(1)

Plafoanele aplicabile prețurilor cu amănuntul pentru comunicațiile în interiorul UE stabilite la articolul 5a alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2120, care au intrat în vigoare în toate statele membre la 15 mai 2019, au fost stabilite la un nivel care le permitea furnizorilor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, destinate publicului, să își recupereze costurile, asigurând astfel o intervenție proporțională atât pe piața comunicațiilor mobile, cât și pe piața comunicațiilor fixe. Măsurile respective, care urmau să expire la 14 mai 2024 în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2015/2120, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului (2), au urmărit să asigure faptul că consumatorilor nu li se facturau prețuri excesive pentru comunicațiile în interiorul UE.

(2)

Articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2015/2120 prelungește aplicarea plafoanelor aferente prețurilor cu amănuntul pentru comunicațiile în interiorul UE până la 30 iunie 2032. În temeiul articolului 5a alineatul (9) din același regulament, până la 30 iunie 2027, Comisia ar trebui să revizuiască articolul 5a și poate decide, dacă este cazul, să prezinte o propunere legislativă în vederea modificării acestuia.

(3)

În temeiul articolului 5a alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2015/2120, furnizorii care decid în mod voluntar să nu le factureze consumatorilor prețuri cu amănuntul diferite pentru comunicațiile naționale și cele din interiorul UE trebuie să fie scutiți de obligația de a aplica plafoanele maxime aferente prețurilor cu amănuntul stabilite pentru comunicațiile în interiorul UE, sub rezerva unei politici privind utilizarea rezonabilă. În acest caz, furnizorii respectivi trebuie să fie scutiți de obligația de a aplica prețuri reglementate pentru comunicațiile în interiorul UE. O politică privind utilizarea rezonabilă reprezintă o garanție care ar trebui să le permită furnizorilor să se abată de la prețurile convergente și să aplice suprataxe în cazul în care utilizarea de către consumatori a comunicațiilor în interiorul UE depășește condițiile pe care furnizorul le-a stabilit pentru a defini utilizarea tipică a comunicațiilor în interiorul UE într-un anumit stat membru.

(4)

În primul rând, condițiile care definesc utilizarea tipică ar trebui să precizeze volumele de comunicații în interiorul UE care le permit consumatorilor să consume un anumit număr de unități de apeluri și mesaje SMS în interiorul UE, facturate la prețurile cu amănuntul aplicabile la nivel național, care sunt conforme cu planurile lor tarifare respective și sunt suficiente pentru a acoperi o gamă largă de modele de utilizare ale consumatorilor; acest lucru îi vizează îndeosebi pe consumatorii cu un consum lunar de comunicații în interiorul UE relativ ridicat, care continuă să recurgă la mijloace de comunicare tradiționale, cum ar fi apeluri telefonice sau mesaje SMS. În al doilea rând, condițiile care definesc utilizarea tipică ar trebui să precizeze perioada în care se aplică. Această perioadă de aplicare determinată ar trebui să fie egală cu cel puțin o perioadă de facturare, dar ar putea cuprinde mai multe perioade de facturare specificate de furnizor. Furnizorii pot stabili limite ale volumului de consum aplicabile uneia sau mai multor perioade în decursul perioadei de aplicare. În al treilea rând, aceleași condiții care definesc utilizarea tipică ar trebui să se aplice tuturor planurilor tarifare ale furnizorului într-un stat membru.

(5)

Politica privind utilizarea rezonabilă ar trebui, pe de o parte, să le permită consumatorilor să dispună de volume adecvate de apeluri și mesaje SMS în interiorul UE și, pe de altă parte, să permită ajustări viitoare în funcție de condițiile de piață și de comportamentul consumatorilor. Utilizarea tipică a apelurilor și a mesajelor SMS în interiorul UE poate varia, printre altele, în funcție de tipul de consumator, de furnizor sau de statul membru.

(6)

Prin urmare, condițiile care definesc utilizarea tipică ar trebui să le confere furnizorilor o marjă suficientă de flexibilitate pentru a stabili o politică privind utilizarea rezonabilă pe care o consideră adecvată și care este conformă cu prezentul regulament de punere în aplicare, permițând, totodată, ajustări viitoare pe baza condițiilor de piață și a comportamentului consumatorilor.

(7)

Comunicațiile în interiorul UE sunt diferite, prin natura lor, de cele în roaming, utilizarea preconizată a acestora fiind, de asemenea, diferită. Spre deosebire de comunicațiile în interiorul UE, roamingul reglementat este un serviciu transfrontalier destinat a fi utilizat în scopul unor călătorii periodice, și nu în scopul unei utilizări permanente. Prin urmare, serviciul de roaming riscă să fie utilizat în mod anormal și abuziv în alte scopuri decât cele preconizate, în timp ce comunicațiile în interiorul UE sunt expuse riscului de a fi utilizate în afara utilizării tipice. Noțiunea de utilizare care depășește utilizarea tipică a comunicațiilor în interiorul UE este, prin urmare, diferită de noțiunea de utilizare „anormală și abuzivă” a serviciilor de roaming cu amănuntul la prețurile de pe piața internă, astfel cum este definită la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2022/612 al Parlamentului European și al Consiliului (3), care se referă la utilizarea serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate de către clienții serviciilor de roaming într-un alt stat membru decât cel al furnizorului lor național în alte scopuri decât pentru călătoriile periodice și pentru care se poate aplica o politică privind utilizarea rezonabilă.

(8)

Politica privind utilizarea rezonabilă nu ar trebui să aducă atingere dreptului furnizorilor de a lua măsuri de combatere a fraudelor în cazul în care decizia voluntară de a nu le percepe consumatorilor prețuri cu amănuntul diferite pentru comunicațiile în interiorul UE și comunicațiile naționale conduce la utilizări frauduloase. Furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului ar trebui să li se permită să detecteze și să prevină exploatarea de către terți a politicii privind utilizarea rezonabilă în scopul arbitrajului prețurilor pentru a obține un avantaj economic (de exemplu, frauda la nivel internațional privind partajarea veniturilor (International Revenue Share Fraud - IRSF), utilizarea abuzivă a cardurilor SIM). Astfel de măsuri ar trebui să fie proporționale și pot include, printre altele, monitorizarea modelelor de trafic pentru a detecta anomaliile care pot indica o utilizare frauduloasă sau abuzivă sau suspendarea temporară a serviciului până la verificarea utilizării.

(9)

În același timp, consumatorii ar trebui să fie protejați de măsurile care le-ar putea afecta în vreun fel capacitatea de a utiliza comunicațiile în interiorul UE. În acest sens, sunt aplicabile toate drepturile consumatorilor care decurg din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) privind drepturile consumatorilor. În conformitate cu articolul 102 din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (5), clauzele contractuale care prevăd o politică privind utilizarea rezonabilă trebuie comunicate în mod clar consumatorilor înainte ca acestea să devină aplicabile.

(10)

În plus, înainte ca consumul unui consumator de comunicații în interiorul UE să depășească utilizarea tipică, furnizorii ar trebui să îi avertizeze pe consumatori cu privire la o astfel de utilizare în modul indicat în detaliu în prealabil în contractele încheiate cu consumatorii. În orice caz, astfel de măsuri ar trebui să reducă la minimum sarcina administrativă pentru consumatori și să limiteze numărul de avertizări inutile.

(11)

În scopul prezentului regulament, termenul „consumator” ar trebui să fie înțeles conform definiției de la articolul 2 punctul 15 din Directiva (UE) 2018/1972.

(12)

Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice a fost consultat în conformitate cu articolul 5a alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2015/2120.

(13)

Comitetul pentru comunicații instituit prin articolul 118 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/1972 nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său,