(1)   Prezentul regulament stabilește norme privind măsurarea cu precizie, cuantificarea, monitorizarea, raportarea și verificarea a emisiilor de metan în sectorul energetic din Uniune, precum și privind reducerea acestor emisii, inclusiv prin anchete privind depistarea scăpărilor de gaze și eliminarea lor, prin obligații de eliminare și prin restricții privind evacuarea în atmosferă și arderea la faclă. Prezentul regulament stabilește, de asemenea, norme privind instrumentele care asigură transparența în ceea ce privește emisiile de metan.

(2)   Prezentul regulament se aplică:

(3)   Prezentul regulament se aplică, de asemenea, emisiilor de metan produse în afara Uniunii, în ceea ce privește țițeiul, gazele naturale și cărbunele introduse pe piața Uniunii, astfel cum se menționează în capitolul 5.

(1)   La stabilirea sau aprobarea tarifelor sau a metodologiilor care urmează să fie utilizate de operatorii de transport și de sistem, de operatorii de distribuție, de operatorii de instalații de GNL sau de alte entități reglementate, inclusiv, după caz, de operatori de depozitare subterană a gazelor, autoritățile de reglementare, în temeiul articolului 57 din Directiva (UE) 2019/944 și al capitolului X din Directiva (UE) 2024/1788, iau în considerare costurile suportate și investițiile efectuate pentru a se conforma obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, în măsura în care acestea corespund costurilor unei entități reglementate eficient și comparabil din punct de vedere structural și sunt transparente.

Costurile unitare de investiții menționate la alineatul (2) pot fi utilizate de autoritățile de reglementare pentru a compara costurile suportate de operatori.

(2)   Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) stabilește și pune la dispoziția publicului o dată la trei ani un set de indicatori și valori de referință corespunzătoare pentru compararea costurilor unitare de investiții legate de măsurarea, cuantificarea, monitorizarea, raportarea, verificarea și reducerea emisiilor de metan, inclusiv a scăpărilor, a evacuării în atmosferă sau a arderii la faclă, pentru proiecte comparabile.

Autoritățile de reglementare relevante menționate la alineatul (1) și entitățile reglementate relevante furnizează ACER toate datele necesare pentru compararea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat.

(1)   Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă responsabilă sau autoritățile competente responsabile pentru monitorizarea și asigurarea aplicării prezentului regulament.

Statele membre informează Comisia cu privire la denumirile și datele de contact ale autorităților lor competente până la 5 februarie 2025. Comisiei îi sunt notificate de către statele membre, fără întârzieri nejustificate, orice modificări ale denumirilor sau ale datelor de contact ale autorităților lor competente.

(2)   Comisia pune la dispoziția publicului lista autorităților competente și actualizează periodic lista respectivă, în urma primirii de notificări din partea statelor membre privind orice modificare.

(3)   Statele membre se asigură că autoritățile competente instituie un punct de contact și dispun de competențe și resurse adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament.

(1)   În îndeplinirea sarcinilor care le revin, autoritățile competente iau măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(2)   Operatorii, întreprinderile, operatorii minieri și importatorii furnizează autorităților competente întreaga asistență necesară pentru a permite sau a facilita îndeplinirea sarcinilor autorităților competente, în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește prezentarea documentelor sau a evidențelor, accesul la amplasamente, și, în cazul în care amplasamentele sunt offshore, transportul către și dinspre acestea.

(3)   Autoritățile competente cooperează între ele și cu Comisia și pot coopera cu autoritățile din țări terțe pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului regulament. Comisia înființează o rețea a autorităților competente pentru a încuraja cooperarea, cu mecanismele necesare pentru un schimb de informații, în special în materie de monitorizare, reglementare și conformitate, precum și de bune practici, și pentru a permite organizarea de consultări. Punctele de contact stabilite în cadrul autorităților competente sprijină aceste activități.

(4)   În cazurile în care rapoartele trebuie să fie făcute publice în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile competente le vor pune la dispoziția publicului în mod gratuit, pe un site dedicat și într-un format accesibil, descărcabil și prelucrabil automat în mod liber.

În cazurile în care nu sunt divulgate informații pentru unul sau mai multe dintre motivele menționate la articolul 4 din Directiva 2003/4/CE sau, după caz, în temeiul dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, autoritățile competente indică tipul de informații care nu sunt divulgate și motivele care împiedică divulgarea.

(1)   Inspecțiile includ inspecții de rutină pentru operatori și operatori minieri și inspecții excepționale pentru operatori, întreprinderi, operatori minieri și importatori, astfel cum se prevede la prezentul articol.

(2)   Inspecțiile includ, după caz, controale la fața locului sau audituri pe teren, examinarea documentației și a evidențelor care demonstrează conformitatea cu cerințele prezentului regulament, depistarea și măsurarea emisiilor de metan, precum și orice acțiune subsecventă întreprinsă de autoritățile competente sau în numele acestora pentru a verifica și a promova conformitatea cu cerințele prezentului regulament.

În cazul în care, în cadrul unei inspecții, se identifică o încălcare gravă a prezentului regulament, autoritățile competente emit, ca parte a raportului menționat la alineatul (5), o notificare privind măsurile de remediere care trebuie întreprinse de operator, întreprindere, operatorul minier sau importator, stabilind termene clare pentru acțiunile respective.

În mod alternativ, autoritățile competente pot decide să solicite operatorului, întreprinderii, operatorului minier sau importatorului să prezinte autorității competente relevante spre aprobare o serie de măsuri de remediere în scopul abordării încălcărilor grave pe care le-au identificat în termen de o lună de la data încheierii inspecției. Aceste măsuri se includ în raportul menționat la alineatul (5).

(3)   Prima inspecție de rutină se finalizează până la 5 mai 2026. După prima inspecție de rutină, autoritățile competente întocmesc, pe baza unei evaluări a riscurilor, programe pentru inspecțiile de rutină. Autoritățile competente pot decide cu privire la domeniul de aplicare și frecvența inspecțiilor de rutină, pe baza unei evaluări a riscurilor asociate fiecărui amplasament, cum ar fi riscul de mediu, inclusiv impactul cumulativ al tuturor emisiilor de metan ca poluant, a riscurilor pentru siguranța și sănătatea umană, precum și a oricăror încălcări identificate în prezentul regulament.

Intervalul dintre inspecții nu depășește trei ani. Dacă în cadrul unei inspecții s-a identificat o încălcare gravă a prezentului regulament, inspecția ulterioară are loc în termen de 10 luni.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3) de la prezentul articol, autoritățile competente efectuează inspecții excepționale pentru:

(5)   În urma fiecărei inspecții, autoritățile competente întocmesc un raport care precizează temeiul juridic al inspecției, etapele procedurale urmate, constatările relevante și recomandările de acțiuni ulterioare pentru operator, întreprindere, operatorul minier sau importator, inclusiv termenele pentru realizarea lor.

Dacă este cazul, autoritățile competente pot redacta un raport care să includă mai multe inspecții ale activelor, amplasamentelor sau componentelor aceluiași operator, operator minier sau importator sau aceleiași întreprinderi, cu condiția ca inspecțiile respective să fie efectuate înainte de următoarea inspecție de rutină.

Raportul se notifică operatorului, întreprinderii, operatorului minier sau importatorului în cauză și se pune la dispoziția publicului în termen de două luni de la data inspecției. În cazul în care necesitatea inspecției a fost determinată de o plângere depusă în conformitate cu articolul 7, autoritățile competente îl înștiințează pe reclamant de îndată ce raportul este pus la dispoziția publicului.

Raportul este pus la dispoziția publicului de către autoritățile competente în conformitate cu Directiva 2003/4/CE. În cazul în care nu sunt divulgate informații pentru unul sau mai multe dintre motivele menționate la articolul 4 din directiva respectivă, autoritățile competente indică în raport tipul de informații care nu sunt divulgate și motivele care împiedică divulgarea.

(6)   În cazul în care raportul menționat la alineatul (5) concluzionează că operatorul, întreprinderea, operatorul minier sau importatorul nu respectă cerințele prezentului regulament, acesta (aceasta) ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea operațiunilor sale cu prezentul regulament. Măsurile sunt întreprinse fără întârziere, în termenul stabilit de autoritățile competente.

(7)   Statele membre pot încheia acorduri formale cu instituțiile, organele, agențiile sau serviciile relevante ale Uniunii sau ale altor state membre sau cu alte organizații interguvernamentale sau organisme publice relevante, dacă există, pentru furnizarea de cunoștințe de specialitate în vederea sprijinirii autorităților lor competente în îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite prin prezentul articol.

În sensul prezentului alineat, o organizație interguvernamentală sau un organism public nu este considerat adecvat în cazul în care obiectivitatea sa ar putea fi compromisă de un conflict de interese.

(1)   Orice persoană fizică sau juridică poate depune o plângere scrisă la autoritățile competente cu privire la o potențială încălcare a prezentului regulament de către un operator, o întreprindere, un operator minier sau un importator.

(2)   Plângerea este justificată în mod corespunzător și conține dovezi suficiente privind presupusa încălcare.

(3)   În cazul în care se constată că plângerea nu oferă suficiente elemente de probă pentru a justifica o investigație, autoritățile competente informează reclamantul într-un termen rezonabil, dar care nu depășește două luni de la primirea plângerii, cu privire la motivele deciziei lor de a nu iniția o investigație.

Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care unele plângeri care nu sunt suficient de întemeiate sunt depuse în mod repetat și, din acest motiv, sunt considerate abuzive de către autoritățile competente.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3) și normelor aplicabile în temeiul dreptului intern, autoritățile competente comunică reclamantului informații la zi cu privire la etapele parcurse în cadrul procedurii și, după caz, îl informează cu privire la căile de atac alternative adecvate, cum ar fi recurgerea la instanțele naționale sau la orice altă procedură națională sau internațională de soluționare a plângerilor.

(5)   Fără a aduce atingere dreptului intern aplicabil și pe baza unor proceduri comparabile, autoritățile competente stabilesc și fac publice termene orientative pentru luarea unei decizii cu privire la plângeri.

(1)   Verificatorii desfășoară activități de verificare pentru a evalua conformitatea cu cerințele prezentului regulament a rapoartelor privind emisiile care le sunt prezentate de operatori, întreprinderi, operatori minieri sau importatori. Activitățile de verificare respective includ examinarea tuturor surselor de date și a metodologiilor utilizate pentru a evalua fiabilitatea, credibilitatea și acuratețea rapoartelor privind emisiile, în special următoarele:

(2)   În desfășurarea activităților de verificare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, verificatorii utilizează standardele și specificațiile tehnice, după caz, pentru măsurarea și cuantificarea emisiilor de metan, și cele privind atenuarea stabilite în conformitate cu articolul 32.

Până la data aplicării respectivelor standarde și specificații tehnice, după caz, operatorii, întreprinderile, operatorii minieri și importatorii, după caz, furnizează verificatorilor informații privind standardele relevante, inclusiv standardele europene sau alte standarde internaționale, sau metodologiile utilizate de aceștia în scopul activităților de verificare.

Activitățile de verificare includ, de asemenea, după caz, controale anunțate și neanunțate la fața locului pentru a evalua fiabilitatea, credibilitatea și acuratețea surselor de date și a metodologiilor utilizate.

(3)   Activitățile de verificare menționate la prezentul articol sunt aliniate la standardele și metodologiile europene sau la alte standarde și metodologii internaționale pentru verificatori pentru a limita sarcina operatorilor, a întreprinderilor, a operatorilor minieri sau a importatorilor, precum și a autorităților competente și țin seama în mod corespunzător de natura activităților verificate și de orientările emise de Comisie în acest sens.

(4)   În cazul în care, în urma evaluării sale, verificatorul ajunge cu un grad rezonabil de siguranță la concluzia că raportul privind emisiile respectă cerințele prezentului regulament, verificatorul emite o declarație de verificare care atestă conformitatea raportului privind emisiile și specifică activitățile de verificare desfășurate.

Verificatorii emit o declarație de verificare numai în cazul în care, pe baza unor date și informații fiabile, credibile și exacte, se pot determina emisiile de metan cu un grad rezonabil de certitudine și cu condiția ca datele raportate să fie coerente, complete și consecvente în raport cu datele estimate.

În cazul în care, în urma evaluării sale, verificatorul ajunge la concluzia că raportul privind emisiile nu respectă cerințele prezentului regulament, verificatorul informează operatorul, întreprinderea, operatorul minier sau importatorul cu privire la concluzia respectivă și furnizează operatorului, întreprinderii, operatorului minier sau importatorului un feedback fundamentat din perspectiva standardelor recunoscute. Operatorul, întreprinderea, operatorul minier sau importatorul prezintă verificatorului, fără întârziere și în termenul stabilit de verificator, un raport revizuit privind emisiile.

(5)   Operatorii, întreprinderile, operatorii minieri și importatorii furnizează verificatorilor întreaga asistență necesară pentru a permite sau a facilita desfășurarea activităților de verificare, în special în ceea ce privește accesul la amplasament și prezentarea documentației sau a evidențelor.

(1)   Verificatorii sunt independenți de operatori, întreprinderi, operatorii minieri și importatori și desfășoară activitățile de verificare în temeiul prezentului regulament în interes public. În acest scop, nici verificatorul, nici altă parte din cadrul aceleiași entități juridice nu poate fi operator, întreprindere, operator minier sau importator, nici nu poate deține un operator, o întreprindere, un operator minier sau un importator și nu poate fi deținută de un operator, o întreprindere, un operator minier sau un importator.

Verificatorii nu au cu operatorii, întreprinderile, operatorii minieri sau importatorii relații care le-ar putea afecta independența și imparțialitatea.

(2)   Verificatorii care sunt persoane juridice sunt acreditați de un organism național de acreditare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.

În absența unor dispoziții specifice în prezentul regulament referitoare la acreditarea verificatorilor, se aplică Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(3)   Statele membre pot decide să autorizeze persoane fizice să îndeplinească rolul de verificatori în sensul prezentului regulament. Verificatorii respectivi sunt autorizați de o autoritate națională diferită de organismul național de acreditare desemnat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(4)   În cazul în care un stat membru decide să aplice alineatul (3), acesta se asigură că autoritatea națională relevantă este conformă cu prezentul regulament și furnizează Comisiei și celorlalte state membre toate documentele justificative necesare pentru verificarea competenței verificatorilor autorizați în temeiul alineatului menționat.

(1)   În îndeplinirea sarcinilor care le revin și exercitarea competențelor pe care le dețin în temeiul prezentului regulament, Comisia, autoritățile competente și verificatorii iau în considerare informațiile puse la dispoziția publicului de către Observatorul internațional al emisiilor de metan (IMEO) sau Parteneriatul pentru reducerea emisiilor de metan din sectorul petrolului și gazelor (OGMP) sau alte informații relevante disponibile la nivel internațional, în special informații privind:

(2)   Comisia prezintă IMEO date, disponibile publicului, referitoare la emisiile de metan pe care le consideră relevante, astfel cum i-au fost puse la dispoziție de către autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament.

(1)   Până la 5 august 2025, operatorii prezintă autorităților competente un raport care conține cuantificarea emisiilor de metan la nivel de sursă estimate, utilizând cel puțin factori de emisie generici pentru toate sursele. Raportul respectiv poate conține cuantificarea emisiilor de metan la nivel de sursă în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (2) pentru toate sursele sau pentru unele dintre acestea.

(2)   Operatorii și întreprinderile stabilite în Uniune prezintă autorităților competente din statul membru în care este situat activul un raport care conține cuantificarea emisiilor de metan la nivel de sursă:

În cazul în care măsurarea directă nu este posibilă, raportarea implică utilizarea factorilor de emisie specifici bazați pe cuantificarea la nivel de sursă sau pe eșantionare.

(3)   Operatorii și întreprinderile stabilite în Uniune prezintă autorităților competente din statul membru în care este situat activul un raport care conține cuantificări ale emisiilor de metan la nivel de sursă, completate cu măsurări ale emisiilor de metan la nivel de amplasament, permițând astfel evaluarea estimărilor la nivel de sursă agregate în funcție de amplasament și compararea acestora:

Înainte de a-l transmite autorităților competente, operatorii și întreprinderile se asigură că raportul este evaluat de un verificator și că include o declarație de verificare emisă în conformitate cu articolul 8.

(4)   Rapoartele prevăzute la prezentul articol acoperă ultima perioadă disponibilă a anului calendaristic și includ cel puțin următoarele informații:

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un model de raportare pentru rapoartele prevăzute la prezentul articol, ținând seama de rapoartele inventarelor naționale deja existente și de cele mai recente documente tehnice de orientare și modele de raportare ale OGMP. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 35 alineatul (2).

Până la adoptarea actelor de punere în aplicare relevante, operatorii și întreprinderile utilizează documentele de orientare tehnică și modelele de raportare pentru operațiunile din amonte, de la mijloc și din aval, după caz, ale OGMP 2.0.

(5)   Măsurările și cuantificările menționate la prezentul articol se efectuează în conformitate cu standardele și specificațiile tehnice, după caz, stabilite în temeiul articolului 32. Până la data aplicării standardelor sau specificațiilor tehnice respective, operatorii și întreprinderile urmează cele mai avansate practici industriale și utilizează cele mai bune tehnologii disponibile pentru măsurarea și cuantificarea emisiilor de metan. În acest context, operatorii și întreprinderile stabilite în Uniune pot utiliza în acest scop cele mai recente documente tehnice de orientare ale OGMP 2.0 aprobate până la 4 august 2024.

Operatorii și întreprinderile furnizează autorităților competente și verificatorilor informații privind standardele, inclusiv standardele sau metodologiile europene sau alte standarde și metodologii internaționale utilizate.

(6)   Operatorii și întreprinderile stabilite în Uniune compară cuantificarea la nivel de sursă a emisiilor de metan și măsurarea la nivel de amplasament a acestora. Dacă există discrepanțe semnificative din punct de vedere statistic între cuantificarea la nivel de sursă și măsurarea la nivel de amplasament a emisiilor de metan, operatorii și întreprinderile:

Procesul de reconciliere abordează posibilele motive ale discrepanțelor, inclusiv cel puțin acuratețea și caracterul adecvat al tehnologiilor și metodelor utilizate pentru cuantificarea la nivel de sursă și măsurarea la nivel de amplasament a emisiilor de metan, sau orice incertitudini în legătură cu datele în ceea ce privește rezultatele, ca urmare a metodelor sau tehnologiilor selectate ori a extrapolării datelor.

În scopul procesului de reconciliere, operatorii și întreprinderile au în vedere cuantificări la nivel de sursă sau măsurări la nivel de amplasament suplimentare, astfel încât să furnizeze dovezile necesare pentru a explica motivele discrepanțelor. Pe baza rezultatelor procesului de reconciliere, operatorii și întreprinderile pun în aplicare ajustări ulterioare în termeni numerici în cadrul cuantificărilor la nivel de sursă sau al măsurărilor la nivel de amplasament, după caz.

În cazul în care consideră că informațiile furnizate de operator sau de întreprindere în temeiul literei (b) de la prezentul alineat nu explică în mod adecvat motivele discrepanțelor, autoritățile competente pot solicita operatorului sau întreprinderii să furnizeze informații suplimentare sau să ia măsuri suplimentare.

(7)   În cazul în care informațiile sunt confidențiale în conformitate cu Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului (24), operatorii sau întreprinderile în cauză indică în raport tipul de informații care nu sunt divulgate și motivele care împiedică divulgarea.

(8)   Autoritățile competente pun rapoartele menționate la prezentul articol la dispoziția publicului și a Comisiei, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), în termen de trei luni de la transmiterea lor de către operatorii sau întreprinderile relevante.

(1)   Până la 5 mai 2025 pentru amplasamentele existente și în termen de șase luni de la data începerii operațiunilor pentru amplasamentele noi, operatorii prezintă autorităților competente un program de depistare a scăpărilor de gaze și de eliminare a lor (denumit în continuare „programul LDAR”).

Programul LDAR include o descriere detaliată a anchetelor și activităților LDAR, inclusiv calendare specifice, care trebuie să fie efectuate în conformitate cu prezentul articol, cu părțile 1 și 2 din anexa I și cu standardele și specificațiile tehnice relevante, după caz, stabilite în temeiul articolului 32. În cazul în care se aduc modificări programului LDAR, operatorii prezintă cât mai curând posibil autorităților competente un program LDAR actualizat.

Până la data aplicării standardelor sau a specificațiilor tehnice stabilite în temeiul articolului 32, operatorii urmează cele mai avansate practici industriale și utilizează cele mai bune tehnologii disponibile pe piață pentru anchetele LDAR. Operatorii furnizează autorităților competente și verificatorilor informații privind standardele, inclusiv standardele internaționale, sau metodologiile utilizate.

Autoritățile competente pot solicita operatorului să modifice programul LDAR ținând seama de cerințele prezentului regulament.

(2)   Operatorii inițiază prima anchetă LDAR de tip 2 a tuturor componentelor aflate în responsabilitatea lor în conformitate cu programul LDAR cât mai curând posibil de la 4 august 2024.

În orice caz, operatorii efectuează prima anchetă LDAR de tip 2 până la 5 august 2025 pentru amplasamentele existente. Fără a aduce atingere frecvențelor stabilite în partea 1 din anexa I, orice anchetă LDAR de tip 2 efectuată între 3 august 2022 și 4 august 2024 poate fi considerată de operatori ca fiind prima anchetă LDAR de tip 2.

În termen de 9 luni de la data începerii exploatării unor amplasamente noi, operatorii efectuează prima anchetă LDAR de tip 2 a tuturor componentelor aflate în responsabilitatea lor, în conformitate cu programul LDAR.

După efectuarea primei anchete LDAR de tip 2, operatorii efectuează anchete LDAR de tip 1 și de tip 2 cu următoarele frecvențe:

(3)   Fără a aduce atingere obligației de a efectua anchete LDAR de tip 2 în conformitate cu prezentul articol, atunci când este necesară o anchetă LDAR de tip 1, operatorii pot alege să efectueze o anchetă LDAR de tip 2 în locul unei anchete LDAR de tip 1.

(4)   În cadrul anchetelor LDAR, operatorii pot utiliza tehnologii avansate de depistare, cu condiția ca:

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) al patrulea paragraf de la prezentul articol, în cazul în care operatorii care produc sau prelucrează petrol sau gaze naturale furnizează dovezi, pe baza măsurărilor din cursul celor cinci ani precedenți care au fost raportate de operatori și evaluate de un verificator în conformitate cu articolul 12, că mai puțin de 1 % din toate componentele și subcomponentele lor din fiecare amplasament prezintă scăpări și că emisiile agregate de metan asociate cu aceste scăpări reprezintă mai puțin de 0,08 % din volumul total de gaze sau 0,015 % din masa totală a petrolului prelucrat sau extras, se pot aplica frecvențe diferite pentru anchetele LDAR pentru componentele din amplasamente la care nu au fost identificate scăpări, sub rezerva aprobării de către autoritățile competente și cu condiția ca:

În cazul în care, conform anchetelor LDAR efectuate în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, cel puțin 1 % din toate componentele și subcomponentele din fiecare amplasament prezintă scăpări sau emisiile agregate de metan asociate acestor scăpări reprezintă mai mult de 0,08 % din volumul total de gaze sau 0,015 % din masa totală a țițeiului prelucrat sau extras, operatorul în cauză este supus obligațiilor prevăzute la alineatul (2) în amplasamentul respectiv.

Autoritatea competentă notifică Comisiei derogările acordate în temeiul prezentului alineat și efectuează inspecții excepționale, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (4).

(6)   Anchetele LDAR se efectuează cu dispozitive de depistare care permit identificarea scăpărilor după cum urmează, pentru fiecare tip de componentă:

(7)   Până la 5 august 2025, Comisia precizează, printr-un act de punere în aplicare, următoarele:

Aceste limite, tehnici și praguri minime de depistare se bazează pe cele mai bune tehnologii și tehnici de depistare disponibile, ținând seama de diferitele tipuri de componente și de anchetele LDAR. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 35 alineatul (3).

Până la adoptarea respectivului act de punere în aplicare, pentru a îndeplini cerințele de la alineatul (8), operatorii utilizează cele mai bune tehnologii și tehnici de depistare disponibile, în conformitate cu specificațiile producătorului privind exploatarea și întreținerea.

(8)   Operatorii repară sau înlocuiesc toate componentele despre care se constată că prezintă emisii de metan la cel puțin următoarele niveluri, la temperatură și presiune standard și utilizând dispozitive de depistare în conformitate cu specificațiile producătorului privind exploatarea și întreținerea:

(9)   Repararea sau înlocuirea componentelor menționate la alineatul (8) are loc imediat după depistare. În cazul în care repararea nu poate fi efectuată imediat după depistare, se încearcă efectuarea acesteia cât mai curând posibil și nu mai târziu de 5 zile de la depistare; repararea se finalizează în termen de 30 de zile de la depistare.

În cazul în care un operator poate demonstra că repararea sau înlocuirea nu ar avea succes sau nu ar fi posibilă în termen de cinci zile pentru o primă încercare sau în cazul în care operatorul preconizează că o reparare completă nu ar fi posibilă în termen de 30 de zile din motive de siguranță, administrative sau tehnice, operatorul respectiv notifică acest lucru autorităților competente și le furnizează dovezi în acest sens, împreună cu calendarele privind repararea și monitorizarea care conțin cel puțin elementele prevăzute în anexa II, în termen de cel mult douăsprezece zile de la data depistării.

Calendarele respective privind repararea și monitorizarea includ toate dovezile necesare care justifică orice întârziere. Calendarele asigură reducerea la minimum a impactului asupra mediului, cu respectarea considerentelor relevante de siguranță, administrative și tehnice. Autoritățile competente pot solicita operatorului să modifice calendarele privind repararea și monitorizarea ținând seama de cerințele prezentului regulament. În orice caz, repararea sau înlocuirea se efectuează cât mai curând posibil.

Operatorii acordă prioritate eliminării scăpărilor de gaze de mai mare amploare.

Reparațiile sau înlocuirile menționate la prezentul alineat utilizează cele mai bune tehnologii disponibile pe piață, care oferă protecție pe termen lung împotriva scăpărilor viitoare.

Motivele de siguranță, administrative și tehnice menționate la prezentul alineat se limitează la:

(10)   În cazul în care se aplică una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la alineatul (9) al șaselea paragraf literele (a)-(e) și este necesară o oprire înainte de a se putea efectua reparația sau înlocuirea, operatorii reduc la minimum scăpările în termen de 24 de ore de la depistare și le elimină până la sfârșitul următoarei opriri programate sau în termen de un an, oricare dintre acestea survine mai întâi, cu excepția cazului în care se poate preconiza în mod rezonabil că efectuarea unei reparații mai devreme va conduce la o situație în care cantitatea de metan evacuată în atmosferă în timpul operațiunilor de reparare ar fi foarte probabil semnificativ mai mare decât cantitatea scăpărilor de metan care s-ar înregistra în absența unei reparații, sau cu excepția cazului în care se poate preconiza, în mod rezonabil, că efectuarea unei reparații mai devreme va conduce la probleme de securitate a aprovizionării în sistemele conectate mici, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2019/944.

Operatorul furnizează autorităților competente, fără întârziere, toate dovezile necesare care justifică decizia sa de a amâna repararea.

Decizia de a amâna repararea din motive de siguranță, administrative sau tehnice face obiectul unei aprobări din partea autorităților competente și este inclusă în calendarele privind repararea și monitorizarea. Autoritățile competente pot solicita operatorului în cauză să modifice calendarele privind repararea și monitorizarea ținând seama de cerințele prezentului regulament.

(11)   Operatorii întocmesc fără întârziere, actualizează și pun pe deplin la dispoziția autorităților competente o evidență a tuturor deciziilor de amânare a reparațiilor în temeiul prezentului articol, inclusiv toate dovezile necesare care justifică fiecare decizie, precum și calendarele aferente privind repararea și monitorizarea.

(12)   În pofida alineatului (2), operatorii examinează componentele despre care s-a constatat că emit:

În cazul în care se identifică un risc mai mare pentru siguranță sau un risc mai mare de scurgeri de metan, autoritățile competente pot recomanda efectuarea cu o frecvență mai mare a anchetelor LDAR privind componentele relevante.

(13)   Fără a aduce atingere obligațiilor de raportare prevăzute la alineatul (14), operatorii înregistrează toate scăpările identificate, indiferent de amploarea acestora, și le verifică periodic și se asigură că sunt eliminate în conformitate cu alineatul (9).

Operatorii păstrează evidența timp de cel puțin zece ani și furnizează aceste informații autorităților competente, la cererea acestora.

(14)   În fiecare an, operatorii prezintă autorităților competente din statul membru în care se află activele relevante toate calendarele privind repararea și monitorizarea și un raport care sintetizează rezultatele tuturor anchetelor LDAR efectuate în cursul anului precedent.

Autoritățile competente pot solicita operatorilor să modifice raportul sau calendarele privind repararea și monitorizarea ținând seama de cerințele prezentului regulament.

(15)   Operatorii pot delega oricare dintre sarcinile prevăzute la prezentul articol. Sarcinile delegate nu afectează responsabilitatea operatorilor și nu aduc atingere eficacității supravegherii de către autoritățile competente.

(16)   Statele membre se asigură că prestatorii de servicii LDAR și operatorii LDAR au la dispoziție sisteme de certificare, de acreditare sau sisteme echivalente de calificare, inclusiv programe de formare adecvate, în legătură cu anchetele LDAR.

(17)   Fără a aduce atingere Directivelor 2008/56/CE (26) și 2013/30/UE (27) ale Parlamentului European și ale Consiliului, autoritățile competente pot decide să scutească componentele petroliere și gaziere offshore situate pe teritoriul lor la o adâncime a apei mai mare de 700 de metri de la cerințele prevăzute la prezentul articol dacă operatorul în cauză poate furniza dovezi solide că este foarte probabil ca impactul asupra climei al emisiilor potențiale de metan generate de componentele respective să fie neglijabil.

(1)   Evacuarea în atmosferă este interzisă, cu excepția cazurilor prevăzute la prezentul articol. Arderea la faclă de rutină este interzisă.

(2)   Evacuarea în atmosferă sau arderea la faclă este permisă numai în caz de urgență sau de defecțiuni.

(3)   În pofida alineatului (2), evacuarea în atmosferă sau arderea la faclă este permisă atunci când acest lucru este inevitabil și strict necesar și cu respectarea obligațiilor de raportare prevăzute la articolul 16.

Evacuarea în atmosferă și arderea la faclă sunt considerate inevitabile și strict necesare în următoarele situații specifice în care evacuarea în atmosferă sau arderea la faclă, după caz, nu poate fi complet eliminată sau este necesară din motive de siguranță:

(4)   Dacă evacuarea în atmosferă este permisă în conformitate cu alineatele (2) și (3), operatorii efectuează această operațiune numai în cazul în care arderea la faclă nu este fezabilă din punct de vedere tehnic din cauza lipsei de inflamabilitate sau a incapacității de a susține o flacără, prezintă riscul de a pune în pericol siguranța operațiunilor sau a personalului sau în cazul în care ar avea un impact mai nefavorabil asupra mediului în ceea ce privește emisiile. Într-o astfel de situație, ca parte a obligațiilor de raportare prevăzute la articolul 16, operatorii informează autoritățile competente și le prezintă dovezi cu privire la necesitatea de a utiliza evacuarea în atmosferă în loc de arderea la faclă.

(5)   Echipamentele care evacuează în atmosferă sunt înlocuite cu echipamente alternative fără emisii, dacă acestea sunt disponibile pe piață și dacă îndeplinesc standardele sau specificațiile tehnice pentru componentele destinate evacuării în atmosferă stabilite în temeiul articolului 32.

(6)   În plus față de condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3), arderea la faclă este permisă numai atunci când, din alte motive decât cele economice, nu se poate realiza nici reinjectarea, nici utilizarea la fața locului, nici stocarea pentru o utilizare ulterioară, nici expedierea metanului către o piață. Într-o astfel de situație, ca parte a obligațiilor de raportare prevăzute la articolul 16, operatorii demonstrează autorităților competente necesitatea de a utiliza arderea la faclă în locul reinjectării, al utilizării la fața locului, al stocării pentru o utilizare ulterioară sau al expedierii metanului către o piață.

(7)   În cazul în care un amplasament este construit, înlocuit sau recondiționat în întregime, operatorii instalează și utilizează numai acele dispozitive pneumatice, compresoare, rezervoare de stocare la presiune atmosferică, dispozitive de eșantionare și măsurare și etanșări pentru gaze uscate disponibile pe piață care au emisii zero. În cazul în care un amplasament este înlocuit sau recondiționat parțial, operatorii instalează și utilizează în partea respectivă numai acele dispozitive pneumatice, compresoare, rezervoare de stocare la presiune atmosferică, dispozitive de eșantionare și măsurare și etanșări pentru gaze uscate disponibile pe piață care au emisii zero.

(8)   Operatorii se conformează prezentului articol fără întârziere și, în orice caz, până la 5 februarie 2026 pentru amplasamentele existente și nu mai târziu de 12 luni de la data începerii operațiunilor pentru amplasamentele noi. În cazul în care operatorii nu se pot conforma prezentului articol din cauza unei întârzieri excepționale cauzate de necesitatea de a obține un permis sau un alt tip de autorizație administrativă din partea autorităților relevante sau de indisponibilitatea echipamentelor de evacuare în atmosferă sau de ardere la faclă, aceștia furnizează autorităților competente un calendar detaliat de punere în aplicare. Calendarul respectiv include dovezi suficiente privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la prezentul alineat. Autoritățile competente pot solicita modificări ale calendarului respectiv.

(1)   Operatorii informează autoritățile competente cu privire la evenimentele de evacuare în atmosferă și la evenimentele de ardere la faclă:

Notificarea menționată la primul paragraf se efectuează fără întârziere după eveniment și cel târziu în termen de 48 de ore de la începerea evenimentului sau de la momentul în care operatorul a luat cunoștință de aceasta, în conformitate cu elementele prevăzute în anexa III.

Prin derogare de la primul paragraf, arderea la faclă controlată care are loc în timpul opririlor se raportează în raportul anual.

(2)   Operatorii prezintă autorităților competente rapoarte anuale privind toate evenimentele de evacuare în atmosferă și evenimentele de ardere la faclă menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și la articolul 15, în conformitate cu elementele stabilite în anexa III, ca parte a raportului relevant menționat la articolul 12.

(1)   În cazul în care un amplasament este construit, înlocuit sau recondiționat integral sau parțial sau în cazul în care sunt instalate noi coșuri de faclă sau alte dispozitive de ardere, operatorii instalează numai coșuri de faclă sau dispozitive de ardere cu autoaprindere sau cu un arzător-pilot permanent și cu o eficiență proiectată a distrugerii și a îndepărtării de cel puțin 99 %.

(2)   Operatorii se asigură că toate coșurile de faclă sau alte dispozitive de ardere respectă cerințele prevăzute la alineatul (1) până la 5 februarie 2026.

(3)   Operatorii efectuează inspecții ale coșurilor de faclă sau ale altor dispozitive de ardere o dată la 15 zile, în conformitate cu anexa IV, cu excepția cazului în care acestea nu sunt utilizate în mod regulat. În cazul în care coșurile de faclă sau alte dispozitive de ardere nu sunt utilizate în mod regulat, operatorii le inspectează înainte de fiecare utilizare.

Ca alternativă la inspecțiile periodice, sub rezerva aprobării de către autoritățile competente, operatorii pot utiliza sisteme de monitorizare de la distanță sau automate, astfel cum se prevede în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa IV.

În cazul în care se constată nereguli, operatorii investighează cauza neregulilor și o remediază în termen de șase ore sau, în cazul unor condiții meteorologice extreme ori al unor condiții extreme de altă natură, în termen de șase ore după revenirea condițiilor la normal.

(4)   În cazul în care se utilizează dispozitive de ardere cu autoaprindere sau cu un arzător-pilot permanent, operatorii utilizează echipamente de supraveghere a flăcării pentru a monitoriza în mod constant flacăra faclei principale sau flacăra-pilot, pentru a se asigura că nu se produce evacuarea în atmosferă din cauza unei situații de stingere a flăcării.

(1)   Până la 5 august 2025, statele membre elaborează și pun la dispoziția publicului un inventar al tuturor sondelor inactive, al sondelor închise temporar și al sondelor închise permanent și abandonate de pe teritoriul lor sau aflate sub jurisdicția lor care sunt înregistrate sau în cazul cărora sunt disponibile informații sau dovezi privind amplasarea sau a căror amplasare poate fi identificată în limita unor eforturi rezonabile. Inventarul respectiv include cel puțin elementele prevăzute în partea 1 din anexa V.

Statele membre mențin și actualizează inventarul respectiv, inclusiv prin depunerea tuturor eforturilor rezonabile pentru a localiza și a documenta toate sondele inactive, sondele închise temporar și sondele închise permanent și abandonate identificate, aflate pe teritoriul lor sau sub jurisdicția lor, pe baza unei evaluări solide, ținând cont de cele mai recente descoperiri științifice și de cele mai bune tehnici disponibile.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care notifică Comisiei dovezi ale existenței, pe teritoriul lor sau sub jurisdicția lor, a unui număr combinat de cel puțin 40 000 de sonde inactive, sonde închise temporar și sonde închise permanent și abandonate înregistrate, pot adopta un plan, pe care îl pun la dispoziția publicului, pentru completarea inventarului menționat la alineatul (1) și cuantificarea emisiilor de metan sau demonstrarea faptului că nu există emisii de metan, după caz, în legătură cu sondele respective, incluzând cel puțin elementele prevăzute în partea 1 din anexa V, cu condiția ca:

Planul respectiv este supus aprobării de către autoritățile competente.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (4), rapoartele care conțin informații privind cuantificarea emisiilor de metan și, atunci când există echipamente de monitorizare a presiunii, informații privind monitorizarea presiunii, de la toate sondele inactive și sondele închise temporar se transmit autorităților competente până la 5 mai 2026 și, ulterior, până la data de 31 mai a fiecărui an.

Rapoartele respective includ cuantificarea emisiilor de metan în aer și în apă și informații privind monitorizarea presiunii, după caz, utilizând standardele sau specificațiile tehnice stabilite în temeiul articolului 32. Până la data aplicării standardelor sau specificațiilor tehnice respective, operatorii și statele membre, după caz, urmează cele mai avansate practici industriale și utilizează cele mai bune tehnologii disponibile pentru măsurarea și cuantificarea emisiilor de metan.

În cazul în care operatorii sau statele membre raportează emisii de metan în temeiul unor acorduri internaționale sau regionale la care Uniunea sau statul membru relevant este parte, rapoartele menționate la prezentul articol pot cuprinde informațiile raportate în cadrul acordurilor respective.

Rapoartele privind sondele inactive și sondele închise temporar situate în statele membre cu un număr combinat de cel puțin 40 000 de sonde inactive, de sonde închise temporar și de sonde închise permanent și abandonate se transmit în termen de 12 luni de la includerea în inventar a fiecărei sonde și, ulterior, până la data de 31 mai a fiecărui an.

(4)   În cazul în care li se furnizează autorităților competente cuantificarea emisiilor de metan și, atunci când există echipamente de monitorizare a presiunii, datele privind monitorizarea presiunii care demonstrează că nu au existat emisii de metan de la o sondă onshore închisă temporar în ultimii 5 ani, alineatul (3) încetează să se aplice sondei respective.

În cazul în care li se furnizează autorităților competente cuantificarea emisiilor de metan și, atunci când există astfel de echipamente de monitorizare, datele privind monitorizarea presiunii care demonstrează că nu au existat emisii de metan de la o sondă offshore inactivă sau închisă temporar în ultimii 3 ani, alineatul (3) încetează să se aplice sondei respective.

(5)   În cazul în care li se furnizează autorităților competente dovezi fiabile ale unor cantități semnificative de emisii de metan într-o sondă offshore inactivă sau într-o sondă închisă temporar după perioada menționată la alineatul (4), sau într-o sondă închisă permanent și abandonată și dacă dovezile respective au fost confirmate de o parte terță independentă, autoritățile competente decid cu privire la aplicarea în cazul sondei respective a obligațiilor prevăzute la prezentul articol referitoare la sondele închise temporar.

(6)   În cazul în care sunt depistate emisii de metan în sonde inactive, în sonde închise temporar sau în sonde închise permanent și abandonate, statele membre sau partea responsabilă în temeiul alineatului (8) iau toate măsurile necesare de care dispun pentru decontaminarea, recuperarea și închiderea permanentă a sondei în cauză, după caz, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și ținând seama de impactul asupra mediului al lucrărilor necesare în vederea reducerii aferente a emisiilor de metan.

(7)   Rapoartele menționate la alineatul (3) de la prezentul articol sunt evaluate de un verificator înainte de a fi transmise autorităților competente și includ o declarație de verificare emisă în conformitate cu articolul 8.

(8)   Statele membre asigură îndeplinirea de către operatori a obligațiilor prevăzute la alineatele (3)-(7) și la alineatul (9). În cazul în care un operator, un proprietar, un deținător al unei licențe sau o altă parte responsabilă de sondă în temeiul dreptului intern furnizează autorității competente dovezi adecvate și fiabile pentru a demonstra că nu dispune de mijloacele financiare adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor respective sau în cazul în care partea responsabilă nu poate fi identificată, statul membru își asumă răspunderea pentru respectivele obligații.

(9)   Până la 5 august 2026, statele membre sau partea responsabilă în temeiul alineatului (8) pregătesc un plan de atenuare pentru a decontamina, a recupera și a închide permanent sondele inactive și sondele închise temporar, care să includă cel puțin elementele prevăzute în partea 2 din anexa V, și îl pun în aplicare în termen de 12 luni de la transmiterea primului raport menționat la alineatul (3).

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care un stat membru sau partea responsabilă în temeiul alineatului (8) poate demonstra că punerea în aplicare a planului de atenuare respectiv nu este posibilă în termenul menționat din motive de siguranță, administrative sau tehnice, aceștia pot întârzia punerea sa în aplicare. Planul de atenuare include toate dovezile necesare care justifică o astfel de decizie. În astfel de cazuri, punerea în aplicare se efectuează cât mai curând posibil, asigurându-se că data de încheiere a acțiunilor de atenuare pentru fiecare sondă nu depășește 3 ani de la transmiterea primului raport menționat la alineatul (3).

Autoritățile competente pot solicita părții responsabile să modifice planul de atenuare ținând seama de cerințele prezentului regulament.

Statele membre sau partea responsabilă în temeiul alineatului (8) actualizează periodic planul de atenuare, în concordanță cu inventarul menționat la alineatul (1) și cu rapoartele menționate la alineatul (3), precum și cu orice modificări sau informații noi care rezultă din acesta și pe baza unei evaluări solide, ținând seama de cele mai recente descoperiri științifice și de cele mai bune tehnici disponibile.

Planurile de atenuare utilizează inventarul menționat la alineatul (1) și rapoartele menționate la alienatul (3) pentru a determina prioritatea activităților, inclusiv:

(10)   Autoritățile competente revizuiesc și pun rapoartele și planurile de atenuare menționate la prezentul articol la dispoziția publicului și a Comisiei în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), în termen de trei luni de la transmiterea lor de către un operator sau de la finalizarea planului de atenuare de către un stat membru.

(11)   Fără a aduce atingere Directivelor 2008/56/CE și 2013/30/UE, autoritățile competente pot decide să scutească sondele petroliere și gaziere offshore situate la o adâncime a apei mai mare de 700 de metri de la cerințele prevăzute la alineatul (3) sau (9) de la prezentul articol, dacă pot fi furnizate dovezi solide că este foarte probabil ca impactul asupra climei al emisiilor potențiale de metan generate de sondele respective să fie neglijabil.

(12)   Fără a aduce atingere Directivelor 2008/56/CE și 2013/30/UE și sub rezerva aprobării de către autoritățile competente, sondele offshore închise temporar și cele offshore închise permanent și abandonate situate la o adâncime a apei între 200 și 700 de metri pot fi scutite de la cerințele prevăzute la alineatul (3) sau (9) de la prezentul articol, în cazul în care operatorul poate demonstra că este foarte probabil ca impactul asupra climei al emisiilor potențiale de metan generate de sondele respective să fie neglijabil printr-o trimitere la o evaluare a impactului asupra mediului efectuată înainte de foraj sau după accidente în timpul operațiunilor.

(1)   Până la 5 mai 2025 și, ulterior, până la data de 31 mai a fiecărui an, importatorii furnizează autorităților competente din statul membru în care sunt stabiliți informațiile prevăzute în anexa IX. În cazul în care importatorii nu furnizează informațiile respective, integral sau parțial, aceștia furnizează autorităților competente respective o justificare temeinică privind această neîndeplinire a obligațiilor și prevăd acțiunile pe care le-au întreprins pentru a obține informațiile în cauză.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a modifica prezentul regulament prin modificarea sau completarea informațiilor care trebuie furnizate de importatori.

(2)   Până la 5 august 2025 și, ulterior, până la data de 31 august a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei informațiile care trebuie să fie furnizate de către importatori.

Comisia pune informațiile respective la dispoziție în conformitate cu articolul 30.

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2027, importatorii demonstrează și raportează autorităților competente ale statului membru în care sunt stabiliți, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), că contractele încheiate sau reînnoite la data de 4 august 2024 pentru furnizarea de țiței, gaze naturale sau cărbune produse în afara Uniunii acoperă numai țițeiul, gazele naturale sau cărbunele care fac obiectul unor măsuri de monitorizare, raportare și verificare aplicate la nivelul producătorului care sunt echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament.

(2)   În cazul contractelor încheiate înainte de 4 august 2024 pentru furnizarea de țiței, gaze naturale sau cărbune produse în afara Uniunii, importatorii depun toate eforturile rezonabile pentru a solicita ca țițeiul, gazele naturale sau cărbunele să facă obiectul unor măsuri de monitorizare, raportare și verificare aplicate la nivelul producătorului care sunt echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament. Aceste eforturi pot include modificarea contractelor respective.

Începând cu 1 ianuarie 2027, importatorii informează anual autoritățile competente ale statului membru în care sunt stabiliți cu privire la rezultatele acestor eforturi, ca parte a informațiilor care trebuie furnizate în temeiul articolului 27 alineatul (1) și, în caz de neîndeplinire a acestei obligații, furnizează o justificare temeinică privind această neîndeplinire a obligațiilor și prevăd măsurile pe care le-au întreprins în cadrul acestor eforturi.

(3)   Comisia emite recomandări care conțin clauze standard opționale referitoare la informațiile care trebuie furnizate în sensul alineatelor (1) și (2), pentru a fi utilizate de importatorii care introduc țiței, gaze naturale și cărbune pe piața Uniunii în procesul de modificare sau reînnoire a contractelor existente sau de semnare a unor contracte noi pentru furnizarea de țiței, gaze naturale și cărbune.

(4)   Autoritățile competente ale statelor membre protejează confidențialitatea informațiilor primite de la importatori în temeiul prezentului articol, în conformitate cu dreptul Uniunii. Autoritățile competente furnizează aceste informații Comisiei, care protejează confidențialitatea acestor informații, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(5)   În sensul prezentului articol, măsurile de monitorizare, raportare și verificare sunt considerate a fi echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament în următoarele cazuri:

(6)   În sensul alineatului (5) litera (b), Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare, procedura și cerințele privind dovezile care trebuie furnizate de o țară terță pentru stabilirea echivalenței. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 35 alineatul (3).

Procedura de stabilire a echivalenței poate fi inițiată la cererea unei țări terțe sau de către Comisie.

Comisia se angajează într-un dialog activ cu toate țările terțe care exportă țiței, gaze naturale sau cărbune pe piața Uniunii pentru a obține acordul lor de a iniția o astfel de procedură, ținând seama de cantitatea importată din țările terțe respective și de potențialul acestora de a-și reduce emisiile de metan.

Echivalența se stabilește de către Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare pentru fiecare țară terță relevantă, numai în cazul în care țara terță îndeplinește toate condițiile prevăzute la alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol și dacă sunt furnizate toate dovezile necesare. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 35 alineatul (3) din prezentul regulament. Comisia nu adoptă astfel de acte de punere în aplicare în cazul în care adoptarea sa ar eluda măsurile restrictive adoptate în temeiul articolului 215 din TFUE care restricționează importul de țiței, gaze naturale sau cărbune.

Echivalența poate fi revocată în orice moment de către Comisie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în cazul în care țara terță nu mai îndeplinește, în drept sau în practică, condițiile prevăzute la alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol pe o perioadă de cel puțin 12 luni. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 35 alineatul (3). Înainte de adoptarea respectivului act de punere în aplicare, Comisia notifică țării terțe preocupările sale și îi oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Atunci când pregătește actele de punere în aplicare menționate la prezentul alineat, Comisia informează Grupul de coordonare pentru petrol și produse petroliere, instituit prin Directiva 2009/119/CE a Consiliului (28), Grupul de coordonare pentru gaz instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (29) și Grupul de coordonare în domeniul energiei electrice, instituit de Comisie, precum și alte părți interesate relevante. Respectivele acte de punere în aplicare intră în vigoare cel mai devreme la 30 de zile calendaristice de la data adoptării lor.

(7)   Importatorii sunt scutiți de obligațiile de raportare prevăzute la alineatele (1) și (2) în cazul în care importă țiței, gaze naturale sau cărbune dintr-o țară terță pentru care s-a stabilit echivalența în conformitate cu alineatul (6).

(8)   De la 4 august 2024, după caz și sub rezerva procedurilor aplicabile, Comisia propune și urmărește ca Uniunea să intre în cadre de cooperare cu țări terțe din care Uniunea importă țiței, gaze naturale sau cărbune pentru a le sprijini în instituirea unui sistem de monitorizare, raportare și verificare echivalent cu cel stabilit în prezentul regulament. Comisia nu recomandă încheierea unor astfel de cadre de cooperare în cazul în care respectivele cadre ar eluda măsurile restrictive adoptate în temeiul articolului 215 din TFUE privind importul de țiței, gaze naturale sau cărbune.

(1)   Până la 5 august 2028 și, ulterior, în fiecare an, pentru contractele de furnizare încheiate sau reînnoite la 4 august 2024 sau după această dată, producătorii și, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), importatorii din Uniune raportează autorităților competente din statul membru în care sunt stabiliți intensitatea metanului în exploatarea țițeiului, a gazelor naturale și a cărbunelui introduse de ei pe piața Uniunii, calculată în conformitate cu metodologia stabilită în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

Pentru contractele de furnizare încheiate înainte de 4 august 2024, producătorii și, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), importatorii din Uniune depun toate eforturile rezonabile pentru a raporta autorităților competente din statul membru în care sunt stabiliți intensitatea metanului în exploatarea țițeiului, a gazelor naturale și a cărbunelui introduse de ei pe piața Uniunii, calculată în conformitate cu metodologia stabilită în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol. Începând cu 5 august 2028, producătorii și importatorii din Uniune care introduc țiței, gaze naturale sau cărbune pe piața Uniunii raportează anual autorităților competente din statul membru în care sunt stabiliți rezultatele acestor eforturi.

(2)   Până la 5 august 2030, iar ulterior în fiecare an, producătorii și importatorii din Uniune care introduc țiței, gaze naturale și cărbune pe piața Uniunii în temeiul unor contracte de furnizare încheiate sau reînnoite după 5 august 2030 demonstrează autorităților competente din statul membru în care sunt stabiliți că intensitatea metanului în exploatarea țițeiului, a gazelor naturale și a cărbunelui introduse de ei pe piața Uniunii, calculată în conformitate cu metodologia stabilită în temeiul alineatului (4), se situează sub valorile intensității maxime a metanului stabilite în conformitate cu alineatul (6) pentru a promova reducerea emisiilor globale de metan pentru respectivele produse.

(3)   Autoritățile competente ale statelor membre protejează confidențialitatea informațiilor primite de la producătorii și importatorii din Uniune în temeiul prezentului articol, în conformitate cu dreptul Uniunii. Autoritățile competente furnizează aceste informații Comisiei, care protejează confidențialitatea acestor informații, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(4)   Până la 5 august 2027, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea metodologiei de calculare, la nivelul producătorului, a intensității metanului asociat exploatării țițeiului, a gazelor naturale și a cărbunelui introduse pe piața Uniunii. Metodologia respectivă ține seama de diferitele procese de exploatare și condiții ale amplasamentului, precum și de metodologiile și cele mai bune practici pentru calcularea intensității metanului existente la nivel internațional. Metodologia respectivă este nediscriminatorie și se bazează pe criterii transparente și obiective. Atunci când pregătește astfel de acte delegate, Comisia informează Grupul de coordonare pentru petrol și produse petroliere, Grupul de coordonare pentru gaz, Grupul de coordonare în domeniul energiei electrice și alte părți interesate relevante.

(5)   Până la 5 august 2029, Comisia evaluează impactul potențial al diferitelor niveluri ale valorilor intensității maxime a metanului asociate cu țițeiul, gazele naturale și cărbunele introduse pe piața Uniunii la nivelul producătorului și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul respectiv include o evaluare a reducerii potențiale a emisiilor mondiale de metan, a impactului asupra securității aprovizionării cu energie la nivelul Uniunii și la nivel național și asupra competitivității economiei Uniunii, precum și a potențialelor denaturări ale pieței la nivel mondial și regional. Raportul respectiv include, de asemenea, o evaluare a pieței în ceea ce privește intensitatea metanului în aprovizionarea actuală și viitoare a Uniunii până în 2049, atât prin contracte pe termen lung, cât și prin achiziții la vedere. Evaluarea respectivă analizează situația pentru fiecare stat membru, ținând seama de angajamentele contractuale asumate înainte de 4 august 2024, de capacitățile infrastructurii energetice și de constrângerile potențiale.

(6)   Pe baza evaluării menționate la alineatul (5) și a unor criterii obiective, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 34 în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea valorilor intensității maxime a metanului asociate cu țițeiul, gazele naturale și cărbunele introduse pe piața Uniunii la nivelul producătorului. Actele delegate respective sunt în concordanță cu metodologia de calculare a intensității metanului asociat exploatării țițeiului, a gazelor naturale și a cărbunelui introduse pe piața Uniunii, stabilită în conformitate cu prezentul articol. Actele delegate respective specifică, de asemenea, diferite clase de intensitate a metanului pentru țiței, gaze naturale și cărbune. Aceste valori maxime ale intensității metanului se determină separat pentru țiței, gaze naturale și cărbune, acoperind clasa sau clasele cu cele mai bune performanțe. Valorile maxime ale intensității metanului și clasele de intensitate a metanului respective țin seama de diferitele surse, procese de exploatare și condiții ale amplasamentului și sunt stabilite la niveluri care promovează reduceri ale emisiilor mondiale de metan în ceea ce privește țițeiul, gazele naturale și cărbunele introduse pe piața Uniunii, menținând în același timp securitatea aprovizionării cu energie la nivelul Uniunii și la nivel național, asigurând o distribuție echilibrată a volumelor de țiței, gaze naturale și cărbune introduse pe piața Uniunii, alături de un tratament nediscriminatoriu, și protejând competitivitatea economiei Uniunii.

(1)   Până la 5 februarie 2026, Comisia instituie și menține o bază de date privind transparența emisiilor de metan, care conține informații relevante privind statele membre și țările terțe, întreprinderile, importatorii și volumele de țiței, gaze naturale și cărbune introduse pe piața Uniunii, în special informațiile care i-au fost transmise în temeiul articolului 12 alineatul (8), al articolului 18 alineatul (10), al articolului 20 alineatul (7), al articolului 23 alineatul (2), al articolului 25 alineatul (8), al articolului 27 alineatul (2), al articolului 28 alineatul (4) și al articolului 29 alineatul (3).

(2)   În plus față de informațiile menționate la alineatul (1), baza de date include cel puțin următoarele informații:

Baza de date privind transparența emisiilor de metan servește drept instrument de informare, acesta urmând a fi pus gratuit la dispoziția publicului.

Baza de date privind transparența emisiilor de metan precizează cazurile în care calitatea și fiabilitatea informațiilor transmise au fost verificate de părți terțe independente.

(3)   Până la 5 august 2026, pe baza informațiilor disponibile în baza de date privind transparența emisiilor de metan, Comisia publică profilurile de performanță privind emisiile de metan ale statelor membre și ale producătorilor sau importatorilor din Uniune, după caz, care introduc țiței, gaze naturale sau cărbune pe piața Uniunii, precum și ale țărilor terțe din care Uniunea importă țiței, gaze naturale sau cărbune și ale producătorilor sau exportatorilor din țări terțe care le furnizează către Uniune.

(4)   Profilurile de performanță privind emisiile de metan publicate în conformitate cu alineatul (3) se actualizează anual și conțin, cel puțin și după caz:

(5)   Profilurile de performanță privind emisiile de metan publicate în conformitate cu alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului în mod gratuit, online.

(6)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere Directivei (UE) 2016/943.

(1)   Până la 5 august 2026, Comisia instituie un instrument mondial de monitorizare a emițătorilor de metan pe baza datelor satelitare și a datelor introduse de mai mulți furnizori și servicii de date certificate, inclusiv de la componenta Copernicus a Programului spațial al Uniunii instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696. În acest scop, Comisia poate utiliza instrumente sau cadre internaționale existente, dacă sunt disponibile.

Instrumentul mondial de monitorizare a emisiilor de metan se pune la dispoziția publicului și furnizează actualizări periodice, cel puțin cu privire la apariția, amploarea și localizarea evenimentelor cu emisii ridicate de metan din surse de energie din interiorul sau din afara Uniunii.

(2)   Până la 5 februarie 2026, Comisia instituie un mecanism de reacție rapidă pentru a aborda evenimentele supergeneratoare de emisii.

Comisia notifică imediat orice eveniment supergenerator de emisii detectat statului membru sau țării terțe sub jurisdicția căreia a avut loc evenimentul, după caz. Dacă este fezabil, Comisia trimite o notificare și producătorului care are legătură cu sursa sau cu ansamblul de surse conectate ce emit metan. Notificarea respectivă include o cerere de furnizare promptă a unor informații suplimentare cu privire la evenimentul supergenerator de emisii și la măsurile de remediere luate sau planificate a fi luate pentru a atenua impactul sau pentru a opri evenimentul, inclusiv calendarul conform căruia urmează să se desfășoare măsurile respective. Comisia stabilește toate contactele necesare pentru a obține și a verifica informațiile primite în legătură cu evenimentul, inclusiv, dacă este cazul, în cooperare cu organizațiile internaționale competente. În acest scop, Comisia poate utiliza instrumente sau cadre internaționale existente, dacă sunt disponibile.

(3)   Comisia propune instituirea, în numele Uniunii, a unor dialoguri bilaterale cu țările terțe din care Uniunea importă țiței, gaze naturale sau cărbune, cu scopul de a institui un cadru pentru schimbul de informații și un sistem de detectare și avertizare timpurie în scopul detectării și alertării reciproce cu privire la producerea unor evenimente supergeneratoare de emisii și la măsurile de remediere luate sau care urmează să fie luate pentru a preveni sau a opri astfel de evenimente. Aceste dialoguri urmăresc, de asemenea, să identifice modalități de accelerare a reducerii emisiilor de metan în sectorul energetic și, dacă este necesar, pot oferi un schimb de bune practici și consiliere pentru instituirea unor măsuri de monitorizare, raportare, verificare și reducere echivalente cu cele stabilite în prezentul regulament.

Comisia nu propune instituirea unor astfel de dialoguri bilaterale cu țările terțe în cazul în care acest lucru ar eluda măsurile restrictive adoptate în temeiul articolului 215 din TFUE privind importul de țiței, gaze naturale sau cărbune.

(4)   Pe baza monitorizării efectuate în contextul dialogurilor menționate la alineatele (2) și (3), Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la notificările referitoare la evenimentele supergeneratoare de emisii și la punerea în aplicare a măsurilor de remediere în Uniune și în țările terțe din care Uniunea importă țiței, gaze naturale sau cărbune, precum și cu privire la orice impact potențial asupra securității aprovizionării cu energie la nivelul Uniunii și la nivel național.

(5)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere Directivei (UE) 2016/943.

(1)   În conformitate cu articolul 10 alineatele (1)-(5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia solicită uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate pentru:

La primirea unui proiect de standard elaborat de o organizație de standardizare europeană, Comisia evaluează conformitatea acestuia cu cererea de standardizare relevantă, cu prezentul regulament și cu alte acte aplicabile din dreptul Uniunii.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor standarde obligatorii sau a unor părți ale acestora, astfel cum se menționează la prezentul alineat.

(2)   În cazul în care nu a fost adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor specificații tehnice obligatorii, sau a unor părți ale acestora, în următoarele scopuri:

Comisia poate adopta actele delegate respective numai în cazul în care a emis o cerere de standardizare adresată uneia sau mai multor organizații de standardizare europene și dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(1)   Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora.

Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare și includ cel puțin:

Până la 5 august 2025, statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei și o informează fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

(2)   Statele membre, în conformitate cu dreptul intern, se asigură că autoritățile competente au competența de a impune cel puțin următoarele sancțiuni administrative și măsuri administrative pentru încălcarea articolului 12, a articolului 14 alineatul (14), a articolului 16 alineatul (2), a articolului 20, a articolului 23 alineatul (1), a articolului 27 alineatul (1), a articolului 28 alineatele (1) și (2) și a articolului 29 alineatele (1) și (2), cu condiția ca acestea să nu pună în pericol securitatea aprovizionării cu energie:

În cazul persoanelor juridice, valoarea amenzilor administrative menționate la litera (e) nu depășește 20 % din cifra de afaceri anuală din exercițiul financiar precedent. În cazul persoanelor fizice, valoarea amenzilor respective nu depășește 20 % din venitul anual din anul calendaristic precedent.

(3)   În cazul în care sistemul juridic al statului membru nu prevede amenzi administrative, pot fi impuse amenzi de instanțele naționale competente la cererea autorităților competente. Amenzile respective trebuie să fie efective, iar efectul lor să fie echivalent cu cel al amenzilor administrative impuse de autoritățile administrative.

(4)   În exercitarea competențelor care le revin în temeiul prezentului articol, autoritățile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că competențele lor sunt exercitate și că sancțiunile administrative și măsurile administrative pe care le impun sunt concepute și aplicate în mod efectiv și consecvent în întreaga Uniune.

(5)   Cel puțin următoarele încălcări fac obiectul unor sancțiuni:

(6)   În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (8), statele membre iau în considerare reducerea sancțiunilor impuse operatorilor sau neimpunerea de sancțiuni pentru perioada de punere în aplicare considerată necesară de către autoritățile naționale.

(7)   Statele membre iau în considerare cel puțin următoarele criterii orientative pentru impunerea de sancțiuni, după caz:

(8)   Statele membre publică anual informații privind tipul și amploarea sancțiunilor impuse în temeiul prezentului regulament, încălcările și operatorii, întreprinderile, operatorii minieri sau importatorii cărora le-au fost impuse sancțiuni.

După caz, aceste informații se raportează în conformitate cu articolul 22 din Directiva (UE) 2024/1203 a Parlamentului European și a Consiliului (30).

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 22 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (1), la articolul 29 alineatele (4) și (6) și la articolul 32 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 4 august 2024, care urmează să fie prelungită tacit cu perioade de durată identică.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 22 alineatul (3), la articolul 27 alineatul (1), la articolul 29 alineatele (4) și (6) și la articolul 32 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 22 alineatul (3), al articolului 27 alineatul (1), al articolului 29 alineatele (4) și (6) sau al articolului 32 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de Comitetul uniunii energetice instituit prin articolul 44 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Comisia monitorizează și examinează aplicarea prezentului regulament și prezintă, până la 1 ianuarie 2028 și, ulterior, o dată la cinci ani, un raport Parlamentului European și Consiliului.

(2)   Primul raport, astfel cum este menționat la alineatul (1), examinează mai ales următoarele:

Examinarea respectivă ține seama de legislația relevantă a Uniunii din domenii conexe. După caz, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă împreună cu raportul său, ținând seama de legislația relevantă a Uniunii din domenii conexe.

(3)   În sensul prezentului articol, Comisia poate solicita informații de la statele membre și de la autoritățile competente și ține seama în special de informațiile furnizate de statele membre în planurile lor naționale integrate privind energia și clima, în actualizările acestora și în rapoartele lor naționale intermediare privind energia și clima în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.