(1)   Datele de contact ale solicitantului prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (a) și datele de contact ale autorității competente, ale organismului de certificare sau ale persoanei fizice prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2411 includ:

(2)   În cazul în care datele de contact menționate la alineatul (1) se referă la o persoană fizică, prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și servește următoarelor scopuri:

(3)   În cazul în care solicitantul este o persoană fizică, cetățenia se indică în documentația care însoțește cererea de înregistrare.

(4)   În cazul în care o autoritate locală sau regională sau o entitate privată a fost desemnată drept solicitant de către statul membru în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2411, motivele acestei desemnări se indică într-un document separat din documentația însoțitoare. Motivele includ o trimitere la legislația națională sau la decizia administrativă privind desemnarea. Justificarea trebuie să fie specifică pentru o anumită cerere.

(1)   Din motive legate de admisibilitate, în plus față de cerințele prevăzute la articolele 3 și 8 și la articolul 22 alineatul (1) sau la articolul 20 alineatul (1) și la articolul 22 alineatul (2) sau la articolul 22 alineatul (3), după caz, și la articolul 22 alineatul (6) și la articolul 65 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2023/2411, o cerere de înregistrare trebuie să respecte articolul 3, articolul 7 alineatul (1), articolul 8 în cazul înregistrărilor directe și al cererilor din țări terțe, precum și articolele 9-12 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1956 al Comisiei (4).

(2)   Din motive legate de admisibilitate, pe lângă cerințele prevăzute la articolul 22 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2023/2411, o cerere comună de înregistrare este conformă cu articolul 6 alineatul (1), (2) sau (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1956 și cu alineatul (1) al prezentului articol.

(3)   În cazul în care o cerere este inadmisibilă, Divizia pentru indicații geografice informează autoritatea competentă și solicitantul, după caz, cu privire la motivele inadmisibilității în temeiul articolului 23 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2023/2411.

(1)   O cerere de introducere a unei căi de atac depusă în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/2411 conține următoarele:

(2)   Cererea de introducere a căii de atac se depune în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(3)   De îndată ce cererea de introducere a căii de atac a fost depusă, camera de recurs o notifică, după caz, pârâtului și autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care pârâtul și reclamantul își au reședința sau sunt stabiliți, în limba în care a fost depusă de reclamant, împreună cu o traducere automată verificată a acesteia în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective. În cazul în care pârâtul își are reședința sau este stabilit într-o țară terță, camera de recurs notifică pârâtului sau autorității competente din țara terță, după caz, cererea de introducere a căii de atac, în limba oficială în care a fost depusă, împreună cu o traducere automată verificată a acesteia în limba oficială a Uniunii în care pârâtul a depus primul act procedural în cadrul procedurii relevante în fața oficiului.

(1)   Un memoriu în care se prezintă motivele căii de atac, menționat la articolul 33 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2023/2411, conține identificarea clară și lipsită de ambiguitate a următoarelor informații:

(2)   Memoriul de expunere a motivelor căii de atac se depune în aceeași limbă a cererii de introducere a căii de atac.

(3)   De îndată ce s-a stabilit că cererea de introducere a căii de atac este admisibilă, camera de recurs notifică memoriul de expunere a motivelor căii de atac pârâtului, autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care pârâtul și reclamantul își au reședința sau sunt stabiliți, în limba oficială în care a fost depus de reclamant, împreună cu o traducere automată verificată a acestuia în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective. În cazul în care pârâtul își are reședința sau este stabilit într-o țară terță, camera de recurs notifică pârâtului sau autorității competente din țara terță, după caz, memoriul de expunere a motivelor căii de atac, în limba oficială în care a fost depus, împreună cu o traducere automată verificată a acestuia în limba oficială a Uniunii în care pârâtul a depus primul act procedural în cadrul procedurii relevante în fața oficiului.

(1)   Camera de recurs respinge o cale de atac ca fiind inadmisibilă în oricare dintre următoarele situații:

(2)   În cazul în care calea de atac pare a fi inadmisibilă, președintele camerei de recurs la care a fost alocat dosarul cauzei în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 poate solicita camerei de recurs să hotărască fără întârziere asupra admisibilității căii de atac înainte de informarea pârâtului cu privire la cererea de introducere a căii de atac sau memoriul de expunere a motivelor, după caz.

(3)   Camera de recurs declară că o cale de atac este considerată ca nefiind depusă în cazul în care taxa pentru calea de atac a fost achitată după expirarea termenului prevăzut la articolul 33 alineatul (4) prima teză din Regulamentul (UE) 2023/2411 și în situația menționată la articolul 30 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1956. În astfel de cazuri, se aplică alineatul (2) din prezentul articol.

(1)   Pârâtul poate depune un memoriu în răspuns în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii în termen de două luni de la data notificării cu privire la memoriul de expunere a motivelor al reclamantului. În împrejurări excepționale, termenul poate fi prelungit pe baza solicitării motivate a pârâtului.

(2)   Memoriul în răspuns conține numele și adresa pârâtului și respectă, mutatis mutandis, condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) și la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (c) din prezentul regulament.

(3)   De îndată ce memoriul în răspuns a fost depus, camera de recurs îl notifică reclamantului și autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți, în limba oficială în care a fost depus de pârât, împreună cu o traducere automată verificată a acestuia în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective.

(4)   În urma solicitării motivate a reclamantului, depusă în termen de două săptămâni de la notificarea memoriului în răspuns și a traducerii acestuia, camera de recurs îl poate autoriza pe reclamant să completeze memoriul de expunere a motivelor cu un memoriu în replică în termenul specificat de camera de recurs.

(5)   De îndată ce memoriul în replică suplimentar a fost depus, camera de recurs îl notifică pârâtului și autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți, în limba oficială în care a fost depus de reclamant, împreună cu o traducere automată verificată a acestuia în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective.

(6)   În cazul în care camera de recurs l-a autorizat pe reclamant să completeze memoriul de expunere a motivelor cu un memoriu în replică, camera de recurs îl autorizează, de asemenea, pe pârât să completeze memoriul în răspuns cu un memoriu în duplică în termenul specificat de camera de recurs.

(7)   De îndată ce memoriul în duplică a fost depus, camera de recurs îl notifică reclamantului, autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți, în limba oficială în care a fost depus de pârât, împreună cu o traducere automată verificată a acestuia în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective. În cazul în care pârâtul sau reclamantul își are reședința sau este stabilit într-o țară terță, camera de recurs notifică reclamantului, pârâtului sau autorității competente din țara terță, după caz, memoriul în răspuns, memoriul în replică suplimentar și memoriul în duplică, în limba oficială a țării terțe în care a fost depus, împreună cu o traducere automată verificată a acestor documente, în limba oficială a Uniunii în care reclamantul a depus cererea de introducere a căii de atac sau în care pârâtul a depus memoriul în răspuns.

(1)   Examinarea căii de atac se limitează la motivele invocate în memoriul de expunere a motivelor căii de atac. Chestiunile de drept care nu au fost invocate de către părți se examinează de către camera de recurs numai în cazul în care acestea se referă la cerințe procedurale esențiale sau în cazul în care este necesară soluționarea acestora pentru a asigura aplicarea corectă a Regulamentului (UE) 2023/2411 având în vedere faptele, probele și argumentele prezentate de către părți.

(2)   Examinarea căii de atac include numai cererile sau solicitările care au fost invocate în memoriul de expunere a motivelor căii de atac și care au fost invocate în timp util în cadrul procedurilor în fața Diviziei pentru indicații geografice.

(3)   Camera de recurs poate accepta fapte sau probe prezentate pentru prima dată în fața acesteia numai dacă respectivele fapte sau probe îndeplinesc următoarele cerințe:

(4)   În cazul în care camera de recurs decide să consulte consiliul consultativ în cursul procedurii căii de atac, astfel cum se menționează la articolul 33 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/2411, pârâtul și reclamantul și autoritățile competente sau punctele unice de contact din statul membru în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți sunt notificate prin intermediul sistemului digital cu privire la o astfel de consultare. Camera de recurs, împreună cu notificarea unei astfel de consultări, le furnizează și o traducere automată verificată în limba oficială relevantă a Uniunii a statelor membre respective.

(5)   Camera de recurs notifică pârâtului și reclamantului, precum și autorităților competente sau punctelor unice de contact din statul membru în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți, prin intermediul sistemului digital, avizul consiliului consultativ. Camera de recurs, împreună cu avizul consiliului consultativ, le furnizează o traducere automată verificată în limba oficială relevantă a Uniunii a statelor membre respective.

(6)   În cazul în care reclamantul sau pârâtul își are reședința sau este stabilit într-o țară terță, camera de recurs notifică reclamantului și pârâtului sau autorităților competente din țara terță informațiile cu privire la consultări și avizul consiliului consultativ, după caz, împreună cu traducerile automate verificate, în limba oficială a Uniunii în care reclamantul a depus cererea de introducere a căii de atac sau în care pârâtul a depus memoriul în răspuns. În cazul în care pârâtul nu a depus un memoriu în răspuns, traducerile vor fi furnizate în limba în care pârâtul a depus primul act procedural în cadrul procedurii relevante în fața oficiului.

(1)   Un stat membru, reprezentat de autoritatea sa competentă sau de punctul său unic de contact menționat la articolul 12 și, respectiv, la articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/2411 (denumit în continuare „intervenientul”), se poate alătura procedurii căii de atac.

(2)   Intervenția este accesorie acțiunii principale și se limitează la susținerea, în tot sau în parte, a concluziilor părții principale sau ale uneia dintre părțile principale. Aceasta nu conferă aceleași drepturi procedurale ca cele conferite părților principale. Aceasta rămâne fără obiect ca urmare a desistării sau retragerii unei părți principale din procedură sau a unui acord între părțile principale sau în cazul în care calea de atac este declarată inadmisibilă. Statul membru acceptă cazul așa cum îl constată la momentul intervenției sale.

(3)   Cererea de intervenție se notifică camerei de recurs în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii în termen de patru luni de la publicarea în registrul Uniunii a informațiilor privind calea de atac depusă. O notificare de intervenție efectuată după expirarea acestui termen nu produce efecte. Cererea identifică o parte pe care intervenientul o va susține. Cererea de intervenție cuprinde:

(4)   Imediat după depunerea cererii de intervenție, camera de recurs o notifică reclamantului, pârâtului, autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți, precum și celorlalți intervenienți, în limba oficială în care a fost depusă de intervenient, împreună cu o traducere automată verificată a acesteia în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective.

(5)   Camera de recurs pune la dispoziția intervenientului, fără întârziere, toate actele de procedură notificate părților, împreună cu o traducere automată verificată în limba oficială relevantă a Uniunii a intervenientului.

(6)   Intervenientul poate depune un memoriu în intervenție în termenul stabilit de camera de recurs. Un astfel de memoriu conține:

(7)   După depunerea memoriului în intervenție, camera de recurs stabilește termenul în care părțile pot răspunde la acest memoriu. Părților li se oferă posibilitatea de a răspunde la un astfel de memoriu în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(8)   Imediat după depunerea memoriului în intervenție și a răspunsurilor, camera de recurs le notifică reclamantului, pârâtului, autorităților competente sau punctelor unice de contact din statele membre în care reclamantul și pârâtul își au reședința sau sunt stabiliți, precum și celorlalți intervenienți, în limba oficială în care au fost depuse de intervenient, împreună cu o traducere automată verificată a acestor documente în limba oficială relevantă a Uniunii din statele membre respective.

(9)   În cazul în care reclamantul sau pârâtul își are reședința sau este stabilit într-o țară terță, camera de recurs notifică memoriul în intervenție și răspunsurile reclamantului sau pârâtului ori autorităților competente din țara terță în care își au reședința sau sunt stabiliți, după caz, împreună cu traducerile automate verificate, în limba oficială a Uniunii în care reclamantul a depus cererea de introducere a căii de atac sau în care pârâtul a depus memoriul în răspuns. În cazul în care pârâtul nu a depus un memoriu în răspuns, traducerile vor fi furnizate în limba în care pârâtul a depus primul act procedural în cadrul procedurii relevante în fața oficiului.

(1)   Autoritatea competentă sau punctul unic de contact al unui stat membru poate solicita camerei de recurs, prin intermediul unei căsuțe poștale funcționale dedicate, să nu furnizeze traducerile menționate la articolul 3 alineatul (3), articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatele (3), (5) și (7), articolul 7 alineatele (4) și (5) și articolul 8 alineatele (4), (5) și (8) din prezentul regulament. O astfel de cerere se depune înainte de 1 mai 2026. În cerere, statul membru indică în mod clar, prin trimitere la articolele relevante, traducerile pe care nu dorește să le primească.

(2)   Cererea de exceptare menționată la alineatul (1) poate fi retrasă integral sau parțial în orice moment, în același mod ca cel descris la alineatul respectiv.

(1)   Calcularea unui termen începe în ziua imediat următoare zilei în care a avut loc evenimentul relevant, fie acesta un act de procedură sau expirarea unui alt termen. În cazul în care actul de procedură este o notificare, evenimentul relevant reprezintă data la care documentul este notificat sau considerat notificat. O notificare efectuată prin intermediul sistemului digital se consideră a fi fost notificată în a cincea zi calendaristică de la ziua în care documentul este plasat în căsuța poștală cu mesaje primite a utilizatorului contului din sistemul digital.

(2)   În cazul în care un termen este exprimat în unul sau mai mulți ani, acesta expiră în anul următor relevant, în luna cu același nume și în ziua din lună cu același număr ca luna și ziua în care a avut loc evenimentul relevant. În cazul în care luna relevantă nu are o zi cu același număr, termenul expiră în ultima zi a lunii respective.

(3)   În cazul în care un termen este exprimat în una sau mai multe luni, acesta expiră în luna următoare relevantă, în ziua din lună cu același număr ca ziua din luna în care a avut loc evenimentul relevant. În cazul în care luna următoare relevantă nu are o zi cu același număr, termenul expiră în ultima zi a lunii respective.

(4)   În cazul în care un termen este exprimat în una sau mai multe săptămâni, acesta expiră în săptămâna următoare relevantă, în ziua cu același nume ca ziua în care a avut loc evenimentul menționat.

(1)   În cazul în care un termen nu este specificat în mod expres în Regulamentul (UE) 2023/2411, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1956 sau în prezentul regulament, oficiul va specifica termenul. Termenele stabilite de oficiu nu pot fi mai scurte de o lună sau mai mari de șase luni.

(2)   Sub rezerva termenelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/2411, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1956 sau în prezentul regulament, oficiul poate acorda o prelungire a termenului în urma unei cereri motivate. Această cerere trebuie să fie depusă de partea în cauză înainte ca termenul respectiv să expire. În cazul în care există două sau mai multe părți, oficiul poate condiționa prelungirea unui termen de obținerea acordului celorlalte părți.

(1)   În cazul în care un termen expiră într-o zi în care oficiul nu este deschis, termenul se prelungește până în prima zi după care oficiul este deschis.

(2)   În cazul în care un termen expiră într-o zi în care există o întrerupere generală a comunicațiilor electronice, termenul se prelungește până în prima zi următoare în care comunicațiile electronice sunt restabilite.