(1)

În temeiul Regulamentului (UE) 2024/1351, Comisia trebuie să stabilească în fiecare an statele membre aflate sub presiune migratorie, expuse riscului de presiune migratorie sau care se confruntă cu o situație migratorie semnificativă. Până la 15 octombrie 2025 și, ulterior, în fiecare an, Comisia trebuie să adopte Raportul anual european privind azilul și migrația și o decizie de stabilire a statelor membre respective.

(2)

Pentru a stabili dacă un anumit stat membru se află sub presiune migratorie, este expus riscului de presiune migratorie sau se confruntă cu o situație migratorie semnificativă, Comisia a efectuat o evaluare pe baza Raportului anual european privind azilul și migrația (2) și a elementelor enumerate la articolele 9 și 10 din regulamentul respectiv. În acest scop, Comisia a elaborat o metodologie care consideră că presiunea este legată de crearea unor obligații disproporționate într-un stat membru, ținând seama de situația generală în materie de migrație din Uniune. Această metodologie a fost discutată în detaliu cu statele membre. Pentru a stabili ce anume constituie obligații disproporționate, metodologia compară situația fiecărui stat membru cu situația generală din Uniune (3).

(3)

Evaluarea ia în considerare o perioadă de 12 luni, cuprinsă între 1 iulie 2024 și 30 iunie 2025, pentru identificarea statelor membre aflate sub presiune migratorie și a statelor membre expuse riscului de presiune migratorie, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1351 și cu definiția „presiunii migratorii” de la articolul 2 alineatul (24) din regulamentul respectiv. În conformitate cu definiția „situației migratorii semnificative” de la articolul 2 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2024/1351, pentru a ține seama de efectul cumulativ al sosirilor anuale actuale și anterioare de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi, evaluarea unei situații migratorii semnificative ia în considerare perioada 1 iulie 2020-30 iunie 2025.

(4)

În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, trecerile ilegale ale frontierei externe a Uniunii au scăzut cu 35 %, ceea ce arată că situația generală a migrației în Uniune continuă să se îmbunătățească. Cererile de protecție internațională și deplasările neautorizate prezintă, de asemenea, tendințe descrescătoare cu 21 % și, respectiv, 25 %, o tendință stabilă deja observată din 2024.

(5)

În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, pe baza Raportului anual european privind azilul și migrația și a elementelor enumerate la articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) 2024/1351, după ce toate datele și informațiile cantitative și calitative relevante sunt agregate și evaluate în raport cu situația generală din Uniune, evaluarea concluzionează că Grecia și Cipru se află sub presiune migratorie. Evaluarea concluzionează, de asemenea, că Italia și Spania se află sub presiune migratorie datorită unui număr mare de sosiri din cauza debarcărilor în urma operațiunilor de căutare și salvare („SAR”).

(6)

În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, deși tendințele au rămas în general stabile în comparație cu perioada anterioară de 12 luni, Grecia s-a confruntat cu obligații disproporționate în raport cu situația generală din Uniune, în special din cauza numărului de treceri ilegale ale frontierei și de cereri de protecție internațională. Grecia a înregistrat cel mai mare număr de treceri ilegale ale frontierei în raport cu produsul său intern brut (PIB) și populația sa. În plus, Grecia a primit și cel mai mare număr de cereri la nivelul Uniunii în raport cu PIB-ul și populația sa. Totodată, în raport cu celelalte state membre, aceasta s-a aflat pe primul loc în termeni relativi în ceea ce privește deciziile de acordare a protecției internaționale și pe al doilea loc în ceea ce privește emiterea de ordine de părăsire a teritoriului, însă a fost posibilă efectuarea doar a unui procentaj scăzut de returnări în perioada analizată.

(7)

În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, în Cipru, situația în materie de migrație și azil s-a îmbunătățit în comparație cu perioada anterioară, însă țara s-a confruntat în continuare cu obligații disproporționate în raport cu situația generală din Uniune, în special din cauza trecerilor ilegale ale frontierei, a cererilor de protecție internațională și a înregistrărilor pentru obținerea protecției temporare. În pofida scăderii semnificative a trecerilor ilegale ale frontierei, numărul de sosiri a pus presiune asupra sistemului de azil și de migrație al Ciprului în raport cu PIB-ul și cu populația sa. Cipru s-a aflat, în termeni relativi, pe locul al doilea în rândul destinatarilor cererilor de protecție internațională în perioada analizată și, de asemenea, a primit un număr semnificativ de noi înregistrări pentru obținerea protecției temporare în raport cu PIB-ul și populația sa. În plus, deși numărul resortisanților țărilor terțe cărora li s-a ordonat să părăsească teritoriul a rămas stabil, a fost returnat un număr de resortisanți ai țărilor terțe de două ori mai mare decât cel din perioada anterioară în urma unui ordin de părăsire a teritoriului.

(8)

În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, un număr mare de persoane au fost debarcate în Italia în urma operațiunilor SAR. Ponderea și numărul absolut de sosiri din cauza debarcărilor recurente în urma operațiunilor SAR au fost de o asemenea amploare încât au creat obligații disproporționate în raport cu situația generală din Uniune. Aproximativ 40 % din numărul total de persoane debarcate în Uniune au sosit în Italia.

(9)

În perioada de raportare cuprinsă între 1 iulie 2024 și 30 iunie 2025, Spania s-a confruntat cu un număr mare de sosiri din cauza debarcărilor recurente în urma operațiunilor SAR, care au fost de o asemenea amploare încât au creat obligații disproporționate în raport cu situația generală din Uniune. De asemenea, aproximativ 40 % din numărul total de persoane debarcate în Uniune au sosit în Spania.

(10)

În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, pe baza concluziilor Raportului anual european privind azilul și migrația și a elementelor enumerate la articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) 2024/1351, după ce toate datele și informațiile cantitative și calitative relevante sunt luate în considerare și evaluate în raport cu situația generală din Uniune, Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Croația, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia și Finlanda au fost identificate ca fiind expuse riscului de presiune migratorie.

(11)

Bulgaria și Croația, în calitate de state membre ale primei intrări în Uniune, au continuat să fie expuse în mod deosebit fluctuațiilor aferente sosirilor neregulamentare pe rutele Balcanilor de Vest și est-mediteraneeană. Creșterea semnificativă a numărului de sosiri ilegale în cursul anului ar putea face ca sistemele naționale de migrație și de azil, deja aflate sub presiune, să fie afectate de obligații disproporționate. În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, deși Bulgaria a înregistrat o scădere a numărului de cereri de protecție internațională în comparație cu perioada anterioară, această țară a înregistrat în continuare un număr important de cereri de protecție internațională, dintre care o cincime au fost depuse de minori neînsoțiți, făcând din Bulgaria al doilea stat membru în termeni relativi din Uniune în ceea ce privește primirea celor mai multe cereri din partea minorilor neînsoțiți. Bulgaria a înregistrat, de asemenea, un număr ridicat și constant de înregistrări pentru obținerea protecției temporare în raport cu ponderea PIB-ului și cu populația. În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, Croația a fost afectată de un număr ridicat de treceri ilegale ale frontierei și refuzuri ale intrării, înregistrând 76 % din totalul sosirilor de-a lungul rutei Balcanilor de Vest, al doilea număr de treceri ilegale ale frontierei la nivelul Uniunii în raport cu PIB-ul și populația și cel mai mare număr de refuzuri ale intrării în Uniune în termeni relativi.

(12)

O serie de state membre au înregistrat un număr mare de deplasări neautorizate care exercită o presiune deosebită asupra sistemelor lor de azil, de migrație și de primire. Provocările asociate unor astfel de deplasări neautorizate sunt abordate prin recunoașterea posibilității de a aplica compensări ale responsabilității în aceste cazuri ca parte a contribuțiilor de solidaritate. În perioada de raportare 1 iulie 2024-30 iunie 2025, Germania a fost destinația unui număr semnificativ de deplasări neautorizate ale solicitanților de protecție internațională în interiorul Uniunii, ceea ce a condus la un număr mare de cereri de protecție internațională, fapt care a avut un impact asupra sistemului său de azil și de primire; acest lucru a fost agravat nu numai de găzduirea celui mai mare număr de beneficiari de protecție temporară din UE, ci și de numărul foarte mare de cereri de protecție internațională din ultimii zece ani. Franța a fost, de asemenea, afectată de un număr foarte mare de deplasări neautorizate ale solicitanților de protecție internațională în interiorul Uniunii și s-a confruntat cu tot mai multe treceri ilegale ale frontierei către Regatul Unit, ceea ce a afectat sistemul său național de azil și de primire. Țările de Jos și Belgia au fost și ele afectate de deplasările neautorizate ale solicitanților de protecție internațională, care au pus presiune asupra sistemelor lor de primire. Irlanda s-a confruntat, de asemenea, cu un număr ridicat și susținut de cereri de protecție internațională, o proporție semnificativă a solicitanților intrând în țară în mod ilegal, în principal prin traversarea frontierei terestre cu Regatul Unit. Acest lucru, împreună cu numărul semnificativ de sosiri ale persoanelor care beneficiază de protecție temporară, au avut un impact asupra sistemului național de azil și de primire.

(13)

Amenințările hibride legate de instrumentalizarea migrației de către Rusia și Belarus continuă să genereze riscuri grave în materie de migrație și securitate la frontiera estică a Uniunii, în special în Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Finlanda. Ca răspuns la încercările continue, promovate de Rusia și Belarus, de a instrumentaliza migrația, Estonia și-a consolidat măsurile de gestionare a frontierelor la frontiera cu Rusia; Letonia și Lituania și-au consolidat măsurile de supraveghere la frontiera lor cu Belarus; Polonia a stabilit o zonă-tampon de-a lungul frontierei sale și limitează temporar dreptul de a solicita protecție internațională la frontiera respectivă, cu excepția grupurilor vulnerabile; Finlanda și-a închis punctele de trecere a frontierei cu Rusia. Cu toate acestea, încercările suplimentare ale Rusiei și Belarusului de a instrumentaliza migrația ar putea exercita o presiune suplimentară asupra sistemelor naționale de protecție a frontierelor, ceea ce ar putea conduce la obligații disproporționate.

(14)

Pe baza Raportului anual european privind azilul și migrația și a elementelor enumerate la articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) 2024/1351, având în vedere efectul cumulativ al datelor și informațiilor cantitative și calitative agregate și evaluate în perioada de cinci ani cuprinsă între 1 iulie 2020 și 30 iunie 2025, evaluarea concluzionează că Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Austria și Polonia se confruntă cu o situație migratorie semnificativă.

(15)

În Bulgaria, în ultimii cinci ani, în special începând din 2022, în raport cu ponderea PIB-ului și cu populația, afluxul de înregistrări pentru protecție temporară și numărul relativ ridicat de cereri de protecție internațională au exercitat o presiune asupra sistemului, în special deoarece Bulgaria a emis un număr semnificativ de decizii pozitive și de respingeri care au creat o sarcină ridicată pentru sistemul de returnare.

(16)

La evaluarea situației din Croația din ultimii cinci ani și în raport cu situația generală din Uniune, s-a constatat că presiunea asupra sistemului de returnare în raport cu ponderea PIB-ului și cu populația a avut un impact major asupra capacităților Croației, în plus față de obligațiile la frontiera sa externă, în special deoarece Croația a emis, în termeni relativi, un număr mare de refuzuri ale intrării și s-a confruntat mai recent cu un număr relativ ridicat de treceri ilegale ale frontierei din cauza intensificării activităților de introducere ilegală de migranți în regiune.

(17)

În urma războiului de agresiune în curs al Rusiei și a escaladării atacurilor împotriva Ucrainei, 4,3 milioane de persoane beneficiază de protecție temporară în Uniune începând cu 30 iunie 2025. De la începutul războiului, Polonia și Cehia s-au numărat printre statele cu cel mai mare număr de înregistrări de cereri de protecție temporară din Uniune în raport cu PIB-ul și populația lor. Acest lucru a pus o presiune semnificativă asupra sistemelor de migrație, de azil și de gestionare a frontierelor din aceste state membre începând din 2022 și a creat provocări în materie de integrare. Estonia a înregistrat un număr mare de cereri de protecție temporară în raport cu PIB-ul și populația sa, combinat cu un număr relativ ridicat de cereri de protecție internațională, ceea ce a condus la un număr mare de decizii pozitive în ultimii cinci ani.

(18)

În perioada de cinci ani cuprinsă între 1 iulie 2020 și 30 iunie 2025, Austria a primit un număr mare de cereri de protecție internațională. Deși acest număr a scăzut, numărul total de cereri de obținere a protecției internaționale și numărul rezultat de decizii pozitive din respectiva perioadă de cinci ani au avut un efect cumulativ asupra capacității sistemului de migrație, de primire și de azil din Austria.

(19)

Statele membre considerate în prezenta decizie ca fiind aflate sub presiune migratorie ar trebui să aibă acces la rezerva anuală de solidaritate instituită prin decizia de punere în aplicare a Consiliului menționată la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2024/1351 și ar trebui să informeze Comisia și Consiliul, în temeiul articolului 58 alineatul (1) din regulamentul respectiv, în cazul în care intenționează să utilizeze această rezervă, inclusiv să transmită informații cu privire la tipul și nivelul măsurilor de solidaritate necesare. În cazul în care statele membre aflate sub presiune migratorie nu utilizează rezerva anuală de solidaritate sau nu notifică necesitatea utilizării sale, acestea pot solicita o deducere integrală sau parțială a contribuțiilor pe care și le-au asumat la rezerva anuală de solidaritate în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul (UE) 2024/1351.

(20)

Statele membre considerate în prezenta decizie ca fiind expuse riscului de presiune migratorie ar trebui să aibă acces prioritar la setul de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație prevăzut la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2024/1351.

(21)

Pentru a facilita utilizarea setului de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație de către statele membre expuse riscului de presiune migratorie, Comisia va oferi sprijin financiar și va coordona cu agențiile relevante ale Uniunii posibila prioritizare a furnizării de sprijin operațional.

(22)

Statele membre considerate în prezenta decizie ca fiind confruntate cu o situație migratorie semnificativă au dreptul de a solicita o deducere integrală sau parțială a contribuțiilor lor de solidaritate în conformitate cu articolul 62 din Regulamentul (UE) 2024/1351.

(23)

Pentru a asigura echilibrul dintre solidaritate și distribuirea echitabilă a răspunderii și pentru a proteja funcționarea Regulamentului (UE) 2024/1351, articolul 60 alineatul (3) din regulamentul respectiv prevede că statele membre contribuitoare nu au obligația de a pune în aplicare angajamentele sau de a aplica compensarea responsabilității față de un stat membru beneficiar în cazul în care Comisia a identificat deficiențe sistemice în statul membru beneficiar respectiv în ceea ce privește normele în materie de responsabilitate prevăzute în partea III din Regulamentul (UE) 2024/1351 care ar putea avea consecințe negative grave pentru funcționarea regulamentului menționat. Partea III din Regulamentul (UE) 2024/1351 stabilește, printre altele, obligațiile statului membru responsabil de preluarea și reprimirea solicitanților și a resortisanților țărilor terțe sau a apatrizilor a căror cerere de protecție internațională a fost înregistrată într-un alt stat membru sau în legătură cu care un alt stat membru a fost indicat ca fiind responsabil în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1358 al Parlamentului European și al Consiliului (4), inclusiv obligația de a efectua transferurile persoanelor respective cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale solicitantului prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum se subliniază în considerentul 87 și la articolul 16 alineatul (3). Aceste norme reprezintă o continuare a normelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și vor înlocui normele respective de la intrarea lor în vigoare.

(24)

La 4 aprilie 2025, Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind situația gestionării migrației în Grecia continentală (6) a concluzionat că transferurile către Grecia ar trebui să aibă loc în același mod ca pentru celelalte state membre și în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește interpretarea articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013.

(25)

În decembrie 2022, Italia a suspendat primirea transferurilor, cu excepția cazurilor de reîntregire a familiei în cazul minorilor neînsoțiți. În hotărârea sa din 19 decembrie 2024 în cauzele conexate C-185/24 și C-189/24 (7), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că statul membru desemnat drept responsabil în temeiul criteriilor stabilite în capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 nu se poate elibera unilateral de această responsabilitate.

(26)

Statele membre ar trebui să asigure respectarea obligațiilor care le revin în temeiul legislației UE în materie de azil. În special, acestea ar trebui să se asigure că practicile actuale deja observate în țările lor în legătură cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013 nu mai persistă odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2024/1351. Nerespectarea în continuare a obligațiilor ar constitui deficiențe sistemice în ceea ce privește normele prevăzute în partea III din Regulamentul (UE) 2024/1351, care ar putea avea consecințe negative grave asupra funcționării regulamentului respectiv. Acest lucru ar trebui evaluat cu regularitate de Comisie și, în cazul în care situațiile respective persistă, ar trebui să se aplice prevederile articolului 60 alineatul (3) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) 2024/1351. Pentru a asigura o tranziție sustenabilă de la sistemul actual de responsabilitate la noile norme prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1351, ar trebui să se acorde o atenție deosebită nivelului de cooperare operațională dintre statele membre, inclusiv angajamentului activ de a facilita transferurile și cooperării progresive în ceea ce privește chestiunile practice și logistice.

(27)

În vederea adoptării unei abordări cuprinzătoare a gestionării migrației la nivelul UE, în paralel cu punerea în aplicare a Pactului privind migrația și azilul, inclusiv a Regulamentului (UE) 2024/1351, activitatea legislativă ar trebui să continue cu prioritate, în special în ceea ce privește propunerile privind un sistem european comun de returnare și o listă la nivelul UE a țărilor de origine sigure. Împreună, acestea ar contribui la reducerea presiunii globale asupra sistemelor de azil ale statelor membre și ar sprijini funcționarea Pactului privind migrația și azilul.

(28)

În temeiul articolului 11 alineatul (1) al doilea paragraf, au avut loc consultări cu statele membre identificate în prezenta decizie ca state membre aflate sub presiune migratorie, expuse riscului de presiune migratorie și care se confruntă cu o situație migratorie semnificativă.

(29)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Irlanda și-a notificat, prin scrisoarea din 14 mai 2024, intenția de a accepta Regulamentul (UE) 2024/1351 și de a-și asuma obligații în temeiul acestuia. Decizia (UE) 2024/2088 a Comisiei (8) a confirmat participarea menționată. Prin urmare, Irlanda participă la adoptarea prezentei decizii.

(30)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,