(1)

Invadarea ilegală pe scară largă a Ucrainei de către Federația Rusă în februarie 2022 a evidențiat consecințele dramatice ale dependențelor existente de gazele naturale rusești asupra piețelor și a securității. Prin urmare, în Declarația de la Versailles din 11 martie 2022, șefii de stat sau de guvern au convenit să reducă treptat și, în cele din urmă, să elimine complet dependența de energia rusească. În Comunicarea sa din 8 martie 2022 intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” și în Comunicarea sa din 18 mai 2022 intitulată „REPowerEU Plan” Comisia a propus măsuri concrete pentru a permite diversificarea cu renunțarea completă la importurile de energie din Rusia într-un mod sigur, accesibil ca preț și durabil. De atunci, s-au înregistrat progrese semnificative în procesul de diversificare a aprovizionării cu gaze pentru a renunța la importurile de gaze din Federația Rusă. Întrucât volumele de gaze naturale rusești care intră în Uniune în continuare sunt încă semnificative, în Comunicarea sa din 6 mai 2025 intitulată „Foaie de parcurs pentru încetarea importurilor de energie din Rusia” (denumită în continuare „foaia de parcurs REPowerEU”), Comisia a anunțat o propunere legislativă de eliminare treptată completă a importurilor de gaze din Rusia și de îmbunătățire a cadrului existent pentru abordarea dependențelor energetice. Pentru a asigura securitatea și reziliența energetică a Uniunii, este urgent și necesar din punct de vedere strategic să fie soluționate toate dependențele energetice rămase care sunt menționate în foaia de parcurs REPowerEU.

(2)

Mai multe exemple de reduceri și întreruperi neanunțate și nejustificate ale aprovizionării încă înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, precum și de utilizare a energiei ca armă de către Federația Rusă începând de atunci demonstrează că Federația Rusă a exploatat în mod sistematic dependențele existente de aprovizionarea cu gaze rusești ca armă politică pentru a aduce daune economiei Uniunii. Acest lucru a generat efecte negative grave asupra statelor membre și asupra securității economice a Uniunii, asupra stabilității pieței unice, asupra consumatorilor Uniunii și a competitivității în general. Prin urmare, Uniunea nu poate considera că Federația Rusă și societățile sale energetice sunt în continuare parteneri comerciali de încredere în domeniul energiei.

(3)

În ianuarie 2006, Federația Rusă a încetat furnizarea gazelor naturale către țări din Europa de Sud-Est și din Europa Centrală în mijlocul unui val de frig, determinând creșterea prețurilor și cauzând prejudicii cetățenilor sau creând o amenințare în acest sens. La 6 ianuarie 2009, Federația Rusă a întrerupt din nou complet gazele care tranzitează prin Ucraina, afectând 18 state membre, în special pe cele din Europa Centrală și de Est. Această perturbare a furnizării de gaze naturale a generat perturbări grave ale piețelor gazelor din regiune și din întreaga Uniune. Unele state membre nu au mai avut niciun flux de gaze naturale timp de aproape 14 zile, ceea ce a forțat oprirea de durată a încălzirii în școli și fabrici, determinând statele respective să declare stare de urgență. În 2014, Federația Rusă a invadat și a anexat în mod ilegal Crimeea, a confiscat activele ucrainene de producție de gaze din Crimeea și a redus furnizarea de gaze către mai multe state membre care anunțaseră că vor furniza gaze Ucrainei, ceea ce a generat perturbări ale pieței și creșteri ale prețurilor și a afectat securitatea economică. Gazprom, exportatorul controlat de stat al Federației Ruse, care deține monopolul, a făcut obiectul mai multor investigații ale Comisiei pentru o posibilă încălcare a normelor Uniunii în materie de concurență și și-a modificat ulterior comportamentul pe piață pentru a răspunde preocupărilor Comisiei în materie de concurență. În mai multe cazuri, problemele de concurență în cauză vizau așa-numitele „restricții teritoriale” din contractele Gazprom de furnizare de gaze, care interziceau revânzarea gazelor în afara țării de destinație, precum și dovezi că Gazprom era implicat în practici tarifare neloiale și condiționa furnizarea energiei de concesii politice cum ar fi participarea la proiecte rusești de gazoducte sau dobândirea controlului asupra activelor energetice ale Uniunii.

(4)

Războiul de agresiune neprovocat și nejustificat al Federației Ruse împotriva Ucrainei care a început în februarie 2022 și reducerile ulterioare în furnizarea de gaze, utilizate ca armă, împreună cu manipularea piețelor prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze, au scos la iveală vulnerabilități și dependențe în Uniune și în statele sale membre care pot avea în mod evident un impact direct și grav asupra funcționării pieței gazelor din Uniune, a economiei Uniunii și a intereselor sale esențiale în materie de securitate și care pot cauza prejudicii directe cetățenilor Uniunii, deoarece perturbările furnizării de energie pot dăuna sănătății sau vieții cetățenilor. Dovezile arată că societatea Gazprom, controlată de stat, a manipulat în mod intenționat piețele energiei din Uniune pentru a majora prețurile energiei. Instalațiile mari de înmagazinare subterană din Uniune controlate de Gazprom au fost lăsate la niveluri mai scăzute ca niciodată, iar societățile ruse au redus vânzările pe platformele de comercializare a gazelor din Uniune și au întrerupt complet utilizarea propriilor platforme de vânzare înainte de invazie, ceea ce a afectat piețele pe termen scurt și a agravat situația deja tensionată în materie de aprovizionare după invadarea ilegală a Ucrainei de către Federația Rusă. Începând din martie 2022, Federația Rusă a oprit sau redus în mod sistematic livrările de gaze naturale către statele membre, ceea ce a generat perturbări semnificative pe piața gazelor din Uniune. Acest lucru a afectat în special furnizarea către Uniune prin gazoductul Yamal, furnizarea către Finlanda, precum și gazoductul Nord Stream 1, în cazul căruia Gazprom a redus mai întâi fluxurile, iar apoi a întrerupt complet furnizarea prin intermediul gazoductului.

(5)

Utilizarea furnizării de gaze ca armă și manipularea pieței de către Federația Rusă prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze au condus la o creștere bruscă și semnificativă a prețurilor energiei în Uniune, cauzând niveluri ale prețurilor fără precedent în 2022, de până la opt ori mai mari decât media anilor precedenți. Necesitatea care a decurs din aceste practici de a găsi surse alternative de aprovizionare cu gaze, de a schimba rutele de aprovizionare, de a umple instalațiile de înmagazinare pentru iarnă și de a găsi soluții la problemele de congestionare a infrastructurii de gaze a Uniunii a contribuit și mai mult la o volatilitate ridicată a prețurilor și la creșteri fără precedent ale prețurilor în 2022.

(6)

Prețurile excepțional de ridicate ale gazelor au avut drept rezultat prețuri ridicate ale energiei electrice și creșteri ale prețurilor pentru alte produse energetice, ceea ce a condus la o inflație ridicată și susținută. Criza economică profundă, cu rate de creștere negative în multe state membre, cauzată de prețurile ridicate ale energiei și de volatilitatea acestora, a pus în pericol economia Uniunii, a subminat puterea de cumpărare a consumatorilor și a majorat costul de producție, generând riscuri pentru coeziunea și stabilitatea socială și chiar pentru viața sau sănătatea oamenilor. Întreruperile în aprovizionare au dus, de asemenea, la probleme foarte grave în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu energie în Uniune și au forțat 11 state membre să declare un nivel de criză energetică în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Beneficiind de pe urma dependenței Uniunii în timpul crizei respective, manipularea pieței de către Federația Rusă i-a permis acesteia să obțină profituri record din comerțul cu energie rămas cu Europa, veniturile sale din importurile de gaze continuând să fie de nu mai puțin de 15 miliarde EUR în 2024. Veniturile respective ar putea fi utilizate pentru a finanța noi atacuri economice împotriva Uniunii, subminând securitatea economică. Acestea ar putea fi utilizate, de asemenea, pentru a finanța războiul de agresiune împotriva Ucrainei, care constituie o amenințare majoră la adresa stabilității politice și economice din Europa.

(7)

Recenta criză a constituit dovada că relațiile comerciale de încredere cu partenerii care furnizează produse energetice sunt esențiale pentru a menține stabilitatea pieței și pentru a proteja viața și sănătatea oamenilor, precum și interesele esențiale de securitate ale Uniunii, în special pentru că Uniunea depinde într-o mare măsură de importurile de energie din țările terțe. Menținerea aprovizionării cu energie din Federația Rusă ar expune Uniunea la riscuri economice și de securitate continue; prin urmare, aceasta ar reduce securitatea aprovizionării sale cu energie în loc să o sporească. Chiar și dependența de volume mai mici de importuri de gaze rusești poate, dacă este utilizată în mod abuziv de Federația Rusă, să denatureze în mod semnificativ dinamica prețurilor, chiar și numai temporar, și să perturbe piețele energiei, în special în regiunile care încă depind în mod semnificativ de importurile din Federația Rusă. Având în vedere tiparul consecvent de manipulare a pieței și de perturbări ale furnizării la care guvernul Federației Ruse recurge de mult timp, precum și faptul că acesta a utilizat în mod constant comerțul cu gaze ca armă pentru a realiza mai degrabă obiective de politică decât obiective comerciale, este oportun să se ia măsuri obligatorii din punct de vedere juridic pentru a se elimina toate vulnerabilitățile rămase ale Uniunii care rezultă din dependența de importurile de gaze naturale din Federația Rusă, atât prin gazoducte (denumite în continuare „gaze transportate prin gazoducte”), cât și sub formă de gaz natural lichefiat (GNL).

(8)

Restricțiile privind tranzacțiile internaționale prevăzute în prezentul regulament sunt coerente cu acțiunea externă a Uniunii în alte domenii, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Relațiile dintre Uniune și Federația Rusă s-au deteriorat considerabil în ultimii ani, în special începând din 2022. Respectiva deteriorare a relațiilor se datorează nerespectării flagrante de către Federația Rusă a dreptului internațional și, în special, războiului său de agresiune neprovocat și nejustificat împotriva Ucrainei. Începând din iulie 2014, Uniunea a impus progresiv măsuri restrictive privind comerțul cu Federația Rusă ca răspuns la acțiunile Federației Ruse împotriva Ucrainei. Conform excepțiilor care se aplică în temeiul Acordului privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, în special al articolului XXI din Acordul general pentru tarife și comerț din 1994 (excepții de securitate), și unor excepții similare în temeiul Acordului de parteneriat și cooperare cu Federația Rusă, Uniunea este autorizată să nu acorde mărfurilor importate din Federația Rusă avantajele acordate produselor similare importate din alte țări (clauza națiunii celei mai favorizate). Prin urmare, Uniunea are dreptul să impună interdicții sau restricții la importul de mărfuri din Federația Rusă, în cazul în care Uniunea consideră că astfel de măsuri, luate în timpul situației de urgență care există în prezent în relațiile internaționale dintre Uniune și Federația Rusă, sunt necesare pentru a proteja interesele sale esențiale de securitate.

(9)

Diversificarea importurilor de GNL este esențială pentru consolidarea și menținerea securității energetice în cadrul Uniunii. Pentru a preveni riscul ca rezervările pe termen lung deținute de societățile ruse în cadrul capacității terminalelor de GNL să fie utilizate pentru a obstrucționa importurile din surse alternative prin practici de blocare a capacității, cum ar fi practici de rezervare a capacităților de lichefiere sau de înmagazinare fără a le utiliza efectiv sau cu scopul de a împiedica utilizarea infrastructurii de către concurenți, autoritățile de reglementare și cele din domeniul concurenței trebuie să utilizeze pe deplin instrumentele juridice solide care sunt disponibile în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern în domeniul energiei și al concurenței, după caz. În cazul în care autoritățile vamale identifică riscuri pentru siguranță sau securitate generate de gazele rusești înainte de intrarea acestora pe teritoriul vamal al Uniunii, autoritățile respective ar trebui să utilizeze dispozițiile privind gestionarea riscurilor din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) (denumit în continuare „Codul vamal al Uniunii”) pentru a evita astfel de riscuri.

(10)

Comisia a evaluat cu atenție impactul asupra Uniunii și asupra statelor sale membre al unei posibile interdicții a importurilor de gaze naturale din Federația Rusă. De fapt, începând din 2022, au fost efectuate și publicate lucrări pregătitoare și mai multe analize detaliate ale consecințelor unei eliminări treptate totale a gazelor rusești, iar Comisia s-a putut baza, de asemenea, pe o multitudine de consultări cu părțile interesate, experți externi și agenții, precum și pe studii privind efectele eliminării treptate a gazelor rusești. Analiza Comisiei a arătat că este probabil ca eliminarea treptată a importurilor de gaze naturale din Rusia, dacă este bine pregătită, este coordonată și introdusă în etape și într-un spirit de solidaritate, să aibă un impact limitat asupra prețurilor energiei în Uniune și că aceasta va spori securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii și nu o va pune în pericol, ca urmare a ieșirii de pe piețele Uniunii a unui partener comercial nefiabil. Astfel cum se prevede în foaia de parcurs REPowerEU, punerea în aplicare a planului REPowerEU a redus deja dependențele Uniunii de aprovizionarea din Federația Rusă, de exemplu prin introducerea de măsuri de reducere a cererii de gaze sau de accelerare a utilizării surselor regenerabile de energie, precum și printr-un sprijin activ pentru diversificarea aprovizionării cu energie și sporirea puterii de negociere a Uniunii prin achiziționarea în comun de gaze. Evaluarea impactului a arătat, de asemenea, că o coordonare de la bun început a politicilor de diversificare poate evita efectele negative asupra prețurilor sau a aprovizionării.

(11)

Prezentul regulament este pe deplin compatibil cu strategia Uniunii de reducere a dependenței sale de importurile de combustibili fosili prin consolidarea decarbonizării și extinderea rapidă a energiei curate produse pe plan intern. Astfel cum se prevede în foaia de parcurs REPowerEU, punerea în aplicare a planului REPowerEU a dus deja la o reducere substanțială cu peste 60 de miliarde de metri cubi anual a importurilor de gaze în perioada 2022-2024, permițând Uniunii să reducă dependența de aprovizionare din Federația Rusă. O reducere suplimentară a dependenței ar putea fi realizată prin măsuri de reducere a cererii de gaze, de sporire a eficienței energetice sau de accelerare a tranziției verzi printr-o implementare accelerată a capacității de producție de energie eoliană și solară, care ar urma să majoreze semnificativ ponderea energiei din surse regenerabile în mixul energetic, precum și prin sprijinirea activă a diversificării aprovizionării cu energie și creșterea puterii de negociere a Uniunii prin achiziționarea în comun de gaze. În plus, se preconizează că punerea în aplicare pe deplin a tranziției energetice, recentul Plan de acțiune pentru energie la prețuri accesibile și alte măsuri, în special investițiile în producția de alternative cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru produsele mari consumatoare de energie, cum ar fi îngrășămintele, vor înlocui până la 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale până în 2030. Aceste eforturi combinate vor consolida reziliența, competitivitatea și autonomia strategică deschisă a Uniunii, vor sprijini industriile, IMM-urile și cetățenii europeni și vor facilita eliminarea treptată a importurilor de gaze din Federația Rusă.

(12)

În conformitate cu Declarația de la Versailles și cu Comunicarea REPowerEU, un număr mare de importatori de gaze și-au încetat deja sau și-au redus semnificativ aprovizionarea cu gaze din Federația Rusă. Astfel cum se prevede în analiza de impact, volumele de gaze rămase în cadrul contractelor de aprovizionare existente pot fi eliminate treptat fără un impact economic semnificativ și fără riscuri pentru securitatea aprovizionării, ca urmare a disponibilității unui număr suficient de furnizori alternativi pe piața mondială a gazelor, a unei piețe a gazelor bine interconectate a Uniunii și a disponibilității unei infrastructuri de import suficiente. Este necesar ca măsurile conexe să fie conforme cu actualul cadru energetic al Uniunii.

(13)

În unele cazuri, încărcăturile de GNL conțin gaze produse în diferite țări și stocate împreună. Prin urmare, interdicția privind importurile de gaze naturale din Federația Rusă ar trebui să se aplice, de asemenea, cantităților de gaze din astfel de încărcături care sunt produse în Federația Rusă. În cazul în care importatorii pot documenta fără echivoc cotele relevante de GNL produs în afara Federației Ruse, ar trebui să fie posibil să se importe cantitățile de GNL din afara Rusiei conținute într-o încărcătură de GNL.

(14)

Contractele de furnizare pe termen scurt vizează volume mai mici decât contractele mari de furnizare pe termen lung pe care importatorii le dețin cu societăți ruse și, în orice, caz, contractele de furnizare pe termen scurt existente se vor apropia de expirare până la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În consecință, riscul pentru securitatea economică rezultat din contractele de furnizare pe termen scurt existente pare a fi scăzut. Prin urmare, este oportun să se excepteze contractele de furnizare pe termen scurt existente de la aplicarea imediată a interdicției la import, permițând o perioadă de tranziție până la 25 aprilie 2026 pentru importurile de GNL, ținând seama de articolul 3ra din Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului (5), și până la 17 iunie 2026 pentru gazele transportate prin gazoducte.

(15)

Importatorii care dețin contracte de furnizare pe termen lung vor avea nevoie, cel mai probabil, de mai mult timp pentru a găsi rute și surse de aprovizionare alternative decât titularii de contracte pe termen scurt, pentru că, de obicei, contractele de furnizare pe termen lung vizează volume semnificativ mai mari în timp decât contractele de furnizare pe termen scurt. Prin urmare, ar trebui să fie introdusă o perioadă de tranziție în ceea ce privește interdicția privind importurile de gaze pentru contractele de furnizare pe termen lung existente pentru a acorda titularilor de contracte de furnizare pe termen lung suficient timp pentru a-și diversifica aprovizionarea în mod ordonat. Deși GNL poate proveni din întreaga lume, iar clienții de GNL nu întâmpină, de obicei, nicio barieră fizică atunci când trec la furnizori alternativi pe piața mondială a GNL, diversificarea pentru clienții de gaze transportate prin gazoducte, în special în țările fără infrastructură GNL, poate fi mai complexă. Prin urmare, ar trebui acordată o perioadă de tranziție mai lungă pentru aprovizionarea cu gaze în temeiul contractelor de furnizare pe termen lung existente care au ca obiect aprovizionarea cu gaze prin gazoducte.

(16)

Au survenit anumite situații în care o țară care este încă aprovizionată în temeiul contractelor de furnizare pe termen lung existente având ca obiect aprovizionarea cu gaze rusești prin gazoducte este afectată în mod specific de modificările recente ale rutelor de aprovizionare din Federația Rusă, nemaifiind posibil importul de gaze pe aceste rute de aprovizionare, din cauza unor rute alternative limitate sau inexistente pentru transportul gazelor contractate. Pentru a remedia situația, furnizorii din alte state membre asigură în prezent livrarea gazelor prin gazoducte în temeiul unor contracte de furnizare pe termen scurt cu furnizori din Federația Rusă prin intermediul punctelor de interconectare necongestionate. Având în vedere această situație foarte specifică și pentru a le acorda suficient timp pentru a găsi noi furnizori, ar trebui să se aplice o perioadă de tranziție mai lungă și în ceea ce privește contractele de furnizare pe termen scurt cu furnizori din Federația Rusă în temeiul cărora sunt aprovizionate țările fără ieșire la mare afectate de modificările rutelor de aprovizionare cu gaze rusești.

(17)

Deși scutirea contractelor de furnizare preexistente de la aplicarea imediată a interdicției privind importurile de gaze rusești pare justificată, nu toate contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui să beneficieze de o astfel de scutire temporară. Într-adevăr, scutirea temporară de la interdicție a tuturor contractelor de furnizare existente ar fi putut crea un stimulent pentru furnizorii ruși să utilizeze intervalul de timp dintre publicarea propunerii Comisiei privind prezentul regulament și intrarea în vigoare a interdicției pentru a extinde aprovizionarea actuală, prin încheierea de noi contracte sau prin creșterea volumelor fie prin modificarea contractelor de furnizare existente, fie prin utilizarea flexibilităților în cadrul unor astfel de contracte. Pentru a se asigura faptul că, drept urmare a interdicției, importurile din Federația Rusă nu cresc, ci scad, prin prezentul regulament nu ar trebui să fie recompensate întreprinderile care au încheiat noi contracte de import de gaze rusești în intervalul de timp dintre publicarea propunerii Comisiei privind prezentul regulament și intrarea în vigoare a interdicției acordându-le și lor o perioadă de tranziție. Într-adevăr, șefii de stat sau de guvern și-au asumat deja în martie 2022 angajamentul de a elimina treptat aprovizionarea cu gaze rusești și, bazându-se pe acest angajament, Comisia a formulat propuneri privind Strategia REPowerEU, planul REPowerEU și foaia de parcurs REPowerEU. Cel târziu de la data publicării prezentei propuneri de regulament, nu mai era oportun să se considere drept preexistente contractele încheiate după această dată. Prin urmare, contractele încheiate după 17 iunie 2025 nu ar trebui să beneficieze de dispozițiile tranzitorii excepționale pentru contractele de furnizare existente pe termen scurt și pe termen lung.

(18)

Pentru a se evita creșterea volumelor importurilor prevăzute în contractele de furnizare existente, modificările aduse contractelor de furnizare existente ar trebui să fie considerate contracte noi în sensul prezentului regulament, iar volumele importurilor majorate prin utilizarea flexibilităților contractuale nu ar trebui să beneficieze de perioada de tranziție. Ar trebui să fie prevăzute excepții pentru anumite cazuri de modificări necesare ale contractelor de furnizare existente, cu condiția ca acestea să nu majoreze cantitățile contractate sau calendarul de livrare. Variațiile de preț care rezultă din indexarea prețurilor deja prevăzută în contractele de furnizare existente nu constituie o modificare a contractelor existente.

(19)

Prezentul regulament creează o interdicție juridică clară privind importul de gaze naturale rusești, constituind un act suveran al Uniunii asupra căruia importatorii de gaze nu au niciun control și care face ilegală efectuarea de importuri de gaze naturale din Federația Rusă, cu efect juridic direct și fără nicio marjă de apreciere pentru statele membre în ceea ce privește aplicarea sa.

(20)

Spre deosebire de alte mărfuri, gazele naturale sunt o marfă omogenă, care este tranzacționată în volume mari și adesea revândută de mai multe ori între comercianții de la nivel angro. Având în vedere complexitatea deosebită a trasabilității originii gazelor naturale și ținând seama de faptul că furnizorii ruși ar putea încerca să eludeze prezentul regulament, de exemplu prin intermediul vânzărilor prin intermediari, al transbordărilor sau al transportului prin alte țări, prezentul regulament ar trebui să prevadă un cadru eficace pentru evitarea eludării interdicției. Prin urmare, autoritățile relevante ar trebui să fie abilitate să ia măsurile necesare pentru a identifica dacă aprovizionarea cu gaze naturale din Federația Rusă are loc pe teritoriul vamal al Uniunii prin intermediul unor sisteme create pentru eludarea prezentului regulament. Atunci când stabilesc dacă gazele naturale sunt puse în liberă circulație în Uniune, autoritățile vamale ar trebui să se bazeze nu numai pe informațiile furnizate în declarația vamală, ci să fie autorizate ca, pe baza altor informații relevante, să evalueze, în cazul în care consideră că este relevant, dacă o marfă introdusă în Uniune este destinată efectiv să fie pusă în liberă circulație. Prin prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să se impună obligația determinării țării de producție și a lanțului de aprovizionare cu gaze naturale importate în Uniune.

(21)

Importatorii de gaze naturale ar trebui să fie obligați să pună la dispoziția autorităților toate informațiile necesare pentru a determina țara de producție a gazelor naturale importate în Uniune și pentru a stabili dacă gazele importate fac obiectul interdicției generale sau al uneia dintre excepțiile la aceasta. Este posibil ca noțiunea de „origine” în temeiul legislației vamale a Uniunii să nu permită întotdeauna identificarea țării de producție a gazelor importate, de exemplu dacă gazele au fost prelucrate (de exemplu, lichefiate sau regazificate) după ce au părăsit Federația Rusă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să reglementeze, de asemenea, cazurile în care țara de „origine” în temeiul legislației vamale a Uniunii diferă de țara de producție a gazelor și să prevadă un mecanism pentru a verifica dacă gazele naturale au fost extrase sau lichefiate în Federația Rusă. Gazele care, înainte de a fi importate în Uniune, au fost exportate din Federația Rusă, fie prin export direct din Rusia către Uniune, fie prin export indirect printr-o țară terță, ar trebui, cu excepția cazurilor de tranzit, să facă obiectul interdicției.

(22)

Având în vedere caracteristicile specifice ale gazelor transportate prin gazoducte și ale GNL și pentru a facilita procesul de verificare a țării de producție și a condițiilor pentru posibile scutiri temporare înainte ca gazele să intre pe teritoriul vamal al Uniunii, ar trebui să fie introdusă o procedură de autorizare prealabilă. Importurile ar trebui să fie refuzate în absența unei autorizații. Autoritățile de autorizare și, după caz, autoritățile vamale ar trebui să fie informate în prealabil cu privire la importurile preconizate în Uniune și respectivelor autorități ar trebui să le fie prezentate informațiile necesare în vederea verificării țării de producție și pentru a determina dacă sunt îndeplinite condițiile pentru o scutire temporară în temeiul prezentului regulament. Deși autoritățile de autorizare ar trebui să depună eforturi pentru a emite o autorizație în perioada cuprinsă între momentul transmiterii informațiilor de către importator și intrarea planificată pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a facilita importurile de gaze în Uniune, acestea ar trebui, de asemenea, să poată lua o decizie într-o etapă ulterioară, în special în cazul în care există îndoieli cu privire la informațiile furnizate. Autorizarea prealabilă nu ar trebui să aducă atingere competențelor existente de asigurare a respectării legii ale autorităților vamale. Importurile de gaze naturale din țările producătoare de gaze ar trebui să fie exceptate de la obligația respectivă în cazul în care Uniunea a importat în trecut volume semnificative din aceste țări și dacă țările respective fie au demonstrat că nu doresc să sprijine sectorul gazelor din Rusia prin interzicerea importului de gaze rusești sau prin măsuri restrictive care vizează infrastructura de gaze rusești, societățile de gaze rusești sau persoanele care gestionează astfel de societăți, fie nu dispun de infrastructura necesară pentru a importa gaze naturale prin gazoducte sau GNL. Comisia ar trebui să întocmească o listă a acestor țări și să o actualizeze în consecință.

(23)

Autoritățile de autorizare și, după caz, autoritățile vamale ar trebui să poată solicita toate informațiile necesare pentru a evalua legalitatea importurilor. De asemenea, acestea ar trebui să se poată baza pe informații din alte surse. Întrucât condițiile contractuale care determină elementele relevante pentru evaluare sunt adesea complexe, autorităților ar trebui să li se acorde competența de a solicita importatorilor informații detaliate privind contractul, inclusiv întregul contract de furnizare, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a înțelege contextul anumitor clauze sau trimiterile la alte dispoziții contractuale. Prezentul regulament ar trebui să includă norme care să asigure o protecție efectivă a secretelor comerciale ale întreprinderilor în cauză.

(24)

Atunci când își exercită competențele, autoritățile de autorizare și autoritățile vamale ar trebui să pună accent pe asigurarea aplicării respectivelor competențe la punctele de interconectare, instalațiile GNL sau gazoductele de tranzit, în cazul cărora riscul de eludare este ridicat. Au fost observate practici de utilizare a așa-numitelor „flote fantomă” pentru eludarea măsurilor restrictive în transportul de petrol și ar putea prezenta riscuri și pentru importurile de GNL, subminând astfel obiectivele prezentului regulament. Autoritățile ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a-și adapta prioritățile în materie de asigurare a respectării legii, dacă este necesar, în vederea abordării potențialelor practici de eludare identificate în cursul punerii în aplicare a prezentului regulament. De asemenea, Comisia ar trebui să monitorizeze în mod constant fluxurile de gaze naturale rusești care tranzitează țări terțe.

(25)

Unele părți din infrastructura de transport al gazelor din Rusia sunt conectate direct la Uniune, iar unele gazoducte de tranzit care leagă Federația Rusă de Uniune traversează țări terțe fără a avea în prezent puncte de intrare între Federația Rusă și Uniune. Prin urmare, ar trebui să se presupună că gazele naturale importate în Uniune prin traversarea frontierelor, prin conducte de interconectare sau puncte de interconectare între Federația Rusă și Uniune sau între Belarus și Uniune, precum și gazele naturale livrate prin gazoducte precum TurkStream la punctul de interconectare Strandzha 2/Malkoclar sunt originare sau sunt exportate, direct sau indirect, din Federația Rusă. În cazul în care se susține că gazele naturale care sosesc la respectivele frontiere, conducte de interconectare sau puncte de interconectare fac obiectul unui regim de „tranzit” prin Federația Rusă, ar trebui să se aplice controale stricte. Federația Rusă este un exportator important de gaze și nu a jucat în trecut niciun rol semnificativ ca țară de tranzit pentru gaze, din cauza mai multor factori, cum ar fi lipsa infrastructurii de regazificare, organizarea comerțului cu gaze în Federația Rusă prin intermediul unui monopol asupra exportului prin gazoducte, modelele de afaceri ale întreprinderilor rusești din sectorul gazelor care nu se bazează pe organizarea tranziturilor și localizarea geografică a Federației Ruse. Prin urmare, ținând seama de faptul că furnizorii ruși ar putea fi tentați să eludeze interdicția la import, autoritățile vamale ar trebui să refuze importul volumelor de gaze naturale despre care se pretinde că sunt în tranzit, cu excepția cazului în care pot fi furnizate dovezi clare care să ateste că gazele relevante au tranzitat Federația Rusă și că țara lor de producție nu este Federația Rusă. Dovezile respective ar trebui să fie furnizate autorităților de autorizare cu suficient timp înainte pentru a permite trasabilitatea gazelor importate până la locul de producție și cel târziu cu o lună înainte de intrarea pe teritoriul vamal al Uniunii.

(26)

Punctul de interconectare Strandzha 1 conectează Uniunea la un sistem de gazoducte care transportă nu numai gaze din Republica Azerbaidjan sau Republica Turcia, ci și volume semnificative de gaze din Federația Rusă. Prin urmare, ar trebui să fie obligatorie prezentarea de dovezi clare care să ateste că țara de producție nu este Federația Rusă și ar trebui să se acorde autorităților suficient timp de verificare pentru a se asigura că gazele importate prin punctul de interconectare Strandzha 1 nu sunt originare sau nu sunt exportate, direct sau indirect, din Federația Rusă. În cazul în care alte puncte de interconectare ar urma să fie conectate în viitor la sisteme de gazoducte care transportă volume semnificative de gaze rusești, ar trebui să se aplice același standard de control.

(27)

În plus, volume semnificative de gaze naturale ar putea intra, de asemenea, în Uniune în cadrul unui regim de „tranzit”. Întrucât normele stricte de monitorizare pentru importurile de gaze, cum ar fi autorizarea prealabilă, nu se aplică gazelor care traversează Uniunea în cadrul unui regim de „tranzit” sau care sunt înmagazinate în temeiul unor norme de antrepozitare vamală, este oportun să se prevadă garanții specifice sub forma unui regim de monitorizare a tranzitului, care să permită autorităților vamale să monitorizeze fluxurile de gaze în cadrul unui regim de „tranzit”, pentru a se asigura că gazele naturale care traversează Uniunea în cadrul unui regim de „tranzit” nu sunt puse în cele din urmă în liberă circulație în Uniune. În cazul în care operatorii înmagazinează gaze ca înmagazinare temporară ori în cadrul unui regim de „tranzit” sau de antrepozitare vamală în temeiul Codului vamal al Uniunii, statele membre ar trebui să dispună de mecanisme adecvate de monitorizare și de asigurare a respectării legii pentru a se asigura că utilizarea instalațiilor de înmagazinare ale Uniunii de către țările terțe nu prezintă niciun risc pentru securitatea aprovizionării la nivel național sau regional și pentru îndeplinirea obligațiilor de înmagazinare, precum și să furnizeze Comisiei informații relevante.

(28)

În conformitate cu principiul cooperării loiale, autoritățile de autorizare, autoritățile vamale, autoritățile de reglementare, autoritățile competente, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și Comisia ar trebui să coopereze pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentului regulament și pentru a face schimb de informații relevante, în special în ceea ce privește evaluarea scutirilor temporare care permit importurile de gaze naturale rusești după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Autoritățile vamale, autoritățile de reglementare, autoritățile competente și ACER ar trebui să dispună de instrumentele și bazele de date necesare pentru a se asigura faptul că se poate face schimb de informații relevante între autoritățile naționale și autoritățile din diferite state membre, atunci când este necesar. ACER ar trebui să contribuie cu cunoștințele sale de specialitate la procesul de monitorizare a punerii în aplicare a prezentului regulament. Pentru a facilita crearea sistemelor de informații comune interoperabile necesare, Comisia și statele membre ar trebui să poată explora posibilitățile de utilizare a bugetului disponibil în cadrul Fondului pentru securitate internă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1149 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Autoritățile vamale ar trebui să furnizeze lunar informații actualizate autorităților de reglementare, autorităților competente și Comisiei cu privire la elementele esențiale referitoare la evoluția importurilor de gaze rusești, cum ar fi cantitățile importate în temeiul unor contracte de furnizare pe termen lung sau scurt, punctele de intrare sau partenerii contractuali. Comisia ar trebui să includă respectivele informații, după caz, în raportul privind punerea în aplicare a prezentului regulament. De asemenea, Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea schimbului de informații și a cooperării dintre autoritățile relevante și, după caz, să includă recomandări pentru îmbunătățirea unui astfel de schimb de informații și a unei astfel de cooperări în raportul respectiv.

(29)

Experiența dobândită în ceea ce privește eliminarea treptată a aprovizionării cu gaze rusești prin Ucraina a arătat că, printr-o bună pregătire și coordonare, într-un spirit de solidaritate, se pot evita perturbările pieței sau problemele de securitate a aprovizionării care ar putea apărea ca urmare a schimbării furnizorilor de gaze. Pentru a se pregăti într-un mod coordonat pentru eliminarea treptată completă a gazelor rusești și pentru a acorda pieței suficient timp pentru a anticipa schimbările implicate, fără riscuri pentru securitatea aprovizionării cu gaze și fără un impact semnificativ asupra prețurilor energiei, statele membre ar trebui să elaboreze planuri naționale de diversificare pentru gazele naturale și să le transmită Comisiei până la 1 martie 2026. Planurile respective ar trebui să facă obiectul normelor privind secretul profesional și să nu fie divulgate fără acordul statului membru relevant. Planurile ar trebui, de asemenea, să descrie măsurile preconizate la nivel național sau regional pentru a reduce cererea, a încuraja producția de energie din surse regenerabile și a asigura surse alternative de aprovizionare, precum și pentru a identifica posibilele bariere tehnice, contractuale sau de reglementare care ar putea complica procesul de diversificare. Întrucât procesul de diversificare ar putea necesita o coordonare a măsurilor la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să evalueze planurile naționale de diversificare pentru gaze naturale, având posibilitatea de a adresa recomandări prin care să sugereze adaptări, dacă este cazul.

(30)

În cursul elaborării planurilor naționale de diversificare, Comisia ar trebui, în mod coordonat și în spiritul solidarității, să colaboreze cu statele membre, în special cu cele din Europa Centrală și de Sud-Est, pentru a identifica surse alternative de livrare a gazelor naturale. Pe lângă îmbunătățirea securității aprovizionării, noile surse de aprovizionare ar putea compensa, de asemenea, pierderile de venituri prin utilizarea infrastructurii existente care a fost folosită anterior pentru transportul gazelor rusești.

(31)

În Declarația lor de la Versailles, șefii de stat sau de guvern s-au angajat nu numai să elimine treptat aprovizionarea cu gaze naturale din Federația Rusă, ci și alte surse de energie, în special aprovizionarea cu petrol. Federația Rusă a aplicat practici similare celor din domeniul gazelor, pe care le-a utilizat în trecut ca mijloc de constrângere și manipulare, atunci când a tranzacționat petrol cu Uniunea, ceea ce a fost demonstrat, de exemplu, de întreruperile anterioare ale aprovizionării cu petrol. Relațiile existente cu Federația Rusă în domeniul aprovizionării cu petrol creează dependențe și riscuri de securitate în Uniune. Pentru a împiedica Federația Rusă să utilizeze exporturile de petrol către Uniune ca instrument de constrângere, este esențial să se pregătească o eliminare treptată în timp util și a importurilor de petrol din Federația Rusă. Deși măsurile restrictive menite să asigure eliminarea treptată a importurilor de petrol din Federația Rusă sunt deja în vigoare, iar importurile de petrol au scăzut semnificativ, pentru o nouă eliminare treptată a petrolului rusesc ar putea fi nevoie de măsuri pregătitoare specifice și de o coordonare cu țările vecine.

(32)

Prin urmare, statele membre ar trebui, de asemenea, să elaboreze planuri naționale de diversificare pentru țiței și produse petroliere, care ar trebui să includă măsuri în vigoare și planificate la nivel național pentru a asigura transparența și trasabilitatea importurilor de petrol din Federația Rusă. Comisia ar trebui să ofere recomandări cu privire la planurile respective. Acestea ar trebui să facă obiectul normelor privind secretul profesional și să nu fie divulgate fără acordul statului membru relevant. Comisia ar trebui să abordeze în continuare problema utilizării așa-numitelor „flote fantomă” pentru a eluda măsurile restrictive ale Uniunii privind petrolul, în special desfășurând acțiunile prevăzute în foaia de parcurs REPowerEU.

(33)

Experiența din timpul crizei gazelor din 2022 și 2023 a arătat că informațiile cuprinzătoare privind situația aprovizionării și posibilele dependențe în materie de aprovizionare sunt esențiale pentru monitorizarea aprovizionării cu gaze în Uniune. Prin urmare, importatorii de gaze rusești care utilizează perioadele de tranziție stabilite în prezentul regulament ar trebui să transmită Comisiei toate informațiile necesare pentru a evalua posibilele riscuri pentru comerțul cu gaze. Informațiile respective ar trebui să includă parametri-cheie sau chiar părți de text integrale din contractele relevante de furnizare de gaze, cu excepția informațiilor privind prețurile, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a înțelege contextul anumitor clauze sau trimiterile la alte dispoziții din contract. Atunci când monitorizează aprovizionarea cu gaze în Uniune, Comisia ar trebui, de asemenea, să țină seama de informațiile privind importurile furnizate de autoritățile vamale și de informațiile incluse în planurile naționale de diversificare. Comisia ar trebui să informeze periodic Grupul de coordonare pentru gaz, constituit prin Regulamentul (UE) 2017/1938, cu privire la procesul de eliminare treptată la nivelul Uniunii și să transmită un raport anual privind eliminarea treptată a gazelor din Rusia, care poate fi însoțit de recomandări și acțiuni specifice ale Uniunii pentru accelerarea procesului de eliminare treptată.

(34)

Statele membre și Uniunea ar trebui să coopereze îndeaproape în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește posibilele proceduri de soluționare a litigiilor. După caz, Regulamentele (UE) nr. 1219/2012 (7) și (UE) nr. 912/2014 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului stabilesc detalii suplimentare privind cooperarea și repartizarea responsabilităților financiare între statele membre și Uniune în ceea ce privește posibilele cazuri de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat legate de prezentul regulament.

(35)

Având în vedere practica recentă a Federației Ruse de a modifica unilateral și de a obstrucționa procedurile judiciare și de arbitraj convenite, nici persoanele afectate, nici Uniunea și statele membre nu pot fi trase la răspundere pentru hotărârile judecătorești, hotărârile arbitrale sau alte decizii judiciare adoptate în cadrul unor proceduri ilegale împotriva cărora nu există acces la nicio cale de atac în jurisdicția relevantă.

(36)

Uniunea a creat un cadru juridic solid pentru a asigura securitatea aprovizionării cu gaze în orice moment și pentru a aborda în mod coordonat posibilele crize de aprovizionare, inclusiv obligațiile statelor membre de a asigura o solidaritate eficace și operațională față de țările vecine care au nevoie de gaze. Comisia ar trebui să monitorizeze în mod constant evoluția riscurilor de piață pentru aprovizionarea cu gaze care rezultă din comerțul cu gaze cu Federația Rusă, la nivelul Uniunii, la nivel regional și la nivelul statelor membre. În cazul unor evoluții bruște și semnificative, care amenință grav securitatea aprovizionării unuia sau a mai multor state membre, și după ce s-a declarat o situație de urgență în conformitate cu articolul 11 sau 12 din Regulamentul (UE) 2017/1938, este oportun să se confere Comisiei competența de a lua măsurile de urgență necesare prin adoptarea unei decizii referitoare la interdicțiile privind importurile de gaze naturale sau de GNL prevăzute în prezentul regulament în unul sau mai multe state membre. Într-o astfel de situație, Comisia ar trebui, de asemenea, să poată suspenda cerința de autorizare prealabilă pentru intrarea importurilor de gaze pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a facilita importurile suplimentare în termen scurt. Orice astfel de suspendare de către Comisie ar trebui să fie limitată în timp și să nu fie acordată pentru o perioadă mai mare de patru săptămâni la rând și ar trebui să fie reînnoită numai dacă condițiile pentru situația de urgență în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2017/1938 continuă să se aplice. Decizia de punere în aplicare a Comisiei ar trebui să impună condițiile suplimentare necesare pentru a asigura faptul că orice astfel de suspendare se limitează strict la abordarea amenințării și ar trebui să permită numai contracte pe termen scurt. Comisia ar trebui să informeze Grupul de coordonare pentru gaz și să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport în care justifică suspendarea și orice prelungire a acesteia și ar trebui să monitorizeze îndeaproape aplicarea oricărei astfel de suspendări temporare.

(37)

Pentru a evita alegerea unei jurisdicții mai favorabile în ceea ce privește sancțiunile și pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului regulament, statele membre ar trebui să stabilească norme armonizate privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament. Cu toate acestea, întrucât încălcarea prezentului regulament ar putea constitui și o încălcare a altor acte legislative ale Uniunii strâns legate de interdicțiile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi legislația vamală, măsurile restrictive sau Regulamentul (UE) 2017/1938, impunerea de sancțiuni nu ar trebui să conducă la o încălcare a principiului ne bis in idem, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prezentul regulament nu aduce atingere impunerii de sancțiuni penale în temeiul dreptului intern.

(38)

Măsurile introduse prin prezentul regulament reflectă pe deplin principiul solidarității energetice. Într-adevăr, nivelul de expunere la importurile de gaze din Rusia diferă de la un stat membru la altul, iar multe state membre au luat deja măsuri pentru a elimina treptat gazele rusești. Prezentul regulament va asigura o abordare armonizată la nivelul Uniunii în scopul eliminării treptate a gazelor rusești, menținând solidaritatea între statele membre.

(39)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, într-un mod coordonat și fără riscul de fragmentare a pieței, dar acestea pot fi realizate mai bine și mai eficient la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(40)

Având în vedere importanța pentru Uniune de a elimina treptat, fără întârziere, dependența economică de importurile de gaze din Federația Rusă, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Participanții la piață au avut la dispoziție mult timp pentru a-și adapta portofoliul de aprovizionare după Declarația de la Versailles din martie 2022 și după adoptarea propunerii privind prezentul regulament la 17 iunie 2025. Cu toate acestea, pare oportun să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite furnizorilor de gaze care nu și-au adaptat încă strategiile de aprovizionare să ia măsurile necesare pentru a se conforma prezentului regulament. Prin urmare, interdicția de a importa gaze din Federația Rusă ar trebui să se aplice numai de la 18 martie 2026. Pentru a permite importatorilor cu contracte de furnizare existente și importatorilor care încheie noi contracte să obțină autorizarea prealabilă necesară în timp util și fără perturbări pentru importurile planificate de gaze, diferitele proceduri de autorizare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice înainte ca interdicția privind importurile de gaze din Federația Rusă să devină aplicabilă,