(1)

La 1 iulie 2024, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de rășini epoxidice („rășinile epoxidice”) originare din Republica Populară Chineză, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda (Republica Populară Chineză, Taiwan și Thailanda sunt considerate în continuare „țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la 6 iunie 2024 („plângerea”) de către Coaliția ad-hoc a producătorilor de rășini epoxidice („reclamantul”). Plângerea a fost depusă în numele industriei Uniunii de rășini epoxidice în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

Comisia a instituit obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs în cauză prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2714 al Comisiei (3) („regulamentul de înregistrare”).

(4)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 30 ianuarie 2025, Comisia a comunicat părților o sinteză a taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjelor de dumping și a marjelor adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind exactitatea calculelor în termen de trei zile lucrătoare. Aditya Birla Chemicals (Thailand) Limited („Aditya Birla”) a prezentat observații cu privire la documentul de informare prealabilă. Deși invitația pentru prezentarea de observații s-a limitat la exactitatea calculelor (4), Aditya Birla a prezentat o serie de observații pe fond. Aceste observații au fost repetate ulterior comunicării constatărilor provizorii și sunt abordate în cele ce urmează.

(5)

La 27 februarie 2025, Comisia a publicat instituirea de taxe antidumping provizorii la importurile de rășini epoxidice originare din Republica Populară Chineză, Taiwan și Thailanda prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/393 al Comisiei (5) („regulamentul provizoriu”).

(6)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost instituită o taxă antidumping provizorie („comunicarea constatărilor provizorii”), un producător-exportator thailandez: Aditya Birla; un producător-exportator taiwanez: Nan Ya Plastics Corporation („Nan Ya”); Comisia pentru rășini epoxidice și aplicații ale produselor epoxidice din cadrul Federației industriei petroliere și chimice din China („ERC”), acționând în numele producătorilor chinezi de rășini epoxidice (6); reclamantul și doi importatori neafiliați, QR Polymers și De Monchy, și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii în termenul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul provizoriu.

(7)

Părților care au adresat o cerere în acest sens li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu Aditya Birla, Nan Ya, reclamantul, ERC, precum și cu QR Polymers și De Monchy.

(8)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a-și formula constatările finale, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și și-a revizuit concluziile preliminare, dacă a fost cazul.

(9)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale, pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de rășini epoxidice originare din Republica Populară Chineză, Taiwan și Thailanda și să încheie investigația privind importurile de rășini epoxidice originare din Republica Coreea („comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(10)

Părților care au solicitat acest lucru li s-a oferit și posibilitatea de a fi audiate. La 23 mai 2025 au avut loc audieri cu Aditya Birla.

(11)

La 2 iunie 2025, Comisia a emis un document suplimentar referitor la comunicarea constatărilor finale în care a explicat ajustările efectuate pe baza observațiilor primite ca răspuns la comunicarea constatărilor finale din 8 mai 2025, precum și justificarea acestora.

(12)

Aditya Birla a prezentat observații cu privire la comunicarea constatărilor finale suplimentare, solicitând Comisiei să asigure egalitatea de tratament a tuturor părților interesate și să ia în considerare observațiile prezentate ca răspuns la comunicarea constatărilor finale. În comunicarea constatărilor finale suplimentare, Comisia a abordat doar ajustările efectuate în urma observațiilor privind comunicarea constatărilor finale. Contrar afirmației, toate părțile interesate au fost tratate în mod egal, deoarece toate observațiile privind comunicarea constatărilor finale au fost abordate în mod corespunzător.

(13)

La 11 iunie 2025 și, respectiv, la 20 iunie 2025, au avut loc audieri cu Aditya Birla și cu QR Polymers.

(14)

În urma comunicării constatărilor provizorii, ERC și-a reiterat afirmația prezentată în considerentele 6-8 din regulamentul provizoriu, invocând o încălcare gravă a drepturilor sale procedurale la apărare din cauza rezumatelor neconfidențiale deficitare și a absenței analizei anumitor factori de prejudiciu enumerați la articolul 3 alineatele (3) și (5) din regulamentul de bază. În plus, Aditya Birla și-a reiterat afirmația privind confidențialitatea excesivă acordată de Comisie reclamantului și a invocat o încălcare a dreptului la apărare și la protecție jurisdicțională efectivă. Aditya Birla a susținut că, din cauza lipsei accesului la informații și elemente de probă fiabile și neocultate, societățile au fost nevoite să acționeze fără certitudine deplină și nu au putut stabili fiabilitatea datelor pe care s-a bazat Comisia pentru a stabili constatările din regulamentul provizoriu.

(15)

Astfel cum se prevede în regulamentul provizoriu (a se vedea considerentele 10-12 și 14), versiunea neconfidențială a plângerii și a anexelor la aceasta, inclusiv datele suplimentare incluse în dosarul accesibil publicului în urma deschiderii procedurii și, în cele din urmă, constatările provizorii ample ale Comisiei din regulamentul provizoriu au permis înțelegerea de manieră rezonabilă de către părți a conținutului inclus în aceste documente. În plus, părțile nu au arătat modul în care rezumatele neconfidențiale mai detaliate sau o analiză suplimentară a prejudiciului din plângere ar avea un impact asupra procedurii în curs și ar proteja drepturile procedurale ale părților.

(16)

Comisia a efectuat o analiză obiectivă și detaliată a afirmațiilor reclamantului înainte de a deschide investigația și, ulterior, a efectuat o investigație independentă de stabilire a faptelor, care a condus la constatările provizorii. Astfel, Comisia nu s-a bazat pe plângere și pe afirmațiile formulate în aceasta, ci și-a formulat propriile constatări atât în etapa provizorie, cât și în cea definitivă, pe baza unei examinări obiective a datelor relevante obținute în mod independent în cursul prezentei proceduri. Prin urmare, argumentele ERC și Aditya Birla au fost respinse.

(17)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, Aditya Birla a susținut, de asemenea, că, în ceea ce privește Comisia, aceasta nu a explicat motivul pentru care combinarea indicatorilor microeconomici cu cei macroeconomici a fost considerată rezonabilă. Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 10 din regulamentul provizoriu, Comisia a acceptat intervale pentru indicatorii microeconomici și macroeconomici având în vedere structura industriei Uniunii. În orice caz, intervalele furnizate pentru indicatorii de prejudiciu au oferit suficiente detalii pentru a permite înțelegerea de manieră rezonabilă a conținutului informațiilor prezentate și pentru a evalua tendințele tuturor indicatorilor de prejudiciu, în special deoarece, în plus, pentru fiecare indicator s-a furnizat un indice pentru perioada examinată.

(18)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Aditya Birla a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare ca urmare a modificării perioadei de investigație, care este diferită în plângere și în procedura în sine. Mai precis, producătorul-exportator a pus sub semnul întrebării temeiul juridic pentru modificarea unilaterală de către Comisie a perioadei de investigație. Astfel cum se prevede în considerentul 42 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, o perioadă de investigație trebuie, în mod normal, să acopere o perioadă de cel puțin șase luni imediat anterioară deschiderii procedurii. În cadrul acestei cerințe, Comisia dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește selectarea perioadei de investigație, în măsura în care o astfel de selecție permite o constatare reprezentativă, cu utilizarea unor informații cât mai recente posibil, și nu există nicio cerință legală în regulamentul de bază ca perioada aleasă pentru investigație să fie aceeași cu cea aleasă de reclamanți. În acest caz, Comisia a selectat perioada de investigație care se încheie cu trei luni înainte de deschiderea investigației, ceea ce este în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, precum și cu practicile consacrate, permițând, în același timp, colectarea datelor din Uniune, de la producătorii-exportatori și din alte surse statistice. Prin urmare, afirmația formulată de Aditya Birla este respinsă.

(19)

Nu s-au primit observații cu privire la eșantionare. În consecință, au fost confirmate concluziile formulate în considerentele 21-34 din regulamentul provizoriu.

(20)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Nan Ya a solicitat excluderea din definiția produsului a rășinilor epoxidice speciale, inclusiv a rășinilor epoxidice novolac, a rășinilor epoxidice bromurate și a rășinilor epoxidice BPF. Nan Ya și-a reiterat solicitarea și ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, fără a furniza elemente de probă noi în acest sens. Producătorul-exportator taiwanez respectiv a susținut că aceste produse sunt fabricate din materii prime diferite, au caracteristici fizice, tehnice și chimice diferite (pentru că sunt mai stabile și mai rezistente din punct de vedere chimic și termic sau au niveluri scăzute de carbon încorporate în acestea), aplicații specializate și caracter interschimbabil limitat cu rășinile epoxidice convenționale, precum și faptul că sunt percepute în mod diferit de către consumatori. În plus, Nan Ya a solicitat excluderea rășinilor epoxidice solide, care, potrivit Nan Ya, sunt fabricate printr-un proces diferit (în care sunt implicate etape de producție suplimentare) și au un caracter interschimbabil limitat cu rășinile epoxidice lichide convenționale. Potrivit Nan Ya, excluderea acestor produse din definiția produsului nu va afecta eficacitatea măsurilor antidumping, deoarece acestea reprezintă o mică pondere din piața Uniunii, din producția internă a Uniunii și din importuri. În plus, potrivit răspunsului furnizat de De Monchy la comunicarea constatărilor provizorii, Comisia ar trebui să ia în considerare diferențierea biotipurilor de rășini epoxidice și a claselor speciale de rășini epoxidice de alte tipuri de rășini pentru o clasificare mai precisă și implicații tarifare.

(21)

În primul rând, în conformitate cu punctul 2 din avizul de deschidere, toate părțile interesate care doresc să transmită informații cu privire la definiția produsului au fost invitate să le comunice în termen de 10 zile de la data publicării avizului (prin urmare, până la 11 iulie 2024). Nici Nan Ya, nici De Monchy nu au prezentat observații cu privire la această chestiune în termenul respectiv.

(22)

În al doilea rând, toate tipurile de rășină epoxidică contestate se încadrează în definiția produsului, astfel cum este prevăzută la articolul 1 din regulamentul provizoriu, care nu a fost contestată de părți. Se subliniază și reiese în mod clar din plângere, din avizul de deschidere, precum și din regulamentul provizoriu că atât rășinile epoxidice de bază convenționale, cât și rășinile speciale sunt considerate produsul în cauză. Compoziția chimică de bază și materiile prime utilizate sunt cele care definesc rășinile epoxidice în acest caz – toate rășinile epoxidice, astfel cum sunt definite la articolul 1 din regulamentul provizoriu, inclusiv rășinile speciale sau rășinile epoxidice solide, sunt polimeri sau prepolimeri care conțin grupe epoxidice reactive și utilizează epiclorhidrina și un compus alcoolic alifatic sau aromatic ca elemente fundamentale, ceea ce face ca acestea să fie produsul în cauză.

(23)

Nu se contestă faptul că tipurile de rășini epoxidice descrise în considerentul 20 ar putea avea aplicații diverse și caracteristici ușor diferite, că ar putea avea etape de producție suplimentare, o performanță sporită, o mai bună stabilitate sau rezistență chimică, că sunt mai ecologice sau că cererea pentru aceste rășini și, în consecință, producția lor internă și importurile lor sunt limitate. Cu toate acestea, caracteristicile fizice, chimice și tehnice de bază ale diferitelor tipuri de rășini epoxidice sunt similare, toate având proprietăți termorigide și fiind fabricate printr-un proces de producție similar. În plus, atât tipurile de rășină speciale, cât și cele de bază sunt achiziționate de la producători de aceiași clienți. Prin urmare, percepția clientului este că aceste produse sunt similare, iar rășinile epoxidice ar fi vândute clienților utilizând canale de vânzare identice sau similare. De asemenea, faptul că rășinile speciale au fost produse în Uniune sau importate în cantități mai mici este insuficient pentru a le exclude din domeniul de aplicare al procedurii. În orice caz, Nan Ya și De Monchy nu au furnizat date relevante și verificabile, care ar permite Comisiei să evalueze în mod corespunzător cererea de excludere a produsului. Prin urmare, afirmațiile formulate de Nan Ya și De Monchy au fost respinse ca nejustificate.

(24)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, QR Polymers a susținut, de asemenea, că Comisia a greșit neluând în considerare agenții de întărire în analiza sa, în condițiile în care agenții de întărire utilizează ca materie primă rășina epoxidică și sunt oferiți la pachet cu rășinile epoxidice. Comisia a reamintit că avizul de deschidere, precum și articolul 1 din regulamentul provizoriu au prevăzut în mod clar definiția produsului care face obiectul investigației. Cu toate acestea, produsele din aval obținute din produsul în cauză, deși utilizează produsul în cauză ca materie primă, sau produsele vândute împreună cu un produs în cauză nu fac obiectul prezentei investigații. QR Polymers și-a reiterat afirmația formulată în urma comunicării constatărilor finale, susținând că agenții de întărire nu sunt o utilizare în aval a rășinilor epoxidice, ci una paralelă și nu reprezintă doar o parte componentă a unui pachet arbitrar, ci sunt vitali pentru a face ca rășina să funcționeze și invers. Comisia a reafirmat că agenții de întărire nu fac parte din definiția produsului din cadrul prezentei investigații, indiferent dacă sunt produse din aval sau produse utilizate în paralel cu rășinile epoxidice. Având în vedere cele de mai sus, afirmațiile QR Polymers au trebuit să fie respinse.

(25)

În absența altor observații referitoare la definiția produsului și la produsul similar, s-au confirmat concluziile formulate în considerentele 44-55 din regulamentul provizoriu.

(26)

În lipsa oricăror observații, se confirmă constatările prevăzute în secțiunea 3.1.1 din regulamentul provizoriu.

(27)

În urma comunicării constatărilor, Comisia a primit observații din partea ERC. În primul rând, ERC a susținut că raportul nu îndeplinește standardele privind probele imparțiale și obiective și elementele de probă cu o forță probantă suficientă. Potrivit celor susținute de aceasta, faptul că raportul a fost elaborat având în vedere un obiectiv deliberat, și anume facilitarea depunerii de către industriile Uniunii a unei plângeri în domeniul măsurilor comerciale, elimină în mod automat orice probabilitate de a efectua o analiză imparțială și obiectivă a economiei chineze. ERC a susținut, de asemenea, că forța probantă a raportului este îndoielnică, întrucât raportul omite în mod deliberat circumstanțe de fapt, elemente și concluzii care ar contrazice sau ar afecta scopul parțial pentru care a fost elaborat.

(28)

În al doilea rând, ERC a susținut că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază pare a fi incompatibil cu Acordul antidumping al OMC („Acordul privind PAD al OMC”). Aceasta a afirmat că articolul 2.2 din Acordul privind PAD al OMC nu recunoaște conceptul de distorsiuni semnificative și nu permite utilizarea datelor dintr-o țară reprezentativă adecvată sau a prețurilor internaționale pentru a construi valoarea normală. Mai precis, articolul 2.2 din Acordul OMC permite doar ca pentru construirea valorii normale să se utilizeze costul de producție din țara de origine plus un cuantum rezonabil pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri.

(29)

În al treilea rând, potrivit ERC, articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază pare să fie incompatibil cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD al OMC și cu interpretarea oferită de Organul de apel în acest sens, furnizată în cauza UE – Biomotorină (Argentina) (DS473) (denumită în continuare „UE – Biomotorină”), care a stabilit că autoritățile care efectuează examinarea trebuie să utilizeze costurile produsului suportate efectiv de producători sau exportatori pentru calcularea valorilor normale construite. Ca atare, ERC a solicitat Comisiei să accepte prețurile și costurile interne raportate de exportatorii chinezi cooperanți.

(30)

În ceea ce privește afirmația ERC privind faptul că raportul nu este obiectiv sau imparțial, Comisia precizează că acest raport este un document cuprinzător bazat pe ample elemente de probă obiective, inclusiv legislație, reglementări și alte documente oficiale de politică publicate de GC, rapoarte terțe din partea organizațiilor internaționale, studii academice și articole realizate de specialiști, precum și pe alte surse independente fiabile. El a fost pus la dispoziția publicului în decembrie 2017, astfel încât orice parte interesată să aibă numeroase posibilități de a prezenta obiecții, completări sau observații cu privire la raport și la elementele de probă pe care acesta se bazează. Între timp, Comisia a revizuit raportul și a publicat o versiune actualizată în aprilie 2024. Comisia observă că ERC nu a furnizat nicio obiecție cu privire la fondul și elementele de probă conținute în raport. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(31)

În continuare, Comisia consideră că dispozițiile de la articolul 2 alineatul (6a) sunt pe deplin compatibile cu obligațiile Uniunii Europene în baza normelor OMC și cu jurisprudența citată de ERC. De la bun început, Comisia remarcă faptul că raportul OMC în cauza UE – Biomotorină nu a vizat în mod specific aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, ci a unei dispoziții specifice de la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În orice caz, legislația OMC, astfel cum a fost interpretată de grupul special al OMC și de organul de apel în cauza UE – Biomotorină, permite utilizarea datelor dintr-o țară terță, ajustate în mod corespunzător, atunci când o astfel de ajustare este necesară și justificată. Existența unor distorsiuni semnificative face ca prețurile și costurile din țara exportatoare să fie inadecvate pentru construirea valorii normale. În aceste condiții, articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază prevede construirea costurilor de producție și de vânzare pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate, inclusiv cele dintr-o țară reprezentativă adecvată cu un nivel de dezvoltare asemănător celui din țara exportatoare. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație a ERC.

(32)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Aditya Birla a contestat decizia Comisiei de a utiliza Malaysia ca sursă a valorii de referință nedistorsionate pentru epiclorhidrină (ECH) și sodă caustică, în timp ce Thailanda a fost aleasă ca sursă pentru toți ceilalți factori de producție, costuri VAG și profit.

(33)

Comisia a clarificat faptul că, numai pentru doi factori de producție, și anume ECH și soda caustică, pentru care importurile din China au reprezentat 75 % și, respectiv, 62 % din totalul importurilor, Comisia a recurs la Malaysia, întrucât prețurile acestor doi factori de producție în Thailanda au fost considerate distorsionate. Aditya Birla nu a explicat în observațiile sale motivul pentru care aceasta ar fi o eroare de evaluare și, prin urmare, această observație a fost respinsă.

(34)

În urma comunicării constatărilor finale, Aditya Birla și-a reiterat preocupările cu privire la utilizarea Malaysiei ca valoare de referință adecvată pentru ECH și soda caustică, în timp ce Thailanda a fost utilizată pentru alți factori de producție, costurile VAG și profituri. Aditya Birla a afirmat că, prin utilizarea a două țări pentru a stabili valori de referință nedistorsionate, Comisia a săvârșit o eroare de drept care a invalidat rezultatele întregii investigații. Cu alte cuvinte, societatea a susținut că, dacă Malaysia a trebuit să fie utilizată pentru anumiți factori de producție, înseamnă că „țara reprezentativă principală” (și anume Thailanda) nu era o alegere adecvată.

(35)

Aditya Birla a făcut referire la jurisprudența privind articolul 2 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2423/88 al Consiliului (7) privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții, care nu mai este în vigoare și care prevedea metodologia aplicabilă țărilor fără economie de piață (8) (9). În plus, societatea a făcut referire la cauza T-326/21, în care Tribunalul a reiterat obligația Comisiei de a lua în considerare toate elementele esențiale și relevante pentru a stabili caracterul adecvat al țării pentru care s-a optat și a subliniat că aceste elemente trebuie examinate cu diligența necesară pentru a se asigura că valoarea normală a produsului care face obiectul investigației este stabilită în mod corespunzător și rezonabil (10). Pe această bază, Aditya Birla a susținut că Comisia ar trebui fie să continue cu o altă țară reprezentativă, fie să încheie investigația actuală și să înceapă una nouă.

(36)

Comisia a respins afirmația Aditya Birla. Aditya Birla nu a explicat motivul pentru care articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu ar permite utilizarea unei a doua țări pentru a stabili valoarea de referință a anumitor factori de producție atunci când Comisia concluzionează că aceștia ar fi cei mai adecvați într-un caz particular. Jurisprudența invocată de Aditya Birla fie este irelevantă, fie nu susține afirmația acesteia. Într-adevăr, cele două cauze din anii 1990 invocate de societate se referă la articolul 2 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2423/88 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții și la metodologia aplicabilă în acel moment țărilor fără economie de piață. În plus, Comisia a respectat pe deplin standardul stabilit de Tribunal în cauza T-326/21: Comisia a examinat în detaliu toate elementele esențiale și relevante în vederea selectării unei țări reprezentative și a acționat cu diligența necesară pentru a se asigura că valoarea normală a produsului care face obiectul investigației a fost stabilită în mod corespunzător și rezonabil. În cele din urmă, nu este neobișnuit ca țara reprezentativă adecvată selectată să nu fie adecvată pentru fiecare factor de producție. Prin urmare, dacă ar fi acceptat, argumentul invocat de Aditya Birla ar face inaplicabile într-un număr substanțial de cazuri articolul 2 alineatul (6a) și întreaga metodologie privind distorsiunile semnificative. În plus, argumentul părții ignoră faptul că lista surselor prevăzută la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) al doilea paragraf nu este exhaustivă și că prima liniuță a acestui alineat nu impune selectarea unei singure țări reprezentative adecvate. Mai degrabă, această dispoziție oferă orientări cu privire la modul de selectare în cazul în care sunt disponibile mai multe țări reprezentative adecvate. Nu aceasta este situația în speță, întrucât Thailanda a fost în mod clar inadecvată pentru ECH – aspect care nici măcar nu a fost contestat de Aditya Birla.

(37)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Jiangsu Sanmu a observat că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a utilizat importurile de „hidroxid de sodiu (sodă caustică): în soluție apoasă (leșie de sodă lichidă)” în Malaysia, astfel cum a fost raportat de GTA ca preț de referință pentru soda caustică. Jiangsu Sanmu a susținut că acest preț nu reflecta cu exactitate cele două clase de sodă caustică (cu concentrație de 32 % și 50 %) utilizate în procesul său de producție a rășinilor epoxidice. În schimb, societatea a propus utilizarea unei medii a prețurilor de referință internaționale obținute de la furnizorii industriali Opis Chemical Market Analytics (11) („CMA”), o filială a Dow Jones și Argus Chemical Market Reports (12) („Argus”), ambele raportând prețul de cost și navlu („CFR”) pentru clasa de 100 %, și anume soda caustică solidă, în Asia de Sud-Est. Prețul pentru diferite clase de sodă caustică este apoi obținut prin înmulțirea prețului pentru clasa de 100 % cu procentul de concentrație. Utilizând această metodă, prețurile pentru clasele de 32 % și 50 % sunt de 0,98 CNY/kg și, respectiv, 1,53 CNY/kg.

(38)

În considerentul 139 din regulamentul provizoriu, Comisia a recunoscut că GTA a furnizat mai degrabă un preț pentru o combinație de diferite clase de sodă caustică decât valori de referință precise pentru clasele specifice utilizate de producătorii-exportatori. Cu toate acestea, în lipsa unor alternative mai precise în această etapă, Comisia a ales să se bazeze pe GTA. Metoda propusă de Jiangsu Sanmu a oferit avantajul stabilirii prețurilor pe baza nivelurilor de concentrare, utilizând valori de referință recunoscute în sectorul chimic, care furnizează în mod independent cifre aproape identice pentru soda caustică. Prin urmare, Comisia a revizuit marjele de dumping ale tuturor producătorilor chinezi incluși în eșantion pe baza valorilor de referință prezentate în considerentul 37.

(39)

Întrucât prețurile furnizate au fost mai degrabă la nivelul CFR (cost și navlu) decât la nivelul CIF (cost, asigurare și navlu) utilizat pentru calcularea valorii normale, Comisia a aplicat o ajustare pentru asigurare. Conform surselor disponibile public, primele de asigurare pentru transportul maritim variază, de regulă, între 0,2 % și 2 % din valoarea transportului (13), în funcție de natura mărfurilor. Potrivit datelor verificate de la producătorii-exportatori incluși în eșantion, costurile de asigurare pentru transportul rășinilor epoxidice au variat între 0,1 % și 0,5 % din valoarea transportului. Având în vedere că soda caustică este mai periculoasă pentru transport decât rășinile epoxidice, Comisia a adăugat o primă de asigurare de 1 % la valorile CFR pentru a obține valorile de referință finale pentru soda caustică la nivelul CIF. Această rată se încadrează în intervalul observat în industrie și reflectă riscul crescut asociat transportului unei substanțe chimice corozive, cum ar fi soda caustică, care necesită măsuri de siguranță sporite și proceduri de manipulare mai stricte. Prin urmare, prima de 1 % reprezintă un punct de mijloc prudent, dar rezonabil, care asigură o comparație echitabilă și ajustată la risc, evitând în același timp supraestimarea.

(40)

După comunicarea constatărilor finale, Sinochem a susținut că Comisia a supraestimat prima de asigurare pentru transportul sodei caustice. Societatea a susținut că, chiar dacă soda caustică este mai periculoasă decât rășinile epoxidice, acest lucru, în sine, nu justifică o primă de asigurare mai mare. Sinochem a susținut că prima aplicată sodei caustice ar trebui să fie aceeași cu cea aplicabilă rășinilor epoxidice, întrucât soda caustică este o materie primă consumată în producția de rășini epoxidice.

(41)

Totuși, Sinochem nu a furnizat niciun element de probă care să susțină afirmația potrivit căreia, deși soda caustică este mai periculoasă decât rășinile epoxidice, cele două produse ar avea același cost de asigurare de transport. De asemenea, este un fapt bine stabilit că materiile prime pot avea alte proprietăți fizico-chimice, cum ar fi corozivitatea, decât produsele finale și că o corozivitate crescută poate necesita o primă de asigurare mai mare (14). În consecință, afirmația este respinsă.

(42)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Sanmu a contestat valoarea de referință a costurilor cu forța de muncă pentru Thailanda propusă de Comisie (echivalentul a 10,2 % din salariul pe oră) constând în taxe de 5,2 % pentru angajator și de 5 % pentru angajat. Deși Sanmu a fost de acord că taxele pentru angajator sunt într-adevăr de 5,2 %, aceasta a susținut că taxele suplimentare pentru angajat nu sunt suportate de angajator și, prin urmare, ar trebui excluse din calculul valorii de referință nedistorsionate a forței de muncă.

(43)

Comisia a fost de acord să ia în considerare numai contribuțiile sociale suportate direct de angajator (și anume 5,2 %) și a revizuit calculul valorii de referință nedistorsionate a forței de muncă în consecință.

(44)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Sanmu și-a reiterat observația prezentată în considerentul 146 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia ipoteza unui timp de lucru săptămânal de 40 de ore subestimează timpul de lucru efectiv, care ar trebui, de asemenea, să ia în considerare orele suplimentare. Pentru a completa această afirmație, Sanmu a făcut referire la baza de date statistice a Organizației Internaționale a Muncii, mai precis la setul de date „Ancheta privind forța de muncă”, axat pe sectorul de producție din Thailanda (15). Pe baza acestei surse, timpul de lucru săptămânal în industria prelucrătoare din Thailanda ar trebui să fie, în medie, de 47,2 ore.

(45)

Comisia a luat act de dovezile documentate ale Sanmu și a modificat calculul valorii de referință nedistorsionate pentru costurile cu forța de muncă, considerând 47,2 ore pe săptămână pentru Thailanda.

(46)

Ca urmare a modificărilor discutate în considerentele 43 și 45, valoarea de referință revizuită pentru costurile cu forța de muncă este egală cu 15,01 CNY/oră.

(47)

Sanmu a susținut, de asemenea, că valoarea de referință nedistorsionată pentru energia electrică stabilită de Comisie includea TVA de 7 % (16). Sanmu a remarcat că, în Thailanda, utilizatorilor industriali li se acordă o rambursare integrală a TVA, iar întreprinderile pot solicita rambursarea TVA-ului plătit pentru factorii de producție (17). Din acest motiv, Sanmu a solicitat Comisiei să deducă 7 % TVA din valoarea de referință nedistorsionată a energiei electrice.

(48)

Comisia a respins această afirmație. Este bine stabilit faptul că prețurile energiei electrice în Thailanda sunt cotate fără TVA. Afirmația Sanmu se bazează pe informații eronate, care pot rezulta dintr-o eroare de traducere în limba engleză. Site-urile oficiale atât ale furnizorilor de energie electrică deținuți de stat – Autoritatea Metropolitană pentru Energie Electrică (MEA) și Autoritatea Provincială pentru Energie Electrică (PEA) – cât și ale Comisiei de reglementare în domeniul energiei (ERC) precizează în mod clar că tarifele listate nu includ TVA. Aceste site-uri servesc drept surse oficiale de stabilire a prețurilor energiei electrice în Thailanda. Indicarea explicită a unei excluderi de TVA pe aceste platforme este disponibilă public.

(49)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Sanmu a susținut că, deși a stabilit o valoare de referință nedistorsionată pentru energia electrică în Thailanda, Comisia nu și-a justificat alegerea de a lua în considerare grila tarifară nr. 4 (și anume „Serviciu general pentru întreprinderi cu consum mare”) în temeiul regulamentului thailandez relevant, care corespunde celui mai mare consum de energie (consumul mediu de energie depășind 250 000 kWh pe lună) și celui mai ridicat preț de bază al energiei electrice. Sanmu a solicitat Comisiei să utilizeze cea mai adecvată categorie de consum de energie electrică ca referință pe baza volumelor de consum verificate ale societății thailandeze incluse în eșantion, Aditya Birla Chemicals (Thailand) Co., Ltd.

(50)

Pe baza informațiilor disponibile la dosar, Comisia a concluzionat că este oportună încadrarea producătorilor de rășină epoxidică în tranșa de consum „Serviciu general pentru întreprinderi cu consum mare”. Volumele de consum de energie electrică pentru toți producătorii-exportatori din China incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație („PI”) au confirmat, în fapt, că alegerea grilei tarifare nr. 4 – și anume „Serviciu general pentru întreprinderi cu consum mare” a fost adecvată.

(51)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Sinochem a contestat utilizarea nivelului de tensiune „4.2.3: 22 kV” la calcularea costurilor energiei electrice, citând elementele de probă deja furnizate în timpul verificării faptului că producătorii-exportatori săi sunt racordați la rețeaua de 110 kV. Sinochem a solicitat o revizuire pentru a utiliza în schimb nivelul de tensiune „4.2.1: 69 kV și peste”.

(52)

Comisia a acceptat această solicitare și a revizuit în consecință valoarea de referință pentru energia electrică pentru producătorii-exportatori în cauză.

(53)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Sanmu a identificat o eroare materială în calculul tarifului mediu ponderat al energiei electrice (THB/CNY per KWh).

(54)

În urma observației prezentate de Sanmu și după corectarea calculului, Comisia a decis să utilizeze datele detaliate privind consumul de energie electrică furnizate de toți producătorii-exportatori incluși în eșantion. În loc să aplice o medie ponderată generală, Comisia a stabilit un tarif de referință pentru energia electrică specific fiecărei societăți. Pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion, această valoare de referință a fost calculată pe baza consumului lor de energie electrică din perioadele de vârf și din afara acestora, în cazul în care astfel de date erau disponibile. Utilizarea raportată a fost apoi alocată în mod corespunzător tarifelor aplicabile din perioadele de vârf și din afara acestora. În cazurile în care un producător nu a făcut distincție între consumul din perioadele de vârf și cel din afara acestora, Comisia a aplicat tariful din perioadele de vârf, presupunând că tariful din afara acestora nu a fost disponibil pentru producătorul-exportator respectiv.

(55)

În plus, Comisia a decis să includă atât tariful pe cerere, cât și tariful pentru servicii în valoarea de referință a tarifului pentru energie electrică, pentru a reflecta pe deplin costul energiei electrice din țara reprezentativă. Tariful pentru servicii a fost exprimat ca sumă fixă pe lună, în timp ce tariful pe cerere a fost stabilit, în kW, pe baza calculului prudent al cererii de energie electrică. Acesta a fost stabilit prin împărțirea consumului total de energie din perioadele de vârf la numărul de ore de producție.

(56)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Sinochem a contestat metoda Comisiei de atribuire a categoriilor specifice de energie electrică ale societății pentru consumul în perioadele de vârf și în afara acestora și a solicitat reclasificarea anumitor categorii.

(57)

Comisia a acceptat această solicitare și a modificat categoriile de energie electrică atunci când acest lucru era justificat.

(58)

În urma comunicării constatărilor finale, Sanmu și Sinochem au contestat faptul că Comisia a considerat drept vârf întregul consum de energie electrică al societăților care nu au făcut distincție între consumul în perioadele de vârf și consumul în afara acestora. Sanmu a susținut că au existat informații publice disponibile furnizate de Consiliul pentru investiții din Thailanda (18) cu privire la perioadele de vârf. Pe de altă parte, Sinochem a propus să se aplice media consumului în perioadele de vârf și în afara acestora pe baza societăților din grupul său care au raportat aceste informații pentru societatea care nu le-a raportat.

(59)

Comisia a examinat această solicitare și a fost de acord că, având în vedere caracterul continuu de 24 de ore al procesului de producție, este rezonabil să se aloce consumul de energie electrică în conformitate cu tariful în funcție de ora de consum (Time-of-Use – TOU). Programul orelor de vârf în cadrul sistemului TOU este publicat de Autoritatea Metropolitană pentru Energie Electrică (MEA) (19), care definește orele de vârf ca fiind cuprinse între orele 9.00 și 22.00 de luni până vineri. Aceasta corespunde unui număr de 13 ore pe zi timp de cinci zile pe săptămână, adică aproximativ 38,7 % din numărul total de ore dintr-o săptămână.

(60)

În consecință, pentru societățile care nu au furnizat o defalcare a consumului de energie electrică pe perioade de timp, Comisia a alocat 38,7 % din consumul total de energie electrică drept consum de vârf. Această proporție corespunde îndeaproape ponderii consumului de vârf raportată de societățile care au prezentat date detaliate privind consumul.

(61)

În urma comunicării constatărilor finale, Sinochem a contestat metodologia utilizată de Comisie pentru a calcula cererea de vârf. Potrivit Sinochem, cererea de vârf ar trebui să fie calculată utilizând datele reale ale respondenților, și nu estimată conform metodei explicate în considerentul 62.

(62)

Comisia a stabilit cererea de vârf în kW (și anume cea mai mare cerere de energie electrică dintr-un anumit moment) ca fiind consumul de vârf total împărțit la numărul mediu de ore de lucru lucrate în perioada de vârf. Pentru a calcula consumul de vârf, aceasta s-a bazat fie pe datele furnizate de respondenți, fie, în cazul societăților care nu au făcut distincție între consumul în perioadele de vârf și în afara acestora, pe metoda de alocare descrisă în considerentul 59. Comisia a constatat că această metodologie este solidă și consecventă între întreprinderi. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(63)

Pe baza observațiilor discutate în considerentele 49-59, Comisia a recalculat valoarea de referință a energiei electrice în mod individual pentru fiecare producător-exportator.

(64)

În urma comunicării constatărilor finale suplimentare, Sinochem și-a clarificat afirmația deja descrisă în considerentul 61 privind utilizarea energiei electrice consumate (în kWh) pentru a determina tariful pe cerere. Comisia a examinat această afirmație și a concluzionat că acceptarea acesteia nu ar avea niciun impact asupra marjei de dumping a grupului Sinochem. Prin urmare, observația a rămas fără obiect.

(65)

În mod similar considerentului 47, Sanmu a solicitat informații cu privire la includerea TVA de 7 % în valoarea de referință nedistorsionată pentru gazele naturale stabilită de Comisie.

(66)

Comisia a calculat valoarea de referință nedistorsionată pentru gazele naturale pe baza datelor privind consumul furnizate de Ministerul Energiei din Thailanda (20). Aceasta a împărțit valoarea totală a gazelor naturale consumate în Thailanda în 2023 la volumul total corespunzător. Valoarea unitară rezultată nu includea TVA. În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(67)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Sanmu și-a reiterat cererea de acces la întregul set de conturi ale societății selectate pentru a stabili valoarea nedistorsionată pentru costuri VAG și profit în Thailanda (Aditya Birla). Potrivit Sanmu, conturile de profit și pierdere pentru 2023 și 2024 nu conțineau nicio notă explicativă însoțitoare, părțile neavând posibilitatea de a înțelege modul în care au fost calculate costurile VAG. În special, Sanmu a afirmat că, în ceea ce privește Comisia, aceasta ar trebui să deducă toate cheltuielile directe de vânzare, cum ar fi cheltuielile legate de transport, comisioanele etc., din costurile VAG.

(68)

Comisia a solicitat și a obținut de la Aditya Birla autorizația de a utiliza costurile de transport raportate în chestionarul exportatorilor și de a le scădea din costurile VAG calculate. Prin urmare, Comisia a modificat rata nedistorsionată și rezonabilă pentru costurile VAG utilizată la stabilirea valorii normale de la 18,0 % la 12,6 %.

(69)

În urma informării prealabile, Jiangsu Ruiheng a susținut supraestimarea de către Comisie a cheltuielilor indirecte utilizate la calcularea marjei de dumping. Mai precis, societatea a susținut că toate cheltuielile indirecte din etapele de producție din amonte au fost alocate de Comisie rășinilor epoxidice, în locul repartizării lor pe baza consumului real necesar pentru producția de rășini epoxidice.

(70)

Cu toate acestea, contrar afirmației Jiangsu Ruiheng, Comisia a alocat cheltuielile indirecte suportate în fiecare etapă a procesului integrat pe verticală proporțional cu ieșirile utilizate pentru producția sa de rășini epoxidice, asigurând o distribuție exactă a costurilor fără supraestimare. Această evaluare a fost efectuată în timpul vizitei de verificare la fața locului în colaborare cu societatea, iar costul rezultat a fost utilizat pentru a calcula marja de dumping fără alte modificări. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(71)

În urma informării prealabile, JKYC a susținut că unul dintre tipurile de produs pentru care a raportat în mod eronat costul de fabricație nu a fost produsul în cauză și nu a fost exportat în Uniune. Prin urmare, JKYC a solicitat Comisiei să recalculeze marja de dumping, excluzând tipul de produs respectiv.

(72)

La reexaminarea dosarului privind costul de fabricație verificat utilizat pentru marja de dumping provizorie, Comisia a confirmat că un tip de produs nu se încadrează în definiția produsului în cauză. Prin urmare, Comisia a recalculat marja de dumping excluzând acest tip de produs.

(73)

Comisia a abordat în cele de mai sus toate observațiile privind valoarea normală și și-a revizuit constatările, după caz, astfel cum se descrie anterior. Se confirmă celelalte constatări prevăzute în secțiunea 3.1.2 din regulamentul provizoriu.

(74)

În lipsa oricăror observații, constatările privind prețul de export și comparația enunțate în regulamentul provizoriu se confirmă.

(75)

Astfel cum se descrie în secțiunea 3.1.2 și în urma afirmațiilor părților interesate, Comisia a revizuit marjele de dumping.

(76)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(77)

În urma comunicării constatărilor provizorii, reclamantul a susținut că cei doi producători-exportatori coreeni incluși în eșantion, care reprezintă 85-95 % din producția coreeană de rășini epoxidice, astfel cum a estimat reclamantul, par să fi furnizat informații inexacte cu privire la sursa aprovizionării lor cu epiclorhidrină („ECH”). Având în vedere că 28-32 % din ECH utilizată în Coreea pentru producția de rășină epoxidică sunt importate din China, iar acești exportatori au fost responsabili de producerea aproape în totalitate a rășinilor epoxidice în Coreea, era improbabil din punct de vedere matematic ca producătorii-exportatori incluși în eșantion să fi evitat utilizarea ECH din China.

(78)

Reclamantul a susținut, de asemenea, că valoarea normală din Coreea nu ar trebui să se bazeze pe prețurile de pe piața internă, care au scăzut în mod semnificativ din cauza distorsiunilor originare din China, creând o situație specială a pieței (particular market situation – „PMS”) în Coreea în sensul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. Prin urmare, valoarea normală ar trebui să fie construită pe baza costurilor, iar prețul ECH din Coreea ar trebui înlocuit cu o valoare de referință adecvată. Reclamantul a sugerat utilizarea prețului ECH din America de Nord sau din Europa de Vest.

(79)

Comisia a confirmat că, în urma verificării tranzacțiilor de achiziție a materiilor prime, inclusiv a stabilirii țărilor de origine a mărfurilor, a constatat că principala sursă de aprovizionare cu ECH a celor doi exportatori incluși în eșantion nu era China. În plus, Comisia a constatat că prețul de achiziție al ECH din China a fost în concordanță cu prețul mediu de achiziție al exportatorilor în cursul PI, inclusiv cu prețul de achiziție al exportatorilor din diferite țări de origine, altele decât China, cum ar fi Uniunea Europeană.

(80)

În ceea ce privește afirmația privind existența unei PMS, Comisia a observat că principalul exportator mondial al ECH nu a fost China, ci Thailanda, cu peste 108 000 de tone exportate la nivel mondial în cursul perioadei de investigație, în comparație cu 58 000 de tone de către China. Thailanda a fost, de asemenea, principalul exportator din regiunea Asiei. În plus, prețul mediu de export al ECH practicat de Thailanda s-a situat în același interval ca cel practicat de China. Prin urmare, atât China, cât și Thailanda, având în vedere capacitățile lor de producție și strategiile lor de export, au jucat probabil un rol esențial în stabilirea prețurilor ECH în întreaga regiune asiatică. În plus, este posibil ca prețurile ECH din Asia să fi fost influențate de o serie de alți factori, inclusiv de cererea din partea sectoarelor industriale, cum ar fi construcțiile și produsele de acoperire (21). În plus, concurența intensă dintre producătorii din regiune este posibil să fi contribuit la menținerea unor prețuri competitive. În consecință, este posibil ca atribuirea nivelului prețurilor ECH în Coreea exclusiv importurilor din China să nu reflecte pe deplin complexitatea dinamicii pieței în vigoare în regiunea asiatică.

(81)

Pe baza celor de mai sus și a informațiilor furnizate de reclamant, Comisia nu a putut concluziona că supracapacitatea Chinei în ceea ce privește ECH a condus la prețuri ale ECH scăzute în mod artificial pe piețele învecinate, inclusiv Coreea, capabile să creeze o situație specială a pieței. Ca atare, Comisia a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile pentru ajustarea costurilor în temeiul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(82)

După ce a respins afirmația descrisă mai sus, Comisia a confirmat constatările din regulamentul provizoriu privind valoarea normală pentru Coreea.

(83)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 207-208 din regulamentul provizoriu.

(84)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 209-214 din regulamentul provizoriu.

(85)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 215-220 din regulamentul provizoriu.

(86)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentul 221 din regulamentul provizoriu.

(87)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 223-224 din regulamentul provizoriu.

(88)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Nan Ya a susținut că valoarea normală și prețul de export nu au fost comparabile din cauza diferențelor de cantități pe comenzi specifice pe piața internă a Taiwanului și pe piața de export a Uniunii.

(89)

În cursul investigației, Nan Ya nu a furnizat sau nu a prezentat niciun element de probă care să sugereze că au existat niveluri diferite de comercializare între piața internă și piața de export sau că respectiva cantitate comandată pentru o anumită comandă a fost un factor relevant în stabilirea prețurilor. În plus, Nan Ya nu a prezentat niciun element de probă privind reducerile bazate pe cantitate sau alte elemente de probă care să susțină afirmația potrivit căreia volume mai mari de vânzări ar conduce în mod necesar la prețuri reduse.

(90)

În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(91)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 231-233 din regulamentul provizoriu.

(92)

După comunicarea constatărilor provizorii, Aditya Birla a susținut că, în ceea ce privește Comisia, aceasta nu a luat în considerare observațiile Aditya Birla cu privire la informarea prealabilă în regulamentul provizoriu. Aditya Birla și-a reiterat observațiile și în două comunicări separate cu privire la comunicarea constatărilor finale. Ambele comunicări au repetat, în principal, aceleași argumente deja prezentate după comunicarea constatărilor provizorii, fără a prezenta noi elemente de probă care ar putea să modifice concluziile comunicării constatărilor finale.

(93)

Astfel cum se explică în considerentul 4, observațiile admisibile cu privire la informarea prealabilă se limitează la acuratețea calculelor. Acest aspect a fost specificat, de asemenea, în documentele de informare prealabilă comunicate părților interesate. Observațiile prezentate de Aditya Birla cu privire la informarea prealabilă au depășit acest domeniu de aplicare, abordând aspecte care ar trebui invocate și abordate numai după instituirea măsurilor provizorii. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(94)

După comunicarea constatărilor provizorii, Aditya Birla a susținut că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a utilizat în mod eronat procentele efective de profit de pe piața internă pentru tipurile de produse („NCP-uri”) care au fost vândute pe piața internă în cantități care nu respectau pragul de 5 % stabilit la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, care, potrivit Birla, ar considera vânzările respective ca nefiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale (ordinary course of trade – „OCOT”). Potrivit Aditya Birla, acest fapt a fost contrar articolului 2 alineatul (3) din regulamentul respectiv și, în schimb, Comisia ar fi trebuit să utilizeze marja de profit pe baza tuturor vânzărilor interne efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, indiferent de NCP în cauză. Aditya Birla și-a reiterat observațiile și în două comunicări prezentate în urma comunicării constatărilor finale, repetând argumentele anterioare, dar fără a furniza elemente de probă noi care ar putea să modifice concluziile la care s-a ajuns în comunicarea constatărilor finale.

(95)

Potrivit observațiilor Comisiei, contrar afirmațiilor Aditya Birla, volumele vânzărilor pe piața internă care nu constituie 5 % sau mai mult din exporturile aceluiași tip de produs nu sunt considerate a nu fi efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale. În fapt, articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază face referire la „vânzările insuficiente ale produsului similar, în cadrul operațiunilor comerciale normale” (subliniere adăugată). Într-adevăr, tranzacția pe baza căreia a fost stabilit profitul real pentru vânzările NCP-urilor relevante utilizate la construirea valorilor normale în temeiul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază a fost profitabilă, prin urmare a fost realizată în cadrul operațiunilor comerciale normale. Prin urmare, premisa potrivit căreia Comisia a utilizat un profit bazat pe tranzacții care nu au avut loc în cadrul operațiunilor comerciale normale este incorectă.

(96)

În observațiile prezentate după comunicarea constatărilor provizorii, Aditya Birla pare să fi confundat vânzările care nu au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale [articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază] cu vânzările care nu au trecut testul de reprezentativitate prevăzut la articolul 2 alineatul (2) din același regulament. Simplul fapt că vânzările au fost efectuate în cantități insuficiente conform articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază nu înseamnă că acestea nu au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat în considerentul 95, tranzacțiile de vânzare relevante care au fost utilizate pentru a calcula profitul real pentru NCP-urile relevante au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(97)

În ceea ce privește plângerea potrivit căreia profitul utilizat la construirea valorii normale pentru NCP-urile relevante s-a bazat pe tranzacții de vânzare care, în ansamblu, nu au depășit pragul de 5 % prevăzut la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a observat următoarele.

(98)

În cazul în care vânzările interne din cadrul operațiunilor comerciale normale sunt insuficiente (adică volumul lor reprezintă mai puțin de 5 % din volumul vânzărilor produsului în cauză către Uniune), așa cum s-a întâmplat în cazul NCP-urilor relevante, valoarea normală poate fi calculată fie pe baza costului de producție din țara de origine plus o sumă rezonabilă pentru costurile VAG și pentru profituri, fie pe baza prețurilor de export reprezentative (22). În acest sens, articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază respectă dispozițiile articolului 2.2 din Acordul privind PAD al OMC.

(99)

În ceea ce privește costurile VAG și profitul care urmează să fie utilizate la construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3), articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază și articolul 2.2.2 din Acordul privind PAD al OMC prevăd, printre altele, că sumele pentru costurile VAG și pentru profituri trebuie să se bazeze pe date reale referitoare la producția și vânzările produsului similar efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de către exportatorul sau producătorul care face obiectul investigației. În cazul în care aceste sume nu pot fi stabilite, sunt prevăzute trei modalități alternative de obținere a acestora.

(100)

Întrucât articolul 2 alineatul (3) și, respectiv, articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază reflectă în mare parte articolele 2.2 și 2.2.2 din Acordul privind PAD al OMC, acestea ar trebui interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu acordul (23).

(101)

Astfel cum a remarcat Organul de apel în cauza CE – accesorii pentru tuburi sau țevi (24), „articolul 2.2.2 stabilește, […], criterii pentru determinarea «sumei (sumelor) rezonabile» pentru costurile VAG și profituri atunci când se calculează valoarea normală construită în conformitate cu articolul 2.2”. Organul de apel a continuat după cum urmează: „[e]xaminând textul părții introductive a articolului 2.2.2, observăm că această dispoziție impune o obligație generală («trebuie») unei autorități de investigație de a utiliza «datele reale referitoare la producția și vânzările din cadrul operațiunilor comerciale normale» la stabilirea sumelor pentru costurile VAG și pentru profituri. Numai «[a]tunci când sumele respective nu pot fi stabilite pe această bază», o autoritate de investigație poate recurge la una dintre celelalte trei metode prevăzute la punctele (i)-(iii). În opinia noastră, formularea din partea introductivă indică faptul că, atunci când stabilesc costurile VAG și profiturile în conformitate cu articolul 2.2.2, o autoritate de investigație trebuie să încerce mai întâi să efectueze o astfel de determinare utilizând «datele reale privind producția și vânzările din cadrul operațiunilor comerciale normale». În cazul în care există date reale privind costurile VAG și profitul vânzărilor din cadrul operațiunilor comerciale normale pentru exportator și produsul similar care face obiectul investigației, o autoritate de investigație este obligată să utilizeze datele respective în scopul construirii valorii normale; aceasta nu poate calcula valoarea normală construită utilizând datele privind costurile VAG și profitul prin referire la alte date sau utilizând o metodă alternativă” (25).

(102)

Rezultă că, dacă vânzările în cauză au fost efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, așa cum a fost cazul, volumul lor nu este important. Astfel cum a observat Organul de apel, „[a]bsența din articolul 2.2.2 a oricărui termen de calificare referitor la volumele mici implică faptul că o excepție pentru vânzările cu volum redus nu ar trebui interpretată ca făcând parte din articolul 2.2.2” (26). În conformitate cu această jurisprudență, în cazul în care există date reale privind profitul aferent vânzărilor realizate de un producător-exportator în cadrul operațiunilor comerciale normale, aceste date reale privind profitul nu numai că pot, ci trebuie să fie utilizate de Comisie la construirea valorii normale. Această obligație se aplică indiferent de volumul vânzărilor vizate de operațiunile în cauză.

(103)

Din motivele explicate mai sus, afirmația Aditya Birla privind stabilirea valorii normale a fost respinsă.

(104)

Potrivit Aditya Birla, cheltuielile cu serviciile tehnice, care acoperă costul serviciilor furnizate clienților care folosesc rășini epoxidice la noi aplicații, utilizări finale sau circumstanțe modificate, ar trebui să fie alocate exclusiv vânzărilor interne. În consecință, Aditya Birla a considerat că aceste cheltuieli nu ar trebui incluse în cheltuielile generale ale societății. Aditya Birla și-a reiterat observațiile și ca răspuns la comunicarea constatărilor finale.

(105)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. Asistența tehnică este un serviciu oferit în general clienților de pe piața internă. În sensul articolului 2 alineatul (6), sumele corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, administrare, precum și profiturilor trebuie să se bazeze pe date reale referitoare la producția și vânzările produsului similar efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale de către exportatorul sau producătorul care face obiectul investigației. Prin urmare, Comisia a considerat că respectivele costuri sunt de natură generală și că ele ar trebui incluse în cheltuielile generale ale societății, ceea ce a dus la respingerea acestei afirmații.

(106)

În același context, Aditya Birla a menționat un contract de redevență, care prevede obligația Aditya Birla de a plăti comisioane societății menționate. Aditya Birla a susținut că aceste comisioane sunt legate numai de produse și vânzări specifice și nu ar trebui incluse în costurile VAG.

(107)

În pofida menționării de către Aditya Birla a contractului de redevență în ceea ce privește cheltuielile cu servicii tehnice, acestea sunt aspecte distincte și s-a constatat că Aditya Birla le-a combinat în mod neintenționat. Comisia nu a alocat cotele raportate de Aditya Birla pe baza contractului de redevență costurilor generale VAG, ceea ce a determinat respingerea afirmației privind contractul de redevență.

(108)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Aditya Birla a susținut că, în ceea ce privește Comisia, aceasta nu ar fi trebuit să ajusteze prețul de vânzare al rășinilor epoxidice în cazurile în care agentul de întărire și rășina epoxidică erau vândute împreună la același preț unitar nominal. Aditya Birla a susținut că, în aceste cazuri, Comisia a considerat în mod eronat vânzarea combinată de rășină epoxidică și agent de întărire ca fiind o vânzare a unui sistem sau a unui set. Aditya Birla și-a reiterat observațiile și ca răspuns la comunicarea constatărilor finale.

(109)

În opinia Comisiei, atunci când Aditya Birla raportează un preț de vânzare nominal egal al rășinii epoxidice și al agentului de întărire, prețul real al rășinii epoxidice este în realitate mai mic decât prețul indicat pe factură și nu reflecta realitatea economică. Acest lucru se datorează faptului că agenții de întărire și rășinile epoxidice au un cost de producție substanțial diferit, iar atunci când se vând separat, prețul de vânzare al agenților de întărire este semnificativ mai mare decât cel al rășinilor epoxidice. Prin urmare, Comisia a considerat necesar să ajusteze prețul de vânzare nominal pentru vânzări în cazul indicării aceluiași preț atât pentru rășina epoxidică, cât și pentru agentul de întărire, pentru a reflecta diferențele dintre costurile respective ale agentului de întărire și ale rășinilor epoxidice. Acest fapt a aliniat prețurile de vânzare la tranzacțiile în care rășinile epoxidice și agenții de întărire făceau obiectul vânzărilor separate.

(110)

Prin urmare, Comisia nu a fost de acord cu afirmația Aditya Birla. Indiferent dacă vânzările sunt considerate vânzări ale unui set sau ale unui sistem, vânzările combinate de agenți de întărire și rășini epoxidice la același preț de vânzare nominal nu reflectă realitatea economică din motivele explicate mai sus. În astfel de cazuri, se justifică o ajustare, iar cea mai bună bază disponibilă pentru această ajustare a fost costul respectiv al elementelor, urmând analogia situațiilor în care agenții de întărire și rășinile epoxidice fac obiectul vânzării sub formă de seturi.

(111)

În plus, Aditya Birla nu a susținut și nici nu a furnizat dovezi că prețurile de vânzare ridicate raportate în cazul vânzărilor combinate ar fi fost obținute în condițiile vânzării separate a rășinii epoxidice sau că aceleași prețuri scăzute pentru agenții de întărire s-ar fi aplicat în condițiile vânzării separate a agenților de întărire.

(112)

Prin urmare, Comisia a susținut că, în cazurile în care rășinile epoxidice și agenții de întărire fac obiectul vânzării combinate la același preț nominal, o ajustare a prețurilor nominale de vânzare ale rășinii epoxidice a fost justificată și a respins afirmația.

(113)

Aditya Birla a susținut, de asemenea, că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a aplicat în mod eronat costurile VAG și ajustarea profitului filialei sale germane CTP Advance Materials GmbH („CTP”) la prețurile de vânzare ale Aditya Birla pe piața Uniunii. Ajustarea s-a bazat pe costurile totale VAG ale CTP și pe un profit teoretic.

(114)

Comisia a acceptat parțial această afirmație. Deși a susținut că CTP a acționat în calitate de agent pentru toate vânzările Aditya Birla în Uniune, Comisia a recunoscut că ajustarea profitului prevăzută în considerentul 244 din regulamentul provizoriu includea costurile VAG legate de activitățile de prelucrare. În consecință, Comisia a efectuat o corecție în sens descrescător a costurilor VAG și o ajustare a profitului vânzărilor în situațiile în care CTP a acționat numai în calitate de agent. În pofida ajustării efectuate după comunicarea constatărilor provizorii, Aditya Birla și-a reiterat observațiile și în răspunsurile la comunicarea constatărilor finale, repetând argumentele anterioare, dar fără a furniza elemente de probă noi care ar putea să modifice concluziile la care s-a ajuns în comunicarea constatărilor finale.

(115)

În continuare, Aditya Birla nu a fost de acord cu metoda de alocare aplicată de Comisie în cazurile în care rășina epoxidică este prelucrată ulterior de CTP înainte de revânzare. În primul rând, potrivit Aditya Birla, Comisia nu ar fi trebuit să aloce costurile de prelucrare diferitelor elemente (rășină epoxidică și alte substanțe) în funcție de volum. În al doilea rând, potrivit Aditya Birla, Comisia a alocat în mod incorect prețul de vânzare al produselor prelucrate componentelor pe baza prețului de achiziție al acestora, astfel cum se descrie în considerentul 238 din regulamentul provizoriu.

(116)

Comisia nu a fost de acord cu niciunul dintre cele două argumente. În primul rând, natura prelucrării CTP, care implica amestecarea rășinii epoxidice cu alte substanțe, însemna că principalul factor de cost nu este valoarea produselor prelucrate, ci volumul acestora. Prin urmare, costurile de prelucrare ar trebui alocate pe baza volumului elementelor.

(117)

În al doilea rând, prețul de vânzare al produsului prelucrat ar trebui alocat componentelor pe baza costului lor de producție sau a prețului de achiziție al acestora. Din această metodă de alocare rezultă că diferitele componente ale produsului prelucrat au aceeași marjă de profit, ceea ce reprezintă o ipoteză rezonabilă care nu este contrazisă de societate.

(118)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor finale, Aditya Birla a susținut, de asemenea, că Comisia nu a luat în considerare unele tranzacții de vânzare în calculele dumpingului.

(119)

Tranzacțiile la care s-a referit Aditya Birla au avut loc în afara perioadei de investigație, au constat în produse vândute în afara Uniunii sau care nu au fost produse de Aditya Birla. Prin urmare, tranzacțiile respective au fost excluse în mod corect din calculul dumpingului.

(120)

Prin urmare, din motivele explicate mai sus, Comisia a respins afirmațiile privind metoda de alocare a costurilor de prelucrare și prețul de vânzare.

(121)

De asemenea, potrivit Aditya Birla, Comisia a aplicat în mod eronat prețul de vânzare de la Aditya Birla către CTP atunci când a calculat prețul CIF al importurilor pentru stabilirea marjei de prejudiciu. În schimb, potrivit Aditya Birla, Comisia ar fi trebuit să utilizeze prețul calculat pornind de la prețul de vânzare al produselor prelucrate, astfel cum se descrie în considerentul 237 din regulamentul provizoriu. Aditya Birla și-a reiterat observațiile și ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, repetând argumentele anterioare, dar fără a furniza elemente de probă noi care ar putea să modifice concluziile la care s-a ajuns în comunicarea constatărilor finale.

(122)

Comisia a respins această afirmație. Contrar celor susținute de Aditya Birla, Comisia a construit prețurile CIF pe baza prețurilor de vânzare către clienți independenți neafiliați din Uniune.

(123)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 239-244 din regulamentul provizoriu.

(124)

În urma ajustării descrise în considerentul 114 de mai sus, marja de dumping este revizuită de la 32,8 % la 29,9 %.

(125)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(126)

În absența oricăror observații suplimentare privind definiția industriei Uniunii și a producției Uniunii, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 249-254 din regulamentul provizoriu.

(127)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 255-258 din regulamentul provizoriu.

(128)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Nan Ya nu a fost de acord cu decizia Comisiei de a evalua importurile din Taiwan cumulativ cu importurile din alte țări în cauză, susținând că respectivele condiții de concurență între importurile din Taiwan și alte țări în cauză, precum și între importurile din Taiwan și produsul similar intern diferă în mod fundamental. Potrivit exportatorului, volumele importurilor din Taiwan și cota de piață deținută de importurile din Uniune din Taiwan au fost foarte mici în comparație cu importurile din celelalte țări în cauză și au evoluat într-un mod complet diferit de importurile din celelalte țări în cauză. Nan Ya a susținut că importurile taiwaneze în Uniune au pierdut cotă de piață între 2022 și PI și, prin urmare, industria Uniunii și-a pierdut cota de piață în favoarea importurilor din alte țări în cauză, și nu a producătorilor-exportatori taiwanezi. În cele din urmă, Nan Ya a susținut că importurile din Taiwan au intrat pe piața Uniunii cu un volum mult mai mic și la prețuri mai mari decât alte țări în cauză și, chiar și în cursul PI, prețurile importurilor Uniunii din Taiwan au rămas cu 7 % mai mari decât în 2020.

(129)

În primul rând, astfel cum se prevede în considerentul 260 din regulamentul provizoriu, volumul importurilor provenite din Taiwan nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. În al doilea rând, în concordanță cu evoluția cotei de piață a celorlalte țări în cauză, importurile din Taiwan au crescut cu 4 795 de tone în cursul perioadei examinate și au atins o cotă de piață de 3,3 % (în creștere de la 1,7 % în 2020). În plus, dumpingul a fost stabilit pentru producătorii-exportatori taiwanezi. În cele din urmă, astfel cum se explică în secțiunea 4.3.1 din regulamentul provizoriu, condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din China, Taiwan și Thailanda și între importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și produsul similar din Uniune au fost asemănătoare, iar Nan Ya nu a furnizat niciun element de probă care să demonstreze contrariul. În consecință, au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru ca importurile din Taiwan să fie evaluate cumulativ cu importurile din China și Thailanda în vederea stabilirii prejudiciului. Prin urmare, afirmația formulată de Nan Ya a trebuit să fie respinsă.

(130)

În absența altor observații privind evaluarea cumulativă a efectelor importurilor provenite din țările în cauză, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 259-265 din regulamentul provizoriu cu privire la aceste puncte.

(131)

ERC a susținut că datele statistice privind importurile utilizate de Comisie sunt incomplete și nefiabile, deoarece s-au bazat exclusiv pe codul NC 3907 30 00 și nu au luat în considerare alte coduri NC relevante (2910 90 00 , 3824 99 92 și 3824 99 93 ) fără o verificare și un raționament adecvate care să stea la baza excluderii anumitor coduri NC de la luarea în considerare. ERC a pus sub semnul întrebării, de asemenea, faptul că, în ceea ce privește Comisia, aceasta s-a bazat pe date obținute în scop comercial din informațiile S&P Global, care nu sunt disponibile public și nu ar putea constitui elemente de probă concrete.

(132)

În primul rând, Comisia a elaborat în mod clar și neechivoc în considerentul 267 din regulamentul provizoriu metodologia sa de identificare a importurilor din țările în cauză și motivul pentru care a exclus anumite coduri ale mărfurilor de tip „coș”, care includ și alte produse decât rășinile epoxidice. În acest sens, ERC nu a reușit să justifice în observațiile sale motivul pentru care o astfel de abordare ar trebui declarată nevalidă și modul în care orice abordare alternativă (i) ar produce rezultate mai exacte pentru importurile din țările în cauză și/sau (ii) ar invalida analiza Comisiei. În al doilea rând, datele privind importurile pe care se bazează Comisia provin exclusiv de la Eurostat, o bază de date disponibilă public cu date verificabile și nu este completată de nicio informație privind piața privată. Comisia s-a limitat să afirme că datele Eurostat sunt conforme cu informațiile S&P Global, fără să își bazeze analiza sau concluziile pe aceste informații. În plus și contrar celor susținute de ERC, informațiile S&P Global reprezintă un serviciu pe bază de abonament utilizat pe scară largă de industria rășinilor epoxidice. Este rezonabil să se considere că ERC și/sau membrii săi ar avea tot interesul să acceseze datele la ceea ce reprezintă o sursă de date de top și mai cuprinzătoare în industria rășinilor epoxidice. Independent de aceasta, este incontestabil faptul că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a obținut datele privind importurile, utilizate pentru constatările sale, de la Eurostat, o bază de date disponibilă public. În consecință, afirmația ERC a fost respinsă.

(133)

În urma comunicării constatărilor finale, ERC a susținut că datele obținute din informațiile S&P Global au fost utilizate selectiv de către Comisie. Potrivit ERC, Comisia a utilizat datele în mod inconsecvent, bazându-se pe acestea pentru datele privind prejudiciul macroeconomic neverificat și nu pentru analiza importurilor.

(134)

Contrar celor susținute de ERC, Comisia nu a utilizat în mod selectiv datele contestate. Comisia a recurs la informațiile S&P Global ca sursă principală de date pentru a obține o imagine completă a indicatorilor macroeconomici ai industriei Uniunii, însă utilizarea datelor S&P Global ca sursă primară pur și simplu nu a fost necesară pentru identificarea importurilor din țările în cauză, deoarece datele complete erau disponibile în Eurostat. În orice caz, datele S&P sunt în concordanță cu datele Eurostat în ceea ce privește statisticile referitoare la importuri. Abordarea aleasă nu face în niciun caz ca metodologia Comisiei să fie selectivă și defectuoasă. În consecință, argumentul ERC a fost respins.

(135)

QR Polymers este distribuitorul exclusiv al Nan Ya pentru Grecia și a transmis, în urma comunicării constatărilor provizorii, că subcotarea prețurilor pe care Comisia a susținut că a constatat-o nu este prezentă în Grecia. Comisia a reamintit, cu referire la secțiunea 4.3.3 din regulamentul provizoriu, că subcotarea a fost calculată utilizând datele privind vânzările la export către Uniune din răspunsurile verificate la chestionar furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion, inclusiv Nan Ya, și vânzările în Uniune efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion pentru piața Uniunii luați în considerare în ansamblu (comparativ cu una sau mai multe țări selectate), ceea ce face ca afirmația formulată de QR Polymers să fie lipsită de efect.

(136)

În absența altor observații privind volumul, cota de piață, precum și prețul importurilor provenite din țările în cauză, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 266-276 din regulamentul provizoriu cu privire la aceste puncte.

(137)

În urma comunicării constatărilor provizorii, ERC a susținut că evaluarea prejudiciului se bazează pe date macroeconomice și microeconomice derivate nu numai din răspunsurile la chestionar primite de la producătorii din Uniune, ci și din datele estimate de informațiile S&P Global. Potrivit ERC, o astfel de abordare generează preocupări semnificative cu privire la acuratețea, fiabilitatea și reprezentativitatea acestor indicatori.

(138)

Indicatorii microeconomici se bazează exclusiv pe răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Datele macroeconomice s-au bazat pe informațiile transmise de reclamanți și verificate de Comisie, care acoperă peste 70 % din producția Uniunii, completate în continuare de cele mai bune cifre disponibile furnizate de S&P Global pentru a conduce la date pentru întreaga industrie a Uniunii. Prin urmare, aceste date sunt suficient de reprezentative pentru tendințele micro și macroeconomice ale industriei Uniunii în cursul perioadei examinate. ERC nu a furnizat o justificare în sens contrar și, prin urmare, argumentul ERC este respins.

(139)

În urma comunicării constatărilor finale, ERC și-a reiterat afirmația potrivit căreia utilizarea anului 2020 ca an de referință pentru evaluarea tendințelor în ceea ce privește prejudiciul conduce la o exagerare a deteriorării ulterioare a situației industriei Uniunii. În schimb, ERC a susținut că utilizarea anului 2019 sau 2021 ca referință pentru evaluarea tendințelor ar furniza o analiză mai echilibrată.

(140)

În primul rând, astfel cum se prevede în considerentul 43 din regulamentul provizoriu, în conformitate cu practica sa standard, Comisia a selectat o perioadă de trei ani întregi, precum și perioada de investigație pentru examinarea tendințelor și a indicatorilor macroeconomici și microeconomici. În al doilea rând, evaluarea prejudiciului implică o evaluare dinamică a factorilor economici pe parcursul perioadei examinate și nu doar a condițiilor de la începutul și de la sfârșitul perioadei examinate. În al treilea rând, indiferent de primul an al perioadei examinate, analiza Comisiei a arătat în mod clar existența unui prejudiciu important adus industriei Uniunii în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, o modificare a perioadei examinate nu ar invalida sau nu ar modifica în alt mod constatările privind prejudiciul prevăzute în prezentul regulament.

(141)

În absența observațiilor privind indicatorii macroeconomici, s-au confirmat concluziile menționate în considerentele 282-296 din regulamentul provizoriu.

(142)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, Nan Ya a susținut că, în ceea ce privește Comisia, aceasta nu poate ignora faptul că industria Uniunii a înregistrat pierderi chiar și în 2020, când volumul importurilor din țările în cauză a fost foarte scăzut. Nan Ya a susținut în continuare că tendințele profitabilității industriei Uniunii, în special începând din 2022, au fost legate de creșterea costului de producție suportat de producătorii din Uniune și de capacitatea acestora (sau de lipsa capacității acestora) de a transfera aceste costuri consumatorilor din cauza însăși a naturii pieței.

(143)

În primul rând, astfel cum se prevede în considerentul 306 din regulamentul provizoriu, situația generatoare de pierderi pentru producătorii din Uniune în 2020 a fost determinată de răspunsul inițial al pieței la pandemia de COVID-19, iar efectele prejudiciabile ale creșterii volumelor importurilor care fac obiectul unui dumping au fost resimțite numai după 2022. Astfel cum s-a subliniat în considerentul 321 din regulamentul provizoriu, presiunea exercitată de creșterea volumelor importurilor la prețuri de dumping cu mult sub costul de producție al producătorilor din Uniune în 2023 și în perioada de investigație a devenit nesustenabilă pentru industria Uniunii. Din cauza acestei concurențe neloiale din partea importurilor care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii nu a mai fost în măsură să își majoreze prețurile de vânzare pentru a transfera clienților costul în creștere al materiilor prime. Pentru a atenua pierderile în ceea ce privește volumele de producție și cota de piață, producătorii din Uniune au fost ulterior obligați să reducă prețurile în detrimentul profitabilității lor. Prin urmare, afirmația formulată de Nan Ya este respinsă.

(144)

În absența altor observații privind indicatorii microeconomici, s-au confirmat concluziile menționate în considerentele 297-310 din regulamentul provizoriu.

(145)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia confirmă constatările de la considerentele 311-317 din regulamentul provizoriu.

(146)

În urma comunicării constatărilor finale, ERC a susținut că Comisia nu a stabilit un calendar coerent care să coreleze importurile care fac obiectul unui dumping cu presupusul prejudiciu. Potrivit ERC, cea mai abruptă creștere bruscă a importurilor a avut loc în perioada 2020-2022, când profitabilitatea Uniunii a atins un nivel maxim, în timp ce declinul din perioada 2022-PI a coincis cu inflația excepțională a costurilor energiei și materiilor prime.

(147)

Astfel cum s-a menționat în regulamentul provizoriu (în special în considerentele 321, 326 și 348), importurile cumulate din țările în cauză au crescut constant și într-un ritm semnificativ (a se vedea tabelul 3 din regulamentul provizoriu) în fiecare an al perioadei examinate (prin urmare, nu doar între 2020 și 2022), în timp ce cota de piață a producătorilor din Uniune a scăzut, iar importurile totale din alte țări au fost stabile. Deși în perioada 2021-2022 producătorii din Uniune au reușit să obțină profituri sănătoase în pofida concurenței neloiale datorită unei creșteri a cererii de produse care conțin rășină epoxidică, efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping au devenit evidente în 2023 și în perioada de investigație, când importurile din țările în cauză au continuat să își crească cota de piață pe o piață a Uniunii în scădere. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(148)

În absența oricărei observații suplimentare referitoare la efectul importurilor care fac obiectul dumpingului, se confirmă considerentele 319-328 din regulamentul provizoriu.

(149)

În urma comunicării constatărilor provizorii, precum și ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, ERC a susținut că, în contradicție cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, efectele importurilor din Coreea asupra industriei Uniunii nu au fost izolate și evaluate în mod corespunzător. Potrivit ERC, Comisia nu a furnizat o explicație convingătoare cu privire la motivul pentru care aceste importuri nu ar trebui să fie considerate un factor care contribuie în mod semnificativ la prejudiciu.

(150)

În primul rând, efectele importurilor din alte țări terțe, în special din Coreea, au fost evaluate în mod corespunzător și separat în considerentul 332 din regulamentul provizoriu. În plus, contrar afirmației ERC, Comisia a concluzionat că importurile din Coreea au contribuit la prejudiciul important suferit de industria Uniunii. Cu toate acestea, o astfel de contribuție nu a fost de natură să atenueze legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria Uniunii și importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză din motivele indicate deja în considerentele 334 și 356 din regulamentul provizoriu.

(151)

În urma comunicării constatărilor finale, ERC a susținut, de asemenea, că Coreea ar fi trebuit să fie inclusă în analiza cumulativă a Comisiei și că cumulul selectiv, excluzând importurile coreene, denaturează imaginea macroeconomică. Comisia a observat, cu referire la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, precum și la secțiunea 4.3.1 din regulamentul provizoriu, că efectele importurilor coreene nu ar fi putut fi evaluate cumulativ, deoarece nu s-a constatat nicio marjă de dumping pentru Coreea. În consecință, afirmația ERC a fost respinsă. În orice caz, efectul prejudiciabil potențial al importurilor din Coreea a fost analizat în secțiunea 5.2.1 și, în special, în considerentul 332 din regulamentul provizoriu.

(152)

În mod similar, Nan Ya a susținut, ca răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, că respectiva concluzie formulată de Comisie potrivit căreia importurile Uniunii din Coreea nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Taiwan și prejudiciu este inadecvată, iar Nan Ya a solicitat Comisiei să își revizuiască hotărârea. Potrivit Nan Ya, Coreea a reprezentat o mare parte din totalul importurilor în cursul perioadei examinate, în timp ce importurile Uniunii din Taiwan au rămas de o importanță foarte redusă pe parcursul perioadei examinate (și au scăzut în cea mai mare parte a acesteia), iar Taiwanul a menținut o cotă de piață nesemnificativă în comparație cu industria Uniunii și cu Coreea.

(153)

Astfel cum se prevede în secțiunea 4.3.1 din regulamentul provizoriu, importurile din Taiwan sunt evaluate cumulativ cu importurile din China și Thailanda în acest caz. Țările în cauză și-au crescut cota din totalul importurilor Uniunii de la mai puțin de 11 % la peste 35 %, în timp ce importurile coreene ca pondere din totalul importurilor au scăzut în cursul perioadei examinate cu 2 puncte procentuale. Chiar și atunci când se ia în considerare evoluția individuală a importurilor din Taiwan, acestea au crescut cu 73 % în cursul perioadei examinate. Prin urmare, astfel cum s-a subliniat în considerentul 332 din regulamentul provizoriu, având în vedere volumele și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză, precum și evoluția acestora pe parcursul perioadei examinate, nu s-a putut concluziona că importurile din Coreea au fost în măsură să atenueze legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și prejudiciul important pe care l-au cauzat industriei Uniunii. Astfel, afirmația Nan Ya trebuie să fie respinsă.

(154)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 329-334 din regulamentul provizoriu.

(155)

ERC a afirmat, în urma comunicării constatărilor provizorii, că incapacitatea industriei Uniunii de a menține volumele și prețurile exporturilor a fost un factor-cheie care a contribuit la deteriorarea situației sale financiare în ansamblu. Potrivit ERC, această scădere a rezultatelor la export nu poate fi ignorată sau subestimată în evaluarea cauzalității.

(156)

Rezultatele la export au fost evaluate în mod corespunzător de către Comisie. Astfel cum s-a subliniat în secțiunea 5.2.2 și în considerentul 357 din regulamentul provizoriu, Comisia nu a ignorat sau subestimat rezultatele la export în cadrul evaluării sale. Într-adevăr, aceasta a concluzionat că rezultatele la export au contribuit la situația nefavorabilă a producătorilor din Uniune, dar nu într-o asemenea măsură încât să atenueze legătura de cauzalitate dintre importurile din țările în cauză și prejudiciul suferit de industria Uniunii. Prin urmare, afirmația ERC este respinsă.

(157)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 335-340 din regulamentul provizoriu.

(158)

În urma comunicării constatărilor provizorii, ERC a reafirmat că deteriorarea rezultatelor a început în 2022, perioadă care a coincis cu creșterea prețurilor la energie și a costurilor materiilor prime, mai degrabă decât cu creșterea importurilor. ERC a remarcat, de asemenea, că decizia producătorilor din Uniune de a reduce volumele de producție și gradul de utilizare a capacității este incompatibilă cu răspunsurile concurențiale normale preconizate pe o piață de mărfuri. Potrivit ERC, Comisia ar fi trebuit să verifice dacă această reducere drastică a producției nu a fost rezultatul unor decizii strategice deliberate luate în perspectiva prezentei proceduri antidumping.

(159)

În observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor definitive, ERC a susținut că Comisia nu a demonstrat cu elemente de probă concrete că importurile care fac obiectul unui dumping au fost principala cauză a prejudiciului suferit de industria Uniunii și nu creșterea bruscă a costului energiei și al anumitor materii prime.

(160)

De fapt, Comisia a analizat efectul creșterii costului de producție și al creșterii costurilor energiei în considerentele 341, 342 și 358 din regulamentul provizoriu și a concluzionat că, în absența presiunii asupra prețurilor exercitate de importurile care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii ar fi putut să transfere creșterile costurilor și să reacționeze în mod adecvat la condițiile de piață în schimbare.

(161)

De asemenea, în urma comunicării constatărilor provizorii, Nan Ya a susținut că, în ceea ce privește costul de producție, acesta a rămas extrem de ridicat în cursul perioadei examinate, ceea ce a explicat motivul pentru care industria Uniunii nu a putut transfera costurile suplimentare clienților săi pe o piață în scădere a Uniunii.

(162)

Comisia a observat, făcând referire la analiza sa privind legătura de cauzalitate din secțiunile 5.2.3 și 5.2.5 din regulamentul provizoriu, că factori precum deciziile comerciale ale producătorilor din Uniune, prețurile la energie și creșterile prețurilor materiilor prime, au fost examinați și evaluați în mod corespunzător. Astfel cum se prevede în considerentele 306 și 314 din regulamentul provizoriu, importurile care fac obiectul unui dumping la prețuri scăzute din țările în cauză au cauzat o scădere semnificativă a prețurilor industriei Uniunii după 2022. Ca urmare a acestor importuri care fac obiectul unui dumping (și a niciunui alt factor, cum ar fi deciziile comerciale ale producătorilor din Uniune sau criza energetică ori creșterea prețurilor materiilor prime), industria Uniunii nu a putut să realizeze vânzări la prețuri care să îi acopere costul de producție și a înregistrat pierderi în 2023 și în perioada de investigație. Dacă nu ar fi existat presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping, industria Uniunii ar fi fost în măsură să absoarbă creșterea costului de producție și să reacționeze în mod adecvat la condițiile de piață în schimbare. În ceea ce privește evoluția costurilor și a prețurilor de vânzare, astfel cum reiese din tabelul 8 („Prețurile de vânzare din Uniune”) din regulamentul provizoriu, în timp ce costul de producție din Uniune a scăzut cu 20 de puncte procentuale în perioada 2022-PI, prețurile de vânzare din Uniune au scăzut cu 90 de puncte procentuale în aceeași perioadă. Prin urmare, afirmațiile ERC și Nan Ya sunt respinse.

(163)

În plus, conform afirmațiilor susținute de Aditya Birla în răspunsul său la comunicarea constatărilor provizorii, Comisia nu a ținut seama în mod corespunzător de efectele de denaturare ale pandemiei de COVID-19 asupra evaluării prejudiciului. Potrivit exportatorului, fundamentarea calculelor prejudiciului pe datele din perioada 2020-2021 fără ajustări suficiente, confundă distorsiunile economice cu prejudiciul real, conducând la o eroare vădită în analiza legăturii de cauzalitate și a neatribuirii. În primul rând, calcularea prejudiciului (inclusiv subcotarea prețurilor indicative și a prețurilor de vânzare) se bazează pe perioada de investigație, și nu pe perioada pandemiei de COVID-19 care precedă perioada respectivă cu câțiva ani. În plus și în termeni mai generali, evaluarea prejudiciului efectuată de Comisie ia în considerare datele pentru perioada examinată, efectuând o evaluare dinamică a indicatorilor macroeconomici și microeconomici ai industriei Uniunii în perioada respectivă, inclusiv în perioada 2020-2021. Astfel cum reiese din considerentele 257, 258, 288, 306, 321, 345 și 364 din regulamentul provizoriu și contrar afirmației Aditya Birla, Comisia a ținut seama în mod corespunzător de impactul pandemiei de COVID-19 asupra situației industriei Uniunii în evaluarea prejudiciului. În cele din urmă, Aditya Birla nu a reușit să demonstreze modul în care efectele pandemiei de COVID-19 ar atenua legătura de cauzalitate sau ar invalida în alt mod evaluarea cauzalității efectuată de Comisie. Prin urmare, afirmația formulată de Aditya Birla a fost respinsă.

(164)

Având în vedere cele de mai sus și în absența altor observații, Comisia confirmă constatările de la considerentele 341-353 din regulamentul provizoriu.

(165)

Concluziile privind legătura de cauzalitate la care s-a ajuns în considerentele 354-360 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(166)

Reclamantul a susținut, în urma comunicării constatărilor provizorii, că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a subestimat profitul indicativ al industriei rășinii epoxidice din Uniune luând ca bază marja minimă de profit de 6 %. Reclamantul a sugerat că o marjă de profit rezonabilă ar trebui să fie de cel puțin [10-20] %, ceea ce reprezintă marja medie de profit în perioada 2020-2022. Potrivit reclamantului, ajustarea profitului indicativ peste pragul de 6 % ar fi, de asemenea, în conformitate cu practica recentă a Comisiei, în care profitabilitatea de peste 6 % a fost atinsă de industria Uniunii înainte de perioada examinată și acceptată de Comisie.

(167)

În primul rând, se face referire la considerentul 364 din regulamentul provizoriu, care a oferit explicații exhaustive cu privire la stabilirea profitului indicativ în conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază. În al doilea rând, deși reclamantul a pledat în favoarea utilizării marjei medii de profit în perioada 2020-2022, reclamantul însuși a subestimat această alegere, recunoscând că „în timp ce nivelurile de profit din 2021 au fost cu mult peste profitul indicativ preconizat, marjele de profit de 6 % raportate în 2020 și 2022 nu servesc nici ele drept valoare de referință reprezentativă”. În plus, astfel cum s-a subliniat în constatările provizorii ale Comisiei, profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru perioada anterioară perioadei examinate nu a putut fi luată în considerare în mod semnificativ, având în vedere lipsa unor date fiabile sau volatilitatea ridicată a profiturilor în perioada respectivă. Prin urmare, afirmația reclamantului trebuie să fie respinsă.

(168)

În continuare, reclamantul a susținut, ca răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, că, la stabilirea prețului indicativ, Comisia ar trebui să aplice un cost implicit de asigurare a conformității per industrie (făcând referire la un raport al Comisiei privind evaluarea costurilor în industria chimică din Uniune, publicat în 2016), în absența unor date cantitative specifice din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(169)

În primul rând și astfel cum a recunoscut reclamantul în observațiile sale, Comisia solicită date cuantificabile și verificabile pentru calculele sale privind costurile viitoare de asigurare a conformității, pe care producătorii din Uniune incluși în eșantion nu au reușit să le producă în acest caz, astfel cum se prevede în considerentele 364-365 din regulamentul provizoriu. În plus, calcularea prețului neprejudiciabil (inclusiv costurile de C&D, inovare și viitoare costuri de asigurare a conformității) este un exercițiu care implică cifre individualizate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Prin urmare, nu ar fi posibilă înlocuirea cifrelor specifice societății cu cifre specifice sectorului ca parte a exercițiului. Din motivele de mai sus, afirmația reclamantului trebuie să fie respinsă.

(170)

În cele din urmă, reclamantul a susținut că producătorii chinezi par să fi adoptat o strategie sincronizată de stabilire a prețurilor, deoarece marjele de prejudiciu calculate pentru exportatorii chinezi incluși în eșantion prezintă o aliniere aproape identică, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la potențialele practici anticoncurențiale. Întrucât reclamantul nu a furnizat niciun element de probă argumentat în sprijinul afirmației sale (care, în orice caz, nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului de bază), Comisia nu a putut să o examineze și, prin urmare, aceasta trebuie respinsă. Afirmația a fost reiterată de reclamant în urma comunicării constatărilor finale, dar tot fără elemente de probă justificative.

(171)

Astfel cum se menționează în considerentele 113 și 114 de mai sus, prețul de export pentru societatea thailandeză a fost corectat și, ulterior, Comisia a revizuit marja de prejudiciu pentru Thailanda. Prin urmare, nivelul final de eliminare a prejudiciului pentru producătorii-exportatori care au cooperat și pentru toate celelalte societăți este următorul:

(172)

În urma evaluării de mai sus, taxele antidumping definitive trebuie stabilite după cum urmează, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază:

(173)

ERC a susținut că nivelul ridicat al taxelor va împiedica accesul importurilor din China în Uniune și a reiterat faptul că disponibilitatea redusă a rășinilor epoxidice la prețuri competitive ar putea conduce la costuri mai mari pentru industriile din aval care se bazează pe acești factori de producție. Afirmația ERC este respinsă cu referire la secțiunea 7.4 din regulamentul provizoriu, în special la considerentele 391 și 392. În urma comunicării constatărilor finale, ERC și-a reiterat argumentele, considerând că analiza interesului Uniunii este dezechilibrată și solicitând o evaluare specifică a impactului în aval, fără a prezenta elemente de probă sau argumente noi.

(174)

În plus, Aditya Birla a susținut că instituirea de taxe antidumping ar avea un impact negativ asupra obiectivelor Uniunii privind energia curată și asupra securității energetice, deoarece ar conduce la costuri mai mari, la reducerea securității aprovizionării și la subminarea principalelor politici ale UE în domeniul climei și al energiei, fiind în contradicție, în cele din urmă, cu obiectivele Uniunii în materie de intensificare a energiei din surse regenerabile și electrificare. Exportatorul a susținut, de asemenea, că instituirea de măsuri ar conduce totodată la închiderea instalațiilor de producție ale CTP, care este o filială din Uniune a Aditya Birla.

(175)

Contrar afirmației Aditya Birla și în conformitate cu considerentul 388 din regulamentul provizoriu, absența măsurilor (mai degrabă decât instituirea acestora) ar pune în pericol existența industriei rășinii epoxidice în Uniune și stabilitatea aprovizionării industriilor utilizatoare. Dependența de importurile care fac obiectul unui dumping ar submina în fapt eforturile Uniunii de a-și dezvolta propria bază industrială fiabilă și de a îndeplini obiectivele privind energia din surse regenerabile și neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon. În urma operațiunilor filialei din Uniune a Aditya Birla, se reamintește că, pe lângă capacitatea suficientă disponibilă la producătorii din Uniune, există și alte mari țări exportatoare, cum ar fi India, Coreea sau Elveția, iar producătorii acestora (inclusiv Aditya Birla și producătorul indian afiliat CTP) reprezintă surse alternative de aprovizionare și constituie o concurență sănătoasă pentru industria Uniunii. În al doilea rând, importurile din China, Thailanda și Taiwan nu vor fi împiedicate să intre în Uniune, ci vor intra pur și simplu la prețuri echitabile prin plata taxelor. Având în vedere cele de mai sus, afirmația Aditya Birla este respinsă.

(176)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, Nan Ya a susținut (tot cu referire la forța majoră declarată la fabrica Westlake pentru unul dintre tipurile de produs) că măsurile nu ar proteja probabil producția Uniunii, ci ar permite societăților reclamante să își înlocuiască producția de rășină epoxidică din Uniune cu propriile importuri din Statele Unite, unde costul de producție era semnificativ mai mic. Nan Ya a susținut, de asemenea, că măsurile au sporit riscul unui comportament anticoncurențial din partea celor mai mari producători din Uniune, referindu-se la implicarea anterioară a Westlake în activitatea de cartel din Uniune și din Regatul Unit.

(177)

Afirmațiile Nan Ya nu au fost însoțite de elemente de probă, prin urmare au fost considerate pur speculative. Exportatorul nu a reușit să justifice modul în care o declarare temporară a forței majore privind un anumit tip de produs sau un comportament anticoncurențial din trecut al producătorilor din Uniune ar putea pune sub semnul întrebării sau suprima interesul general de a impune măsuri de apărare comercială menite să restabilească condițiile de concurență echitabile în sectorul rășinilor epoxidice. În consecință, afirmațiile Nan Ya au fost respinse.

(178)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, importatorul neafiliat De Monchy, care distribuie rășinile Nan Ya, și-a reafirmat opoziția față de taxele antidumping introduse pentru importurile din Taiwan. Potrivit importatorului, o aprovizionare restricționată din partea Nan Ya din cauza măsurilor ar putea afecta în mod negativ utilizatorii finali, ar putea crește nivelul prețurilor pentru produsele finale și ar putea duce, de asemenea, la pierderi în materie de afaceri și de personal pentru importator.

(179)

În plus, un alt importator neafiliat de rășini de la Nan Ya din Taiwan și, în același timp, un utilizator (QR Polymers) s-a manifestat în urma comunicării constatărilor provizorii, solicitând reexaminarea constatărilor provizorii. QR Polymers a susținut că, spre deosebire de concluzia provizorie a Comisiei formulată în considerentul 389 din regulamentul provizoriu, societatea nu a avut nivelul de profit prezentat de Comisie, proporția costurilor rășinii epoxidice din costurile totale ale societății nu este limitată, iar sursele alternative de aprovizionare lipsesc sau nu sunt pregătite să furnizeze cantitățile de rășini epoxidice de care va avea nevoie QR Polymers. QR și-a reiterat afirmația formulată în urma comunicării constatărilor finale, adăugând că societatea a furnizat Comisiei date cantitative detaliate privind performanța sa financiară, achizițiile, cota importurilor din achiziții și vânzările sale. Potrivit QR Polymers, Comisia deținea toate datele necesare pentru evaluarea situației QR Polymers. De asemenea, QR a subliniat că daunele cauzate QR Polymers s-ar propaga de-a lungul lanțului și a furnizat Comisiei scrisori de sprijin din partea unui client al QR Polymers, a unui furnizor, a unui fabricant în regim de subcontractare și a unuia dintre distribuitorii săi.

(180)

În primul rând, întrucât nici De Monchy, nici QR Polymers nu au completat un chestionar specific al Comisiei cu date verificabile, care ar cuantifica efectul pe care taxele l-ar avea asupra acestor societăți, afirmațiile formulate sunt pur speculative și nu pot fi evaluate pe fond. QR Polymers nu a demonstrat că ar fi neprofitabilă și nu a justificat afirmațiile potrivit cărora nu ar putea pivota către alți furnizori decât Nan Ya sau modul în care taxa de 11 % instituită asupra Nan Ya i-ar afecta performanța comercială. De asemenea, QR Polymers reprezintă doar o fracțiune din industria rășinilor epoxidice din Uniune, iar situația sa nu ar fi de natură să modifice analiza interesului Uniunii și concluziile generale formulate de Comisie în constatările provizorii sau în prezentul regulament. În plus, scrisorile furnizate în sprijinul argumentelor sale nu exprimă decât preocupări generale cu privire la implicațiile măsurilor antidumping împotriva Nan Ya și au fost puse la dispoziție numai cu caracter confidențial. În orice caz, astfel de afirmații generale nu ar putea invalida analiza Comisiei privind interesul Uniunii în acest caz. De asemenea, se reamintește faptul că QR Polymers nu a furnizat niciun element de probă justificat cu privire la motivul pentru care ar trebui să beneficieze de un tratament special individualizat (a se vedea considerentele 189 și 190 de mai jos). În al doilea rând, astfel cum se prevede în considerentul 393 din regulamentul provizoriu, este probabil ca măsurile să aibă doar un impact nesemnificativ (sau să nu aibă niciun impact) asupra importatorilor, deoarece aceștia pot continua să importe rășină epoxidică la prețuri echitabile din țările în cauză (și de la exportatorii acestora, cum este Nan Ya) sau din alte țări terțe. Deși măsurile antidumping ar putea conduce la o creștere a prețului rășinilor epoxidice și ar putea avea un efect negativ asupra importatorilor și utilizatorilor, astfel cum se subliniază în considerentul 391 din regulamentul provizoriu, se preconizează doar o creștere modestă a prețurilor ca urmare a instituirii taxelor. De asemenea, orice corecție a prețurilor ar reprezenta doar o manifestare a restabilirii comerțului echitabil într-o situație în care prețurile industriei Uniunii au scăzut ca urmare a unei presiuni în sens descendent exercitate de importurile care fac obiectul unui dumping. Prin urmare, afirmațiile părților sunt respinse.

(181)

În plus, în răspunsul său la comunicarea constatărilor provizorii, De Monchy a susținut că multe unități de producție mai vechi din Uniune necesită o întreținere semnificativă, ceea ce duce la potențiale întârzieri în aprovizionare sau la deficite pentru utilizatorii finali. Astfel cum s-a subliniat în considerentul 387 din regulamentul provizoriu, există și alte țări mari care exportă rășini epoxidice către Uniune, cum ar fi India, Coreea sau Elveția, pe lângă capacitatea suficientă a producătorilor din Uniune și a țărilor în cauză (ale căror importuri pot intra în Uniune la prețuri echitabile). În plus, De Monchy nu a furnizat niciun element de probă întemeiat potrivit căruia producătorii din Uniune nu ar fi în măsură să satisfacă cererea din partea utilizatorilor din Uniune. Prin urmare, afirmația formulată de De Monchy este respinsă. În urma comunicării constatărilor finale, QR Polymers a susținut că un caz de forță majoră declarat de Westlake cu privire la producția de bisfenol F și încetarea producției de ECH de către Westlake arată că instituirea de măsuri ar deteriora, nu ar îmbunătăți situația producției de rășini epoxidice din Europa. Afirmația QR Polymers a fost respinsă pe motiv că un caz de forță majoră temporară pentru unul dintre tipurile de produse sau oprirea producției unei materii prime din amonte de către unul dintre producătorii din Uniune nu poate afecta în mod semnificativ situația aprovizionării din Uniune, în special în prezența aprovizionării de la alți producători din Uniune (de exemplu, Olin) sau din țările în cauză (de exemplu, Taiwan sau Thailanda) la prețuri echitabile sau din alte țări terțe. Atât QR Polymers, cât și De Monchy au susținut, de asemenea, referindu-se la anunțul Westlake privind închiderea fabricii de producție de rășini epoxidice lichide în Țările de Jos în 2025, că situația pieței de rășini epoxidice din Europa s-a schimbat radical, ceea ce a dus la un deficit imediat de disponibilitate a rășinilor epoxidice produse în Europa pentru a deservi piața Uniunii. Potrivit acestor importatori, pierderea capacității Westlake în Europa trebuie să fie compensată prin importuri din Taiwan, iar Comisia ar trebui să își reexamineze hotărârea privind importurile taiwaneze pentru a reduce la minimum daunele aduse pieței europene de rășini epoxidice. Se subliniază faptul că măsurile vizează protejarea intereselor legitime ale întregii industrii a Uniunii (cuprinzând șase grupuri de producători, astfel cum se prezintă în considerentul 249 din regulamentul provizoriu), nu doar ale unei anumite societăți, cum ar fi Westlake. Închiderea uneia dintre fabrici nu poate invalida concluzia Comisiei potrivit căreia situația aprovizionării utilizatorilor și importatorilor din Uniune nu este în pericol, având în vedere capacitatea substanțială rămasă în Uniune și existența unor surse de aprovizionare în țări terțe, inclusiv în țările în cauză, la prețuri echitabile. În plus, în orice caz, anunțul privind închiderea este doar o manifestare a efectelor devastatoare pe care importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză (inclusiv Taiwan) le-au avut asupra unuia dintre producătorii Uniunii de rășini epoxidice și fac ca necesitatea de a impune măsuri să devină și mai imperioasă pentru a proteja ocuparea forței de muncă și producția în Uniune. Prin urmare, argumentele suplimentare ale QR Polymers și De Monchy trebuie respinse.

(182)

Ca răspuns la comunicarea constatărilor finale, Akzo Nobel a solicitat Comisiei să reducă sau să elimine nivelul taxei care urma să fie impusă Chang Chun Plastics Co (CCP). Potrivit acestui utilizator, nivelul respectiv al taxei ar pune în pericol stabilitatea aprovizionării, ar reduce eficiența producției și ar slăbi competitivitatea industriei produselor de acoperire din Uniune.

(183)

În primul rând, marja antidumping a CCP nu este prohibitivă și nu va împiedica Akzo Nobel să continue aprovizionarea cu rășini epoxidice de la CCP la niveluri echitabile ale prețurilor. În plus, Akzo Nobel are la dispoziție și alte surse de aprovizionare disponibile din interiorul sau din afara Uniunii. În al doilea rând, se face referire la considerentul 380 din regulamentul provizoriu, constatându-se că (i) utilizatorii din industria produselor de acoperire (inclusiv Akzo Nobel) au beneficiat de marje mari de profit, (ii) proporția costurilor rășinilor epoxidice din costul lor de producție a fost limitată și (iii) veniturile obținute de aceștia din produsele care conțin rășină epoxidică sunt limitate, reducându-se astfel și mai mult impactul măsurilor asupra industriei produselor de acoperire. În consecință, afirmația Akzo Nobel a fost respinsă ca nejustificată.

(184)

În urma comunicării constatărilor finale, ERC a susținut că Comisia a interpretat în mod selectiv ratele de utilizare a capacității de producție ale industriei Uniunii. Potrivit ERC, Comisia face două propuneri incompatibile între ele care nu pot fi adevărate simultan – pe de o parte, capacitatea de producție a producătorilor din Uniune, a căror utilizare scăzută este dovada unui prejudiciu important, și, pe de altă parte, aceeași capacitate este prezentată ca o garanție a unei aprovizionări fiabile după instituirea taxelor.

(185)

Nu există nicio contradicție în constatările ale Comisiei și nici incompatibilitate între acestea. De fapt, gradul de utilizare a capacității de producție este unul dintre indicatorii examinați în cadrul analizei prejudiciului. O rată scăzută de utilizare a capacității de producție care rezultă din presiunea exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping nu contrazice constatarea potrivit căreia în Uniune este disponibilă o capacitate de producție suficientă și în urma instituirii măsurilor este posibilă o eventuală creștere a ofertei către industriile din aval. În consecință, argumentul ERC a fost respins.

(186)

Având în vedere cele de mai sus și în absența oricăror alte observații, Comisia și-a confirmat concluzia enunțată în considerentul 394 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia nu există niciun motiv întemeiat care să indice că nu este în interesul Uniunii să se instituie măsuri cu privire la importurile de rășini epoxidice originare din China, Taiwan și Thailanda.

(187)

Având în vedere faptul că nu s-a stabilit existența unui dumping în ceea ce privește importurile din Coreea, procedura privind importurile originare din Coreea se încheie.

(188)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate, nivelul măsurilor și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(189)

În urma comunicării constatărilor provizorii, QR Polymers a solicitat Comisiei să acorde o scutire în baza regimului de destinație finală de la aplicarea măsurilor antidumping pentru rășinile epoxidice importate de QR Polymers de la Nan Ya. QR și-a reiterat solicitarea în urma comunicării constatărilor finale, fără a prezenta totuși elemente de probă noi.

(190)

QR Polymers nu a justificat în cererea sa pe ce bază și pentru ce destinație finală tipurile de rășină epoxidică importate de la Nan Ya ar trebui să facă obiectul unei scutiri în baza regimului de destinație finală. Prin urmare, afirmația QR Polymers trebuie să fie respinsă.

(191)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie să fie după cum urmează:

(192)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigații în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt, prin urmare, aplicabile exclusiv importurilor produsului care face obiectul investigației originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte importuri” originare din țara în cauză.

(193)

O societate care își modifică ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (27). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament privind schimbarea denumirii.

(194)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Aplicarea taxelor antidumping individuale este condiționată de prezentarea unei facturi comerciale valabile autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Până la prezentarea unei astfel de facturi, importurile trebuie să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte importuri” originare din țara în cauză.

(195)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, este necesar ca autoritățile vamale ale statelor membre să efectueze verificările lor obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a nivelului respectiv al taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(196)

În cazul în care volumul exporturilor uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute crește semnificativ, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere a volumului constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o investigație anticircumvenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, de a institui o taxă la nivel național.

(197)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, este necesar ca taxa antidumping pentru toate celelalte importuri originare din țara în cauză să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în cursul perioadei de investigație.

(198)

Producătorii-exportatori din Republica Populară Chineză care nu au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație trebuie să poată solicita Comisiei să fie supuși nivelului taxei antidumping care se aplică în cazul societăților cooperante neincluse în eșantion. Comisia ar trebui să aprobe o astfel de cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator ar trebui să facă dovada că: (i) nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul PI; (ii) nu este afiliat unui producător-exportator care a făcut acest lucru și (iii) a exportat ulterior produsul în cauză ori face obiectul unei obligații contractuale irevocabile de export al unor cantități substanțiale.

(199)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, cuantumurile plătite cu titlu de taxe antidumping provizorii instituite prin regulamentul provizoriu trebuie percepute definitiv până la nivelurile stabilite în prezentul regulament.

(200)

Astfel cum s-a menționat în secțiunea 1.2., Comisia a instituit obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs care face obiectul investigației.

(201)

În cursul etapei finale a investigației au fost evaluate datele colectate în contextul înregistrării. Comisia a analizat dacă sunt îndeplinite sau nu criteriile în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru colectarea retroactivă a taxelor definitive.

(202)

Comisia a analizat, pe baza datelor de supraveghere, dacă a existat o nouă creștere substanțială a importurilor, în afară de nivelul importurilor care au cauzat prejudiciul constatat în cursul perioadei de investigație, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază. Pentru această analiză, Comisia a comparat:

(203)

Niciuna dintre cele patru comparații prezentate mai sus nu a indicat o nouă creștere substanțială a importurilor, în afară de nivelul importurilor care au cauzat prejudiciul constatat în cursul perioadei de investigație.

(204)

În consecință, Comisia a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru perceperea retroactivă.

(205)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (28), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(206)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,