul (5), comitetul de conciliere nu ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia prezintă un nou proiect de buget.

(9)

La încheierea procedurii prevăzute la prezentul articol, preşedintele Parlamentului European constată că bugetul este adoptat definitiv.

(10)

Fiecare instituţie îşi exercită atribuţiile care îi sunt acordate prin prezentul articol cu respectarea tratatelor şi a actelor adoptate în temeiul acestora, în special în ceea ce priveşte resursele proprii ale Uniunii şi echilibrul veniturilor şi cheltuielilor.”

266)

Articolul 273 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, cuvântul „votat” se înlocuieşte cu „adoptat definitiv”, cuvintele „sau alte diviziuni” se elimină, iar ultima parte a tezei „... în limita unei doisprezecimi din creditele acordate în bugetul din exerciţiul precedent, fără ca aceasta să poată avea drept efect punerea la dispoziţia Comisiei a unor credite superioare unei doisprezecimi din cele prevăzute în proiectul de buget în pregătire.” se înlocuieşte cu „... în limita unei doisprezecimi din creditele deschise în capitolul corespunzător din bugetul din exerciţiul precedent, fără să poată depăşi o doisprezecime din creditele prevăzute la acelaşi capitol din proiectul de buget.”;

(b)

la al doilea paragraf, după „Consiliul” se introduc cuvintele „la propunerea Comisiei”, iar la sfârşit se adaugă următorul fragment de teză şi următoarea teză: „... , în conformitate cu dispoziţiile regulamentului adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 279. Acesta transmite de îndată decizia Parlamentului European.”;

(c)

al treilea paragraf se elimină;

(d)

ultimul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Decizia menţionată la al doilea paragraf prevede măsurile necesare în materie de resurse pentru asigurarea aplicării prezentului articol, cu respectarea actelor prevăzute la articolul 269.

Aceasta intră în vigoare la treizeci de zile de la data adoptării în cazul în care, în acest termen, Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, nu decide să reducă aceste cheltuieli.”

267)

Se introduce un articol 273a, care preia formularea articolului 271; acesta se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se elimină;

(b)

la al treilea paragraf, devenit al doilea paragraf, se elimină cuvintele „în cazul în care este necesar”;

(c)

la ultimul paragraf, cuvintele „ale Consiliului, ale Comisiei şi ale Curţii de Justiţie” se înlocuiesc cu „ale Consiliului European şi ale Consiliului, ale Comisiei şi ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”.

EXECUŢIA BUGETULUI ŞI DESCĂRCAREA

268)

Înaintea articolului 274, se introduce un capitol 4, cu denumirea „EXECUŢIA BUGETULUI ŞI DESCĂRCAREA”, iar articolul 274 se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf, prima parte a tezei, „Comisia execută bugetul”, se înlocuieşte cu: „Comisia, în cooperare cu statele membre, execută bugetul”;

(b)

al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Regulamentul prevede obligaţiile de control şi de audit ale statelor membre în execuţia bugetului, precum şi răspunderile care decurg din acestea. Acesta stabileşte, de asemenea, răspunderile şi normele potrivit cărora fiecare instituţie participă la execuţia propriilor cheltuieli.”.

269)

La articolul 275, se inversează referirile la Consiliu şi la Parlamentul European. Se introduce un al doilea paragraf, nou, cu textul următor:

„De asemenea, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a finanţelor Uniunii bazat pe rezultatele obţinute, în special raportându-se la indicaţiile date de Parlamentul European şi de Consiliu în temeiul articolului 276.”

270)

La articolul 276 alineatul (1), cuvintele „conturile şi bilanţul financiar prevăzute la articolul 275,” se înlocuiesc cu „conturile, bilanţul financiar şi raportul de evaluare prevăzute la articolul 275,”.

DISPOZIŢII FINANCIARE COMUNE

271)

Înaintea articolului 277 se introduce un capitol 5, cu denumirea „DISPOZIŢII COMUNE”.

272)

Articolul 277 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 277

Cadrul financiar multianual şi bugetul anual se stabilesc în euro.”

273)

Articolul 279 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Curţii de Conturi, adoptă prin regulamente:

(a)

normele financiare care definesc în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea şi execuţia bugetului şi pentru predarea şi verificarea conturilor;

(b)

normele de organizare a controlului răspunderii participanţilor la execuţia bugetului, în special a ordonatorilor şi contabililor.”

(b)

la alineatul (2), cuvintele „în unanimitate” şi „obţinerea avizului” se elimină.

274)

Se adaugă noile articole 279a şi 279b, cu textul următor:

„Articolul 279a

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia asigură disponibilitatea mijloacelor financiare care permit Uniunii să îşi îndeplinească obligaţiile juridice faţă de terţi.

Articolul 279b

La iniţiativa Comisiei se convoacă întâlniri periodice între preşedinţii Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în prezentul capitol. Preşedinţii iau toate măsurile necesare pentru a promova concertarea şi apropierea poziţiilor instituţiilor pe care le conduc, în vederea facilitării punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului titlu.”

COMBATEREA FRAUDEI

275)

Înaintea articolului 280 se introduce un capitol 6, cu denumirea „COMBATEREA FRAUDEI”.

276)

Articolul 280 se modifică după cum urmează:

(a)

la finalul alineatului (1), se adaugă fragmentul de teză următor: „precum şi în instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii.”;

(b)

la alineatul (4), după cuvintele „în statele membre” se introduc cuvintele „…, precum şi în instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii”, iar ultima teză se elimină.

FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ

277)

După articolul 280 se introduce un titlu III, cu denumirea „FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATĂ”.

278)

Se adaugă articolele 280 A-280 I, cu textul următor, articole care, împreună cu articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană, înlocuiesc articolele 27 A-27 E, articolele 40-40 B și articolele 43-45 din Tratatul privind Uniunea Europeană existent și articolele 11 și 11 A din Tratatul de instituire a Comunității Europene:

„Articolul 280 A

Formele de cooperare consolidată respectă tratatele şi dreptul Uniunii.

Acestea nu pot aduce atingere pieţei interne şi nici coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Formele de cooperare consolidată nu pot să constituie o barieră sau o discriminare în schimburile dintre statele membre ori să provoace o denaturare a concurenţei între acestea.

Articolul 280 B

Formele de cooperare consolidată trebuie să respecte competenţele, drepturile şi obligaţiile statelor membre neparticipante. Acestea din urmă nu împiedică punerea lor în aplicare de către statele membre participante.

Articolul 280 C

(1)   De la data stabilirii lor, formele de cooperare consolidată sunt deschise tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, acestea rămân deschise oricând pe durata funcţionării lor, sub rezerva respectării, pe lângă condiţiile menţionate anterior, şi a actelor deja adoptate în cadrul lor.

Comisia şi statele membre participante la o formă de cooperare consolidată asigură promovarea participării unui număr cât mai mare de state membre.

(2)   Comisia şi, după caz, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate informează periodic Parlamentul European şi Consiliul cu privire la evoluţia formelor de cooperare consolidată.

Articolul 280 D

(1)   Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată într-unul din domeniile prevăzute în tratate, cu excepţia domeniilor de competenţă exclusivă şi a politicii externe şi de securitate comune, înaintează Comisiei o cerere precizând domeniul de aplicare şi obiectivele urmărite prin forma de cooperare consolidată preconizată. Comisia poate prezenta Consiliului o propunere în acest sens. În cazul în care nu prezintă o astfel de propunere, Comisia comunică statelor membre în cauză motivele pentru care a procedat astfel.

Autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată prevăzută la primul paragraf se acordă de către Consiliu, care hotărăşte la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European.

(2)   Cererea statelor membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul politicii externe şi de securitate comună este adresată Consiliului. Aceasta se transmite Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care îşi dă avizul asupra coerenţei formei de cooperare consolidată preconizată cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii, precum şi Comisiei, care îşi dă avizul în special asupra coerenţei formei de cooperare consolidată preconizată cu celelalte politici ale Uniunii. Cererea se transmite, de asemenea, Parlamentului European spre informare.

Autorizarea de a recurge la o formă de cooperare consolidată este acordată prin decizie a Consiliului, care hotărăşte în unanimitate.

Articolul 280 E

Toţi membrii Consiliului pot participa la deliberări, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o formă de cooperare consolidată.

Unanimitatea se constituie numai prin voturile reprezentanţilor statelor participante.

Majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3).

Articolul 280 F

(1)   Orice stat membru care doreşte să participe la o formă de cooperare consolidată în curs într-unul dintre domeniile prevăzute la articolul 280 D alineatul (1) notifică intenţia sa Consiliului şi Comisiei.

În termen de patru luni de la data primirii notificării, Comisia confirmă participarea statului membru în cauză. După caz, aceasta constată îndeplinirea condiţiilor de participare şi adoptă orice măsuri tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul formei de cooperare consolidate.

Cu toate acestea, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Comisia indică dispoziţiile ce trebuie adoptate pentru îndeplinirea lor şi stabileşte un termen pentru a reexamina cererea de participare. La expirarea acestui termen, Comisia reexaminează cererea, în conformitate cu procedura prevăzută la al doilea paragraf. În cazul în care Comisia consideră că în continuare nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, statul membru în cauză poate sesiza în legătură cu aceasta Consiliul, care se pronunţă asupra cererii. Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 280 E. Acesta poate, de asemenea, să adopte, la propunerea Comisiei, măsurile tranzitorii prevăzute la al doilea paragraf.

(2)   Orice stat membru care doreşte să participe la o formă de cooperare consolidată în cadrul politicii externe şi de securitate comune notifică intenţia sa Consiliului, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei.

Consiliul confirmă participarea statului membru în cauză după consultarea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi după ce a constatat, după caz, îndeplinirea eventualelor condiţii de participare. Consiliul, la propunerea Înaltului Reprezentant, poate să adopte, de asemenea, orice măsuri tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate în cadrul formei de cooperare consolidată. Cu toate acestea, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Consiliul indică dispoziţiile care trebuie adoptate pentru îndeplinirea acestor condiţii şi stabileşte un termen pentru reexaminarea cererii de participare.

În înțelesul prezentului alineat, Consiliul hotărăşte în unanimitate şi în conformitate cu dispoziţiile articolului 280 E.

Articolul 280 G

Cheltuielile care rezultă din punerea în aplicare a unei forme de cooperare consolidată, altele decât costurile administrative necesare instituţiilor, sunt în sarcina statelor membre participante, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, decide altfel.

Articolul 280 H

(1)   În cazul în care o dispoziţie a tratatelor, care poate fi aplicată în cadrul unei forme de cooperare consolidată, prevede adoptarea în unanimitate a hotărârii Consiliului, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 280 E, poate adopta o decizie care să prevadă faptul că acesta va hotărî cu majoritate calificată.

(2)   În cazul în care o dispoziţie a tratatelor, care poate fi aplicată în cadrul unei forme de cooperare consolidată, prevede adoptarea de către Consiliu a actelor în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 280 E, poate adopta o decizie care să prevadă faptul că acesta va hotărî în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

(3)   Alineatele (1) şi (2) nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.

Articolul 280 I

Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în cadrul unei forme de cooperare consolidată, precum şi coerenţa acestor acţiuni cu politicile Uniunii, şi cooperează în acest scop.”

DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE

279)

Partea a şasea se renumerotează ca „PARTEA A ŞAPTEA”.

280)

Articolele 281, 293, 305 și 314 se abrogă. Articolul 286 este înlocuit de articolul 16 B.

281)

La finalul articolului 282 se adaugă următoarea teză: „Cu toate acestea, Uniunea este reprezentată de fiecare instituţie, în temeiul autonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la funcţionarea lor.”

282)

La articolul 283, primul fragment de teză „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea …” se înlocuiește cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă, după consultarea …”, iar la sfârşit, cuvintele „agenţi ai acestor Comunităţi” se înlocuiesc cu „agenţi ai Uniunii”.

283)

La articolul 288, al treilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:

„Prin derogare de la dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, Banca Centrală Europeană trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune statelor membre, prejudiciile cauzate de aceasta sau de agenţii săi în exercitarea funcţiilor lor.”

284)

La articolul 290, se adaugă la sfârşit cuvintele „… prin regulamente”.

285)

La articolul 291, cuvintele „, al Institutului Monetar European” se elimină.

286)

Articolul 294 devine articolul 48a.

287)

Articolul 299 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se elimină. Alineatul (2) primul paragraf şi alineatele (3)-(6) devin articolul 311a; acestea se modifică după cum se precizează la punctul 293.

Alineatul (2) rămâne nenumerotat;

(b)

la începutul primului paragraf, se elimină cuvintele „Cu toate acestea,”, iar cuvintele „a departamentelor franceze de peste mări” se înlocuiesc cu „din Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Reunion, Saint-Barthelemy şi Saint-Martin,”; la finalul paragrafului se adaugă următoarea teză: „La data la care măsurile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte şi la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.”.

(c)

la începutul celui de-al doilea paragraf, cuvintele „Atunci când adoptă măsurile prevăzute la al doilea paragraf, Consiliul ţine seama de domenii cum sunt ...” se înlocuiesc cu „Măsurile prevăzute la primul paragraf se referă în special la ...”;

(d)

la începutul celui de-al treilea paragraf, trimiterea la al doilea paragraf se înlocuieşte cu trimiterea la primul paragraf.

288)

Articolele 300 şi 301 sunt înlocuite de articolele 188 N şi respectiv 188 K, iar articolele 302-304 sunt înlocuite de articolul 188 P.

289)

Articolul 308 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 308

(1)   În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară în cadrul politicilor definite în tratate, pentru a atinge unul dintre obiectivele menţionate în tratate, fără ca acestea să fi prevăzut atribuţiile necesare în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, adoptă măsurile corespunzătoare. La data la care dispoziţiile respective sunt adoptate de Consiliu în conformitate cu o procedură legislativă specială, acesta hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.

(2)   Comisia, în cadrul procedurii de control al principiului subsidiarităţii menţionate la articolul 3b alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, atrage atenţia parlamentelor naţionale asupra propunerilor întemeiate pe prezentul articol.

(3)   Măsurile întemeiate pe prezentul articol nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în cazul în care tratatele exclud o astfel de armonizare.

(4)   Prezentul articol nu poate fi folosit pentru atingerea obiectivelor din domeniul politicii externe şi de securitate comună şi orice act adoptat în conformitate cu prezentul articol trebuie să respecte limitele prevăzute la articolul 25b al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

290)

Se introduce un nou articol 308a, cu textul următor:

„Articolul 308a

Articolul 48 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană nu se aplică următoarelor articole:

articolul 269 al treilea şi al patrulea paragraf;

articolul 270a alineatul (2) primul paragraf;

articolul 308; şi

articolul 309.”

291)

Articolul 309 se înlocuieşte cu textul următor:

„Articolul 309

În înțelesul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în ceea ce privește suspendarea anumitor drepturi care decurg din apartenenţa la Uniune, membrul Consiliului European sau al Consiliului care reprezintă statul membru în cauză nu participă la vot, iar statul membru în cauză nu este luat în considerare la calcularea treimii sau a patru cincimi din statele membre prevăzute la alineatele (1) şi (2) din articolul menţionat anterior. Abţinerea membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor menţionate la alineatul (2) din articolul menţionat anterior.

Pentru adoptarea deciziilor prevăzute la articolul 7 alineatele (3) şi (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, majoritatea calificată se defineşte în conformitate cu dispoziţiile articolului 205 alineatul (3) litera (b) din prezentul tratat.

În cazul în care, ca urmare a unei decizii de suspendare a drepturilor de vot adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, pe baza uneia dintre dispoziţiile tratatelor, această majoritate calificată se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (b) din prezentul tratat sau, în cazul în care Consiliul acţionează la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).

În înțelesul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Parlamentul European hotărăşte cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor care îl compun.”

292)

Articolul 310 devine articolul 188 M.

293)

Articolul 311 se abrogă. Se introduce un articol 311a care preia formularea alineatului (2) primul paragraf şi a articolului 299 alineatele (3)-(6); acest text se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) primul paragraf şi alineatele (3)-(6) se renumerotează (1)-(5), iar la începutul articolului se introduce următoarea teză introductivă nouă:

„Pe lângă dispoziţiile articolului 49 C din Tratatul privind Uniunea Europeană cu privire la domeniul de aplicare teritorială a tratatelor, se aplică următoarele dispoziţii:”

(b)

la primul paragraf al alineatului (2) renumerotat alineatul (1), cuvintele „... departamentelor franceze de peste mări, ...” se înlocuiesc cu „... din Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Reunion, Saint-Barthelemy, Saint-Martin ...”, iar la sfârşit se adaugă cuvintele „... , în conformitate cu dispoziţiile articolului 299”;

(c)

la alineatul (3), renumerotat (2), se elimină cuvintele „la prezentul tratat”, precum şi cuvintele „a tratatului” de la sfârşit;

(d)

la alineatul (6), renumerotat (5), teza introductivă „Prin derogare de la alineatele precedente:” se înlocuieşte cu „Prin derogare de la articolul 49 C din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de la alineatele (1)-(4) din prezentul articol:”;

(e)

la finalul articolului se adaugă un nou alineat cu textul următor:

„(6)   Consiliul European, la iniţiativa statului membru în cauză, poate adopta o decizie de modificare a statutului în raport cu Uniunea al unei ţări sau teritoriu danez, francez sau olandez prevăzut la alineatele (1) şi (2). Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după consultarea Comisiei.”

294)

Înaintea articolului 313, se elimină denumirea „DISPOZIȚII FINALE”.

295)

Se introduce un articol 313a cu textul următor:

„Articolul 313a

Dispoziţiile articolului 53 din Tratatul privind Uniunea Europeană se aplică prezentului tratat.”

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 3

Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată.

Articolul 4

(1)   Protocolul nr. 1 anexat la prezentul tratat conţine modificările aduse protocoalelor anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

(2)   Protocolul nr. 2 anexat la prezentul tratat conţine modificările aduse Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

Articolul 5

(1)   Părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile prezentului tratat, se renumerotează în conformitate cu tabelele de corespondență prevăzute în anexa la prezentul tratat, anexă care face parte integrantă din acesta.

(2)   Trimiterile încrucişate la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi între acestea se adaptează în conformitate cu alineatul (1) și trimiterile la alineatele sau la paragrafele respectivelor articole astfel cum au fost renumerotate sau reordonate prin anumite dispoziții din prezentul tratat se adaptează în conformitate cu dispozițiile respective.

Trimiterile la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene conţinute în celelalte tratate şi acte de drept primar pe care se întemeiază Uniunea se adaptează în conformitate cu alineatul (1). Trimiterile la considerentele din Tratatul privind Uniunea Europeană sau la alineatele ori paragrafele articolelor din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum au fost renumerotate sau reodonate prin prezentul tratat, se adaptează în conformitate cu acesta din urmă.

Adaptările respective privesc de asemenea, după caz, situațiile în care dispoziția în cauză se abrogă.

(3)   Trimiterile la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele, precum și la considerentele din Tratatul privind Uniunea Europeană şi din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum au fost modificate prin prezentul tratat, conţinute în alte instrumente sau acte, se înţeleg ca trimiteri la părţile, titlurile, capitolele, secţiunile și articolele, precum și la considerentele din tratatele menţionate anterior, astfel cum au fost renumerotate în conformitate cu alineatul (1) şi, respectiv, cu alineatele sau paragrafele din articolele menţionate, astfel cum au fost renumerotate sau reordonate prin anumite dispoziţii ale prezentului tratat.

Articolul 6

(1)   Prezentul tratat se ratifică de către Înaltele Părţi Contractante, în conformitate cu normele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lângă Guvernul Republicii Italiene.

(2)   Prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2009 cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse sau în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplineşte ultimul această formalitate.

Articolul 7

Prezentul tratat, denumit Tratatul de la Lisabona, redactat într-un singur exemplar, în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, textele redactate în aceste limbi fiind egal autentice, va fi depus în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.

DREPT CARE subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul tratat.

Съставено в Лисабон на тринадесети декември две хиляди и седма година.

Hecho en Lisboa, el trece de diciembre de dos mil siete.

V Lisabonu dne třináctého prosince dva tisíce sedm.

Udfærdiget i Lissabon den trettende december to tusind og syv.

Geschehen zu Lissabon am dreizehnten Dezember zweitausendsieben.

Kahe tuhande seitsmenda aasta detsembrikuu kolmeteistkümnendal päeval Lissabonis.

Έγινε στη Λισσαβώνα, στις δέκα τρεις Δεκεμβρίου δύο χιλιάδες επτά.

Done at Lisbon on the thirteenth day of December in the year two thousand and seven.

Fait à Lisbonne, le treize décembre deux mille sept.

Arna dhéanamh i Liospóin, an tríú lá déag de Nollaig sa bhliain dhá mhíle a seacht.

Fatto a Lisbona, addì tredici dicembre duemilasette.

Lisabonā, divtūkstoš septītā gada trīspadsmitajā decembrī.

Priimta Lisabonoje du tūkstančiai septintųjų metų gruodžio tryliktą dieną.

Kelt Lisszabonban, a kétezer-hetedik év december tizenharmadik napján.

Magħmul f'Lisbona, fit-tlettax-il jum ta' Diċembru tas-sena elfejn u sebgħa.

Gedaan te Lissabon, de dertiende december tweeduizend zeven.

Sporządzono w Lizbonie dnia trzynastego grudnia roku dwa tysiące siódmego.

Feito em Lisboa, em treze de Dezembro de dois mil e sete.

Întocmit la Lisabona la treisprezece decembrie două mii șapte.

V Lisabone dňa trinásteho decembra dvetisícsedem.

V Lizboni, dne trinajstega decembra leta dva tisoč sedem.

Tehty Lissabonissa kolmantenatoista päivänä joulukuuta vuonna kaksituhattaseitsemän.

Som skedde i Lissabon den trettonde december tjugohundrasju.

Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen

Pour Sa Majesté le Roi des Belges

Für Seine Majestät den König der Belgier

Image

„Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest.”

«Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.»

„Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Hauptstadt.“

За Правителството на Република България

Image

Za prezidenta České republiky

Image

For Hendes Majestæt Danmarks Dronning

Image

Für den Präsidenten der Bundesrepublik Deutschland

Image

Eesti Vabariigi Presidendi nimel

Image

Thar ceann Uachtarán na hÉireann

For the President of Ireland

Image

Για τον Πρόεδρο της Ελληνικής Δημοκρατίας

Image

Por Su Majestad el Rey de España

Image

Pour le Président de la République française

Image

Per il Presidente della Repubblica italiana

Image

Για τον Πρόεδρο της Κυπριακής Δημοκρατίας

Image

Latvijas Republikas Valsts prezidenta vārdā

Image

Lietuvos Respublikos Prezidento vardu

Image

Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg

Image

A Magyar Köztársaság Elnöke részéről

Image

Għall-President ta' Malta

Image

Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden

Image

Für den Bundespräsidenten der Republik Österreich

Image

Za Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej

Image

Pelo Presidente da República Portuguesa

Image

Pentru Președintele României

Image

Za predsednika Republike Slovenije

Image

Za prezidenta Slovenskej republiky

Image

Suomen Tasavallan Presidentin puolesta

För Republiken Finlands President

Image

För Konungariket Sveriges regering

Image

For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

Image


PROTOCOALE

 

A.   PROTOCOALELE CARE SE ANEXEAZĂ LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, LA TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE ȘI, DUPĂ CAZ, LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE

 

PROTOCOLUL

PRIVIND ROLUL PARLAMENTELOR NAȚIONALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

REAMINTIND faptul că modul în care parlamentele naţionale îşi exercită controlul asupra guvernelor lor respective în ceea ce privește activităţile Uniunii Europene ţine de organizarea şi practicile constituţionale proprii fiecărui stat membru;

DORIND să încurajeze o participare sporită a parlamentelor naţionale la activităţile Uniunii Europene şi să consolideze capacitatea acestora de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, precum şi asupra altor chestiuni care pot prezenta un interes deosebit pentru acestea;

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:

TITLUL I

INFORMAŢII DESTINATE PARLAMENTELOR NAŢIONALE

Articolul 1

Documentele de consultare ale Comisiei (cărţi verzi, cărţi albe şi comunicări) se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale la data publicării acestora. De asemenea, Comisia transmite parlamentelor naţionale și programul legislativ anual, precum şi orice alt instrument de programare legislativă sau de strategie politică, simultan cu transmiterea acestora Parlamentului European şi Consiliului.

Articolul 2

Proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European şi Consiliului se transmit parlamentelor naţionale.

În înțelesul prezentului protocol, „proiect de act legislativ” înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii privind adoptarea unui act legislativ.

Proiectele de acte legislative emise de Comisie se transmit direct de Comisie parlamentelor naţionale, în acelaşi timp în care se transmit Parlamentului European şi Consiliului.

Proiectele de acte legislative emise de Parlamentul European se transmit direct de Parlamentul European parlamentelor naţionale.

Proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii se transmit de Consiliu parlamentelor naţionale.

Articolul 3

Parlamentele naţionale pot adresa preşedintelui Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei, un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiarităţii, în conformitate cu procedura prevăzută în Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

În cazul în care un proiect de act legislativ este emis de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective guvernelor statelor membre în cauză.

În cazul în care un proiect de act legislativ este emis de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective instituţiei sau organului în cauză.

Articolul 4

Se prevede un termen de opt săptămâni între data la care un proiect de act legislativ este pus la dispoziţia parlamentelor naţionale în limbile oficiale ale Uniunii Europene şi data la care proiectul în cauză este înscris pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, în vederea adoptării acestuia sau în vederea adoptării unei poziţii în cadrul unei proceduri legislative. Sunt posibile excepţii în cazuri de urgenţă, ale căror motive sunt indicate în actul sau în poziţia Consiliului. Cu excepţia cazurilor de urgenţă, motivate în mod corespunzător, nu se poate ajunge la niciun acord asupra unui proiect de act legislativ în cauză în decursul acestor opt săptămâni. Cu excepţia cazurilor de urgenţă motivate în mod corespunzător, se respectă un termen de zece zile între înscrierea unui proiect de act legislativ pe ordinea de zi provizorie a Consiliului şi adoptarea unei poziţii.

Articolul 5

Ordinea de zi şi rezultatele şedinţelor Consiliului, inclusiv procesele-verbale ale şedinţelor în cadrul cărora Consiliul deliberează asupra proiectelor de acte legislative, se transmit direct parlamentelor naţionale, simultan cu transmiterea acestora guvernelor statelor membre.

Articolul 6

În cazul în care Consiliul European are în vedere să recurgă la articolul 48 alineatul (7) primul sau al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, parlamentele naţionale sunt informate cu privire la iniţiativa Consiliului European cu cel puţin şase luni înainte de adoptarea unei decizii.

Articolul 7

Curtea de Conturi transmite raportul său anual parlamentelor naţionale, cu titlu informativ, simultan cu transmiterea acestuia Parlamentului European şi Consiliului.

Articolul 8

În cazul în care sistemul parlamentar naţional nu este monocameral, dispoziţiile articolelor 1-7 se aplică camerelor din care acesta este format.

TITLUL II

COOPERAREA INTERPARLAMENTARĂ

Articolul 9

Parlamentul European şi parlamentele naţionale definesc împreună organizarea şi promovarea unei cooperări interparlamentare eficiente şi periodice în cadrul Uniunii.

Articolul 10

O conferinţă a organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii poate supune atenţiei Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei orice contribuţie pe care o consideră adecvată. În plus, o astfel de conferinţă promovează schimbul de informaţii şi schimbul celor mai bune practici între parlamentele naţionale şi Parlamentul European, inclusiv între comisiile specializate ale acestora. De asemenea, conferinţa organelor parlamentare poate organiza conferinţe interparlamentare pe teme specifice, în special pentru a dezbate chestiuni de politică externă şi de securitate comună, inclusiv politica de securitate şi de apărare comună. Contribuţiile conferinţei nu angajează parlamentele naţionale şi nu aduc atingere poziţiei acestora.

PROTOCOLUL

PRIVIND APLICAREA PRINCIPIILOR SUBSIDIARITĂȚII ȘI PROPORȚIONALITĂȚII

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

DORIND să acţioneze astfel încât deciziile să fie luate la un nivel cât mai apropiat de cetăţenii Uniunii;

HOTĂRÂTE să stabilească condiţiile de aplicare a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii prevăzute la articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană şi să instituie un sistem de control al aplicării respectivelor principii,

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articolul 1

Fiecare instituţie asigură în permanenţă respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii definite la articolul 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 2

Înainte de a propune un act legislativ, Comisia procedează la consultări extinse. După caz, aceste consultări trebuie să aibă în vedere dimensiunea regională şi locală a acţiunilor preconizate. În caz de urgenţă excepţională, Comisia nu procedează la consultările menţionate. Comisia îşi motivează decizia în cadrul propunerii.

Articolul 3

În înțelesul prezentului protocol, „proiect de act legislativ” înseamnă propunerile Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, iniţiativele Parlamentului European, cererile Curţii de Justiţie, recomandările Băncii Centrale Europene şi cererile Băncii Europene de Investiţii privind adoptarea unui act legislativ.

Articolul 4

Comisia transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative şi proiectele sale modificate, în acelaşi timp în care le transmite organului legislativ al Uniunii.

Parlamentul European transmite parlamentelor naţionale proiectele sale de acte legislative, precum şi proiectele sale modificate.

Consiliul transmite parlamentelor naţionale proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, precum şi proiectele modificate.

La adoptarea acestora, rezoluţiile legislative ale Parlamentului European şi poziţiile Consiliului se transmit de către acestea parlamentelor naţionale.

Articolul 5

Proiectele de acte legislative se motivează în raport cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Orice proiect de act legislativ ar trebui să cuprindă o fişă detaliată care să permită evaluarea conformităţii cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Fişa menţionată anterior ar trebui să cuprindă elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului în cauză şi, în cazul unei directive, evaluarea implicaţiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislaţiei regionale, după caz. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii se bazează pe indicatori calitativi şi, ori de câte ori este posibil, pe indicatori cantitativi. Proiectele de acte legislative au în vedere necesitatea de a proceda astfel încât orice obligaţie, financiară sau administrativă, care revine Uniunii, guvernelor naţionale, autorităţilor regionale sau locale, operatorilor economici şi cetăţenilor să fie cât mai redusă posibil şi proporţională cu obiectivul urmărit.

Articolul 6

În termen de opt săptămâni de la data transmiterii unui proiect de act legislativ în limbile oficiale ale Uniunii, orice parlament naţional sau orice cameră a unui parlament naţional poate adresa preşedintelui Parlamentului European, al Consiliului şi, respectiv, al Comisiei un aviz motivat în care să se expună motivele pentru care consideră că proiectul în cauză nu este conform cu principiul subsidiarităţii. După caz, fiecărui parlament naţional sau fiecărei camere a unui parlament naţional îi revine sarcina de a consulta parlamentele regionale cu competenţe legislative.

În cazul în care proiectul de act legislativ în cauză este emis de un grup de state membre, preşedintele Consiliului transmite avizul guvernelor respectivelor state membre.

În cazul în care proiectul de act legislativ este emis de Curtea de Justiţie, de Banca Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiţii, preşedintele Consiliului transmite avizul instituţiei sau organului în cauză.

Articolul 7

(1)   Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, precum şi, după caz, grupul de state membre, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ european este emis de acestea, ţin seama de avizele motivate adresate de parlamentele naţionale sau de o cameră a unuia dintre aceste parlamente naţionale.

Fiecare parlament naţional dispune de două voturi, repartizate în funcţie de sistemul parlamentar naţional. În cadrul unui sistem parlamentar naţional bicameral, fiecare dintre cele două camere dispune de un vot.

(2)   În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect legislativ a principiului subsidiarităţii reprezintă cel puţin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naţionale în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, proiectul trebuie reexaminat. Acest prag este de o pătrime în cazul unui proiect de act legislativ prezentat în temeiul articolului 61 I din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.

În urma acestei reexaminări, Comisia sau, după caz, grupul de state membre, Parlamentul European, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană sau Banca Europeană de Investiţii, în cazul în care proiectul de act legislativ este emis de acestea, pot hotărî fie să menţină proiectul, fie să îl modifice, fie să îl retragă. Această decizie trebuie motivată.

(3)   De asemenea, în cadrul procedurii legislative ordinare, în cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect de act legislativ a principiului subsidiarităţii reprezintă cel puţin o majoritate simplă din voturile atribuite parlamentelor naţionale în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, proiectul trebuie reexaminat. Ca urmare a unei astfel de reevaluări, Comisia poate hotărî fie să menţină propunerea, fie să o modifice, fie să o retragă.

În cazul în care decide menţinerea propunerii, Comisia va trebui să justifice, printr-un aviz motivat, motivele pentru care consideră că propunerea este conformă cu principiul subsidiarităţii. Acest aviz motivat, precum şi avizele motivate ale parlamentelor naţionale, vor trebui prezentate organului legislativ al Uniunii, pentru a putea fi luate în considerare în cadrul procedurii:

(a)

înainte de încheierea primei lecturi, organul legislativ (Parlamentul European și Consiliul) examinează compatibilitatea propunerii legislative cu principiul subsidiarităţii, ţinând seama în special de motivele invocate şi împărtăşite de majoritatea parlamentelor naţionale, precum şi de avizul motivat al Comisiei;

(b)

în cazul în care, cu o majoritate de 55 % a membrilor Consiliului sau cu o majoritate a voturilor exprimate în Parlamentul European, organul legislativ consideră că propunerea legislativă nu este compatibilă cu principiul subsidiarităţii, aceasta nu va mai fi examinată.

Articolul 8

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe cu privire la acţiunile referitoare la încălcarea principiului subsidiarităţii de către un act legislativ, formulate, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 230 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de un stat membru sau transmise de acesta în conformitate cu dreptul său intern în numele parlamentului său naţional sau al unei camere a acestuia.

În conformitate cu normele prevăzute la articolul menţionat, astfel de acţiuni pot fi formulate şi de Comitetul Regiunilor împotriva actelor legislative în vederea adoptării cărora Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede consultarea respectivului comitet.

Articolul 9

În fiecare an, Comisia prezintă Consiliului European, Parlamentului European, Consiliului şi parlamentelor naţionale un raport privind aplicarea articolului 3b din Tratatul privind Uniunea Europeană. Respectivul raport anual se transmite, de asemenea, Comitetului Economic şi Social și Comitetului Regiunilor.

PROTOCOLUL

PRIVIND EUROGRUPUL

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

DORIND să promoveze condiţiile unei creşteri economice mai puternice în Uniunea Europeană şi, în acest scop, să dezvolte o cooperare din ce în ce mai strânsă între politicile economice din zona euro;

CONŞTIENTE de necesitatea prevederii unor dispoziţii specifice pentru un dialog susținut între statele membre a căror monedă este euro, aşteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii,

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articolul 1

Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro se întâlnesc în reuniuni informale. Reuniunile au loc, în măsura necesară, pentru a se discuta chestiuni legate de responsabilităţile specifice care le revin în ceea ce privește moneda unică. Comisia participă la reuniuni. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la aceste reuniuni, care sunt pregătite de reprezentanţii miniştrilor responsabili cu finanţele statelor membre a căror monedă este euro, precum şi de reprezentanţii Comisiei.

Articolul 2

Miniştrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un preşedinte pentru doi ani şi jumătate, hotărând cu majoritatea statelor membre în cauză.

PROTOCOLUL

PRIVIND COOPERAREA STRUCTURATĂ PERMANENTĂ STABILITĂ PRIN ARTICOLUL 28 DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

AVÂND ÎN VEDERE articolul 28 A alineatul (6) şi articolul 28 E din Tratatul privind Uniunea Europeană,

REAMINTIND că Uniunea desfăşoară o politică externă şi de securitate comună bazată pe realizarea uni grad tot mai ridicat de convergenţă a acţiunilor statelor membre;

REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună; reamintind că aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe mijloace civile şi militare; reamintind că Uniunea poate recurge la aceasta, pentru misiunile menţionate la articolul 28 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, desfăşurate în afara graniţelor Uniunii pentru a asigura menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi consolidarea securităţii internaţionale în conformitate cu principiile Cartei Organizației Naţiunilor Unite; reamintind că îndeplinirea acestor atribuţii se bazează pe capacităţile militare furnizate de statele membre, în conformitate cu principiul „pachetului unic de forţe”;

REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună a Uniunii nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre;

REAMINTIND că politica de securitate şi de apărare comună a Uniunii respectă obligaţiile ce decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru statele membre care consideră că apărarea lor comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne baza apărării comune a membrilor săi, şi că aceasta este compatibilă cu politica de securitate şi de apărare comună adoptată în acest cadru;

CONVINSE că un rol din ce în ce mai pronunţat al Uniunii în materie de securitate şi de apărare va contribui la vitalitatea unei alianţe atlantice reînnoite, în conformitate cu acordurile numite „Berlin plus”;

HOTĂRÂTE să confere Uniunii capacitatea de a-şi asuma integral responsabilităţile care îi revin în cadrul comunităţii internaţionale;

RECUNOSCÂND că Organizaţia Naţiunilor Unite poate solicita asistenţă din partea Uniunii pentru punerea în aplicare de urgenţă a misiunilor întreprinse în temeiul capitolelor VI şi VII din Carta Organizației Naţiunilor Unite;

RECUNOSCÂND că o consolidare a politicii de securitate şi de apărare va necesita eforturi din partea statelor membre în domeniul capacităţilor;

CONŞTIENTE că depăşirea unei noi etape în dezvoltarea politicii europene de securitate şi de apărare presupune ca statele membre în cauză să depună eforturi hotărâte;

REAMINTIND importanţa asocierii depline a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate la lucrările din domeniul cooperării structurate permanente;

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articolul 1

Cooperarea structurată permanentă menţionată la articolul 28 A alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat membru care se angajează, de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona:

(a)

să intensifice dezvoltarea capacităţilor lor de apărare, prin dezvoltarea contribuţiilor naţionale şi prin participarea, după caz, la forţe multinaţionale, la principalele programe europene de echipare şi la activitatea Agenţiei din domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare, de cercetare, de achiziţii şi de armament (Agenţia Europeană de Apărare); şi

(b)

să dispună de capacitatea de a furniza, până în 2010, fie cu titlu naţional, fie ca o componentă a grupurilor multinaţionale de forţe, unităţi de luptă pentru misiunile preconizate, configurate pe plan tactic ca o grupare tactică, cu elemente de susţinere, inclusiv în ceea ce priveşte transportul şi logistica, capabile să întreprindă, în termen de 5 până la 30 de zile, misiunile menţionate la articolul 28 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special pentru a răspunde la solicitările Organizaţiei Naţiunilor Unite, care pot fi menţinute pentru o perioadă iniţială de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii până la cel puţin 120 de zile.

Articolul 2

Statele membre care participă la cooperarea structurată permanentă se angajează, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1:

(a)

să coopereze, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul cheltuielilor de investiţii în materie de echipamente de apărare şi să reexamineze cu regularitate aceste obiective din perspectiva mediului de securitate şi a responsabilităţilor internaţionale ale Uniunii;

(b)

să îşi uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităţilor militare, prin punerea în comun şi, după caz, prin specializarea mijloacelor şi capacităţilor de apărare, precum şi prin încurajarea cooperării în domeniul formării şi al logisticii;

(c)

să adopte măsuri concrete pentru sporirea disponibilităţii, a interoperabilităţii, a flexibilităţii şi a capacităţii de desfăşurare a forţelor, în special prin identificarea unor obiective comune în materie de proiectare a forţelor, inclusiv prin reexaminarea eventuală a procedurilor de decizie naţionale;

(d)

să coopereze pentru a se asigura adoptarea măsurilor necesare pentru acoperirea, inclusiv prin abordări multinaţionale şi fără a aduce atingere angajamentelor referitoare la acestea, luate în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, a lacunelor constatate în cadrul „Mecanismului de dezvoltare a capacităţilor”;

(e)

să participe, după caz, la dezvoltarea de programe comune sau europene de echipamente majore în cadrul Agenţiei Europene pentru Apărare.

Articolul 3

Agenţia Europeană de Apărare contribuie la evaluarea periodică a contribuţiilor statelor membre participante în materie de capacităţi, în special a contribuţiilor furnizate în funcţie de criteriile stabilite, între altele, în temeiul articolului 2 şi elaborează un raport în acest sens, cel puţin o dată pe an. Evaluarea poate constitui baza recomandărilor şi a deciziilor Consiliului, adoptate în conformitate cu articolul 28 E din Tratatul privind Uniunea Europeană.

PROTOCOLUL

CU PRIVIRE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (2) DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ REFERITOR LA ADERAREA UNIUNII LA CONVENȚIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ȘI A LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articolul 1

Acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare „Convenţia europeană”), prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, trebuie să reflecte necesitatea de a conserva caracteristicile specifice ale Uniunii şi ale dreptului Uniunii, în special în ceea ce priveşte:

(a)

modalităţile speciale ale participării eventuale a Uniunii la autoritățile de control ale Convenţiei europene;

(b)

mecanismele necesare pentru a garanta că acțiunile formulate de statele nemembre şi acțiunile individuale sunt îndreptate în mod corect împotriva statelor membre şi/sau, după caz, împotriva Uniunii.

Articolul 2

Acordul menţionat la articolul 1 trebuie să garanteze că aderarea Uniunii nu aduce atingere nici competenţelor Uniunii, nici atribuţiilor instituţiilor acesteia. Acesta trebuie să garanteze că niciuna dintre dispoziţiile sale nu aduce atingere situaţiei speciale a statelor membre în ceea ce priveşte Convenţia europeană şi, în special, protocoalele acesteia, măsurile adoptate de statele membre prin derogare de la Convenţia europeană, în conformitate cu articolul 15 din convenţie, precum şi rezervele cu privire la Convenția europeană formulate de statele membre, în conformitate cu articolul 57 din convenţie.

Articolul 3

Nicio dispoziţie a acordului menţionat la articolul 1 nu trebuie să aducă atingere articolului 292 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

PROTOCOLUL

PRIVIND PIAȚA INTERNĂ ȘI CONCURENȚA

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că piaţa internă, astfel cum este definită la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, include un sistem care să garanteze faptul că nu există denaturări ale concurenţei,

AU CONVENIT că

În acest scop, în cazul în care acest lucru este necesar, Uniunea adoptă măsuri în conformitate cu dispoziţiile tratatelor, inclusiv cu articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii europene.

Prezentul protocol se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

PROTOCOLUL

PRIVIND APLICAREA CARTEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE ÎN POLONIA ȘI ÎN REGATUL UNIT

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

ÎNTRUCÂT, la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

ÎNTRUCÂT carta trebuie aplicată în strictă conformitate cu dispoziţiile articolului 6 menţionat anterior şi cu titlul VII din cartă;

ÎNTRUCÂT articolul 6 menţionat anterior prevede aplicarea şi interpretarea cartei de către instanţele Poloniei şi ale Regatului Unit în strictă conformitate cu explicaţiile menţionate la articolul respectiv;

ÎNTRUCÂT carta conţine atât drepturi, cât şi principii;

ÎNTRUCÂT carta conţine atât dispoziţii cu caracter civil şi politic, cât şi dispoziţii cu caracter economic şi social;

ÎNTRUCÂT carta reafirmă drepturile, libertăţile şi principiile recunoscute în cadrul Uniunii şi sporeşte vizibilitatea acestora, fără a crea, cu toate acestea, noi drepturi sau principii;

REAMINTIND obligaţiile care revin Poloniei şi Regatului Unit în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, al Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi al dreptului Uniunii în general;

LUÂND NOTĂ de intenția Poloniei şi a Regatului Unit de a clarifica anumite aspecte ale aplicării cartei;

DORIND, prin urmare, să clarifice aplicarea cartei în ceea ce privește actele cu putere de lege şi acțiunile administrative ale Poloniei şi ale Regatului Unit şi capacitatea acesteia de a fi invocată în faţa unei instanţe în Polonia şi în Regatul Unit;

REAFIRMÂND că trimiterile din cuprinsul prezentului protocol, la punerea în aplicare a dispoziţiilor specifice ale cartei, nu aduc în niciun fel atingere punerii în aplicare a celorlalte dispoziţii ale cartei;

REAFIRMÂND că prezentul protocol nu aduce atingere punerii în aplicare a cartei în celelalte state membre;

REAFIRMÂND că prezentul protocol nu aduce atingere celorlalte obligaţii care revin Poloniei şi Regatului Unit în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi al dreptului Uniunii în general;

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articolul 1

(1)   Carta nu extinde capacitatea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a niciunei alte instanţe a Poloniei sau a Regatului Unit, de a considera că actele cu putere de lege și actele administrative, practicile sau acțiunile administrative ale Poloniei sau ale Regatului Unit sunt incompatibile cu drepturile, libertăţile şi principiile fundamentale pe care aceasta le reafirmă.

(2)   În special şi pentru eliminarea oricărei îndoieli, nicio dispoziţie din titlul IV al cartei nu creează pentru Polonia sau pentru Regatul Unit drepturi care să poată fi invocate în faţa unei instanţe decât în măsura în care Polonia sau Regatul Unit a prevăzut astfel de drepturi în legislaţia sa naţională.

Articolul 2

Atunci când o dispoziţie a cartei face trimitere la legislațiile şi practicile naționale, aceasta se aplică Poloniei sau Regatului Unit numai în măsura în care drepturile şi principiile pe care le conţine sunt recunoscute de legislațiile sau practicile din Polonia ori din Regatul Unit.

PROTOCOLUL

PRIVIND EXERCITAREA COMPETENȚELOR PARTAJATE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articol unic

În ceea ce privește articolul 2 A alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la competenţele partajate, în cazul în care Uniunea desfăşoară o acţiune într-un anumit domeniu, domeniul de aplicare al exercitării competenţelor sale include doar acele elemente care sunt reglementate de respectivul act al Uniunii şi, prin urmare, nu include întregul domeniu.

PROTOCOLUL

PRIVIND SERVICIILE DE INTERES GENERAL

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

DORIND să sublinieze importanţa serviciilor de interes general,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţiile interpretative, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articolul 1

Valorile comune ale Uniunii în privinţa serviciilor de interes economic general în înțelesul articolului 16 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii includ în special:

rolul esenţial şi competențele discreţionare ample ale autorităţilor naţionale, regionale şi locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune şi organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor;

diversitatea existentă la nivelul diferitelor servicii de interes economic general şi diferenţele dintre nevoile şi preferinţele utilizatorilor, care pot rezulta din circumstanţe geografice, sociale sau culturale diferite;

un nivel ridicat al calității, siguranţei şi accesibilității, egalitatea de tratament şi promovarea accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor;

Articolul 2

Dispoziţiile tratatelor nu aduc în niciun fel atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte furnizarea, punerea în funcțiune şi organizarea de servicii de natură non-economică de interes general.

PROTOCOLUL

PRIVIND DECIZIA CONSILIULUI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A ARTICOLULUI 9C ALINEATUL (4) DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI A ARTICOLULUI 205 ALINEATUL (2) DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE ÎNTRE 1 NOIEMBRIE 2014 ȘI 31 MARTIE 2017, PE DE O PARTE, ȘI ÎNCEPÂND CU 1 APRILIE 2017, PE DE ALTĂ PARTE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că, încă de la data aprobării Tratatului de la Lisabona, a avut o importanţă fundamentală să reiasă un acord cu privire la decizia Consiliului referitoare la punerea în aplicare a articolului 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, pe de o parte, şi începând cu 1 aprilie 2017, pe de altă parte (denumită în continuare „decizia”);

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene:

Articol unic

Înainte de examinarea de către Consiliu a oricărui proiect care ar urmări fie să modifice sau să abroge decizia ori o dispoziţie din aceasta, fie să modifice indirect domeniul de aplicare sau înţelesul acesteia prin modificarea unui alt act juridic al Uniunii, Consiliul European va purta discuţii preliminare asupra proiectului menţionat, hotărând prin consens în conformitate cu articolul 9 B alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

PROTOCOLUL

PRIVIND DISPOZIȚIILE TRANZITORII

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

AVÂND ÎN VEDERE că, pentru a organiza tranziţia de la dispoziţiile instituţionale ale tratatelor aplicabile înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la cele prevăzute în tratatul menţionat anterior, este necesar să se prevadă dispoziţii tranzitorii,

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:

Articolul 1

În prezentul protocol, cuvântul „tratatele” desemnează Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

TITLUL I

DISPOZIŢII PRIVIND PARLAMENTUL EUROPEAN

Articolul 2

În timp util înainte de alegerile parlamentare europene din 2009, Consiliul European adoptă, în conformitate cu articolul 9A alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, o decizie de stabilire a componenţei Parlamentului European.

Până la încheierea legislaturii 2004-2009, componenţa şi numărul membrilor Parlamentului European rămân cele existente la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

TITLUL II

DISPOZIŢII PRIVIND MAJORITATEA CALIFICATĂ

Articolul 3

(1)   În conformitate cu articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dispoziţiile alineatului menționat şi dispoziţiile articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, referitoare la definirea majorităţii calificate în Consiliul European şi în Consiliu, intră în vigoare la 1 noiembrie 2014.

(2)   Între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, în cazul în care trebuie adoptată o hotărâre cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate solicita ca această hotărâre să fie adoptată cu o majoritate calificată astfel cum este definită la alineatul (3). În acest caz, se aplică alineatele (3) şi (4).

(3)   Până la 31 octombrie 2014, fără a aduce atingere articolului 201a alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, rămân în vigoare următoarele dispoziții:

Pentru deliberările Consiliului European şi ale Consiliului, care necesită majoritate calificată, voturile membrilor sunt ponderate după cum urmează:

Belgia

12

Bulgaria

10

Republica Cehă

12

Danemarca

7

Germania

29

Estonia

4

Irlanda

7

Grecia

12

Spania

27

Franţa

29

Italia

29

Cipru

4

Letonia

4

Lituania

7

Luxemburg

4

Ungaria

12

Malta

3

Ţările de Jos

13

Austria

10

Polonia

27

Portugalia

12

România

14

Slovenia

4

Slovacia

7

Finlanda

7

Suedia

10

Regatul Unit

29

Deliberările sunt încheiate în cazul în care întrunesc cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de majoritatea membrilor, în cazul în care, în temeiul tratatelor, acestea trebuie să fie adoptate la propunerea Comisiei. În celelalte cazuri, deliberările sunt încheiate în cazul în care întrunesc cel puţin 255 de voturi favorabile exprimate de cel puţin două treimi dintre membri.

Un membru al Consiliului European sau al Consiliului poate solicita, la adoptarea, cu majoritate calificată, a unui act de către Consiliul European sau de către Consiliu, să se verifice dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62 % din populaţia totală a Uniunii. În cazul în care se constată că nu este îndeplinită această condiţie, actul în cauză nu este adoptat.

(4)   Până la 31 octombrie 2014, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toţi membrii Consiliului participă la vot, respectiv în cazurile în care se face trimitere la majoritatea calificată definită în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, majoritatea calificată se defineşte ca fiind aceeaşi proporţie de voturi ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri ai Consiliului, precum şi, dacă este necesar, acelaşi procentaj al populaţiei statelor membre menţionate ca şi cele stabilite prin alineatul (3) din prezentul articol.

TITLUL III

DISPOZIŢII PRIVIND FORMAŢIUNILE CONSILIULUI

Articolul 4

Până la intrarea în vigoare a deciziei menţionate la articolul 9C alineatul (6) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul se poate reuni în formaţiunile prevăzute la al doilea şi al treilea paragraf din alineatul menţionat, precum şi în celelalte formaţiuni a căror listă se stabileşte printr-o decizie a Consiliului Afaceri Generale hotărând cu majoritate simplă.

TITLUL IV

DISPOZIŢII PRIVIND COMISIA, INCLUSIV ÎNALTUL REPREZENTANT AL UNIUNII PENTRU AFACERI EXTERNE ŞI POLITICA DE SECURITATE

Articolul 5

Membrii Comisiei care sunt în funcţie la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona rămân în funcţie până la finalul mandatului lor. Cu toate acestea, la data numirii Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, mandatul membrului care are aceeaşi cetăţenie cu Înaltul Reprezentant se încheie.

TITLUL V

DISPOZIŢII PRIVIND SECRETARUL GENERAL AL CONSILIULUI, ÎNALTUL REPREZENTANT PENTRU POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ ŞI SECRETARUL GENERAL ADJUNCT AL CONSILIULUI

Articolul 6

Mandatele secretarului general al Consiliului, Înaltului Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună şi secretarului general adjunct al Consiliului se încheie la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Consiliul numeşte un secretar general în conformitate cu articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

TITLUL VI

DISPOZIŢII PRIVIND ORGANELE CONSULTATIVE

Articolul 7

Până la intrarea în vigoare a deciziei menţionate la articolul 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, repartizarea membrilor în cadrul Comitetului Economic şi Social este următoarea:

Belgia

12

Bulgaria

12

Republica Cehă

12

Danemarca

9

Germania

24

Estonia

7

Irlanda

9

Grecia

12

Spania

21

Franţa

24

Italia

24

Cipru

6

Letonia

7

Lituania

9

Luxemburg

6

Ungaria

12

Malta

5

Ţările de Jos

12

Austria

12

Polonia

21

Portugalia

12

România

15

Slovenia

7

Slovacia

9

Finlanda

9

Suedia

12

Regatul Unit

24

Articolul 8

Până la intrarea în vigoare a deciziei menţionate la articolul 263 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, repartizarea membrilor în cadrul Comitetului Regiunilor este următoarea:

Belgia

12

Bulgaria

12

Republica Cehă

12

Danemarca

9

Germania

24

Estonia

7

Irlanda

9

Grecia

12

Spania

21

Franţa

24

Italia

24

Cipru

6

Letonia

7

Lituania

9

Luxemburg

6

Ungaria

12

Malta

5

Ţările de Jos

12

Austria

12

Polonia

21

Portugalia

12

România

15

Slovenia

7

Slovacia

9

Finlanda

9

Suedia

12

Regatul Unit

24

TITLUL VII

DISPOZIŢII TRANZITORII PRIVIND ACTELE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLURILOR V ŞI VI DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ÎNAINTE DE INTRAREA ÎN VIGOARE A TRATATULUI DE LA LISABONA

Articolul 9

Actele instituţiilor, ale organelor, ale oficiilor sau ale agenţiilor Uniunii adoptate în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, continuă să producă efecte juridice atât timp cât aceste acte nu vor fi fost abrogate, anulate sau modificate în temeiul tratatelor. Aceeaşi dispoziţie se aplică şi convenţiilor încheiate între statele membre în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană.

Articolul 10

(1)   Cu titlul de măsură tranzitorie şi în ceea ce privește actele Uniunii în domeniul cooperării poliţieneşti şi al cooperării judiciare în materie penală, adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la data intrării în vigoare a tratatului menţionat, atribuţiile instituţiilor sunt următoarele: atribuţiile Comisiei, în temeiul articolului 226 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nu se aplică, iar atribuţiile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rămân neschimbate, inclusiv în cazul în care au fost acceptate în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană menţionat.

(2)   Modificarea unui act menţionat la alineatul (1) determină exercitarea, în ceea ce priveşte actul modificat pentru acele state membre cărora li se aplică actul respectiv, a atribuţiilor instituţiilor menţionate la alineatul respectiv, astfel cum sunt prevăzute în tratate.

(3)   În orice caz, măsura tranzitorie prevăzută la alineatul (1) încetează să producă efecte în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

(4)   Cu cel puţin şase luni înainte de expirarea perioadei de tranziție prevăzute la alineatul (3), Regatul Unit poate notifica Consiliului faptul că nu acceptă, referitor la actele prevăzute la alineatul (1), atribuţiile instituţiilor menţionate la alineatul (1) în conformitate cu tratatele. În cazul în care Regatul Unit a efectuat notificarea respectivă, de la data expirării perioadei de tranziție prevăzute la alineatul (3) toate actele menţionate la alineatul (1) încetează să i se mai aplice. Prezentul paragraf nu se aplică actelor modificate care sunt aplicabile Regatului Unit în conformitate cu alineatul (2).

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, stabileşte măsurile tranzitorii necesare și măsurile necesare care decurg din cele de mai sus. Regatul Unit nu participă la adoptarea respectivei decizii. Majoritatea calificată a Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate adopta, de asemenea, o decizie prin care să prevadă că Regatul Unit suportă, după caz, consecinţele financiare directe, care decurg în mod necesar şi inevitabil din încetarea participării sale la acele acte.

(5)   La orice dată, ulterior, Regatul Unit poate notifica Consiliului intenția sa de a participa la acele acte care au încetat să i se aplice în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf. În acest caz, se aplică după caz dispoziţiile pertinente din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene sau din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie. Atribuţiile instituţiilor cu privire la aceste acte sunt cele prevăzute în tratate. Atunci când acţionează în conformitate cu protocoalele respective, instituţiile Uniunii şi Regatul Unit încearcă să restabilească participarea cât mai largă a Regatului Unit la acquis-ul Uniunii referitor la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fără ca aceasta să afecteze funcţionarea practică a diverselor părţi ale acestora, respectând, totodată, coerenţa lor.

B.   PROTOCOALELE CARE SE ANEXEAZĂ LA TRATATUL DE LA LISABONA

 

PROTOCOLUL nr. 1

DE MODIFICARE A PROTOCOALELOR ANEXATE LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE ȘI/SAU LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

DORIND să modifice protocoalele anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, pentru a le adapta la noile reguli stabilite în Tratatul de la Lisabona,

AU CONVENIT cu privire la dispoziţiile următoare, care se anexează la Tratatul de la Lisabona:

Articolul 1

1)   Protocoalele aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului tratat şi care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice se modifică potrivit dispoziţiilor prezentului articol.

2)   Modificările orizontale prevăzute la articolul 2 punctul 2 din Tratatul de la Lisabona se aplică protocoalelor menţionate la prezentul articol, cu excepţia literelor (d), (e) și (j).

3)   În cazul protocoalelor menţionate la punctul (1) din prezentul articol:

(a)

ultimul paragraf din fiecare preambul care menţionează tratatul sau tratatele la care protocolul respectiv este anexat se înlocuieşte cu „AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”. Prezentul paragraf nu se aplică nici Protocolului privind coeziunea economică şi socială, nici Protocolului privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre.

Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Protocolul privind stabilirea sediilor instituţiilor şi ale anumitor organe, oficii, agenţii şi servicii ale Uniunii Europene, Protocolul privind articolul 40.3.3 din Constituţia Irlandei şi Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene se anexează, de asemenea, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice;

(b)

cuvântul „Comunităţilor” este înlocuit prin „Uniunii”, iar cuvântul „Comunităţile” este înlocuit prin „Uniunea”, tezele respective fiind, după caz, adaptate din punct de vedere gramatical.

4)   În protocoalele următoare, cuvintele „tratatului” sau „tratatul” se înlocuiesc cu cuvintele „tratatelor” sau „tratatele”, iar trimiterea la Tratatul privind Uniunea Europeană şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se înlocuieşte cu o trimitere la tratate:

(a)

Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene:

articolul 1 (inclusiv trimiterea la Tratatul UE și la Tratatul CE);

(b)

Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene:

articolul 1.1 al doilea paragraf nou;

articolul 12.1 primul paragraf;

articolul 14.1 (a doua referire la tratat);

articolul 14.2 al doilea paragraf;

articolul 34.1 a doua liniuţă;

articolul 35.1;

(c)

Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive: