(1)

La 8 august 2024, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Egipt, India, Japonia și Vietnam (denumite în continuare „țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la 24 iunie 2024 de către Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „EUROFER” sau „reclamantul”). Plângerea a fost depusă în numele industriei Uniunii producătoare de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2719 (3) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”), Comisia a supus la înregistrare importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Egipt, India, Japonia și Vietnam.

(4)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 14 martie 2025, Comisia a comunicat părților o sinteză a taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjelor de dumping și a marjelor adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind acuratețea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare. Comisia nu a primit observații cu privire la acuratețea calculelor.

(5)

La 7 aprilie 2025, Comisia a instituit taxe antidumping provizorii la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Egipt, Japonia și Vietnam, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/670 al Comisiei (4) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(6)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost instituită o taxă antidumping provizorie (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), reclamanții, următorii producători-exportatori: Daido Steel Co., Ltd. („Daido”), Formosa Ha Tinh Steel Corporation („FHS”), Al Ezz Dekheila Steel Company S.A.E („Ezz Steel”), Nippon Steel Corporation („Nippon Steel”) și JFE Steel Corporation („JFE”), Hoa Phat Group, precum și Guvernul Egiptului („GE”) și Guvernul Japoniei („GJ”) au prezentat observații scrise prin care și-au exprimat opiniile cu privire la constatările provizorii în termenul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul provizoriu.

(7)

Părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu Ezz Steel, GE, Nippon Steel și GJ.

(8)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a-și formula constatările finale, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și și-a revizuit concluziile preliminare, dacă a fost cazul.

(9)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald originare din Egipt, Japonia și Vietnam (acțiune denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(10)

Părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu GE, Ezz Steel (EZDK și EFS), GJ și Nippon Steel.

(11)

În urma comunicării constatărilor finale, Comisia a primit observații de la Daido, FHS, Hoa Phat Group, Nippon Steel, JFE, GJ și EUROFER.

(12)

Unele observații transmise de Nippon Steel au fost acceptate, iar acest lucru a afectat nivelul marjei de prejudiciu pentru acest producător-exportator și pentru producătorii-exportatori cooperanți japonezi neincluși în eșantion. Noile marje au fost comunicate din nou în baza unei comunicări suplimentare a constatărilor finale transmisă tuturor părților la 7 august 2025, iar părților li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații. Nu s-au primit observații.

(13)

În urma comunicării constatărilor finale, Comisia a constatat că vânzările necaptive ale industriei Uniunii către părți afiliate au fost contabilizate de două ori în cifrele aferente consumului și vânzărilor raportate în tabelele 1, 3 și 4 din documentul de informare generală. Cotele de piață ale importurilor din țările în cauză și din alte țări terțe, calculate în tabelele 2 și 6, au fost revizuite în consecință. Această modificare nu afectează tendințele relevante și, prin urmare, nici constatările prezentate în comunicarea constatărilor finale. Cu toate acestea, având în vedere că unele dintre valori erau ușor diferite față cele prezentate în comunicarea constatărilor finale, a fost efectuată o comunicare suplimentară a constatărilor finale, prin care părțile interesate au fost informate cu privire la aceste revizuiri, la 18 august 2025. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații în termen de două zile, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) ultima teză din regulamentul de bază, având în vedere intervalul de timp al investigației. Nu s-au primit observații.

(14)

Formosa Ha Tinh Steel Corporation (denumită în continuare „FHS”) a susținut că Comisia nu a abordat în mod corespunzător afirmațiile sale procedurale pe motiv că aceste afirmații depășeau cerința privind elementele de probă suficiente prevăzută la articolul 5 alineatele (3) și (7) din regulamentul de bază și la articolele 5.2 și 5.3 din Acordul antidumping al OMC. FHS a luat în considerare următoarele trei elemente: (i) absența unor indicatori economici de bază în plângere; (ii) versiunea neconfidențială deficitară; și (iii) neexaminarea de către Comisie a deficiențelor structurale ale industriei Uniunii, a costurilor tot mai mari de decarbonizare și a prețurilor ridicate la un nivel record ale energiei electrice în ansamblu. FHS a fost de părere că o serie de factori identificați de Comisie în capitolul privind „legătura de cauzalitate” au confirmat afirmațiile sale potrivit cărora standardul pentru deschiderea investigației în baza plângerii nu a fost respectat de reclamant. Potrivit afirmațiilor FHS, Comisia și-a încălcat obligația de a efectua o examinare obiectivă pe baza unor elemente de probă pozitive, luând în considerare acuzațiile procedurale în mod izolat și etichetând elementele de probă prezentate de reclamanți ca fiind „insuficiente”, fără a aborda în mod corespunzător problemele ridicate. Afirmațiile făcute la deschiderea investigației de către acest producător-exportator cu privire la lipsa unor elemente de probă pozitive care să justifice deschiderea procedurii în sensul articolelor 5.2 și 5.3 din Acordul antidumping al OMC au fost abordate în detaliu în considerentele 12-18 din regulamentul provizoriu. Comisia a observat că aspectele care, potrivit acestui producător-exportator, erau incomplete sau prezentate într-un mod care denaturează situația reală a industriei Uniunii au fost documentate în mod corespunzător în regulamentul provizoriu. Acești factori și indici au vizat următoarele puncte ale situației industriei Uniunii:

(15)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 16 din regulamentul provizoriu, s-a considerat că versiunea deschisă a plângerii, care a fost pusă la dispoziție spre consultare de către părțile interesate, conținea toate elementele de probă esențiale și rezumatele neconfidențiale ale datelor furnizate cu titlu confidențial pentru ca părțile interesate să își poată exercita dreptul la apărare pe tot parcursul procedurii. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(16)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a reiterat faptul că exemplele sale concrete, cum ar fi „lipsa tabelelor NCP; studii de piață pentru care nu se indică dreptul de autor; fișe de lucru ilizibile privind capacitatea” și lipsa unei explicații motivate a cauzelor pentru care aceste elemente ar putea rămâne ascunse au încălcat articolul 6 din Acordul privind PAD al OMC și articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază, dar nu a prezentat argumente suplimentare. În lipsa unor elemente noi și astfel cum se menționează în considerentul 15, afirmația a fost respinsă.

(17)

În lipsa observațiilor cu privire la eșantionare, considerentele 27-35 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(18)

În lipsa unor observații cu privire la prezenta secțiune, s-a confirmat considerentul 36 din regulamentul provizoriu.

(19)

O vizită de verificare suplimentară a fost efectuată la sediul EUROFER, la Bruxelles, Belgia.

(20)

FHS a susținut că, recunoscând în considerentul 45 din regulamentul provizoriu că anul 2021 a fost „un punct excepțional de scăzut” pentru utilizarea capacității și recunoscând, de asemenea, existența unei creșteri bruște a prețurilor după pandemia de COVID-19 în aceeași perioadă, Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze acest „an anormal” ca valoare de referință. Prin alegerea anului 2021 ca an de referință al indicelui, Comisia a dat naștere unei atitudini părtinitoare care afectează cea mai bună aproximare liniară.

(21)

Comisia a abordat această afirmație în considerentul 42 din regulamentul provizoriu, unde a afirmat că perioada examinată nu ar trebui extinsă până la anul 2020, deoarece piața și performanța industriei Uniunii au fost puternic influențate de circumstanțele excepționale ale crizei provocate de pandemia de COVID-19. O astfel de extindere nu ar avea valoare adăugată, în special deoarece, în 2020, industria s-a confruntat cu pierderi semnificative, cauzate în principal de impactul pandemiei de COVID-19. Situația pieței a început să revină la normal în ceea ce privește cererea și oferta, ceea ce explică îmbunătățirea situației economice a industriei Uniunii, însă, în același timp, industria Uniunii s-a confruntat cu noi presiuni din partea importurilor din țările în cauză, care au erodat cota de piață și profiturile care au devenit și mai acute în 2023 și în PI. În plus, durata perioadei examinate a fost în concordanță cu practicile standard de investigație.

(22)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a susținut că Comisia a ignorat propunerea sa de a începe perioada de investigație în 2019 în loc de 2021, ceea ce conduce la încălcarea obligației Comisiei de aplicare a unui standard de examinare obiectivă în temeiul articolului 3.1 din Acordul privind PAD. Alte observații primite de la producătorii-exportatori după comunicarea constatărilor finale, referitoare atât începutul perioadei examinate, cât și la analiza prejudiciului, sunt abordate în secțiunea 4.

(23)

În lipsa altor observații referitoare la perioada de investigație („PI”) și la perioada examinată, s-au confirmat considerentele 40-45 din regulamentul provizoriu.

(24)

Un producător-exportator, Daido, a solicitat excluderea tuturor tipurilor sale de produse plate laminate la cald din oțel pe baza faptului că acestea sunt cunoscute în industrie ca oțel de scule și oțeluri rapide, chiar dacă nu corespund descrierii oțelului de scule care se regăsește în Nomenclatura combinată a UE (NC).

(25)

Comisia a confirmat în regulamentul provizoriu că oțelul de scule și oțelurile rapide nu au fost incluse în definiția produsului din investigația în cauză. Cu toate acestea, Comisia a considerat că cererea formulată de Daido privind excluderea tuturor tipurilor sale de produse plate laminate la cald din oțel nu a fost suficient de specifică, generând riscul ca aceasta să acopere, de asemenea, multe produse plate obișnuite laminate la cald din oțel pentru alte utilizări decât pentru scule. Din aceste motive, Comisia a respins cererea Daido privind respingerea tuturor produselor sale, dar a confirmat excluderea oțelului de scule, astfel cum se prevede la punctul 2.1 din regulamentul provizoriu. Comisia a considerat, de asemenea, că utilizarea codurilor NC corespunzătoare este responsabilitatea importatorilor atunci când declară mărfurile către autoritățile vamale.

(26)

În urma instituirii măsurilor provizorii, Daido a susținut că, chiar dacă oțelul său de scule nu se încadra în definiția oțelurilor pentru scule și, prin urmare, nu se încadrează la codurile NC specifice oțelului de scule (5), oțelul de scule al acesteia era în continuare în concurență cu acestea. Prin urmare, Comisia ar trebui să recunoască faptul că „oțelurile de scule Daido” au proprietăți fizice și chimice diferite de cele ale „produselor plate laminate la cald din oțel” care fac obiectul prezentei investigații și să le excludă din definiția produsului.

(27)

Daido a considerat că, în afirmația sa, a stabilit criterii obiective și specifice pentru a-și susține cererea de excludere. În plus, Daido are încredere că atât utilizarea finală a oțelurilor de scule, cât și caracteristicile fizice ale acestora erau suficient de specifice pentru a preveni excluderea produselor din alt tip de oțel decât oțelul de scule care nu ar trebui să fie excluse din investigație (și anume pentru a preveni circumvenția).

(28)

Comisia a concluzionat că, pe baza informațiilor din dosar și în lipsa unor informații contrare din partea Daido, produsele „Daido din oțel de scule” nu sunt, ca atare, diferite de HRF și ar putea acoperi multe produse plate obișnuite laminate la cald din oțel pentru alte utilizări decât pentru scule. În consecință, Comisia nu a considerat că era justificat să excludă în mod explicit produsele „Daido din oțel de scule” din definiția produsului.

(29)

După comunicarea constatărilor finale, Daido a furnizat documentație tehnică suplimentară (certificat de inspecție și fișă de specificații tehnice) pentru a-și susține cererea de excludere. Daido a subliniat, de asemenea, că respingerea cererii de excludere privind „oțelul de scule Daido” înseamnă că, deși produsele sale din oțel de scule au fost definite conform standardelor DIN ca oțeluri de scule, Comisia nu le tratează drept oțeluri de scule pentru simplul motiv că acestea nu se încadrează în definiția stabilită în sistemul de clasificare al UE. În opinia Daido, acest lucru nu reprezenta un argument suficient pentru a nu considera „oțelul de scule Daido” drept oțel de scule. În cele din urmă, Daido a subliniat faptul că, atunci când „oțelurile de scule Daido” sunt importate în UE, aceasta prezintă autorităților vamale un certificat de calitate a inspecției, în care se menționează în mod clar denumirea societății Daido și tipurile de oțeluri de scule Daido. Prin urmare, acest lucru ar trebui să permită autorităților vamale să facă o diferențiere și să confirme că „oțelurile de scule Daido” nu sunt HRF.

(30)

Cu toate acestea, Daido a omis în continuare să furnizeze caracteristici tehnice obiective conform definiției oțelului de scule din codurile NC specifice, care să confirme că acestea se încadrează în definiția oțelului de scule stabilită în sistemul de clasificare al UE și care, astfel, să permită autorităților vamale diferențieze „oțelurile de scule Daido” de orice alt produs din oțel care face obiectul măsurilor. O presupusă percepție a pieței nu este suficientă pentru a exclude un produs. Trimiterea la standardele DIN care permit definirea produselor din oțel de scule a fost respinsă pe motiv că descrierea oțelului de scule, care este inclusă în Nomenclatura combinată a UE (NC), oferea o compoziție foarte precisă a elementelor individuale conform notei suplimentare la capitolul 72 din Regulamentul privind Nomenclatura combinată a UE. Astfel cum s-a menționat în considerentul 24 și cum a confirmat Daido, „oțelul de scule Daido” nu este un veritabil oțel de scule în sensul Nomenclaturii combinate a UE. Într-adevăr, Comisia a observat că nota suplimentară 1 la capitolul 72 prevede o definiție clară a oțelurilor de scule. În cazul în care produsul pentru care se solicită o excludere nu intră în domeniul de aplicare definit pentru oțelurile de scule, acesta nu ar trebui să fie considerat ca atare și, prin urmare, ar intra în domeniul de aplicare al prezentei investigații.

(31)

Prin urmare, Comisia a respins cererea de excludere a „oțelurilor de scule Daido”. În ceea ce privește impactul asupra părții solicitante, Comisia nu a înțeles de ce neexcluderea ar fi „catastrofală”, astfel cum susține partea, având în vedere capacitatea Daido de a-și declara produsele la codul NC corect autorităților vamale sau de a solicita un cod NC specific.

(32)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la definiția produsului, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 52 și 53 din regulamentul provizoriu.

(33)

În urma instituirii măsurilor provizorii, Comisia a primit observații scrise cu privire la constatările provizorii privind dumpingul în ceea ce privește Egiptul de la producătorul-exportator egiptean Ezz Steel, GE și EUROFER. În plus, s-au primit observații după comunicarea constatărilor finale din partea Ezz Steel și GE. Aceste afirmații sunt abordate în secțiunile relevante de mai jos.

(34)

Detaliile pentru metodologia de calcul al valorii normale au fost stabilite în considerentele 54-65 din regulamentul provizoriu.

(35)

În lipsa unor afirmații referitoare la calcularea valorii normale, aceste considerente se confirmă.

(36)

Detaliile referitoare la calcularea prețului de export au fost prezentate în considerentul 66 din regulamentul provizoriu.

(37)

În etapa de comunicare a constatărilor provizorii, EZZ Steel a identificat cinci tranzacții de vânzări la export care au fost raportate de societate în răspunsul său la chestionar, dar care nu se regăseau în calculul dumpingului. Comisia a făcut rectificarea corespunzătoare.

(38)

În urma publicării regulamentului provizoriu, Ezz Steel și GE au susținut că Comisia ar fi trebuit să utilizeze data facturii ca dată a cursului de schimb pentru a converti vânzările la export către Uniune în USD în moneda locală, în loc să utilizeze data contractului de vânzare inițial. Ezz Steel a susținut, de asemenea, că, în cazul în care Comisia s-ar abate de la utilizarea datei facturii, aceasta nu ar trebui să utilizeze data contractului de vânzare inițial, ci data emiterii acreditivului pentru vânzarea la export corespunzătoare, când contractul devine definitiv. În acest scop, societatea a propus un decalaj mediu de timp între data facturii și data contractului de vânzare de 20 de zile, pe baza puținelor tranzacții de export incluse în eșantion de Comisie în timpul verificării, ceea ce ar conduce efectiv la aplicarea unui curs de schimb mediu care să nu depășească 30 de zile de la data la care condițiile legale de vânzare devin definitive.

(39)

Ezz Steel a susținut că, de asemenea, Comisia ar trebui să utilizeze data facturii de vânzare pentru vânzările pe piața internă, deoarece a existat, de asemenea, un decalaj de timp cuprins între o lună și două luni între data contractului de vânzare și data facturii, iar prețurile au variat între aceste date.

(40)

Referitor la vânzările la export, părțile nu au demonstrat și nici tranzacțiile de vânzare incluse în eșantion nu au arătat că a existat o diferență structurală în ceea ce privește condițiile de vânzare convenite (de exemplu, în ceea ce privește prețul, volumul sau calitatea) între data contractului de vânzare inițial și data emiterii acreditivelor, cu excepția existenței unui decalaj de timp pentru numărul mic de tranzacții de export în cauză, și anume 18 astfel de tranzacții, care nu este reprezentativ pentru populație. În plus, media de 30 de zile menționată în considerentul 38 este irelevantă, deoarece abaterea standard a eșantionului este ridicată. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(41)

În ceea ce privește afirmația din etapa de comunicare a constatărilor provizorii referitoare la existența unei situații similare pentru condițiile de vânzare pe piața internă și la faptul că pentru vânzările pe piața internă ar trebui să se utilizeze data contractului de vânzare în locul datei facturii de vânzare, Comisia a concluzionat că, pe lângă faptul că această afirmație nu este susținută de niciun element de probă, nu există niciun motiv de abatere de la data facturii de vânzare pe piața internă atât timp cât aceste vânzări nu au făcut obiectul dificultăților legate de cursul de schimb, întrucât toate vânzările pe piața internă au fost efectuate în lire egiptene. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(42)

În urma comunicării constatărilor finale, Ezz Steel și GOE și-au detaliat în continuare afirmația în etapa provizorie prin care susțineau că Comisia a utilizat data incorectă pentru a converti prețul vânzărilor la export din USD în EGP, adăugând două motive: devalorizarea monetară și data stabilirii condițiilor materiale ale vânzării.

(43)

Potrivit Ezz Steel, Comisia nu a explicat în regulamentul provizoriu modul în care fluctuațiile cursului de schimb și scăderea globală a EGP în raport cu USD conduc la concluzia conform căreia data de referință trebuie să fie reprezentată de data contractului de vânzare și nu de data facturii.

(44)

Cu toate acestea, motivele pentru utilizarea datei contractului de vânzare în locul datei facturii au fost menționate în mod clar în considerentul 72 din regulamentul provizoriu. Astfel cum s-a explicat în considerentul menționat, faptul că societatea își desfășura activitatea într-o situație caracterizată de o devalorizare monetară ridicată a EGP în raport cu USD și EUR, coroborat cu faptul că respectivele condiții de vânzare, inclusiv prețul de vânzare, au fost stabilite la data contractului de vânzare, o dată la care se cunoștea doar cursul de schimb de la acel moment, a justificat utilizarea datei contractului de vânzare și nu a datei facturii ca dată de referință corectă pentru vânzare.

(45)

Societatea a susținut, de asemenea, că metodologia „hibrid” aplicată de Comisie, prin utilizarea cursului de schimb de la data contractului pentru vânzările la export și cursul de schimb de la data facturii pentru vânzările pe piața internă, nu a permis o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export. Acest lucru s-a datorat faptului că devalorizarea monetară a EGP a fost luată în considerare numai pentru componenta de piață internă, nefiind recunoscută și pentru componenta de export, în cazul acestea utilizându-se data contractului de vânzare. În susținerea argumentului său, societatea a făcut trimitere la un raport întocmit de un consultant, în al cărui rezumat se precizează că această abordare „(…) implică faptul că prețurile pe piața internă reflectă în mod corespunzător impactul unei perioade de 1-2 luni de inflație (de la comandă la factură), în timp ce aprecierea corespunzătoare a EGP în raport cu USD pe parcursul aceleiași perioade este ignorată” (6).

(46)

Devalorizarea monetară a EGP în raport cu USD a fost stabilită, existența sa a fost confirmată și, prin urmare, aceasta a fost luată în considerare. Cu toate acestea, societatea nu a furnizat elemente de probă substanțiale pentru această afirmație, prin care să demonstreze necesitatea unei ajustări consecvente a prețurilor pe piața internă, în timp, în funcție de inflație. De asemenea, pe parcursul investigației s-a stabilit că societatea, pentru vânzările pe piața internă, nu a fost în măsură să coreleze anumite vânzări cu anumite plăți. Clienții pot ridica produsul la depozitele de oțel ale Ezz atunci când primesc undă verde de la departamentul care controlează conturile curente. Cu toate acestea, procedurile de control intern ale Ezz Steel nu oferă informații suficiente și adecvate cu privire la data exactă la care a fost plătită o anumită factură. Prin urmare, nu a fost posibil să se stabilească data exactă a plății pentru fiecare tranzacție de vânzare pe piața internă și, astfel, nici să se evalueze sau să se cuantifice presupusul impact generat de devalorizarea monetară a EGP asupra prețurilor pe piața internă. În plus, această afirmație referitoare la impactul inflației asupra vânzărilor pe piața internă vizează inflația la modul general, fără să precizeze indicele utilizat. Prin urmare, nu se cunoaște dacă acesta se referă la indicele general al inflației care cuprinde numeroase elemente din afara sferei de cuprindere a investigației și care, în consecință, nu prezintă relevanță. Prezintă importanță exclusiv evoluția prețurilor produsului similar pe piața internă și, în legătură cu aceste prețuri, auditorii statutari nu au abordat chestiuni esențiale de audit în materie de inflație nici în situațiile financiare ale EZDK, nici în cele ale EFS. Totodată, în situațiile financiare ale societății nu există nicio trimitere la IAS 29 Raportarea financiara în economiile hiperinflaționiste. Prin urmare, această cerere de ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază a fost respinsă ca nefondată.

(47)

În plus, Ezz Steel a reiterat afirmația sa conform căreia condițiile vânzărilor la export au fost stabilite numai în momentul la care contractul dintre părți a fost contrasemnat de cumpărător sau la care a fost emis acreditivul. Utilizând această abordare, Ezz Steel a concluzionat că, pentru eșantionul selectat de vânzări la export verificate la fața locului, numărul mediu de zile dintre data contractului de vânzare și emiterea acreditivului a fost de aproximativ 20 de zile la nivelul grupului. Prin urmare, potrivit societății, Comisia ar fi trebuit să se bazeze pe data emiterii acreditivului.

(48)

În afară de faptul că acreditivul este irelevant în acest context întrucât, prin definiție, trebuie să reflecte clauzele și condițiile incluse în acordul de vânzare, adică în contract, Comisia a respins această afirmație din motivele expuse în considerentul 40 de mai sus.

(49)

În etapa provizorie și definitivă, Ezz Steel a susținut că în cazul de față ar trebui să se facă o distincție între faptele și circumstanțele referitoare la profile plate cu proeminențe din oțel (7) și plăci din ceramică (8) care vizează exporturi din Turcia și cu privire la care Comisia a utilizat data contractului, mai degrabă decât data facturii, întrucât circumstanțele acestor cazuri nu se aplică în cazul de față. Întrucât Comisia a efectuat o evaluare independentă a faptelor și cifrelor aferente cazului de față și nu au fost identificate similitudini cu cazurile menționate mai sus, această afirmație a fost respinsă.

(50)

De asemenea, potrivit susținerilor Ezz Steel, Comisia a utilizat cursuri de schimb eronate pentru tranzacțiile din cursul PI legate de contractele de vânzare încheiate în cele trei luni anterioare PI, și anume pentru perioada ianuarie-martie 2023. Potrivit susținerilor sale, Comisia ar fi trebuit să utilizeze cursurile de schimb din raportul financiar auditat al societății, furnizat Comisiei în cursul investigației.

(51)

Comisia a evaluat și a acceptat afirmația societății în ceea ce privește cursul de schimb pentru martie 2023. Cu toate acestea, pentru ianuarie și februarie 2023, Comisia a constatat că utilizarea cursului de schimb oficial a fost corectă, deoarece problema schimbului lirei egiptene în ceea ce privește accesul normal la USD pe piața valutară a devenit o problemă pentru societate abia din martie 2023, astfel cum s-a confirmat în mai multe situații financiare ale societății înseși (9). Nu există motive monetare pentru a nu utiliza cursul de schimb oficial atunci când piața monetară funcționează în mod normal, ceea ce s-a întâmplat până la februarie 2023, inclusiv, conform situațiilor financiare ale Ezz pentru anul 2023. În plus, situațiile financiare pentru anul 2023 nu prezintă cursurile de schimb specifice din ianuarie și februarie 2023.

(52)

În urma comunicării constatărilor finale, Ezz Steel a susținut că afirmația de mai sus din considerentul 51 privind utilizarea de către Comisie a cursului de schimb oficial pentru lunile ianuarie și februarie 2023 este incorectă, în baza următoarelor documente: Raportul întocmit de Deloitte cu privire la stabilirea prețurilor de către EZDK în perioada aprilie 2023 - martie 2024, raportul Băncii Mondiale cu privire la Egipt (World Bank’s Egypt Economic Monitor) pentru luna decembrie 2022, procesul-verbal al comitetului de audit pentru T4 2023 și raportul emis la 20 iulie 2024 de Moore Egypt Public Accountants and Consultants. Cu toate acestea, acest ultim raport include următoarea declarație de declinare a responsabilității și de limitare a sferei de cuprindere: „(…) Procedurile nu constituie un audit sau o reexaminare limitată în conformitate cu standardele de audit egiptene sau cu standardele de contabilitate egiptene și, în consecință, nu oferim nicio asigurare și nu exprimăm nicio opinie cu privire la informațiile financiare subiacente. (…) Prezentul raport (…) și nici nu ar trebui să fie invocat de nicio altă parte în afară de părțile cărora li se adresează în mod specific”. Procesul-verbal al comitetului de audit pentru T4 2023 se supune limitărilor de aceeași natură, întrucât este un document pur intern. În ceea ce privește rapoartele întocmite de Deloitte și de Banca Mondială, acestea nu sunt nici specifice, nici detaliate în legătură cu tranzacțiile Ezz Steel care fac obiectul cursurilor de schimb pentru primele două luni ale anului 2023. Prin urmare, concluzia provizorie de la considerentul 51 a fost confirmată.

(53)

Pe lângă corecțiile descrise mai sus, nu au fost efectuate alte modificări ale metodologiei de comparație, astfel cum se descrie în considerentele 67-72. Prin urmare, acestea sunt confirmate.

(54)

Astfel cum se descrie în considerentele 36 și 37, ca urmare a afirmațiilor formulate de părțile interesate, Comisia a revizuit marjele de dumping.

(55)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(56)

În urma comunicării constatărilor provizorii și finale, Comisia a primit observații scrise din partea EUROFER, care sunt abordate în secțiunea 3.2.4.

(57)

În lipsa oricăror observații cu privire la valoarea normală, au fost confirmate considerentele 78-90 din regulamentul provizoriu.

(58)

În lipsa oricăror observații cu privire la prețul de export, considerentele 91-93 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(59)

În lipsa oricăror observații cu privire la prețul de export, au fost confirmate considerentele 94-100 din regulamentul provizoriu.

(60)

EUROFER a contestat concluzia Comisiei potrivit căreia nu a existat niciun dumping în ceea ce privește importurile indiene de oțel plat laminat la cald, susținând că respectiva constatare a fost denaturată și ar trebui să fie reevaluată.

(61)

EUROFER a susținut că volumele și prețurile exporturilor din India către Uniune în T2 2023 au fost neobișnuit de ridicate, ceea ce, în opinia sa, a denaturat calculul dumpingului. Potrivit EUROFER, aceste volume mari au fost în mare parte rezultatul reportărilor de cote în cadrul mecanismului UE de salvgardare în sectorul siderurgic, 334 000 de tone fiind reportate din T4 2022 în T1 2023 și 422 000 de tone din T1 în T2 2023, ceea ce a dus la o creștere excepțională a exporturilor în T2, la 555 000 de tone, în comparație cu alte trimestre. În plus, prețurile din T2 2023 au ajuns la 740 EUR pe tonă, un preț neobișnuit de ridicat, având în vedere practica obișnuită a Indiei de a vinde oțel excedentar în străinătate la prețuri mai mici după satisfacerea cererii interne. EUROFER sugerează că este posibil ca această creștere să fi fost influențată de eliminarea unei taxe la export de 15 % și de alte scheme de stimulente. Potrivit acesteia, calcularea dumpingului pe întreaga perioadă ascunde această denaturare temporară și necesită, în schimb, utilizarea unor medii lunare sau trimestriale, o metodă aplicată anterior de Comisie în alte cazuri care implică volatilitatea pieței.

(62)

EUROFER a afirmat că la nivelul neobișnuit de ridicat al exporturilor în Uniune au contribuit factori sezonieri: în timp ce cererea și prețurile din Uniune sunt, de regulă, mai mari în T2, înainte de încetinirea din timpul verii, cererea internă din India este, de obicei, mai scăzută din cauza începutului sezonului musonic, stimulând exportatorii să exporte mai mult către Uniune. Întrucât sistemul de reportare a cotelor a fost întrerupt în luna martie 2025, EUROFER a subliniat că T2 2023 a reprezentat o denaturare unică care nu ar trebui inclusă în calculul mediei pentru întreaga perioadă de investigație.

(63)

Potrivit susținerilor EUROFER, Comisia a tratat în mod eronat costurile minereului de fier atunci când a calculat valoarea normală. EUROFER a susținut că producătorii indieni vindeau minereu de fier din minele captive în pierdere pentru a se conforma directivelor guvernamentale. Cu toate acestea, Comisia a tratat aceste tranzacții drept costuri legitime de achiziție, în loc să le ajusteze la evaluările bazate pe piață. EUROFER a insistat asupra faptului că ajustările de cost ar trebui să reflecte prețurile care ar apărea în cadrul operațiunilor comerciale normale, inclusiv un profit rezonabil. Utilizarea prețurilor distorsionate ale factorilor de producție, cum ar fi vânzările de minereu de fier sub cost, conduce la o valoare normală subestimată și, în consecință, la o marjă de dumping înșelătoare.

(64)

Prin urmare, EUROFER a solicitat ca, în primul rând, marja de dumping pentru HRF din India să fie recalculată fie prin eliminarea influenței datelor din T2 2023, fie prin calcularea de marje medii lunare sau trimestriale. În al doilea rând, metodologia de stabilire a valorii normale ar trebui revizuită pentru a ține seama de prețurile echitabile de piață ale minereului de fier, inclusiv o marjă de profit rezonabilă, în conformitate cu standardele comerciale internaționale.

(65)

Comisia a examinat cu atenție aceste afirmații. În primul rând, aceasta a concluzionat că EUROFER nu a explicat în mod corespunzător motivul pentru care T3 ar fi diferit de celelalte trimestre. Comisia a constatat că eliminarea taxelor la export în India avusese loc deja în noiembrie 2022 și că aceste taxe nu au fost reinstituite. Nu este clar de ce acestea ar fi afectat doar T3. În cele din urmă, Comisia a observat că, în urma eliminării acestor taxe, producătorii-exportatori din India aveau posibilitatea de a percepe prețuri de export mai mici sau de a majora prețurile. Aceștia au decis să-și majoreze prețurile (și profiturile). Prin urmare, Comisia nu poate considera că datele privind vânzările din T2 2023 nu reflectau tranzacțiile comerciale efective care au avut loc în cursul perioadei de investigație. De asemenea, volumul vânzărilor la export ale celor doi producători-exportatori în cursul T2 2003 nu a fost excepțional de ridicate și au existat vânzări reprezentative în toate trimestrele pentru ambii producători-exportatori. În consecință, aceste date sunt reprezentative și valabile pentru a fi incluse în calculul marjei de dumping. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(66)

Comisia a respins, de asemenea, argumentele EUROFER privind atât caracterul sezonier, cât și prețurile distorsionate ale minereului de fier, ca factor de producție. În ceea ce privește caracterul sezonier, Comisia a susținut că, în pofida afirmațiilor EUROFER privind volumul excepțional și prețurile excepționale datorate reportărilor de cote și dinamicii sezoniere a pieței, datele din T2 2023 reflectau tranzacțiile comerciale reale din perioada de investigație. Ca atare, Comisia nu a găsit niciun temei juridic în temeiul articolului 2 alineatul (11) din regulamentul de bază pentru a se abate de la metodologia standard, care consideră că întreaga perioadă de investigație este reprezentativă.

(67)

În ceea ce privește afirmația EUROFER privind prețurile minereului de fier, ca factor de producție, Comisia a constatat că nu există suficiente elemente de probă care să permită înlocuirea costurilor raportate cu valori alternative bazate pe piață. În primul rând, EUROFER nu a indicat temeiul juridic al ajustării solicitate. În al doilea rând, Comisia observă că „vânzările” de minereu de fier menționate de EUROFER sunt, de fapt, transferuri interne, și nu o vânzare în pierdere între societăți afiliate. Afirmația de la considerentul 84 din regulamentul provizoriu se referă la vânzările de minereu de fier către clienți neafiliați de pe piața liberă, și nu la tranzacțiile intragrup. Pentru a reflecta costul real de fabricație a produsului care face obiectul investigației, Comisia a alocat pierderea realizată a vânzărilor de minereu de fier drept cost de achiziție la costul de fabricație. Prin urmare, contrar afirmațiilor EUROFER, calculul dumpingului a contabilizat în mod corect pierderile suferite din vânzările de minereu de fier. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(68)

În ambele cazuri, Comisia și-a menținut constatările provizorii și a concluzionat că metodologia utilizată respectă cerințele legale din regulamentul de bază.

(69)

În lipsa oricărei afirmații acceptate privind calcularea marjei de dumping, se confirmă considerentul 102 din regulamentul provizoriu și, prin urmare, nu s-a constatat niciun dumping pentru importurile indiene de oțel plat laminat la cald.

(70)

După comunicarea constatărilor finale, EUROFER a transmis din nou observații prin care contestă concluzia Comisiei potrivit căreia importurile de HRF originare din India nu au făcut obiectul dumpingului. EUROFER a susținut că, probabil, calculul marjei de dumping a fost denaturat din cauza:

(71)

În ceea ce privește litera (a), EUROFER a susținut că prețurile de export și volumul exporturilor în T2 2023 au fost neobișnuit de ridicate ca urmare a unor elemente cum ar fi convergența politicii și a factorilor de piață, inclusiv reportarea contingentelor măsurilor de salvgardare, tiparele cererii sezoniere, eliminarea taxelor la export în noiembrie 2022 și extinderea schemelor de stimulente la export, cum ar fi RoDTEP. Potrivit susținerilor EUROFER, aceste elemente au creat o denaturare temporară care ar fi trebuit abordată fie prin excluderea T2 2023 din calculul dumpingului, fie prin adoptarea unei metodologii de comparație trimestrială sau lunară în temeiul articolului 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

(72)

Comisia a examinat aceste afirmații și a constatat că acestea nu justifică o revizuire a constatărilor sale provizorii. Deși taxa la export a fost eliminată în noiembrie 2022, această modificare s-a aplicat pe întreaga perioadă de investigație și nu în mod specific pentru T2 2023. În ceea ce privește reportarea contingentelor măsurilor de salvgardare și presupusa cerere sezonieră, producătorii-exportatori incluși în eșantion au avut posibilitatea de a-și ajusta strategiile comerciale în consecință. Comisia nu a găsit nicio dovadă în sensul că tranzacțiile din T2 2023 nu au reflectat un comportament comercial real.

(73)

Mai mult decât atât, pentru cei doi producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a confirmat că volumele exporturilor în T2 2023 nu au fost anormal de ridicate și că au existat vânzări reprezentative la export în toate trimestrele perioadei de investigație. Comisia a reamintit, de asemenea, că marja de dumping se calculează pe baza unor date verificate de la exportatorii incluși în eșantion, în concordanță cu practica standard a Uniunii, precum și faptul că statisticile publice agregate privind importurile citate de EUROFER nu pot pune sub semnul întrebării constatările bazate pe datele detaliate ale societăților incluse în eșantion.

(74)

În ceea ce privește temeiul juridic pentru o metodologie alternativă, Comisia a observat că articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază prevede că, sub rezerva unei comparări echitabile, existența dumpingului ar trebui „în mod normal” să fie stabilită pe baza unei comparații de tip medie ponderată pe întreaga perioadă de investigație. Acest lucru nu exclude posibilitatea unor abateri atunci când acestea sunt justificate, dar Comisia nu a identificat motive imperioase care să justifice utilizarea de medii trimestriale sau lunare în cazul de față. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(75)

În ceea ce privește litera (b), EUROFER și-a reiterat opinia potrivit căreia costurile factorilor de producție pentru minereul de fier utilizate pentru stabilirea valorii normale nu sunt bazate pe piață, întrucât producătorii indieni procurau minereul din mine captive, în pierdere, sub îndrumarea guvernului. EUROFER a susținut că aceste prețuri ar fi trebuit înlocuite cu valori care să reflecte tranzacții efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, inclusiv o marjă de profit rezonabilă.

(76)

Comisia a evaluat această afirmație și a constatat că nu este justificată. Nu s-a demonstrat că factorii de producție pentru minereul de fier în cauză sunt influențați de mandate acordate de guvern într-un mod care să justifice neluarea în considerare a costurilor raportate. Potrivit concluziei Comisiei, în lipsa unor dovezi verificabile care să demonstreze denaturarea prețurilor sau stabilirea acestora altfel decât pe baze comerciale, costurile raportate au reflectat cu exactitate costul efectiv de producție al producătorilor, fără a se impune ajustări.

(77)

În consecință, Comisia nu a acceptat observațiile suplimentare ale EUROFER. Metodologia utilizată de Comisie respectă dispozițiile relevante din regulamentul de bază, inclusiv cerința referitoare la compararea echitabilă și articolul 2 alineatul (11). Prin urmare, constatările expuse în considerentul 102 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(78)

În urma instituirii măsurilor provizorii, Comisia a primit observații scrise cu privire la constatările provizorii privind dumpingul în ceea ce privește Japonia de la GJ și de la un producător-exportator inclus în eșantion (Nippon Steel). Alte observații primite de la aceste părți sau de la alte societăți precum Daido și JFE cu privire la alte aspecte ale investigației au fost tratate în secțiunile relevante (de exemplu, în secțiunile 2.1, 4.3.2 și 4.4).

(79)

GJ și Nippon Steel au susținut că unele dintre societățile pe care Comisia le considera societăți afiliate în etapa provizorie nu ar trebui tratate ca fiind afiliate, având în vedere influența redusă a unuia dintre acționari și dimensiunea entității controlate, astfel cum se explică în detaliu mai jos. Aceasta a vizat societățile japoneze Marubeni-Itochu Steel Inc. („MISI”) și Sumitomo Corporation Global Metals Co., Ltd. („SCGM”). În regulamentul provizoriu, ambele societăți au fost considerate ca fiind afiliate Nippon Steel, deoarece fiecare deținea participații într-o entitate terță comună. În acest sens, Comisia a constatat următoarele.

(80)

În primul rând, chiar Nippon Steel raportase atât MISI, cât și SCGM ca entități afiliate încă de la începutul investigației. Încă din 16 septembrie 2024, și anume la cinci săptămâni de la deschiderea investigației și înainte de termenul-limită pentru răspunsurile la chestionar, Nippon Steel a informat Comisia prin e-mail cu privire la relația dintre diferitele societăți și a indicat că aceste entități afiliate vor furniza răspunsuri la chestionar. Ulterior, au fost transmise răspunsuri la chestionar și răspunsuri la deficiențe și s-au efectuat vizite de verificare, toate bazându-se pe premisa că aceste societăți erau afiliate între ele.

(81)

După comunicarea constatărilor finale, Nippon Steel a precizat că motivul pentru care aceste societăți au fost raportate ca entități afiliate a fost acela de a împiedica Comisia să aplice articolul 18 din regulamentul de bază (lipsa cooperării).

(82)

Totuși, dacă acesta ar fi fost singurul motiv pentru raportarea acestor entități, Nippon Steel a avut numeroase posibilități pe parcursul investigației să susțină și să dovedească neafilierea la respectivele entități, de exemplu, în etapa chestionarului, în etapa răspunsurilor la deficiențe și pe parcursul vizitei de verificare. Cu toate acestea, Nippon Steel a tratat societățile ca fiind societăți afiliate în toate aceste etape și a formulat afirmația numai după instituirea de măsuri provizorii. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(83)

În al doilea rând, regulamentul de bază prevede la articolul 2 alineatul (1) că „pentru a stabili dacă două părți sunt asociate, se poate ține seama de definiția părților afiliate în conformitate cu articolul 127 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei” (10). Litera (g) de la articolul 127 prevede că se consideră că persoanele sunt afiliate dacă „împreună, acestea controlează direct sau indirect o terță persoană”.

(84)

În ceea ce privește MISI, Nippon Steel și MISI dețineau împreună aproape 100 % din acțiunile unei a treia entități (11), cele două societăți numind împreună aproape toți administratorii, inclusiv președintele. În ceea ce privește SCGM, Nippon Steel și SCGM dețineau împreună (aproape) 100 % din două entități separate (12), fie direct, fie prin intermediul entității afiliate (necontestate) Nippon Steel Trading Corporation („NST”) a Nippon Steel. Nippon Steel și SCGM au numit împreună (aproape) toți administratorii, inclusiv președintele.

(85)

Nippon Steel a susținut că, în fiecare caz, unul dintre cei doi acționari a avut mai puțină influență sau un control mai mic asupra entității terțe decât celălalt acționar. Prin urmare, simpla coproprietate asupra entității terțe în sine nu ar fi fost suficientă, potrivit societății, pentru a concluziona în sensul existenței unei relații. Cu toate acestea, aspectul dacă un acționar a avut o influență mai redusă asupra operațiunilor curente ale entității terțe decât celălalt acționar nu diminuează realitatea obiectivă potrivit căreia Nippon Steel și MISI, respectiv SCGM, controlau împreună integral această entitate terță.

(86)

După comunicarea constatărilor finale, Nippon Steel a făcut trimitere la o decizie preliminară (13), în care Curtea de Justiție explicase că „o persoană este considerată că o controlează pe alta numai în cazul în care ea este, în drept sau în fapt, în măsură să exercite asupra acesteia o putere de constrângere sau de îndrumare”. Această formulare a fost reflectată, de asemenea, la articolul menționat în considerentul 83 și anume „se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când aceasta deține, de drept sau de fapt, o putere de decizie asupra celei din urmă”. Potrivit Nippon Steel, entitățile terțe erau controlate exclusiv de MISI sau SCGM (iar pentru NST Coil Centre, de NST și NSC).

(87)

Cu toate acestea, articolul 127 litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 nu se referă la „o persoană” care o controlează pe alta, ci la entități afiliate (în cazul de față două) care, împreună, controlează o altă entitate. Deși nivelul de control sau de influență al unuia dintre acționari (MISI, SCGM, Nippon Steel sau NST) ar fi fost redus în comparație cu celălalt acționar (ceilalți acționari), acest lucru nu infirmă concluzia considerentului precedent, și anume că entitățile, împreună, controlau integral respectiva entitate.

(88)

În plus, Nippon Steel a furnizat informații contradictorii cu privire la societățile care erau principalul acționar – Nippon Steel sau MISI, respectiv SCGM. Procentele participațiilor raportate în e-mailul său din 16 septembrie 2024 au fost diferite de cele prezentate de societate după comunicarea constatărilor provizorii. În plus, cea de a treia entitate menționată în e-mailul din 16 septembrie 2024, deținută împreună de Nippon Steel și SCGM, nu a mai fost menționată în observațiile Nippon Steel după măsurile provizorii. Potrivit informațiilor publice, această a treia entitate a fost deținută integral de SCGM și Nippon Steel și/sau NST în cursul perioadei de investigație (14).

(89)

După comunicarea constatărilor finale, NSC a furnizat mai multe informații cu privire la această entitate terță (NST Coil Centre, astfel cum se menționează în nota de subsol 10). NSC a susținut inexistența unei relații cu această entitate în aceeași ordine de idei expusă în considerentele 84, 85 și 96, cu argumente care vizează participația minoritară în entitatea terță, lipsa controlului sau a influenței decisive prin intermediul administratorilor săi și dimensiunea entității terțe în raport cu activitatea NSC.

(90)

În afară de cele expuse anterior, litera (b) a articolului 127 menționat în considerentul 83 de mai sus prevede, de asemenea, că persoanele sunt considerate a fi afiliate dacă „au calitatea juridică de asociați”. Deținerea în comun a entităților terțe de către Nippon Steel și MISI sau, respectiv, SCGM, în sine, a stabilit existența unui parteneriat de afaceri recunoscut din punct de vedere juridic.

(91)

După comunicarea constatărilor finale, Nippon Steel a susținut, de asemenea, că Nippon Steel nu avea calitatea juridică de asociat în temeiul legislației japoneze, așa cum s-ar întâmpla dacă, de exemplu, diferite entități ar fi încheiat un acord pentru a constitui o societate așa-numită „kumiai” (15).

(92)

Cu toate acestea, Comisia a observa că Nippon Steel și, respectiv, MISI sau SCGM, împreună, dețineau în comun (direct sau indirect) 100 % din acțiunile unei entități terțe. Indiferent de definiția juridică a societăților afiliate în temeiul legislației japoneze, în temeiul articolului 127 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, dispoziția aplicată în mod normal pentru stabilirea relației în investigații în materie de apărare comercială în Uniunea Europeană, părțile respective sunt considerate asociați în calitate de codeținători ai unei întreprinderi terțe și, prin urmare părți afiliate.

(93)

În plus, Nippon Steel a observat că într-o altă investigație referitoare la vehicule electrice din China (16), Comisia nu a considerat că anumite entități chineze sunt afiliate în pofida faptului că toate acestea au întreprinderi comune cu o entitate terță.

(94)

Orice stabilire a unei relații între părți ar trebui să se bazeze pe faptele și circumstanțele fiecărui caz în parte. Respectarea practicii anterioare nu este obligatorie pentru Comisie. Cazul privind vehiculele electrice a vizat o investigație în materie de subvenții, cu fapte specifice care au fost luate în considerare în contextul tuturor faptelor și circumstanțelor relevante ale cazului, inclusiv entitățile specifice menționate de Nippon Steel și condițiile contractuale ale acestora. Prezenta investigație, pe de altă parte, este o investigație antidumping care vizează o țară diferită (Japonia) și o realitate economică diferită, un produs/sector diferit și alte fapte; și anume circumstanțe diferite de cele din cazul vehiculelor electrice.

(95)

Ar trebui remarcat faptul că o parte dintre reprezentanții legali ai Nippon Steel în acest caz erau aceiași cu reprezentanții grupului SAIC în cadrul investigației antisubvenție cu privire la importurile de vehicule electrice din Republica Populară Chineză, menționați în observațiile Nippon Steel. Se poate explica astfel motivul pentru care au fost furnizate informații detaliate cu privire la structura de proprietate a grupului SAIC în cazul de față, în pofida faptului că informațiile respective nu se regăsesc în regulamentele de punere în aplicare privind cazul respectiv, întrucât acestea au fost prezentate ca informații comerciale confidențiale în cazul privind vehiculele electrice. S-ar putea explica, de asemenea, motivul pentru care Nippon Steel nu a luat în considerare faptul că, în cadrul aceleiași investigații privind vehiculele electrice, Comisia a considerat că anumite entități dintr-un alt grup sunt afiliate ca urmare a implicării lor într-o întreprindere comună (17). Cu toate acestea, astfel de fapte nu se pot discuta în detaliu în afara sferei de cuprindere a respectivei investigații, întrucât se referă la informații confidențiale și proprietare la care ar trebui să aibă acces numai părțile relevante implicate în investigația respectivă și reprezentanții lor legali. Proprietarii datelor relevante nu au acordat Comisiei permisiunea de a utiliza informațiile respective în contextul prezentei investigații. În orice caz, ceea ce a făcut sau nu a făcut Comisia în alte cazuri nu are niciun impact asupra prezentei investigații.

(96)

În al treilea rând, Nippon Steel a susținut, de asemenea, că dimensiunea entităților terțe (în ceea ce privește cifra de afaceri sau numărul de angajați) era foarte mică în comparație cu Nippon Steel și că acest lucru a subliniat implicarea limitată a Nippon Steel în entitățile respective. Cu toate acestea, nu s-a putut accepta că dimensiunea este un argument determinant care arată o relație sau o lipsă a acesteia.

(97)

În al patrulea rând, în cursul perioadei de investigație, Nippon Steel a avut o relație similară cu o altă entitate, Metal One. Cele două societăți dețineau împreună 100 % dintr-o entitate terță, astfel cum a raportat Nippon Steel în e-mailul său din 16 septembrie 2024 (18). Cu toate acestea, deși situația părea să fie identică cu cea a MISI și a SCGM, Nippon Steel nu a invocat în niciun moment al investigației că relația cu Metal One nu există.

(98)

În al cincilea rând, deși reprezentanții legali ai Nippon Steel au menționat, în cursul verificării la fața locului, că nu au fost de acord ca MISI să fie considerată o entitate afiliată, aceasta a fost, la momentul respectiv, o simplă observație. Nu a fost formulată nicio afirmație oficială cu privire la această chestiune și nu au fost furnizate argumente sau elemente de probă justificative decât după instituirea măsurilor provizorii. Ar trebui remarcat faptul că nu Comisia, ci Nippon Steel însăși este cea care a declarat că MISI și SCGM sunt entități afiliate încă de la începutul prezentei investigații și care s-a asigurat că aceste entități au furnizat informațiile solicitate ca entități afiliate. Numai după ce a văzut rezultatul calculelor dumpingului și, probabil, impactul relațiilor dintre societăți asupra acestor calcule, Nippon Steel a decis să formuleze o afirmație cu privire la relații.

(99)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există o relație între Nippon Steel, pe de o parte, și MISI, respectiv SCGM, pe de altă parte, bazată pe deținerea în comun a unei entități terțe pe care societățile o controlau împreună și care a stabilit parteneriatul de afaceri recunoscut din punct de vedere juridic. În consecință, Comisia a respins afirmația potrivit căreia aceste societăți nu ar trebui să fie considerate entități afiliate.

(100)

Nippon Steel a susținut că vânzările sale la export către societățile sale afiliate s-au realizat în condiții de concurență deplină. În sprijinul acestei afirmații, Nippon Steel a susținut că vânzările Nippon Steel către NST, MISI și SCGM aveau acorduri-cadru similare, că entitățile afiliate erau libere să cumpere de la alți furnizori și că vânzările către aceste entități au fost efectuate la prețuri similare. În plus, vânzările MISI către societatea sa afiliată din Uniune, Marubeni-Itochu Steel Europe GmbH. („MISEA”), au fost efectuate în condiții de concurență deplină, deoarece vânzările MISI către MISEA ar fi fost în concordanță cu cele către clienți neafiliați din UE, în timp ce MISEA a achiziționat produsul în cauză și de la entități neafiliate. În plus, vânzările MISEA către entitatea sa afiliată din Uniune, societatea A (19), ar trebui considerate ca fiind efectuate în condiții de concurență deplină, întrucât societatea A a achiziționat produsul în cauză și de la entități neafiliate. În sprijinul acestor afirmații, Nippon Steel a furnizat elemente de probă potrivit cărora societățile erau libere să cumpere de la alte entități, precum și comparații ale prețurilor de vânzare franco fabrică pe baza NCP.

(101)

În primul rând, Comisia a observat că această afirmație privind tranzacțiile în cauză în condiții de concurență deplină a fost făcută de Nippon Steel după instituirea măsurilor provizorii. Anumite entități au fost raportate ca societăți afiliate, iar, în consecință, în etapa provizorie, Comisia a tratat tranzacțiile cu aceste societăți ca tranzacții între entități afiliate.

(102)

În al doilea rând, Comisia nu a contestat faptul că diferitele entități afiliate erau într-adevăr libere să vândă și să cumpere de la alte societăți neafiliate. De asemenea, era adevărat că acordurile-cadru cu entități afiliate care au fost furnizate Comisiei erau similare în ceea ce privește conținutul și condițiile. Cu toate acestea, acordurile-cadru furnizate nu specificau modul în care au fost stabilite prețurile finale, modul în care au fost plătite comisioanele (dacă era cazul) sau alte detalii relevante pentru a determina dacă tranzacțiile sunt desfășurate în condiții de concurență deplină.

(103)

În plus, potrivit propriilor afirmații ale societății din observațiile prezentate după măsurile provizorii, negocierile de preț care implicau comercianți afiliați în practică au avut loc fie prin intermediul comerciantului, fie direct cu clientul, ceea ce înseamnă că influența comerciantului în cadrul acestor negocieri s-a limitat la a acționa ca intermediar sau „mediator”. Prin urmare, prețul final a fost determinat în principal de interacțiunea dintre Nippon Steel și clientul final. Având în vedere influența limitată (dacă există) a comerciantului afiliat asupra stabilirii prețurilor, s-a considerat că prețul dintre entitățile afiliate nu este fiabil.

(104)

În al treilea rând, Nippon Steel a susținut că prețurile plătite de Nippon Steel entităților sale afiliate sau prin intermediul acestora erau în concordanță cu prețurile plătite clienților neafiliați. În sprijinul acestei afirmații, Nippon Steel a furnizat tabele care prezintă prețurile „franco fabrică” către entități afiliate și neafiliate pentru vânzările efectuate chiar de Nippon Steel și de entitățile sale afiliate MISI și MISEA. Cu toate acestea, nu este clar care prețuri au fost utilizate ca prețuri „franco fabrică” de către Nippon Steel. Atunci când se compară prețurile de vânzare, ar trebui să se facă o comparație între prețurile de facturare, minus costurile de transport relevante (pentru a ține seama de diferențele în ceea ce privește condițiile de livrare) și minus taxele de import, dacă este cazul. O astfel de comparație a arătat diferențe semnificative de preț între tranzacțiile de vânzare între entități afiliate și neafiliate, în care, în majoritatea cazurilor (20), prețul de vânzare către comercianți afiliați a fost mai mic decât cel practicat către comercianți neafiliați (prețuri cu până la peste 50 % mai mici în funcție de tipul de produs). Prin urmare, nu se poate concluziona că prețurile de transfer către entități afiliate au fost în concordanță cu prețurile către entități neafiliate. În orice caz, Nippon Steel nu a furnizat niciun argument sau element de probă care să arate că prețurile dintre entitățile afiliate reflectau prețurile pieței.

(105)

Potrivit observațiilor formulate de GJ după comunicarea constatărilor finale, aplicarea articolului 2.3 din Acordul antidumping al OMC nu a fost justificată de prețurile de vânzare mai mici ale tranzacțiilor relevante, deoarece articolul respectiv vizează dificultatea calculării marjelor de dumping din cauza prețurilor de export „nefiabile”(nejustificat de ridicate)”.

(106)

Cu toate acestea, articolul 2.3 nu precizează dacă prețurile dintre entități afiliate ar trebui să fie mai mari sau mai mici pentru a declanșa aplicarea sa, ci impune doar existența unei asocieri care face ca prețul de export să fie nefiabil. Oricum, în acest caz particular, au existat diferențe semnificative de preț între vânzările efectuate între Nippon Steel și entitățile sale afiliate și cele dintre Nippon Steel și entitățile sale neafiliate și, prin urmare, afirmația GJ este, de asemenea, incorectă din punct de vedere faptic.

(107)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins afirmația Nippon Steel și a concluzionat că nu există nicio dovadă că prețurile dintre entitățile afiliate au fost stabilite în condiții de concurență deplină sau că acestea reflectă prețurile pieței.

(108)

Detaliile pentru metodologia de calcul al valorii normale au fost stabilite în considerentele 104-116 din regulamentul provizoriu. În lipsa unor afirmații specifice referitoare la calcularea valorii normale, aceste considerente se confirmă.

(109)

Detaliile pentru calcularea prețului de export au fost prezentate în considerentele 117-119 din regulamentul provizoriu.

(110)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Nippon Steel a formulat două afirmații legate de calcularea prețului de export. Acestea au vizat deducerea profitului pentru vânzările prin intermediul entităților afiliate și excluderea dividendelor și a altor venituri din costurile VAG.

(111)

În primul rând, societatea a susținut că valoarea profitului aferent vânzărilor prin intermediul unor entități afiliate (indiferent dacă este vorba de importatori din Uniune sau de comercianți din afara Uniunii) ar trebui dedusă o singură dată, în conformitate cu investigațiile anterioare, cum ar fi investigația privind fotocopiatoarele cu hârtie obișnuită (21) și investigația privind fibrele discontinue de poliester (22). De exemplu, în cazul privind fotocopiatoarele cu hârtie obișnuită, regulamentul definitiv menționează în considerentul 70 că s-a aplicat o singură marjă de profit de 5 %, indiferent de numărul filialelor implicate în lanțul de vânzări.

(112)

Comisia observă că afirmația Nippon Steel a combinat ajustarea efectuată la prețul de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază atunci când vânzările au fost efectuate prin intermediul importatorilor afiliați și ajustările efectuate pentru o comparație echitabilă în temeiul articolului 2 alineatul (10) pentru vânzările efectuate prin intermediul comercianților afiliați care acționează în calitate de agenți în Japonia. Totuși, aceste ajustări au un temei de fapt și de drept diferit și, prin urmare, nu pot fi tratate împreună.

(113)

Comisia observă că abordarea adoptată [care se referă numai la articolul 2 alineatul (9)] reflecta circumstanțele specifice ale cazurilor respective la momentul respectiv, în special tipul de produs și fluxurile de vânzări. Nippon Steel nu a explicat motivul pentru care abordarea în cazurile menționate ar fi relevantă pentru cazul de față, în special atunci când afirmația sa acoperă, de asemenea, o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i). Prin urmare, constatările în aceste cazuri nu pot fi aplicate ca atare în cadrul prezentei investigații.

(114)

În cazul de față, Comisia a efectuat o ajustare de 2 % pentru profitul suportat de fiecare entitate afiliată din Uniune implicată până la revânzarea către primul client independent din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9). Nippon Steel nu a contestat faptul că ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (9) era nejustificată, ci doar că, în combinație cu ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i), aceasta era prea ridicată.

(115)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins prima afirmație a Nippon Steel.

(116)

În urma comunicării constatărilor finale, Nippon Steel a precizat că a contestat efectuarea de către Comisie a unei duble ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) pentru vânzările efectuate prin intermediul via MISEA și al societății A. Potrivit societății, ar fi vorba despre exact aceeași situație ca cea menționată pentru cele două cazuri de la considerentul 111.

(117)

Comisia nu a fost de acord. În aceste două cazuri menționate, Comisia a decis să utilizeze o singură marjă de profit indiferent de numărul entităților implicate. În aceste cazuri, pentru a reflecta profitul realizat de importatorii afiliați în cazul unui flux complex în care sunt implicate mai multe entități, a fost utilizată o marjă de profit de 5 %.

(118)

Situația în cazul de față a implicat un flux relativ simplu de doi importatori afiliați, iar pentru fiecare dintre aceștia Comisia a decis să ajusteze prețul de export având în vedere rolul și funcțiile care revin celor două părți afiliate. În acest sens, în funcție de tranzacție, ambele au fost implicate în procesul de import și de revânzare ulterioară pe piața Uniunii. Ar trebui remarcat faptul că această abordare a fost, de fapt, benefică pentru societate. În cazul în care Comisia ar fi ales să urmeze exemplul cazurilor mai vechi menționate de Nippon Steel și ar fi aplicat o marjă de profit de 5 % indiferent de numărul filialelor, acest lucru ar fi redus prețul de export și, prin urmare, ar fi majorat marja de dumping. Faptul că produsul a fost vândut clientului final neafiliat o singură dată, astfel cum susține Nippon Steel, nu afectează nu nimic faptul că mărfurile, în unele cazuri, au fost vândute de două ori: o dată de către MISEA către societatea A și o dată de către societatea A către clientul independent. Atât MISEA, cât și societatea A s-ar aștepta să obțină profit din aceste vânzări, iar acest profit, prin urmare, ar trebui dedus de două ori. Acest lucru este în concordanță cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, care permite ajustări, printre altele, pentru „marja de profit”.

(119)

În al doilea rând, Nippon Steel a susținut că anumite dividende legate de produsul în cauză ar trebui incluse în costurile VAG. În sprijinul acestei afirmații, Nippon Steel a explicat că sumele relevante pentru MISEA, MISI, NST și NSC erau toate legate de dividendele societăților afiliate implicate în comerțul cu oțel. Cu toate acestea, Comisia a considerat că aceste sume reprezintă redistribuirea profitului între entitățile afiliate și, ca atare, nu fac parte din costurile VAG. În urma comunicării constatărilor finale, Nippon Steel a susținut că, întrucât dividendele respective reprezintă un randament al investițiilor legat de revânzarea produsului în cauză de către părțile afiliate, acestea ar trebui să fie luate în considerare ca parte a costurilor VAG. Cu toate acestea, indiferent dacă aceste sume vizează sau nu produsul în cauză, au fost plătite între entități afiliate ca urmare a investițiilor în respectivele entități afiliate. Prin urmare, aceste sume nu au putut fi luate în considerare ca parte a costurilor VAG, ci numai ca o redistribuire a profitului între aceste entități afiliate. În plus și în orice caz, Nippon Steel nu a demonstrat că dividendele erau direct legate de producția și de vânzarea produsului în cauză. Prin urmare, Comisia a respins afirmația Nippon Steel.

(120)

În urma instituirii măsurilor provizorii, Nippon Steel a făcut trei afirmații cu privire la comparația dintre prețul de export și valoarea normală.

(121)

În primul rând, astfel cum se menționează în considerentul 111, Nippon Steel a susținut că valoarea profitului vânzărilor prin intermediul unor entități afiliate (indiferent dacă este vorba de importatori din Uniune sau de comercianți din afara Uniunii) ar trebui dedusă o singură dată. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 112, societatea a combinat ajustările efectuate pe baza unor temeiuri de fapt și de drept diferite și, prin urmare, afirmația a fost respinsă, astfel cum se explică în considerentele 113 și 115.

(122)

Nippon Steel a susținut că, pentru vânzările către Uniune prin intermediul comercianților neafiliați, Comisia ar trebui să adauge o sumă pentru costurile VAG și profitul acestor comercianți neafiliați la prețurile CIF pe care ea însăși le-a furnizat Comisiei în cursul investigației. Potrivit Nippon Steel, hotărârea Curții de Justiție în cauza Hansol (23) a presupus că concurența la frontiera UE are loc la punctul de revânzare către primul client independent din Uniune, nu în Japonia sau în altă parte.

(123)

Comisia a observat că această afirmație a fost formulată pentru prima dată numai după comunicarea constatărilor provizorii, în timp ce, în etapa provizorie, societatea însăși a furnizat răspunsuri la chestionar, inclusiv un preț CIF estimat pentru vânzările în Uniune efectuate prin intermediul comercianților neafiliați. Societatea nu a propus și nu a solicitat în niciun moment includerea în prețul CIF respectiv a costurilor VAG și a profitului comercianților neafiliați, deși societatea a avut la dispoziție suficient timp pentru a face acest lucru. Nippon Steel a solicitat ajustări abia după instituirea măsurilor provizorii.

(124)

Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele specifice ale acestui caz și, în special, faptul că Nippon Steel a exportat în Uniune și prin intermediul comercianților afiliați pentru care prețurile CIF relevante au fost verificate pentru a include costurile VAG și profitul, Comisia a fost de acord, în mod excepțional, că ar fi rezonabil să se reflecte o sumă pentru costurile VAG și profit pentru comercianții neafiliați în prețurile CIF aferente tranzacțiilor de export efectuate prin intermediul comercianților neafiliați în cauză. În observațiile sale, Nippon Steel a furnizat situațiile financiare neconsolidate pentru patru dintre cei cinci comercianți neafiliați implicați în vânzări în Uniune în cursul perioadei de investigație. Cu toate acestea, costurile și profiturile respective nu au acoperit toți comercianții, deși au inclus operațiunile comercianților respectivi legate de alte activități comerciale și de alte produse decât produsul în cauză. În plus, tipul de costuri incluse în costul VAG pentru respectivii comercianți neafiliați nu a fost suficient de specific pentru a evita dubla contabilizare, de exemplu, a costurilor de transport sau a altor costuri. Prin urmare, Comisia nu a considerat că aceste costuri și profituri sunt rezonabile.

(125)

Ca alternativă, Nippon Steel a sugerat utilizarea ca substituent a costurilor VAG verificate și a profitului, astfel cum au fost raportate de comercianții afiliați MISI sau NST. Comisia a considerat că media ponderată a costurilor VAG relevante și verificate ale comercianților afiliați ai MISI și NST ar fi într-adevăr un substituent rezonabil pentru costurile VAG ale comercianților neafiliați. Cu toate acestea, în ceea ce privește profitul, s-a considerat că profitul comercianților afiliați nu este fiabil, deoarece profitul respectiv a fost afectat de relația cu Nippon Steel.

(126)

În schimb, Comisia a luat în considerare utilizarea unei marje de profit noționale de 2 %, care ar fi în concordanță cu marja de profit utilizată în temeiul articolului 2 alineatul (9) pentru vânzările Uniunii prin intermediul societăților afiliate, astfel cum se explică în considerentul 119 din regulamentul provizoriu și în comunicarea specifică a constatărilor către Nippon Steel la momentul măsurilor provizorii. Comisia a considerat că acesta este un substituent rezonabil. Pe această bază, Comisia a recalculat marjele de dumping și de prejudiciu.

(127)

După comunicarea constatărilor finale, Nippon Steel a susținut că taxele reprezentând TVA aplicate facturilor pentru vânzările la export prin intermediul comercianților japonezi neafiliați nu ar trebui deduse. Potrivit Nippon Steel, TVA plătită de comercianții neafiliați către Nippon Steel în urma unei vânzări pe piața internă către acești comercianți neafiliați poate fi inclusă în valoarea deducerii din declarația fiscală a comercianților. Cu toate acestea, faptele din acest caz au arătat că, pentru aceste vânzări, Nippon Steel nu a exportat direct către clientul neafiliat din UE, ci prin intermediul unui comerciant intern neafiliat. În aceste circumstanțe, abordarea urmată de Comisie a fost confirmată, deoarece orice astfel de reducere ar fi acordată comerciantului neafiliat și nu Nippon Steel. Nippon Steel nu a furnizat dovezi care să arate că acest element de TVA a afectat prețul cu comerciantul neafiliat și nu a fost prezentat niciun element de probă din care să reiasă că plățile relevante de TVA au fost într-adevăr rambursate, deduse sau compensate în alt mod pentru tranzacțiile de export efectuate de comercianții neafiliați. Prin urmare, Comisia nu a dat curs acestei cereri.

(128)

În al treilea rând, Nippon Steel a susținut că Comisia nu ar trebui să deducă costurile de credit din prețul de export pentru entitățile de vânzare afiliate din Uniune. Comisia a acceptat această afirmație.

(129)

Astfel cum se descrie în considerentele 120-128 și în urma afirmațiilor părților interesate, Comisia a revizuit marjele de dumping.

(130)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(131)

În urma comunicării constatărilor provizorii și finale, Comisia a primit observații scrise din partea EUROFER și Hoa Phat Group.

(132)

EUROFER a prezentat din nou observații cu privire la existența unei „situații specifice a pieței” în Vietnam, în sensul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. Aceasta a susținut că guvernul Vietnamului a furnizat producătorilor interni de oțel factori de producție la prețuri distorsionate și scăzute în mod artificial și că, prin urmare, împreună cu restricțiile la exportul de materii prime, aceste distorsiuni justifică ajustarea costurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. În sprijinul acestor argumente, EUROFER a făcut mai întâi referire la declarații din documentele de lucru sau din legislația din Vietnam care menționează necesitatea dezvoltării industriei siderurgice și a sprijinului pentru producătorii naționali de oțel. În al doilea rând, aceasta a făcut referire la existența unor taxe sau restricții la export pentru cărbune, deșeuri feroase și minereu de fier.

(133)

Grupul Hoa Phat a respins argumentele EUROFER, susținând că în Vietnam nu exista nicio situație specifică a pieței și nici distorsiuni privind materiile prime și că EUROFER nu a adus niciun element de probă suplimentar în comparație cu informațiile prezentate în etapa plângerii și înainte de regulamentul provizoriu.

(134)

Astfel cum s-a concluzionat în considerentele 286-287 din regulamentul provizoriu, Comisia a reamintit că nu a putut fi stabilită existența unor distorsiuni ale prețurilor materiilor prime. Întrucât în Vietnam nu exista materie primă de calitate necesară pentru fabricarea produsului în cauză sau aceasta exista doar în cantități mici, producătorii-exportatori au importat materia primă de la mai mulți furnizori diferiți și din țări diferite. Prin urmare, nu s-a putut stabili că prețurile materiilor prime ar fi scăzute în mod artificial, deoarece prețurile acestor materii prime nu au fost afectate de prețurile interne și nu au putut face obiectul unor distorsiuni. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(135)

După comunicarea constatărilor finale, EUROFER a reiterat faptul că, deși factorii de producție au fost parțial importați în Vietnam, prețurile acestora ar putea fi în continuare denaturate indirect din cauza structurii mai extinse a pieței și ingerințelor statului, a restricțiilor la export și a taxelor la export. Este posibil ca prețurile să fi fost, de asemenea, denaturate din cauza prețurilor scăzute ale HRF importate din China, dar și ca urmare a strategiilor guvernamentale explicite care urmăresc promovarea și susținerea industriei siderurgice interne. Aceasta a susținut că toate aceste elemente indică faptul că în Vietnam există o situație specială a pieței. EUROFER și-a exprimat opinia conform căreia chiar dacă existența „situației speciale a pieței” nu a fost confirmată, pe baza informațiilor disponibile și furnizate Comisiei de către EUROFER, prețurile de vânzare pe piața internă din Vietnam nu puteau fi invocate în sensul calculării valorii normale. Prin urmare, a solicitat Comisiei să revizuiască evaluarea.

(136)

După comunicarea constatărilor finale, potrivit susținerilor Hoa Phat Group, Comisia a concluzionat în mod justificat că afirmațiile reclamantului cu privire la existența unei situații speciale a pieței în Vietnam în sensul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază sunt neîntemeiate și că dovezile cuprinse în plângere cu privire la presupusa situație specială a pieței în Vietnam nu sunt nici adecvate, nici exacte. Aceasta a considerat că materiile prime din Vietnam nu puteau face obiectul unor denaturări, dat fiind că aceste materii prime nu au fost deloc afectate de prețurile de pe piața internă.

(137)

Comisia a considerat că afirmația EUROFER nu s-a întemeiat pe niciun element de probă nou referitor la existența situației speciale în Vietnam și nici nu s-a putut stabili că prețurile factorilor de producție au fost denaturate – dimpotrivă, s-a constatat că prețurile erau în concordanță cu prețurile internaționale. Prin urmare, nu era adecvat să se înlocuiască aceste costuri. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(138)

În lipsa oricăror observații cu privire la prețul de export, considerentele 150-151 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(139)

În lipsa oricăror observații cu privire la comparație, considerentele 152-156 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(140)

În lipsa oricărei afirmații acceptate privind calcularea marjei de dumping, se confirmă considerentul 161 din regulamentul provizoriu.

(141)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(142)

În lipsa oricăror observații referitoare la definiția industriei Uniunii, se confirmă considerentele 162-167 din regulamentul provizoriu.

(143)

Termenul „consum captiv” a inclus atât „vânzările captive” [adică transferul în cadrul grupului la prețuri diferite de prețul pieței (adică nu în condiții de concurență deplină)], cât și „utilizarea captivă” (adică transferul intern de HRF pentru producția de produse siderurgice din aval, cum ar fi tuburile, de exemplu). În lipsa oricăror observații cu privire la consumul la nivelul Uniunii, se confirmă considerentele 172-178 din regulamentul provizoriu.

(144)

Vizita de verificare desfășurată la sediul EUROFER și menționată în considerentul 19 a arătat că anumite vânzări între părți afiliate, care au fost efectuate în condiții de concurență deplină și, prin urmare, nu au putut fi considerate captive, în cursul PI pentru unul dintre cei 22 de producători din Uniune, nu au fost luate în considerare, în mod eronat, ca vânzări pe piața liberă. Prin urmare, tabelele 4, 5, 6 și 10 din regulamentul provizoriu au fost revizuite pentru a include aceste volume de vânzări necaptive și au fost comunicate părților în documentul de informare generală („GDD”).

(145)

În cadrul unei analizei suplimentare, Comisia și-a revizuit evaluarea, în urma căreia s-a constatat că metodologia utilizată pentru calcularea consumului pe piața liberă a Uniunii, astfel cum a fost prezentată în regulamentul provizoriu, a fost, de fapt, corectă, întrucât vânzările necaptive, în condiții de concurență deplină, către părți afiliate, cum ar fi comercianții și centrele de servicii siderurgice, au fost incluse în mod corect în evaluarea consumului de pe piața liberă a Uniunii din tabelul 5 din regulamentul provizoriu pentru toți producătorii din Uniune și confirmate în tabelul 3 de mai jos.

(146)

În orice caz, s-a cercetat și s-a confirmat că aceste vânzări necaptive sunt într-adevăr vânzări la prețurile pieței și că respectivul cumpărător afiliat a avut libertatea de a alege furnizorul, indiferent dacă acest furnizor a fost afiliat sau nu.

(147)

În acest sens, Comisia a inclus toate vânzările necaptive de pe piața liberă a Uniunii, pe lângă vânzările producătorilor din Uniune către clienți neafiliați și importurile din țări terțe. Această modificare limitată nu a avut niciun impact semnificativ asupra concluziilor prezentate în regulamentul provizoriu, astfel cum se explică mai jos.

(148)

Nippon Steel și JFE au susținut că producătorii din Uniune au importat produsul care face obiectul investigației în UE în cantități considerabile pe tot parcursul investigației. Acest punct este abordat în detaliu în secțiunea 4.3.2, considerentele 173-180. Comisia a observat că, atunci când a verificat încrucișat informațiile privind importurile de HRF, Comisia a constatat o eroare materială în considerentul 191 din regulamentul provizoriu în ceea ce privește evoluția cotei totale de piață a importurilor din țările în cauză în Uniune. În timp ce cota de piață a crescut, într-adevăr, cu aproape 4,1 puncte procentuale, creșterea cotei de piață s-a ridicat la 87 % și nu la 56 % în perioada examinată, astfel cum s-a indicat în mod eronat (a se vedea tabelul 2).

(149)

Având în vedere corecțiile descrise în considerentul 146, tabelul consumului total a fost revizuit, iar consumul total (inclusiv vânzările necaptive) a evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 1

Consumul total la nivelul Uniunii [vânzări libere (inclusiv vânzările necaptive între părți afiliate) și piața consumului captiv] (tone)

(150)

Consumul total la nivelul Uniunii în 2022 a scăzut cu 13 % în comparație cu 2021. Consumul captiv a reprezentat 49,9 % din consumul total al Uniunii în perioada de investigație și a scăzut cu 16 %.

(151)

În urma instituirii măsurilor provizorii, FHS a afirmat că Comisia ar trebui să utilizeze aceleași coduri NC pentru a extrage datele Eurostat privind importurile cu cele utilizate pentru a stabili cifrele de producție ale EUROFER. FHS a susținut că, adoptând o astfel de abordare asimetrică, Comisia a extins în mod artificial numitorul consumului și a diluat automat cotele de piață calculate atât ale industriei Uniunii, cât și ale țărilor în cauză.

(152)

Comisia a stabilit statisticile privind importurile de HRF pe baza datelor Eurostat prin aplicarea codurilor NC la care s-ar încadra produsul similar. Comisia s-a asigurat, de asemenea, că același cod NC specific a fost utilizat de producătorii din Uniune incluși în eșantion și de EUROFER pentru a raporta indicatorii microeconomici și indicatorii macroeconomici și, în special, volumul producției.

(153)

FHS a susținut că trebuie să se aibă în vedere ponderea consumului captiv (și anume transferurile interne pentru prelucrarea ulterioară a produsului care face obiectul investigației fără facturare și intrare pe piața liberă, precum și vânzările captive în cadrul unor tranzacții care nu sunt efectuate în condiții de deplină concurență cu societăți afiliate pentru prelucrare ulterioară) în producția totală de produse plate laminate la cald din oțel. În opinia acestui producător-exportator, aproape trei sferturi din contracția generală a consumului aparent a provenit din grupuri integrate vertical. Potrivit FHS, cererea captivă a scăzut cu peste 6 milioane de tone, în timp ce cererea de pe piața liberă a scăzut cu mai puțin de 2 milioane de tone.

(154)

Prin urmare, în opinia acestui producător-exportator, înainte de a atribui orice prejudiciu importurilor din țările în cauză, Comisia ar fi trebuit să demonstreze mai întâi că importurile respective au câștigat o cotă disproporționată în contextul scăderii globale a cererii de pe piață. În opinia respectivului producător-exportator, acest lucru ar avea un impact puternic asupra determinării finale a prejudiciului.

(155)

Comisia a analizat îndeaproape chestiunea „consumului captiv” (a se vedea considerentul 143) și a „vânzărilor captive”, care este extrem de relevantă în prezenta investigație. În regulamentul provizoriu, aceasta a luat în considerare vânzările pe piața deschisă (fără a include vânzările necaptive, astfel cum se explică în considerentul 146) separat de consumul captiv în evaluarea prejudiciului, deoarece acesta din urmă nu a fost considerat a fi supus condițiilor pieței libere.

(156)

Comisia a observat că, deși unii dintre producătorii din Uniune au societăți afiliate care comercializează sau prelucrează produsul similar, vânzările lor către aceste entități afiliate sunt efectuate în condiții de concurență deplină și că acestor entități afiliate li se permite să achiziționeze de la toți furnizorii, inclusiv de la cei din țările în cauză, nu doar de la oțelăriile primare afiliate, iar toate aceste achiziții se efectuează la prețul pieței. Astfel, toate vânzările necaptive către părți afiliate au fost incluse în volumul sau valoarea acestora.

(157)

Afirmațiile potrivit cărora aproape trei sferturi din scăderea globală a consumului la nivelul UE a provenit din grupuri integrate vertical au fost considerate corecte, însă nu au afectat concluziile potrivit cărora volumul vânzărilor în UE, inclusiv vânzările necaptive către părți afiliate, a scăzut cu 15 %, astfel cum se arată în tabelul 2 revizuit (tabelul 4 din prezentul regulament).

(158)

FHS a susținut că scăderea cu 13 % a consumului total la nivelul Uniunii între 2021 și PI, astfel cum este raportată în tabelul 5 din regulamentul provizoriu, a coincis cu o încetinire „bine documentată” în sectoarele construcțiilor, autovehiculelor și conductelor din UE, ca urmare a șocului prețurilor la energie din perioada 2022-2023.

(159)

Cu toate acestea, niciun element de probă nu a fost furnizat cu privire la faptul că HRF sunt utilizate exclusiv în aceste sectoare și în ce cantități. Potrivit FHS, acest șoc macroeconomic a afectat în mod egal fiecare furnizor. Înainte de a atribui un prejudiciu importurilor din țări vizate, Comisia ar fi trebuit să demonstreze mai întâi că importurile respective au câștigat o cotă disproporționată în cadrul consumului în scădere – ceea ce, în opinia FHS, nu a fost stabilit pe baza datelor din tabelul 6 din regulamentul provizoriu.

(160)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. În primul rând, statisticile raportate în tabelul 6 din regulamentul provizoriu au arătat că tendința importurilor din țările în cauză nu a urmat aceeași tendință ca volumul global al producției industriei Uniunii, care, astfel cum se arată în tabelul 9 din regulamentul provizoriu, a scăzut cu 16 % ca urmare a scăderii combinate a vânzărilor pe piețele libere. În al doilea rând, FHS nu a furnizat niciun element de probă cu privire la această presupusă încetinire „bine documentată” în sectoarele construcțiilor, autovehiculelor și conductelor din UE ca urmare a șocului prețurilor la energie din perioada 2022-2023 sau că HRF au fost utilizate numai în aceste sectoare. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(161)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a subliniat faptul că Comisia a oferit „cel puțin trei estimări diferite ale pierderii de cotă de piață la nivelul industriei Uniunii” și a susținut că Comisia ar trebui să comunice „foaia de calcul revizuită care stă la baza tabelelor 2-4 din GDD și să identifice în mod clar cota de piață pe care o consideră a fi cea oficială”.

(162)

În primul rând, presupusa lipsă de claritate în ceea ce privește metodologia utilizată pentru calculul cotelor de piață ale industriei Uniunii și ale țărilor terțe a fost explicată în detaliu în considerentul 189 din regulamentul provizoriu și în secțiunea 4.2 din documentul final de informare generală. În al doilea rând, unele informații nu au putut fi divulgate și au trebuit să fie prezentate ca intervale, pentru a asigura confidențialitatea datelor referitoare la alte părți, inclusiv de la alți producătorii-exportatori originari din Vietnam. În orice caz, toate cifrele raportate prezintă o tendință descendentă similară în ceea ce privește cota de piață a industriei Uniunii. Prin urmare, argumentele prezentate de FHS au fost respinse.

(163)

Modificările menționate mai sus, în considerentul 144, cu privire la consumul la nivelul Uniunii nu au afectat concluziile enunțate în considerentele 168-182 din regulamentul provizoriu.

(164)

În urma instituirii de măsuri provizorii și după comunicarea constatărilor finale, Ezz Steel a susținut că importurile din Egipt în Uniunea Europeană ar trebui considerate neglijabile atât în ceea ce privește volumele, cât și cotele de piață, în plus cu o creștere procentuală de nivel scăzut cu 4 % între 2021 și PI. În plus, au existat condiții de concurență diferite între importurile din Egipt și produsele plate laminate la cald fabricate de industria Uniunii, deoarece, potrivit acestui producător-exportator, ar trebui să se considere că Egiptul urmează prețurile, deoarece a avut cele mai mari prețuri medii de import în comparație cu Japonia și Vietnam între 2022 și PI, iar importurile egiptene nu au subcotat prețurile de vânzare din UE în cursul PI. De asemenea, potrivit susținerilor Ezz Steel, cotele de piață ar trebui calculate pe baza consumului total al Uniunii prevăzut în tabelul 5 din regulamentul provizoriu, care include vânzările pe piețele de consum liber și captiv.

(165)

Comisia a observat că unele dintre aceste afirmații cu privire la condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și la evaluarea cumulativă a efectelor importurilor din țările în cauză fuseseră deja prezentate de Ezz Steel și abordate de Comisie în etapa provizorie, în special considerentele 183-188.

(166)

În primul rând, Comisia a observat că, în acest caz particular, importurile produsului care face obiectul investigației originar din țările în cauză au reprezentat individual cel puțin [2,2-2,9] % din cota de piață în perioada de investigație și [7,6-10,1] % atunci când au fost luate în considerare împreună în cursul perioadei de investigație, astfel cum se arată în tabelul 2 de mai jos. În plus, Comisia nu a fost de acord cu afirmația Ezz Steel potrivit căreia cotele sale de piață ar trebui să fie calculate pe baza consumului total al Uniunii și nu pe baza consumului total de pe piața liberă a Uniunii. Comisia a considerat că importurile din Egipt ar trebui comparate cu piața liberă totală, excluzând consumul captiv care nu face obiectul acelorași condiții de concurență existente pe piața liberă.

(167)

În conformitate cu practica sa standard în investigațiile antidumping, Comisia a stabilit consumul de pe piața liberă din Uniune luând în considerare: (a) vânzările pe piața liberă a Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune; și (b) importurile în Uniune care provin din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat, și, de asemenea, având în vedere datele transmise de producătorii-exportatori cooperanți din țările în cauză. În lipsa unor noi afirmații în observațiile transmise cu privire la GDD, concluziile au fost menținute.

(168)

După comunicarea constatărilor finale, Ezz Steel a evidențiat o discrepanță în abordarea Comisiei referitoare la calcularea cotei de piață a volumului importurilor produsului în cauză din Egipt, în cursul perioadei de investigație. Potrivit acestui producător-exportator, abordarea Comisiei de a lua în considerare consumul total de pe piața liberă a Uniunii în locul consumului total drept bază pentru calcularea cotei de piață a importurilor din Egipt este în contradicție cu metodologia adoptată în regulamentul privind măsurile de salvgardare (24), unde abordarea adoptată pentru stabilirea consumului pentru toate categoriile de produse, inclusiv HRF, includea vânzările captive.

(169)

În cadrul prezentei investigații, Comisia a efectuat o analiză detaliată a pieței Uniunii, evaluând atât piața liberă, cât și piața captivă a HRF. Prin urmare, este incorect să se considere că, în cazul de față, Comisia nu a luat în considerare situația de pe ambele piețe anterior menționate. Aceeași abordare a fost aplicată în investigații antisubvenție și antidumping anterioare referitoare la Brazilia, China, Rusia, Iran, Turcia sau Ucraina. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(170)

Ezz Steel a făcut trimitere la afirmația sa anterioară formulată în etapa de deschidere, care conținea cifre dintr-un „Raport CRU” (25) privind consumul de HRC pe piața UE, susținând că, prin neabordarea acestui aspect semnalat de Ezz Steel, Comisia și-a încălcat obligația de motivare. Cu toate acestea, astfel cum se explică în considerentele 162-164 și 171 din regulamentul provizoriu, precum și în considerentul 152 de mai sus, Comisia a utilizat datele verificate privind vânzările aparținând unui număr de 22 de societăți care produc produsul similar, date care au fost combinate cu date Eurostat referitoare la importurile din țări terțe, pentru a-i permite să obțină date pentru întregul consum al produsului similar în Uniune. Prin urmare, nu a fost necesar să se recurgă la alte surse comerciale neverificate, indiferent de cât de cunoscute ar fi acestea.

(171)

Ezz Steel a susținut, de asemenea, că prin utilizarea consumului total, cota de piață a Ezz Steel nu ar depăși 1,25 %. Aceasta a mai susținut că abordarea Comisiei a condus la obținerea unor rezultate inexacte care nu reflectă condiții normale de piață, atât timp cât aceste cote ar depinde în mare măsură de comportamentul unilateral al principalilor producători de HRF din oțel primar din Uniune, fie prin preluarea unor societăți de prelucrare din aval, fie prin adoptarea deciziei de a cesiona societățile sale afiliate de prelucrare din aval. Prin urmare, Comisia a exagerat în mod artificial cota pe piața UE a importurilor de HRF din Egipt când, de fapt, s-ar putea considera că aceasta justifică închiderea investigației, astfel cum s-a întâmplat în Serbia într-o investigație antidumping anterioară (26).

(172)

În primul rând, în conformitate cu practica sa standard, Comisia a evaluat importurile din țările în cauză pe piața liberă pe care acestea se află în concurență cu industria Uniunii. În contextul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, care se referă la efectele importurilor din țările în cauză, Comisia nu a înțeles modul în care cota importurilor din țările în cauză nu ar trebui comparată cu vânzările pe piața liberă ale industriei Uniunii, cu care aceasta concurează, pentru a evalua cumulul importurilor din țările în cauză și efectele acestora asupra performanței industriei Uniunii. Comisia a constatat că Egiptul nu se află în aceeași situație în care s-a aflat Serbia în acest caz. În cazul Serbiei, Comisia a constatat (27) că 1,04 % este în continuare un procent neglijabil în temeiul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, întrucât procentul de 0,04 puncte procentuale (pp) ar trebui considerat nesemnificativ, în special atunci când, în termeni relativi, volumele importurilor din Serbia sunt considerabil mai mici decât volumele din celelalte patru țări care fac obiectul investigației, considerate individual. În schimb, în cazul de față, utilizând aceeași metodologie de calculare a consumului ca cea utilizată în cazul Serbiei, Comisia a stabilit că Egiptul avea o cotă de piață de [2,2-2,9] % în cursul perioadei de investigație, adică mai mult decât dublul pragului instituit prin articolul 5 alineatul (7); prin urmare, nu se poate consideră că aceasta este „neglijabilă”. În plus, importurile din celelalte două țări în cauză care fac obiectul unui dumping în cazul de față au avut o cotă de piață similară, în special Vietnam ([2,3-3,3] %). Astfel, contrar susținerii Ezz Steel, situația în cele două cazuri este în mod evident diferită și nu justifică tratarea Egiptului în același mod ca Serbia. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(173)

Astfel cum se menționează în considerentul 19, tabelul 6 din regulamentul provizoriu a trebuit să fie actualizat pentru a ține seama de volumul vânzărilor necaptive către părți afiliate în PI ale unuia dintre producătorii din Uniune.

(174)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 19, s-a constatat o eroare materială în considerentul 191 din regulamentul provizoriu în ceea ce privește evoluția cotei totale de piață a importurilor din țările în cauză în Uniune, care a crescut cu 3,5 puncte procentuale, ceea ce reprezintă o creștere cu 74 % în perioada examinată.

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(175)

Nippon Steel și JFE au susținut că scăderea cotelor de piață cu doar 2 puncte procentuale în cursul perioadei examinate nu ar trebui să fie considerată un „indicator al deteriorării poziției concurențiale a producătorilor de oțel din Uniune”, astfel cum se menționează în considerentul 212 din regulamentul provizoriu. Ambele părți au subliniat în special faptul că industria Uniunii și-a menținut o poziție dominantă pe piața UE, cu o cotă de piață de 70,2 % până la sfârșitul PI, care a scăzut cu doar 0,6 puncte procentuale față de 2023.

(176)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 212 din regulamentul provizoriu, scăderea volumului vânzărilor pe piața liberă din Uniune și pierderea cotei de piață de către industria Uniunii au depășit semnificativ scăderea consumului pe piața liberă din Uniune, ceea ce reprezintă un indicator al deteriorării poziției concurențiale a producătorilor de oțel din Uniune. În plus, astfel cum s-a clarificat în considerentul 190 din prezentul regulament, scăderea cotei de piață a industriei Uniunii pe piața liberă s-a ridicat la 3,4 puncte procentuale, astfel cum se menționează în tabelul 5 revizuit de mai jos, și nu la 2 puncte procentuale, astfel cum s-a menționat în regulamentul provizoriu.

(177)

Nippon Steel și JFE au observat că producătorii din Uniune au continuat, de fapt, să importe rulouri laminate la cald (denumite în continuare „HRC”) și brame în UE de la deschiderea investigației, în pofida afirmației din plângere potrivit căreia importurile din Japonia, Egipt și Vietnam îi împiedicau să își crească producția. Potrivit acestor două părți, producătorii din sectorul siderurgic primar și secundar din Uniune au importat peste 220 000 de tone de HRC și, în total, industria Uniunii a importat aproape 4 milioane de tone în 2023 din țările în cauză dintr-un total de 8 milioane de tone din restul lumii. Aceste părți nu au furnizat niciun element de probă cu privire la importurile de brame efectuate de producătorii de oțel primar din Uniune, iar investigația nu a dezvăluit nicio informație în acest sens.

(178)

FHS a susținut că presupusele erori metodologice menționate în considerentele 20 și 151 exagerau atât amploarea, cât și impactul concurențial al importurilor din Vietnam. FHS a reiterat faptul că alegerea anului 2021 ca indice de bază a denaturat imaginea, întrucât volumele importurilor înregistrate în anul respectiv au fost anormal de scăzute, deoarece aprovizionările din Rusia și Turcia se desfășurau încă liber, în timp ce fabricile asiatice se confruntau cu blocaje legate de pandemie în ceea ce privește transportul de marfă. Prin urmare, creșterea cu 56 % a importurilor în cursul perioadei examinate a reflectat doar înlocuirea fluxurilor comerciale din aceste două țări care au făcut obiectul fie al unor sancțiuni în cazul primei, fie al măsurilor antidumping în cazul celei de a doua.

(179)

Comisia a susținut că înlocuirea importurilor de către țările în cauză ar putea fi, într-adevăr, rezultatul măsurilor luate împotriva Rusiei și Turciei. Cu toate acestea, s-a constatat că volumele importurilor respective din țările în cauză au crescut semnificativ în detrimentul industriei Uniunii, au făcut obiectul unui dumping și au adus prejudicii industriei Uniunii.

(180)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la importurile din țările în cauză, se confirmă considerentele 189-191 din regulamentul provizoriu.

(181)

În considerentele 192-197 din regulamentul provizoriu, Comisia a detaliat metodologia de stabilire a subcotării prețurilor și a concluzionat că importurile din țările în cauză au subcotat și au blocat prețurile industriei Uniunii.

(182)

S-a constatat că importurile care fac obiectul unui dumping din partea majorității producătorilor-exportatori în cauză incluși în eșantion au subcotat prețurile practicate de industria Uniunii cu o marjă cuprinsă între – 3,3 % și 10,1 %, astfel cum se poate observa în tabelul 8 din Regulamentul provizoriu.

(183)

În urma instituirii măsurilor provizorii, Ezz Steel a considerat că prețurile medii ale importurilor din Egipt au fost relativ ridicate și nu au subcotat prețurile de vânzare din UE. Prin urmare, aceste importuri nu ar fi putut cauza un prejudiciu producătorilor din Uniune. Având în vedere natura acestor observații, acestea sunt abordate în secțiunea 5.1 de mai jos.

(184)

FHS a susținut că subcotarea de 3,3 % stabilită pentru importurile sale corespundea diferenței de navlu și fluctuațiilor valutare care au separat în mod obișnuit ofertele FOB din Asia de cotațiile de la oțelăriile din UE și, prin urmare, nu putea fi considerată prejudiciabilă pentru industria Uniunii. După comunicarea constatărilor finale, FHS a susținut, de asemenea, că Comisia nu a furnizat o analiză aprofundată referitoare la motivul pentru care o astfel de marjă de subcotare de 3,3 % pentru FHS a fost semnificativă din punct de vedere economic în contextul pieței HRF din UE.

(185)

Astfel cum se menționează în considerentul 242, investigația a arătat, de asemenea, că prețurile din industria Uniunii au fost blocate de importurile la prețuri scăzute originare, printre altele, din Egipt. În contextul blocării prețurilor, nu este surprinzător faptul că subcotarea nu este semnificativă, întrucât industria Uniunii este împiedicată să își crească prețul din cauza presiunii exercitate asupra prețului.

(186)

Comisia a reamintit că, astfel cum se explică în considerentul 194 din regulamentul provizoriu, subcotarea prețurilor în cursul perioadei de investigație a fost evaluată prin compararea: prețurile de vânzare medii ponderate pentru fiecare tip de produs ale celor trei producători din Uniune, percepute de la clienții neafiliați de pe piața liberă a Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică, cu prețurile medii ponderate corespunzătoare la nivelul prețului CIF la frontiera Uniunii pe tip de produs ale importurilor de la producătorii cooperanți din țările în cauză către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe bază de cost, asigurare și navlu (CIF), cu ajustări adecvate pentru costurile ulterioare importului. Deși subcotarea prețurilor poate avea cauze diferite, calculul subcotării a fost efectuat pe baza datelor verificate furnizate de FHS.

(187)

Pe această bază, Comisia a confirmat marja de subcotare stabilită în considerentul 196 din regulamentul provizoriu. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(188)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la importurile din țările în cauză, se confirmă considerentele 192-197 din regulamentul provizoriu.

(189)

În regulamentul provizoriu (secțiunea 4.4), Comisia a detaliat indicatorii macroeconomici și microeconomici ai industriei Uniunii în perioada examinată. Comisia a concluzionat în considerentul 238 din regulamentul provizoriu că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(190)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 19 și în considerentele 131-142, vizita de verificare efectuată la sediul EUROFER a arătat că datele privind vânzările necaptive către părți afiliate efectuate de către unul dintre reclamanți nu au fost incluse în datele privind vânzările necaptive totale aferente PI. De asemenea, Comisia a efectuat unele ajustări ale tabelelor relevante pentru a include vânzările necaptive în consumul de pe piața liberă. Acest lucru a avut consecințe asupra tabelelor 5 și 6 din regulamentul provizoriu, astfel cum s-a menționat mai sus, dar și asupra tabelelor 4 și 10 din regulamentul provizoriu. Tabelul privind consumul captiv din regulamentul provizoriu a rămas neschimbat.

(191)

După comunicarea constatărilor finale, citând articolul 3.2 din Acordul privind PAD al OMC, FHS a susținut că Comisia ar fi trebuit fie să includă volumele captive în toți indicatorii de prejudiciu, fie să le recalculeze în mod constant, exclusiv pe baza pieței libere. În plus, potrivit FHS, prin faptul că nu a comunicat cu exactitate suma și procentele care au suferit modificări, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile de transparență și de informare prevăzute la articolul 6.5.1 din Acordul privind PAD al OMC și la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(192)

Comisia a remarcat în primul rând că a urmat aceeași abordare consecventă precum cea aplicată în investigația anterioară referitoare la HRF, conform căreia volumele captive au fost luate în considerare numai în cazul în care acest lucru a fost justificat, și anume atunci când nu s-a putut face o distincție în ceea ce privește destinația produselor, având în vedere natura indicatorului. Prin urmare, întrucât investițiile sau producția se referă atât la operațiunile de pe piața captivă, cât și la cele de pe piața liberă, acestea nu pot fi evaluate decât împreună, indiferent de destinația produselor. Dimpotrivă, profitabilitatea a fost evaluată în baza vânzărilor pe piața liberă, pentru a reflecta mecanismele pieței libere și pentru a ține seama de concurența cu care se confruntă producătorii din Uniune din cauza importurilor din țări terțe care intră pe piața Uniunii. În al doilea rând, din motive de confidențialitate, Comisia nu a fost în măsură să ofere cifre exacte, ci a oferit intervale și indici pentru toate datele necesare. În plus, ca răspuns la observațiile NSC și JFE, Comisia a oferit clarificări suplimentare astfel cum se explică în considerentul 194 de mai jos.

(193)

Volumul revizuit al vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 3

Consumul de pe piața liberă din Uniune, inclusiv vânzările necaptive (tone)

Tabelul 4

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii pe piața liberă din Uniune

(194)

După comunicarea constatărilor finale, NSC și JFE au contestat constatarea Comisiei referitoare la anumiți factori de prejudiciu în legătură cu situația economică existentă în perioada 2020-2021. Acest lucru a determinat Comisia să revadă încă o dată situația referitoare la consumul de pe piața Uniunii, precum și volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii pe piața liberă a Uniunii. Comisia a recunoscut că eroarea menționată în considerentul 19 nu a avut niciun fel de efecte asupra tabelelor 2, 3 și 4 și că, de fapt, a efectuat o dublă contabilizare a vânzărilor necaptive, astfel cum s-a menționat în considerentul 146. De fapt, cifrele raportate în aceste tabele din regulamentul provizoriu includeau deja vânzările necaptive. În urma comunicării constatărilor finale, tabelele și conținutul relevant au fost, prin urmare, revizuite în sensul revenirii la volumele anterioare, cu excepția datelor unuia dintre cei 22 de producătorii din Uniune, care au rămas similare cu cele utilizate pentru GDD.

(195)

În ceea ce privește observațiile NSC și JFE cu privire la situația existentă în perioada 2020-2021, acestea au susținut că anul 2021 a fost un an excepțional și extrem de specific ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, care a afectat cererea pieței și prețurile din anul precedent. Prin urmare, deși industria Uniunii a beneficiat de redresarea economiei după criza provocată de COVID-19, utilizarea acestui an drept bază pentru stabilirea evoluției situației economice a industriei Uniunii ar conduce, în mod automat și artificial, la o situație prejudiciabilă.

(196)

NSC și JFE au făcut referire în special la un caz anterior de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor privind China (28). În observațiile lor, acestea au remarcat că, în conformitate cu volumele de vânzări raportate în GDD: „volumul vânzărilor de 30 578 495 de tone identificat de Comisie pentru 2021 în cadrul prezentei investigații constituie o performanță remarcabilă, reprezentând o creștere cu 21 % față de cifra din 2019” (29). Cu toate acestea, în urma corecției efectuate după comunicarea constatărilor finale, astfel cum se explică în considerentul 194, Comisia a confirmat că, spre deosebire de ceea ce s-ar putea într-adevăr deduce din cifrele comunicate în GDD, volumul corect al vânzărilor de 27 729 413 tone raportat în tabelul 4 pentru 2021 a reprezentat o creștere cu numai 9,2 % comparativ cu cifra din 2019 și nu cu 21 % astfel cum au susținut NSC și JFE. Acest lucru a evidențiat că anul 2021 a fost de fapt în concordanță cu condițiile normale de piață, deoarece, după o scădere la 20 020 000 de tone în 2020 astfel cum s-a constatat în cadrul reexaminării în perspectiva expirării măsurilor privind China, volumele vânzărilor nu au putut fi calificate drept „performanță remarcabilă” astfel cum au susținut NSC și JFE. În plus, consumul pe piața liberă în PI a fost de 33,268 milioane de tone, încadrându-se, de asemenea, în intervalul consumului observat în 2019. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(197)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă din Uniune (și anume exceptând vânzările captive) a scăzut cu 15 % în cursul perioadei examinate, și anume de la 27,729 la 23,570 milioane de tone.

(198)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei Uniunii în ceea ce privește consumul din Uniune a scăzut cu 3,44 puncte procentuale, de la 74,29 % la 70,85 %. Scăderea volumului vânzărilor pe piața liberă din Uniune și pierderea cotei de piață de către industria Uniunii au depășit semnificativ scăderea consumului pe piața liberă din Uniune, ceea ce reprezintă un indicator al deteriorării poziției concurențiale a producătorilor de oțel din Uniune.

(199)

FHS a susținut că, întrucât capacitatea de producție a industriei Uniunii a rămas neschimbată în cursul perioadei examinate, Comisia a atribuit în mod eronat scăderea gradului de utilizare a capacității de producție care rezultă din nivelul de producție mai scăzut importurilor din țările în cauză, în loc să recunoască faptul că scăderea producției a fost legată de scăderea globală a cererii de produs care face obiectul investigației. În plus, declinul s-a concentrat pe segmentul captiv, care a scăzut cu 16 % (de la 39,2 la 33,1 milioane de tone), în timp ce consumul de pe piața liberă a scăzut cu doar 6 %. În mod similar, FHS a considerat că datele indicau că volumul vânzărilor a scăzut deoarece piața UE a scăzut, în special în ceea ce privește segmentul captiv, și nu pentru că furnizorii din țările în cauză și-au mutat activitatea de la producătorii din Uniune. În plus, având în vedere că industria Uniunii a controlat aproximativ 70 % din piața liberă și peste 85 % din consumul total, o scădere cu două procente a cotei de piață ar trebui considerată o variație concurențială obișnuită și nu ar putea fi considerată în mod rezonabil un prejudiciu cauzat de importuri.

(200)

Astfel cum se arată în tabelul 4 de mai sus și contrar celor susținute în mod eronat de FHS, în cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă din Uniune (astfel cum a fost revizuit după instituirea măsurilor provizorii) și transferurile captive ale industriei Uniunii pe piața Uniunii au urmat o tendință descendentă, scăzând cu 15 % și, respectiv, 16 % în cursul perioadei examinate, în concordanță cu scăderea producției totale a industriei Uniunii, astfel cum s-a raportat în tabelul 9 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, procentul consumului captiv în comparație cu producția totală care a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate, variind de la 55,7 % la 56,1 %, a confirmat existența unei dislocări a vânzărilor producătorilor din Uniune pe piața liberă de către producătorii-exportatori din țările în cauză, care au înregistrat o creștere a cotei lor de piață într-un moment în care cererea globală era în scădere. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de scăderea mai accentuată a vânzărilor pe piața liberă decât pe piața captivă, care a dus la o pierdere de 3,4 puncte procentuale din cota de piață. În plus, pierderea vânzărilor industriei Uniunii pe piața liberă a depășit în mod semnificativ scăderea consumului pe piața liberă din Uniune, care, astfel cum s-a menționat în considerentul 212, a fost un indicator al deteriorării poziției concurențiale a producătorilor de oțel din Uniune.

(201)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a reiterat afirmația sa conform căreia nivelul similar de scădere atât al volumului vânzărilor industriei Uniunii, cât și al transferurilor captive din industria Uniunii pe piața Uniunii, a rezultat în primul rând și cu precădere dintr-o cerere contractată pe piața liberă a Uniunii și nu ca urmare a importurilor din țările în cauză.

(202)

Deși invocă acest argument în favoarea utilizării consumului total la nivelul Uniunii, care a inclus astfel atât tranzacțiile pe piața captivă, cât și cele pe piața liberă, ca numitor pentru calcularea cotelor de piață, FHS a ignorat totuși existența unei dislocări a vânzărilor producătorilor din Uniune pe piața liberă de către producătorii-exportatori din țările în cauză, care au înregistrat o creștere a cotei lor de piață într-un moment în care cererea globală era în scădere, astfel cum se arată în tabelul 2. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(203)

Într-un context în care industria Uniunii controla aproximativ 70,8 % din piața liberă și peste 85 % din consumul total, Comisia și-a confirmat constatările conform cărora o scădere cu 3,4 % a cotei de piață nu putea fi considerată o variație concurențială obișnuită. Cifrele actualizate au confirmat că acești producători din Uniune nu au avut altă soluție decât să se alinieze la nivelul prețurilor stabilit de importurile care fac obiectul unui dumping pentru a evita o nouă scădere a cotei de piață. Acest lucru a dus la o deteriorare a situației industriei Uniunii, astfel cum reiese din diverși indicatori macroeconomici și microeconomici, cum ar fi profitabilitatea, volumul vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă și fluxul de lichidități. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(204)

Nippon Steel și JFE au observat că, în conformitate cu tabelul 12 din regulamentul provizoriu, nivelurile de ocupare a forței de muncă în industria Uniunii au crescut din 2023 până în PI, cu 3,4 %, însă Comisia a evidențiat doar reducerea de 7,0 % în cursul perioadei examinate.

(205)

Nippon Steel și JFE au subliniat informațiile furnizate de industria Uniunii potrivit cărora costurile medii cu forța de muncă au început să se stabilizeze, scăzând semnificativ de la vârful înregistrat în 2023.

(206)

În primul rând, Comisia a considerat că anumiți indicatori de prejudiciu nu ar trebui interpretați în mod izolat pentru a stabili dacă industria Uniunii a suferit un prejudiciu important. Dimpotrivă, prejudiciul ar trebui determinat prin evaluarea tuturor indicatorilor de prejudiciu. În plus, nu toți indicatorii de prejudiciu ar trebui să indice o deteriorare a performanței industriei Uniunii pentru a concluziona că aceasta a suferit un prejudiciu important.

(207)

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, Comisia a considerat că creșterea cu 3,4 % din 2023 până în PI s-a datorat în principal ajustărilor efectuate de unii dintre producătorii din Uniune după criza provocată de pandemia de COVID-19, care a afectat profund cererea și prețurile de pe piață.

(208)

Comisia a făcut trimitere la considerentul 45 și la considerentele 224-226 din regulamentul provizoriu, în care a explicat că toți indicatorii industriei Uniunii, la fel ca cei ai multor alte industrii, au fost afectați de pandemia din 2020. Situația temporară mai favorabilă observată în 2021 și 2022 s-a datorat unui dezechilibru neobișnuit între cerere și ofertă în urma pandemiei de COVID-19. Odată ce situația cererii și ofertei a devenit mai echilibrată, producătorii din Uniune s-au confruntat cu o nouă presiune din partea importurilor din țările în cauză, ceea ce le-a afectat cota de piață și performanțele economice.

(209)

Din aceste motive, afirmațiile au fost respinse.

(210)

Întrucât tabelele revizuite, astfel cum au fost modificate după comunicarea constatărilor finale, au arătat aceleași tendințe, constatările cu privire la prejudicii au fost conformate definitiv.

(211)

Cifrele revizuite de mai sus pentru a include vânzările necaptive pe piața liberă către părți afiliate au confirmat faptul că industria Uniunii în ansamblu nu și-a putut menține producția și volumul vânzărilor și nu și-a putut îmbunătăți rata de utilizare a capacității de producție. De fapt, volumul producției și al vânzărilor a scăzut mai mult decât consumul de pe piața Uniunii. Având în vedere scăderea producției, industria Uniunii a luat măsuri concrete pentru a-și îmbunătăți eficiența prin menținerea unui control strict asupra costului de producție (în principal asupra costurilor materiilor prime și ale forței de muncă) și prin creșterea producției per angajat atunci când situația industriei Uniunii a început să se deterioreze. Cu toate acestea, costul de producție a crescut cu 18 % atunci când prețul unitar de vânzare a rămas stabil, cu excepția anului 2022, în cursul perioadei examinate. În consecință, profitabilitatea industriei Uniunii s-a deteriorat semnificativ, aceasta trecând de la 12 % în 2021 și 2022, când industria Uniunii a beneficiat de pe urma redresării economiei după criza provocată de pandemia de COVID-19, la înregistrarea de pierderi în 2023 și în PI. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reușit totuși să facă investiții pe tot parcursul perioadei examinate, demonstrându-și dinamismul în pofida deteriorării situației financiare.

(212)

Având în vedere cele prezentate, se concluzionează definitiv că datele de mai sus arată că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei examinate în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(213)

În considerentul 265 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că prejudiciul important suferit de industria Uniunii a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză originare din țările în cauză.

(214)

În urma comunicării constatărilor provizorii și a celor finale, GJ și FHS nu au fost de acord cu concluziile din secțiunea 5.1 din regulamentul provizoriu.

(215)

Potrivit susținerilor GJ, ca urmare a „contingentelor tarifare” (denumite în continuare „contingentele tarifare”) ale măsurilor de salvgardare, volumul total al importurilor de oțel laminat la cald nu a crescut și, prin urmare, a susținut că au existat doar substituiri ale originilor produselor importate în limita volumului permis de contingentul tarifar. Pe această bază, GJ a considerat că importurile originare din Japonia nu ar fi putut cauza un prejudiciu important industriei interne a UE. De asemenea, potrivit susținerilor GJ, cota de piață a importurilor din Japonia a rămas în mod constant sub 4 % și chiar cota de piață a importurilor în cauză în ansamblu a fost scăzută, de aproximativ [8,0-8,5 %].

(216)

În cele din urmă, GJ a susținut că volumul importurilor de produse din Japonia în a doua jumătate a anului 2024 a scăzut cu 51,2 % față de anul precedent, din cauza plafonului maxim de 15 % pentru fiecare țară, care a fost introdus în iunie 2024 (30). Prin urmare, GJ a pus sub semnul întrebării analiza prejudiciului, care nu lua în considerare în mod corespunzător circumstanțele menționate mai sus și nu putea fi considerată o examinare obiectivă în sensul articolului 3.1 din Acordul AD.

(217)

Comisia a remarcat că măsurile de salvgardare și antidumping abordează situații diferite. În acest caz, măsurile de salvgardare au fost într-adevăr instituite sub forma unui contingent tarifar, pe baza fluxurilor comerciale tradiționale și în vederea evitării reorientării schimburilor comerciale. Cu toate acestea, măsura de salvgardare nu împiedică instituirea de măsuri pentru a elimina efectele practicilor comerciale neloiale, în special în limitele contingentului tarifar, și anume înainte de aplicarea oricărei taxe de salvgardare. Astfel, trimiterea la plafoanele de volum neafectate de o taxă de salvgardare suplimentară nu poate pune sub semnul întrebării legătura de cauzalitate dintre importurile în cauză și prejudiciul adus industriei Uniunii. Comisia a reamintit, de asemenea, că analiza sa a acoperit perioada de investigație care s-a încheiat la 30 iunie 2024. Prin urmare, includerea elementelor ulterioare PI în analiza sa privind legătura de cauzalitate, cum ar fi o scădere a importurilor în a doua jumătate a anului 2024, nu ar asigura o examinare obiectivă a faptelor. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(218)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 194, FHS a susținut că efectele negative asupra indicatorilor macroeconomici și microeconomici, cum ar fi utilizarea capacității de producție, producția, volumul vânzărilor și cota de piață, nu au putut rezulta din importurile din Vietnam, deoarece cantitățile erau prea mici.

(219)

Comisia a respins acest argument deoarece condițiile pentru evaluarea cumulativă a importurilor din țările în cauză au fost îndeplinite, astfel încât importurile care fac obiectul unui dumping din Vietnam au fost evaluate împreună cu importurile din celelalte țări în cauză.

(220)

FHS a afirmat că, deși a recunoscut că rezultatele recente privind profitabilitatea și fluxul de numerar ale industriei Uniunii au fost slabe, nu s-a stabilit dacă pierderile generate de scăderea cererii, de costurile mai ridicate ale energiei și ale factorilor de producție, de un calendar ambițios al investițiilor sau de alți factori structurali au influențat în mod negativ acești indicatori microeconomici.

(221)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. Lista factorilor menționați de FHS a fost deja luată în considerare de Comisie, astfel cum se menționează în considerentul 240 și în secțiunea 5.7 din regulamentul provizoriu. Deși FHS nu a prezentat niciun element nou care să contrazică analiza efectuată de Comisie cu privire la modul în care acești factori au influențat indicatorii microeconomici. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(222)

Potrivit afirmațiilor FHS, Comisia nu a efectuat o examinare obiectivă a fiecăruia dintre mai multe elemente, care au contribuit la dificultățile industriei Uniunii, cum ar fi scăderea cererii la nivel mondial.

(223)

În lipsa unor afirmații mai precise și justificate cu privire la presupusa lipsă de obiectivitate în evaluarea Comisiei, Comisia a făcut trimitere la secțiunea 5 din regulamentul provizoriu și, mai precis, la secțiunea 5.8, care abordează în special acest factor.

(224)

Ezz Steel a susținut, după comunicarea constatărilor finale, că Egiptul nu ar fi putut cauza prejudicii industriei Uniunii întrucât dispunea de o capacitate de producție scăzută comparativ cu alte țări terțe, cum ar fi Japonia, India sau Vietnam. În plus, aceasta a afirmat că nu își poate crește exporturile către UE din cauza punerii în aplicare a măsurilor de salvgardare și că a furnizat HRF exclusiv în conformitate cu comenzile de achiziție specifice, „în condiții de echitate și transparență”.

(225)

Comisia a considerat că aceste elemente sunt irelevante în contextul evaluării efectului importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză. Deși capacitatea de producție a Egiptului poate fi mai mică decât cea a celorlalte țări în cauză, s-a menținut constatarea că capacitatea de producție individuală nu constituie un element de evaluare a prejudiciului cauzat. În egală măsură, afirmația potrivit căreia Egiptul nu ar putea să își crească exporturile către Uniune din cauza măsurilor de salvgardare este incorectă din punct de vedere faptic, întrucât măsurile nu interzic intrarea importurilor pe piața Uniunii, chiar și după epuizarea contingentului Egiptului. Pentru a evalua efectul importurilor care fac obiectul unui dumping, Comisia a analizat, inter alia, creșterea cotei de piață și a nivelului prețurilor pentru importurile care fac obiectul unui dumping, originare din Egipt și din celelalte țări în cauză, după îndeplinirea condițiilor aferente evaluării cumulative a efectelor acestora, astfel cum se prevede în secțiunea 4.3.1 din regulamentul provizoriu.

(226)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la această secțiune, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 241 și 242 din regulamentul provizoriu.

(227)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a susținut că reducerea gradului de utilizare a capacităților de producție a rezultat din scăderea cererii atât pe piața captivă, cât și pe piața liberă, care nu putea fi cauzată în mod automat de importuri din țările în cauză. FHS a mai remarcat că importurile sale nu au intrat în concurență cu industria Uniunii pe piața captivă.

(228)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie, întrucât, de fapt, industria primară și secundară a Uniunii se afla în concurență directă cu comerciantul de oțel neafiliat și cu societățile de prelucrare din Uniune, care se aprovizionează cu HRF din țările în cauză. Prin urmare, a fost logic ca gradul redus de utilizare a capacităților să evidențieze un declin, care nu putea fi atribuit decât țărilor în cauză, de vreme ce producția industriei Uniunii, indiferent dacă este utilizată pentru consumul pe piața captivă sau pe piața liberă, a fost afectată în egală măsură de importurile care fac obiectul unui dumping provenind din țările în cauză, astfel cum a fost confirmat prin pierderea cotei de piață.

(229)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la această secțiune, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 243 și 244 din regulamentul provizoriu.

(230)

Volumul exporturilor efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Vânzările la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion

(231)

Volumele exporturilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au scăzut cu 20 % în cursul perioadei examinate, rămânând sub 600 000 de tone în PI. În ansamblu, volumele exportate de industria Uniunii au reprezentat doar aproximativ 2,3 % din vânzările sale totale pe piața liberă în cursul perioadei de investigație și o proporție și mai mică din producția totală în aceeași perioadă.

(232)

GJ a susținut că, în timp ce vânzările la export au scăzut cu 20 % în cursul perioadei de investigație în comparație cu 2021, astfel cum se arată în tabelul 17 din regulamentul provizoriu și în tabelul 5 de mai sus, producătorii din Uniune și-au crescut în mod semnificativ investițiile în 2023, astfel cum se arată în tabelul 16 din regulamentul provizoriu. GJ a considerat că această strategie de afaceri a producătorilor a condus la marje de profit reduse.

(233)

FHS a susținut că deteriorarea rezultatelor la export ale producătorilor din Uniune a contribuit ea însăși la presupusul prejudiciu important, în special prin reducerea volumelor, scăderea prețurilor internaționale și pierderea economiilor de scară.

(234)

Aceste afirmații au fost examinate de Comisie, iar constatările la care s-a ajuns în regulamentul provizoriu, conform cărora vânzările la export au reprezentat o mică parte din totalul vânzărilor, au fost confirmate. Scăderea acestora nu a putut avea un impact semnificativ asupra performanței industriei Uniunii în ansamblu.

(235)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la această secțiune, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 245-247 din regulamentul provizoriu.

(236)

În urma reevaluării consumului total de pe piața liberă pentru a include vânzările necaptive către părți afiliate, astfel cum se explică în considerentele 189 și 190, a fost reevaluat volumul importurilor din alte țări terțe în cursul perioadei examinate. Acestea au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Volumele, prețurile unitare și cotele de piață ale țărilor terțe

(237)

Potrivit constatărilor investigației, cota de piață a importurilor din India, Coreea de Sud, Taiwan și Vietnam (grupul Hoa Phat) a crescut în cursul perioadei examinate și, cu excepția Indiei, atât în termeni absoluți, cât și relativi. Dimpotrivă, Comisia a observat că importurile din alte țări terțe nu au crescut în aceeași perioadă, ci au scăzut, de fapt, cu 11 %. În schimb, importurile din țările în cauză au crescut semnificativ. Cu toate acestea, ponderea importurilor din țările în cauză în importurile din toate țările terțe a crescut cu 53 % în cursul perioadei examinate, ceea ce a indicat, prin urmare, că importurile din țările în cauză au crescut, prin comparație, mai mult decât importurile din toate țările, care au crescut cu doar 14 %.

(238)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a susținut că Comisia nu a evaluat faptul că, în cursul perioadei de investigație, producătorii-exportatori din India, Coreea de Sud și Taiwan, împreună, au furnizat aproximativ 3,2 milioane de tone de HRF pe piața Uniunii; aceasta înseamnă o depășire de mai mult de trei ori a volumelor combinate provenind din Egipt sau FHS. FHS a subliniat, de asemenea, că Comisia nu a furnizat o analiză a subcotării sau a tendințelor prețurilor CIF și că nu s-a făcut nicio diferențiere a comportamentului pe piață între țările în cauză și alte țări terțe.

(239)

Comisia a remarcat că, deși a fost efectuată o analiză aprofundată a nivelului și prețurilor importurilor din alte țări terțe, nu a existat nicio obligație legală de a efectua o analiză a subcotării sau a prețurilor CIF aferente țărilor care nu fac obiectul prezentei investigații. Deși Comisia a evaluat importurile din aceste țări, producătorii din aceste țări nefiind părți interesate în cadrul prezentei investigații, Comisia nu a fost în măsură să solicite astfel de informații din partea acestora și nici nu a fost scopul prezentei investigații să procedeze în acest mod.

(240)

Comisia a analizat, de asemenea, evoluția prețurilor de import din țări terțe. Cu excepția anului 2021, prețurile medii de import din fiecare dintre cele patru țări, precum și din toate țările terțe considerate la nivel global au fost, în medie, mai mari decât prețurile de import din țările în cauză. Pe această bază, Comisia a considerat că evoluția importurilor din țări terțe nu a atenuat legătura de cauzalitate.

(241)

În urma instituirii măsurilor provizorii, FHS a considerat că, prin omiterea oricărei analize structurate de atribuire a acestor volume care nu fac oficial obiectul unui dumping, dar care sunt în mod clar prejudiciabile, originare din alte țări terțe, regulamentul provizoriu a supraestimat rolul cauzal al importurilor din Egipt, Japonia și Vietnam, subestimând în același timp dinamica mai largă a pieței, care se dovedește a fi mai influentă în modelarea tendințelor prețurilor și a presiunilor concurențiale. Comisia a reamintit că aceste aspecte au fost examinate în detaliu în considerentele 248-252 din regulamentul provizoriu. Afirmația a fost respinsă.

(242)

Astfel cum se observă în considerentul 183, Ezz Steel a considerat că prețurile medii ale importurilor din Egipt au fost relativ ridicate și nu au subcotat prețurile de vânzare din UE. Prin urmare, aceste importuri nu ar fi putut cauza un prejudiciu producătorilor din Uniune.

(243)

După comunicarea constatărilor finale, Ezz Steel a susținut, de asemenea, că Comisia nu a luat în considerare abordarea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1420/2007 al Consiliului (31) de impunere a unei taxe antidumping definitive la importurile de silicomangan originare din Republica Populară Chineză și Kazahstan și de încheiere a procedurii cu privire la importurile de silicomangan originare din Ucraina, în baza căruia s-a constatat că efectul importurilor din Ucraina ar trebui evaluat separat, având în vedere absența subcotării. Comisia a remarcat, în primul rând, că regulamentul menționat a fost adoptat în 2007 și că la momentul respectiv, conceptul blocării prețurilor, care se referă la prețuri menținute în mod artificial la un nivel scăzut, nu era avut în vedere; a mai remarcat, în al doilea rând, astfel cum se menționează în considerentul 197 din regulamentul provizoriu, că investigația a mai a arătat, de asemenea, că prețurile din industria Uniunii au fost blocate prin importuri la prețuri scăzute originare din Egipt, care au urmat tendințe și tipare comerciale similare. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(244)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 197 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că, deși importurile de HRF nu subcotau prețurile industriei Uniunii, a existat o blocare a prețurilor prin care acestea au avut un impact negativ asupra performanței industriei Uniunii.

(245)

Nippon Steel și JFE au considerat că cifrele de producție nu pot fi considerate dovezi că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important, având în vedere refuzul de a crește producția chiar și în mediul deosebit de favorabil creat de investigație și că importurile au fost, în mod evident, o sursă importantă de aprovizionare pentru piața UE – inclusiv pentru producătorii din Uniune înșiși.

(246)

În ceea ce privește volumul importurilor, Comisia a considerat că Nippon Steel și JFE au supraestimat volumul importurilor din țările în cauză prin includerea importurilor din India în analiza lor, deși analiza Comisiei privind legătura de cauzalitate s-a limitat la Egipt, Japonia și importurile care fac obiectul unui dumping din Vietnam. Informațiile verificate primite de la producătorii din UE incluși în eșantion au confirmat că cele 220 000 de tone de HRF au fost, de fapt, importate în cea mai mare parte în cantități limitate de către producătorii secundari de oțel din Uniune afiliați producătorilor primari din Uniune. Marea majoritate a importurilor din țările în cauză au fost efectuate de comercianți și prelucrători neafiliați din Uniune. Făcând trimitere la considerentul 253 din regulamentul provizoriu, Comisia a reiterat faptul că entitățile afiliate producătorilor din Uniune nu sunt obligate să cumpere de la societățile lor afiliate și achiziționează în condiții de concurență deplină. Astfel cum s-a menționat în considerentul 313 din regulamentul provizoriu, obiectivul taxelor antidumping nu este de a închide piața Uniunii pentru toate importurile, ci de a restabili un comerț echitabil prin eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului. Ca atare, nu este de așteptat ca importurile din țările în cauză să înceteze, ci să continue, însă la prețuri echitabile.

(247)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a considerat că Comisia nu poate concluziona că instituirea de taxe ar putea să permită în continuare utilizatorilor să importe HRF din surse diversificate și, în același timp, să îmbunătățească cotele de piață și profitabilitatea industriei Uniunii. Comisia nu a fost de acord cu această analiză și a reamintit faptul că a explicat în detaliu în considerentele 313-325 din regulamentul provizoriu motivul pentru care impactul instituirii de taxe nu va fi semnificativ și nu va depăși efectele pozitive ale măsurilor asupra industriei Uniunii. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(248)

În lipsa oricăror alte observații în afara celor deja abordate în considerentele 177-179 cu privire la această secțiune, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 253 din regulamentul provizoriu.

(249)

În lipsa oricăror observații cu privire la această secțiune, Comisia a confirmat concluziile sale prezentate în considerentele 254-256 din regulamentul provizoriu.

(250)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a susținut că Comisia nu a efectuat o evaluare cantitativă a costului prețurilor la energie prin utilizarea informațiilor disponibile public privind prețul energiei, întrucât acest șoc al costurilor ar fi trebuit măsurat și compensat înainte ca importurile din țările în cauză să fie considerate responsabile pentru prejudiciul cauzat. În opinia FHS, această micșorare a marjei cost-preț a condus în mod direct la erodarea profitabilității și a fost atribuită în mod eronat de către Comisie importurilor din țările în cauză.

(251)

Comisia reamintit faptul că a efectuat o analiză a creșterii costurilor la energie, ale cărei rezultate au fost prezentate în considerentul 259 din regulamentul provizoriu. Mai degrabă decât să utilizeze informații disponibile public, care ar fi fost deconectate de situația reală a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, Comisia a utilizat informații solicitate și verificate de la producătorii din Uniune. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(252)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la această secțiune, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 257-262 din regulamentul provizoriu.

(253)

În lipsa oricăror alte observații în afara celor abordate în considerentele 158 și 160 cu privire la această secțiune, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 263-264 din regulamentul provizoriu.

(254)

Comisia a evaluat impactul tuturor celorlalți factori cunoscuți ținând seama de observațiile părților interesate și a concluzionat că acești factori nu au atenuat legătura de cauzalitate. Prin urmare, Comisia a confirmat concluziile din considerentele 265-267 din regulamentul provizoriu potrivit cărora exista o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de industria Uniunii și importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză, care nu a fost atenuată de factorii menționați mai sus.

(255)

În regulamentul provizoriu (considerentele 272-287), Comisia a detaliat metodologia utilizată pentru stabilirea marjelor adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii.

(256)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Nippon Steel a susținut că ar trebui adăugată o sumă pentru taxele aplicate în afara contingentului, plătite în temeiul măsurilor de salvgardare, la stabilirea prețului de export franco descărcare în scopul calculării marjei de prejudiciu, ca orice alte taxe vamale normale.

(257)

Comisia nu a fost de acord cu Nippon Steel. Comisia a reamintit că măsurile antidumping și taxele de salvgardare nu sunt cumulative, spre deosebire de taxele vamale convenționale. Mai degrabă, măsurile antidumping se vor aplica importurilor efectuate în cadrul contingentului tarifar liber disponibil, și anume importurilor care nu fac obiectul măsurii tarifare de salvgardare. În ceea ce privește importurile efectuate după epuizarea contingentului tarifar relevant, acestea ar fi supuse unui nivel total al taxei (excluzând taxa vamală convențională) echivalent cu cel mai ridicat nivel dintre măsura tarifară de salvgardare sau măsura antidumping, după caz. Cu alte cuvinte, atunci când taxa antidumping depășește nivelul măsurii de salvgardare, măsura de salvgardare este dedusă efectiv din taxa antidumping aplicabilă care urmează să fie percepută. Ca urmare a mecanismului instituit pentru a evita orice cumul de măsuri de salvgardare sau antidumping care ar depăși cea mai importantă dintre cele două măsuri, creșterea prețului de import franco descărcare al Nippon Steel cu măsurile tarifare de salvgardare plătite în cursul perioadei de investigație pentru a stabili nivelul taxei antidumping ar conduce la reducerea taxei antidumping la un nivel insuficient pentru a remedia prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping menționate, fie pentru că măsura de salvgardare nu este aplicată, fie pentru că aceasta este dedusă efectiv din taxa antidumping aplicabilă. Din aceste motive, Comisia a concluzionat că afirmația formulată de Nippon Steel a fost incorectă din punct de vedere factual și eronată din punct de vedere conceptual. În orice caz, s-a constatat că, în cursul perioadei de investigație, taxele de salvgardare au fost plătite pentru mai puțin de 6 % din volumul importat de HRF originare din Japonia și, prin urmare, impactul neluării în considerare a taxelor de salvgardare în acest caz particular a fost marginal, și anume aproximativ 0,1 punct procentual. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(258)

După comunicarea constatărilor finale, Nippon Steel a reiterat faptul că, pentru a respecta regulamentul de bază, prețurile franco descărcare ar trebui să se bazeze pe situația din perioada de investigație (și anume prețurile de vânzare ale NSC, inclusiv taxele de salvgardare, concurează cu prețurile industriei Uniunii). Această afirmație a fost deja abordată în GDD și, prin urmare, se respinge.

(259)

În plus, Nippon Steel a susținut că calculul marjei de prejudiciu nu a luat în considerare termenul de livrare. Acesta a susținut că, deși nu este cuantificabilă, cumpărătorii din UE erau dispuși să plătească o primă de preț pentru termene scurte de livrare. Potrivit Nippon Steel, este nevoie, în medie, de aproximativ 43 de zile pentru ca transporturile să ajungă din Japonia la frontiera Uniunii. În plus, din cauza măsurii UE de salvgardare privind oțelul, ar putea exista un timp de așteptare suplimentar până la începutul următorului trimestru al măsurii UE de salvgardare în sectorul siderurgic pentru a putea vămui importurile. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că acest lucru a explicat creșterea treptată a marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative cu cât țara de export a fost situată mai departe de UE – cu atât marjele de prejudiciu constatate au fost mai mari pentru exportatorii japonezi.

(260)

Comisia a fost de acord cu opinia potrivit căreia, chiar dacă este demonstrată, o astfel de „primă de preț pentru duratele scurte de livrare”, nu este cuantificabilă. În plus, în cazul în care termenele scurte de livrare ar fi un factor de creștere a prețului de vânzare, Comisia nu a înțeles modul în care acest lucru ar putea crește treptat marjele de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative cu cât țara exportatoare era situată mai departe de UE. Raționamentul Nippon Steel a fost, de asemenea, contrazis de marja de subcotare scăzută constatată pentru JFE, un alt producător-exportator japonez din țara în cauză.

(261)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 100, Nippon Steel a contestat metoda utilizată pentru evaluarea valorii CIF pentru anumite tranzacții. Astfel cum s-a explicat în considerentele 101-104, această afirmație a fost parțial acceptată, iar valorile CIF utilizate ca numitor au fost revizuite pentru anumite tranzacții. În consecință, marja de prejudiciu calculată pentru Nippon Steel a fost ajustată în consecință.

(262)

După comunicarea constatărilor finale, Nipon Steel a susținut că Comisia nu a adăugat costurile ulterioare importului la acest preț CIF pentru vânzări prin intermediul a două societăți afiliate și, prin urmare, prețul utilizat pentru calculele aferente marjei de subcotare nu sunt „franco descărcare în UE”, dat fiind faptul că aceste costuri ulterioare importului au fost excluse din prețul CIF. Comisia a acceptat această afirmație și a revizuit calculele pentru a include costurile ulterioare importului pentru două societăți. În consecință, marja de prejudiciu calculată pentru Nippon Steel în documentul de informare generală a fost ajustată suplimentar în consecință.

(263)

Astfel cum se descrie în considerentul 261, Comisia a revizuit marjele de prejudiciu. Prin urmare, nivelul final de eliminare a prejudiciului pentru producătorii-exportatori care au cooperat și pentru toate celelalte societăți este următorul:

(264)

În lipsa oricăror alte observații cu privire la această secțiune, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 272-289 din regulamentul provizoriu.

(265)

În urma evaluării de mai sus, taxele antidumping definitive trebuie stabilite după cum urmează, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază:

(266)

După publicarea măsurilor provizorii, producătorii-exportatori FHS și Ezz Steel, GE și GJ au prezentat observații cu privire la interesul Uniunii.

(267)

În lipsa oricărei afirmații sau observații relevante referitoare la interesul industriei Uniunii, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 291-295 din regulamentul provizoriu.

(268)

În urma comunicării constatărilor provizorii, GJ a susținut că nu ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri antidumping împotriva țărilor în cauză. Acesta a afirmat că măsurile antidumping ar fi împotriva intereselor importatorilor și ale centrelor de servicii siderurgice, deoarece vor avea un efect anticoncurențial (producătorii din Uniune vor majora prețurile), iar producătorii din Uniune nu produc anumite tipuri de produse plate laminate la rece din oțel.

(269)

Aceste afirmații au fost deja abordate în considerentele 296-305 privind efectele anticoncurențiale și în considerentele 306-325 din regulamentul provizoriu în ceea ce privește afirmația potrivit căreia industria Uniunii nu a produs anumite categorii specifice de HRF. Întrucât nu au fost furnizate informații suplimentare substanțiale pentru astfel de afirmații după comunicarea constatărilor provizorii, afirmațiile au fost respinse.

(270)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a susținut că beneficiile globale ale măsurilor depășesc impactul negativ potențial pentru importatori și utilizatori și, prin urmare, concluziile din considerentele 296-325 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(271)

Potrivit susținerilor Ezz Steel și GE, Comisia a ignorat în mare măsură o serie de considerații importante din regulamentul provizoriu atunci când a evaluat dacă este în interesul Uniunii să se instituie măsuri împotriva Egiptului.

(272)

Acestea au susținut, în mod concret, că:

(273)

În primul rând, Uniunea se bucură de o relație comercială reciproc avantajoasă cu Egiptul. Balanța comercială dintre Egipt și Uniune a condus la un excedent de 10,4 miliarde USD în favoarea Uniunii în 2023. În ceea ce privește HRF, în special, volumul importurilor de HRF din Egipt în Uniune reprezintă doar 1,25 % din consumul total captiv și necaptiv de HRF din Uniune în cursul PI. În schimb, Egiptul și-a deschis frontierele pentru importurile de HRF din Uniune, care au reprezentat între [9-14] % din consumul egiptean între 2021 și 2023. În plus, instituirea de măsuri ar contrazice asistența acordată de Uniune Egiptului prin împrumuturi macrofinanciare pe termen scurt. Instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor Uniunii de HRF nu numai că dăunează industriei siderurgice naționale egiptene și competitivității sale internaționale, ci are și un impact negativ asupra economiei naționale în ansamblu, în contradicție flagrantă cu obiectivele urmărite de împrumuturile macrofinanciare acordate Egiptului de către Uniune.

(274)

În al doilea rând, Ezz Steel a susținut, de asemenea, că prețurile de export egiptene sunt cele mai ridicate dintre toate țările vizate de investigație, iar Comisia nu a găsit nicio dovadă a subcotării prețurilor de către Egipt.

(275)

În al treilea rând, furnizorii din Uniune se bazează în mare măsură pe achiziționarea de materii prime de către producătorii de oțel egipteni. În plus, de la înființarea sa în 1994, Ezz Steel a investit o sumă substanțială în echipamente de la furnizori din Uniune. De asemenea, Ezz Steel a susținut că, între 2019 și jumătatea anului 2024, a importat o cantitate substanțială de materii prime și piese de schimb din Uniune.

(276)

În al patrulea rând, instituirea de măsuri nu ar fi în interesul utilizatorilor industriali din Uniune, Ezz Steel producând o serie de HRF de calitate superioară, care sunt foarte solicitate de clienții din Uniune.

(277)

În al cincilea rând, instituirea de măsuri nu ar permite utilizatorilor din Uniune să beneficieze de oțelul „curat” produs de producătorii de oțel egipteni, în detrimentul obiectivelor mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră („CBAM”) (32). Prin urmare, Comisia ar trebui să ia în considerare impactul pozitiv asupra mediului al oțelului produs de Ezz Steel atunci când stabilește dacă instituirea de măsuri antidumping asupra Egiptului este în interesul Uniunii.

(278)

În ceea ce privește primul aspect referitor la afirmațiile Ezz Steel privind impactul negativ asupra economiei naționale în ansamblu și contradicțiile cu obiectivele urmărite de împrumuturile macrofinanciare acordate Egiptului de către Uniune, Comisia a considerat că adoptarea de măsuri antidumping nu ar putea afecta cooperarea în materie de comerț și investiții, care reprezintă un aspect fundamental al parteneriatului strategic UE-Egipt. Uniunea Europeană va sprijini în continuare eforturile Egiptului de reformă economică, inclusiv îmbunătățirea mediului comercial și de afaceri pentru a facilita creșterea economică durabilă a Egiptului, fluxurile comerciale nedenaturate și fluxurile de investiții și tranziția către o energie verde. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(279)

În ceea ce privește al doilea punct, s-a constatat că această afirmație este corectă, cu toate acestea, prețurile medii de export au fost în continuare semnificativ mai mici decât prețurile medii ale industriei Uniunii și ambele au fost cu mult inferioare costului mediu de producție pe tonă al industriei Uniunii. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(280)

În ceea ce privește al treilea punct și afirmațiile potrivit cărora furnizorii din Uniune se bazează în mare măsură pe achiziționarea de materii prime de către producătorii de oțel egipteni, Comisia a observat că domeniul de aplicare al investigației antidumping nu acoperă în mod specific situația economică a altor industrii conexe din Uniune, indiferent dacă furnizează materii prime și alte consumabile sau utilaje de producție. În plus, niciunul dintre acești furnizori nu s-a manifestat în cursul investigației și, prin urmare, aceste afirmații nu au putut fi verificate.

(281)

Problema ridicată la al patrulea punct a fost abordată pe larg în considerentul 307 din regulamentul provizoriu.

(282)

În ceea ce privește al cincilea punct și afirmația Ezz Steel potrivit căreia instituirea de măsuri nu ar permite utilizatorilor din Uniune să beneficieze de oțelul „curat” produs de producătorii de oțel egipteni. Acest lucru ar fi în detrimentul obiectivelor stabilite de CBAM. În primul rând, Comisia a reamintit că CBAM a intrat în vigoare la 1 octombrie 2023 și se află în prezent într-o perioadă de tranziție până în 2026, când se va aplica regimul definitiv. În plus, domeniul de aplicare al prezentei investigații nu a fost acela de a verifica dacă un producător-exportator furnizează oțel „curat” și, prin urmare, aceste afirmații nu au fost considerate relevante pentru prezenta procedură și nu au putut fi verificate. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(283)

FHS a susținut că, deși utilizatorii au exprimat preocupări specifice și documentate cu privire la impactul real al taxelor, Comisia a oferit doar asigurări calitative că există surse alternative de aprovizionare, astfel cum se menționează în considerentul 315 din regulamentul provizoriu, fără o modelare riguroasă a comportamentului pe piață, a capacității lanțului de aprovizionare sau a elasticității prețurilor.

(284)

Comisia a respins acest argument pe motiv că, în primul rând, acești utilizatori nu au prezentat nicio modelare concretă a comportamentului pe piață, a capacității lanțului de aprovizionare sau a elasticității prețurilor prin surse alternative de aprovizionare, în timp ce comportamentele pe piață ale industriei Uniunii erau bine cunoscute de acești utilizatori și, în al doilea rând, astfel cum se menționează în considerentul 316 din regulamentul provizoriu, făcând referire la surse specializate ale industriei, instituirea măsurilor nu ar conduce la un deficit de aprovizionare cu produsul în cauză/produsul similar.

(285)

Competitivitatea internațională a utilizatorilor a fost, de asemenea, bine documentată în considerentele 317-320 din regulamentul provizoriu, care arată că, având în vedere o piață competitivă și disponibilitatea capacității neutilizate în rândul producătorilor din Uniune, contrar celor susținute de utilizatori, activitățile societăților care prelucrează produse plate din metal sau care sunt implicate în revânzarea produsului care face obiectul investigației ar trebui să rămână competitive, în pofida condițiilor de piață concurențiale de pe piața UE.

(286)

În final, FHS a susținut că societățile care prelucrează produse plate din metal, centrele de servicii siderurgice (denumite în continuare „SSC”) care includeau, de asemenea, SSC legate de producătorii primari de oțel ar fi mai afectate de măsuri decât producătorii primari de oțel din Uniune, cu riscuri cu efect de domino în mai multe sectoare strategice ale economiei UE, cum ar fi sectorul autovehiculelor, al construcțiilor sau cel al „produselor albe”.

(287)

Pe lângă constatările enunțate în considerentele 312-325 din regulamentul provizoriu, s-a observat că, într-o declarație comună emisă în aprilie 2025 (33), atât reclamantul, cât și Asociația europeană a distribuitorilor și prelucrătorilor de oțel (Eurometal) au susținut că slăbirea lanțului de aprovizionare cu oțel din aval „pune în pericol 13,6 milioane de locuri de muncă directe în prelucrarea oțelului, la furnizorii intermediari și în sectoarele de producție din UE și amenință cu o dezindustrializare europeană mai amplă”. Potrivit reclamantului (34), sectorul siderurgic angajează în mod direct 306 000 de persoane și este responsabil pentru până la 2,5 milioane de locuri de muncă indirecte.

(288)

Ca urmare a aspectului menționat la considerentul 247, FHS a susținut după comunicarea constatărilor finale că existența unei capacități neutilizate nu a putut fi utilizată simultan pentru a demonstra prejudiciul în sensul articolului 3 din regulamentul de bază și nici ca argument în criteriul privind interesul Uniunii prevăzut la articolul 21 din regulamentul respectiv. FHS a făcut trimitere la o decizie pronunțată de Organul de apel al OMC în cauza SUA – oțel laminat la cald (35), prin care Organul de apel a cerut autorităților să mențină un cadru coerent de analiză privind prejudiciul și cauzalitatea. Potrivit FHS, invocarea capacităților neutilizate de către Comisie, atât ca prejudiciu, cât și ca avantaj, a reprezentat o încălcare clară a acestui principiu și a făcut ca concluzia sa privind interesul Uniunii să fie lipsită de temei juridic.

(289)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. În primul rând, decizia Organului de apel al OMC nu a abordat în mod specific problema în cauză ci, mai degrabă, a reamintit că „autoritățile de investigație trebuie să determine, în mod obiectiv și pe baza unor dovezi pozitive, importanța care trebuie conferită fiecărui factor potențial relevant și ponderea aferentă acestuia. În cadrul fiecărei investigații, această determinare depinde de «influența» exercitată de factorii relevanți asupra «situației industriei [interne]» (36)”. În al doilea rând, nu a existat nicio contradicție în luarea în luarea în considerare a impactului negativ al importurilor care fac obiectul unui dumping asupra utilizării capacității industriei Uniunii, pe de o parte și asupra gradului scăzut de utilizare a capacității (63 % din PI), pe de altă parte. Această din urmă situație ar putea, cu siguranță, să fie considerată drept un element pozitiv în evaluarea interesului Uniunii în cazul instituirii de taxe, fără a submina prejudiciul constatat. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(290)

După comunicarea constatărilor finale, FHS a susținut că declarația comună Eurometal-EUROFER de mai sus ar putea fi înțeleasă, de asemenea, ca o pledoarie a industriei nu doar pentru protejarea oțelăriilor primare, ci și pentru a atrage atenția asupra necesității de a menține un acces eficient din punctul de vedere al costurilor la factorii de producție pentru producătorii din aval. FHS a susținut că „citând în afara contextului”, Comisia a ascuns „adevărata interdependență economică dintre sectoarele din amonte și cele din aval”. Comisia reamintit faptul că, astfel cum s-a explicat în considerentele 178 și 312 din regulamentul provizoriu, mai mulți producători din Uniune au societăți afiliate care comercializează sau prelucrează produsul similar. Prin urmare, oțelăriile primare și prelucrătorii de oțel se află în concurență, nu numai între ei, dar și cu importurile din țări terțe de produse siderurgice din amonte și din aval și, în consecință, se confruntă cu aceleași provocări și preocupări cauzate de supracapacitatea globală. Comisia a considerat că citatul explică cu exactitate situația conform căreia toate segmentele din lanțul valoric al oțelului din Uniune, de la oțelăriile primare, la procesatorii și comercianții de oțel și până la utilizatorii finali, au, toate, interesul de a beneficia de condiții de concurență echitabile. În consecință, argumentul a fost respins.

(291)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a confirmat concluzia din considerentul 326 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia nu există motive imperioase care să conducă la concluzia că instituirea unor măsuri în cazul importurilor de produse plate laminate la cald originare din țările în cauză nu este în interesul Uniunii.

(292)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate, nivelul măsurilor și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(293)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(294)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cazul societăților respective în cursul prezentei investigații. Aceste niveluri ale taxei sunt, prin urmare, aplicabile exclusiv importurilor produsului care face obiectul investigației originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate.

(295)

Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Egipt, Japonia sau Vietnam”.

(296)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping în cazul în care își schimbă ulterior denumirea entității sale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (37). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul întreprinderii de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament privind schimbarea denumirii.

(297)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Aplicarea taxelor antidumping individuale este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale valabile autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din prezentul regulament. Până la prezentarea unei astfel de facturi, importurile ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Egipt, Japonia sau Vietnam”.

(298)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (4) din prezentul regulament, este necesar ca autoritățile vamale ale statelor membre să efectueze verificările lor obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a nivelului respectiv al taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(299)

În cazul în care volumul exporturilor uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute crește semnificativ, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere a volumului constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o investigație anticircumvenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul/nivelurile individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, de a institui o taxă la nivel național.

(300)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, este necesar ca taxa antidumping pentru toate celelalte importuri din Egipt, Japonia sau Vietnam să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi către Uniune în cursul perioadei de investigație.

(301)

Producătorii-exportatori care nu au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație ar trebui să poată solicita Comisiei să fie supuși nivelului taxei antidumping care se aplică în cazul societăților cooperante neincluse în eșantion. Comisia ar trebui să aprobe o astfel de cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator ar trebui să facă dovada că: (i) nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul PI; (ii) nu este afiliat unui producător-exportator care a făcut acest lucru; și (iii) a exportat ulterior produsul în cauză ori face obiectul unei obligații contractuale irevocabile de exportare a unor cantități substanțiale.

(302)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, cuantumurile plătite cu titlu de taxe antidumping provizorii instituite prin regulamentul provizoriu trebuie percepute definitiv până la nivelurile stabilite în prezentul regulament.

(303)

Astfel cum s-a menționat la punctul 1.2., Comisia a instituit obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs care face obiectul investigației.

(304)

Astfel cum se prevede în considerentul 336 din regulamentul provizoriu, Comisia nu a putut lua o decizie privind o posibilă aplicare retroactivă a măsurilor antidumping în stadiul respectiv al investigației. Prin urmare, Comisia trebuie să decidă, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază, dacă măsurile antidumping definitive trebuie să fie percepute retroactiv pentru importuri în cursul perioadei de înregistrare.

(305)

În cursul etapei finale a investigației au fost evaluate datele colectate în contextul înregistrării. Comisia a analizat dacă sunt îndeplinite sau nu criteriile în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru colectarea retroactivă a taxelor definitive.

(306)

Analiza Comisiei nu a arătat o nouă creștere substanțială a importurilor, în afară de nivelul importurilor care au cauzat prejudiciul constatat în cursul perioadei de investigație, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază. Pentru această analiză, Comisia a comparat volumele medii lunare ale importurilor de produs în cauză în cursul perioadei de investigație (coloana 2) cu media lunară a volumelor importurilor din luna următoare deschiderii prezentei investigații până în ultima lună completă care a precedat instituirea măsurilor provizorii (coloana 3). De asemenea, atunci când s-au comparat volumele medii lunare ale importurilor de produs în cauză din cursul perioadei de investigație cu volumele medii lunare ale importurilor din luna următoare deschiderii prezentei investigații până în, inclusiv, luna în care au fost instituite măsurile provizorii (coloana 4), nu s-a mai putut observa nicio creștere suplimentară substanțială, ci dimpotrivă, importurile au scăzut semnificativ:

(307)

Prin urmare, s-a considerat că nu au fost îndeplinite condițiile pentru perceperea retroactivă a taxelor.

(308)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (38), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(309)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,