ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 305

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 50
15 decembrie 2007


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL REGIUNILOR

 

A 71-a sesiune plenară din 10-11 octombrie 2007

2007/C 305/01

Avizul Comitetului Regiunilor privind Pachetul energetic

1

2007/C 305/02

Avizul Comitetului Regiunilor privind

6

2007/C 305/03

Avizul Comitetului Regiunilor privind Viitorul aeroporturilor europene

11

2007/C 305/04

Avizul Comitetului Regiunilor privind Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 °C și Includerea sectorului aviației în sistemul comunitar de comercializare a cotelor de emisie

15

2007/C 305/05

Avizul Comitetului Regiunilor privind Administrația locală și regională în Ucraina și dezvoltarea cooperării dintre UE și Ucraina

20

2007/C 305/06

Avizul Comitetului Regiunilor Spațiul European de Cercetare: perspective noi

25

2007/C 305/07

Aviz prospectiv al Comitetului Regiunilor privind Factorii de succes ai strategiilor de restructurare locale și regionale

30

2007/C 305/08

Avizul Comitetului Regiunilor privind pachetul O mai bună legiferare 2005 și 2006

38

2007/C 305/09

Avizul Comitetului Regiunilor privind Aplicarea abordării globale privind migrația frontierelor maritime sudice ale Uniunii Europene și regiunilor care se învecinează cu Uniunea Europeană la est și sud-est

43

2007/C 305/10

Aviz prospectiv al Comitetului Regiunilor privind Situația femeilor migrante în Uniunea Europeană

48

2007/C 305/11

Avizul Comitetului Regiunilor privind Egalitatea de șanse și sportul

53

RO

 


III Acte pregătitoare

COMITETUL REGIUNILOR

A 71-a sesiune plenară din 10-11 octombrie 2007

15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/1


Avizul Comitetului Regiunilor privind „Pachetul energetic”

(2007/C 305/01)

COMITETUL REGIUNILOR

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale contribuie în mod decisiv la succesul inițiativelor europene. Legislația europeană se aplică la nivel local și regional; responsabililor locali, precum și cetățenilor le revine sarcina de a influența prin comportamentul lor consumul de energie într-un mod concret și durabil;

este de părere că politica energetică și politica de protecție a climei se află într-o strânsă relație și trebuie armonizate, deoarece 80 % din emisiile de CO2 în Europa provin din producția de energie. În consecință, este esențial ca măsurile propuse pentru politica climatică să fie integrate în domeniul energiei și invers. O politică energetică orientată către mediu și eficiență face parte totodată din politica climatică;

CoR sprijină eforturile Comisiei de a înlătura cât mai repede obstacolele administrative, condițiile inechitabile de acces la rețea (de ex. discriminarea furnizorilor de energie regenerabilă) și procedurile complicate;

solicită Comisiei să evite, prin intermediul unor măsuri adecvate, concentrările de pe piață și să încurajeze diversitatea participanților pe piață;

sprijină obiectivul economisirii în cadrul UE, până în 2020, a 20 % din energie prin intermediul creșterii eficienței energetice. Comitetul ar dori ca acest obiectiv să aibă caracter obligatoriu;

insistă asupra faptului că eficiența energetică ar trebui să constituie nucleul politicii energetice europene și să i se acorde prioritate maximă în toate dezbaterile;

se îndoiește că tehnologiile CSC (de captare și stocare a dioxidului de carbon) pot fi considerate soluții pe termen lung, deoarece acestea reduc substanțial randamentul instalațiilor respective și, de aceea, în prezent nu sunt deosebit de eficiente din punct de vedere economic. La nivel global, strategia CSC ar putea reprezenta totuși o soluție de tranziție.

Text de referință

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European „O politică energetică pentru Europa”

COM(2007) 1 final.

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European „Perspective privind piețele interne de gaz și de energie electrică”

COM(2006) 841 final.

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European „Producerea de energie durabilă din combustibili fosili: Obiectiv după anul 2020 — emisii apropiate de zero la arderea cărbunelui”

COM(2006) 843 final.

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European „Raport asupra progresului înregistrat în domeniul biocarburanților — Raport asupra progreselor înregistrate în utilizarea biocarburanților și a altor carburanți regenerabili în statele membre ale Uniunii Europene”

COM(2006) 845 final.

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European „Planul prioritar de interconectare”

COM(2006) 846 final.

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către un Plan european strategic privind tehnologia din domeniul energetic”

COM(2006) 847 final.

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European „Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă — Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil”

COM(2006) 848 final.

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu și Parlamentul European „Acțiuni de punere în aplicare a Cărții verzi — Raport privind progresul realizat în domeniul surselor de energie regenerabile”

COM(2006) 849 final.

Raportor

:

dl Bernd VÖGERLE (AT/PSE) Primarul localității Gerasdorf bei Wien

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

Introducere

1.

subliniază importanța energiei ca pilon esențial al vieții moderne. Întreruperile și deficiențele în furnizarea energiei au, de aceea, consecințe profunde și produc pagube economice considerabile. Din acest motiv, autoritățile locale și regionale consideră și ele că politicii energetice europene comune și obiectivelor sale — siguranța furnizării, durabilitatea și competitivitatea — le revine o importanță deosebită. Pentru a atinge aceste obiective, este nevoie de un mix energetic echilibrat;

2.

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale contribuie în mod decisiv la succesul inițiativelor europene. Legislația europeană se aplică la nivel local și regional; responsabililor locali, precum și cetățenilor le revine sarcina de a influența prin comportamentul lor consumul de energie într-un mod concret și durabil;

3.

în acest sens, solicită instituțiilor europene competente și, în special, Comisiei să țină seama în mod corespunzător, în cadrul politicii energetice europene, de rolul decisiv al autorităților locale și regionale în punerea concretă în aplicare a „pachetului energetic”;

4.

este de părere că politica energetică și politica de protecție a climei se află într-o strânsă relație și trebuie armonizate, deoarece 80 % din emisiile de CO2 din Europa provin din producția de energie. De asemenea, este esențial ca măsurile propuse pentru politica climatică să fie integrate în domeniul energiei și invers. O politică energetică orientată către mediu și eficiență este totodată și o politică climatică;

5.

subliniază că un consumator care acționează în mod responsabil joacă un rol decisiv pentru punerea în aplicare a obiectivelor europene. De aceea, consumatorii ar trebui să se afle în centrul tuturor dezbaterilor. Comitetul subliniază că vor fi afectate foarte puternic de orice creștere a prețurilor la energie categoriile de populație care sunt mai vulnerabile din punct de vedere social. În consecință, ajutoarele din surse publice ar trebui investite în eficiența energetică și în măsuri de sensibilizare a populației și nu doar într-o simplă asistență financiară, în conformitate cu obiectivul durabilității și al unei politici climatice coerente.

Piața internă

6.

observă că așteptările ca piața liberalizată a electricității și a gazului să ducă la scăderea prețurilor și la dizolvarea pozițiilor de monopol nu s-a împlinit în toate statele membre. În plus, consideră că printr-o capacitate investițională prea mică în centrale și rețele, în special printr-o subinvestire în resursele și rețelele regenerabile și locale, se periclitează siguranța furnizării. Dacă se menține actuala evoluție, sunt de așteptat deficiențe în furnizarea cu energie pe viitor;

7.

în consecință, solicită Comisiei să creeze stimulente pentru producători și operatorii de rețea și să investească (ca și înaintea liberalizării) în dezvoltarea instalațiilor de producție și a infrastructurii de rețea. O modalitate posibilă de a avansa în această direcție ar putea-o constitui stabilirea unor planuri locale și regionale de producție, care să se bazeze pe datele existente la nivel local și regional;

8.

sprijină eforturile Comisiei de a înlătura cât mai repede obstacolele administrative, condițiile inechitabile de acces la rețea (de ex. discriminarea furnizorilor de energie regenerabilă) și procedurile complicate;

9.

se pronunță în favoarea unei decuplări, pentru care o separare efectuată în conformitate cu dreptul societăților comerciale, sprijinită de o autoritate de reglementare puternică, este considerată suficientă;

10.

solicită Comisiei să evite, prin intermediul unor măsuri adecvate, concentrările pieței și să încurajeze diversitatea participanților pe piață (inclusiv furnizorii de utilități publice);

11.

vede în consolidarea rețelelor transnaționale o îmbunătățire a posibilităților de acțiune (de exemplul la achiziția de energie) la nivelul local și regional;

12.

respinge crearea unor noi structuri administrative, cum ar fi o autoritate europeană de reglementare în domeniul energiei, deoarece autoritățile de reglementare naționale sunt capabile să atingă obiectivele propuse de Comisie și confirmate de Consiliul European;

13.

solicită Comisiei să structureze mecanismul de comercializare a emisiilor astfel încât centralele electrice să primească, în cadrul planului de alocare, un număr de certificate corespunzător cantității planificate de energie și căldură generate de o centrală termoelectrică cogenerativă cu turbină cu gaze. Acesta ar fi un semnal clar în favoarea obiectivului de creștere a eficienței energetice a generării de energie electrică.

Eficiența energetică

14.

sprijină obiectivul economisirii în cadrul UE, până în 2020, a 20 % din energie prin intermediul creșterii eficienței energetice. Comitetul ar dori ca acest obiectiv să aibă caracter obligatoriu;

15.

insistă asupra faptului că eficiența energetică ar trebui să constituie nucleul politicii energetice europene și să i se acorde prioritate maximă în toate dezbaterile;

16.

solicită instituțiilor europene competente și, mai ales, Comisiei să facă eforturi pentru crearea unor condiții-cadru adecvate în domenii precum:

vehicule cu consum redus de carburant;

standarde înalte (și în special o funcție de stand-by cu posibilitate de deconectare) și o mai bună etichetare a aparatelor (electrocasnice);

un consum energetic total cât mai redus, respectiv standardul casei pasive (Passivhaus) pentru clădirile noi;

internalizarea costurilor externe prin calcularea consecventă a acestor costuri pentru întregul ciclu de viață, respectiv lanțul de furnizare a produselor și serviciilor, în cazul contractelor de achiziții publice;

credite BEI pentru programele de eficiență energetică ale autorităților locale și regionale;

subvenții pentru eficiența energetică în cadrul regulamentului de exceptare pe categorii;

17.

subliniază faptul că, la nivel local și regional, se aplică multe măsuri care contribuie la succesul inițiativelor europene:

dezvoltarea regională cu luarea în considerare a aspectelor energetice;

programe de finanțare pentru măsuri de eficiență energetică (de ex. reabilitarea clădirilor, înlocuirea sistemelor de iluminare perimate, înlocuirea aparatelor electrocasnice cu unele noi);

programe de subvenționare a energiei regenerabile;

stabilirea unor standarde de construcție care depășesc cerințele directivei privind clădirile;

amenajarea teritoriului;

managementul traficului (transporturi publice locale de călători, drumuri pentru biciclete);

administrarea spațiilor de parcare, pentru reducerea traficului rutier din orașe și promovarea sistemului car-sharing (folosirea în comun a autovehiculelor) și a vehiculelor ecologice;

consiliere privind eficiența energetică pentru întreprinderi;

activități de comunicare, campanii, sensibilizarea populației (de ex. informații concrete despre cum poate fi economisită energia în gospodărie, la utilizarea autovehiculului etc.);

efectul exemplului (economisirea de energie în sectorul public) și formarea propriilor angajați;

achiziții publice pentru sporirea eficienței energetice a bunurilor și serviciilor;

18.

solicită să se pună la dispoziție mai multe fonduri europene pentru schimbul de bune practici la nivel local și regional, de exemplu în cadrul programului „Energie inteligentă pentru Europa” (EIE);

19.

solicită Comisiei să stabilească un obiectiv global de eficiență energetică (de ex. intensitatea energetică a întregii economii). Aceasta ar conferi statelor membre și regiunilor flexibilitatea de a atinge acest obiectiv prin utilizarea unei game mai largi de măsuri, inclusiv măsuri privind consumul de energie al aparatelor și structura industrială a economiei (regionale).

Energia regenerabilă

20.

sprijină obiectivul obligatoriu privind acoperirea a 20 % din consumul total de energie cu energie regenerabilă, până în 2020;

21.

subliniază importanța socioeconomică a surselor locale de energie, precum și importanța acestora pentru securitatea aprovizionării și eficiența transportului și reamintește că promovarea resurselor de energie regenerabilă trebuie orientată în funcție de condițiile economice, climatice și geografice specifice ale zonelor respective; subliniază în acest sens rolul pe care autoritățile locale și regionale îl pot juca în promovarea și procurarea surselor locale de energie regenerabilă;

22.

este de acord cu obiectivele din domeniul energiei regenerabile și includerea sectorului producției de căldură și frig, în care un rol important îl joacă generarea combinată de electricitate și de căldură/frig;

23.

observă că în toate măsurile trebuie să primeze caracterul durabil. Țările care au investit timpuriu în biomasă ca sursă de energie acoperă deja o mare parte a necesarului de energie cu ajutorul acesteia. Apare deseori problema necesarului de energie care nu mai poate fi acoperit exclusiv cu energia disponibilă local (de obicei lemn) și a transportului pe distanțe lungi până la destinație a biocarburanților. În acest caz, alternativa devine în mod clar mai puțin durabilă. Astfel, ar trebui luate în considerare alte modalități de transport cu un consum mai redus de energie;

24.

este de părere că statelor membre care nu au decât posibilități limitate de a produce energie din surse regenerabile ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și atinge obiectivul cu privire la energia regenerabilă prin schimburi efectuate fie în cadrul unui sistem comunitar de certificate de „energie verde”, fie prin contracte bilaterale cu alte state care posedă resurse mai mari de energie regenerabilă. Scopul este reducerea costurilor globale ce rezultă din realizarea obiectivelor de energie regenerabilă;

25.

solicită Comisiei și statelor membre să introducă o audiere obligatorie a colectivităților locale și regionale în cazul elaborării planurilor de acțiune naționale pentru promovarea surselor regenerabile de energie.

Biocarburanți

26.

sprijină obiectivul obligatoriu privind acoperirea a 10 % din consumul total de energie al UE cu biocarburanți, cu condiția ca producția să aibă un caracter durabil;

27.

subliniază cât de importantă va fi diversitatea surselor de energie și a tipurilor de biomasă;

28.

acordă o importanță deosebită ideii că politica în domeniul climei ar trebui privită în context internațional și că diferiți biocarburanți ar trebui promovați pe baza performanței lor ecologice și climatice, utilizând o abordare bazată pe ciclul de viață, care să ia în considerare metodele de producție, transportul etc. Pe lângă promovarea unei producții europene eficiente, ar trebui luate în considerare importurile din țări terțe. Ar trebui promovate metode de producție a biocarburanților ecologice și eficiente din punct de vedere energetic, indiferent de tipul de biocarburant și de tipul de plantă prelucrată;

29.

reamintește că promovarea producției de biocarburanți în țări terțe contravine obiectivelor de reducere a dependenței de importuri în domeniul energetic și creează noi tipuri de dependență și, de aceea, subliniază că importurile din țările terțe ar trebui să aibă o importanță secundară. În cazul importurilor, trebuie ținut seama de aspectele durabilității și eficienței energetice din perspectiva ciclului de viață al diferiților biocarburanți;

30.

evidențiază importanța producerii biocarburanților într-o manieră durabilă pentru a evita pierderea biodiversității. Trebuie să se evite ca mari „monoculturi” de plante energetice (cultivarea concentrată a unei singuri culturi pe zone întinse) să destabilizeze în mod excesiv ecosistemul local;

31.

subliniază că, în cazul importurilor de materii prime pentru bioenergie, trebuie respectat un cod de durabilitate. UE ar putea contribui, prin cerințe în acest sens adresate partenerilor săi comerciali, la sprijinirea unor concepte economice juste din punct de vedere social și ecologic, care evită pierderea unor habitate importante. Procesul de dezbatere la nivel internațional, precum și dezvoltarea unui cadru de reglementare adecvat ar trebui să înceapă imediat.

Utilizarea cărbunelui

32.

se îndoiește de faptul că tehnologiile CSC (de captare și stocare a dioxidului de carbon) pot fi considerate soluții pe termen lung, deoarece acestea reduc substanțial randamentul instalațiilor respective și, de aceea, în prezent nu sunt deosebit de eficiente din punct de vedere economic. La nivel global, strategia CCS poate reprezenta totuși o soluție de tranziție;

33.

activitatea de cercetare-dezvoltare privind tehnologia CSC ar trebui intensificată;

34.

solicită ca, imediat ce devine disponibilă la scară comercială, tehnologia CSC să fie luată în considerarea, atunci când se aprobă noi centrale pe cărbuni.

Tehnologia energetică

35.

constată că eforturile depuse în prezent în sectorul tehnologiilor energetice nu sunt suficiente. În plus, sistemul este caracterizat printr-o mare inerție, astfel încât noile tehnologii au nevoie adesea de decenii pentru a fi puse în aplicare;

36.

solicită alocarea mai multor resurse tehnologiei energetice în programul-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și în programul „Energie inteligentă pentru Europa”. Demonstrarea noilor tehnologii la nivel regional și local contribuie la sensibilizarea populației față de acestea, precum și la creșterea nivelului de calificare corespunzătoare a lucrătorilor. Sprijinul acordat în domeniul cercetării și dezvoltării trebuie să fie accesibil atât entităților comerciale private de mici dimensiuni, cât și sectorului public;

37.

constată că dezvoltarea unor tehnologii de vârf creează totodată posibilități de export. Aceasta ar putea duce la crearea unui mare număr de noi locuri de muncă.

Cooperarea internațională

38.

este de părere că numai o cooperare internațională de amploare și cu caracter global și acorduri menite să garanteze, în domeniul politicii energetice și al politicii de luptă împotriva schimbărilor climatice, un mediu durabil și eficacitate energetică crescută, precum și economisirea de energie, vor putea produce rezultate pe termen scurt și lung și vor fi de folos generației prezente și viitoare atât în interiorul, cât și în afara UE;

39.

solicită ca asistența tehnică acordată țărilor terțe să nu aibă în nici un caz drept consecință exportul în țări terțe, cu titlu gratuit sau contra cost, de produse și metode de producție perimate sau interzise în UE. În acest scop trebuie vegheat la aplicarea acestor criterii la toate nivelurile (UE, național, regional, local) și pentru toate instituțiile (inclusiv BEI).

Dimensiunea socială

40.

solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru ca cele mai bune practici internaționale din domeniul eficienței energetice să fie aplicate în UE și pentru ca inițiativele europene, eforturile și cele mai bune practici din UE să fie cunoscute și dincolo de frontierele Uniunii;

41.

constată că autoritățile locale și regionale nu au decât o posibilitate foarte restrânsă și în puține domenii de a exercita o influență asupra structurii prețurilor. Oportunități în acest sens se prezintă acolo unde pot fi utilizate resurse energetice proprii pe scară largă, în cazul în care acestea sunt competitive din punctul de vedere al prețurilor față de alte materii prime energetice pe piața liberalizată. În plus, se poate încerca sensibilizarea cetățenilor prin măsuri de conștientizare în vederea preluării costurilor mai mari care apar prin utilizarea energiilor regenerabile. Subvențiile permanente (pentru energie și încălzire) sunt puse sub semnul întrebării, deoarece nu duc de obicei la nici o schimbare în comportamentul consumatorului. Comitetul se pronunță în schimb pentru promovarea unor măsuri de eficiență energetică, care duc atât la economii de prețuri, cât și la o calitate mai ridicată a vieții. Acest sprijin ar trebui să includă accesul la informații despre consumul energetic pentru consumatori (contoare inteligente) și la informații despre consumul energetic zonal pentru autoritățile locale și regionale, care să-și poată astfel ajusta măsurile de eficientizare și de sprijin în scopul evitării greutăților pentru cei cu venituri limitate (sărăcia cauzată de prețul combustibililor);

42.

observă cu îngrijorare efectele cererii crescute de materii prime energetice, care duc la creșteri disproporționate ale prețurilor la alimente. O analiză cuprinzătoare a pieței energiei și a cererii previzibile de materii prime pentru energia biologică apare de aceea necesară, în special pentru a putea evalua efectele asupra pieței alimentelor până la nivelul regiunilor mici.

Bruxelles, 10 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/6


Avizul Comitetului Regiunilor privind

„Raportul anual al celor șase coordonatori europeni ai TEN-T” și

„Rețelele transeuropene: spre o abordare integrată”

„Extinderea principalelor axe transeuropene de transport”

(2007/C 305/02)

COMITETUL REGIUNILOR

reamintește în primul rând importanța TEN-T, care contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona;

subliniază, de asemenea, rolul-cheie pe care coordonatorii îl pot avea în obținerea unui acord între statele membre în ceea ce privește concordanța parametrilor secțiunilor naționale specifice ale fiecărei axe TEN-T. Pentru a sprijini îndeplinirea acestui obiectiv, Comitetul Regiunilor invită Comisia să facă din acest acord o condiție prealabilă pentru obținerea de sprijin financiar comunitar;

consideră că, de asemenea, Comisia ar putea încuraja crearea de rețele între diferitele părți interesate de la nivel local și regional care sunt afectate de proiectele prioritare ale TEN-T, în special prin intermediul unui forum anual. Comitetul Regiunilor își manifestă interesul și disponibilitatea de a coopera cu Comisia în acest sens;

își exprimă încă o dată regretul pentru incoerența flagrantă între aspectele capitale pentru Uniune ale rețelelor TEN, menționate din nou în comunicarea Comisiei, rolul determinant pe care îl pot juca stimulentele financiare din partea Uniunii și bugetul foarte restrâns alocat, chiar dacă acesta este concentrat în regiunile transfrontaliere și în cele cu strangulări ale traficului, și insistă, prin urmare, asupra sinergiei necesare între toate sursele de finanțare disponibile la nivel comunitar;

subliniază importanța extinderii axelor de transport în afara Uniunii, pentru dezvoltarea schimburilor de mărfuri și persoane, nu numai cu țările vecine, dar și mai departe, cu restul lumii.

Texte de referință

Raportul anual al celor șase coordonatori europeni ai TEN-T

COM(2006) 490 final

Rețelele transeuropene: Spre o abordare integrată

COM(2007) 135 final

Extinderea principalelor axe transeuropene de transport

COM(2007) 32 final

Raportor

:

Bernard SOULAGE, prim-vicepreședinte al Consiliului regional Rhône-Alpes (FR/PSE)

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

A.   Rețele TEN

Cu privire la aspectele generale,

1.

reamintește în primul rând importanța TEN-T, care contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona. TEN-T sunt de natură să consolideze coeziunea teritorială și competitivitatea regiunilor, facilitând schimburile de bunuri și persoane. Cetățenii europeni care locuiesc în regiuni vor resimți consecințele TEN-T în viața cotidiană, ceea ce va contribui la creșterea legitimității Uniunii Europene.

Cu privire la rapoartele coordonatorilor,

2.

ține în mod deosebit să aducă mulțumiri coordonatorilor pentru activitatea lor eficientă în direcția realizării proiectelor prioritare ale TEN-T, ceea ce confirmă pe deplin utilitatea misiunii lor;

3.

apreciază că activitatea în sine și informațiile despre aceasta difuzate de Comisie facilitează foarte mult transparența proiectelor și a executării lor și ar dori deci ca acest dialog dintre Comitetul Regiunilor și Comisie să continue în mod activ, numeroase regiuni fiind direct interesate de astfel de investiții pe teritoriul lor;

4.

reține în special punctele forte ale acțiunii coordonatorilor, care au permis:

o mai bună cunoaștere a proiectelor și a progreselor efective, ceea ce trebuie să permită ca deciziile de alocare a bugetului TEN-T să fie luate în cunoștință de cauză;

o reală îmbunătățire a coordonării între factorii interesați, în special pentru secțiunile transfrontaliere, recunoscute ca fiind cele mai delicate, și prin urmare o eficiență mărită în procesul de studiere și de definire a proiectelor, în special acolo unde nu există o structură internațională oficială (de exemplu între Slovenia și Italia);

identificarea fiecărui proiect cu o persoană, ceea ce, în proiectele transfrontaliere, poate facilita activitățile, deseori complexe, ale CIG și poate contribui cu întreaga greutate și independență a Uniunii Europene la promovarea sau apărarea unui proiect (de exemplu cazul dnei Palacio în privința legăturii Lyon-Torino);

5.

constată că aceste misiuni au permis, de asemenea, facilitarea coordonării între ministerele aceleiași țări, supuse examinării de către un observator extern;

6.

se alătură Comisiei în susținerea necesității de a aduce o contribuție suficientă (masa critică, deseori estimată de coordonatori la nivelul maxim permis de regulament) la proiectele transfrontaliere, pentru a le debloca și a obține astfel efectul de pârghie maxim, precum și un efect de antrenare a rețelelor naționale;

7.

insistă asupra temei esențiale a interoperabilității, care condiționează în mare parte valorificarea economică a investițiilor, și subliniază în special decizia ca desfășurarea ERTMS să se concentreze asupra celor șase coridoare de marfă prioritare, ceea ce va facilita buna utilizare și va mări atractivitatea investițiilor în infrastructuri noi pe aceste axe;

8.

subliniază, de asemenea, rolul-cheie pe care coordonatorii îl pot avea în obținerea unui acord între statele membre în ceea ce privește concordanța parametrilor secțiunilor naționale specifice ale fiecărei axe TEN-T. Pentru a sprijini îndeplinirea acestui obiectiv, Comitetul Regiunilor invită Comisia să facă din acest acord o condiție prealabilă pentru obținerea de sprijin financiar comunitar;

9.

subliniază, așa cum au făcut și majoritatea raportorilor, necesitatea unor măsuri luate de statele membre pentru a valorifica la maximum aceste investiții: transferul modal, buna gestionare a priorităților de utilizare a infrastructurii, optimizarea calendarului investițiilor pentru o axă;

10.

propune coordonatorilor să intervină și la nivelul schimburilor între proiecte, pentru a asigura, dacă nu o coerență a practicilor, cel puțin un schimb de idei și bune practici în domeniul studierii, definirii și finanțării proiectelor. De asemenea, Comisia ar putea încuraja crearea de rețele între diferitele părți interesate de la nivel local și regional care sunt afectate de proiectele prioritare ale TEN-T, în special prin intermediul unui forum anual. Comitetul Regiunilor își manifestă interesul și disponibilitatea de a coopera cu Comisia în acest sens;

11.

ar dori, având în vedere experiențele pozitive de până acum și simultan cu extinderea misiunii coordonatorilor deja existenți, să fie numiți eventual alți coordonatori pentru proiectele prioritare finanțate de Uniune în materie de transport, în special pentru domeniile care necesită un impuls puternic, adesea de natură politică, pentru a depăși dificultățile care pot surveni în faza de planificare și construcție, ca și pentru proiectele importante. În orice caz, Comitetul Regiunilor evidențiază faptul că până în prezent au fost numiți coordonatori doar pentru șase proiecte aflate în stadii avansate de pregătire, în timp ce alte axe prioritare au mai multă nevoie de un astfel de sprijin, având în vedere că realizarea lor presupune implicarea mai multor state membre (de exemplu, proiectul nr. 22, care acoperă 8 state membre);

12.

constată că diferitele rapoarte ale coordonatorilor, care datează din iulie 2006, identifică etapele de desfășurare necesare și urgente pentru a face credibile proiectele și angajamentele care trebuie luate de statele membre pentru a optimiza investiția principală și, în consecință;

13.

ar dori să se efectueze bilanțul gradului de realizare efectivă a acestor etape și angajamente până în prezent, pentru ca viitoarele decizii în materie de alocare a creditelor TEN-T pentru 2007-2013 să fie luate în cunoștință de cauză. Ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de analizele și recomandările coordonatorilor, mai ales la luarea deciziilor cu privire la acordarea de subvenții, în special în cadrul programului multianual TEN ;

14.

constată că incertitudinea finanțării comunitare după 2013 poate constitui un obstacol pentru proiectele care implică puține cheltuieli în exercițiul bugetar curent și solicită deci să fie avute în vedere mecanisme de natură a reduce acest obstacol;

15.

în ceea ce privește proiectele prioritare sprijinite de coordonatori, Comisia dispune de informații mai precise, detaliate și complexe în legătură cu stadiul de pregătire al acestora. Acest lucru nu trebuie să încalce principiul egalității de tratament între proiecte;

16.

cu toate acestea, regretă că nu a fost efectuată o analiză încrucișată a acestor proiecte, a progreselor înregistrate și a sinergiilor reciproce. CoR recomandă Comisiei să efectueze analize pornind de la date statistice actuale și pertinente, colectate sub o formă corespunzătoare din statele membre. Chiar dacă în comunicare se subliniază necesitatea unei coordonări optime între proiecte, în vederea optimizării calendarului de realizare a rețelei TEN-T, nu a fost efectuată încă nici o analiză în acest sens. Aceasta ar putea fi efectuată în cadrul grupului de coordonare a TEN. O astfel de analiză ar putea constitui un element suplimentar de informare în vederea alocării, foarte restricționate de altfel, a fondurilor europene pentru perioada 2007-2013.

Cu privire la activitatea grupului de coordonare a TEN,

17.

este de acord cu Comisia în privința interesului de a asigura sinergia între proiectele TEN care vizează aceeași axă și în privința avantajelor care pot rezulta, atât pentru investiții (reducerea costurilor, impactul redus asupra teritoriului), cât și pentru eficiența lucrărilor;

18.

ar dori, având în vedere dificultățile constatate la combinarea unor proiecte foarte diferite (tunel feroviar și legături de înaltă tensiune, de exemplu), ca, pe lângă manualul de bune practici prevăzut, să se ia în considerare în misiunea coordonatorilor acest obiectiv de realizare a sinergiei;

19.

își exprimă încă o dată regretul pentru incoerența flagrantă între aspectele capitale pentru Uniune ale rețelelor TEN, menționate din nou în comunicarea Comisiei, rolul determinant pe care îl pot juca stimulentele financiare din partea Uniunii și bugetul foarte restrâns alocat, chiar dacă acesta este concentrat în regiunile transfrontaliere și în cele cu strangulări ale traficului, și insistă, prin urmare, asupra sinergiei necesare între toate sursele de finanțare disponibile la nivel comunitar. De asemenea, Comisia Europeană ar trebui să exploreze noi surse de finanțare care ar putea deveni accesibile în viitor. În acest sens, se pare că este necesară revizuirea intermediară a „directivei Eurovinieta”, pentru a lua în considerare costurile externe;

20.

constată că realizarea celor 30 de axe prioritare nu va diminua decât cu 4 % creșterea emisiilor de CO2 generate de transporturi, rezultat foarte modest, și ar dori, prin urmare, ca, odată cu revizuirea actualei „directive Eurovinieta”, să se țină seama de costurile externe, pentru a putea lua măsuri de încurajare a acțiunilor de transfer modal, în special, dar nu exclusiv, în regiunile și zonele sensibile, pentru care ar trebui, de altfel, să fie planificate și acțiuni mai directe, cu țintă precisă. Exploatarea noilor tehnologii ale informației, sugerată în comunicarea Comisiei, poate fi utilă, la fel ca și dezvoltarea unor sisteme de transport inteligente, direcție în care țările din Asia, de exemplu, sunt considerabil mai avansate decât Europa;

21.

susține dezvoltarea dorită a PPP-urilor (parteneriate public-privat), în special prin asigurarea unei mai bune securități juridice și crearea unor instrumente financiare inovatoare la nivelul BEI. Cu toate acestea, atunci când sunt evaluate avantajele certe ale acestor mecanisme, nu trebuie omise costurile suplimentare pe care le pot genera, iar modalitățile de transfer al riscului trebuie bine precizate;

22.

subliniază că, dacă avantajele deschiderii către concurență în domeniul telecomunicațiilor sunt binecunoscute, ar trebui să se observe efectele benefice și în domeniul transportului feroviar. Dacă este nerealistă speranța ca finanțarea privată a investițiilor feroviare să atingă nivelul celei din telecomunicații, cel puțin deschiderea către concurență în domeniul feroviar ar trebui să permită o mai bună valorificare a investițiilor publice existente;

23.

solicită să fie precizate, și eventual flexibilizate, în cazul investițiilor TEN, normele de deconsolidare (în sensul criteriilor de convergență de la Maastricht) a împrumuturilor contractate pentru aceste proiecte. Această temă ar trebui, cu siguranță, examinată pentru toate investițiile strategice care privesc dezvoltarea Uniunii.

B.   Extinderea principalelor axe transeuropene de transport

Cu privire la aspectele generale,

24.

subliniază importanța extinderii axelor de transport în afara Uniunii, pentru dezvoltarea schimburilor de mărfuri și persoane, nu numai cu țările vecine, dar și mai departe, cu restul lumii;

25.

adaugă că îmbunătățirea legăturilor cu țările vecine cu Uniunea va consolida și eficiența importantelor investiții în rețeaua TEN-T;

26.

recunoaște că dezvoltarea controlată și integrarea sectorului transporturilor între UE și țările vecine contribuie din plin la realizarea Agendei Lisabona prin încurajarea comerțului și a creșterii economice durabile, precum și a coeziunii sociale;

27.

constată că aceste extinderi reprezintă un factor important de stabilizare democratică și economică în țările vecine și că participă, de asemenea, la politica europeană de vecinătate, la difuzarea acquis-ului comunitar, facilitând astfel cooperarea pe toate planurile cu țările vecine și pregătind chiar, pentru unele dintre acestea, o eventuală integrare viitoare.

Cu privire la raportul grupului la nivel înalt,

28.

insistă în primul rând asupra calității deosebite a raportului grupului la nivel înalt prezidat de doamna Loyola de Palacio și aduce un omagiu memoriei acesteia;

29.

apreciază procesul de consultare care a permis validarea și îmbogățirea activității grupului la nivel înalt;

30.

ar dori ca acest raport foarte amplu și detaliat să servească drept bază în definirea cu precizie a unor măsuri care să fie puse în aplicare pe termen scurt și mediu;

31.

subliniază pertinența axelor transnaționale identificate:

cele 5 „axe transnaționale” reușesc să satisfacă totalitatea necesităților privind legăturile în prelungirea axelor prioritare TEN-T, regrupându-le pe sectoare mari;

autostrăzile mării, element esențial al dezvoltării actuale a comerțului mondial, sunt în mod corect considerate ca axe de sine stătătoare;

constată că direcțiile posibile de îmbunătățire sunt foarte asemănătoare cu cele identificate în Uniune pentru realizarea TEN-T:

mai buna coordonare între statele membre de-a lungul unei axe;

eliminarea strangulărilor de orice natură ale traficului;

îmbunătățirea interoperabilității;

schimburi de bune practici;

32.

salută cu această ocazie inițiativa Comisiei privind „lansarea unui exercițiu de identificare și soluționare a strangulărilor în logistica transportului de mărfuri”;

33.

constată că raportul propune termene ferme care nu sunt reluate în comunicare: 2010 — pentru examinarea și actualizarea principalelor axe și proiecte, precum și a măsurilor orizontale și 2008 — pentru revizuirea intermediară.

Cu privire la comunicarea Comisiei în sine,

34.

aprobă recomandarea făcută Consiliului și Parlamentului de a accepta propunerea de revizuire a conceptului coridoarelor și zonelor paneuropene în conformitate cu orientările din raport;

35.

regretă, cu toate acestea, că, deși axele sunt calificate ca multimodale, nu a fost stabilită nici o orientare generală în privința modurilor de transport privilegiate, cu excepția autostrăzilor mării, a căror importanță Comitetul ține să o sublinieze; o orientare generală de această natură ar permite în special promovarea trecerii la moduri de transport ecologice;

36.

reamintește cu această ocazie elementele forte din avizul său din 14 februarie 2007 privind revizuirea intermediară a Cărții albe privind transporturile:

deși extinderea rețelei TEN-T în țările vecine reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante ale politicii europene în domeniul transporturilor, finalizarea rețelei TEN-T în UE-27 trebuie să constituie pentru Uniunea Europeană o prioritate de rang mai înalt;

unul din obiectivele politicii europene în domeniul transporturilor trebuie să fie atenuarea impactului pe care îl are transportul asupra mediului, inclusiv prin îndeplinirea angajamentelor care decurg din Protocolul de la Kyoto privind emisiile de CO2 (punctul 1.4);

prioritatea o constituie reechilibrarea distribuției modale a transportului pe uscat și este necesar să se pună în practică strategii de promovare a intermodalității și a multimodalității (punctul 2.1);

37.

ar dori deci, având în vedere că a fost exprimată această preocupare în consultările publice, să se pună accentul pe aspectele de mediu și să se instituie principiul coerenței opțiunilor modale cu angajamentele de la Kyoto și obiectivele dezvoltării durabile;

38.

subliniază importanța și urgența măsurilor orizontale pentru promovarea interoperabilității, măsuri care sunt corect reluate în comunicare, unde se detaliază și principiile stabilirii planurilor de acțiune;

39.

aprobă structura instituțională propusă, cu trei niveluri:

grupuri de coordonare regionale, coordonate între ele,

ședințe ministeriale pentru deciziile strategice și

un secretariat care să asigure sprijin administrativ și tehnic

și, în plus, solicită pentru viitor:

pe de-o parte, ca finanțarea secretariatului să fie asigurată în comun de către statele membre implicate și Comisia Europeană, pentru a garanta calitatea și continuitatea lucrărilor sale și

pe de altă parte, ca acest secretariat să fie asociat în amonte acordării de sprijin financiar proiectelor;

40.

regretă gradul de rezervă din comunicarea Comisiei în materie de acțiuni în ceea ce privește atât investițiile, cât și punerea în aplicare a propunerilor instituționale;

41.

prin urmare, ar dori să se desfășoare foarte rapid discuțiile exploratorii cu țările vecine, în același timp cu instituirea grupurilor de coordonare regionale, cu scopul de a defini măsurile care trebuie puse în aplicare pe termen scurt și mediu;

42.

solicită să fie validate, din primul moment al acestui demers, aspectele financiare, precizate în raportul grupului la nivel înalt, dar despre care nu se menționează nimic în comunicare;

43.

de asemenea, solicită ca nivelurile administrative locale și regionale să fie implicate intens în definirea și punerea în aplicare a acțiunilor, în scopul obținerii unei bune sinergii cu evoluțiile locale, atât în domeniul economic, cât și pentru amenajarea teritoriului.

Bruxelles, 10 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/11


Avizul Comitetului Regiunilor privind „Viitorul aeroporturilor europene”

(2007/C 305/03)

COMITETUL REGIUNILOR

formulează următoarele recomandări:

o anumită reglementare este necesară, dar aceasta trebuie să nu fie strictă, ci să intervină acolo unde reglementările naționale par să nu funcționeze (principiul subsidiarității). Caracteristicile esențiale ar trebui să fie transparența procesului de consultare și instituirea unei proceduri de apel europene;

pragul de un milion de pasageri pare arbitrar și, posibil, inutil, deoarece sub incidența regulamentului ar intra astfel 150 de aeroporturi, multe din ele mici aeroporturi regionale, incapabile să facă față birocrației. Prin urmare, directiva ar trebui să se aplice numai acelor aeroporturi care dețin peste 1 % din piața transportului aerian de pasageri a Uniunii Europene;

autoritatea de reglementare independentă națională ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a acorda derogări, pentru a include aeroporturi care se află sub prag, dacă se consideră că dețin o cotă semnificativă de piață. Toate testele de piață realizate de autoritățile de reglementare aviatice naționale sunt verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura uniformitatea de tratament pe întreg teritoriul Europei [prin urmare, articolul 1.2 din COM(2006) 820 ar trebui modificat];

directiva trebuie să fie neutră în raport cu principiul single-till;

accesul la aeroporturi cu diferite mijloace de transport este o componentă esențială a „capacității” și exploatează într-o mai mare măsură capacitatea existentă a aeroporturilor regionale;

aeroporturile regionale sunt vitale pentru prosperitatea regiunilor și pot juca un rol important în decongestionarea aeroporturilor mari, care funcționează ca noduri aeriene. În plus, acestea pot să deservească sectorul aviației generale și să ofere un număr de servicii potențiale pentru care marile aeroporturi vor avea mai puțin spațiu disponibil în viitor, dată fiind intensificarea traficului comercial.

Texte de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune de operare a serviciilor de transport aerian din Comunitate

COM(2006) 396 final

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor pe tema „Un plan de acțiune pentru capacitatea, eficacitatea și siguranța aeroporturilor din Europa”

COM(2006) 819 final

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind taxele de aeroport

COM(2006) 820 final

Raportul Comisiei privind aplicarea Directivei 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996

COM(2006) 821 final

Raportor

:

dl Gordon KEYMER, membru al Tandridge District Council, (UK/PPE)

I.   Recomandări politice

I.   Necesitatea de reglementare

1.

Este necesară o anumită reglementare, dar aceasta trebuie să nu fie strictă, ci să intervină acolo unde reglementările naționale par să nu funcționeze (principiul subsidiarității). Caracteristicile esențiale ar trebui să fie transparența procesului de consultare și instituirea unei proceduri de apel europene.

II.   Taxele de aeroport

2.

Pragul de un milion de pasageri pare arbitrar și, posibil, inutil, deoarece sub incidența regulamentului ar intra astfel 150 de aeroporturi, multe din ele mici aeroporturi regionale, incapabile să facă față birocrației. Se recomandă ca autoritățile de reglementare aviatică naționale să realizeze teste de piață, care să fie verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura uniformitate de tratament pe întreg teritoriul Europei.

3.

Directiva se aplică numai aeroporturilor care dețin peste 1 % din piața transportului aerian de pasageri a Uniunii Europene.

4.

Autoritatea națională independentă de reglementare are competența de a acorda derogări, fie pe baza unui test care să evalueze barierele la intrarea pe piața transportului aerian, fie în cazul aeroporturilor care dețin o cotă mai mică de 20 % din piețele naționale. De asemenea, aceasta are competența de a include aeroporturi care se află sub valoarea de prag, dacă se consideră că au o putere semnificativă pe piață.

5.

Toate testele de piață care se realizează de autoritățile aviatice naționale sunt verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura uniformitatea de tratament pe întreg teritoriul Europei.

6.

Directiva ar trebui să fie neutră în raport cu principiul single-till (sistemul dual-till poate funcționa la fel de bine).

7.

Este necesar ca aeroporturile să poată să opereze la tarife diferențiate, atât pentru a încuraja „liniile aeriene de referință”, cât și pentru a permite dezvoltarea unor terminale low-cost în cadrul aeroportului.

III.   Autoritatea de reglementare

8.

Autoritățile naționale de reglementare trebuie să fie cu adevărat independente, atât din punct de vedere operațional, cât și din punct de vedere financiar.

IV.   Capacitățile

9.

Este necesar, pe de o parte, ca Uniunea Europeană să îmbunătățească folosirea capacităților existente și, pe de altă parte, să investească în noi capacități.

10.

Accesul nerestricționat la aeroporturi cu diferite mijloace de transport este o componentă esențială a „capacității” și exploatează într-o mai mare măsură capacitatea existentă a aeroporturilor regionale, în special, conectarea acestora la centrele urbane și la rețelele de căi ferate de mare viteză, și o rețea mai densă de legături între acestea din urmă, pentru a reduce traficul aerian pe distanță scurtă și gradul de încărcare a aeroporturilor.

11.

Aviația generală joacă un rol important în Europa extinsă, permițând deplasarea rapidă și flexibilă de la un aeroport regional la altul. În consecință, ar trebui asigurată în continuare funcționarea aviației generale.

V.   Serviciile de handling la sol

12.

Directiva din 1996 s-a dovedit benefică în ceea ce privește creșterea eficienței, reducerea costurilor și crearea de locuri de muncă. Ar fi posibilă o mai bună aplicare a directivei existente, dar nu este necesară o nouă reglementare.

VI.   Implicațiile pentru planificare

13.

Recunoscând existența unei corelații între conectivitatea regională și creșterea economică, CoR consideră că aeroporturile regionale sunt vitale pentru prosperitatea regiunilor și că pot avea un rol important în decongestionarea aeroporturilor mari, care funcționează ca noduri aeriene. În plus, acestea pot să deservească sectorul aviației generale și să ofere un număr de servicii potențiale pentru care marile aeroporturi vor avea mai puțin spațiu disponibil în viitor, dată fiind intensificarea traficului comercial.

14.

Autoritățile locale și regionale trebuie să colaboreze altfel cu sectorul aviatic, în special pe termen mai scurt și în mod mai dinamic.

15.

La amenajarea teritoriului la nivel local și regional (locuințe, rețele de transport, planificare urbană etc.), trebuie să se țină seama în mai mare măsură de dezvoltarea viitoare a aeroporturilor.

II.   Recomandările Comitetului Regiunilor

Recomandarea 1

Propunerea Comisiei referitoare la o directivă privind taxele de aeroport [COM(2006)0820]

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Principala sarcină și activitate comercială a aeroporturilor este să asigure manipularea aeronavelor, de la aterizare și până la decolare, precum și a pasagerilor și a mărfurilor, pentru a le permite transportatorilor aerieni să-și ofere serviciile de transport aerian. În acest scop, aeroporturile oferă anumite instalații și servicii pentru exploatarea aeronavelor și pentru operațiunile privind pasagerii și mărfurile, ale căror costuri le acoperă prin perceperea taxelor de aeroport.

Principala sarcină și activitate comercială a aeroporturilor este să asigure manipularea aeronavelor, de la aterizare și până la decolare, precum și a pasagerilor și a mărfurilor, pentru a le permite transportatorilor aerieni să-și ofere serviciile de transport aerian. În acest scop, aeroporturile oferă anumite instalații și servicii privind operațiunile aeronavei și operațiunile privind pasagerii și mărfurile, ale căror costuri le acoperă, în general, dar nu neapărat exclusiv, prin perceperea taxelor de aeroport.

Expunere de motive

Directiva ar trebui să fie neutră în raport cu principiul single-till (sistemul dual-till poate funcționa la fel de bine).

Recomandarea 2

Propunerea Comisiei referitoare la o directivă privind taxele de aeroport [COM(2006)0820]

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 1.2

Prezenta directivă se aplică oricărui aeroport situat pe un teritoriu care face obiectul dispozițiilor tratatului, este deschis traficului comercial și al cărui trafic anual depășește 1 milion de pasageri sau 25 000 de tone de marfă.

Articolul 1.2

Prezenta directivă se aplică celor mai mari două zeci de aeroporturi situat e în Uniunea Europeană care fac obiectul dispozițiilor tratatului ș i sunt deschise traficului comercial, al căror trafic anual depă șeș te 1 milion de pasageri sau 25 000 de tone de marfă.

Prezenta directivă se aplică orică rui aeroport situat pe un teritoriu care face obiectul dispozițiilor tratatului, este deschis traficului comercial ș i al cărui trafic anual depă șește 1 % din piaț a comunitară a transportului aerian de pasageri.

Autoritatea naț ională independentă de reg lementare are competenț a de a acorda derogări, fie pe baza unui test care să evalueze barierele la intrarea pe pia ța transportului aerian, fie în cazul aeroporturilor care deț in o cotă mai mică de 2 0 % din piețele naționale. De asemenea, aceasta are competenț a de a include aeroporturi care se află sub valoarea de prag, dacă se consideră că au o putere semnificativă pe pia ț ă.

Toate testele de piaț ă care se realizează de autorită țile aviatice naț ionale sunt verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura un tratament uniform pe întreg teritoriul Europei.

Expunere de motive

Directiva, în versiunea sa actuală, va reglementa peste 150 de aeroporturi, dintre care multe nu sunt pregătite să facă față sarcinilor administrative pe care le implică directiva și a căror cotă de piață nu le justifică includerea între aeroporturile reglementate. Orientativ, un aeroport din Uniunea Europeană aflat între primele 20 are peste 10 milioane de pasageri.

Bruxelles, 10 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/15


Avizul Comitetului Regiunilor privind „Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 °C” și „Includerea sectorului aviației în sistemul comunitar de comercializare a cotelor de emisie”

(2007/C 305/04)

COMITETUL REGIUNILOR

îndeamnă Comisia să-și intensifice eforturile la cel mai înalt nivel politic pentru a impulsiona coaliția internațională împotriva schimbărilor climatice, deoarece problemele legate de schimbările climatice pot fi rezolvate numai cu contribuția tuturor țărilor (principale);

este de părere că statelor membre care au posibilități limitate de producere a energiei din surse regenerabile ar trebui să li se dea posibilitatea să-și îndeplinească obiectivul privind energia regenerabilă prin schimburi comerciale fie în cadrul unui sistem de certificare pentru energie „ecologică” la nivelul UE, fie prin contracte bilaterale cu alte state care beneficiază de o ofertă mai diversificată de energie regenerabilă. Scopul este reducerea costurilor generale de îndeplinire a obiectivelor privind energia regenerabilă;

recomandă prevederea de resurse și măsuri suplimentare pe lângă utilizarea Fondurilor Structurale europene ca instrumente utile de sprijinire prin intermediul politicilor de adaptare și a măsurilor de reducere a efectelor schimbărilor climatice, precum economisirea energiei și utilizarea energiei regenerabile în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră;

subliniază importanța flexibilității la nivel regional pentru îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică și de creștere a ponderii energiei regenerabile, având în vedere că flexibilitatea la nivel regional reduce costurile generale asociate politicii în domeniul climei. Cu toate acestea, obiectivele ar trebui să fie obligatorii la nivelul UE;

este de acord cu opinia Comisiei conform căreia sectorul aviației ar trebui inclus în Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (ETS), deoarece această industrie este o sursă din ce în ce mai importantă de gaze cu efect de seră și invită insistent Comisia să ia în considerare toate efectele pe care această industrie le are asupra schimbărilor climatice;

va încuraja dezvoltarea unei rețele permanente de autorități locale și regionale ambițioase, dornice să îmbunătățească schimbul de informații și să creeze o platformă pentru dezvoltarea de noi idei în scopul reducerii eficiente a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Texte de referință

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius — Calea de urmat pentru 2020 și după această dată”

COM(2007) 2

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de transport aerian în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității

COM(2006) 818 final — 2006/0304 (COD)

Raportor

:

Dna Lenie DWARSHUIS-VAN DE BEEK, membru al Consiliului executiv al provinciei Zuid-Holland (NL/ALDE)

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

1.

este de părere că un mediu sănătos este o condiție de bază pentru desfășurarea activităților umane și, de aceea, consideră că protecția mediului este de o importanță vitală pentru bunăstarea oamenilor;

2.

consideră că o politică de protecție a mediului și în domeniul climei bine concepută contribuie cu siguranță la dezvoltarea economică;

Cu privire la evaluarea amenințării reprezentate de schimbările climatice,

3.

este de părere că amenințarea schimbărilor climatice dramatice, produse de emisiile de gaze cu efect de seră, reprezintă o problemă urgentă care ar trebui abordată cu maximum de hotărâre, în primul rând de către generația actuală;

4.

este de acord cu afirmația conform căreia schimbările climatice vor avea un efect semnificativ asupra bunăstării oamenilor, de exemplu victime ale stresului provocat de căldură, provocând probleme de sănătate, pagube aduse biodiversității, productivitate agricolă scăzută în unele regiuni, oportunități turistice reduse, cât și pagube produse de niveluri ridicate ale mării și condiții climatice extreme, care pot provoca migrări masive pe motive de mediu către regiunile dezvoltate cele mai apropiate;

5.

este de părere că politica în domeniul climei va avea numeroase efecte secundare pozitive, deoarece aceasta va avea ca rezultat îmbunătățirea calității aerului (datorită emisiilor mai reduse de SO2, particule și NOx), asigurarea aprovizionării cu energie (datorită dependenței scăzute de importurile de combustibili fosili) și fertilitatea solului (datorită pierderii mai reduse de materie organică);

6.

este întru totul de acord cu opinia Comisiei conform căreia costul măsurilor politice pentru reducerea schimbărilor climatice va fi cu mult mai redus decât costurile estimate ale schimbărilor climatice și că, de aceea, politica în domeniul climei este o politică extrem de eficientă;

7.

sprijină declarațiile cuprinse în Protocolul de la Kyoto privind importanța terenurilor agricole ca rezervoare de carbon. Creșterea conținutului de carbon organic și stocarea substanțelor organice în soluri contribuie substanțial la îmbunătățirea echilibrului emisiilor de CO2 al statelor. Gestionarea terenurilor orientată spre protecția solurilor permite și reducerea emisiilor de alte gaze nocive pentru climă, precum protoxidul de azot, metanul etc. Nu este vorba doar de menținerea capacității de stocare, ci mai ales de utilizarea acesteia. Solul trebuie să-și îndeplinească funcția actuală de rezervor de carbon pentru a influența pozitiv echilibrul emisiilor de CO2 și pentru a produce alte efecte benefice, precum creșterea fertilității terenurilor și îmbunătățirea capacității de stocare a apei. Utilizarea compostului ca parte a gestionării terenurilor și restituirea regională a substanțelor organice prin intermediul compostului și a reziduurilor de recoltă constituie obiective importante în vederea îmbunătățirii echilibrului de emisii de CO2;

Cu privire la dimensiunea internațională a politicii în domeniul climei,

8.

îndeamnă Comisia să-și intensifice eforturile la cel mai înalt nivel politic pentru a impulsiona coaliția internațională împotriva schimbărilor climatice, deoarece problemele legate de schimbările climatice pot fi rezolvate numai cu contribuția tuturor țărilor (mari);

9.

solicită Comisiei să elaboreze, înainte de summitul ONU dedicat climei, care se va desfășura la Copenhaga în 2009, o foaie de parcurs a principalelor inițiative privind schimbările climatice, precum și o strategie clară privind participarea autorităților locale și regionale;

Cu privire la dimensiunea regională a schimbărilor climatice și politica în domeniul climei,

10.

recunoaște că vulnerabilitatea regiunilor Europei la schimbările climatice variază semnificativ, în principal din cauza diferențelor de condiții naturale și de densitate a populației;

11.

de asemenea, recunoaște că existența opțiunilor rentabile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră variază mult de la o regiune la alta, în principal din cauza diferențelor de condiții naturale și structură economică;

12.

de aceea, regretă că Comisia nu acordă o mai mare importanță distribuției regionale a costurilor provenite din lipsa de acțiune și a beneficiilor în urma acțiunilor și invită Comisia să efectueze o analiză detaliată a dimensiunii regionale a costurilor și beneficiilor asociate cu schimbările climatice și politica în domeniul climei;

13.

recomandă alocarea de resurse și adoptarea de măsuri suplimentare pe lângă utilizarea Fondurilor Structurale europene, ca instrumente utile de sprijinire prin intermediul politicilor de adaptare și a măsurilor de reducere a efectelor schimbărilor climatice, precum economisirea energiei și utilizarea energiei regenerabile în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel ar crește sprijinul acordat politicii europene în domeniul climei;

14.

solicită Comisiei să aloce mai multe resurse financiare în cadrul revizuirii intermediare a bugetului pe anul 2008 pentru măsurile de reducere a schimbărilor climatice, deoarece obiectivele ambițioase stabilite în materie de protecție a mediului pot fi atinse numai dacă se alocă mai multe fonduri publice;

Cu privire la obiectivele politicii în domeniul climei,

15.

este de acord cu Comisia Europeană, Consiliul European și Parlamentul European că Uniunea Europeană ar trebui să urmărească obiective unilaterale ambițioase, având în vedere că este nevoie cineva să preia conducerea pentru a crea o coaliție mondială împotriva schimbărilor climatice. De aceea, salută obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană cu cel puțin 20 % până în 2020 în comparație cu nivelul anului 1990, indiferent de politicile din alte regiuni;

16.

îndeamnă Comisia să formuleze și obiective intermediare pentru emisiile de CO2, de exemplu pentru anii 2013 sau 2015, pentru a avansa, ca și pentru a permite analiza și controlul punerii în aplicare a măsurilor pentru reducerea schimbărilor climatice;

17.

susține obiectivele de îmbunătățire a eficienței energetice cu cel puțin 20 % până în anul 2020 și de creștere a ponderii energiei regenerabile la cel puțin 20 % până în anul 2020. Aceste obiective s-ar putea dovedi instrumente eficiente în eforturile de a îndeplini obiectivul general de reducere a emisiilor. Aceste obiective nu pot fi realizate doar prin noile tehnologii dezvoltate; este necesară și schimbarea progresivă a mentalității producătorilor (de exemplu prin dezvoltarea de produse eficiente din punct de vedere energetic și atrăgătoare pentru consumatori), ca și a consumatorilor;

18.

subliniază importanța flexibilității la nivel regional pentru îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică și de creștere a ponderii energiei regenerabile, având în vedere că flexibilitatea la nivel regional reduce costurile generale asociate politicii în domeniul climei. Cu toate acestea, obiectivele ar trebui să fie obligatorii la nivelul UE;

Cu privire la comercializarea cotelor de emisie ca instrument al politicii în domeniul climei,

19.

este de acord cu punctul de vedere al Comisiei conform căruia Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (European Emissions Trading SchemeETS) ar trebui să joace un rol central, deoarece este un instrument potențial rentabil de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

20.

invită insistent Comisia să administreze eficient numărul de permise acordate, deoarece ETS va funcționa eficient dacă limita maximă (adică numărul total de permise de emisii) va fi cu mult sub nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră;

21.

subliniază că numărul total de permise care urmează a fi acordate în cadrul ETS ar trebui redus în conformitate cu obiectivele de emisii stabilite de Comisie pentru anul 2020, astfel încât să se evite exercitarea unei presiuni prea mari legate de reducerea emisiilor asupra sectoarelor care nu participă la ETS, precum consumatorii casnici și micii consumatori;

22.

se declară în favoarea vânzării parțiale la licitație a permiselor, în special a celor pentru sectoarele industriale protejate, deoarece astfel se vor oferi stimulente pentru reducerea emisiilor, ceea ce va duce la creșterea eficienței ETS. De asemenea, această abordare corespunde mai îndeaproape principiului „poluatorul plătește”. În același timp, aceasta ar reprezenta o povară economică mai redusă pentru întreprinderile participante decât în cazul în care toate permisele ar fi scoase la licitație;

23.

este de părere că licitația și acordarea gratuită (bazată pe benchmarks) a celeilalte părți (principale) a permiselor de emisii ar trebui să fie de competența statelor membre, cu condiția ca procedurile de acordare din cadrul UE să fie armonizate, astfel încât să se evite denaturările concurenței între statele membre și să se îmbunătățească eficiența sistemului; într-un viitor sistem de comercializare, pentru sectoarele specifice ale economiei cu parametri europeni de referință comparabili, ar trebui să se ia în considerare posibilitatea alocării, respectiv a stabilirii unui obiectiv la nivel European în afara obiectivului național de reducere, cu alocarea egală a cotelor de emisii per unitate de producție tuturor participanților pe piață;

24.

solicită Comisiei să reflecteze dacă este necesară utilizarea mijloacelor corespunzătoare, precum Fondurile Structurale, pentru a acorda compensații regiunilor ultraperiferice, dacă acestea vor fi afectate destul de puternic de includerea sectorului aviației în ETS;

25.

salută toate eforturile de a coordona sistemul de comercializare a cotelor de emisie cu abordările comparabile din țări terțe. Denaturările concurenței în favoarea producătorilor din state care nu au un sistem comparabil de comercializare a cotelor de emisii ar trebui împiedicate prin măsuri corespunzătoare, precum taxele compensatorii;

26.

salută propunerea de a aplica ETS și altor tipuri de gaze și sectoare, deoarece astfel se vor îmbunătăți atât eficacitatea, cât și eficiența sistemului;

27.

invită insistent Comisia să analizeze atent posibilitatea de a face accesibil ETS sectoarelor mici, dar cu consum ridicat de energie, deoarece aceasta ar duce probabil la diminuarea costurilor de reducere a emisiilor;

28.

este de acord cu opinia Comisiei conform căreia sectorul aviației ar trebui inclus în ETS, deoarece această industrie este o sursă din ce în ce mai importantă de gaze cu efect de seră și invită insistent Comisia să ia în considerare toate efectele pe care această industrie le are asupra schimbărilor climatice;

29.

solicită Comisiei să țină seama de caracteristicile specifice ale sectorului aviației la alocarea cotelor de emisii și să aibă în special în vedere că emisiile provenite din sectorul aviației (atât carbon, cât și hidrogen) au un impact mai mare asupra schimbărilor climatice decât activitățile de la sol;

30.

își exprimă cu tărie dezacordul față de propunerea de scutire a zborurilor oficiale, deoarece guvernele ar trebui să fie un model de sprijinire a acestei politici;

31.

în opinia sa, captarea și stocarea carbonului (CSC) ar trebui introduse în sistemul european de comercializare a cotelor de emisii numai cu respectarea unor condiții stricte de monitorizare și siguranță. Înainte de aceasta, este necesar să se dovedească prin intermediul centralelor de experimentare în ce măsură și/sau cu ce costuri ar putea contribui aceste tehnologii la evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră;

Cu privire la alte instrumente ale politicii în domeniul climei,

32.

îndeamnă Comisia să dezvolte sisteme cu ajutorul cărora statele membre și regiunile își pot îndeplini eficient obiectivele legate de energia regenerabilă și eficiența energetică;

33.

este de părere că statelor membre, care au posibilități limitate de producere a energiei din surse regenerabile, ar trebui să li se dea posibilitatea să-și îndeplinească obiectivul privind energia regenerabilă prin schimburi comerciale fie în cadrul unui sistem de certificare pentru energie „ecologică” la nivelul UE, fie prin contracte bilaterale cu alte state care beneficiază de o ofertă mai diversificată de energie regenerabilă; Scopul este reducerea costurilor generale ale îndeplinirii obiectivelor privind energia regenerabilă;

34.

solicită Comisiei să stabilească obiectivul global pentru eficiența energetică (adică intensitatea energetică a întregii economii), ținând seama de diferențele regionale ale structurii sectoriale. Astfel, statele membre și regiunile ar dispune de flexibilitatea necesară îndeplinirii obiectivului, utilizând o gamă mai largă de măsuri, inclusiv măsuri care vizează consumul energetic al instalațiilor și structura industrială a economiei (regionale);

35.

salută intenția Comisiei de a reduce nivelul mediu al emisiilor autoturismelor noi vândute în UE la 120 g CO2/km până în 2012 și invită Comisia să depună toate eforturile pentru a sprijini cercetarea în acest sector, astfel încât până în 2020 să se poată atinge o valoare de 95 g CO2/km;

36.

solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită principiului subsidiarității atunci când se creează noi instrumente politice. Autoritățile locale și regionale se află în poziția potrivită pentru a lua măsuri eficiente în domeniul transportului public, infrastructurii rutiere și energetice, politicii de amenajare a teritoriului, eficienței energetice și al comunicării cu cetățenii;

Cu privire la rolul autorităților locale și regionale în politica europeană în domeniul climei,

37.

este convins că măsurile luate la nivel regional și local sunt indispensabile pentru o politică europeană eficientă în domeniul climei;

38.

este de părere că autoritățile locale și regionale joacă, de asemenea, un rol important în adaptarea la schimbările climatice. La momentul oportun, CoR va elabora un aviz pe această temă;

39.

observă că autoritățile regionale și locale contribuie deja în diferite moduri la politica europeană în domeniul climei, și anume:

a.

comunicarea cu opinia publică, de exemplu în școli, pe tema necesității luării de măsuri pentru prevenirea schimbărilor climatice;

b.

considerarea aspectelor legate de climă și de energie ca fiind forța motrice pentru amenajarea teritoriului;

c.

încurajarea investițiilor în infrastructuri pentru stații de alimentare cu biomasă și biocombustibil;

d.

stimularea investițiilor în infrastructurile termice care fac legătura între furnizarea agentului termic (căldură reziduală, căldura geotermică, stocarea frigului și căldurii în sol) și cerere;

e.

consolidarea transferului modal în domeniul transportului, de exemplu prin amenajarea teritoriului;

f.

încurajarea transportului public regional, de exemplu legături asigurate de metroul ușor;

g.

proiectarea și construcția mai multor trotuare și a altor drumuri concepute pentru circulația nemotorizată;

h.

promovarea tehnologiei nepoluante în transportul public, prin contracte de achiziții publice ecologice;

i.

simplificarea procedurilor de autorizare a proiectelor de energie regenerabilă;

j.

îmbunătățirea reglementării eficienței energetice de către autoritățile locale și regionale prin crearea de centre specializate;

k.

încheierea de parteneriate internaționale pentru a extinde coaliția internațională împotriva schimbărilor climatice și transferul de tehnologii care permit economisirea de energie către țările mai puțin dezvoltate;

l.

sprijinirea cercetării și dezvoltării de tehnologii prin crearea unor „centre de competență energetică” regionale;

m.

crearea unei legături între obiectivele privind eficiența energetică sau energia regenerabilă și obiectivele regionale, cum sunt ocuparea forței de muncă, inovația, politica socială;

n.

formularea de obiective ambițioase, precum planuri de acțiune pentru reducerea emisiilor la nivel local sau regional și „zone neutre la nivel climatic” sau „transport public și clădiri neutre la nivel climatic”;

o.

utilizarea achizițiilor publice ca instrument pentru reducerea consumului energetic și pentru mărirea eficienței energetice a bunurilor și serviciilor;

p.

încurajarea tratării materiei organice și a materiilor prime la nivel regional și local, deoarece reducerea volumului de transporturi contribuie la echilibrul emisiilor de CO2;

40.

își va asuma propria răspundere prin încurajarea susținută a punerii în aplicare la nivel regional și local a acestui tip de măsuri, prin trei tipuri de acțiuni:

a.

îmbunătățirea diseminării cunoștințelor privind măsurile climatice eficiente;

b.

încurajarea cooperării între regiunile UE;

c.

încurajarea cooperării între regiunile UE și regiunile din alte părți ale globului, precum Statele Unite, China și India, în special prin intensificarea relațiilor deja existente între aceste regiuni;

41.

invită Comisia să organizeze o conferință pe tema politicii regionale și locale în domeniul climei pentru a disemina cele mai bune practici în rândul regiunilor europene și pentru a discuta modul în care Comisia poate susține în mod eficient politicile regionale și locale în domeniul climei;

42.

va încuraja dezvoltarea unei rețele permanente de autorități locale și regionale ambițioase, dornice să îmbunătățească schimbul de informații și să creeze o platformă pentru dezvoltarea de noi idei, în scopul reducerii eficiente a emisiilor de gaze cu efect de seră;

43.

se oferă să participe activ la procesul de elaborare a politicii europene în domeniul climei.

Bruxelles, 10 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/20


Avizul Comitetului Regiunilor privind „Administrația locală și regională în Ucraina și dezvoltarea cooperării dintre UE și Ucraina”

(2007/C 305/05)

COMITETUL REGIUNILOR

observă că, în urma evenimentelor care au dus la „Revoluția portocalie” de la sfârșitul anului 2004, Ucraina urmează un program de reforme ambițioase, care au ca scop instaurarea fermă a democrației și economiei de piață și apropierea Ucrainei de UE; ia notă totuși de faptul că aceste reforme sunt încă fragile;

salută începerea, în martie 2007, a negocierilor dintre UE și Ucraina cu privire la un nou Acord extins;

așteaptă cu interes punerea în aplicare a noii etape a Planului de reformă administrativă ucrainean, cu accent deosebit pe competențele autorităților locale și regionale, pe descentralizarea fiscală și pe reforma teritorială;

salută propunerea de instituire a unei platforme instituționale care să faciliteze consultarea actorilor societății civile din UE și Ucraina, în contextul negocierilor în desfășurare cu privire la noul Acord extins, dar regretă că, în prezent, nu există nici o prevedere care să asigure același nivel de consultare a actorilor cooperării regionale și transfrontaliere și, în consecință, invită Comisia Europeană să instituie o platformă instituțională similară pentru reprezentanții autorităților locale și regionale din Ucraina și UE;

își propune să elaboreze, cu ajutor practic din partea Comisiei Europene și în conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare semnat de UE și Ucraina, un acord-cadru în cooperare cu autoritățile locale și regionale din Ucraina și din statele membre ale UE; acest acord ar putea constitui baza cooperării dintre autoritățile locale și regionale din statele membre ale UE și omologii lor din Ucraina;

reamintește că fondurile alocate pentru cooperarea transfrontalieră la granița de est a UE reprezintă numai 5 % din IEVP — ENPI; este de părere că fondurile alocate pentru IEVP — ENPI în ansamblul său sunt insuficiente și solicită ca cel puțin 10 % din aceste fonduri să fie dedicate sprijinirii programelor de cooperare transfrontalieră.

Raportor

:

Dl István SÉRTÖ-RADICS (HU/ALDE), primarul localității Uszka, vicepreședintele comisiei RELEX

Recomandări politice

Principalele provocări și strategia privind relațiile UE-Ucraina

COMITETUL REGIUNILOR

1.

dorește ca prezentul aviz din proprie inițiativă să contribuie la promovarea democrației în Ucraina, atât la nivel regional, cât și la nivel local și să dea un nou impuls eforturilor concrete în contextul Parteneriatului strategic și al Planului de acțiune pentru politica de vecinătate UE-Ucraina, în cadrul noii politici europene de vecinătate, în curs de desfășurare. Așadar, prezentul aviz din proprie inițiativă ar trebui să se concentreze asupra posibilităților de a soluționa problemele comune prin intermediul unei cooperări regionale și transfrontaliere sporite între autoritățile locale și regionale din UE și Ucraina;

2.

este de părere că UE are un important interes strategic în stabilitatea politică și dezvoltarea economică a Ucrainei, iar argumentele în favoarea unor relații mai strânse între cele două entități au dobândit o greutate și mai mare ca urmare a extinderii și a aderării a două noi state, care au frontiere terestre sau maritime cu Ucraina. Fără îndoială că Ucraina se poate dezvolta cel mai bine consolidându-și poziția ca piață prosperă pentru exporturile și investițiile UE, precum și ca partener stabil, previzibil și cooperant în favoarea păcii și securității în Europa. Toți acești factori au o influență majoră asupra stabilității, securității și prosperității în UE;

3.

reamintește că, în prezent, Ucraina este angajată în reforma autonomiei locale, așa încât ar fi cu siguranță binevenite exemplele practice și modelele din statele membre ale UE. Totuși, următoarea etapă importantă este evaluarea consecvenței și transparenței punerii în aplicare a legislației. Aceasta include consolidarea capacității instituționale, care trebuie să asigure dezvoltarea democrației, precum și buna guvernanță și respectarea principiilor europene ale subsidiarității, proximității și parteneriatului. Toate aceste concepte sunt esențiale pentru dezvoltarea economică durabilă, care constituie nu numai obiectivul Ucrainei, ci și al UE;

4.

reamintește că, întrucât granița comună cu UE crește semnificativ, Ucraina, împreună cu alte noi state independente, va deveni un vecin tot mai important și mai strategic al UE; Uniunea Europeană trebuie să dezvolte relații bune și echilibrate cu Ucraina — care este al doilea vecin al său, ca mărime — și, în consecință, ar trebui să promoveze buna guvernanță și democrația în această țară nu numai la nivel național, ci și la nivel local și regional. Ar trebui luate măsuri practice și tangibile pentru a aborda schimbările dinamice și noile provocări reprezentate de cele 10 + 2 noi state membre ale UE, care au ramificații semnificative în relația UE — Ucraina;

5.

subliniază faptul că extinderea UE nu afectează numai relațiile Ucrainei cu actualele state membre ale UE, ci și relațiile Ucrainei cu noile state independente și Rusia. Prin urmare, structurile de cooperare actuale, precum și celelalte rețele trebuie regândite și îmbunătățite astfel încât să se evite sincopele și, cel mai important, să permită un progres mai concret în ceea ce privește stabilizarea democratică, o descentralizare veritabilă și coeziunea teritorială. Mai mult decât atât, este important de observat că, odată cu aderarea noilor state membre, perspectivele zonei din jurul Mării Negre se vor schimba semnificativ. Trebuie abordate aceste noi provocări, atât din punct de vedere politic, cât și economic;

6.

subliniază că, în trecut, UE a contribuit la dezvoltarea democrației locale și a administrației locale eficiente în țări din Europa Centrală și de Est. Acesta a fost, de exemplu, sensul programelor-cadru TACIS și de înfrățire (twinning). Cu toate acestea, coordonarea între programe a fost insuficientă și de aceea Comitetul ar dori să sprijine o abordare mai eficientă a gestionării noilor programe de ajutoare externe ale UE, cum sunt noul Instrument European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP — ENPI) și noul Fond de Investiții pentru Vecinătate (FIV — NIF). Legătura dintre toate politicile noi și vechi și, în special, programele și instrumentele financiare aferente trebuie clarificate din perspectiva autorităților locale și regionale;

7.

reamintește că înfrățirea dintre autoritățile locale și regionale este recunoscută în mod special de UE și s-a dovedit o metodă utilă de a crește eficiența administrativă și contactele interpersonale. Prin urmare, Comitetul ar dori ca aceste programe în parteneriat să continue și, eventual, să fie extinse, pentru a răspunde nevoilor construcției instituționale la nivel local și regional în Ucraina și în zona geografică înconjurătoare. Mai mult decât atât, democrația locală și regională constituie un element-cheie pentru continuarea dezvoltării și întărirea capacității instituțiilor democratice în Ucraina și ar trebui să transmită, nu în ultimul rând, un mesaj de conformare la principiile Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la 15 octombrie 1985. Așadar, în dezbatere trebuie implicate toate părțile interesate, inclusiv organizațiile locale și regionale, precum și autoritățile subnaționale;

8.

consideră că un parteneriat credibil ar trebui să se întemeieze pe o strategie și un proiect concret, bazat pe interese comune, în vederea urmăririi obiectivelor stabilite în cadrul politicii. În acest sens, trebuie adoptate măsuri practice specifice, care să poată răspunde la modificările intervenite și la noile provocări în relațiile dintre UE extinsă recent și Ucraina. La nivel local și regional, este vitală asigurarea creșterii economice, care stă la baza prosperității viitoare. De asemenea, dezvoltarea trebuie adaptată la diversele sarcini ale autorităților locale și regionale. Educația, protecția mediului, transporturile, dezvoltarea mediului de afaceri pe baza parteneriatelor public-privat, serviciile sociale și sistemul sanitar reprezintă principalele aspecte ale dezvoltării regionale care pot contribui la creștere economică în Ucraina și UE și pot întări colaborarea dintre autoritățile locale și regionale;

9.

recomandă ca UE să acorde atenție și regiunilor care au mai mare nevoie de dezvoltare și creștere economică; de exemplu, trebuie utilizat — Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat pentru a sprijini zonele rămase în urmă din regiunile Ucrainei aflate în criză economică. De asemenea, este importantă concentrarea pe adaptarea principiilor politicii europene structurale și de coeziune la condițiile locale, ținând seama de necesitățile îmbunătățirii condițiilor de trai, dezvoltării durabile și competitivității regionale sporite;

10.

reamintește că intenționează să acorde prioritate domeniilor care țin de competențe locale și regionale. Autoritățile naționale răspund de probleme care afectează societatea în ansamblul ei, în timp ce autoritățile locale și regionale își concentrează acțiunile în domenii importante pentru anumite secțiuni ale societății și care sunt mai aproape de viața de zi cu zi a cetățenilor;

11.

observă că, prin intermediul cooperării strânse la nivelul proiectelor individuale, UE poate contribui la asigurarea echilibrului reformelor administrațiilor și serviciilor publice la nivel național, regional și local. Astfel, la nivel de proiecte, UE poate ajuta la întărirea capitalului uman prin intermediul evoluțiilor care au loc în fiecare sector în parte. UE trebuie să continue dezvoltarea relațiilor personale în acest domeniu, în special prin intermediul parteneriatelor create în domeniul educației.

Relațiile UE — Ucraina: evoluții recente

12.

observă că, în urma evenimentelor care au dus la „Revoluția portocalie” de la sfârșitul anului 2004, Ucraina urmează un program de reforme ambițioase, care au ca scop instaurarea fermă a democrației și economiei de piață și apropierea Ucrainei de UE; ia notă totuși de faptul că aceste reforme sunt încă fragile;

13.

observă că obiectivele politice definite de Acordul de parteneriat și cooperare (APC) semnat în aprilie 1998 și de Planul de acțiune UE — Ucraina din februarie 2005 rămân o bază importantă pentru dezvoltarea cooperării dintre UE și Ucraina. Acordul instituie un cadru pentru cooperarea bilaterală și stabilește principalele forumuri de dezbatere și organisme decizionale pentru a asigura abordarea problemelor comune la toate nivelurile, schimbul de informații și soluționarea conflictelor;

14.

salută începerea, în martie 2007, a negocierilor dintre UE și Ucraina cu privire la un nou Acord extins. Principalul obiectiv al noului Acord extins, care reflectă importanța strategică a relațiilor UE — Ucraina în curs de dezvoltare, îl constituie apropierea Ucrainei de UE, consolidarea cooperării politice, creșterea comerțului și a investițiilor, ceea ce va contribui la dezvoltarea economică și la prosperitatea Ucrainei;

15.

salută propunerea de instituire a unei platforme instituționale care să faciliteze consultarea actorilor societății civile din UE și Ucraina, în contextul negocierilor în desfășurare cu privire la noul Acord extins, dar regretă că, în prezent, nu există nici o prevedere care să asigure același nivel de consultare a actorilor cooperării regionale și transfrontaliere și, în consecință, invită Comisia Europeană să instituie o platformă instituțională similară pentru reprezentanții autorităților locale și regionale din Ucraina și UE;

16.

subliniază că, din perspectiva sa, cooperarea în cadrul noii politici europene de vecinătate este diferită de procesul de aderare, respectiv cooperarea în sine nu predetermină aderarea la UE; cu toate acestea, cooperarea consolidată în cadrul noii politici europene de vecinătate poate promova procesele de reformă din Ucraina și poate determina viitoarea strategie pe termen lung a acestor relații, ceea ce poate contribui la apropierea Ucrainei de UE;

17.

este gata să participe constructiv la identificarea și dezvoltarea unor spații comune, inclusiv a unui spațiu economic comun, a unui spațiu comun de libertate, securitate și justiție, precum și a cooperării în materia securității externe, a cercetării, educației și culturii, așa cum s-a convenit cu ocazia summiturilor UE-Ucraina din decembrie 2005 și octombrie 2006;

18.

estimează că autoritățile locale și regionale sunt implicate în mod legitim în multe aspecte ale spațiilor comune și propune participarea directă a Comitetului la activitățile privind dezvoltarea spațiilor comune din domenii care sunt de competența sa, precum și în cele care fac obiectul metodei deschise de coordonare;

19.

așteaptă cu interes punerea în aplicare a noii etape a Planului ucrainean de reformă administrativă, cu accent deosebit pe competențele autorităților locale și regionale, pe descentralizarea fiscală și pe reforma teritorială și se așteaptă la progrese în ce privește posibilitățile de cooperare între autoritățile locale și regionale din UE și Ucraina;

20.

speră că principiile înscrise în Carta europeană a autonomiei locale din octombrie 1985 vor fi incluse și în viitoarele proiecte legislative;

21.

constată cu satisfacție că se acordă atenția cuvenită colaborării dintre autoritățile locale și regionale din UE și Ucraina, deoarece aceasta înseamnă stabilirea de priorități pentru soluțiile la problemele comune care sunt aproape de preocupările publicului, la nivelul autorităților locale și regionale;

22.

consideră că schimburile de informații și bune practici la nivel local și regional stimulează democrația și dezvoltarea socială și economică;

23.

observă cu satisfacție că rezultatele pozitive ale proiectelor puse în aplicare în comun de autoritățile locale și regionale din UE și Ucraina au întărit dorința de a continua cooperarea în condiții favorabile și dorește să sublinieze că o cooperare de durată între autoritățile locale și regionale reprezintă o condiție prealabilă necesară și importantă pentru ca cei care desfășoară proiecte comune să-și poată îndeplini rolul.

Procesul decizional și principalele priorități la nivel local și regional

24.

îndeamnă autoritățile locale și regionale din UE și Ucraina să coopereze în domeniile de interes comun, având în vedere că există posibilități de cooperare în numeroase domenii, de exemplu în cultură, afaceri sociale, economii regionale, protecția mediului, transport, agricultură, precum și inițiative specifice pentru promovarea cercetării și dezvoltării din sectorul privat. Acestea sunt domenii deosebit de relevante pentru competențele teritoriale în contextul dezvoltării regionale;

25.

consideră că sănătatea și, într-o mare măsură, sistemul sanitar sunt principalele elemente ale potențialului de creștere al societății, deci sunt sectoare importante în cadrul competențelor autorităților locale și regionale, care au legătură cu problemele sociale și, în mod direct sau indirect, au impact și asupra altor sectoare; prin urmare, au devenit elemente-cheie și în alte sectoare, ajutând la promovarea și menținerea stabilității sociale;

26.

își propune să elaboreze, cu ajutor practic din partea Comisiei Europene și în conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare semnat de UE și Ucraina, un acord-cadru în cooperare cu autoritățile locale și regionale din Ucraina și din statele membre ale UE; un astfel de acord ar putea constitui baza cooperării dintre autoritățile locale și regionale din statele membre ale UE și omologii lor din Ucraina;

27.

se pronunță în favoarea promovării schimbului de informații și a diseminării bunelor practici în domeniile de acțiune, cu condiția ca acestea să aibă loc în condiții favorabile societății în ansamblul ei; este dispus să ajute la organizarea de dezbateri cu caracter periodic cu privire la Ucraina, pentru a permite evaluarea cooperării și relațiilor UE-Ucraina; astfel de dezbateri ar aduce o contribuție deosebită în domeniile de competența autorităților locale și regionale;

28.

consideră că schimbul de experiență și informații cu Comitetul Economic și Social European ar putea contribui la o mai bună înțelegere reciprocă între UE și Ucraina în domenii de interes comun; aceasta ar deschide, de asemenea, noi posibilități pentru inițiative care vizează în mod specific Ucraina, sub forma unor ateliere, seminarii, întruniri și conferințe comune, având în vedere că ambii parteneri sunt interesați și ar dori să contribuie la o cooperare tot mai strânsă între UE și Ucraina.

Cooperarea transfrontalieră și regională

29.

subliniază că a doua etapă a noului program de vecinătate urmează a fi pusă în aplicare în perioada 2007-2013 și probabil va deschide poarta spre o cooperare transfrontalieră mai strânsă și mai eficientă, cu rezultate specifice;

30.

împărtășește opinia că este nevoie de mai multă asistență tehnică și politică pentru a asigura cooperarea transfrontalieră și interregională permanentă dintre UE și țările vecine de cealaltă parte a frontierei comune, în perioada 2007-2013, iar noul Instrument European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP — ENPI) ar trebui utilizat pentru a sprijini ferm obiectivele cooperării teritoriale;

31.

salută Documentul de strategie (CSP) IEVP-ENPI al Comisiei Europene pentru Ucraina 2007-2013, care reiterează că un element-cheie al cooperării dintre vecini îl constituie cooperarea transfrontalieră; subliniază că această formă de cooperare reprezintă cea mai bună modalitate de a depăși neliniștile legate de introducerea frontierelor Schengen, precum și un mare beneficiu pentru regiunile aflate de o parte și de alta a graniței, indiferent de stadiul actual de dezvoltare al regiunii de la frontiera de est a UE;

32.

reamintește că fondurile alocate pentru cooperarea transfrontalieră la granița de est a UE reprezintă numai 5 % din IEVP — ENPI; este de părere că fondurile alocate pentru IEVP — ENPI în ansamblul său sunt insuficiente și solicită ca cel puțin 10 % din aceste fonduri să fie dedicate sprijinirii programelor de cooperare transfrontalieră;

33.

consideră că — în acest context — trebuie definite cu atenție prioritățile în materie de cooperare transfrontalieră, pentru a maximiza sinergiile și a evita dispersarea contraproductivă a resurselor; o sumă atât de mică nu ar trebui folosită pentru sprijinirea programelor generale de dezvoltare economico-socială din regiunile de frontieră; de asemenea, este nerealistă așteptarea ca aceste fonduri reduse să acopere alte obiective prioritare ale UE, cum sunt realizarea unor frontiere sigure și eficiente, obiective care trebuie abordate în cadrul altor politici ale UE;

34.

recomandă consolidarea celor trei priorități în materie de cooperare transfrontalieră, și anume: a) soluționarea problemelor comune legate de frontiere, inclusiv infrastructura locală comună și dezvoltarea regională integrată, b) contactele interumane și c) dezvoltarea resurselor umane și sprijinirea educației, științei și cercetării în regiunile de frontieră;

35.

subliniază că este benefic să se stimuleze și să se dea atenție cooperării — în special în domeniul culturii și educației — pe baza tradițiilor și activităților caracteristice culturilor locale și regionale din țara respectivă;

36.

așteaptă cu interes să vadă rolul pe care îl va juca în viitor în domeniile menționate anterior instrumentul juridic al Grupării europene pentru cooperare teritorială (GECT), în special în domeniile sănătății publice, transportului în comun, pregătirii pentru situații de dezastru sau al creării structurilor transnaționale de turism. În plus, GECT va putea servi ca instrument suplimentar de punere în aplicare a strategiilor parteneriatelor public-privat. Prin urmare, CoR invită autoritățile naționale competente din Ucraina și din statele membre vecine acesteia să ia măsurile necesare pentru a permite partenerilor ucraineni să participe la viitoarele GECT, așa cum permite, de altfel, și Regulamentul (CE) nr. 1082/2006;

37.

consideră că este important ca UE să întărească cooperarea financiară cu Ucraina, în special prin intermediul IEVP-ENPI și prin lansarea de noi instrumente, cum este Fondul de Investiții pentru Vecinătate, pe care instituțiile din statele membre, care acordă ajutoare pentru dezvoltare, le-ar putea folosi pentru a stimula investițiile din țările acoperite de politica europeană de vecinătate, și propune ca Ucraina să contribuie la semnarea unui acord de cofinanțare, care să fie pus în aplicare de o fundație comună;

38.

subliniază importanța programelor de înfrățire a orașelor, care contribuie la schimbul de informații în domenii de activitate specifice;

39.

salută faptul că Comisia Europeană insistă asupra importanței asimilării programelor pe plan local, în același timp asigurând sprijinul la nivel național, dar, în contextul construirii unei mai bune cooperări, sugerează să se aibă în vedere punerea în aplicare a programelor bilaterale în cadrul Planului de acțiune UE-Ucraina.

Situația specifică a regiunilor care au graniță comună cu UE

40.

subliniază că regiunile din Ucraina care au graniță comună cu UE sunt cele mai afectate de relațiile internaționale dintre UE și Ucraina; în consecință, sprijină cooperarea mai strânsă dintre aceste regiuni prin relații interregionale și parteneriate între autoritățile locale;

41.

recomandă insistent încheierea rapidă, între Ucraina și statele membre vecine, a unor acorduri bilaterale de aplicare a regimului instituit prin Regulamentul nr. 1931/2006/CE pentru micul trafic de frontieră;

42.

subliniază importanța sprijinirii regiunilor rămase în urmă și aflate în criză economică pentru ca acestea să recupereze rămânerile în urmă și consideră că, pentru aceasta, este necesară o strategie a Guvernului Ucrainei care să fie în conformitate cu principiile politicii regionale europene; de asemenea, este importantă crearea unui sistem de instrumente și instituții; regiunile din statele membre ar putea contribui prin transferuri de cunoștințe, cu posibilitatea ca toate părțile interesate să participe la proiecte specifice, să colaboreze în anumite domenii prevăzute în Planul de acțiune pentru politica de vecinătate UE-Ucraina și să contribuie la diseminarea celor mai bune practici. Este extrem de important să se prevadă resurse financiare pentru punerea în aplicare a conținutului specific al Planului de acțiune pentru politica de vecinătate UE-Ucraina, iar aceste resurse trebuie să fie ușor accesibile;

43.

cu privire la regiunile multiculturale, subliniază importanța contactelor interumane, în special în domeniile culturii și educației, precum și prin cooperarea dintre tineri. Tocmai această punere în comun a experiențelor și cunoștințelor este cea care poate acționa ca un stimulent de prim ordin în cooperarea transfrontalieră și poate ajuta Ucraina în realizarea unor reforme indispensabile.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/25


Avizul Comitetului Regiunilor „Spațiul European de Cercetare: perspective noi”

(2007/C 305/06)

COMITETUL REGIUNILOR

subliniază că procesul de creare a unui Spațiu European de Cercetare trebuie să fie intensificat, pentru a se putea atinge obiectivul de a face din Europa o societate bazată pe cunoaștere cu rol de lider și cea mai dinamică economie; regiunile, prin condiții-cadru de sprijin structurale, legislative și de programare în contextul politicilor lor de cercetare, își aduc o contribuție semnificativă la crearea unui Spațiu European de Cercetare dinamic;

sprijină ideea coordonării programelor și priorităților de cercetare regionale, naționale și la nivelul UE; având în vedere principiul subsidiarității, este subliniată însă răspunderea statelor membre, precum și a autorităților locale și regionale, în domeniile științei și cercetării și este respinsă în continuare ideea unei cercetări centralizate și planificate la nivel european;

consideră că, pentru dezvoltarea unui Spațiu European de Cercetare, sunt deosebit de importante progresele în materie de mobilitate a oamenilor de știință, inclusiv adaptarea necesară a legislației în domeniile dreptului de ședere și al dreptului pensiilor, precum și măsurile de sprijin conexe, în favoarea familie;

subliniază necesitatea creării unor standarde și drepturi de protecție a proprietății intelectuale; elaborarea unei Carte europene privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală de către institutele de cercetare publice și universități poate avea o contribuție importantă la definirea Spațiului European de Cercetare și la promovarea unor rețele de cooperare;

încurajează explicit universitățile să exploreze noi metode de cooperare între instituțiile publice și sectorul privat, de exemplu prin intermediul unor fonduri comune pentru inovație. Universitățile trebuie percepute și promovate în calitate de forțe motrice ale inovației în regiuni.

Text de referință

Cartea verde „Spațiul European de Cercetare: perspective noi”

COM(2007) 161 final

Comunicarea „Îmbunătățirea transferului de cunoștințe între institutele de cercetare și industria din întreaga Europă: pentru o inovare deschisă — Punerea în aplicare a Agendei Lisabona”

COM (2007) 182 final

Raportor

:

Dl Michael SCHROEREN (DE/PPE), Membrul al Parlamentului Landului Renania de Nord-Westfalia

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

1.

subliniază importanța majoră a creării unui Spațiu European de Cercetare pentru dezvoltarea economică și socială și capacitatea de inovare a Europei, pentru atingerea obiectivului Strategiei Lisabona și pentru o creștere durabilă și echilibrată și succesul regiunilor Europei, precum și pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor acestora;

2.

susține punctul de vedere conform căruia, de la luarea deciziei de creare a unui Spațiu European de Cercetare de către Consiliul European de la Lisabona, în martie 2000, s-au adoptat măsuri importante pentru realizarea acestuia; acest proces trebuie însă intensificat, dacă se dorește îndeplinirea obiectivului ca Europa să devină lider în materie de societate bazată pe cunoaștere și cea mai dinamică economie din lume;

3.

de aceea, salută inițiativa Comisiei de a face, prin intermediul Cărții verzi, un bilanț al progreselor, succeselor și insucceselor înregistrate în realizarea Spațiului European de Cercetare de la crearea acestuia în 2000 și de a dezbate noi idei, ținând seama de evoluțiile recente;

4.

consideră că, pentru dezvoltarea unui Spațiu European de Cercetare, sunt deosebit de importante progresele în materie de mobilitate a oamenilor de știință, inclusiv adaptarea necesară a legislației în domeniile dreptului de ședere și al dreptului pensiilor, precum și măsurile de sprijin conexe, în favoarea familiei. De asemenea, o coordonare și o cooperare mai strânse între statele membre și regiuni cu privire la programele de cercetare poate produce efecte de sinergie și astfel poate aduce valoare adăugată Spațiului European de Cercetare, consolidând în acest mod competitivitatea Europei pe piața mondială a cunoașterii. În acest context este absolut necesară consolidarea transferului de cunoștințe și prin cooperarea în clustere (grupări) de inovație. În consecință, programele de sprijin ale UE, în special Al 8-lea program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, trebuie să fie extinse și să dobândească o orientare precisă, iar acesta din urmă trebuie conectat cu Fondurile Structurale europene de o manieră mai eficientă decât până acum;

5.

subliniază rolul important al regiunilor care, în cadrul politicilor lor de cercetare, contribuie substanțial, prin condiții-cadru de sprijin structurale, legislative și de programare, la crearea unei valori adăugate europene în domeniul cercetării și la organizarea și activarea unui Spațiu European de cercetare. Condiții-cadru la nivelul UE trebuie impuse doar în cazul în care acestea sunt considerate ca absolut necesare pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare, iar măsurile de coordonare, inclusiv în cadrul metodei deschise de coordonare, nu sunt suficiente. Sunt respinse în continuare măsurile de planificare centralizată la nivel european care nu respectă aceste condiții;

6.

atrage atenția în mod deosebit asupra importanței majore a orașelor și regiunilor în dezvoltarea unui mediu inovator. Politica acestora are un impact substanțial nu doar asupra creării Spațiului European de Cercetare prin asigurarea mobilității oamenilor de știință — numai un mediu de viață divers, tolerant și inovator fiind atractiv pentru oamenii de știință —, ci orașele sunt și forțe motrice de dezvoltare a infrastructurii de cercetare. Sunt relevante în acest sens politicile locale de inovație, centrele tehnologice, incubatoarele de afaceri, parcurile științifice și fondurile cu capital de risc;

7.

remarcă faptul că în Cartea verde privind Spațiul European de Cercetare lipsește perspectiva conform căreia o colaborare consolidată între cercetarea finanțată din fonduri publice și alți actori ai societății privește, de asemenea, autoritățile locale și regionale. Industria, care este menționată în anumite situații, nu este singura vizată. În multe state membre, autoritățile locale și regionale sunt responsabile pentru domenii importante, relevante pentru binele public. Este necesară dezvoltarea cooperării între universități și autoritățile publice, deoarece există o cerere importantă de „inovații sociale”, mai ales pentru a putea face față marilor provocări sociale și pentru a contribui astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona.

Cu privire la mobilitatea oamenilor de știință

8.

susține punctul de vedere conform căruia mobilitatea tematică, spațială și instituțională a oamenilor de știință este de o importanță majoră pentru dezvoltarea și transmiterea cunoașterii și, de aceea, ar trebui să devină o componentă firească a parcursurilor profesionale și a carierelor din ziua de astăzi;

9.

împărtășește opinia că mobilitatea oamenilor de știință este încă adesea îngreunată de un cadru legislativ și instituțional inadecvat, precum și de condiții de muncă precare și obstacole în carieră;

10.

subliniază importanța formării oamenilor de știință în diferite părți ale Uniunii Europene, inclusiv în noile state membre. Prin formarea pe teritoriul întregii Uniuni Europene sunt mai bine garantate șansele egale, inclusiv în ceea ce privește accesul la formare al oamenilor de știință; se asigură astfel optimizarea potențialului intelectual al Europei, în beneficiul întregii Uniuni Europene. Acest aspect evidențiază importanța finanțării universităților și institutelor de cercetare, prin instrumente naționale și comunitare de finanțare, precum și prin măsuri adoptate de autoritățile locale și regionale;

11.

încurajează autoritățile locale și regionale să ia măsurile care țin de competența acestora pentru îmbunătățirea mobilității în toate domeniile și în special între domeniul științific și industrie. În acest context, este extrem de importantă și cooperarea strânsă la nivel european atât între întreprinderi, universități și institute de cercetare, cât și cu factorii politici și administrațiile de la nivel local, regional și național. Procentul femeilor cu o carieră în domeniul științific trebuie să crească în mod durabil. În acest context, sunt extrem de importante reglementările flexibile în materie de carieră și timp de lucru și reglementările cu privire la transferul drepturilor de pensie, dar și existența unor oferte adaptate nevoilor în domeniul îngrijirii copiilor și a altor măsuri conexe favorabile familiei (de ex. ajutoare pentru inserția profesională a soțului/soției sau a partenerului/partenerei de viață);

12.

subliniază necesitatea de a atrage oameni de știință de înalt nivel din țările terțe și, de aceea, accentuează importanța programelor de mobilitate ale UE, precum programul Marie Curie, și salută măsurile de sprijin luate în anumite regiuni în cadrul programelor de întoarcere în țară a oamenilor de știință;

13.

în acest context, sprijină, în principiu, necesitatea unei mai mari deschideri a programelor naționale și regionale de cercetare-dezvoltare, dar consideră că sunt necesare clarificări cu privire la organizarea concretă a acestora;

14.

subliniază rolul UE în ceea ce privește îmbunătățirea coordonării măsurilor naționale destinate încurajării mobilității, acest lucru realizându-se prin metoda coordonării deschise prin crearea de transparență și prezentarea de exemple de bune practici aplicate de regiuni.

Cu privire la crearea unei infrastructuri de excelență în materie de cercetare

15.

își reafirmă angajamentul față de necesitatea creării unei infrastructuri europene moderne și competitive de cercetare prin crearea, în special, a unor rețele și baze de date virtuale moderne și sprijină ideea că trebuie atrase fonduri regionale, naționale și private, pe lângă resursele europene. În acest context, realizarea obiectivului de 3 % din PIB, cu o participare de 2/3 a sectorului privat, este de o importanță hotărâtoare;

16.

își reafirmă convingerea că pentru asigurarea competitivității internaționale a Spațiului European de Cercetare, trebuie promovată conectarea în rețea și dezvoltarea instituțiilor de cercetare existente. Fondurile Structurale europene pot aduce o contribuție esențială la finanțarea și crearea unor noi infrastructuri de cercetare. De asemenea, trebuie întărită legătura cu programul-cadru. Acest aspect, respectiv rolul Fondurilor Structurale în crearea unui Spațiu European de Cercetare, nu a fost examinat suficient în Cartea verde;

17.

sugerează în acest context să se discute și chestiunea aplicării și finanțării foii de parcurs prezentate de Forumul strategic european privind infrastructurile de cercetare (ESFRI) ca reper important pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare. În această privință, procesele decizionale clare și transparente și criteriul excelenței ar trebui să ocupe un loc central;

18.

de aceea salută eforturile din diferite regiuni, de încurajare a unei participări mai mari a sectorului privat prin acordarea unui grad mai ridicat de autonomie universităților și le încurajează explicit să exploreze noi metode de cooperare între instituțiile publice și sectorul privat, de exemplu în cadrul unor fonduri de inovație comune, care ar putea servi ca model pentru utilizarea durabilă și sigură a resurselor publice. În regiunile acestora, universitățile trebuie percepute și promovate mai puternic în calitate de forțe motrice ale inovației și trebuie implicate la nivel regional, național și european în dezbaterile care le privesc;

19.

este de părere că este nevoie de o mai bună coordonare a activităților de cercetare și dezvoltare publice și private, precum și între statele membre ale UE, și consideră metoda deschisă de coordonare ca fiind un instrument adecvat pentru a crea efecte de sinergie în acest domeniu.

Cu privire la consolidarea institutelor de cercetare și orientarea acestora spre excelență

20.

subliniază importanța universităților și a institutelor de cercetare extrauniversitare pentru cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată ca forțe motrice ale dezvoltării sociale, culturale și economice în regiunile unde se află acestea și în relațiile interregionale; în acest sens, Comitetul este în favoarea unei interpretări cuprinzătoare a conceptului de inovație, care să treacă dincolo de o semnificație pur economică;

21.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere a universităților și institutelor de cercetare cu parteneri extrauniversitari din domeniul industrial și economic, din administrație, cultură și alte grupuri sociale;

22.

sprijină eforturile în vederea creării unor centre de competență virtuală și subliniază în acest context eforturile regiunilor de a promova cooperarea între diverși actori în clustere, inclusiv în cele virtuale;

23.

salută activitățile UE pentru a consolida aceste măsuri prin programe de sprijin adecvate, respectiv prin linii de finanțare integrate în aceste programe — de exemplu în cadrul celui de Al 7-lea program-cadru al UE pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative și încurajează dezvoltarea concentrată a programelor respective în vederea unei cooperări mai strânse între instituțiile și actorii menționați, pentru a se atinge masa critică și a se crea clustere de excelență cu vizibilitate internațională;

24.

observă că, deoarece scopul este de a atinge masa critică la nivelul institutelor de cercetare, această masă critică depinde de tema studiată, de domeniul de cercetare și de participanți. Nu ar trebui aplicată o abordare unică tuturor domeniilor de cercetare sau tuturor formelor de asistență;

25.

salută obiectivul formulat în Cartea verde privind găsirea echilibrului corespunzător între finanțarea instituțională și cea pe bază de concurență. În conformitate cu punctele de vedere exprimate anterior, Comitetul Regiunilor solicită o dezbatere amplă privind echilibrul corespunzător între finanțarea instituțională și cea pe bază de concurență. Modul în care va fi găsit acest echilibru este foarte important pentru dinamica sistemului;

26.

așa cum a indicat în luări de poziție anterioare, Comitetul Regiunilor este de acord să se lase mai degrabă alegerea domeniilor interesante și utile de cercetare în seama oamenilor de știință și a comunităților acestora și să se acorde credit creării voluntare de rețele (abordare de jos în sus), în loc de a acorda întâietate proceselor gestionate strict de sus în jos și cooperării rituale pe care o implică acestea;

27.

subliniază totodată necesitatea de a se asigura, pe lângă promovarea excelenței și a performanțelor de vârf, și o mai bună educație și formare pentru oamenii din fiecare regiune, ca bază a bunăstării individuale și sociale și a capacității de inovare a regiunilor.

Cu privire la transferul democratic și eficient de cunoștințe

28.

este de acord cu afirmațiile privind atât importanța majoră a mediilor digitale pentru difuzarea cunoașterii și descoperirilor științifice în mod democratic, transnațional și cu orientare către grupurile-țintă, cu scopul de a influența deciziile politice, și sprijină, de asemenea, difuzarea cunoașterii prin intermediul rețelelor internaționale;

29.

în ceea ce privește cooperarea internațională, subliniază necesitatea creării unor standarde și drepturi de protecție a proprietății intelectuale, în absența cărora cooperarea bazată pe încredere în contexte interinstituționale și transnaționale, de exemplu în clustere și centre de excelență, ar fi serios împiedicată;

30.

își reafirmă angajamentul în favoarea dezvoltării și aplicării sistematice a standardelor europene și internaționale și în sensul promovării transferului de cunoștințe între sectorul industrial și sectorul cercetării publice, prin intermediul difuzării exemplelor de bune practici. Elaborarea unei Carte europene privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală de către institutele de cercetare publice și universități poate avea o contribuție importantă la definirea Spațiului European de Cercetare și la promovarea unor rețele de cooperare;

31.

subliniază în mod deosebit că și în cazul unor proiecte de cooperare comunitare mai importante, cum ar fi Institutul European de Tehnologie, trebuie să se asigure implicarea IMM-urilor și să se ofere acestora posibilități de a-și aduce propria contribuție.

Cu privire la coordonarea programelor și priorităților de cercetare

32.

sprijină ideea coordonării programelor și priorităților de cercetare regionale și naționale în vederea realizării unui spațiu și unei piețe europene de cercetare și cu scopul de a armoniza mai bine activitățile de cercetare ale diferitelor state membre și de a da o mai bună orientare acestora către obiectivul comun al creării unui Spațiu European de Cercetare. Având în vedere principiul subsidiarității, este subliniată însă răspunderea statelor membre, precum și a autorităților locale și regionale în domeniile științei și cercetării și este respinsă în continuare ideea unei cercetări centralizate și planificate la nivel european;

33.

insistă asupra faptului că realizarea unui Spațiu European de Cercetare și a unei cercetări coordonate din punctul de vedere al conținutului poate fi încurajată în mod substanțial prin punerea la dispoziția autorităților locale și regionale a unui cadru favorabil cercetării. Acest lucru se realizează prin intermediul programelor de sprijin ale UE, de exemplu Al 7-lea program-cadru de cercetare, dar poate fi considerabil accelerat prin programe operaționale ale Fondurilor Structurale armonizate și orientate corespunzător, care să permită crearea de sinergii între ajutoarele structurale și ajutoarele acordate cercetării;

34.

este convins de faptul că modelele de cercetare și inovare care au succes într-o regiune nu pot fi pur și simplu „copiate” și transpuse la nivelul altor regiuni sau entități politice. Cu toate acestea, dacă se ține seama de condițiile structurale, sociale și culturale respective, acestea pot servi drept exemple pentru dezvoltarea unor modele adecvate în alte regiuni, inclusiv în cele defavorizate;

35.

este de părere că programul ERA-Net privind coordonarea programelor europene de cercetare regionale și europene și-a demonstrat valoarea și ar trebui dezvoltat în continuare;

36.

arată că evaluarea comparativă („benchmarking”) la nivel comunitar va fi acceptată de regiuni numai dacă vor fi luate în considerare condițiile, stadiile și cerințele de dezvoltare specifice ale fiecărei regiuni. De aceea, pentru o evaluare comparativă de succes la nivel comunitar, trebuie elaborați indicatori și metode de cercetare care să permită într-adevăr compararea regiunilor și să ducă la rezultate utilizabile. Integrarea regiunilor în acest proces de dezvoltare este absolut indispensabilă pentru succesul viitor al evaluării comparative;

37.

remarcă faptul că în Cartea verde privind Spațiul European de Cercetare lipsesc considerații privind așa-numitele „platforme sociale”. Scopul acestei idei inovatoare este de fapt acela de a formula și de a pune în practică agendele strategice de cercetare privind marile provocări ale societății, de exemplu mediul, îmbătrânirea populației și integrarea. Merită salutat faptul că în programul de lucru din decembrie 2006, la capitolul „colaborare” cu privire la temele științelor socio-economice și umaniste, se face referire la platformele sociale pentru orașe și coeziunea socială. Comisia trebuie însă să continue dezvoltarea acestei maniere inovatoare de a defini temele de cercetare pe viitor, ceea ce se întâmplă deja, de exemplu, în dialogul cu cercetătorii, autoritățile publice, întreprinderile și societatea civilă.

Cu privire la deschiderea internațională a Spațiului European de Cercetare

38.

sprijină ideea caracterului profund internațional al științei și cercetării și subliniază necesitatea extinderii cooperării și dincolo de granițele UE și a schimbului de cunoștințe și de cercetători;

39.

salută activitățile statelor membre de întărire a acestei cooperări internaționale prin crearea unor condiții-cadru adecvate, precum modernizarea corespunzătoare a dreptului migrației, și sugerează o cooperare strânsă a statelor membre în aceste domenii.

Cu privire la continuarea procesului

40.

salută inițiativa Comisiei Europene cu privire la lansarea unei dezbateri publice cuprinzătoare, cu participarea Comitetului Regiunilor, în cursul căreia temele și măsurile prioritare propuse pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare trebuie concretizate și dezvoltate în conformitate cu principiul subsidiarității, care este aplicabil în domeniul cercetării.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/30


Aviz prospectiv al Comitetului Regiunilor privind „Factorii de succes ai strategiilor de restructurare locale și regionale”

(2007/C 305/07)

COMITETUL REGIUNILOR FORMULEAZĂ URMĂTOARELE RECOMANDĂRI

Este important ca procesele de restructurare din orașe și regiuni să fie recunoscute ca un fenomen care însoțește permanent viața noastră socială și economică. Restructurarea ar trebui interpretată ca o ocazie de a aborda probleme economice prezente și viitoare;

CoR recomandă ca monitorizarea constantă a proceselor de pe întreg teritoriul Uniunii Europene să fie realizată de organisme independente de toate părțile interesate. UE și statele membre ar trebui să stimuleze crearea de parteneriate la nivel local și regional între autoritățile administrative, agenții economici și partenerii sociali, promovând astfel colaborarea pentru dezvoltarea locală în contextul globalizării, în special în zonele periferice, unde există pericolul unei pierderi a patrimoniului cultural;

Restructurările la nivel local și regional trebuie să asigure îndeplinirea obiectivelor în conformitate cu politicile comunitare, menținând totodată un grad înalt al al ocupării forței de muncă, care să asigure un nivel de trai adecvat cetățenilor UE. Procesul actual de restructurare ar trebui, de asemenea, să deschidă calea procesului de modernizare pentru crearea unei economii orientate spre viitor și bazate pe cunoaștere și inovație. Acest obiectiv nu poate fi îndeplinit fără a mări investițiile în resurse umane;

O abordare integrată a restructurărilor din zona rurală asigură (sau ar trebui să asigure) un nivel minim de acces la serviciile de interes economic general, pentru a atrage întreprinderile și lucrătorii calificați și pentru a limita depopularea. Este, de asemenea, imperativ ca fondurile provenite de la FEDR, FSE și FEADR să fie folosite pentru măsuri novatoare și nu pentru măsuri de conservare a situației curente. În rezolvarea problemelor acute pe care le poate provoca restructurarea, un instrument important este Fondul European de Adaptare la Globalizare.

Raportor

:

Witold KROCHMAL, primarul localității Wołów (PL/UEN-AE)

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

Contextul socio-economic și politic al avizului

1.

La 16 octombrie 2006, Comisia Europeană a solicitat Comitetului Regiunilor elaborarea unui aviz prospectiv cu privire la strategiile de succes pentru restructurarea orașelor și regiunilor din Uniunea Europeană. În opinia Comisiei, avizul Comitetului Regiunilor va reprezenta o contribuție valoroasă la formularea strategiei acesteia privind procesele indispensabile de restructurare a economiei europene.

2.

Uniunea Europeană traversează în prezent o perioadă de schimbări economice majore, care constau în restructurarea întregii economii a regiunilor și orașelor. Astfel, autoritățile locale și regionale se confruntă cu noi provocări cărora trebuie să le facă față pentru păstrarea echilibrului socio-economic și ecologic.

3.

Restructurarea ar trebui interpretată ca o ocazie de a aborda probleme economice prezente și viitoare și de a atenua sau de a elimina efectele negative. Date fiind apropierea de realitățile locale și capacitatea sa de a da răspunsuri adaptate, rapide și flexibile, nivelul local și regional este cel mai potrivit pentru punerea în aplicare a politicilor de restructurare, în special atunci când aceste procese nu răspund unor probleme structurale.

4.

Restructurarea la nivel local și regional trebuie să asigure îndeplinirea obiectivelor în conformitate cu politicile comunitare, adică trebuie să asigure competitivitatea și inovarea, menținând totodată un grad ridicat de ocupare a forței de muncă, care să asigure un nivel de trai adecvat cetățenilor UE.

5.

Aceste provocări afectează în special regiunile și orașele, adică autoritățile locale, care dispun de capacități importante de transpunere a orientărilor strategice în acțiuni concrete și de mobilizare a actorilor sociali și economici de la nivel local pentru a acționa în acest sens.

6.

Scopul prezentului aviz este de a introduce o serie de elemente suplimentare în dezbaterea privind procesele de restructurare locale și regionale din prezent, care au devenit un proces continuu și inevitabil ce însoțește viața noastră economică și socială.

7.

Principalele fenomene care stau la baza procesului de restructurare, pe care autoritățile locale, regionale și naționale trebuie să le gestioneze și, dacă este posibil, chiar să le prevadă și să le anticipeze sunt:

extinderea globalizării;

securitatea și lupta împotriva terorismului;

energia și schimbările climatice;

deschiderea mondială a economiilor naționale către comerțul internațional;

dezvoltarea pieței interne a UE;

introducerea noilor tehnologii inovatoare;

norme mai stricte de protecție a mediului,

creșterea importanței serviciilor de interes general;

modificări în cererea consumatorilor.

8.

Restructurarea poate fi realizată la niveluri diferite și în domenii diferite, precum:

la nivel intersectorial;

la nivel sectorial;

la nivel de întreprindere.

9.

Indiferent de abordarea adoptată pentru o anumită ramură sau sector economic, procesele de restructurare au loc în principal la nivel local, deoarece autoritățile locale și regionale sunt cel mai puternic afectate de aceste procese.

10.

Având în vedere ritmul evenimentelor care determină restructurarea, aceste procese constau foarte des în acțiuni bruște și rapide, deoarece întreprinderile trebuie să se adapteze rapid la cerințele economiei globalizate și la piața de consum în schimbare.

11.

Dat fiind că economia este tot mai globalizată, crizele sau deficitele conjuncturale ale competitivității întreprinderilor sau sectoarelor economice devin importante. Astfel de crize sunt impredictibile și, măcinând constant țesutul economic al regiunilor, pot să le afecteze grav.

12.

Din același motiv, asistăm tot mai des la apariția fenomenelor de relocare, respectiv transferul brusc al unei activități economice dintr-o regiune în alta. Aceste decizii neprevăzute se bazează pe criterii strategice, financiare și pe alte criterii, precum costul factorilor de producție, și sunt uneori încurajate de stimulente și politici regionale de atragere a investițiilor.

13.

În ciuda instrumentelor juridice solide și a personalului profesionist din multe țări, acest tip de restructurare ad-hoc nu generează rezultate satisfăcătoare. Aceste procese nu pot să împiedice schimbări negative profunde, sociale și regionale, și conduc la favorizarea măsurilor pe termen scurt în detrimentul unor soluții mai stabile și permanente. Asemenea acțiuni au adesea ca rezultat probleme sociale și regionale grave. Relocarea aduce întreprinderilor avantaje care au deseori consecințe grave pentru regiunile lăsate în urmă.

14.

Provocarea o reprezintă nu frânarea restructurării inevitabile, ci întâmpinarea acesteia, însă într-o formă în care, în măsura posibilului, regiunile, autoritățile locale și cei vizați de restructurări să fie compensați și să poată chiar să aprecieze favorabil șansele oferite pe termen lung.

15.

Acest lucru se datorează în parte diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare economică, de pătrundere a noilor tehnologii și de capacitate de inovare din statele UE-27. În multe cazuri, au fost obținute efectele economice dorite, dar au existat și consecințe sociale negative generate în principal de faptul că restructurările s-au realizat în perioade scurte de timp.

16.

Dacă se pleacă de la premisa că procesele de restructurare sunt continue, este necesară analizarea acelor procese din țările UE-15, pentru a anticipa schimbările și a identifica din timp dificultățile iminente, eliminând în parte sau măcar atenuând efectele negative ale restructurării.

17.

Succesul unui proces de restructurare și, în special, anticiparea problemelor. depind în mare măsură de dialogul dintre întreprinderi, sectorul terțiar, salariați și organizațiile acestora (de exemplu sindicate), autorități locale și regionale, instituții de învățământ superior și institute de cercetare, dar și instituții administrative cum sunt agențiile de dezvoltare regională. Calitatea acestui dialog este adesea decisivă pentru eficiența și succesul procesului de restructurare.

18.

Autorităților locale și regionale le revine un rol important în cadrul acestui proces. În cazul în care se anunță o restructurare, se pot distinge trei tipuri de intervenție a acestora:

consolidarea și, dacă este cazul, diversificarea structurii economice și sociale locale, precum și a infrastructurii;

întreprinderea unor acțiuni pentru a păstra în zonă angajatorii inportanți și a consolida IMM-urile ca sursă de locuri de muncă;

creșterea atractivității economice a regiunilor, orașelor sau localităților.

Aceste acțiuni, precum și procesul de restructurare necesită date statistice și o bază informațională corespunzătoare, precum și o strategie specifică pentru colectarea informațiilor și transmiterea acestora tuturor părților implicate în procesul de restructurare.

19.

Politica în domeniul informațiilor ar trebui să acorde o atenție deosebită întreprinderilor mici și mijlocii care, dat fiind caracterul lor specific, întâmpină dificultăți la accesarea informațiilor pe baza cărora ar putea anticipa schimbările pieței.

20.

Sectorul IMM-urilor merită o protecție specială atât în cursul procesului de restructurare, cât și în perioada anticipată de schimbare. Intervenția este foarte necesară în aceste etape, pentru a consolida și a dezvolta capacitățile manageriale, organizaționale și strategice și abilitățile care pot susține dezvoltarea IMM-urilor, ieșind din tiparul original, în mod tradițional bazat pe familie și introducând un model de control și management pe măsura concurenței globale. Exemplele analizate arată că strategia de subcontractare s-a dovedit a fi metoda cea mai eficientă, dar numai în acele cazuri în care s-au putut depăși relațiile standard de piață și în care s-a stabilit o colaborare bazată pe parteneriate între întreprinderi sau între societățile din cadrul unei rețele, în special la nivel regional.

Concluzii

21.

Procesele de restructurare analizate arată că acest proces nu funcționează conform unui model unitar, ci depinde în mare parte de următorii factori: nivelul autorității locale (regiune, oraș, localitate), sectorul economic vizat, caracterul zonei respective, atât ca situare (zone periferice) și destinație a terenului (agricultură, industrie ușoară, industrie grea), cât și ca nivel de dezvoltare economică a țării în care se află zona supusă restructurării.

22.

În același timp, procesul actual de restructurare ar trebui să deschidă calea procesului de modernizare pentru crearea unei economii orientate spre viitor și bazate pe cunoaștere și inovație. Acest obiectiv nu poate fi însă îndeplinit fără investiții susținute în resurse umane, și anume în ridicarea nivelului de educație și pregătire profesională. Pentru aceasta este nevoie de investiții orientate și eficiente pe piața regională sau locală a forței de muncă, cu ajutorul cărora pot fi anticipate provocările pe care le reprezintă restructurările economice și sociale rapide.

23.

Extinderea și creșterea investițiilor în domeniul resurselor umane și adaptarea educației și formării profesionale la noile cerințe rezultate în urma restructurării creează costuri suplimentare; sunt necesare instrumente adecvate pentru a garanta că acestea sunt suportate în comun de întreprinderi, de autoritățile publice și de părțile interesate. Este necesară promovarea în special a unor strategii globale de formare prin care se asigură că lucrătorii dispun de calificările necesare într-o economie bazată pe cunoștințe și inovație. Schimbul de experiență și o colaborare bazată pe parteneriate între regiuni și orașe în domeniul educației și formării profesionale sunt indispensabile pentru succesul proceselor de restructurare.

24.

Așa cum demonstrează exemplele de mai sus, măsurile legate de investiții în domeniul resurselor umane au o importanță hotărâtoare în contextul restructurărilor și revitalizării zonelor rurale. Aceste măsuri reprezintă sarcina de bază a organismelor implicate în procesele de restructurare la nivel local. Chestiuni precum promovarea mobilității profesionale și economice și asigurarea echilibrului între cerere și ofertă pe piața locală a muncii au impact decisiv asupra succesului restructurărilor. Mobilitatea persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a celor confruntate cu șomajul, în special în cazul forței de muncă slab calificate, ar trebui încurajată prin servicii individualizate de căutare a unui loc de muncă, calificare la locul de muncă și cursuri de instruire cu ajutorul cărora persoanele în căutarea unui loc de muncă și persoanele amenințate de șomaj pot să-și însușească acele calificări pentru care există cerere pe piața muncii. Acest lucru este important în special pentru tineri, deoarece pentru aceștia încadrarea în muncă este extrem de dificilă.

25.

Activitățile bazate pe principiile Programului european pentru tineret, care prevede orientarea profesională, asistență la dobândirea unor calificări suplimentare, precum și accesul la formarea corespunzătoare, pot facilita tranziția de la faza de școlarizare la cea de încadrare în muncă în zonele afectate de restructurări.

26.

Astfel de măsuri ar trebui să contribuie la combaterea efectelor negative în zonele urbane și rurale, care includ, de exemplu, depopularea mediului rural. Acest fenomen este periculos deoarece poate duce nu numai la incapacitatea populației rurale de a mai funcționa ca o comunitate, ceea ce determină pierderea valorilor culturale, a tradițiilor și a caracterului local, ci și la riscul pierderii echilibrului hidrogeologic. Mijlocul cel mai eficient de stopare a acestor procese este de a întreprinde acțiunile finanțate de Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Cu ajutorul unei abordări integrate a restructurărilor din zona rurală poate fi asigurat (sau ar trebui asigurat) nivelul minim de acces la serviciile de interes economic general, pentru a atrage întreprinderile și lucrătorii calificați și pentru a limita depopularea. Este, de asemenea, imperativ ca fondurile provenite de la FEDR, FSE și FEADR să fie folosite pentru măsuri novatoare și nu pentru sprijinirea acțiunilor cu efecte conservatoare.

27.

Un instrument important în rezolvarea problemelor imediate care pot fi cauzate de restructurări este Fondul European de Adaptare la Globalizare, care oferă asistență pe termen scurt regiunilor afectate de relocarea activităților economice, ca urmare a globalizării. Comitetul Regiunilor a salutat crearea acestui instrument și a recomandat creșterea volumului său la 1 000 de milioane EUR/an. Comitetul Regiunilor așteaptă primul său raport anual privind rezultatele obținute de Fondul European de Adaptare la Globalizare în 2007 (raport care urmează să fie publicat în 2008) pentru a analiza în detaliu dacă criteriile de intervenție stabilite la articolul 2 din Regulamentul 1927/2006 CE creează sau nu posibilitatea unei execuții bugetare adecvate a fondului și își oferă contribuția la orice viitoare dezbatere privind o posiiblă revizuire a acestor criterii.

28.

În urma restructurărilor, tot mai multe zone devin din ce în ce mai dependente de industria turismului. În acest caz, abordarea integrată pentru valorizarea resurselor naturale și a patrimoniului cultural trebuie să se concentreze asupra calității, în prim-plan aflându-se satisfacerea cerințelor clienților. Esențiale pentru obținerea succesului sunt atât dezvoltarea comunicațiilor prin conectarea zonelor afectate de restructurare la principalele rețele naționale și europene, precum și folosirea noilor tehnologii, inclusiv a conexiunilor în bandă largă la Internet pentru ca acestea să poată comunica, cât și măsurile adecvate privind educația și formarea.

29.

Bogăția culturală și resursele naturale ar trebui să fie principalele elemente utilizate în cadrul acestor procese. Acestea constituie uneori principalul atu al zonelor afectate de restructurări, în special al zonelor periferice sau cu densitate scăzută a populației. Datorită acestora, turismul se dinamizează și poate deveni o forță motrice a dezvoltării locale.

30.

Aproximativ 60 % din populația UE trăiește în zone urbane cu peste 50 000 de locuitori. O mare parte din locurile de muncă, întreprinderi, instituții de învățământ superior și alte instituții sociale și economice se află în orașe și în zone urbane. Acestea oferă numeroase șanse, dar ascund și multe pericole. Prin restructurările din orașele europene se urmărește, pe lângă luarea de măsuri strict economice, și revitalizarea generală a zonelor urbane.

31.

Așa cum demonstrează exemplele de mai sus, efectele așteptate de locuitori și de autoritățile municipale și acceptate de UE pot fi obținute doar prin strategii polivalente pentru rezolvarea problemelor economice, sociale și de amenajare teritorială. Chiar dacă în zonele urbane este mai ușor să se găsească parteneri pentru procesul de restructurare, acesta nu poate avea un rezultat pozitiv decât dacă există un parteneriat între sectorul public, sectorul privat și sectorul terțiar și dacă se utilizează o varietate de surse de finanțare.

32.

Orașele care și-au asigurat o poziție dominantă în zonele lor datorită, de exemplu, dimensiunii sau trecutului lor istoric, au adoptat în cadrul restructurării strategii de înnoire ca forță motrice pentru regiune. Datorită poziției lor, acestea pot sprijini în prezent procesul de restructurare în întreaga regiune atât prin parteneriate directe, cât și prin intermediul instituțiilor situate în orașele respective.

33.

Pe baza măsurilor de creștere a competitivității și de promovare a spiritului întreprinzător, a inovațiilor și a dezvoltării serviciilor s-a reușit menținerea și atragerea în orașe a forței de muncă cu înaltă calificare. Acest lucru a dus la creșterea semnificativă a calității și a ofertei de servicii pentru populația locală. Prin amenajarea, conceperea și întreținerea corespunzătoare a spațiilor urbane a fost posibilă reducerea infracționalității în orașe, iar străzile, parcurile și locurile de joacă au devenit mai atractive. Pentru succesul restructurărilor este absolut indispensabilă crearea unui mediu urban de calitate, atrăgător pentru muncă, locuire și investiții.

34.

Practica a arătat că acele orașe care au adoptat o strategie de formare de grupuri specifice (clusters) și-au îmbunătățit substanțial competitivitatea. Relațiile dintre zonele urbane și cele rurale ar trebui menținute la un nivel corespunzător, asigurându-se condiții de dezvoltare care să țină seama de necesitatea egalității de șanse și să reducă diferențele dintre zonele urbane și cele rurale.

35.

Rețelele care grupează regiunile afectate de restructurări de aceeași natură (de exemplu, rețelele regiunilor periferice și ale regiunilor miniere) ar trebui să monitorizeze în mod diferențiat procesele de restructurare la nivel regional și local.

36.

Este de asemenea important ca întreprinderile, partenerii implicați în restructurare să beneficieze de un mai bun acces la sursele de finanțare. Pe lângă subvenții și mijloace financiare din fonduri UE corespunzătoare, acestea ar trebui să cuprindă și instrumente precum garanții bancare, garanții comune, împrumuturi și microcredite. În acest context, Banca Europeană pentru Investiții și Fondul European de Investiții pot juca un rol important.

37.

Nu există un model unic de restructurare care să garanteze succesul sigur. În ciuda diversității proceselor de restructurare, se pot identifica anumite elemente caracteristice pentru un proces de restructurare de succes:

monitorizarea permanentă a procesului economic. pentru a anticipa restructurările într-un stadiu cât mai timpuriu;

anticiparea nu se poate limita doar la previziuni, ci trebuie, de asemenea, să construiască scenarii credibile pentru realizarea acestora;

existența unui dialog organizat cu societatea civilă și cetățenii, ca de exemplu schimbul de informații între participanții la procesul de restructurare;

existența unei structuri care reunește instituțiile academice, institutele științifice și de cercetare, industria și autoritățile administrative de la toate nivelurile;

existența unor structuri ușor accesibile de educație și formare la nivel înalt;

evaluarea periodică și publică a calității, eficienței și rezultatelor acțiunilor întreprinse;

o paletă diversificată de resurse financiare pentru procesele de restructurare, disponibilă tuturor părților implicate, ceea ce conduce la acțiuni mai eficiente;

capacitatea unei regiuni sau a unui oraș de a pune în aplicare o politică teritorială, care să permită în continuare agenților economici să producă bunuri, să furnizeze servicii și să asigure distribuția acestora;

conștientizarea de către comunitatea locală a necesității schimbării permanente, exprimată în identitatea regională și locală. Astfel se asigură o abordare integrată a unei dezvoltări durabile din punct de vedere economic, social și ecologic, care este, de asemenea, un factor suplimentar de atragere a noilor investiții;

o atitudine deosebit de proactivă a autorităților regionale și locale, bazată pe capacitatea de conducere și pe disponibilitatea instrumentelor în materie de concurență și finanțare;

un proiect creat pe plan local și adaptat situației locale, care să combine diverse aspecte, de la caz la caz: dezvoltare economică, educație, integrare socială, cultură, urbanism etc.

Recomandările Comitetului Regiunilor

38.

Este important ca procesul de restructurare din orașe și regiuni să fie recunoscut de Comisia Europeană ca un fenomen care însoțește permanent viața noastră socială și economică.

39.

Comitetul solicită autorităților regionale și locale să elaboreze adevărate planuri de perspectivă în zonele lor, care să cuprindă monitorizarea și sprijinirea economiei existente și integrarea în cadrul strategiilor regionale și locale a inițiativelor în acest domeniu, pe baza unor vaste proiecte comune de tip orașe-regiuni.

40.

În legătură cu acest subiect, Comitetul Regiunilor recomandă ca monitorizarea permanentă a acestor procese în întreaga Uniune Europeană să acopere întreprinderile, partenerii sociali și populația respectivelor comunități regionale și locale pe regiune sau pe sector. Acest sistem ar trebui să permită analiza schimbărilor socioeconomice la nivel național, regional și local, ținând seama de zonele rurale, periferice și montane, și studierea tendințelor economice de pe piața muncii.

41.

Comitetul recomandă publicarea bunelor practici în materie de restructurare, astfel încât acestea să folosească și altor regiuni și orașe din UE. Bunele practici publicate ar trebui grupate pe categorii de regiuni care prezintă caracteristici asemănătoare din perspectiva restructurării (regiuni agricole, regiuni periferice, regiuni cu industrie ușoară sau grea, regiuni miniere sau regiuni cu industrie textilă, regiuni urbane).

42.

Uniunea Europeană și statele membre dispun de instrumente financiare cu care ar trebui să stimuleze crearea de parteneriate la nivel local și regional între autoritățile administrative, agenții economici și partenerii sociali, promovând astfel colaborarea pentru dezvoltarea locală în contextul globalizării. Acest demers va facilita considerabil anticiparea proceselor de restructurare.

43.

Comitetul Regiunilor solicită Comisiei Europene și statelor membre să acorde o atenție deosebită flexibilității mecanismelor de finanțare ale UE, în special FSE, în scopul de a se asigura că există fondurile necesare pentru a reacționa rapid în cazul apariției bruște a unor situații neprevăzute. În astfel de cazuri, se resimte imediat necesitatea de a finanța incubatoarele de întreprinderi, activitățile de recrutare de personal, acordarea de asistență și îndrumare întreprinderilor noi sau formarea specifică. Persoanele care și-au pierdut locul de muncă din cauza restructurărilor au mai multe șanse de a-și găsi un nou post în primele trei luni; șansele lor scad considerabil după această perioadă. Mecanismele de aplicare a diverselor instrumente comunitare ar trebui să ia în considerare necesitatea unei reacțiii rapide. Măsurile de reacție rapidă în fața situațiilor precare la care pot duce restructurările ar trebui să includă, de asemenea, o asistență imediată care să răspundă necesităților sociale ale persoanelor afectate (locuințe, asistență medicală, consiliere etc.). Persoanele afectate de restructurare au nevoie de asistență socială pentru a se adapta la aceasta și pentru a putea începe noi activități.

44.

Recomandă să se profite de poziția frontalieră a regiunilor și orașelor în procesul de restructurare și îndeamnă la eliminarea obstacolelor procedurale care stau în calea mobilității forței de muncă și a capitalului și îngreunează restructurarea.

45.

Recomandă Comisiei Europene să prezinte, în cadrul posibilităților oferite de Fondurile Structurale ale UE, o abordare integrată pentru sprijinul financiar al proceselor de restructurare din fonduri comunitare, care să permită nu numai rezolvarea problemelor economice, ci și a dificultăților sociale, simultan cu punerea în aplicare a politicilor comunitare.

46.

Invită statele membre să elimine obstacolele juridice și orice alte dificultăți care îngreunează crearea parteneriatelor public-privat (PPP), deoarece acestea pot sprijini activ și eficient procesele de restructurare.

47.

Invită Comisia Europeană și alte instituții care sprijină financiar procesele de restructurare să supravegheze îndeaproape eficiența fondurilor utilizate, în special în ceea ce privește așa-numitele „proiecte soft” finanțate din Fondul Social European (FSE).

48.

Invită Uniunea Europeană ca, în cadrul politicilor comunitare actuale și la elaborarea noilor politici, să țină seama de aspectele legate de procesele de restructurare, de la faza de anticipare și până la încheierea acestora.

49.

Îndeamnă statele membre să prevadă stimulente fiscale (instrumente politico-fiscale) în favoarea celor implicați în procesul de restructurare, în special în zonele periferice, în care există pericolul pierderii patrimoniului cultural sau a identității locale sau regionale sau în domeniile în care IMM-urile întâmpină dificultăți deosebite în acest sens.

50.

Comitetul Regiunilor speră să fie consultat de Comisie în 2007-2008, atunci când vor trebui revizuite orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, care vor expira în octombrie 2009.

51.

În special, recomandă statelor membre și tuturor celor implicați în procesul de restructurare să acorde o atenție deosebită păstrării tradiției și culturii locale, deoarece acestea pot juca un rol important în contextul unor schimbări structurale prezente sau viitoare.

52.

Recomandă ca noua inițiativă a Comisiei Europene „Regiuni pentru schimbarea economică” și rețelele de orașe și regiuni create în cadrul acestei inițiative și cofinanțate de Fondul European pentru Dezvoltare Regională să fie folosite în scopul anticipării proceselor de restructurare și al difuzării bunelor practici privind adaptarea regiunilor și orașelor la schimbările legate de globalizare.

53.

Comitetul recomandă Comisiei să fie deosebit de vigilentă în ceea ce privește aplicarea stimulentelor regionale în cadrul operațiunilor de relocare.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


ANEXA I

Scurtă prezentare a exemplelor de restructurare din orașe și regiuni

Ceea ce inițial părea a fi o criză trecătoare de adaptare în anii '70-'80 s-a dovedit a fi o problemă recurentă a vieții economico-sociale a Europei moderne. Aceasta a luat forma unei adaptări permanente a întreprinderilor și a mediului lor la cerințele în schimbare ale pieței, cu alte cuvinte a apărut un proces permanent de restructurare. În sensul avizului elaborat la solicitarea Comisiei Europene privind procesele de restructurare în regiunile și orașele Uniunii Europene, au fost analizate informațiile privind derularea acestor procese care au fost comunicate Comitetului, împreună cu alte date care se regăseau într-o serie de documente. Concluziile și recomandările au fost incluse în aviz.

Scoția (Regatul Unit) — un exemplu de concurență puternică pe piața mondială

În perioada 2002-2006, numărul angajaților din industrie a scăzut de la 276 000 la 227 000, iar producția totală destinată exportului a scăzut cu 36 %. Majoritatea întreprinderilor și-au mutat producția în noile state membre ale UE sau în India și China. Cadrul actual de dezvoltare economică în Scoția (Framework for Economic Development in Scotland — FEDS) își propune să asigure productivitatea și competitivitatea pe piața mondială. Programul PACE (Partnership Action for Continued Employment — Acțiunea de parteneriat pentru ocuparea continuă a forței de muncă) instituit de autoritățile scoțiene a făcut posibilă o inițiativă prin intermediul căreia fiecare entitate din sectorul public și privat poate combate activ disponibilizările în masă. Restructurarea a afectat considerabil piața forței de muncă din Scoția, mai ales în sectorul industrial. Cu toate acestea, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în sectorul serviciilor și în sectorul de afaceri a permis Scoției să aibă una din cele mai ridicate rate de ocupare a forței de muncă din Uniunea Europeană, iar rata șomajului s-a situat la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. În plus, economia scoțiană profită de avantajele procesului de globalizare. Băncile scoțiene și-au extins activitatea în străinătate, ceea ce le-a consolidat poziția printre concurenți.

Țara Bascilor (Spania) — restructurarea unei regiuni și a orașelor sale

Industria locală, organizată în jurul construcțiilor navale, industriei siderurgice și industriei grele, a intrat în declin în anii '80. Guvernul basc, patronatul și sindicatele au hotărât restructurarea și modernizarea sectoarelor industriale. Au rezultat nouă grupuri economice (clusters), care împreună reprezentau 45 % din PIB-ul Țării Bascilor. Acestea au rămas până în prezent forța motrice a economiei. La 20 de ani de la demararea acestui proces, PIB-ul Țării Bascilor se situează pe locul al treilea în Europa, după regiuni din țări precum Luxemburg și Irlanda. Rata șomajului, care era de 25 % în 1990, se situează astăzi la 4,5 %. O mare parte a capitalului este investit în inovare, 66 % din acesta provenind din fonduri private (media în Spania este de 48 %, iar la nivelul UE este de 54 %). Procesul de restructurare s-a derulat în paralel cu revigorarea orașelor din regiune, inclusiv a capitalei, Bilbao. Cultura și identitatea locală au jucat un rol important în acest proces, deoarece au contribuit la obținerea unei largi adeziuni populare la acest proces.

Creta (Grecia) — de la agricultură la servicii turistice

Restructurarea din Creta, finanțată din fonduri naționale și comunitare, se sprijină pe colaborarea dintre întreprinderi și institutele de cercetare (Universitatea din Creta, Centrul de cercetare Heraklion). Scopul acestui demers a fost asigurarea tranziției populației de la activitățile agricole la domeniul prestărilor de servicii. Acest obiectiv a fost doar parțial atins, principalul motiv fiind structura verticală, „de sus în jos” a acțiunii.Acest fapt a dus la consolidarea și mai mult a centrelor deja puternice, marginalizând astfel zonele periferice din interiorul insulei, ceea ce a sporit decalajul dintre subregiuni și nu a contribuit deloc la creșterea competitivității.

Tavira (Portugalia)

Restructurarea s-a bazat pe pe revitalizare, conducând la dezvoltarea serviciilor turistice și la creșterea investițiilor din acest sector, care au ajutat la finanțarea conservării patrimoniului istoric și arhitectural al regiunii, care, la rândul său, a condus la creșterea numărului de turiști și de investiții private. Acest proces a fost finanțat din fondurile programelor PITER, URBCOM, INTERREG și ProAlgarve.

Landurile austriece

Procesul de restructurare se concentrează pe trecerea de la o economie monosectorială la o structură industrială diversificată, bazată pe proiecte de cercetare și dezvoltare, precum și pe trecerea la sectorul turismului și la servicii legate de sectorul afacerilor. Acest proces va fi sprijinit intens prin îmbunătățirea permanentă a ofertelor de formare și educare profesională.

Porto (Portugalia)

Procesul de restructurare a demarat recent, în urma relocării unui număr de instituții administrative și economice din acest oraș în capitală, precum și în urma scăderii ratei natalității și a declinului comerțului tradițional cu amănuntul în favoarea hipermarketurilor. Scopul procesului de restructurare este revitalizarea centrului orașului, dezvoltarea serviciilor culturale și dinamizarea ofertei imobiliare. În 2004, a fost lansată inițiativa PortoVivo, care are ca obiectiv atragerea investițiilor private în oraș. Acest proiect vast de restructurare și revitalizare a fost conceput pentru o perioadă de 20 de ani. În această perioadă, este prevăzută renovarea a peste 5 000 de clădiri, ceea ce va contribui la salvarea patrimoniului istoric și cultural valoros și la dezvoltarea sectorului serviciilor, creându-se astfel noi locuri de muncă.

Liberec (Republica Cehă)

Procesul de restructurare generat de schimbarea regimului politic își propune să aducă economia la standardele UE. Fondurile necesare acestui proces provin în mare parte de la bugetul de stat și de la bugetul regional, dar și din fonduri comunitare. Restructurarea sprijină sectorul IMM-urilor și crearea de parteneriate public-private. Principalele probleme sunt îndatorarea și situația finanțelor publice.

Wrocław (Polonia)

Ultimii 17 ani au adus schimbări atât în viața economică, cât și în aspectul exterior al orașului. Revitalizarea centrului orașului și a altor cartiere ale acestuia a atras mulți investitori privați. S-au deschis noi hoteluri și restaurante. Datorită politicii deschise a autorităților municipale, colaborării cu orașele partenere, autoritățile regionale și guvernul de la centru, precum și datorită cooperării între oraș și comunitățile învecinate, în jurul orașului Wrocław au apărut o serie de noi sectoare de activitate. A fost înființat parcul tehnologic Wrocław, iar centrele industriale și de învățământ din oraș au lansat numeroase inițiative în domeniul cercetării și dezvoltării. În această perioadă, rata șomajului a scăzut de la 18 % la 6 %. Un neajuns este creșterea prețurilor în oraș, de exemplu în domeniul imobiliar unde acestea au crescut cu 400 %.


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/38


Avizul Comitetului Regiunilor privind pachetul „O mai bună legiferare 2005 și 2006”

(2007/C 305/08)

COMITETUL REGIUNILOR

estimează că este imperativă intensificarea, printr-un real parteneriat, a activității Uniunii Europene, a statelor membre și a autorităților regionale și locale, pentru a o face mai eficientă în fața provocărilor economice, sociale, democratice și de mediu cu care se confruntă Europa, respectând totodată competențele diferitelor niveluri de autoritate;

consideră că îmbunătățirea cadrului de reglementare, simplificarea acquis-ului comunitar, aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și aplicarea susținută a metodelor de consultare și de evaluare de impact reprezintă o prioritate în vederea promovării unei adevărate guvernanțe la mai multe niveluri în Uniunea Europeană;

regretă numărul mic de menționări ale dimensiunii locale și regionale din pachetul „O mai bună legiferare”, deși Cartea albă privind guvernanța europeană, adoptată în 2001, sublinia necesitatea dezvoltării unui mai bun parteneriat între diferitele niveluri de autoritate, știut fiind faptul că, în mare măsură, autoritățile locale și regionale sunt cele care pun în aplicare — sau transpun, în funcție de competențe — legislația comunitară;

ar dori ca acordul instituțional din cadrul Conferinței Interguvernamentale actuale să mențină dispozițiile prevăzute în Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa care privesc autoritățile locale și regionale și Comitetul Regiunilor, în special cele referitoare la definiția, punerea în aplicare și monitorizarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

se declară în favoarea instituirii cât mai rapide de către Comisie și parlamentele naționale și regionale a unui mecanism de monitorizare a principiului subsidiarității, care să permită supunerea propunerilor legislative ale UE unui examen minuțios, într-un stadiu foarte timpuriu al procesului legislativ;

pledând în favoarea consolidării angajării Comitetului Regiunilor în evaluarea impactului teritorial al principalelor politici comunitare, propune să își pună expertiza la dispoziția Comisiei Europene, pentru a contribui la analizele de impact privind orice nouă propunere legislativă cu puternic impact teritorial;

ar dori ca inițiativa „O mai bună legiferare” să fie însoțită de măsuri de informare și de comunicare adecvate, adresate celor care răspund de punerea în aplicare a legislației comunitare — autorități locale și regionale în marea majoritate a cazurilor — și beneficiarilor legislației comunitare, în special cetățenii europeni.

Texte de referință

Raportul „O mai bună legiferare 2005”

COM(2006) 289 final; SEC(2006) 289

Analiza strategică a programului de ameliorare a cadrului de reglementare în Uniunea Europeană

COM(2006) 689 final

Document de lucru al Comisiei: Primul raport privind punerea în aplicare a strategiei de simplificare a cadrului de reglementare

COM(2006) 690 final

Document de lucru al Comisiei: Determinarea costurilor administrative și reducerea poverii administrative în Uniunea Europeană

COM(2006) 691 final

Program de acțiune pentru reducerea poverii administrative în Uniunea Europeană

COM(2007) 23 final; SEC(2007) 84; SEC(2007) 85

Raportul „O mai bună legiferare 2006”

COM(2007) 286 final; SEC(2007) 737

Raportor

:

Dl VAN DEN BRANDE, membru al Parlamentului flamand (BE/PPE)

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

Recomandări generale

1.

estimează că este imperativă intensificarea, printr-un real parteneriat, a activității Uniunii Europene, a statelor membre și a autorităților regionale și locale, pentru a o face mai eficientă în fața provocărilor economice, sociale, democratice și de mediu cu care se confruntă Europa, respectând totodată competențele diferitelor niveluri de autoritate;

2.

consideră că îmbunătățirea cadrului de reglementare, simplificarea acquis-ului comunitar, aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și aplicarea susținută a metodelor de consultare și de evaluare de impact reprezintă o prioritate în vederea promovării unei adevărate guvernanțe la mai multe niveluri în Uniunea Europeană;

3.

subliniază, în contextul efortului de codificare și de reformare a propunerilor legislative întreprins de Comisie, că „o mai bună legiferare” nu trebuie să însemne exclusiv „mai puțină legiferare”, orice retragere a unei propuneri legislative de către Comisie trebuind să fie justificată printr-o evaluare a valorii adăugate europene efective a acesteia; în consecință, invită Comisia Europeană să-și exercite la întreaga capacitate rolul de forță motrice a procesului de integrare europeană și reamintește că o viziune politică pe termen lung, coerentă, transpusă într-o acțiune politică concretă, este o condiție prealabilă necesară pentru „o mai bună legiferare”;

4.

susține Comisia Europeană în eforturile pe care le întreprinde pentru „o mai bună legiferare”, retrăgând, de fiecare dată când s-a dovedit relevant pentru respectarea principiului subsidiarității, propuneri legislative în curs și invită Comisia Europeană să continue în această direcție;

5.

regretă numărul mic de menționări ale dimensiunii locale și regionale din pachetul „O mai bună legiferare”, deși Cartea albă privind guvernanța europeană, adoptată în 2001, sublinia necesitatea dezvoltării unui mai bun parteneriat între diferitele niveluri de autoritate, știut fiind faptul că, în mare măsură, autoritățile locale și regionale sunt cele care pun în aplicare — sau transpun, în funcție de competențe — legislația comunitară și, în consecință, ar trebui să fie mai intens implicate în întreaga inițiativă „O mai bună legiferare”, în special prin participarea Comitetului la diferite grupuri de cooperare interinstituțională;

6.

ar dori ca autoritățile locale, parlamentele regionale și adunările regionale, în conformitate cu competențele care le sunt acordate, să fie implicate în elaborarea și finalizarea legislației comunitare, în vederea consolidării legitimității democratice a procesului decizional;

7.

susține prioritatea enunțată în programul de activitate pe 2007 al Comisiei Europene, care urmărește îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru a servi, printre altele, obiectivelor Strategiei Lisabona privind competitivitatea, creșterea economică, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă și pentru a promova, prin aceasta, o mai bună calitate a vieții pentru cetățenii europeni;

8.

salută raportul „O mai bună legiferare 2006”, care ia în considerare așteptările sale legate de consultarea și implicarea sa în faza prelegislativă, în special în ceea ce privește respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cadrul studiilor de impact, insistă totuși asupra necesității viitoare de a consolida eforturile de coordonare a diferitelor niveluri de autoritate, comunicarea privind procesul decizional comunitar și sfera intervenției legislative comunitare și privind efectele financiare și administrative ale acesteia din urmă asupra autorităților locale și regionale;

Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității

9.

își reafirmă atașamentul față de dimensiunea constituțională a principiilor subsidiarității și proporționalității și subliniază că, pentru autoritățile regionale și locale, ca și pentru Comitetul Regiunilor, este important să se asigure, în absența Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa și cât mai curând posibil, punerea în aplicare a protocoalelor sau a conținutului acestora în ceea ce privește rolul parlamentelor naționale în UE și aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

10.

ar dori ca acordul instituțional din cadrul Conferinței Interguvernamentale actuale să mențină dispozițiile Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa care privesc autoritățile locale și regionale și Comitetul Regiunilor, în special cele referitoare la definiția, punerea în aplicare și monitorizarea celor două principii;

11.

subliniază că, în forma actuală a tratatului, principiile subsidiarității și proporționalității sunt pârghiile unei guvernanțe la mai multe niveluri, implicând astfel o responsabilitate comună în aplicarea acestor principii, care necesită instaurarea unei veritabile culturi a subsidiarității în cadrul Uniunii Europene;

12.

salută Declarația de la Berlin din 25 martie 2007 de celebrare a celei de-a 50-a aniversări a semnării Tratatelor de la Roma, care subliniază necesitatea repartizării sarcinilor între Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale ale acestora, recunoscând astfel guvernanța la mai multe niveluri;

13.

invită celelalte instituții europene să ia în considerare cu regularitate și în mod sistematic dimensiunea locală și regională a principiilor subsidiarității și proporționalității, în toate stadiile procesului legislativ;

14.

dorește, în acest scop, să își pună la dispoziție cunoștințele și experiența, în special prin rețeaua de monitorizare a subsidiarității în conformitate cu concluziile și evaluările celor două teste-pilot care au fost efectuate până în prezent;

15.

invită insistent parlamentele regionale să înființeze comisii parlamentare însărcinate cu controlul aplicării principiului subsidiarității, comisii care, în consecință, vor reprezenta interlocutori privilegiați pentru rețeaua sus-menționată;

16.

salută inițiativa Comisiei Europene de a comunica orice nouă propunere legislativă și orice document de consultare direct parlamentelor naționale și le îndeamnă pe acestea din urmă să-și împărtășească reacțiile, în scopul îmbunătățirii procesului de elaborare a politicilor, în special privind principiile subsidiarității și proporționalității și solicită ca această practică să fie extinsă în conformitate cu repartizarea competențelor la nivelul organelor legislative subnaționale din fiecare stat membru;

17.

pledează, în cazul statelor membre în care competențele sunt repartizate între nivelul național și cel regional, pentru încheierea unui acord intern cu caracter obligatoriu privind procedurile de urmat în cadrul mecanismului de alertă timpurie privind controlul respectării principiului subsidiarității;

18.

prin urmare, solicită Comisiei Europene să instituie un sistem informatizat care să permită autorităților locale și regionale să aibă acces la informații adecvate în toate stadiile procesului legislativ;

19.

se declară în favoarea instituirii cât mai rapide de către Comisie și parlamentele naționale și regionale a unui mecanism de monitorizare a principiului subsidiarității, care să permită supunerea propunerilor legislative ale UE unui examen minuțios, într-un stadiu foarte timpuriu al procesului legislativ; pentru a institui un astfel de mecanism și a profita de sinergiile existente, insistă asupra faptului că ar trebui concepute modalități de cooperare cu Comitetul, acesta fiind dispus să-și împărtășească experiența dobândită prin intermediul rețelei sale de monitorizare a subsidiarității;

Procesul de consultare și dialogul structurat

20.

subliniază importanța consultării sale în cadrul procesului legislativ, în calitate de reprezentant instituțional al autorităților locale și regionale ale Uniunii Europene și interlocutor instituțional al Comisiei Europene; orice intensificare a consultării face procesul decizional mai deschis, mai inclusiv, mai operațional și mai democratic, aducând luarea deciziei la nivelul cel mai apropiat de cetățenii europeni;

21.

reiterează angajamentele luate în cadrul protocolului de cooperare semnat în noiembrie 2005 cu Comisia Europeană, în care se prevede că „în cadrul principiului de bună guvernanță, Comitetul trebuie să joace din plin rolul de intermediar în dialogul cu asociațiile de colectivități teritoriale, Comisia urmând să vegheze la integrarea deplină a Comitetului în pregătirea politică a ședințelor comune” și salută participarea, începând din 2004, a nouă membri ai colegiului Comisiei Europene la un dialog structurat, precum și a celor aproape 80 de asociații europene și naționale reprezentând autorități locale și regionale;

22.

estimează că dialogul structurat cu asociațiile de colectivități teritoriale este un instrument care ar trebui utilizat în special în faza de pregătire a programului de activitate legislativă al Comisiei Europene;

23.

prezintă o serie de propuneri pentru continuarea discuției cu partenerii implicați în dialogul structurat, în vederea îmbunătățirii procedurilor utilizate și garantării îndeplinirii obiectivelor inițiale, precum și a rolului politic și instituțional al Comitetului Regiunilor:

organizarea, într-un moment oportun din an, a unei sesiuni de dialog structurat, pentru a permite asociațiilor de colectivități teritoriale și Comisiei să inițieze un dialog operațional privind prioritățile de lucru, înainte de adoptarea de către Comisie a programului său legislativ anual;

elaborarea programului anual al dialogului structurat și a ordinii de zi a ședințelor, în strânsă colaborare între Comitet și asociațiile europene și naționale de colectivități teritoriale;

dezvoltarea interfeței cu mass-media locale și regionale, în cooperare cu asociațiile de colectivități locale și regionale;

prevederea unei posibilități, pentru colectivitățile locale și regionale, de a prezenta comentarii în scris și de a propune subiecte de interes pentru acestea, în acord cu agenda politică a Uniunii Europene, precum și de a obține un răspuns;

punerea la dispoziție după fiecare ședință a procesului-verbal elaborat de serviciile competente ale Comisiei Europene;

punerea accentului pe monitorizarea constantă a dialogului structurat printr-o evaluare periodică, în strânsă cooperare cu Comitetul și cu asociațiile naționale și europene care reprezintă colectivitățile locale și regionale;

24.

în plus, ar dori să i se atribuie o răspundere mai mare în organizarea dialogului structurat, iar procesul să devină mai transparent;

25.

reiterează recomandările emise în avizul privind raportul anual „O mai bună legiferare 2004”, urmărind sistematizarea consultării autorităților locale și regionale într-un stadiu timpuriu al elaborării legislației europene, și consideră că este indispensabil să se asigure faptul că aceste consultări sunt eficiente și sunt luate în considerare;

Mai buna transpunere și aplicare a legislației și a politicilor UE la nivel local și regional

26.

reamintește că autoritățile locale și regionale depind în mare parte de transpunerea bună sau mai puțin bună a legislației comunitare la nivel național; insistă asupra importanței unei mai bune coordonări între nivelul național și colectivitățile locale și regionale;

27.

reiterează necesitatea punerii în practică a principiului parteneriatului, atât în faza de elaborare, cât și în faza de aplicare a legislației și politicilor comunitare;

28.

reamintește că lansarea și dezvoltarea ideii contractelor și convențiilor tripartite centrate pe obiective aparține Comisiei Europene, reiterează propunerea sa de revizuire a acestor instrumente și, pe baza experienței din faza experimentală inițiată de Comisia Europeană pentru convențiile tripartite, propune punerea în aplicare a pactelor teritoriale europene;

29.

subliniază că pactele teritoriale europene, ca și grupările europene de cooperare teritorială, ar permite creșterea coerenței teritoriale și a flexibilității politicilor cu puternic impact local, datorită unei colaborări structurate între diferitele niveluri de guvernanță, pentru a pune în aplicare obiective definite în comun între nivelurile local, regional, național și european, recurgerea la acest instrument având caracter voluntar;

30.

insistă asupra faptului că nu poate exista un parteneriat real fără o contribuție financiară a fiecăreia dintre părțile la acord; propune ca reflecțiile asupra problemelor privind finanțarea pactelor teritoriale europene să privească în special sinergiile posibile între, pe de-o parte, la nivel european, liniile bugetare existente în domeniile respective și Fondurile Structurale și, pe de altă parte, la nivel local, regional și național, liniile bugetare disponibile, și aceasta fără să se creeze un instrument financiar suplimentar al politicii regionale comunitare sau să se solicite mijloace financiare suplimentare în acest scop;

31.

consideră oportună intensificarea procesului consultativ între Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European și Comitetul Regiunilor în ceea ce privește definirea și punerea în aplicare a pactelor teritoriale europene;

32.

asigură Comisia Europeană de voința sa de a juca un rol proactiv, de stimulare a încheierii pactelor teritoriale europene, și de a fi un partener demn de încredere pentru toți actorii implicați;

33.

cu toate acestea, solicită, un sprijin mai mare din partea Comisiei Europene pentru inițiativele venite din partea autorităților locale și regionale; în plus, insistă asupra necesității de a acorda mai multă atenție proiectelor existente, care nu pot fi abandonate după faza-pilot;

Analiza de impact și evaluarea poverii administrative și financiare

34.

salută propunerea Comisiei Europene de creare a unui comitet de analiză de impact independent, plasat sub autoritatea președintelui, în vederea consolidării controlului, în conformitate cu recomandarea enunțată în avizul său privind pachetul „O mai bună legiferare 2004”;

35.

pledează în favoarea consolidării angajării Comitetului Regiunilor în evaluarea impactului teritorial al principalelor politici comunitare; insistă asupra rolului determinant pe care autoritățile regionale și locale, implicate în mod adecvat în elaborarea actelor legislative, îl pot juca în transpunerea și punerea în aplicare a acestora;

36.

susține căutarea unei metode comune pentru analiza de impact, precum și a unei metodologii comune pentru evaluarea costurilor administrative generate de legislația europeană; propune ca această metodologie să fie adaptată la nivel local și regional, pentru a putea evalua cât mai bine sarcinile financiare și administrative ale autorităților locale și regionale și ar dori să fie implicat deplin în cooperarea interinstituțională din acest domeniu;

37.

salută programul de acțiune al Comisiei Europene pentru reducerea poverii administrative în Uniunea Europeană, precum și obiectivul propus Consiliului European din 8 și 9 martie 2007 de a stabili la 25 % procentul de reducere a poverii administrative, care ar trebui atins împreună de Uniunea Europeană și statele membre în 2012; cu toate acestea, reamintește necesitatea de a lua în considerare dimensiunile locală și regională, precum și rolul autorităților locale si regionale în punerea în aplicare a acestui obiectiv;

38.

propune, în spiritul Acordului de cooperare din noiembrie 2005, să își pună expertiza la dispoziția Comisiei Europene, pentru a contribui la analizele de impact privind orice nouă propunere legislativă cu puternic impact teritorial;

39.

se angajează să organizeze, în acest sens, o experiență-pilot în cadrul Platformei de monitorizare a Strategiei Lisabona a Comitetului Regiunilor, pentru a contribui, pe de-o parte, la sistematizarea consultării autorităților locale și regionale privind legislația europeană în faza de elaborare și, pe de altă parte, la căutarea unei metode comune pentru analiza impactului respectivei legislații asupra autorităților locale și regionale; în acest sens, apreciază că este oportun și în concordanță cu angajamentul său pentru reușita obiectivelor Lisabona, să fie reprezentat la reuniunea Consiliului European de primăvară;

Simplificarea legislației comunitare, transparența și informarea

40.

reiterează cererea de înființare a unui capitol regional în planurile de acțiune naționale de simplificare a legislației;

41.

salută inițiativa Comisiei care urmărește promovarea transparenței și reamintește, în acest sens, că, dacă UE dorește cu adevărat să își mărească legitimitatea democratică, trebuie ca actorii locali și regionali să fie implicați mai intens în procesele sale legislative și decizionale; în consecință, regretă că, în această inițiativă, nu se face trimitere la dimensiunile locală și regională și invită Comisia să ia în considerare în mai mare măsură acest lucru;

42.

ar dori ca inițiativa „O mai bună legiferare” să fie însoțită de măsuri de informare și de comunicare adecvate, adresate factorilor care răspund de punerea în aplicare a legislației comunitare — autorități locale și regionale în marea majoritate a cazurilor — și beneficiarilor legislației comunitare, în special cetățenii europeni; legislația comunitară nu poate fi corect pusă în aplicare dacă nu este înțeleasă de actorii implicați; de aici rezultă că, în afară de un efort de implicare în procesul prelegislativ, este necesară și inițierea unui efort de informare și comunicare;

43.

în acest sens, atrage atenția Comisiei Europene asupra necesității asigurării traducerii în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene a tuturor propunerilor legislative adoptate de aceasta, înainte de începerea oficială a fazei legislative comunitare, inclusiv înainte de sesizarea Comitetului Regiunilor;

44.

subliniază potențialul rețelei sale de monitorizare a subsidiarității, care poate deveni un instrument eficient de informare și comunicare în cadrul procesului legislativ comunitar.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/43


Avizul Comitetului Regiunilor privind „Aplicarea abordării globale privind migrația frontierelor maritime sudice ale Uniunii Europene și regiunilor care se învecinează cu Uniunea Europeană la est și sud-est”

(2007/C 305/09)

COMITETUL REGIUNILOR

consideră că politica europeană a migrației și gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene se află în responsabilitatea Uniunii Europene, respectiv a diferitelor state membre, care trebuie să acționeze împreună, în conformitate cu principiile solidarității și încrederii reciproce, pe baza respectării depline a drepturilor omului și a politicii europene a migrației;

consideră că autoritățile locale și regionale se află în prima linie atunci când este vorba despre politica migrației, fie în ceea ce privește problemele cauzate de migrația ilegală (primirea și gestionarea sosirilor, munca ilegală, criminalitatea și securitatea urbană), fie în ceea ce privește serviciile pe care autoritățile locale sunt responsabile să le furnizeze rezidenților (locuințe, îngrijire medicală, educație etc.);

recomandă luarea unor măsuri imediate de armonizare a legislațiilor pentru a pune capăt traficului de persoane și existenței organizațiilor criminale responsabile de acesta;

semnalează că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în promovarea cooperării și a programelor de înfrățire cu organismele omoloage acestora și reamintește că autoritățile locale și regionale își aduc contribuția prin know-how și experiență în materie de cooperare descentralizată. Acest lucru trebuie luat în considerare sistematic atunci când se elaborează politica europeană a migrației;

solicită Comisiei să încurajeze și să contribuie la identificarea unor soluții practice în vederea consolidării gestionării frontierelor externe maritime sudice și îmbunătățirii capacității Comunității, statelor sale membre și autorităților locale și regionale de a face față situațiilor critice, cum ar fi fluxul masiv de imigranți ilegali;

în același timp, încurajează actorii locali și regionali să utilizeze fondurile disponibile, pe bază de proiecte, și subliniază că aceste fonduri trebuie puse la dispoziție fără întârziere;

recomandă implicarea mai îndeaproape a autorităților locale și regionale și, în special, a asociațiilor naționale ale acestora, atât în țările candidate, cât și în țările partenere, în contribuțiile UE, cum ar fi programele de formare și înfrățire adresate forțelor de poliție, cooperarea cu FRONTEX, protecția socială și formarea funcționarilor în materie de muncă, reabilitarea victimelor traficului de ființe umane și colectarea datelor și monitorizarea fluxurilor de migrație.

Texte de referință

Abordarea globală a migrației după un an: către o politică europeană globală a migrației

COM(2006) 735 final

Consolidarea gestionării frontierelor maritime sudice ale Uniunii Europene

COM(2006) 733 final

Aplicarea abordării globale privind migrația pentru regiunile care se învecinează cu Uniunea Europeană la est și sud-est

COM(2007) 247 final

Raportor

:

dl Ian MICALLEF (MT/PPE) membru al Consiliului Local Gzira

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

Recomandări generale

1.

consideră că politica europeană a migrației și gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene se află în responsabilitatea Uniunii Europene, respectiv a diferitelor state membre, care trebuie să acționeze împreună, în conformitate cu principiile solidarității și încrederii reciproce, pe baza respectării depline a drepturilor omului și a politicii europene a migrației;

2.

sprijină eforturile depuse de Uniunea Europeană, care, din 1999, a lansat o serie de inițiative în favoarea unei politici globale europene a migrației și încurajează Comisia Europeană să continue în această direcție, punând, de asemenea, bazele unei cooperări și ale unei coordonări mai strânse între UE și țările terțe; salută în special și reconfirmarea scopului comun al unei astfel de politici, conținut în concluziile Consiliului European din 21 și 22 iunie 2007;

3.

consideră că autoritățile locale și regionale se află în prima linie atunci când este vorba despre politica migrației, fie în ceea ce privește problemele cauzate de migrația ilegală (primirea și gestionarea sosirilor, munca ilegală, criminalitatea și securitatea urbană), fie în ceea ce privește serviciile pe care autoritățile locale sunt responsabile să le furnizeze rezidenților (locuințe, îngrijire medicală, educație etc.);

4.

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale, atât în ceea ce privește experiența acestora și relațiile pe care le întrețin cu țara de origine, cât și în privința măsurilor pe care le pun în aplicare în vederea integrării migranților, în special în domeniul sănătății, al locuințelor, educației și ocupării forței de muncă;

5.

invită Comisia să lanseze, în cooperare cu autoritățile regionale, locale și naționale, campanii de sensibilizare și de informare a opiniei publice cu privire la politicile de imigrație legală și impactul pozitiv al acestora, în special pentru a risipi îndoielile cetățenilor; în paralel, solicită Comisiei să sprijine țările de origine în lansarea de campanii destinate creșterii sensibilizării și informării opiniei publice în ceea ce privește posibilitățile de migrație legală și să sublinieze riscurile pe care le presupune imigrația clandestină;

6.

solicită Comisiei Europene să propună mecanisme de garantare a faptului că viitoarele reglementări ale statutului imigranților ilegali vor avea loc în mod coordonat, ca parte a unui sistem comun în materie de imigrație și azil; de aceea salută propunerea Comisiei de a publica în 2007 un studiu privind practicile de reglementare și efectele acestora atât în statele membre, cât și asupra autorităților locale și regionale;

7.

sprijină propunerea Comisiei, care prevede ca, atunci când statele membre din regiune se confruntă cu o situație critică, cum ar fi un flux masiv de migranți, ar trebui întărită capacitatea viitoarei rețele de patrule de coastă;

8.

salută decizia Parlamentului European de a mări substanțial bugetul alocat agenției Frontex, precum și aprobarea bugetului echipelor de intervenție rapidă la frontiere; recomandă să se prevadă, în cadrul activității acestor echipe, coordonarea între statele membre și alte părți implicate, inclusiv comunicarea cu centre de comandă regionale propuse, de la frontierele maritime sudice (1), și acele administrații regionale care sunt puternic afectate de fluxul masiv de migranți;

9.

sprijină propunerea de creare a unui grup de experți din administrațiile statelor membre, care ar putea fi desfășurat în cel mai scurt timp în alte state membre care se confruntă cu o suprasolicitare a capacităților acestora, pentru a ajuta la realizarea unei prime evaluări rapide a cazurilor individuale la punctul de sosire, inclusiv la identificarea persoanelor sau la stabilirea celor care pot fi returnate în țările lor de origine sau de tranzit și, ulterior, la tratarea eficientă a cazurilor individuale, inclusiv la evaluarea stării de sănătate a imigranților și a refugiaților, precum și a eventualelor probleme epidemiologice, și la abordarea situației specifice a minorilor neînsoțiți și a altor categorii sociale vulnerabile;

10.

recomandă ca, la crearea grupului de experți provenind din administrațiile statelor membre, să se aibă în vedere, pe cât posibil, nevoile autorităților locale și regionale, inclusiv ale reprezentanților administrațiilor locale sau regionale din regiunile implicate sau ai asociaților naționale sau regionale ale colectivităților locale și să se aibă în vedere posibilitatea ca și administrațiile locale și regionale să poată solicita intervenția unor astfel de experți pe teritoriul acestora, deoarece sosirea unor imigranți ilegali în orice stat membru are un efect imediat asupra localității sau regiunii în cauză;

11.

este de acord cu propunerea Consiliului pentru justiție și afaceri interne care prevede că acordurile de parteneriat în materie de imigrație și dezvoltare obligă țările partenere să recunoască principiile democrației și statului de drept, precum și protecția drepturilor omului;

12.

recomandă luarea unor măsuri imediate de armonizare a legislațiilor pentru a pune capăt traficului de persoane și existenței organizațiilor criminale responsabile de acesta;

13.

este de acord cu solicitarea adresată de Comisie statelor membre de a-și intensifica eforturile, astfel încât să asigure aplicarea măsurilor deja convenite, și de a completa acțiunile UE cu inițiative proprii;

14.

subliniază că guvernele locale și regionale trebuie considerate părți interesate și trebuie implicate în toate inițiativele de dialog de acest tip, inclusiv cu țările de origine și de tranzit, în special prin intermediul Comitetului Regiunilor;

15.

subliniază importanța unor conferințe precum „Integrating cities: European policies, local practices”, organizată în 2006, în vederea promovării schimbului de bune practici și a consolidării cooperării interregionale, și dorește să participe activ la viitoarele ediții ale acestora; recomandă UE să exploateze potențialul regiunilor care formează frontiera sa maritimă ca o platformă de dezvoltare a unor relații reciproc avantajoase cu țările terțe;

16.

semnalează că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în promovarea cooperării și a programelor de înfrățire cu omologii acestora și reamintește că autoritățile locale și regionale își aduc contribuția prin know-how și experiență în materie de cooperare descentralizată prin serviciile de educație și sănătate publică, serviciile urbane și dezvoltarea economică teritorială oferite de acestea, furnizând în același timp sprijin instituțional pentru administrația locală, experiență în democrația locală și regională și instituții democratice funcționale. Acest lucru trebuie luat în considerare sistematic atunci când se elaborează politica europeană a migrației.

17.

solicită Comisiei să încurajeze și să contribuie la identificarea unor soluții practice în vederea consolidării gestionării frontierelor externe maritime sudice și îmbunătățirii capacității Comunității, statelor sale membre și autorităților locale și regionale de a face față situațiilor critice, cum ar fi fluxul masiv de imigranți ilegali;

18.

subliniază solicitarea unanimă din februarie 2007 (CdR 258/2006) (2) de a înființa o agenție specifică, responsabilă pentru problema imigrației ilegale și acordarea de azil resortisanților țărilor terțe, cu sediul în Malta;

19.

solicită să se acorde o atenție specială regiunilor Uniunii Europene situate în regiunea mediteraneană și în cea atlantică, regiuni care sunt afectate de un flux deosebit de mare de migranți ilegali și care suferă de o lipsă de mijloace pentru a trata cu un minim de demnitate umană numărul considerabil de imigranți, fiind necesare acțiuni imediate și decisive la nivel local, regional, național și comunitar, pentru a evita, pe de o parte, producerea unor noi tragedii în rândul imigranților ilegali care mor în număr mare încercând să ajungă pe țărmurile Uniunii Europene și, pe de altă parte, consecințele pentru securitate și coeziune în întreaga UE; prin urmare, subliniază că este necesară o politică pe termen scurt pentru a rezolva urgent și eficient problemele create de fluxurile de imigranți ilegali și solicită urgent crearea unui instrument financiar destinat în mod specific regiunilor cu cele mai mari niveluri de imigrație, precum și zonelor de tranzit care se confruntă cu o afluență considerabilă de migranți ilegali;

20.

subliniază că este necesar ca statele membre să manifeste solidaritate în practică, luând măsuri concrete de diminuare a presiunii exercitate asupra statelor și regiunilor de la frontierele Uniunii de către valurile continue de migranți în masă, prin acceptarea relocării și găzduirii acestor migranți până când se ia o decizie privitoare la statutul acestora;

21.

în același timp, încurajează părțile interesate la nivel local și regional să utilizeze, pe bază de proiecte, fondurile care sunt disponibile, și anume Fondul pentru Frontierele Externe, Fondul European de Repatriere, Fondul European pentru Refugiați și Fondul European de Integrare, și subliniază că aceste fonduri ar trebui să fie puse la dispoziție fără întârziere și observă cu îngrijorare că aceste fonduri ar fi trebuit să fie operaționale în ianuarie 2007, în timp ce Fondul European de Repatriere nu va fi disponibil mai devreme de 2008;

22.

solicită statelor membre să implice, cu respectarea principiului subsidiarității, autoritățile locale și regionale în elaborarea politicilor de migrație și a planurilor naționale de integrare și ocupare a forței de muncă, inclusiv în stabilirea numărului de lucrători străini care pot fi admiși pe teritoriul acestora; consideră, de asemenea, că dimensiunile locale și regionale trebuie incluse în analizele, statisticile și rapoartele care servesc la definirea politicilor europene de imigrație.

Cu privire la relațiile cu Africa

23.

sprijină abordarea care constă în intensificarea dialogului și a cooperării cu Africa în ceea ce privește totalitatea aspectelor referitoare la migrație, de la migrația legală și ilegală la consolidarea protecției pentru refugiați și o mai bună valorificare a legăturilor între politica de migrație și politica de dezvoltare;

24.

reamintește că, în ceea ce privește țările din Africa de Nord, se va încerca realizarea de noi progrese și prin promovarea și dezvoltarea de protocoale bilaterale la nivel regional, în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV) și în cadrul Planului de acțiune de vecinătate extins pentru regiunile ultraperiferice (RUP) și țările vecine din Africa subsahariană, care abordează și aspectele legate de migrație. De asemenea, lucrările trebuie să continue și în cadrul EUROMED și va fi necesară intensificarea cooperării bilaterale cu partenerii mediteraneeni, implicând autoritățile locale și regionale în acest cadru;

25.

subliniază că, în acest cadru de cooperare bilaterală, este esențială utilizarea experienței din unele regiuni, cum ar fi RUP, care, prin situarea lor geografică singulară și prin experiența demonstrată, oferă Uniunii Europene o valoroasă platformă de cooperare cu țările vecine;

26.

sprijină cooperarea UE cu Africa, astfel cum este definită de Strategia UE pentru Africa, al cărei aspect principal este realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, destinate promovării dezvoltării durabile, securității și bunei guvernanțe, printr-un dialog permanent cu țările ACP pe baza agendei prevăzute la articolul 13 din Acordul Cotonou;

27.

observă că articolul 13 din Acordul Cotonou prevede că „fiecare din țările ACP acceptă repatrierea și readmiterea propriilor resortisanți prezenți ilegal pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, la solicitarea acestuia din urmă și fără alte formalități. Statele ACP vor furniza în acest sens resortisanților lor documente de identitate adecvate”;

28.

subliniază că UE ar trebui să promoveze aplicarea acestui articol și să-și intensifice considerabil eforturile pentru a constrânge țările de origine să-i reprimească pe imigranții care, după ce li s-a refuzat azilul, au optat pentru intrarea ilegală pe teritoriul acesteia;

29.

ia act de propunerea de creare a unor platforme de cooperare privind migrația și dezvoltarea, la care să fie asociate țările africane, statele membre UE și organizațiile internaționale, în efortul de a gestiona migrațiile mai eficient și în interesul tuturor; Comitetul consideră că participarea autorităților locale și regionale, în special, a celor direct interesate, chiar și prin intermediul propriilor asociații naționale și regionale, la aceste platforme de cooperare și la dialogul cu țările ACP, ar fi în interesul tuturor părților implicate;

30.

sprijină inițiativa Comisiei de a promova investițiile în sectoarele cu cerere mare de mână de lucru în regiunile africane în care emigrația este importantă și de a invita statele membre să îmbogățească această contribuție, fără a uita însă că promovarea acestor investiții nu este posibilă fără o implicare efectivă a sectorului privat, drept care ar trebui să se creeze instrumente care să faciliteze aceste investiții;

31.

susține propunerea Comisiei de creare a unor profiluri de migrație pentru fiecare țară în curs de dezvoltare interesată și a unor echipe de sprijin în materie de migrație (ESM), formate din experți ai statelor membre și care ar putea furniza asistența necesară statelor africane care ar solicită acest lucru, inclusiv inițiativele Comisiei de stimulare a creării unei rețele panafricane de observatoare și/sau institute de cercetare privind migrația, dar subliniază că este necesar ca autorităților locale și regionale să li se furnizeze expertiza necesară și, de asemenea, că experții provenind din regiuni și orașe pot aduce, cu siguranță, valoare adăugată acestor echipe;

32.

subliniază că administrațiile locale și regionale pot contribui la strângerea de informații prezentate pe portalul privind imigrația, pe portalul european privind mobilitatea profesională, în rețeaua EURES și pe portalul european privind mobilitatea cercetătorilor care, astfel cum s-a menționat anterior, vor oferi țărilor africane informații privind posibilitățile legale de a munci în Europa, inclusiv prin intermediul unor campanii de informare specifice și prin facilitarea gestionării lucrătorilor sezonieri, a schimburilor de studenți și cercetători și a altor forme de circulație legală a persoanelor.

Combaterea imigrației ilegale și consolidarea măsurilor de integrare

33.

sprijină propunerea de introducere a unor noi dispoziții legale în vederea impunerii unor sancțiuni celor care angajează imigranți ilegali, precum și inițiativele prin care EUROPOL se va concentra asupra combaterii formelor organizate de imigrație ilegală și a traficului de persoane;

34.

insistă, de asemenea, asupra necesității de a face eforturi în vederea adoptării tuturor măsurilor necesare pentru a pune capăt traficului de persoane și/sau organizațiilor criminale care participă la acesta, precum și pentru a combate economia subterană, care dă naștere unor astfel de activități;

35.

sprijină Comisia în întărirea activităților acesteia pentru măsurile de integrare, prin care vor fi dezvoltate instrumente care permit participarea largă a diferitelor părți implicate, inclusiv a migranților înșiși, contribuind astfel la promovarea unei strategii de integrare eficiente; consideră că guvernele locale și regionale trebuie considerate părți interesate și trebuie implicate în toate inițiativele de dialog de acest tip;

36.

observă că instrumentele vor include a) stabilirea unei platforme de integrare, prin care partenerii relevanți pot schimba opinii în mod regulat; b) consolidarea rolului autorităților locale; și c) crearea unui site web privind integrarea și realizarea unor noi ediții ale manualului privind integrarea și raportul anual privind migrația și integrarea.

Cu privire la Frontex

37.

recomandă aplicarea articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 de instituire a Frontex, deoarece aceasta reprezintă o măsură importantă de solidaritate între statele membre, care le va permite acestora să furnizeze, în mod voluntar, echipamente tehnice agenției, rolul acesteia fiind de a asigura gestionarea echipamentelor și de a le pune la dispoziția statelor membre care au solicitat acest lucru, după o evaluare a riscurilor și a necesităților realizată de Frontex;

38.

observă că, pentru ca agenția Frontex să poată elabora analize de risc specifice și generale, în vederea prevenirii și gestionării situațiilor de criză, acesta ar avea nevoie de acces la informațiile colectate de către ofițerii de legătură în materie de imigrație (OLI) ai statelor membre;

39.

sprijină propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 377/2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație, pentru a acorda agenției Frontex accesul la aceste informații și a-i permite să participe la ședințele organizate în cadrul rețelei OLI, deoarece aceste informații constituie o resursă utilă, motiv pentru care Comitetul susține permiterea accesului la aceste informații;

40.

subliniază necesitatea asigurării de către Comisie a patrulelor de coastă ale Frontex, în special în apropierea Insulelor Canare și în zona central-mediteraneană pe întreaga durată a perioadelor de mare calmă, în special între mijlocul primăverii și începutul toamnei, pentru a preveni noi fluxuri migratorii către statele membre ale UE;

41.

îndeamnă Comisia să propună stimulente pentru a încuraja statele nord-africane să colaboreze în sensul combaterii traficului de ființe umane pe coastele europene ale Mării Mediterane. Cu toate acestea, pentru obținerea unei soluții pe termen lung, cel mai bun instrument este punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare a țărilor de origine a migrației.

Cu privire la regiunile care se învecinează cu Uniunea Europeană, la est și sud-est

42.

observă că obiectivul-cheie în aplicarea abordării globale privind migrația pentru regiunile care se învecinează cu Uniunea Europeană la est și sud-est este menținerea coerenței politicilor și asigurarea complementarității acestora cu dialogul permanent și inițiativele de cooperare legate de migrație și domeniile conexe, care sunt deja în desfășurare în contextul general al politicii externe a UE;

43.

sprijină opinia Comisiei conform căreia dialogul cu țările candidate și partenere ar trebui să includă modul în care impactul migrației asupra dezvoltării poate ajuta la creșterea stabilității și la promovarea creșterii economice în regiune, inclusiv prin promovarea politicilor de prevenire a exodului de creiere și de sprijinire a investițiilor în formare și dezvoltare instituțională prin îmbunătățirea condițiilor de lucru și creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă;

44.

propune o colaborare mai strânsă cu Congresul autorităților locale și regionale al Consiliului Europei legată de țările care sunt membre ale Consiliului, astfel încât să se amelioreze capacitatea țărilor partenere de a trata migranții ilegali în conformitate cu standardele internaționale și nevoile victimelor traficului de persoane și ale altor persoane vulnerabile;

45.

recomandă implicarea mai profundă a autorităților locale și regionale și a asociațiilor naționale ale acestora, în special în țările candidate, dar și în țările partenere ale UE, în activități ale UE precum formarea și schimbul de funcționari responsabili cu aplicarea legislației, cooperarea cu FRONTEX, protecția socială și formarea funcționarilor în probleme de muncă, reabilitarea victimelor traficului de persoane, colectarea datelor și monitorizarea fluxurilor de migrație;

46.

salută propunerea ca FRONTEX să primească un rol mai activ, inclusiv dezvoltarea cooperării cu Rusia, Ucraina, Moldova, Georgia, Balcanii Occidentali și țările asiatice, dar subliniază că această agenție ar trebui mai întâi să-și consolideze analiza de risc și operațiunile curente, deoarece au început mai târziu în cursul anului și sunt suspendate pe perioada verii, când fluxul de imigranți ilegali din sudul Europei este extrem de ridicat;

47.

sprijină propunerea de aprofundare a unui dialog global cu Rusia privind toate chestiunile legate de migrație, inclusiv solicitarea de azil, protecția persoanelor strămutate în interiorul țării în conformitate cu standardele internaționale, lupta împotriva imigrației ilegale și a traficului de persoane, precum și de toate aspectele sociale relevante ale migrației;

48.

reiterează ideea că acele state care au avut îndoieli cu privire la eficiența patrulelor mixte să facă dovada voinței de a aloca resurse pentru FRONTEX nu numai din spirit de întrajutorare, ci și în interes propriu, dat fiind că imigrația ilegală este o problemă pan-europeană și nu afectează numai țările riverane Mării Mediterane.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


(1)  COM (2006) 733, pct. 23.

(2)  Avizul Comitetului Regiunilor privind o viitoare politică maritimă a Uniunii Europene, adoptat în unanimitate la cea de-a 68-a sesiune plenară din 13 și 14 februarie 2007 (ședința din 13 februarie 2007).


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/48


Aviz prospectiv al Comitetului Regiunilor privind „Situația femeilor migrante în Uniunea Europeană”

(2007/C 305/10)

COMITETUL REGIUNILOR

subliniază că integrarea optimă a femeilor și bărbaților migranți reprezintă un element-cheie, mai ales datorită rolului acestora în creșterea copiilor, deci în integrarea efectivă a celei de-a doua și de-a treia generații de persoane provenite din familii de origine străină, cu o atenție specială acordată rolului femeii în dezvoltarea societății;

subliniază că integrarea presupune asumarea și respectarea drepturilor și obligațiilor fundamentale ale omului, noțiuni constitutive ale patrimoniului juridic european;

pune în evidență rolul esențial al serviciilor publice, în special la nivel local și regional, și capacitatea acestora de a crea rețele, precum și, în interiorul aceleiași comunități, rețele care includ și comunități locale, asociații de femei migrate și asociații de voluntari;

este preocupat de indicele crescut al eșecului și abandonului școlar în rândurile fetelor de origine străină, care au de suferit în momentul alegerii unui parcurs de formare sau profesional și care uneori sunt ținute în loc de familie, de prejudecăți culturale sau de o situație economică dificilă; consideră că, în scopul garantării egalității de șanse pentru fetele (și băieții) proveniți din familii de imigranți, este esențial ca acestea din urmă să se familiarizeze cu sistemul de învățământ, fiind astfel capabile să ia hotărâri în cunoștință de cauză, pentru a-și putea orienta copiii, fetele îndeosebi, către filiere de formare ce iau în calcul potențialul și aspirațiile lor personale, fără a ține seama de stereotipurile de gen; consideră că este necesar să fie inițiate acțiuni de sensibilizare și participare care să vizeze părțile implicate, în ansamblul lor, în scopul asigurării unei egalități reale de șanse.

Raportor

:

dna Sonia MASINI (IT/PSE), președinta provinciei Reggio Emilia

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

1.

își exprimă satisfacția pentru cererea Comisiei de elaborare a unui aviz prospectiv, mai ales în acest „An european al egalității de șanse pentru toți” și în perspectiva „Anului european al dialogului intercultural”, 2008;

2.

reafirmă necesitatea unei politici europene omogene în materie de migrație, care să prevadă coordonarea instrumentelor folosite de către diferitele state și autorități locale și regionale și acțiuni coerente cu privire la migrația legală, atât în scopul favorizării integrării imigranților care se conformează legilor țării-gazdă, cât și pentru a se intensifica lupta împotriva imigrației clandestine și a neregulilor;

3.

amintește că, în Comunicarea Comisiei intitulată „Un program comun pentru integrare”, se recunoaște că fiecare inițiativă trebuie să ia în considerare dimensiunea de gen și să acorde o atenție deosebită tinerilor și copiilor;

4.

subliniază că integrarea optimă a femeilor și bărbaților migranți reprezintă un element-cheie, mai ales datorită rolului acestora în creșterea copiilor, deci în integrarea efectivă a celei de-a doua și de-a treia generații de persoane provenite din familii de origine străină, cu o atenție specială acordată rolului femeii în dezvoltarea societății;

5.

amintește că, în avizul său privind „Planul de acțiune cu privire la imigrația legală”, a evidențiat preocuparea autorităților locale și regionale pentru dimensiunea de gen, în măsura în care trebuie să se țină seama de faptul că o femeie poate deveni obiect al discriminării de gen, de origine etnică sau pe proveniență geografică și al altor tipuri de discriminare, prezentate în articolul 13 din Tratatul CE;

6.

insistă asupra faptului că este necesar să se asigure o protecție juridică eficientă împotriva discriminărilor, să fie puse la punct inițiative viitoare care să vină în completarea actualului cadru legislativ; să fie încorporate politicilor Uniunii Europene principiile non-discriminării și egalității de șanse, să fie promovate inovarea și bunele practici, sensibilizarea părților interesate și a populației din țara-gazdă, precum și cooperarea dintre acestea, să fie combătute discriminarea și excluderea socială la care sunt supuse numeroase minorități etnice;

7.

revine asupra ideii că integrarea reprezintă un proces în ambele sensuri: include comunitățile-gazdă și femeile migrante, în calitatea lor de persoane particulare, cât și ca membre ale unei comunități naționale; amintește, în plus, că este necesar să fie sensibilizate atât comunitățile de imigranți, cât și cele din țările-gazdă;

8.

subliniază că integrarea implică asumarea și respectarea obligațiilor și drepturilor fundamentale ale persoanei, părți constitutive ale patrimoniului juridic european, recunoscute de „Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului”, de tradițiile constituționale comune ale statelor membre, de „Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene” și de „Declarația universală a drepturilor omului”;

9.

ia act de faptul că, în special în ceea ce privește femeile migrante, pot apărea situații conflictuale între diferitele categorii de drepturi individuale și dreptul la identitatea culturală și religioasă și afirmă că acesta din urmă trebuie garantat, cu condiția ca practicile prin care se exprimă identitatea să nu încalce drepturile fundamentale inalienabile și să fie, în orice caz, rezultatul unor alegeri libere și în cunoștință de cauză ale femeilor, fără a fi impuse de contextul familial sau de comunitatea din care fac parte și/sau de origine;

10.

constată că autoritățile regionale și locale au dobândit o experiență considerabilă în politicile de primire, de mediere, de acces la piața forței de muncă, de protecție socială pentru femeile migrante și de luptă împotriva formelor de exploatare și de violență; aceste politici își pot dovedi utilitatea în elaborarea de noi strategii și programe europene și se resimte acut nevoia, în scopul dezvoltării unor strategii și programe încununate de succes, de a se purta un dialog permanent între asociațiile de femei migrante, alte organizații reprezentative ale grupurilor de migranți interesate și colectivitățile regionale și locale, precum și necesitatea ca aceste grupuri să fie reprezentate în administrație;

11.

pledează în consecință, în acord cu poziția Parlamentului European, pentru sprijinirea acestor eforturi de către statele membre și Uniunea Europeană, atât pe plan financiar, cât și pe planul resurselor umane, prin intermediul schimbului de informații și de bune practici;

12.

întâmpină cu deosebită satisfacție aprobarea Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” și, mai ales, proiectul înființării unui „Fond european pentru integrare”, care va trebui să ia în considerare, prin acțiunile lor, dimensiunea de gen și integrarea optimă a femeilor de toate vârstele, a tinerilor și a copiilor imigranților;

13.

își exprimă din nou speranța, deja formulată în avizul său privind „Planul de acțiune cu privire la imigrația legală”, ca, prin modul de administrare a Fondului european pentru integrare, să se ia în considerare cerințele autorităților locale și regionale și ca acestea să participe într-un mod activ și constructiv la negocierea programelor naționale și a planurilor operaționale;

14.

subliniază contribuția fundamentală a comunităților organizate de femei migrante și a ONG-urilor;

15.

insistă asupra importanței măsurilor luate în comun cu țările de origine pentru promovarea drepturilor femeilor și invită Comisia și statele membre să susțină inițiativele autorităților locale și regionale întreprinse în colaborare cu țările respective și cu autoritățile lor locale și regionale, în scopul stabilirii unor indicatori adecvați;

16.

atrage atenția asupra importanței deosebite a folosirii unei exprimări care să țină seama de dimensiunea de gen.

Cadru statistic

17.

insistă asupra lipsei datelor statistice exacte privind imigrația în Uniunea Europeană, în special privind imigrația ilegală și toate situațiile de încălcare a regulamentelor în materie de muncă;

18.

consideră că este esențial să se includă variabile de gen neobligatorii în procesul de colectare a datelor și să se creeze indicatori pentru inegalitățile de gen;

19.

evidențiază posibilitățile de analiză oferite de datele obținute la nivel regional și local, indispensabile pentru punerea în aplicare a politicilor descentralizate și pentru asigurarea unei abordări calitative a fenomenului imigrației.

Servicii sociale și sanitare

20.

constată că accesul la serviciile sociale și sanitare reprezintă deseori primul contact al migranților cu sfera serviciilor publice și cu regulile societății-gazdă și consideră că este indispensabilă combaterea discriminărilor care pot apărea, în scopul eliminării inegalităților privind serviciile de îngrijire a sănătății;

21.

subliniază nevoia suscitării interesului populației migrante, în ansamblul ei, pentru activitățile de control sanitar și profilaxie, asigurate de servicii competente; de asemenea, subliniază necesitatea elaborării și finanțării unor programe sociale și sanitare ad-hoc care, pe baza unor anchete obiective, vizând probleme de sănătate specifice, să fie în măsură să combată bolile recurente ale populației migrante;

22.

subliniază necesitatea intensificării activităților adecvate de informare și de sensibilizare în domeniul sanitar, destinate persoanelor de origine străină, îndeosebi femeilor, și consideră că este important să se pună la punct modalități de luare în considerare mai atentă a caracteristicilor individuale și culturale, prin punerea în valoare a unor instrumente cum ar fi medierea lingvistică și culturală și dialogul, nu doar cu persoane distincte și cu grupuri, ci și cu asociații, fiind de la sine înțeles că respectarea diversității culturale trebuie să se întemeieze pe dreptul fundamental la sănătate și la autodeterminare al femeii, în special în ceea ce privește sănătatea și sexualitatea;

23.

susține luarea de măsuri precis orientate de informare, prevenire, sprijin și sensibilizare, în scopul combaterii oricărei practici sau tradiții discriminatorii și/sau umilitoare și de punere în valoare a instrumentelor eficace și de calitate, aplicate în diferite state europene și la nivel regional și local, cu caracter preventiv și promoțional, de punte/dialog, multidisciplinar și intercultural (de exemplu: intervenții de mediere lingvistică și culturală, cursuri de asistență la naștere, inițiative de implicare socială pentru femeile migrante, formule de consultanță transculturală etc.);

24.

pune în evidență rolul esențial pe care îl dețin serviciile publice în teritoriu, în special la nivel local și regional (de tipul consultanților de familie, de exemplu), și capacitatea acestora de a crea rețele, precum și, în cadrul aceleiași comunități, rețele care includ autorități locale, asociații de femei migrante și asociații de voluntari, ce reprezintă sectorul terțiar;

25.

consideră importantă intensificarea difuzării bunelor practici în domeniul social și sanitar prin crearea unui adevărat registru european, care ar putea să cuprindă diversele politici de excelență și bunele practici puse în aplicare în acest domeniu de intervenție.

Politici privind educația, tineretul și cultura

26.

subliniază că tinerele generații reprezintă piatra de temelie a perspectivei de integrare, luând în considerare rolul lor fundamental de mediere între societatea-gazdă și familia căreia îi aparțin;

27.

reafirmă necesitatea punerii în aplicare a unor acțiuni specifice și adecvate, pentru realizarea integrării depline a imigranților în sistemul educativ-gazdă (în primul rând prin formarea lingvistică), în special în timpul primei perioade de ședere a acestora;

28.

amintește necesitatea elaborării unor programe școlare care să reflecte diversitatea;

29.

amintește ceea ce a menționat deja în avizul său privind „Planul de acțiune privind imigrația legală”, și anume indicele ridicat al eșecului școlar al imigraților și al tinerilor de origine străină, din unele țări, și propunerea de creare a unor instrumente financiare și politice specifice, pentru combaterea acestor probleme. Scoate în evidență mai ales necesitatea de a se acționa astfel încât tinerii să își poată realiza aspirațiile și potențialul propriu și insistă asupra atenției speciale care trebuie acordată activității școlare a fetelor și posibilităților de formare care li se oferă; prin stabilirea unei strânse comunicări între cadrele didactice și părinți și prin punerea la dispoziția acestora de informații cuprinzătoare referitoare la sistemul de învățământ, poate fi recunoscut și încurajat, în funcție de propriile dorințe și nevoi, potențialul fiecărei fete;

30.

pune accent pe situația specială a femeilor migrante de toate vârstele, mai ales a tinerelor fete de origine străină, care sunt uneori puse în situația de a alege între o identitate culturală transmisă de familie și atracția pentru noile identități propuse de societățile în care cresc și subliniază că acestea merită să li se acorde o atenție deosebită, dat fiind faptul că ele pot reprezenta una dintre forțele reale pe baza cărora se va putea construi noua Europă;

31.

își manifestă preocuparea produsă de indicele crescut al eșecului și abandonului școlar în rândurile fetelor de origine străină, care au de suferit în momentul alegerii unui parcurs de formare sau profesional și care uneori sunt ținute în loc de familie, de prejudecăți culturale sau de o situație economică dificilă. Consideră că, în scopul garantării egalității de șanse pentru fetele (și băieții) proveniți din familii de imigranți, este esențial ca acestea din urmă să se familiarizeze cu sistemul de învățământ, fiind astfel capabile să ia hotărâri în cunoștință de cauză, pentru a-și putea orienta copiii, fetele îndeosebi, către filiere de formare ce iau în calcul potențialul și aspirațiile lor personale, fără a ține seama de stereotipurile de gen. Consideră că este necesar să fie inițiate acțiuni de sensibilizare și de participare care să vizeze părțile implicate, în ansamblul lor, pentru asigurarea unei egalități reale de șanse;

32.

sprijină apelul, inclus în rezoluția Parlamentului privind imigrația femeilor, de a fi promovat accesul tinerilor migranți la programul de acțiune integrată (2007-2013) privind învățarea pe tot parcursul vieții;

33.

consideră că este necesar ca, în cadrul procesului de elaborare a politicilor privind tineretul, să se dezvolte acțiuni care să țină seama de diversitatea culturală și de gen a tinerilor de origine străină, prin care aceștia să fie puși în valoare ca resursă de mediere interculturală și care să favorizeze crearea unor spații destinate schimbului cultural și creșterea numărului asociațiilor de femei;

34.

subliniază măsura în care comunicarea, în special prin intermediul mass-media, joacă un rol decisiv în integrarea femeilor migrante și solicită promovarea în mass-media a unor acțiuni de punere în valoare a potențialului acestora, de compensare a lipsei de informație atât în comunitățile de imigranți, cât și în comunitățile-gazdă, și de depășire a stereotipurilor și prejudecăților negative;

35.

își reafirmă interesul, manifestat deja în avizul privind Comunicarea „Un program comun pentru integrare”, pentru diferite forme de cooperare cu mass-media (prin promovarea unor coduri de conduită voluntare pentru ziariști).

Integrare economică

36.

reafirmă necesitatea promovării accesului femeilor migrante la muncă și la formarea profesională, îndeosebi prin intermediul unor acțiuni pozitive destinate combaterii discriminărilor și eliminării obstacolelor care blochează realizarea unei egalități efective de șanse;

37.

evidențiază faptul că deseori femeile migrante au locuri de muncă temporare, care nu necesită calificare și sunt slab retribuite, în sectoare ale economiei subterane sau în activități ilicite și solicită în consecință Comisiei să efectueze un studiu în această privință și să recomande cele mai bune soluții pentru rezolvarea acestei situații;

38.

subliniază importanța acțiunilor destinate recunoașterii calificării și cunoștințelor profesionale, precum și a diplomelor obținute de femei în țările lor de origine;

39.

confirmă sprijinul pe care îl acordă obiectivului Comisiei de elaborare a unei directive-cadru generale privind drepturile cetățenilor țărilor terțe care sunt angajați legal într-un stat membru și de abordare, în acest context, a problemei recunoașterii diplomelor și calificărilor profesionale;

40.

constată că, în special în anumite state membre, femeile migrante sunt angajate pe scară largă în activități de acordare de îngrijire și asistență la domiciliu și că acest fapt induce schimbarea condițiilor de asistență socială europeană. Solicită Comisiei să studieze fenomenul și aibă în vedere elaborarea unor instrumente specifice;

41.

pune în evidență necesitatea încurajării, și în domeniul economic, a autonomiei și spiritului întreprinzător al femeilor, atât în statele de origine cât și în țările-gazdă, prin intermediul unor măsuri specifice ca, de exemplu, micro-creditul;

42.

salută atenția acordată, în ediția a II-a a „Manualului de integrare”, acțiunilor de sprijinire a spiritului întreprinzător al imigranților. Consideră că acest tip de acțiuni este esențial în scopul contribuirii la independența efectivă a femeilor și invită Comisia să susțină asemenea inițiative, mai ales pe cele care vizează formarea profesională și lingvistică în țările de origine;

43.

evidențiază problemele deosebite cu care se confruntă muncitoarele migrante care au copii și,din această cauză, necesitatea unor acțiuni destinate reconcilierii vieții profesionale și a vieții de familie. Subliniază că au fost finalizate inițiative importante la nivel regional și local, în special în colaborare cu asociațiile de femei sau cu asociații de voluntari, și invită Comisia să sprijine asemenea inițiative;

44.

ia act de faptul că în multe cazuri exercitarea efectivă a drepturilor femeilor întâmpină dificultăți serioase pe care le au acestea din punct de vedere al transportului și al mobilității, dificultăți datorate mai ales condiționărilor culturale din comunitățile de origine. Invită Comisia și statele membre să sprijine dobândirea statutului de independență în ceea ce privește transportul (prin cursuri pentru obținerea permisului de conducere auto, de exemplu);

45.

evidențiază faptul că munca ilegală favorizează exploatarea femeilor și sprijină acțiunile destinate combaterii și transformării acesteia în muncă legală;

46.

subliniază necesitatea stabilirii unor acțiuni adecvate de combatere a muncii ilegale, luând în considerare tratarea corectă a victimelor unor asemenea situații și ia act de recenta propunere de directivă a Comisei privind introducerea unor sancțiuni omogene împotriva angajatorilor care folosesc ca forță de muncă femei și bărbați imigranți aflați în afara cadrului regulamentar sau îi angajează ilegal pe cei cu acte în regulă;

47.

își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre în avizul său privind „Planul de acțiune privind imigrația legală”, de a fi adoptate măsuri destinate facilitării trimiterii de fonduri, de către imigrați, în țările de origine, și investirii acestora în activități de producție.

Protecția împotriva formelor de constrângere și drepturile de participare

48.

observă că o parte dintre femeile migrante pot fi mai vulnerabile la diferite forme de exploatare, de încălcare a drepturilor lor fundamentale, de constrângere fizică și morală și consideră, în acord cu Parlamentul European, că asemenea practici nu pot fi cu niciun chip justificate sau tolerate, în temeiul niciunui motiv cultural sau religios;

49.

se alătură așadar invitației adresate de Parlamentul European statelor membre de a înfrunta fără întârziere și de a combate în mod eficace orice formă de violență îndreptată împotriva femeilor, în conformitate cu legislațiile naționale proprii, cu normele internaționale și cu cele ale Uniunii Europene și consideră că este de maximă importanță pentru migranți să aibă acces la informații cuprinzătoare cu privire la aceste prescripții și dispoziții;

50.

invită Comisia să susțină asemenea măsuri și eforturile autorităților regionale și locale;

51.

subliniază răspândirea deosebită a fenomenului violenței domestice și invită Comisia să aibă în vedere acțiuni eficace de prevenire și de combatere a acestuia, solicitând prezentarea neîntârziată a acestor măsuri, astfel încât să poată fi incluse în legislația comunitară. Crimele comise în numele onoarei constituie o formă deosebită de violență intrafamilială, ce reclamă o atenție aparte;

52.

subliniază că, în ceea ce privește căsătoriile (sau uniunile de facto) între persoane de naționalități diferite, acestea reprezintă un drept al cetățeanului și posibile experiențe de integrare pozitivă între culturi, sensibilități, religii și legi diferite. Subliniază totodată că, fiind necesară garantarea drepturilor femeilor și ale copiilor minori, este de preferat să se facă abstracție de existența unei reciprocități legislative;

53.

observă că reîntregirea familiei reprezintă o realitate din ce în ce mai importantă și pozitivă pentru îmbunătățirea căilor de integrare și, în același timp, esențială pentru protejarea dreptului la viața de familie. Estimează, în deplin acord cu Parlamentul European, că Directiva 2003/86/CE nu este încă aplicată în mod satisfăcător în toate statele membre;

54.

evidențiază că reîntregirea familiei trebuie să respecte drepturile individuale ale tuturor membrilor nucleului familial și să garanteze libertatea de a alege a femeilor;

55.

condamnă căsătoriile impuse și practicile care nu respectă legile europene (de exemplu, infibulația și poligamia) și invită statele membre să ia de urgență măsuri adecvate pentru a asigura respectarea legilor care interzic aceste practici;

56.

repetă, în spiritul afirmațiilor din avizul său privind lupta împotriva imigrației clandestine, recomandarea de a fi adoptate, cu prioritate, toate măsurile destinate desființării traficului de ființe umane, ale cărui victime sunt în special femeile, a organizațiilor care îl practică și a oricăror forme de sclavie, mai ales în cazul copiilor și adolescenților, obiective care necesită adoptarea de norme ad-hoc și de programe specifice de acțiune; preconizează, de asemenea, recunoașterea faptului că, deși unele dintre victimele acestor practici sunt imigranți ilegali, situația lor trebuie să fie considerată drept specială, și că, în anumite circumstanțe, repatrierea forțată poate induce acte de violență extremă îndreptate împotriva lor sau chiar decesul persoanelor în cauză;

57.

subscrie la invitația adresată de către Parlamentului European statelor membre, prin rezoluția privind imigrația femeilor, de a se acorda o atenție deosebită participării femeilor migrante la viața socială și politică, în conformitate cu legislațiile naționale.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE


15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/53


Avizul Comitetului Regiunilor privind „Egalitatea de șanse și sportul”

(2007/C 305/11)

COMITETUL REGIUNILOR FORMULEAZĂ URMĂTOARELE RECOMANDĂRI

sportul poate fi utilizat pentru a combate discriminarea și inegalitatea atât în sport, cât și în societate în general și poate promova valori sociale, cum ar fi cooperarea, toleranța și solidaritatea;

autoritățile locale și regionale ar trebui să planifice, să dezvolte și să promoveze egalitatea de șanse prin intermediul activităților și serviciilor sportive;

anumite grupuri sociale manifestă tendința de a participa mai puțin la activități sportive, au o reprezentare slabă la nivelurile decizionale și sunt excluse de la unele baze sportive; în multe țări, personalul administrativ din domeniul sportului nu reflectă diversitatea comunității în serviciul căreia se află;

autoritățile locale și regionale ar trebui să încurajeze prezența la evenimente sportive a participanților și a spectatorilor din toate comunitățile și să îi protejeze de abuz și hărțuire; acestea ar trebui să pună la dispoziție fără discriminare bazele sportive pe care le au în proprietate, le gestionează sau le finanțează direct sau indirect și să încurajeze persoane din toate comunitățile să se implice la toate nivelurile în administrație, management și antrenorat sportiv; aceste aspecte ar trebui să devină un indicator al performanțelor globale ale autorităților locale și regionale;

autoritățile locale și regionale ar trebui să învețe din experiența altor autorități administrative de pe teritoriul Europei și din întreaga lume și să promoveze bunele practici la nivel local și regional;

Uniunea Europeană ar trebui să pună în aplicare un sistem de standarde în domeniul promovării egalității de șanse în sport și în accesul la sport. În acest sens, CoR a elaborat o cartă pentru egalitatea de șanse în sport.

Raportor

:

Peter MOORE, membru al Consiliului municipal Sheffield (UK/ALDE)

„Sportul are puterea de a uni oamenii așa cum puține alte lucruri pot s-o facă. Sportul poate aduce speranțe acolo unde a fost cândva doar disperare. Răstoarnă barierele rasiale și îi râde discriminării în nas. Sportul vorbește oamenilor într-o limbă pe care ei o pot înțelege.”

Nelson Mandela

„Fața ascunsă a sportului este formată din mii de entuziaști care găsesc în cluburile lor de fotbal, canotaj, atletism și alpinism un loc în care se întâlnesc și comunică, dar, mai presus de orice, se formează pentru viața în comunitate. În acest microcosmos, oamenii învață să-și asume responsabilități, să respecte reguli, să se accepte unii pe alții, să caute consensul, să practice democrația. Văzut din această perspectivă, sportul este prin excelență școala ideală de democrație.

Daniel Tarschys

Secretar general al Consiliului Europei

Recomandări politice

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale

1.

consideră că sportul, ca orice alt domeniu al vieții sociale, poate atât să unească, cât și să dezbine societatea;

2.

are convingerea că există discriminare și inegalitate în sport, dar că sportul poate fi folosit pentru a aborda aceste aspecte atât în sfera sa, cât și într-un cadru social mai larg și poate promova valori sociale, precum spiritul de echipă, concurența loială, cooperarea, toleranța și solidaritatea;

3.

egalitatea de șanse pentru toate grupurile sociale în și prin sport poate fi realizată cel mai bine prin eforturile reunite și complementare ale tuturor sferelor guvernanței: autoritățile locale și regionale au un rol-cheie;

4.

salută desemnarea anului 2007 ca An european al egalității de șanse pentru toți. Regretă faptul că CoR și unele state membre nu au avut o participare pe măsura posibilităților, dar consideră că prezentul aviz reprezintă o contribuție la această acțiune;

5.

reamintește declarația Consiliului European de la Nisa din 2000, care invita Uniunea Europeană să țină seama de caracteristicile specifice și funcțiile sociale, educaționale și culturale ale sportului. Reamintește că semnificația socială a sportului face obiectul Declarației nr. 29 anexată la Tratatul de la Amsterdam. Salută Cartea albă privind sportul, publicată de Comisia Europeană la 11 iulie 2007, și propune ca aceasta să abordeze teme legate de egalitatea de șanse, menționate în această Carte albă;

6.

sprijină definiția sportului dată de Consiliul Europei ca fiind „orice formă de activitate fizică având ca scop, participare organizată sau nu, exprimarea sau îmbunătățirea condiției fizice și stării psihice, dezvoltarea relațiilor sociale sau obținerea de rezultate în cadrul competițiilor la orice nivel.”;

7.

are convingerea că respectarea egalității de șanse nu înseamnă numai soluționarea cazurilor de discriminare ilegală care apar, ci și luarea unor inițiative în scopul schimbării percepțiilor și atitudinilor, pentru a îndepărta ignoranța și prejudecățile, pentru valorificarea la maxim a talentelor din cadrul comunităților și crearea condițiilor pentru ca fiecare să-și atingă potențialul;

8.

recunoaște că există multe forme de discriminare: directă și indirectă, instituțională și individuală, manifestă sau discretă, și că acestea joacă un rol în reducerea (sau creșterea) accesului, oportunităților și șanselor de reușită ale unor sectoare sociale în viața socială, politică și economică;

9.

recunoaște că anumite grupuri sociale manifestă tendința de a participa mai puțin în sport, au reprezentare slabă la nivelurile decizionale și, din diverse motive, sunt excluse de la unele baze sportive; recunoaște că aceste comunități cunosc, în consecință, niveluri disproporționat de înalte ale bolilor asociate, de exemplu, cu stilurile de viață sedentare;

10.

recunoaște că, în multe țări, personalul administrativ din domeniul sportului nu reflectă diversitatea comunității în serviciul căreia se află; consideră că acest subiect ar trebui să fie abordat de autoritățile locale și regionale, care ar trebui să prevadă pregătirea adecvată a personalul administrativ, pentru a se asigura că orice practici discriminatorii, indiferent dacă sunt deliberate sau involuntare, sunt identificate și combătute;

11.

reamintește activitatea Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe (EUMC) în colaborare cu Fotbalul împotriva rasismului în Europa (FARE) și UEFA, în domeniul combaterii rasismului în fotbal; salută crearea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, care aduce cu sine oportunitatea ca organizațiile menționate să-și lărgească sfera de activitate; invită agenția să includă în mandatul său egalitatea de șanse și sportul; solicită ca aceasta să prezinte anual CoR un raport pe această temă;

12.

invită organizatorii evenimentelor sportive internaționale majore (a) să ridice problema egalității de șanse în domeniul sportiv respectiv; (b) să organizeze, în paralel cu evenimentele, seminare la care să dezbată subiecte legate de egalitatea de șanse relevante pentru domeniul sportiv respectiv și să includă dimensiunea locală și regională;

Vârstă

13.

întrucât politica sportivă se adresează mai ales tinerilor, din motive lesne de înțeles, recunoaște că participarea la activități sportive scade semnificativ pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, chiar dacă această participare poate conduce la creșterea longevității și a calității vieții la vârste înaintate;

14.

consideră că pentru persoanele în vârstă sportul oferă ocazia învățării de-a lungul întregii vieți, atât prin dezvoltarea abilităților și a competențelor ca participanți, cât și, pe scară mai largă, prin implicarea de-a lungul întregii vieți, inclusiv prin calificări ca antrenori, conducători sau administratori sportivi;

15.

invită autoritățile locale și locale să elaboreze politici și bugete pentru sport care să aibă în vedere în mod echilibrat toate grupele de vârstă și să acorde importanță egală sporturilor necesitând mai puțin efort fizic și bazate mai puțin pe competiție, care sunt mai accesibile persoanelor mai în vârstă;

Handicap

16.

recunoaște că participarea la activități sportive a persoanelor cu handicap este mai redusă. Trebuie luate măsuri pentru a asigura persoanelor cu handicap de ambele sexe și de orice vârstă condiții de a-și exercita pe deplin dreptul de a participa la toate formele de sport;

17.

invită autoritățile locale și regionale să elaboreze politici și bugete pentru sport care să aibă în vedere persoanele cu handicap și să acorde importanță egală sporturilor necesitând mai puțin efort fizic și bazate mai puțin pe competiție, care sunt mai accesibile acestor persoane; propune să se acorde o atenție deosebită ofertei de activități sportive și asigurării de baze sportive pentru persoanele în vârstă, precum și de consiliere adecvată cu privire la sănătatea fizică și mentală a acestora;

18.

propune autorităților locale să monitorizeze recrutarea de persoane cu handicap ca administratori sportivi și membri ai echipelor de antrenori;

Gen

19.

recunoaște că, în unele state membre, participarea la activități sportive este mai mare printre bărbați decât printre femei, deși există dovezi că acest decalaj este în curs de reducere;

20.

invită autoritățile locale și regionale ca, prin intermediul politicilor proprii de formare și de educare, să evite stereotipurile de gen și să nu orienteze fetele și băieții către anumite sporturi, îndepărtându-i de altele. Solicită ca fetele și băieții să beneficieze de aceleași posibilități de a alege să practice acele sporturi pe care le consideră interesante. În momentul elaborării bugetului estimativ destinat bazelor sportive și al conceperii ofertei de practicare a diferitelor sporturi, autoritățile locale și regionale ar trebui să adopte metoda gender budgeting (includerea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a bugetului);

21.

invită autoritățile locale să monitorizeze echilibrul numeric pe genuri în recrutarea administratorilor sportivi și a membrilor echipelor de antrenori;

22.

propune ca autoritățile locale și regionale să acorde atenție ofertei de activități sportive și asigurării de baze sportive pentru femeile gravide și tinerele mame, precum și de consiliere adecvată cu privire la starea de sănătate a acestora, să asigure condiții de supraveghere a copilului la centrele sportive și cu ocazia evenimentelor sportive și să asigure transportul public sigur, convenabil și accesibil către centrele sportive și cu ocazia evenimentelor sportive;

Rasă

23.

remarcă faptul că sporturi ca, de exemplu, baschetul, baseball-ul, alergatul, tenisul și voleiul necesită o „bioenergetică” similară. Există însă multe indicii care sugerează că individul se decide pentru un anumit sport mai degrabă din motive sociale și culturale decât din considerente fizice;

24.

subliniază importanța accesului nediscriminatoriu al tuturor categoriilor de populație la toate formele de activități sportive;

25.

salută rezoluția Parlamentului European privind fotbalul și rasismul (din 14 martie 2006) care invită toate părțile interesate să se implice mai mult în lupta împotriva rasismului în sport;

26.

consideră că nivelul relativ ridicat de diversitate rasială în sfera de elită a sportului, în special în fotbal, nu se regăsește la alte niveluri de activitate sportivă. Afirmarea la cel mai înalt nivel a câtorva persoane de altă rasă decât cea albă în câteva sporturi poate crea impresia că rasismul a fost eradicat. În realitate, sportul profesionist oferă unui număr de persoane relativ mic eliberarea de dezavantajul social. Rasismul poate apărea și atunci când jucătorilor de altă rasă decât cea albă li se atribuie roluri stereotipe;

27.

invită să se ia măsuri de combatere a tuturor stereotipurilor rasiale în rândul profesorilor și antrenorilor, care ar putea duce la îndrumarea sau împiedicarea unor minorități etnice să practice anumite sporturi;

28.

invită autoritățile locale să monitorizeze echilibrul rasial și etnic în recrutarea administratorilor sportivi și a membrilor echipelor de antrenori;

Religie sau convingeri

29.

recunoaște că toate religiile și confesiunile au obiceiuri specifice (de exemplu îmbăierea separată pe sexe) și practici (de exemplu ritualul, orarul și frecvența rugăciunilor) care pot conduce la excluderea involuntară de la activități sportive; astfel, interzicerea portului baticului islamic (hijab) pune o posibilă barieră în calea deplinei participări a femeilor musulmane la fotbal. Consideră că excluderea anumitor grupuri poate fi generată de islamofobie, antisemitism și alte fobii sau forme de ură și invită Uniunea Europeană să includă această formă de discriminare în rasism și xenofobie. În acest context, ar trebui ca UE să implice statele membre și autoritățile locale și regionale, în calitate de organisme care pun la dispoziție infrastructura, precum și cetățenii și organizațiile sportive, în calitate de utilizatori, în promovarea și stimularea activităților sportive distractive și spontane ca domeniu al egalității de șanse pentru toți;

30.

invită autoritățile locale și regionale să promoveze dialogul între aceste grupuri și organizatorii de activități sportive, pentru a se ajunge la o înțelegere comună a acestor subiecte și a căuta posibilitățile de a ține seama de practicile și obiceiurile specifice, într-o manieră tolerantă și constructivă, recunoscând, în același timp, că în unele cazuri s-ar putea ca o soluție practică să nu fie posibilă;

Orientare sexuală

31.

consideră că modul în care sunt tratați homosexualii și lesbienele în domeniul sportiv constituie un motiv deosebit de preocupare. Aceștia sunt adesea confruntați cu alegerea dură între ascunderea sexualității proprii și crearea de cluburi și evenimente sportive destinate exclusiv homosexualilor și lesbienelor. Recunoaște că, deși în rândurile populației europene există homosexuali și lesbiene într-o proporție semnificativă, în prezent nici un fotbalist profesionist nu este, în mod declarat, homosexual. Disimularea și segregarea nu pot constitui o soluție pe termen lung: obiectivul trebuie să fie acela de a urmări ca toți bărbații și femeile să se simtă bineveniți in toate cluburile sportive, indiferent de orientare sexuală;

32.

invită autoritățile locale și regionale să colaboreze cu grupurile locale și regionale de lesbiene, homosexuali, bisexuali și transsexuali pentru a găsi căi de remediere a situației existente;

33.

salută ghidul 2006 FARE în cinci puncte de combatere a homofobiei în fotbal;

Egalitate de șanse în sport și în accesul la sport

34.

invită autoritățile locale și regionale să abordeze frontal și să elimine discriminarea din sport și din accesul la sport;

35.

are convingerea că ar trebui întreprinse cercetări mai ample privind situația minorităților în sport. Ar trebui să se acorde atenție tuturor formelor de discriminare, care pot fi diferite de la o țară la țară, de la o regiune la alta și de la un sport la altul;

36.

invită organismele sportive de la nivelul Uniunii Europene, în special UEFA, să aplice sancțiuni semnificative și eficiente în cazurile de abuz pe motive rasiale sau alte comportamente discriminatorii la evenimentele de competența lor. în special, invită UEFA să își corecteze poziția și să prezinte CoR un raport după Campionatul European de Fotbal din 2008;

37.

invită autoritățile locale și regionale să încurajeze și să salute participanții și spectatorii din toate comunitățile veniți la evenimente sportive, fie că sunt sau nu organizate de o autoritate locală sau regională, și să îi protejeze de abuz și hărțuire;

38.

invită autoritățile locale și regionale să pună la dispoziție fără discriminare bazele sportive pe care le au în proprietate, le gestionează, le finanțează direct sau indirect sau le autorizează pentru activități sportive;

39.

invită autoritățile locale și regionale să încurajeze persoane din toate comunitățile să se implice la toate nivelurile în administrație, management și antrenorat sportiv;

Promovarea egalității de șanse prin sport

40.

invită autoritățile locale și regionale să folosească sportul pentru a promova toleranța și înțelegerea în contextul includerii sociale și al combaterii discriminării;

41.

invită autoritățile locale și regionale să se angajeze mai activ în propuneri privind accesul la sport;

42.

invită autoritățile din domeniul educației să încurajeze copiii nu numai să practice sportul, ci și să aprecieze dimensiunea socială și culturală a sportului în întreaga sa diversitate;

43.

rețelele comunitare de organizatori, antrenori și personal administrativ din sport ar trebui încurajate să aibă în vedere și să promoveze dimensiunea egalității de șanse în activitatea lor;

44.

îndeamnă autoritățile locale și regionale, organizațiile și cluburile să ofere angajaților și antrenorilor formare în domeniul multiculturalismului, nediscriminării și toleranței;

Autorități locale și regionale

45.

are convingerea că autoritățile locale și regionale au un rol esențial în furnizarea de servicii sportive, culturale și de recreere; aceste servicii trebuie recunoscute ca instrumente esențiale în promovarea includerii sociale și a combaterii discriminării;

46.

consideră că autoritățile locale și regionale ar trebui să planifice, să dezvolte și să promoveze egalitatea de șanse oferind acces la sport și servicii sportive și prin intermediul metodei gender budgeting;

47.

consideră că accesul la sport și egalitatea de șanse în și prin acest acces ar trebui să devină un indicator al performanței globale a autorităților locale și regionale;

48.

invită autoritățile locale și regionale să identifice și să abordeze discriminarea instituționalizată din motive de vârstă, handicap, gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri sau orientare sexuală, care pot fi văzute sau detectate în procesele, atitudinile sau comportamentele ce definesc discriminarea prin prejudecăți involuntare, ignoranță, lipsă de considerație și reprezentări stereotipe care dezavantajează respectivele grupuri sociale;

49.

invită autoritățile locale și regionale să abordeze cele trei domenii principale de acțiune:

i)

angajare, politici și planificare: demonstrând angajare în promovarea egalității prin sport prin elaborarea de politici scrise și planuri de acțiune solide, precum și prin monitorizarea și revizuirea cu regularitate a acestora;

ii)

participare și imagine publică: făcând toate eforturile pentru a crește diversitatea participanților și a angajaților din serviciile din domeniul sportului și al activităților recreative, inclusiv măsuri pentru realizarea unei imagini pozitive și incluzive;

iii)

administrare și management: instituirea de proceduri aplicabile în cazuri de discriminare și inegalitate. Autoritățile locale și regionale ar trebui să aibă în vedere creșterea diversității în guvernanța, administrarea și managementul sportului;

50.

invită autoritățile locale și regionale să colaboreze cu societatea civilă, asociațiile partenere, asociațiile sportive, cluburile sportive locale și organizațiile neguvernamentale pentru îndeplinirea obiectivelor comune din acest domeniu și pentru exercitarea conducerii politice;

51.

recomandă ca autoritățile locale și regionale să elaboreze o strategie media care să facă publicitate oportunităților sportive, adresându-se unor grupuri-țintă, în vederea creșterii participării acestora și să facă publice activitățile și realizările lor. Autoritățile locale și regionale ar trebui să ia măsuri de eliminare a stereotipurilor, discriminării și rasismului din reportajele sportive, inclusiv din publicațiile editate sau finanțate de aceste autorități, de exemplu scriind reportaje despre fotbalul feminin ca despre un lucru obișnuit, nu ca despre o noutate;

52.

invită autoritățile locale și regionale să facă schimb de experiență și să învețe din experiența altor autorități administrative din Europa și din întreaga lume și să promoveze bunele practici la nivel local și regional. Invită instituțiile comunitare să faciliteze acest schimb de bune practici. În special, CoR și asociațiile comunitare ale administrației locale (CEMR, AER, Eurocities etc.) ar trebui să reflecteze la modul în care pot facilita crearea de rețele de orașe, autorități locale și regiuni care au o experiență deosebită în aceste activități;

53.

invită Uniunea Europeană să instituie un standard pentru autoritățile locale și regionale în promovarea egalității de șanse în sport. În acest sens, instituie o cartă a CoR pentru egalitatea de șanse în sport:

Carta CoR pentru egalitate de șanse în sport

„Semnatarii se angajează să-și folosească experiența pentru a crea o lume a sportului la care toți oamenii să poată participa fără să se confrunte cu nici un tip de discriminare. Semnatarii se angajează solemn:

să abordeze frontal și să elimine discriminarea din sport;

să încurajeze persoanele din toate comunitățile să se implice în sport;

să salute participarea angajaților și spectatorilor din toate comunitățile și să îi protejeze pe toți angajații și spectatorii de abuzuri discriminatorii și hărțuire;

să încurajeze persoanele cu abilități și talent din toate comunitățile să se implice la toate nivelurile în administrație, management și antrenorat sportiv;

să elaboreze cele mai bune politici și practici posibile în materie de egalitate de șanse, pe care să le analizeze și să le actualizeze cu regularitate;

să celebreze diversitatea în sport.”;

54.

invită autoritățile locale și regionale să semneze această cartă și să-și evalueze abordarea curentă în privința celor anterioare;

55.

se angajează să instituie un premiu anual al CoR pentru autoritățile locale și regionale care pun cel mai bine în aplicare această cartă.

Bruxelles, 11 octombrie 2007.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Michel DELEBARRE