(1)

Cu active administrate în valoare de aproximativ 10 mii de miliarde EUR, întreprinderile de asigurare și de reasigurare reprezintă un element fundamental al sistemului financiar. Având în vedere caracterul pe termen lung al activității lor, acestea sunt deosebit de bine plasate pentru a oferi finanțare stabilă economiei reale, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Dat fiind rolul lor socioeconomic esențial, întreprinderile de asigurare și de reasigurare fac obiectul unor norme prudențiale cuprinzătoare, prevăzute în Directiva 2009/138/CE și în Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (2).

(2)

Pentru a consolida capacitatea sectorului de a sprijini economia reală, tranziția verde și cea digitală, precum și alte priorități ale Uniunii, menținând în același timp soliditatea prudențială și stabilitatea financiară, Directiva 2009/138/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2025/2 a Parlamentului European și a Consiliului (3), care a intrat în vigoare la 28 ianuarie 2025. Directiva (UE) 2025/2 îmbunătățește modul în care sunt concepute măsurile referitoare la garanțiile pe termen lung și introduce un tratament preferențial pentru investițiile pe termen lung în acțiuni. Aceste modificări vor crește capitalul disponibil al întreprinderilor peste cerința de capital de solvabilitate și, prin urmare, le vor consolida capacitatea de a sprijini obiectivele uniunii economiilor și a investițiilor și ale Pactului verde european. Directiva (UE) 2025/2 îmbunătățește, de asemenea, proporționalitatea normelor prudențiale, prin introducerea unei noi categorii de „întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate” care pot beneficia automat de măsurile de proporționalitate identificate în ceea ce privește raportarea, publicarea informațiilor, guvernanța, revizuirea politicilor scrise, calcularea rezervelor tehnice, evaluarea internă a riscurilor și a solvabilității, precum și planurile de gestionare a riscului de lichiditate. În același timp, recunoscând necesitatea de a menține un cadru de supraveghere solid, Directiva (UE) 2025/2 consolidează cerințele de cooperare între autoritățile de supraveghere, întărește rolul de coordonare și competențele de supraveghere ale Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) și extinde setul de instrumente macroprudențiale aflate la dispoziția autorităților naționale de supraveghere.

(3)

Pentru ca noul regim să devină pe deplin operațional, trebuie aduse precizări suplimentare cu privire la parametrii cantitativi cheie în actele delegate. Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat. Modificările aduse Regulamentului delegat (UE) 2015/35 ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a agendei de politici ale Uniunii referitoare la uniunea economiilor și a investițiilor și ar trebui să ajute asigurătorii să sporească competitivitatea economiei Uniunii, astfel cum se subliniază în Busola pentru competitivitate a Comisiei (4). În special, ar trebui recunoscut potențialul asigurătorilor de a mobiliza capital privat suplimentar în sprijinul obiectivelor-cheie ale Uniunii, inclusiv atunci când investesc împreună cu fondurile publice în economia reală, în special prin garanții sau subvenții publice semnificative.

(4)

Calibrările prudențiale actuale asigură un nivel ridicat de protecție a deținătorilor de polițe și contribuie în mod semnificativ la stabilitatea financiară. Totuși, aceste calibrări pot fi, de asemenea, excesiv de prudente, limitând capacitatea asigurătorilor de a se angaja în investiții pe termen lung. Pentru a aborda această problemă, cadrul prudențial ar trebui revizuit astfel încât să se elimine nivelurile nejustificate de prudență. Deși astfel de revizuiri pot avea ca rezultat un volum mai mare al fondurilor proprii în exces în raport cu cerințele de capital de solvabilitate, se preconizează că întreprinderile de asigurare și de reasigurare vor sprijini obiectivele de politică mai ample ale Uniunii, direcționând capital suplimentar către investiții productive în economia reală.

(5)

Uniunea se confruntă cu nevoi masive de finanțare pentru a-și îndeplini obiectivele deja convenite în materie de inovare, de creștere durabilă și de apărare (5). Directiva (UE) 2025/2 a modificat Directiva 2009/138/CE, printre altele pentru a se asigura că nivelul capitalului disponibil care depășește cerința de capital de solvabilitate este majorat. Este important ca autoritățile naționale de supraveghere și EIOPA să monitorizeze utilizarea acestui nou capital disponibil, având în vedere impactul asupra poziției de capital a asigurătorilor de-a lungul timpului. Se așteaptă ca asigurătorii să direcționeze surplusul de capital către investiții productive, inclusiv poziții din securitizare, menite să contribuie la finanțarea întreprinderilor și a economiei Uniunii. Comisia va monitoriza dacă aceste așteptări sunt îndeplinite și va evalua eficacitatea reformelor, în special în ceea ce privește impactul acestora asupra creșterii participării sectorului asigurărilor la investițiile productive menite să contribuie la finanțarea întreprinderilor și a economiei Uniunii. În acest context, EIOPA ar trebui să raporteze periodic Comisiei Europene, Parlamentului European și Consiliului cu privire la (i) alocarea activelor, defalcată pe sectoare și zone geografice, (ii) creșterea distribuirilor către acționari, inclusiv răscumpărările de acțiuni, precum și remunerația variabilă acordată organului administrativ, de conducere sau de supraveghere, persoanelor care dețin funcții-cheie sau conducerii superioare, ținând seama de surplusul de capital, care este recent disponibil, în raport cu cerința de capital de solvabilitate care decurge din Directiva (UE) 2025/2 și din prezentul regulament. Primul raport ar trebui să fie transmis la 31 decembrie 2028.

(6)

Comisia, împreună cu EIOPA, va evalua modul în care riscurile legate de durabilitate referitoare la activele și activitățile pe bază de combustibili fosili, inclusiv riscurile de tranziție asociate în prezent cu emisii ridicate, dar situate pe o traiectorie către alinierea la obiectivele Acordului de la Paris, sunt gestionate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Atunci când este cazul, Comisia va avea în vedere posibile modificări pentru a se asigura că aceste riscuri emergente sunt reflectate în mod adecvat în cadrul prudențial, ținând seama de evoluțiile cadrului pentru instituțiile de credit, precum și de raportul prezentat de EIOPA în temeiul articolului 304c alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE. În cadrul viitorului Plan european de adaptare la schimbările climatice, Comisia va analiza, de asemenea, dacă normele prudențiale pot favoriza mai degrabă emisiunile de obligațiuni de catastrofă și de alte obligațiuni verzi sau investițiile în aceste obligațiuni.

(7)

Cerința referitoare la obținerea a două evaluări ale creditului de la instituții externe de evaluare a creditului desemnate (ECAI) este, în general, justificată de complexitatea evaluării în mod fiabil a riscului de credit al pozițiilor din securitizare. Cu toate acestea, securitizările care îndeplinesc criteriile de simplitate, transparență și standardizare (STS) fac obiectul unui cadru de reglementare specific menit să asigure comparabilitatea și să reducă asimetriile informaționale. Din acest motiv și pentru a sprijini eforturile Uniunii de a aborda costurile administrative și de conformare nejustificate, este oportun să se elimine cerința privind ratingul dublu pentru securitizările STS, menținând-o, totodată, pentru alte securitizări.

(8)

Riscurile legate de schimbările climatice sunt pe termen lung, neliniare și sistemice, ceea ce face dificilă estimarea lor de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare exclusiv pe baza unor date anterioare. Directiva (UE) 2025/2 a introdus noi cerințe privind gestionarea riscurilor legate de schimbările climatice și a riscurilor legate de durabilitate în general. În special, articolul 45a din Directiva 2009/138/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2025/2, impune întreprinderilor să identifice orice expunere semnificativă la riscurile legate de schimbările climatice și, după caz, să evalueze impactul scenariilor climatice pe termen lung asupra activității lor. Cu toate acestea, în ceea ce privește evaluarea sau calcularea cerințelor de capital cu ajutorul unui model intern, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează adesea date provenite din evenimente anterioare pentru a fundamenta previziunile privind riscurile care se vor materializa în viitor. Este posibil ca datele provenite din evenimente anterioare să nu reflecte suficient tendințele legate de schimbările climatice. Prin urmare, ar putea fi necesare evaluări prospective, inclusiv scenarii climatice plauzibile, pentru a evalua modul în care evoluează riscurile și pentru a atenua posibilele impacturi. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare se bazează prea mult pe date anterioare, cea mai bună estimare a sa pentru obligațiile față de deținătorii de polițe sau modelul său intern, după caz, poate subestima obligațiile sau riscurile relevante. Prin urmare, este necesar să se solicite întreprinderilor să dispună de proceduri interne pentru a evita dependența excesivă de datele provenite din evenimente anterioare în ceea ce privește tendințele legate de schimbările climatice.

(9)

În prezent, marja de risc este calibrată în mod prudent. Directiva (UE) 2025/2 reduce rata costului capitalului care stă la baza calculării marjei de risc, conducând la o reducere globală a nivelului acesteia cu aproximativ 21 %. În pofida acestei modificări, formula de calcul prevăzută în Regulamentul delegat (UE) 2015/35 nu reflectă în mod adecvat diminuarea naturală a anumitor riscuri de-a lungul timpului și poate duce la dubla contabilizare a unor astfel de riscuri, inclusiv la reziliere și la mortalitate. Prin urmare, este necesar să se introducă un factor exponențial și variabil în funcție de timp, care să asigure o reducere anuală a riscurilor de cel puțin 3,5 %. Această ajustare este menită să corecteze tendința prudentă a calibrării actuale, reducând astfel rezervele tehnice ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și, prin urmare, majorând capitalul disponibil pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate. Cu toate acestea, pentru a se asigura că marja de risc continuă să reflecte un nivel adecvat de prudență și nu compromite protecția deținătorilor de polițe, reducerea cuantificării riscurilor viitoare care rezultă din acest factor ar trebui să fie plafonată la 50 %.

(10)

Directiva (UE) 2025/2 a modificat metoda extrapolării ratelor dobânzilor fără risc. În special, directiva respectivă a modificat abordarea referitoare la identificarea punctului de plecare al scadenței pentru extrapolare („primul punct de netezire”). Articolul 77a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE prevede că primul punct de netezire ar trebui să corespundă unei scadențe pentru care volumul obligațiunilor rămase de rambursat cu scadența respectivă sau cu o scadență mai îndepărtată este suficient de ridicat. Articolul 77a alineatul (3) din directiva respectivă precizează, de asemenea, că, la 28 ianuarie 2025, primul punct de netezire pentru euro ar trebui să fie la o scadență de 20 de ani. În prezent, pragul procentual pentru determinarea unui volum suficient de obligațiuni este stabilit la 6 % pentru moneda euro. Cu toate acestea, din cauza creșterii în ultimii ani a numărului de obligațiuni cu scadență îndepărtată rămase de rambursat, este posibil ca, în viitor, acest prag să nu mai indice un prim punct de netezire la 20 de ani. În plus, EIOPA va trebui să decidă ce sursă de date va utiliza pentru evaluarea respectivă, inclusiv referitor la publicarea informațiilor în temeiul articolului 77e alineatul (1a) din Directiva 2009/138/CE. Pentru a evita perturbarea pieței, este important ca pragul procentual să fie fixat astfel încât să conducă, de asemenea, la un prim punct de netezire de 20 de ani la data aplicării Directivei (UE) 2025/2, indiferent de sursa de date utilizată de EIOPA. Prin urmare, pragul legat de monedă utilizat pentru moneda euro pentru a evalua dacă procentajul obligațiunilor rămase de rambursat cu scadențe egale sau mai mari decât primul punct de netezire menționate la articolul 77a din Directiva 2009/138/CE este suficient de ridicat ar trebui să fie calculat conform celor ce urmează. O „marjă de siguranță” de 1,5 % ar trebui aplicată procentului minim care are ca rezultat un prim punct de netezire la 20 de ani la 28 ianuarie 2025, pe baza sursei de date pe care EIOPA o va utiliza la data aplicării noilor norme. Procentul obținut ar trebui rotunjit până la cel mai apropiat procent semiîntreg sau întreg.

(11)

Rata forward extrapolată ar trebui să fie egală cu media ponderată a unei rate forward lichide și a ratei forward finale (UFR). Articolul 77a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE prevede că, pentru scadențele de cel puțin 40 de ani după primul punct de netezire, ponderea UFR ar trebui să fie de cel puțin 77,5 %. Aceasta presupune faptul că parametrul care determină viteza de convergență a ratelor forward către UFR a extrapolării nu ar trebui să fie mai mic de 11 %. Prin urmare, ar trebui utilizată această valoare. Totuși, având în vedere particularitățile pieței obligațiunilor suedeze și după cum a explicat EIOPA în avizul său privind revizuirea Directivei Solvabilitate II (6), utilizarea unei astfel de valori pentru coroana suedeză ar conduce la o denaturare semnificativă și neintenționată a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc. Pentru a menține integritatea structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc, ar trebui să se aplice un parametru de convergență de 40 % pentru moneda respectivă.

(12)

Directiva (UE) 2025/2 a modificat normele care reglementează prima de volatilitate prin impunerea faptului ca prima de volatilitate să facă obiectul aprobării de către autoritățile de supraveghere și ca la calcularea acesteia să se țină seama de caracteristicile specifice întreprinderii care au legătură cu senzitivitatea la marjă a activelor și cu senzitivitatea la rata dobânzii a celei mai bune estimări a rezervelor tehnice. În plus, prima de volatilitate nu trebuie să reflecte partea din marje care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate sau a riscului de credit neașteptat ori a altui risc. Articolul 77d alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2025/2, prevede că această parte se calculează ca procent din marje și trebuie să scadă pe măsură ce marjele cresc. Studiile economice empirice confirmă faptul că, în cazul obligațiunilor corporative, cea mai mare parte a marjelor reflectă un risc de credit real, în special în cazul în care marjele se situează la niveluri scăzute spre medii. Prin urmare, în cazul în care marjele aferente obligațiunilor corporative și împrumuturilor pentru întreprinderi nu depășesc media lor pe termen lung, procentul aplicat pentru a determina corecția în funcție de risc nu ar trebui să fie mai mic de 50 %.

(13)

Pentru a se asigura că prima de volatilitate funcționează într-un mod anticiclic, corecția în funcție de risc nu ar trebui să depășească o cotă adecvată din marjele medii pe termen lung. În cazul în care acest procent este prea scăzut, prima de volatilitate ar putea neutraliza în mod nejustificat o creștere a marjelor care rezultă din deteriorarea reală a bonității financiare a emitenților de obligațiuni, supraestimând astfel poziția de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare în perioade de criză a pieței pe termen scurt. Prin urmare, pentru a se asigura că prima de volatilitate stabilizează efectiv poziția de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare fără a denatura senzitivitatea la risc, nivelul maxim al corecției în funcție de risc nu ar trebui stabilit prea jos.

(14)

Articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 prevede că, atunci când își calculează fondurile proprii disponibile, întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să deducă dividendele, distribuirile și cheltuielile previzibile din excedentul activelor față de obligații. Cu toate acestea, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 nu specifică modul în care ar trebui efectuată deducerea. În special, în timp ce anumite întreprinderi acumulează progresiv dividende previzibile în cursul exercițiului financiar, altele deduc imediat întregul cuantum al dividendelor anuale previzibile. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile, asigurătorii ar trebui să utilizeze o abordare bazată pe angajamente atunci când determină cuantumul dividendelor previzibile care trebuie deduse în momentul calculării fondurilor proprii disponibile.

(15)

Articolul 69 litera (a) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 prevede că atât capitalul social ordinar vărsat, cât și contul de prime de emisiune aferent sunt eligibile ca elemente ale fondurilor proprii de bază de nivel 1 în cazul în care rambursarea sau răscumpărarea lor face obiectul unei aprobări prealabile de către autoritățile de supraveghere. O astfel de cerință poate crea o sarcină administrativă și de reglementare nejustificată în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare execută un program de răscumpărare de acțiuni cu scopul de a utiliza imediat acțiunile cumpărate pentru exercitarea opțiunilor pe acțiuni. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazul în care rambursarea sau răscumpărarea elementelor fondurilor proprii de bază vizează exercitarea drepturilor de opțiune pe acțiuni în termen de cel mult o lună de la data răscumpărării acțiunilor, o astfel de rambursare sau răscumpărare nu ar trebui să facă obiectul unei aprobări prealabile de către autoritățile de supraveghere.

(16)

În temeiul articolului 77b alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care utilizează prima de echilibrare trebuie să identifice, să organizeze și să gestioneze portofoliul alocat de active și obligații separat de alte părți ale activității și, prin urmare, întreprinderilor respective nu li se permite să acopere riscurile care apar în alte părți ale activității utilizând portofoliul de active alocat. Cu toate acestea, gestionarea separată a portofoliului nu conduce la o creștere a corelației dintre riscurile din cadrul portofoliului respectiv și cele din cadrul restului întreprinderii. Prin urmare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care utilizează prima de echilibrare nu ar trebui să aibă obligația de a calcula o cerință de capital de solvabilitate noțională distinctă pentru portofoliul de active și obligații căruia i se aplică prima de echilibrare, cu excepția cazului în care portofoliile de active care acoperă cea mai bună estimare corespunzătoare a obligațiilor de asigurare sau de reasigurare formează un fond restricționat.

(17)

Articolul 84 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 prevede că abordarea transparentă de tip „look-through” ar trebui să se aplice întreprinderilor afiliate care acționează în principal ca vehicule investiționale în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative. Cu toate acestea, formularea respectivă poate exclude în mod nejustificat întreprinderile afiliate care gestionează active în numele mai multor întreprinderi din cadrul aceluiași grup de asigurare sau de reasigurare. Acest lucru creează o lacună în materie de reglementare și riscă să determine aplicarea inconsecventă a principiului „look-through”. Prin urmare, articolul 84 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat pentru a preciza că abordarea de tip „look-through” se aplică și în cazul în care vehiculul investițional conex gestionează active în numele mai multor întreprinderi din cadrul grupului, și nu numai în numele întreprinderii participative înseși.

(18)

Normele care reglementează calcularea modulului „risc de contraparte”, inclusiv efectul de diminuare a riscurilor al instrumentelor financiare derivate, al contractelor de reasigurare sau al securitizărilor pentru asigurări, se pot dovedi a fi foarte complexe. Este posibil ca astfel de calcule complexe să nu fie întotdeauna proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare. Prin urmare, pentru a reduce costurile de conformare pentru întreprinderile mai mici, ar trebui introdus un calcul simplificat suplimentar al efectului de diminuare a riscurilor al instrumentelor financiare derivate, al contractelor de reasigurare sau al securitizărilor.

(19)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot opta să transfere riscurile prin utilizarea unor contracte de reasigurare neproporțională. Cu toate acestea, în cazul în care se utilizează formula standard, acest tip de contract de reasigurare nu este reflectat în mod corespunzător ca tehnică de diminuare a riscurilor pentru reducerea cerințelor de capital de solvabilitate. Prin urmare, este necesar să se prevadă ca anumite forme de reasigurare, în special acoperirile împotriva unor evoluții nefavorabile care permit transferul riscului de rezervă, să poată fi recunoscute într-un mod simplu în conformitate cu formula standard.

(20)

Conform articolului 164 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35, corelația dintre riscul de marjă de credit calculat conform formulei standard și riscul de rată a dobânzii în scenariul scăderii ratei dobânzii este de 50 %. Cu toate acestea, analiza economică efectuată de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”) demonstrează că o astfel de calibrare este excesiv de prudentă (7). În special, datele empirice arată că cele mai mari scăderi ale ratei dobânzii nu au avut loc concomitent cu cel mai amplu ecart al marjelor de pe piețele de obligațiuni. Prin urmare, corelația dintre riscul de marjă de credit și riscul de rată a dobânzii în scenariul scăderii ratei dobânzii ar trebui să fie redusă la 25 %.

(21)

Cerințele de capital pentru riscul de rată a dobânzii conform formulei standard se calculează separat pentru fiecare monedă. Cu toate acestea, pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare al căror sediu central se află într-un stat membru a cărui monedă locală este raportată la euro, această abordare conduce la cerințe de capital disproporționat de mari, care nu reflectă riscurile economice reale. Prin urmare, este necesar să se prevadă ca cerința de capital pentru riscul de rată a dobânzii conform formulei standard să poată fi calculată în comun pentru moneda euro și pentru moneda raportată la euro a statului membru în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare își au sediul central.

(22)

Metoda extrapolării utilizată pentru a evalua datoriile pe termen lung contribuie la atenuarea efectului pe care variațiile ratelor dobânzii îl au asupra celei mai bune estimări a datoriilor asociate contractelor de asigurare. Însă actualele cerințe de capital calculate cu ajutorul formulei standard pentru riscul de rată a dobânzii nu reflectă extrapolarea ratelor dobânzii pe termen lung. Prin urmare, este necesar să se impună extrapolarea ratelor dobânzii în condiții de criză la scadențe care depășesc primul punct de netezire.

(23)

În conformitate cu normele actuale, formula standard aferentă riscului de rată a dobânzii presupune că ratele pozitive ale dobânzii nu pot deveni negative și că ratele negative ale dobânzii nu pot scădea și mai mult. Cu toate acestea, evoluțiile înregistrate în trecut pe piețele financiare au arătat că o astfel de ipoteză poate subestima în mod semnificativ expunerile întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare la riscul ratei dobânzii. Prin urmare, formula standard ar trebui modificată pentru a reflecta în mod corespunzător riscul unor rate ale dobânzii scăzute sau negative. Acest lucru ar trebui să fie realizat prin recalibrarea submodulului „risc al ratei dobânzii” pentru a reflecta existența unui mediu în care randamentul este negativ.

(24)

Modificările formulei standard pentru riscul de rată a dobânzii nu ar trebui să conducă la o creștere nejustificată a cerințelor de capital atunci când ratele sunt scăzute. În special, calibrarea șocurilor cu evoluție descendentă nu ar trebui să presupună o scădere semnificativă a nivelurilor ratei dobânzii sub valorile observate în trecut în cazul principalelor valute. Prin urmare, pentru a asigura proporționalitatea și coerența cu comportamentele anterioare de pe piață, ar trebui introdus un prag în funcție de scadență astfel încât să se limiteze amploarea ratelor negative estimate ale dobânzii, care să crească odată cu scadența pentru a reflecta gradul mai scăzut de plauzibilitate a ratelor extreme pe termen lung.

(25)

Astfel cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei privind o uniune a economiilor și a investițiilor (8), investitorii instituționali, cum ar fi întreprinderile de asigurare și de reasigurare, se află într-o poziție unică pentru a investi cu o perspectivă pe termen lung și pentru a sprijini capitalizarea întreprinderilor din Uniune în domenii prioritare, printre care apărarea, cercetarea și inovarea sau tranziția verde și cea digitală. Încurajarea finanțării prin capitaluri proprii este esențială pentru consolidarea rezilienței economice și a competitivității Uniunii, în special prin facilitarea accesului întreprinderilor inovatoare la capital stabil și „răbdător”. Articolul 105a din Directiva 2009/138/CE stabilește o cerință preferențială de capital aplicabilă investițiilor pe termen lung în acțiuni. Mai precis, alineatul (1) litera (d) de la articolul menționat prevede că, pentru a beneficia de tratamentul preferențial, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritățile de supraveghere, că sunt în măsură să evite vânzările forțate de investiții în acțiuni pentru o perioadă de cinci ani, în mod continuu și în condiții de criză. Pentru a se asigura că această cerință este aplicată în mod consecvent, ar trebui specificate abordările menite să demonstreze capacitatea unei întreprinderi de a evita vânzările forțate de investiții în acțiuni. În plus, pentru a evita o sarcină administrativă nejustificată și pentru a ține seama de diferențele în ceea ce privește complexitatea profilurilor de risc ale întreprinderilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să fie autorizate să opteze pentru abordarea cea mai adecvată dintre mai multe metode, în funcție de modelul lor de afaceri și de complexitatea care le caracterizează. Acest lucru poate spori posibilitatea de utilizare și eficacitatea tratamentului preferențial pentru diferite categorii de întreprinderi. Totuși, pentru a preveni trecerea arbitrară sau oportunistă de la o abordare la alta în timp, este necesar să se stabilească garanții și cerințe de monitorizare în materie de supraveghere clare, asigurând coerența, transparența și convergența în materie de supraveghere și menținând, totodată, o gestionare prudentă a riscurilor și asigurând protecția deținătorilor de polițe.

(26)

În mod implicit, în cazul în care investițiile pe termen lung în acțiuni sunt efectuate prin intermediul unor organisme de plasament colectiv, criteriile prevăzute la articolul 105a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE ar trebui evaluate la nivelul fiecărui activ suport. Totuși, articolul 105a alineatul (2) din directiva respectivă prevede că, pentru anumite tipuri de organisme de plasament colectiv care prezintă un profil de risc mai scăzut, acele criterii prevăzute la articolul 105a alineatul (1) din directiva respectivă pot fi evaluate mai degrabă la nivelul fondului decât la nivelul activelor suport deținute în cadrul fondului respectiv. Articolul 168 alineatul (6) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 identifică deja anumite organisme de plasament colectiv ca acțiuni de tip 1, care fac obiectul unor factori de risc mai mici pentru riscul de devalorizare a acțiunilor decât acțiunile de tip 2. Printre aceste organisme se numără fondurile europene de antreprenoriat social, fondurile europene cu capital de risc, fondurile europene de investiții pe termen lung și fondurile de investiții alternative de tip închis care nu utilizează efectul de levier. În ceea ce privește fondurile de investiții alternative de tip închis care nu utilizează efectul de levier, utilizarea instrumentelor financiare derivate în scopul acoperirii riscurilor, precum și acordurile temporare de împrumut care sunt acoperite integral de angajamentele de capital contractuale ale investitorilor în fondul de investiții alternative sunt excluse din calculul efectului de levier. Toate aceste fonduri de tip 1 ar trebui, de asemenea, să fie considerate ca prezentând un profil de risc mai scăzut în scopul identificării investițiilor pe termen lung în acțiuni, inclusiv atunci când fondurile sunt investite în acțiuni eligibile de infrastructură sau în acțiuni eligibile ale întreprinderilor de infrastructură. În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 105a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE sunt îndeplinite la nivelul unor astfel de fonduri cu profil de risc mai scăzut, factorul de risc preferențial de 22 % menționat la articolul 105a alineatul (4) din directiva respectivă ar trebui să se aplice în mod implicit numai expunerilor din titluri de capital deținute în cadrul unor astfel de fonduri, și nu altor active financiare.

(27)

Limitele actuale ale ajustării simetrice reduc eficacitatea acesteia în ceea ce privește atenuarea potențialelor efecte prociclice ale sistemului financiar. În special, limitele respective pot determina întreprinderile de asigurare și de reasigurare să atragă capital suplimentar sau să vândă active ca răspuns la evoluțiile nefavorabile de scurtă durată ale pieței, inclusiv cele declanșate de instabilitatea geopolitică. În concordanță cu Directiva (UE) 2025/2, articolul 172 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat pentru a permite ca ajustarea simetrică să genereze variații mai mari ale cerinței standard de capital propriu, sporind astfel capacitatea acesteia de a atenua impactul fluctuațiilor bruște ale pieței.

(28)

În sectorul bancar, articolul 133 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) permite instituțiilor de credit, în anumite condiții și sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere, să aplice o pondere de risc preferențială expunerilor din titluri de capital achiziționate în cadrul unor programe legislative specifice. Aceste programe ar trebui să ofere subvenții sau garanții semnificative, să implice supravegherea guvernamentală și să impună anumite restricții asupra tipurilor de investiții în acțiuni. Pentru a promova condiții de concurență echitabile la nivel transsectorial și pentru a consolida contribuția întreprinderilor de asigurare și de reasigurare la finanțarea prin capitaluri proprii a economiei reale, este oportun să se reproducă abordarea din formula standard pentru calcularea cerințelor de capital de solvabilitate în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2015/35. Investițiile în acțiuni realizate în cadrul unor programe legislative comparabile, inclusiv cele care sprijină unul sau mai multe sectoare economice enumerate în Comunicarea privind Busola pentru competitivitate a Uniunii sau în Planul „ReArm Europe – Readiness 2030” (10), ar trebui să fie recunoscute ca având potențialul de a reduce riscurile și, prin urmare, pot justifica o cerință de capital mai scăzută, sub rezerva aprobării de către autoritatea de supraveghere.

(29)

Pentru a asigura coerența între reglementările bancare și cele din domeniul asigurărilor și pentru a promova convergența practicilor de supraveghere, programele legislative considerate a îndeplini condițiile de eligibilitate prevăzute la articolul 133 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui, de asemenea, să fie recunoscute ca programe legislative în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2015/35, pe baza acelorași criterii. Comisia poate să țină un registru public al acestor programe în sensul articolului 133 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sporind astfel transparența și previzibilitatea. În cazul în care există un astfel de registru, includerea unui program în acesta ar trebui să constituie o prezumție că acest program este eligibil și în temeiul cadrului de asigurare.

(30)

Investițiile realizate în cadrul programelor legislative pot fi considerate, de asemenea, drept investiții pe termen lung în acțiuni. Prin urmare, este necesar ca calculul cerințelor de capital de solvabilitate să permită reflectarea caracteristicilor combinate de reducere a riscurilor ale ambelor tipuri de investiții.

(31)

O piață a securitizărilor care funcționează în mod corespunzător oferă surse suplimentare de finanțare piețelor de capital, îmbunătățind astfel capacitatea de finanțare a economiei reale și contribuind la realizarea uniunii economiilor și a investițiilor. De asemenea, oferă oportunități de investiții alternative întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, care trebuie să își diversifice portofoliile pentru a stimula rentabilitatea și a reduce riscul nesistematic. În calitate de investitori instituționali, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui, așadar, să fie pe deplin integrate în cadrul pieței securitizărilor din Uniune.

(32)

Regulamentul delegat (UE) 2018/1221 al Comisiei (11) a introdus în Regulamentul delegat (UE) 2015/35 factori de risc specifici pentru riscul de marjă de credit al securitizărilor STS. Cu toate acestea, factorii de risc pentru tranșele de rang superior ale securitizărilor STS au rămas la un nivel superior celor aplicabili obligațiunilor corporative sau obligațiunilor garantate cu același grad de calitate a creditului. Totuși, spre deosebire de obligațiunile corporative sau de cele garantate, securitizările STS cu o calitate a creditului comparabilă fac obiectul unor cerințe specifice privind diligența necesară și privind transparența în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Aceste cerințe asigură faptul că întreprinderile de asigurare sau de reasigurare înțeleg și gestionează mai bine riscurile legate de securitizările STS. Prin urmare, pentru a îmbunătăți coerența între clasele de active cu profiluri de risc comparabile, factorii de risc pentru tranșele de rang superior ale securitizărilor STS ar trebui să fie aliniați în continuare la cei aplicabili obligațiunilor corporative sau celor garantate.

(33)

Regulamentul delegat (UE) 2015/35 nu face distincție între tranșele de rang superior și tranșele care nu sunt de rang superior din cadrul securitizărilor care nu sunt STS. Această lipsă de senzitivitate la risc duce la supraestimarea riscurilor de marjă de credit care stau la baza investițiilor în tranșele de cea mai bună calitate ale securitizărilor care nu sunt STS. În plus, diferența în ceea ce privește cerințele de capital pentru întreprinderile de asigurare sau de reasigurare între securitizările STS și cele care nu sunt STS este mult mai semnificativă decât diferența în ceea ce privește cerințele aplicabile instituțiilor de credit. Prin urmare, pentru a menține această diferență, ar trebui introduși factori de risc mai mici pentru tranșele de rang superior ale securitizărilor care nu sunt STS.

(34)

Cuantumurile exprimate în euro în Regulamentul delegat (UE) 2015/35 nu au fost revizuite de la intrarea în vigoare în 2014 a regulamentului. De atunci, inflația cumulată se apropie de 35 %. Prin urmare, cuantumurile exprimate în euro în regulamentul respectiv ar trebui revizuite, prin majorarea cuantumului de bază în euro cu variația procentuală a indicilor armonizați ai prețurilor de consum din toate statele membre publicați de Comisie (Eurostat).

(35)

Articolul 192 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 prevede că, în cazul în care raportul dintre valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului pentru un credit ipotecar nu depășește 60 %, cerința de capital calculată cu ajutorul formulei standard pentru riscul de contraparte este nulă. Acest tratament subestimează în mod nejustificat riscurile reale ale unor astfel de expuneri și conduce la condiții de concurență inechitabile cu sectorul bancar, în care aceste expuneri sunt ponderate la risc. Prin urmare, ar trebui introdus un prag pentru pierderile în caz de nerambursare a creditelor ipotecare.

(36)

Articolul 176 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 stabilește factorii de risc aplicabili împrumuturilor pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului realizată de o instituție externă de evaluare a creditului (ECAI) desemnată și pentru care debitorii nu au constituit garanții reale care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 214 din regulamentul respectiv. Totuși, acești factori de risc aplicabili subestimează în mod semnificativ nivelul pierderilor potențiale în caz de nerambursare a împrumuturilor restructurate. Așadar, este necesară adaptarea acestor factori de risc pentru a reflecta mai bine nivelul pierderilor potențiale în caz de nerambursare a împrumuturilor restructurate.

(37)

Contrapărțile centrale de compensare (CPC) au dezvoltat noi modele de acces care permit întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare să devină membri compensatori direcți, în timp ce o întreprindere plătitoare este responsabilă pentru contribuțiile la fondul de garantare. Până în prezent, nicio întreprindere de asigurare sau de reasigurare nu a decis să recurgă la aceste noi modele de acces. Acest lucru se datorează parțial tratamentului prudențial al expunerilor directe față de CPC-uri calificate, care poate fi superior tratamentului prudențial aplicabil unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care acționează ca membru compensator indirect. Regulamentul delegat (UE) 2015/35 nu reflectă pe deplin efectul de reducere a riscurilor aferent compensării centrale pentru întreprinderile de asigurare sau de reasigurare. Pentru a aborda această chestiune și pentru a elimina obstacolele din calea participării întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare în calitate de membri compensatori direcți, cerințele de capital pentru expunerile directe față de CPC-uri calificate ar trebui reduse și aliniate la cele aferente expunerilor indirecte.

(38)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot decide să utilizeze tranzacții de răscumpărare sau operațiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare pentru a gestiona lichiditățile sau pentru a crește rentabilitatea activelor. Cu toate acestea, cerințele de capital asociate unor astfel de tranzacții sunt tratate în prezent cu prea multă prudență, deoarece sunt clasificate ca expuneri de tip 2 în scopul calculării cerințelor de capital în cadrul modulului „risc de contraparte”. Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat pentru a reclasifica aceste tranzacții ca expuneri de tip 1. În plus, Comisia va evalua, în coordonare cu EIOPA, dacă și în ce mod să se reflecte în cerințele de capital pentru riscul de contraparte efectul de diminuare a riscurilor aferent compensării centrale prin CPC-uri calificate.

(39)

În unele cazuri, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își pot reduce în mod semnificativ cerința de capital de solvabilitate prin utilizarea unor tehnici de diminuare a riscurilor, inclusiv prin reasigurare, dar aceste tehnici de diminuare a riscurilor nu conduc întotdeauna la un transfer semnificativ al riscului. În special, unele contracte de reasigurare sunt concepute pentru a acoperi numai scenariile extreme trasate în formula standard, oferind în același timp o protecție redusă sau inexistentă împotriva unor evenimente mai moderate, dar mai probabile. Prin urmare, pentru a se asigura că profilul de risc al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare este evaluat cu mai multă precizie, ar trebui să se precizeze că reducerea cerinței de capital de solvabilitate care rezultă din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor trebuie să fie proporțională cu volumul riscurilor transferate efectiv.

(40)

Pentru a se asigura că tehnicile de diminuare a riscurilor care sunt recunoscute în formula standard de calculare a cerinței de capital de solvabilitate nu includ riscul de bază semnificativ, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să evalueze performanța efectivă a diminuării riscurilor în cadrul unui set cuprinzător de scenarii de risc care să fie relevante pentru tehnica de diminuare a riscurilor avută în vedere. În ceea ce privește reasigurarea proporțională, performanța efectivă ar trebui să fie demonstrată printr-o reflectare riguroasă în toate scenariile. În ceea ce privește reasigurarea neproporțională, evaluarea ar trebui să se concentreze asupra scenariilor care prezintă pierderi între punctele de atașare și punctele de detașare și ar trebui să reflecte îndeaproape pierderile respective.

(41)

Articolul 275 alineatul (2) litera (c) din regulamentul delegat prevede că plata unei părți substanțiale din componenta de remunerație variabilă către personalul ale cărui activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al întreprinderii ar trebui să facă obiectul unei amânări. Cu toate acestea, costul aferent aplicării unei astfel de cerințe poate depăși beneficiile prudențiale în cazurile în care un membru al acestei categorii de personal are un nivel scăzut al remunerației variabile, deoarece este puțin probabil ca aceste niveluri de remunerație să creeze stimulente pentru asumarea unor riscuri excesive. Prin urmare, în astfel de cazuri, cerința privind amânarea prevăzută la articolul 275 alineatul (2) litera (c) din regulamentul delegat nu ar trebui să se aplice.

(42)

Directiva 2009/138/CE impune publicarea periodică a informațiilor esențiale în cadrul raportului privind solvabilitatea și situația financiară. Acest raport este destinat, pe de o parte, deținătorilor de polițe și beneficiarilor, iar, pe de altă parte, analiștilor și altor profesioniști de pe piață. Pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor acestor două grupuri diferite, Directiva (UE) 2025/2 de modificare a Directivei 2009/138/CE prevede ca, în ceea ce privește conținutul, raportul să fie împărțit în două părți, clar identificate, dar prezentate în comun. Prima parte, adresată în principal deținătorilor de polițe și beneficiarilor, ar trebui să conțină informații-cheie privind activitatea, performanța, gestionarea capitalului și profilul de risc. A doua parte, adresată profesioniștilor de pe piață, ar trebui să conțină informații detaliate privind activitatea și sistemul de guvernanță, informații specifice privind rezervele tehnice și alte obligații, poziția de solvabilitate, precum și alte date relevante pentru analiștii specializați. Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat pentru a reflecta noua structură și noul conținut.

(43)

Anumite informații care trebuie incluse în secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară destinată profesioniștilor de pe piață pot fi deja puse la dispoziția publicului în alte rapoarte publicate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare. În acest caz, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu ar trebui să aibă obligația de a duplica informațiile respective în raportul lor privind solvabilitatea și situația financiară, ci ar trebui să li se permită, în schimb, să furnizeze trimiteri directe, inclusiv prin linkuri internet, la secțiunea sau la pagina relevantă a celuilalt raport. Pentru a asigura accesibilitatea în timp, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că astfel de linkuri rămân funcționale timp de cel puțin cinci ani, chiar și în cazul în care structurile site-ului web sau localizarea documentelor se schimbă.

(44)

Secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară destinată deținătorilor de polițe și beneficiarilor ar trebui să fie concisă, accesibilă și ușor de înțeles de către nespecialiști. Pentru a atinge acest obiectiv, această secțiune ar trebui să conțină doar informații simple, axate pe nevoile deținătorilor de polițe și ale beneficiarilor vizați, și nu ar trebui să depășească cinci pagini.

(45)

Pentru a se asigura că deținătorii de polițe și beneficiarii pot înțelege secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară care îi vizează, secțiunea respectivă ar trebui să fie pusă la dispoziție în limbile utilizate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în operațiunile sale în temeiul libertății de stabilire sau al libertății de a presta servicii. Cu toate acestea, pentru a evita costurile administrative și juridice excesive, întreprinderile nu ar trebui să fie obligate să obțină traduceri autorizate ale părții respective.

(46)

În temeiul Directivei 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere au dreptul de a primi de la fiecare întreprindere de asigurare și de reasigurare care face obiectul supravegherii și de la grupurile acestor întreprinderi, cel puțin o dată la trei ani, un raport descriptiv periodic cu informații privind activitatea și performanța, sistemul de guvernanță, profilul de risc, gestionarea capitalului și alte informații relevante în scopul solvabilității. Cu toate acestea, este posibil ca cerințele privind informațiile descriptive care trebuie incluse în raportul periodic de supraveghere să se suprapună cu informațiile deja furnizate în formularele de raportare cantitativă sau în raportul privind evaluarea internă a riscurilor și a solvabilității (ORSA). Această duplicare crește costurile de raportare fără a aduce o valoare adăugată clară pentru supraveghere. Prin urmare, cerințele privind informațiile descriptive care trebuie incluse în raportul periodic de supraveghere ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru supravegherea prudențială.

(47)

Ca parte a eforturilor sale de a face ca economia Uniunii să devină mai competitivă, Comisia urmărește să realizeze un efort de simplificare fără precedent. În acest context, revizuirea Regulamentului delegat (UE) 2015/35 ar trebui să vizeze atingerea obiectivelor Directivei (UE) 2025/2 în modul cel mai simplu, mai bine direcționat, mai eficace și mai puțin împovărător. În special, modificările aduse regulamentului respectiv ar trebui să contribuie la obiectivele de reducere a sarcinilor, inclusiv a sarcinii de raportare.

(48)

Articolul 330 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 prevede că orice interes minoritar într-o filială care depășește contribuția filialei respective la cerința de capital de solvabilitate a grupului, atunci când filiala este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, ar trebui să fie considerat ca indisponibil. De fapt, interesele minoritare reprezintă una dintre principalele surse de deduceri din fondurile proprii ale grupului. Cu toate acestea, regulamentul delegat respectiv nu stabilește modul în care ar trebui calculate astfel de interese minoritare. Acest lucru duce la abordări inconsecvente ale grupurilor în întreaga Uniune și ridică probleme legate de condițiile de concurență echitabile. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme care să reglementeze calcularea intereselor minoritare în scopul solvabilității.

(49)

Normele prudențiale în materie de asigurări se pot dovedi a fi foarte complexe și pot genera costuri semnificative de conformare, în special pentru întreprinderile mai mici. Chiar dacă Directiva 2009/138/CE prevede un principiu general al proporționalității, punerea sa practică în aplicare este insuficientă pentru a reduce în mod eficace sarcina de reglementare pentru întreprinderile mai mici, pentru care anumite cerințe pot fi disproporționat de costisitoare și complexe, având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor lor. Pe lângă noul cadru de proporționalitate aplicabil întreprinderilor clasificate ca fiind mici și cu un grad redus de complexitate, Directiva (UE) 2025/2 a introdus articolul 29d în Directiva 2009/138/CE, permițând întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să beneficieze de aplicarea măsurilor de proporționalitate, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere și a unei analize de la caz la caz. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile și previzibilitate pentru sector, ar trebui specificate în mod exhaustiv condițiile pe baza cărora o autoritate de supraveghere poate refuza să acorde aprobarea respectivă.

(50)

Directiva (UE) 2025/2 a introdus mai multe modificări și clarificări ale normelor care reglementează calcularea poziției de solvabilitate a grupurilor de asigurare, inclusiv în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii și cele de capital de solvabilitate. Directiva clarifică îndeosebi faptul că holdingurile de asigurare și holdingurile financiare mixte trebuie tratate ca întreprinderi de asigurare sau de reasigurare exclusiv în scopul calculării solvabilității la nivel de grup. Aceasta implică calcularea cerințelor de capital noționale pentru astfel de entități atât prin metoda 1, inclusiv în contextul evaluării disponibilității fondurilor proprii, cât și prin metoda 2. Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat pentru a reflecta aceste modificări aduse Directivei 2009/138/CE.

(51)

Pentru ca elementele de fonduri proprii emise de o întreprindere afiliată să se califice drept fonduri proprii ale grupului, acestea trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolele 71, 73 și 77 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35, cu trimiterea la „cerința de capital de solvabilitate” de la articolele respective interpretată ca aplicându-se atât cerinței de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate emitente, cât și cerinței de capital de solvabilitate a grupului. În contextul fuziunilor și al achizițiilor, această cerință poate împiedica recunoașterea instrumentelor de fonduri proprii emise de o întreprindere înainte ca aceasta să devină parte a grupului achizitor, chiar dacă instrumentele respective continuă să îndeplinească toate standardele prudențiale relevante la nivelul întreprinderii înseși. O astfel de limitare poate genera costuri de capital disproporționate asociate creșterii externe, afectând, în cele din urmă, competitivitatea internațională a grupurilor de asigurare și de reasigurare din Uniune. Pentru a aborda această chestiune, ar trebui să se permită, cu titlu tranzitoriu și pe o perioadă determinată, ca astfel de elemente de fonduri proprii să fie recunoscute ca fonduri proprii indisponibile la nivel de grup după achiziționarea întreprinderii emitente.

(52)

Deși consolidarea prudențială are obiective diferite față de consolidarea contabilă, divergențele excesive dintre cele două cadre pot impune o sarcină de reglementare nejustificată asupra grupurilor de asigurare și de reasigurare. În special, tratamentul actual al operațiunilor comune și al întreprinderilor comune în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2015/35 se abate de la standardele internaționale de contabilitate, impunând consolidarea proporțională a întreprinderilor care, altfel, ar fi tratate conform metodei punerii în echivalență și, în schimb, impunând aplicarea unei metode a punerii în echivalență pentru întreprinderile care, altfel, ar face obiectul unei consolidări proporționale. Această inconsecvență crește costurile de raportare, creează ineficiențe operaționale și poate descuraja structurile economice legitime. Prin urmare, ar trebui să se asigure o mai mare coerență cu normele internaționale de consolidare contabilă în ceea ce privește tratamentul angajamentelor comune, cu condiția ca o astfel de aliniere să nu compromită protecția deținătorilor de polițe sau stabilitatea financiară.

(53)

Pentru ca un portofoliu de acțiuni să fie tratat drept acțiuni deținute pe termen lung, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare trebuie să demonstreze că îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 105a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE. În cazul în care o astfel de întreprindere aparține unui grup, ar fi prea împovărător pentru grupul respectiv să reevalueze condițiile pentru acțiunile deținute pe termen lung la nivel de grup. Prin urmare, cu excepția cazului în care există riscuri semnificative de lichiditate la nivel de grup care nu sunt reflectate la nivelul întreprinderilor individuale sau al tranzacțiilor intragrup semnificative, investițiile în acțiuni care sunt tratate ca acțiuni pe termen lung de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui, de asemenea, să fie tratate ca atare atunci când se calculează cerința de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea respectivă.

(54)

Directiva 2009/138/CE prevede posibilitatea ca grupurile de asigurare și de reasigurare să își calculeze cerința de capital de solvabilitate pe baza unui model intern integral sau parțial, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere. Orice tehnică de integrare a unui model intern parțial în formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate a grupului face parte din acest model intern și trebuie, împreună cu celelalte componente ale modelului intern parțial, să respecte cerințele relevante din Directiva 2009/138/CE. Tehnicile de integrare prevăzute în anexa XVIII la Regulamentul delegat (UE) 2015/35 sunt concepute în principal pentru integrarea riscurilor, și nu pentru integrarea unor întreprinderi întregi în cadrul unui model intern la nivel de grup. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că, în cazurile în care întreprinderile sunt integrate în ansamblu, se aplică articolul 239 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(55)

Regulamentul delegat (UE) 2015/35 nu specifică în ce condiții utilizarea „metodei 2”, astfel cum este menționată la articolul 233 din Directiva 2009/138/CE, trebuie să prevaleze asupra tehnicilor de integrare. Pentru a remedia această lacună, grupurile de asigurare și de reasigurare ar trebui să demonstreze caracterul adecvat al tehnicilor de integrare pe care le aplică și să justifice, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea lor de supraveghere, motivul pentru care aceste tehnici de integrare sunt mai adecvate decât aplicarea metodei 2.

(56)

Dezastrele naturale și fenomenele meteorologice extreme sunt în creștere în întreaga lume din cauza schimbărilor climatice, întocmai ca pierderile datorate acestor fenomene. Pentru a asigura protecția continuă a deținătorilor de polițe și stabilitatea generală a sectorului asigurărilor din Uniune în contextul unor modele meteorologice mai imprevizibile și mai dăunătoare, este important ca cerințele de capital ale asigurătorilor pentru riscul de subscriere pentru catastrofele naturale să reflecte în mod adecvat impactul fenomenelor naturale catastrofale. Având în vedere noile date și modele disponibile, factorii de risc pentru mai multe regiuni în ceea ce privește pericolele naturale, cum ar fi inundațiile, furtunile, grindina, cutremurele și surpările de teren, ar trebui modificați.

(57)

Directiva (UE) 2025/2 introduce noi prerogative și competențe pentru ca autoritățile de supraveghere să acorde măsuri de proporționalitate sau să renunțe la supravegherea la nivel de grup ca urmare a excluderii unei întreprinderi de la supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 214 din Directiva 2009/138/CE. Este important ca sectorul vizat și publicul larg să știe dacă și în ce mod au fost utilizate în practică aceste noi competențe și prerogative. Prin urmare, datele statistice agregate pe care autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să le prezinte cu privire la unele aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudențial ar trebui extinse pentru a acoperi aceste noi domenii.

(58)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

3.

La articolul 16 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care sunt clasificate drept întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate pot evalua depozitele pe termen scurt cu scadențe mai mici de 1 an la cost sau la costul amortizat, cu condiția ca utilizarea unor astfel de metode de evaluare să îndeplinească una dintre următoarele condiții:

4.

La articolul 18 alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cu toate acestea, în cazul obligațiilor de asigurare de viață, dacă la începutul contractului se realizează o evaluare individuală a riscurilor în ceea ce privește obligațiile referitoare la persoana asigurată prin contract și dacă întreprinderea nu are dreptul de a repeta evaluarea înainte de modificarea primelor sau a beneficiilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare iau în considerare numai dreptul de a evalua la nivelul contractului dacă primele reflectă pe deplin riscurile în sensul literei (c).”

5.

La articolul 20, se adaugă următorul paragraf:

„Întreprinderile de asigurare și de reasigurare instituie proceduri interne pentru a evita dependența excesivă de datele provenite din evenimente anterioare în ceea ce privește tendințele legate de schimbările climatice, inclusiv, după caz, prin utilizarea de scenarii climatice.”

6.

La articolul 31, alineatul (4) se înlocuiește cu textul următor:

7.

Se introduce următorul articol 34a:

8.

La articolul 37 alineatul (1), formula din primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„

9.

Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

10.

Articolul 43 se modifică după cum urmează:

11.

Se introduce următorul articol 43a:

12.

Articolul 44 se înlocuiește cu următorul text:

13.

La articolul 45, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care se aplică o ajustare pentru riscul de credit în temeiul articolului 44 alineatul (1), ajustarea respectivă se stabilește într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp.”

14.

Articolul 46 se modifică după cum urmează:

(b)

se introduc următoarele alineate (1a), (1b) și (1c): „(1a)   Ratele dobânzilor fără risc relevante extrapolate pentru o monedă sunt egale cu următoarele: unde: (a) FSP – first smoothing point reprezintă primul punct de netezire menționat la articolul 77a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE; (b) h reprezintă numărul de ani care depășesc primul punct de netezire; (c) r FSP reprezintă rata relevantă anualizată a dobânzii fără risc compusă discret la o scadență egală cu primul punct de netezire; (d) reprezintă rata relevantă anualizată a dobânzii fără risc compusă discret la o scadență egală cu suma dintre primul punct de netezire și h; (e) f h reprezintă rata forward anualizată compusă continuu, calculată în conformitate cu alineatul (1b); (f) exp( ) reprezintă funcția exponențială. (1b)   În sensul alineatului (1a) litera (e), rata forward fh se calculează după cum urmează: unde: (a) UFR reprezintă rata forward finală menționată la articolul 47; (b) LLFR reprezintă ultima rată forward lichidă determinată în conformitate cu alineatul (1c); (c) α reprezintă parametrul care determină viteza convergenței către rata forward finală UFR; (d) ln( ) reprezintă logaritmul natural; (e) exp( ) reprezintă funcția exponențială. Parametrul α menționat la primul paragraf litera (c) este egal cu 40 % pentru coroana suedeză și cu 11 % pentru alte monede. (1c)   În sensul alineatului (1b), ultima rată forward lichidă pentru o monedă, astfel cum se menționează la litera (b) de la alineatul respectiv, este media ponderată a următoarelor rate forward: (a) rata forward anualizată compusă continuu calculată pe baza structurii temporale de bază a ratei dobânzilor fără risc pentru perioada până la primul punct de netezire și care începe la cea mai apropiată scadență mai scurtă în cazul în care structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc este calculată pe baza ratelor contractelor swap pe rata dobânzii sau a titlurilor de stat; (b) rata forward anualizată compusă continuu calculată pe baza structurii temporale de bază a ratei dobânzilor fără risc și a ratelor contractelor swap pe rata dobânzii ajustate la risc sau, după caz, a ratelor titlurilor de stat pentru perioadele care se întind de la primul punct de netezire până la scadențele de după primul punct de netezire în care ratele contractelor swap pe rata dobânzii sau, după caz, ratele titlurilor de stat sunt disponibile pe piețele financiare diversificate, lichide și transparente. Pentru calcularea mediei ponderate menționate la primul paragraf, ratele forward anualizate relevante compuse continuu se ponderează cu valoarea noțională medie a contractelor swap pe rata dobânzii cu scadența relevantă tranzacționate. Pentru monedele în care nu sunt disponibile rate ale contractelor swap pe rata dobânzii de pe piețele financiare diversificate, lichide și transparente pentru scadențele de după primul punct de netezire, ultima rată forward lichidă este egală cu rata forward anualizată compusă continuu, determinată în conformitate cu primul paragraf litera (a). În pofida primului paragraf, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate pentru a calcula media ponderată menționată la primul alineat, prima de volatilitate se adaugă la rata forward anualizată compusă continuu menționată la litera (a) de la paragraful respectiv.”

15.

Se introduce următorul articol 46a:

16.

La articolul 47 alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru fiecare monedă, rata forward finală menționată la articolul 46 alineatul (1b) litera (a) este stabilă în timp și variază numai ca urmare a modificărilor așteptărilor pe termen lung.”

17.

La articolul 49, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

18.

Articolele 50 și 51 se înlocuiesc cu următorul text:

Marja corectată în funcție de risc

Articolul 51

(1)   În sensul articolului 77d alineatele (3) și (4) din Directiva 2009/138/CE, partea din marja de monedă medie care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor preconizate, a riscului de credit neașteptat sau a oricărui alt risc („corecție în funcție de risc”) se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(4) de la prezentul articol.

(2)   Corecția în funcție de risc pentru titlurile de stat emise de statele membre ale SEE se calculează după cum urmează:

RC = 30 %

min(S+; LTAS+) + 20 %

max {0; min(S+ – LTAS+; LTAS+)} + 15 % 

 max(0; S+ – 2 

 LTAS+)

unde:

(a)	S+ reprezintă valoarea maximă dintre zero și marja medie a titlurilor de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active în portofoliul reprezentativ, după cum se observă pe piețele financiare;

(b)

LTAS + reprezintă valoarea maximă dintre 0 și marja medie pe termen lung a titlurilor de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active în portofoliul reprezentativ, după cum se observă pe piețele financiare.

Fără a aduce atingere primului paragraf, corecția în funcție de risc pentru titlurile de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European nu trebuie să depășească niciodată valoarea maximă dintre zero și 65 % din marja medie pe termen lung a titlurilor de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active în portofoliul reprezentativ, după cum se observă pe piețele financiare.

(3)   Corecția în funcție de risc pentru obligațiuni, altele decât titlurile de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European, precum și pentru împrumuturile și securitizările din portofoliul reprezentativ, se calculează după cum urmează:

RC = 50 %

min(S+; LTAS+) + 40 %

max {0; min(S+ – LTAS+, LTAS+)} + 30 % 

 max(0; S+ – 2 

 LTAS+)

unde:

(a)

S + reprezintă valoarea maximă dintre zero și marja medie a obligațiunilor, altele decât titlurile de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European, a împrumuturilor și a securitizărilor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active în portofoliul reprezentativ, după cum se observă pe piețele financiare;

(b)

LTAS + reprezintă valoarea maximă dintre 0 și marja medie pe termen lung a obligațiunilor, altele decât titlurile de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European, a împrumuturilor și a securitizărilor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active în portofoliul reprezentativ, după cum se observă pe piețele financiare.

Fără a aduce atingere primului paragraf, corecția în funcție de risc pentru obligațiuni, altele decât titlurile de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European, pentru împrumuturi și securitizări cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active nu trebuie să depășească niciodată valoarea maximă dintre zero și 125 % din marja medie pe termen lung a obligațiunilor, altele decât titlurile de stat emise de statele membre ale Spațiului Economic European, a împrumuturilor și a securitizărilor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active în portofoliul reprezentativ, după cum se observă pe piețele financiare.

(4)   Marjele medii pe termen lung menționate la alineatul (2) litera (b) și la alineatul (3) litera (b) se bazează pe date referitoare la ultimii 30 de ani. În cazul în care o parte din aceste date nu este disponibilă, acea parte se înlocuiește cu date construite. Datele construite se bazează pe datele disponibile și fiabile referitoare la ultimii 30 de ani. Datele care nu sunt fiabile se înlocuiesc cu date construite utilizându-se această metodologie. Datele construite se bazează pe ipoteze prudente.”

19.

Se introduc următoarele articole 51a și 51b:

„Articolul 51a

Raportul de senzitivitate la marja de credit

(1)   Pentru fiecare monedă, raportul de senzitivitate la marja de credit menționat la articolul 77d alineatul (3) litera (b) și la articolul 77d alineatul (4) litera (b) se calculează după cum urmează:

CSSR = max [min (

; 1); 0]

unde:

(a)	CSSR este raportul de senzitivitate la marja de credit al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare pentru o monedă;

(b)	PVBP(MVFI) reprezintă valoarea prețului unui punct de bază aferent valorii investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, calculată în conformitate cu alineatul (2);

(c)	PVBP(BEL) reprezintă valoarea prețului unui punct de bază aferent valorii celei mai bune estimări a datoriilor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, calculată în conformitate cu alineatul (3).

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care PBVP(BEL) pentru o anumită monedă este egal cu 0 sau este negativ, raportul de senzitivitate la marja de credit pentru moneda respectivă este egal cu 1.

(2)   Pentru fiecare monedă, valoarea prețului unui punct de bază aferent investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se calculează după cum urmează:

PVBP(MVFI) =

unde:

(a)	MV FI reprezintă valoarea investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată în moneda dată;

(b)	VA* reprezintă prima de volatilitate noțională, calculată în conformitate cu articolul 77d alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, presupunând că raportul de senzitivitate la marja de credit este egal cu 1;

(c)

MVFI* reprezintă valoarea investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată în moneda dată, presupunând că, pentru fiecare activ, marja crește cu un cuantum egal cu valoarea primei de volatilitate noționale pentru toate scadențele.

În sensul literelor (a) și (c), în ceea ce privește contractele unit-linked, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare exclude investițiile în instrumente cu venit fix care nu generează nicio expunere la riscul de marjă de credit sau generează o expunere nesemnificativă la riscul de marjă de credit pentru întreprindere.

(3)   Pentru fiecare monedă, valoarea prețului unui punct de bază aferent celei mai bune estimări a datoriilor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se calculează după cum urmează:

PVBP(BEL) =

unde:

(a)	BEL reprezintă valoarea celei mai bune estimări a datoriilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată în moneda dată fără o primă de volatilitate, în cazul în care valoarea este determinată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE;

(b)	VA* reprezintă prima de volatilitate noțională, calculată în conformitate cu articolul 77d alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, presupunând că raportul de senzitivitate la marja de credit este egal cu 1;

(c)

BEL* reprezintă valoarea celei mai bune estimări a datoriilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată în moneda dată, în cazul în care valoarea este determinată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, presupunând că prima de volatilitate noțională se aplică structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc.

În sensul literei (c), cea mai bună estimare se reevaluează ținând seama de efectul beneficiilor discreționare viitoare. Totuși, pentru această reevaluare, nu se ia în considerare niciun impact al vreunei variații a marjelor de credit asupra valorii activelor deținute de întreprindere.

(4)   În cazul în care cel mai recent calcul al raportului de senzitivitate la marja de credit pentru o anumită monedă a fost realizat cu mai puțin de un an înainte de data de referință pentru evaluarea celei mai bune estimări a datoriilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu sunt obligate să recalculeze raportul respectiv, cu condiția să fie în măsură să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea lor de supraveghere, că raportul nu s-a modificat în mod semnificativ.

Articolul 51b

Raportul de senzitivitate la marja de credit pentru monedele raportate la euro

(1)   Prin derogare de la articolul 51a, în cazul în care moneda națională a unui stat membru este raportată la euro, iar structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda euro, ajustată pentru riscul valutar, este utilizată pentru a calcula cea mai bună estimare cu privire la obligațiile de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă în conformitate cu articolul 48 alineatul (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula un singur raport de senzitivitate la marja de credit pentru euro și pentru moneda respectivă. În acest caz, raportul de senzitivitate la marja de credit se calculează după cum urmează:

CSSReuro, moneda raportată la euro = max [min (

; 1); 0]

unde:

(a)	CSSReuro, moneda raportată la euro reprezintă raportul de senzitivitate la marja de credit a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare atât pentru moneda euro, cât și pentru moneda raportată la euro;

(b)	PVBP(MVFI) reprezintă valoarea prețului unui punct de bază aferent valorii investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, exprimată atât în moneda euro, cât și în moneda raportată la euro, calculată în conformitate cu alineatul (2);

(c)	PVBP(BEL) reprezintă valoarea prețului unui punct de bază aferent valorii celei mai bune estimări a datoriilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, exprimată atât în moneda euro, cât și în moneda raportată la euro, calculată în conformitate cu alineatul (3).

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care PBVP(BEL) pentru o anumită monedă raportată la euro este egal cu 0 sau este negativ, raportul de senzitivitate la marja de credit pentru respectiva monedă raportată la euro este egal cu 1.

(2)   Atât pentru moneda euro, cât și pentru moneda raportată la euro, luate împreună, valoarea prețului unui punct de bază aferent investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se calculează după cum urmează:

PVBP(MVFI) =

unde:

(a)

MV FI reprezintă valoarea investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată atât în moneda euro, cât și în moneda raportată la euro, în cazul în care valoarea este determinată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE;

(b)

VA* reprezintă valoarea maximă dintre prima de volatilitate noțională pentru moneda euro și prima de volatilitate noțională pentru moneda raportată la euro, calculată în conformitate cu articolul 77d alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, presupunând că raportul de senzitivitate la marja de credit este egal cu 1;

(c)

MVFI* reprezintă valoarea investițiilor în obligațiuni, împrumuturi și securitizări ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată atât în moneda euro, cât și în moneda raportată la euro, în cazul în care valoarea este determinată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, presupunând că, pentru fiecare activ, marja crește cu un cuantum egal cu valoarea primei de volatilitate noționale pentru toate scadențele.

În sensul literelor (a) și (c), în ceea ce privește contractele unit-linked, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare exclude investițiile în instrumente cu venit fix care nu generează nicio expunere la riscul de marjă de credit sau generează o expunere nesemnificativă la riscul de marjă de credit pentru întreprindere.

(3)   Atât pentru moneda euro, cât și pentru moneda raportată la euro, luate împreună, valoarea prețului unui punct de bază aferent celei mai bune estimări a datoriilor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se calculează după cum urmează:

PVBP(BEL) =

unde:

(a)

BEL reprezintă suma dintre valoarea celei mai bune estimări a datoriilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată în euro fără o primă de volatilitate și valoarea celei mai bune estimări a datoriilor exprimată în moneda raportată la euro fără o primă de volatilitate și pentru care se utilizează structura temporală de bază a ratei fără risc pentru moneda euro, ajustată pentru riscul valutar, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) din prezentul regulament, în cazul în care ambele valori sunt determinate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE;

(b)

VA* reprezintă valoarea maximă dintre prima de volatilitate noțională pentru moneda euro și prima de volatilitate noțională pentru moneda raportată la euro, calculată în conformitate cu articolul 77d alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, presupunând că raportul de senzitivitate la marja de credit este egal cu 1;

(c)

BEL* reprezintă suma dintre valoarea celei mai bune estimări a datoriilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare exprimată în euro și valoarea celei mai bune estimări a datoriilor exprimată în moneda raportată la euro și pentru care se utilizează structura temporală de bază a ratei fără risc pentru moneda euro, ajustată pentru riscul valutar, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1), în cazul în care ambele valori sunt determinate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, presupunând că prima de volatilitate noțională se aplică structurilor temporale de bază ale ratei dobânzilor fără risc.

În sensul literei (c), o reevaluare a celei mai bune estimări se efectuează ținând seama de efectul beneficiilor discreționare viitoare. Totuși, pentru această reevaluare, nu se ia în considerare niciun impact al vreunei variații a marjelor de credit asupra valorii activelor deținute de întreprindere.

(4)   În cazul în care cel mai recent calcul al raportului de senzitivitate la marja de credit pentru o anumită monedă a fost realizat cu mai puțin de un an înainte de data de referință pentru evaluarea celei mai bune estimări a datoriilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu sunt obligate să recalculeze raportul respectiv, cu condiția să fie în măsură să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea lor de supraveghere, că raportul nu s-a modificat în mod semnificativ.”

20.

Se introduce următorul articol 54a:

21.

La articolul 68, alineatul (3) se înlocuiește cu textul următor:

22.

La articolul 70 alineatul (1) litera (e), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

23.

Se introduc următoarele articole 70a și 70b:

24.

Articolul 81 se modifică după cum urmează:

25.

La articolul 84 alineatul (4), primul paragraf se modifică după cum urmează:

26.

Se introduce următorul articol 89a:

„Articolul 89a

Calculul simplificat al modulului sau submodulului de risc nesemnificativ

(1)   Pentru a evalua dacă unul sau mai multe module sau submodule de risc îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 109 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează fiecare dintre aceste module sau submodule separat.

În sensul primului paragraf, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza un calcul simplificat, cu condiția să respecte articolele 88 și 89 din prezentul regulament, dar nu și pentru modulul «risc de piață» sau pentru orice submodul de risc din cadrul modulului de risc respectiv.

(2)   În cazul în care unul sau mai multe module sau submodule de risc, altele decât modulul «risc de piață» sau orice submodul de risc din cadrul modulului «risc de piață», îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 109 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/138/CE, valoarea fiecăruia dintre aceste module sau submodule de risc poate fi calculată, pentru fiecare dată de referință, în termen de cel mult trei ani de la data de referință a calculului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, după cum urmează:

unde:

(a)	reprezintă cerința de capital de solvabilitate pentru un anumit modul sau submodul de risc dat k, ce îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 109 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, la data de referință t;

(b)	reprezintă rezultatul calculului modulului sau submodulului de risc k, menționat la alineatul (1);

(c)	reprezintă măsura volumului specific întreprinderii pentru modulul sau submodulul de risc k, la data de referință t;

(d)	f k reprezintă factorul de risc pentru modulul sau submodulul de risc k, calculat în conformitate cu alineatul (3).

În sensul primului paragraf litera (c), întreprinderea de asigurare sau de reasigurare justifică, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea de supraveghere, caracterul adecvat al măsurii volumului specific întreprinderii care a fost utilizată.

(3)   Factorul de risc menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (d) se calculează după cum urmează:

unde

reprezintă măsura volumului specific întreprinderii pentru modulul sau submodulul de risc k, la data de referință a calculului de la alineatul (1).”

27.

La articolul 90b se adaugă următorul alineat (6):

28.

Se introduce următorul articol 107a:

„Articolul 107a

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor pentru contractele de reasigurare, pentru instrumentele financiare derivate sau pentru securitizări

(1)   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere și a riscului de piață aferente unui contract de reasigurare, unei securitizări sau unui instrument financiar derivat, menționate la articolul 196, cu o contraparte externă i, după cum urmează:

unde:

(a)	reprezintă suma valorilor absolute ale expunerilor în caz de nerambursare ale contractului de reasigurare, ale vehiculului investițional, ale securitizării și ale instrumentului financiar derivat față de fiecare contraparte externă CE;

(b)	reprezintă valoarea absolută a expunerii în caz de nerambursare a contractului de reasigurare, a vehiculului investițional, a securitizării și a instrumentului financiar derivat față de fiecare contraparte externă i;

(c)	RMtotal reprezintă efectul total de diminuare a riscurilor calculat în conformitate cu alineatul (3);

(d)	suma acoperă toate expunerile contrapărții.

(2)   În sensul alineatului (1) literele (a) și (b), valoarea expunerii în caz de nerambursare a unui contract de reasigurare și a unei securitizări față de o contraparte este valoarea celei mai bune estimări a cuantumurilor recuperabile din contractul de reasigurare și din securitizarea față de contrapartea respectivă.

(3)   În sensul alineatului (1) litera (c), efectul total de diminuare a riscurilor este egal cu diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a)

cerința de capital de solvabilitate de bază ipotetic presupunând că modulul «risc de contraparte» este egal cu 0 și nu a existat contractul de reasigurare, vehiculul investițional, securitizarea sau instrumentul financiar derivat inclus în domeniul de aplicare al calculului simplificat menționat la alineatul (1);

(b)	cerința de capital de solvabilitate de bază ipotetic presupunând că modulul «risc de contraparte» este egal cu 0.”

29.

Articolul 117 se modifică după cum urmează:

(c)

se adaugă următoarele alineate (4) și (5): „(4)   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea generală al unui anumit segment este egală cu produsul dintre deviația standard pentru riscul de rezervă brută în asigurarea generală al segmentului prevăzut în anexa II și factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională, în cazul în care pentru segmentul respectiv există o asemenea reasigurare neproporțională, sau un factor de 100 % în alte cazuri. În cazul în care reasigurarea neproporțională este o acoperire împotriva unor evoluții nefavorabile care îndeplinește condițiile prevăzute la al treilea paragraf, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională menționat la primul paragraf se calculează după cum urmează: Adjust(NP,s) = max(0 ; ) unde: (a) V(net,res,s) reprezintă cea mai bună estimare nominală a obligațiilor de asigurare și de reasigurare din segment după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale pentru acoperirea împotriva unor evoluții nefavorabile; (b) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea generală al segmentului s, astfel cum figurează în anexa II; (c) ADC(rec,s) reprezintă recuperarea acoperirii împotriva unor evoluții nefavorabile în cadrul scenariului de risc de rezervă; (d) Par reprezintă valoarea maximă dintre prima de reasigurare suplimentară sau echivalentul acesteia și zero; (e) C reprezintă cesiunea către reasigurător, exprimată ca procent din cuantumurile cererilor de despăgubire între punctele de atașare și de detașare acoperite de reasigurare; (f) Pr reprezintă factorul de prudență, care este egal cu 100 %. Acoperirile împotriva unor evoluții nefavorabile menționate la al doilea paragraf îndeplinesc următoarele condiții: (a) fiecare acoperire împotriva unor evoluții nefavorabile se aplică numai unui anumit grup de politici cu aceleași caracteristici de risc în cadrul aceluiași segment și are un punct de atașare și de detașare separat și distinct; (b) punctul de atașare menționat la litera (a) nu depășește produsul dintre V(net,res,s) menționat la al doilea paragraf litera (a) și suma dintre 1 și σ(res,s, annex) menționată la paragraful respectiv litera (b). Pentru reasigurarea neproporțională, alta decât cele menționate la al doilea paragraf, factorul de ajustare este de 100 %. (5)   Recuperarea acoperirii împotriva unor evoluții nefavorabile menționate la alineatul (4) al doilea paragraf litera (c) se calculează după cum urmează: ADC(rec,s) = min [ ’ (1 + 3 ’’σ(res,s,annex)) – R(ap); R(cs)] unde: (a) V(net,res,s) reprezintă cea mai bună estimare nominală a obligațiilor de asigurare și de reasigurare din segment după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale pentru acoperirea împotriva unor evoluții nefavorabile; (b) σ(res,s,annex) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea generală al segmentului s, astfel cum figurează în anexa II; (c) R(ap) reprezintă punctul de atașare a structurii de reasigurare; (d) R(cs) reprezintă dimensiunea acoperirii împotriva unor evoluții nefavorabile care se află la dispoziția întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.”

30.

La articolul 120, se introduce următorul alineat (1a):

31.

La articolul 123 alineatul (7), formula se înlocuiește cu formula următoare:

„ SI(flood,r,i) = SI(property,r,i) + SI(onshore-property, r,i) + 1,5

32.

La articolul 124 alineatul (7), formula se înlocuiește cu formula următoare:

„ SI(hail,r,i) = SI(property,r,i) + SI(onshore-property, r,i) + 10

33.

Articolul 125 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 125

Submodulul «risc de surpare de terenuri»

(1)   Cerința de capital pentru riscul de surpare de terenuri se calculează după cum urmează:

unde:

(a)	suma include toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa VIIIa;

(b)	CorrS(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de surpare de terenuri pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum figurează în anexa VIIIa;

(c)	SCR(subsidence,r) și SCR(subsidence,s) reprezintă cerințele de capital pentru riscul de surpare de terenuri din regiunea r și, respectiv, s;

(d)	SCR(subsidence, other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de surpare de terenuri din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

(2)   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIIIa, cerința de capital pentru riscul de surpare de terenuri dintr-o anumită regiune r este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

unde:

(a)	suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(b)	Corr(subsidence,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de surpare de terenuri din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXVI;

(c)	WSI(subsidence,r,i) și WSI(subsidence,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de surpare de terenuri în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

(3)   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIIIa și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de surpare de terenuri dintr-o anumită zonă de risc i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

WSI(subsidence,i) = Q(subsidence,r) · W(subsidence,r,i) · SI(subsidence,r,i)

unde:

(a)	W(subsidence,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de surpare de terenuri din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)

SI(subsidence,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de surpare de terenuri al clădirilor rezidențiale din zona afectată de surpări de terenuri i din regiunea r;

(c)	Q(subsidence,r) reprezintă factorul de risc de surpare de terenuri pentru regiunea r, astfel cum este prevăzut în anexa VIIIa.

În cazul în care cuantumul stabilit pentru o anumită zonă de risc în conformitate cu primul paragraf depășește un cuantum (menționat la prezentul paragraf sub denumirea de «cuantumul inferior») egal cu suma pierderilor potențiale, fără deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar putea suferi ca urmare a unui risc de surpare de terenuri în respectiva zonă de risc, luând în considerare termenele și condițiile polițelor sale specifice, inclusiv eventualele limite de plată contractuale, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare poate stabili, ca metodă alternativă de calcul, că suma ponderată asigurată împotriva riscului de surpare de terenuri din respectiva zonă de risc este cuantumul inferior.”

34.

Articolul 129 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)	formula se înlocuiește cu formula următoare: „ Lmotor = max (8 100 000; 67 500 ”;

35.

Articolul 130 se modifică după cum urmează:

36.

La articolul 131, se adaugă următorul paragraf:

„Pentru calcularea cerinței de capital ipotetice menționate la articolul 196 litera (a), la identificarea grupului de aeronave care corespunde celei mai mari sume asigurate în conformitate cu prezentul articol se ține seama de existența contractelor de reasigurare, a vehiculelor investiționale și a securitizărilor.”

37.

La articolul 132, se adaugă următorul alineat (4):

38.

La articolul 142 alineatul (6), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Evenimentele menționate la primul paragraf se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la primul paragraf literele (a) și (b) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.”

39.

Articolul 148 se modifică după cum urmează:

(c)

se adaugă următoarele alineate (4) și (5): „(4)   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al unui anumit segment este egală cu produsul dintre deviația standard pentru riscul de rezervă brută în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului prevăzut în anexa XIV și factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională, în cazul în care pentru segmentul respectiv există o asemenea reasigurare neproporțională, sau un factor de 100 % în alte cazuri. În cazul în care reasigurarea neproporțională este o acoperire împotriva unor evoluții nefavorabile care îndeplinește condițiile prevăzute la al patrulea paragraf, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională menționat la primul paragraf se calculează după cum urmează: Adjust(NP,s) = max (0; ) unde: (a) V(net,res,s) reprezintă cea mai bună estimare nominală a obligațiilor de asigurare și de reasigurare din segment după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale pentru acoperirea împotriva unor evoluții nefavorabile; (b) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s, astfel cum figurează în anexa XIV; (c) ADC(rec,s) reprezintă recuperarea acoperirii împotriva unor evoluții nefavorabile în cadrul scenariului de risc de rezervă; (d) Par reprezintă valoarea maximă dintre prima de reasigurare suplimentară sau echivalentul acesteia și zero; (e) C reprezintă cesiunea către reasigurător, exprimată ca procent din cuantumurile cererilor de despăgubire între punctele de atașare și de detașare acoperite de reasigurare; (f) Pr reprezintă factorul de prudență, care este egal cu 100 %. Acoperirile împotriva unor evoluții nefavorabile menționate la al doilea paragraf îndeplinesc următoarele condiții: (a) fiecare acoperire împotriva unor evoluții nefavorabile se aplică numai unui anumit grup de politici cu aceleași caracteristici de risc în cadrul aceluiași segment și are un punct de atașare și de detașare separat și distinct; (b) punctul de atașare menționat la litera (a) nu depășește produsul dintre V(net,res,s) menționat la al doilea paragraf litera (a) și suma dintre 1 și σ(res,s,annex) menționată la paragraful respectiv litera (b). Pentru reasigurarea neproporțională, alta decât cele menționate la al doilea paragraf, factorul de ajustare este de 100 %. (5)   Recuperarea acoperirii împotriva unor evoluții nefavorabile menționate la alineatul (4) al doilea paragraf litera (c) se calculează după cum urmează: ADC(rec,s) = min[ (1 + 3σ(res,s,annex)) – R(ap); R(cs)] unde: (a) V(net,res,s) reprezintă cea mai bună estimare nominală a obligațiilor de asigurare și de reasigurare din segment după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale pentru acoperirea împotriva unor evoluții nefavorabile; (b) R(ap) reprezintă punctul de atașare a structurii de reasigurare; (c) R(cs) reprezintă dimensiunea acoperirii împotriva unor evoluții nefavorabile care se află la dispoziția întreprinderii de asigurare sau de reasigurare; (d) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s, astfel cum figurează în anexa XIV.”

40.

Articolul 157 se înlocuiește cu următorul text:

41.

La articolul 164, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

42.

La articolul 165, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

43.

Articolul 166 se modifică după cum urmează:

(a)

Alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1)   Cerința de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o creștere instantanee a ratelor de bază ale dobânzilor fără risc pentru moneda respectivă la diferite scadențe. Rata de bază majorată a dobânzii fără risc pentru o anumită scadență se calculează în conformitate cu alineatele (2) și (2a). (2)   Pentru o anumită monedă și pentru scadențele de până la primul punct de netezire inclusiv, rata de bază majorată a dobânzii fără risc se calculează după cum urmează: unde: (a) m reprezintă scadența în ani; (b) reprezintă rata majorată a dobânzii fără risc la scadența m; (c) rm reprezintă rata actuală a dobânzii fără risc la scadența m; (d) se calculează după cum urmează: (i) pentru scadențele m mai mici de un an, este egal cu 61 %, iar este egal cu 2,14 %; (ii) pentru scadențele m exprimate în ani care reprezintă un număr întreg cuprins între 1 și 50 de ani, acceptă valorile prezentate în tabelul următor: Scadența m (în ani) 1 61  % 2,14  % 2 53  % 1,86  % 3 49  % 1,72  % 4 46  % 1,61  % 5 45  % 1,58  % 6 41  % 1,44  % 7 37  % 1,30  % 8 34  % 1,19  % 9 32  % 1,12  % 10 30  % 1,05  % 11 30  % 1,05  % 12 30  % 1,05  % 13 30  % 1,05  % 14 29  % 1,02  % 15 28  % 0,98  % 16 28  % 0,98  % 17 27  % 0,95  % 18 26  % 0,91  % 19 26  % 0,91  % 20 25  % 0,88  % 21 25  % 0,87  % 22 24  % 0,85  % 23 24  % 0,82  % 24 23  % 0,80  % 25 22  % 0,78  % 26 22  % 0,76  % 27 21  % 0,74  % 28 21  % 0,72  % 29 20  % 0,70  % 30 20  % 0,69  % 31 20  % 0,70  % 32 20  % 0,71  % 33 20  % 0,71  % 34 20  % 0,71  % 35 20  % 0,71  % 36 20  % 0,72  % 37 21  % 0,72  % 38 21  % 0,72  % 39 21  % 0,73  % 40 21  % 0,73  % 41 21  % 0,74  % 42 21  % 0,74  % 43 21  % 0,75  % 44 21  % 0,75  % 45 21  % 0,75  % 46 21  % 0,75  % 47 21  % 0,75  % 48 21  % 0,74  % 49 21  % 0,74  % 50 21  % 0,73  % (iii) pentru scadențele m de cel puțin 60 de ani, este egal cu 0 %; pentru scadențele de cel puțin 90 de ani, este egal cu 20 %; (iv) pentru alte scadențe m care nu sunt specificate la punctele (i)-(iii), valorile și se interpolează liniar.” ;

44.

Articolul 167 se modifică după cum urmează:

(a)

Alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1)   Cerința de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee a ratelor de bază ale dobânzilor fără risc pentru moneda respectivă la diferite scadențe, rata de bază redusă a dobânzii fără risc pentru o anumită scadență calculându-se în conformitate cu alineatele (2) și (2a). În orice caz, nicio rată de bază redusă a dobânzii fără risc nu trebuie să fie mai mică decât un prag care depinde de termen. Pragul se stabilește după cum urmează: (a) pentru scadențele cuprinse între 1 și 7 ani, pragul este egal cu – 1,25 %; (b) pentru scadențele de cel puțin 20 de ani, pragul este egal cu – 0,893 %; (c) pentru scadențele cuprinse între 7 și 20 de ani, pragul este interpolat liniar. (2)   Pentru o anumită monedă și pentru scadențele de până la primul punct de netezire inclusiv, rata de bază redusă a dobânzii fără risc se calculează după cum urmează: unde: (a) m reprezintă scadența în ani; (b) reprezintă rata redusă a dobânzii fără risc la scadența m; (c) rm reprezintă rata actuală a dobânzii fără risc la scadența m; (d) și se calculează după cum urmează: (i) pentru scadențele m mai mici de un an, este egal cu 58 %, iar este egal cu 1,16 %; (ii) pentru scadențele m exprimate în ani care reprezintă un număr întreg cuprins între 1 și 50 de ani, și acceptă valorile prezentate în tabelul următor: Scadența m (în ani) 1 58  % 1,16  % 2 51  % 0,99  % 3 44  % 0,83  % 4 40  % 0,74  % 5 40  % 0,71  % 6 38  % 0,67  % 7 37  % 0,63  % 8 38  % 0,62  % 9 39  % 0,61  % 10 40  % 0,61  % 11 41  % 0,60  % 12 42  % 0,60  % 13 43  % 0,59  % 14 44  % 0,58  % 15 45  % 0,57  % 16 47  % 0,56  % 17 48  % 0,55  % 18 49  % 0,54  % 19 49  % 0,52  % 20 50  % 0,50  % 21 49  % 0,49  % 22 50  % 0,49  % 23 51  % 0,48  % 24 51  % 0,48  % 25 52  % 0,47  % 26 52  % 0,46  % 27 53  % 0,45  % 28 53  % 0,44  % 29 53  % 0,42  % 30 53  % 0,41  % 31 53  % 0,40  % 32 53  % 0,39  % 33 54  % 0,37  % 34 54  % 0,36  % 35 54  % 0,35  % 36 54  % 0,34  % 37 55  % 0,33  % 38 55  % 0,32  % 39 56  % 0,31  % 40 57  % 0,30  % 41 57  % 0,29  % 42 58  % 0,28  % 43 59  % 0,27  % 44 61  % 0,26  % 45 62  % 0,25  % 46 62  % 0,23  % 47 63  % 0,22  % 48 64  % 0,21  % 49 64  % 0,19  % 50 65  % 0,18  % (iii) pentru scadențele m de cel puțin 60 de ani, este egal cu 0 %; pentru scadențele de cel puțin 90 de ani, este egal cu 20 %; (iv) pentru alte scadențe m care nu sunt specificate la punctele (i)-(iii), valorile și se interpolează liniar.” ;

45.

La articolul 168a alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

46.

Articolul 169 se modifică după cum urmează:

47.

Articolul 170 se modifică după cum urmează:

48.

La articolul 171, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul articolului 169 alineatul (1) litera (a), al articolului 169 alineatul (2) litera (a), al articolului 169 alineatul (3) litera (a), al articolului 169 alineatul (4) litera (a) și al articolului 170 alineatul (1) litera (b), al articolului 170 alineatul (2) litera (b), al articolului 170 alineatul (3) litera (b) și al articolului 170 alineatul (4) litera (b), investițiile în acțiuni cu caracter strategic înseamnă investiții în acțiuni cărora nu li se aplică abordarea transparentă de tip «look-through» și pentru care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă demonstrează următoarele:”.

49.

Articolul 171a se înlocuiește cu următorul text:

50.

Se introduc următoarele articole 171b, 171c și 171d:

51.

La articolul 172, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

52.

Articolul 173 se înlocuiește cu următorul text:

53.

La articolul 176, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

54.

La articolul 176a alineatul (3) litera (g), punctul (v) se înlocuiește cu următorul text:

55.

La articolul 176c alineatul (3), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

56.

Articolul 178 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), tabelul se înlocuiește cu următorul text: „Nivelul de calitate a creditului 0 1 2 3 4 5 și 6 Durata stress i ai bi ai bi ai bi ai bi ai bi ai bi (duri ) sub 5 min [bi duri ; 1] — 0,7  % — 0,9  % — 1,4  % — 2,5  % — 4,5  % — 7,5  % peste 5 și sub 10 min [ai +bi (dur i – 5); 1] 3,5  % 0,5  % 4,5  % 0,6  % 7,0  % 0,7  % 12,5  % 1,5  % 22,5  % 2,5  % 37,5  % 4,2  % peste 10 și sub 15 min [ai +bi (duri – 10); 1] 6,0  % 0,5  % 7,5  % 0,5  % 10,5  % 0,5  % 20,0  % 1,0  % 35,0  % 1,8  % 58,5  % 0,5  % peste 15 și sub 20 min [ai +bi (duri – 15); 1] 8,5  % 0,5  % 10,0  % 0,5  % 13,0  % 0,5  % 25,0  % 1,0  % 44,0  % 0,5  % 61,0  % 0,5  % peste 20 min [ai +bi (duri – 20); 1] 11,0  % 0,5  % 12,5  % 0,5  % 15,5  % 0,5  % 30,0  % 0,5  % 46,5  % 0,5  % 63,5  % 0,5  %”

(b)

la alineatul (4), tabelul se înlocuiește cu următorul text: „Nivelul de calitate a creditului 0 1 2 3 4 5 și 6 Durata stress i ai bi ai bi ai bi ai bi ai bi ai bi (duri ) sub 5 min [bi duri ; 1] — 2,0  % — 2,6  % — 4,0  % — 7,1  % — 12,7  % — 21,3  % peste 5 și sub 10 min [ai +bi (duri – 5); 1] 9,8 % 1,1  % 12,8  % 1,4  % 20,2  % 2,0  % 35,3  % 4,2  % 63,5  % 7,3  % 100,0  % 0,0  % peste 10 și sub 15 min [ai +bi (duri – 10); 1] 15,3 % 1,1  % 19,8  % 1,1  % 30,2  % 1,4  % 56,3  % 2,9  % 100,0  % 0,0  % 100,0  % 0,0  % peste 15 și sub 20 min [ai +bi (duri – 15); 1] 20,8 % 1,1  % 25,3  % 1,1  % 37,2  % 1,4  % 70,8  % 2,9  % 100,0  % 0,0  % 100,0  % 0,0  % peste 20 min [ai +bi (duri – 20); 1] 26,3 % 1,1  % 30,8  % 1,1  % 44,2  % 1,4  % 85,3  % 1,5  % 100,0  % 0,0  % 100,0  % 0,0  %”

57.

Articolul 180 se modifică după cum urmează:

58.

Articolul 182 se modifică după cum urmează:

59.

La articolul 184 alineatul (2), se adaugă următoarea literă (g):

60.

Articolul 187 se modifică după cum urmează:

61.

Articolul 189 se modifică după cum urmează:

62.

Articolul 191 se modifică după cum urmează:

63.

Articolul 192 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În cazul în care contractul de reasigurare este încheiat cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, iar cel puțin 60 % din activele contrapărții respective fac obiectul unor contracte de garanție reală, pierderea în caz de nerambursare se calculează după cum urmează: LGD = max[90 % (Recoverables + 50 % * RMre) – F’’’ . Collateral; 0] unde F’’’ reprezintă un factor prin care se ține cont de efectul economic al contractului de garanție reală aferent contractului de reasigurare sau securitizării în cazul producerii unui eveniment de credit care are legătură cu contrapartea.”;

64.

La articolul 192a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

65.

Se introduce următorul articol 192b:

66.

La articolul 197 alineatul (7), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Dacă, în cazul insolvenței contrapărții, la determinarea părții proporționale a întreprinderii de asigurare sau de asigurare din masa bunurilor contrapărții care face obiectul insolvenței nu se ține cont de faptul că întreprinderea primește garanțiile reale, factorii F, F', F'' și F''' menționați la articolul 192 alineatele (2)-(3c) și la articolele 194-196 vor avea cu toții valoarea de 100 %.”

67.

La articolul 199, alineatul (12) se înlocuiește cu următorul text:

68.

La articolul 201 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

69.

Articolul 202 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 202

Expunerile de tip 2

Cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 2 este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee a valorii expunerilor de tip 2 cu următorul cuantum:

90 %

LGDreceivables>3months + 100 %

LGDdefaulted/forborne +

unde:

(a)	LGDreceivables>3months reprezintă pierderea totală în caz de nerambursare aferentă tuturor creanțelor de la intermediari care sunt restante de mai mult de trei luni;

(b)	LGDdefaulted/forborne reprezintă pierderea totală în caz de nerambursare aferentă tuturor împrumuturilor nerambursate și împrumuturilor restructurate în urma dificultăților financiare;

(c)	suma include toate expunerile de tip 2, cu excepția creanțelor de la intermediari care sunt restante de mai mult de trei luni, altele decât împrumuturile nerambursate și împrumuturile restructurate în urma dificultăților financiare;

(d)	LGDi reprezintă pierderea în caz de nerambursare aferentă expunerii de tip 2 i.”

70.

Articolul 210 se modifică după cum urmează:

71.

Articolul 211 se modifică după cum urmează:

72.

La articolul 212, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

73.

Se introduce următorul articol 212a:

74.

Articolul 215 se modifică după cum urmează:

75.

Se introduce următorul articol 215a:

76.

Articolele 216 și 217 se înlocuiesc cu următorul text:

77.

La articolul 231, se adaugă următorul alineat (4):

78.

La articolul 234 litera (b), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

79.

Articolul 235 se modifică după cum urmează:

80.

La articolul 258 alineatul (6), se adaugă următorul paragraf:

„Evaluarea menționată la primul paragraf include o evaluare a caracterului adecvat al componenței, inclusiv în ceea ce privește echilibrul de gen și diversitatea, al eficacității și al guvernanței interne a organului administrativ, de conducere sau de control. Evaluarea este, de asemenea, proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderilor.”

81.

Articolul 260 se modifică după cum urmează:

82.

La articolul 271, alineatul (2) se elimină.

83.

Articolul 275 se modifică după cum urmează:

84.

Se introduce următorul articol 275b:

85.

La articolul 278, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

86.

Articolele 290-294 se înlocuiesc cu următorul text: