(1)   Prezentul regulament stabilește cerințele privind bunele practici de fabricație pentru produsele medicinale veterinare.

(2)   Fabricarea produselor medicinale veterinare sterile și fabricarea aseptică trebuie să respecte cerințele suplimentare prevăzute în anexa I.

(3)   Fabricarea produselor medicinale veterinare biologice și imunologice trebuie să respecte cerințele suplimentare prevăzute în anexa II. Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică produselor medicinale veterinare imunologice inactivate, care sunt fabricate din agenți patogeni și antigeni obținuți de la un animal sau de la animale într-o unitate epidemiologică și utilizate pentru tratamentul animalului respectiv sau al animalelor respective în aceeași unitate epidemiologică sau pentru tratamentul unui animal sau al animalelor într-o unitate cu care există o legătură epidemiologică confirmată.

(4)   Cerințele suplimentare și adaptările specifice ale cerințelor prevăzute în prezentul regulament sunt stabilite în anexa III pentru următoarele produse medicinale veterinare:

(5)   Deși îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentul regulament demonstrează conformitatea cu bunele practici de fabricație pentru produsele medicinale veterinare, se pot pune în aplicare abordări alternative la cerințele prevăzute în prezentul regulament în cazul în care se justifică în mod corespunzător faptul că abordarea alternativă este capabilă să îndeplinească aceleași obiective și că se asigură calitatea, siguranța și eficacitatea produsului medicinal veterinar în cauză, precum și conformitatea cu termenii autorizației de comercializare.

(1)   Deținătorul autorizației de comercializare trebuie să asigure faptul că specificațiile și instrucțiunile transmise producătorului sunt conforme cu termenii autorizației de comercializare. Modificările aduse specificațiilor sau instrucțiunilor necesare pentru a se conforma unei variații a termenilor autorizației de comercializare se notifică imediat producătorului.

(2)   Deținătorul autorizației de comercializare trebuie să comunice rapid producătorului orice informație relevantă pentru procesul de fabricație, precum și orice informație relevantă care ar putea avea un impact asupra calității, siguranței și eficacității produsului medicinal veterinar. La rândul său, producătorul trebuie să informeze deținătorul autorizației de comercializare cu privire la orice informație care este colectată în contextul activităților de fabricație și care este relevantă pentru calitatea, siguranța sau eficacitatea produsului medicinal veterinar.

(3)   În cazul în care deținătorul autorizației de comercializare este o entitate diferită de producător, el trebuie să verifice rezultatele evaluării calității produselor menționate la articolul 6 și să stabilească dacă este necesar să fie puse în aplicare măsuri adecvate.

(4)   Obligațiile deținătorului autorizației de comercializare și ale producătorului, precum și obligațiile reciproce se definesc în scris.

(1)   Producătorii trebuie să dispună de un sistem cuprinzător de calitate farmaceutică conceput pentru a asigura calitatea produselor medicinale veterinare.

(2)   Respectarea bunelor practici de fabricație și a termenilor autorizației de comercializare trebuie să reprezinte o parte esențială a sistemului de calitate farmaceutică.

(1)   Proiectarea sistemului de calitate farmaceutică se bazează pe următoarele principii de gestionare a riscurilor:

(2)   Deși unele aspecte pot fi la nivelul întregii întreprinderi, sistemul de calitate farmaceutică trebuie dezvoltat și pus în aplicare la nivel de unitate.

(3)   Dimensiunea întreprinderii și complexitatea activităților relevante trebuie luate în considerare la conceperea unui sistem de calitate farmaceutică sau la modificarea unui sistem existent. Conducerea superioară trebuie să aibă responsabilitatea finală de a asigura eficacitatea sistemului de calitate farmaceutică și, în acest scop, să asigure faptul că sunt alocate resurse adecvate.

(4)   Sistemul de calitate farmaceutică trebuie să fie documentat în mod corespunzător, iar eficacitatea lui să fie monitorizată.

(5)   Sistemul de calitate farmaceutică trebuie să asigure următoarele:

(1)   Evaluările calității produselor se efectuează și se documentează anual pentru fiecare produs medicinal veterinar, ținând seama de evaluările anterioare, și trebuie să includă cel puțin o evaluare a următoarelor elemente:

(2)   Se stabilesc proceduri pentru efectuarea și examinarea evaluărilor calității produselor, iar eficacitatea lor se verifică în cadrul autoinspecțiilor menționate la articolul 7. Evaluările calității produselor pot fi grupate în funcție de tipul de produs (de exemplu, forme farmaceutice solide, forme farmaceutice lichide, produse sterile), în cazul în care există justificare științifică.

(3)   Rezultatele evaluării calității produselor trebuie să fie evaluate și se examinează dacă sunt necesare acțiuni corective și/sau preventive sau revalidări. După caz, se iau în considerare posibilitățile de îmbunătățire a calității.

(1)   Se efectuează autoinspecții pentru a monitoriza punerea în aplicare a dispozițiilor privind personalul, sediile, echipamentele, documentația, producția, controlul calității, eliberarea loturilor și mecanismele de tratare a reclamațiilor legate de calitate și a rechemărilor cu scopul de a verifica dacă sunt adecvate, pentru a asigura faptul că produsele medicinale veterinare îndeplinesc standardele de calitate necesare și respectă termenii autorizației de comercializare și bunele practici de fabricație.

(2)   Autoinspecțiile se efectuează la intervale predefinite de către persoane care nu sunt implicate în activitățile auditate.

(3)   Autoinspecțiile se înregistrează. Rapoartele trebuie să includă observațiile formulate și, după caz, propunerile de măsuri corective. În plus, acțiunile întreprinse ulterior se înregistrează.

(1)   La fiecare loc de fabricație trebuie să existe suficient personal cu calificările și experiența practică necesare în ceea ce privește operațiunile preconizate. Responsabilitățile individuale ale personalului trebuie să fie stabilite în mod clar.

(2)   Conducerea superioară trebuie să numească membrii personalului esențial, inclusiv persoanele calificate menționate la articolul 97 din Regulamentul (UE) 2019/6, șeful unității de producție, șeful unității de control al calității și, după caz, șeful unității de asigurare a calității sau șeful unității responsabile de calitate. Lor li se pun la dispoziție resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3)   Atribuțiile personalului esențial trebuie să fie clar definite în fișele postului. Relațiile pe linie ierarhică se stabilesc în organigramă. Trebuie să nu existe lacune sau suprapuneri nejustificate. Șeful producției trebuie să își asume responsabilitatea pentru activitățile prevăzute în capitolul VI, precum și pentru formarea personalului și calificarea și întreținerea echipamentelor și a sediilor utilizate pentru producție. Șeful controlului calității trebuie să fie responsabil de operațiunile de control al calității prevăzute în capitolul VII și de formarea personalului.

(4)   Șeful producției și șeful controlului calității trebuie să fie independenți unul de celălalt. În cazul organizațiilor mari, poate fi necesară delegarea unora dintre sarcinile lor. Cu toate acestea, o astfel de delegare de sarcini trebuie să nu implice o delegare de responsabilitate. În plus, în funcție de dimensiunea și structura organizatorică a întreprinderii, poate fi numit un șef separat al asigurării calității sau un șef separat al unității responsabile de calitate. În acest caz, responsabilitățile șefului producției și ale șefului controlului calității pot fi partajate cu șeful unității de asigurare a calității sau cu șeful unității responsabile de calitate.

(5)   Consultanții trebuie să aibă pregătire, formare și experiență adecvate pentru a oferi consiliere cu privire la subiectul pentru care sunt angajați. Se păstrează o evidență a calificărilor și a tipului de servicii furnizate de consultanți.

(1)   Întregul personal trebuie să beneficieze de formare inițială și continuă relevantă pentru sarcinile atribuite. Trebuie să se asigure formare privind sistemul de calitate farmaceutică și bunele practici de fabricație pentru personalul ale cărui sarcini îl conduc în zonele de producție și de stocare sau în laboratoarele de control, precum și pentru alți membri ai personalului ale căror activități pot avea un impact asupra calității produsului. Personalul care lucrează în zone în care contaminarea reprezintă un pericol, cum ar fi zonele curate sau zonele în care sunt manipulate materiale foarte active, toxice, infecțioase sau sensibilizante, trebuie să beneficieze de formare specifică. Formarea trebuie să includă și programele de igienă menționate la articolul 11.

(2)   Eficacitatea practică a formării se evaluează periodic. Se păstrează evidențe ale cursurilor de formare.

(1)   Se instituie programe de igienă detaliate, adaptate la diferitele nevoi din cadrul locului de fabricație. Aceste programe trebuie să includă proceduri privind sănătatea, practicile de igienă și îmbrăcămintea personalului. Se acordă o atenție deosebită măsurilor de igienă necesare pentru fabricarea preparatelor sterile și biologice. Fiecare persoană care intră în zonele de producție și de control trebuie să respecte cu strictețe procedurile de igienă.

(2)   Personalul trebuie să beneficieze de examen medical la recrutare și de monitorizare ulterioară a stării de sănătate proporțională cu riscurile care decurg din caracteristicile specifice ale produsului fabricat și din sarcinile personalului. Personalul trebuie să fie încurajat să declare producătorului afecțiunile medicale care pot fi relevante pentru calitatea produselor.

(3)   Pe cât posibil, trebuie ca nicio persoană afectată de o boală infecțioasă sau care are leziuni deschise pe suprafața expusă a corpului să nu fie implicată în fabricarea de produse medicinale veterinare.

(4)   Fiecare persoană care intră în zonele de fabricație trebuie să poarte îmbrăcăminte de protecție adecvată operațiunilor care urmează să fie efectuate, care se schimbă atunci când este cazul. Îmbrăcămintea și calitatea acesteia trebuie să fie adecvate pentru proces și pentru clasa zonei de lucru. Ea se poartă astfel încât să se protejeze operatorul și produsul împotriva riscului de contaminare.

(5)   Se evită contactul direct între mâinile operatorului și produsul expus, precum și cu orice parte a echipamentului care intră în contact cu produsul.

(6)   Sunt interzise consumul de alimente, consumul de băuturi, mestecarea, fumatul sau stocarea alimentelor, a băuturilor, a materialelor pentru fumat sau a medicamentelor personale în zonele de producție și de stocare. Se interzice, în plus, orice practică neigienică în zona de fabricație sau în orice altă zonă în care produsul ar putea fi afectat negativ.

(7)   În general, trebuie ca vizitatorii sau personalul neinstruit să nu intre în zonele de producție sau de control al calității. Dacă este inevitabil, vizitatorilor sau personalului neinstruit li se furnizează în prealabil informații, în special cu privire la igiena personală și la îmbrăcămintea de protecție impusă, și trebuie să fie supravegheați îndeaproape.

(1)   Sediile utilizate pentru fabricarea sau importul de produse medicinale veterinare trebuie să fie adecvate pentru operațiunile preconizate. În special, sediile trebuie să fie proiectate sau adaptate, echipate, exploatate, curățate și întreținute astfel încât să se reducă la minimum posibilitatea contaminării cu agenți externi, a contaminării încrucișate, a riscului de erori și a oricăror efecte adverse asupra calității produselor.

(2)   Sediile trebuie să fie proiectate și echipate astfel încât să asigure protecție maximă împotriva pătrunderii insectelor sau a altor animale. Se pun în aplicare măsuri de prevenire a intrării persoanelor neautorizate.

(3)   Zonele de producție, de stocare și de control al calității nu se utilizează drept cale de acces de către personalul care nu lucrează în zonele respective.

(1)   Contaminarea încrucișată se previne prin proiectarea și exploatarea corespunzătoare a sediilor. Măsurile de prevenire a contaminării încrucișate trebuie să fie proporționale cu riscurile. Pentru evaluarea și controlul riscurilor se utilizează principiile de gestionare a riscurilor în materie de calitate.

(2)   În funcție de nivelul de risc și pe baza rezultatului unei evaluări a gestionării riscurilor în materie de calitate, poate fi necesar să se aloce sedii și echipamente pentru operațiunile de fabricație sau de ambalare aferente unui anumit produs sau unei anumite clase de produse. Atunci când un risc nu poate fi controlat în mod adecvat prin măsuri operaționale sau tehnice trebuie puse la dispoziție sedii dedicate.

(3)   Amenajarea sediilor trebuie să permită ca producția să se desfășoare în zone conectate în ordine logică corespunzătoare succesiunii operațiunilor și nivelului de curățenie necesar.

(4)   Dispunerea spațiului de lucru și a spațiului de stocare în cursul proceselor trebuie să fie adecvată pentru a reduce la minimum riscul de confuzie între diferite produse sau componentele acestora, pentru a evita contaminarea încrucișată și pentru a reduce la minimum riscul de omisiune sau de aplicare eronată a oricăreia dintre etapele de fabricație sau de control.

(5)   În cazul în care materialele utilizate la fabricarea unui produs medicinal veterinar, a unui produs intermediar sau a unui produs în vrac sunt expuse la mediu, suprafețele interioare ale zonei (pereți, podele și tavane) trebuie să fie netede, fără fisuri și îmbinări deschise, să nu elimine particule și să permită curățarea ușoară și eficace și, dacă este necesar, dezinfectarea.

(6)   Conductele, aparatele de iluminat, punctele de ventilație și alte servicii se proiectează și se amplasează astfel încât să se evite crearea de adâncituri greu de curățat. În măsura în care este posibil, în scopul întreținerii, ele trebuie să fie accesibile din afara zonelor de fabricație.

(7)   Drenajele trebuie să fie de dimensiuni adecvate și să aibă colectoare cu sifoane. Canalele deschise se evită pe cât posibil, dar, în cazul în care sunt necesare, ele trebuie să fie puțin adânci pentru a facilita curățarea și dezinfectarea.

(8)   Zonele de producție trebuie să fie ventilate în mod eficace, cu instalații de control al aerului (inclusiv temperatura și, dacă este necesar, umiditatea și filtrarea) adecvate produselor manipulate, operațiunilor efectuate în interiorul acestora și mediului exterior.

(9)   În cazurile în care se generează praf, cum ar fi în timpul prelevării de probe, al cântăririi, al amestecării și al procesării sau în timpul ambalării produselor uscate, se pun în aplicare măsuri specifice pentru a se evita contaminarea încrucișată și pentru a facilita curățarea.

(1)   Zonele de control al calității trebuie, în general, separate de zonele de producție. Laboratoarele pentru controlul produselor biologice, microbiologice și al radioizotopilor trebuie, de asemenea, să fie separate unele de altele. Cu toate acestea, controalele proceselor pot fi efectuate în zona de producție, cu condiția ca ele să nu determine niciun risc pentru produse.

(2)   Zonele de control al calității trebuie să fie concepute astfel încât să corespundă operațiunilor care urmează să fie efectuate în zonele respective. Se acordă suficient spațiu pentru a evita amestecarea și contaminarea încrucișată în timpul testării. Trebuie să fie disponibil un spațiu de stocare adecvat pentru probe și înregistrări. De asemenea, pot fi necesare încăperi separate pentru a proteja instrumentele sensibile împotriva vibrațiilor, a interferențelor electrice, a umidității sau a oricăror alte condiții care pot avea un impact negativ asupra performanței lor.

(3)   În zonele de control al calității în care se manipulează substanțe periculoase, cum ar fi probele biologice, se iau măsuri de precauție speciale.

(1)   Zonele de stocare trebuie să dispună de o capacitate suficientă pentru a permite stocarea ordonată a diferitelor categorii de materiale și produse, inclusiv a produselor aflate în carantină, precum și a produselor eliberate, respinse, returnate sau rechemate.

(2)   Platformele de recepție și de expediere trebuie să protejeze materialele și produsele împotriva intemperiilor. Zonele de recepție trebuie să fie proiectate și echipate astfel încât să permită curățarea recipientelor cu materiale afluente, dacă este necesar, înainte de stocare.

(3)   Materialele sau produsele care prezintă un risc specific se stochează în zone sigure și securizate.

(4)   În cazul în care statutul de carantină este asigurat prin stocarea în zone separate, zonele respective trebuie să fie marcate în mod clar, iar accesul la acestea trebuie să fie limitat la personalul autorizat. Orice sistem care înlocuiește o carantină fizică trebuie să asigure un nivel de securitate echivalent.

(5)   Se prevăd zone separate pentru stocarea materialelor sau produselor respinse, rechemate sau returnate. În cazul în care în zona de stocare are loc prelevarea de probe, aceasta se efectuează astfel încât să se prevină contaminarea sau contaminarea încrucișată.

(1)   Sediile de odihnă și cele pentru servirea alimentelor și a băuturilor răcoritoare trebuie să fie separate de zonele de producție, de stocare și de control al calității. Toaletele trebuie să nu comunice direct cu zonele de producție, de stocare sau de control al calității.

(2)   Atelierele de întreținere trebuie să fie separate – în măsura posibilului – de zonele de producție. Ori de câte ori piesele și instrumentele sunt depozitate în zona de producție, acestea trebuie păstrate în încăperi sau dulapuri rezervate acestei utilizări.

(3)   Animalele trebuie să fie ținute în zone separate, cu intrare separată și instalații separate de tratare a aerului.

(1)   Condițiile de iluminare, temperatură, umiditate și ventilație trebuie să fie adecvate, astfel încât să nu afecteze în mod negativ, direct sau indirect, produsele medicinale veterinare în timpul fabricării și al stocării lor sau funcționarea corectă a echipamentelor. În cazul în care sunt necesare condiții speciale (de exemplu, temperatură, umiditate), ele se precizează și se monitorizează.

(2)   La locul de fabricație se aplică măsuri adecvate de monitorizare a principalilor parametri de mediu.

(1)   Echipamentele utilizate în operațiunile de producție sau de control sunt adecvate scopului preconizat și nu prezintă niciun pericol pentru produs. Părțile echipamentelor de producție care intră în contact cu produsul trebuie să nu aibă proprietăți reactive, aditive, adsorbante sau absorbante nedorite care ar putea afecta calitatea produsului.

(2)   Echipamentele care sunt critice pentru calitatea produselor trebuie să facă obiectul unei calificări corespunzătoare.

(3)   Cântarele și echipamentele de măsurare trebuie să aibă o gamă și o precizie corespunzătoare pentru a asigura precizia operațiunilor de cântărire.

(4)   Echipamentele trebuie să fie exploatate și întreținute astfel încât să se reducă la minimum riscul de eroare și să se evite contaminarea, contaminarea încrucișată și, în general, orice efect negativ asupra calității produsului.

(5)   Echipamentele trebuie să fie calibrate, inspectate sau verificate, după caz, la intervale definite pentru a se asigura o performanță adecvată. În cazul sistemelor computerizate, verificările trebuie să includă o evaluare a capacității sistemului de a asigura integritatea datelor. Se păstrează evidențe corespunzătoare ale acestor verificări. Cerințele suplimentare relevante pentru utilizarea sistemelor computerizate sunt prevăzute în anexa IV.

(6)   Echipamentele se curăță în mod corespunzător pentru a se evita riscul de contaminare a produselor. Procedurile de curățare sau de decontaminare se detaliază în scris, asigurându-se faptul că echipamentele de curățare nu devin o sursă de contaminare. Echipamentele se stochează numai în stare curată și uscată.

(7)   Amplasarea și instalarea echipamentelor trebuie să fie adecvate pentru a reduce la minimum riscurile de erori sau de contaminare. În general, echipamentele, inclusiv echipamentele de laborator, nu se transferă între zone cu risc mare. În cazul în care echipamentele sunt transferate între zone cu risc mare, se aplică măsuri adecvate pentru a evita riscul de contaminare încrucișată. Dacă este cazul, se reexaminează, în plus, statutul de calificare al echipamentelor transferate.

(8)   Conductele fixe se etichetează în mod clar pentru a indica conținutul și, după caz, direcția de curgere.

(9)   Apa de uz farmaceutic și, după caz, alte conducte de apă se igienizează în conformitate cu proceduri scrise care detaliază limitele de acțiune pentru contaminarea microbiologică și măsurile care trebuie luate.

(10)   Echipamentele defecte se îndepărtează din zonele de producție și de control al calității sau, în cazul în care îndepărtarea lor nu este posibilă, se etichetează în mod clar ca fiind defecte.

(1)   Sediile și echipamentele utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare, inclusiv utilitățile și sistemele, trebuie să fie calificate în mod corespunzător pentru a se asigura că sunt adecvate pentru operațiunile preconizate. Calificarea se realizează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa V.

(2)   Deciziile privind sfera de cuprindere și amploarea calificării se bazează pe o evaluare a riscurilor, care se documentează.

(3)   Înainte de a începe fabricarea unui nou tip de produs medicinal veterinar în sedii care au fost deja calificate, producătorul trebuie să evalueze dacă este necesară recalificarea, având în vedere riscurile și caracteristicile specifice ale noului proces de fabricație sau ale noului produs.

(4)   Sediile și echipamentele se reevaluează la intervale corespunzătoare pentru a se confirma că rămân adecvate pentru operațiunile preconizate.

(1)   Se instituie și se menține un sistem de documentare adecvat pentru atingerea obiectivelor sistemului de calitate farmaceutică.

(2)   Sistemul de documentare trebuie să acopere în mod cuprinzător instrucțiunile și specificațiile, precum și alte documente relevante pentru sistemul de calitate farmaceutică și să asigure păstrarea evidențelor activităților care pot afecta direct sau indirect calitatea produselor medicinale veterinare.

(3)   Conținutul documentelor trebuie să fie lipsit de ambiguitate și menținut la zi.

(4)   Documentația poate fi păstrată sub diverse forme, iar cerințele prevăzute în prezentul capitol sunt aplicabile indiferent de formă. În cazul în care se utilizează suporturi electronice, fotografice, înregistrări video sau alte sisteme de prelucrare a datelor, sistemele relevante se validează mai întâi pentru a se asigura că aceste sisteme sunt adecvate pentru a stoca datele în mod corespunzător în perioada necesară de stocare.

(1)   Specificațiile și instrucțiunile se stabilesc în mod ordonat și se redactează în mod clar.

(2)   Specificațiile pentru materialele utilizate în fabricarea de produse medicinale veterinare și pentru produsul finit, precum și instrucțiunile de fabricație trebuie să fie adecvate pentru a asigura conformitatea cu termenii autorizației de comercializare și cu nivelul de calitate necesar. În special, se documentează în mod corespunzător următoarele:

(3)   Documentele care conțin specificații și instrucțiuni, inclusiv orice modificare a acestora, se aprobă, se semnează și se datează de către persoane autorizate și se stabilește data intrării în funcțiune. Se iau măsuri pentru a se asigura că se utilizează numai versiunea actuală a unui document.

(1)   Se păstrează evidențe adecvate pentru a permite reconstituirea întregului istoric al unui lot. Se documentează cel puțin următoarele:

(2)   Evidențele se întocmesc sau se finalizează în momentul realizării fiecărei acțiuni, astfel încât să permită trasabilitatea tuturor activităților semnificative legate de fabricarea produselor medicinale veterinare.

(3)   Se țin registre pentru testele analitice majore sau critice, pentru echipamentele de producție și pentru zonele în care un produs a fost procesat. Ele se utilizează pentru a înregistra, în ordine cronologică, după caz, orice utilizare a unor zone, echipamente sau metode, calibrări, operațiuni de întreținere, curățare sau reparare, inclusiv datele și identitatea persoanelor care au efectuat operațiunile respective.

(4)   Evidențele relevante trebuie să fie baza evaluării caracterului adecvat pentru certificarea și eliberarea unui anumit lot.

(1)   Politicile și procedurile aplicate pentru a asigura calitatea produsului se documentează în mod corespunzător, incluzând următoarele:

(2)   Trebuie să fie disponibile proceduri operaționale clare pentru principalele echipamente de fabricare și testare.

(3)   Pentru fiecare loc de fabricație implicat în fabricarea produselor medicinale veterinare se întocmește un dosar standard al unității, care oferă o descriere amănunțită a sediilor, a activităților desfășurate în locul de fabricație și a sistemului de asigurare a calității implementat. În anexa VI este prevăzut un model.

(1)   Documentația referitoare la lot se păstrează timp de un an de la expirarea lotului la care se referă sau timp de cel puțin cinci ani de la certificarea lotului de către persoana calificată, luându-se în considerare perioada cea mai lungă.

(2)   Documentația esențială care susține informațiile din autorizația de comercializare se păstrează atât timp cât autorizația rămâne în vigoare, inclusiv datele brute relevante, cum ar fi datele referitoare la validare sau la stabilitate. Se poate considera acceptabil să se retragă anumite documente, cum ar fi datele brute care susțin rapoartele referitoare la validare sau la stabilitate, în cazul în care datele au fost înlocuite de un set complet de date noi. Justificarea se documentează și iau în considerare cerințele pentru păstrarea documentației referitoare la lot. În cazul datelor referitoare la validarea proceselor, datele brute însoțitoare se păstrează pentru o perioadă cel puțin egală cu cea a evidențelor aferente tuturor loturilor a căror eliberare a fost susținută pe baza exercițiului de validare respectiv.

(3)   Pentru alte tipuri de documente, perioada de păstrare depinde de activitatea comercială pe care o susține documentația.

(1)   Se pun în aplicare măsuri adecvate pentru a asigura integritatea datelor din momentul în care datele sunt generate și pe parcursul întregii perioade de păstrare relevante, inclusiv:

Măsurile puse în aplicare trebuie să fie proporționale cu riscurile și cu caracterul critic al datelor.

(2)   Eliberarea, revizuirea, înlocuirea și retragerea tuturor documentelor se controlează prin ținerea unei evidențe a tuturor revizuirilor (istoricul revizuirilor).

(3)   Orice modificare adusă unei mențiuni dintr-un un document se semnează și se datează. Modificarea trebuie să permită citirea informațiilor originale. Dacă este cazul, se consemnează motivul modificării.

(1)   Operațiunile de fabricație (inclusiv operațiunile de ambalare) și controalele trebuie să urmeze proceduri clar definite, concepute pentru a asigura calitatea produsului și conformitatea cu cerințele stabilite în autorizația de fabricație și în autorizația de comercializare relevante.

(2)   Se validează etapele de fabricație care pot avea un impact asupra calității sau reproductibilității producției, inclusiv modificările lor semnificative. Este necesară revalidarea periodică pentru a se asigura că aceste procese de fabricație rămân capabile să obțină rezultatele preconizate. Validarea procesului trebuie să respecte cerințele prevăzute în anexa V.

(3)   Procesele de fabricație se documentează în mod corespunzător, se revizuiesc periodic și se îmbunătățesc după caz. Efectele modificărilor aduse procesului de fabricație asupra calității produsului finit și aflate în relație cu necesitatea de a asigura o producție omogenă se iau în considerare înainte de punerea în aplicare a oricăror modificări. Nicio modificare față de specificațiile și procesele descrise în dosarul care susține autorizația de comercializare nu se pune în aplicare înainte de obținerea aprobării relevante din partea autorităților competente, cu excepția modificărilor care nu necesită evaluare în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul (UE) 2019/6.

(4)   Pentru realizarea controalelor proceselor trebuie să existe resurse suficiente și adecvate.

(5)   Orice abatere de la instrucțiuni sau proceduri se evită pe cât posibil. În cazul în care apare o abatere, aceasta se aprobă în scris de către o persoană responsabilă după evaluarea impactului acesteia asupra calității, siguranței și eficacității, cu implicarea persoanei calificate, după caz. Abaterile se investighează pentru a determina cauza profundă și pentru a pune în aplicare măsuri corective și preventive, după caz.

(6)   Producătorul trebuie să raporteze deținătorului autorizației de comercializare orice constrângeri în cadrul operațiunilor de fabricație care pot duce la o restricționare anormală a aprovizionării cu produsul medicinal veterinar.

(1)   Manipularea materialelor și a produselor, inclusiv aspectele legate de recepție, carantină, prelevare de probe, stocare, etichetare și ambalare, se efectuează în conformitate cu proceduri sau instrucțiuni scrise și se înregistrează, după caz.

(2)   Toate materialele afluente se verifică pentru a se asigura că transportul corespunde comenzii.

(3)   Recipientele se curăță dacă este necesar. Deteriorarea recipientelor și orice altă problemă (de exemplu, dovezi ale ruperii sigiliului sau ale deteriorării integrității ambalajului) care ar putea afecta în mod negativ calitatea unui material se investighează, se înregistrează și se raportează departamentului responsabil pentru controlul calității.

(4)   Condițiile de transport pentru produsele în vrac, produsele intermediare și probe se verifică pentru a se asigura respectarea oricăror condiții specificate.

(5)   Materialele afluente trebuie să fie puse în carantină fizică sau administrativă imediat după recepție, până când eliberarea lor este autorizată de o persoană responsabilă, după verificarea conformității cu specificațiile relevante. În cazul în care o livrare de materiale este compusă din loturi diferite, fiecare lot trebuie să fie luat în considerare separat în scopul prelevării de probe, al testării și al eliberării.

(6)   Toate materialele se stochează în condiții adecvate pentru a se asigura calitatea și în mod ordonat pentru a permite separarea loturilor (fizică sau electronică) și rotația stocurilor.

(7)   Recipientele se etichetează în mod corespunzător, incluzând:

În cazul în care se utilizează sisteme de stocare complet computerizate, nu este necesar ca toate informațiile menționate la literele (a)-(d) să apară pe etichetă într-o formă lizibilă.

(8)   În orice moment pe parcursul procesului de fabricație, toate materialele, recipientele în vrac, principalele echipamente și, după caz, încăperile utilizate se etichetează sau se identifică în alt mod, cu indicarea produsului sau a materialului procesat, a concentrației (dacă este cazul) și a numărului lotului. Dacă este cazul, această indicație trebuie să menționeze, în plus, etapa de producție.

(9)   La manipularea materialelor sau a produselor uscate se iau măsuri speciale de precauție pentru a preveni generarea de praf și răspândirea acestuia, în special pentru materialele foarte active sau sensibilizante.

(1)   Furnizorii de materiale utilizate la fabricarea produsului medicinal veterinar trebuie să fie aprobați după verificarea caracterului lor adecvat. În cazul materialelor critice, este necesară calificarea furnizorilor. Nivelul de supraveghere a furnizorilor trebuie să fie proporțional cu riscurile pe care materialele individuale le determină pentru calitatea produsului.

(2)   Cerințele în materie de calitate (specificațiile) pentru materialele utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare se stabilesc de comun acord cu furnizorul și se documentează.

(3)   Conformitatea cu cerințele stabilite în autorizația de comercializare se verifică prin intermediul unor teste adecvate. Nivelul necesar de supraveghere și de testare suplimentară trebuie să fie proporțional cu riscurile. Strategia de testare trebuie să fie justificată și se efectuează cel puțin un control al identității fiecărui lot prin intermediul testelor efectuate pe probe prelevate din toate recipientele. Prelevarea de probe dintr-o parte a recipientelor este acceptabilă numai atunci când există proceduri validate bazate pe principiile de gestionare a riscurilor în materie de calitate pentru a asigura etichetarea corectă a recipientelor, iar riscurile potențiale pentru calitate sunt abordate, de exemplu prin calificarea furnizorului.

(4)   La intervale corespunzătoare, având în vedere riscurile, se efectuează o analiză completă a substanțelor active și a altor materiale critice, iar rezultatele se compară cu certificatul de analiză al producătorului sau al furnizorului, pentru a verifica fiabilitatea acestuia din urmă. Testarea poate fi externalizată. În cazul în care testarea respectivă identifică discrepanțe, se efectuează o investigație și se iau măsurile corespunzătoare. Acceptarea certificatelor de analiză de la producătorul sau furnizorul materialelor trebuie să fie întreruptă până la punerea în aplicare a măsurilor respective.

(5)   Înainte de a reduce testarea internă, este necesară o experiență suficientă cu furnizorul sau producătorul relevant de substanțe active, inclusiv evaluarea loturilor primite anterior și a istoricului de conformitate. Orice modificare semnificativă a proceselor de fabricație sau de testare a substanțelor active trebuie să fie, în plus, considerată un factor relevant.

(6)   Auditurile la locurile producătorilor și ale distribuitorilor de substanțe active se efectuează la intervale corespunzătoare, urmând o abordare bazată pe riscuri, pentru a confirma că ei respectă bunele practici de fabricație și de distribuție, precum și specificațiile prevăzute. Se acordă o atenție deosebită contaminării încrucișate potențiale de la alte materiale aflate în locul respectiv. Deficiențele se identifică în mod clar și se pun în aplicare măsuri corective și preventive, după caz.

(1)   Fabricarea de produse nemedicinale se evită, în general, în zonele și cu echipamentele destinate fabricării de produse medicinale veterinare, cu excepția cazului în care se aplică în mod eficace măsuri de prevenire a contaminării încrucișate. În special, producția sau stocarea substanțelor chimice utilizate în biocide și în produsele de protecție a plantelor se evită în zonele utilizate pentru fabricarea sau stocarea de produse medicinale veterinare, cu excepția cazului în care aceeași substanță și aceeași puritate a acesteia sunt utilizate și pentru fabricarea de produse medicinale veterinare.

(2)   În cazul în care produsele medicinale veterinare sunt fabricate într-o zonă comună cu produse nemedicinale, în zona respectivă se aplică bunele practici de fabricație pentru produsele medicinale.

(3)   Operațiunile care vizează produse diferite nu se efectuează simultan sau consecutiv în aceeași încăpere, cu excepția cazului în care nu există niciun risc de amestecare sau de contaminare încrucișată.

(4)   Înainte de începerea oricărei operațiuni de fabricație, se iau măsuri pentru a se asigura că zona de lucru și echipamentele sunt curate și nu au pe suprafața lor materiale, produse, reziduuri de produse sau documente care nu sunt necesare pentru operațiunea în curs. Se previne amestecarea materialelor.

(5)   În fiecare etapă a producției, produsele și materialele se protejează împotriva contaminării microbiene și a altor tipuri de contaminare. Riscul de contaminare încrucișată se evaluează ținând seama de caracteristicile produsului și de procesul de fabricație. Se evaluează riscul de contaminare încrucișată accidentală care rezultă din eliberarea necontrolată de pulberi, gaze, vapori, aerosoli, material genetic sau organisme din substanțele active sau din alte materiale utilizate în producție, din reziduurile de pe echipamente și din îmbrăcămintea operatorilor.

(6)   Se pun în aplicare măsuri de prevenire a contaminării încrucișate identificate pe baza principiilor de gestionare a riscurilor în materie de calitate. Printre măsurile care pot fi luate în considerare pentru prevenirea contaminării încrucișate se numără următoarele:

(7)   Strategia de control trebuie să abordeze toate riscurile potențiale, inclusiv măsurile la nivelul sediilor, al echipamentelor și al personalului, controalele materialelor utilizate la fabricare, punerea în aplicare a unor proceduri de sterilizare și igienizare eficace și sistemele de monitorizare adecvate. Toate măsurile aplicate trebuie să asigure absența contaminării produselor fabricate în locul de fabricație respectiv. Nu se acordă încredere exclusivă niciunui test care vizează etapa finală a procesului sau produsul finit.

(8)   Eficacitatea măsurilor puse în aplicare se revizuiește periodic conform procedurilor stabilite. Această evaluare trebuie să conducă la punerea în aplicare a unor acțiuni corective și preventive, dacă este necesar.

(1)   Denumirea și numărul lotului produsului manipulat se afișează în fiecare unitate sau linie de ambalare.

(2)   Recipientele pentru umplere trebuie să fie curate înainte de a fi umplute. Umplerea și sigilarea trebuie să fie urmate cât mai curând posibil de etichetare. În cazul în care nu este posibil, se aplică proceduri adecvate pentru a se evita amestecarea sau etichetarea greșită.

(3)   Se verifică și se înregistrează efectuarea corectă a operațiunilor de tipărire (de exemplu, numere de cod, date de expirare). Informațiile tipărite și cele în relief de pe materialele de ambalare trebuie să fie clare și rezistente la decolorare sau ștergere.

(4)   Se efectuează verificări pentru a se asigura că toate cititoarele de coduri electronice, numărătoarele de etichete sau alte dispozitive similare funcționează corect.

(5)   Se pun în aplicare măsuri adecvate pentru a evita amestecarea, cum ar fi stocarea și transportul etichetelor tăiate și al altor materiale tipărite în vrac în recipiente închise separate. Se acordă o atenție deosebită utilizării etichetelor tăiate și supratipăririi în afara liniei. Pentru a evita amestecarea, etichetele rulate sunt, în general, preferabile etichetelor tăiate.

(6)   În timpul operațiunilor de ambalare se efectuează următoarele controale asupra produsului:

Probele prelevate de pe linia de ambalare nu se returnează.

(7)   Orice discrepanță semnificativă sau neobișnuită observată în timpul reconcilierii cantității de produs în vrac cu materialele de ambalare și cu numărul de unități produse se investighează și se soluționează înainte de eliberarea produsului.

(8)   Materialele de ambalare directă depășite sau învechite sau materialele de ambalare tipărite se distrug, iar eliminarea respectivă se înregistrează. Se urmează o procedură documentată în cazul în care materialele tipărite necodificate sunt reintroduse în stoc.

(1)   Materialele respinse se marchează clar ca atare și se depozitează separat în zone în care accesul este restricționat. Ele se returnează furnizorilor sau, după caz, se reprocesează sau se distrug. Indiferent de acțiunea întreprinsă, aceasta trebuie să fie aprobată și înregistrată de personal autorizat.

(2)   Reprocesarea materialelor respinse poate fi acceptată doar în mod excepțional și doar dacă nu va fi afectată calitatea produsului finit și vor fi îndeplinite specificațiile stabilite în autorizația de comercializare. Prelevarea materialelor conforme cu specificațiile solicitate dintr-un lot distinct este posibilă numai după o evaluare a riscurilor, inclusiv a oricărui efect posibil asupra termenului de valabilitate. Se păstrează evidențe în acest sens.

(3)   Necesitatea testării suplimentare a oricărui produs finit care a fost reprocesat sau în care a fost încorporat un material reprocesat se evaluează de departamentul de control al calității.

(4)   Produsele returnate, care au ieșit de sub controlul producătorului, se distrug, cu excepția cazului în care calitatea lor este confirmată de departamentul de control al calității. În cadrul acestei evaluări se iau în considerare natura produsului, starea și istoricul acestuia, orice condiție specială de stocare, precum și timpul care s-a scurs de la eliberarea acestuia. În cazul în care apar îndoieli cu privire la calitatea produsului, acesta nu se consideră adecvat pentru reeliberare sau reutilizare. Orice acțiune întreprinsă se înregistrează.

(1)   Se înființează și se menține un departament de control al calității independent de alte departamente.

(2)   Departamentului de control al calității i se alocă resurse adecvate, inclusiv în ceea ce privește personalul, sediile și echipamentele, pentru a se asigura că controlul calității poate fi efectuat în mod eficace, având în vedere natura și dimensiunea operațiunilor de fabricație.

(3)   Departamentul de control al calității asigură faptul că se efectuează testele relevante și că materialele nu sunt eliberate pentru utilizare și nici produsele nu sunt livrate pentru vânzare sau furnizare până când calitatea lor este considerată satisfăcătoare. Departamentul de control al calității este responsabil cel puțin de următoarele:

Toate activitățile menționate la primul paragraf literele (a)-(e) se desfășoară în conformitate cu procedurile scrise și, dacă este necesar, se înregistrează.

(4)   Șeful unității de control al calității supraveghează toate procedurile de control al calității. În special, el este responsabil de următoarele sarcini:

(5)   Personalul implicat în controlul calității trebuie să aibă acces la zonele de producție și la toate documentele necesare pentru evaluarea controlului calității, inclusiv la:

(6)   Datele relevante privind controlul calității, cum ar fi rezultatele testelor, randamentele și datele privind mediul, se evaluează într-un mod care să permită evaluarea tendințelor. În cazul apariției unor abateri de la specificații sau a unor tendințe atipice semnificative, se evaluează impactul posibil al acestora asupra loturilor de pe piață. În cazul în care, în urma acestei evaluări, se concluzionează că poate fi afectată calitatea produsului medicinal veterinar comercializat sau că pot fi preconizate deficite de aprovizionare, se informează autoritățile competente.

(7)   Se efectuează o verificare a controlului calității înainte ca un produs medicinal veterinar finit să fie livrat pentru vânzare sau distribuție. Această verificare trebuie să vizeze toți factorii relevanți, inclusiv condițiile de producție, rezultatele testelor efectuate în cursul proceselor, o revizuire a documentației de fabricație (inclusiv a ambalajului), conformitatea cu specificațiile produsului finit și examinarea ambalajului finit final.

(8)   Activitățile de control al calității pot fi externalizate cu condiția respectării cerințelor prevăzute la articolul 43. În cazul în care testele efectuate asupra materialelor utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare sunt externalizate, se efectuează audituri de către producător sau prin intermediul unei părți terțe pentru a se asigura conformitatea cu cerințele relevante privind bunele practici de fabricație și cu specificațiile sau metodele prevăzute.

(1)   Se stabilește un plan de prelevare de probe, care trebuie să ia în considerare riscurile pentru calitatea produsului medicinal veterinar și să abordeze diversele materiale utilizate în procesul de fabricație, precum și diversele etape de producție.

(2)   Probele trebuie să fie reprezentative pentru lotul de materiale sau de produse din care sunt prelevate. Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu proceduri scrise care descriu cel puțin următoarele:

(3)   Personalul responsabil cu prelevarea de probe trebuie să beneficieze de formare cu privire la următoarele aspecte:

(4)   Recipientele pentru probe trebuie să poarte o etichetă care să indice conținutul, numărul lotului, data prelevării și recipientele din care au fost prelevate probele. Atunci când recipientele sunt prea mici, se poate lua în considerare utilizarea codurilor de bare sau a altor mijloace care permit accesul la informațiile respective.

Recipientele pentru probe se manipulează și se stochează astfel încât să se reducă la minimum riscul de amestecare sau de deteriorare a conținutului acestora. Se aplică condițiile de stocare stabilite în autorizația de comercializare.

(5)   Probele se păstrează la dispoziția autorităților competente pentru următoarele perioade:

Pentru produsele finite, probele de referință și contraprobele pot fi considerate interschimbabile.

(6)   Probele de referință trebuie să fie suficient de mari pentru a permite efectuarea de cel puțin două ori a controalelor analitice complete asupra lotului, în conformitate cu autorizația de comercializare.

(7)   În cazul în care deținătorul autorizației de comercializare nu este entitatea responsabilă pentru eliberarea loturilor sau în cazul în care mai multe locuri sunt responsabile de fabricație sau de eliberarea loturilor, responsabilitatea pentru prelevarea și stocarea probelor de referință și a contraprobelor se definește în scris.

(8)   Se asigură capacitatea de a efectua teste relevante pe toată perioada de valabilitate a produsului medicinal veterinar.

(1)   Se efectuează teste pentru a asigura faptul că fiecare lot de produs finit îndeplinește specificațiile relevante și este în conformitate cu termenii autorizației de comercializare. Se efectuează teste în etapele adecvate de producție pentru a controla condițiile care sunt importante pentru calitatea produsului. Metodele de testare se validează.

(2)   Se păstrează următoarele evidențe în legătură cu testele efectuate:

(3)   Standardele de referință trebuie să fie adecvate pentru utilizarea preconizată. Statutul lor de calificare sau de certificare se documentează. Ori de câte ori există standarde de referință din compendii dintr-o sursă recunoscută oficial, ele se utilizează, de preferință, ca standarde de referință primare, cu excepția cazului în care neutilizarea lor este justificată în mod corespunzător. Utilizarea standardelor secundare se documentează, iar trasabilitatea în raport cu standardele primare se demonstrează. Materialele din compendii se utilizează în scopul descris în monografia corespunzătoare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă relevantă autorizează altfel.

(4)   Materialele utilizate pentru testele de control al calității, cum ar fi reactivii, mediile de cultură, articolele din sticlă și standardele de referință, trebuie să aibă o calitate corespunzătoare și să fie utilizate în conformitate cu instrucțiunile producătorului, cu excepția cazului în care în caz de abateri există justificare științifică. Data expirării reactivilor și a mediilor de cultură se indică pe etichetă, împreună cu condițiile specifice de stocare. În cazul în care este necesar, verificarea identității sau testarea se iau în considerare la recepție sau înainte de utilizare.

(5)   După caz, animalele utilizate pentru testarea componentelor, a materialelor sau a produselor trebuie să fie ținute în carantină înainte de utilizare. Ele trebuie să fie ținute și controlate într-un mod care să asigure caracterul lor adecvat pentru utilizarea preconizată. În plus, ele trebuie să fie identificate și se păstrează evidențe adecvate care să indice istoricul utilizării lor.

(6)   Tulpinile și mediile microbiologice utilizate se decontaminează în conformitate cu o procedură standard și se elimină astfel încât să se prevină contaminarea încrucișată.

(1)   După acordarea autorizației de comercializare, se pune în aplicare un program pentru a verifica dacă, în condițiile de stocare relevante specificate în autorizația de comercializare și pe ambalajul destinat comercializării, produsul medicinal veterinar rămâne în conformitate cu specificațiile pe durata perioadei de valabilitate (denumit în continuare „program continuu care vizează stabilitatea”).

(2)   Programul continuu care vizează stabilitatea trebuie să fie descris într-un protocol scris care detaliază, printre altele, numărul de loturi, metodele de testare care urmează să fie utilizate, criteriile de acceptare și intervalele de testare. Metodologia din programul continuu care vizează stabilitatea poate fi diferită de abordarea urmată pentru a obține datele privind stabilitatea prezentate în cererea pentru autorizația de comercializare (de exemplu, frecvența diferită a testării), cu condiția ca ea să fie justificată.

(3)   Studiile continue care vizează stabilitatea se efectuează, în general, asupra produsului finit, astfel cum a fost eliberat de producător, cu excepția cazului în care se justifică în mod corespunzător o abordare diferită. Atunci când produsele intermediare sau produsele în vrac sunt stocate perioade lungi de timp, se ia în considerare includerea în programul continuu care vizează stabilitatea loturile care au fost fabricate din materiale depozitate perioade mai lungi de timp. Nu este necesar să se efectueze studii de stabilitate asupra produsului reconstituit ca parte a programului continuu care vizează stabilitatea.

(4)   Numărul de loturi și frecvența testării trebuie să fie adecvate pentru a permite analiza tendințelor și trebuie să ia în considerare riscurile, cum ar fi modificările semnificative ale producției, abaterile semnificative și operațiunile de reprelucrare sau de reprocesare. Cel puțin un lot de produs pentru fiecare concentrație și tip de ambalaj trebuie să fie inclus anual în programul continuu care vizează stabilitatea, cu excepția cazului în care nu se produce niciunul într-un anumit an sau se justifică o frecvență diferită în alt mod. În special, în cazul în care monitorizarea continuă care vizează stabilitatea necesită testarea pe animale și nu sunt disponibile tehnici alternative adecvate, frecvența testării poate fi adaptată. Eșantionarea extremelor și cea matricială pot fi aplicate dacă sunt justificate din punct de vedere științific în protocol.

(5)   Rezultatele studiilor continue care vizează stabilitatea trebuie să facă obiectul unei revizuiri periodice și trebuie să fie puse la dispoziția personalului esențial și, în special, a persoanei calificate. Se păstrează un rezumat al tuturor datelor generate.

(1)   Înainte de a transfera o metodă de testare, unitatea de transfer verifică dacă metoda de testare respectă termenii autorizației de comercializare și cerințele relevante în materie de reglementare.

(2)   Transferul metodelor de testare de la un laborator (laboratorul care transferă) la un alt laborator (laboratorul de primire) se descrie într-un protocol detaliat.

(3)   Protocolul trebuie să includă, printre altele, următoarele elemente:

(4)   Abaterile de la protocol se investighează înainte de încheierea procesului de transfer tehnic. Raportul referitor la transferul tehnic trebuie să documenteze rezultatul comparativ al proceselor și să identifice domeniile care necesită o revalidare suplimentară a metodei de testare, dacă este cazul.

(1)   Fiecare loc de fabricație a produselor medicinale veterinare din Uniune trebuie să dispună de cel puțin o persoană calificată.

(2)   Pentru a respecta obligația prevăzută la articolul 97 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/6, persoana calificată trebuie să verifice cel puțin următoarele aspecte:

Persoana calificată, deși este responsabilă de asigurarea efectuării verificărilor prevăzute la primul paragraf, poate delega aceste sarcini personalului sau unor părți terțe care au o formare adecvată.

(3)   Persoana calificată trebuie să aibă acces la orice documentație relevantă pentru etapele pentru care își asumă responsabilitatea, inclusiv la detaliile autorizației de comercializare necesare pentru a evalua dacă au fost respectate cerințele relevante și la datele relevante privind întregul proces de fabricație a produsului medicinal veterinar, inclusiv privind activitățile de import, dacă este cazul.

(4)   În cazul în care în evaluarea unui lot de produs medicinal veterinar sunt implicate mai multe persoane calificate, repartizarea responsabilităților între acestea, inclusiv detaliile privind responsabilitatea pentru evaluarea oricăror abateri, se stabilește în mod clar, în scris.

(5)   Persoana calificată se poate baza pe audituri efectuate de părți terțe care atestă conformitatea cu bunele practici de fabricație în anumite locuri de fabricație. În astfel de cazuri, se aplică cerințele prevăzute la articolul 43. Persoana calificată trebuie să aibă acces la orice documentație relevantă pentru examinarea rezultatului auditului.

Pentru aprobarea raportului de audit, persoana calificată trebuie să ia în considerare următoarele:

(1)   Loturile de produse medicinale veterinare pot fi livrate pentru vânzare sau furnizare pe piață numai după ce o persoană calificată certifică – prin intermediul unui raport de control – că fiecare lot de produs medicinal veterinar a fost fabricat și testat în conformitate cu cerințele autorizației de comercializare și cu bunele practici de fabricație. Certificarea poate fi efectuată numai de către persoana calificată a unui producător descris în autorizația de comercializare. În anexa VIII este prevăzut un model de certificat de eliberare a loturilor.

(2)   Persoana calificată se poate baza pe testarea în timp real în scop de eliberare sau pe eliberarea parametrică numai dacă sunt îndeplinite condițiile și cerințele prevăzute în anexa IX.

(3)   Dovada certificării menționate la alineatul (1) se înregistrează de către persoana calificată într-un registru sau într-un document echivalent furnizat în acest scop. Registrul sau documentul echivalent trebuie să fie menținut la zi și să rămână la dispoziția autorității competente timp de un an de la expirarea lotului la care se referă sau timp de cel puțin cinci ani de la certificarea lotului de către persoana calificată, luându-se în considerare perioada cea mai lungă.

(4)   Persoana calificată care efectuează certificarea lotului unui produs medicinal veterinar își poate asuma întreaga responsabilitate pentru toate etapele de fabricație a lotului sau poate partaja această responsabilitate cu alte persoane calificate care au confirmat conformitatea unor etape specifice în fabricarea și controlul unui lot.

În cazul în care într-un loc de fabricație se efectuează doar operațiuni de fabricație parțială, persoana calificată din unitatea respectivă trebuie să confirme cel puțin că operațiunile efectuate la locul de fabricație respectiv au fost efectuate în conformitate cu bunele practici de fabricație și cu termenii acordului scris care detaliază operațiunile pentru care este responsabil locul de fabricație. Fabricația parțială trebuie să fie realizată numai într-un loc de fabricație autorizat în conformitate cu termenii autorizației de comercializare. În anexa VIII este prevăzut un model de confirmare a fabricației parțiale.

(5)   În cazul în care diferite loturi de produs finit provin din același lot de produs în vrac, certificarea diferitelor loturi de produs finit se poate baza pe testarea controlului calității unui lot certificat anterior, cu condiția ca acest procedeu să fie justificat pe baza principiilor de gestionare a riscurilor în materie de calitate. Persoana calificată trebuie să verifice cel puțin următoarele elemente:

(6)   În cazul în care persoana calificată certifică un lot de produs medicinal veterinar în conformitate cu alineatul (1), ea trebuie să atribuie statutul aprobat pentru eliberare lotului respectiv printr-o notificare oficială și lipsită de ambiguitate adresată locului de fabricație din care se eliberează produsul.

(7)   Până la atribuirea statutului aprobat pentru eliberare menționat la alineatul (6), lotul trebuie să rămână la locul de fabricație sau să fie expediat în carantină către un alt loc de fabricație autorizat în acest scop. Se instituie măsuri de siguranță pentru a se asigura că loturile necertificate nu sunt eliberate. Aceste măsuri de siguranță pot fi fizice (prin utilizarea separării și a etichetării) sau electronice (prin utilizarea unor sisteme computerizate validate). În cazul în care loturile necertificate sunt deplasate de la un loc de fabricație autorizat la altul, se mențin măsurile de siguranță pentru prevenirea eliberării premature.

(1)   Pentru a respecta obligația prevăzută la articolul 97 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2019/6, certificarea de către persoana calificată poate avea loc numai după ce a avut loc un import fizic. Locul importului fizic și locul în care se află persoana calificată responsabilă pentru certificare/confirmare trebuie să fie autorizate în conformitate cu articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/6.

(2)   Prelevarea de probe din produsul importat trebuie să fie pe deplin reprezentativă pentru lot. Probele necesare pentru testarea lotului importat, precum și probele de referință și/sau contraprobele pot fi prelevate fie după sosirea în Uniune, fie la locul de fabricație din țara terță, în conformitate cu o procedură documentată. Responsabilitățile în ceea ce privește prelevarea de probe se definesc printr-un acord scris între locurile de fabricație. Orice probă prelevată în afara Uniunii se expediază în condiții de transport echivalente cu cele ale lotului pe care îl reprezintă.

(3)   În cazul în care prelevarea de probe se efectuează într-un loc de fabricație dintr-o țară terță, procedura documentată menționată la alineatul (2) se justifică în conformitate cu principiile de gestionare a riscurilor în materie de calitate și include cel puțin următoarele elemente:

(4)   Locul de fabricație responsabil pentru certificare califică producătorul din țara terță și efectuează monitorizarea periodică, inclusiv prin audituri la fața locului, pentru a asigura conformitatea cu bunele practici de fabricație și cu termenii autorizației de comercializare.

(1)   Externalizarea operațiunilor legate de fabricarea sau controlul produselor medicinale veterinare se realizează prin intermediul unui contract scris care prevede o delimitare clară a responsabilităților fiecărei părți.

(2)   Producătorul (denumit în continuare „beneficiarul contractului”) trebuie să evalueze caracterul adecvat al contractantului (denumit în continuare „acceptantul contractului”) de a desfășura activitățile externalizate.

(3)   Beneficiarul contractului asigură faptul că acceptantului contractului îi sunt transmise informații adecvate pentru desfășurarea activităților externalizate și că acceptantul contractului are cunoștință de orice problemă asociată produsului sau activității care ar putea prezenta un pericol pentru sedii, echipamente, personal, alte materiale sau alte produse.

(4)   Următoarele aspecte suplimentare se includ în contract:

(5)   Beneficiarul contractului trebuie să examineze și să evalueze evidențele și rezultatele legate de activitățile externalizate și să ia măsurile relevante, după caz.

(1)   Se instituie un sistem prin care să se asigure că toate reclamațiile referitoare la calitate, indiferent dacă sunt primite verbal sau în scris, sunt înregistrate și investigate în detaliu și că se pun în aplicare măsuri adecvate, inclusiv rechemarea produselor medicinale veterinare, după caz.

(2)   Personalul responsabil pentru gestionarea reclamațiilor referitoare la calitate și pentru investigarea defectelor de calitate trebuie să fie independent de departamentele de marketing și vânzări, cu excepția cazului în care se justifică altfel. În cazul în care persoana calificată implicată în certificarea loturilor în cauză nu participă la investigație, ea trebuie să fie informată în timp util.

(3)   Se elaborează proceduri operaționale care să descrie măsurile care trebuie luate la primirea unei reclamații referitoare la calitate. Procedurile operaționale respective trebuie să abordeze cel puțin următoarele aspecte:

(4)   În cazul în care soluționarea reclamațiilor referitoare la calitate și a defectelor de calitate suspectate este gestionată la nivel central în cadrul unei organizații, rolurile și responsabilitățile respective ale părților implicate se documentează.

(5)   În cazul în care produsul medicinal veterinar este fabricat de o entitate care nu este deținătorul autorizației de comercializare, rolul și responsabilitățile producătorului, ale deținătorului autorizației de comercializare și ale oricărei alte părți terțe relevante se stabilesc în scris.

(6)   Atunci când se descoperă sau se suspectează că există un defect de calitate într-un lot, se analizează dacă este necesar să se verifice alte loturi sau, după caz, alte produse pentru a stabili dacă ele sunt, de asemenea, afectate. Se investighează loturile care pot conține porțiuni din lotul sau componentele defecte.

(7)   Investigațiile privind defectele de calitate trebuie să includă o analiză a rapoartelor anterioare privind defectele de calitate sau orice alte informații relevante care indică probleme specifice sau recurente.

(8)   În cursul unei investigații, prioritatea trebuie să fie de a se asigura că se iau măsuri adecvate de reducere la minimum a riscurilor. Toate deciziile și măsurile adoptate trebuie să reflecteze nivelul de risc și se documentează. Eficacitatea măsurilor corective și preventive puse în aplicare se monitorizează.

(9)   Defectele de calitate se raportează în timp util deținătorului autorizației de comercializare. Autoritățile competente trebuie să fie, de asemenea, informate în cazul unui defect de calitate confirmat care poate duce la rechemarea produsului sau la o restricționare anormală a aprovizionării. Nu este necesară notificarea abaterilor neplanificate, astfel cum sunt descrise la articolul 42.

(10)   Măsurile de remediere a defectelor de calitate trebuie să fie proporționale cu riscurile, iar prioritatea trebuie să fie protecția animalelor tratate și siguranța utilizatorilor. Ori de câte ori este posibil, acțiunile care trebuie întreprinse trebuie să fie discutate în prealabil cu autoritățile competente în cauză.

(1)   Se stabilesc proceduri pentru rechemarea produselor, care trebuie să includă modul în care trebuie inițiată o rechemare, persoana care trebuie informată în cazul unei rechemări (inclusiv autoritățile relevante) și modul în care trebuie tratate materialele rechemate. Rolul și sarcinile producătorului și ale deținătorului autorizației de comercializare în ceea ce privește inițierea și organizarea rechemărilor trebuie să fie stabilite în mod clar.

(2)   Trebuie să se asigure faptul că operațiunile de rechemare pot fi inițiate cu promptitudine și în orice moment. În anumite cazuri și pentru a proteja sănătatea consumatorilor sau a animalelor, poate fi necesară rechemarea produselor înainte de stabilirea cauzei profunde sau a amplorii complete a defectului de calitate.

(3)   Eficacitatea procedurii de rechemare se evaluează periodic, inclusiv în timpul programului de lucru și în afara programului de lucru. Se ia în considerare posibilitatea de a întreprinde acțiuni de rechemare simulate, iar rezultatul acestei evaluări se documentează.

(4)   Produsele rechemate se identifică și se stochează separat într-o zonă securizată în așteptarea unei decizii privind soarta lor. Evoluția procesului de rechemare se înregistrează până la încheierea procedurii de rechemare și până la emiterea unui raport final, inclusiv o reconciliere între cantitățile livrate și cele recuperate din produsele sau loturile în cauză.

(5)   Toate autoritățile competente în cauză trebuie să fie informate înainte de inițierea unei rechemări, cu excepția cazului în care sunt necesare acțiuni urgente pentru a proteja sănătatea consumatorilor sau a animalelor. Autoritățile competente trebuie să fie, de asemenea, informate în situațiile în care nu se propune nicio acțiune de rechemare pentru un lot defect, deoarece lotul a expirat.

(6)   Pe lângă rechemări, există și alte acțiuni de reducere a riscurilor care pot fi luate în considerare pentru a gestiona riscurile determinate de defectele de calitate, cum ar fi transmiterea de informații adecvate profesioniștilor din domeniul sănătății. O astfel de acțiune trebuie să fie discutată cu autoritățile competente și aprobată de acestea.