(1)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește norme privind punerea la dispoziție pe piață a produselor fertilizante UE. Produsele fertilizante UE pot conține numai materii care aparțin uneia dintre categoriile de materii componente (CMC) prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2019/1009. Regulamentul respectiv stabilește obligația Comisiei de a evalua criteriile de biodegradabilitate pentru foliile de mulcire cu scopul de a le include ca materie componentă care face parte din CMC 9. Comisia a efectuat această evaluare cu sprijinul unui studiu extern („studiul”) (2).

(2)

Foliile de mulcire sunt utilizate pentru a menține, a îmbunătăți sau a proteja proprietățile fizice sau chimice, structura sau activitatea biologică a solului. Ele ar putea contribui la menținerea apei în soluri și la creșterea temperaturii solului, cu un impact pozitiv asupra dezvoltării culturilor. Având în vedere că utilizarea foliilor de mulcire nu permite creșterea buruienilor, culturile nu vor mai concura cu buruienile pentru lumina soarelui și nutrienți. Prin urmare, utilizarea foliilor de mulcire ar putea duce la o utilizare mai eficientă a îngrășămintelor. Foliile de mulcire ar reduce, de asemenea, utilizarea erbicidelor, contribuind astfel la atingerea obiectivului stabilit în Comunicarea privind Strategia „De la fermă la consumator” de reducere cu 50 % a utilizării globale a pesticidelor chimice și a riscului prezentat de acestea până în 2030.

(3)

Studiul a arătat că pe piață există folii de mulcire atât biodegradabile, cât și nebiodegradabile, utilizate ca produse fertilizante naționale. Ar trebui stabilite cerințe adecvate pentru a include polimerii biodegradabili sub formă de folii de mulcire în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/1009. Biodegradarea ar trebui evaluată atât în soluri, cât și în mediul acvatic.

(4)

Studiul a construit un instrument pentru a anticipa comportamentul de biodegradabilitate al polimerilor utilizând un model matematic și arătând corelația dintre biodegradabilitatea în condiții de testare și mediile naturale reprezentative pentru diferitele regiuni ale Uniunii. Astfel, studiul a evaluat diverși factori precum temperatura solului, pH-ul solului, conținutul de apă din sol, temperatura apei și alți factori legați de caracteristicile polimerului (structura chimică, cristalinitatea, suprafața și grosimea). Studiul a prezentat propuneri privind criteriile de biodegradabilitate pentru foliile de mulcire în soluri și în apă.

(5)

În ceea ce privește criteriile de biodegradabilitate în soluri, având în vedere că foliile de mulcire implică aplicarea unor cantități mari de polimeri pe soluri, biodegradarea acestora ar trebui dovedită în termen de maximum 24 de luni. Pentru a reduce perioada de testare, ar trebui permisă o metodă de testare accelerată. Studiul a arătat o corelație adecvată între condițiile reale și temperaturile mai mari de 25 °C, adică temperatura utilizată în condițiile de testare. Testarea la o temperatură mai ridicată, cum ar fi 37 °C, accelerează biodegradarea, și este considerată în continuare acceptabilă din punctul de vedere al microbiologiei și al factorilor dependenți de mediu în condiții reale. Rezultatele obținute cu instrumentul pentru sol dezvoltat în cadrul studiului au arătat că perioada de testare ar putea fi redusă în cazuri specifice. Prin urmare, ar trebui introdusă o testare accelerată la 37 °C în condiții specifice ca opțiune alternativă pentru a demonstra degradarea finală sau mineralizarea de 90 %.

(6)

Criteriile de biodegradabilitate pentru mediile acvatice ar trebui să țină seama atât de funcția foliilor de mulcire, cât și de metodele de testare disponibile. În ceea ce privește funcția, foliile de mulcire sunt aplicate pe sol pentru a îmbunătăți sau a proteja proprietățile fizice sau chimice, structura sau activitatea biologică a solului pentru o perioadă medie de 12 luni. Prin urmare, foliile de mulcire sunt concepute să se degradeze lent atunci când sunt expuse la diverși factori de mediu, în special lumina solară și ploaia. Biodegradarea care are loc inevitabil în această perioadă de funcționalitate ar trebui limitată, astfel încât foliile de mulcire să își poată îndeplini în continuare funcția. În ceea ce privește metodele de testare disponibile pentru biodegradabilitatea în apă, acestea sunt fiabile pe o perioadă de 12 luni. Prin urmare, criteriile de biodegradabilitate în mediul acvatic ar trebui stabilite la un nivel în timpul perioadei de testare care le-ar permite să-și îndeplinească funcția și care ar asigura, de asemenea, faptul că nu va exista o acumulare de polimeri în mediul acvatic. Se presupune că procesul de biodegradare va continua după perioada de testare de 12 luni și va ajunge la 90 % în termen de 24 de luni după perioada de funcționalitate. Deși această degradare finală nu poate fi demonstrată prin metodele de testare existente, aceasta este totuși o ipoteză sigură, deoarece materialul a dovedit deja un potențial de biodegradare și va continua să fie expus la aceiași factori de mediu. Cu toate acestea, având în vedere lucrările în curs privind dezvoltarea metodelor de testare pentru biodegradarea în mediul acvatic și sprijinirea inovării, foliile de mulcire pentru care pot fi dovedite aceleași criterii de biodegradare în sol ca și în mediul acvatic ar trebui, de asemenea, să fie incluse în domeniul de aplicare al normelor de armonizare ale UE.

(7)

În condiții reale, foliile de mulcire trebuie aplicate pe sol. Ei nu ar trebui să ajungă în medii acvatice. Deși transferul unor fragmente de folii de mulcire în mediul acvatic nu poate fi exclus în totalitate, riscurile potențiale pentru mediul acvatic sunt reduse, deoarece polimerii în cauză ar ajunge în corpurile de apă numai după ce și-au început deja degradarea în sol. Pentru a limita și mai mult riscurile potențiale, ar trebui stabilită o cerință de etichetare, care să avertizeze utilizatorii finali să nu utilizeze produsul în apropierea corpurilor de apă de suprafață și să mențină zone tampon, în conformitate cu măsurile naționale privind utilizarea îngrășămintelor. În absența unor astfel de norme, ar trebui să se respecte o zonă tampon minimă de 3 m. În plus, pentru a evita percolarea în corpurile de apă și pentru a încuraja biodegradarea în soluri, etichetarea foliilor de mulcire ar trebui să includă, de asemenea, o instrucțiune de încorporare a produsului în sol după perioada de funcționalitate.

(8)

Pentru a asigura condiții egale de concurență, ar trebui enumerate metodele de testare pentru a dovedi conformitatea cu criteriile de biodegradabilitate. Astfel de metode de testare sunt stabilite în standarde europene sau internaționale și, prin urmare, sunt fiabile și reproductibile.

(9)

Polimerii incluși deja în CMC 9 trebuie să treacă cu succes un test de toxicitate acută asupra creșterii plantelor, un test de toxicitate acută asupra râmelor și un test de inhibare a nitrificării în prezența microorganismelor din sol. Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, aceleași teste ar trebui să se aplice și polimerilor din foliile de mulcire. În plus, deoarece foliile de mulcire sunt utilizate în cantități mai mari în comparație cu ceilalți polimeri din CMC 9, polimerii de foliile de mulcire trebuie, de asemenea, să treacă cu succes un test de toxicitate cronică asupra râmelor.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1009 trebuie modificat în consecință,

1.

anexa II se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament;

2.

anexa III se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.