ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 193E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 50
21 august 2007


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

III   Acte pregătitoare

 

Consiliu

2007/C 193E/01

Poziția comună (CE) nr. 9/2007 din 21 mai 2007 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului

1

2007/C 193E/02

Poziția comună (CE) nr. 10/2007 din 28 iunie 2007 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului

13

RO

 


III Acte pregătitoare

Consiliu

21.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 193/1


POZIȚIA COMUNĂ (CE) Nr. 9/2007

adoptată de Consiliu la 21 mai 2007

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din … de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului

(2007/C 193 E/01)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 285 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 (2) a instituit un cadru comun pentru întocmirea registrelor de uz statistic ale întreprinderilor, care cuprinde definiții, caracteristici, un domeniu de aplicare și proceduri de actualizare armonizate. Pentru a menține într-un cadru armonizat elaborarea registrelor întreprinderilor, ar trebui adoptat un nou regulament.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 696/93 al Consiliului din 15 martie 1993 privind unitățile statistice pentru observarea și analizarea sistemului de producție comunitar (3) cuprinde definițiile unității statistice care trebuie utilizate. Piața internă impune îmbunătățirea comparabilității statistice, astfel încât să fie îndeplinite cerințele comunitare. Pentru a se realiza această îmbunătățire, ar trebui adoptate definiții și descrieri comune pentru întreprinderi și alte unități statistice relevante care fac obiectul reglementării.

(3)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 58/97 al Consiliului din 20 decembrie 1996 privind statisticile structurale de întreprindere (4) și Regulamentul (CE) nr. 1165/98 al Consiliului din 19 mai 1998 privind statisticile pe termen scurt (5) au stabilit un cadru comun de colectare, compilare, transmitere și evaluare a statisticilor comunitare privind structura, activitatea, competitivitatea și performanța întreprinderilor din Comunitatea Europeană. Registrele de uz statistic ale întreprinderilor constituie un element de bază pentru un astfel de cadru comun, făcând posibilă organizarea și coordonarea studiilor statistice prin furnizarea unei baze de sondaj armonizate.

(4)

Registrele de întreprinderi sunt o metodă prin care se reconciliază cerințele contradictorii de a compila tot mai multe informații despre întreprinderi, pe de o parte, și de a reduce sarcina administrativă a întreprinderilor, pe de altă parte, în special prin utilizarea informațiilor deja existente în documentele administrative și juridice, mai ales în ceea ce privește microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 (6).

(5)

Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (7) a stabilit cadrul necesar pentru crearea unui program statistic comunitar, precum și un cadru comun pentru confidențialitatea datelor statistice.

(6)

Normele specifice de prelucrare a datelor în cadrul programului statistic comunitar nu aduc atingere Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (8).

(7)

Registrele de uz statistic ale întreprinderilor reprezintă sursa principală privind demografia întreprinderilor, deoarece țin evidența constituirii și dizolvării întreprinderilor, precum și a modificărilor economice structurale produse prin concentrare sau deconcentrare, sub forma unor operațiuni cum sunt fuziunile, preluările, sciziunile, divizările și restructurările.

(8)

Registrele de întreprinderi furnizează informațiile de bază necesare pentru a răspunde interesului politic puternic manifestat în domeniul politicilor agricole de dezvoltare rurală, nu doar în ceea ce privește agricultura, ci și în ceea ce privește corelarea tot mai strânsă a acesteia cu alte activități care nu sunt incluse în statisticile agricole bazate pe produse.

(9)

Întreprinderile publice joacă un rol important în economiile naționale ale statelor membre. Directiva 80/723/CEE a Comisiei din 25 iunie 1980 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice (9) reglementează anumite categorii de întreprinderi publice. Prin urmare, întreprinderile și societățile publice trebuie să fie identificate în registrele de întreprinderi, acest lucru putând fi realizat prin clasificarea sectorului instituțional.

(10)

Informațiile privind relațiile de control dintre unitățile juridice sunt necesare pentru a defini grupuri de întreprinderi, pentru a delimita corect întreprinderile, pentru a realiza profilul unităților mari și complexe și pentru a studia nivelul de concentrare de pe anumite piețe. Informațiile la nivel de grup de întreprinderi îmbunătățesc calitatea registrelor de întreprinderi și pot fi utilizate pentru a reduce riscul de divulgare a datelor confidențiale. Anumite date financiare sunt, de multe ori, mai concludente la nivel de grup sau de subgrup decât la nivelul unei singure întreprinderi; într-adevăr, datele respective pot fi disponibile doar la nivelul grupului sau al subgrupului. Înregistrarea datelor la nivel de grup de întreprinderi face posibilă, dacă este necesar, examinarea grupului, mai degrabă decât a întreprinderilor componente, iar acest lucru poate reduce semnificativ sarcina de a răspunde, impusă întreprinderilor. Pentru a înregistra grupuri de întreprinderi, registrele de întreprinderi ar trebui armonizate în continuare.

(11)

Amplificarea procesului de globalizare economică pune câteva probleme de actualitate în ceea ce privește realizarea anumitor statistici. Prin înregistrarea datelor provenite de la grupuri multinaționale de întreprinderi, registrele de întreprinderi reprezintă un instrument de bază pentru îmbunătățirea a numeroase statistici legate de globalizare: comerțul internațional cu bunuri și servicii, balanța de plăți, investițiile străine directe, filialele externe, cercetarea, dezvoltarea și inovația, precum și piața internațională a forței de muncă. Majoritatea acestor statistici se referă la întreaga economie și, din acest motiv, se impune ca registrele de întreprinderi, la rândul lor, să reglementeze toate sectoarele economiei.

(12)

În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (Euratom, CEE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene (10), normele de drept intern privind confidențialitatea datelor statistice nu pot fi invocate cu scopul de a împiedica transmiterea de date statistice confidențiale către autoritatea comunitară (Eurostat) în cazul în care un act de drept comunitar dispune transmiterea unor astfel de date.

(13)

Pentru a garanta îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezentul regulament, instituțiile statelor membre responsabile cu colectarea datelor ar putea avea nevoie de acces la surse de date administrative, precum registrele deținute de autoritățile fiscale și din domeniul asigurărilor sociale, de băncile centrale, de alte instituții publice, precum și alte baze de date conținând informații privind tranzacțiile și pozițiile transfrontaliere, ori de câte ori astfel de date sunt necesare pentru realizarea statisticilor comunitare.

(14)

Regulamentul (CE) nr. 184/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe (11) a stabilit un cadru comun pentru compilarea, transmiterea și evaluarea statisticilor comunitare relevante.

(15)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (12).

(16)

În mod special, Comisiei trebuie să i se confere competența de a actualiza lista de caracteristici ale registrelor din anexă, definițiile acestora și normele lor de continuitate, de a decide în legătură cu tratarea celor mai mici întreprinderi și a grupurilor de întreprinderi exclusiv rezidente, precum și de a adopta standarde de calitate comune și conținutul și periodicitatea rapoartelor privind calitatea. Deoarece aceste măsuri au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale sau să completeze prezentul regulament prin adăugarea unor noi elemente neesențiale, acestea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE a Consiliului.

(17)

Regulamentul (CEE) nr. 2186/93 ar trebui, prin urmare, să fie abrogat.

(18)

Comitetul pentru programul statistic instituit prin Decizia 89/382/CEE, Euratom a Consiliului (13) a fost consultat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Scop

Prezentul regulament stabilește un cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor din Comunitatea Europeană.

Statele membre creează unul sau mai multe registre armonizate în scop statistic, cu rolul de instrument de pregătire și coordonare a anchetelor, sursă de informații pentru analiza statistică a populației întreprinderilor și a demografiei acesteia, pentru utilizarea datelor administrative și identificarea și constituirea unităților statistice.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„unitate juridică”, „întreprindere”, „unitate locală” și „grup de întreprinderi” au înțelesul definit în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 696/93;

(b)

„autorități naționale” are înțelesul definit la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 322/97;

(c)

„scopuri statistice” are înțelesul definit la articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 1588/90;

(d)

„grup multinațional de întreprinderi” înseamnă un grup de întreprinderi din cadrul căruia cel puțin două întreprinderi sau unități juridice sunt amplasate în țări diferite;

(e)

„grup redus de întreprinderi” înseamnă un grup de întreprinderi și de unități juridice aparținând unui grup multinațional de întreprinderi și care sunt rezidente în aceeași țară. Acesta poate cuprinde o singură întreprindere, în cazul în care celelalte nu sunt rezidente în țara respectivă. O anumită întreprindere poate reprezenta grupul redus de întreprinderi sau doar o parte a acestuia.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   În conformitate cu definițiile indicate la articolul 2 și sub rezerva limitărilor menționate în prezentul articol, registrele cuprind:

(a)

toate întreprinderile ce desfășoară activități economice care contribuie la produsul intern brut (PIB), precum și unitățile lor locale;

(b)

unitățile juridice din care sunt compuse respectivele întreprinderi;

(c)

grupurile reduse de întreprinderi și grupurile multinaționale de întreprinderi; și

(d)

grupurile de întreprinderi exclusiv rezidente.

(2)   Cerința de la alineatul (1) nu se aplică totuși gospodăriilor, cu condiția ca bunurile și serviciile produse de acestea să fie destinate autoconsumului sau să implice închirierea bunurilor proprii.

(3)   Unitățile locale care nu constituie entități juridice de sine stătătoare (sucursale), care depind de întreprinderile străine și sunt clasificate drept cvasi-societăți în conformitate cu Sistemul european de conturi 1995 instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind sistemul european de conturi naționale și regionale din Comunitatea Europeană (14) și cu Sistemul de conturi naționale din 1993 al Organizației Națiunilor Unite, sunt considerate întreprinderi în sensul registrelor de întreprinderi.

(4)   Grupurile de întreprinderi pot fi identificate prin relațiile de control dintre unitățile lor juridice. Pentru a delimita grupurile de întreprinderi, se aplică definiția noțiunii de control de la punctul 2.26 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 2223/96.

(5)   Prezentul regulament se aplică numai unităților care, integral sau parțial, desfășoară o activitate economică. Orice activitate care implică o ofertă de bunuri sau servicii pe o anumită piață este considerată activitate economică. În plus, serviciile necomerciale care contribuie la PIB, precum și deținerea directă și indirectă de unități juridice active sunt considerate activități economice în sensul registrelor de întreprinderi. Unitățile juridice inactive din punct de vedere economic pot face parte dintr-o întreprindere doar în combinație cu unități juridice active din punct de vedere economic.

(6)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, legate de măsura în care ar trebui sau nu incluse în registre întreprinderile cu mai puțin de 0,5 persoane angajate și grupurile de întreprinderi exclusiv rezidente și care nu sunt importante din punct de vedere statistic pentru statele membre, precum și o definire a unităților compatibilă cu cea aplicată pentru statisticile agricole, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (3).

Articolul 4

Sursele de date

(1)   Sub rezerva respectării cerințelor de calitate menționate la articolul 6, statele membre pot colecta informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament utilizând orice surse pe care le consideră relevante. Autoritățile naționale sunt autorizate, în limitele lor de competență, să colecteze în scopuri statistice, informațiile care fac obiectul prezentului regulament și care sunt conținute în documente administrative și juridice.

(2)   În cazul în care datele solicitate nu pot fi colectate la un cost rezonabil, autoritățile naționale pot utiliza proceduri de estimare statistică, cu respectarea nevoii de acuratețe și de calitate.

Articolul 5

Caracteristicile registrelor

(1)   Unitățile înscrise în registre sunt caracterizate printr-un număr de identificare și prin detaliile descriptive menționate în anexă.

(2)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, completându-l, în ceea ce privește actualizarea listei de caracteristici și definirea caracteristicilor și a normelor de continuitate, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (3).

Articolul 6

Standardele și rapoartele de calitate

(1)   Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura calitatea registrelor de întreprinderi.

(2)   La cererea Comisiei (Eurostat), statele membre îi furnizează acesteia rapoarte privind calitatea registrelor de întreprinderi (denumite în continuare „rapoarte de calitate”).

(3)   Măsurile privind standardele comune de calitate, precum și conținutul și frecvența rapoartelor de calitate sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (3), ținând seama de costurile implicate de compilarea datelor.

(4)   Statele membre informează Comisia (Eurostat) în legătură cu modificările majore, metodologice sau de altă natură care ar putea influența calitatea registrelor de întreprinderi, imediat ce respectivele modificări sunt făcute cunoscute și cel târziu după șase luni de la intrarea în vigoare a unor astfel de modificări.

(5)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, abordând în special costul sistemului statistic, sarcina suportată de întreprinderi și beneficiile.

Articolul 7

Manualul de recomandări

Comisia publică un manual de recomandări privind registrele de întreprinderi. Manualul este actualizat în strânsă colaborare cu statele membre.

Articolul 8

Referințele temporale și periodicitatea

(1)   Introducerile și eliminările de date în/din registre se actualizează cel puțin anual.

(2)   Frecvența de actualizare depinde de tipul unității, de variabila luată în considerare, de dimensiunea unității și de sursa utilizată în general pentru actualizare.

(3)   Măsurile privind normele de actualizare se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (3).

(4)   Statele membre întocmesc anual o copie care reflectă starea registrelor la sfârșitul anului și păstrează respectiva copie cel puțin 30 de ani, pentru a permite analiza datelor.

Articolul 9

Transmiterea rapoartelor

(1)   Statele membre elaborează analizele statistice ale registrelor și transmit informațiile Comisiei (Eurostat), într-un format și prin intermediul unei proceduri definite de Comisie în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 16 alineatul (2).

(2)   Statele membre transmit Comisiei (Eurostat), la cererea acesteia, orice informații relevante privind punerea în aplicare a prezentului regulament în statele membre.

Articolul 10

Schimbul de date confidențiale între statele membre

Schimbul de date confidențiale se poate realiza, exclusiv în scopuri statistice, între autoritățile naționale competente ale diverselor state membre, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care schimbul respectiv este necesar pentru a asigura calitatea informațiilor legate de un grup multinațional de întreprinderi din Uniunea Europeană. Băncile centrale naționale pot lua parte la acest schimb, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 11

Schimbul de date confidențiale între Comisie (Eurostat) și statele membre

(1)   Autoritățile naționale transmit Comisiei (Eurostat) datele privind grupurile multinaționale de întreprinderi și unitățile componente ale acestora, astfel cum sunt definite în anexă, în scopul furnizării de informații, exclusiv în scopuri statistice, privind grupurile multinaționale din Uniunea Europeană.

(2)   Pentru a asigura o înregistrare consecventă a datelor, exclusiv în scopuri statistice, Comisia (Eurostat) transmite autorităților naționale competente din fiecare stat membru date privind grupurile multinaționale de întreprinderi, inclusiv privind unitățile componente ale acestora, în cazul în care cel puțin o unitate juridică a grupului este localizată pe teritoriul respectivului stat membru.

(3)   Pentru a garanta faptul că datele transmise în temeiul prezentului articol sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice, scopul, domeniul de aplicare, formatul, măsurile de securitate și de confidențialitate, precum și procedura de transmitere a datelor referitoare la unități individuale către Comisie (Eurostat) și de transmitere a datelor referitoare la grupurile multinaționale de întreprinderi către autoritățile naționale competente se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 12

Schimbul de date confidențiale între Comisie (Eurostat) și băncile centrale

(1)   În sensul prezentului regulament, se poate realiza un schimb de date confidențiale, exclusiv în scopuri statistice, între Comisie (Eurostat) și băncile centrale naționale, precum și între Comisie (Eurostat) și Banca Centrală Europeană, în cazul în care respectivul schimb este necesar pentru a asigura calitatea informațiilor privind grupurile multinaționale de întreprinderi din Uniunea Europeană și cu condiția ca schimbul să fie autorizat în mod explicit de autoritatea națională competentă.

(2)   Pentru a garanta faptul că datele transmise în temeiul prezentului articol sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice, scopul, domeniul de aplicare, formatul, măsurile de securitate și de confidențialitate, precum și procedura de transmitere a datelor referitoare la grupurile multinaționale de întreprinderi către băncile centrale naționale și către Banca Centrală Europeană se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 13

Confidențialitatea și accesul la datele identificabile

(1)   În cazul în care Comisia (Eurostat), autoritățile naționale, băncile centrale naționale și Banca Centrală Europeană primesc date confidențiale în temeiul articolelor 10, 11 și 12, acestea tratează respectivele informații în regim confidențial, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 322/97.

(2)   În sensul prezentului regulament și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 322/97, orice transmitere de date confidențiale între autoritățile naționale și Comisie (Eurostat) poate avea loc cu condiția ca respectiva transmitere să fie necesară pentru elaborarea unor anumite statistici comunitare. Orice transmitere suplimentară trebuie autorizată în mod explicit de autoritatea națională care a colectat datele.

Articolul 14

Perioada de tranziție și derogările

În cazul în care este necesară modificarea consistentă a registrelor de întreprinderi, Comisia poate acorda, la cererea unui stat membru, o derogare constând în acordarea unei perioade de tranziție care nu poate depăși … (15).

Pentru agricultură, silvicultură și pescuit, administrație publică și apărare, asigurări sociale obligatorii, precum și pentru caracteristicile suplimentare legate de grupurile de întreprinderi, Comisia poate acorda o derogare la cererea unui stat membru, constând în acordarea unei perioade de tranziție care nu poate să depășească … (16).

Articolul 15

Măsurile de punere în aplicare

(1)   Următoarele măsuri, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, completându-l, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 16 alineatul (3):

(a)

înscrierea celor mai mici întreprinderi și a grupurilor de întreprinderi exclusiv rezidente, prevăzute la articolul 3 alineatul (6);

(b)

actualizarea listei de caracteristici ale registrelor din anexă, a definițiilor acestora și normelor lor de continuitate, prevăzute la articolul 5, ținând seama de principiul conform căruia beneficiile actualizării trebuie să fie mai mari decât costul acesteia și de principiul conform căruia resursele suplimentare de care trebuie să dispună fie statele membre, fie întreprinderile, rămân în limite rezonabile;

(c)

stabilirea unor standarde de calitate comune, precum și a conținutului și periodicității rapoartelor de calitate, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3);

(d)

normele de actualizare a registrelor, prevăzute la articolul 8 alineatul (3).

(2)   Măsurile referitoare la aspectele enumerate în continuare sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 16 alineatul (2):

(a)

transmiterea informațiilor rezultate din analizele statistice ale registrelor, prevăzută la articolul 9;

(b)

transmiterea datelor privind unitățile individuale ale grupurilor multinaționale de întreprinderi între Comisie (Eurostat) și statele membre, prevăzută la articolul 11; și

(c)

transmiterea datelor privind grupul multinațional de întreprinderi între Comisie (Eurostat) și băncile centrale, prevăzut la articolul 12.

Articolul 16

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru programul statistic.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Articolul 17

Abrogarea

Regulamentul (CEE) nr. 2186/93 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European,

Președintele

Pentru Consiliu,

Președintele


(1)  Avizul Parlamentului European din 1 iunie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 21 mai 2007 şi Poziţia Parlamentului European din … (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din … (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO L 196, 5.8.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(3)  JO L 76, 30.3.1993, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

(4)  JO L 14, 17.1.1997, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).

(5)  JO L 162, 5.6.1998, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1893/2006.

(6)  JO L 124, 20.5.2003, p. 36.

(7)  JO L 52, 22.2.1997, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

(8)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

(9)  JO L 195, 29.7.1980, p. 35. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/81/CE (JO L 312, 29.11.2005, p. 47).

(10)  JO L 151, 15.6.1990, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.

(11)  JO L 35, 8.2.2005, p. 23. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 602/2006 al Comisiei (JO L 106, 19.4.2006, p. 10).

(12)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(13)  JO L 181, 28.6.1989, p. 47.

(14)  JO L 310, 30.11.1996, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1267/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 180, 18.7.2003, p. 1).

(15)  Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(16)  Cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.


ANEXĂ

Pentru fiecare unitate, registrele de întreprinderi conțin următoarele informații. Informațiile nu trebuie stocate separat pentru fiecare unitate, în cazul în care pot fi derivate de la o altă unitate (alte unități).

Elementele nemarcate sunt obligatorii, cele marcate „condiționat” sunt obligatorii cu condiția să fie disponibile în respectivul stat membru, iar cele marcate „facultativ” sunt recomandate.

1.   

Unitate juridică

Caracteristici de identificare

1.1

 

Număr de identificare

1.2a

 

Denumire

1.2b

 

Adresă (inclusiv codul poștal) cu maxim de detalii

1.2c

Facultativ

Numere de telefon și de fax, e-mail și informații care să permită colectarea electronică de date

1.3

 

Cod de înregistrare TVA (cod TVA) sau, dacă acesta nu există, alt număr de identificare administrativă

Caracteristici demografice

1.4

 

Pentru persoanele juridice, data constituirii, iar pentru persoanele fizice, data recunoașterii oficiale ca operator economic

1.5

 

Data la care unitatea juridică a încetat să facă parte din întreprindere (conform identificării de la punctul 3.3)

Caracteristici economice/de stratificare

1.6

 

Formă juridică

Legături cu alte registre

 

 

Trimitere la registrele asociate în care este înscrisă unitatea juridică și care conțin informații care pot fi utilizate în scopuri statistice

1.7a

 

Trimitere la registrul agenților economici intracomunitari întocmit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 638/2004 (1), și trimitere la documentele vamale sau la registrul operatorilor economici extracomunitari

1.7b

Facultativ

Trimitere la datele din bilanțul contabil (pentru unitățile care sunt obligate să publice datele contabile) și

Trimitere la registrul balanței de plăți sau la registrul investițiilor străine directe și trimitere la registrul agricol

Caracteristici suplimentare pentru unitățile juridice care fac parte din întreprinderi aparținând unui grup de întreprinderi:

Legătură cu grupul de întreprinderi

1.8

 

Număr de identificare al grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus de întreprinderi (4.1) din care face parte unitatea

1.9

 

Data asocierii la grupul de întreprinderi exclusiv rezidente/grupul redus

1.10

 

Data separării de grupul de întreprinderi exclusiv rezidente/grupul redus

Controlul unităților

 

 

Verigile de control ale întreprinderilor rezidente pot fi înregistrate fie de sus în jos (1.11a), fie de jos în sus (1.11b). Pentru fiecare unitate se înregistrează numai primul nivel de control, direct sau indirect (lanțul integral de control se poate reface prin combinarea acestor înregistrări)

1.11a

 

Număr (numere) de identificare al(e) unității (unităților) juridice rezidente care este controlată (sunt controlate) de unitatea juridică în cauză

1.11b

 

Număr de identificare al unității juridice rezidente care controlează unitatea juridică în cauză

1.12a

 

Țara (țările) de înregistrare și numărul (numerele) de identificare sau denumirea (denumirile) și adresa (adresele) unității (unităților) juridice nerezidente care este controlată (sunt controlate) de unitatea juridică în cauză

1.12b

Condiționat

Codul (codurile) TVA al(e) unității (unităților) juridice nerezidente care este controlată (sunt controlate) de unitatea juridică în cauză

1.13a

 

Țara de înregistrare și numărul de identificare sau denumirea și adresa unității juridice nerezidente care controlează unitatea juridică în cauză

1.13b

Condiționat

Codul TVA al unității juridice nerezidente care controlează unitatea juridică în cauză

Participația în unități

 

Condiționat

Participația rezidentă se poate înregistra fie de sus în jos (1.14a), fie de jos în sus (1.14b).

Înregistrarea informației și pragul utilizat pentru participații sunt condiționate de disponibilitatea acestor informații în sursele administrative. Pragul recomandat este o participație directă de cel puțin 10 %

1.14a

Condiționat

(a)

Număr (numere) de identificare și

(b)

acțiuni (%)

ale unității (unităților) juridice rezidente deținute de unitatea juridică în cauză

1.14b

Condiționat

(a)

Număr (numere) de identificare și

(b)

acțiuni (%)

ale unității (unităților) juridice rezidente care deține (dețin) unitatea juridică în cauză

1.15

Condiționat

(a)

Țara (țările) de înregistrare și

(b)

numărul (numerele) de identificare sau denumirea (denumirile), adresa (adresele) și codul (codurile) TVA și

(c)

acțiuni (%)

ale unității (unităților) juridice nerezidente deținute de unitatea juridică în cauză

1.16

Condiționat

(a)

Țara (țările) de înregistrare și

(b)

numărul (numerele) de identificare sau denumirea (denumirile), adresa (adresele) și codul (codurile) TVA și

(c)

acțiuni (%)

ale unității (unităților) juridice nerezidente deținute de unitatea juridică în cauză

2.   

Unitatea locală

Caracteristici de identificare

2.1

 

Număr de identificare

2.2a

 

Denumire

2.2b

 

Adresă (inclusiv codul poștal) cu maxim de detalii

2.2c

Facultativ

Numere de telefon și de fax, e-mail și informații care să permită colectarea electronică de date

2.3

 

Număr de identificare al întreprinderii (3.1) de care aparține unitatea locală

Caracteristici demografice

2.4

 

Data începerii activității

2.5

 

Data încetării definitive a activității

Caracteristici economice/de stratificare

2.6

 

Codul activității principale la nivel NACE cu 4 cifre

2.7

Condiționat

Activități secundare, dacă există, la nivel NACE cu 4 cifre; acest aspect privește doar unitățile locale care fac obiectul anchetelor

2.8

Facultativ

Activitatea desfășurată de unitatea locală, reprezentând o activitate auxiliară a întreprinderii de care aparține (da/nu)

2.9

 

Efectivul salariaților

2.10a

 

Număr de angajați

2.10b

Facultativ

Număr de angajați în echivalent de norme întregi

2.11

 

Cod de localizare geografică

Legături cu alte registre

2.12

Condiționat

Trimitere la registrele asociate în care este înscrisă unitatea locală și care conțin informații ce pot fi utilizate în scopuri statistice (dacă există astfel de registre asociate)

3.   

Întreprinderea

Caracteristici de identificare

3.1

 

Număr de identificare

3.2a

 

Denumire

3.2b

Facultativ

Adresă poștală, e-mail și site web

3.3

 

Număr (numere) de identificare al(e) unității (unităților) juridice din care este formată întreprinderea

Caracteristici demografice

3.4

 

Data începerii activității

3.5

 

Data încetării definitive a activității

Caracteristici economice/de stratificare

3.6

 

Codul activității principale la nivel NACE cu 4 cifre

3.7

Condiționat

Activități secundare, dacă există, la nivel NACE cu 4 cifre; acest aspect privește doar întreprinderile care fac obiectul monitorizărilor

3.8

 

Efectivul salariaților

3.9a

 

Număr de angajați

3.9b

Facultativ

Număr de angajați în echivalent de norme întregi

3.10a

 

Cifra de afaceri, cu excepția cazurilor specificate la 3.10b

3.10b

Facultativ

Cifra de afaceri pentru agricultură, vânat și silvicultură, pescuit, administrație publică și apărare, asigurări sociale obligatorii, gospodării particulare cu persoane angajate și organizații extrateritoriale

3.11

 

Sector și subsector instituțional în conformitate cu Sistemul european de conturi

Caracteristici suplimentare pentru întreprinderile care fac parte dintr-un grup de întreprinderi:

Legătură cu grupul de întreprinderi

3.12

Număr de identificare al grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus de întreprinderi (4.1) din care face parte întreprinderea

4.   

Grupul de întreprinderi

Caracteristici de identificare

4.1

 

Număr de identificare al grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus de întreprinderi

4.2a

 

Denumirea grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus

4.2b

Facultativ

Adresa poștală, e-mail și site-ul web al sediului social al grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus

4.3

Parțial condiționat

Număr de identificare al conducerii grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus (echivalent cu numărul de identificare al unității juridice rezidente care conduce grupul)

Condiționat. Dacă unitatea ce deține controlul este o persoană fizică, iar aceasta nu este operator economic, înregistrarea trebuie să fie disponibilă în surse administrative

4.4

 

Tipul grupului de întreprinderi:

1.

grup de întreprinderi exclusiv rezidente

2.

grup redus, cu control intern

3.

grup redus, cu control extern

Caracteristici demografice

4.5

 

Data începerii activității grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus

4.6

 

Data încetării activității grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/grupului redus

Caracteristici economice/de stratificare

4.7

 

Codul activității principale a grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/a grupului redus la nivel NACE cu 2 cifre

4.8

Facultativ

Activitățile secundare ale grupului de întreprinderi exclusiv rezidente/ale grupului redus la nivel NACE cu 2 cifre

4.9

 

Număr de persoane angajate de grupul de întreprinderi rezidente/de grupul redus

4.10

Facultativ

Cifra de afaceri consolidată

Caracteristici suplimentare pentru grupurile multinaționale de întreprinderi (tipurile 2 și 3 de la 4.4):

Înregistrarea variabilelor 4.11 și 4.12a este opțională până când se efectuează transmiterea informațiilor privind grupurile multinaționale, în conformitate cu articolul 11.

Caracteristici de identificare

4.11

 

Număr de identificare al grupului internațional

4.12a

 

Denumirea grupului internațional

4.12b

Facultativ

Țara de înregistrare, adresa poștală, e-mail și site web al sediului social internațional

4.13a

 

Număr de identificare al conducerii grupului internațional, în cazul în care aceasta este rezidentă (echivalent cu numărul de identificare al unității juridice care conduce grupul)

În cazul în care conducerea grupului internațional nu este rezidentă, țara de înregistrare a acesteia

4.13b

Facultativ

Număr de identificare al conducerii grupului internațional sau denumirea și adresa, în cazul în care conducerea nu este rezidentă

Caracteristici economice/de stratificare

4.14

Facultativ

Număr de persoane angajate la nivel internațional

4.15

Facultativ

Cifra de afaceri internațională consolidată

4.16

Facultativ

Țara centrului internațional de decizie

4.17

Facultativ

Țările în care sunt localizate întreprinderile sau unitățile locale


(1)  Regulamentul (CE) nr. 638/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind statisticile comunitare ale comerțului cu mărfuri între statele membre și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3330/91 al Consiliului (JO L 102, 7.4.2004, p. 1).


EXPUNERE A MOTIVELOR CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

1.

Comisia a adoptat la 5 aprilie 2005 propunerea (1) sa de modernizare a Regulamentului existent privind registrele întreprinderilor (CEE) nr. 2186/93 și de luare în considerare a cerințelor suplimentare de statistici apărute pe parcurs. Propunerea a fost analizată și dezbătută în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului de-a lungul mai multor președinții succesive.

2.

Parlamentul European și-a dat avizul la 1 iunie 2006 în cadrul primei lecturi.

3.

Consiliul a adoptat poziția comună în temeiul articolului 251 din Tratatul CE la 21 mai 2007.

II.   OBIECTIVE

Principalele obiective ale proiectului de regulament:

înregistrarea obligatorie a tuturor întreprinderilor, a unităților locale ale acestora și a unităților juridice aferente ce desfășoară activități economice care contribuie la produsul intern brut;

acoperirea tuturor relațiilor financiare și a grupurilor de întreprinderi și schimbul de date între statele membre și Comisie (Eurostat) privind grupurile multinaționale și unitățile componente ale acestora.

În plus, propunerea are în vedere o armonizare la nivelul tuturor statelor membre prin adoptarea unei metodologii comune.

III.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

1.   Contextul general

În iunie 2006 s-a ajuns la un acord cu privire la acest dosar în cadrul primei lecturi (PE-CONS 3624/06).

La 17 iulie 2006 Consiliul a adoptat Decizia 2006/512/CE de modificare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 care stabilește procedurile privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei și introducerea unei noi proceduri numite „procedura de reglementare cu control” (articolul 5a).

Această nouă procedură a comitetelor trebuie aplicată în vederea adoptării măsurilor cu un domeniu de aplicare general, destinate modificării elementelor care nu sunt esențiale din cadrul unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, inter alia prin suprimarea unora din aceste elemente sau completând actul prin adăugarea altor elemente neesențiale.

2.   Adaptările introduse de către Consiliu

Proiectul de regulament se referă la procedura de reglementare aplicată în cadrul comitetelor prin care competențele de executare sunt conferite Comisiei și care trebuie, prin urmare, adaptată, dacă este cazul, noii proceduri de reglementare cu control a comitetelor.

Comisia a acceptat poziția comună adoptată de către Consiliu.


(1)  COM(2005) 112.


21.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 193/13


POZIȚIA COMUNĂ (CE) Nr. 10/2007

adoptată de Consiliu la 28 iunie 2007

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului

(2007/C 193 E/02)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (5) a doua liniuță,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și dezvolta Uniunea drept un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor. Pentru realizarea acestui spațiu, Comunitatea adoptă, printre altele, măsurile care țin de domeniul cooperării judiciare în materie civilă, necesare bunei funcționări a pieței interne.

(2)

Buna funcționare a pieței interne impune necesitatea de a îmbunătăți și accelera transmiterea între statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în scopul notificării sau comunicării.

(3)

Consiliul, printr-un act din 26 mai 1997 (3), a redactat o convenție privind notificarea sau comunicarea în statele membre ale Uniunii Europene a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială și a recomandat adoptarea acesteia de către statele membre în conformitate cu normele constituționale ale acestora. Această convenție nu a intrat în vigoare. Este necesar să se asigure continuitatea rezultatelor obținute în cadrul negocierilor pentru încheierea convenției.

(4)

La 29 mai 2000, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (4). Conținutul respectivului regulament are la bază, în mod substanțial, textul convenției.

(5)

La 1 octombrie 2004, Comisia a adoptat un raport referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000. Concluziile raportului arată că aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 a dus, în general, de la intrarea în vigoare a acestuia în 2001, la îmbunătățirea și accelerarea transmiterii și notificării sau comunicării actelor între statele membre, însă, cu toate acestea, aplicarea unor dispoziții nu este pe deplin satisfăcătoare.

(6)

Eficiența și celeritatea procedurilor judiciare în materie civilă necesită transmiterea actelor judiciare și extrajudiciare în mod direct și prin mijloace rapide între autoritățile locale desemnate de statele membre. Statele membre își pot arăta intenția de a desemna doar o singură autoritate de transmitere sau de primire sau o autoritate care să îndeplinească ambele funcții pe durata unei perioade de cinci ani. Acest mandat poate fi însă reînnoit din cinci în cinci ani.

(7)

Rapiditatea transmiterii justifică utilizarea tuturor mijloacelor corespunzătoare, cu respectarea anumitor condiții privind lizibilitatea și fidelitatea actului primit. Securitatea transmiterii impune ca actul ce urmează a fi transmis să fie însoțit de un formular tip care se completează în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului unde se realizează notificarea sau comunicarea, sau într-o altă limbă acceptată de către statul membru în cauză.

(8)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul notificării sau comunicării unui act către reprezentantul autorizat al unei părți în statul membru în care se desfășoară procedura, indiferent de locul de reședință al acelei părți.

(9)

Notificarea sau comunicarea unui document ar trebui efectuată cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de o lună de la primirea de către agenția de primire.

(10)

Pentru a asigura eficiența prezentului regulament, posibilitatea de a refuza notificarea sau comunicarea actelor ar trebui să se limiteze la situații excepționale.

(11)

Pentru a facilita transmiterea și notificarea sau comunicarea actelor între statele membre, ar trebui să fie utilizate formularele tip prevăzute în anexele la prezentul regulament.

(12)

Agenția de primire trebuie să informeze destinatarul în scris, folosind un formular tip, asupra faptului că are posibilitatea de a refuza primirea actului notificat sau comunicat în momentul notificării sau comunicării acestuia sau returnând actul agenției de primire, în termen de o săptămână, în cazul în care acesta nu este redactat într-o limbă pe care destinatarul o înțelege sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comunicare. Această regulă ar trebui să se aplice și în cazul notificării sau comunicării ulterioare după ce destinatarul și-a exercitat dreptul său de refuz. Aceste reguli de refuz ar trebui să se aplice și în cazul notificării sau comunicării prin intermediul agenților diplomatici sau consulari, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin remitere. Ar trebui să se prevadă posibilitatea înlocuirii notificării sau comunicării unui act cu notificarea sau comunicarea către destinatar a unei traduceri a actului.

(13)

Rapiditatea transmiterii justifică notificarea sau comunicarea actelor în termen de câteva zile de la primirea actului. Cu toate acestea, în cazul în care notificarea sau comunicarea nu s-a realizat în termen de o lună, agenția de primire trebuie să informeze agenția de transmitere. Expirarea acestui termen nu implică returnarea cererii către agenția de transmitere, în cazul în care este evident că notificarea sau comunicarea se poate realiza într-un termen rezonabil.

(14)

Agenția de primire ar trebui să ia în continuare toate măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului și în cazurile în care acest lucru nu a fost posibil în termen de o lună, de exemplu, pentru că pârâtul nu s-a aflat la domiciliu fiind în vacanță sau în deplasare de la locul de muncă. Cu toate acestea, pentru a se evita ca agenția de primire să aibă pe termen nelimitat obligația de a lua măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea unui act, agenția de transmitere ar trebui să poată preciza în formularul tip un termen ulterior căruia notificarea sau comunicarea nu mai este necesară.

(15)

Date fiind diferențele dintre statele membre în ceea ce privește normele de procedură, data luată efectiv în considerare în scopul notificării sau comunicării variază în funcție de statul membru în cauză. În aceste condiții și ținând seama de dificultățile care pot surveni, prezentul regulament ar trebui să prevadă un sistem prin care legislația din statul membru de primire să fie cea care stabilește data notificării sau comunicării. Cu toate acestea, în cazul în care, în conformitate cu legislația unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, data luată în considerare, în ceea ce privește reclamantul, ar trebui să fie cea stabilită de legislația acelui stat membru. Acest sistem al datei duble există numai într-un număr restrâns de state membre. Statele membre în care acest sistem se aplică ar trebui să comunice acest lucru Comisiei, care ar trebui să publice aceste informații în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și le pune la dispoziție prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială instituită prin Decizia 2001/470/CE (5) a Consiliului.

(16)

Pentru facilitarea accesului la justiție, costurile ocazionate de angajarea unui funcționar judiciar sau a unei persoane competente, în conformitate cu legislația statului membru de primire, trebuie să corespundă unei taxe unice și fixe, stabilit în prealabil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proporționalității și nediscriminării. Cerința unei taxe unice fixe nu împiedică posibilitatea pentru statele membre de a stabili diferite taxe pentru diferite tipuri de servicii, în măsura în care aceste principii sunt respectate.

(17)

Fiecare stat membru ar trebui să poată efectua notificarea sau comunicarea actelor către persoane rezidente în alt stat membru direct prin intermediul serviciilor de curierat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.

(18)

Orice persoană care are un interes într-o cauză ar trebui să poată efectua notificarea sau comunicarea documentelor direct prin intermediul funcționarilor judiciari, autorităților sau altor persoane competente din statul membru de primire, în cazul în care o astfel de notificare sau comunicare directă este permisă în conformitate cu legislația acelui stat membru.

(19)

Comisia ar trebui să elaboreze un manual care să cuprindă informațiile relevante pentru aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament, manual care ar trebui să fie pus la dispoziție prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială. Comisia și statele membre ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că aceste informații sunt actualizate și complete, în special în ceea ce privește datele de contact ale agențiilor de primire și ale agențiilor de transmitere.

(20)

Pentru calcularea termenelor stabilite prin prezentul regulament ar trebui să se aplice dispozițiile Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (6).

(21)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(22)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte măsurile necesare pentru actualizarea sau efectuarea modificărilor tehnice ale formularelor tip prevăzute în anexe. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice/elimine elemente neesențiale ale prezentului regulament, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(23)

Dispozițiile prezentului regulament prevalează asupra prevederilor din acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale cu același domeniu de aplicare, încheiate de statele membre și, în special protocolul anexat la Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 (8) și Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 (9), în raporturile dintre statele membre care sunt părți la aceste instrumente. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să mențină sau să încheie acorduri sau înțelegeri vizând accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu prezentul regulament.

(24)

Informațiile transmise în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament ar trebui să beneficieze de un regim de protecție corespunzător. Această chestiune se află sub incidența Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (10), precum și a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (11).

(25)

Până la 1 iunie 2011 și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia trebuie să evalueze stadiul de aplicare a prezentului regulament și să propună modificările pe care le consideră necesare.

(26)

Având în vedere faptul că obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și că, în consecință, datorită amplorii sau efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(27)

Pentru ca dispozițiile să fie mai ușor accesibile și lizibile, ar trebui să se abroge Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 și să fie înlocuit cu prezentul regulament.

(28)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

(29)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament care, prin urmare, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică în materie civilă sau comercială în cazul în care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie să fie transmis dintr-un stat membru în altul pentru a fi notificat sau comunicat. Acesta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă, nici în ceea ce privește răspunderea statului privind acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice („acta iure imperii”).

(2)   Prezentul regulament nu se aplică în cazul în care nu este cunoscută adresa persoanei căreia se notifică sau comunică actul.

(3)   În prezentul regulament, noțiunea de „stat membru” înseamnă orice stat membru cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

Agenții de transmitere și agenții de primire

(1)   Fiecare stat membru desemnează funcționarii publici, autoritățile sau alte persoane, denumite în continuare „agenții de transmitere”, care au competența să transmită actele judiciare sau extrajudiciare ce urmează să fie notificate sau comunicate într-un alt stat membru.

(2)   Fiecare stat membru desemnează funcționarii publici, autoritățile sau alte persoane, denumite în continuare „agenții de primire”, care au competența să primească actele judiciare sau extrajudiciare provenind din alt stat membru.

(3)   Un stat membru poate desemna fie o agenție de transmitere și o agenție de primire, fie o singură agenție care să îndeplinească ambele funcții. Un stat federal, un stat în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau un stat în care există unități teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multe asemenea agenții. Desemnarea acestora produce efecte pentru un termen de cinci ani și poate fi reînnoită la fiecare cinci ani.

(4)   Fiecare stat membru prezintă Comisiei următoarele informații:

(a)

denumirile și adresele agențiilor de primire prevăzute la alineatele (2) și (3);

(b)

competența teritorială a acestora;

(c)

mijloacele de primire a actelor de care acestea dispun; și

(d)

limbile care pot fi utilizate pentru completarea formularului tip prevăzut în anexa I.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor informații.

Articolul 3

Autoritatea centrală

Fiecare stat membru desemnează o autoritate centrală însărcinată să:

(a)

furnizeze informații agențiilor de transmitere;

(b)

identifice soluții pentru orice dificultăți care pot să apară cu ocazia transmiterii actelor în scopul notificării sau comunicării;

(c)

înainteze, în cazuri excepționale, la cererea unei agenții de transmitere, o cerere de notificare sau comunicare către agenția competentă de primire.

Statele federale, statele în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau statele în care există unități teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multe organisme centrale.

CAPITOLUL II

ACTE JUDICIARE

SECȚIUNEA 1

Transmiterea și notificarea sau comunicarea actelor judiciare

Articolul 4

Transmiterea actelor

(1)   Actele judiciare sunt transmise direct și în termenul cel mai scurt între agențiile desemnate în temeiul articolului 2.

(2)   Transmiterea actelor, cererilor, confirmărilor, confirmărilor de primire, certificatelor și a oricăror altor documente între agențiile de transmitere și cele de primire se poate face prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiția ca actul primit să aibă un conținut conform și fidel cu cel al actului înaintat și ca toate informațiile conținute de acesta să poată fi citite cu ușurință.

(3)   Actul care urmează să fie trimis este însoțit de o cerere redactată folosind formularul tip prevăzut în anexa I. Formularul se completează în limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care există mai multe limbi oficiale în statul membru în cauză, în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului unde urmează să se facă notificarea sau comunicarea, ori într-o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că o acceptă. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, altele decât cea proprie, în care acceptă să fie completat formularul.

(4)   Actele și toate documentele transmise sunt scutite de legalizare, precum și de orice altă formalitate echivalentă.

(5)   În cazul în care agenția de transmitere dorește să i se returneze un exemplar al actului, însoțit de certificatul prevăzut la articolul 10, aceasta expediază actul de notificat sau comunicat în dublu exemplar.

Articolul 5

Traducerea actelor

(1)   Solicitantul este informat de către agenția de transmitere căreia acesta îi înaintează actul în vederea transmiterii, că destinatarul poate refuza primirea acestuia, dacă actul nu este redactat într-una din limbile prevăzute la articolul 8.

(2)   Solicitantul suportă toate cheltuielile pentru traducere efectuate înainte de transmiterea actului, fără a aduce atingere unei eventuale decizii adoptate ulterior de instanță sau de autoritatea competentă cu privire la sarcina suportării acestor cheltuieli.

Articolul 6

Primirea actelor de către agenția de primire

(1)   La primirea actului, agenția de primire expediază agenției de transmitere o confirmare de primire, în cel mai scurt termen și, în orice caz, în termen de șapte zile de la primire, prin cel mai rapid mijloc de transmitere, utilizând formularul tip prevăzut în anexa I.

(2)   În cazul în care, pe baza informațiilor sau actelor transmise, nu se poate da curs cererii de notificare sau comunicare, agenția de primire contactează prin cele mai rapide mijloace agenția de transmitere în vederea obținerii informațiilor sau actelor lipsă.

(3)   Dacă cererea de notificare sau de comunicare este, în mod vădit, în afara domeniului de aplicare a prezentului regulament sau dacă neîndeplinirea cerințelor de formă impuse face imposibilă notificarea sau comunicarea, cererea și actele transmise sunt returnate imediat după primire agenției de transmitere, împreună cu avizul de retur utilizând formularul tip prevăzut în anexa I.

(4)   Agenția de primire care primește un act pentru notificarea sau comunicarea căruia nu are competență teritorială, transmite acest act, precum și cererea, agenției de primire care are competență teritorială în același stat membru, dacă cererea îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), și informează în mod corespunzător agenția de transmitere, utilizând formularul tip prevăzut în anexa I. Agenția de primire informează agenția de transmitere cu privire la primirea actului, în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).

Articolul 7

Notificarea sau comunicarea actelor

(1)   Agenția de primire notifică sau comunică ori dispune notificarea sau comunicarea actului, fie în conformitate cu legislația statului membru de destinație, fie în modalitatea specială solicitată de agenția de transmitere, dacă o astfel de modalitate nu este incompatibilă cu legislația statului membru în cauză.

(2)   Agenția de primire ia toate măsurile necesare pentru efectuarea notificării sau comunicării unui act cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de o lună de la primire. În cazul în care nu a fost posibilă notificarea sau comunicarea în termen de o lună de la primire, agenția de primire:

(a)

informează imediat agenția de transmitere prin intermediul certificatului din formularul tip din anexa I, care se redactează în condițiile menționate la articolul 10 alineatul (2); și

(b)

continuă să ia măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului, cu excepția unor dispoziții contrare din partea agenției de transmitere, în cazul în care notificarea sau comunicarea pare să se poată efectua într-un termen rezonabil.

Articolul 8

Refuzul primirii unui act

(1)   Agenția de primire informează destinatarul, folosind formularul tip din anexa II, că acesta poate să refuze să primească actul de notificat sau de comunicat în momentul notificării sau comunicării acestuia, ori poate să returneze actul agenției de primire în termen de o săptămână, în cazul în care acesta nu este redactat, sau însoțit de o traducere, într-una dintre următoarele limbi:

(a)

o limbă pe care destinatarul o înțelege;

sau

(b)

limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în acest stat membru există mai multe limbi oficiale, limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea.

(2)   Atunci când agenția de primire este informată că destinatarul refuză să primească actul, în conformitate cu alineatul (1), aceasta informează imediat agenția de transmitere prin intermediul certificatului menționat la articolul 10 și returnează cererea și actele a căror traducere este solicitată.

(3)   Dacă destinatarul a refuzat să primească actul în temeiul alineatului (1), notificarea sau comunicarea actului poate fi înlocuită cu notificarea sau comunicarea către destinatar, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, a actului însoțit de o traducere în una dintre limbile prevăzute la alineatul (1). În acest caz, data notificării sau comunicării actului este data la care actul însoțit de traducere este notificat sau comunicat în conformitate cu legislația statului membru de destinație. Cu toate acestea, în cazul în care, conform legislației unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, data care se ia în considerare în ceea ce privește reclamantul este data notificării sau comunicării actului inițial în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică și în cazul mijloacelor de transmitere și de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevăzute în secțiunea a doua.

(5)   În sensul alineatului (1), agenții diplomatici sau consulari, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 13, ori autoritatea sau persoana competentă, în cazul în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 14, informează destinatarul că acesta poate refuza să primească actul și că orice act refuzat trebuie să le fie returnat agenților, autorității sau persoanei respective.

Articolul 9

Data notificării sau a comunicării

(1)   Fără a aduce atingere articolului 8, data notificării sau comunicării unui act în temeiul articolului 7 este data la care acesta este notificat sau comunicat în conformitate cu legislația statului membru de destinație.

(2)   Cu toate acestea, în cazul în care, conform legislației unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, data care se ia în considerare în ceea ce privește reclamantul este cea stabilită de legislația acelui stat membru.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică și în cazul mijloacelor de transmitere și de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevăzute în secțiunea a doua.

Articolul 10

Certificarea notificării sau comunicării și copia actului notificat sau comunicat

(1)   În cazul în care formalitățile privind notificarea sau comunicarea actului au fost finalizate, se redactează un certificat de îndeplinire a acestor formalități, utilizând formularul tip prevăzut în anexa I și se transmite agenției de transmitere, împreună cu o copie a actului notificat sau comunicat, în cazul în care se aplică articolul 4 alineatul (5).

(2)   Certificatul se completează în limba oficială sau într-una din limbile oficiale din statul membru de origine sau într-o altă limbă pe care statul membru de origine a indicat că o poate accepta. Fiecare stat membru indică limba sau limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene, altele decât cea proprie, în care acceptă să fie completate formularele.

Articolul 11

Cheltuielile de notificare sau comunicare

(1)   Notificarea sau comunicarea actelor judiciare provenind dintr-un stat membru nu poate să determine plata sau rambursarea taxelor sau cheltuielilor ocazionate de serviciile oferite în acest sens de statul membru de primire.

(2)   Cu toate acestea, reclamantul plătește sau rambursează cheltuielile legate de:

(a)

intervenția unui funcționar judiciar sau a unei persoane competente în conformitate cu legislația statului membru de destinație;

(b)

folosirea unei metode speciale de notificare sau de comunicare.

Cheltuielile legate de intervenția unui funcționar judiciar sau a unei persoane competente, conform legislației statului membru de destinație, corespund unei taxe unice și fixe, stabilite în prealabil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proporționalității și nediscriminării. Statele membre comunică astfel de taxe fixe Comisiei.

SECȚIUNEA 2

Alte mijloace de transmitere și de notificare sau de comunicare a actelor judiciare

Articolul 12

Transmiterea pe cale consulară sau diplomatică

Fiecare stat membru este liber să transmită acte judiciare, în situații excepționale, pe cale consulară sau diplomatică, în scopul notificării sau comunicării, către agențiile pe care un alt stat membru le-a desemnat în temeiul articolului 2 sau al articolului 3.

Articolul 13

Notificarea sau comunicarea prin intermediul agenților diplomatici sau consulari

(1)   Fiecare stat membru este liber să procedeze la notificarea sau comunicarea actelor judiciare persoanelor care au reședința într-un alt stat membru, fără nici o constrângere, în mod direct prin agenții săi diplomatici sau consulari.

(2)   Orice stat membru își poate face cunoscută opoziția față de utilizarea acestei posibilități de notificare sau comunicare a actelor judiciare pe teritoriul său, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), cu excepția cazului în care actele trebuie notificate sau comunicate unui resortisant al statului membru de origine.

Articolul 14

Notificarea sau comunicarea prin intermediul serviciilor de curierat

Fiecare stat membru este liber să efectueze notificarea sau comunicarea actelor direct prin intermediul serviciilor de curierat persoanelor având reședința într-un alt stat membru, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.

Articolul 15

Notificare sau comunicare directă

Orice persoană care are un interes într-o cauză poate efectua notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin intermediul funcționarilor judiciari, autorităților sau altor persoane competente din statul membru de primire, în cazul în care o astfel de transmitere directă este permisă în conformitate cu legislația acelui stat membru.

CAPITOLUL III

ACTELE EXTRAJUDICIARE

Articolul 16

Transmiterea

Actele extrajudiciare pot fi transmise în vederea notificării sau a comunicării în alt stat membru în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17

Norme de punere în aplicare

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, cu privire la actualizarea sau efectuarea modificărilor tehnice în cadrul formularelor tip prevăzute în anexele I și II se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 18 alineatul (2).

Articolul 18

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile de la articolul 8 din respectiva decizie.

Articolul 19

Neprezentarea pârâtului la înfățișare

(1)   Atunci când o citație sau un act echivalent a trebuit să fie transmis într-un alt stat membru în vederea notificării sau comunicării, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, și când pârâtul nu s-a prezentat la înfățișare, pronunțarea hotărârii se suspendă până când se stabilește dacă:

(a)

actul a fost notificat sau comunicat conform unei proceduri prevăzute de dreptul intern al statului membru de destinație pentru notificarea sau comunicarea actelor, în cauzele interne, către persoanele aflate pe teritoriul său; sau

(b)

actul a fost în fapt remis pârâtului sau la domiciliul acestuia prin alt mijloc prevăzut prin prezentul regulament,

precum și dacă, în oricare dintre aceste situații, notificarea sau comunicarea ori remiterea a avut loc în timp util pentru ca pârâtul să-și poată pregăti apărarea.

(2)   Orice stat membru poate să facă cunoscut, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul că judecătorul, sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), se poate pronunța, chiar dacă nu s-a primit nici un certificat de constatare a notificării sau comunicării ori a remiterii, în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(a)

actul a fost transmis printr-unul din mijloacele prevăzute prin prezentul regulament;

(b)

de la data transmiterii actului s-a scurs un termen considerat adecvat de către judecător în acel caz, dar nu mai puțin de șase luni;

(c)

nu a putut fi obținut nici un tip de certificat, cu toate că autoritățile sau organismele competente ale statului membru de destinație au întreprins toate demersurile rezonabile în sensul obținerii acestuia.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), în cazuri urgente, judecătorul poate dispune orice măsură provizorie sau asiguratorie.

(4)   Atunci când o citație sau un act echivalent a trebuit transmis în alt stat membru în scopul notificării sau comunicării, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, și a fost pronunțată o hotărâre împotriva pârâtului, care nu s-a prezentat la înfățișare, judecătorul are atribuția de a dispune cu privire la repunerea în termen a pârâtului pentru exercitarea unei căi de atac dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

pârâtul nu a luat cunoștință de actul respectiv în timp util pentru a se apăra sau nu a luat cunoștință de hotărâre în timp util pentru a exercita o cale de atac, din motive care nu îi sunt imputabile; și

(b)

pârâtul a prezentat la acțiune o apărare la prima vedere întemeiată.

O cerere de repunere în termen poate fi formulată numai într-un termen rezonabil de la data la care pârâtul a luat cunoștință de hotărâre.

Orice stat membru poate face cunoscut, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul că o astfel de cerere este inadmisibilă dacă este formulată după expirarea termenului indicat în respectiva comunicare care nu poate fi în nici un caz mai scurt de un an de la data pronunțării hotărârii.

(5)   Alineatul (4) nu se aplică în cazul hotărârilor privind starea civilă sau capacitatea juridică a persoanelor.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau convențiile la care statele membre sunt părți

(1)   În materiile aflate sub incidența sa, prezentul regulament are întâietate asupra altor prevederi conținute în acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale încheiate de către statele membre și, în special, articolul IV din Protocolul la Convenția de la Bruxelles din 1968 și Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965.

(2)   Prezentul regulament nu împiedică menținerea sau încheierea de către statele membre a unor acorduri sau înțelegeri pentru accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dispozițiile prezentului regulament.

(3)   Statele membre transmit Comisiei:

(a)

o copie a acordurilor sau a înțelegerilor menționate la alineatul (2) încheiate între statele membre, precum și proiectele oricăror asemenea acorduri sau înțelegeri pe care intenționează să le adopte;

și

(b)

orice denunțare sau modificare a acestor acorduri sau înțelegeri.

Articolul 21

Asistența judiciară

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolului 23 din Convenția privind procedura civilă din 17 iulie 1905, a articolului 24 din Convenția privind procedura civilă din 1 martie 1954 sau a articolului 13 din Convenția privind facilitarea accesului internațional la justiție din 25 octombrie 1980 între statele membre părți la respectivele convenții.

Articolul 22

Protecția informațiilor transmise

(1)   Informațiile transmise în temeiul prezentului regulament, în special datele personale, nu pot fi utilizate de către agenția de primire decât în scopul pentru care au fost transmise.

(2)   Agențiile de primire asigură confidențialitatea acestor informații, în conformitate cu dreptul lor intern.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere dispozițiilor de drept intern în temeiul cărora persoanele în cauză au dreptul să fie informate cu privire la utilizarea informațiilor transmise în baza prezentului regulament.

(4)   Prezentul regulament nu aduce atingere Directivelor 95/46/CE și 2002/58/CE.

Articolul 23

Comunicare și publicare

(1)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre informațiile menționate la articolele 2, 3, 4, 10, 11, 13, 15 și 19. Statele membre transmit Comisiei dacă, în conformitate cu legislația lor, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, după cum este menționat în articolul 8 alineatul (3) și articolul 9 alineatul (2).

(2)   Comisia publică informațiile transmise în conformitate cu alineatul (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu excepția adreselor și a altor detalii de contact ale agențiilor și organismelor centrale precum și a competenței teritoriale a acestora.

(3)   Comisia întocmește și actualizează periodic un manual cuprinzând informațiile menționate la alineatul (1), disponibil în format electronic, în special prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială.

Articolul 24

Revizuirea

Până la 1 iunie 2011 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament, acordând o atenție deosebită eficienței agențiilor desemnate în conformitate cu articolul 2, precum și aplicării în practică a articolului 3 litera (c) și a articolului 9. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri pentru adaptarea prezentului regulament în funcție de evoluția sistemelor de notificare.

Articolul 25

Abrogări

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 se abrogă de la data aplicării prezentului regulament.

(2)   Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se vor citi conform tabelului de corespondență prevăzut în anexa III.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la … (12) cu excepția articolului 23 care se aplică de la … (13).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 88, 11.4.2006, p. 7.

(2)  Avizul Parlamentului European din 4 iulie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 28 iunie 2007 şi Poziţia Parlamentului European din … (nepublicată încă în Jurnalul oficial).

(3)  JO C 261, 27.8.1997, p. 1. La aceeaşi dată la care convenţia era redactată, Consiliul a luat act de raportul explicativ privind convenţia, care este prevăzut la pagina 26 a Jurnalului Oficial menţionat anterior.

(4)  JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

(5)  JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

(6)  JO L 124, 8.6.1971, p. 1.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(8)  Convenţia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 299, 31.12.1972, p. 32; versiunea consolidată, JO C 27, 26.1.1998, p. 1).

(9)  Convenţia de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială.

(10)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(11)  JO L 201, 31.7.2002, p. 37. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/24/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

(12)  Douăsprezece luni de la adoptarea prezentului regulament.

(13)  Nouă luni de la adoptarea prezentului regulament.


ANEXA I

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA II

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1348/2000

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (1) prima teză

Articolul 1 alineatul (1) a doua teză

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (2) prima teză

Articolul 7 alineatul (2) prima teză

Articolul 7 alineatul (2) a doua teză

Articolul 7 alineatul (2) a doua teză (teza introductivă) și articolul 7 alineatul (2) litera (a)

Articolul 7 alineatul (2) litera (b)

Articolul 7 alineatul (2) a treia teză

Articolul 8 alineatul (1) teza introductivă

Articolul 8 alineatul (1) teza introductivă

Articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8 alineatul (1) litera (a)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 8 alineatele (3)-(5)

Articolul 9 alineatele (1) și (2)

Articolul 9 alineatele (1) și (2)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 14

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 15

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 16

Articolul 16

Articolul 17, teza introductivă

Articolul 17

Articolul 17 literele (a)-(c)

Articolul 18 alineatele (1) și (2)

Articolul 18 alineatele (1) și (2)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 19

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 21

Articolul 22

Articolul 22

Articolul 23 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (1) prima teză

Articolul 23 alineatul (1) a doua teză

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (3)

Articolul 24

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 25

Articolul 26

Anexa

Anexa I

Anexa II

Anexa III


EXPUNERE A MOTIVELOR CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

Comisia a prezentat în iulie 2005 o propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului. După discutarea aprofundată a respectivei propuneri în cadrul comitetului competent al Consiliului, Consiliul a convenit asupra unei abordări generale în cadrul reuniunii sale din 1 și 2 iunie 2006. Ca urmare a acestei abordări generale, s-au stabilit contacte cu Parlamentul European și s-a ajuns la un acord cu privire la modificările care trebuie aduse Regulamentului (CE) nr. 1348/2000. Ambele instituții au fost de părere că, în interesul unei bune legiferări, Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 ar trebui mai degrabă codificat decât doar modificat.

În consecință, în avizul său din iulie 2006, Parlamentul European a adoptat o serie de modificări care corespund modificărilor convenite cu Consiliul și a solicitat oficial Comisiei să prezinte o versiune codificată a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 sub forma unei propuneri modificate.

Respectând această solicitare, la 4 decembrie 2006, Comisia a prezentat o propunere modificată de regulament privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”), incluzând modificările aduse Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 adoptate de către Parlamentul European și de către Consiliu și care abrogă regulamentul respectiv.

O versiune ușor modificată a acestui text a fost aprobată în mod unanim de către Consiliu la reuniunea sa din 19 și 20 aprilie 2007, ulterior fiind redactată și o poziție comună a Consiliului. Respectiva poziție comună a fost adoptată oficial de către Consiliu în unanimitate la 28 iunie 2007.

II.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

Poziția comună a Consiliului rămâne fidelă textului convenit între Parlamentul European și Consiliu și, în consecință, într-o mare măsură și propunerii modificate a Comisiei. S-au efectuat modificări doar în cazurile în care propunerea modificată a diferit de textul convenit sau în cazurile în care acest lucru a fost necesar din alte motive. Principalele modificări sunt prezentate în continuare.

Modificări care nu au fost acceptate de către Consiliu

Articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra introducerii unui nou considerent (amendamentul 7 al PE). În propunerea sa modificată, Comisia a inclus în mod corespunzător acest nou considerent (considerentul 8), dar a inclus și o dispoziție în articolul 1 alineatul (2) litera (b). Având în vedere că noua dispoziție nu a fost convenită între Parlamentul European și Consiliu, Consiliul a eliminat dispoziția adăugată. Astfel, poziția comună a urmat abordarea convenită.

Articolul 19

Formularea articolului 19 din propunerea modificată a Comisiei a diferit foarte puțin de cea a articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 în sensul că nu mai exista nicio mențiune cu privire la documentul care îi este „remis” pârâtului. Având în vedere că nu a fost convenită nicio modificare la articolul 19 între Parlamentul European și Consiliu, Consiliul a revenit în poziția sa comună la textul anterior.

Modificări care au fost acceptate de către Consiliu

Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra introducerii unui nou articol 15a (amendamentul 25 al PE). În propunerea sa modificată, Comisia a acceptat conținutul acestui amendament, dar a optat pentru o soluție care consta în introducerea de două noi alineate în articolul 8 și a unui nou alineat în articolul 9 în locul unei dispoziții specifice. Consiliul consideră această soluție a fi complet conformă cu o bună legiferare și, în consecință, a inclus-o în poziția sa comună.

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000

Având în vedere că Parlamentul European și Consiliul au solicitat codificarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000, Comisia a inclus în propunerea sa modificată dispozițiile necesare privind abrogarea respectivului regulament (considerentul 27, articolul 25 și tabelul de corelare din anexa III). În vederea unei bune legiferări, Consiliul a inclus respectivele dispoziții și tabelul de corelare în poziția sa comună.

Modificări care au fost efectuate de către Consiliu

La adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000, în mai 2000, nu exista încă o practică stabilită privind modul de abordare a faptului că Danemarca, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei, nu ia parte la adoptarea măsurilor în baza titlului IV din tratatul CE și că astfel de măsuri nu au caracter obligatoriu și nu se aplică în Danemarca. În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 nu conține dispoziția de acum obișnuită privind definiția „statului membru”. În scopul corectării acestei omisiuni, Consiliul a introdus în poziția sa comună un nou alineat (3) la articolul 1. Tot drept consecință a excluderii Danemarcei, Consiliul a efectuat modificările corespunzătoare și în anexe.

III.   CONCLUZIE

Consiliul consideră poziția sa comună privind regulamentul privind notificarea sau comunicarea documentelor ca fiind în totalitate în conformitate cu modificările solicitate de Parlamentul European și de Consiliu și în conformitate cu propunerea modificată a Comisiei care includea respectivele modificări.