(1)

La 27 martie 2024, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o investigație antisubvenție cu privire la importurile de platforme elevatoare mobile (denumite în continuare „PEM”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „țara în cauză” sau „RPC”) în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația ca urmare a unei plângeri depuse la 13 februarie 2024 de către „Coaliția pentru reinstaurarea unor condiții de concurență echitabile în sectorul platformelor elevatoare mobile din UE” (Coalition to restore a level playing field in the EU Mobile Access Equipment Sector, denumită în continuare CMAE sau „reclamantul”). Plângerea a fost depusă în numele industriei Uniunii producătoare de PEM în sensul articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unor subvenții și a unui prejudiciu cauzat de acestea, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

Înainte de deschiderea investigației antisubvenție, Comisia a notificat Guvernului Chinei (denumit în continuare „GC”) (3) că primise o plângere documentată în mod corespunzător și a invitat GC la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. Consultările au avut loc la 25 martie 2024. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la o soluție unanim acceptată.

(4)

La 13 noiembrie 2024, Comisia a deschis o investigație antidumping separată privind același produs originar din RPC (denumită în continuare „investigația antidumping separată”). La 9 ianuarie 2025, Comisia a instituit taxe antidumping definitive și a perceput definitiv taxe provizorii instituite la importurile produsului în cauză originar din RPC (denumit în continuare „regulamentul antidumping definitiv”) (4). Aceste taxe sunt cuprinse între 20,6 % și 54,9 %. Analiza situației economice a industriei Uniunii prevăzută în prezentul regulament este identică mutatis mutandis cu constatările din investigația antidumping separată, deoarece definiția industriei Uniunii, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, perioada examinată și perioada de investigație sunt aceleași în ambele investigații.

(5)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2725 din 24 octombrie 2024, Comisia a instituit obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs în cauză pentru a se garanta că, în cazul în care investigația ar avea ca rezultat constatări care conduc la instituirea unor taxe compensatorii, taxele respective să poată fi percepute retroactiv pentru importurile înregistrate, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile (regulament denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) (5).

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la investigație. În plus, Comisia a informat în mod specific reclamantul, alți producători din Uniune cunoscuți, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile chineze, importatorii și utilizatorii cunoscuți în legătură cu deschiderea investigației și i-a invitat să participe.

(7)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea investigației și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(8)

Comisia nu a primit nicio observație cu privire la deschiderea procedurii și nicio cerere de audiere.

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion din rândul părților interesate, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(10)

În avizul de deschidere, Comisia a anunțat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ de producție și de vânzări ale produsului similar din Uniune din cursul perioadei de investigație care putea face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil.

(11)

Acest eșantion a fost alcătuit din trei producători din Uniune, care reprezentau 55 % din producția totală estimată în Uniune și 52 % din vânzările de produs similar pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor din Uniune. Prin selectarea celor mai mari trei producători și vânzători din Uniune din perioada de investigație, situați în două state membre diferite, Comisia a acoperit cel mai mare volum reprezentativ de producție și de vânzări care putea face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu. Nu s-au primit observații. Comisia a concluzionat că eșantionul de producători din Uniune a fost, prin urmare, reprezentativ pentru industria Uniunii.

(12)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în anexa 1 la avizul de deschidere în termen de 7 zile de la data publicării avizului. Niciun importator nu a furnizat informațiile și nu a cooperat la investigație.

(13)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(14)

Șaisprezece producători-exportatori din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de patru (grupuri de) societăți care ar fi putut face obiectul investigației în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. Selectarea eșantionului s-a bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de producție, de vânzări sau de exporturi către Uniune din cursul perioadei de investigație care poate face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. Comisia a analizat, de asemenea, potențiala eligibilitate a grupurilor de producători-exportatori pentru schemele de subvenții incluse în Memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă (6), prin urmare a examinat inclusiv producția și vânzările pe piața internă, pe lângă vânzările la export, pe baza răspunsurilor la chestionarele de eșantionare.

(15)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori în cauză cunoscuți, precum și autoritățile din țara în cauză. Comisia a primit observații pe această temă din partea reclamantului.

(16)

Reclamantul a susținut că: (i) eșantionul nu ar trebui să includă nicio societate deținută de SUA, deoarece este puțin probabil ca acestea să fie eligibile pentru majoritatea sistemelor de subvenții și ar fi avut un acces foarte limitat la piața internă chineză; (ii) eșantionul a suprareprezentat societăți chineze private și societăți chineze subreprezentate de stat care se presupune că sunt mai integrate, mai prezente pe piața internă și mai eligibile pentru finanțare și granturi.

(17)

După ce a analizat cu atenție observațiile, Comisia a considerat că eșantionul reprezenta în mod adecvat producătorii-exportatori de PEM care își desfășoară activitatea în China și că este conform cu legislația UE și a OMC. De la bun început, Comisia a reamintit că articolul 27 din regulamentul de bază prevede o marjă largă de apreciere în alegerea eșantionului în conformitate cu criteriile relevante enumerate în acesta. În special, articolul 27 alineatul (2) prevede în mod clar că „selectarea finală a părților […] revine Comisiei”.

(18)

În ceea ce privește afirmațiile specifice ale reclamantului, selectarea eșantionului s-a bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de producție, de vânzări sau de exporturi către Uniune din cursul perioadei de investigație care ar putea face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. Prin urmare, Comisia a decis, printre altele, să includă în eșantion o societate deținută de SUA, aceasta fiind cel mai mare producător-exportator, și să includă cel mai mare producător chinez în ceea ce privește producția și vânzările pe piața internă din China, deși această societate nu s-a numărat printre cei mai mari exportatori către Uniune.

(19)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 16, eligibilitatea pentru sistemele de subvenții a fost unul dintre elementele luate în considerare de Comisie pentru selectarea eșantionului. Cu toate acestea, Comisia nu a făcut ca acest criteriu să fie decisiv pentru a se asigura că selectarea eșantionului nu a fost părtinitoare.

(20)

Din același motiv ca mai sus, Comisia nu a utilizat drept criteriu de eșantionare statutul corporativ al societății. Toate tipurile de societăți: au fost reprezentate societăți cu capital străin, societăți chineze cu capital privat și societăți chineze cu capital public. În plus, pe baza răspunsurilor la eșantionare, Comisia nu a găsit probe în sprijinul afirmației potrivit căreia societățile chineze cu capital de stat sunt, în general, mai integrate, mai prezente pe piața internă și mai eligibile pentru finanțare și granturi decât cele private.

(21)

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Comisia a decis să confirme eșantionul său provizoriu, care a reprezentat (în număr de unități) 54 % din producție, 47 % din vânzările pe piața internă și 59 % din volumul total estimat al exporturilor din RPC către Uniune în perioada de investigație. Comisia a considerat că eșantionul este reprezentativ în temeiul articolului 27 din regulamentul de bază.

(22)

Comisia a trimis chestionare GC, celor patru grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion, celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, reclamantului, importatorilor cunoscuți și utilizatorilor. Chestionarele destinate societăților au fost puse la dispoziție și online în ziua deschiderii procedurii.

(23)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar din partea GC, a celor patru grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion, unui grup de producători-exportatori care au solicitat examinarea individuală, celor trei producători din Uniune incluși în eșantion și reclamantului.

(24)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenționării, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii. În temeiul articolului 26 din regulamentul de bază, au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(25)

Terex (Changzhou) Machinery Co., Ltd, un producător-exportator din RPC, a depus o cerere de examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază. Ulterior, acesta a transmis, de asemenea, un răspuns la chestionar, împreună cu societățile sale afiliate din RPC.

(26)

Având în vedere numărul de societăți afiliate din grupul Terex, care ar trebui, de asemenea, să fie verificate, precum și numărul de societăți deja incluse în eșantion, Comisia a concluzionat că ar fi nejustificat de împovărător pentru încheierea la timp a procedurii să accepte cererea de examinare individuală. În consecință, cererea a fost respinsă.

(27)

Grupul Terex a contestat decizia Comisiei în această privință în cursul audierii solicitate în urma comunicării constatărilor finale. Cu toate acestea, grupul Terex nu a prezentat niciun element care să permită analiza cererii sale de examinare individuală fără a periclita încheierea la timp a investigației. În plus, nu au fost transmise în urma audierii prezentări sau observații scrise suplimentare. Prin urmare, s-a menținut concluzia Comisiei cu privire la numărul de societăți din grupul Terex potențial implicate în procedura de examinare individuală, care ar face ca analiza cererii să fie împovărătoare în mod nejustificat, periclitând încheierea la timp a investigației.

(28)

Investigația privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2022 și 30 septembrie 2023 („perioada de investigație” sau „PI”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2020 și sfârșitul perioadei de investigație (denumită în continuare „perioada examinată”).

(29)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din regulamentul de bază, termenul pentru instituirea de măsuri provizorii a fost 26 decembrie 2024. La 2 decembrie 2024, în conformitate cu articolul 29 litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate că intenționează să nu instituie măsuri provizorii.

(30)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale.

(31)

În procesul de formulare a constatărilor sale definitive, Comisia a luat în considerare observațiile prezentate de părțile interesate.

(32)

La 4 martie 2025, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă compensatorie definitivă vizând importurile de platforme elevatoare mobile originare din RPC (informare denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care au putut face observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(33)

În urma observațiilor primite din partea Grupului Zoomlion cu privire la comunicarea constatărilor finale, Comisia a ajustat calculul ratei de subvenționare pentru acest grup. Calculele actualizate au fost comunicate Grupului Zoomlion („comunicarea suplimentară”), căruia i s-a acordat timp pentru a prezenta observații.

(34)

În urma comunicării constatărilor finale, s-au primit observații cu privire la deschiderea investigației de la GC, de la Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products, denumită în continuare „CCCME”), de la Grupul Zoomlion și de la CMAE. Comisia a organizat audieri cu CCCME, CMAE și Terex (Changzou) Machinery Co., Ltd. Niciuna dintre părțile interesate nu a solicitat audieri cu consilierul-auditor.

(35)

În observațiile sale ulterioare comunicării constatărilor finale, CCCME a semnalat anumite probleme procedurale referitoare la lipsa comunicării de către Comisie a calculelor valorilor de referință externe către părțile interesate. CCCME a susținut, de asemenea, că observațiile sale preliminare prezentate la 2 decembrie 2024 nu au fost abordate în comunicarea constatărilor finale.

(36)

Comisia a respins aceste afirmații. Valorile de referință externe și calculele detaliate ale valorilor subvențiilor au fost comunicate producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion, care sunt, de asemenea, membri ai CCCME. Din motive de claritate, la 17 martie 2025, aceste valori de referință au fost, de asemenea, adăugate la dosarul neconfidențial.

(37)

Observațiile prezentate de CCCME la 2 decembrie au fost transmise după termenul prevăzut în avizul de deschidere. CCCME a fost informată că își poate prezenta din nou observațiile după comunicarea constatărilor finale, ceea ce a și făcut. Aceste observații sunt abordate în prezentul regulament.

(38)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a formulat observații similare cu cele deja formulate în legătură cu constatările finale stabilite de Comisie în investigația antidumping separată, referitoare la definiția produsului, evaluarea prejudiciului, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii.

(39)

Astfel cum se precizează la punctul 1.1 de mai sus, analiza situației economice a industriei Uniunii prevăzută în prezentul regulament este identică mutatis mutandis cu constatările din investigația antidumping separată, deoarece definiția industriei Uniunii, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, perioada examinată și perioada de investigație sunt aceleași în ambele investigații. De asemenea, analiza definiției produsului, a legăturii de cauzalitate și a interesului Uniunii a rămas neschimbată. Prin urmare, Comisia a făcut trimitere la aceste observații ale CCCME la punctele 2.4 și 5.2.3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1915 al Comisiei din 11 iulie 2024 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de platforme elevatoare mobile originare din Republica Populară Chineză (7) și la punctele 2.4, 4.1, 4.5 și 5 din regulamentul antidumping definitiv, în care aceste observații au fost abordate în detaliu.

(40)

Produsul care face obiectul investigației constă în platforme elevatoare mobile („PEM”) destinate ridicării persoanelor, autopropulsate, cu o înălțime maximă de lucru de minimum 6 metri și secțiuni ale acestora preasamblate sau gata de asamblare, cu excepția componentelor individuale atunci când sunt prezentate separat și cu excepția echipamentelor de ridicare a persoanelor montate pe vehicule de la capitolele 86 și 87 din Sistemul armonizat (denumite în continuare „produsul care face obiectul investigației”), încadrate în prezent la codurile NC ex 8427 10 10 , ex 8427 20 19 , ex 8428 90 90 , ex 8431 20 00 și ex 8431 39 00 (coduri TARIC: 8427 10 10 10, 8427 20 19 10, 8428 90 90 20, 8431 20 00 60 și 8431 39 00 10).

(41)

Definiția produsului include utilaje utilizate pentru ridicarea persoanelor într-o gamă largă de aplicații diferite și include elevatoarele cu braț articulat, elevatoarele cu braț telescopic, platformele ridicătoare de tip foarfecă și stâlpii verticali.

(42)

Secțiunile preasamblate sau gata de asamblare cuprind în special patru categorii: 1) șasiuri, 2) turele sau șei de cuplare, 3) platforme sau coșuri, 4) mecanisme de ridicare pentru PEM. Mecanismul de ridicare include brațe (telescopice și/sau articulate, cu sau fără brațe pendulare) pentru elevatoarele cu braț telescopic, elevatoarele cu braț articulat sau stâlpii verticali și foarfeci pentru platformele ridicătoare de tip foarfecă. Acestea nu includ componentele individuale atunci când sunt prezentate separat.

(43)

Produsul în cauză constă în platforme elevatoare mobile originare din Republica Populară Chineză (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(44)

Investigația a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

Comisia a decis că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(45)

Înainte de a analiza presupusa subvenționare sub formă de subvenții sau de programe de subvenționare specifice, Comisia a evaluat planurile, proiectele și alte documente guvernamentale, care au fost relevante pentru analiza programelor de subvenționare investigate.

(46)

Ca observație preliminară, Comisia a subliniat că structura economică globală a Chinei se caracterizează printr-un rol deosebit de puternic al statului, autoritățile de stat fiind, la rândul lor, controlate de Partidul Comunist Chinez („PCC”), entitatea politică aflată la putere a țării. Prin urmare, întreprinderile din China își desfășoară activitatea într-un mediu specific care – spre deosebire de economiile occidentale, în care forțele pieței reprezintă principiul de organizare dominant – prezintă numeroase mecanisme care oferă GC un grad substanțial de control asupra oricărui aspect al activității economice din țară. Acest control strict împiedică operatorii economici să acționeze ca operatori raționali de pe piață care încearcă să își maximizeze profiturile și îi obligă, de fapt, să acționeze ca o componentă a guvernului pentru punerea în aplicare a politicilor și planurilor acestuia.

(47)

Următoarele caracteristici sunt cele mai importante în transmiterea deciziilor de politică ale GC în conduita comercială de zi cu zi a operatorilor economici: (i) doctrina economiei de piață socialiste, (ii) rolul de conducător al PCC, (iii) sistemul de planificare industrială, (iv) sistemul financiar.

(48)

Doctrina economiei de piață socialiste, încorporată în Constituția chineză (8), conferă statului un control inerent și cuprinzător asupra economiei, care depășește cu mult standardele tradiționale de stabilire a unui cadru de reglementare în care actorii de pe piață sunt liberi să își desfășoare liber activitatea. În special, potrivit articolului 6 din Constituție: „Baza sistemului economic socialist din Republica Populară Chineză este proprietatea publică socialistă asupra mijloacelor de producție […]. În etapa primară a socialismului, statul susține sistemul economic de bază în care proprietatea publică este dominantă și în paralel se dezvoltă diverse forme de proprietate și menține sistemul de distribuție în care distribuția în funcție de muncă este dominantă și coexistă diverse moduri de distribuție”. În plus, potrivit articolului 15 din Constituție: „Statul practică economia de piață socialistă. Statul consolidează legislația economică, îmbunătățește macroreglementarea și controlul. Statul interzice, în conformitate cu legea, oricărei organizații sau persoane să perturbe ordinea socioeconomică.” De asemenea, articolul 11 din Constituție atribuie statului un rol intervenționist care depășește aspectul protecției drepturilor și intereselor sectoarelor non-publice, în sensul că statul „încurajează, sprijină și orientează dezvoltarea sectoarelor economice non-publice și, în conformitate cu legea, exercită supravegherea și controlul asupra sectoarelor economice non-publice”.

(49)

Aceste elemente constituționale fundamentale se reflectă în toate actele legislative relevante (9), care subliniază că economia de piață socialistă este principiul director pe care se bazează economia chineză. În plus, statul, sub conducerea PCC, utilizează într-adevăr pe scară largă o varietate de instrumente – atât de stimulare, cât și de restricționare – pentru a orienta economia către modernizarea socialistă, și anume către obiectivele (inclusiv obiectivele de politică industrială) stabilite de GC.

(50)

Rolul de conducător al PCC – deși este consacrat în mod oficial în Constituția țării (10), precum și în legislația secundară relevantă și chiar în Constituția partidului (11) – ia diverse forme în practică; în special, întrucât în China nu există o separare a puterilor, partidul exercită controlul deplin asupra ramurii legislative (12), executive (13) și judiciare (14) a aparatului de stat; în plus, partidul supraveghează domenii esențiale ale economiei, inclusiv sectorul financiar și sectoarele industriale considerate strategice, în special prin intermediul proprietății și/sau prin numirea și rotația personalului-cheie; de asemenea, înființarea de celule de partid este obligatorie în toate întreprinderile cu mai mult de trei membri de partid (15), de stat și private, iar structurile de partid din cadrul întreprinderilor își revendică frecvent dreptul de a participa la procesul decizional operațional al societăților. Toate aceste mecanisme de control asigură un control strict al PCC asupra economiei țării și permit partidului să își elaboreze și să își pună în aplicare politicile economice în conformitate cu considerentele și prioritățile sale strategice.

(51)

Direcția urmată de economia chineză este determinată într-o mare măsură de un sistem elaborat de planificare care stabilește prioritățile și obiectivele asupra cărora trebuie să se concentreze administrațiile centrale și locale. Există planuri relevante la toate nivelurile administrative, care acoperă toate sectoarele economice. Obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au caracter obligatoriu, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul inferior corespunzător al administrației. În ansamblu, sistemul de planificare din RPC are ca rezultat faptul că resursele sunt alocate sectoarelor desemnate de guvern ca fiind strategice sau în alt mod importante din punct de vedere politic, în loc să fie alocate în concordanță cu forțele pieței (16).

(52)

Pentru a aloca resurse în conformitate cu prioritățile de politică ale GC, instrumentalizarea sectorului financiar este esențială pentru autoritățile chineze. Sistemul financiar al Chinei rămâne dominat de sectorul bancar, iar statul controlează sectorul bancar (a se vedea și punctul 3.6.1) prin intermediul proprietății (a se vedea considerentele 134-136), precum și prin legături personale. În consecință, GC, în calitatea sa de acționar majoritar, are competența de a numi cele mai importante funcții în cadrul conducerii băncilor de susținere a politicilor statului (a se vedea considerentul 144), precum și a băncilor deținute parțial sau integral de stat sau de persoane juridice deținute de stat.

(53)

În plus, statutul principalelor bănci chineze conține în mod obișnuit un capitol dedicat creării unui comitet de partid (17). De exemplu, conform statutului Băncii Industriale și Comerciale a Chinei („ICBC”), „președintele Consiliului de administrație al băncii este aceeași persoană cu secretarul Comitetului de partid” (18). Articolul 53 enumeră atribuțiile Comitetului de partid, printre care și monitorizarea punerii în practică a deciziilor luate de partid și de stat în cadrul băncii. Comitetul de partid joacă un rol și în selectarea și evaluarea personalului, împreună cu Consiliul de administrație. În cele din urmă, Comitetul de partid trebuie să fie implicat în dezbaterea „chestiunilor operaționale și de gestionare majore și a chestiunilor majore privind interesele angajaților și să prezinte observații și sugestii” (19). În plus, conform dispozițiilor privind Consiliul de administrație, Comitetul de partid trebuie să fie consultat înainte de a se decide cu privire la aspectele importante (20). Statutul Băncii Agricole a Chinei conține o formulare identică privind crearea Comitetului de partid la articolul 58 și privind implicarea comitetului în dezbaterea chestiunilor majore la articolul 161 (21).

(54)

Pe lângă capacitatea GC de a controla sectorul bancar prin intermediul proprietății și al structurii organizaționale, GC exercită controlul asupra sectorului și prin faptul că legislația chineză aplicabilă (a se vedea punctul 3.6.1.4 pentru analiza documentelor de reglementare relevante) impune băncilor să se alinieze la obiectivele de politică industrială ale țării atunci când iau decizii financiare.

(55)

În concluzie, toate aceste elemente arată că structura sistemului juridic și politic din RPC se bazează pe un control strict din partea guvernului asupra tuturor aspectelor economiei și comerțului, acestea fiind gestionate și monitorizate la nivel central de către GC. Operatorii economici fac parte integrantă din acest sistem nu ca actori de pe piața liberă care urmăresc să ia decizii comerciale bazate exclusiv pe logica economică și pe maximizarea profitului, ci mai degrabă ca unul dintre actorii integrați care pun în aplicare politicile generale și obiectivele specifice ale acestora stabilite de GC la nivel central.

(56)

În acest context, Comisia a analizat o serie de documente de politică industrială care au fost puse în aplicare succesiv cel puțin din 2010 și care sunt enumerate mai jos, pentru a stabili dacă subvențiile sau programele de subvenționare care fac obiectul evaluării fac parte din punerea în aplicare a planificării centrale a GC de a încuraja industria producătoare de PEM.

(57)

PEM fac parte integrantă din sectorul utilajelor de construcții, împreună cu alte tipuri de echipamente utilizate în principal pentru construcții și pentru lucrări de infrastructură precum echipamentele pentru lucrări terasiere, macaralele etc. În China, sectorul utilajelor pentru construcții este coordonat de China Construction Machinery Association (CCMA), activitățile legate de PEM revenind filialei „Decoration and Aerial Work Platform” (Platforma pentru lucrări decorative și aeriene) a CCMA. Sectorul utilajelor de construcții este cunoscut și ca sectorul utilajelor de inginerie (22).

(58)

În plus, cel de al 14-lea Plan cincinal de dezvoltare a industriei utilajelor de construcții (23) conține trimiteri la PEM în secțiunea dedicată utilajelor de inginerie. Același lucru este valabil și pentru planurile la nivel de provincie și de municipiu (a se vedea considerentele 74-77 de mai jos). Pe această bază, Comisia a concluzionat că PEM fac parte din sectorul utilajelor de construcții/inginerie.

(59)

Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze este un document juridic emis în 2005 care vizează promovarea adaptării structurilor industriale în China prin încurajarea dezvoltării industriilor de înaltă tehnologie și eliminarea capacităților de producție depășite. „Catalogul de orientări pentru adaptarea structurilor industriale” (denumit în continuare „catalogul”) (24), care este o măsură de punere în aplicare a Deciziei nr. 40, stabilește baza pentru orientarea direcțiilor de investiții prin desemnarea sectoarelor industriale care ar trebui să beneficieze de un acces privilegiat la credite. De asemenea, catalogul oferă îndrumări pentru GC privind administrarea proiectelor de investiții și elaborarea și punerea în aplicare a politicilor privind finanțele publice, fiscalitatea, creditele, terenurile, importul și exportul. Comisia națională pentru dezvoltare și reformă („NDRC”) a publicat și ulterior a modificat un catalog de orientări pentru adaptarea structurilor industriale în februarie 2013 și în 2019. Reclamantul și Comisia au identificat în catalog o trimitere la sectorul „utilajelor mari de construcții”, din care fac parte PEM.

(60)

În 2015, GC și-a publicat strategia industrială cuprinzătoare pe termen lung, cunoscută sub denumirea „Made in China 2025” (25). Această strategie a stabilit etape intermediare pentru modernizarea sectoarelor de producție selectate ale țării până în 2020 și 2025 și a reiterat intenția GC de a utiliza în acest sens politici îmbunătățite de sprijin financiar, inclusiv direcția finanțării prin intermediul băncilor deținute de stat (denumite în continuare „BDS”) pentru extinderea industriei prelucrătoare în străinătate, precum și pentru extinderea sprijinului fiscal și a altor tipuri de sprijin fiscal. În mod special, orientările Made in China prevăd că „se [va] aloca finanțare proiectelor care nu pot obține finanțare de pe piață și care au nevoie de sprijin de la nivel central”. Astfel, există un sprijin substanțial din partea statului pentru a accelera dezvoltarea sectoarelor identificate ale economiei prin direcționarea resurselor în implementarea obiectivelor de politică (26).

(61)

Made in China 2025 identifică, de asemenea, în mod specific sectorul utilajelor de construcții. Aceasta afirmă că GC intenționează să „accelereze îmbunătățirea calității produselor. Punerea în aplicare a unui plan de acțiune pentru îmbunătățirea calității produselor industriale, vizând industrii-cheie precum… utilajele de construcții” (27). De asemenea, GC intenționează să „promoveze cercetarea și dezvoltarea, precum și industrializarea produselor precum… utilajele de construcții inteligente” (28) și să încurajeze „dezvoltarea de vârf a lanțului valoric al industriilor precum […] utilajele de construcții […]” (29).

(62)

În acest sens, prin programul „Made in China 2025”, GC sprijină dezvoltarea rapidă a industriei utilajelor de construcții, promovând în același timp cercetarea și dezvoltarea, precum și industrializarea sectorului.

(63)

Având în vedere natura sistemului de planificare chinez, planurile de nivel superior – cum ar fi cel de al 12-lea, al 13-lea sau al 14-lea plan cincinal național – trebuie să fie monitorizate și puse în aplicare de toate autoritățile relevante. Planurile naționale stabilesc obligații explicite în acest sens, cum ar fi articolul LXV din cel de al 14-lea plan cincinal național (30), conform căruia GC „va consolida organizarea, coordonarea și supravegherea punerii în aplicare a acestui plan și va institui și va îmbunătăți monitorizarea și evaluarea planificării și punerii în aplicare, asigurarea politicilor și mecanismele de evaluare și supraveghere”. În consecință, autoritățile de la niveluri inferioare „trebuie să creeze un mediu politic, un mediu instituțional și un mediu juridic favorabil. Planurile anuale trebuie să pună în aplicare obiectivele de dezvoltare și sarcinile principale propuse în acest plan” (31).

(64)

În mod esențial, GC se angajează fără echivoc să ofere sprijin financiar, precum și sprijin sub forma altor factori de producție – cum ar fi terenurile – pentru proiectele și sectoarele identificate în plan: „[v]om adera la principiul planului care stabilește direcția, cheltuielile fiscale fiind o garanție, finanțarea fiind un sprijin și prin coordonarea cu alte politici. […] Vom continua să facem astfel încât cheltuielile bugetare publice să respecte și să servească politicile publice, să consolidăm sprijinul financiar pentru sarcinile strategice naționale majore, să consolidăm coordonarea planurilor financiare și a bugetelor anuale pe termen mediu, a planurilor de investiții publice și a punerii în aplicare a acestui plan și să acordăm prioritate fondurilor bugetare centrale pentru sarcinile majore și proiectele majore de inginerie identificate în acest plan. Vom insista ca proiectele să urmeze planul, iar fondurile și factorii de producție să urmeze proiectele, vom elabora o listă de proiecte majore de inginerie pe baza acestui plan, vom simplifica procedurile de aprobare a proiectelor din listă și ne vom asigura că se acordă prioritate planificării selectării siturilor, furnizării de terenuri și necesarului de capital. Nevoile funciare pentru proiectele majore individuale de inginerie sunt garantate de stat într-un mod unitar” (32).

(65)

În ceea ce privește PEM și sectorul căruia îi aparține, planul se referă la utilajele de construcții sau utilajele de inginerie din cadrul părții III „Accelerarea dezvoltării unui sistem industrial modern și consolidarea și consolidarea fundației economiei reale”, capitolul VIII „Punerea în aplicare aprofundată a strategiei de fabricare a unei țări puternice”, secțiunea 3 referitoare la „Promovarea optimizării și modernizării industriei prelucrătoare”.

(66)

RPC a publicat, de asemenea, un plan cincinal specific pentru utilajele de construcție. CCMA însăși a indicat că „[l]a 8 iulie 2021, mandatată de Departamentul pentru industria echipamentelor din cadrul Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației, Asociația industriei mașinilor de construcții din China a publicat oficial «Al 14-lea plan cincinal pentru dezvoltarea industriei mașinilor de construcții»  (33). Acest plan califică sectorul utilajelor de construcții drept „una dintre industriile-pilon importante pentru construirea economiei naționale”. Industria „va pune în aplicare cu conștiinciozitate deciziile și dispozițiile Comitetului Central al Partidului pe parcursul perioadei «celui de al 13-lea plan cincinal» ” și „va promova și implementa cu vigurozitate reforme structurale referitoare la aprovizionare”. Acest plan cincinal confirmă obiectivele sectorului utilajelor de construcții în contextul economiei chineze, în ansamblu. Abordarea descendentă de către statul chinez este clară atunci când planul prevede că „(…) gradul de internaționalizare, capacitățile tehnologice și de inovare, amploarea și volumul total, calitatea și cantitatea, capacitățile cuprinzătoare ale lanțului de valori, precum și multe alte aspecte au fost îmbunătățite semnificativ, contribuind în mare măsură la construirea economiei naționale”. Planul nu lasă loc pentru dezvoltarea pieței libere, stabilind obiective clare de mediu și tehnice pentru industrie: „[a]u fost realizate progrese remarcabile în ceea ce privește ajustarea structurii industriei. Realizările semnificative în materie de inovare și dezvoltare, dezvoltarea rapidă a utilajelor de construcții inteligente, echipamentele tehnice majore (…), îmbunătățirea în continuare a calității, a performanței, a fiabilității și a durabilității, aplicarea pe scară largă a internetului industrial, rezultatele remarcabile ale dezvoltării ecologice, progresul solid în standardizare și standardele de grup ar trebui dezvoltate în industrie”.

(67)

Planul acordă o atenție deosebită inovării. Cel de al 14-lea plan cincinal privind utilajele de construcții subliniază că, în cursul celui de al 13-lea plan cincinal (2016-2020), industria utilajelor de construcții a pus în aplicare cu asiduitate strategia de dezvoltare bazată pe inovare. Industria utilajelor de construcții „[r]ealizează în mod continuu noi progrese în domeniul cercetării și dezvoltării, precum și al promovării tehnologiilor de bază pentru produse inteligente și de înaltă calitate. Aceasta răspunde pe deplin nevoilor proiectelor majore de construcție economică națională și a apărut un număr mare de realizări în domeniul cercetării științifice. Prin urmare, aceasta a devenit o forță motrice importantă pentru creșterea continuă a industriei” (34) .

(68)

În cele din urmă, planul este orientat către produse de înaltă calitate – o temă recurentă în subvenționarea PEM. La rubrica „Noul proiect-pilot de inovare în domeniul utilajelor de construcții de înaltă tehnologie”, planul cincinal subliniază că GC „încurajează întreprinderile să se axeze pe produsele de înaltă calitate”. De asemenea, el vizează tehnologiile de bază și tehnologiile comune cheie din domeniul inteligent al utilajelor de construcții de vârf (35). Mai precis, planul face trimitere la „vehicul de lucru aerian” și la „platformă de lucru la înălțime” atunci când abordează tematica „3. Axarea pe sprijinirea și încurajarea dezvoltării produselor asimilate utilajelor de construcții și a componentelor-cheie” (36).

(69)

În plus, în ceea ce privește factorii de producție pentru utilajele de construcții, cel de al 14-lea plan cincinal pentru utilajele de construcții prevede că „[î]ncă există un anumit decalaj, inclusiv în ceea ce privește componentele esențiale ale utilajelor de construcții precum componentele hidraulice, componentele de transmisie și motoarele de înaltă calitate”. Acesta vizează să îmbunătățească sectorul utilajelor de construcții prin crearea unui „sistem de inovare colaborativă industrială care să includă principalele echipamente și componente-cheie ale motoarelor, să accelereze inovarea și industrializarea componentelor-cheie și a tehnologiilor-cheie comune și să construiască un cluster industrial avansat de anvergură mondială pentru utilajele de construcții” (37).

(70)

GC a susținut că industria producătoare de PEM nu constituie o industrie încurajată, deoarece produsul nu este inclus nici în „Catalog”, nici în cel de al 14-lea plan cincinal pentru echipamentele de construcții, nici în documentul „Made in China 2025”.

(71)

Din aceste motive, GC a considerat că sistemele legate de tratamentul preferențial nu ar trebui investigate din cauza lipsei de specificitate. GC a susținut, de asemenea, că nu ar trebui investigat nici faptul că unele dintre industriile din amonte și din aval aparțin industriilor încurajate nu are un impact asupra statutului industriei producătoare de PEM, în sine, și nici faptul că sistemele legate de furnizarea de factori de producție contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(72)

Cu toate acestea, investigația a clarificat faptul că PEM fac parte integrantă din sectorul utilajelor de construcții, care este, la rândul său, o industrie încurajată astfel cum se menționează în Decizia nr. 40 (a se vedea considerentul 59), în documentul „Made in China 2025” (a se vedea considerentul 61) și în cel de al 14-lea plan cincinal (a se vedea considerentul 65). Cel de al 14-lea Plan cincinal pentru echipamentele de construcții (a se vedea considerentul 69) identifică PEM ca parte integrantă a sectorului, cuprinzând secțiuni dedicate „vehiculelor de lucru aeriene” și „platformelor de lucru la înălțime”.

(73)

Mai multe documente la nivel de provincie și municipiu menționează, de asemenea, faptul că industria producătoare de PEM este o industrie încurajată.

(74)

Cel de al 14-lea Plan cincinal al provinciei Zhejiang privind dezvoltarea producției de echipamente de înaltă calitate identifică „platformele de lucru aeriene inteligente” ca parte integrantă a utilajelor de inginerie (38).

(75)

Planul de construcție pentru transformarea industrială și modernizarea zonei demonstrative din Xuzhou, Jiangsu 2019-2025 (39) prevede construirea unui „centru industrial de talie mondială pentru fabricarea de echipamente” și „concentrarea pe dezvoltarea industriei utilajelor de inginerie cu dispozitive de ridicare”. Dezvoltarea clusterului din Xuzhou este confirmată și de comunicate de presă (40). Conform articolului, clusterul din Xuzhou privind utilajele de inginerie este unul dintre cele șase clustere internaționale avansate de producție pe care se concentrează eforturile de construire în provincia Jiangsu în cadrul celui de al 14-lea Plan cincinal, în timp ce Comitetul de partid din municipiul Xuzhou și guvernul de la nivel municipal au stabilit că utilajele de construcții reprezintă „industria numărul 1” a orașului și au redactat, în mod succesiv, „Planul de dezvoltare a industriei utilajelor de construcții din Xuzhou (2021-2030)” și „Planul de acțiune pentru dezvoltarea inovării în clusterul industriei utilajelor de construcții din Xuzhou (2022-2025)” cu scopul de a „promova dezvoltarea inovatoare a industriei utilajelor de construcții a orașului, a continua extinderea anvergurii industriei, a spori în mod cuprinzător competitivitatea și influența industriei și a stabili un nou obiectiv pentru transformarea clusterului industriei utilajelor de construcții din Xuzhou într-un cluster avansat de producție de anvergură mondială”.

(76)

În ceea ce privește provincia Hunan, raportul de activitate din 2024 al municipalității Changsha (41) prevede punerea în aplicare a acțiunii de promovare a clusterului industriei utilajelor de construcții și promovarea construirii de proiecte precum Zoomlion Smart Industrial City, Sunny Science and Technology City și Xingbang Intelligent International Smart Manufacturing City. Sprijinul acordat de provincia Hunan industriei PEM este confirmat, de asemenea, de comunicatele de presă: „Îmbunătățirea stabilității și a fluidității este un microcosm al transformării și modernizării sistematice a producătorilor de platforme de lucru aeriene din Hunan. În prezent, Hunan se concentrează asupra acestei industrii avantajoase, consolidând reconstrucția bazei industriale și cercetarea și dezvoltarea de echipamente tehnice majore. Multe companii de platforme de lucru aeriene depun eforturi pentru a dezvolta direcția de dezvoltare a produselor ușoare, care pot suporta încărcături mari, cu consum redus de energie și cu control precis și inteligent și au înregistrat anumite progrese”  (42) .

(77)

În plus, Zoomlion a semnat un acord de cooperare strategică cu administrația municipală din Xiangtan, bazându-se pe avantajele Xiangtan în sectorul siderurgic special, al materialelor noi și al altor domenii, pentru a construi în comun parcul industrial de sprijin al Zoomlion (43). Al doilea producător de PEM din Hunan a beneficiat de sprijin financiar din partea IDS Hunan Chasing Financial Holding (44). Atât Grupul Zoomlion, cât și Grupul Sinoboom sunt producători-exportatori incluși în eșantion în cadrul prezentei investigații.

(78)

Investigația a arătat că RPC oferă un sprijin esențial întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă, un sector care cuprinde PEM. Astfel cum se explică în continuare la punctele 3.10.1 și 3.10.2, toți producătorii-exportatori incluși în eșantion dețineau un certificat de întreprindere nouă și cu înaltă tehnologie, fapt care confirmă că producătorii-exportatori de PEM aparțin unei industrii încurajate.

(79)

În cele din urmă, astfel cum se indică în considerentul 57, CCMA are în structura sa o sucursală separată dedicată PEM.

(80)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că PEM, care fac parte din sectorul utilajelor de construcții, este o industrie încurajată.

(81)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că documentele de politică și planurile descrise de Comisie la punctele 3.2 și 3.3 erau prea generale și făceau trimitere la sectorul utilajelor de construcții, „…prin urmare, nu sunt suficient de specifice pentru a demonstra intervenția concretă a statului în industria producătoare de PEM”.

(82)

De asemenea, GC și-a reiterat argumentul potrivit căruia faptul că PEM fac parte din sectorul utilajelor de construcții nu implică în mod automat faptul că produsele PEM sunt încurajate, chiar dacă sectorul utilajelor de construcții este inclus pe lista industriilor încurajate.

(83)

Comisia nu a fost de acord. S-a demonstrat că PEM fac parte din sectorul utilajelor de construcții și, prin urmare, fac parte din industria încurajată. În plus, mai multe documente de la nivel de provincie și de municipiu citate în considerentele 74-77 conțin trimiteri directe la „platforme de lucru aeriene” sau la „utilaje de inginerie cu dispozitive de ridicare”. Planurile la nivel de provincie și de municipiu sunt considerate prelungiri ale planurilor la nivel național care direcționează punerea lor în aplicare la nivelul subcentral. În plus, producătorii de PEM beneficiază de reducerea impozitului pe venit al întreprinderilor (Enterprise Income Tax, denumit în continuare „EIT”) pentru întreprinderile cu tehnologie înaltă și nouă, astfel cum se descrie la punctul 3.3.1 de mai jos. În cazul în care aceste societăți sunt eligibile să beneficieze de această reducere, se consideră că ele sunt active în domeniile de înaltă tehnologie sprijinite de stat.

(84)

Deși GC a răspuns la anumite solicitări de informații din partea Comisiei în cursul investigației, au existat cazuri importante de cooperare redusă. Mai precis, în răspunsul său la chestionarul pentru guvern, GC nu a furnizat informații esențiale referitoare la pregătirea, monitorizarea și punerea în aplicare a diferitelor scheme. Toate aceste elemente critice au fost documentate cu minuțiozitate în scrisoarea adresată GC în temeiul articolului 28. GC a răspuns cu observații, pe care Comisia le-a abordat în secțiunile care urmează.

(85)

Pentru a obține în mod eficace informațiile necesare de la instituțiile financiare din China și din motive administrative, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice oricărei instituții financiare care a acordat împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion.

(86)

GC a considerat că solicitarea Comisiei adresată GC de a transmite chestionarul specific încălca articolele 12.1 și 12.9 din Acordul SMC. GC a considerat că obligația de a desfășura investigația și de a colecta informații de la instituțiile financiare revine autorității de investigații și că aceasta nu poate solicita GC să transmită chestionarele instituțiilor financiare pe baza prezumției că entitățile respective sunt organisme publice. El a susținut că această abordare prezumtivă este incompatibilă cu articolul 1.1 litera (a) punctul (1) din Acordul SMC. GC a susținut, de asemenea, că Comisia avea deja acces la lista băncilor comerciale ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion și că ar fi putut trimite chestionarele direct instituțiilor financiare în cauză.

(87)

GC a mai afirmat că instituțiile financiare nu au fost notificate în mod corespunzător cu privire la informațiile solicitate, nu au avut la dispoziție 30 de zile pentru a furniza informațiile solicitate și, de asemenea, nu li s-au oferit posibilități suficiente de a furniza informațiile relevante în scris în sensul articolului 12.1 din Acordul SMC. În plus, GC a considerat și că membrilor personalului respectivelor bănci comerciale nu li se permite să divulge secrete de stat sau secrete comerciale de care au luat cunoștință în cursul angajării lor conform articolului 53 din Legea privind băncile comerciale și, prin urmare, aceștia nu pot răspunde la chestionar.

(88)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. În primul rând, în opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat în care GC este acționarul principalul sau majoritar. În plus, întrucât nu a presupus în niciun fel că entitățile sunt organisme publice, Comisia a considerat că GC deține și autoritatea necesară pentru a interacționa cu instituțiile financiare chiar și atunci când acestea nu sunt deținute de stat, deoarece toate intră sub jurisdicția Administrației Naționale de Reglementare Financiară (denumită în continuare „NFRA”), care a înlocuit Comisia de reglementare a sectorului bancar și de asigurări din China (denumită în continuare „CBIRC”) (45) în 2023. În acest sens, faptul că Comisia ar fi putut contacta direct instituțiile financiare în cauză este lipsit de relevanță. Forma și modalitățile de colectare a informațiilor necesare rămân la latitudinea autorității de investigații (46). Comisia a observat, de asemenea, că GC a transmis chestionarul anumitor bănci în cadrul investigațiilor anterioare (47), fără a pune sub semnul întrebării abordarea adoptată de Comisie. Totodată, în ceea ce privește informațiile solicitate și termenul pentru transmiterea unui răspuns la chestionar, Comisia nu a primit nicio cerere de clarificare sau de prelungire a termenului din partea niciunei instituții financiare.

(89)

Comisia nu a adresat chestionarul său personalului instituțiilor financiare, ci mai degrabă instituțiilor în mod direct. În orice caz, faptul că anumite informații pot fi considerate secrete de stat sau comerciale este irelevant în cadrul unei proceduri antisubvenție, având în vedere tratamentul confidențial acordat oricăror informații transmise considerate confidențiale. În plus, producătorilor incluși în eșantion li s-a solicitat să furnizeze o autorizație bancară prin care să ofere reprezentanților Comisiei permisiunea expresă de a examina toate documentele (48) referitoare la împrumuturile acordate de fiecare instituție financiară. Unele dintre grupurile incluse în eșantion au oferit autorizația solicitată pentru anumite tipuri de împrumuturi.

(90)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al investigației. Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin finanțare preferențială. Mai precis, Comisia a informat GC că nu a primit niciun răspuns din partea niciuneia dintre băncile chineze care acordaseră împrumuturi preferențiale producătorilor incluși în eșantion. Pe această bază, Comisia nu a putut confirma afirmațiile GC referitoare, printre altele, la bonitatea financiară și la acordarea de împrumuturi sau de alte instrumente de finanțare de care au beneficiat producătorii incluși în eșantion. În plus, GC nu a furnizat informații cu privire la participația băncilor comunicate de producătorii incluși în eșantion și nici nu a demonstrat și nu a justificat mecanismul de formare a ratei de bază a împrumuturilor, astfel cum se explică în răspunsul său la chestionar.

(91)

La 21 ianuarie 2025, GC a prezentat observații cu privire la scrisoarea Comisiei din 15 ianuarie 2025, prin care Comisia își preciza intenția de a aplica datele disponibile în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază (denumită în continuare „scrisoarea în temeiul articolului 28”).

(92)

Ca răspuns la solicitarea de a transmite apendicele A instituțiilor financiare, GC a susținut că Comisia ar trebui să adreseze în mod direct solicitările de informații entităților relevante. În plus, GC a susținut că instituțiile financiare sunt entități economice independente, nu sunt afiliate GC. Totodată, GC a susținut că apendicele A solicită informații confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial.

(93)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. În primul rând, în opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat (fie societăți, fie instituții publice/financiare) în care GC este acționarul principalul sau majoritar. Într-adevăr, conform Legii Republicii Populare Chineze privind activele publice ale întreprinderilor (49), agențiile de supraveghere și administrare a activelor publice înființate de Comisia de supraveghere și administrare a activelor publice a Consiliului de Stat, pe de o parte, și guvernele populare locale, pe de altă parte, îndeplinesc sarcinile și responsabilitățile investitorului de capital într-o întreprindere cu capital de stat, în numele guvernului. Astfel, aceste agenții au dreptul să primească venituri din active, să participe la luarea deciziilor majore și să selecteze personalul de conducere al întreprinderilor cu capital de stat. În plus, conform articolului 17 din sus-menționata Lege privind activele publice ale întreprinderilor, întreprinderile cu capital de stat au obligația de a accepta administrarea și supravegherea de către guverne și de către departamentele și agențiile guvernamentale relevante, de a accepta supravegherea publică și de a-și asuma responsabilitatea față de investitorii de capital.

(94)

În plus, GC are și autoritatea necesară pentru a interacționa cu instituțiile financiare chiar și atunci când acestea nu sunt deținute de stat, deoarece toate intră sub jurisdicția autorității de reglementare bancare chineze. De exemplu, potrivit articolelor 33 și 36 din Legea privind supravegherea bancară (50), NFRA are autoritatea de a solicita tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC să prezinte informații, cum ar fi situații financiare, rapoarte statistice și informații privind operațiunile comerciale și gestionarea acestora. NFRA poate să dispună, totodată, ca instituțiile financiare să divulge informații publicului larg.

(95)

În plus, Comisia a solicitat GC doar să transmită chestionarele specifice (apendicele A) instituțiilor financiare relevante și să furnizeze Comisiei dovada că GC a transferat chestionarele specifice menționate mai sus. Apendicele conțineau informații pentru instituțiile financiare în cauză cu privire la termenele de transmitere și metodele de transmitere, precum și cu privire la tratamentul datelor neconfidențiale. GC pur și simplu nu a transmis aceste chestionare.

(96)

În paralel, Comisia a solicitat GC să demonstreze modul de funcționare a sistemului și a mecanismului aplicabil care conduc la formarea ratei de bază a împrumuturilor (loan prime rate – LPR) pentru a evalua calitatea și transparența ratei utilizate de instituțiile financiare chineze pentru a acorda împrumuturi sectorului PEM. GC a refuzat să furnizeze astfel de informații privind mecanismul respectiv. GC a susținut că a explicat mecanismul de formare a ratei de bază a împrumuturilor.

(97)

Comisia a considerat că observațiile sunt nefondate. Comisia a adresat în repetate rânduri întrebări specifice, clare și relevante, la care GC a refuzat să furnizeze informații pertinente. GC nu a furnizat elemente de probă și nu a demonstrat modul de funcționare a mecanismului de formare a LPR nici în răspunsul său la chestionar, nici în cursul verificării la fața locului, împiedicând confirmarea modului în care LPR este stabilită.

(98)

În lipsa informațiilor solicitate, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al investigației. Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la finanțarea preferențială.

(99)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a reiterat poziția GC potrivit căreia aplicarea articolului 28 din regulamentul de bază nu trebuie să rezulte din refuzul GC de a colecta informațiile solicitate de Comisie, care trebuie solicitate de Comisie pe cont propriu de la alte părți la investigație. Totuși, această afirmație generală nu a contestat observațiile specifice ale Comisiei formulate în considerentele 93-95. Prin urmare, decizia de a se baza pe datele disponibile în ceea ce privește finanțarea preferențială a fost menținută.

(100)

În scrisoarea în temeiul articolului 28, Comisia a informat GC că nu a primit informații esențiale relevante pentru anumite sisteme de subvenții investigate, cum ar fi granturile, asigurarea creditelor la export și acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor. Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin sistemele de mai sus.

(101)

În ceea ce privește granturile, GC nu a furnizat elemente de probă care să ateste faptul că a contactat administrațiile subcentrale pentru a solicita informații cu privire la granturile acordate producătorilor incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia nu a raportat niciun grant primit de producătorii de PEM incluși în eșantion și nici nu a furnizat informații cu privire la criteriile de eligibilitate sau la temeiul juridic al acestora.

(102)

În ceea ce privește asigurarea creditelor la export, Comisia a observat că Sinosure a fost, de fapt, singura instituție financiară care a furnizat un răspuns la chestionarul din apendicele A. Cu toate acestea, răspunsul a fost deficitar din mai multe motive esențiale:

(103)

De asemenea, toate aceste documente și informații nu au fost furnizate nici de GC, deși au fost solicitate de Comisie în cursul vizitei de verificare.

(104)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că Comisia nu a reușit să demonstreze că informațiile care nu au fost furnizate erau informații necesare și a contestat aplicarea articolului 28 alineatul (1). În această privință, Comisia a făcut trimitere la raportul grupului special și la raportul Organului de Apel în cauza SUA – hârtie supercalendată (51), care au concluzionat că autoritatea de investigație „a trebuit mai întâi să stabilească faptul că informațiile descoperite sunt informații necesare pentru a finaliza o determinare privind subvenționarea produsului care face obiectul investigației” și că aceasta „nu poate pur și simplu să deducă, fără clarificări suplimentare, că informațiile lipsă sunt «necesare» în sensul articolului 12.7”. GC a susținut, de asemenea, că furnizase numeroase materiale referitoare la programul de asigurare a creditelor la export și că informațiile înregistrate sunt suficiente în scopul investigației.

(105)

Comisia precizează că informațiile sunt considerate „necesare” în sensul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază dacă acestea permit Comisiei să stabilească constatări adecvate în cadrul unei investigații antisubvenție. În această privință, Comisia consideră că informațiile solicitate au fost necesare în această privință, în special pentru a evalua dacă Sinosure acționa în calitate de organism public, dacă se afla sub control guvernamental, dacă acționa în conformitate cu principiile pieței sau dacă a realizat profit. Comisia a considerat, de asemenea, că informațiile limitate furnizate de GC și afirmațiile formulate în chestionarul său nu au putut fi verificate în raport cu elemente de probă justificative valabile după ce GC a refuzat să furnizeze documentele sau elementele de probă subiacente solicitate, ceea ce a condus la aplicarea justificată a datelor disponibile în această privință. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(106)

În ceea ce privește drepturile de folosință asupra terenurilor, GC nu a furnizat informații cu privire la achiziționarea de terenuri de către producătorii/exportatorii de PEM. GC nu a fost în măsură să explice modul în care, în anumite circumstanțe, societățile au putut primi terenuri cu titlu gratuit. GC nu a furnizat date privind posibile valori de referință în ceea ce privește acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor.

(107)

În ceea ce privește energia electrică, sprijinul pentru venit și materiile prime, Comisia nu a primit mai multe documente și informații solicitate. Aceste documente sunt enumerate la articolul 28 din scrisoarea adresată GC (52). Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat la punctul 3.11, Comisia nu a putut concluziona cu privire la caracterul pasibil de măsuri compensatorii al acestor programe.

(108)

În răspunsul său la scrisoarea Comisiei în temeiul articolului 28, GC a obiectat cu privire la aplicarea datelor disponibile.

(109)

GC nu a prezentat observații cu privire la nefurnizarea documentelor și a informațiilor solicitate privind granturile și asigurarea creditelor la export.

(110)

În ceea ce privește drepturile de folosință asupra terenurilor, GC a susținut că Comisia a solicitat documente și informații care nu existau.

(111)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. În cursul vizitei de verificare cu GC, Comisia a putut asigura că este pe deplin conștientă de tranzacțiile privind drepturile de folosință asupra terenurilor și a putut demonstra prețul plătit pentru dreptul de folosință asupra terenurilor dobândit de un producător-exportator inclus în eșantion. Contrar afirmației GC, investigația a arătat că aceste documente există și se aflau în posesia GC. În special, Comisia a putut deduce acest lucru din faptul că GC avea acces la detaliile tranzacțiilor privind drepturile de folosință asupra terenurilor (inclusiv publicarea anunțurilor și prețul tranzacției) prin intermediul unei platforme online (53) în timpul vizitei de verificare, dar aceste informații nu fuseseră incluse în răspunsul său la chestionar. Din acest motiv, Comisia a considerat că GC nu a acționat cu bună-credință atunci când a răspuns solicitărilor de informații și documente ale Comisiei.

(112)

Întrucât Comisia nu a primit nicio informație din partea GC cu privire la elementele enumerate mai sus, Comisia a considerat că nu a primit informații relevante necesare pentru investigație și că a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile pentru constatările sale privind granturile, asigurare a creditului la export și acordarea de drepturi de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(113)

Pe baza informațiilor cuprinse în Memorandumul privind suficiența elementelor de probă, a avizului de deschidere și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, au fost investigate următoarele subvenții acordate de GC:

(114)

În conformitate cu informațiile furnizate de cele patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, 24 de instituții financiare situate pe teritoriul RPC le acordaseră finanțare. Dintre aceste 24 de instituții financiare, 20 erau deținute de stat. Celelalte instituții financiare erau fie în proprietate privată, fie Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă acestea erau deținute de stat sau erau în proprietate privată. Niciuna dintre instituțiile financiare, indiferent dacă este deținută integral sau parțial de stat, nu a completat chestionarul specific, în pofida unei cereri adresate GC care acoperea toate instituțiile financiare care acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion.

(115)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 86, GC nu a transmis chestionarul instituțiilor financiare și nu a furnizat informații cu privire la acționarii instituțiilor financiare care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă celelalte patru instituții financiare erau deținute de stat sau private.

(116)

Comisia a verificat dacă băncile de stat acționau ca organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază. Potrivit jurisprudenței relevante a OMC (54), un organism public este o entitate care „deține, exercită sau este învestită cu autoritate guvernamentală”. O investigație efectuată de un organism public trebuie efectuată de la caz la caz, ținând seama în mod corespunzător de „caracteristicile și funcțiile esențiale ale entității în cauză”, de „relația acestei entități cu guvernul” și de „mediul juridic și economic predominant în țara în care își desfășoară activitatea entitatea investigată”. În funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, elementele de probă relevante pot include: (i) dovezi că „o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale”, în special atunci când astfel de dovezi „indică o practică susținută și sistematică”; (ii) elemente de probă privind „domeniul de aplicare și conținutul politicilor guvernamentale referitoare la sectorul în care își desfășoară activitatea entitatea care face obiectul investigației” și (iii) dovezi că un guvern exercită „un control semnificativ asupra unei entități și asupra comportamentului acesteia”. Atunci când efectuează o investigație privind un organism public, o autoritate de investigație trebuie „să evalueze și să acorde atenția cuvenită tuturor caracteristicilor relevante ale entității” și să examineze toate tipurile de elemente de probă care pot fi relevante pentru evaluarea respectivă; în acest sens, ar trebui să se evite „concentrarea exclusivă sau nejustificată asupra unei singure caracteristici, fără a acorda atenția cuvenită altora care ar putea fi relevante”.

(117)

În special, jurisprudența OMC a precizat că (55): „Ceea ce contează este dacă o entitate este învestită cu autoritate de a exercita funcții guvernamentale, mai degrabă decât modul în care se realizează acest lucru. Există multe moduri diferite în care guvernul, în sensul strict al cuvântului, ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități, pot fi relevante diferite tipuri de elemente de probă. Elementele de probă care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot dovedi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când aceste elemente de probă indică o practică susținută și sistematică. Prin urmare, în opinia noastră, elementele de probă din care rezultă că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și a comportamentului acesteia pot dovedi, în anumite circumstanțe, că respectiva entitate deține autoritate guvernamentală și că ea exercită această autoritate în îndeplinirea funcțiilor publice. Cu toate acestea, subliniem faptul că, în afara unei delegări exprese a autorității într-un instrument juridic, existența unei simple legături oficiale între o entitate și guvern în sens restrâns este improbabil să fie suficientă pentru a constata deținerea autorității guvernamentale. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează că un guvern exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin, că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă elementele de probă arată că indiciile formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există totodată elemente de probă potrivit cărora acest control a fost exercitat într-un mod semnificativ, atunci respectivele elemente de probă pot permite tragerea concluziei că entitatea în cauză exercită o autoritate guvernamentală.”

(118)

Pentru a caracteriza în mod corespunzător o entitate drept organism public într-un anumit caz, poate fi relevant să se examineze „dacă funcțiile sau conduita [entității] sunt de tipul celor clasificate în mod obișnuit ca fiind guvernamentale în ordinea juridică a membrului în cauză” (56), precum și clasificarea și funcțiile entităților din cadrul membrilor OMC, în general. Astfel, pentru a stabili dacă o anumită entitate este sau nu este un organism public, poate fi relevant să se stabilească dacă funcțiile sau comportamentele sunt clasificate în mod obișnuit drept guvernamentale în ordinea juridică a membrului în cauză.

(119)

Există multe moduri diferite în care guvernul, în sensul strict al cuvântului, ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități, pot fi relevante diferite tipuri de elemente de probă. Elementele de probă care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot dovedi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când aceste elemente de probă indică o practică susținută și sistematică.

(120)

Elementele de probă din care rezultă că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și a comportamentului acesteia pot dovedi, în anumite circumstanțe, că respectiva entitate deține autoritate guvernamentală și că ea exercită această autoritate în îndeplinirea funcțiilor publice. Într-adevăr, proprietatea statului asupra unei entități, deși nu este un criteriu decisiv, poate servi, împreună cu alte elemente, drept element de probă. Cu toate acestea, existența unor simple legături formale între o entitate și guvern în sens restrâns este puțin probabil să fie suficientă pentru a stabili autoritatea guvernamentală. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează, în sine, că un guvern exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin, că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă elementele de probă arată că indiciile formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există totodată elemente de probă potrivit cărora acest control a fost exercitat într-un mod semnificativ, atunci respectivele elemente de probă pot permite tragerea concluziei că entitatea în cauză exercită o autoritate guvernamentală.

(121)

Obiectivul central al unei investigații efectuate de un organism public nu este acela dacă comportamentul despre care se pretinde că dă naștere unei contribuții financiare este legat în mod logic de o „funcție guvernamentală” identificată. În această privință, standardul juridic pentru determinările efectuate de organismele publice în temeiul articolului 1.1 litera (a) punctul (1) din Acordul SMC nu prevede o legătură de un anumit grad sau de o anumită natură care trebuie să fie stabilită în mod necesar între o funcție publică identificată și contribuția financiară specifică în cauză. Mai degrabă, investigația relevantă depinde de entitatea implicată în acest comportament, de caracteristicile sale principale și de relația sa cu guvernul. Aceasta se concentrează asupra entității, spre deosebire de comportamentul despre care se presupune că generează o contribuție financiară, comportă faptul că un „guvern” (în sens restrâns) și un „organism public” au un „grad de similitudine sau suprapunere în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale” – și anume, ambele au un caracter „guvernamental”.

(122)

Natura comportamentului sau a practicilor unei entități poate constitui, cu siguranță, un element de probă relevant pentru o investigație efectuată de un organism public. Astfel, comportamentul unei entități – în special atunci când indică o „practică susținută și sistematică” – este unul dintre diferitele tipuri de elemente de probă care, în funcție de circumstanțele fiecărei investigații, pot clarifica caracteristicile esențiale ale unei entități și relația sa cu guvernul în sens restrâns. Cu toate acestea, evaluarea unor astfel de elemente de probă urmărește să răspundă la întrebarea centrală dacă entitatea însăși deține caracteristicile și funcțiile esențiale care ar putea să o califice drept organism public. De exemplu, relevante pentru evaluarea măsurii în care o entitate este un organism public în contextul băncilor comerciale deținute de stat (state-owned commercial banks, denumite în continuare „SOCB”) din China în cauza DS379 au inclus informații care arată că: (i) „[d]irectorii executivi ai sediilor centrale ale SOCB sunt numiți de guvern, iar [PCC] păstrează o influență semnificativă asupra alegerii lor” și (ii) băncile comerciale deținute de stat „nu dispun încă de competențe adecvate în materie de gestionare a riscurilor și de analiză”. Aceste elemente de probă nu s-au limitat la activitatea de creditare a SOCB, în sine, ci s-au referit mai degrabă la caracteristicile organizatorice ale acestora, la structurile de autoritate decizională și la relația generală cu GC. Astfel, organul de apel al OMC („AB”) în cauza DS379 a observat că Departamentul de Comerț al Statelor Unite („USDOC”) a luat în considerare elemente de probă referitoare la comportamentul SOCB [„acordarea de împrumuturi”], dar aceasta în cadrul investigației sale privind caracteristicile esențiale ale acestor entități și relația lor cu GC. SOCB respective au exercitat funcții guvernamentale în numele guvernului chinez.

(123)

În plus, AB a acordat, de asemenea, importanță faptului că guvernul în cauză nu a cooperat în cursul investigației. Într-adevăr, în cauza DS379, AB a confirmat constatarea USDOC potrivit căreia SOCB din investigația privind CFS Paper constituiau „organisme publice” pe baza următoarelor considerații: (i) deținerea aproape completă de către stat a sectorului bancar din China; (ii) articolul 34 din Legea privind activitățile bancare comerciale, care prevede că băncile sunt obligate „să își desfășoare activitatea de creditare în funcție de necesitățile economiei naționale și ale dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicilor industriale de stat”; (iii) elemente de probă care indică faptul că SOCB nu dispun încă de competențe adecvate în materie de gestionare a riscurilor și de analiză și (iv) faptul că, „în cursul investigației [respective], [USDOC] nu a primit elementele de probă necesare pentru a documenta în mod cuprinzător procesul prin care au fost solicitate, acordate și evaluate împrumuturile pentru industria hârtiei” (57).

(124)

Pentru a stabili dacă băncile deținute de stat dețin, exercită sau sunt învestite cu autoritate guvernamentală, Comisia a ținut seama în mod corespunzător de caracteristicile și funcțiile esențiale ale băncilor, de relația acestora cu guvernul și de mediul juridic și economic predominant în țara în care își desfășoară activitatea entitatea investigată. În această privință, Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea în proprietate de către stat, precum și indicii formale ale existenței controlului guvernamental în băncile de stat. De asemenea, Comisia a analizat dacă controlul a fost exercitat în mod semnificativ, având în vedere cadrul normativ în vigoare. În acest scop, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile, din cauza refuzului GC de a transmite chestionarele relevante instituțiilor financiare vizate și de a furniza elemente de probă privind procesul decizional care condusese la acordarea împrumuturilor preferențiale, astfel cum se menționează la punctul 3.4.2 de mai sus.

(125)

Sectorul bancar chinez este dominat de bănci deținute de stat, pe baza funcțiilor lor primare specifice, denumite în mod tipic SOCB sau bănci cu atribuții de politică de stat (a se vedea considerentele 52 și 113).

(126)

Întrucât statul menține controlul asupra băncilor deținute de stat prin canale multiple – pe lângă deținerea de acțiuni, acesta asigură, de asemenea, prezența structurilor partidului și influența acestora în instituțiile financiare și impune anumite tipuri de comportament comercial al băncilor prin intermediul unor măsuri de reglementare (a se vedea punctul 3.6.1.4) – acesta este în măsură să utilizeze resursele sectorului financiar în vederea atingerii obiectivelor sale de politică (a se vedea, de asemenea, considerentele 142-144), inclusiv obiectivul general de „a promova dezvoltarea economiei de piață socialiste”, astfel cum se prevede la articolul 1 din Legea bancară (a se vedea punctul 3.6.1.4 pentru o analiză mai detaliată a Legii bancare).

(127)

În consecință, funcțiile de bază ale instituțiilor bancare, în special politicile lor de creditare, sunt concepute pentru a servi unor obiective politice, performanța economică a băncilor fiind subordonată cerințelor politicilor industriale ale GC. Cadrul juridic aplicabil și structura instituțională asigură, în acest sens, că ori de câte ori GC identifică priorități economice, de exemplu dezvoltarea sectorului PEM, fondurile necesare sunt canalizate cu prioritate către proiecte corespunzătoare prin intermediul sectorului financiar. În consecință, băncile deținute de stat îndeplinesc efectiv funcții guvernamentale, în măsura în care personalul lor cheie de conducere trebuie să fie afiliat la PCC și, prin urmare, loial în primul rând partidului, iar activitățile lor de bază trebuie să fie desfășurate ținând seama în mod corespunzător de obiectivele de politică stabilite de autoritățile guvernamentale.

(128)

Astfel cum se menționează în considerentul 86, GC a refuzat să transmită chestionarele băncilor pe motiv că această cerere a încălcat Acordul SMC prin solicitarea necorespunzătoare de informații de la instituțiile financiare chineze, clasificându-le în mod eronat ca organisme publice, nenotificându-le în mod corespunzător și ignorând preocupările legate de confidențialitate în temeiul legislației chineze.

(129)

În cursul investigației, Comisia a clarificat dreptul său de a solicita date de la instituțiile financiare chineze, inclusiv de la entitățile deținute de stat, sub supravegherea autorităților chineze, și a confirmat că orice informație confidențială va fi gestionată în conformitate cu protocoalele de confidențialitate relevante. În plus, cerința privind confidențialitatea a fost eliminată, astfel cum o demonstrează autorizația scrisă din partea societăților incluse în eșantion, prin care acestea renunță în mod explicit la privilegiile lor de confidențialitate.

(130)

Prin urmare și astfel cum se indică în considerentul 128, niciuna dintre instituțiile financiare de stat care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion nu a răspuns la chestionarul specific. Lista băncilor include: Agricultural Bank of China, Bank of Beijing (58), Bank of China, Bank of Communications Co. Ltd, Bank of Ningbo, China Construction Bank Corporation, China Industrial Bank Co. Ltd, China Merchants Bank, China Minsheng Bank (59), Export-Import Bank of China (EXIM bank), Industrial and Commercial Bank (ICBC), Ping An Bank (60),Shanghai Pudong Development Bank Co. Ltd, China Postal Savings Bank Co. Ltd., Bank of Changsha, Bank of Hunan, China Bohai Bank, China Development Bank, China Guangfa Bank, Commercial Bank of China, Hongkong and Shanghai Banking Corporation (HSBC), Huxia Bank, City Bank (China).

(131)

GC nu a furnizat informații nici cu privire la structura de proprietate a băncilor, nici cu privire la structura lor de guvernanță, la evaluările riscurilor sau exemple legate de împrumuturi specifice acordate industriei PEM.

(132)

Prin urmare, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă aceste bănci de stat pot fi sau nu asimilate unor organisme publice.

(133)

Într-o investigație antisubvenție anterioară (61), Comisia a stabilit că băncile care acordaseră împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantioanele din cadrul investigației erau deținute parțial sau integral de stat, fie în mod direct, fie prin persoane juridice aflate în proprietatea statului. Întrucât băncile nu au răspuns la chestionarul specific, Comisia a utilizat informații disponibile public, cum ar fi site-ul web al băncii, rapoartele anuale, informațiile disponibile în anuarele bancare sau pe internet. În conformitate cu constatările acestor investigații anterioare, documentul de lucru al serviciilor Comisiei (62) a confirmat că statul domină sectorul bancar (63) prin menținerea participațiilor de control în toate băncile comerciale deținute de stat, precum și prin faptul că este acționar majoritar într-o serie de bănci comerciale pe acțiuni, fie prin investiții directe efectuate de Huijin central, fie indirect prin intermediul altor entități juridice deținute de stat. Considerentul 130 enumeră entitățile bancare raportate de producătorii-exportatori în care statul deține o participație majoritară. În absența unor modificări de la recentele investigații similare (64), toate instituțiile financiare deținute de stat care au furnizat finanțare producătorilor-exportatori incluși în eșantion au fost considerate ca fiind deținute parțial sau integral de stat sau de persoane juridice deținute de stat.

(134)

În ceea ce privește indiciile formale ale existenței controlului guvernamental în cazul băncilor de stat, Comisia le-a calificat drept „instituții financiare de stat strategice”. În plus, comunicarea „Reglementări interimare privind consiliile de supraveghere ale unor instituții financiare de stat strategice” (65) prevede că: „Instituțiile financiare de stat strategice menționate în prezentele reglementări se referă la băncile de susținere a politicilor statului, băncile comerciale, societățile de gestionare a activelor financiare, societățile de valori mobiliare, societățile de asigurări, etc., deținute de stat (denumite în continuare instituții financiare deținute de stat), ai căror membrii ai consiliului de supraveghere au fost desemnați de Consiliul de Stat.”

(135)

Consiliul de supraveghere al principalelor instituții financiare deținute de stat este numit în conformitate cu Regulamentul provizoriu privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice. În temeiul articolelor 3 și 5 din regulamentul provizoriu, Comisia a stabilit că membrii Consiliului de supraveghere sunt desemnați de Consiliul de Stat și răspund în fața acestuia, ceea ce ilustrează controlul instituțional al statului asupra activităților comerciale ale băncii de stat cooperante.

(136)

În ceea ce privește SOCB, Comisia a observat că cele mai mari șase bănci reprezentau peste 40 % din activele totale ale sectorului financiar chinez până la sfârșitul anului 2022 (66). Cel puțin două dintre aceste șase SOCB, și anume ICBC și ABC, se numără printre instituțiile financiare care au acordat împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion în cadrul prezentei investigații (a se vedea considerentul 130). Statul deține o participație majoritară atât în ICBC (67), cât și în ABC (68). Pe lângă controlul celor mai mari SOCB, statul menține acțiuni semnificative într-o serie de alte SOCB, în care implicarea sa este mai adesea indirectă, de exemplu prin intermediul întreprinderilor de stat. Reprezentând aproximativ 20 % din totalul activelor sectorului bancar chinez în 2021, mai multe dintre aceste bănci deținute de stat, cum ar fi Shanghai Pudong Development Bank, China Everbright Bank, Ping An Bank, China Minsheng Bank, se numără printre instituțiile financiare care au acordat împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion în cadrul prezentei investigații (a se vedea considerentul 130 pentru o listă completă), cu un grad variabil de participație a statului, variind de la aproximativ 3 % în cazul China Minsheng Bank (69) la peste 80 % pentru China Everbright Bank (70).

(137)

De asemenea, Comisia a constatat că instituțiile financiare de stat și-au modificat statutul în 2017 pentru a spori rolul PCC la cel mai înalt nivel decizional al băncilor (71).

(138)

Acest nou statut stipulează că:

(139)

Considerentul 53 de mai sus oferă exemple specifice ale acestor modificări ale statutului asociațiilor în ceea ce privește ICBC și ABC.

(140)

De asemenea, Comisia a căutat informații care să dovedească dacă GC a exercitat sau nu un control semnificativ asupra comportamentului instituțiilor financiare deținute de stat în ceea ce privește politicile lor de creditare și de evaluare a riscurilor pe care le-au aplicat atunci când a acordat împrumuturi industriei PEM. În acest sens au fost luate în considerare următoarele acte normative:

(141)

Examinând aceste documente normative, Comisia a constatat că instituțiile financiare din RPC își desfășoară activitatea într-un cadru juridic care le direcționează să se alinieze la obiectivele politicilor industriale ale GC, care includ dezvoltarea sectorului PEM. Recunoscute ca parte integrantă a industriei utilajelor de construcții, PEM sunt evidențiate în principalele planuri naționale și regionale, printre care Made in China 2025, cel de al 14-lea Plan cincinal pentru utilajele de construcții și diverse strategii de dezvoltare la nivel de provincie și de municipiu din Zhejiang, Jiangsu și Hunan. Aceste politici promovează sprijinul financiar, stimulentele pentru cercetare și dezvoltare și gruparea industrială, încurajând instituțiile financiare să acorde prioritate finanțării pentru întreprinderile din acest sector.

(142)

La nivel general, articolul 34 din Legea băncilor, care se aplică tuturor instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în China prevede că „băncile comerciale își desfășoară activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile dezvoltării economiei naționale și dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicii industriale de stat”. Cu toate că articolul 4 din Legea bancară stipulează că, „în temeiul legii, băncile comerciale își desfășoară activitățile economice fără interferențe din partea vreunei unități sau persoane fizice. Băncile comerciale își asumă în mod independent răspunderea civilă cu întreaga lor proprietate ca persoană juridică”, investigația a arătat că articolul 4 din Legea bancară se aplică sub rezerva articolului 34 din Legea bancară, adică atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului.

(143)

Pe lângă aceasta, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile prevede că „În conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii.”

(144)

În mod similar, Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să ofere sprijin prin acordarea de credite în mod specific proiectelor „încurajate”. Astfel cum s-a explicat deja la punctul 3.3 și în mod mai detaliat în considerentele 72-80, proiectele industriei PEM aparțin categoriei de proiecte „încurajate”. Prin urmare, Decizia nr. 40 confirmă constatarea anterioară referitoare la Legea bancară, conform căreia băncile exercită o autoritate guvernamentală sub formă de operațiuni de credit preferențial. De asemenea, Comisia a constatat că NFRA are o amplă autoritate de aprobare asupra tuturor aspectelor legate de gestionarea tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC (inclusiv asupra instituțiilor financiare cu capital privat și străin), de exemplu (72):

(145)

Legea bancară are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Caracterul obligatoriu al planurilor cincinale și al Deciziei nr. 40 a fost stabilit mai sus, la punctul 3.6.1.4. Caracterul obligatoriu al documentelor normative ale NFRA derivă din competențele sale de autoritate de reglementare bancară. Caracterul obligatoriu al altor documente este demonstrat prin clauzele de supraveghere și evaluare pe care le conțin.

(146)

Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat adresează tuturor instituțiilor financiare chineze instrucțiuni în sensul de a oferi sprijin de tip credit numai pentru proiectele de investiții care fac parte din categoria încurajată și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale pentru proiectele care fac parte din categoria de industrii încurajate”. Pe această bază, băncile au obligația de a acorda sprijin de tip credit industriei PEM ca industrie încurajată.

(147)

În plus, inclusiv deciziile din sectorul bancar comercial privat trebuie să fie supravegheate de către PCC și să rămână în conformitate cu politicile naționale. În fapt, unul dintre cele trei obiective generale ale statului în legătură cu guvernanța bancară este în prezent consolidarea autorității partidului în sectorul bancar și al asigurărilor, inclusiv în legătură cu aspectele operaționale și de gestionare din cadrul societăților. În acest sens, Planul de acțiune pe trei ani al CBIRC pentru perioada 2020-2022 furnizează instrucțiuni de „a pune în aplicare în continuare spiritul întrupat în discursul programatic al Secretarului General Xi Jinping privind avansarea reformei guvernanței corporative a sectorului financiar”. În plus, secțiunea II din plan își propune promovarea integrării organice a rolului de conducător al partidului în guvernanța întreprinderilor: „vom face ca integrarea rolului de conducător al Partidului în guvernanța întreprinderilor să fie mai sistematică, mai standardizată și mai mult bazată pe proceduri. Aspectele principale de ordin operațional și de gestionare trebuie să fie discutate de comitetul de partid înainte de adoptarea unei decizii de către Consiliul de administrație sau de către personalul de conducere de nivel superior”.

(148)

De asemenea, GC a stipulat recent că inclusiv acționarii instituțiilor financiare trebuie să faciliteze exercitarea controlului GC prin intermediul cadrului de guvernanță corporativă al instituției, după cum urmează: „Marii acționari ai instituțiilor bancare și de asigurări trebuie să sprijine instituțiile bancare și de asigurări în vederea creării unei structuri de guvernanță corporativă independente și solide, cu un sistem eficace de control și echilibru, precum și să încurajeze și să sprijine instituțiile bancare și de asigurări să asigure integrarea organică a conducerii partidului în guvernanța corporativă” (73).

(149)

În cele din urmă, criteriile NFRA de evaluare a performanței băncilor comerciale iau în considerare, în prezent, în mod specific felul în care instituțiile financiare „deservesc obiectivele naționale de dezvoltare și economia reală” și, în special, felul în care acestea „deservesc industriile strategice și emergente” (74).

(150)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii băncii de stat cooperante, care sunt desemnați de GC și răspund în fața GC. Prin urmare, GC s-a bazat pe acest cadru normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante, de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei PEM. Funcțiile de bază ale băncii deținute de stat se referă la sarcinile specifice atribuite de GC prin intermediul acestui cadru normativ, ceea ce a condus la transformarea GC în instrumentul de îndeplinire a funcțiilor guvernamentale.

(151)

În cursul investigației, GC a făcut trimitere la interpretarea de către NPC a Legii bancare și la articolul 4 din Legea bancară, susținând că băncile comerciale din China funcționează ca entități juridice independente care „iau propriile decizii”, „fără interferențe din partea niciunei unități sau persoane fizice” și că „nicio entitate sau persoană nu poate constrânge o bancă comercială să acorde împrumuturi sau să ofere o garanție”.

(152)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 145, Comisia a considerat că Legea bancară chineză și Decizia nr. 40 au caracter obligatoriu. Cu toate acestea, constatările prezentei investigații, precum și constatările Comisiei din investigațiile anterioare privind același program de subvenționare (75) nu confirmau afirmația potrivit căreia băncile nu ar ține cont de politicile și planurile guvernamentale atunci când iau decizii în materie de creditare. De exemplu, Comisia a constatat că cele patru grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de împrumuturi preferențiale la rate ale dobânzii sub nivelul pieței.

(153)

Investigația a stabilit, de asemenea, că articolul 4 se aplică numai în măsura în care se aliniază la articolul 33. Aceasta înseamnă că, deși băncile pot funcționa în conformitate cu cadrul lor juridic general, ele trebuie să respecte politicile de stat atunci când sunt dirijate în acest sens. În fapt, în vreme ce articolul 4 din Legea bancară fac parte din capitolul I, care stabilește dispozițiile generale, articolul 33 face parte din capitolul IV, care stabilește normele de bază ce reglementează împrumuturile. Formularea articolului 33: „băncile comerciale își desfășoară activitatea de creditare în funcție de necesitățile economiei naționale și ale dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicilor industriale de stat”, demonstrează că această dispoziție nu are un caracter orientativ, ci are mai degrabă un caracter obligatoriu și dă instrucțiuni clare băncilor să ia în considerare politicile industriale de stat în desfășurarea activității de creditare. Comisia a observat, de asemenea, că Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat adresează tuturor instituțiilor financiare chineze instrucțiuni în sensul de a oferi sprijin de tip credit numai pentru proiectele încurajate și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale pentru proiectele care aparțin categoriei industriilor încurajate”. În timp ce articolul 17 din aceeași decizie impune băncilor să respecte principiile de creditare, Comisia a stabilit că băncile nu respectau principiile de creditare în cursul investigației. Comisia a solicitat documente justificative din care să reiasă că instituțiile financiare respectă aceste principii. GC și instituțiile financiare nu au furnizat astfel de informații. Prin urmare, Comisia a trebuit să efectueze o astfel de evaluare pe baza datelor disponibile. Acestea au arătat că s-au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori indiferent de situația financiară și de bonitatea acestora. Această constatare nu este nouă și a fost deja făcută în cadrul investigațiilor anterioare (76) în care Comisia a demonstrat anterior că articolul 17 nu se traduce efectiv într-un principiu de creditare pentru industriile încurajate. În cursul prezentei investigații, Comisia nu a putut stabili conformitatea din cauza lipsei de cooperare, accentuând și mai mult preocupările legate de transparență și de respectare a unor proceduri adecvate de evaluare a creditului.

(154)

În cele din urmă, astfel cum se menționează în considerentele 137 și 138 de mai sus, faptul că toate aspectele operaționale și de gestionare majore ale băncii sunt revizuite de către partid, care este integrat în profunzime în structura corporatistă de guvernanță a băncilor, precum și faptul că performanța băncilor este evaluată în conformitate cu eforturile lor de a deservi întreprinderi strategice și emergente, cum ar fi industria PEM, arată, de asemenea, caracterul strict și obligatoriu al cadrului de reglementare în cadrul operațiunilor instituțiilor financiare.

(155)

În lipsa cooperării și a unor elemente de probă concrete cu privire la evaluarea bonității, Comisia a analizat, prin urmare, mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentele 142-150 de mai sus, în combinație cu comportamentul băncii de stat cooperante în ceea ce privește împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion. Acest comportament a contrastat cu poziția sa oficială, întrucât, în practică, băncile deținute de stat nu au acționat în baza unor evaluări aprofundate ale riscului prin raportare la piață.

(156)

În cursul investigației, Comisia a constatat că au fost acordate împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii mai mici sau apropiate de rata de bază a împrumuturilor (Loan Prime Rate – LPR), astfel cum a anunțat Centrul național de finanțare interbancară (National Interbank Funding Center – NIFC). LPR-ul a fost introdus la 20 august 2019 și înlocuiește rata de referință anterioară a băncii centrale (BPC – Banca Populară a Chinei) (77). Furnizarea de finanțare la rate inferioare sau apropiate de rata dobânzii fără risc a țării pe piața interbancară arată în mod clar că riscul nu a fost luat în considerare în mod adecvat. În absența cooperării din partea GC și a instituțiilor financiare, Comisia a trebuit să utilizeze datele disponibile și, prin urmare, a concluzionat că împrumuturile au fost acordate indiferent de situația financiară și de riscul de credit real al societăților, astfel cum s-a stabilit la punctul 3.6.3 de mai jos. De aici rezultă că împrumuturile au fost acordate la dobânzi sub nivelul dobânzilor de pe piață în raport cu dobânda corespunzătoare profilului de risc al producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(157)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ în ceea ce privește împrumuturile acordate industriilor încurajate, care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii băncii, care sunt desemnați de GC și răspund în fața GC. Acest cadru normativ nu lăsa nicio marjă de manevră directorilor și supraveghetorilor băncii în ceea ce privește opțiunea de a respecta sau de a nu respecta acest cadru în legătură cu producătorii-exportatori incluși în eșantion, punând astfel conducerea băncii respective într-o poziție de dependență.

(158)

Prin urmare, GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante, de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei producătoare de PEM.

(159)

În lipsa unor elemente de probă concrete privind astfel de evaluări ale riscului de credit, Comisia a analizat mediul juridic general aplicabil împrumuturilor acordate industriilor încurajate, printre care și industria producătoare de PEM, în combinație cu comportamentul băncii de stat cooperante și a stabilit că banca nu a acționat pe baza unor evaluări aprofundate ale riscului de credit bazate pe piață.

(160)

În plus, astfel cum se explică în considerentul 152, împrumuturile au fost acordate grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii mai mici sau apropiate de rata de bază la împrumuturi, indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit a acestora. Prin urmare, având în vedere profilul de risc al producătorilor-exportatori incluși în eșantion, descris la punctul 3.6.4.3 de mai jos, și faptul că, în conformitate cu analiza de risc efectuată de Comisie, anumiți producători-exportatori ar fi trebuit să primească un rating de credit BB iar alții un rating de credit B și, astfel, ar fi trebuit să plătească rate ale dobânzii semnificativ mai mari decât rata fără risc, Comisia a concluzionat că împrumuturile în cauză au fost acordate sub ratele pieței.

(161)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a exercitat un control semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluările riscurilor pentru industria PEM.

(162)

În urma comunicării constatărilor finale, GC și-a reiterat afirmația potrivit căreia articolul 4 din Legea privind băncile comerciale nu este subordonat articolului 34 și că articolul 34 nu trebuie să contravină dispoziției de la articolul 4 privind independența băncilor. Acesta a susținut, de asemenea, că Legea bancară nu impune nicio consecință punitivă pentru băncile care nu respectă articolul 34. În plus, GC a susținut că articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile nu ar putea fi utilizat drept bază pentru a susține că GC obligă băncile comerciale să acorde împrumuturi preferențiale, indicând o reexaminare a Normelor generale privind împrumuturile. GC a adăugat, de asemenea, că Decizia nr. 40 nu se aplică industriei producătoare de PEM, deoarece numai proiectele încurajate, astfel cum sunt detaliate în catalog, pot fi considerate încurajate.

(163)

Comisia a făcut trimitere, încă o dată, la raportul AB, astfel cum este menționat în considerentul 123, care a confirmat că băncile sunt obligate „să își desfășoare activitatea de creditare în funcție de necesitățile economiei naționale și ale dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicilor industriale de stat” și a observat că presupusa absență a consecințelor punitive este irelevantă, având în vedere că sectorul bancar chinez este deținut în cea mai mare parte de stat, că deciziile bancare comerciale trebuie să fie supravegheate de PCC și să rămână în conformitate cu politicile naționale, aspecte necontestate de nicio parte interesată. În ceea ce privește articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile, Comisia a observat că GC nu a furnizat elemente de probă privind o astfel de reexaminare și că, atât timp cât legea în cauză nu a fost modificată sau abrogată, acest articol se aplică în continuare, astfel cum a indicat însuși GC în observația sa cu privire la comunicarea constatărilor finale. Comisia a făcut trimitere, de asemenea, la considerentul 59 în care a concluzionat că sectorul PEM făcea parte din sectorul „utilajelor mari de construcții” enumerat în catalog, fapt care a confirmat că PEM este un sector încurajat. Pe baza celor menționate anterior, aceste afirmații au fost respinse.

(164)

Comisia a stabilit că banca de stat a pus în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea atribuțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul PEM. Prin urmare, ea a acționat în calitate de organism public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(165)

În plus, chiar și în cazul în care instituțiile financiare de stat nu ar fi fost considerate organisme publice, Comisia a stabilit, pe baza acelorași informații, că acestea ar fi fost considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază pentru aceleași motive, astfel cum se precizează la punctul 3.6.2 de mai jos. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice situație.

(166)

Comisia a stabilit în cazul de față că următoarele bănci și instituții financiare private care își desfășoară activitatea în China au acordat împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion în cadrul investigației în cauză: Citibank (China) Co., Ltd., banca China Bohai, banca China Mingsheng și banca HSBS.

(167)

La fel ca în investigațiile anterioare (78), în conformitate cu analiza corespunzătoare furnizată în considerentele 140-161, s-a considerat că aceste bănci și instituții financiare private au funcționat sub supravegherea NFRA (în locul CBRC) și au primit sarcini sau ordine de la GC. Întrucât nu au fost furnizate informații care să indice contrariul, Comisia a menținut aceeași concluzie în prezenta investigație.

(168)

Comisia a analizat dacă aceste instituții financiare primiseră sarcini sau ordine din partea GC pentru a acorda subvenții sectorului PEM în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază.

(169)

Potrivit organului de apel al OMC, transmiterea de „sarcini” are loc atunci când un guvern atribuie responsabilități unui organism privat, iar transmiterea de „ordine” se referă la situațiile în care guvernul își exercită autoritatea asupra unui organism privat (79). În ambele cazuri, autoritățile publice se folosesc de un organism privat ca agent pentru a efectua contribuția financiară și, „în majoritatea cazurilor, ar fi de așteptat ca sarcina sau ordinul adresat unui organism privat să implice o formă de amenințare sau de persuasiune” (80). În același timp, articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) nu permite membrilor să instituie măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când guvernul nu face decât să-și exercite prerogativele generale de reglementare” (81) sau atunci când intervenția guvernului „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe concrete date și a exercitării liberei alegeri de către actorii de pe piața respectivă” (82). Mai degrabă, adresarea de sarcini sau de ordine implică „un rol mai activ al autorităților publice decât simple acte de încurajare” (83).

(170)

Potrivit observațiilor Comisiei, cadrul normativ privind industria, menționat la considerentele 142-147 de mai sus, se aplică tuturor instituțiilor financiare din RPC, inclusiv instituțiilor financiare aflate în proprietate privată. Pentru a ilustra acest lucru, Legea bancară și diferitele ordine ale NFRA (anterior CBIRC) vizează toate băncile cu finanțare chineză și băncile cu capital străin gestionate de NFRA.

(171)

În plus, majoritatea contractelor de împrumut încheiate cu instituții financiare private aveau condiții similare cu cele ale contractelor încheiate cu băncile deținute de stat, iar ratele dobânzii la împrumuturile oferite de instituțiile financiare private, erau similare cu ratele oferite de instituțiile financiare deținute de stat. Acest lucru arată că băncile respective acordă condiții de creditare preferențiale de facto în conformitate cu controlul GC asupra sectorului bancar.

(172)

În absența oricăror informații divergente primite de la instituțiile financiare private, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește industria PEM, toate instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în China sub supravegherea NFRA (inclusiv instituțiile financiare private) au primit sarcini sau ordine de la stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a aplica politicile guvernamentale și a acorda împrumuturi la rate preferențiale industriei PEM (84), prin urmare, funcții care nu sunt diferite de funcțiile îndeplinite în mod normal de guverne.

(173)

În cadrul investigațiilor antisubvenție anterioare, Comisia a stabilit deja că ratingurile de credit interne acordate societăților chineze nu erau fiabile, pe baza unui studiu publicat de Fondul Monetar Internațional (85), care arăta o discrepanță între ratingurile de credit chineze și cele internaționale. Într-adevăr, potrivit FMI, peste 90 % din obligațiunile chineze au primit ratinguri de la AA la AAA din partea agențiilor locale de rating. Această situație nu este comparabilă cu cea de pe alte piețe, cum ar fi UE sau Statele Unite ale Americii („SUA”). De exemplu, pe piața SUA, ponderea firmelor care se bucură de astfel de ratinguri foarte înalte este de sub 2 %. Prin urmare, agențiile chineze de rating înclină puternic spre punctajele de la vârful scalei de rating. Ele au scale de rating foarte largi și tind să grupeze obligațiuni cu riscuri de credit semnificativ diferite într-o singură categorie largă de rating (86). Potrivit analizei privind piața obligațiunilor din China efectuate de Bloomberg în 2021 (China bond market insight 2021) (87), cinci agenții de rating locale din China domină piața obligațiunilor: China Chengxin, Dagong, Lianhe, Shanghai Brilliance și Golden Credit Rating și aproximativ 90 % din obligațiuni au primit ratingul AAA din partea agențiilor locale de rating. Cu toate acestea, mulți dintre emitenți au primit un rating al emitentului la nivel mondial mai mic, de A și BBB, din partea S&P (88).

(174)

În plus, agențiile străine de rating, cum ar fi Standard and Poor’s și Moody’s, aplică de obicei o creștere a ratingului de bază al emitentului, pe baza unei estimări a importanței strategice a firmei pentru guvernul chinez și a solidității oricărei garanții implicite, atunci când stabilesc ratinguri pentru obligațiunile chineze emise în străinătate (89).

(175)

Pentru a completa această analiză, cauzele anterioare au arătat că GC își poate exercita, de asemenea, influența asupra pieței ratingurilor de credit (90).

(176)

Potrivit informațiilor furnizate de GC în cauze anterioare, au existat 14 agenții de rating de credit active pe piața obligațiunilor din China, printre care 12 agenții de rating interne. În al doilea rând, intrarea pe piața chineză a ratingului de credit nu este liberă. Aceasta este, în esență, o piață închisă, deoarece agențiile de rating trebuie să fie aprobate de Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China (China Securities Regulatory Commission, denumită în continuare „CSRC”) sau de BPC înainte de a-și putea începe activitatea (91). La mijlocul anului 2017, BPC a anunțat că agențiile de rating de credit din străinătate vor putea să acorde ratinguri de credit unei părți a pieței obligațiunilor interne, în anumite condiții. Aceste agenții de rating de credit urmează însă scalele de rating chineze și, prin urmare, nu sunt comparabile cu ratingurile internaționale, astfel cum se explică în considerentul 174.

(177)

Un studiu realizat în 2021 de Allianz Global Investors confirmă constatările Comisiei, afirmând că „sistemul de rating de credit onshore al Chinei diferă de convențiile internaționale de rating. De exemplu, obligațiunile onshore cu rating AA+ ar fi evaluate, de regulă, ca «risc ridicat» la scară internațională” (92).

(178)

În cele din urmă, OCDE a subliniat în 2022 că „[d]eficiențele de pe piața ratingurilor de credit, inclusiv ratingurile exagerate și sistemele de avertizare deficitare împiedică dezvoltarea sănătoasă a pieței obligațiunilor” (93) .

(179)

În plus, Comisia a stabilit, de asemenea (94), că sistemul chinez de rating de credit nu poate fi considerat ca fiind determinat exclusiv de forțele pieței și funcționează pe o bază denaturată.

(180)

Având în vedere situația descrisă în considerentele 173-178, Comisia a concluzionat că ratingurile de credit chineze nu oferă o estimare fiabilă a riscului de credit al activului suport. Aceste ratinguri au fost, de asemenea, distorsionate de obiectivele de politică menite să încurajeze industriile strategice esențiale, cum este industria PEM.

(181)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că sistemul chinez de rating de credit este fiabil și că ratingurile de credit ale societăților ar trebui reevaluate. Acesta a susținut, de asemenea, că Comisia a evaluat în mod arbitrar societățile incluse în eșantion fără cunoștințele și certificatele necesare și fără o înțelegere cuprinzătoare a funcționării societăților incluse în eșantion. În plus, GC a susținut că proprietatea agențiilor de rating care își desfășoară activitatea pe piața chineză este mai variată, cu o prezență tot mai mare a agențiilor internaționale de rating de credit, cum ar fi S&P sau Moody’s China Limited, ceea ce conduce la optimizarea metodelor de rating.

(182)

Comisia a considerat că nu a evaluat în mod arbitrar ratingul de credit al societăților incluse în eșantion. Dimpotrivă, Comisia a acționat în deplină transparență și s-a bazat pe o serie de indicatori financiari pentru a determina ratingul de credit al societăților incluse în eșantion. Comisia a considerat, de asemenea, că evoluția structurii pieței din RPC nu a avut un impact asupra deficiențelor legate de piața chineză a ratingurilor de credit, astfel cum se descrie în considerentele 173-180. Pe această bază, aceste afirmații au fost respinse.

(183)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că existența a 14 agenții de rating de credit, inclusiv a două agenții din străinătate, face ca piața chineză în materie de rating de credit să fie solidă și independentă. Aceasta a adăugat că utilizarea diferitelor categorii de rating de către agențiile locale de rating chineze nu pune sub semnul întrebării independența formatorilor și autenticitatea rezultatelor ratingului. CCCME a susținut, de asemenea, că concluzia Comisiei potrivit căreia piața ratingurilor de credit din China este „închisă” se bazează pe elemente de probă depășite și interpretate incorect; în special aceasta a considerat că rolul CSRC și BPC în reglementarea calificării instituțiilor de rating de credit a fost necesar pentru a se garanta că aceste agenții de rating de credit dispun de expertiza necesară și a făcut trimitere la îmbunătățirile în materie de reglementare recunoscute în raportul OCDE menționat în considerentul 178.

(184)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. Deși Comisia nu contestă faptul că anumite agenții străine își desfășoară activitatea pe piața chineză, aceasta a considerat că aceste agenții străine reprezintă doar „o mică parte din ratingurile efectuate pe piața chineză a ratingurilor de credit” și „urmează aceleași scale de rating ca agențiile chineze și aplică o creștere a ratingului lor în funcție de importanța strategică a societăților pentru GC și garanțiile de stat implicite” (95), prin urmare acestea nu pot fi considerate independente. De asemenea, în ceea ce privește caracterul pretins depășit al elementelor de probă furnizate de Comisie, Comisia a observat că CCCME a ales în mod selectiv cele mai vechi elemente de probă transmise de Comisie și a ignorat mai multe trimiteri din anii 2021-2022 utilizate în considerentele 177-178, precum și trimiterea la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind distorsiunile semnificative din economia Republicii Populare Chineze, care a fost publicat în aprilie 2024 (a se vedea considerentul 179), cu mult timp după ce agențiile străine de rating de credit au devenit active în RPC. Aceste trimiteri arată în mod clar că situația pieței chineze a ratingurilor de credit nu s-a schimbat în mod semnificativ în cursul perioadei de investigație. În ceea ce privește rolul CSRC și al BPC, Comisia nu a contestat raportul OCDE și nici faptul că rolul acestor entități include evaluarea calificărilor agențiilor de rating de credit. Cu toate acestea, s-a constatat că rolul BPC nu s-a limitat la o astfel de evaluare, ci a inclus și „supravegherea și gestionarea ratingurilor de credit la nivel național”, în conformitate cu articolul 3 din Măsurile interimare pentru administrarea industriei ratingurilor de credit, publicate în comun de Banca Populară a Chinei, de Comisia națională pentru dezvoltare și reformă, de Ministerul Finanțelor și de Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China [Ordinul (2019) nr. 5]. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(185)

Comisia a stabilit că societățile din toate cele patru grupuri incluse în eșantion au utilizat împrumuturi pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța activitățile. Aceste împrumuturi au fost utilizate în principal pentru operațiuni zilnice, nevoi de capital de lucru, proiecte speciale și investiții. Unul dintre grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion a utilizat, de asemenea, credite la export pe termen lung.

(186)

După cum s-a arătat în considerentele 142-147, mai multe documente juridice, care vizează în mod expres întreprinderile din sectorul PEM, trasează ordine instituțiilor financiare să acorde împrumuturi la rate preferențiale industriei PEM. Aceste documente demonstrează că instituțiile financiare oferă împrumuturi preferențiale numai unui număr redus de întreprinderi sau industrii care respectă politicile relevante ale GC. Comisia a considerat că referirile la industria PEM sunt suficient de clare, deoarece această industrie este identificată fie prin menționarea numelui, fie printr-o trimitere la produsul pe care îl fabrică sau la grupul industrial de care aparține. În plus, unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion a beneficiat de un împrumut acordat de Banca de Dezvoltare a Chinei, care sprijină „proiecte în sectoarele esențiale recunoscute de stat”. Pe de altă parte, faptul că GC susține un grup limitat de industrii încurajate, printre care și industria PEM, face ca această subvenție să fie specifică.

(187)

Comisia a calculat valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii pe baza avantajului conferit beneficiarilor în cursul perioadei de investigație. Conform articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre valoarea dobânzii plătite de societate pentru împrumutul preferențial și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil pe care l-ar fi putut obține pe piață.

(188)

Astfel cum se explică la punctele 3.6.1 și 3.6.2 de mai sus, împrumuturile acordate de instituțiile financiare chineze reflectă o intervenție substanțială a guvernului și nu reflectă ratele dobânzii care ar fi în mod normal disponibile pe o piață funcțională.

(189)

Grupurile de societăți incluse în eșantion erau diferite în ceea ce privește situația lor financiară generală. Fiecare dintre acestea a beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi în cursul perioadei de investigație, cu variații în ceea ce privește scadența, garanțiile reale, garanțiile și alte condiții. Din aceste două motive, fiecare societate a beneficiat de o rată medie a dobânzii pe baza propriului pachet de împrumuturi primite.

(190)

Comisia a evaluat în mod individual situația financiară a fiecărui grup de producători-exportatori inclus în eșantion, astfel încât să reflecte aceste particularități. În acest sens, Comisia a urmat metodologia de calcul a finanțării preferențiale prin împrumuturi stabilită în investigația antisubvenție privind foliile convertoare de aluminiu originare din Republica Populară Chineză, precum și în investigațiile antisubvenție privind produsele plate din oțel laminate la cald originare din RPC, investigațiile antisubvenție privind anvelopele originare din RPC, anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC, cablurile din fibră optică originare din RPC și noile vehicule electrice cu baterie originare din RPC proiectate pentru transportul de persoane (96), explicată în considerentele de mai jos. Drept rezultat, Comisia a calculat avantajul obținut de pe urma practicilor de finanțare preferențială prin împrumuturi pentru fiecare grup de producători-exportatori inclus în eșantion, în mod individual, și a alocat acest avantaj produsului care face obiectul investigației.

(191)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 90, instituțiile financiare de creditare chineze nu au transmis niciun răspuns la chestionar care să poată clarifica evaluarea bonității efectuată. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate Grupului Sinoboom erau la nivelul pieței.

(192)

Grupul Sinoboom a raportat o situație financiară profitabilă cu o marjă de profit de 12 % conform propriilor sale conturi financiare pentru exercițiul financiar 2023.

(193)

Grupul Sinoboom a utilizat datoria pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat lichiditatea pe termen scurt și solvabilitatea pe termen lung a grupului.

(194)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, grupul a prezentat o rată de lichiditate medie de 1,44 în cursul perioadei de investigație. Deși activele circulante ale societății se încadrează într-un interval acceptabil, ele nu sunt deosebit de semnificative. Acest lucru indică faptul că, deși societatea își poate îndeplini din punct de vedere tehnic obligațiile pe termen scurt, poziția sa de trezorerie este adecvată doar marginal. În cazul unor presiuni financiare neprevăzute, societatea se poate strădui să își mențină operațiunile fără a lichida active sau fără a angaja creanțe suplimentare. O poziție de trezorerie mai solidă ar fi necesară pentru a asigura stabilitatea financiară în contextul volatilității pieței sau al unor evenimente neprevăzute.

(195)

În ceea ce privește solvabilitatea, raportul datorii/capitaluri proprii de 1,98 al societății indică o dependență importantă de împrumuturi. Societatea se bazează aproape de două ori mai mult pe fondurile împrumutate decât pe capitalul propriu, ceea ce indică un risc financiar semnificativ. Un efect de levier atât de ridicat face ca întreprinderea să fie vulnerabilă la creșterea ratelor dobânzii sau la încetinirea creșterii economice, deoarece capacitatea sa de a-și rambursa datoriile poate fi pusă sub presiune. Dependența de finanțarea prin îndatorare crește riscul de insolvență, în special în cazul în care creșterea veniturilor sau profitabilitatea încetinesc. Această dependență este un motiv serios de îngrijorare care ar putea pune în pericol sănătatea financiară a societății.

(196)

Comisia a considerat că situația financiară globală a grupului corespunde unui rating BB. În conformitate cu definițiile ratingului de credit Standard & Poor’s, un debitor cu rating „BB” are încă capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare în condiții stabile. Cu toate acestea, existența unor condiții comerciale, financiare sau economice adverse poate afecta voința sau capacitatea debitorului de a-și onora angajamentele financiare. Prin urmare, această valoare de referință este considerată adecvată pentru a reflecta nivelurile ridicate ale datoriei și dependența puternică de efectul de levier al grupului.

(197)

Prima preconizată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating BB a fost apoi aplicată la rata de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi anunțată de NIFC, pentru a determina rata pieței.

(198)

Această marjă a fost determinată prin calcularea marjei de credit relative dintre indicii obligațiunilor corporative cu rating AA din SUA și cei ai obligațiunilor corporative cu rating BB din SUA pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Marja de credit relativă astfel calculată a fost apoi adăugată la rata de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi anunțată de NIFC, la data acordării împrumutului și pentru aceeași durată ca și împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut și leasing financiar acordat societății.

(199)

Comisia a observat că Grupul Zoomlion a primit ratingul B acordat de către agenția de rating de credit Fitch în 2021. Comisia a fost de acord cu acest rating, deoarece se aliniază la profilul financiar al societății, astfel cum a fost evaluat pe baza situațiilor financiare aferente perioadei de investigație.

(200)

Întrucât instituțiile creditoare nu au furnizat niciun răspuns la chestionar care să explice evaluarea bonității, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzii pentru împrumuturile acordate Grupului Zoomlion erau la nivelul pieței.

(201)

Grupul Zoomlion s-a prezentat într-o situație financiară în general profitabilă, cu o marjă de profit de aproximativ 8 %, conform propriilor sale conturi financiare pentru exercițiul financiar 2023. Profitabilitatea Grupului Zoomlion este rezonabilă, dar destul de modestă în comparație cu media întreprinderilor din sector și poate limita capacitatea acesteia de a reinvesti și de a gestiona fluctuațiile economice.

(202)

Grupul a utilizat datoria pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat situația lichidității pe termen scurt și solvabilitatea pe termen lung a societății.

(203)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, Comisia a utilizat rata de lichiditate. Această rată măsoară capacitatea societății de a plăti obligațiile pe termen scurt, inclusiv datoriile pe termen scurt.

(204)

Rata de lichiditate a societății a fost de 1,17 în perioada de investigație. Aceasta sugerează că lichiditatea societății este adecvată, dar precară, deoarece rata este doar cu puțin peste pragul acceptabil. Acest lucru arată, de asemenea, că, deși societatea își poate rambursa datoriile pe termen scurt cu activele sale curente, orice creștere neașteptată a pasivelor sau o încetinire a conversiei activelor ar putea fi problematice. Având în vedere acest indicator de lichiditate pe termen scurt, Comisia a concluzionat că societatea în cauză prezenta o poziție de trezorerie fragilă pe termen scurt.

(205)

Comisia și-a bazat evaluarea riscului de solvabilitate pe termen lung pe rata datoriei. Această rată măsoară capacitatea societății de a-și onora obligațiile în materie de datorii pe termen lung. Ea este utilizată de creditori și de investitorii în obligațiuni atunci când evaluează bonitatea societății.

(206)

Rata datoriei măsoară valoarea pasivelor, în special a datoriei pe termen lung. Rata de 1,93 a societății arată o dependență puternică de datorii pentru finanțare, ceea ce sporește în mod semnificativ riscul financiar. Un efect de levier ridicat înseamnă că societatea întâmpină dificultăți în rambursarea împrumuturilor, în special în perioadele de venituri reduse sau de creștere a ratelor dobânzii. Această dependență de împrumuturi subliniază necesitatea unei structuri de capital mai echilibrate.

(207)

Eficiența societății în utilizarea activelor sale nu susține un rating de credit ridicat. O rată de utilizare a activelor de 0,3 indică faptul că societatea generează venituri de doar 0,30 ¥ pentru fiecare 1 ¥ de active, ceea ce reflectă performanțele slabe în ceea ce privește mobilizarea resurselor. În mod similar, randamentul activelor (ROA) de 2,77 % este scăzut, ceea ce sugerează că societatea nu obține o valoare semnificativă din investițiile sale. Acești indicatori semnalează ineficiențe în gestionarea activelor care afectează capacitatea societății de a genera venituri și profit.

(208)

Prin urmare, având în vedere aspectele legate de lichiditate, solvabilitate și eficiență descrise în considerentele 202-207, Comisia a considerat că societatea nu avea o situație financiară solidă și că prezenta un profil de risc ridicat pentru potențialii creditori și investitori.

(209)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating B, care nu se califică drept rating „investment grade”.

(210)

Pe baza datelor disponibile public cu privire la Bloomberg, Comisia a utilizat ca valoare de referință prima preconizată pentru obligațiunile emise de societăți cu rating B, care a fost aplicată ratei dobânzii de referință la împrumuturi a BPC, sau după 20 august 2019, ratei de bază la împrumuturi anunțate de NIFC (97), pentru a determina rata pieței.

(211)

Această marjă a fost determinată prin calcularea marjei de credit relative dintre indicii obligațiunilor corporative cu rating AA din SUA și cei ai obligațiunilor corporative cu rating B din SUA pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Marja de credit relativă astfel calculată a fost apoi adăugată la rata dobânzii de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi publicată de NIFC, la data acordării împrumutului (98) și pentru aceeași durată ca și împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut acordat grupului de societăți.

(212)

În ceea ce privește împrumuturile exprimate în valută, are loc același fenomen de denaturare a pieței și de lipsă a ratingurilor de credit valabile, dat fiind faptul că aceste împrumuturi sunt acordate de aceleași instituții financiare chineze. Prin urmare, așa cum s-a constatat anterior, pentru a se stabili o valoare de referință adecvată au fost utilizate obligațiunile corporative cu rating B exprimate în valutele relevante și emise în cursul perioadei de investigație.

(213)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Zoomlion a susținut că analiza indicatorilor financiari nu a justificat un rating de credit mai mic decât cel al unor societăți precum Grupul Dingli și Grupul Sinoboom. După o analiză comparativă atentă a situației diferitelor societăți incluse în eșantion, Comisia și-a confirmat evaluarea pe motiv că Grupul Zoomlion avea în cea mai mare parte rezultate slabe în comparație cu celelalte societăți incluse în eșantion.

(214)

După cum se menționează în considerentul 90, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate pentru Grupul Dingli erau la nivelul pieței.

(215)

Grupul Dingli a raportat o profitabilitate ridicată și o situație financiară solidă cu o marjă de profit ridicată (8-13 %) conform propriilor sale conturi financiare pentru anul 2023.

(216)

Grupul Dingli a utilizat datoria pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat lichiditatea pe termen scurt și solvabilitatea pe termen lung a grupului.

(217)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, atunci când se ia în considerare situația combinată a diferitelor entități din cadrul Grupului Dingli, societatea ar beneficia probabil de o poziție mixtă de trezorerie. Dingli Machinery se bucură de o rată puternică de lichiditate, de peste 2, ceea ce reflectă o capacitate solidă de a rambursa datoriile curente. Cu toate acestea, rata de lichiditate a Dingli Leasing mai mică de 1,2 indică doar o capacitate modestă de a plăti obligațiile pe termen scurt. Este probabil ca media ratelor de lichiditate ale celor două societăți să scadă între aceste două cifre, ceea ce sugerează că, deși stabilitatea financiară pe termen scurt este în general acceptabilă, entitatea consolidată ar trebui să gestioneze cu atenție lichiditățile pentru a evita potențialele tensiuni financiare.

(218)

În ceea ce privește datoria pe termen lung, grupul ar înregistra un nivel ridicat al efectului de levier datorită ponderii ridicate a raportului între datorii și capitaluri al Dingli Leasing, de peste 2,8, în timp ce în cazul Dingli Machinery acest raport este modest, fiind mai mic de 0,7 și reduce riscul financiar global. Raportul combinat între datorii și capitaluri ar fi probabil moderat, dar ar rămâne la limita superioară, reflectând o dependență semnificativă de împrumuturi. Această situație prezintă riscuri potențiale, în special în condiții economice incerte.

(219)

Din punctul de vedere al eficienței, cifra de afaceri a activelor Dingli Machinery mai mică de 0,5 este scăzută, ceea ce indică unele ineficiențe, în timp ce cifra de afaceri a activelor Dingli Leasing, mai mică de 0,15, este extrem de scăzută, ceea ce arată că societatea generează foarte puține venituri pe unitate de active. Acest lucru evidențiază o ineficiență combinată în utilizarea activelor în cadrul ambelor întreprinderi. Întreprinderea va trebui să se concentreze pe optimizarea operațiunilor, pe lichidarea activelor inactive sau pe consolidarea strategiilor operaționale pentru îmbunătățirea rentabilității.

(220)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating BB. În conformitate cu definițiile ratingului de credit Standard & Poor’s, un debitor cu rating „BB” are încă capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare în condiții stabile. Cu toate acestea, existența unor condiții comerciale, financiare sau economice adverse poate afecta voința sau capacitatea debitorului de a-și onora angajamentele financiare. Prin urmare, această valoare de referință este considerată adecvată pentru a reflecta nivelurile ridicate ale datoriei și dependența puternică de efectul de levier al grupului.

(221)

Prima preconizată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating BB a fost apoi aplicată la rata dobânzii de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi anunțată de NIFC, pentru a determina rata pieței.

(222)

Această marjă a fost determinată prin calcularea marjei de credit relative dintre indicii obligațiunilor corporative cu rating AA din SUA și cei ai obligațiunilor corporative cu rating BB din SUA pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Marja de credit relativă astfel calculată a fost apoi adăugată la rata dobânzii de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi anunțată de NIFC, la data acordării împrumutului și pentru aceeași durată ca și împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut și leasing financiar acordat societății.

(223)

În ceea ce privește împrumuturile din RPC exprimate în valută, are loc același fenomen de denaturare a pieței și de lipsă a ratingurilor de credit valabile, dat fiind faptul că aceste împrumuturi sunt acordate de aceleași instituții financiare chineze. Prin urmare, așa cum s-a constatat anterior, pentru a se stabili o valoare de referință adecvată au fost utilizate obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în valutele relevante și emise în cursul perioadei de investigație.

(224)

După cum se menționează în considerentul 90, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate pentru Grupul JLG erau la niveluri preferențiale.

(225)

JLG a raportat o profitabilitate scăzută (mai puțin de 3 %) și o rentabilitate scăzută a activelor conform propriilor sale conturi financiare pentru anul 2023.

(226)

JLG a utilizat datoria pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat lichiditatea pe termen scurt și solvabilitatea pe termen lung a grupului.

(227)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, grupul a prezentat o rată de lichiditate medie de 1,40 în cursul perioadei de investigație. Deși activele circulante ale societății se încadrează într-un interval acceptabil, ele nu sunt deosebit de semnificative. Acest lucru indică faptul că, deși societatea își poate îndeplini din punct de vedere tehnic obligațiile pe termen scurt, poziția sa de trezorerie este adecvată doar marginal. În cazul unor presiuni financiare neprevăzute, societatea se poate strădui să își mențină operațiunile fără a lichida active sau fără a angaja creanțe suplimentare. O poziție de trezorerie mai solidă ar fi necesară pentru a asigura stabilitatea financiară în contextul volatilității pieței sau al unor evenimente neprevăzute.

(228)

În ceea ce privește solvabilitatea, raportul datorii/capitaluri proprii de 2,19 al societății sugerează o dependență importantă de împrumuturi. Societatea utilizează de două ori mai multe datorii decât capitalul propriu pentru a-și finanța operațiunile, ceea ce o expune unui risc financiar semnificativ. Un efect de levier atât de ridicat face ca întreprinderea să fie vulnerabilă la creșterea ratelor dobânzii sau la încetinirea creșterii economice, deoarece capacitatea sa de a-și rambursa datoriile poate fi pusă sub presiune. Dependența de finanțarea prin îndatorare crește riscul de insolvență, în special în cazul în care creșterea veniturilor sau profitabilitatea încetinesc. Această dependență este un motiv serios de îngrijorare care ar putea pune în pericol sănătatea financiară a societății.

(229)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating B. Un debitor cu rating „B” are încă capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare în condiții stabile. Cu toate acestea, existența unor condiții comerciale, financiare sau economice adverse poate afecta voința sau capacitatea debitorului de a-și onora angajamentele financiare. Prin urmare, această valoare de referință este considerată adecvată pentru a reflecta nivelurile ridicate ale datoriei și dependența puternică de efectul de levier al grupului și un grad scăzut de lichiditate și profitabilitate.

(230)

Prima preconizată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating B a fost apoi aplicată la rata dobânzii de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi anunțată de NIFC, pentru a determina rata pieței.

(231)

Această marjă a fost determinată prin calcularea marjei de credit relative dintre indicii obligațiunilor corporative cu rating AA din SUA și cei ai obligațiunilor corporative cu rating B din SUA pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Marja de credit relativă astfel calculată a fost apoi adăugată la rata dobânzii de referință la împrumuturi a BPC sau, după 20 august 2019, la rata de bază la împrumuturi anunțată de NIFC, la data acordării împrumutului și pentru aceeași durată ca și împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut și leasing financiar acordat societății.

(232)

Comisia a stabilit că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială prin împrumuturi în cursul perioadei de investigație. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, Comisia a considerat finanțarea preferențială prin împrumuturi drept o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(233)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că valoarea de referință utilizată de Comisie pentru a calcula avantajul și valoarea subvenției a fost eronată. CCCME a susținut mai întâi că Comisia nu ar fi trebuit să recurgă la o valoare de referință externă pe motiv că Comisia nu ar fi demonstrat absența termenilor și condițiilor predominante pe piață, astfel cum se prevede la articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază. În plus, CCCME a susținut, de asemenea, că Comisia nu a explicat modul în care s-a asigurat că marja de credit a indicilor obligațiunilor corporative din SUA a reflectat în mod suficient condițiile predominante pe piața chineză, unde producătorii de PEM incluși în eșantion și-au obținut finanțarea. În al doilea rând, GC a susținut că Comisia ar fi trebuit să aplice marja de credit absolută mai degrabă decât marja de credit relativă pe motiv că marja de credit absolută a ținut seama în mod suficient de expunerile la risc aferente obligațiunilor corporative ale diferitelor ratinguri de credit. CCCME a susținut, de asemenea, că Comisia nu a explicat motivul pentru care aplicarea marjei relative este mai adecvată decât aplicarea marjei absolute și nici în ce fel LPR este echivalent cu o rată a dobânzii pentru ratingul AA-.

(234)

Comisia a considerat că demonstrase faptul că nu există termeni și condiții de piață predominante în RPC și, prin urmare, nu a fost în măsură să calculeze o valoare de referință adecvată pe baza condițiilor aplicabile în RPC. În această privință, Comisia a făcut trimitere la concluziile formulate la punctele 3.6.1.4, 3.6.1.5 și 3.6.2 în care a arătat că GC s-a bazat pe un cadru normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra băncilor comerciale deținute de stat și private care pun în aplicare politica guvernamentală atunci când acordă finanțare operatorilor economici din RPC. În plus, se reamintește faptul că niciuna dintre băncile comerciale care au oferit finanțare producătorilor incluși în eșantion nu a cooperat la investigație, astfel încât Comisia nu a putut avea acces la informații referitoare la producătorii de PEM sau la alte sectoare care nu au fost încurajate de autoritățile din RPC.

(235)

În absența cooperării din partea oricărei instituții financiare chineze, Comisia a trebuit să recurgă la o valoare de referință externă. Comisia a considerat că piața din SUA are o dimensiune echivalentă și oferă statistici reprezentative disponibile în ceea ce privește obligațiunile diferitelor ratinguri de credit. Comisia a observat, de asemenea, că nicio parte interesată nu a propus o valoare de referință externă alternativă valabilă în această privință.

(236)

În ceea ce privește marja de credit relativă, Comisia a recunoscut în primul rând că băncile comerciale utilizează de obicei o marjă exprimată în termeni absoluți și că această practică părea să se bazeze în principal pe considerente practice, deoarece rata dobânzii este, în cele din urmă, un număr absolut. Acest număr absolut a reprezentat, însă, traducerea unei evaluări a riscurilor care se baza pe o evaluare relativă. După cum s-a stabilit în investigații anterioare, evaluarea relativă însemna că riscul de nerambursare al unei societăți cu rating BB este cu X % mai mare decât riscul de nerambursare al guvernului sau al unei societăți fără risc. Marja de credit relativă reflectă schimbări în condițiile de bază ale pieței care nu sunt exprimate în situația în care se urmărește o marjă de credit absolută (99). În al doilea rând, ratele dobânzilor reflectă nu numai profilurile de risc ale societăților, ci și riscurile specifice fiecărei țări și fiecărei valute. Marja de credit relativă reflectă, astfel, modificări ale condițiilor de bază ale pieței care nu sunt luate în considerare atunci când se urmărește logica unei marje de credit absolute. Adeseori, așa cum se întâmplă în cazul de față, riscul specific țării și valutei variază în decursul timpului, iar variațiile sunt diferite de la o țară la alta. Prin urmare, ratele fără risc variază în mod semnificativ de-a lungul timpului și sunt uneori mai scăzute în SUA, alteori în China. Aceste diferențe se referă la factori cum ar fi creșterea observată și preconizată a PIB-ului, percepția generală asupra economiei și nivelurile inflației. Întrucât rata fără risc variază în timp, aceeași marjă de credit absolută nominală poate semnifica o evaluare foarte diferită a riscurilor. Din punctul de vedere al unui investitor, marja de credit relativă este astfel o măsură mai bună, întrucât ea reflectă amploarea marjei randamentului și modul în care aceasta este afectată de nivelul ratei dobânzii de bază. În al treilea rând, marja de credit relativă este totodată neutră din punctul de vedere al țării. De exemplu, în cazul în care rata fără risc din SUA este inferioară ratei fără risc din China, metoda va duce la marje absolute mai ridicate. Pe de altă parte, în cazul în care rata fără risc din China este inferioară ratei fără risc din SUA, metoda va duce la marje absolute mai reduse.

(237)

În ceea ce privește utilizarea LPR ca punct de plecare, astfel cum se prevede în considerentul 156 și după cum a recunoscut GC, LPR a corespuns celei mai preferențiale rate de împrumut oferite de o bancă comercială clienților săi principali (100). Pe această bază, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(238)

În urma comunicării constatărilor finale și suplimentare, Grupul Zoomlion a susținut că Comisia a calculat în mod eronat valoarea avantajului legat de dobânzile pentru împrumuturi și ordinele de acceptare bancare pe o bază de 360 de zile, în loc de 365 de zile. Comisia nu a luat în considerare această afirmație pe motiv că baza de 360 de zile este o practică standard de calcul în ceea ce privește instituțiile financiare (101). Din aceste motive, această afirmație a fost respinsă.

(239)

Ratele de subvenționare stabilite în legătură cu finanțările preferențiale prin împrumuturi care au fost acordate în cursul perioadei de investigație grupurilor de societăți incluse în eșantion s-au ridicat la:

Finanțare preferențială: împrumuturi

(240)

Scopul unei linii de credit este de a stabili o limită pentru împrumuturi pe care societatea o poate folosi în orice moment pentru a-și finanța operațiunile curente, astfel încât finanțarea capitalului circulant devine flexibilă și disponibilă imediat atunci când este necesar. Contractele de linie de credit acordate grupurilor incluse în eșantion se referă la diferitele forme de finanțare aflate la dispoziția societăților care semnează astfel de contracte, care acoperă toate tipurile de finanțare pe termen scurt, cum ar fi împrumuturile pe termen scurt, acceptările bancare, acreditivele etc. În plus, potrivit literaturii financiare, liniile de credit predomină, de asemenea, în majoritatea cazurilor, în economiile de piață. De exemplu, acestea reprezintă peste 80 % din finanțarea bancară acordată întreprinderilor publice din SUA (102). În plus, în Canada, unde acceptările bancare reprezintă o datorie directă și necondiționată a băncii acceptante (așa cum este cazul în China), băncile ar accepta în mod normal numai acceptarea bancară de la debitori corporativi care au o linie de credit stabilită cu banca respectivă (103). Prin urmare, Comisia a considerat că, în principiu, toate finanțările pe termen scurt ale societăților incluse în eșantion, cum ar fi împrumuturile pe termen scurt, ordinele de acceptare bancare etc., ar trebui să fie acoperite de un instrument constând într-o linie de credit (104).

(241)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că existența unei linii de credit este o condiție prealabilă pentru împrumuturile pe termen scurt. În observațiile sale, CCCME a făcut trimitere la rata mai scăzută de finanțare bancară aplicabilă firmelor spaniole.

(242)

Comisia a considerat că situația aplicabilă pe piața spaniolă nu este reprezentativă și că statisticile referitoare la piața din SUA, care are o dimensiune mai mare și este mai comparabilă cu piața chineză, erau mai adecvate. În orice caz, investigațiile anterioare și actuale au demonstrat că operatorii economici chinezi se bazează pe astfel de linii de credit pentru a obține finanțare.

(243)

Comisia a stabilit că instituțiile financiare chineze au furnizat linii de credit fiecăruia dintre grupuri incluse în eșantion în conjuncție cu acordarea de finanțare. Acestea au constat în acorduri-cadru, conform cărora banca a permis societăților incluse în eșantion să utilizeze diverse instrumente de datorie, cum ar fi împrumuturile pentru capitalul circulant, ordinele de acceptare bancare și alte forme de finanțare comercială, în limitele unei anumite sume maxime.

(244)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 240 de mai sus, orice finanțare pe termen scurt ar trebui să fie acoperită de o linie de credit. Prin urmare, Comisia a comparat cuantumul liniilor de credit aflate la dispoziția societăților cooperante în cursul perioadei de investigație cu cuantumul finanțării pe termen scurt utilizate de societățile respective în aceeași perioadă, pentru a stabili dacă finanțarea pe termen scurt a fost acoperită în totalitate printr-o linie de credit. În cazurile în care cuantumul finanțării pe termen scurt a depășit limita liniei de credit, Comisia a majorat cuantumul liniei de credit existente cu cuantumul utilizat efectiv de producătorii-exportatori în plus față de această limită a liniei de credit.

(245)

În condiții normale de piață, liniile de credit ar fi supuse unui așa-numit comision de „contractare” sau de „angajament”, pentru a compensa costurile și riscurile băncii la deschiderea unei linii de credit, precum și unui „comision de reînnoire” perceput anual pentru reînnoirea valabilității liniilor de credit (105). Aceste taxe acoperă costurile administrative, cum ar fi costul prelucrării cererii și al efectuării controalelor de securitate, dar și costurile care decurg din cerințele prudențiale impuse băncilor, deoarece capitalul angajat în cadrul unei linii de credit diminuează ratele de capital ale băncii, pe care aceasta trebuie să le mențină pentru a se asigura împotriva riscurilor sistemice. Cu toate acestea, Comisia a stabilit că toate grupurile de societăți incluse în eșantion beneficiau de linii de credit acordate fără comisioane. Prin urmare, a fost conferit un avantaj grupurilor de societăți investigate, în sensul articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază.

(246)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că comisionul de contractare și taxa de reînnoire nu se aplică întotdeauna societăților mari, cum ar fi producătorii de PEM, care au o relație comercială cu băncile mari. Mai precis, aceasta a susținut că astfel de taxe tind să fie negociate bilateral. În acest sens, CCCME a indicat anumite site-uri bancare care se referă la un „acord” sau la o „discuție” cu privire la comisionul care trebuie plătit. Cu toate acestea, CCCME a recunoscut că nu poate furniza dovezi cu privire la rata unor astfel de comisioane negociate din cauza confidențialității contractelor privind liniile de credit. Prin urmare, Comisia nu a putut considera că o astfel de afirmație este justificată și a respins-o.

(247)

Astfel cum se menționează în considerentul 144, în conformitate cu Decizia nr. 40, instituțiile financiare trebuie să ofere sprijin de tip credit industriilor încurajate.

(248)

Comisia a considerat că, întrucât liniile de credit sunt intrinsec legate de toate tipurile de finanțare pe termen scurt acordate societăților incluse în eșantion, acestea ar trebui considerate o formă de sprijin financiar preferențial din partea instituțiilor financiare pentru industriile încurajate, cum ar fi sectorul PEM. Astfel cum se specifică la punctul 3.3 de mai sus, sectorul PEM se numără printre industriile încurajate și, prin urmare, este eligibil pentru orice sprijin financiar posibil.

(249)

CCCME a susținut că niciun operator economic chinez nu a plătit niciun comision de contractare și nicio taxă de reînnoire și, prin urmare, a considerat că această schemă nu este specifică sectorului PEM.

(250)

În primul rând, Comisia a observat că site-ul internet al Bank of China indică perceperea de comisioane pentru existența liniilor de credit (106). În al doilea rând, Comisia a constatat că CCCME nu a reușit să demonstreze că societățile din RPC pot beneficia în egală măsură de condițiile preferențiale observate în ceea ce privește industria producătoare de PEM. În plus, întrucât liniile de credit sunt legate în mod intrinsec de alte tipuri de creditare preferențială, cum sunt împrumuturile, și întrucât ele fac parte din sprijinul sub formă de credit acordat în mod specific industriilor încurajate, analiza specificității pentru împrumuturi descrisă la punctul 3.6.4.2 se aplică și liniilor de credit. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(251)

În conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, Comisia a considerat avantajul acordat beneficiarilor drept diferența dintre suma plătită de aceștia cu titlu de comision pentru deschiderea sau reînnoirea liniilor de credit acordate de instituțiile financiare chineze și suma pe care ar plăti-o pentru o linie de credit comercial obținută la o valoare nedistorsionată pe piață.

(252)

Niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu a plătit un comision pentru linia sa de credit. În mod similar, Comisia nu a identificat niciun comision pentru linia de credit în cadrul investigațiilor anterioare. Informațiile disponibile publicului par să sugereze că, în unele cazuri sunt percepute taxe pentru liniile de credit în cazul societăților din China (107), dar nivelul acestor comisioane nu a putut fi găsit. Prin urmare, Comisia a căutat o taxă de referință adecvată în afara Chinei. Ratele pentru comisionul de contractare și pentru taxa de reînnoire au fost astfel stabilite la 1,75 % și, respectiv, 1,25 % în raport cu datele accesibile publicului larg (108).

(253)

În principiu, comisionul de contractare și taxa de reînnoire sunt plătibile pe bază de sumă forfetară la momentul deschiderii unei noi linii de credit sau, respectiv, al reînnoirii unei linii de credit existente. Cu toate acestea, în scopul calculării, Comisia a luat în considerare liniile de credit care fuseseră deschise sau reînnoite înainte de perioada de investigație, dar care erau disponibile pentru grupurile incluse în eșantion în cursul perioadei de investigație, precum și liniile de credit care au fost deschise în cursul perioadei de investigație.

(254)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că comisioanele de contractare sau taxele de reînnoire ar trebui să se aplice soldului mediu neutilizat al liniei de credit sau soldului limitei de credit pe o bază pro rata temporis. În acest sens, CCCME a făcut trimitere la un site internet bancar care solicita plata unui comision de contractare sau a unei taxe de reînnoire pentru cuantumul neplătit.

(255)

Comisia nu a fost de acord. Comisionul care trebuie plătit nu este echivalent cu o rată a dobânzii, astfel încât calculul său nu ar trebui să țină seama durata perioadei. În plus, Comisia a considerat că elementele de probă prezentate de CCCME au provenit din surse diferite care nu indică un comportament standard comun al băncilor, prin urmare afirmația CCCME nu a fost susținută suficient de elemente de probă și, în consecință, a fost considerată neconcludentă.

(256)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Zoomlion a observat că calculul valorii subvenției pentru această schemă în ceea ce privește producătorul-exportator de PEM a fost diferit de același calcul efectuat pentru societatea-mamă. Și anume, în primul caz, Comisia nu a repartizat taxa totală datorată în funcție de PI, pe baza zilelor fiecărei linii de credit care se încadrează în PI.

(257)

Comisia a respins această afirmație. Comisia a considerat că comisionul de contractare și taxa de reînnoire sunt plătibile pe bază de sumă forfetară, ca un comision, la momentul deschiderii unei noi linii de credit sau, respectiv, al reînnoirii unei linii de credit existente, indiferent de durata liniei de credit. Cu toate acestea, Comisia a observat, de asemenea, că metodologia de calculare a valorii subvenției pentru societatea-mamă nu a fost în conformitate cu acest principiu. Acest aspect a fost corectat în consecință, astfel încât metoda descrisă mai sus a fost aplicată tuturor liniilor de credit și tuturor societăților. La 21 martie 2025. Calculele corectate au fost recomunicate Grupului Zoomlion.

(258)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, Grupul Zoomlion și-a reiterat afirmația potrivit căreia durata liniei de credit ar trebui luată în considerare la calcularea avantajului. Acesta a făcut trimitere la considerentul 245 și la natura comisioanelor (costurilor administrative), precum și la literatura de specialitate privind finanțarea întreprinderilor (109), potrivit căreia „un comision de contractare este un comision perceput de un creditor de la un debitor pentru a compensa creditorul pentru menținerea unei linii de credit deschise. Comisionul garantează, de asemenea, promisiunea creditorului de a furniza linia de credit în condițiile convenite și la date precise, indiferent de condițiile de pe piețele financiare. Comisionul compensează creditorul pentru riscurile asociate unei linii de credit deschise, în pofida condițiilor de piață viitoare incerte și a incapacității actuale a creditorului de a percepe dobândă asupra principalului”, argumentând că durata liniei de credit și valoarea acesteia au avut un impact asupra riscului suportat de instituția financiară. Grupul Zoomlion a menționat, de asemenea, faptul că, în calculul subvenției, Comisia a luat în considerare liniile de credit deschise înainte și în cursul perioadei de investigație și a susținut că existența acestor linii de credit „paralele” necesită utilizarea duratei liniilor de credit pentru calcularea valorii subvenției. Grupul Zoomlion a considerat, de asemenea, că liniile de credit sunt un instrument financiar similar împrumuturilor la termen și ordinelor de acceptare bancare, prin care beneficiul poate fi calculat luând în considerare durata.

(259)

Deși Grupul Zoomlion a prezentat aceste observații suplimentare în afara termenului prevăzut în acest sens, mai precis, Zoomlion nu a fost invitat să prezinte observații cu privire la aspecte care nu sunt vizate de comunicarea constatărilor suplimentare, Comisia a luat în considerare aceste observații. În conformitate cu considerentul 245 și cu literatura de specialitate menționată de Grupul Zoomlion, motivul principal pentru care instituțiile financiare percep un comision este costul administrativ implicat de deschiderea sau menținerea unei linii de credit, indiferent de condițiile financiare existente pe o piață. Astfel de tranzacții prezintă un risc pentru instituțiile financiare, dar sunt deconectate de la durata liniei de credit care pune fonduri la dispoziția unui operator economic căruia îi va plăti în mod normal dobânzi atunci când împrumută fonduri pentru o anumită durată prin diferite instrumente de credit, cum ar fi împrumuturile, acreditivele sau ordinele de acceptare bancare. În ceea ce privește cuantumul care face obiectul liniei de credit, Comisia a luat, într-adevăr, în considerare cuantumul respectiv în calculele sale. În ceea ce privește liniile de credit „paralele”, analiza Comisiei a arătat că nu existau linii de credit paralele sau consecutive cu aceeași instituție financiară, prin urmare toate liniile de credit pentru care s-a calculat un avantaj au putut fi considerate linii de credit de sine stătătoare care au conferit un avantaj Grupului Zoomlion în perioade distincte din cursul perioadei de investigație, indiferent de momentul în care au fost acordate. Comisia a considerat, de asemenea, că exemplele extreme descrise de Grupul Zoomlion nu erau reprezentative pentru situația sa reală. Comisia a considerat, de asemenea, că liniile de credit sunt un instrument financiar distinct față de împrumuturile la termen sau de ordinele de acceptare bancare. În cazul în care liniile de credit sunt o condiție prealabilă sau un acord-cadru pentru obținerea de finanțare, împrumuturile la termen sau ordinele de acceptare bancare sunt instrumentele de finanțare efective. Din aceste motive, aceste afirmații au fost respinse.

(260)

Grupul Zoomlion a susținut, de asemenea, că comisioanele plătite la acordarea liniilor de credit ar trebui scăzute din calculul valorii subvenției. Comisia a observat că acceptarea unei astfel de cereri nu ar modifica rata subvenției, deoarece comisioanele plătite au fost nesemnificative și nu se aplică tuturor liniilor de credit acordate.

(261)

Ordinele de acceptare bancare sunt un produs financiar menit să dezvolte o atitudine mai activă pe piața monetară internă prin extinderea facilităților de credit. Acestea reprezintă o formă de finanțare pe termen scurt care ar putea „reduce costurile de finanțare și crește eficiența capitalului” emitentului (110). În plus, după cum declară BPC pe site-ul său web, „ordinul de acceptare bancar poate garanta stabilirea și executarea contractului dintre cumpărător și vânzător, precum și promovarea randamentului capitalului prin intervenția creditului Băncii Populare a Chinei” (111). În plus, pe site-ul său, Banca DBS promovează ordinele de acceptare bancare ca mijloc de a „îmbunătăți capitalul de lucru prin amânarea plăților” (112). Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea acceptărilor bancare sunt stabilite în Legea privind instrumentele negociabile din Republica Populară Chineză (113).

(262)

Comisia a stabilit deja în cadrul investigațiilor anterioare că ordinele de acceptare bancare sunt utilizate în mare măsură ca mijloc de plată în tranzacțiile comerciale, înlocuind astfel un ordin de plată, facilitând astfel cifra de afaceri în numerar și capitalul circulant al emitentului (114).

(263)

Într-adevăr, ordinele de acceptare bancare pot fi utilizate doar pentru a deconta operațiunile comerciale reale, iar emitentul trebuie să prezinte elemente de probă suficiente în acest sens, de exemplu, printr-un contract de vânzare/cumpărare, prin factură și ordin de livrare etc. Ordinele de acceptare bancare pot fi utilizate ca mijloc standard de plată în cadrul contractelor de achiziție, împreună cu alte mijloace, cum ar fi remiterea sau ordinul de plată.

(264)

Ordinul de acceptare bancar este emis de solicitant (emitentul, care este, de asemenea, cumpărătorul în cadrul operațiunii comerciale subiacente) și este acceptat de o bancă. Prin acceptarea ordinului, banca acceptă să efectueze plata necondiționată către beneficiar/purtător a sumei specificate în ordin, la data indicată (data scadenței).

(265)

În general, ordinele de acceptare bancare conțin lista tranzacțiilor acoperite de valoarea ordinului cu indicarea termenului de plată convenit cu furnizorul și data scadenței ordinului de acceptare bancar.

(266)

Comisia a stabilit de asemenea că ordinele de acceptare bancare sunt emise în cadrul unui acord privind ordinele de acceptare bancare care specifică identitatea băncii, a furnizorilor și a cumpărătorului, obligațiile băncii și ale cumpărătorului, și care detaliază cuantumul pentru fiecare furnizor, termenul de plată convenit cu furnizorul și scadența ordinului de acceptare bancar.

(267)

Comisia a stabilit, de asemenea, că acordurile privind liniile de credit clasifică, în general, ordinele de acceptare bancare drept o posibilă utilizare a limitei de finanțare, împreună cu alte instrumente financiare pe termen scurt, cum ar fi împrumuturile de capital circulant.

(268)

În funcție de condițiile stabilite de fiecare bancă, este posibil ca emitentului să i se ceară să depună o mică sumă într-un cont special, să își asume un angajament și să plătească un comision de acceptare. În orice caz, emitentul este obligat să transfere valoarea integrală a ordinului de acceptare bancar în contul prevăzut în acest sens până cel târziu la data scadenței ordinului de acceptare bancar.

(269)

După acceptarea de către bancă, emitentul autorizează ordinul de acceptare bancar și îl transferă beneficiarului plății, care este și furnizorul tranzacției comerciale subiacente, cu titlu de plată a facturii. În consecință, obligația de plată a cumpărătorului (emitentului) către furnizor (beneficiar) este anulată. O nouă obligație de plată a cumpărătorului este creată față de banca acceptantă pentru aceeași sumă (emitentul are obligația de a efectua plata în numerar către bancă înainte de scadența ordinului de acceptare bancar). Acest lucru a fost confirmat inclusiv de GC în cursul vizitei de verificare în cadrul unei investigații anterioare (115), și anume că, odată ce societatea plătește furnizorului prin ordinul de acceptare bancar, acesta nu mai are o obligație față de furnizor, ci față de bancă, întrucât cel care a solicitat emiterea ordinului de acceptanță bancar va trebui să plătească integral băncii suma datorată la scadență. Prin urmare, emiterea de ordine de acceptare bancare are ca efect înlocuirea obligației emitentului față de furnizor printr-o obligație către bancă.

(270)

Scadența ordinelor de acceptare bancare variază în funcție de condițiile stabilite de fiecare bancă și poate ajunge până la 1 an.

(271)

Beneficiarul (sau purtătorul) ordinului de acceptare bancar are trei opțiuni înainte de scadență:

(272)

Data emiterii ordinului de acceptare bancar corespunde, în general, termenului de plată convenit cu furnizorul, dar poate fi, de asemenea, o dată anterioară sau ulterioară termenului de plată. Investigația a constatat că, în ceea ce privește societățile incluse în eșantion, data emiterii a fost, în general, data termenului de plată convenit cu furnizorul sau o dată anterioară acesteia și, în unele cazuri, chiar și după termenul de plată. Comisia a stabilit că scadența ordinelor de acceptare bancare ale societăților incluse în eșantion este, în majoritatea cazurilor, între 1 și 12 luni după data scadentă a facturii.

(273)

În ceea ce privește tratamentul contabil al ordinelor de acceptare bancare, acestea sunt recunoscute ca datorii față de bancă în conturile emitenților, adică producătorii-exportatori incluși în eșantion. Centrul de referință pentru credite al Băncii Populare Chineze (Credit Reference Center of the People’s Bank of China – „CRCP”) recunoaște ordinele de acceptare bancare drept „credite nedecontate” acordate de bănci la același nivel ca împrumuturile, acreditivele sau creditele comerciale. De asemenea, trebuie remarcat faptul că CRCP este alimentat de instituțiile financiare, care acordă diferite tipuri de împrumuturi, și că aceste instituții financiare au recunoscut astfel ordinele de acceptare bancare ca fiind datorii față de ele. În plus, acordurile de acceptare bancară colectate în cursul investigației prevăd că, în cazul în care cumpărătorul nu efectuează plata integrală la data expirării ordinelor de acceptare bancare, banca va considera suma neplătită ca un împrumut întârziat datorat băncii.

(274)

Prin urmare, din punctul de vedere al numerarului, instrumentul acordă în fapt emitentului un termen de plată amânat, deoarece plata efectivă în numerar a valorii tranzacției are loc la scadența ordinului de acceptare bancar, și nu în momentul în care acesta ar fi fost nevoit să își plătească furnizorul. În absența unui astfel de instrument financiar, emitentul ar utiliza fie propriul său capital circulant, care are un cost, fie ar contracta un împrumut pentru capitalul circulant pe termen scurt la o bancă pentru a-și plăti furnizorii, acesta având, de asemenea, un cost. De fapt, plătind cu ordine de acceptare bancare, emitentul utilizează bunurile sau serviciile furnizate pentru o perioadă cuprinsă între 1 lună și 1 an, dar fără a plăti numerar în avans și fără a suporta vreun cost.

(275)

Ca o ilustrare a utilizării ordinelor de acceptare bancare ca substitut al împrumuturilor pe termen scurt, Comisia a stabilit că unele societăți incluse în eșantion aveau foarte puține împrumuturi, mai precis grupul Dingli. Cu toate acestea, ordinele de acceptare bancare emise de aceste societăți în cursul perioadei de investigație au reprezentat o parte semnificativă a pasivelor lor.

(276)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a considerat că ordinele de acceptare bancare nu reprezintă o formă de finanțare pe termen scurt pe motiv că producătorii de PEM au trebuit să ramburseze băncile la data scadenței convenite a acceptării bancare.

(277)

Comisia nu a fost de acord cu CCCME din motivele menționate în considerentele 269-274. Utilizarea unui ordin de acceptare bancar transferă băncii obligația de a plăti furnizorului, în timp ce producătorul de PEM are o obligație de plată către bancă, astfel cum este recunoscută în registrele sale contabile și de către CRCP. În plus, în funcție de termenii acordului de acceptare bancară, termenul inițial de plată către furnizor este prelungit cel mai adesea cu câteva luni de către bancă. În cele din urmă, cu excepția unui comision minim, un astfel de împrumut pe termen scurt și mediu este acordat producătorilor de PEM fără niciun cost. Din aceste motive, această afirmație a fost respinsă.

(278)

În condiții normale de piață (116), ca instrument financiar, ordinele de acceptare bancare ar implica un cost de finanțare pentru emitent. Investigația a arătat că toate societățile incluse în eșantion au utilizat ordine de acceptare bancare în cursul perioadei de investigație și au plătit doar un comision pentru serviciile de acceptare furnizate de bancă, care a fost în general de 0,05 % din valoarea nominală a ordinului (117). Cu toate acestea, niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu a suportat cheltuieli pentru finanțarea prin intermediul ordinelor de acceptare bancare prin amânarea plății în numerar a bunurilor livrate și a prestării de servicii. Prin urmare, Comisia a considerat că societățile care fac obiectul investigației au beneficiat de finanțare sub formă de ordine de acceptare bancare pentru care nu au suportat nicio cheltuială.

(279)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că sistemul de acceptare bancară instituit în RPC a oferit tuturor producătorilor-exportatori incluși în eșantion o finanțare gratuită a operațiunilor lor curente, care a conferit un avantaj care putea face obiectul unor măsuri compensatorii, astfel cum se arată în considerentele 287-291 de mai jos, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) subpunctul (i) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(280)

Acest fapt este în conformitate cu investigațiile anterioare, în cadrul cărora Comisia a stabilit (118) că ordinele de acceptare bancare au același scop și efecte ca împrumuturile pentru capitalul circulant pe termen scurt, dat fiind că sunt utilizate de societăți pentru a-și finanța operațiunile curente, în loc să utilizeze împrumuturi pentru capitalul circulant pe termen scurt și că, prin urmare, acestea ar trebui să aibă un cost echivalent unei finanțări pe termen scurt a împrumuturilor pentru capitalul circulant pe termen scurt.

(281)

În ceea ce privește specificitatea, astfel cum se menționează în considerentul 144, în conformitate cu Decizia nr. 40, instituțiile financiare oferă sprijin financiar industriilor încurajate.

(282)

Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare sunt o altă formă de sprijin financiar preferențial acordat de instituțiile financiare industriilor încurajate, printre care și sectorul PEM. Într-adevăr, astfel cum se specifică la punctul 3.3 de mai sus, sectorul PEM se numără printre industriile încurajate și, prin urmare, este eligibil pentru orice sprijin financiar posibil. În plus, în mod similar liniilor de credit, ordinele de acceptare bancare sunt legate în mod intrinsec de alte tipuri de împrumuturi preferențiale, cum ar fi creditele, și dat fiind că acestea constituie o măsură de sprijinire a creditării ce vizează în mod specific industriile încurajate, analiza organismului public și analiza specificității, astfel cum sunt prevăzute la punctele 3.6.1.1-3.6.1.5, precum și la punctul 3.6.2.2 de mai sus pentru împrumuturi, se aplică în egală măsură.

(283)

În plus, în 2020, CBIRC a emis o comunicare în care afirmă că, pentru a consolida sprijinul de tip credit acordat de întreprinderile de bază către întreprinderile din aval, instituțiile financiare bancare pot oferi sprijin de tip credit pentru întreprinderile din aval în vederea obținerii de bunuri și a plății pentru bunuri prin emiterea de cambii de acceptare bancară, acreditive interne, finanțare în avans etc. Prin urmare, ordinele de acceptare bancare, ca formă de finanțare, fac parte din sistemul de sprijin financiar preferențial acordat de către instituțiile financiare industriilor încurajate, precum industria PEM.

(284)

Nu a fost furnizată nicio dovadă că vreo întreprindere din RPC (din afara industriilor încurajate) poate beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și condiții preferențiale.

(285)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că ordinele de acceptare bancare au fost utilizate de aproape toți operatorii economici din China și, prin urmare, nu au fost specifice. Aceasta a adăugat că Comisia nu a demonstrat specificitatea.

(286)

Comisia a considerat că această afirmație este nefondată. Mai precis, nu a fost transmis niciun element de probă care să demonstreze faptul că vreo întreprindere din RPC (din afara industriilor încurajate) poate beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și condiții preferențiale precum cei de care beneficiază industria producătoare de PEM. Din aceste motive, această afirmație a fost respinsă.

(287)

Pentru calcularea valorii subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, Comisia a evaluat avantajul acordat beneficiarilor în cursul perioadei de investigație.

(288)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 275, Comisia a constatat că producătorii-exportatori incluși în eșantion au utilizat ordine de acceptare bancare pentru a face față nevoilor lor de finanțare pe termen scurt, fără a plăti o remunerație.

(289)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că emitenții de ordine de acceptare bancare ar trebui să plătească o remunerație pentru perioada de finanțare. Comisia a considerat că perioada de finanțare a început la data emiterii ordinului de acceptare bancar și s-a încheiat la data scadenței ordinului de acceptare bancar. În ceea ce privește ordinele de acceptare bancare emise înainte de perioada de investigație și ordinele de acceptare bancare având scadența după încheierea perioadei de investigație, Comisia a calculat avantajul numai pentru perioada de finanțare acoperită de perioada de investigație.

(290)

În conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază, având în vedere că ordinele de acceptare bancare reprezintă o formă de finanțare pe termen scurt și că acestea au efectiv același scop ca împrumuturile pentru capitalul circulant pe termen scurt, Comisia a considerat că avantajul astfel acordat beneficiarilor reprezintă diferența dintre suma pe care societatea a plătit-o efectiv drept remunerație a finanțării prin ordine de acceptare bancare și suma pe care ar trebui să o plătească prin aplicarea unei rate a dobânzii pentru finanțarea pe termen scurt.

(291)

Comisia a stabilit avantajul rezultat din neplata unui cost de finanțare pe termen scurt. Astfel cum s-a stabilit în investigațiile anterioare (119), Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare ar trebui să suporte un cost echivalent unei finanțări prin împrumut pe termen scurt. Prin urmare, Comisia a aplicat aceeași metodologie de finanțare a împrumuturilor pe termen scurt exprimată în RMB precum cea descrisă la punctul 3.6.4 de mai sus.

(292)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că ordinele de acceptare bancare nu ar trebui considerate ca fiind un împrumut pentru care ar trebui utilizată o valoare de referință a ratei dobânzii, ci mai degrabă ca o garanție de plată în schimbul unui comision/unei taxe. În această privință, Comisia a făcut trimitere la site-ul internet al New York Federal Reserve Bank (120), care face o analogie între ordinele de acceptare bancare și garanțiile bancare.

(293)

Comisia nu a fost de acord. Având în vedere natura ordinelor de acceptare bancare care prevăd un termen de plată prelungit prin intermediul unui împrumut gratuit pe termen scurt, Comisia a considerat că avantajul ar trebui calculat pe baza unei rate nedistorsionate a dobânzii de referință. În ceea ce privește trimiterea la site-ul internet al New York Federal Reserve Bank, Comisia a observat mai întâi că documentul menționat nu mai este de actualitate (1981). De asemenea, sistemul chinez de ordine de acceptare bancare diferă de cel descris în documentul respectiv, în sensul că termenele de plată sunt prelungite prin utilizarea ordinelor de acceptare bancare. Din aceste motive, această afirmație a fost respinsă.

(294)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Zoomlion a observat că Comisia a calculat în mod eronat o valoare a subvenției pentru ordinele de acceptare bancare. Comisia a acceptat această afirmație. Calculele corectate au fost recomunicate Grupului Zoomlion.

(295)

În plus, în observațiile sale în urma comunicării constatărilor finale și suplimentare, Zoomlion a susținut că avantajul legat de ordinele de acceptare bancare ar trebui să se bazeze pe valoarea ordinului minus garanțiile furnizate de grupul Zoomlion, pe motiv că valoarea netă reflectă valoarea reală a finanțării. Acesta a reiterat, de asemenea, faptul că comisionul plătit de Grupul Zoomlion pentru ordinele de acceptare bancare ar trebui scăzut din calculul valorii avantajului.

(296)

Comisia a observat că furnizarea unei garanții sub forma unui depozit în numerar sau a unei alte forme de garanție este o practică obișnuită și că instituțiile financiare nu calculează dobânda care urmează să fie percepută pe baza valorii împrumutului minus depozitul în numerar sau altă garanție furnizată de creditor. Comisia a observat, de asemenea, că comisionul plătit de Grupul Zoomlion nu se califica drept dobândă. Acesta este mai degrabă o taxă administrativă legată de emiterea ordinului de acceptare bancar. Din aceste motive, aceste afirmații au fost respinse.

(297)

Unul dintre grupurile incluse în eșantion, Zoomlion, a beneficiat de finanțare preferențială sub formă de obligațiuni.

—

Legea Republicii Populare Chineze privind valorile mobiliare (versiunea din 2014) (denumită în continuare „Legea valorilor mobiliare”) (121);

—

Măsuri administrative pentru emiterea și tranzacționarea obligațiunilor corporative, Ordinul Comisiei de Reglementare a Valorilor Mobiliare din China nr. 113 din 15 ianuarie 2015;

—

Regulament privind administrarea obligațiunilor corporative, emis de Consiliul de Stat la 18 ianuarie 2011;

—

Măsuri de administrare a instrumentelor de finanțare a datoriilor ale întreprinderilor nefinanciare pe piața interbancară a obligațiunilor emise de Banca Populară Chineză, Ordinul Băncii Populare Chineze [2008] nr. 12 din 9 aprilie 2008.

(298)

În conformitate cu cadrul de reglementare, obligațiunile nu pot fi emise sau tranzacționate în mod liber în China. Emisiunea fiecărei obligațiuni trebuie să fie aprobată de diferite autorități guvernamentale, cum ar fi BPC, CNDR sau CSRC, în funcție de tipul de obligațiune și tipul de emitent. În plus, conform Regulamentelor privind administrarea obligațiunilor corporative, există cote anuale pentru emisiunea de obligațiuni corporative.

(299)

De asemenea, în conformitate cu articolul 16 din Legea valorilor mobiliare aplicabilă în cursul PI, o ofertă publică de obligațiuni corporative ar trebui să îndeplinească următoarele cerințe: „scopul utilizării încasărilor trebuie să respecte politicile industriale de stat […]” și „încasările dintr-o ofertă publică de obligațiuni corporative trebuie utilizate exclusiv în scopul (scopurile) aprobat(e)”. Articolul 12 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative reiterează faptul că scopul fondurilor colectate trebuie să fie conform cu politicile industriale ale statului. Emisiunea de obligațiuni în astfel de condiții vizează o industrie încurajată, precum industria PEM, și corespunde practicii instituțiilor financiare de a sprijini aceste industrii (122).

(300)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (5) din Legea privind valorile mobiliare, „rata cuponului obligațiunilor corporative nu trebuie să depășească rata cuponului prevăzută de Consiliul de Stat”. În plus, articolul 18 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative oferă detalii suplimentare, precizând că „rata dobânzii oferită pentru orice obligațiune corporativă nu depășește 40 % din rata predominantă a dobânzii plătită de bănci persoanelor fizice pentru depozite de economii la termen cu aceeași scadență”.

(301)

De asemenea, articolul 18 din Măsurile administrative pentru emisiunea și tranzacționarea de obligațiuni corporative stipulează că numai anumite obligațiuni care respectă criterii stricte de calitate, de exemplu un rating de credit AAA, pot fi emise în mod public investitorilor publici sau pot fi emise în mod public investitorilor calificați doar la libera alegere exclusivă a emitentului. Obligațiunile corporative care nu respectă aceste standarde pot fi emise în mod public numai către investitori calificați. Prin urmare, rezultă că majoritatea obligațiunilor corporative sunt emise investitorilor calificați care au fost aprobați de CSRC și care sunt investitori instituționali chinezi.

(302)

Deși cadrul juridic și de reglementare al acestei surse alternative de fonduri a fost identificat în mod clar, GC a refuzat să furnizeze orice informație în acest sens. Prin urmare, constatările s-au bazat pe datele disponibile, în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază.

(303)

În plus, în calitate de industrie încurajată în temeiul „Catalogului de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei”, industria PEM are dreptul la sprijin sub formă de credite din partea instituțiilor financiare pe baza Deciziei nr. 40. Faptul că obligațiunile emise de societățile incluse în eșantion au o rată scăzută a dobânzii, și anume o rată apropiată de rata de bază la împrumuturi sau mai mică decât aceasta este un indiciu puternic că instituțiile financiare, care sunt principalii investitori în aceste obligațiuni, sunt obligate să ofere „sprijin sub formă de credite” acestor societăți și țin seama de alte considerente decât considerentele comerciale atunci când iau decizia de investiție sau de finanțare, cum ar fi obiectivele politicii guvernamentale. Într-adevăr, un investitor care își desfășoară activitatea în condiții de piață ar fi mai sensibil la randamentul financiar al investiției și, cel mai probabil, nu ar investi în obligațiuni corporative având rate ale dobânzii foarte scăzute. Acest lucru este valabil în special pentru instituțiile financiare, deoarece randamentul acestor obligațiuni este apropiat de rata la care pot obține ele însele fonduri de la alte instituții financiare sau chiar mai mic decât această rată.

(304)

În plus, concluziile la care a ajuns Comisia cu privire la situația financiară a celor patru grupuri de producători-exportatori menționate la punctul 3.6.4 de mai sus în ceea ce privește profilul lor de lichiditate și solvabilitate indică, de asemenea, că investitorii care își desfășoară activitatea în condiții de piață nu ar investi în instrumente financiare, cum ar fi obligațiunile acestor grupuri, ce oferă un randament financiar scăzut, în timp ce emitentul prezintă riscuri ridicate în materie de lichiditate și solvabilitate. Prin urmare, în opinia Comisiei, o astfel de investiție ar fi realizată numai de investitorii care au alte motivații decât randamentul financiar al investiției lor, cum ar fi respectarea obligației legale de a furniza finanțare societăților din cadrul industriilor încurajate.

(305)

Potrivit analizei Bloomberg privind piața obligațiunilor din China 2022, obligațiunile cotate pe piața interbancară a obligațiunilor reprezintă 88 % din volumul total al tranzacțiilor cu obligațiuni (123). Potrivit aceluiași studiu, majoritatea investitorilor sunt investitori instituționali, inclusiv instituții financiare. În special, băncile comerciale reprezintă 57 % dintre investitori, iar băncile de susținere a politicilor reprezintă 3 % (124). Prin urmare, investitorii care cumpără obligațiuni sunt în principal bănci chineze, inclusiv bănci deținute de stat.

(306)

În lumina celor de mai sus, Comisia a considerat că există o serie de elemente de probă justificative, potrivit cărora o proporție majoră a investitorilor în obligațiunile corporativ emise de societățile incluse în eșantion sunt instituții financiare care au obligația legală de a acorda sprijin sub formă de credite producătorilor de PEM.

(307)

Astfel cum se descrie în considerentul 299, articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare și articolul 12 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative impun ca o ofertă publică de obligațiuni corporative să respecte politicile industriale ale statului. Acest lucru are ca efect faptul că obligațiunile pot fi emise numai în scopuri care sunt în conformitate cu obiectivele planificării GC în ceea ce privește industriile încurajate. Investitorii instituționali care, astfel cum se precizează în considerentul 305, sunt în mare măsură bănci comerciale și bănci de susținere a politicilor, trebuie să urmeze orientările de politică stabilite în Decizia nr. 40, care, coroborată cu Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei, prevede un tratament specific pentru anumite proiecte din anumite industrii încurajate, cum ar fi industria PEM. Tratamentul favorabil acordat tuturor grupurilor incluse în eșantion a condus la decizia de a investi în obligațiuni emise cu o rată a dobânzii care nu reflectă criteriile de piață.

(308)

În plus, după cum se precizează la punctul 3.6.1 de mai sus, instituțiile financiare se caracterizează printr-o prezență puternică a statului, iar GC are posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra lor. Cadrul juridic general, în care își desfășoară activitatea aceste instituții financiare, se aplică și obligațiunilor.

(309)

În considerentul 164 de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare de stat sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și că acestea sunt, în orice caz, considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. La punctul 3.6.2 de mai sus, Comisia a concluzionat că și instituțiile financiare private primesc sarcini și ordine din partea guvernului.

(310)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor emisiuni concrete de obligațiuni. Comisia a analizat, prin urmare, mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentul 298, în combinație cu constatările concrete ale investigației.

(311)

Comisia a constatat că obligațiunile au fost emise cu o rată a dobânzii sub nivelul care ar fi trebuit prevăzut având în vedere situația financiară și situația riscului de credit ale societăților, inclusiv sub rata de referință fără risc publicată de NIFC, astfel cum se menționează în considerentul 316 de mai jos.

(312)

În practică, ratele dobânzilor la obligațiuni sunt influențate de ratingul de credit al societății, în mod similar cu ratele dobânzilor la împrumuturi. Însă Comisia a concluzionat în considerentul 180 că piața locală a ratingurilor de credit este denaturată și ratingurile de credit nu sunt fiabile.

(313)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare chineze au respectat instrucțiunile de politică prevăzute în Decizia nr. 40 și în orientările relevante referitoare la obligațiuni, oferind finanțare preferențială societăților care aparțin unei industrii încurajate și, astfel, au acționat fie ca organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, fie ca organisme care primesc sarcini sau ordine din partea autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(314)

Organizând emisiunea unei obligațiuni cu o rată a dobânzii sub rata pieței corespunzătoare profilului real de risc al emitentului, astfel cum s-a determinat în considerentul 180 de mai sus și acceptând să investească într-o astfel de obligațiune corporativă, instituțiile financiare au oferit un avantaj producătorului inclus în eșantion.

(315)

Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin intermediul obligațiunilor este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece obligațiunile nu pot fi emise fără aprobarea autorităților guvernamentale, iar Legea privind valorile mobiliare prevede că emisiunile de obligațiuni trebuie să respecte politicile industriale ale statului. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 80, industria PEM este considerată o industrie încurajată în cel de al 14-lea Plan cincinal pentru dezvoltarea industriei construcțiilor, publicat de China Construction Machinery Association (CCMA) în 2021.

(316)

Întrucât obligațiunile reprezintă, în esență, doar un alt tip de instrument de datorie, similar în principiu împrumuturilor, și întrucât metodologia de calcul a împrumuturilor se bazează deja pe un coș de obligațiuni, Comisia a decis să urmeze metodologia de calcul a împrumuturilor, descrisă mai sus la punctul 3.6.4. Aceasta înseamnă că ratei de bază la împrumuturi a BPC i se aplică spread-ul relativ dintre obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B având aceeași durată, pentru a se stabili o rată a dobânzii raportată la piață pentru obligațiuni, care este apoi comparată cu rata reală a dobânzii plătită de societate pentru a se determina avantajul.

(317)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Zoomlion a observat că Comisia a inclus aceeași obligațiune de mai multe ori în calculul valorii subvenției pentru societatea-mamă.

(318)

Comisia a acceptat această afirmație și a eliminat avantajele dobânzilor care au fost luate în calcul de mai multe ori pentru aceleași obligațiuni. Calculele corectate au fost recomunicate Grupului Zoomlion.

(319)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, Grupul Zoomlion a formulat observații suplimentare cu privire la calcularea avantajelor. Aceste argumente au fost acceptate, iar calculul a fost adaptat în consecință.

(320)

Comisia a stabilit că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială sub formă de linii de credit, ordine de acceptare bancare și obligațiuni. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, Comisia a considerat aceste tipuri de finanțări preferențiale drept subvenții pasibile de măsuri compensatorii.

(321)

Astfel cum rezultă din corecțiile calculului valorilor subvențiilor legate de liniile de credit, ordinele de acceptare bancare și obligațiunile corporative, conform explicațiilor din considerentele 256-260, 294-296 și, respectiv, 317-360, rata de subvenționare totală pentru alte tipuri de finanțare preferențială pentru Grupul Zoomlion a crescut de la 4,96 % la 5,46 %.

(322)

Rata de subvenționare stabilită în legătură cu finanțările preferențiale descrise mai sus, care au fost acordate în cursul perioadei de investigație producătorilor-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat la:

Finanțare preferențială: alte tipuri de finanțare

(323)

Reclamantul a susținut că Sinosure a oferit o asigurare preferențială a creditelor la export, pe o bază concesională, industriilor încurajate, cum ar fi industria PEM. Pe site-ul său web general, Sinosure afirmă că promovează exporturile chineze de bunuri, în special exportul de produse de înaltă tehnologie. Conform unui studiu recent realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), industria de înaltă tehnologie din China, din care face parte industria PEM, a primit 21 % din totalul asigurărilor creditului la export furnizate de Sinosure (125). Mai mult, Sinosure și-a asumat un rol activ în îndeplinirea inițiativei „Made in China 2025”, în orientarea întreprinderilor către utilizarea resurselor naționale de creditare, în realizarea de inovări științifice și tehnologice și de modernizări tehnologice, precum și în sprijinirea întreprinderilor care efectuează investiții în străinătate (în baza politicii „going out”) să devină mai competitive pe piața mondială (126).

(324)

Grupurile de societăți incluse în eșantion aveau contracte în derulare de asigurare la export cu Sinosure în cursul perioadei de investigație.

(325)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 102 de mai sus, Sinosure nu a furnizat informații privind veniturile din investiții raportate în raportul său anual, elemente de probă privind aspecte legate de situația sa financiară, cum ar fi cheltuielile de exploatare, veniturile, veniturile din investiții, suma totală asigurată, suma asigurată din sectorul industriei utilajelor; informații privind statutul său, informații privind producătorii incluși în eșantion, în pofida existenței unor autorizații relevante ale societății și informații justificative privind independența sistemului său de evaluare a riscului de credit.

(326)

Prin urmare, Comisia a fost nevoită să completeze informațiile furnizate cu datele disponibile.

(327)

Potrivit informațiilor furnizate în investigațiile antisubvenții anterioare (129) și potrivit site-ului web al Sinosure (130), Sinosure este o societate de asigurări orientată către politici, deținută de stat, înființată și sprijinită de stat pentru a sprijini dezvoltarea și cooperarea economică și comercială externă a RPC. Societatea este deținută 100 % de stat. Ea are un Consiliu de administrație și un Consiliu de supraveghetori. Guvernul are puterea de a numi și de a concedia conducerea superioară a societății. Pe baza acestor informații, Comisia a concluzionat că există indicii formale ale unui control guvernamental în ceea ce privește Sinosure.

(328)

În continuare, Comisia a căutat informații care să îi permită să stabilească dacă GC exercita un control semnificativ asupra comportamentului Sinosure în ceea ce privește industria PEM.

(329)

În conformitate cu Avizul privind publicarea ediției din 2006 a Catalogului pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte din China nr. 16, „produsele incluse în ediția din 2006 a Catalogului pentru export pot beneficia de politici preferențiale acordate de stat pentru exportul produselor de înaltă tehnologie”. Catalogul pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte menționează utilajele pentru construcții (131).

(330)

Cel de al 14-lea Plan cincinal pentru dezvoltarea industriei construcțiilor, publicat de China Construction Machinery Association (CCMA) în 2021, a enumerat în mod explicit în anexa sa PEM drept categorie încurajată de produse industriale. Mai precis, utilajele de lucru aeriene și echipamentele de urgență sunt menționate în această clasificare la pagina 3 din anexă. Includerea acestora în anexă subliniază accentul strategic pe promovarea utilajelor pentru construcții avansate și subliniază importanța tot mai mare a PEM în cadrul industriei.

(331)

În plus, în conformitate cu Comunicarea privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie utilizând asigurarea creditului la export (132), Sinosure ar trebui să își mărească sprijinul acordat industriilor și produselor strategice prin consolidarea sprijinului său general acordat exportului de produse de înaltă tehnologie și de produse ale noilor tehnologii, inclusiv produse pentru „informație și comunicații”. Aceasta ar trebui să trateze industriile de înaltă tehnologie și de noi tehnologii, precum industria PEM, enumerate în Catalogul pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte și noi din China, ca activitate comercială prioritară și să acorde un sprijin cuprinzător în ceea ce privește procedurile de subscriere, aprobările cu limite, viteza de prelucrare a cererilor și flexibilitatea ratei. În ceea ce privește flexibilitatea ratei, aceasta ar trebui să acorde produselor reducerea maximă a ratei primei în cadrul intervalului de fluctuație, oferită de societatea de asigurări de credite. În plus, Raportul anual al Sinosure pentru 2022 (133) menționează că „Au fost formulate măsuri speciale de sprijin pentru [] sectoarele utilajelor de inginerie”. Raportul anual al Sinosure pentru 2023 (134) prevede, de asemenea, că: „Consiliul supraveghetorilor a jucat un rol de consiliere prin efectuarea de cercetări specifice cu privire la [] cererea întreprinderilor din sectorul utilajelor de inginerie”.

(332)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii care sunt desemnați de GC și răspund în fața acestuia. Prin urmare, GC s-a bazat pe acest cadru normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului Sinosure.

(333)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor contracte de asigurare concrete. În cursul vizitei de verificare, GC a susținut că, în practică, primele Sinosure sunt orientate către piață și se bazează pe principiile evaluării riscurilor. Cu toate acestea, nu au fost furnizate exemple specifice în ceea ce privește industria PEM sau societățile incluse în eșantion, chiar dacă grupurile incluse în eșantion furnizaseră autorizații relevante care să permită accesul la documentația relevantă.

(334)

În lipsa unor elemente de probă concrete, Comisia a examinat, prin urmare, comportamentul concret al Sinosure în ceea ce privește asigurarea acordată societăților incluse în eșantion. Comportamentul respectiv contrasta cu poziția sa oficială, deoarece Sinosure nu acționa pe baza principiilor pieței.

(335)

După ce a comparat totalul creanțelor plătite cu totalul sumelor asigurate, pe baza datelor din Raportul anual al Sinosure pentru anul 2023 (135), Comisia a concluzionat că, în medie, Sinosure ar trebui să perceapă o primă de 0,29 % din suma asigurată pentru a acoperi costul creanțelor (chiar fără a ține seama de cheltuielile indirecte).

(336)

În plus, Comisia a observat că Sinosure a înregistrat o pierdere netă din activitățile sale de exploatare în 2022 și 2023, și anume, furnizarea de asigurări de credite la export și faptul că, în general, aceasta ar înregistra pierderi dacă nu ar înregistra venituri semnificative din veniturile din investiții. Astfel cum s-a menționat în considerentul 102, Sinosure nu a furnizat informații cu privire la astfel de venituri din investiții.

(337)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că Sinosure pune în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea atribuțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul PEM. Sinosure a acționat în calitate de organism public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC. În plus, producătorii-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de un avantaj, deoarece asigurarea le-a fost furnizată la rate mai mici decât comisionul minim necesar pentru ca Sinosure să își acopere costurile de funcționare.

(338)

Comisia a stabilit, de asemenea, că subvențiile acordate în temeiul programului de asigurări la export sunt specifice, deoarece ele nu puteau fi obținute în absența unei activități de export și, prin urmare, sunt subordonate exportului în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(339)

Întrucât Sinosure deținea o poziție predominantă pe piață în cursul perioadei de investigație, Comisia nu a putut găsi o primă de asigurare internă bazată pe piață. Prin urmare, în concordanță cu investigațiile antisubvenție anterioare, Comisia a utilizat cea mai adecvată valoare de referință externă pentru care informațiile erau imediat disponibile, și anume ratele primelor aplicate de Banca de Export-Import a Statelor Unite ale Americii pentru instituțiile nefinanciare la exporturile destinate țărilor OCDE.

(340)

Comisia a considerat că avantajul acordat beneficiarilor este diferența dintre suma pe care societatea a plătit-o efectiv sub formă de primă de asigurare și suma pe care ar fi trebuit să o plătească prin aplicarea ratei primei de referință externe menționate în considerentul 291.

(341)

Sinoboom și Zoomlion au beneficiat de acest sistem și, deși avantajul lor a fost neglijabil, acesta a fost luat în considerare la calcularea marjei lor globale de subvenție. Cu toate acestea, la un nivel mai detaliat, marja de subvenție determinată pentru acestea a fost stabilită la 0,00 % datorită rotunjirii.

(342)

Rata de subvenționare, stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu acest regim pentru următoarele grupuri incluse în eșantion, a fost de:

(343)

Granturile au fost acordate de autoritățile guvernamentale de la nivel național, de provincie, municipiu sau district. Nu s-au comunicat Comisiei detalii juridice privind legislația specifică în temeiul căreia au fost acordate aceste avantaje, dacă într-adevăr a existat o bază juridică pentru acordarea lor. Astfel cum s-a menționat în considerentul 101, GC nu a furnizat nici aceste informații.

(344)

Comisia a constatat că toate cele patru grupuri de societăți incluse în eșantion au beneficiat de o varietate de programe de granturi. Având în vedere volumul mare al granturilor pe care Comisia le-a identificat în registrele grupurilor de societăți incluse în eșantion, prezentul regulament prezintă doar un rezumat al principalelor constatări. Grupurile incluse în eșantion furnizaseră inițial elemente de probă privind existența a numeroase granturi și faptul că acestea fuseseră acordate de diferite niveluri ale GC, aceste elemente fiind confirmate inclusiv de situațiile lor financiare și în cursul vizitelor de verificare. Observații detaliate cu privire la aceste granturi au fost prezentate în documentele specifice de informare transmise fiecărei societăți în parte.

(345)

Granturile respective constituie subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât a avut loc un transfer de fonduri de la GC sub forma unor granturi destinate grupurilor de societăți incluse în eșantion care a conferit un avantaj egal cu cuantumul grantului.

(346)

Comisia a evaluat toate granturile primite de societățile incluse în eșantion și a constatat că nu toate erau specifice producției de PEM. Cu toate acesta, granturile legate de tehnologie, inovare și dezvoltare, de achiziționarea de active fixe și de sprijinul și promovarea industrială au fost considerate specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, având în vedere că acestea par a fi limitate la anumite societăți, la anumite industrii, sau la proiecte specifice în anumite regiuni.

(347)

Totodată, aceste granturi nu au îndeplinit cerințele de nespecificitate prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, întrucât condițiile de eligibilitate și criteriile efective de selecție pentru ca întreprinderile să fie eligibile nu sunt transparente, nu sunt obiective și nu se aplică în mod automat.

(348)

Avantajul a fost calculat ca fiind suma primită în cursul PI, sau suma alocată perioadei de investigație, atunci când suma a fost amortizată pe durata de viață utilă a activelor fixe de care este legat grantul primit înainte de perioada de investigație. Cu toate acestea, pe baza Orientărilor pentru calcularea valorii subvenției în cadrul investigațiilor privind taxele compensatorii (136), subvențiile nerecurente primite în cursul PI, care s-au ridicat la mai puțin de 1 % ad valorem, au fost cheltuite, chiar și atunci când erau legate de achiziționarea de active fixe. Această metodă de alocare este pe deplin conformă cu raportul OMC al grupului informal de experți, care prevede că subvențiile al căror scop este achiziționarea de active fixe ar trebui alocate, în timp ce „s-a considerat adecvat, în primul rând din punctul de vedere al convenienței administrative, ca subvențiile foarte mici să fie cheltuite indiferent de tip sau de alte considerente. Pentru acest prag se recomandă un nivel mai mic de 0,5 % din vânzări pentru orice subvenție individuală” (137).

(349)

Rata de subvenționare stabilită în legătură cu programele de granturi descrise mai sus, care au fost acordate în cursul perioadei de investigație grupurilor de societăți incluse în eșantion s-a ridicat la:

Granturi

(350)

Toate terenurile din RPC sunt deținute fie de către stat, fie de către o colectivitate, constituită din sate sau comune, înainte ca dreptul de proprietate sau uzufructul asupra terenurilor să poată fi înregistrat sau acordat unei întreprinderi sau unor proprietari individuali. Toate parcelele de teren din zonele urbane sunt deținute de către stat și toate parcelele de teren din zonele rurale sunt deținute de sate sau comune.

(351)

În temeiul Constituției RPC, precum și al dreptului funciar, societățile și persoanele fizice pot, totuși, să achiziționeze „drepturi de folosință asupra terenului” („land use rights” – LUR). Pentru terenuri industriale, concesiunea este în mod normal de 50 de ani, care poate fi reînnoită pentru o perioadă suplimentară de 50 de ani.

(352)

GC a indicat că LUR nu sunt nici bunuri (bunuri corporale sau mobile personale, altele decât banii (138)), nici servicii și, prin urmare, presupusul program nu constituie „furnizare de bunuri sau servicii la LTAR” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din regulamentul de bază.

(353)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. În primul rând, Manualul privind statisticile comerțului internațional cu servicii (denumit în continuare „manualul”), pe care se bazează GC pentru a susține că LUR nu sunt servicii, conține o categorie referitoare la „… servicii guvernamentale neincluse în altă parte”, care sunt identificate drept componente principale ale serviciilor standard. În plus, indiferent de mijloacele legale prin care este achiziționat terenul, nu este mai puțin adevărat că acordarea de LUR este echivalentă, în cele din urmă, cu punerea la dispoziție de terenuri. În acest sens, Organul de soluționare a litigiilor al OMC a confirmat deja că terenul este considerat un bun „imobil” și că se poate aplica articolul 1.1 litera (a) punctul (1) subpunctul (iii) din Acordul SMC (139). Astfel, acordarea de LUR constituie o furnizare de bunuri sau servicii.

(354)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a indicat că definiția mai precisă a „serviciilor guvernamentale neincluse în altă parte” prevăzută în manual a demonstrat faptul că această categorie nu poate include LUR. Pe această bază, GC a solicitat încheierea investigației cu privire la acest program.

(355)

Comisia a observat că, în afară de punctul de mai sus, al doilea argument prezentat în considerentul 353 a rămas valabil: „acordarea de LUR este echivalentă, în cele din urmă, cu punerea la dispoziție de terenuri”. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția potrivit căreia acordarea de LUR era echivalentă cu o furnizare de „bunuri și servicii” și a respins cererea de încheiere a investigației.

(356)

Dispozițiile privind dreptul de folosință asupra terenurilor în China decurg din Legea Republicii Populare Chineze privind administrarea terenurilor (140). În plus, temeiul juridic cuprinde și următoarele documente:

(357)

În conformitate cu articolul 10 din „Dispozițiile privind alocarea drepturilor de folosință asupra terenurilor publice pentru construcții prin cereri de oferte, licitații și cotații”, autoritățile locale stabilesc prețurile terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane, care este actualizat o dată la trei ani și cu politica industrială a guvernului.

(358)

În cadrul investigațiilor anterioare (147), Comisia a constatat că prețurile plătite pentru LUR în RPC nu sunt reprezentative pentru un preț al pieței stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă, deoarece sistemul de licitații s-a dovedit a fi neclar, lipsit de transparență și disfuncțional în practică, iar prețurile s-au dovedit a fi fixate în mod arbitrar de către autorități. Așa cum s-a menționat la considerentul anterior, autoritățile fixează prețurile în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane care le impune, printre alte criterii, să ia în considerare și politica industrială atunci când stabilesc prețurile terenurilor industriale.

(359)

Elementele de probă de mai sus contrazic afirmațiile GC potrivit cărora prețurile plătite pentru LUR în RPC reprezintă prețul pieței, care este stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă.

(360)

În urma comunicării constatărilor finale, GC și-a reiterat afirmațiile potrivit cărora mecanismul de formare a prețurilor LUR și piața LUR din China sunt clare, transparente și funcționale. GC a susținut, de asemenea, că a explicat în detaliu în cursul procesului de verificare sistemul de licitație și sistemul de evaluare a prețurilor. GC susține că Comisia ar trebui să își actualizeze și să își revizuiască opinia, respectând piața LUR, în loc să se bazeze pe constatări caduce din investigațiile anterioare.

(361)

Totuși, Comisia a observat că constatările din investigațiile antisubvenție anterioare și recente au fost justificate în mod corespunzător și se referă la aceleași programe de subvenționare ca cele menționate în prezenta investigație. În fiecare dintre aceste investigații anterioare, Comisia s-a bazat pe un cadru juridic similar care reglementează drepturile de folosință asupra terenurilor din RPC, în special pe faptul că autoritățile locale stabilesc prețurile terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane și cu politica industrială a guvernului. Prezenta investigație nu a arătat nicio schimbare notabilă în acest sens, iar GC nu a furnizat elemente de probă care să indice o întrerupere a acestei politici.

(362)

Comisia a reamintit, de asemenea, că GC nu a furnizat informații cu privire la achiziționarea de terenuri de către producătorii/exportatorii de PEM. GC nu a fost în măsură să explice modul în care, în anumite circumstanțe, societățile au putut primi terenuri cu titlu gratuit. Astfel cum se explică în considerentul 106, aceste deficiențe s-au numărat printre aspectele menționate în scrisoarea în temeiul articolului 28.

(363)

Prin urmare, pe baza informațiilor disponibile în cadrul prezentei investigații, Comisia a respins respectivele afirmații.

(364)

Constatările prezentei investigații arată că situația privind achiziționarea de LUR în RPC este netransparentă și că prețurile au fost stabilite în mod arbitrar de către autorități.

(365)

Prin urmare, acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor de către GC ar trebui să fie considerată o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri, ceea ce conferă un avantaj pentru societățile beneficiare. Astfel cum s-a explicat în considerentele 350-351 și 357-359 de mai sus, în RPC nu există o piață funcțională a terenurilor, iar utilizarea unei valori de referință externe (a se vedea considerentul 369) demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosință asupra terenurilor de către producătorii-exportatori incluși în eșantion este cu mult inferioară prețului normal al pieței.

(366)

În contextul accesului preferențial la terenurile industriale acordat societăților care aparțin anumitor industrii, Comisia a observat că prețul stabilit de autoritățile locale trebuie să țină seama de politica industrială a guvernului, așa cum s-a menționat în considerentul 358 de mai sus. În cadrul acestei politici industriale, PEM ca parte integrantă a industriei construcțiilor sunt enumerate ca industrii încurajate. În plus, în conformitate cu Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat, autoritățile publice trebuie să ia în considerare Catalogul de îndrumare privind restructurarea industriei și politicile industriale atunci când acordă terenuri. Articolul XVIII din Decizia nr. 40 precizează explicit faptul că industriile „restricționate” nu vor avea acces la drepturi de folosință asupra terenurilor. De aici rezultă că subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază, întrucât accesul preferențial la terenurile industriale este limitat la societățile care aparțin anumitor industrii, în acest caz industriei PEM, iar practicile guvernului în acest domeniu sunt neclare și lipsite de transparență.

(367)

La fel ca în investigațiile anterioare (148) și în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, prețurile terenurilor din Teritoriul vamal distinct Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu („Taipeiul Chinez”) au fost utilizate ca valoare de referință externă (149). Avantajul acordat beneficiarilor se calculează luând în considerare diferența dintre suma plătită efectiv de fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion (și anume, prețul efectiv plătit așa cum este declarat în contract și, după caz, prețul menționat în contract, din care se scade suma aferentă restituirilor/granturilor acordate de autoritățile locale) pentru drepturile de folosință asupra terenurilor și suma care ar fi trebuit să fie plătită în mod normal, pe baza valorii de referință din Taipeiul Chinez.

(368)

Comisia consideră că Taipeiul Chinez reprezintă o referință externă adecvată din următoarele motive:

(369)

Urmând metodologia aplicată în cadrul investigațiilor anterioare (150), Comisia a utilizat prețul mediu pe metru pătrat de teren stabilit în Taipeiul Chinez, ajustat în funcție de inflație și evoluția PIB-ului începând cu datele contractelor respective privind drepturile de folosință asupra terenurilor. Informațiile privind prețurile terenurilor industriale din 2015 au fost obținute de pe site-ul internet al Biroului industrial al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan (151). Pentru anii precedenți, prețurile au fost corectate utilizând ratele inflației și evoluția PIB pe cap de locuitor la prețurile curente în USD pentru Taipeiul Chinez, astfel cum au fost publicate de FMI pentru anul 2015.

(370)

GC a susținut că valoarea de referință de mai sus nu este corectă, deoarece Comisia compară prețul proprietății funciare în Taipeiul Chinez cu prețul drepturilor de folosință asupra terenurilor pe durata limitată din RPC.

(371)

În acest sens, Comisia a precizat că selectarea Taipeiului Chinez ca valoare de referință s-a bazat pe examinarea mai multor factori enumerați în considerentul 368 de mai sus. Totuși, Comisia a considerat că, chiar dacă ar exista anumite diferențe în ceea ce privește condițiile de piață între drepturile de folosință asupra terenurilor din China continentală și vânzarea de terenuri din Taipeiul Chinez, acestea nu ar fi de o asemenea natură încât să invalideze alegerea Taipeiului Chinez ca referință valabilă. În cursul investigației, Comisia nu a putut identifica nicio altă valoare de referință adecvată sau metodă de ajustare care să reflecte în mod adecvat aceste diferențe în ceea ce privește condițiile de piață.

(372)

În urma comunicării constatărilor finale, GC și-a reiterat poziția potrivit căreia prețul proprietății asupra terenurilor nu poate fi o valoare de referință pentru drepturile de folosință asupra terenurilor. Cu toate acestea, nu au fost prezentate argumente noi care să contrazică poziția Comisiei astfel cum a fost exprimată în considerentele 368 și 371. Comisia a observat, în plus, că GC nu a fost în măsură să prezinte o valoare de referință fiabilă care să reflecte diferența dintre drepturile de folosință asupra terenurilor și drepturile de proprietate. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(373)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că alegerea de către Comisie a prețurilor terenurilor din Taipeiul Chinez ca valoare de referință a fost inadecvată, având în vedere diferența substanțială dintre nivelul de dezvoltare economică și PIB-ul pe cap de locuitor dintre Taipeiul Chinez și RPC (care este chiar mai mare, dacă se ia în considerare în scopul comparației doar provincia Hunan, în care producția de PEM este localizată în cea mai mare parte). Această diferență a fost și mai importantă în trecut, când LUR au fost efectiv obținute de producătorii de PEM. CCCME a observat, de asemenea, că ajustările efectuate asupra valorii de referință pe baza evoluției inflației și a PIB-ului nu au fost adecvate, deoarece indicii de corecție reflectă modificările din Taipeiul Chinez, care nu sunt comparabile cu evoluțiile respective din RPC. În cele din urmă, CCCME a susținut că Comisia nu a comunicat detaliile calculului valorii de referință și, prin urmare, a privat CCCME și societățile pe care le reprezenta de dreptul de a înțelege modul în care a fost calculată valoarea subvenției.

(374)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 371, Comisia s-a bazat pe valoarea de referință care a fost considerată cea mai adecvată, chiar luând în considerare diferențele dintre condițiile de piață. În cursul investigației, Comisia nu a putut identifica nicio altă valoare de referință adecvată sau metodă de ajustare care să reflecte în mod adecvat aceste diferențe în ceea ce privește condițiile de piață. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(375)

În ceea ce privește afirmația privind comunicarea insuficientă a constatărilor, Comisia a observat că calculele valorii subvenției au fost comunicate producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion, care sunt membri ai CCCME. Din motive de claritate, aceste valori de referință au fost adăugate, de asemenea, la dosarul neconfidențial.

(376)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Zoomlion a susținut că valoarea subvenției în cadrul acestei scheme ar trebui recalculată ținând seama de presupusa evoluție anormală a prețurilor terenurilor industriale în Taipeiul Chinez în 2021 și 2022. Societatea a susținut că Comisia ar trebui să nu ia în considerare nivelurile prețurilor din acești doi ani și că ar trebui să le înlocuiască prin indexare față de nivelul prețurilor din anii precedenți.

(377)

Comisia nu a fost de acord. Metodologia de calculare a valorii subvenției în cadrul acestei scheme și valorile de referință respective au fost considerate exacte; prin urmare, Comisia nu a identificat niciun motiv sau temei juridic sau de fapt pentru o ajustare numai pentru că anumiți producători de PEM și-au dobândit LUR în anumiți ani. Cu toate acestea, Comisia a observat că Grupul Zoomlion nu a furnizat date sau elemente de probă justificative care să susțină afirmația sa privind „evoluția anormală a prețurilor terenurilor industriale în Taipeiul Chinez”.

(378)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion este:

Drepturile de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât ar fi adecvate

(379)

În conformitate cu Legea Republicii Populare Chineze privind impozitul pe venit al întreprinderilor (legea privind EIT), întreprinderile care utilizează tehnologie avansată și nouă, cărora statul trebuie să le acorde un sprijin strategic, li se acordă o cotă redusă a impozitului pe venit de 15 %, în locul cotei standard de impozitare de 25 %.

(380)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 28 din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii RPC privind impozitul pe venit al întreprinderilor (152), precum și:

(381)

Capitolul IV din legea privind EIT conține dispoziții privind „tratamentul fiscal preferențial”. Articolul 25 din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV, prevede că „Statul va acorda preferințe privind impozitul pe venit al întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. Articolul 28 din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor prevede că „rata impozitului pe venit al întreprinderilor care utilizează tehnologii înalte și noi care au nevoie de sprijin special din partea statului se reduce la 15 %”.

(382)

Articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor clarifică faptul că:

„Întreprinderile importante care utilizează tehnologii înalte și noi care urmează să fie sprijinite de stat”, astfel cum sunt menționate în clauza 2 din articolul 28 din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor, se referă la întreprinderile care dețin drepturi esențiale de proprietate intelectuală și care îndeplinesc următoarele condiții:

Măsurile pentru administrarea identificării întreprinderilor de înaltă tehnologie și a domeniilor esențiale de tehnologie înaltă și nouă care beneficiază de sprijin de stat sunt formulate în comun de departamentele tehnologice, financiare și fiscale din cadrul Consiliului de Stat și intră în vigoare după aprobarea de către Consiliul de Stat.”

(383)

Dispozițiile menționate mai sus precizează în mod clar că rata redusă a impozitului pe venitul întreprinderilor este rezervată „întreprinderilor importante care utilizează tehnologii avansate și noi care trebuie să fie sprijinite de stat”, care dețin drepturi esențiale de proprietate intelectuală și îndeplinesc anumite condiții, cum ar fi „se încadrează în Domeniilor esențiale care implică tehnologii avansate și noi și care beneficiază de sprijin de stat”.

(384)

În conformitate cu articolul 11 din „Măsurile administrative de recunoaștere a întreprinderilor de înaltă tehnologie”, pentru a fi recunoscută ca întreprindere care utilizează tehnologie avansată, aceasta trebuie să îndeplinească simultan anumite condiții, printre care: „să fi obținut dreptul de proprietate asupra drepturilor de proprietate intelectuală, care joacă un rol central în sprijinirea tehnică a principalelor sale produse (servicii), prin cercetare independentă, transfer, granturi, fuziuni și achiziții etc.”, iar „tehnologia care joacă un rol central în sprijinirea tehnică a principalelor sale produse (servicii) să fie inclusă în sfera prestabilită a domeniilor de înaltă tehnologie sprijinite de stat”.

(385)

Societățile care beneficiază de această măsură trebuie să depună declarația de impunere și anexele relevante. Valoarea efectivă a avantajului este inclusă în declarația de impunere.

(386)

Comisia a constatat că societățile din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion s-au calificat drept societăți care utilizează tehnologii avansate în cursul perioadei de investigație și, prin urmare, au beneficiat de rate reduse ale EIT de 15 %. Cu toate acestea, doar în trei dintre grupurile incluse în eșantion, societățile au beneficiat efectiv de acest sistem în cursul PI.

(387)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru societățile care au primit subvenții este egal cu economiile fiscale.

(388)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestei scheme numai la întreprinderile care activează în domeniile prioritare care utilizează tehnologii înalte stabilite de stat. Industria PEM este o astfel de prioritate în ceea ce privește tehnologia avansată.

(389)

Astfel, legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă granturi limitează în mod explicit accesul la o subvenție la anumite societăți și sectoare.

(390)

GC a susținut că acest program de subvenționare nu era specific, deoarece legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă subvenția stabilește criterii sau condiții obiective de eligibilitate și valoarea reducerii fiscale, și că eligibilitatea este automată, iar criteriile și condițiile de calificare sunt respectate cu strictețe.

(391)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază prevede că „în cazurile în care autoritatea care acordă subvenția, sau legislația în temeiul căreia acționează autoritatea, limitează, în mod expres, accesul anumitor întreprinderi la o subvenție, subvenția în cauză este specifică”. Într-adevăr, schema de subvenții în cauză își au temeiul juridic în capitolul IV („Tratamente fiscale preferențiale”) al Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor. Prin denumirea și conținutul său, acest capitol prevede în mod explicit un tratament preferențial specific care „limitează în mod explicit accesul anumitor întreprinderi la o subvenție”. Mai precis, articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor clarifică faptul că „Întreprinderile importante cu tehnologie înaltă și nouă care sunt sprijinite de stat [trebuie să îndeplinească anumite] condiții”, cum ar fi „1. Se încadrează în sfera de cuprindere a domeniilor în care se utilizează tehnologii esențiale avansate și noi sprijinite de stat”. După cum reiese în mod clar din cele de mai sus, nu toate întreprinderile sau industriile sunt eligibile pentru a beneficia de aceleași tratamente fiscale preferențiale. În consecință, subvențiile acordate în temeiul acestei scutiri fiscale au fost considerate specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(392)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarilor în cursul perioadei de investigație. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre impozitul total de plătit conform ratei normale a impozitului și impozitul total de plătit conform ratei reduse a impozitului.

(393)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion este:

Reducerea EIT pe baza statutului de întreprindere care utilizează tehnologii avansate și noi

(394)

Compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare le permite societăților să beneficieze de un tratament fiscal preferențial pentru activitățile lor de cercetare și dezvoltare în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat și atunci când sunt atinse anumite praguri pentru cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea.

(395)

Mai specific, cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea suportate de o întreprindere atunci când desfășoară orice activitate de C&D, un procent suplimentar de 100 % din valoarea cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea suportate efectiv se deduc înainte de plata impozitului, în plus față de deducerea cheltuielilor efective, astfel cum este indicat, începând cu 1 ianuarie 2023, cu condiția ca respectivele cheltuieli să nu fie convertite în active necorporale și incluse în profiturile și pierderile curente.

(396)

În cazul în care cheltuielile respective au fost convertite în active necorporale, aceste cheltuieli pot fi amortizate la o rată de 200 % din costurile activelor necorporale înainte de plata impozitului începând cu 1 ianuarie 2023.

(397)

Temeiul juridic al programului este articolul 30 alineatul (1) din legea privind EIT, împreună cu articolul 95 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor a RPC, precum și următoarele avize:

(398)

Comisia a constatat că societățile din cadrul grupurilor incluse în eșantion au beneficiat de o deducere suplimentară din cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea unor noi tehnologii, noi produse și noi tehnici.

(399)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru societățile care au primit subvenții este egal cu economiile fiscale.

(400)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestui regim la întreprinderile care suportă cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat, cum este și sectorul PEM. Astfel, legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă granturi limitează în mod explicit accesul la o subvenție la anumite întreprinderi și sectoare.

(401)

GC a susținut că „super deducerile pentru cercetare și dezvoltare” nu sunt specifice, deoarece aceasta este o politică fiscală universală cu scopul de a încuraja întreprinderile să își sporească investițiile în activitățile de cercetare și dezvoltare. Potrivit GC, există criterii și condiții obiective pentru aplicarea programului, iar programul se aplică automat atunci când sunt îndeplinite condițiile corespunzătoare.

(402)

Comisia nu a fost de acord cu interpretarea GC cu privire la legile și măsurile de punere în aplicare, care arată că programul este limitat la anumite sectoare și întreprinderi sprijinite de GC pe baza unor criterii care nu par obiective sau neutre, cum ar fi faptul că ele respectă sfera de cuprindere a „domeniilor în care se utilizează tehnologii esențiale avansate și noi sprijinite de stat”. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece se aplică numai întreprinderilor care își desfășoară activitatea în anumite domenii de înaltă tehnologie, cum ar fi industria PEM. În plus, articolul 30 din legea privind EIT prevede că cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea suportate de întreprinderi în domeniul dezvoltării de noi tehnologii, produse noi și tehnici noi pot fi deduse suplimentar în momentul calculării venitului impozabil, articolul 95 din Normele de punere în aplicare a legii privind EIT explică în ce constă deducerea, în timp ce articolul 4 din Avizul privind îmbunătățirea reducerii cheltuielilor de dezvoltare în domeniul cercetării și dezvoltării enumeră sectoarele pentru care deducerea înainte de impozitare nu este aplicabilă (cu o anumită marjă de apreciere, întrucât lista se încheie cu formularea „… și orice alte industrii stipulate de Ministerul Finanțelor și de Administrația Fiscală de Stat”).

(403)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că declarația Comisiei potrivit căreia „programul este limitat la anumite sectoare și întreprinderi sprijinite de GC […], cum ar fi faptul că ele respectă sfera de cuprindere a «domeniilor în care se utilizează tehnologii esențiale avansate și noi sprijinite de stat» ” este eronată.

(404)

Cu toate acestea, GC a recunoscut că eligibilitatea acestui program este limitată la întreprinderile care au suportat cheltuieli legate de cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii, produse și procese noi. Nu s-a oferit nicio explicație cu privire la modul în care ar trebui definit cuvântul „nou” în acest context. GC nu a prezentat observații nici cu privire la posibilitatea în mod clar discreționară a autorităților de a exclude anumite industrii de la aplicarea acestei deduceri fiscale. Prin urmare, Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia eligibilitatea acestui program a fost „prevăzută în mod clar și obiectiv prin lege”. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(405)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarilor în cursul perioadei de investigație. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre impozitul total de plătit în conformitate cu cota normală de impozitare și impozitul total de plătit după deducerea suplimentară de 100 % a cheltuielilor efective cu cercetarea și dezvoltarea.

(406)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion este:

Deducerea înainte de impozitare a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare

(407)

Legea privind EIT oferă avantaje fiscale întreprinderilor care desfășoară activități în cadrul unor industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod specific de stat, mai precis, scutește de impozit veniturile din investițiile în participații, cum sunt dividendele și bonusurile, ale întreprinderilor rezidente eligibile.

(408)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 26 alineatul (2) din legea privind EIT, împreună cu Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe venit al întreprinderilor a RPC.

(409)

Articolul 25 din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV („Politici fiscale preferențiale”), prevede că „Statul va impozita preferențial profitul întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. În plus, articolul 26 alineatul (2) precizează că scutirea fiscală este aplicabilă veniturilor din investițiile în participații distribuite între „întreprinderi rezidente eligibile”, ceea ce pare să limiteze domeniul său de aplicare numai la anumite întreprinderi rezidente.

(410)

Comisia a constatat că o societate din grupurile incluse în eșantion a beneficiat de o scutire de la plata impozitului pe veniturile din dividende distribuite între întreprinderile rezidente calificate.

(411)

Comisia a considerat că acest regim constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce creează un avantaj pentru societățile beneficiare. Avantajul pentru societățile care au primit subvenții este egal cu economiile fiscale.

(412)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că acest program a avut scopul de a evita dubla impunere și, prin urmare, nu a acordat întreprinderilor avantaje fiscale suplimentare prin renunțarea sau necolectarea veniturilor datorate în mod normal.

(413)

Deși Comisia a fost de acord că eliminarea dublei impozitări este o practică fiscală recunoscută la nivel internațional, ea nu se aplică în mod egal în toate țările. GC nu a reușit să demonstreze modul în care deducerea în cauză evită în mod specific dubla impozitare (și anume demonstrând că dividendele care fac obiectul scutirii sunt impozitate în altă parte și că regula include doar situațiile de dublă impozitare). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(414)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestei scutiri numai la întreprinderile rezidente calificate care beneficiază de un sprijin important și a căror dezvoltare este încurajată de stat. Astfel, legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă granturi limitează în mod explicit accesul la o subvenție la anumite întreprinderi și sectoare.

(415)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că concluziile Comisiei cu privire la limitarea eligibilității acestui program doar la anumite întreprinderi sunt eronate, deoarece Comisia a interpretat în mod eronat termenul „calificate”, utilizat la articolul 26 din legea privind EIT. Potrivit GC, termenul „calificate” a fost utilizat la articolul respectiv în contextul „veniturilor calificate din investiții”, și nu în contextul „întreprinderilor rezidente calificate”.

(416)

Comisia nu a fost de acord. Articolul 26 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor face parte din capitolul IV „Politici fiscale preferențiale”, care prevede o serie de tratamente fiscale preferențiale ce reprezintă scutiri de la normele generale de impozitare. În plus, articolul 25 din Legea privind impozitul pe venit al întreprinderilor, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV („Politici fiscale preferențiale”), prevede că „Statul va oferi un tratament fiscal preferențial în cazul veniturilor întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. În plus, articolul 26 alineatul (2) precizează că scutirea fiscală este aplicabilă veniturilor din investiții în participații între „întreprinderi rezidente eligibile”, ceea ce pare să limiteze domeniul ei de aplicare numai la anumite întreprinderi rezidente. Prin urmare, Comisia a considerat că o astfel de politică fiscală preferențială este limitată la anumite industrii, care sunt sprijinite și încurajate în mod specific de stat, precum industria producătoare de PEM, și, prin urmare, ea este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Acest aspect a fost confirmat și de copia în limba engleză a declarației privind impozitul pe venit (formularul A107010, rândul 3) transmisă de mai multe grupuri incluse în eșantion, care precizează: „(II) Dividendele, bonusurile și alte venituri din investiții în participații între întreprinderi rezidente calificate sunt scutite de impozitul pe venit al întreprinderilor (4 + 5 + 6 + 7 + 8)” în versiunea chineză a declarației fiscale, în acest sens.

(417)

Comisia a calculat valoarea subvenției prin aplicarea cotei obișnuite de impozitare venitului din dividende care a fost scăzut din veniturile impozabile.

(418)

Rata de subvenționare stabilită în cursul perioadei de investigație în legătură cu această subvenție pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion este:

Scutirea fiscală referitoare la dividende EIT

(419)

Memorandumul privind suficiența dovezilor a enumerat și alte scheme pentru care existau suficiente elemente de probă în plângere care tind să demonstreze existența unor subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii disponibile pentru producătorii-exportatori de PEM. Lista acestor programe include, dar nu se limitează la:

(420)

În contextul prezentei investigații, Comisia nu a putut concluziona cu privire la caracterul pasibil de măsuri compensatorii al acestor programe. Aceasta nu aduce atingere examinării de către Comisie a măsurilor respective cu ocazia unor reexaminări viitoare, inclusiv a reexaminărilor efectuate în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază.

(421)

În urma comunicării constatărilor finale, CMAE a indicat că, pentru schemele de mai sus, memorandumul privind suficiența elementelor de probă a arătat că reclamantul furnizase informații pentru stabilirea nivelului de subvenționare, disponibile în urma investigațiilor privind țări terțe. CMAE a observat, de asemenea, că, pentru majoritatea acestor scheme, Comisia a informat GC cu privire la intenția sa de a utiliza datele disponibile ca urmare a aplicării articolului 28 din regulamentul de bază. Prin urmare, CMAE a solicitat Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru a ajunge la o concluzie cu privire la caracterul pasibil de măsuri compensatorii al acestor scheme.

(422)

Comisia a observat că, deși existau suficiente elemente de probă pentru a deschide investigația privind schemele în cauză, ea nu a putut finaliza evaluarea privind schemele de mai sus, având în vedere o serie de factori, cum ar fi numărul de scheme care urmează să fie investigate, complexitatea intrinsecă a acestora și termenul de 13 luni aferent investigațiilor antisubvenție. Cu toate acestea, astfel cum se menționează în considerentul 420, acest lucru nu aduce atingere posibilității de a ajunge la concluzii cu privire la aceste scheme în viitor, inclusiv în cadrul reexaminărilor.

(423)

Comisia a calculat valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii pentru grupurile de societăți cooperante, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, prin examinarea fiecărei subvenții sau a fiecărui program de subvenționare, și a adunat aceste cifre pentru a calcula valoarea totală a subvenției, pentru fiecare producător-exportator în cursul perioadei de investigație. Pentru a calcula subvenționarea globală, Comisia a calculat mai întâi procentul reprezentat de subvenție: valoarea subvenției ca procent din cifra de afaceri a societății sau din cifra de afaceri a societății provenită din produsul care face obiectul investigației. Acest procent a fost apoi utilizat pentru a calcula valoarea subvenției alocate exporturilor de produs în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație. Această valoare a subvenției a fost exprimată ulterior ca procentaj din valoarea „Cost, asigurare și navlu” („CIF”) a aceluiași export.

(424)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Zoomlion a contestat cheia de repartizare utilizată de Comisie pentru repartizarea subvențiilor primite de societatea-mamă a producătorului de PEM. Acesta a susținut că ar fi trebuit să se utilizeze drept cheie de repartizare cifra de afaceri aferentă tranzacțiilor cu un anumit factor de producție între aceste societăți, exprimată ca procent din cifra de afaceri a grupului. Grupul Zoomlion a contestat, de asemenea, calculul cifrei de afaceri consolidate utilizat ca numitor în calculele ratei subvenției, susținând că ar fi trebuit să se utilizeze cifra de afaceri a grupului, în locul cifrei de afaceri consolidate a societății-mamă.

(425)

Comisia a respins aceste afirmații. În primul rând, Comisia a considerat că o alocare bazată pe cifra de afaceri era prudentă în ceea ce privește o societate-mamă, în lipsa unei metode de repartizare mai adecvate. Aceasta a observat, de asemenea, că tranzacțiile legate de factorii de producție nu au fost singurele tranzacții între societățile afiliate, întrucât societatea-mamă a fost, de asemenea, implicată în vânzarea produsului care face obiectul investigației. În al doilea rând, Comisia a considerat că cifra de afaceri consolidată fusese calculată corect, pe baza informațiilor verificate prezentate de Grupul Zoomlion. În schimb, cifra de afaceri a grupului propusă de Grupul Zoomlion nu a fost prezentată și nici verificată în cursul investigației. Ea a fost prezentată doar ca o aproximare în urma comunicării constatărilor finale. De asemenea, Comisia a considerat că datele societății-mamă erau mai pertinente decât cele ale grupului, deoarece societatea-mamă a efectuat tranzacții bidirecționale (atât vânzarea factorilor de producție, cât și achiziționarea produsului care face obiectul investigației) cu entitatea care produce și vinde produsul care face obiectul investigației, demonstrând interconectarea acestora, ceea ce a justificat consolidarea la nivelul său. Prin urmare, o alocare bazată pe cifra de afaceri consolidată a fost considerată cea mai adecvată.

(426)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, Grupul Zoomlion și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia a utilizat în mod eronat cifra de afaceri a societății-mamă mai degrabă decât cifra de afaceri totală a grupului. Acesta a adăugat, de asemenea, că, în cazul în care Comisia utilizează această cifră de afaceri drept cheie de repartizare, aceasta ar trebui să utilizeze la numărător în cadrul exercițiului de repartizare exclusiv cifra de afaceri a societăților neafiliate și să nu o includă pe cea a societăților afiliate.

(427)

Din motivele menționate în considerentul 425 și având în vedere relația puternică dintre societatea-mamă și producătorul de PEM, sub forma unei participații majoritare a societății-mamă la producătorul de PEM și disponibilitatea unei cifre de afaceri consolidate verificate pentru perioada de investigație pentru societatea-mamă, astfel cum a fost furnizată de Grupul Zoomlion, Comisia a considerat că utilizarea acestei cifre de afaceri pentru repartizarea avantajelor a fost mai adecvată decât utilizarea unei aproximări a cifrei de afaceri consolidate a grupului pentru perioada de investigație, care nu a fost nici prezentată, nici verificată înainte de comunicarea constatărilor finale. În ceea ce privește utilizarea la numărător a (unei mici părți a) vânzărilor către societăți afiliate, Comisia a considerat că această abordare a fost în beneficiul Grupului Zoomlion, deoarece ea presupunea că vânzările către clienți neafiliați ar fi, în mod normal, efectuate la un preț mai mare decât între părțile afiliate, numărătorul fiind ușor subestimat, ceea ce a condus la o alocare ușor mai mică pentru produsul care face obiectul investigației și la o valoare mai mică a subvenției. Din aceste motive, afirmațiile Grupului Zoomlion au fost respinse.

(428)

Ca urmare a corecțiilor în calculul valorii subvenției pentru Grupul Zoomlion, rezumate în considerentul 321, rata globală a subvenției pentru grup a crescut de la 11,14 % la 11,65 %. Grupul Zoomlion a primit o nouă comunicare completă privind calculele efectuate, cuprinzând descrierea explicativă a modificărilor efectuate, inclusiv a erorilor tehnice și materiale minore din calculele inițiale.

(429)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea totală a subvenției pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion a fost calculată pe baza valorii medii ponderate totale a subvențiilor compensatorii stabilită pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, excluzând valorile neglijabile. Într-adevăr, Comisia consideră că datele disponibile utilizate în cazurile respective nu au afectat în mod considerabil informațiile necesare pentru a determina valoarea subvenționării într-un mod echitabil, astfel încât exportatorii care nu au fost invitați să coopereze la investigație să nu sufere prejudicii prin utilizarea acestei abordări.

(430)

Având în vedere gradul înalt de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi și reprezentativitatea eșantionului inclusiv din punct de vedere al eligibilității subvenției, Comisia a considerat oportun să stabilească valoarea aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” la nivelul celei mai ridicate valori stabilite pentru societățile incluse în eșantion. Valoarea stabilită pentru „toate celelalte societăți” a fost aplicată societăților care nu au cooperat în cadrul investigației.

(431)

Pe această bază, valorile subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(432)

Cu excepția grupului JLG, ratele subvențiilor stabilite pentru importurile provenite din RPC și a fost superior pragului de minimis prevăzut la articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază. Importurile grupului JLG au fost la pragul de minimis și, prin urmare, nu au putut fi luate în considerare în analiza prejudiciului de mai jos, ci au fost luate în considerare la analizarea efectelor altor factori asupra situației prejudiciabile a industriei Uniunii.

(433)

Pentru a evalua dacă constatările privind absența subvenționării în ceea ce privește grupul JLG ar putea fi extinse la producătorii-exportatori neincluși în eșantion, Comisia a evaluat volumul și prețurile importurilor grupului JLG în comparație cu toate celelalte importuri din RPC către Uniune în PI.

(434)

În cursul PI, volumul importurilor nesubvenționate provenite de la grupul JLG s-a ridicat la [20-25 %] din totalul importurilor din RPC și a reprezentat aproximativ [40-45 %] din importurile incluse în eșantion. Comisia a comparat apoi prețul de export CIF mediu al grupului JLG cu prețurile de export CIF medii ale celorlalți trei producători-exportatori incluși în eșantion, pe baza datelor verificate și a prețului mediu al tuturor importurilor din China către Uniune, pe baza răspunsurilor transmise privind eșantionarea (154). Aceasta a constatat că, în cursul PI, prețul CIF mediu de export al grupului JLG a fost cu [25-30 %] mai mare decât prețul mediu de export al celorlalți producători-exportatori incluși în eșantion. În aceeași perioadă, prețul CIF mediu de export al grupului JLG a fost cu [40-45 %] mai mare decât prețul de export al tuturor celorlalți producători-exportatori, pe baza răspunsurilor privind eșantionarea. Întrucât aceste exporturi totale ale tuturor producătorilor-exportatori (excluzând exporturile grupului JLG) au reprezentat [75-80 %] din totalul importurilor din RPC către Uniune în PI, Comisia a considerat că nu putea extinde constatările privind absența subvenționării în ceea ce privește grupul JLG la producătorii-exportatori neincluși în eșantion și la toate importurile din RPC către Uniune în general.

(435)

Produsul care face obiectul investigației, definit la punctul 2, include atât unități (utilaje întregi), cât și secțiuni de unități. Cu toate acestea, analiza de mai jos a diferiților indicatori de prejudiciu se concentrează numai pe unități, nu pe secțiunile individuale. Deși a produs atât unități, cât și secțiuni în cursul perioadei examinate, industria Uniunii nu a vândut și nici nu a achiziționat secțiuni în mod separat. Secțiunile produse sunt întotdeauna utilizate pentru un anumit tip de utilaj, produs, în mod normal, la comandă. Prin urmare, analiza prejudiciului s-a bazat numai pe unități.

(436)

Potrivit reclamantului, în cursul perioadei de investigație, produsul similar a fost fabricat de 22 de producători din Uniune. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(437)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de investigație a fost stabilită la aproximativ 35 000 de unități (utilaje complete). Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile cu privire la industria Uniunii – și anume, răspunsul verificat la chestionar primit de la reclamant – verificate încrucișat, atunci când a fost posibil, cu răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(438)

Astfel cum se indică la punctul 1.4.1, au fost selectați să facă parte din eșantion trei producători din Uniune, reprezentând 56 % din producția totală a produsului similar din Uniune.

(439)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii utilizând:

(440)

Consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (în unități)

(441)

În cursul perioadei examinate, consumul din Uniune a crescut cu 122 %.

(442)

Importurile din RPC s-au bazat pe datele furnizate de producătorii-exportatori cooperanți care au fost considerați a reprezenta 100 % din importurile în Uniune (157).

(443)

Cota de piață a importurilor din China a fost stabilită prin compararea volumelor importurilor cu consumul de pe piața Uniunii, în conformitate cu tabelul 2 de mai sus.

(444)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (în unități) și cota de piață

(445)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor de produs în cauză din RPC a crescut cu 214 %, iar cota lor de piață a crescut de la 29 % în 2020 la 41 % în PI, ceea ce reprezintă o creștere de 42 %.

(446)

Comisia a stabilit prețurile la import pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori cooperanți care au fost considerați a reprezenta 100 % din importurile în Uniune (159).

(447)

Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețul de import (EUR/unitate)

(448)

În perioada examinată, prețul mediu al importurilor din China a crescut cu 54 %, atingând un nivel de 17 008 EUR/unitate în PI.

(449)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de investigație, comparând următoarele:

(450)

Comparația prețurilor a fost realizată pentru același tip de produs pentru tranzacții efectuate la același nivel comercial, operându-se ajustări corespunzătoare, după caz. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de investigație. Pe baza celor de mai sus, s-a stabilit o marjă de subcotare medie ponderată de 21 % pentru importurile din China pe piața Uniunii.

(451)

Indiferent de existența subcotării prețurilor, Comisia a stabilit, de asemenea, că importurile din China au blocat în mod semnificativ prețurile industriei Uniunii, care a trebuit să vândă la prețuri inferioare costurilor în cursul PI.

(452)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra industriei Uniunii a implicat o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(453)

După cum se menționează la punctul 1.4.1, a fost utilizată eșantionarea pentru a determina eventualul prejudiciu suferit de industria Uniunii.

(454)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor din plângere și din răspunsul reclamantului la un chestionar specific. Datele se referă la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile din chestionarele completate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(455)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de subvenție.

(456)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(457)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție (în unități)

(458)

În perioada examinată, producția industriei Uniunii a crescut cu 100 %, atingând un nivel de 35 000 de unități în PI. Creșterea producției a avut un impact pozitiv asupra gradului de utilizare a capacității de producție, care a crescut cu 88 % în cursul perioadei examinate.

(459)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(460)

În perioada examinată, volumul vânzărilor producătorilor din Uniune ai produsului în cauză a crescut cu 62 %. Cu toate acestea, întrucât producătorii din Uniune nu au putut beneficia pe deplin de rata de consum de 122 % din Uniune (a se vedea tabelul 2), cota lor de piață a scăzut cu 27 %.

(461)

În perioada examinată, consumul de produs în cauză a crescut cu 122 %. În aceeași perioadă, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut cu aproximativ 27 %, iar cota de piață a importurilor produsului în cauză din RPC a crescut cu 47 %. Deși au crescut în termeni absoluți, producția și vânzările industriei Uniunii nu au putut beneficia de creșterea consumului din Uniune în ceea ce privește cota de piață. Dimpotrivă, industria Uniunii a pierdut din cota de piață și, prin urmare, nici măcar nu a fost în măsură să își mențină poziția.

(462)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(463)

În cursul perioadei examinate, ocuparea forței de muncă din Uniune a crescut cu 40 %. În combinație cu creșterea productivității (de 43 %), producția din aceeași perioadă a crescut cu 100 % (a se vedea tabelul 5).

(464)

Cu excepția grupului JLG, toate marjele de subvenție stabilite (a se vedea punctul 3.6.4) au fost cu mult peste nivelul de minimis. Impactul amplorii subvenționării asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(465)

Doi dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion au făcut parte din același grup. Prin urmare, eșantionul a fost format din doar doi operatori economici diferiți. Comisia a acceptat, astfel, cererea producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a furniza informațiile sub formă de intervale din motive de confidențialitate.

(466)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare în Uniune

(467)

Tabelul de mai sus prezintă evoluția prețului de vânzare unitar pe piața Uniunii în comparație cu costul de producție corespunzător din cursul perioadei examinate.

(468)

În cursul perioadei examinate, prețurile factorilor de producție au crescut substanțial. Creșterea costurilor cu peste 30 % a vizat în principal prețurile oțelului, semiconductorilor și energiei. Întrucât utilizarea producției a crescut de la un nivel foarte scăzut în 2020 (25 %) la 47 % în PI, iar costurile fixe au rămas aceleași, costurile totale au crescut într-o măsură mai mică.

(469)

În paralel, volumul importurilor de PEM din China a crescut între 2020 și 2022 cu 199 % (a se vedea tabelul 2), la prețuri semnificativ mai mici decât prețurile industriei Uniunii (a se vedea tabelul 3). Această presiune asupra prețurilor a împiedicat industria Uniunii să crească prețurile pentru a reflecta creșterea costurilor. Prin urmare, industria Uniunii a fost obligată să își stabilească prețurile la un nivel nesustenabil de scăzut pentru a nu pierde prea mult din cota de piață. Prin urmare, deși nu sunt direct vizibile în tabelul 7 din cauza intervalelor, costurile de producție au fost, în medie, mai mari decât prețurile de vânzare pe parcursul întregii perioade. În consecință, în perioada examinată, industria Uniunii a continuat să funcționeze în pierdere (a se vedea tabelul 10), chiar și în contextul unei piețe în plină expansiune și al creșterii vânzărilor. În condiții normale de piață, și anume în absența unei creșteri puternice a importurilor la prețuri neloial de scăzute, industria Uniunii ar fi fost în măsură să beneficieze și să revină la o situație profitabilă.

(470)

Prețurile de vânzare unitare medii practicate de industria Uniunii față de clienți neafiliați din Uniune au crescut cu 16 %, iar costul mediu de producție al industriei Uniunii a crescut cu 14 % în cursul perioadei examinate. Factorul principal care a influențat creșterea costului de producție a fost creșterea prețurilor materiilor prime în cursul perioadei examinate. În medie, costurile de producție au fost mai mari decât prețurile de vânzare pe parcursul perioadei examinate.

(471)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii ale forței de muncă pe angajat

(472)

În cursul perioadei examinate, costul mediu cu forța de muncă per angajat a crescut cu 7 %.

(473)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Stocurile

(474)

În cursul perioadei examinate, nivelul stocurilor finale a fluctuat. În cursul PI, aceasta a fost cu 30 % mai mare decât în 2020. Stocurile finale ca procent din producție au scăzut cu 35 % în cursul perioadei examinate.

(475)

Majoritatea tipurilor de produs similar sunt produse de industria Uniunii pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor. Prin urmare, stocurile nu sunt considerate un indicator de prejudiciu semnificativ pentru această industrie.

(476)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(477)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri corespunzătoare vânzărilor respective.

(478)

În 2020, situația financiară a industriei Uniunii a fost deja afectată de creșterea importurilor din China, care a început în 2018. După cum s-a explicat la punctul 4.6.3.1, presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile neloiale pe piața Uniunii a împiedicat industria Uniunii să mărească prețurile pentru a reflecta creșterea costurilor. Prin urmare, industria Uniunii a fost obligată să își stabilească prețurile la un nivel nesustenabil de scăzut pentru a menține un volum suficient. Întrucât industria Uniunii nu a putut, sub presiunea importurilor la prețuri scăzute din China, să își mărească producția, acest lucru s-a reflectat într-o utilizare scăzută a capacității, care a crescut de la 25 % în 2020 la 47 % în PI, dar a rămas sub 50 % în comparație cu gradul de utilizare a capacității producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion, care a fost, în funcție de societate și de an, între 53 % și 99 %.

(479)

Deși, în 2021, profitabilitatea s-a îmbunătățit cu 27 %, industria Uniunii a continuat să înregistreze pierderi. În 2022, situația financiară a industriei Uniunii s-a înrăutățit, întrucât profitabilitatea a scăzut cu 185 %. Scăderea profitabilității în 2022 a fost cauzată de creșterea anormală a costurilor de producție, determinată de creșterea prețurilor materiilor prime, în combinație cu faptul că prețurile de vânzare au rămas fixe pentru o anumită perioadă de timp. Prin urmare, prețurile de vânzare nu au putut fi majorate în consecință, ceea ce a dus la pierderi foarte mari. Prin urmare, în pofida extinderii pieței și a creșterii masive a consumului, industria Uniunii nu a fost în măsură să țină pasul cu creșterea continuă a costurilor. Această situație s-a înrăutățit în 2022. Drept urmare, în cursul perioadei examinate, profitabilitatea generală a crescut, dar a rămas negativă în perioada de investigație – între [(-5 %)-(0 %)]. Fluxul de lichidități a scăzut considerabil (cu 146 %) și, în paralel, nivelul investițiilor anuale a scăzut cu 64 % în cursul perioadei examinate. Randamentul investițiilor a urmat aceeași tendință descendentă, iar în cursul perioadei examinate a scăzut cu 440 %.

(480)

Potrivit reclamantului, anul 2020, care a fost utilizat ca punct de referință pentru analiza tendințelor, a fost puternic afectat de situația pandemiei, iar activitățile industriei Uniunii au înregistrat nivelul cel mai scăzut din ultimul deceniu. Prin urmare, creșterea indicatorilor începând cu 2020 nu a fost un indiciu pentru o industrie în creștere, ci mai degrabă a însemnat o revenire la nivelul activităților anterioare.

(481)

Într-adevăr, datele prezentate pentru 2019 de către reclamant au confirmat că, în 2020, producția și vânzările industriei Uniunii au fost excepțional de scăzute – în 2019, volumul producției producătorilor din Uniune a fost similar cu nivelul producției din PI, iar vânzările industriei Uniunii pe piața Uniunii între 2019 și PI au scăzut cu 14 %. Cu toate acestea, întrucât anul de referință 2020 a fost afectat de pandemie, o serie de indicatori au arătat o creștere în perioada examinată. În special, producția industriei Uniunii a crescut cu 100 %, iar volumul vânzărilor sale pe piața Uniunii a crescut cu 62 %.

(482)

În pofida creșterii considerabile a consumului de produs în cauză la nivelul Uniunii în cursul perioadei examinate (cu 122 %), industria Uniunii nu a fost în măsură să își crească vânzările în mod corespunzător pentru a-și menține cel puțin cota de piață. Dimpotrivă, din cauza importurilor din China la prețuri subvenționate semnificativ în cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut de la 52 % la 38 %. În paralel, volumul importurilor din China a crescut substanțial, cu 214 %, în aceeași perioadă, iar cota lor de piață a crescut de la 29 % la 41 %. Pe lângă pierderile suferite de industria Uniunii pe parcursul perioadei examinate, alți indicatori de prejudiciu, cum ar fi fluxul de lichidități, nivelul investițiilor și randamentul investițiilor, au evoluat, de asemenea, în mod negativ.

(483)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(484)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile din țara în cauză care au făcut obiectul unor subvenții au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă și alți factori cunoscuți ar fi putut aduce în același timp un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat că eventualele prejudicii cauzate de alți factori decât importurile subvenționate din țara în cauză nu au fost atribuite importurilor subvenționate. Comisia a examinat importurile din țări terțe, importurile nesubvenționate din RPC și performanța la export a industriei Uniunii. Nu se cunoaște existența altor factori care ar fi putut cauza acest prejudiciu industriei Uniunii.

(485)

După cum se prevede la punctul 4.5.1, volumul importurilor de produs în cauză din RPC a crescut semnificativ în cursul perioadei examinate. De asemenea, prețurile importurilor au subcotat prețurile industriei Uniunii cu 21 % în medie. Prin urmare, industria Uniunii nu a fost în măsură să își mențină sau să își crească cota de piață și nici să beneficieze de creșterea consumului de produs în cauză pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate. Această situație a avut un impact grav asupra profitabilității industriei Uniunii, care a fost negativă pe parcursul întregii perioade examinate.

(486)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că acele importuri care au făcut obiectul unor subvenții au avut un impact negativ asupra situației industriei Uniunii.

(487)

Comisia a analizat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți sunt capabili, separat sau împreună, să atenueze legătura de cauzalitate creată între importurile subvenționate, având efectul ca această legătură să nu mai fie reală și substanțială.

(488)

Comisia a stabilit importurile din alte țări terțe pe baza datelor Eurostat. Întrucât datele pentru aceste importuri încadrate la unele dintre codurile NC au fost raportate doar în tone (și nu în unități), Comisia nu a putut stabili volumele și prețurile pe unitate, cum s-a procedat în cazul industriei Uniunii și al importurilor din China, pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, volumele și prețurile importurilor din alte țări terțe nu au putut fi comparate în mod direct cu cele ale industriei Uniunii și cu cele ale importurilor din China și, prin urmare, au fost doar orientative, deși tendințele bazate pe aceste volume și prețuri în cursul perioadei examinate au fost exacte. Cu toate acestea, pentru a stabili cotele de piață, Comisia a utilizat un factor de conversie din tone în unități, pe baza datelor producătorilor-exportatori chinezi cooperanți (160). În ceea ce privește prețurile, Comisia nu a considerat acest lucru ca fiind corect, deoarece, având în vedere diferențele în ceea ce privește gama de produse, utilizarea unui factor de conversie nu ar conduce la prețuri exacte per unitate.

(489)

În afară de RPC, produsul în cauză a fost importat în Uniune dintr-o serie de alte țări, care au reprezentat împreună 8 % din cota de piață în cursul PI:

Tabelul 11

Importuri din alte țări (în tone)