(1)

Microplasticele sunt omniprezente, se degradează într-o perioadă lungă de timp și se dispersează fără să țină seama de frontiere. Sunt dăunătoare pentru mediu și potențial dăunătoare pentru sănătatea umană. Efectele nocive provocate de microplastice mediului și, potențial, sănătății umane pot fi amplificate și mai mult atunci când sunt prezenți aditivi chimici nocivi și alte substanțe care prezintă motive de îngrijorare ce sunt adăugate în timpul producției și conversiei. Microplasticele sunt deplasate cu ușurință prin aer, de apele terestre de suprafață și de curenții oceanici, iar faptul că sunt mobile agravează problema. Acestea se găsesc în sol, inclusiv în terenurile agricole, lacuri, râuri, estuare, plaje, lagune, mări, oceane și în regiuni îndepărtate, altădată neatinse. Prezența lor în sol are efecte asupra proprietăților solului și declanșează modificări ale acestuia cu un impact negativ asupra creșterii anumitor plante. Impactul microplasticelor asupra mediului marin a fost documentat pe larg. Odată ajunse în mediul marin, microplasticele sunt aproape imposibil de colectat și este cunoscut faptul că sunt ingerate de o serie de organisme și animale și dăunează biodiversității și ecosistemelor. Se poate măsura faptul că granulele din plastic persistă în mediul acvatic timp de decenii, iar ingerarea de granule din plastic de către fauna sălbatică marină, în special de păsări marine și țestoase marine, poate cauza vătămări fizice sau duce la deces. Microplasticele contribuie, de asemenea, la schimbările climatice, ca sursă suplimentară atât de emisii de gaze cu efect de seră, cât și de presiune asupra ecosistemelor. Potențialul microplasticelor de a acționa ca purtător pentru substanțele toxice adsorbite sau pentru microorganismele patogene este o parte integrantă a problemei. Oamenii sunt expuși la microplastice prin intermediul aerului pe care îl respiră și al alimentelor pe care le consumă. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la prezența microplasticelor în lanțul alimentar poate submina încrederea consumatorilor și poate avea consecințe economice. Ar putea exista efecte economice negative asupra unor activități precum pescuitul comercial și agricultura, precum și asupra activităților recreative și turistice din zonele afectate de eliberări de microplastice.

(2)

În avizul său din 30 aprilie 2019 intitulat „Riscurile pentru mediu și sănătate ale poluării cu microplastice”, Grupul consilierilor științifici principali al Comisiei a considerat că „există motive semnificative de îngrijorare și trebuie adoptate măsuri de precauție”.

(3)

Granulele din plastic sunt orice materiale pentru turnare care conțin polimeri, de origine primară, secundară sau ambele, indiferent dacă sunt derivate din biomasă sau sunt destinate să se biodegradeze în timp. Granulele din plastic sunt destinate în principal utilizării în operațiunile de fabricare a produselor din plastic prin turnare, ceea ce include turnarea stricto sensu, extrudarea, spumarea, formarea de pelicule, compresia sau injectarea. De asemenea, granulele din plastic pot fi utilizate în operațiunile de fabricare a unor produse care nu sunt din plastic, atunci când aceste granule sunt încapsulate chimic într-o matrice, cum ar fi în betonul ușor, sau sunt conținute fizic de produs, cum ar fi asfaltul. Granulele din plastic pot conține aditivi chimici și pot prezenta multiple amprente și forme, cum ar fi peletele, granulatele, fulgii, rășinile, cilindrii, bilele, pulberile, micropulberile, microsferele și aglomeratele din plastic. Dimensiunea lor variază, de regulă, între 2 și 5 milimetri ca diametru, însă o mică parte a granulelor din plastic sunt mai mici sau mai mari.

(4)

Praful de granule din plastic este reziduul industrial rezultat în urma manipulării, a măcinării sau a prelucrării granulelor din plastic care nu este utilizat în operațiunile de fabricare a produselor din plastic și, prin urmare, nu se încadrează în domeniul de aplicare al definiției granulelor din plastic din prezentul regulament. Este dificil să fie evitată generarea acestui praf, însă aceasta poate fi minimizată. Acest praf ar trebui să fie extras prin intermediul unor filtre sau al unor dispozitive de captare, ca măsură din sfera securității și sănătății în muncă.

(5)

În Uniune, pierderile de granule din plastic constituie a treia sursă, ca volum, de microplastice eliberate neintenționat în mediu și survin din cauza practicilor de manipulare necorespunzătoare în toate etapele lanțului de aprovizionare cu granule din plastic, printre aceste etape numărându-se producția, inclusiv reciclarea, producerea de masterbatch-uri, compoundarea, conversia, prelucrarea, distribuția, transportul, inclusiv pe mare, precum și alte operațiuni logistice, depozitarea, ambalarea și curățarea containerelor și a rezervoarelor de granule din plastic. Prin urmare, o abordare bazată pe lanțul de aprovizionare este esențială pentru a asigura faptul că toate entitățile economice implicate în manipularea granulelor din plastic se angajează să prevină pierderile. Începând din 2015, industria europeană producătoare de plastic a adoptat treptat programul internațional Operation Clean Sweep® (OCS) sub formă de angajament voluntar. În cadrul programului respectiv, fiecare întreprindere care produce sau manipulează granule din plastic recunoaște importanța reducerii la zero a pierderilor de granule din plastic și se angajează să adopte cele mai bune practici. Deși astfel de practici sunt, în general, bine înțelese de semnatarii OCS, ele nu au fost puse în aplicare în mod cuprinzător. Gradul de utilizare a programului OCS de către industria plasticului rămâne scăzut.

(6)

În cea mai mare parte a lumii au apărut preocupări în legătură cu impactul poluării cu microplastice asupra mediului și asupra sănătății umane. Unele state membre au adoptat sau au propus măsuri specifice. Cu toate acestea, un mozaic de restricții naționale ar putea împiedica funcționarea pieței interne.

(7)

În încercarea de a combate poluarea cu materiale plastice, Comisia a recunoscut, în comunicarea sa din 16 ianuarie 2018 intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară”, riscurile pe care le prezintă microplasticele și a solicitat adoptarea unor soluții inovatoare care să vizeze diferitele surse de microplastice. Comisia a reiterat acest angajament în comunicarea sa din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european, în comunicarea sa din 11 martie 2020 privind noul Plan de acțiune privind economia circulară și în comunicarea sa din 12 mai 2021 referitoare la Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării. Printre obiectivele pentru 2030 ale Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării se numără reducerea cu 30 % a cantității de microplastice eliberate în mediu.

(8)

Regulamentul (CE) nr 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4) abordează poluarea cu microplastice prin impunerea unei restricții privind introducerea pe piață a microplasticelor care sunt adăugate în mod intenționat în produse, întrucât o poluare considerabilă cu microplastice rezultă din utilizarea microparticulelor de polimeri sintetici în sine sau atunci când sunt adăugate în mod intenționat în produse, iar poluarea respectivă prezintă un risc inacceptabil pentru mediu.

(9)

Recomandarea OSPAR 2021/06 privind reducerea pierderilor de granule din plastic în mediul marin (denumită în continuare „Recomandarea OSPAR 2021/06”) a fost adoptată în iunie 2021 de părțile contractante la Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR) cu scopul de a reduce deșeurile maritime prin promovarea dezvoltării și punerea în aplicare în timp util a unor standarde eficace și coerente de prevenire a pierderilor de granule și a unor sisteme de certificare pentru întregul lanț de aprovizionare cu materiale plastice. Măsurile de reducere la minimum a riscului asociat transportului maritim de granule din plastic sunt în curs de examinare în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI), care a emis circulara fără caracter obligatoriu MEPC.1/Circ.909 privind recomandările pentru transportul maritim de granule din plastic în containere de marfă (denumită în continuare „MEPC.1/Circ.909”). În acest context, Uniunea și statele sale membre trebuie să urmărească îndeaproape orice evoluții viitoare în cadrul OMI și să joace un rol de lider în asigurarea unui nivel înalt de protecție a mediului în această privință, de exemplu, prin stabilirea unui standard ridicat de protecție.

(10)

În observațiile prezentate de Uniune în cadrul Programului Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru Mediu anterior celei de a doua sesiuni a Comitetului interguvernamental de negociere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice (INC-2), Uniunea și statele sale membre au subliniat necesitatea ca viitorul instrument să includă măsuri de reducere a eliberărilor neintenționate de microplastice.

(11)

Deși există acte juridice ale Uniunii privind prevenirea deșeurilor, a poluării, a deșeurilor marine și a substanțelor chimice, nu există norme specifice ale Uniunii care să prevină pierderile de granule din plastic ca sursă de poluare cu microplastice de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) stabilește principii de bază privind gestionarea deșeurilor și impune statelor membre obligații generale de a lua măsuri pentru a preveni generarea de deșeuri. Respectivele obligații generale ar trebui să fie completate prin abordarea unor aspecte și cerințe specifice pentru manipularea atentă a granulelor din plastic, pentru a se evita ca acestea să devină deșeuri.

(12)

În timp ce producția de materiale polimerice la scară industrială intră în domeniul de aplicare al Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), alte activități, cum ar fi conversia, transportul sau depozitarea granulelor din plastic, efectuate de obicei de întreprinderi mici și mijlocii, nu intră sub incidența directivei respective. În plus, Documentul de referință privind cele mai bune tehnici disponibile în producția de polimeri din august 2007, elaborat în temeiul Directivei 96/61/CE a Consiliului (7), nu abordează problema specifică a pierderilor de granule din plastic.

(13)

Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) cuprinde dispoziții privind monitorizarea și evaluarea impactului micro-deșeurilor, inclusiv al microplasticelor, în mediile costiere și marine. O actualizare a primelor orientări privind monitorizarea deșeurilor marine a fost realizată în vederea armonizării metodologiilor, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea prezenței și distribuției granulelor din plastic de-a lungul coastei. Cu toate acestea, Directiva 2008/56/CE nu include cerințe specifice privind prevenirea sau reducerea pierderilor de granule din plastic la sursă.

(14)

Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei (9), care modifică anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, tratează drept eliberări evitabile pierderile de microparticule de polimeri sintetici, și anume granulele din plastic, destinate utilizării în siturile industriale, și introduce o cerință de raportare anuală pentru o cantitate estimată de microplastice eliberate în mediu. Deși nu există o metodologie de estimare a pierderilor, cerința respectivă este menită să sporească informațiile privind pierderile de granule din plastic și să amelioreze calitatea informațiilor colectate pentru a evalua riscurile aferente acestor microplastice în viitor.

(15)

Pentru a se asigura că granulele din plastic sunt manipulate în siguranță și în mod responsabil în toate etapele lanțului de aprovizionare cu granule din plastic, astfel încât să se prevină pierderile în mediu și să se atingă dezideratul reducerii la zero a pierderilor de granule din plastic, este necesar să se stabilească cerințe privind manipularea lor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, și anume în etapele de producție, inclusiv producție rezultată din reciclare, producere de masterbatch-uri, compoundare, conversie, prelucrare, distribuție, transport, depozitare, ambalare și curățare a rezervoarelor și a containerelor în stațiile de curățare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor entităților care manipulează granule din plastic de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, indiferent de utilizarea lor finală.

(16)

Cerințele referitoare la manipulare ar trebui să țină seama de bunele practici de manipulare recomandate la nivel internațional, precum și de cerințele existente privind manipularea granulelor din plastic stabilite de sectorul industrial din Uniune. În acest sens, este important ca Uniunea și statele sale membre să depună în continuare eforturi pentru ca recomandările din cadrul documentului MEPC.1/Circ.909 să devină obligatorii la nivel internațional. În plus, Uniunea poate promova discuții la nivel internațional cu privire la obligația transportatorilor de a informa autoritățile competente atunci când transportă granule din plastic într-o țară diferită de cea în care sunt stabiliți.

(17)

Având în vedere caracterul dăunător pe care îl prezintă granulele din plastic atunci când sunt pierdute în mediu și ținând seama de obligația generală a operatorilor economici și a transportatorilor, prevăzută în prezentul regulament, de a evita pierderile de granule din plastic, este oportun să se stabilească cerințe specifice privind informarea sub forma unei pictograme și a unei note de avertizare. Pentru a reduce sarcina pentru operatorii economici și transportatori, aceste cerințe ar trebui să poată fi puse în practică luând în considerare obligațiile deja existente în temeiul anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Punctele 7 și 10 de la rubrica 78 din anexa respectivă stabilesc cerințele referitoare la informare pentru furnizorii de microparticule de polimeri sintetici. În sensul prezentului regulament, prin furnizori de microparticule de polimeri sintetici ar trebui să se înțeleagă orice producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care introduce pe piață granule din plastic care sunt microparticule de polimeri sintetici. Aceștia ar trebui să furnizeze informațiile relevante pe etichetă, pe ambalaj, pe prospectul însoțitor sau pe fișa cu date de securitate. Ei ar trebui să fie în măsură să furnizeze informațiile relevante respective atunci când furnizează informațiile prevăzute la rubrica 78 punctul 10 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Întrucât diferitele mijloace posibile de furnizare a informațiilor relevante respective pot avea o eficacitate variabilă în ceea ce privește măsura în care contribuie la îndeplinirea obligației generale de evitare a pierderilor, este oportun ca Comisia să evalueze eficacitatea relativă a acestora în contextul revizuirii prezentului regulament.

(18)

Atunci când granulele din plastic sunt eliberate și dispersate în mediul marin, acestea pot dăuna resurselor vii și vieții marine și pot interfera cu alte utilizări legitime ale mării, cum ar fi pescuitul și acvacultura. Întrucât, pentru păsări, granulele din plastic au aspectul icrelor, acestea reprezintă aproximativ 70 % din plasticul consumat de păsările marine, în pofida faptului că doar 0,05 % din bucățile de plastic din apele de suprafață sunt granule. Astfel de bucăți mici de plastic au fost găsite în stomacurile a 63 dintre cele aproximativ 250 de specii de păsări marine din lume. În plus, ca greutate, se estimează că granulele din plastic reprezintă a doua sursă directă de poluare marină cu microplastice. Potrivit estimărilor, miliarde de granule individuale din plastic ajung în ocean în fiecare an. Acest lucru se datorează atât pierderilor și vărsărilor de mică amploare, cât și celor de mare amploare, care au loc pe uscat și pe mare în toate etapele lanțului de aprovizionare, în special în timpul tranzitului granulelor din plastic. În plus, granulele din plastic pot fi aduse de valuri pe plaje și pe coaste și, prin urmare, au un impact negativ asupra turismului și a activităților de pe țărm. Din cauza mai multor incidente care au implicat nave maritime au fost eliberate mai multe tone de granule din plastic în mediul marin, cu consecințe dezastruoase pentru mediu și comunitățile locale. De exemplu, accidentul navei Toconao care a afectat coasta de nord a Spaniei în 2023 a cauzat pierderea a șase containere de marfă, unul dintre acestea conținând o mie de saci de 25 kg de granule din plastic. În urma acestui accident, milioane de granule din plastic au fost aduse de valuri pe coasta galiciană.

(19)

Pentru a aborda această problemă din perspectiva transportului maritim, Comitetul pentru protecția mediului marin al OMI a aprobat în 2024 documentul MEPC.1/Circ.909. Cu toate acestea, întrucât recomandările respective nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, Uniunea, conform obligației care îi revine în temeiul tratatelor de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului, precum și de a promova măsuri la nivel internațional pentru a aborda problemele de mediu mondiale, ar trebui să instituie norme obligatorii prin intermediul prezentului regulament pentru a deschide calea, la nivel mondial, către un nivel mai ridicat de protecție a mediului în acest domeniu. Expeditorii ar trebui să se asigure că granulele din plastic sunt ambalate în ambalaje de bună calitate, că informațiile privind transportul sunt furnizate, în timp util, operatorului, agentului și comandantului navei maritime și că este completată în mod corespunzător o cerere specială de arimare. Operatorii, agenții și comandanții navelor maritime ar trebui să se asigure, pe baza informațiilor privind transportul primite de la expeditori, că containerele de marfă care conțin granule din plastic sunt arimate și securizate în mod corespunzător, astfel încât să se reducă la minimum riscurile pentru mediul marin, fără a se afecta siguranța navei maritime și a persoanelor aflate la bord. În mod specific, containerele de marfă care conțin granule din plastic ar trebui să fie arimate sub punte ori de câte ori este posibil în mod rezonabil, sau în interiorul navei în zonele adăpostite ale punților expuse. Aceste cerințe completează cadrele juridice generale ale OMI și Uniunii privind siguranța transportului maritim și prevenirea poluării de către nave, în special Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), care a instituit un sistem de prevenire a accidentelor și a poluării pe mare, ținând seama de normele juridice internaționale.

(20)

Operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE ar trebui să pună în aplicare cerințele privind manipularea granulelor din plastic urmând o ordine de prioritate a acțiunilor pentru a preveni eliberarea de granule din plastic în mediu ca prioritate absolută. Prin urmare, primul pas ar trebui să fie prevenirea vărsării de granule din plastic din containerul primar în timpul manipulării de rutină, reducând astfel riscul de vărsare la cel mai scăzut nivel posibil, inclusiv prin evitarea oricărei manipulări inutile, de exemplu prin reducerea punctelor de transfer, și prin utilizarea de ambalaje de bună calitate, acest pas fiind urmat de izolarea granulelor din plastic vărsate pentru asigurarea faptului că acestea nu sunt pierdute în mediu și, ca ultim pas, de curățarea după un eveniment de vărsare sau pierdere. Intervențiile care au drept scop izolarea și curățarea ar trebui să fie desfășurate într-un mod care să reducă la minimum daunele aduse mediului, în special în habitatele sensibile.

(21)

Deși scopul prezentului regulament este de a preveni pierderile de granule din plastic de către toți operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE, obligațiile microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii ar trebui ajustate pentru a atenua sarcina care le revine. Pe de altă parte, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă sau să mențină măsuri de protecție mai stricte. Astfel de măsuri, inclusiv cele care vizează operatorii economici care manipulează peste 5 tone de granule din plastic, trebuie să fie compatibile cu tratatele.

(22)

Pentru a asigura trasabilitatea granulelor din plastic manipulate și transportate în fiecare stat membru și pentru a le permite autorităților competente să efectueze în mod eficient controale de conformitate, este necesar ca instalațiile în care se manipulează granule din plastic și transportatorii care le transportă să fie înregistrați.

(23)

Pentru a preveni pierderile de granule din plastic, operatorii economici ar trebui să stabilească, să pună în aplicare și să actualizeze în permanență un plan de gestionare a riscurilor, incluzând o evaluare a riscurilor, care să identifice riscurile potențiale de vărsare și de pierdere și să documenteze în special echipamentele și procedurile specifice existente pentru a preveni, a izola și a curăța pierderile de granule din plastic. Planul de gestionare a riscurilor ar trebui, de asemenea, să ia în considerare costurile și beneficiile echipamentelor și procedurilor suplimentare pentru abordarea riscurilor identificate, ținând seama de natura și de dimensiunea instalației, precum și de amploarea operațiunilor sale. În cazul în care granulelor din plastic li s-au adăugat aditivi, operatorii economici ar trebui să ia în considerare proprietățile periculoase ale granulelor din plastic în cauză și, dacă este probabil ca acești aditivi să crească efectele nocive asupra sănătății umane sau a mediului în cazul pierderilor de granule din plastic, operatorii economici ar trebui să aibă în vedere includerea acestor informații în planul de gestionare a riscurilor.

(24)

Pentru a permite autorităților competente să verifice conformitatea cu cerințele planului de gestionare a riscurilor, operatorii economici ar trebui să furnizeze autorității competente planul de gestionare a riscurilor pe care l-au stabilit, împreună cu o declarație de conformitate pe proprie răspundere sau un certificat, după caz.

(25)

Operatorii economici ar trebui să poată stabili, prin intermediul unei abordări bazate pe riscuri, echipamentul specific pe care să îl instaleze sau procedurile pe care să le pună în aplicare. Cu toate acestea, autoritățile competente, atunci când verifică nivelul de conformitate, ar trebui să le poată impune operatorilor economici să modifice planul de gestionare a riscurilor, inclusiv prin adoptarea, într-un interval de timp dat, a oricăreia dintre acțiunile enumerate în prezentul regulament pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a cerințelor prezentului regulament.

(26)

Pentru a evalua caracterul adecvat al planului de gestionare a riscurilor conceput pentru fiecare instalație, operatorii economici ar trebui să țină o evidență a estimărilor cantității de granule din plastic pierdute pe an, împreună cu cantitățile totale manipulate. Pentru a reduce sarcina operatorilor economici, autoritățile competente și certificatorii ar trebui să poată utiliza informațiile privind estimările cantităților eliberate în cadrul obligației de raportare în temeiul anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(27)

Având în vedere caracteristicile activității lor, transportatorii nu ar trebui să fie obligați să stabilească și să pună în aplicare un plan de gestionare a riscurilor. Aceștia ar trebui să aibă în schimb obligația de a lua măsuri concrete menite să prevină, să izoleze și să combată vărsările și pierderile. Aceste măsuri ar trebui să facă obiectul unei verificări de către autoritățile competente, în principal în timpul procesului de transport. Unele dintre aceste măsuri ar trebui puse în aplicare în timpul operațiunilor de încărcare și descărcare, care sunt puncte nevralgice pentru vărsări și pierderi. Aceste operațiuni sunt efectuate, de regulă, sub responsabilitatea atât a operatorilor economici, cât și a transportatorilor, în timp ce transportatorii sunt singura parte responsabilă pentru transport.

(28)

Transportatorii din afara UE ar trebui să desemneze un reprezentant autorizat, care ar trebui să acționeze în numele transportatorului din afara UE și ar trebui să fie în măsură să fie interlocutor pentru orice autoritate competentă. Reprezentantul autorizat ar trebui să fie desemnat în mod explicit printr-un mandat scris al transportatorului din afara UE în ceea ce privește obligațiile specifice în temeiul prezentului regulament. Desemnarea unui astfel de reprezentant nu aduce atingere responsabilității sau răspunderii transportatorului din afara UE în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul autorizat ar trebui să facă obiectul procedurilor de executare, în ceea ce privește mandatul său, în cazul nerespectării normelor de către transportatorul din afara UE.

(29)

Punerea în aplicare cu succes a acțiunilor necesare pentru a preveni, a izola și a curăța pierderile de granule din plastic necesită cooperarea deplină și implicarea angajaților operatorilor economici, ai transportatorilor din UE și ai transportatorilor din afara UE. Operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE ar trebui să aibă obligația de a-și forma personalul în funcție de rolurile și responsabilitățile specifice ale angajaților lor, pentru a se asigura că aceștia cunosc și sunt în măsură să instaleze, să utilizeze și să asigure întreținerea echipamentelor și să urmeze procedurile necesare astfel încât să asigure respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv în ceea ce privește modalitățile de monitorizare și de raportare a pierderilor de granule din plastic. După caz, operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE ar trebui să adopte măsuri corective care să includă, dacă este necesar, îmbunătățirea echipamentelor din dotare și a procedurilor instituite. De asemenea, aceștia ar trebui să aibă obligația de a monitoriza și de a ține evidența cantităților de pierderi estimate anual, pentru a contribui la remedierea deficitului persistent de cunoștințe.

(30)

Întreprinderile mijlocii și mari au, de regulă, o structură mai complexă din cauza dimensiunii lor. În cazul în care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an, acestea ar trebui să aibă obligația de a pune în aplicare, pentru fiecare instalație, acțiuni suplimentare, cum ar fi efectuarea unei evaluări interne anuale și adoptarea unui program de formare care să abordeze nevoile specifice de formare și modalitățile pentru programul de formare. Evaluarea internă ar putea viza subiecte precum cantitățile estimate și cauzele pierderilor, echipamentele de prevenire, izolare și curățare sau procedurile implementate pentru a evita pierderile viitoare, precum și eficacitatea acestora, discuții cu personalul, inspecții ale echipamentelor și procedurilor existente și revizuirea oricăror documente relevante.

(31)

Microîntreprinderile și întreprinderile mici, mijlocii și mari care exploatează instalații în care s-au manipulat granule din plastic în cantități inferioare unui prag de 1 500 de tone pe an ar trebui să aibă obligația să facă obiectul unei declarații de conformitate pe proprie răspundere. De asemenea, acestora ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a demonstra faptul că respectă normele.

(32)

Întreprinderile care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an pot fi responsabile de riscuri mai mari de pierderi de granule din plastic. Întreprinderile mijlocii și mari care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an ar trebui să demonstreze conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentul regulament prin obținerea și reînnoirea unui certificat eliberat de certificatori. În conformitate cu o abordare bazată pe lanțul de aprovizionare, care să limiteze în același timp sarcina administrativă, întreprinderile mici care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an ar trebui să demonstreze conformitatea prin obținerea unui certificat eliberat de certificatori cu o valabilitate de cinci ani. Procesul de certificare urmărește, de asemenea, să ajute întreprinderile mici care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități egale sau superioare unui prag de 1 500 de tone pe an să identifice acțiunile necesare pentru a respecta cerințele prevăzute în prezentul regulament. După expirarea valabilității certificatului, astfel de întreprinderi mici ar trebui să demonstreze conformitatea prin transmiterea unei versiuni actualizate a planului lor de gestionare a riscurilor, precum și a unei declarații de conformitate pe proprie răspundere către autoritatea competentă o dată la cinci ani după ultima transmitere, cu excepția cazului în care astfel de întreprinderi mici aleg, în timp util, să continue să demonstreze conformitatea prin reînnoirea unui certificat eliberat de certificatori.

(33)

Certificatorii, în special serviciile de consultanță, nu ar trebui să se implice în nicio activitate care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de certificare pentru care sunt acreditați. Certificatorii pot fi organisme acreditate de evaluare a conformității sau verificatori de mediu autorizați să efectueze verificări și validări în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Certificatele ar trebui să aibă un format unic pentru a se asigura că informațiile pe care le conțin sunt omogene.

(34)

Pentru a permite autorităților competente să verifice mai eficient respectarea prezentului regulament, certificatorii ar trebui să informeze autoritățile competente cu privire la rezultatul evaluărilor lor. Certificatele nu ar trebui să anticipeze rezultatul evaluării conformității efectuate de către autoritățile competente.

(35)

Pentru a asigura transparența, autoritățile competente ar trebui să pună la dispoziția publicului anumite informații, printre care se numără notificarea privind instalațiile exploatate, implicarea în transportul de granule din plastic în Uniune, inclusiv modificări semnificative față de ceea ce a fost notificat anterior, stabilirea unui reprezentant autorizat, planurile de gestionare a riscurilor, declarațiile de conformitate pe proprie răspundere, certificatele și autorizațiile, care ar trebui să fie accesibile pe un site web ușor de găsit, gratuit și nerestricționat. Cu toate acestea, pentru a asigura siguranța și confidențialitatea, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea să nu divulge anumite detalii în cazul în care publicarea lor ar pune în pericol siguranța instalațiilor în cauză, siguranța populației locale sau alte interese publice. Comisia ar trebui, de asemenea, să publice liste cu site-urile naționale și cu reprezentanții autorizați ai transportatorilor din afara UE pentru a asigura un acces larg la aceste informații, protejând în același timp secretul comercial.

(36)

Pentru a fi înregistrați în sistemul comunitar de management de mediu și audit (EMAS), operatorii economici trebuie să respecte legislația de mediu, inclusiv prezentul regulament. În consecință, ar trebui să se considere că operatorii economici înregistrați în EMAS respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament, cu condiția ca un verificator de mediu să fi verificat dacă cerințele prevăzute în prezentul regulament au fost incluse în sistemul lor de management de mediu și sunt puse în aplicare. Prin urmare, astfel de operatori economici ar trebui să fie scutiți de obligațiile de certificare și de notificare către autoritățile competente atunci când își reînnoiesc declarațiile pe proprie răspundere și își actualizează planul de gestionare a riscurilor. În plus față de scutirea prevăzută pentru operatorii economici înregistrați în EMAS și în scopul reducerii sarcinii asupra altor sisteme de înaltă integritate, ar trebui să fie posibil ca operatorii economici care elaborează și pun în aplicare alte sisteme de management de mediu pentru fiecare instalație să fie scutiți de respectarea prezentului regulament în cazul în care îndeplinesc anumite criterii prevăzute în prezentul regulament.

(37)

Autoritățile competente ar trebui să verifice dacă operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE respectă obligațiile prevăzute în prezentul regulament, utilizând, dacă este cazul, constatările furnizate în cadrul procesului de certificare sau al declarațiilor pe proprie răspundere. O astfel de verificare ar trebui să se bazeze, după caz, pe inspecții de mediu sau alte măsuri de verificare și ar trebui să urmeze o abordare bazată pe riscuri. Atunci când este posibil, inspecțiile ar trebui coordonate cu cele impuse de alte acte juridice ale Uniunii. Autoritățile competente ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

(38)

Statele membre ar trebui să fie în măsură să asigure respectarea prezentului regulament prin intermediul unor autorizații bazate pe un sistem de inspecții periodice ale instalațiilor în cadrul cărora se examinează întreaga gamă de efecte relevante asupra mediului, inclusiv vărsările și pierderile. În cazul instalațiilor situate într-un stat membru care decide să asigure conformitatea și să o verifice prin intermediul unui astfel de sistem de autorizații și inspecții periodice, operatorii economici ar trebui să fie scutiți de obligația de a obține un certificat sau de a prezenta o declarație de conformitate pe proprie răspundere pentru instalațiile pentru care dețin o autorizație care impune îndeplinirea condițiilor necesare pentru respectarea prezentului regulament. În cazul instalațiilor pentru care se aplică o astfel de scutire, operatorii economici ar trebui să notifice autorității competente relevante planul de gestionare a riscurilor și actualizările periodice ale acestuia. Atunci când conformitatea este asigurată prin intermediul autorizațiilor, statele membre ar trebui să ia măsurile care sunt necesare pentru a revizui condițiile autorizațiilor existente și pentru a elibera noi autorizații, astfel încât conformitatea cu prezentul regulament să fie asigurată în timp util.

(39)

Directiva 2008/98/CE prevede că statele membre trebuie să impună reciclatorilor să obțină o autorizație, ale cărei condiții să asigure că producția de granule din plastic se realizează fără a pune în pericol sănătatea populației și fără a dăuna mediului, evitând în special riscurile pentru apă, aer, sol, plante sau animale.

(40)

Pentru a reduce la minimum efectele oricărei pierderi, operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE ar trebui să ia măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea cu prezentul regulament. Măsurile corective necesare ar trebui să fie proporționale cu încălcarea constatată și cu efectele negative preconizate ale acesteia asupra mediului. În cazul în care autoritățile competente constată o încălcare a prezentului regulament, acestea ar trebui să informeze operatorul economic, transportatorul din UE sau transportatorul din afara UE cu privire la aceasta și să solicite luarea de măsuri corective pentru a restabili conformitatea.

(41)

Autoritățile competente ar trebui să dispună de un set minim de competențe de inspecție și de asigurare a respectării normelor pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, a coopera unele cu altele mai rapid și mai eficient și a descuraja operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE, reprezentanții autorizați, expeditorii și operatorii, agenții și comandanții de nave maritime care transportă granule din plastic, după caz, să încalce prezentul regulament. Respectivele competențe ar trebui să fie suficiente pentru a face față problemelor de asigurare a aplicării legislației și pentru a împiedica operatorii economici care nu se conformează să exploateze lacunele din sistemul de asigurare a respectării legislației prin relocarea într-un stat membru în care autoritățile competente nu sunt pregătite să combată practicile ilegale. Autoritățile competente ar trebui să poată utiliza toate faptele și circumstanțele cazului ca probe în cadrul inspecției pe care o desfășoară.

(42)

Microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii reprezintă o parte importantă din lanțul de aprovizionare cu granule din plastic. Atunci când se conformează obligațiilor relevante prevăzute în prezentul regulament, acestea s-ar putea confrunta cu dificultăți specifice în ceea ce privește punerea în aplicare și cu costuri proporțional mai mari. Comisia ar trebui să sensibilizeze operatorii economici și transportatorii cu privire la necesitatea de a preveni pierderile de granule din plastic. În plus, în consultare cu toate părțile interesate relevante, Comisia ar trebui să elaboreze materiale de formare, care ar putea avea diverse forme, inclusiv ghiduri și cursuri, pentru a ajuta operatorii economici și transportatorii să își îndeplinească obligațiile, în special în ceea ce privește cerințele legate de evaluarea riscurilor. Recomandarea OSPAR 2021/06 ar trebui avută în vedere în această privință. Statele membre ar trebui să ofere acces la informații și asistență, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, în ceea ce privește respectarea obligațiilor și cerințele de evaluare a riscurilor. Asistența oferită de statele membre ar putea include sprijin tehnic și formare specializată pentru toți membrii personalului care manipulează granule din plastic. Aceasta ar putea cuprinde, de asemenea, sprijin financiar, inclusiv în scopul certificării pentru întreprinderile mici, precum și acces la finanțare. Acțiunile statelor membre ar trebui să fie întreprinse cu respectarea normelor aplicabile privind ajutoarele de stat.

(43)

Pentru a ajunge la o bază comună în vederea estimării pierderilor de granule din plastic, este necesar să existe o metodologie standardizată stabilită într-un standard armonizat care să fie adoptat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 prevede o procedură pentru formularea de obiecții cu privire la standardele armonizate în cazul în care standardele respective nu îndeplinesc în totalitate cerințele prevăzute în respectivul regulament.

(44)

Pentru a se asigura că obiectivele prezentului regulament sunt îndeplinite și că se asigură în mod eficace respectarea cerințelor acestuia, statele membre ar trebui să își desemneze propriile autorități competente responsabile de asigurarea aplicării și respectării prezentului regulament. În cazurile în care există mai multe autorități competente desemnate pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să asigure o cooperare strânsă între toate autoritățile competente desemnate pentru a asigura faptul că atribuțiile autorităților respective sunt îndeplinite în mod eficace.

(45)

Pentru a asigura conformitatea, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să ia măsurile necesare, inclusiv inspecții și audieri pe baza unor informații relevante, cum ar fi plângerile motivate depuse de terți. Terții care depun o plângere ar trebui să fie în măsură să demonstreze un interes suficient ori să invoce încălcarea unui drept.

(46)

Statele membre ar trebui să se asigure că toate măsurile luate de autoritățile lor competente în temeiul prezentului regulament fac obiectul unor căi de atac judiciare eficiente în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, asigurarea protecției jurisdicționale a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii este de competența instanțelor statelor membre. În plus, articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre obligația de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În acest sens, statele membre ar trebui să se asigure că publicului, inclusiv persoanelor fizice sau juridice care intră sub incidența prezentului regulament, i se asigură accesul la justiție în concordanță cu obligațiile asumate de statele membre respective în calitate de părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (13) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”).

(47)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Statele membre pot stabili norme privind sancțiuni administrative și penale. În orice caz, aplicarea unor sancțiuni penale și administrative nu ar trebui să conducă la o încălcare a dreptului de a nu fi judecat sau condamnat penal de două ori pentru aceeași infracțiune (principiul ne bis in idem), astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Pentru cele mai grave încălcări comise de o persoană juridică, cum ar fi cele cu un nivel ridicat de gravitate din cauza naturii, amplorii și repetării lor, sau cele care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau mediu, statele membre ar trebui să se asigure că sistemul lor național de sancțiuni include sancțiuni financiare de natură administrativă al căror cuantum maxim ar trebui să fie de cel puțin 3 % din cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii a persoanei juridice respective în exercițiul financiar precedent celui în care sancțiunea financiară de natură administrativă este aplicată. Pentru astfel de încălcări, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14), statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a impune, în același timp sau ca alternativă, sancțiuni penale, cu condiția ca acestea să fie efective, proporționale și disuasive.

(48)

După caz, statele membre ar trebui să sprijine finanțarea proiectelor care vizează: curățarea zonelor poluate cu granule din plastic prin utilizarea de practici durabile din punctul de vedere al mediului; colectarea, prelucrarea și furnizarea de informații privind incidentele și accidentele care cauzează pierderi și răspunsurile aferente; îmbunătățirea cunoștințelor privind impactul pierderilor de granule din plastic asupra sănătății umane și mediului și promovarea programelor de sensibilizare, în special pentru zonele cele mai afectate, cum ar fi zonele industriale și porturile.

(49)

În situația în care se produce un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate pot solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la persoanele fizice sau juridice relevante. Astfel de norme privind despăgubirile contribuie la urmărirea obiectivelor de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului și la ocrotirea sănătății persoanelor, astfel cum se prevede la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea susțin, de asemenea, dreptul la viață, dreptul la integritate al persoanei și dreptul la asistență medicală prevăzute la articolele 2, 3 și 35 din cartă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din cartă. În plus, Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) nu conferă părților private niciun drept la despăgubiri ca urmare a unei daune aduse mediului sau a unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune.

(50)

Prin urmare, este oportun ca prezentul regulament să abordeze dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit de persoane fizice și să asigure faptul că persoanele fizice își pot apăra drepturile împotriva prejudiciului adus sănătății cauzat de încălcări ale prezentului regulament și, prin urmare, să asigure o aplicare mai eficientă a prezentului regulament. Procedurile referitoare la cererile de despăgubire ar trebui să fie concepute și aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile suferite.

(51)

Impactul prezentului regulament asupra autonomiei procedurale a statelor membre ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a asigura obiectivele de protecție a sănătății umane printr-un mediu sigur urmărite de acesta și nu ar trebui să afecteze alte norme procedurale naționale care stabilesc dreptul de a solicita despăgubiri pentru încălcări ale prezentului regulament. Cu toate acestea, astfel de norme naționale nu ar trebui să împiedice funcționarea eficace a mecanismului de solicitare a despăgubirilor prevăzut în prezentul regulament.

(52)

Pentru a se asigura că persoanele fizice își pot apăra drepturile împotriva prejudiciului adus sănătății cauzat de încălcări ale prezentului regulament și, prin urmare, pentru a asigura o respectare mai eficientă a acestuia, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului sau cele care promovează protecția consumatorilor și care îndeplinesc cerințele prevăzute de dreptul intern, în calitate de membri ai publicului interesat, ar trebui să fie autorizate să inițieze o procedură, potrivit modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor naționale de procedură privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor. De obicei, statele membre se bucură de autonomie procedurală pentru a asigura o cale de atac eficientă împotriva încălcărilor dreptului Uniunii, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și eficacității. Cu toate acestea, experiența arată că, deși există dovezi epidemiologice copleșitoare privind impactul negativ al poluării asupra sănătății populației, nu este evidentă stabilirea unei legături directe între o pierdere specifică de granule din plastic și impactul specific asupra sănătății umane sau asupra mediului și, în general, un astfel de impact nu este imediat.

(53)

Pentru a ține seama de progresele tehnice și de evoluțiile științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (16). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(54)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește raportarea informațiilor referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(55)

Pentru a le oferi operatorilor economici, transportatorilor din UE, transportatorilor din afara UE, expeditorilor și operatorilor, agenților și comandanților de nave maritime suficient timp pentru a se adapta la cerințele prevăzute în prezentul regulament, este necesar să se amâne aplicarea acestuia.

(56)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume prevenirea pierderilor de granule din plastic, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea amploarea sau efectele acțiunii sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

1.

„granule din plastic” înseamnă o masă de material care conține polimeri, indiferent de amprenta, forma sau dimensiunea sa, care este produsă pentru a fi turnată în cadrul operațiunilor de fabricare a produselor din plastic, indiferent de utilizarea ei efectivă;

2.

„vărsare” înseamnă o scurgere punctuală sau prelungită de granule din plastic în interiorul perimetrului unei instalații sau în interiorul vehiculelor rutiere, al vagoanelor feroviare sau al navelor de navigație interioară care transportă granule din plastic, din containerul primar;

3.

„pierdere” înseamnă o scurgere punctuală sau prelungită de granule din plastic în mediu în orice etapă a lanțului de aprovizionare, fie din perimetrul instalației, fie din vehiculele rutiere, vagoanele feroviare, navele de navigație interioară sau navele maritime care părăsesc sau fac escală într-un port al unui stat membru și care transportă granule din plastic;

4.

„instalație” înseamnă orice incintă, structură, amplasament, sit sau loc în care se desfășoară una sau mai multe activități economice care implică manipularea granulelor din plastic;

5.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul parțial sau integral asupra instalației sau, dacă acest lucru se specifică în dreptul intern, căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcționării instalației din punct de vedere tehnic;

6.

„transportator din UE” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită într-un stat membru care desfășoară activități de transport de granule din plastic în cadrul activității sale economice utilizând vehicule rutiere, vagoane feroviare sau nave de navigație interioară;

7.

„transportator din afara UE” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită într-o țară terță care desfășoară activități de transport de granule din plastic în cadrul activității sale economice în Uniune utilizând vehicule rutiere, vagoane feroviare sau nave de navigație interioară;

8.

„expeditor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică de către care sau în numele căreia ori în contul căreia a fost încheiat un contract de transport de mărfuri cu orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară activități de transport de granule din plastic în cadrul activității sale economice utilizând nave maritime;

9.

„operator” înseamnă proprietarul sau administratorul unei nave maritime;

10.

„agent” înseamnă orice persoană mandatată sau autorizată să furnizeze informații în numele operatorului;

11.

„microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie” înseamnă o microîntreprindere sau o întreprindere mică ori mijlocie în sensul anexei la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (18);

12.

„întreprindere mare” înseamnă o întreprindere care nu este o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie;

13.

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate sau un organism desemnat de un stat membru să îndeplinească obligațiile care decurg din prezentul regulament;

14.

„reprezentant autorizat” înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a fost desemnată printr-un mandat scris din partea unui transportator din afara UE în temeiul articolului 4 pentru a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice referitoare la obligațiile prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3), la articolul 5 alineatul (6) al treilea paragraf și la articolul 15 alineatul (1);

15.

„certificator” înseamnă oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice:

16.

„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se demonstrează dacă o instalație îndeplinește normele aplicabile din prezentul regulament și din actele delegate adoptate în temeiul acestuia;

17.

„autorizație” înseamnă o autorizație scrisă, emisă de autoritatea competentă relevantă, pentru exploatarea unei instalații.

(a)

certificatorul este înființat în conformitate cu legislația unui stat membru și are personalitate juridică;

(b)

certificatorul este un organism terț independent de operatorul economic;

(c)

certificatorul, personalul său de conducere de nivel superior și personalul responsabil de evaluarea conformității nu se implică în activități care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de certificare;

(d)

certificatorul și personalul său își desfășoară activitățile într-un mod nediscriminatoriu, la cel mai înalt nivel de integritate profesională și cu competența tehnică necesară și nu pot fi supuși niciunor presiuni și stimulente, inclusiv financiare, care le-ar putea influența judecata sau rezultatele activităților lor de certificare, în special în ceea ce privește persoane sau grupuri de persoane care au un interes legat de rezultatele activităților respective. Trebuie să fie garantată imparțialitatea certificatorilor, a personalului de conducere de nivel superior al acestora și a personalului responsabil de îndeplinirea sarcinilor de certificare;

(e)

certificatorul dispune de expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a efectua evaluarea conformității pentru care a fost acreditat;

(f)

certificatorul dispune de personal calificat în mod corespunzător și experimentat, în număr suficient, responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității;

(g)

fără a aduce atingere prerogativelor autorităților competente în temeiul articolului 16 alineatul (3) litera (b), personalul unui certificator păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității;

(h)

în cazul în care un certificator subcontractează sarcini specifice legate de certificare sau recurge la o filială, acesta își asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau filiale și evaluează și monitorizează calificările subcontractantului sau ale filialei și activitatea desfășurată de aceștia. Numai sarcinile care intră în domeniul de aplicare al acreditării certificatorului pot fi îndeplinite de subcontractanți sau filiale. Certificatorii se asigură că activitățile subcontractanților sau filialelor lor nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea activităților lor de certificare.