TRIBUNALUL,

având în vedere articolul 243 din regulamentul său de procedură;

având în vedere Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură al Tribunalului;

întrucât, cu ocazia reformării Dispozițiilor practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură, Tribunalul a decis să nu procedeze la întocmirea unui raport de ședință sumar în trimiterile preliminare, pentru a urma abordarea în vigoare la Curtea de Justiție care a renunțat la un asemenea raport în toate cauzele cu care este sesizată, în conformitate cu modificarea Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 741/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 august 2012 de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și a anexei I la acesta (JO 2012, L 228, p. 1);

întrucât, în acțiunile directe, raportul de ședință sumar constituie un instrument de gestionare a dosarului care ar trebui să permită sintetizarea cauzei prin regruparea sau reformularea motivelor și a argumentelor părților;

întrucât, cu toate acestea, întocmirea sa generalizată are un impact economic, generând sarcini de traducere semnificative, precum și un impact procedural, în special privind durata procedurii, dat fiind că acest raport trebuie finalizat, tradus și notificat, în principiu, cu trei săptămâni înainte de ședință;

întrucât, în vederea facilitării unei desfășurări rapide și țintite a judecății, care să corespundă unei gestionări proactive a cauzelor, este necesar să se prevadă că un raport de ședință sumar nu este întocmit decât atunci când Tribunalul sau judecătorul raportor consideră că acest lucru este oportun în interesul unei bune administrări a justiției;

întrucât rapoartele de ședință întocmite într-o ședință comună constituie singurul mijloc care permite să se ia cunoștință de motivele și de argumentele tuturor părților din cauzele care fac obiectul unei astfel de ședințe;

întrucât, în practică, întocmirea unui raport unic de ședință în anumite ședințe comune se poate dovedi utilă, însă nu este prevăzută în mod explicit în textul actual al dispoziției;

întrucât, în ședințele comune, raportul de ședință al fiecărei cauze este redactat în limba de procedură a acestei cauze și se limitează la conținutul aceleiași cauze, în condițiile în care limbile de procedură ale cauzelor care fac obiectul unei ședințe comune pot fi diferite;

întrucât, din motive de bună administrare a justiției, este necesar, prin urmare, să se prevadă că un raport de ședință sumar se întocmește separat pentru fiecare dintre cauzele vizate de ședința comună sau cumulativ pentru toate aceste cauze, cu excepția cazului în care Tribunalul sau judecătorul raportor decide altfel, și că el se notifică tuturor părților citate la această ședință în toate limbile de procedură ale cauzelor respective;

ADOPTĂ PREZENTELE MODIFICĂRI ALE DISPOZIȚIILOR PRACTICE DE PUNERE ÎN APLICARE A REGULAMENTULUI DE PROCEDURĂ AL TRIBUNALULUI:

Articolul 1

Punctele 210 și 211 din Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură al Tribunalului (1) se modifică după cum urmează:

„210.

Atunci când Tribunalul sau judecătorul raportor consideră că acest lucru este oportun în interesul unei bune administrări a justiției, judecătorul raportor redactează un raport de ședință sumar care servește la pregătirea ședinței de audiere a pledoariilor. Tribunalul încearcă să asigure primirea raportului de ședință sumar de către reprezentanții părților cu trei săptămâni înaintea ședinței.

211.

Atunci când Tribunalul decide să organizeze o ședință de audiere a pledoariilor comună mai multor cauze în temeiul articolului 106a din Regulamentul de procedură, un raport de ședință sumar este întocmit separat pentru fiecare dintre cauzele respective sau cumulativ pentru toate aceste cauze, cu excepția cazului în care Tribunalul sau judecătorul raportor decide altfel. Aceste rapoarte sau acest raport se notifică tuturor părților citate la această ședință în toate limbile de procedură ale cauzelor respective.”

Articolul 2

Prezentele modificări ale Dispozițiilor practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură al Tribunalului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acestea intră în vigoare la 1 iunie 2025.