(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/244 al Comisiei (2), Comisia Europeană („Comisia”) a instituit taxe compensatorii la importurile de biomotorină originară din Argentina („măsurile inițiale”). Investigația care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „investigația inițială”.

(2)

Taxele compensatorii în vigoare în prezent se situează la niveluri cuprinse între 25 % și 33,4 % pentru importurile provenite de la producătorii-exportatori incluși în eșantion, la 28,2 % pentru societățile cooperante neincluse în eșantion și la un nivel al taxei de 33,4 % pentru toate celelalte societăți din Argentina. În februarie 2019, Comisia a acceptat, de asemenea, angajamentele oferite de exportatorii argentinieni (3) constând într-o cotă anuală scutită de taxe vamale pentru biomotorină la un preț minim bazat pe prețul oficial al uleiului de soia din Argentina, plus costurile de producție și de transport.

(3)

Importurile de biomotorină fac în prezent obiectul unor măsuri antidumping dacă sunt originare din Republica Populară Chineză („China”) (4) sau din Statele Unite ale Americii („SUA”) (5) și al unor măsuri compensatorii dacă sunt originare din Indonezia (6) sau SUA (7).

(4)

În urma publicării unui aviz privind expirarea iminentă (8), Comisia a primit o cerere de reexaminare în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(5)

Cererea de reexaminare a fost prezentată la data de 10 noiembrie 2023 de Comitetul European pentru Biomotorină (European Biodiesel Board) („solicitantul” sau „CEB”) în numele industriei producătoare de biomotorină a Uniunii în sensul articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază. Cererea de reexaminare s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar putea avea ca efect continuarea subvenționării și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(6)

Înainte de deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a notificat guvernului Argentinei („GA”) (9) că a primit o cerere documentată în mod corespunzător și a invitat GA la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. Consultările au avut loc la 5 februarie 2024. Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la o soluție reciproc acceptată împreună cu GA. Având în vedere articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a pregătit un memorandum privind caracterul suficient al dovezilor, care conține evaluarea Comisiei privind toate dovezile de care dispune și fundamentarea deschiderii investigației. Memorandumul respectiv este disponibil în dosarul destinat consultării de către părțile interesate. Observațiile formulate de GA cu această ocazie au fost rezumate și abordate în memorandum.

(7)

Întrucât a stabilit, în urma consultării comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (10), că există suficiente dovezi pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis, la 9 februarie 2024, o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor cu privire la importurile în Uniune de biomotorină originară din Argentina („țara în cauză”) în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (11) („avizul de deschidere”).

(8)

Investigația privind continuarea subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2022 și 30 septembrie 2023 („perioada investigației de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2020 și sfârșitul perioadei investigației de reexaminare („perioada examinată”).

(9)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la investigație. În plus, Comisia a informat în mod specific solicitantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii cunoscuți din Argentina și autoritățile din Argentina, importatori, furnizori și utilizatori cunoscuți, precum și asociații despre care se cunoaște că sunt interesate de deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și i-a invitat să participe la aceasta.

(10)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(11)

Într-o comunicare din 15 martie 2024, Camera argentiniană a biocombustibililor („CARBIO”) a contestat deschiderea procedurii pe motiv că analiza prejudiciului din cerere nu a luat în considerare alți factori relevanți care ar putea conduce la prejudiciu. CARBIO a susținut, de asemenea, că respectiva cerere nu a fost suficient motivată, și anume în ceea ce privește ipoteza că, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor compensatorii, importurile de biomotorină din Argentina ar crește și ar cauza un prejudiciu industriei Uniunii.

(12)

Comisia a considerat că respectiva cerere conținea suficiente dovezi pentru a demonstra că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil continuarea subvenționării și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii. Nu este exclus ca respectiva cerere să conțină unele lacune sau elemente care nu sunt disponibile în mod rezonabil industriei Uniunii, dar această situație nu poate submina concluzia generală potrivit căreia există suficiente dovezi care să justifice realizarea unei investigații suplimentare. De asemenea, standardele probatorii nu sunt aceleași pentru deschiderea investigației și pentru alte etape ale acesteia. Comisia a respins afirmațiile CARBIO.

(13)

În observațiile acestora privind deschiderea investigației, CARBIO și GA au susținut că au avut loc modificări legislative relevante de la investigația inițială, în special în ceea ce privește scutirile fiscale din provincia Santa Fe și obligația internă privind biomotorina. În plus, acestea au susținut că se preconiza că ar fi urmat să aibă loc și alte modificări legislative în cursul investigației.

(14)

Comisia a luat în considerare aceste informații în analiza schemelor de subvenționare în cauză în considerentele 35-51 și 271-283 și în analiza probabilității din considerentele 323-330.

(15)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion din rândul părților interesate în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(16)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat un eșantion provizoriu de producători din Uniune. Comisia a constituit eșantionul pe baza reprezentativității în ceea ce privește volumul producției și al vânzărilor de produs similar în Uniune între 1 octombrie 2022 și 30 septembrie 2023. De asemenea, s-a ținut seama de gama de produse din eșantion. Acest eșantion a fost constituit din patru producători din Uniune. Având în vedere informațiile disponibile în etapa de deschidere a investigației, producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat aproximativ 15 % din volumul total estimat al producției de produs similar din Uniune și 24 % din vânzările în Uniune ale producătorilor care au răspuns în cadrul investigației. În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Nicio parte nu a prezentat observații. Eșantionul de producători din Uniune a fost considerat reprezentativ pentru industria Uniunii.

(17)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(18)

Un importator neafiliat a furnizat informațiile solicitate și a acceptat să fie inclus în eșantion. Având în vedere numărul mic de răspunsuri, Comisia a decis că eșantionarea nu este necesară.

(19)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor din Argentina să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a solicitat misiunii Argentinei să identifice și/sau să contacteze alți producători, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(20)

Șapte producători-exportatori din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei producători-exportatori, care fac parte din două grupuri, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care au putut face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. Grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au reprezentat 68 % din volumul total al importurilor în Uniune din Argentina raportat de Eurostat în perioada investigației de reexaminare. În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză. Nu s-au formulat observații.

(21)

Comisia a trimis chestionare GA, producătorilor-exportatori incluși în eșantion, producătorilor din Uniune incluși în eșantion, unui importator neafiliat și solicitantului. Aceste chestionare au fost puse la dispoziție online (12) în ziua deschiderii procedurii, cu excepția celor destinate GA și solicitantului, care au fost puse la dispoziție în dosarul destinat consultării de către părțile interesate.

(22)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea GA, a producătorilor-exportatori incluși în eșantion, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, a unui importator neafiliat și a solicitantului.

(23)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a stabili probabilitatea continuării subvenționării și a prejudiciului, precum și interesul Uniunii.

(24)

S-au efectuat vizite de verificare în temeiul articolului 26 din regulamentul de bază la sediile GA și ale următoarelor societăți:

(25)

Produsul care face obiectul reexaminării este același cu cel din investigația inițială și anume esterii monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorina parafinică care se obțin prin sinteză și/sau hidrotratament, de origine nefosilă, în formă pură sau în amestec („produsul care face obiectul reexaminării”), încadrat în prezent la codurile NC ex 1516 20 98 (coduri TARIC 1516 20 98 21, 1516 20 98 29 și 1516 20 98 33), ex 1518 00 91 (coduri TARIC 1518 00 91 21, 1518 00 91 29 și 1518 00 91 33), ex 1518 00 95 (cod TARIC 1518 00 95 21), ex 1518 00 99 (coduri TARIC 1518 00 99 21, 1518 00 99 29 și 1518 00 91 33), ex 2710 19 42 (coduri TARIC 2710 19 42 21 și 2710 19 42 29), ex 2710 19 44 (coduri TARIC 2710 19 44 21, 2710 19 44 29 și 2710 19 44 33), ex 2710 19 46 (coduri TARIC 2710 19 46 21, 2710 19 46 29 și 2710 19 46 33), ex 2710 19 47 (coduri TARIC 2710 19 47 21, 2710 19 47 29 și 2710 19 47 33), 2710 20 11 , 2710 20 16 , ex 3824 99 92 (coduri TARIC 3824 99 92 10, 3824 99 92 14 și 3824 99 92 17), 3826 00 10 și ex 3826 00 90 (coduri TARIC 3826 00 90 11, 3826 00 90 19 și 3826 00 90 33) (13).

(26)

Produsul care face obiectul reexaminării poate fi obținut prin diferite procese, cum ar fi transesterificarea uleiurilor și grăsimilor, o sinteză Fischer-Tropsch sau hidrotratamentul materiilor prime regenerabile. Acesta este un combustibil regenerabil produs dintr-o gamă largă de materii prime, inclusiv uleiuri vegetale precum uleiul de rapiță, uleiul de soia, uleiul de palmier, uleiurile de gătit uzate, grăsimile animale sau biomasa.

(27)

Investigația a arătat că biomotorina produsă în Argentina este exclusiv ester metilic de soia („EMS”) derivat din ulei de soia, în vreme ce o mare parte din biomotorina produsă în Uniune este ester metilic de rapiță („EMR”). Atât EMS, cât și EMR aparțin categoriei de esteri metilici ai acizilor grași (EMAG).

(28)

Biomotorina este utilizată de regulă în sectorul transporturilor, în principal în amestec cu combustibil diesel de origine fosilă, dar și în formă pură.

(29)

Produsul în cauză vizat de prezenta investigație este produsul care face obiectul reexaminării originar din Argentina.

(30)

Astfel cum s-a stabilit în investigația inițială, prezenta investigație de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(31)

Aceste produse sunt, prin urmare, considerate produse similare în înțelesul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(32)

Nu s-au primit observații cu privire la definiția produsului.

(33)

În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și astfel cum se menționează în avizul de deschidere, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar putea conduce la continuarea subvenționării.

(34)

Pe baza informațiilor conținute în cererea de reexaminare, precum și pe baza informațiilor furnizate de GA și de producătorii-exportatori cooperanți, au făcut obiectul investigației următoarele scheme în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(35)

De la investigația inițială, politicile preferențiale ale GA privind industria biomotorinei au evoluat astfel cum se explică mai jos.

(36)

În timp ce evoluțiile legislative privind fiecare schemă de subvenționare sunt analizate în secțiunile respective, la un nivel mai larg, Legea 26093 privind cadrul de reglementare pentru biocombustibili, adoptată în 2006 și analizată în cadrul investigației inițiale („legea privind biocombustibilii din 2006”), a expirat în mai 2021 (14). Prin urmare, în 2021, ea a fost înlocuită cu Legea 27640 („legea privind biocombustibilii din 2021”), care a rămas în vigoare în perioada investigației de reexaminare (15).

(37)

Legea privind biocombustibilii din 2021 a prevăzut o obligație internă privind biomotorina, alocându-se cote lunare de biomotorină producătorilor interni de biomotorină neintegrați pe verticală pentru aprovizionarea producătorilor naționali de amestecuri la prețuri fixe reglementate de autoritățile publice.

(38)

În acest scop, legea privind biocombustibilii din 2021 a încredințat Secretariatului pentru Energie, în calitate de autoritate de aplicare a legii, funcții precum, printre altele: „reglementarea, administrarea și supravegherea producției, a comercializării și a utilizării durabile a biocombustibililor”, „efectuarea de audituri și inspecții ale întreprinderilor și instalațiilor de producție, depozitare și/sau amestecare a biocombustibililor”, „aplicarea sancțiunilor prevăzute” în legea privind biocombustibilii din 2021, „garantarea disponibilității factorilor de producție necesari pentru prepararea biocombustibililor pentru amestecul obligatoriu, posibilitatea de a arbitra și de a stabili mecanismele pe care le consideră necesare pentru ca achiziționarea acestora să se realizeze în condițiile normale și uzuale ale pieței și fără nicio denaturare, stabilind ca limită, după caz, prețul de export al acestor factori de producție minus costurile aferente”, „stabilirea alocărilor de biocombustibili pentru furnizarea amestecului obligatoriu” și „stabilirea […] prețurilor la care trebuie să se efectueze comercializarea biocombustibililor destinați amestecului obligatoriu cu combustibili fosili […]” (16).

(39)

În conformitate cu legea privind biocombustibilii din 2021, biomotorina care urma să fie furnizată în temeiul obligației interne a făcut obiectul unei cerințe locale privind conținutul, în măsura în care aceasta trebuia să fie „produsă din materii prime naționale în instalații din Republica Argentina” (17). În cursul verificării la fața locului, GA a confirmat că uleiul de soia utilizat pentru producția de biomotorină furnizată în contextul obligației respective trebuia să fie de origine argentiniană. Aceasta a însemnat că biomotorina utilizată pentru îndeplinirea obligației privind amestecul de combustibili trebuia să fie produsă în fabrici argentiniene care utilizau materii prime produse la nivel intern (18).

(40)

Legea privind biocombustibilii din 2021 a stabilit că „Furnizarea cantităților lunare de biomotorină [...] se efectuează de către societățile care produc biocombustibilul respectiv și care – fie direct, fie indirect prin intermediul societăților care le controlează și/sau al societăților controlate de acestea – nu desfășoară activități legate de exportul de biomotorină și/sau de principalii săi factori de producție” (19). Prin urmare, numai societățile neexportatoare neintegrate pe verticală puteau fi implicate în îndeplinirea obligației privind biomotorina, în timp ce societățile mari care exportau biomotorină nu își puteau furniza produsul pentru amestecul obligatoriu. Producătorii-exportatori incluși în eșantion LDC Argentina S.A., Molinos Agro S.A. („Molinos Agro”) și Viterra Argentina S.A. („Viterra Argentina”) nu au fost implicați în îndeplinirea obligației interne. Într-adevăr, pe lângă producția și exportul de biomotorină, toți aceștia desfășurau și activități de concasare a boabelor de soia pentru a obține ulei de soia, pe care îl vindeau și producătorilor interni de biomotorină implicați în îndeplinirea obligației interne pentru producția de biomotorină a acestora. Cu toate acestea, grupul Renova includea – pe lângă producătorii-exportatori Molinos și Viterra Argentina – și societăți care produceau biomotorină pentru piața internă și/sau produceau biomotorină în regim de subcontractare pentru producătorii-exportatori, care, ulterior, o exportau. Aceste societăți au fost implicate în îndeplinirea obligației interne.

(41)

Din cele de mai sus rezultă că, în sens invers, producătorii de biomotorină implicați în îndeplinirea obligației interne erau împiedicați prin lege să realizeze exporturi, astfel GA separând piața internă de piața de export, precum și operatorii aferenți acestora.

(42)

În plus, „[î]n scopul furnizării descrise mai sus, se vor lua în considerare [numai] societățile care respectă premisele stabilite în această dispoziție și care au fost autorizate de autoritatea de aplicare a legii în temeiul Legii 26.093 pentru furnizarea de biomotorină pentru amestecul obligatoriu la momentul adoptării prezentei legi [...]” (20). Acest lucru însemna că numai societățile care erau furnizori activi în temeiul obligației anterioare în conformitate cu legea privind biocombustibilii din 2006 puteau deveni furnizori în temeiul noii legi.

(43)

Inițial, în temeiul obligației privind biomotorina în conformitate cu legea privind biocombustibilii din 2006, rata obligatorie de amestecare a biomotorinei în combustibilul rezultat din amestec era de 10 %. Această rată a fost redusă prin legea privind biocombustibilii din 2021, iar rata obligatorie de amestecare a fost stabilită la 5 % (21). În conformitate cu legea privind biocombustibilii din 2021, Secretariatul pentru Energie putea chiar să reducă rata de amestecare la 3 %, considerând că se impunea o reducere a prețurilor combustibililor ca urmare a situației economice, în special „atunci când creșterea prețurilor factorilor de producție de bază pentru producția de biomotorină putea denatura prețul combustibilului de origine fosilă la pompă” (22). Cu toate acestea, în iunie 2022, prin Rezoluția 438/2022, s-a majorat rata obligatorie de amestecare la 7,5 % (23).

(44)

Cu toate acestea, timp de patru luni, de la jumătatea lunii iunie 2022 până la jumătatea lunii octombrie 2022, chiar la începutul perioadei investigației de reexaminare, prin Decretul 330/2022 și prin Rezoluția 638/2022, GA a majorat temporar obligația privind biomotorina cu 5 % până la 12,5 % ca urmare a unui deficit de combustibil diesel pe piață (24). În mod excepțional, societățile care furnizau procentul suplimentar au inclus nu numai societăți implicate în mod obișnuit în îndeplinirea obligației interne, ci și exportatori de biomotorină (25). Astfel, Molinos Agro a participat la această acțiune. GA a indicat că prețul pentru această furnizare suplimentară de biomotorină a fost stabilit în mod liber, dar Decretul 330/2022 a indicat, de asemenea, că prețul aferent acestei obligații suplimentare temporare a fost reglementat sub forma unui preț maxim (26).

(45)

Prin urmare, în perioada investigației de reexaminare, rata obligatorie de amestecare a fost de 12,5 % pentru o jumătate de lună și de 7,5 % pentru restul perioadei.

(46)

În cursul verificării la fața locului, GA a explicat că, în Argentina, există, de asemenea, o piață internă mică a biomotorinei, care nu face obiectul obligației privind amestecul de combustibili. Pe această piață pot participa, de asemenea, exportatorii de biomotorină și producătorii de biomotorină integrați pe verticală. O astfel de piață care nu face obiectul obligației privind amestecul de combustibili a reprezentat doar 1,5-2 % din întreaga piață internă a biomotorinei.

(47)

În plus, în perioada investigației de reexaminare, în mod specific între decembrie 2022 și iulie 2023, o secetă severă a afectat Argentina, ceea ce a avut un impact negativ asupra producției de boabe de soia, precum și asupra altor culturi. Acest impact se poate observa în mod clar în graficul 1, care arată o scădere semnificativă a producției de boabe de soia, de porumb și de grâu în perioada respectivă (considerentul 125). Cu toate acestea, capacitatea de producție a rămas stabilă și în contextul secetei, iar producția a crescut după încheierea secetei, astfel cum se poate observa în graficul 1. Prin urmare, Comisia a considerat respectiva secetă ca fiind un fenomen temporar.

(48)

În consecință, deși, în general, producția de boabe de soia din Argentina satisface cererea, în 2023, producătorii-exportatori incluși în eșantion au recurs la importul de boabe de soia din țările învecinate mai puțin afectate de secetă: Paraguay, regiunile nordice ale Braziliei și Bolivia. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, de informațiile disponibile publicului (27).

(49)

Boabele de soia în cauză au fost importate în temeiul regimului temporar de import, astfel cum s-a întâmplat și în investigația inițială. În temeiul regimului temporar de import, care este similar cu sistemul de perfecționare activă al UE, taxele la import nu sunt percepute în măsura în care materiile prime sunt prelucrate, iar producția rezultată este reexportată.

(50)

Boabele de soia importate în temeiul regimului temporar de import au fost utilizate numai pentru a produce și a reexporta făină și ulei de soia, și nu biomotorină. Într-adevăr, regimul temporar de import funcționează pe baza unui raport de conversie între factorii de producție importați și producția reexportată, care se poate aplica prelucrării prin concasarea boabelor de soia în făină și ulei de soia și reexportului acestor produse, însă nu și producției și reexportului ulterioare de biomotorină, care reprezintă o a doua etapă de producție în aval la nivelul lanțului valoric.

(51)

Boabele de soia importate puteau fi utilizate pentru a produce biomotorină numai atunci când erau efectiv importate, spre deosebire de situația importurilor efectuate în temeiul regimului temporar de import. Acest lucru nu s-a întâmplat din mai multe motive. În primul rând, boabele de soia (precum și uleiul de soia și biomotorina) importate din țările Mercosur (cum ar fi Paraguay, Brazilia și Uruguay) au fost supuse unui impozit pe achizițiile de monedă străină denumit impuesto PAIS (Para una Argentina Inclusiva y Solidaria), calculat ca rată a valorii CIF a importurilor. În plus, boabele de soia (precum și uleiul de soia și biomotorina) importate din țări care nu fac parte din Mercosur (cum ar fi Bolivia) au făcut obiectul taxei la import comune Mercosur și al unei taxe statistice, pe lângă impuesto PAIS. Prin urmare, importul efectiv de boabe de soia în Argentina este costisitor și, astfel, nu este atractiv din punct de vedere economic. În al doilea rând, producătorii-exportatori incluși în eșantion au explicat că este mai dificil să obțină certificarea durabilității boabelor de soia – necesară pentru anumite destinații de export, în special pentru UE – importate din Paraguay și Brazilia, în comparație cu boabele de soia produse în Argentina. Aceasta are legătură, în special, cu respectarea normelor privind despădurirea, care nu vizează vastele câmpii argentiniene neîmpădurite. În sfârșit, biomotorina utilizată pentru îndeplinirea obligației privind amestecul de combustibili (care constituie cea mai mare parte a pieței interne, astfel cum se indică în considerentul 46) trebuia să fie produsă în fabrici argentiniene care utilizau materii prime produse la nivel intern. Astfel, boabele de soia importate puteau fi utilizate numai în producția de biomotorină pentru mica piață internă care nu făcea obiectul obligației respective sau pentru piețele de export, în acest din urmă caz cu lipsa unei justificări economice și cu problemele de certificare descrise mai sus.

(52)

În cererea sa, solicitantul a făcut trimitere la constatările Comisiei din investigația inițială, potrivit cărora GA a însărcinat cultivatorii de soia sau le-a ordonat acestora să îi execute politica de creare a unei piețe interne compartimentate și de furnizare a boabelor de soia pentru industria biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În plus, în investigația inițială, Comisia a constatat, de asemenea, că GA a conferit un avantaj constând în diferența dintre prețurile plătite de producătorii interni de biomotorină și prețul pe care aceștia l-ar fi plătit dacă în Argentina ar fi prevalat condițiile de piață pentru boabele de soia. În plus, s-a constatat că setul de măsuri al GA era specific, deoarece măsurile s-au limitat la un grup de întreprinderi sau industrii, inclusiv la industria internă a biomotorinei.

(53)

Solicitantul a susținut că aceste măsuri erau încă aplicabile și vor rămâne disponibile pentru industria argentiniană a biomotorinei în următorii ani. Se presupune că aceste măsuri permit industriei argentiniene a biomotorinei să achiziționeze materii prime la costuri mai mici pentru a stimula producția și exporturile de biomotorină.

(54)

La 20 ianuarie 2025, Comisia a informat GA că ar fi posibil să recurgă la utilizarea datelor disponibile în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când examinează existența și amploarea presupusului sprijin acordat industriei biomotorinei, inclusiv prin furnizarea boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, din motivele prezentate mai jos.

(55)

În primul rând, în chestionar, Comisia a solicitat GA să furnizeze datele de contact (nume, adrese și adrese de e-mail) ale tuturor societăților care furnizează boabe de soia și ulei de soia pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării.

(56)

În răspunsul său, GA a furnizat numai numele și adresele operatorilor din lanțul valoric implicați în distribuția uleiului de soia, dar nu și ale furnizorilor de boabe de soia. GA a explicat că a furnizat numai informațiile pentru care a considerat că dispoziția sa nu ar încălca restricțiile legale stabilite pentru a proteja confidențialitatea societăților în conformitate cu Legea 17622 (în special articolele 11 și 13) și cu normele complementare.

(57)

În cererea sa de clarificări, Comisia și-a reiterat solicitarea în ceea ce privește datele de contact ale producătorilor de boabe de soia, deoarece GA a furnizat numărul total de producători de boabe de soia din Argentina care provenea din Sistemul simplificat de informații agricole al Administrației Fiscale Publice Federale și, prin urmare, trebuia să se afle în posesia unor astfel de informații.

(58)

În răspunsul său, GA a afirmat că informațiile societăților în cauză nu puteau fi furnizate deoarece erau reglementate nu numai de Legea 17622, ci și protejate prin articolul 101 din Legea 11683 privind secretul fiscal și, prin urmare, nu puteau fi prezentate în cadrul investigației.

(59)

În al doilea rând, în chestionar, Comisia a solicitat, de asemenea, GA să indice cei mai mari 10 producători de (i) boabe de soia și de (ii) ulei de soia din Argentina și să furnizeze, pentru toți aceștia: (a) numele, (b) adresele și (c) situația participațiilor în cadrul întreprinderii (de exemplu, proprietate de stat, proprietate colectivă, proprietate privată, proprietate străină). În plus, pentru fiecare dintre cei mai mari 10 producători și distribuitori de (i) boabe de soia și de (ii) ulei de soia din Argentina, Comisia a solicitat GA să furnizeze detalii privind membrii consiliului de administrație și ai conducerii și să identifice membrii care sunt, de asemenea, funcționari publici sau care ocupă o funcție în orice autoritate guvernamentală sau organism public.

(60)

În răspunsul său, GA a afirmat că informațiile solicitate erau reglementate de Legea 17622 și reglementările de completare și nu puteau fi furnizate.

(61)

În cererea sa de clarificări, Comisia și-a reiterat solicitarea menționată mai sus, luând act de răspunsul GA la chestionar și indicând interpretarea sa inițială cu privire la domeniul de aplicare al Legii 17622, precum și menționând o serie de alte cazuri în care furnizorii de boabe de soia păreau să fi furnizat autorităților centrale și celor de la nivel de provincie date relevante, posibil în afara domeniului de aplicare al Legii 17622. În plus, Comisia a întrebat dacă situația participațiilor în cadrul unei societăți, precum și componența consiliului său de administrație au fost, în general, furnizate registrului societăților.

(62)

În răspunsul său, GA a clarificat faptul că informațiile deținute de Secretariatul pentru Agricultură, Creșterea Animalelor și Pescuit erau protejate în temeiul Legii 17622 și, prin urmare, nu puteau fi prezentate în cadrul investigației. În plus, GA a explicat că fiecare provincie și teritoriu autonom din Argentina înființează și operează propriul registru al societăților și a confirmat că structura participațiilor în cadrul unei societăți și componența consiliului său de administrație sunt comunicate, de exemplu, registrului orașului autonom Buenos Aires. Cu toate acestea, informațiile disponibile cu privire la structura participațiilor în cadrul unei societăți depindeau de organizarea juridică a entității, iar numele și prenumele membrilor consiliului de administrație puteau fi consultate, dar nu toate erau accesibile publicului și, prin urmare, nu puteau fi prezentate în cadrul investigației.

(63)

În al treilea rând, în chestionar, Comisia a solicitat, de asemenea, GA să transmită apendicele A (chestionarul pentru furnizorii de factori de producție) (i) celor mai mari 10 producători și distribuitori de materii prime în cauză, precum și (ii) oricăror alți producători și distribuitori de boabe de soia și de ulei de soia care au furnizat factori de producție celor doi producători-exportatori incluși în eșantion. În acest sens, Comisia a informat GA că a solicitat fiecărei societăți cooperante să întocmească o listă a tuturor furnizorilor lor de materii prime în cauză și a indicat GA să se coordoneze cu producătorii-exportatori cooperanți. De asemenea, Comisia a solicitat dovezi (copie a e-mailului, a scrisorii sau a faxului) care să arate că GA a trimis apendicele A producătorilor și distribuitorilor relevanți, precum și, dacă este posibil, dovada că producătorii și distribuitorii au primit apendicele A (de exemplu, o confirmare de primire).

(64)

În răspunsul său, GA nu a furnizat informațiile solicitate și nu a precizat dacă aceste informații se aflau deja în posesia sa sau dacă a transmis apendicele A producătorilor și distribuitorilor relevanți de factori de producție. Acesta s-a limitat să afirme că informațiile solicitate intrau sub incidența Legii 17622 și a regulamentului de completare și, prin urmare, nu puteau fi furnizate.

(65)

În cererea sa de clarificări, Comisia și-a reiterat cererea, clarificând faptul că nu a solicitat informații de la GA, ci doar asistența GA pentru obținerea informațiilor de la furnizorii de boabe de soia.

(66)

În răspunsul său, GA a clarificat faptul că a înțeles pe deplin cererea formulată de Comisie, dar a reiterat că nu dispunea de un temei juridic în baza căruia să poată fi furnizate informațiile solicitate, deoarece datele societăților în cauză erau protejate prin articolul 101 din Legea 11.683 privind secretul fiscal și, prin urmare, nu puteau fi prezentate în cadrul investigației antisubvenție în curs de derulare. Încă o dată, în răspunsul său, GA nu a precizat dacă a transmis apendicele A producătorilor și distribuitorilor relevanți de factori de producție și nici nu a furnizat dovezi cu privire la o astfel de acțiune.

(67)

În cursul verificării la fața locului, Comisia a discutat din nou aceste chestiuni cu GA.

(68)

În răspunsul său, pe lângă reafirmarea obligațiilor de confidențialitate care le reveneau autorităților argentiniene, GA a afirmat, de asemenea, că era imposibil ca GA să furnizeze o listă a producătorilor de boabe de soia înregistrați, în primul rând, deoarece numărul producătorilor de boabe de soia variază de la un sezon agricol la altul și, în al doilea rând, deoarece există aproximativ 60 000 de producători de boabe de soia în fiecare an agricol. GA a explicat, de asemenea, că situația producătorilor de amestecuri de biomotorină este diferită și, prin urmare, a fost în măsură să furnizeze numele și datele de contact ale producătorilor de amestecuri de biomotorină în răspunsul la chestionar. Acest lucru se datorează faptului că, spre deosebire de producătorii de boabe de soia, producătorii de amestecuri trebuie să se înregistreze într-un registru disponibil publicului pentru a-și desfășura activitatea comercială. Cu toate acestea, în considerentul 80 de mai jos, Comisia a constatat că informațiile solicitate ar fi putut fi pregătite de GA prin accesarea bazelor de date ale autorităților fiscale argentiniene.

(69)

În concluzie, în ceea ce privește presupusa furnizare a boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, GA a refuzat accesul la informațiile și la dovezile necesare și nu a prezentat astfel de informații și dovezi, astfel cum a solicitat Comisia în chestionarul său, în cererea de clarificări și în timpul vizitei de verificare la fața locului.

(70)

Lipsa unei cooperări suficiente nu i-a permis Comisiei să colecteze toate informațiile pe care aceasta le-a considerat necesare pentru constatările sale din cadrul prezentei investigații. Mai exact, Comisia nu a putut obține informații și date cu privire la producătorii de boabe de soia și de ulei de soia și la impactul unei taxe la export pentru boabele de soia, uleiul de soia și biomotorina (a se vedea considerentele 101 și 123) asupra producției și a comportamentului în materie de prețuri ale producătorilor de boabe de soia și de ulei de soia, precum și cu privire la aprovizionarea producătorilor de biomotorină.

(71)

Informațiile respective includeau identitatea producătorilor de boabe de soia și de ulei de soia, nivelul proprietății de stat și al controlului statului asupra celor mai mari dintre aceștia, comportamentul și deciziile producătorilor de boabe de soia și de ulei de soia în contextul taxelor la export și al modificărilor acestora, strategiile lor de producție și posibilitatea de a trece la culturi alternative, disponibilitatea terenului arabil și accesul la acesta, caracteristicile și dinamica pieței în ceea ce privește diferențierea dintre societățile mari și IMM-uri, canalele de vânzare și comercializare și strategiile pentru piețele lor interne și de export, prețurile și politicile de prețuri de pe piețele lor interne și de export, impactul prețului internațional asupra politicilor de prețuri ale acestora, situația în ceea ce privește concurența atât pe piețele interne, cât și pe cele de export, profitabilitatea lor de-a lungul anilor, impactul unei eventuale supracapacități și strategiile de stocare, importurile și exporturile clienților principali atât pe piețele interne, cât și pe cele de export, inclusiv rolul industriei de concasare și valoarea adăugată realizată de industria de concasare, precum și situația în materie de concurență a industriei de concasare din Argentina și pe piețele internaționale.

(72)

Toate aceste informații, date și documente au fost necesare deoarece absența lor a cauzat dificultăți considerabile în a ajunge la o concluzie exactă și justificată în legătură cu constatările privind continuarea subvenționării în ceea ce privește presupusa schemă de subvenționare constând în furnizarea boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În consecință, absența tuturor acestor informații necesare a împiedicat în mod semnificativ desfășurarea investigației.

(73)

Cele de mai sus au determinat Comisia să concluzioneze că GA:

(74)

Pe această bază, la 20 ianuarie 2025, Comisia a informat GA cu privire la intenția sa de a aplica articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază și a solicitat GA să prezinte observații.

(75)

La 27 ianuarie 2025, GA a prezentat observații cu privire la intenția de aplicare a articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază. CARBIO a prezentat, de asemenea, observații în această privință.

(76)

În esență, GA a recunoscut că unele dintre informațiile furnizate sunt incomplete sau nu oferă nivelul sau detaliile solicitate, în special în ceea ce privește producătorii de boabe de soia, dar nu au fost de acord cu calificarea acestei lipse de cooperare drept refuz de a furniza informațiile necesare și un obstacol semnificativ în calea investigației. În opinia GA, lipsa furnizării informațiilor necesare descrie mai bine circumstanțele cazului.

(77)

În special și în primul rând, GA și CARBIO au reamintit că prezenta reexaminare în perspectiva expirării măsurilor vizează biomotorina, pentru care uleiul de soia – și nu boabele de soia – este un factor de producție. Prin urmare, producția de boabe de soia ar fi doar indirect legată de producția de biomotorină și nu ar constitui informații necesare. Cu toate acestea, Comisia și-a extins în mod eronat analiza la întregul lanț valoric din amonte.

(78)

În acest sens, Comisia a menționat că a solicitat informațiile necesare pentru a analiza susținerea privind subvenționarea formulată de solicitant în cerere, care se referea în special la furnizarea boabelor de soia – principala materie primă a biomotorinei – contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată în beneficiul producătorilor de biomotorină. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(79)

În al doilea rând, GA a clarificat că nu alcătuiește și nu menține o listă a producătorilor de boabe de soia precum cea solicitată de Comisie și, prin urmare, nu este în măsură să furnizeze astfel de informații.

(80)

Comisia nu a fost de acord cu faptul că GA nu a putut furniza astfel de informații necesare pentru investigație. În special, Comisia a observat că GA, în observațiile sale privind aplicarea articolului 28 din regulamentul de bază, a explicat că pregătirea informațiilor solicitate ar fi necesitat accesul la bazele de date ale autorităților fiscale argentiniene, confirmând astfel că informațiile solicitate ar fi putut fi pregătite de GA. Prin urmare, Comisia a renunțat la calificarea drept refuz al accesului la informațiile necesare și obstacol semnificativ în calea investigației în ceea ce privește datele de contact ale furnizorilor de boabe de soia și a concluzionat că GA nu a furnizat informațiile necesare solicitate. Cu toate acestea, indiferent de calificarea respectivă, lipsa de cooperare din partea GA sub forma nefurnizării informațiilor necesare a persistat, iar Comisiei i-au lipsit în continuare informațiile necesare solicitate, aceasta aplicând articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(81)

În al treilea rând, GA a explicat că a furnizat toate informațiile de care dispunea, dar că a fost împiedicat prin lege să furnizeze alte tipuri de informații, în special cele referitoare la numele, adresa, situația participațiilor și detaliile membrilor Consiliului de administrație și ale conducerii – inclusiv în ceea ce privește relația acestora cu GA – pentru cei mai mari 10 producători de soia și de ulei de soia din Argentina.

(82)

Comisia a observat că Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („Acordul SMC”) conține norme și obligații detaliate pentru autoritatea de investigație în sensul protejării informațiilor confidențiale. Comisia a considerat că, în cazul în care astfel de informații nu sunt furnizate, autoritatea de investigație poate recurge la datele disponibile. Prin urmare, Comisia a trebuit să mențină calificarea drept refuz de a furniza informațiile necesare și obstacol semnificativ în calea investigației în ceea ce privește informațiile referitoare la cei mai mari 10 producători de boabe de soia și de ulei de soia din Argentina și a respins această afirmație.

(83)

În sfârșit, GA a făcut referire la lista informațiilor pe care Comisia nu le-a putut obține și care sunt menționate în considerentul 71 de mai sus, susținând, în primul rând, că lista producătorilor de boabe de soia nu ar fi oferit un răspuns în ceea ce privește aceste informații lipsă, în al doilea rând, că GA a oferit răspunsuri cu privire la mai multe dintre informațiile respective pe parcursul verificării și, în al treilea rând, că existau alte surse fiabile care nu erau obligate să respecte aceleași cerințe impuse GA prin lege, în special producătorii-exportatori incluși în eșantion în ceea ce privește informațiile referitoare la profitabilitate și valoarea adăugată aferentă activității de concasare. În legătură cu acest din urmă aspect, Asociația argentiniană a lanțului valoric al boabelor de soia (Asociación de la Cadena de la Soja Argentina – „ACSOJA”) a furnizat informații cu privire la capacitatea de trecere de la o cultură la alta și deciziile legate de piață.

(84)

Comisia a observat că enumerarea informațiilor din considerentul 71 de mai sus nu s-a datorat numai lipsei furnizării listei producătorilor de boabe de soia, ci și lipsei furnizării tuturor informațiilor solicitate, enumerate în considerentul 73 de mai sus. În plus, Comisia nu a respins celelalte informații furnizate de GA, însă ar fi putut fi primite informații mai exacte direct de la producătorii de boabe de soia, dacă GA le-ar fi transmis apendicele A. În sfârșit, Comisia nu pune în discuție informațiile furnizate de GA și ACSOJA în cursul verificării, acestea nefiind suficiente pentru a înlocui informațiile care nu s-au furnizat și neavând nicio influență asupra calificării drept lipsă de cooperare din partea GA. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(85)

În concluzie, în lipsa informațiilor necesare, Comisia s-a bazat parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la aceste aspecte ale investigației menționate în considerentele 70 și 71 în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(86)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a reiterat faptul că nu deținea o listă a producătorilor de boabe de soia.

(87)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 80, Comisia nu a susținut că GA se afla în posesia unei astfel de liste, dar a observat că GA a confirmat că informațiile solicitate în listă ar fi putut fi pregătite și transmise.

(88)

În plus, GA a susținut că întocmirea unei astfel de liste, precum și transmiterea chestionarului la cei mai mari zece furnizori de boabe de soia și de ulei de soia ar fi necesitat nu numai accesul la date, ci și depășirea dispozițiilor legale care împiedică GA să comunice astfel de informații unei părți terțe. În acest sens, GA a susținut că Comisia a invocat în mod eronat normele Acordului SMC, susținând că obligația funcționarilor publici în ceea ce privește accesul și partajarea anumitor tipuri de informații este independentă de orice procedură de utilizare a informațiilor confidențiale puse la dispoziție în Acordul SMC.

(89)

În plus, GA a susținut că Comisia a avut cunoștință de aceste limitări încă de la investigația inițială și ar fi trebuit să indice producătorii specifici de boabe de soia pe care îi consideră esențiali pentru a participa la investigația actuală. Astfel, pentru respectivii producători, limitările privind GA nu s-ar aplica, iar chestionarele le-ar putea fi adresate.

(90)

Comisia a considerat că domeniul de aplicare al Acordului SMC cuprinde o situație în care funcționarii publici sunt supuși obligațiilor naționale de confidențialitate, astfel cum s-a explicat deja în considerentul 82. Altminteri, membrul investigat ar putea invoca întotdeauna obligațiile naționale de confidențialitate pentru a nu coopera în contextul unei investigații antisubvenție. Comisia este obligată să protejeze informațiile confidențiale furnizate. În plus, în conformitate cu articolul 29 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia nu poate utiliza în niciun alt scop informațiile colectate, deoarece informațiile primite în cursul unei investigații antisubvenție se utilizează numai în scopul pentru care au fost solicitate. Comisia a observat, în plus, că nu putea avea cunoștință în prealabil de limitarea GA de a furniza astfel de informații pe baza unei investigații anterioare, deoarece este posibil ca circumstanțele să se fi schimbat. Întrucât GA nu a transmis niciodată o listă a producătorilor de boabe de soia, nici în cadrul investigației inițiale, nici în cadrul prezentei reexaminări, Comisia nu ar fi putut să știe sau să identifice vreunul dintre acești producători. Mai important, GA a propus această soluție posibilă numai după comunicarea constatărilor finale, și anume într-un stadiu foarte avansat al investigației, când nu a mai fost posibilă punerea ei în aplicare, și nu a explicat motivul pentru care limitările în materie de confidențialitate nu s-ar aplica. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(91)

GA a efectuat, în plus, o serie de afirmații pentru a aborda lipsa fiecărui tip de informații enumerate în considerentul 71 de mai sus, explicând punctul de vedere al GA cu privire la fiecare dintre ele sau făcând trimitere la răspunsurile transmise de GA în contextul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor.

(92)

Comisia a explicat deja în considerentul 84 că nu a avut nicio problemă cu informațiile transmise de GA, ci mai degrabă cu informațiile care nu au fost transmise de sau prin intermediul GA, în special deoarece GA nu a transmis niciodată apendicele A furnizorilor relevanți. În apendicele A, Comisia nu a solicitat punctul de vedere al GA cu privire la informațiile solicitate furnizorilor de boabe de soia și de ulei de soia. Comisia a investigat deja punctul de vedere al GA și a luat cunoștință de el datorită răspunsului la chestionar al GA, deși era incomplet. Comisia a solicitat în schimb punctul de vedere al furnizorilor și informațiile provenite de la aceștia, ținând seama de faptul că schema investigată a constat în furnizarea de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(93)

Pentru a stabili existența unei subvenții pasibile de măsuri compensatorii, trebuie să fie prezente trei elemente: (a) o contribuție financiară sau o formă de susținere a veniturilor sau de susținere a prețurilor; (b) un avantaj și (c) specificitatea.

(94)

Pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce privește primul element, Comisia a analizat dacă setul de măsuri adoptat de GA conduce la o contribuție financiară sub forma furnizării boabelor de soia de către autorități contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată pentru producătorii-exportatori de biomotorină în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază și/sau dacă setul de măsuri adoptat de GA se încadrează în categoria de susținere a veniturilor sau de susținere a prețurilor în ceea ce privește industria biomotorinei în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază.

(95)

La fel ca în investigația inițială, Comisia a observat că toate societățile incluse în eșantion își achiziționau boabele de soia de pe piața internă, fie de la societăți afiliate, fie de la societăți neafiliate, prelucrându-le pentru a obține ulei de soia și, ulterior, biomotorină. Producătorii-exportatori incluși în eșantion nu achiziționau ulei de soia pentru a-l prelucra ulterior în biomotorină (cu excepția unor achiziții neglijabile efectuate de unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion, reprezentând 0,004 % din volumul achizițiilor sale de boabe de soia și de ulei de soia în perioada investigației de reexaminare), deoarece aceștia concasau boabele de soia pentru a obține ulei de soia ca etapă intermediară pentru producția de biomotorină. Prin urmare, analiza din următoarele subsecțiuni se concentrează pe a stabili dacă GA a furnizat sau nu boabe de soia (și nu ulei de soia) contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(96)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază prevede că o contribuție financiară există dacă autoritățile publice: „însărcinează un organism privat să execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate la punctele (i), (ii) și (iii), care le incumbă în mod normal, sau îi ordonă să facă acest lucru, practica urmată nefiind diferită realmente de practica normală a autorităților publice”. Funcțiile de tipul celor descrise la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din regulamentul de bază apar atunci când „autoritățile publice furnizează bunuri sau servicii, altele decât o infrastructură generală, sau achiziționează bunuri […]”. Aceste dispoziții reflectă subpunctele (iii) și (iv) de la articolul 1.1 litera (a) punctul (1) din Acordul SMC și ar trebui să fie interpretate și aplicate în contextul jurisprudenței relevante a OMC.

(97)

În conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC (28), Comisia a examinat dacă respectivele constatări din cadrul investigației inițiale cu privire la (i) natura intervenției GA (și anume dacă intervenția GA implică o însărcinare sau un ordin adresat producătorilor de boabe de soia), (ii) natura organismelor însărcinate [și anume dacă respectivii cultivatori de soia sunt organisme private în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază] și (iii) acțiunea organismelor însărcinate sau cărora li s-a adresat ordinul (și anume dacă respectivii cultivatorii de soia vizați de însărcinarea sau de ordinul în cauză au furnizat boabe de soia industriei biomotorinei din Argentina contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată și, prin urmare, au acționat ca agenți ai GA) au rămas valabile în cadrul prezentei reexaminări. Comisia a evaluat toate dovezile conținute în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și în anexele corespunzătoare privind continuarea măsurii, precum și dovezile colectate în cursul investigației. De asemenea, Comisia a verificat dacă funcția îndeplinită de producătorii de boabe de soia ar fi cea care le revine în mod normal autorităților publice (și anume dacă furnizarea boabelor de soia societăților producătoare de ulei de soia din Argentina contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată poate fi considerată o activitate tipică a autorităților publice), precum și dacă această funcție este sau nu diferită realmente de practicile normale ale autorităților publice (și anume dacă furnizarea efectivă de boabe de soia de către cultivatori este diferită realmente de ceea ce ar fi făcut în mod obișnuit chiar autoritățile publice).

(98)

Comisia a analizat mai întâi dacă sprijinul acordat de GA industriei biomotorinei din Argentina continuă să reprezinte efectiv un obiectiv al unei politici publice, și nu doar un „efect secundar” al exercitării prerogativelor generale de reglementare. La fel ca în cadrul investigației inițiale, în investigația curentă, s-a examinat în special dacă orice denaturare de preț identificată a făcut parte din obiectivele autorităților publice sau dacă astfel de denaturări au fost mai degrabă un efect secundar „accidental” al reglementării generale publice. În concordanță cu concluziile la care s-a ajuns în considerentul 85, Comisia a decis să utilizeze parțial datele disponibile în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază pentru a stabili dacă a existat o însărcinare a cultivatorilor de soia sau dacă acestora li s-a adresat un ordin de către GA.

(99)

În investigația inițială, Comisia a concluzionat că mai multe documente indicau faptul că GA a vizat în mod explicit susținerea și dezvoltarea industriei biomotorinei drept obiectiv de politică, în special urmărind reducerea prețului intern al materiilor prime (boabele de soia) și, prin urmare, furnizând o contribuție financiară producției de biomotorină (29). În plus, Comisia a concluzionat că acest sprijin a fost obținut prin intermediul mai multor măsuri, care, deși au suferit modificări de mai multe ori de la introducerea lor în 1994, au fost aplicate în mod constant în vederea, astfel cum a declarat chiar GA în legislație, reducerii prețului intern al boabelor de soia în contextul prețurilor mondiale aflate în creștere, precum și în beneficiul dezvoltării lanțului de valoare adăugată din Argentina care, printre altele, include industria biomotorinei (30).

(100)

De asemenea, în perioada investigației de reexaminare, sprijinul acordat industriei biomotorinei a fost obținut prin intermediul mai multor măsuri atribuibile GA (inclusiv printr-o taxă la export pentru boabele de soia, prin contramăsuri în legătură cu producția altor cereale, de exemplu prin impunerea de contingente la export, prin alte măsuri în sprijinul cultivatorilor de soia, și anume printr-o cerință privind conținutul local pentru biomotorina furnizată în contextul îndeplinirii obligației interne și prin subvenții acordate producătorilor de boabe de soia pentru a continua să producă și să vândă produsul pe piața internă producătorilor de biomotorină).

(101)

În cadrul investigației inițiale, Comisia a explicat evoluția taxei la export pentru boabele de soia de la introducerea acesteia în 1994 la o rată de 3,5 % până la rata de 30 % în temeiul Decretului 133/2015 (31). În această privință, în observațiile sale privind deschiderea prezentei investigații, GA a explicat că mai multe dintre rezoluțiile descrise în cadrul acesteia nu mai erau aplicabile. Este vorba de Rezoluțiile 10/2007, 369/2007, 64/2008 și 125/2008.

(102)

De la investigația inițială, prin Decretul 230/2020 (32), care constituie temeiul juridic în vigoare și aplicabil din martie 2020, s-a majorat rata taxei la export atât pentru boabele de soia, cât și pentru uleiul de soia de la 30 % la 33 %.

(103)

Ulterior, Decretul 790/2020 (33), în vigoare din octombrie 2020, a prevăzut o modificare treptată a ratelor taxelor la export în lunile următoare, care a condus, începând din ianuarie 2021, la o rată diferențiată a taxei la export pentru boabele de soia și uleiul de soia. Într-adevăr, începând din ianuarie 2021, uleiul de soia a făcut obiectul unei rate reduse de 31 %, în timp ce boabele de soia au rămas supuse ratei de 33 %.

(104)

Cu toate acestea, Decretul 131/2022 (34), în vigoare din martie 2022, a suspendat temporar reducerea taxei la export pentru uleiul de soia prevăzută de Decretul 790/2020, până la 31 decembrie 2022. În consecință, prin decretul respectiv s-a reinstituit taxa la export mai ridicată pentru uleiul de soia, astfel cum este definită în Decretul 230/2020 (33 %). Taxa la export pentru boabele de soia a rămas la 33 % pe parcursul acestei perioade.

(105)

Începând cu 1 ianuarie 2023, Decretul 790/2020 a fost reinstituit automat, aplicându-se din nou taxa la export de 31 % pentru uleiul de soia și de 33 % pentru boabele de soia.

(106)

Prin urmare, în primul trimestru al perioadei investigației de reexaminare, s-a perceput o taxă la export de 33 % atât pentru boabele de soia, cât și pentru uleiul de soia, iar, în ultimele trei trimestre ale perioadei investigației de reexaminare, taxa la export s-a ridicat la 33 % pentru boabele de soia și la 31 % pentru uleiul de soia.

(107)

Biomotorina este supusă și ea unei taxe la export. În temeiul Decretului 230/2020, taxa la export pentru biomotorină a fost majorată de la 27 % la 30 % începând din martie 2020. Ulterior, în conformitate cu Decretul 790/2020, în vigoare din octombrie 2020, taxa la export a fost redusă la 26 % pentru luna octombrie 2020, dar a crescut treptat în lunile următoare, rezultând, începând din ianuarie 2021, o rată a taxei la export de 29 %. Decretul 131/2022 a reinstituit temporar taxa la export de 30 % în temeiul Decretului 230/2020 până la 31 decembrie 2022. În cele din urmă, începând cu 1 ianuarie 2023, taxa la export pentru biomotorină a fost din nou stabilită la 29 %.

(108)

Prin urmare, rata taxei la export aplicabilă biomotorinei a fost de 30 % în primul trimestru al perioadei investigației de reexaminare și de 29 % în ultimele trei trimestre ale perioadei investigației de reexaminare.

(109)

În cursul verificării la fața locului, GA a explicat că diferența mică în ceea ce privește rata taxei la export la sfârșitul perioadei investigației de reexaminare între cele trei produse (33 % pentru boabele de soia, 31 % pentru uleiul de soia, 29 % pentru biomotorină) a corespuns sporirii valorii adăugate între etapele de producție.

(110)

Cu toate acestea, modul de calculare a celor două taxe la export, pentru boabele de soia și uleiul de soia, pe de o parte, și pentru biomotorină, pe de altă parte, este diferit, ceea ce nu confirmă afirmația GA în această privință.

(111)

Într-adevăr, în cursul verificării la fața locului, GA a explicat că taxa la export pentru boabele de soia și uleiul de soia se aplică sub forma unui procent din prețul FOB oficial al produsului în cauză, publicat zilnic de Secretariatul pentru Agricultură, Creșterea Animalelor și Pescuit în conformitate cu Rezoluția 411E/2017 a Ministerului Agroindustriei și pe baza mediei prețurilor declarate de exportatori în cursul zilei (35). Un preț FOB oficial se publică atât pentru boabele de soia, cât și pentru uleiul de soia, însă acest lucru nu este valabil pentru biomotorină.

(112)

În fapt, producătorii-exportatori incluși în eșantion au explicat în cursul vizitei de verificare la fața locului că prețul FOB în USD declarat la exportul biomotorinei în fața autorităților vamale include deja taxa la export, declarată, de asemenea, în USD, ceea ce înseamnă că taxa la export de 29 % pentru biomotorină este calculată efectiv la un preț mai mic decât prețul FOB total declarat autorităților vamale. Prin urmare, rata efectivă (tasa efectiva) percepută pentru biomotorină este de numai 22,48 % din prețul FOB în USD.

(113)

Din cele de mai sus rezultă că diferența efectivă dintre taxa la export pentru biomotorină și taxa la export pentru primul produs din amonte din lanțul valoric, și anume uleiul de soia, este mai mare decât valoarea de 2 % indicată de cele două rate ale taxei (29 % și, respectiv, 31 %) și se ridică în realitate la 8,52 % (și anume comparând rata efectivă de 22,48 % pentru biomotorină cu rata de 31 % pentru uleiul de soia). În plus, o astfel de diferență efectivă a fost chiar mai mare în primul trimestru al perioadei investigației de reexaminare, când taxa la export de 30 % pentru biomotorină corespundea unei rate efective de 23,07 %, iar taxa la export pentru uleiul de soia era stabilită la 33 %. În acest trimestru, diferența efectivă a fost de 9,93 %. Acest lucru a fost confirmat atât de surse publice argentiniene, cât și de surse publice internaționale (36).

(114)

În consecință, Comisia a constatat că evaluarea mai multor agenții internaționale privind efectele ratelor diferite ale taxelor la export, raportată în investigația inițială (37), a continuat să fie aplicabilă și valabilă.

(115)

În special, potrivit OCDE, prin intermediul regimului taxelor la export, GA impune „taxe mai mari în cazul producătorilor de materii prime sau de factori de producție, în vreme ce se aplică taxe mai mici în cazul produselor finite. […] Avantajul de preț oferit industriilor interne din aval poate denatura și reduce concurența atât pe piețele interne, cât și externe” (38). În plus, Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA) a afirmat, într-un raport dedicat Argentinei, că „[t]axele la export diferențiate pentru biocombustibili, față de alte produse derivate din aceeași materie primă, promovau exportul de biocombustibili, în special de biomotorină” (39). La rândul său, Banca Mondială a afirmat că GA „percepe taxe la export ridicate pentru uleiul de soia și biomotorină”, (care, la data raportului, erau stabilite la 32 %, respectiv la 16,6 %), care au efectul de „reducere a costului materiilor prime pe plan intern și de încurajare a exporturilor de biomotorină” (40).

(116)

Comisia a observat că această evaluare este în concordanță cu obiectivele politicii GA, astfel cum sunt descrise în legislația relevantă. Comisia a observat că unul dintre considerentele nenumerotate din Decretul 131/2022 – care a menținut taxa la export de 33 % pentru boabele de soia și a majorat temporar taxele la export pentru uleiul de soia și biomotorină – a menționat, printre obiectivele pentru care GA a fost împuternicit să perceapă taxe la export, „stabilizarea prețurilor interne la niveluri convenabile sau menținerea unui volum de oferte adecvat nevoilor de aprovizionare ale pieței interne”.

(117)

Faptul că taxa la export pentru boabele de soia a fost menită să asigure furnizarea materiei prime în special pentru industria biomotorinei a fost demonstrat de istoricul legislativ al măsurii. Într-adevăr, deja din investigația anterioară, Comisia a observat că Rezoluția comună 438/2012, 269/2012 și 1001/2012 (41) viza diferența dintre rata efectivă pentru biomotorină și rata pentru principalul său factor de producție (și anume boabele de soia) (42) și că Decretul 133/2015 (43) a ajustat taxa la export pentru boabele de soia și a reamintit că „creșterea suprafeței plantate și recolta-record din sezonul trecut nu au împiedicat declinul concurenței și al rentabilității întregului său lanț valoric asociat”, inclusiv în ceea ce privește biomotorina (44).

(118)

Actele succesive au adoptat o abordare similară. De exemplu, Decretul 1343/2016 (45), care a redus ușor taxele la export stabilite prin Decretul 133/2015, a explicat în considerente că „este necesar să se continue punerea în aplicare a unor măsuri eficace în paralel cu realizarea acestui obiectiv, în special în cazul boabelor de soia și al subproduselor acestora, și care să ofere previzibilitate și certitudine pieței în ceea ce privește modul progresiv în care taxele la export aplicabile acestor mărfuri vor fi reduse” (subliniere adăugată). Subprodusele boabelor de soia includ biomotorina.

(119)

În mod similar, Decretul 1025/2017 (46), care a stabilit taxa la export pentru biomotorină la momentul respectiv la 8 %, a reamintit în considerente că „este necesară o armonizare între taxele la export pentru biomotorină și cele pentru principala sa materie primă, uleiul de soia, pentru a realiza convergența dintre acestea” (subliniere adăugată).

(120)

Decretul 230/2020 și Decretul 131/2022 nu au menționat în mod expres această legătură, deoarece au modificat doar ratele taxei la export în vigoare pentru o varietate de produse. În schimb, punctul de vedere oficial al GA privind boabele de soia ca factor de producție pentru biomotorină a rămas evident în Decretul 790/2020 prin faptul că acesta a vizat numai taxele la export pentru boabele de soia și produsele pe bază de boabe de soia, inclusiv biomotorina. În special, în considerente, Decretul 790/2020 reamintește că „prin Decretul 230/2020, s-au stabilit ratele taxei la export pentru diferite mărfuri, inclusiv pentru anumite poziții tarifare din NOMENCLATURA COMUNĂ MERCOSUR (N.C.M.) referitoare la anumite produse din boabe de soia și subprodusele boabelor de soia” (subliniere adăugată). Produsele din boabe de soia a căror rată a taxei la export a fost modificată includ biomotorina.

(121)

Prin urmare, la fel ca în investigația inițială, prin stabilirea ratelor taxei la export pentru boabele de soia, uleiul de soia și biomotorina în același moment prin intermediul aceluiași act legislativ, respectiv Decretul 790/2020, GA a continuat să demonstreze că politica sa privind boabele de soia era menită să reprezinte un mijloc de a asigura disponibilitatea furnizării acestora pentru biomotorină la prețuri scăzute și în perioada investigației de reexaminare. Acest lucru este confirmat de faptul că, în considerentul 109 de mai sus, GA a afirmat că a considerat cele trei rate ale taxei la export pentru boabele de soia, uleiul de soia și biomotorină drept corespunzând diferitelor etape ale valorii adăugate și, prin urmare, drept făcând parte din același lanț valoric.

(122)

Această constatare este întărită și de faptul că taxa la export vizează toate etapele lanțului valoric, de la factorii de producție în cauză – boabele de soia – până la etapa intermediară – uleiul de soia – și până la produsul care face obiectul investigației, și anume biomotorina, nelăsând nicio „supapă de siguranță” sau alternativă la furnizarea pe piața internă pentru producătorii de boabe de soia, având în vedere că toți exportatorii de biomotorină sunt integrați pe verticală și sunt, de asemenea, principalii operatori care prelucrează prin concasare boabele de soia pentru a obține ulei de soia.

(123)

Având în vedere cele de mai sus, prin impunerea de taxe la export pentru boabele de soia, GA plasează cultivatorii de soia din Argentina într-o situație irațională din punct de vedere economic, care îi determină pe aceștia să își vândă produsele pe plan intern la un preț mai mic decât ar putea obține dacă nu ar exista taxele la export respective. Prin urmare, aceștia sunt privați de o alegere rațională și sunt determinați să se supună obiectivelor de politică avute în vedere prin taxa la export.

(124)

În urma investigației inițiale, s-a constatat că situația irațională în care se găseau cultivatorii de soia a fost amplificată de alte limitări ale exporturilor, cum ar fi contingente la export pentru porumb și grâu în vigoare din 2008 până în 2015, care au descurajat exporturile de alte culturi și au orientat cultivatorii să continue producția de boabe de soia (față de alte cereale), scăzând și mai mult prețul intern (47). Această perioadă îndelungată de limitări ale exporturilor în cazul altor culturi a condus la o creștere semnificativă a producției de boabe de soia, așa-numita „sojización (48) ” a agriculturii din Argentina. Astfel cum se arată în graficul 1, producția de boabe de soia aproape s-a dublat între 2008 și 2015, atingând un record de producție de 61,4 milioane de tone. După eliminarea contingentelor la export în 2015 și până în anul de recoltă 2016/2017, producția de boabe de soia nu a scăzut semnificativ în această perioadă limitată în comparație cu celelalte culturi și a rămas destul de stabilă (49).

(125)

În graficul 1, Comisia a raportat producția de boabe de soia, porumb și grâu pe an de recoltă începând din 2008, completând datele respective raportate în investigația inițială. În acest sens, anul de recoltă sau anul agricol este perioada de timp cuprinsă între o recoltă și următoarea recoltă. Astfel, există o anumită discrepanță între anii de recoltă și anii calendaristici. Anul de recoltă pentru boabele de soia începe la 1 aprilie și se încheie la 31 martie.

Graficul 1

Producția argentiniană de boabe de soia, porumb și grâu în funcție de anul de recoltă

(126)

Datele ulterioare au arătat că, începând din 2018, în absența contingentelor la export, producția de porumb în special și cea de grâu au crescut, în timp ce producția de boabe de soia a scăzut. Solicitantul a explicat această scădere ca efect al măsurilor de apărare comercială impuse de Uniunea Europeană, SUA și Peru.

(127)

Pentru a aborda efectele negative ale măsurilor de apărare comercială, solicitantul a susținut că GA a readoptat contingentele la export pentru porumb și grâu prin Rezoluția 276/2021 (50), care se preconiza că va produce același efect de reorientare precum în cazul politicilor puse în aplicare între 2008 și 2015.

(128)

Prin urmare, Comisia a investigat dacă respectivele contingentele la export pentru porumb și grâu erau încă în vigoare.

(129)

În timpul verificării la fața locului, ACSOJA a explicat că nu există nicio obligație de a trece de la o cultură la alta, cultivatorii rămânând liberi să decidă ce urmau să cultive pe terenul exploatat, respectiv soia sau alte culturi. În răspunsul său la chestionar și în timpul verificării la fața locului, GA a explicat că încadrarea sistemului instituit prin Rezoluția 276/2021 drept contingente la export a fost incorectă, fiind mai degrabă vorba de volume de echilibrare a exporturilor sau de volume de asigurare a echilibrului în domeniul exporturilor (volúmenes de equilibrio). Astfel de volume au fost stabilite de un consiliu consultativ (Consejo Consultivo), în cadrul căruia se află reprezentanți ai consumatorilor interni, ai sectorului de export și ai GA. Pe baza consumului intern și a nevoilor de export, consiliul stabilește volumul de echilibrare, care este ajustat în funcție de cerere și ofertă. GA a explicat că volumele au fost stabilite, de regulă, peste exporturile efective, deoarece obiectivul era mai degrabă de a oferi previzibilitate operatorilor de pe piață decât de a bloca exporturile. Cu toate acestea, în cazul în care se atingea 90 % din volumul de echilibrare, numai declarațiile obligatorii de vânzare la export (declaraciones juradas de venta al exterior – „DJVE” 30) valabile pentru export într-o perioadă de 30 de zile puteau fi prezentate autorităților vamale – și nu DJVE valabile pentru export într-o perioadă de 360 de zile (DJVE 360). După epuizarea întregului volum de echilibrare, exporturile de porumb și grâu nu puteau să mai aibă loc. Volumele de echilibrare au fost puse la dispoziția publicului (51).

(130)

Într-adevăr, investigația a arătat că, în ceea ce privește perioada investigației de reexaminare, volumul inițial de echilibrare pentru anul de recoltă 2022/2023 de 10 milioane de tone de porumb (52) a fost ajustat ulterior la 20 de milioane de tone (53) și, ulterior, la 26 de milioane de tone (54).

(131)

În schimb, volumul inițial de echilibrare pentru anul de recoltă 2022/2023 de 2 milioane de tone pentru grâu (55) a fost ajustat ulterior la 10 milioane de tone (56) și, ulterior, confirmat la aceeași valoare de 10 milioane de tone (57).

(132)

După perioada investigației de reexaminare, în decembrie 2023, s-a atins limita volumului de echilibrare, iar GA a blocat înregistrarea de noi DJVE timp de câteva zile (58). De asemenea, un producător-exportator inclus în eșantion a raportat că, chiar și atunci când s-a atins volumul de echilibrare într-un anumit an și exporturile au fost blocate, acest lucru nu a avut un efect semnificativ asupra exporturilor, deoarece această situație a intervenit spre sfârșitul anului respectiv.

(133)

Comisia a observat că – deși este posibil ca efectul de reorientare determinat de noul sistem în temeiul Rezoluției 276/2021 să fi fost limitat de seceta care, în 2023, în perioada investigației de reexaminare, a afectat producția în cazul tuturor celor trei culturi avute în vedere în Argentina, astfel cum se poate observa în graficul 1 – producția de boabe de soia din 2021/2022, înainte de secetă, a fost totuși cu 42 % mai mare decât înainte de punerea în aplicare de către GA a politicii de deviere a producției de cereale în sprijinul cultivatorilor de soia din 2008/2009. În plus, în 2023/2024, după secetă, în timp ce producția de boabe de soia s-a redresat și a crescut în comparație cu producția din 2021/2022 anterioară secetei, atât porumbul, cât și grâul nu au atins nivelul producției anterioare secetei.

(134)

În plus, în perioada fără restricții cuprinsă între 2015 și 2021, în timp ce producția de boabe de soia a scăzut, producția de porumb și de grâu a crescut.

(135)

În sfârșit, sistemul instituit prin volumul de echilibrare a exporturilor, deși putea prevedea un contingent mobil, implica în continuare faptul că, odată epuizat contingentul, exporturile de porumb și grâu urmau să fie blocate. Faptul că, în 2023, acest fenomen s-a întâmplat timp de doar câteva zile nu contrazice un eventual blocaj mai îndelungat al exporturilor, acesta fiind la latitudinea GA în perioada investigației de reexaminare.

(136)

Acest lucru a determinat Comisia să concluzioneze că volumele de echilibrare a exporturilor în vigoare din 2021 și în perioada investigației de reexaminare au contribuit la favorizarea producției de boabe de soia în detrimentul porumbului și al grâului, direcționând cultivatorii către continuarea producției de boabe de soia (față de alte cereale) și scăzând prețul intern în conformitate cu obiectivele de politică ale GA.

(137)

În investigația inițială, Comisia a explicat impactul unei interdicții temporare la import pentru boabele de soia și, după eliminarea acesteia, al unor proceduri foarte greoaie pentru importul de boabe de soia asupra utilizării boabelor de soia de pe piața internă pentru producția de biomotorină. Comisia a concluzionat, de asemenea, că interdicția la import, împreună cu taxa la export pentru boabele de soia, a confirmat obiectivul de politică al GA de impulsionare a dezvoltării unei industrii a biomotorinei în totalitate internă, inclusiv a conținutului local în lanțul de aprovizionare. Aceasta a creat, în Argentina, o producție artificială, condusă de autoritățile publice, de boabe de soia destinate consumului intern, asigurând faptul că, pe plan intern, cererea de boabe de soia era satisfăcută pe baza aprovizionării locale, orientată în vederea realizării obiectivelor de politică prevăzute (59).

(138)

În perioada investigației de reexaminare, nu s-a aplicat nicio interdicție la import pentru boabele de soia.

(139)

Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat în considerentul 38 de mai sus, legea privind biocombustibilii din 2021 – care a fost aplicabilă în perioada investigației de reexaminare – a descurajat importul de boabe de soia atunci când a adoptat o cerință privind conținutul local, conform căreia biomotorina utilizată pentru realizarea amestecului trebuia să fie produsă în fabrici argentiniene care utilizau materii prime produse la nivel intern. În consecință, GA a creat o piață captivă pentru boabele de soia de pe piața internă, separând lanțul valoric intern de piața mondială și protejându-l de presiunea importurilor. Intervenind pe piață, GA și-a atins obiectivul de a crește producția și de a reduce prețurile interne în beneficiul industriei biomotorinei.

(140)

În investigația inițială, Comisia a constatat că GA a orientat cultivatorii de soia către producția de boabe de soia, cauzând astfel o creștere a aprovizionării interne cu boabe de soia în favoarea dezvoltării industriei biomotorinei (60).

(141)

Solicitantul a susținut că GA a continuat să ofere sprijin producătorilor de boabe de soia, în special prin punerea în aplicare a două programe de compensare.

(142)

Primul program era un program de compensare și stimulare pentru cooperativele și micii producători de soia în temeiul Decretului 786/2020 (61). Solicitantul a susținut că, în cadrul acestui program, cultivatorilor de soia li se restituiau taxele la export în funcție de suprafețele cultivate ale acestora și că, deși schema era în vigoare până la 31 decembrie 2020, aceasta a continuat prin acțiuni guvernamentale și legislative ulterioare, aspecte neclarificate suplimentar de solicitant.

(143)

Prin urmare, Comisia a investigat dacă schema respectivă era încă în vigoare în perioada investigației de reexaminare.

(144)

GA a susținut că, având în vedere că taxele la export nu au fost suportate de aceștia, cultivatorii de soia nu au beneficiat de rambursarea taxei la export. GA a explicat că, dimpotrivă, considerentul relevant din Decretul 786/2020 făcea trimitere la Legea 27541 (62), care, deși permitea GA să majoreze taxele la export până la 33 %, prevedea că 3 % din valoarea incrementală a taxelor la export trebuia alocată creării unui fond pentru creșterea competitivității producătorilor mici și mijlocii și a cooperativelor (63). Legea 27541 prevedea, în plus, că „Organul executiv național instituie mecanisme [de] segmentare și de stimulare menite să îmbunătățească profitabilitatea și competitivitatea micilor producători și a cooperativelor ale căror activități sunt afectate de eventuala creștere a ratei taxelor la export […]” (subliniere adăugată) (64). Plata acestor fonduri s-a bazat pe volumul de boabe de soia vândute de cultivatori din februarie 2020 până în decembrie 2020, până la un anumit plafon în ceea ce privește volumul de boabe de soia per hectar cultivat.

(145)

Ca urmare a lipsei de cooperare din partea GA în ceea ce privește transmiterea apendicelui A către furnizorii de boabe de soia, Comisia nu a putut verifica dacă respectivii cultivatori de soia au beneficiat de această schemă. Cu toate acestea, pe baza dispozițiilor articolului 28, explicația detaliată furnizată de GA a reprezentat datele disponibile, care indicau faptul că, într-adevăr, schema a fost activă, iar plățile au fost realizate în legătură cu vânzările efectuate până la 31 decembrie 2020. Întrucât solicitantul nu a detaliat care acțiuni guvernamentale și legislative ulterioare au continuat această schemă, Comisia nu a putut identifica nicio măsură în acest sens, iar GA a confirmat că măsura se aplica vânzărilor efectuate până la 31 decembrie 2020, Comisia a concluzionat că, fiind plătită până la 31 decembrie 2020, această schemă nu a fost activă în perioada investigației de reexaminare.

(146)

Al doilea dintre aceste programe a constat într-un program de compensare pentru producătorii de boabe de soia și de porumb mici și mijlocii în temeiul Rezoluției 862/2022, adoptată în noiembrie 2022 (65). În cadrul acestui program, avantajul care urma să fie primit de fiecare producător de boabe de soia a fost de până la 6 500 USD pe hectar de soia declarat, iar beneficiul total care urma să fie primit de beneficiari a fost de 1 730 de milioane USD.

(147)

Investigația a arătat că programul de compensare a fost finanțat din Fondul de creștere a exporturilor (Fondo Incremento Exportador), instituit în temeiul articolului 9 din Decretul 576/2022 (66). La rândul său, acest fond a fost finanțat prin taxa la export suplimentară (inclusiv pentru boabele de soia, uleiul de soia și biomotorina) colectată prin creșterea exporturilor obținute prin programul de creștere a exporturilor (Programa de Incremento Exportador). În conformitate cu Decretul 576/2022, programul de creștere a exporturilor a fost programul GA de promovare a exporturilor prin oferirea unui curs de schimb atractiv USD-ARS exportatorilor de produse pe bază de boabe de soia (așa-numitul sojadollar), ceea ce a asigurat intrarea valutei în rezervele federale într-un context economic extrem de inflaționist.

(148)

Perioada de punere în aplicare și încetarea programului de compensare au fost stabilite la articolul 5 din Rezoluția 862/2022, care prevedea că termenul de depunere a cererilor era de 15 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului în Buletinul Oficial. După expirarea acestui termen, nu a mai existat nicio posibilitate de a depune alte cereri. În consecință, executarea programului, astfel cum este prevăzută la articolul 8 din Rezoluția 862/2022, a intrat în vigoare în luna decembrie 2022, prin emiterea Rezoluției 276/2022 (67), care detaliază lista beneficiarilor programului. Prin acest act administrativ, s-a încheiat aplicarea programului. Solicitantul nu a susținut că programul a continuat, iar Comisia nu a identificat nicio dovadă în această privință.

(149)

Prin urmare, programul de compensare a fost activ în perioada investigației de reexaminare. Ca urmare a lipsei de cooperare din partea GA în ceea ce privește transmiterea apendicelui A către furnizorii de boabe de soia, Comisia nu a putut verifica rolul programului de compensare respectiv pentru aceștia. Cu toate acestea, pe baza dispoziției de la articolul 28, lista beneficiarilor programului a constituit o dovadă suficientă în ceea ce privește plățile realizate în cadrul acestui program în perioada investigației de reexaminare.

(150)

În concluzie, programul de compensare și temeiurile sale juridice reprezintă dovezi clare că GA se aștepta ca măsurile sale la export să aibă efecte negative asupra cultivatorilor interni de soia și nu au ezitat să utilizeze veniturile obținute din aceleași măsuri la export (și anume veniturile provenite din taxele la export) pentru a atenua aceste efecte prin compensațiile acordate cultivatorilor de soia. Această schemă este un alt mod prin care GA însărcinează cultivatorii de soia sau le ordonă acestora să îi execute politica și să furnizeze boabe de soia industriei interne a biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(151)

La fel ca în investigația inițială, Comisia consideră că, având în vedere dovezile disponibile, GA a continuat să își asume un „rol mai activ, și nu doar simple acte de încurajare”, astfel cum a prevăzut Organul de Apel (68). Setul de măsuri adoptate de GA, luate în considerare împreună, restricționează libertatea de acțiune a cultivatorilor de soia, limitând în practică decizia lor comercială cu privire la prețul și locul de vânzare al produsului acestora.

(152)

Astfel, cultivatorii de soia sunt împiedicați să își maximizeze venitul pe care l-ar putea obține în lipsa taxei la export pentru boabele de soia (de exemplu, prin exportarea producției lor pentru a beneficia de prețuri mai mari sau prin creșterea prețurilor interne), precum și a altor măsuri la fel de restrictive.

(153)

Acest demers este susținut, de asemenea, de Rezoluția 862/2022, prin care GA ia măsuri specifice pentru a sprijini industria boabelor de soia și lanțul său valoric asociat să inverseze declinul care a survenit în ceea ce privește concurența și profitabilitatea întregului său lanț valoric asociat. Astfel, cultivatorii de soia sunt sprijiniți financiar sau încurajați sau acestora li se ordonă de către GA să își mențină producția pentru a asigura aprovizionarea pieței interne, chiar dacă un furnizor rațional și-ar adapta producția și prețurile într-o situație în care exporturile au fost descurajate.

(154)

Prin urmare, prin intermediul măsurilor respective, GA determină cultivatorii de soia să păstreze boabele de soia în Argentina, întrucât aceștia nu le pot comercializa la prețuri mai bune, care ar prevala în Argentina în lipsa măsurilor în cauză.

(155)

În acest sens, producătorii de factori de producție sunt „însărcinați” sau acestora li se „ordonă” de către GA să furnizeze produse utilizatorilor de boabe de soia de pe piața internă, și anume producătorilor de biomotorină, contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Cultivatorilor de soia li se dă responsabilitatea de a crea o piață internă artificială, compartimentată și la prețuri mici în Argentina.

(156)

Cu alte cuvinte, setul de măsuri descris mai sus aplicat de GA a vizat reducerea la minimum a impactului negativ al măsurilor asupra cultivatorilor de boabe de soia, determinându-i în același timp să urmeze un anumit comportament, care nu este doar rezultatul sau efectul măsurilor GA. Deși cultivatorii de soia își pot reduce ușor producția internă drept răspuns la taxele la export și la alte măsuri restrictive, dovezile indică faptul că producția nu s-a oprit și nici nu a scăzut semnificativ (cu excepția anului 2023, afectat de secetă – a se vedea tabelul 1 de mai jos). Comisia a concluzionat că acesta este rezultatul faptului că GA a însărcinat cultivatorii de soia și le-a ordonat acestora să continue producția.

(157)

Măsurile de atenuare a impactului restricțiilor la export impuse de GA producătorilor de boabe de soia au fost prevăzute în baza acelorași temeiuri juridice precum cele potrivit cărora s-au impus restricții la export (de exemplu, Fondul de creștere a exporturilor din Decretul 576/2022 de instituire a programului de creștere a exporturilor, precum și, anterior, în Legea 27541, care, deși permite GA să majoreze taxele la export până la 33 %, prevedea că 3 % din valoarea incrementală a taxelor la export trebuia alocată creării unui fond pentru cultivatorii de soia afectați). Prin urmare, efectele au fost stabilite de GA pe o bază ex ante, nu ex post și, prin urmare, nu au fost „accidentale”. Există o „legătură demonstrabilă” clară între politica respectivă și comportamentul organismelor private implicate, care acționează ca agenți pentru ca GA să își execute politica de a furniza boabe de soia industriei biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(158)

CARBIO și GA au susținut că taxele la export în cauză nu constituiau o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii. Potrivit CARBIO, taxele la export nu reprezintă o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. CARBIO a susținut că interpretarea însărcinării sau a adresării de ordine oferite de Tribunal (69) și de jurisprudența OMC nu poate conduce la concluzia că GA a însărcinat sau a adresat ordine producătorilor de boabe de soia. În fapt, taxa la export pentru boabele de soia nu a alocat producătorilor de boabe de soia sarcina de a vinde boabe de soia pe piața internă la prețuri mai mici decât prețurile de la nivel mondial. Dimpotrivă, potrivit GA, ea era menită să crească veniturile fiscale și, pe baza dovezilor bugetare, reprezenta în continuare o sursă foarte importantă de venituri pentru GA.

(159)

Comisia a reamintit că doar faptul că taxele la export în sine nu sunt menționate explicit la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază nu le împiedică să aibă caracterul potențial al unei contribuții financiare și, prin urmare, s-ar încadra la definiția unei subvenții în temeiul regulamentului de bază și al Acordului SMC, cu atât mai mult atunci când acestea acționează împreună cu un alt set de măsuri guvernamentale. Astfel, jurisprudența Tribunalului confirmă că obiectivul sistemelor de restricționare a exporturilor poate fi acela de a susține, în mod direct și indirect, industria biomotorinei (70). Comisia a prezentat dovezi ample conform cărora taxa la export pentru boabele de soia a fost utilizată drept instrument, împreună cu alte instrumente, pentru a-i determina pe cultivatorii de soia să respecte obiectivele de politică prevăzute, într-o manieră care constituie o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii, astfel cum se prevede în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În ceea ce privește obiectivul taxelor la export, Comisia a observat că legislația menționează, de asemenea, obiectivul „stabilizării prețurilor interne la niveluri convenabile sau al menținerii unui volum de oferte adecvat nevoilor de aprovizionare ale pieței interne”, astfel cum se indică în considerentul 116. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(160)

CARBIO și GA au susținut că taxele la export nu au limitat în alt mod alegerea privind producerea, vânzarea și exportul produselor. În plus, GA a susținut că prețurile FOB oficiale au fost utilizate doar ca bază impozabilă pentru taxa la export și, prin urmare, prețurile de export au fost stabilite în mod liber.

(161)

Comisia a observat că investigația a arătat că producția de boabe de soia a fost, într-adevăr, influențată de restricțiile la export pentru alte culturi, că prețul intern al boabelor de soia a rămas sub prețul de pe piața mondială (a se vedea graficul 3) și că valoarea taxelor la export plătite pentru boabele de soia depindea de prețul FOB oficial stabilit de GA. Taxa la export bazată pe prețul FOB oficial nu lasă neapărat la latitudinea cultivatorilor de soia stabilirea prețului de export. În ultimul rând, astfel cum se arată în analiza de mai sus, taxa la export nu este singurul instrument elaborat de GA pentru a le adresa ordine cultivatorilor de soia. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(162)

În concluzie, la fel ca în investigația inițială, Comisia a constatat că GA continuă să însărcineze cultivatorii de soia sau să le ordone acestora să îi execute politica de creare a unei piețe interne compartimentate și de furnizare a boabelor de soia pentru industria internă a biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(163)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a susținut că boabele de soia nu sunt o materie primă directă pentru producție de biomotorină și că Comisia ar trebui să țină seama de acest fapt în analiza ei, în special prin luarea în considerare ca factor de producție a uleiului de soia, în cazul căruia Argentina se bucură de un avantaj concurențial natural.

(164)

Comisia a confirmat că a luat în considerare acest aspect la calcularea valorii subvenției pentru producătorii-exportatori argentinieni incluși în eșantion. Într-adevăr, numitorul avantajului pentru schemă a fost cifra de afaceri generată de vânzările de produse pe bază de boabe de soia, nu numai de biomotorină. Din acest motiv, Comisia nu a trebuit să aloce avantajul primit pe baza utilizării finale a boabelor de soia achiziționate. În final, întrucât producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost integrați vertical, Comisia nu a trebuit să ia în considerare nicio etapă suplimentară în lanțul valoric dintre boabele de soia și biomotorină și nu a existat nicio furnizare de ulei de soia care a fost pretinsă în cerere și care ar fi putut fi analizată, deoarece a fost produs intern de către producătorii-exportatori incluși în eșantion. În plus, în secțiunea 3.3.1.3.3 din prezentul regulament, în special în tabelul 1, Comisia a analizat într-adevăr rolul uleiului de soia în lanțul valoric dintre boabele de soia și biomotorină. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(165)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO au susținut că taxa la export a fost o măsură de politică fiscală cu aplicare generală. GA a afirmat că sursele pe care Comisia și-a bazat constatările raportate în considerentul 115 nu confirmă faptul că scopul său a fost de a furniza boabe de soia industriei biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. CARBIO a reamintit că taxele la export au precedat înființarea industriei biomotorinei în Argentina în 2007 și au fost utilizate ca instrument de politică fiscală. CARBIO a raportat că ele pot constitui chiar o povară pentru producătorii-exportatori, care nu primesc o rambursare pentru ei. În consecință, orice impact al taxei la export asupra prețurilor boabelor de soia și orice avantaj ar fi fost un efect secundar al activității de colectare a veniturilor publice de către GA și „un simplu produs secundar al reglementării guvernamentale” (71). O astfel de activitate obișnuită de colectare a veniturilor nu ar echivala cu standardul juridic al „unui rol mai activ al guvernului decât simple acte de încurajare” (72).

(166)

Comisia a reamintit că, în considerentul 116, a constatat că unul dintre obiectivele pentru care GA a fost împuternicit să perceapă taxe la export a fost „stabilizarea prețurilor interne la niveluri convenabile sau menținerea unui volum de oferte adecvat nevoilor de aprovizionare ale pieței interne”. În plus, considerentele 117-123 prezintă dovezile disponibile care arată că taxa de export pentru boabele de soia a fost menită să asigure furnizarea materiei prime, în special industriei biomotorinei. Prin urmare, deși recunoaște că este posibil ca taxa de export pentru boabele de soia să fi fost utilizată ca instrument de politică fiscală, Comisia a concluzionat că acesta nu este singurul ei obiectiv. În măsura în care legislația argentiniană a arătat că obiectivul statului privind taxa la export a fost dezvoltarea industriei din aval, în special a industriei biomotorinei, impactul taxei la export asupra prețurilor nu este un „simplu subprodus” al regulamentului GA, ci intenția declarată a GA. În acest context, faptul că taxele la export au precedat înființarea industriei biomotorinei în Argentina în 2007 nu anulează posibilitatea ca un instrument de politică să fie adaptat sau aplicat noilor obiective de politică apărute ulterior. De fapt, investigație inițială a constatat că motivul modificării ratei taxei la export în 2007 a fost tocmai „noile utilizări productive, menționând în mod explicit biocombustibilii ca exemplu” (73). În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(167)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a reiterat observațiile sale prezentate în considerentele 158 și 160 de mai sus. În mod similar, GA a reiterat observațiile sale prezentate în considerentul 158. Ambele entități au făcut referire la interpretarea articolului 1.1 litera (a) punctul (1) subpunctul (iv) din Acordul SMC oferită de grupul special în cauza SUA – Restricții la export, potrivit căreia o restricție la export „nu poate constitui o furnizare de bunuri însărcinată sau ordonată de guvern în sensul punctului (iv)” (74). Ambele entități au menționat, în plus, că Uniunea a fost de acord în mod expres cu această jurisprudență în transmiterile către părți terțe în cauza SUA – Restricții la export (75). În plus, CARBIO a susținut că restricțiile la export nu pot constitui un mijloc de a repartiza sarcini sau de a adresa ordine unor actori privați în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. În sprijinul acestei afirmații, CARBIO a făcut trimitere la interpretarea ei de către Tribunal (76) și la interpretarea articolului 1.1 litera (a) punctul (1) subpunctul (iv) din Acordul SMC de către grupul special în cauza China – GOES (77) și în cauza SUA – Măsuri compensatorii (China), care a explicat că „[î]n cazul în care guvernul chinez limitează capacitatea producătorilor interni de magnezie și de cocs de a exporta aceste produse, el nu «atribuie responsabilitatea» producătorilor interni de a face ceva” (78). În consecință, CARBIO a susținut că restricțiile la export nu pot fi considerate o contribuție financiară sub formă de însărcinări sau ordine. Rezultă că, în opinia CARBIO, taxele la export, precum și restricțiile la export pentru porumb și grâu nu constituiau subvenții pasibile de măsuri compensatorii.

(168)

Comisia a observat că nu a analizat numai restricțiile la export, cum ar fi taxa la export și restricțiile la export pentru porumb și grâu, ci un set complet de măsuri care includ – dar nu se limitează la – restricțiile la export respective, descrise în considerentele 101-150. Acest set de măsuri, considerate împreună, a permis GA să însărcineze sau să ordone cultivatorilor de boabe de soia să respecte obiectivele sale de politică într-un mod care constituie o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii, astfel cum se specifică la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmațiile care se aplică numai restricțiilor la export sunt ineficace în contextul analizei efectuate de Comisie. Astfel, aceste afirmații au fost respinse.

(169)

CARBIO a urmărit trimiterea Comisiei la Hotărârea PT Wilmar Bioenergi Indonesia și alții/Comisia, în considerentul 159 de mai sus, în special faptul că ea ar sprijini afirmația Comisiei potrivit căreia Comisia însăși a furnizat dovezi ample că taxa la export pentru boabele de soia a fost utilizată ca instrument, împreună cu alte instrumente, pentru a-i determina pe cultivatorii de boabe de soia să respecte obiectivele de politică declarate într-un mod care constituie o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii. CARBIO a susținut că hotărârea nu susține această afirmație, în special deoarece restricțiile la export în discuție din hotărârea respectivă erau legate de prețurile internaționale.

(170)

Comisia a considerat că hotărârea menționată în considerentul 159 susține că jurisprudența Tribunalului a confirmat că obiectivul sistemelor de restricționare a exporturilor poate fi sprijinirea directă și indirectă a industriei biomotorinei. Cu toate acestea, ea nu a făcut trimitere la hotărârea menționată în susținerea concluziei sale referitoare la taxa la export vizând boabele de soia. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(171)

În plus, deși recunoaște că Comisia a identificat în mod corect baza impozabilă diferită (și anume prețul FOB luat în considerare) pentru boabele de soia și uleiul de soia, pe de o parte, și biomotorina, pe de altă parte, GA a susținut că ea a fost confundată de Comisie cu valoarea impozabilă (și anume valoarea pe baza căreia se calculează taxa la export) și a interpretat greșit diferența dintre rata efectivă a taxei la export pentru biomotorină și rata taxei la export pentru boabele de soia și uleiul de soia în considerentul 113. Potrivit GA, Comisia ar fi trebuit să compare rata efectivă a taxei la export pentru biomotorină cu o presupusă rată efectivă a taxei la export pentru boabele de soia și uleiul de soia, care a fost mult mai mică. Într-adevăr, potrivit GA, deși baza impozabilă este diferită, modul de calculare a valorii impozabile este același pentru cele trei taxe la export.

(172)

Comisia a observat că GA a furnizat informații contradictorii în acest sens. GA însăși, ca răspuns la întrebarea C.II.22 din chestionar, a explicat că „Atunci când mărfurile fac obiectul unor prețuri oficiale [de exemplu, mărfurile care intră sub incidența Legii 21453 (și anume, boabele de soia și uleiul de soia]), valoarea impozabilă va fi egală cu prețul oficial”. Rezultă că Comisia a identificat în mod corect valoarea impozabilă a boabelor de soia și a uleiului din boabe de soia în prețul FOB oficial, astfel încât taxa la export să fie percepută direct în raport cu prețul FOB oficial, fără a calcula o rată efectivă pentru boabele de soia și uleiul din boabe de soia. Astfel, diferența descrisă în considerentul 113 și raportată în surse publice este efectiv în vigoare. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(173)

GA a criticat, în plus, caracterizarea drept „irațională” a situației producătorilor de boabe de soia ca urmare a măsurilor GA menționate în considerentul 123, confruntată cu o producție sănătoasă prevăzută pentru 2025.

(174)

Comisia a observat că respectiva caracterizare irațională se referea la vânzări, nu la producție, și a respins această afirmație.

(175)

În plus, GA a susținut că volumele de echilibrare a exporturilor de porumb și de grâu nu au fost un sprijin pentru producătorii de boabe de soia, ci au vizat mai degrabă atenuarea perturbărilor pieței generate de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei. GA a susținut, în plus, că, dimpotrivă, analiza Comisiei s-a axat pe efectele măsurii. Mai mult, GA a observat că a modificat volumele de echilibrare în sens ascendent pe tot parcursul anului, nu în sens descendent, care ar fi fost direcția urmărită dacă obiectivul ar fi fost de a stimula producția de boabe de soia. În cele din urmă, potrivit GA, Comisia nu a considerat că producătorii de boabe de soia sunt liberi să schimbe culturile și că respectiva cotă a fost completată aproape în același timp cu perioada ei de valabilitate.

(176)

Comisia a concluzionat în considerentul 136 că volumele de echilibrare a exporturilor au contribuit mai degrabă la favorizarea producției de boabe de soia decât la sprijinirea ei. În plus, volumele de echilibrare a exporturilor au fost introduse prin Rezoluția 276/2021 din 16 decembrie 2021, înainte de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei care a început în februarie 2022. În cele din urmă, Comisia nu a compensat în mod individual volumele de echilibrare a exporturilor, ci ca parte a unui set de măsuri prin care GA a însărcinat sau a ordonat furnizorilor de boabe de soia să îndeplinească obiectivul expres de a furniza boabe de soia industriei biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Modificările volumelor de echilibrare a exporturilor s-au bazat pe consumul domestic și pe nevoile de export. Astfel, o ajustare ascendentă a volumelor a reflectat pur și simplu o scădere a consumului domestic și o creștere a nevoii de export. Dimpotrivă, obiectivul de a favoriza producția de boabe de soia a fost demonstrat de aceeași impunere a volumelor echilibrate ale exporturilor de porumb și de grâu. Se remarcă faptul că impunerea volumelor de echilibrare a exporturilor a avut loc după o perioadă fără restricții la export. În această perioadă fără restricții la export, producția de boabe de soia a scăzut, în timp ce producția de porumb și de grâu a crescut. Libertatea de a trece de la o cultură la alta consolidează constatările Comisiei, întrucât datele privind producția din graficul 1 arată corelația puternică dintre producția de boabe de soia și restricțiile la export, astfel cum arată și alegerea culturilor de către producători în perioada fără restricții. În cele din urmă, volumele de echilibrare a exporturilor au păstrat un plafon strict, astfel cum arată faptul că volumele au fost epuizate, astfel încât însăși existența lor favorizează producția de boabe de soia. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(177)

La fel ca în investigația inițială, Comisia a evaluat dacă, în Argentina, cultivatorii de soia sunt organisme private însărcinate de GA sau cărora li se adresează ordine din partea acestuia în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(178)

Producătorii-exportatori argentinieni incluși în eșantion achiziționau toate boabele de soia utilizate pentru producția de biomotorină din surse interne. Acestea erau achiziționate de la ferme private de boabe de soia, pe lângă anumite volume de boabe de soia obținute de la societatea de stat YPF SA.

(179)

GA a explicat că Argentina are peste șaizeci de mii de fermieri care cultivă soia, răspândiți pe o suprafață vastă și producând în condiții economice și de producție diferite, și a susținut că aceștia nu pot fi considerați un organism privat însărcinat sau căruia i se adresează ordine în temeiul articolului 1.1 litera (a) punctul (1) subpunctul (iv) din Acordul SMC doar pentru faptul că fac obiectul competenței de reglementare a statului și al politicii fiscale pe care acesta o impune, care are aplicabilitate generală.

(180)

Comisia a observat că numărul sau diferențele în ceea ce privește locul sau condițiile de producție nu se opun în sine constatării unei însărcinări sau a adresării unui ordin. Dimpotrivă, structura fragmentată a pieței boabelor de soia indică o slăbiciune a echilibrului pieței, în special prin comparație cu numărul redus de exportatori de biomotorină integrați pe verticală (mai puțin de 12, potrivit GA), care sunt, de asemenea, principalele entități care desfășoară activitatea de concasare a boabelor de soia, având o putere de piață mult mai mare. În plus, politica fiscală în cauză – taxele la export – nu are aplicabilitate generală, ci afectează anumite produse agroalimentare și produsele derivate din acestea, în special boabele de soia, uleiul de soia și biomotorina. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(181)

Prin urmare, la fel ca în investigația inițială, Comisia a considerat că, pe baza informațiilor disponibile, toți cultivatorii de soia sunt organisme private care au fost însărcinate de către GA în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază să furnizeze boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(182)

În investigația inițială, Comisia a investigat dacă, în fapt, cultivatorii de soia au executat politica argentiniană publică de furnizare a boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(183)

Comisia a efectuat aceeași analiză, actualizând datele colectate la momentul respectiv. În conformitate cu constatările la care s-a ajuns în considerentul 85, Comisia a trebuit să utilizeze parțial faptele disponibile în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază pentru a stabili dacă a existat o furnizare de boabe de soia de către cultivatorii de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(184)

Prin intermediul setului de măsuri descris în considerentele 101-150, GA a determinat cultivatorii de soia să vândă pe plan local la prețuri mai mici decât în caz contrar, și anume în lipsa măsurilor respective, cultivatorii de soia ar fi exportat boabele de soia la prețul mult mai mare de pe piața mondială sau pur și simplu și-ar fi ajustat oferta la restricțiile de pe piață. În schimb, cultivatorii de soia nu au făcut acest lucru din cauza politicii GA de a stimula dezvoltarea industriei biomotorinei din aval.

(185)

Astfel cum s-a demonstrat în tabelul 1, practic toată producția internă de boabe de soia este prelucrată ulterior și transformată în ulei de soia prin concasarea boabelor. Datele privind producția, exportul, importul și concasarea boabelor de soia la nivel intern pe parcursul anilor sunt după cum urmează:

Tabelul 1

Producția argentiniană de boabe de soia, de ulei de soia și de biomotorină

(186)

Astfel cum se explică în considerentul 133, scăderea producției de boabe de soia până în 2022 s-a datorat eliminării contingentelor la export pentru porumb și grâu, combinată cu măsurile de apărare comercială luate de Uniunea Europeană, SUA și Peru. Scăderea ulterioară din 2023 s-a datorat unei secete semnificative în Argentina. În 2024, după încheierea secetei, producția de boabe de soia s-a redresat și a crescut în comparație cu producția din 2022 anterioară secetei.

(187)

Tendința este prezentată la graficul 2 de mai jos (exprimată în tone):

Graficul 2

Prelucrarea boabelor de soia în Argentina

(188)

Tabelul 1 și graficul 2 demonstrează că, practic, întreaga producție de boabe de soia a fost alocată concasării, consumul intern de ulei de soia care a rezultat în urma acestei activități fiind utilizat, în principal, pentru producția de biomotorină. În plus, chiar și atunci când s-a confruntat cu o producție scăzută ca urmare a secetei din 2023, Argentina a importat o cantitate mai mare de boabe de soia pentru a-și acoperi capacitatea de concasare.

(189)

Mai mult, exporturile de boabe de soia au loc doar atunci când consumul intern, atât pentru activitatea de concasare a boabelor de soia, cât și pentru producția de biomotorină, este satisfăcut pe deplin. Tabelul 1 și graficul 2 prezintă, de asemenea, importurile foarte limitate de boabe de soia de-a lungul anilor de aplicare a limitărilor exporturilor, cu excepția anului de secetă 2023. Acest fapt este confirmat, de asemenea, de modelul de afaceri observat în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Într-adevăr, niciunul dintre aceștia nu a importat boabe de soia pentru producția de biomotorină. Mai degrabă, aceștia au importat boabele de soia exclusiv pentru utilizarea în instalațiile lor de concasare și au exportat ulterior tot uleiul și făina de soia astfel rezultate în afara Argentinei.

(190)

În consecință, obiectivul principal al măsurilor GA a fost îndeplinit: boabele de soia produse la nivel intern au satisfăcut pe deplin cererea internă de factori de producție pentru producția internă de biomotorină în detrimentul producătorilor de boabe de soia care nu puteau să își optimizeze profiturile fie prin exportul întregii producții, fie prin vânzarea pe plan intern la prețuri mai mari, ca urmare a limitărilor exporturilor.

(191)

În conformitate cu jurisprudența OMC relevantă, în majoritatea cazurilor ar trebui să existe o formă de amenințare sau de stimulent din partea autorităților publice adresată furnizorilor de factori de producție pentru a demonstra existența însărcinării și a ordinelor. Lăsarea unei marje de libertate nu anulează automat constatarea respectivă. Această analiză de la caz la caz este bazată pe dovezi. În cazul de față, faptul că exporturile sunt oarecum limitate pe o piață de mărfuri cu un puternic caracter internațional, în timp ce Argentina este unul dintre cei mai mari producători de boabe de soia la nivel mondial, este remarcabil, în special având în vedere că prețul de pe piețele internaționale este cu mult mai mare decât prețul intern din Argentina (a se vedea graficul 3).

(192)

Dovezile cuprinse în legislația argentiniană (a se vedea considerentele 116-120) indică faptul că obiectivul de politică al GA este de a dezvolta și a favoriza industriile din aval cu valoare adăugată mai mare, inclusiv industria biomotorinei. În plus, GA și-a afirmat clar obiectivul de a proteja industriile din aval de creșterea prețurilor internaționale.

(193)

Este, de asemenea, clar faptul că numeroșii mici fermieri care cultivă soia, deși nu fac obiectul unei interdicții oficiale din partea GA de a-și exporta produsele, sunt determinați de aceste politici să își vândă pe plan intern aproape întreaga producție, la prețuri mai mici decât ar fi obținut pe piețele internaționale. Nu există dovezi la dosar care să ateste că GA încearcă în vreun fel să încurajeze și/sau să sprijine activ, direct sau indirect, o creștere a exporturilor și, prin urmare, o maximizare a profiturilor în cazul fermierilor care cultivă soia, în pofida dificultăților cunoscute întâmpinate de micii fermieri în demersurile acestora de a găsi clienți în străinătate, de a comunica într-o limbă străină, precum și de a desfășura toate formalitățile administrative greoaie necesare pentru exporturi.

(194)

În lipsa altor dovezi care să demonstreze contrariul și dată fiind lipsa unei cooperări suficiente din partea GA în a furniza dovezile și informațiile relevante în această privință, Comisia a concluzionat că aceste dovezi indică determinarea cultivatorilor de soia să își vândă producția mai degrabă pe plan intern în beneficiul industriilor din aval (inclusiv al producătorilor de biomotorină) decât să își maximizeze rentabilitatea, cum ar fi prin identificarea altor modalități precum adaptarea randamentului de producție sau chiar trecerea la un alt tip de producție (de exemplu, la cultivarea de alte cereale).

(195)

Faptul că există în continuare o oarecare marjă de libertate pentru cultivatorii de soia în ceea ce privește comercializarea în străinătate, cel puțin formal, precum și că au avut loc efectiv exporturi foarte limitate nu subminează concluzia principală privind existența unei însărcinări a acestora sau a unei adresări de ordine în conformitate cu jurisprudența OMC (80).

(196)

În plus, la fel ca în investigația inițială, Comisia a analizat impactul furnizării boabelor de soia ca urmare a măsurilor GA asupra prețului intern al boabelor de soia din Argentina.

(197)

Comisia a utilizat prețul intern mediu al boabelor de soia din Argentina, bazat pe datele lunare de la Bursa Cerealelor din Buenos Aires pentru Rosario, Bahia Blanca și Quequen, furnizate de GA.

(198)

La fel ca în investigația inițială, producătorii-exportatori incluși în eșantion au importat anumite cantități de boabe de soia. Deși societățile nu au utilizat importurile respective pentru producția de biomotorină, ci acestea au fost utilizate pentru a fabrica ulei de soia, care a fost exportat ulterior, prețul acestor importuri ar putea fi considerat reprezentativ, întrucât boabele de soia au fost importate în vederea concasării și a reexportării drept ulei de soia, iar prețul acestora a reflectat prețul boabelor de soia de pe piața mondială (Golful Mexic).

(199)

Graficul 3 de mai jos prezintă fluctuațiile prețurilor în perioada investigației de reexaminare (cu excepția lunilor în care nu a fost raportat niciun preț intern) și diferența de preț dintre prețul intern din Argentina și prețul de pe piața mondială.

Graficul 3

Prețul intern din Argentina față de prețul de pe piața mondială

(200)

Graficul 3 prezintă o diferență de preț între prețul intern din Argentina și prețul de pe piața mondială, precum și prețul CIF de import al producătorilor-exportatori incluși în eșantion, pe parcursul perioadei investigației de reexaminare. Politica de adresare de ordine a GA îi împiedică pe cultivatorii de soia să realizeze profituri pe baza prețurilor de pe piața mondială. Cultivatorii de soia sunt privați efectiv de o alegere rațională de a vinde pe piețele internaționale la prețuri mult mai mari.

(201)

În schimb, aceștia realizează profituri comparabile atât pe piața internă, cât și pe cea internațională, pe seama reducerii prețurilor interne cu valoarea taxei la export. Prin urmare, GA suprimă prețurile interne în avantajul industriei prelucrătoare interne.

(202)

GA adresează ordine prin limitarea unei alegeri raționale din partea cultivatorilor de soia. În plus, astfel cum se poate observa din grafic, diferența de preț dintre prețurile interne și cele internaționale nu doar că a rămas constantă pe parcursul perioadei investigației de reexaminare, ci a și protejat industria biomotorinei și toate celelalte industrii din aval (precum cea de concasare, integrată în principal cu producătorii de biomotorină) de prețurile mai mari de pe piața internațională.

(203)

În consecință, setul de măsuri al GA și-a atins obiectivul prestabilit, și anume de a reduce prețurile interne în contextul prețurilor internaționale în creștere, în avantajul industriei valorii adăugate interne, inclusiv al industriei biomotorinei.

(204)

Prin prisma celor de mai sus, Comisia a concluzionat că, în Argentina, cultivatorii de soia au fost însărcinați sau li s-a ordonat să furnizeze boabe de soia industriei interne a biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(205)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a susținut că, în cadrul actualei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia nu a concluzionat că producătorii de boabe de soia nu ar fi liberi să stabilească prețul boabelor de soia, contrar investigației inițiale (81). CARBIO a observat că producătorii-exportatori incluși în eșantion au explicat în cursul verificării că, pe piața boabelor de soia, cumpărătorii și vânzătorii de soia tranzacționează și stabilesc prețurile în mod liber. În plus, CARBIO a susținut că taxa la export nu i-a privat pe furnizorii de boabe de soia de alegerea lor rațională și nu le-a subminat capacitatea de a exporta, astfel cum se arată în tabelul 1 și în considerentul 195. În cele din urmă, cultivatorii au rămas liberi să decidă ce culturi să cultive.

(206)

Contrar celor afirmate, Comisia a concluzionat în considerentul 161 că, la fel ca în investigația inițială, prețul intern al boabelor de soia a rămas sub prețul de pe piața mondială și că producătorii de boabe de soia nu erau liberi să stabilească prețul de export din cauza taxei la export. Explicațiile producătorilor-exportatori incluși în eșantion nu au contrazis aceste două constatări. În plus, Comisia a explicat deja în considerentele 161 și 193-195 modul în care marja de libertate a producătorilor de boabe de soia a fost limitată de GA. În cele din urmă, libertatea de a decide ce culturi să cultive nu a împiedicat Comisia să concluzioneze în considerentul 135 de mai sus că volumele de echilibrare a exporturilor au contribuit la favorizarea producției de boabe de soia în detrimentul porumbului și al grâului. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(207)

GA a susținut că lipsa dovezilor privind acțiunea GA de sprijinire a activității de export a producătorilor de boabe de soia nu ar trebui să fie asimilată unor dovezi contrare. În plus, potrivit GA, Comisia nu a luat în considerare faptul că piața internațională a produselor de bază este complexă, iar producătorii de boabe de soia nu se implică în aceasta în mod direct, ci mai degrabă prin intermediul comercianților.

(208)

Comisia a observat că respectiva ei constatare a vizat marja de libertate a producătorilor de boabe de soia, limitată de GA, pe baza dovezilor pozitive colectate în contextul investigației – mai degrabă decât absența ei – iar GA nu a furnizat nicio dovadă suplimentară în urma comunicării constatărilor finale. Faptul că piața internațională a produselor de bază este, în general, accesată prin intermediul comercianților nu ar trebui să împiedice exporturile producătorilor de boabe de soia. Într-adevăr, producătorii-exportatori argentinieni de biomotorină exportă în general prin intermediul comercianților. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(209)

Astfel cum s-a constatat în investigația inițială (82), Comisia a considerat că furnizarea, pentru industria argentiniană a biomotorinei, de boabe de soia aflate pe teritoriul Argentinei este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice, pe baza faptului că, în temeiul dreptului internațional general, statele au suveranitate asupra resurselor lor naturale. În loc să furnizeze factorii de producție direct industriei biomotorinei pentru a îndeplini obiectivele de politică publică ale GA privind stimularea dezvoltării industriei biomotorinei, inclusiv a potențialului său de export, printr-un set de măsuri, GA determină entitățile private să facă acest lucru în numele său, îndeplinind astfel o funcție care nu este diferită realmente de practicile normale ale autorităților publice și care implică sacrificarea veniturilor.

(210)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a susținut că furnizarea boabelor de soia nu a fost o funcție care revine în mod normal autorităților publice, deoarece GA nu a participat la activitățile privind producția de boabe de soia. În mod similar, CARBIO a susținut că Comisia nu a furnizat nicio dovadă care să arate că deciziile luate de furnizorii privați cu privire la producția și vânzările de boabe de soia, cultivate pe terenuri aflate în proprietate privată în Argentina, reflectă o funcție care revine în mod normal autorităților din Argentina. Potrivit GA și CARBIO, simplul fapt că un stat poate exercita competențe de reglementare privind resursele naturale de pe teritoriul său nu înseamnă că furnizarea respectivelor resurse naturale la întreprinderi private este, de asemenea, o funcție care revine în mod normal guvernului. Dimpotrivă, exploatarea comercială, distribuirea și vânzarea resurselor naturale reprezintă o funcție care revine în mod normal întreprinderilor private, rolul statului fiind limitat la reglementare și supraveghere. Cu alte cuvinte, deși reglementarea și supravegherea resurselor naturale este o funcție care revine în mod normal guvernului, implicarea directă în furnizarea de resurse naturale la entități private nu este o funcție a guvernului.

(211)

În primul rând, în ceea ce privește argumentele din care reiese că GA nu a participat la producția de boabe de soia, că furnizorii sunt privați și că vând boabe de soia cultivate pe terenuri aflate în proprietate privată, Comisia a observat că GA a însărcinat producătorii de boabe de soia sau le-a ordonat să atingă un anumit obiectiv de politică. O astfel de furnizare de boabe de soia de către producătorii de boabe de soia însărcinați în acest sens nu a fost diferită de o situație în care GA era ea însăși producătorul direct al boabelor de soia. În plus, Comisia nu este de acord cu distincția artificială făcută de CARBIO, potrivit căreia exploatarea comercială, distribuirea și vânzarea resurselor naturale nu este o funcție care revine în mod normal guvernului, care se limitează la reglementarea și supravegherea resurselor naturale. Consecințele unei astfel de abordări ar fi că furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată nu ar putea fi considerată niciodată o funcție a guvernului, deoarece funcția statului ar fi pur și simplu de a reglementa furnizarea unui astfel de bun sau prestarea unui astfel de serviciu. Comisia nu a acceptat o astfel de distincție și a considerat că, tocmai datorită exercitării competențelor de reglementare ale GA în ceea ce privește furnizarea boabelor de soia, o astfel de furnizare de boabe de soia poate fi tratată ca o funcție care revine în mod normal guvernului. În acest context, faptul că destinatarii acestui bun sunt entități private și nu entități deținute de stat nu afectează această concluzie, deoarece este irelevantă pentru obiectivul de politică de dezvoltare a industriei biomotorinei. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(212)

Printr-un set de măsuri, inclusiv taxe la export, restricții cantitative, subvenții pentru producătorii interni și declarații privind politica publică, GA a determinat cultivatorii naționali de soia să vândă boabele de soia la nivel național și i-a „însărcinat” sau „le-a ordonat” să furnizeze aceste materii prime în Argentina contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Măsurile în cauză au contribuit la obținerea efectului dorit de denaturare a pieței interne a boabelor de soia din Argentina și de scădere a prețului la un nivel redus în mod artificial în avantajul industriei biomotorinei din aval. Funcția de furnizare a boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată le incumbă în mod normal autorităților publice, având în vedere obiectivul public de a sprijini industria biomotorinei. În plus, practica cultivatorilor de boabe de soia de îndeplinire a acestei funcții nu este diferită realmente de practicile normale ale autorităților publice atunci când acestea urmăresc obiective de politică asemănătoare prin intermediul altor forme de sprijin (cum ar fi granturile sau veniturile la care se renunță).

(213)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GA a oferit o contribuție financiară indirectă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, interpretat și aplicat în conformitate cu standardul OMC relevant în temeiul articolului 1.1 litera (a) subpunctul (iv) din Acordul SMC.

(214)

În cadrul investigației inițiale, Comisia a considerat că termenii „contribuție financiară” și „susținere a veniturilor sau a prețurilor” nu se excludeau reciproc (83). În conformitate cu această interpretare, pe lângă examinarea faptului că setul de măsuri adoptate de GA ar putea sau nu să fie caracterizat drept „contribuție financiară” sub forma furnizării de bunuri pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată, Comisia a analizat și dacă setul de măsuri al GA ar putea să fie caracterizat ca fiind o susținere a veniturilor sau a prețurilor, care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază (84).

(215)

Astfel cum se indică în memorandumul privind caracterul suficient al dovezilor, Comisia a considerat că, în cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, solicitantul a adus dovezi potrivit cărora setul de măsuri al GA ar putea fi caracterizat, de asemenea, ca susținere a veniturilor sau susținere a prețurilor, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a examinat mai întâi dacă GA a continuat să demonstreze intenția de a sprijini crearea și dezvoltarea industriei biomotorinei; în al doilea rând, aceasta a examinat ce fel de măsuri a adoptat sau a continuat să adopte GA în perioada investigației de reexaminare pentru a sprijini industria biomotorinei și, în al treilea rând, dacă măsurile respective se calificau drept „o formă oarecare de susținere a veniturilor sau de susținere a prețurilor” în sensul articolului XVI din GATT 1994.

(216)

În cadrul investigației inițiale, în contextul analizei privind susținerea veniturilor sau a prețurilor, Comisia a raportat legislația care demonstrează intenția GA de a sprijini industria biomotorinei, în special Decretul 1396/2001 (85), Rezoluția 1156/2004 (86) și Legea din 2006 privind biocombustibilii.

(217)

În cadrul prezentei investigații, pe lângă elementele evidențiate în contextul taxei la export din considerentele 117-122 și concluzia la care s-a ajuns în ceea ce privește volumele de echilibrare a exporturilor de porumb și de grâu din considerentul 136 și subvențiile acordate cultivatorilor de boabe de soia menționate în considerentul 150, Comisia a investigat dacă legislația ulterioară a arătat că GA a avut o politică explicită de sprijinire a dezvoltării industriei interne a biomotorinei. În perioada investigației de reexaminare, legea privind biocombustibilii din 2006 nu mai era în vigoare, fiind înlocuită cu legea privind biocombustibilii din 2021, care reglementa obligația internă privind biomotorina.

(218)

În considerentul 38, Comisia a reamintit deja funcțiile Secretariatului pentru Energie, autoritatea de aplicare a legii în temeiul legii privind biocombustibilii din 2021. În scopul analizei privind susținerea veniturilor sau a prețurilor, Comisia reamintește că rolul Secretariatului Energiei de a „garanta disponibilitatea factorilor de producție necesari pentru pregătirea biocombustibililor pentru amestecarea obligatorie, de a putea arbitra și de a stabili mecanismele pe care le consideră necesare pentru ca achiziționarea lor să se realizeze în conformitate cu condițiile normale și obișnuite ale pieței și fără nicio denaturare, stabilind ca limită, după caz, prețul de export al unor astfel de factori de producție minus costurile respective” (87). Această funcție arată că GA a conceput producția de boabe de soia în raport cu producția de biomotorină și în scopul asigurării unei aprovizionări suficiente pentru aceasta. În acest scop, GA a fost împuternicită să stabilească un preț maxim pentru factorii de producție pentru biomotorina vândută în contextul îndeplinirii obligației interne corespunzător prețului de export al acestor factori de producție, odată ce au fost scăzute costurile relevante. Cu alte cuvinte, prețul factorilor de producție destinați pieței interne ar fi fost mai scăzut decât prețul factorilor de producție destinați pieței de export. Prin urmare, din această dispoziție reiese că intenția GA din legea privind biocombustibilii din 2021 era de a sprijini industria internă a biomotorinei.

(219)

Acest aspect este confirmat suplimentar și în mod expres de articolul 16 din Legea privind biocombustibilii din 2021, intitulat în mod semnificativ „Substituirea importurilor”, care împuternicește Secretariatul Energiei să „înlocuiască importul de combustibili fosili cu biocombustibili” și „să promoveze investițiile pentru industrializarea materiilor prime naționale” (88). Astfel cum a confirmat GA în timpul verificării la fața locului, industrializarea (industrialización) în contextul lanțului valoric al boabelor de soia se referă la activitatea propriu-zisă de concasare. Prin urmare, în practică, articolul 16 din legea privind biocombustibilii din 2021 se referă la promovarea investițiilor în activitatea de concasare a boabelor de soia pentru a încuraja producția de biomotorină. Aceasta constituie un alt mijloc de sprijinire a industriei interne a biomotorinei.

(220)

În plus, evaluarea stabilirii prețului domestic al biomotorinei în investigație inițială (89) a rămas valabilă în cursul perioadei investigației de reexaminare. Într-adevăr, în conformitate cu legea privind biocombustibilii din 2021, în perioada investigației de reexaminare, GA a continuat să stabilească prețul biomotorinei vândute pe plan intern în contextul îndeplinirii obligației interne privind biomotorina, care constituie aproape întreaga piață internă a biomotorinei.

(221)

În cursul perioadei investigației de reexaminare, prețul domestic al biomotorinei a fost stabilit aproape lunar, fără nicio diferențiere între tipurile de societăți, și a fost pus la dispoziția publicului (90).

(222)

Niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a primit un contingent și nu a aprovizionat piața internă în perioada de investigație (deși alți producători de biomotorină din Grupul Renova au făcut acest lucru). Cu toate acestea, prețurile stabilite de GA pe piața internă par să fie mai mari decât prețul de export FOB mediu al producătorilor-exportatori incluși în eșantion, în perioadele cu același preț intern – în perioada investigației de reexaminare – atunci când aceștia au raportat vânzări la export, luând în considerare atât prețul de export FOB fără taxa la export pentru biomotorină, cât și, cu excepția a două perioade în care prețurile interne și cele de export au fost aliniate, incluzând taxa la export pentru biomotorină.

(223)

Prin urmare, stabilind în mod artificial prețul biomotorinei de pe piața internă la un nivel ridicat rezultat în mod artificial, GA a urmat o politică de susținere a prețurilor pentru industria mică și mijlocie a biomotorinei care vindea pe piața internă.

(224)

În plus, solicitantul a indicat ca dovadă a sprijinului continuu acordat de GA industriei biomotorinei (i) programul de finanțare a capitalului circulant în industria biomotorinei în temeiul Rezoluției 947/2023 (91) și (ii) veniturile la care s-a renunțat prin Legea din 2021 privind biocombustibilii.

(225)

Acestea constituie noi presupuse scheme privind producătorii de biomotorină, pe care Comisia le-a analizat în secțiunile aferente de mai jos pentru a stabili dacă s-a obținut un avantaj în cadrul acestor scheme. Cu toate acestea, pentru a înțelege dacă schemele respective au evidențiat dovezi privind sprijinul GA acordat industriei biomotorinei, Comisia a analizat temeiurile lor juridice – în vigoare în perioada investigației de reexaminare – și o declarație publică referitoare la acestea. Dovezile care reies din legea privind biocombustibilii din 2021 au fost indicate în considerentele 218 și 219 de mai sus. În plus, astfel cum s-a explicat în considerentele 313-314, articolul 22 din legea privind biocombustibilii din 2021 părea să prevadă o scutire fiscală de la plata taxei pe combustibilii lichizi și a taxei pe dioxidul de carbon aplicabilă numai biomotorinei de origine națională amestecate în combustibili. În cursul verificării la fața locului, GA a părut să împărtășească acest punct de vedere. Cu toate acestea, răspunsul la chestionar al GA părea să sugereze că, în schimb, în conformitate cu articolul 4 al titlului III din Legea 23.966 (92), biomotorina amestecată în combustibili, indiferent dacă este de origine națională sau importată, nu este supusă niciodată taxei pe combustibilii lichizi și taxei pe dioxidul de carbon, astfel de taxe fiind percepute numai pentru componentele benzină, motorină sau diesel a combustibilului amestecat, indiferent dacă această componentă sau biomotorina amestecată este de origine națională sau importată. Într-adevăr, nu se prevedea nicio rată pentru biomotorină la articolul 4, spre deosebire de alți combustibili. Prin urmare, rămâne neclar dacă a existat vreo discriminare în ceea ce privește taxa percepută pe baza originii biomotorinei.

(226)

Astfel cum se explică în considerentul 315 de mai jos, nu a fost posibil să se calculeze un avantaj în cadrul acestei scheme, deoarece era evident că această taxă a fost percepută pentru combustibilul amestecat rezultat după amestecare în avalul lanțului valoric, și nu la nivelul producătorilor de biomotorină. Totuși, faptul în sine că biocombustibilii, inclusiv biomotorina (menționați în mod expres la articolul 4 din titlul III din Legea 23.966), se exclud din domeniul de aplicare al taxei pe combustibilii lichizi și a taxei pe dioxidul de carbon reflectă intenția clară a GA de a favoriza consumul de biomotorină, în special de biomotorină de origine națională, și de a sprijini astfel industria internă a biomotorinei.

(227)

În schimb, în ceea ce privește programul de finanțare a capitalului circulant în industria biomotorinei, scopul lui declarat a fost de „a oferi condiții de finanțare mai bune pentru achiziționarea factorilor de producție necesari pentru producția de biomotorină pentru amestecarea obligatorie cu combustibilii diesel în temeiul Legii 27640” (93). Cu ocazia unei ceremonii de punere în aplicare a programului, președintele Banco de la Nación Argentina („BNA”), una dintre cele mai mari bănci ale țării și deținută integral de stat, a declarat în mod explicit că scopul creditului era „de a se crea mai multe locuri de muncă și de a se putea continua activitatea de export, precum și de a se economisi valută” (94). Rezultă că nu există nicio îndoială cu privire la faptul că programul de finanțare prin care se obține capital în industria biomotorinei a fost menit să sprijine industria biomotorinei prin oferirea unor condiții de finanțare mai bune și, în special, să sprijine exporturile de biomotorină. Deși, în considerentul 311 de mai jos, Comisia a concluzionat că producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat de programul de finanțare, schema a fost în vigoare în cursul perioadei investigației de reexaminare pentru producătorii de biomotorină eligibili și, prin urmare, a reprezentat o dovadă valabilă în scopul susținerii veniturilor sau a prețurilor.

(228)

În plus, solicitantul a susținut că mai multe acțiuni ale administrației de la nivel de provincie au arătat că sprijinul pentru industria biomotorinei era prezent și la nivel de provincie.

(229)

În particular, solicitantul a raportat că, în primul rând, provincia Santa Fe a lansat un program care viza ca toate autobuzele publice să utilizeze biomotorină în forma sa pură (B100) (95).

(230)

În al doilea rând, provincia Cordoba a anunțat finanțarea creditelor pentru promovarea producției și consumului local de biomotorină (96).

(231)

În al treilea rând, provincia Cordoba a pus în aplicare politica ei de promovare a biocombustibililor prin Legea provincială 10721 (97), menită să consolideze producția de biomotorină și să promoveze înlocuirea combustibililor fosili cu biomotorină. Legea provincială 10721 stabilește mai multe obiective, inclusiv consolidarea producției de biocombustibili și „Promovarea înlocuirii progresive a combustibililor fosili prin [...] consumul preferențial de biocombustibili, tinzând spre utilizarea lor pe scară largă” (sublinierea noastră) (98).

(232)

Toate aceste măsuri luate la nivel de provincie au intervenit după investigația inițială.

(233)

În ceea ce privește noua măsură luată de provincia Santa Fe, ea a fost menită să încurajeze „utilizarea pe scară largă a biocombustibililor (biomotorină [...])” (99), într-o varietate de sectoare economice, inclusiv, în special, în transportul public și în cadrul flotelor de vehicule. Pe lângă faptul că impune ca transportul public și vehiculele utilizate în cadrul licitațiilor publice să utilizeze biomotorină în forma sa pură (B100) drept combustibil, Legea 14010 a provinciei Santa Fe a prevăzut posibilitatea de a acorda „scutiri și/sau reduceri vizând impozitul pe venitul brut, taxa de timbru și/sau taxa unică pe vehicule” societăților care au contribuit la obiectivele Legii 14010 a provinciei Santa Fe (100). Această contribuție se măsura pe baza investițiilor realizate de aceste societăți pentru a spori utilizarea biomotorinei în activitățile lor. Astfel, recompensând prin scutiri fiscale investițiile realizate de societăți private, Legea 14010 a provinciei Santa Fe a încurajat în mod activ utilizarea biomotorinei (și, prin urmare, vânzările de biomotorină în provincie) în multe sectoare economice din provincie. Prin urmare, în timp ce scutirile fiscale ale provinciei Santa Fe de care au beneficiat producătorii de biomotorină au fost analizate în mod specific în considerentele 270-289, în scopul susținerii veniturilor sau a prețurilor Legea 14010 a provinciei Santa Fe a arătat punerea în aplicare la nivel provincial a intenției GA de a sprijini industria biomotorinei.

(234)

În ceea ce privește noile măsuri luate de provincia Cordoba, în cerere, solicitantul a recunoscut că dovezile privind subvențiile din partea provinciei Cordoba au fost respinse în investigația inițială, pe motiv că producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat de legislația provinciei Cordoba (101). Cu toate acestea, solicitantul a susținut că aceste elemente rămân de interes, deoarece arată aplicarea locală a unei politici naționale privind biocombustibilii și ar putea fi relevante în cazul în care producătorii incluși în eșantion diferă în cadrul investigației de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(235)

Comisia a observat că, deși eșantionul s-a schimbat în comparație cu cel al investigației inițiale, niciun producător-exportator inclus în eșantion în cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor nu producea biomotorină în provincia Cordoba. Prin urmare, aceștia nu puteau beneficia de schemele respective. Cu toate acestea, subvențiile acordate de provincia Cordoba, pe care solicitantul a cerut Comisiei să le investigheze din nou, erau diferite de cele raportate aici și sunt abordate în considerentele 297-299 de mai jos. Producătorii-exportatori incluși în eșantion în cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor nu puteau beneficia nici de subvențiile raportate aici, deoarece nu aveau sediul în provincia Cordoba. Cu toate acestea, nu se poate exclude faptul că alți producători de biomotorină cu sediul în provincia Cordoba ar fi putut beneficia de acestea în perioada investigației de reexaminare. Prin urmare, numai în ceea ce privește susținerea veniturilor sau susținerea prețurilor, Comisia a considerat că aceste măsuri au demonstrat punerea în aplicare la nivel de provincie a intenției GA de a sprijini industria biomotorinei.

(236)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că intenția GA de a sprijini dezvoltarea industriei argentiniene a biomotorinei continuă să fie limpede și în perioada investigației de reexaminare.

(237)

Astfel cum s-a discutat în considerentele 216-236, intenția GA de a sprijini industria biomotorinei a fost evidentă într-o serie de măsuri, inclusiv denaturarea artificială a pieței domestice a boabelor de soia, stabilirea prețurilor biomotorinei vândute în cadrul obligației domestice, programul de finanțare a capitalului circulant în industria biomotorinei în temeiul Rezoluției 947/2023, veniturile la care s-a renunțat prin Legea din 2021 privind biocombustibilii și măsurile adoptate de provinciile Santa Fe și Cordoba. Măsurile respective au susținut direct sau indirect veniturile producătorilor de biomotorină. În plus, prin legea privind biocombustibilii din 2021, GA a continuat regimul de promovare pentru producția de biomotorină deja instituit în temeiul legii privind biocombustibilii din 2006. Prin urmare, Comisia a concluzionat, pe baza informațiilor disponibile, că, în anii care au urmat investigației inițiale, GA a continuat să instituie un set de măsuri în vederea dezvoltării și a susținerii veniturilor industriei biomotorinei.

(238)

Prin setul de măsuri descris în considerentele 216-236, GA oferă industriei biomotorinei sprijin pentru venit.

(239)

În plus, GA a continuat să aplice, prin legea privind biocombustibilii din 2021, o cerință obligatorie privind amestecul de combustibili, prin care societățile din Argentina care desfășurau activități de amestecare trebuiau să achiziționeze biomotorină la prețuri ridicate rezultate în mod artificial, stabilite de GA, asigurându-se susținerea prețurilor pentru industria biomotorinei.

(240)

Toate măsurile respective arată că industria argentiniană a biomotorinei este sprijinită și este stimulată artificial.

(241)

Prin urmare, Comisia concluzionează că, prin intermediul setului de măsuri menționat anterior, GA oferă în mod direct sau indirect industriei biomotorinei o susținere a veniturilor sau o susținere a prețurilor, contribuind astfel la competitivitatea acesteia.

(242)

Astfel cum s-a constatat în investigația inițială, prin reglementarea pieței domestice a biomotorinei și prin acordarea unei cote numai societăților mai mici de biomotorină, GA a înființat o industrie în care cei mai mari producători sunt împiedicați să vândă pe piața internă și, prin urmare, sunt pe deplin orientați către export, încurajând astfel competitivitatea la export a industriei biomotorinei (102).

Tabelul 2

Producția și exportul argentinian de biomotorină (în tone)

(243)

Astfel cum se arată în tabelul 2, industria biomotorinei a continuat să fie o industrie orientată spre export. Într-adevăr, începând din 2020, până la 74 % din producție a fost exportată, în funcție de an, în perioada investigației de reexaminare, aproape jumătate din producție fiind exportată. Producătorii-exportatori incluși în eșantion au explicat că, în perioada investigației de reexaminare (în cursul căreia era în vigoare angajamentul), prețurile din Uniune, singura lor destinație de export în perioada investigației de reexaminare, erau scăzute și, în general, aceștia au exportat numai atunci când prețurile erau suficient de ridicate, în comparație cu prețul minim la import în vigoare în temeiul angajamentului, pentru a obține profit. În același timp, până la jumătatea lunii octombrie 2022, obligația mai mare privind biomotorina (12,5 %) și posibilitatea aprovizionării, în contextul obligației suplimentare, și a societăților care în mod normal nu erau implicate în îndeplinirea obligației interne au însemnat că o parte mai mare din producție era destinată mai degrabă consumului intern decât exportului. Din acest motiv, procentul exporturilor în raport cu producția este mai mic în comparație cu anii precedenți. O situație similară poate fi observată în 2020, când obligația privind biomotorina era de 10 % în temeiul legii privind biocombustibilii din 2006, înainte ca legea din 2021, respectiv legea privind biocombustibilii din 2021, să o reducă la 5 % (aceasta crescând ulterior la 7,5 % începând cu luna iunie 2022). Din această perspectivă, o obligație mai mare privind biomotorina implică un consum intern mai mare, în timp ce o obligație mai scăzută privind biomotorina acționează ca un stimulent pentru export. În consecință, prin reducerea obligației privind biomotorina în temeiul legii privind biocombustibilii din 2021, GA a direcționat și mai mult industria biomotorinei din Argentina către exporturi. Nivelurile mai scăzute ale producției și exporturile totale în termeni absoluți în perioada investigației de reexaminare s-au datorat unei scăderi generale a producției din cauza secetei din Argentina, care a afectat materia primă a biomotorinei, și anume boabele de soia.

(244)

Prin urmare, sprijinul acordat industriei interne a biomotorinei a favorizat exporturile de biomotorină, prin intermediul cărora producătorii de biomotorină puteau, în mod incorect, să concureze cu producătorii de biomotorină din alte țări, care nu beneficiau de prețuri mai mici pentru factorii de producție. Industria argentiniană a biomotorinei a continuată să aibă drept țintă principală piețele de export, în special piața Uniunii.

(245)

GA a susținut că respectiva calificare a taxelor la export drept susținere a veniturilor sau susținere a prețurilor pentru industria biomotorinei este în contradicție cu rolul taxei la export pentru biomotorină în contextul însărcinării sau al adresării de ordine, deoarece această taxă a redus prețurile obținute de industria biomotorinei.

(246)

Comisia a observat că analiza însărcinării sau a adresării de ordine a vizat taxa la export pentru boabele de soia, și nu cea pentru biomotorină, precum și consecințele asupra furnizării de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, care a condus la costuri mai mici și, prin urmare, la profituri/venituri mai mari. Prin urmare, aceeași taxă la export, precum și alte măsuri de sprijin au contribuit la asigurarea de către GA a susținerii veniturilor sau a susținerii prețurilor. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(247)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că, prin intermediul unui set de măsuri, GA a continuat, direct sau indirect, să ofere industriei biomotorinei sprijin pentru venit sau pentru prețuri în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, ceea ce a dus la exportarea majorității producției interne.

(248)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a susținut că majoritatea măsurilor care sprijină constatarea privind sprijinirea veniturilor sau a prețurilor se referă la piața internă, la care exportatorilor de biomotorină nu li s-a permis să participe. Acest fapt s-a aplicat în special constatării din considerentul 218 cu privire la Legea din 2021 privind biocombustibilii, care asigură factorii de producție pentru producția de biomotorină pentru piața internă. GA a susținut, în plus, că Secretariatul nu are autoritate pentru boabele de soia, deoarece ele nu este un factor de producție direct pentru biomotorină, și că limita de preț se aplică factorilor de producție pentru elaborarea biomotorinei în cadrul obligației, nu biomotorinei în sine. O astfel de limită de preț se aplica numai în cazul în care condițiile de piață pentru achiziționarea factorilor de producție nu erau aplicabile.

(249)

Comisia nu a fost de acord. Într-adevăr, investigația a arătat că societățile individuale din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion au participat la piața internă a biomotorinei. În plus, Legea privind biocombustibilii din 2021 afectează exportatorii, deoarece interzice entităților exportatoare să participe pe piața internă și, prin urmare, le obligă să exporte. În plus, sprijinul pentru furnizarea de factori de producție pentru producția de biomotorină destinată pieței interne favorizează și societățile individuale din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion. În ceea ce privește autoritatea Secretariatului în ceea ce privește factorii de producție pentru biomotorină, GA nu a explicat care este scopul acestei dispoziții legale, dacă nu chiar securitatea aprovizionării și limitarea prețului pentru boabele de soia. GA nu a specificat care sunt factorii de producție diferiți de boabele de soia la care se referă dispoziția legală. În cele din urmă, biomotorina vândută în cadrul obligației a fost deja vândută la un preț reglementat de guvern și nu a avut nevoie de o limită de preț suplimentară stabilită de Secretariat. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(250)

După ce a stabilit că setul de măsuri descris în considerentele 101-150 de mai sus constituie o contribuție financiară din partea GA prin însărcinarea sau ordonarea organismelor private și/sau că setul de măsuri descris în considerentele 216-236 constituie o susținere a veniturilor/prețurilor, Comisia a calculat valoarea subvenției în termeni de avantaj conferit beneficiarului, despre care s-a constatat că există în cursul perioadei investigației de reexaminare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază.

(251)

La fel ca în investigație inițială și deoarece majoritatea măsurilor GA au vizat reducerea artificială a prețului domestic al boabelor de soia, ceea ce a dus la venituri mai mari pentru producătorii argentinieni de biomotorină, Comisia a examinat dacă sprijinul acordat de GA industriei biomotorinei a conferit un avantaj în raport cu diferența dintre prețurile plătite de producătorii interni de biomotorină și o valoare de referință bazată pe condițiile predominante de pe piața Argentinei pentru boabele de soia.

(252)

Comisia a calculat mai întâi prețul de achiziție mediu ponderat al boabelor de soia, plătit de producătorii argentinieni incluși în eșantion în perioada investigației de reexaminare. Media ponderată a fost calculată lunar și astfel cum a fost furnizată marfa de cultivatorii de soia către instalația de biomotorină din Argentina.

(253)

Prețul de achiziție mediu a avut la bază prețurile, fără TVA, și cantitățile indicate în listele de facturi defalcate pe tranzacție depuse de producătorii-exportatori argentinieni incluși în eșantion și verificate pe parcursul vizitelor de verificare la fața locului.

(254)

Acest preț mediu trebuie să fie comparat cu o valoare de referință adecvată. La fel ca în investigația inițială, Comisia a recurs la prețul mediu ponderat lunar al boabelor de soia importate de producătorii-exportatori incluși în eșantion. Într-adevăr, acestea au fost importate pe o bază CIF și au avut, în medie, același nivel de preț, indiferent de origine. Prețurile efective de import cu livrare în condiții CIF la instalațiile de concasare au fost la același nivel al prețului precum prețul de pe piața mondială, care este cotat ca fiind prețul la nivelul Golfului Mexic. Importurile de boabe de soia au reprezentat un volum semnificativ din achizițiile producătorilor-exportatori incluși în eșantion, și anume 38 %, un procent mai mare comparativ cu investigația inițială, ca urmare a secetei care a afectat perioada investigației de reexaminare. Achizițiile respective au fost repartizate pe sute de tranzacții.

(255)

Prin urmare, Comisia a considerat că prețurile efective plătite de producătorii-exportatori incluși în eșantion pentru boabele de soia importate reflectă condițiile de piață nedenaturate din Argentina, inclusiv costurile de livrare general aplicabile incluse în prețul final (103).

(256)

Faptul că importurile respective realizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au fost utilizate pentru producția de biomotorină, ci pentru producerea de ulei de soia nu modifică această concluzie, întrucât, în perioada investigației de reexaminare, cererea de boabe de soia pentru producția de biomotorină din Argentina a fost acoperită pe deplin de oferta de boabe de soia de pe piața internă. În același timp, nu există diferențe în ceea ce privește calitatea între diversele boabe de soia disponibile care ar face ca boabele de soia importate să fie inutilizabile pentru producerea de biomotorină. În consecință, Comisia a considerat că achizițiile respective au constituit o valoare de referință adecvată.

(257)

Pe acest temei, Comisia a utilizat prețul efectiv la care producătorii-exportatori incluși în eșantion au importat boabele de soia în Argentina, toate provenind din țări vecine, drept cel mai apropiat indicator posibil pentru prețurile interne argentiniene nedenaturate ale acestor produse. Astfel cum se explică în considerentul 254, respectivele prețuri au fost la același nivel cu prețurile de pe piața mondială.

(258)

În continuare, Comisia a comparat prețul plătit de producătorii din Argentina pentru boabele de soia cultivate pe plan intern cu prețul efectiv de import mediu ponderat pentru boabele de soia în regim lunar. Toate aceste importuri s-au realizat într-un regim de import temporar și, prin urmare, nu au făcut obiectul taxelor la import. S-a considerat că prețul efectiv plătit de producătorii-exportatori incluși în eșantion corespundea condițiilor și modalitățile predominante de pe piața din Argentina.

(259)

Valoarea totală a diferenței reprezintă „economiile” obținute de producătorii de biomotorină din Argentina care au achiziționat boabe de soia pe piața denaturată din Argentina, comparativ cu prețul pe care l-ar fi plătit în lipsa denaturărilor. În cele din urmă, această valoare totală reprezintă avantajul conferit producătorilor din Argentina de către GA în perioada investigației de reexaminare.

(260)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a repartizat aceste valori ale subvenției la cifra de afaceri totală a producției pe bază de boabe de soia a producătorilor-exportatori incluși în eșantion din perioada de investigație drept numitor corespunzător, întrucât subvenția a acordat un avantaj întregii producții de produse pe bază de boabe de soia, și nu doar produsului în cauză sau producției destinate exporturilor.

(261)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO au susținut că Comisia nu a furnizat suficiente motive care să susțină concluzia că prețurile medii de import reflectau condițiile predominante de pe piață, pe lângă faptul că au făcut referire la absența distorsiunilor și au subliniat că (i) prețurile de import erau în concordanță cu prețurile mondiale și că (ii) ele reprezentau un volum semnificativ de achiziții ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion. CARBIO a susținut că acest raționament era în contradicție cu constatarea Comisiei din considerentul 190 potrivit căreia boabele de soia produse domestic au satisfăcut pe deplin cererea domestică pentru un factor de producție pentru producția domestică de biomotorină și că boabele de soia importate nu au fost utilizate pentru producția de biomotorină.

(262)

Contrar celor afirmate, Comisia a explicat în considerentul 254 de ce prețul de import al boabelor de soia plătit efectiv de producătorii-exportatori incluși în eșantion reflecta condițiile de piață predominante. În plus, faptul că prețurile de import erau în concordanță cu prețurile mondiale – spre deosebire de prețurile interne argentiniene – și că importurile au reprezentat o cotă semnificativă din achizițiile producătorilor-exportatori incluși în eșantion sunt elemente esențiale pentru a stabili că o valoare de referință reflectă condițiile predominante de pe piață. Faptul că boabele de soia importate nu au fost utilizate pentru a produce biomotorină nu contrazice această concluzie, deoarece boabele de soia importate au fost zdrobite în aceleași instalații de măcinare ca boabele de soia produse domestic care au fost utilizate pentru producția de biomotorină. Astfel, pe lângă constatările Comisiei reamintite de CARBIO, Comisia a luat în considerare, în considerentul 258, și faptul că boabele de soia importate au fost livrate în porturile din apropierea fabricilor utilizate pentru zdrobirea atât a boabelor de soia domestice, cât și a celor importate, pentru producția de biomotorină. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(263)

În plus, CARBIO a susținut că prețurile medii de import ale boabelor de soia nu au constituit o valoare de referință adecvată, deoarece nu reflectau condițiile de piață din Argentina. În particular, boabele de soia importate au fost importate în temeiul regimului temporar de import și nu au fost utilizate pentru a produce biomotorină și au fost livrate în condiții CIF, în timp ce achiziționarea internă de boabe de soia nu a implicat taxe de livrare internațională.

(264)

Comisia a observat că a descris deja în considerentul 262 de ce a considerat că boabele de soia importate reflectă condițiile de piață predominante din Argentina. În plus, Comisia a considerat că prețul de import CIF este adecvat, întrucât acesta reflecta prețul de la instalația de măcinare, situată în port, unde au fost zdrobite și boabele de soia produse pe plan intern pentru a produce biomotorină. În plus, astfel cum s-a reamintit în considerentul 254, prețurile de import CIF au fost la același nivel cu prețul de pe piața mondială. În cele din urmă, CARBIO nu a adăugat argumente suplimentare cu privire la motivul pentru care prețul de import nu ar fi o valoare de referință adecvată. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(265)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a susținut, în plus, că, la calcularea avantajului, Comisia a luat în considerare numai diferența dintre prețul plătit pentru boabele de soia domestice și valoarea de referință atunci când primul a fost mai mic decât al doilea. Cu toate acestea, atunci când prețul plătit pentru boabele de soia domestice era mai mare decât valoarea de referință, Comisia a eliminat diferența, în timp ce suma care depășește valoarea de referință ar fi trebuit să fie dedusă din valoarea totală a avantajului.

(266)

Comisia a observat că abordarea adoptată la calcularea avantajului pentru furnizarea de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată a fost justificată. Într-adevăr, grupul special în cauza SUA – Taxe antidumping și compensatorii (China) a constatat că „necompensarea” valorilor avantajelor pozitive cu valorile „negative” ale beneficiilor era în concordanță cu Acordul SMC (104). În plus, în orice caz, Comisia a considerat că afirmația a fost ineficace deoarece, chiar dacă Comisia ar aplica metodologia propusă de CARBIO, continuarea subvenționării ar fi în continuare constatată pe baza marjei de subvenție rezultate. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(267)

Setul de măsuri al GA a avut drept obiectiv avantajarea anumitor industrii, inclusiv a industriei interne a biomotorinei. Într-adevăr, deși denaturările în ceea ce privește boabele de soia avantajează și alte produse din aval decât biomotorina, avantajul este disponibil doar pentru anumite industrii din Argentina, și anume pentru cele din lanțul valoric al boabelor de soia. În plus, accentul specific al GA asupra industriei biomotorinei în cadrul lanțului valoric al boabelor de soia este demonstrat de legătura dintre boabele de soia și biomotorină din legislația relevantă menționată în considerentele 117-122. Mai mult, chiar dacă sprijinul acordat de GA biomotorinei prin numeroase măsuri este acordat și pentru alți biocombustibili, măsurile respective sunt limitate la un grup de întreprinderi sau industrii. Prin urmare, acestea sunt specifice în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(268)

Comisia a constatat că, printr-un set de măsuri, care echivalează cu furnizarea boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată și/sau susținerea veniturilor sau susținerea prețurilor, GA a oferit sprijin industriei biomotorinei. GA a conferit beneficiarilor un avantaj care este specific, echivalând astfel cu o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(269)

Rata subvenției stabilită în ceea ce privește acest set de măsuri în perioada de investigație în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion reprezintă:

(270)

Solicitantul a susținut că producătorii de biomotorină din provincia Santa Fe au continuat să beneficieze de venituri publice la care s-a renunțat sub forma diferitelor scutiri fiscale acordate timp de 15 ani, astfel cum a constatat Comisia în investigația inițială (105).

(271)

Investigația a arătat că, într-adevăr, unul dintre temeiurile juridice identificate în investigația inițială, Legea 12692 a provinciei Santa Fe (106), a continuat să fie aplicabil și că singura modificare a ei a fost efectuată prin Legea 12956 a provinciei Santa Fe (107), care a identificat impozitele care ar putea face obiectul scutirii: impozitul pe venitul brut, taxa de timbru, impozitul pe bunurile imobile, taxele pe remunerația pentru servicii și taxa unică pe vehicule (108). Ele sunt puse în aplicare în continuare prin Decretul de reglementare 158/07 (109), împreună cu anexa la acesta, și prin Rezoluția 121/21 (110), care include modelul de cerere.

(272)

Legea 12692 a provinciei Santa Fe este intitulată „adeziunea la nivel de provincie” la Legea 26.093, care reglementează obligația internă anterioară privind biomotorina. În pofida faptului că aceasta din urmă a fost înlocuită de legea privind biocombustibilii din 2021, Legea 12692 a provinciei Santa Fe nu a mai fost modificată.

(273)

Astfel cum s-a constatat în investigația inițială, Legea provincială 12692 prevede scutiri fiscale (precum și reduceri sau amânări fiscale) pentru societățile din provincie implicate în cercetarea, elaborarea, generarea, producerea și utilizarea produselor legate de energia din surse regenerabile, în special de producția de biomotorină. Biocombustibilii sunt menționați la articolul 3 litera (c), la articolul 4, la articolul 5 litera (d) și la articolul 10 din Legea 12692 a provinciei Santa Fe, iar producția de biomotorină este menționată în mod specific la articolul 10 din Legea 12692 a provinciei Santa Fe.

(274)

Prezenta investigație a arătat, de asemenea, că, deși scutirile fiscale pot fi acordate pentru o perioadă maximă de 15 ani, acestea fac obiectul unor reînnoiri anuale. Reînnoirile nu se acordă automat, ci după ce se demonstrează că beneficiarul a continuat activitatea subvenționată și a îndeplinit cel puțin 80 % din producția și din numărul de salariați în legătură cu care și-a asumat angajamente la momentul solicitării inițiale a scutirii fiscale. Reînnoirea anuală a depins și de marja de manevră bugetară de care dispune guvernul provinciei Santa Fe pe baza legii bugetului anual (111).

(275)

Investigația a arătat că nu s-au acordat reînnoiri anuale în temeiul Legii 12692 a provinciei Santa Fe din 2020. Astfel, în urma investigației, s-a constatat că anumite societăți din grupul Renova produceau biomotorină în Santa Fe, ulterior exportată de Viterra și Molinos Agro, beneficiind de această scutire în trecut, și anume înainte de perioada investigației de reexaminare. Aceste societăți erau în continuare autorizate să beneficieze de scutirea de la plata taxei de timbru și a impozitului pe bunurile imobile în perioada investigației de reexaminare (și anume scutirea lor se afla încă în perioada de 15 ani), încetând să mai beneficieze de reînnoiri anuale ale scutirilor înainte de perioada investigației de reexaminare. Producătorii-exportatori de biomotorină incluși în eșantion (LDC Argentina, Molinos Agro și Viterra Argentina) nu au fost eligibili pentru scutirile fiscale deoarece nu dețineau direct instalațiile de producție din Santa Fe sau deoarece beneficiarii scutirilor fiscale au trebuit să fie autorizați exclusiv pentru activitatea promovată, în acest caz producția de biomotorină, în timp ce producătorii-exportatori incluși în eșantion își desfășurau activitatea într-o varietate de producții și activități, altele decât producția de biomotorină (112).

(276)

Prin urmare, în pofida faptului că unul dintre producătorii săi de biomotorină a continuat să fie autorizat să beneficieze de scutirea de la plata taxei de timbru și a impozitului pe bunurile imobile în perioada investigației de reexaminare, grupul Renova nu a beneficiat de scutiri fiscale în temeiul Legii 12692 a provinciei Santa Fe în perioada investigației de reexaminare.

(277)

Investigația a arătat că au fost acordate scutiri fiscale în temeiul Legii 8478 a provinciei Santa Fe (113).

(278)

Legea 8478 a provinciei Fe, care datează din 1979, împreună cu Decretul provincial 3856/1979 și Decretul provincial 1361/2022 (114), au instituit un sistem de promovare a dezvoltării industriale a provinciei, inclusiv acordarea de scutiri, reduceri sau amânări de taxe, pentru o durată maximă de până la 10 ani (115). Se aplica un sistem de reînnoire anuală similar cu cel prevăzut de Legea 12692 a provinciei Santa Fe.

(279)

Printre industriile vizate de această schemă se numără toate societățile implicate într-o activitate industrială care implică „transformarea fizică, chimică sau fizico-chimică, în formă sau în esență, a materiilor prime sau a materialelor în produse noi, printr-un proces indus, prin aplicarea unor tehnici de producție uniforme, prin utilizarea de mașini sau de echipamente și prin repetarea unor operațiuni sau procese unitare, efectuate în instalații fixe” (116). Această descriere cuprinde producția de biomotorină.

(280)

Prin urmare, relația dintre regimul de scutire fiscală prevăzut de Legea 12692 a provinciei Santa Fe și regimul de scutire fiscală prevăzut de Legea 8478 a provinciei Santa Fe reprezintă un regim special în raport cu un regim general. Într-adevăr, cadrul de reglementare al regimului de scutire fiscală prevăzut de Legea 12692 a provinciei Santa Fe prevede că „În cazurile care nu sunt prevăzute în aceste reglementări, dispozițiile prevăzute în «Regimul de promovare industrială – Legea 8478», normele complementare și de reglementare se vor aplica în mod subsidiar” (117). Prin urmare, în timp ce Legea 12692 a provinciei Santa Fe s-a aplicat numai societăților ale căror activități aveau legătură cu energia din surse regenerabile, în special cu producția de biomotorină, Legea 8478 a provinciei Santa Fe s-a aplicat unui număr mai mare de industrii.

(281)

Cu toate acestea, producătorii de biomotorină din provincia Santa Fe s-au calificat în temeiul ambelor legi. În particular, în cazul Legii 8478 a provinciei Santa Fe, grupul Renova a beneficiat de scutiri fiscale, întrucât nu există nicio limitare a numărului de activități comerciale în care poate fi implicat beneficiarul.

(282)

Acest aspect este demonstrat de faptul că un producător de biomotorină din grupul Renova, exportată ulterior de Molinos Agro și Viterra Argentina, a beneficiat de o scutire la plata taxei de timbru și a impozitului pe bunurile imobile în temeiul Legii 8478 a provinciei Santa Fe înainte de perioada investigației de reexaminare. În plus, acest lucru este demonstrat, de asemenea, de faptul că unui producător-exportator inclus în eșantion din grupul Renova i s-a acordat o nouă scutire de la plata impozitului pe venitul brut, a impozitului pe bunuri imobile și a taxei unice pe vehicule la scurt timp după perioada investigației de reexaminare.

(283)

În sfârșit, nu s-a identificat nicio dovadă care să indice aplicarea scutirii de la plata impozitului pe cifra de afaceri pentru vânzări la export din Santa Fe în temeiul articolului 127 și nici a scutirii de la plata taxei de timbru din Santa Fe în temeiul articolului 183.29. În ceea ce privește în mod specific primul aspect, CARBIO și producătorii-exportatori incluși în eșantion au explicat că cifra de afaceri realizată la export nu constituie o cifră de afaceri relevantă supusă impozitului pe venitul brut la nivel de provincie, astfel cum se prevede la articolul 179 litera (c) din Codul fiscal al provinciei Santa Fe (118).

(284)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a susținut erori nespecificate și interpretări parțiale în legătură cu acest program. Cu toate acestea, întrucât această afirmație a fost nefundamentată, Comisia a respins-o.

(285)

În temeiul Legii 12692 a provinciei Santa Fe, în pofida faptului că un grup de producători-exportatori incluși în eșantion a fost autorizat să beneficieze de scutirea de la plata taxei de timbru și a impozitului pe bunurile imobile, în perioada investigației de reexaminare, nu s-au acordat scutiri fiscale ca urmare a lipsei reînnoirii anuale. Prin urmare, nu a fost posibil să se calculeze vreun avantaj.

(286)

În temeiul Legii 8478 a provinciei Santa Fe, nu s-au acordat scutiri fiscale, deoarece scutirile acordate unui grup de producători-exportatori incluși în eșantion fie au expirat înainte de începerea perioadei investigației de reexaminare, fie au fost acordate ulterior.

(287)

Scutirile fiscale în temeiul Legii 12692 a provinciei Santa Fe sunt de jure specifice, deoarece s-au aplicat numai în cazul industriilor care aveau legătură cu energia din surse regenerabile, în special cu producția de biomotorină. În plus, această schemă este, de asemenea, specifică la nivel regional, în măsura în care aduce beneficii numai industriilor menționate care au stabilit activități sau au investit în provincia Santa Fe.

(288)

Scutirile fiscale prevăzute de Legea 8478 a provinciei Santa Fe sunt de jure specifice, deoarece s-au aplicat numai industriilor descrise la articolul 4 din Decretul provincial 3856/1979, descriere care include producția de biomotorină. În plus, această schemă este, de asemenea, specifică la nivel regional, în măsura în care aduce beneficii numai industriilor menționate care au stabilit activități sau au investit în provincia Santa Fe.

(289)

Întrucât nu s-a primit niciun avantaj în perioada investigației de reexaminare, nu a fost posibil să se calculeze nicio valoare a subvenției.

(290)

Solicitantul a cerut Comisiei să investigheze din nou anumite programe despre care Comisia a constatat că nu au fost puse la dispoziția producătorilor-exportatori argentinieni incluși în eșantion în cadrul investigației inițiale.

(291)

Solicitantul a susținut în cadrul investigației inițiale că BNA – a cărei activitate curentă este gestionată efectiv de GA prin intermediul autorității sale de a desemna toți membrii din consiliul de administrație – a acordat finanțare pentru exporturi și împrumuturi preferențiale de care a beneficiat în mod specific industria biomotorinei din Argentina. Pentru a primi un credit în cadrul acestui program, beneficiarul trebuia să demonstreze că finanțarea se aplica în cadrul diferitelor etape ale procesului de producție și comercializare pentru exportul bunurilor.

(292)

Nu s-a identificat nicio dovadă care să indice acordarea vreunor împrumuturi sau credite la export de către BNA producătorilor-exportatori incluși în eșantion în perioada investigației de reexaminare.

(293)

Comisia a concluzionat că nu s-au acordat împrumuturi în condiții preferențiale producătorilor-exportatori incluși în eșantion în perioada investigației de reexaminare.

(294)

Solicitantul a susținut că articolul 13 litera (d) și articolul 15.1 din legea privind biocombustibilii din 2006 au promovat dezvoltarea biocombustibililor și au furnizat diverse mijloace pentru a contribui la dezvoltarea și sprijinirea industriei interne a biomotorinei, prin urmare subvenția fiind specifică. S-au autorizat diverse subvenții fiscale, inclusiv amortizarea accelerată a bunurilor de capital. Pentru a beneficia de acest avantaj, o societate trebuia să fie constituită în Argentina și să funcționeze exclusiv pentru dezvoltarea biocombustibililor. Amortizarea accelerată permite producătorilor de biomotorină să își reducă obligațiile fiscale prin reducerea venitului lor impozabil. Reducerea impozitelor se califică drept contribuție financiară publică, deoarece este vorba despre venituri la care s-a renunțat. De asemenea, articolul 15 din legea privind biocombustibilii din 2006 prevede posibilitatea ca producătorii de biomotorină să reducă baza impozabilă pentru care se calculează impozitul minim pe venit presupus. Pentru a fi eligibilă, societatea ar trebui să aibă sediul în Argentina și să funcționeze exclusiv pentru dezvoltarea de biocombustibili, iar beneficiarul ar trebui să fie producător de biocombustibili.

(295)

În urma investigației, s-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a beneficiat de avantajele promoționale prevăzute la articolul 13 litera (d) și la articolul 15 din legea privind biocombustibilii din 2006 în perioada investigației de reexaminare.

(296)

Această măsură nu a fost utilizată în perioada investigației de reexaminare de către producătorii-exportatori incluși în eșantion și, prin urmare, Comisia a concluzionat că nu poate calcula un avantaj pentru aceasta. Comisia a observat, în plus, că dispozițiile Legii din 2006 privind biocombustibilii au devenit nule ca urmare a intrării în vigoare a Legii din 2021 privind biocombustibilii (119), astfel încât a rămas neclar dacă articolul 13 litera (d) și articolul 15.1 din Legea din 2006 privind biocombustibilii erau încă în vigoare și dacă s-a acordat vreun avantaj în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(297)

Solicitantul a susținut că provincia Cordoba a instituit diferite avantaje fiscale în Legea 9397 a provinciei Cordoba (120), care constituie „aderarea provincială” la Legea din 2006 privind biocombustibilii. Dezvoltarea și utilizarea durabilă a biocombustibililor au fost scutite prin lege, pentru o perioadă de 15 ani, de la plata impozitelor pe venitul brut, pe industrializarea și stocarea producției, pe timbrul aplicat actelor, precum și pe contractele și operațiunile efectuate cu privire la biocombustibili. Numai societățile înregistrate care produceau, prelucrau și/sau stocau biocombustibili erau eligibile. Proiectele privind biocombustibilii puteau beneficia, de asemenea, de sprijin sub formă de împrumut din partea băncii oficiale la o rată subvenționată, precum și de reduceri la nivelul consumului de energie.

(298)

Investigația inițială a constatat că scutirile fiscale erau disponibile pentru producătorii de biocombustibili situați în provincia Cordoba (121). Prezenta investigație a confirmat această constatare. Cu toate acestea, niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion în cadrul prezentei investigații nu a produs biomotorină în provincia Cordoba.

(299)

Prin urmare, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat de această scutire fiscală și, astfel, Comisia a concluzionat că nu a putut calcula un avantaj pentru aceasta. Totuși, Comisia a concluzionat că subvenția a continuat să fie în vigoare.

(300)

Solicitantul a susținut că provincia Buenos Aires a instituit Legea provincială 13719 pentru a acorda o scutire de la plata impozitelor pe venitul brut și pe bunurile imobile pe o perioadă de 15 ani, condițiile fiind ca proiectul vizat să fie destinat exportului și ca fabrica să fie situată în provincia Buenos Aires, precum și ca beneficiarii să fie calificați și înregistrați în cadrul prevăzut de legea privind biocombustibilii din 2006.

(301)

Investigația inițială a constatat că scutirile fiscale erau disponibile pentru producătorii de biocombustibili situați în provincia Cordoba (122). Prezenta investigație a confirmat această constatare. Cu toate acestea, niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion în cadrul prezentei investigații nu a produs biomotorină în provincia Buenos Aires.

(302)

Prin urmare, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat de această scutire fiscală și, astfel, Comisia a concluzionat că nu a putut calcula un avantaj pentru aceasta. Totuși, Comisia a concluzionat că subvenția a continuat să fie în vigoare.

(303)

Solicitantul a susținut că, în 2005, în provincia Santiago del Estero, a fost pus în aplicare un sistem provincial de promovare și dezvoltare industrială pentru a promova noi industrii în provincie și pentru a le extinde pe cele existente, în conformitate cu Legea 6.750 a provinciei Santiago del Estero (123). Au fost disponibile următoarele opt beneficii: (1) rambursarea a până la 30 % din investiția realizată, fără a se depăși o perioadă de cinci ani; (2) rambursarea a până la 50 % sau a creditului fiscal în scopul plății impozitelor viitoare pentru investiții în drumuri, rețele electrice [...] executate de societățile asociate proiectelor; (3) scutirea totală sau progresivă de la plata impozitelor curente sau care urmează să fie generate la nivel de provincie; (4) facilități pentru achiziționarea, un contract de locație sau de comodat cu opțiune de cumpărare în termen de cinci ani și închirierea de bunuri personale și imobile ale statului la nivel de provincie; (5) furnizarea de asistență administrativă, tehnologică și financiară, precum și de servicii de consultanță tehnică de către organizații de stat; (6) sprijinirea și participarea statului la gestionarea scutirilor și a reducerilor fiscale și tarifare, a promovărilor sau a măsurilor de protecție și a altor scutiri fiscale (taxe zero) naționale sau municipale; (7) subvenții de până la 50 % din rata dobânzii aferente liniei de credit pentru societățile promovate, în conformitate cu condițiile stabilite și (8) acordarea de împrumuturi pentru promovarea investițiilor.

(304)

În urma investigației, s-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion în cadrul prezentei investigații nu își avea sediul în provincia Santiago del Estero.

(305)

Prin urmare, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat de această scutire fiscală și, astfel, Comisia a concluzionat că nu a putut calcula un avantaj pentru aceasta. Totuși, Comisia a concluzionat că subvenția a continuat să fie în vigoare.

(306)

În cerere, solicitantul a identificat noi presupuse subvenții care nu fuseseră investigate în cadrul investigației inițiale.

(307)

Rezoluția 947/2023 (124) a creat un program de finanțare pentru sectorul biocombustibililor din Argentina, valabil până la 31 decembrie 2023. Principalul obiectiv al rezoluției a fost promovarea dezvoltării industriei biocombustibililor în Argentina. Potrivit acestui program, s-au investit 988 000 000 ARS, provenind de la Trezoreria Națională, în Fondul Național pentru Dezvoltare Productivă („FONDEP”).

(308)

Potrivit solicitantului, FONDEP oferea întreprinderilor mici și mijlocii condiții de finanțare favorabile pentru achiziționarea factorilor de producție necesari pentru producerea biomotorinei. Astfel cum s-a reamintit în considerentul 225, președintele BNA a afirmat în mod explicit că scopul creditului este „de a crea mai multe locuri de muncă și de a putea continua să se continue activitățile de export, precum și de a economisi valută” (125).

(309)

În urma investigației, s-a constatat că, fiind destinat întreprinderilor mici și mijlocii, acest program a fost menit să sprijine producătorii de biomotorină implicați în îndeplinirea obligației interne, care diferă de exportatorii de biomotorină. Deși unii producători de biomotorină din grupul Renova au fost implicați în îndeplinirea obligației interne, aceștia nu au recurs la finanțare din FONDEP în perioada investigației de reexaminare. Astfel, în urma investigației, s-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a beneficiat de finanțare din FONDEP în perioada investigației de reexaminare.

(310)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a susținut erori nespecificate și interpretări parțiale în legătură cu acest program. Cu toate acestea, întrucât această afirmație a fost nefundamentată, Comisia a respins-o.

(311)

Această măsură nu a fost utilizată în perioada investigației de reexaminare de către producătorii-exportatori incluși în eșantion și, prin urmare, Comisia a concluzionat că nu poate calcula un avantaj pentru aceasta. Totuși, în perioada investigației de reexaminare, schema respectivă a rămas disponibilă pentru producătorii de biomotorină eligibili.

(312)

Solicitantul a susținut că noua lege privind biocombustibilii din 2021 prevedea că biocombustibilii erau scutiți de plata taxei pe combustibilii lichizi și a taxei pe dioxidul de carbon. În plus, legea privind biocombustibilii din 2021 a stabilit facilități fiscale pentru biocombustibili sub forma unei taxe mai mici pe valoarea adăugată, pentru impozitul pe venit, pentru taxa la importul de combustibil diesel și pentru taxa pe infrastructura hidraulică.

(313)

Investigația a arătat că articolul 22 din legea privind biocombustibilii din 2021 prevedea că „Biomotorina și bioetanolul nu vor fi impozitate prin taxa pe combustibilii lichizi (ICL) și prin taxa pe dioxidul de carbon (ICO2), stabilite în titlul III capitolul I și, respectiv, capitolul II din Legea 23.966, tratamentul menționat anterior extinzându-se la toate etapele de producție, distribuție și comercializare. În cazul amestecului dintre biocombustibilii respectivi și combustibilii fosili, taxa se va percepe numai pentru componenta de combustibil fosil din amestec. Tratamentul fiscal prevăzut la prezentul articol se va aplica până la data încetării regimului și atât timp cât principalele materii prime utilizate în procesele de producție respective sunt de origine națională”.

(314)

Cu toate acestea, articolul 4 din titlul III din Legea 23.966 prevedea că „În cazul biomotorinei și al bioetanolului, taxa se va considera achitată pe deplin prin plata taxei pe fracția nafta, pe componenta de motorină și pe componenta de combustibil diesel sau pe altă componentă impozitată. Biocombustibilii în stare pură nu sunt afectați”. Nu se prevedea nicio rată pentru biomotorină la articolul 4, spre deosebire de alți combustibili.

(315)

Prin urmare, rămâne neclar dacă a existat vreo discriminare în ceea ce privește taxa percepută pe baza originii biomotorinei. Cu toate acestea, este evident că biomotorina pură, ca produs în cauză, nu făcea obiectul taxei respective. În plus, spre deosebire de afirmația din cerere, este evident că taxa s-a perceput pentru combustibilii amestecați pe bază de biomotorină, care este produsă de producătorii de amestecuri în avalul lanțului valoric. Deși aceste constatări pot fi relevante pentru analiza de sprijinire a veniturilor sau a prețurilor, astfel cum se indică în considerentele 225 și 227, întrucât investigația actuală se referă la biomotorină și la producătorii-exportatori ei – și nu la combustibilii amestecați obținuți din biomotorină – Comisia a constatat că producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat în mod direct de această scutire fiscală.

(316)

În urma comunicării constatărilor finale, GA a susținut erori nespecificate și interpretări parțiale în legătură cu acest program. Cu toate acestea, întrucât această afirmație a fost nefundamentată, Comisia a respins-o.

(317)

Această măsură nu a fost utilizată în perioada investigației de reexaminare de către producătorii-exportatori incluși în eșantion și, prin urmare, Comisia a concluzionat că nu poate calcula un avantaj pentru aceasta.

(318)

Comisia a calculat valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază pentru societățile incluse în eșantion prin examinarea singurului program de subvenționare de care acestea au beneficiat în perioada investigației de reexaminare, și anume sprijinul acordat de GA industriei biomotorinei, inclusiv prin furnizarea de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Pentru a calcula subvenționarea ca urmare a acestei scheme, Comisia a calculat mai întâi procentul reprezentat de subvenție, acesta fiind egal cu valoarea subvenției ca procent din cifra de afaceri a societății generată de produsele pe bază de boabe de soia. Acest procent a fost apoi utilizat pentru a calcula subvenția alocată exporturilor de produs în cauză către Uniune în perioada investigației de reexaminare. Ulterior, s-a calculat valoarea subvenției pe tonă de produs în cauză exportat către Uniune în perioada investigației de reexaminare, iar marjele s-au calculat ca procent din valoarea „Cost, asigurare și navlu” (CIF) a acelorași exporturi pe tonă.

(319)

Valoarea totală a subvenționării depășește pragul de minimis menționat la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(320)

În plus, Comisia a constatat că, chiar dacă nu au fost utilizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion, alte subvenții analizate inițial au rămas în vigoare, împreună cu alte subvenții noi. Prin urmare, s-a concluzionat că schemele de subvenționare investigate erau în vigoare în perioada investigației de reexaminare.

(321)

Ca urmare a constatării existenței subvenționării în perioada investigației de reexaminare, Comisia a investigat, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, probabilitatea continuării subvenționării, în eventualitatea abrogării măsurilor.

(322)

În acest context, Comisia a investigat următoarele elemente: evoluțiile viitoare previzibile ale politicii GA, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Argentina, atractivitatea pieței Uniunii, inclusiv relația dintre prețurile de export către țări terțe și nivelul prețurilor din Uniune, precum și posibila capacitate de absorbție a țărilor terțe.

(323)

S-a stabilit că, în cursul PIR, producătorii-exportatori incluși în eșantion au continuat să beneficieze de subvenții pasibile de măsuri compensatorii acordate de autoritățile argentiniene. S-a stabilit că subvenționarea a continuat și la nivel de țară, deoarece majoritatea schemelor erau disponibile la nivel național pentru exportatorii de biomotorină.

(324)

În ceea ce privește taxa la export pentru boabele de soia și uleiurile de soia, în cursul verificării la fața locului, GA a confirmat că rata de 31 % pentru uleiul de soia și rata de 33 % pentru boabele de soia erau încă aplicabile după perioada investigației de reexaminare. Informațiile publice au confirmat că această situație a fost valabilă cel puțin până în iulie 2024 (126). În plus, în cursul verificării la fața locului, GA a confirmat, de asemenea, că rata taxei la export de 29 % pentru biomotorină era încă aplicabilă și după perioada investigației de reexaminare. De asemenea, informațiile publice au confirmat că această situație a fost valabilă cel puțin până în iulie 2024 (127). În cursul verificării la fața locului, GA a adăugat, de asemenea, că taxele la export continuă să fie venituri esențiale pentru bugetul federal al Argentinei.

(325)

În ceea ce privește volumele de echilibrare a exporturilor, deși ele au continuat să fie puse în aplicare după perioada investigației de reexaminare, astfel cum se arată în considerentul 132, GA a raportat că, la 20 decembrie 2023, după perioada investigației de reexaminare, administrația nou-formată a GA a adoptat Decretul 70/2023 (128), al cărui articol 142 a stabilit principiul conform căruia „Puterea executivă națională nu poate stabili interdicții sau restricții la export sau la import din motive economice. Ele pot fi stabilite numai prin lege”. Restricțiile au fost luate în considerare din motive economice atunci când au fost direcționate către o serie de obiective, inclusiv „stabilizarea prețurilor interne la niveluri convenabile sau menținerea unui volum de aprovizionare adecvat nevoilor de aprovizionare ale pieței interne” și „satisfacerea nevoilor finanțelor publice”. În plus, articolul 144 prevedea că „Puterea executivă națională nu stabilește interdicții sau contingente la export sau la import din motive sau rațiuni economice”. Acest principiu a fost pus în practică prin Rezoluția 302/2024 (129), adoptată la 8 mai 2024, care a abrogat Rezoluția 276/2021 și volumele de echilibrare a exporturilor.

(326)

Principiul consacrat în Decretul 70/2023 a fost preluat de proiectul de lege Omnibus (130), care a inclus o secțiune care introduce un nou cadru de reglementare pentru biomotorină. Cu toate acestea, secțiunea respectivă nu a trecut de controlul parlamentar, iar legea omnibus a fost publicată în cele din urmă fără aceasta. Prin urmare, cerința privind conținutul local și cadrul pentru obligația internă privind biomotorina, inclusiv stabilirea prețului intern al biomotorinei, nu au fost modificate după perioada investigației de reexaminare. GA a clarificat faptul că este probabil ca toate secțiunile din legea Omnibus care nu au fost adoptate de congres, precum secțiunea referitoare la noul cadru pentru biocombustibili, să fie prezentate din nou congresului într-o formă și la un moment care urmează să fie stabilite de GA în viitor, deși nu s-a făcut niciun pas concret în această direcție.

(327)

În cursul verificării la fața locului, GA a explicat, de asemenea, că a existat un proiect de lege de modificare a legii privind biocombustibilii din 2021, aflat în curs de examinare în cadrul unei comisii parlamentare a Camerei Inferioare. Proiectul a fost propus de Liga Bioenergética, un grup format din șase provincii argentiniene, în care își au sediul fermieri și producători de biomotorină. A fost raportat și în informații publice (131). Cu toate acestea, parcursul său la nivel parlamentar era încă în desfășurare.

(328)

În ceea ce privește programul de compensare pentru producătorii mici și mijlocii de soia și de porumb, astfel cum s-a raportat în considerentul 148, punerea sa în aplicare a încetat în decembrie 2022, în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(329)

În schimb, în ceea ce privește scutirile fiscale din provincia Santa Fe, în pofida faptului că nu s-a putut calcula niciun avantaj pentru perioada investigației de reexaminare, în urma investigației s-a constatat că nu numai scutirile fiscale în temeiul Legii 12692 a provinciei Santa Fe erau încă în vigoare (iar producătorul de biomotorină al grupului Renova, care era exportată ulterior de Molinos Agro și Viterra Argentina, era în continuare autorizat să beneficieze de scutire de la plata taxei de timbru și a impozitului pe bunurile imobile, în pofida absenței reînnoirii anuale a avantajului), inclusiv că și scutirile fiscale în temeiul Legii 8478 a provinciei Santa Fe erau încă în vigoare (iar unui producător-exportator inclus în eșantion din grupul Renova i s-a acordat o nouă scutire la scurt timp după perioada investigației de reexaminare).

(330)

În concluzie, schemele de subvenționare pasibile de măsuri compensatorii constatate în cadrul prezentei investigații oferă avantaje recurente, neexistând niciun indiciu că modificările viitoare ale schemelor respective – care, în acest stadiu, rămân doar potențiale – pot opri avantajele recurente ale acestora. De asemenea, nu există indicii că schemele respective vor fi eliminate complet în viitorul apropiat sau că producătorii-exportatori incluși în eșantion ar înceta să mai obțină avantaje în cadrul acestor scheme.

(331)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a susținut că doar una dintre schemele de subvenții pasibile de măsuri compensatorii constatate în cadrul actualei investigații a oferit avantaje recurente, și anume furnizarea de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(332)

Comisia nu a fost de acord. Astfel cum s-a clarificat în considerentul 329, deși Comisia nu a putut calcula un avantaj pentru perioada investigației de reexaminare în ceea ce privește scutirile fiscale din provincia Santa Fe, nu se contestă faptul că a fost primit un avantaj după perioada investigației de reexaminare. În orice caz, astfel cum s-a menționat în considerentul 329, nu există niciun indiciu că scutirile fiscale din provincia Santa Fe vor fi eliminate treptat în viitorul previzibil. Prin urmare, în scopul probabilității continuării subvenționării, se poate considera că această schemă oferă beneficii recurente. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(333)

CARBIO a raportat, în plus, că, după perioada investigației de reexaminare, în ianuarie 2025, Decretul 38/2025 a redus rata taxei la export pentru boabele de soia de la 33 % la 26 % (132). Prin urmare, orice impact asupra producătorilor de boabe de soia ar fi scăzut. În plus, potrivit CARBIO, începând din ianuarie 2025, taxa la export pentru boabele de soia ar fi, prin urmare, mai mare decât taxa la export pentru biomotorină (29 %), iar Comisia ar trebui să revizuiască citarea din considerentul 115 prin care se impun rate mai mari pentru materiile prime și rate mai mici pentru produsele finite, oferind astfel un avantaj de preț industriilor domestice din aval.

(334)

Comisia a observat că această ajustare suplimentară a taxei la export pentru boabele de soia a confirmat că GA are dreptul să ajusteze în mod regulat sistemul taxei la export. Prin urmare, Comisia a concluzionat că această ajustare nu a retras măsurile de subvenționare în cauză și că un avantaj va continua să fie conferit după perioada investigației de reexaminare. În plus, Comisia a observat că Decretul 38/2025 a modificat și rata taxei la export pentru biomotorină de la 29 % la 23 % (133), menținând astfel citarea din considerentul 115 de mai sus. Astfel, această afirmație a fost respinsă.

(335)

CARBIO a adăugat că reducerea ratei taxei la export pentru boabele de soia, împreună cu faptul că marja de subvenție a indicat o reducere a subvenționării în comparație cu investigația inițială, și că, în considerentul 328, Comisia a menționat că programul de compensare pentru producătorii de soia și de porumb mici și mijlocii a fost încheiat, ar trebui să conducă la concluzia că nu există probabilitatea continuării subvenționării.

(336)

Comisia a concluzionat că există o continuare a subvenționării, iar factorii menționați de CARBIO nu au anulat această concluzie, întrucât celelalte măsuri menționate în considerentele 101-150 de mai sus, reprezentând împreună furnizarea de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, nu au fost eliminate. Prin urmare, un avantaj va continua să fie conferit după perioada investigației de reexaminare. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(337)

Comisia a analizat dacă importurile subvenționate din Argentina către Uniune ar fi efectuate în volume semnificative în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor și, împreună cu acestea, a angajamentului în vigoare, în cazul în care producătorii-exportatori s-au angajat să exporte la un preț minim la import în Uniune.

(338)

Pe baza informațiilor disponibile public raportate de GA, capacitatea de producție din Argentina a rămas stabilă din 2020, la 3 920 550 de tone (134). După cum s-a menționat deja în considerentul 47, capacitatea a rămas stabilă și în contextul secetei suferite de Argentina între 2022 și 2023, ceea ce confirmă caracterul temporar al acestui fenomen.

(339)

În comparație cu producția efectivă, aceasta a condus la o capacitate neutilizată de peste 2 milioane de tone în perioada investigației de reexaminare și pe parcursul perioadei examinate.

Tabelul 3

Capacitatea neutilizată a Argentinei (tone)

(340)

Din cele de mai sus rezultă că, în perioada investigației de reexaminare, Argentina a avut o rată de utilizare de numai 30 % și a păstrat capacități neutilizate semnificative, reprezentând 15 % din consumul Uniunii în perioada investigației de reexaminare, astfel cum se arată în tabelul 4. Astfel cum au indicat datele privind exporturile din tabelul 2, capacitatea neutilizată substanțială nu poate fi absorbită de piața internă și, prin urmare, este disponibilă în mare măsură pentru exporturi. Rezultă că, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor și, odată cu acestea, angajamentul în vigoare, se pot relua volume semnificative de importuri în Uniune, în special ținând seama de atractivitatea pieței Uniunii, astfel cum se menționează în considerentele următoare.

(341)

Comisia a analizat dacă există probabilitatea ca producătorii-exportatori din Argentina să își sporească vânzările la export la prețuri subvenționate pe piața Uniunii în eventualitatea în care s-ar permite expirarea măsurilor. Comisia a analizat mai întâi nivelul prețului mediu al exporturilor argentiniene către piețele țărilor terțe și l-a comparat cu nivelul prețului mediu al exporturilor argentiniene către piața Uniunii pentru a determina prețul potențial de export al biomotorinei în absența măsurilor compensatorii.

(342)

Pentru a compara prețurile exporturilor către Uniune cu prețurile exporturilor către țări terțe la același nivel, Comisia a examinat nivelul prețurilor pentru Uniune și nivelul prețurilor pentru țările terțe, disponibile public în statisticile argentiniene privind exporturile (135), ambele la nivel FOB.

(343)

Pe această bază, Comisia a constatat că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, prețul unitar de export al biomotorinei către Uniune a fost cu 25 % mai mare decât prețul unitar de export către țări terțe (Canada și China), ceea ce face ca piața Uniunii să fie mai profitabilă (și, prin urmare, mai atractivă) pentru producătorii-exportatori argentinieni. Prospectiv, ținând seama de faptul că prețul de export către Uniune analizat este influențat de prețul minim la import în temeiul angajamentului, nivelul prețurilor către țări terțe arată nivelul potențial al prețurilor subvenționate către Uniune în absența măsurilor și a angajamentului.

(344)

Astfel, verificarea realizată în legătură cu producătorii-exportatori incluși în eșantion a permis Comisiei să înțeleagă efectele prețului minim la import stabilit în temeiul angajamentului. Verificarea a arătat că, dacă prețurile din Uniune sunt mai mici decât prețul minim la import sau dacă nu permit profituri suficiente pe lângă prețul minim la import, producătorii-exportatori argentinieni preferă să exporte ulei de soia sau alte produse intermediare ca ulei neutralizat (produs pe aceeași linie de producție ca biomotorina, dar într-o etapă anterioară în lanțul de producție), care nu fac obiectul taxelor compensatorii din Uniune și au un cost de producție mai mic în comparație cu biomotorina. O astfel de decizie comercială nu necesită termene de ajustare lungi, deoarece pornirea și oprirea instalațiilor de biomotorină este extrem de ușoară. Prin urmare, prețul minim la import în temeiul angajamentului împiedică exporturile sub prețul minim la import, ceea ce ar fi probabil să se întâmple în absența măsurilor și a angajamentului.

(345)

Comisia a analizat dacă Uniunea a constituit o piață atractivă pentru exportatorii argentinieni de biomotorină.

(346)

În perioada investigației de reexaminare, producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat biomotorină numai către Uniune. În plus, pe baza informațiilor disponibile public raportate de GA, în cursul perioadei investigației de reexaminare, Uniunea a fost principala destinație de export pentru biomotorina argentiniană, iar această situație a persistat cel puțin din 2020 (136). Informațiile disponibile public au confirmat că „Uniunea Europeană continuă să fie principala, și practic exclusiva, piață pentru biomotorina din Argentina” (137).

(347)

În plus, astfel cum s-a reamintit în considerentul 243, obligația domestică privind biomotorina de 7,5 %, eficace pentru cea mai mare parte a perioadei investigației de reexaminare și rămasă neschimbată și după această perioadă, a redus cantitatea de biomotorină consumată pe piața internă a Argentinei în comparație cu obligația anterioară de 10 % în temeiul Legii privind biocombustibilii din 2006 și cu obligația temporară de 12,5 %. În consecință, o obligație internă scăzută privind biomotorina determină direcționarea într-o mai mare măsură a producției către export, în special către Uniune.

(348)

La un nivel mai general, industria biomotorinei din Argentina este orientată în mare măsură spre export, doar societățile de dimensiuni mai mici dedicându-se aprovizionării pieței interne. Dimpotrivă, societățile exportatoare mai mari își au sediile de-a lungul râului Paraná, într-un loc strategic pentru exporturi, care permite expedierea directă către Uniune și către alte destinații de export.

(349)

În sfârșit, Comisia a analizat dacă piețele țărilor terțe au capacitatea de a absorbi o parte din producția de biomotorină a Argentinei.

(350)

În 2016, Peru, iar în 2017, SUA, ambele fiind în trecut destinații tradiționale de export pentru biomotorina argentiniană, au instituit taxe antidumping și compensatorii asupra biomotorinei argentiniene, la un nivel prohibitiv (138).

(351)

Astfel cum se poate observa în tabelul 2, exporturile din Argentina către țări terțe au crescut în perioada investigației de reexaminare. Pe baza statisticilor argentiniene disponibile public (139), această creștere s-a datorat în principal volumelor mai mari ale exporturilor către Canada. Cu toate acestea, în ansamblu, aceste exporturi către țări terțe au reprezentat doar o fracțiune din volumul total al exporturilor în cursul perioadei investigației de reexaminare, și anume doar 3,6 %, restul fiind direcționat în întregime către Uniune. În cursul perioadei investigației de reexaminare, singura altă destinație de export a fost China, cu o cantitate nesemnificativă de 21 de tone importate din Argentina. China are însă producție proprie de biomotorină și nu va putea să absoarbă creșterea volumelor exporturilor. Prin urmare, Comisia a concluzionat că este puțin probabil ca țările terțe să aibă capacitatea de a absorbi exporturile de biomotorină ale Argentinei.

(352)

Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a concluzionat că există probabilitatea continuării subvenționării în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(353)

Investigația a indicat că importurile din Argentina au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri subvenționate în perioada investigației de reexaminare.

(354)

În plus, în perioada investigației de reexaminare, Comisia a constatat că supracapacitatea neutilizată din Argentina a fost semnificativă. Atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește dimensiunea și prețurile de vânzare a indicat, de asemenea, că exporturile argentiniene ar fi probabil direcționate către piața Uniunii, în cazul expirării măsurilor compensatorii.

(355)

Pe această bază, Comisia a constatat că este probabil ca producătorii-exportatori argentinieni să își crească exporturile de biomotorină la prețuri subvenționate către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor compensatorii și, prin urmare, și a angajamentului în vigoare.

(356)

Produsul similar a fost fabricat de 43 de producători din Uniune care sunt membri ai CEB, alături de aproximativ 20 de alți producători din Uniune care nu sunt membri ai CEB. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(357)

Producția totală din Uniune în perioada investigației de reexaminare a fost stabilită la aproximativ 14 925 455 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza răspunsului actualizat la chestionarul macro transmis de CEB după vizita de verificare. Datele CEB privind producția de biomotorină din Uniune s-au bazat pe un furnizor extern de informații privind piața, denumit Stratas.

(358)

În plus față de ceea ce s-a indicat în considerentul 16, având în vedere cifra revizuită a producției din Uniune din cursul investigației, cei patru producători din Uniune incluși în eșantion au reprezentat aproximativ 12 % din producția totală de produs similar din Uniune.

(359)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumelor vânzărilor în Uniune ale industriei Uniunii, astfel cum au fost prezentate de CEB și verificate la sediul său și pe baza Comext pentru datele privind importurile.

(360)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(361)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat pozitiv în cursul perioadei examinate, în conformitate cu obligațiile tot mai mari privind utilizarea și amestecarea biomotorinei în Uniune.

(362)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza statisticilor privind importurile din Comext și GTA. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza consumului de biomotorină din Uniune prezentat în tabelul 4 și a datelor privind vânzările realizate de producătorii din Uniune, astfel cum au fost prezentate de solicitant, Comext și GTA.

(363)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(364)

Importurile din Argentina au fluctuat, dar, în ansamblu, au scăzut în perioada examinată (-44 % în ansamblu). Cota lor de piață a scăzut, de asemenea, de la 5,1 % în 2020 până la 2,6 % în perioada investigației de reexaminare. Se observă faptul că angajamentul menționat în considerentul 2 de mai sus a rămas în vigoare pe tot parcursul perioadei examinate.

(365)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor din Comext.

(366)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Prețuri de import (EUR/tonă)

(367)

Prețul importurilor din Argentina a crescut într-o măsură semnificativă în perioada examinată (+95 % în ansamblu). Creșterea prețului ar trebui privită din perspectiva angajamentului menționat în considerentul 2 de mai sus, care a rămas în vigoare pe tot parcursul perioadei examinate.

(368)

Subcotarea prețurilor importurilor a fost stabilită pe baza răspunsurilor verificate la chestionar.

(369)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor în perioada investigației de reexaminare comparând:

(370)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și au fost ajustate în mod adecvat atunci când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Comparația, exprimată ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion pe durata perioadei investigației de reexaminare, a arătat că prețurile argentiniene nu subcotează prețurile industriei Uniunii. Absența subcotării ar trebui privită din perspectiva angajamentelor în materie de preț oferite de exportatorii argentinieni în 2019.

(371)

Importurile de biomotorină din alte țări terțe decât Argentina au provenit în principal din China, Regatul Unit și Singapore.

(372)

Volumul importurilor în Uniune, precum și cotele de piață și tendințele prețurilor pentru importurile de biomotorină din alte țări terțe au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Importuri din țări terțe

(373)

În perioada investigației de reexaminare, prețul mediu de import al importurilor din țări terțe, altele decât Argentina, a fost, în general, mai mare decât prețul de import din Argentina. Cu toate acestea, prețurile importurilor nu sunt direct comparabile din cauza diferențelor dintre fluxurile comerciale și/sau materiile prime utilizate. Într-adevăr, o comparație semnificativă a prețurilor, volumelor și cotelor de piață ale biomotorinei de diferite origini poate fi efectuată numai dacă se recunoaște gama de produse în cauză. În acest sens, biomotorina chineză a fost fabricată din materii prime furajere care ar atrage un preț mai mare pe piața Uniunii din cauza unei prime duble în temeiul directivelor privind energia din surse regenerabile („RED”), în timp ce o mare parte a importurilor din țări terțe, altele decât China, au avut ca sursă plantele de cultură, astfel cum a confirmat, printre altele, Raportul statistic al CEB din 2023 (142), rapoartele GAIN privind China (143) și Uniunea Europeană (144), informațiile de piață (145) și o serie de investigații în materie de apărare comercială efectuate de Comisie (146).

(374)

În ceea ce privește importurile din Singapore, prețurile acestor importuri nu ar reflecta condițiile reale de piață. În ceea ce privește importurile în Uniune originare din Regatul Unit (147), ele au fost în cea mai mare parte mărfuri comercializate (148), eventual incluzând echilibrarea poziției la producătorii transfrontalieri din Regatul Unit (149)/UE la prețuri de transfer, pe care Comisia nu a putut să le urmărească în continuare. În plus, există indicii ale unor practici comerciale anormale în acest sector în Regatul Unit în cursul perioadei examinate (150). În al treilea rând, autoritățile relevante din Regatul Unit au acordat societăților petroliere autorizații de perfecționare activă pentru importurile de biomotorină, ceea ce a facilitat comercializarea biomotorinei care nu este originară din Regatul Unit în Uniune prin Regatul Unit, estompând statisticile. Respectivele practici au încetat abia recent (151) (152).

(375)

Evaluarea situației economice a industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care influențează situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(376)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 16, pentru evaluarea situației economice a industriei Uniunii s-a recurs la eșantionare.

(377)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsul la chestionarul macro trimis de solicitant. Datele se referă la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile din chestionarele completate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(378)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor anterioare de subvenționare.

(379)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(380)

Producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(381)

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție s-au situat la niveluri relativ similare în perioada investigației de reexaminare în comparație cu 2020. Totuși, volumele de producție au scăzut semnificativ în perioada investigației de reexaminare în comparație cu 2022.

(382)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate, după cum urmează:

Tabelul 9

Volumul vânzărilor și cota de piață

(383)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu aproape 10 puncte procentuale, ajungând la o cotă de piață de 64,7 % în perioada investigației de reexaminare. Volumul vânzărilor industriei Uniunii și cota de piață corespunzătoare au început să scadă în 2021.

(384)

Industria Uniunii nu a înregistrat nicio creștere în ceea ce privește producția în cursul perioadei examinate, în pofida evoluției pozitive a consumului de biomotorină în perioada respectivă. De fapt, volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au scăzut în cursul perioadei de referință.

(385)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(386)

Comisia a observat că nu toți producătorii din Uniune raportează către CEB date privind ocuparea forței de muncă cu aceeași abordare și că au fost necesare unele estimări pentru societățile care nu au raportat date, ceea ce determină unele deficiențe ale datelor de care dispune Comisia cu privire la ocuparea forței de muncă. În orice caz, numărul estimat de angajați prezentat mai sus a fost considerat exact și adecvat într-o măsură rezonabilă în scopul prezentei investigații, și anume deoarece o parte semnificativă a datelor a fost verificată încrucișat chiar de către Comisie în cursul vizitelor de verificare la fața locului la producătorii din Uniune incluși în eșantion și la solicitant.

(387)

Marjele de subvenționare ale tuturor producătorilor-exportatori incluși în eșantion au fost peste nivelul de minimis. Impactul amplorii marjelor de subvenționare efective asupra industriei Uniunii a fost totuși limitat, deoarece prețurile importurilor din Argentina au rezultat din angajamente.

(388)

Astfel cum se menționează în considerentul 3, produsul care face obiectul reexaminării a fost deja vizat de mai multe investigații antidumping și antisubvenție.

(389)

Măsurile antidumping și antisubvenție existente împotriva SUA (extinse la transporturile din Canada, cu unele excepții (153)) au fost reînnoite în cursul perioadei examinate. Nu există niciun indiciu că aceste măsuri au fost ineficace.

(390)

În 2020, industria din Uniune a prezentat în mod clar semne de redresare în urma încheierii investigației inițiale și a instituirii, în 2019, a unor măsuri compensatorii definitive împotriva importurilor de biomotorină originară din Indonezia (154).

(391)

Industria Uniunii începea să se redreseze în urma practicilor prejudiciabile anterioare de subvenționare a biomotorinei din Argentina și Indonezia la momentul la care, pe piața Uniunii, a ajuns un volum tot mai mare de importuri de biomotorină din China la prețuri scăzute. Importurile din China care fac obiectul unui dumping au avut atât efecte asupra volumului, cât și asupra prețurilor în cursul perioadei examinate, inclusiv blocarea prețurilor pe piața Uniunii, precum și un impact negativ clar asupra situației financiare a industriei Uniunii.

(392)

Industria Uniunii a fost prejudiciată în mod semnificativ de importurile de biomotorină din China în perioada investigației de reexaminare. Măsurile antidumping împotriva Chinei care vizează aceeași perioadă examinată ca prezenta reexaminare au fost instituite provizoriu în august 2024 și apoi confirmate în februarie 2025 (155).

(393)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii practicate de producătorii din Uniune față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 11

Prețurile de vânzare din Uniune și costul unitar de producție

(394)

În perioada 2020-2022, prețurile de vânzare au urmat tendințele costurilor, ambele crescând cu 90 % până în 2022. În perioada investigației de reexaminare, industria Uniunii nu a putut reflecta creșterea costurilor în prețurile sale de vânzare și a fost nevoită să vândă aproape la cost.

(395)

La sfârșitul perioadei examinate, diferența dintre costul unitar de producție și prețul de vânzare unitar a scăzut și a ajuns la doar 2 EUR.

(396)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(397)

În medie, costul cu forța de muncă al producătorilor din Uniune incluși în eșantion a crescut cu 15 % în cursul perioadei examinate. Întrucât costul cu forța de muncă reprezintă mai puțin de 3 % din costul de fabricație al biomotorinei, creșterea costurilor cu forța de muncă – care nu este în neconcordanță cu creșterea medie globală de 12 % a costului cu forța de muncă în Uniune în perioada 2020-2023, potrivit datelor Eurostat (156) – are un impact neglijabil asupra situației industriei Uniunii.

(398)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 13

Stocurile

(399)

Comisia declarase anterior că nivelul stocurilor este un indicator mai puțin semnificativ pentru acest tip de industrie (157). Comisia a confirmat că industria Uniunii s-a străduit să mențină stocurile la un nivel scăzut, dar acest lucru nu a fost întotdeauna posibil, având în vedere situația pieței. De asemenea, Comisia a observat că, având în vedere că produsul care face obiectul reexaminării este vândut în vrac, o singură livrare poate cuprinde un volum semnificativ de peste 10 000 de tone, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra nivelului stocurilor, în funcție de data exactă a tranzacției.

(400)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 14

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(401)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Profitabilitatea industriei Uniunii s-a situat la niveluri foarte scăzute în cursul perioadei examinate și a scăzut până la pragul de rentabilitate în perioada investigației de reexaminare.

(402)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități s-a deteriorat puternic în cursul perioadei examinate și a fost pronunțat negativă începând cu 2021.

(403)

În cadrul societăților incluse în eșantion, nivelul investițiilor a fluctuat în cursul perioadei examinate. În general, investițiile sunt aprobate cu câțiva ani înainte de realizarea lor. Investițiile din ultima parte a perioadei examinate au constat în proiecte prevăzute cu mult timp înainte și au vizat doar două societăți.

(404)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. El a evoluat negativ, în concordanță cu profitabilitatea, și a fost foarte mic pe parcursul întregii perioade examinate, situându-se la doar 1,3 % în perioada investigației de reexaminare, în special din cauza nivelului foarte mic al profitabilității.

(405)

În ceea ce privește capacitatea industriei Uniunii de a mobiliza capital, aceasta a fost împiedicată de fluxul de lichidități pronunțat negativ începând din 2021.

(406)

Evaluarea de mai sus a indicatorilor macroeconomici și microeconomici arată că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în perioada investigației de reexaminare, deoarece a pierdut o cotă de piață semnificativă, iar creșterea prețurilor sale de vânzare a fost insuficientă pentru a transfera creșterea puternică a costurilor sale de producție, ceea ce a dus la declinul profitabilității sale, cu un impact negativ asupra randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități. Faptul că anumiți indicatori (capacitatea de producție, numărul de angajați) nu s-au deteriorat nu infirmă constatarea prejudiciului.

(407)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada investigației de reexaminare.

(408)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor din Argentina a scăzut cu 44 %, astfel cum se arată în tabelul 5, în timp ce consumul a crescut cu aproximativ 9 % (astfel cum se arată în tabelul 4). Acest fapt a dus la o scădere a cotei de piață a importurilor din Argentina cu 2,4 puncte procentuale, de la 5,1 % la 2,7 %, într-un moment în care cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu peste 9 puncte procentuale, ajungând la 64,7 % în perioada investigației de reexaminare.

(409)

Prețurile exportatorilor argentinieni incluși în eșantion, reprezentând 68 % din importurile argentiniene de biomotorină în Uniune în perioada investigației de reexaminare, nu au subcotat prețurile din Uniune. Având în vedere că prețurile importurilor argentiniene din tabelul 6 pentru perioada investigației de reexaminare au fost mai mari decât prețurile exportatorilor argentinieni incluși în eșantion, Comisia a concluzionat că, în ansamblu, prețurile importurilor argentiniene nu au subcotat prețurile industriei Uniunii în perioada investigației de reexaminare.

(410)

CARBIO a susținut că importurile de biomotorină din Argentina nu au cauzat niciun prejudiciu pe care să-l fi putut suferi producătorii din Uniune.

(411)

Investigația nu a permis să se concluzioneze că importurile subvenționate din Argentina au contribuit la prejudiciul important suferit de producătorii de biomotorină din Uniune în perioada investigației de reexaminare.

(412)

Analiza de mai sus nu indică nicio creștere globală a volumului și a cotei de piață a importurilor originare din Argentina în cursul perioadei examinate. Angajamentele în vigoare au implicat faptul că prețurile importurilor subvenționate din Argentina erau suficient de ridicate și nu ar fi putut împiedica industria Uniunii să realizeze prețuri sustenabile și marje de profit rezonabile.

(413)

Industria Uniunii a pierdut o cotă de piață semnificativă în beneficiul biomotorinei pe bază de deșeuri care face obiectul unui dumping provenind din China. Comisia nu a putut stabili prejudiciul asupra prețurilor cauzat de importurile din Argentina.

(414)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că, având în vedere nivelul prețurilor lor, importurile subvenționate din țara în cauză nu ar fi putut cauza un prejudiciu important industriei Uniunii care să fie observat în perioada investigației de reexaminare.

(415)

Comisia a concluzionat în considerentul 407 că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei investigației de reexaminare. Comisia a concluzionat, de asemenea, în secțiunea de mai sus că prejudiciul adus industriei Uniunii observat în perioada investigației de reexaminare nu ar fi putut fi cauzat de importurile subvenționate din Argentina, în principal din cauza nivelului prețurilor acestora, care este influențat de existența angajamentului. Prejudiciul important suferit de industria din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare a fost cauzat de importurile de biomotorină din China care fac obiectul unui dumping (158). Comisia a considerat că, în absența angajamentelor, impactul amplorii marjelor efective de subvenționare asupra industriei Uniunii nu ar fi fost neglijabil, având în vedere volumul importurilor din Argentina în cursul perioadei examinate și natura produsului, care este un produs de bază. Prin urmare, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă ar exista probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat inițial de importurile subvenționate din Argentina, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(416)

În acest sens, Comisia a examinat capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Argentina, relația dintre prețurile din țara în cauză, prețurile de export către Uniune și prețurile de export către alte țări terțe, nivelurile probabile ale prețurilor importurilor din Argentina în absența măsurilor compensatorii, precum și atractivitatea pieței Uniunii și impactul volumului potențial al importurilor și al nivelurilor probabile ale prețurilor de import asupra situației industriei Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(417)

Astfel cum se arată în tabelul 3 și în rapoartele GAIN (159) și astfel cum s-a concluzionat în considerentul 340, producătorii-exportatori din țara în cauză dispun de o capacitate neutilizată semnificativă și, prin urmare, au capacitatea de a crește substanțial producția de biomotorină în cazul în care situația pieței este favorabilă. În observațiile sale după deschiderea investigației, CARBIO a contestat acest aspect pe motiv că nu ar exista investiții în viitorul apropiat, că producția și capacitatea de producție de biomotorină din Argentina au scăzut și că această tendință ar continua în viitor ca urmare a efectelor încălzirii globale în Argentina. În pofida provocărilor cu care se confruntă agricultura din cauza încălzirii globale, nu se contestă faptul că, în Argentina, capacitatea de producție s-a ridicat la peste cinci ori consumul intern în 2024 (160) și la aproximativ 25 % din consumul de biomotorină din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare (161). Prin urmare, afirmațiile CARBIO au fost respinse.

(418)

Într-o transmitere din 15 martie 2024, CARBIO a susținut că nu există nicio probabilitate de reapariție a unei creșteri a importurilor argentiniene de biomotorină în absența măsurilor din cauza pierderii atractivității pieței Uniunii ca urmare a anumitor inițiative legislative (de la unele state membre care au eliminat treptat utilizarea uleiului de soia în Uniune, favorizând biomotorina pe bază de deșeuri prin intermediul inițiativelor UE privind lanțuri de aprovizionare fără defrișări), noile obligații de amestecare din Argentina și posibilitatea ca Argentina să vândă biomotorină pe noi piețe, și anume Brazilia (162).

(419)

Comisia a considerat că afirmațiile CARBIO nu sunt susținute de fapte. În ceea ce privește presupusa reapariție puțin probabilă a unei creșteri a importurilor argentiniene de biomotorină în Uniune, Comisia a observat că Uniunea este cel mai mare consumator de biomotorină din lume, reprezentând aproximativ 23 % din consumul mondial în 2023 (163). În pofida prețurilor artificial mari de pe piața internă a Argentinei menționate în considerentul 239 și a noilor obligații de amestecare din Argentina, consumul intern de biomotorină din țara în cauză a fost foarte mic și a reprezentat 0,9 % din producția argentiniană de biomotorină în cursul perioadei investigației de reexaminare. Exporturile de biomotorină au fost principalul pilon al industriei biomotorinei din Argentina și, deși exporturile au variat în funcție de condițiile pieței, Uniunea a rămas de departe principala piață de export pentru biomotorina argentiniană an de an, astfel cum se arată în răspunsul la chestionar transmis de guvernul Argentinei (164). În pofida importanței exporturilor pentru industria argentiniană, Argentina s-a confruntat cu dificultăți din ce în ce mai mari de a vinde în străinătate. Astfel cum s-a menționat în considerentul 350, autoritățile peruane și SUA au instituit măsuri antisubvenție și antidumping împotriva biomotorinei argentiniene, care au redus importurile lor din Argentina (165). Potrivit statisticilor argentiniene, în 2024, exporturile de biomotorină din Argentina către alte destinații decât Uniunea au fost, în esență, limitate la Canada, astfel cum se menționează în considerentul 351. Exporturile către Canada au reprezentat mai puțin de 10 % din exporturile argentiniene și s-au efectuat la prețuri mai puțin atractive în comparație cu prețurile de export către Uniune. Nu existau perspective semnificative pentru producătorii argentinieni de a exporta pe alte piețe (166). În pofida modificărilor legislative cu un presupus impact asupra atractivității pieței biomotorinei din Uniune, Uniunea se angajează să stimuleze alternativele la combustibilul diesel fosil tradițional, inclusiv prin intermediul biomotorinei convenționale, astfel cum a confirmat RED III (167). În concluzie, piața Uniunii a fost și este atractivă în ceea ce privește dimensiunea, prețul și accesibilitatea și, prin urmare, există o mare probabilitate ca expirarea măsurilor compensatorii în vigoare să conducă la o creștere semnificativă a importurilor subvenționate din țara în cauză.

(420)

În plus, astfel cum se arată în tabelul 5, în cursul perioadei examinate, volumele importurilor provenite din țara în cauză au rămas semnificative. În Argentina există 32 de fabrici de biomotorină, toate utilizând ulei vegetal obținut din măcinarea soiei ca materie primă (168), o materie primă care, la fel ca cea mai mare parte a producției Uniunii, nu atrage o primă de dublă în temeiul RED și, prin urmare, generează prețuri mai mici pe piață decât biomotorina obținută din materiile prime enumerate în anexa IX la RED II. Biomotorina este un produs de bază, iar concurența dintre biomotorina argentiniană și biomotorina produsă în Uniune pe piață este determinată, prin urmare, de prețuri.

(421)

În urma comunicării constatărilor, CARBIO a observat că absența măsurilor privind importurile argentiniene nu ar conduce, cel mai probabil, la reapariția prejudiciului important pentru industria din Uniune deoarece: (1) importurile de biomotorină originară din Argentina au scăzut semnificativ în ultimii ani, iar evaluarea de către Comisie a capacităților neutilizate disponibile în Argentina a ignorat propria concluzie a Comisiei potrivit căreia producătorii de biomotorină care deservesc obligația internă argentiniană sunt împiedicați din punct de vedere juridic să exporte; (2) nu există nicio subcotare a prețurilor, iar angajamentul compensează orice efecte ale oricărei presupuse subvenționări; și (3) cauza oricărui prejudiciu suferit de industria din Uniune este atribuită importurilor de biomotorină din China care fac obiectul unui dumping, astfel cum a confirmat și Comisia.

(422)

Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile CARBIO menționate mai sus. În ceea ce privește primul punct, CARBIO a recunoscut existența unor capacități neutilizate disponibile care ar putea genera exporturi către Uniune (chiar dacă într-o măsură mai mică decât a concluzionat Comisia). În plus, în considerentul 40 s-a menționat că investigația a constatat că un producător de biomotorină din grupul unui producător-exportator inclus în eșantion producea biomotorină vândută ulterior atât pe piața internă, cât și pe piața de export. Pentru un astfel de producător de biomotorină, alocarea unei cote în cadrul obligației privind biomotorina a implicat o capacitate mai mică dedicată exportului. Prin urmare, capacitatea pentru piața internă și capacitatea pentru piața de export interacționează. În ceea ce privește a doua chestiune, Comisia a observat că angajamentul în vigoare nu ar compensa niciun efect al unei presupuse subvenționări în absența măsurilor actuale, în măsura în care angajamentul este legat chiar de existența măsurilor compensatorii. Cu alte cuvinte, în absența măsurilor și a angajamentului, este probabil ca subcotarea să reapară. În ceea ce privește al treilea punct, deși investigația de reexaminare a concluzionat că prejudiciul observat în cursul perioadei investigației de reexaminare nu a fost cauzat de importurile din Argentina, ea a concluzionat, în plus, că, în cazul în care măsurile nu sunt menținute, reapariția importurilor argentiniene la prețuri inechitabile ar cauza un prejudiciu și ar opri redresarea industriei din Uniune în urma prejudiciului estimat ca urmare a instituirii recente de taxe antidumping asupra importurilor din China care fac obiectul unui dumping.

(423)

Prin urmare, având în vedere constatările rezumate în prezenta secțiune, se estimează că, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, exportatorii argentinieni ar avea oportunitatea să exporte către Uniune la prețuri care subcotează prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune la niveluri similare celor constatate în investigația inițială. S-ar crea astfel o presiune asupra prețurilor industriei Uniunii, care ar pierde ulterior din volumul vânzărilor și/sau ar fi obligată să își reducă nivelurile prețurilor, ceea ce ar avea un impact asupra profitabilității.

(424)

Pe această bază, se concluzionează că absența măsurilor ar conduce, după toate probabilitățile, la o creștere semnificativă a importurilor subvenționate din Argentina, prejudiciul important cauzat de importurile subvenționate din Argentina putând reapărea.

(425)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă menținerea măsurilor compensatorii existente ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor diverselor interese implicate, inclusiv ale industriei Uniunii, ale importatorilor, ale comercianților și ale utilizatorilor.

(426)

Industria Uniunii este compusă din peste 60 de producători din întreaga Uniune și asigură locuri de muncă directe pentru aproape 6 000 de persoane. Niciun producător nu s-a opus investigației.

(427)

Comisia a stabilit că, în cazul în care nu ar fi reînnoite măsurile, industria Uniunii, care a funcționat la pragul de rentabilitate în perioada investigației de reexaminare, ar începe să înregistreze pierderi și s-ar confrunta cu cazuri de insolvență ca urmare a creșterii disponibilității biomotorinei la prețuri scăzute din Argentina, ceea ce ar compromite și mai mult viabilitatea industriei Uniunii.

(428)

Continuarea măsurilor existente ar permite industriei Uniunii să își urmeze procesul de redresare și, în cele din urmă, să atingă niveluri de profitabilitate sustenabile.

(429)

În consecință, Comisia a concluzionat că reînnoirea măsurilor ar fi în interesul industriei Uniunii.

(430)

Un comerciant care își desfășoară activitatea în Uniune a fost înregistrat ca parte interesată în cadrul procedurii, dar nu a prezentat observații.

(431)

Societățile implicate în producția și distribuția de combustibil diesel fosil care sunt implicate și în amestecul obligatoriu de combustibil diesel fosil cu biomotorină au fost invitate să completeze chestionare la deschiderea investigației. Singura societate care a răspuns la chestionar a afirmat că nu are cunoștințe suficiente pentru a-și exprima poziția cu privire la o posibilă reînnoire a măsurilor. Pentru respondentul în cauză, biomotorina reprezenta o parte foarte mică din activitatea comercială generală. Având în vedere cele de mai sus, poziția părții respective și faptul că partea respectivă nu a furnizat majoritatea informațiilor la nivelul de detaliere necesar, și anume limitate la activitățile care implică biomotorina (argentiniană), Comisia a concluzionat că nu există niciun indiciu că menținerea măsurilor ar avea un impact semnificativ asupra acesteia.

(432)

CARBIO a susținut că recenta instituire a taxelor antidumping asupra importurilor de biomotorină din China ar conduce la eliminarea Chinei ca sursă de aprovizionare și, prin urmare, piața Uniunii va avea nevoie de o creștere a importurilor de biomotorină în următorii ani. Cu toate acestea, măsurile antidumping vizând importurile din China sunt la niveluri moderate, variind între 10 % și 35,6 %, și nu pot fi considerate prohibitive. În plus, sunt disponibile surse alternative de aprovizionare fără măsuri de apărare comercială. Acest fapt este demonstrat de cota de piață semnificativă a importurilor din mai multe alte țări terțe (a se vedea tabelul 7). Comisia a considerat că prin continuarea aplicării măsurilor existente s-ar permite industriei din Uniune să își continue procesul de redresare și să aprovizioneze în continuare piața ei internă.

(433)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că reînnoirea măsurilor nu ar implica un prejudiciu semnificativ pentru interesul importatorilor, al comercianților și al distribuitorilor. Acești operatori economici fac parte din lanțul de aprovizionare și vor transfera utilizatorilor și consumatorilor costurile care rezultă din măsuri, dacă acestea există, în absența angajamentelor.

(434)

Nu există indicii potrivit cărora măsurile existente ar fi afectat în mod negativ utilizatorii de biomotorină din Uniune. Nu există nicio dovadă că vreuna dintre măsurile existente a avut un impact negativ asupra profitabilității acestora.

(435)

Se remarcă faptul că prețurile finale ale combustibililor urmează mai degrabă prețul țițeiului fosil (169) și că aproximativ 40 % din prețul combustibilului diesel de la stațiile de alimentare cu combustibil din UE reprezintă taxe (170), care pot fi modulate în funcție de diferitele interese sau nevoi. În plus, se pot aplica stimulente pentru utilizarea biomotorinei (171). Având în vedere aceste fapte și procentul mic de biomotorină (de obicei, nu mai mult de 10 %) care este, în general, amestecată în combustibilul diesel fosil, nu s-a găsit nicio dovadă că reînnoirea măsurilor ar fi în mod clar împotriva intereselor utilizatorilor sau ale consumatorilor sau ar depăși consecințele pozitive ale menținerii situației actuale pentru industria din Uniune.

(436)

În plus, Comisia a considerat că menținerea măsurilor existente va stimula eforturile de asigurare a durabilității și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în lanțul de aprovizionare și va avea un efect pozitiv asupra industriei furnizoare a Uniunii, întrucât vor crește veniturile și gradul de utilizare a capacității de producție.

(437)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase din sfera interesului Uniunii împotriva menținerii măsurilor existente vizând importurile de biomotorină originară din Argentina.

(438)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia privind continuarea subvenționării, probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat de importurile din Argentina și interesul Uniunii, măsurile compensatorii privind biomotorina din Argentina ar trebui menținute.

(439)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare din cauza diferenței dintre nivelurile taxelor, sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea taxelor individuale. Aplicarea taxelor individuale se realizează numai la prezentarea unei facturi comerciale valabile către autoritățile vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Până la prezentarea unei astfel de facturi, importurile ar trebui să facă obiectul taxei compensatorii aplicabile „tuturor celorlalte importuri originare din Argentina”.

(440)

Deși prezentarea respectivei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei compensatorii la importuri, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, este necesar ca autoritățile vamale ale statelor membre să efectueze verificările lor obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a nivelului mai scăzut al taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(441)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie, ea însăși, o modificare a configurației schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 23 alineatul (3) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate deschide o investigație anticircumvenție. Investigația poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual (individuale) al (ale) taxelor și, prin urmare, de a institui o taxă la scară națională.

(442)

Astfel cum se menționează în considerentul 2 de mai sus, Comisia a acceptat ofertele de angajament prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/245. Comisia a considerat că acestea elimină efectele prejudiciabile ale importurilor subvenționate și limitează la un nivel suficient riscul de circumvenție.

(443)

CARBIO și GA au susținut că, în cazul reînnoirii măsurilor în vigoare, angajamentul existent ar trebui continuat. CARBIO a considerat că angajamentul este un mecanism eficace, care acționează ca factor de stabilizare a prețurilor pentru prețurile de import ale biomotorinei în Uniune, având în vedere prețurile ridicate la care a fost comercializată biomotorina argentiniană și marja negativă de subcotare din cerere (–2 %). CARBIO a precizat că membrii săi au fost disciplinați și s-au angajat să își continue eforturile în cadrul unui acord reînnoit.

(444)

Comisia a precizat că prezenta reexaminare în perspectiva expirării măsurilor este menită să evalueze dacă este justificată continuarea măsurilor compensatorii. Orice evaluare a angajamentului în vigoare nu intră în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor.

(445)

În urma intenției Comisiei de a aplica articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în cazul GA, CEB a solicitat, în schimb, eliminarea angajamentelor, justificată de lipsa de cooperare din partea GA. CEB a menționat în special rolul autorităților publice în cadrul angajamentului, în conformitate cu regulamentul de bază. În plus, CEB a subliniat că una dintre informațiile lipsă enumerate în considerentul 71, referitoare la prețurile și politicile de stabilire a prețurilor ale producătorilor de boabe de soia și de ulei de soia, a fost esențială pentru stabilirea prețului minim la import în temeiul angajamentului. În plus, CEB a observat că GA nu a furnizat informații cu privire la o piață foarte lichidă și transparentă, cum ar fi piața boabelor de soia din Argentina, și că Molinos Agro a confirmat în răspunsul său la chestionar că piața boabelor de soia era de așa natură. În sfârșit, lipsa de cooperare din partea GA ar fi încălcat încrederea pe care s-a bazat acceptarea angajamentului.

(446)

GA și CARBIO au susținut că informațiile privind prețurile care ar fi putut fi furnizate de furnizorii individuali de boabe de soia în contextul actualei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor erau diferite de prețul boabelor de soia de pe piața internă argentiniană, care este factorul relevant pentru stabilirea prețului minim de import. GA a subliniat, de asemenea, că netransmiterea acelorași informații în cadrul investigației inițiale nu a împiedicat acordul asupra unui angajament. În consecință, GA și CARBIO au susținut că lipsa de cooperare din partea GA nu a constituit o încălcare a angajamentului, având în vedere, de asemenea, faptul că GA nu a fost parte la acesta. În plus, potrivit GA, răspunsul la chestionar al Molinos Agro arată că, în cazul în care piața este transparentă, nu există nicio utilizare practică pentru menținerea unui registru al producătorilor de boabe de soia. În sfârșit, CARBIO a susținut că menținerea angajamentului este în interesul Uniunii.

(447)

Comisia a observat că orice evaluare a angajamentului în vigoare nu intră în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, această afirmație nu a fost luată în considerare.

(448)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a reiterat aceleași observații ca cele prezentate în considerentul 443, care au fost deja abordate de Comisie în considerentul 444.

(449)

În urma comunicării constatărilor finale, CEB a reiterat faptul că impactul lipsei de cooperare a GA în cadrul prezentei investigații cu privire la angajamentul în vigoare ar trebui să fie evaluat de Comisie. El a susținut că această evaluare ar trebui realizată fie în contextul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, fie în contextul unei evaluări separate. În plus, CEB a considerat că absența unor informații exacte privind piața boabelor de soia din Argentina ar face imposibilă stabilirea de către Comisie a unui preț minim de import, întrucât acesta din urmă este calculat pe baza cotațiilor lunare ale prețului uleiului de soia publicate de GA. Prin urmare, potrivit CEB, angajamentul nu avea nicio justificare și trebuia să fie suspendat.

(450)

Comisia a reiterat că orice evaluare a angajamentului în vigoare nu intră în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. Cu toate acestea, în principiu, acest aspect nu aduce atingere inițierii unei evaluări pentru a stabili dacă s-a produs sau nu o încălcare a angajamentului, care, în orice caz, rămâne separat de actuala reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, această afirmație nu a fost luată în considerare în contextul prezentei investigații.

(451)

În plus, CEB a transmis o serie de afirmații privind relația dintre informațiile care nu au fost furnizate de GA și stabilirea prețului minim de import.

(452)

Comisia a observat că orice evaluare a angajamentului în vigoare nu intră în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, aceste afirmații nu au fost luate în considerare.

(453)

În cazul în care Comisia își retrage acceptul privind un angajament, în conformitate cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul de bază, în urma unei încălcări, cu referire la anumite tranzacții, și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentul respectiv, se instituie o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație a acestor tranzacții.

(454)

Nivelurile individuale ale taxei pentru fiecare societate prevăzute în prezentul regulament se aplică exclusiv importurilor de produs care face obiectul reexaminării originar din Argentina și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs care face obiectul reexaminării fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte importuri originare din Argentina”. Acestea nu ar trebui să facă obiectul niciunuia dintre nivelurile individuale ale taxei.

(455)

O societate poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei dacă își modifică ulterior denumirea entității. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (172). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se va publica un regulament vizând schimbarea denumirii.

(456)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor existente. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile cu privire la informațiile comunicate. Au fost primite observații de la GA, CARBIO și CEB, care au fost abordate în secțiunile relevante de mai sus.

(457)

Un exportator sau un producător care nu a exportat produsul în cauză în Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile în prezent exporturilor sale poate solicita Comisiei să fie supus nivelului taxei antisubvenție pentru societățile cooperante neincluse în eșantion. Comisia ar trebui să aprobe o astfel de cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator ar trebui să facă dovada că: (i) nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile exporturilor sale, (ii) nu este afiliat unei societăți care a făcut acest lucru și, prin urmare, face obiectul taxelor anti-subvenție și (iii) a exportat ulterior produsul în cauză ori face obiectul unei obligații contractuale irevocabile de export al unor cantități substanțiale.

(458)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (173), în cazul în care o sumă trebuie rambursată în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii de plătit este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(459)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,