(1)   Până la adoptarea și intrarea în vigoare a unui act legislativ specific al Uniunii privind punerea în aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale din EMPA și din ITA în ceea ce privește produsele agricole, Comisia poate adopta, prin intermediul unor regulamente de punere în aplicare, măsuri de salvgardare bilaterale în concordanță cu condițiile prevăzute în capitolul 9 din ITA și în prezenta decizie.

(2)   Comisia monitorizează îndeaproape piața produselor agricole sensibile, și anume a produselor care fac obiectul contingentelor tarifare ale Uniunii în conformitate cu secțiunea B din anexa 2-A (Programul de eliminare a tarifelor) la ITA, în special în ceea ce privește tendințele importurilor și exporturilor legate de Mercosur, evoluția producției și a prețurilor.

Comisia analizează cu promptitudine situația pieței pe baza monitorizării respective, corelând o posibilă creștere a importurilor de produse agricole sensibile relevante cu evoluția producției și/sau a consumului, a exporturilor, a prețurilor și a cotelor de piață de pe piața Uniunii, precum și a exporturilor din Uniune.

Din șase în șase luni, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de monitorizare care evaluează impactul importurilor de produse agricole sensibile, inclusiv asupra unuia sau mai multor state membre.

(3)   În cazul în care există suficiente elemente de probă prima facie, obținute, în special, prin monitorizarea și analizarea situației pieței menționate la alineatul (2), cu privire la existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii de produse agricole sensibile, inclusiv în cazul în care un astfel de prejudiciu sau amenințarea unui prejudiciu se concentrează geografic în unul sau mai multe state membre, Comisia deschide fără întârziere o investigație la cererea unuia sau mai multor state membre sau a oricărei persoane juridice sau asociații care acționează în numele industriei Uniunii care își desfășoară activitatea în sectorul relevant.

(4)   În sensul prezentului articol, „industria Uniunii” înseamnă producătorii din Uniune de produse similare sau direct concurente relevante.

(5)   Comisia examinează cu prioritate dacă există elemente de probă prima facie cu privire la existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii în cazul în care există o creștere bruscă a importurilor sau o scădere a prețurilor concentrată în unul sau mai multe state membre, ori în cazul în care există o creștere bruscă a importurilor sau o scădere a prețului unui produs, iar industria Uniunii este stabilită preponderent în unul sau mai multe state membre.

În absența unor indicații contrare, Comisia consideră o creștere de peste 5 % de la an la an, ca regulă generală, a volumului importurilor din statele Mercosur semnatare, în condiții preferențiale, ale unui anumit produs care face obiectul unui contingent tarifar drept element de probă prima facie cu privire la existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii cu condiția ca, în același timp, prețul mediu de import pentru importurile respective din statele Mercosur semnatare să fie cu cel puțin 5 %, ca regulă generală, sub prețul intern mediu relevant al produselor similare sau direct concurente în cursul aceleiași perioade.

(6)   În absența unor indicații contrare, Comisia consideră o scădere de peste 5 % de la an la an, ca regulă generală, a prețului mediu de import din statele Mercosur semnatare, al unui anumit produs care face obiectul unui contingent tarifar, importat în condiții preferențiale în Uniune, drept element de probă prima facie cu privire la existența unui prejudiciu grav sau a amenințării unui prejudiciu grav pentru industria Uniunii cu condiția ca, în același timp, prețul mediu de import pentru produsul respectiv din statele Mercosur semnatare să fie cu cel puțin 5 %, ca regulă generală, sub prețul intern mediu relevant al produselor similare sau direct concurente în cursul aceleiași perioade.

(7)   Comisia impune, fără întârziere sau ezitare și, în cazul produselor sensibile, în termen de cel mult 21 de zile de la primirea unei solicitări menționate la alineatul (3), măsuri de salvgardare bilaterale provizorii pentru a preveni existența oricărui prejudiciu pentru industria Uniunii care ar fi dificil de reparat, inclusiv în cazul în care un astfel de prejudiciu se concentrează geografic în unul sau mai multe state membre.

(8)   Având în vedere că monitorizarea detaliată a pieței este o caracteristică permanentă a activităților Comisiei în sectorul agricol, Comisia depune eforturi pentru a încheia orice investigație în ceea ce privește măsuri de salvgardare bilaterale vizând produsele agricole sensibile cât mai curând posibil, cu scopul adoptării unei decizii finale în termen de patru luni de la primirea unei solicitări menționate la alineatul (3) de la prezentul articol. Termenul respectiv poate fi prelungit, dar nu poate depăși perioada de un an prevăzută la articolul 9.13 din ITA.

(9)   Se poate institui o măsură de salvgardare atunci când un produs relevant originar dintr-un stat Mercosur semnatar este importat în Uniune:

(10)   O măsură de salvgardare poate lua forma unei suspendări temporare a programului de reducere a tarifelor pentru produsul în cauză sau a unei reduceri a preferinței tarifare revenind la nivelul națiunii celei mai favorizate sau la nivelul de bază, oricare dintre acestea este mai mic.

(11)   Orice măsuri de salvgardare se aplică pentru o perioadă de doi ani, care poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de până la doi ani, în conformitate cu articolul 9.9 din ITA, sub rezerva îndeplinirii condițiilor relevante care justifică prelungirea.

(1)   Până la intrarea sa în vigoare, ITA se aplică cu titlu provizoriu între Uniune, pe de o parte, și unul sau mai multe state Mercosur semnatare, pe de altă parte, în conformitate cu articolul 23.3 din acord, începând cu prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care statul Mercosur semnatar respectiv sau, după caz, statele Mercosur semnatare respective, au notificat Uniunii finalizarea procedurilor lor interne necesare pentru aplicarea cu titlu provizoriu a ITA și își confirmă acordul de a aplica ITA cu titlu provizoriu.

(2)   Data de la care ITA se aplică cu titlu provizoriu se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.