|
Jurnalul Ofícial |
RO Seria L |
|
2026/1374 |
18.6.2026 |
DECIZIA AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE
din 4 martie 2026
de modificare a normelor de fond în domeniul ajutoarelor de stat prin modificarea Orientărilor privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 [2026/1374]
AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE,
AVÂND ÎN VEDERE:
Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”), în special articolele 61-63 și Protocolul 26,
Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție („Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”), în special articolul 24 și articolul 5 alineatul (2) litera (b),
ÎNTRUCÂT:
În temeiul articolului 24 din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, Autoritatea AELS de Supraveghere pune în aplicare dispozițiile Acordului privind SEE referitoare la ajutoarele de stat.
În temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, Autoritatea AELS de Supraveghere emite comunicări sau orientări referitoare la aspectele tratate în Acordul privind SEE, în cazul în care respectivul acord sau Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție prevede în mod expres acest lucru sau în cazul în care Autoritatea AELS de Supraveghere consideră că este necesar.
La 16 decembrie 2020, Autoritatea AELS de Supraveghere a adoptat Decizia nr. 156/20/COL de adoptare a Orientărilor privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 („Orientările Autorității AELS de Supraveghere privind ETS”) (1). La 26 ianuarie 2022, Autoritatea AELS de Supraveghere a adoptat Decizia nr. 010/22/COL care completează Orientările privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 (2).
Aceste orientări corespund Orientărilor Comisiei Europene („Comisia”) privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021, adoptate la 21 septembrie 2020 („Orientările Comisiei privind ETS”) (3) și completate de Comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2021 de completare a Orientărilor privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 (4).
La 23 decembrie 2025, Comisia a adoptat o Comunicare de modificare a Orientărilor privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 („Modificările la Orientările Comisiei privind ETS”) (5).
Modificările la Orientările Comisiei privind ETS sunt relevante, de asemenea, pentru Spațiul Economic European („SEE”).
Aplicarea uniformă a normelor SEE privind ajutoarele de stat trebuie asigurată pe tot teritoriul SEE, în concordanță cu obiectivul de omogenitate stabilit la articolul 1 din Acordul privind SEE.
Este oportun să se modifice Orientările Autorității AELS de Supraveghere privind ETS în conformitate cu modificările aduse Orientărilor Comisiei privind ETS (6).
Prezentele modificări ale Orientărilor Autorității AELS de Supraveghere privind ETS oferă un factor actualizat pentru calcularea cuantumurilor compensațiilor pentru costurile emisiilor indirecte suportate de beneficiari începând cu 2026, măresc lista sectoarelor eligibile, stabilesc posibilitatea ca statele AELS să notifice, în anumite condiții, sectoarele sau subsectoarele care nu sunt incluse în anexa I la Orientările Autorității AELS de Supraveghere privind ETS și măresc intensitatea maximă a ajutorului pentru sectoarele deja considerate ca fiind expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Acest lucru se face pentru a atenua riscurile de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în SEE. Astfel de modificări constituie elemente importante atât pentru a asigura proporționalitatea măsurilor de ajutor acordate în temeiul Orientărilor Autorității AELS de Supraveghere privind ETS, cât și pentru a reduce riscurile de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și, prin urmare, sunt, în conformitate cu punctele 67 și 68 din Orientările Autorității AELS de Supraveghere privind ETS, aplicabile de la 1 ianuarie 2026. Cu toate acestea, modificările aduse anexei I sub forma tabelului 2 din Orientările Autorității AELS de Supraveghere privind ETS se vor aplica pentru costurile suportate începând cu 1 ianuarie 2025, ceea ce înseamnă că, în cazul în care statele AELS aleg să compenseze noile sectoare eligibile pentru costurile emisiilor indirecte, acestea pot deja să facă acest lucru pentru costurile emisiilor indirecte suportate începând cu 2025.
Mai mult, Regulamentul delegat (UE) 2024/873 al Comisiei (7) (8) a adaptat abordarea alocării cu titlu gratuit a certificatelor pe baza referințelor pentru produse cu interschimbabilitatea combustibilului și a energiei electrice, în conformitate cu articolul 10a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE (9) (10). Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2026, Orientările Autorității AELS de Supraveghere ar trebui ajustate pentru produsele în cauză, pentru a se asigura că producătorii nu primesc o dublă compensare pentru aceleași emisii, atât prin alocarea cu titlu gratuit, cât și prin compensarea costurilor emisiilor indirecte. În principiu, acest lucru ar trebui asigurat prin deducerea valorii certificatelor primite în mod gratuit care pot fi alocate emisiilor indirecte din valoarea compensării costurilor emisiilor indirecte în temeiul orientărilor. Autoritatea AELS de Supraveghere intenționează să introducă astfel de modificări în 2026, în conformitate cu modificările corespunzătoare preconizate ale Orientărilor Comisiei privind ETS.
În conformitate cu punctul II de la titlul „GENERALITĂȚI” din anexa XV la Acordul privind SEE, Autoritatea AELS de Supraveghere, după consultarea Comisiei, trebuie să adopte acte corespunzătoare celor adoptate de Comisie,
DUPĂ consultarea Comisiei Europene,
DUPĂ consultarea statelor membre AELS (11),
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Autoritatea AELS de Supraveghere introduce modificări la Orientările sale privind ETS. Modificările sunt anexate la prezenta decizie și fac parte integrantă din aceasta.
Articolul 2
Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica principiile prevăzute în modificările la Orientările sale privind ETS începând cu 1 ianuarie 2026. Statele AELS pot face trimitere la anexa I și la punctele 27 și 31 din Orientările Autorității AELS de Supraveghere privind ETS, astfel cum au fost modificate, pentru costuri suportate începând cu 1 ianuarie 2025.
Numai textul în limba engleză al prezentei decizii este autentic.
Decizie adoptată la Bruxelles.
Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere
Arne RØKSUND
Președinte
Membru responsabil al Colegiului
Árni Páll ARNASON
Membru al Colegiului
Nuscha WIECZOREK
Membră a Colegiului
Melpo-Menie JOSÉPHIDÈS
Contrasemnatar în calitate de director
Afaceri juridice și administrative
(1) JO L 130, 15.4.2021, p. 3 și Suplimentul SEE nr. 27, 15.4.2021, p. 3.
(2) JO L 204, 4.8.2022, p. 3 și Suplimentul SEE nr. 51, 4.8.2022, p. 1.
(3) JO C 317, 25.9.2020, p. 5.
(4) JO C 528, 30.12.2021, p. 1.
(5) JO C, C/2026/196, 5.1.2026.
(6) Documentul nr. 1583890.
(7) Regulamentul delegat (UE) 2024/873 al Comisiei din 30 ianuarie 2024 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2019/331 în ceea ce privește normele tranzitorii pentru întreaga Uniune privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a certificatelor de emisii (JO L, 2024/873, 4.4.2024).
(8) Astfel cum a fost încorporat în Acordul privind SEE prin Decizia nr. 108/2025 a Comitetului mixt al SEE din 8 mai 2025 de modificare a anexei XX (Mediul) la Acordul privind SEE (JO L, 2025/1368, 24.7.2025 și suplimentul SEE nr. 46, 24.7.2025, p. 28).
(9) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).
(10) Astfel cum a fost încorporat în Acordul privind SEE prin Decizia nr. 146/2007 a Comitetului mixt al SEE din 26 octombrie 2007 de modificare a anexei XX (Mediul) la Acordul privind SEE (JO L 100, 10.4.2008, p. 92 și Suplimentul SEE nr. 19, 10.4.2008, p. 90).
(11) Articolul 1 litera (b) din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție prevede că „termenul «state AELS» înseamnă Republica Islanda, Regatul Norvegiei și, în condițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Protocolul de adaptare a Acordului dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, Principatul Liechtenstein”.
ANEXĂ
Modificările la Orientările privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021
Orientările privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2021 (1) se modifică după cum urmează:
|
1. |
La punctul 15, subpunctul 10 se înlocuiește cu următorul text: „«factorul de emisie de CO2», exprimat în tCO2/MWh, înseamnă media ponderată a intensității CO2 corespunzătoare energiei electrice produse din combustibili fosili în diferite zone geografice. Ponderea reflectă structura de producție a combustibililor fosili în zona geografică dată. Factorul de CO2 este rezultatul împărțirii datelor privind emisiile echivalente de CO2 ale sectorului energetic la cantitatea brută de energie electrică generată din combustibili fosili, exprimată în TWh. În sensul prezentelor orientări (*1), zonele sunt definite ca zone geografice: (a) care constau în subpiețe conectate prin burse de energie sau (b) în care nu există congestii declarate și, în ambele cazuri, prețurile orare pentru ziua următoare la bursa de energie din cadrul zonelor indică o divergență de preț în EUR (pe baza ratelor de schimb zilnice ale BCE) de cel mult 1 % pentru un număr semnificativ din totalul orelor dintr-un an. Această diferențiere regională reflectă importanța centralelor electrice bazate pe combustibili fosili pentru prețul final stabilit pe piața cu ridicata și rolul acestora ca instalații marginale în ordinea meritelor. Simplul fapt că energia electrică este comercializată între două state SEE nu înseamnă automat că acestea formează o regiune supranațională. Având în vedere lipsa datelor relevante la nivel subnațional, zonele geografice trebuie să cuprindă întregul teritoriu al unuia sau mai multor state SEE. Pe această bază, pot fi identificate următoarele zone geografice: Spania și Portugalia; Lituania, Letonia și Estonia; Germania și Luxemburg; Bulgaria și România și toate celelalte state SEE în mod separat, inclusiv Islanda și Norvegia (*2). Factorii CO2 maximi la nivel regional corespunzători, care se aplică ca valori maxime atunci când statul SEE-AELS care face notificarea nu a stabilit o evaluare a factorului CO2 bazat pe piață în temeiul subpunctului 11 de mai jos, sunt enumerați în anexa III. Un stat SEE-AELS poate solicita Autorității AELS de Supraveghere să calculeze factorul de emisie de CO2 pe baza datelor disponibile în 2026 și poate notifica factorul de emisie de CO2 rezultat ca modificare a schemei sale. Acest factor de emisie de CO2 actualizat se poate aplica costurilor suportate începând cu 2026. Acest factor de emisie de CO2 actualizat nu are niciun efect asupra factorilor de emisie de CO2 ai celorlalte state SEE enumerate în anexa III. Pentru a se asigura egalitatea de tratament a surselor de energie electrică și pentru a se evita posibilele abuzuri, se aplică același factor de emisie de CO2 tuturor surselor de furnizare a energiei electrice (producție proprie, contracte de furnizare a energiei electrice sau aprovizionare din rețea) și tuturor beneficiarilor ajutorului din statul SEE în cauză. În cazul în care factorul maxim regional de emisie de CO2 menționat în anexa III este cu cel puțin 15 % mai mic decât factorul maxim regional de emisie de CO2 menționat anterior în anexa respectivă sau decât factorul bazat pe piață aprobat înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre în cauză pot notifica o perioadă de tranziție pentru trecerea de la factorul maxim regional de emisie de CO2 aplicabil anterior la factorul maxim regional de emisie de CO2actualizat în temeiul prezentelor orientări pentru anul t, începând din 2026, în etape anuale de reducere egale. Factorul maxim regional de emisie de CO2 actualizat menționat în anexa III se aplică pentru anul t = 2030, cel mai târziu; (*1) Prezentele orientări nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate instrumente legislative și, prin urmare, nu trebuie să fie încorporate în Acordul privind SEE de către Comitetul mixt al SEE. Autoritatea AELS de Supraveghere este responsabilă de stabilirea normelor relevante care se aplică statelor SEE-AELS, inclusiv a metodologiei de stabilire a factorilor de CO2. A se vedea în continuare punctul 69 din prezentele orientări." (*2) Zona geografică pentru Liechtenstein și factorul de emisie de CO2 aplicabil vor fi stabilite într-o etapă ulterioară.”" () Prezentele orientări nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate instrumente legislative și, prin urmare, nu trebuie să fie încorporate în Acordul privind SEE de către Comitetul mixt al SEE. Autoritatea AELS de Supraveghere este responsabilă de stabilirea normelor relevante care se aplică statelor SEE-AELS, inclusiv a metodologiei de stabilire a factorilor de CO2. A se vedea în continuare punctul 69 din prezentele orientări. () Zona geografică pentru Liechtenstein și factorul de emisie de CO2 aplicabil vor fi stabilite într-o etapă ulterioară.” |
|
2. |
punctul 21 se înlocuiește cu următorul text: „Pentru a limita riscul de denaturare a concurenței pe piața internă, ajutorul trebuie să se limiteze la sectoarele care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative pe care le suportă efectiv ca urmare a reflectării costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră în prețul energiei electrice. În sensul prezentelor orientări, se va considera că există un risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon atunci când beneficiarul își exercită activitatea în unul dintre sectoarele enumerate în anexa I. Un sector sau subsector care nu figurează în anexa I, însă îndeplinește condițiile necesare pentru a fi inclus în anexa respectivă (*3), poate fi, de asemenea, considerat eligibil, cu condiția ca statele SEE-AELS să demonstreze acest lucru pe baza unor date reprezentative pentru sectorul sau subsectorul respectiv la nivelul SEE, verificate de un expert independent și să acopere o perioadă cuprinzând cel puțin ultimii trei ani pentru care sunt disponibile date. În cazul în care statele SEE-AELS intenționează să își extindă propriile scheme pentru a include orice nou sector sau subsector, acestea trebuie să notifice Autorității AELS de Supraveghere orice astfel de modificare. Statele SEE-AELS pot prevedea în schemele lor angajamentul de a include în viitor toate sectoarele sau subsectoarele suplimentare a căror eligibilitate a fost demonstrată de un alt stat SEE și aprobată fie de Autoritatea AELS de Supraveghere, fie de Comisie, și de a informa Autoritatea AELS de Supraveghere cu privire la orice astfel de includere. (*3) Aceste criterii sunt: o intensitate a schimburilor comerciale de peste 20 % și o intensitate a emisiilor indirecte de peste 0,32 kg CO2/EUR, conducând la un indicator privind relocarea indirectă a emisiilor de carbon de peste 0,064. Metodologia este descrisă în detaliu în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2020) 190 final.”" () Aceste criterii sunt: o intensitate a schimburilor comerciale de peste 20 % și o intensitate a emisiilor indirecte de peste 0,32 kg CO2/EUR, conducând la un indicator privind relocarea indirectă a emisiilor de carbon de peste 0,064. Metodologia este descrisă în detaliu în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2020) 190 final.” |
|
3. |
Punctul 27 se înlocuiește cu următorul text: „Ajutorul este proporțional și are un efect negativ suficient de limitat asupra concurenței și a schimburilor comerciale dacă nu depășește 80 % din costurile emisiilor indirecte suportate pentru sectoarele enumerate în tabelul 1 din anexa I și 75 % pentru sectoarele enumerate în tabelul 2 din anexa I sau pentru orice alte sectoare considerate eligibile în temeiul procedurii stabilite la punctul 21. Valoarea de referință pentru eficiența consumului de energie electrică asigură faptul că sprijinul acordat proceselor de producție ineficiente rămâne limitat și menține stimulentele pentru diseminarea celor mai eficiente tehnologii din punct de vedere energetic.” |
|
4. |
Punctul 31 se înlocuiește cu următorul text: „Având în vedere că, pentru unele sectoare, intensitatea ajutorului de 80 % pentru sectoarele enumerate în tabelul 1 din anexa I și de 75 % pentru sectoarele enumerate în tabelul 2 din anexa I sau pentru orice alte sectoare considerate eligibile în conformitate cu procedura stabilită la punctul 21 ar putea să nu fie suficientă pentru a se asigura că există o protecție adecvată împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, statele SEE-AELS pot limita, atunci când este necesar, cuantumul costurilor indirecte care trebuie plătit la nivel de întreprindere la 1,5 % din valoarea adăugată brută a întreprinderii în cauză în anul t. Valoarea adăugată brută a întreprinderii trebuie calculată ca cifră de afaceri, plus producția capitalizată, plus alte venituri din exploatare, plus sau minus variațiile stocurilor, minus achizițiile de bunuri și servicii (care nu trebuie să includă costurile cu personalul), minus alte impozite pe produse care sunt legate de cifra de afaceri, dar care nu sunt deductibile, minus taxele și impozitele legate de producție. Alternativ, aceasta poate fi calculată pe baza excedentului brut de exploatare prin adăugarea costurilor cu personalul. Veniturile și cheltuielile înscrise la rubricile financiare sau extraordinare în conturile întreprinderii sunt excluse din valoarea adăugată. Valoarea adăugată la costul factorilor este calculată la nivel brut, întrucât ajustările valorice (cum ar fi deprecierea) nu sunt scăzute (*4). (*4) Codul 12 15 0 din cadrul juridic stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (JO L 97, 9.4.2008, p. 13).”" () Codul 12 15 0 din cadrul juridic stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (JO L 97, 9.4.2008, p. 13).” |
|
5. |
Punctul 55 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
|
|
6. |
Punctul 55 litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
|
|
7. |
La punctul 55, după litera (c) se adaugă o nouă literă (d):
|
|
8. |
Punctul 67 se înlocuiește cu următorul text: „De la 1 ianuarie 2026 până la 31 decembrie 2030, se vor aplica factorii de emisie de CO2 actualizați și zonele geografice actualizate. În 2026, Autoritatea AELS de Supraveghere va completa prezentele orientări cu valori de referință privind eficiența consumului de energie electrică care acoperă sectoarele adăugate pe lista modificată a sectoarelor eligibile din anexa I și, în 2026 sau 2027, Autoritatea AELS de Supraveghere poate completa prezentele orientări cu o ajustare menită să abordeze, pentru sectorul fabricării îngrășămintelor și produselor azotoase (NACE 20.15) și pentru sectorul extracției minereurilor de fier (NACE 07.10), suprapunerile dintre ajutoarele acordate în temeiul prezentelor orientări și obligația de restituire a certificatelor în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului (*5) pentru emisiile indirecte (*6), în concordanță cu modificările corespunzătoare preconizate ale Orientărilor Comisiei privind ETS. În consecință, statele SEE-AELS trebuie să își modifice, dacă este necesar, schemele respective pentru a le alinia la prezentele orientări, astfel cum au fost modificate. (*5) Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj). Astfel de suprapuneri nu există în prezent pentru statele SEE-AELS în absența încorporării acestui regulament în Acordul privind SEE, dar pot apărea odată ce a avut loc încorporarea." (*6) Acest lucru este valabil în cazul în care astfel de produse sunt enumerate în anexa I la regulamentul respectiv, dar nu și în anexa II la același regulament.”" () Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj). Astfel de suprapuneri nu există în prezent pentru statele SEE-AELS în absența încorporării acestui regulament în Acordul privind SEE, dar pot apărea odată ce a avut loc încorporarea. () Acest lucru este valabil în cazul în care astfel de produse sunt enumerate în anexa I la regulamentul respectiv, dar nu și în anexa II la același regulament.” |
|
9. |
Se introduce un nou punct 70: „Autoritatea AELS de Supraveghere propune statelor AELS care fac parte din SEE, în temeiul articolului 1 alineatul (1) din partea I a Protocolului 3, următoarele măsuri adecvate:
|
|
10. |
Anexa I se înlocuiește cu următorul text: ANEXA I Sectoare considerate ca fiind expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor emisiilor indirecte Tabelul 1
Tabelul 2
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
11. |
Anexa III se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA III Factori maximi ai emisiilor de CO2 la nivel regional în diferite zone geografice (tCO2/MWh) (*10)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(*1) Prezentele orientări nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate instrumente legislative și, prin urmare, nu trebuie să fie încorporate în Acordul privind SEE de către Comitetul mixt al SEE. Autoritatea AELS de Supraveghere este responsabilă de stabilirea normelor relevante care se aplică statelor SEE-AELS, inclusiv a metodologiei de stabilire a factorilor de CO2. A se vedea în continuare punctul 69 din prezentele orientări.
(*2) Zona geografică pentru Liechtenstein și factorul de emisie de CO2 aplicabil vor fi stabilite într-o etapă ulterioară.”
(*3) Aceste criterii sunt: o intensitate a schimburilor comerciale de peste 20 % și o intensitate a emisiilor indirecte de peste 0,32 kg CO2/EUR, conducând la un indicator privind relocarea indirectă a emisiilor de carbon de peste 0,064. Metodologia este descrisă în detaliu în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2020) 190 final.”
(*4) Codul 12 15 0 din cadrul juridic stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (JO L 97, 9.4.2008, p. 13).”
(*5) Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj). Astfel de suprapuneri nu există în prezent pentru statele SEE-AELS în absența încorporării acestui regulament în Acordul privind SEE, dar pot apărea odată ce a avut loc încorporarea.
(*6) Acest lucru este valabil în cazul în care astfel de produse sunt enumerate în anexa I la regulamentul respectiv, dar nu și în anexa II la același regulament.”
(1) JO L 130, 15.4.2021, p. 3, suplimentul SEE nr. 27, 15.4.2021, p. 3, astfel cum a fost completat prin JO L 204, 4.8.2022, p. 3, suplimentul SEE nr. 51, 4.8.2022, p. 1.
ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2026/1374/oj
ISSN 1977-0782 (electronic edition)