(1)

Începând din septembrie 2021 s-au observat prețuri foarte ridicate și volatilitatea piețelor energiei electrice. Conform celor stabilite de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) în evaluarea sa finală din aprilie 2022 privind organizarea pieței angro a energiei electrice a UE, acest lucru este în principal o consecință a prețului ridicat al gazelor, care este utilizat ca materie primă pentru producerea de energie electrică.

(2)

Escaladarea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, care este parte contractantă la Tratatul de instituire a Comunității Energiei (4), și sancțiunile internaționale aplicate începând din februarie 2022 au condus la o criză a gazelor, au perturbat piețele mondiale ale energiei, au exacerbat problema prețurilor ridicate ale gazelor și au avut un impact semnificativ asupra prețurilor la energie electrică. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a cauzat totodată incertitudine în ceea ce privește aprovizionarea cu alte produse de bază, cum ar fi antracitul și țițeiul, utilizate de instalațiile de producere a energiei electrice. Incertitudinea respectivă a generat o creștere suplimentară substanțială a volatilității prețurilor energiei electrice. Disponibilitatea redusă a mai multor reactoare nucleare și producția redusă de energie hidroelectrică au accentuat și mai mult creșterea prețurilor energiei electrice.

(3)

Ca răspuns la această situație, în Comunicarea sa din 13 octombrie 2021 privind „Un set de măsuri de acțiune și de sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor energiei”, Comisia a propus un set de măsuri pe care Uniunea și statele sale membre le pot utiliza pentru a aborda impactul imediat al prețurilor ridicate la energie electrică asupra clienților casnici și asupra întreprinderilor, inclusiv sprijinul pentru venit, facilitățile fiscale, măsurile de economisire și de stocare a energiei și pentru a consolida reziliența la viitoarele șocuri în materie de prețuri. În Comunicarea sa din 8 martie 2022 privind „REPowerEU: Acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, mai sigură și mai durabilă”, Comisia a prezentat o serie de măsuri suplimentare pentru a consolida setul de instrumente și pentru a răspunde prețurilor crescânde la energie electrică. La 23 martie 2022, Comisia a instituit, de asemenea, un cadru temporar de ajutoare de stat pentru a permite anumitor subvenții să atenueze impactul prețurilor ridicate la energie.

(4)

În Comunicarea sa din 18 mai 2022, Comisia a prezentat „planul REPowerEU”, prin care a introdus măsuri suplimentare axate pe economiile de energie, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie, obiectivul sporit de eficiență energetică și accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile, cu scopul de a reduce dependența Uniunii de combustibilii fosili din Rusia, inclusiv o propunere de a majora la 45 % obiectivul Uniunii pentru 2030 în ceea ce privește consumul final brut de energie din surse regenerabile. Mai mult, pe lângă stabilirea de măsuri suplimentare pe termen scurt pentru abordarea prețurilor ridicate ale energiei, Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 privind „Intervenții pe termen scurt pe piața energiei electrice și îmbunătățirile pe termen lung ale organizării pieței energiei electrice – o direcție de acțiune”, au fost identificate potențiale domenii de îmbunătățire a organizării pieței energiei electrice și a fost anunțată intenția de a evalua aceste domenii în vederea modificării cadrului legislativ.

(5)

Pentru a aborda, de urgență, criza prețurilor la energie și preocupările legate de securitate, precum și creșterile prețurilor pentru cetățeni, Uniunea a adoptat o serie de acte juridice, printre care Regulamentul (UE) 2022/1032 al Parlamentului European și al Consiliului (5), prin care a fost instituit un regim solid de înmagazinare a gazelor, Regulamentul (UE) 2022/1369 al Consiliului (6), prin care au fost stabilite măsuri eficace de reducere a cererii de gaze și energie electrică, Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului (7), prin care au fost instituite regimuri de limitare a prețurilor pentru a evita profiturile excepționale atât pe piața gazelor, cât și pe piața energiei electrice și Regulamentul (UE) 2022/2577 al Consiliului (8), prin care au fost stabilite măsuri de accelerare a procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru instalațiile producătoare de energie din surse regenerabile.

(6)

O piață a energiei bine integrată, întemeiată pe Regulamentele (UE) 2018/1999 (9), (UE) 2019/942 (10) și (UE) 2019/943 (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului și pe Directivele (UE) 2018/2001 (12), (UE) 2018/2002 (13) și (UE) 2019/944 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, adoptate în 2018 și 2019, desemnate în mod curent ca fiind pachetul „Energie curată pentru toți europenii” (denumit în continuare „pachetul privind energia curată”), permite Uniunii să beneficieze de avantajele economice ale unei piețe unice a energiei în orice condiții, asigurând securitatea aprovizionării și susținând procesul de decarbonizare în vederea realizării obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii. Interconectivitatea transfrontalieră asigură, de asemenea, o funcționare mai sigură, mai fiabilă și mai eficientă a sistemelor energetice și o mai bună reziliență la șocurile prețurilor pe termen scurt.

(7)

Consolidarea pieței interne a energiei și realizarea obiectivelor în materie de tranziție climatică și energetică necesită o modernizare substanțială a rețelei electrice a Uniunii, pentru ca aceasta să poată suporta creșteri ample ale capacității de producție de energie din surse regenerabile, variabilitatea dependentă de condițiile meteorologice a volumelor producției și modificarea tiparelor fluxului de energie electrică de la nivelul Uniunii și să poată răspunde cererilor noi de produse precum vehiculele electrice și pompele de căldură. Investițiile în rețele, atât în interiorul frontierelor, cât și la nivel transfrontalier, sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței interne a energiei electrice, inclusiv pentru securitatea aprovizionării. Astfel de investiții sunt necesare pentru a integra energia din surse regenerabile și cererea într-un context în care acestea sunt mai distanțate decât în trecut și, în cele din urmă, pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie. Prin urmare, orice reformă a pieței energiei electrice a Uniunii ar trebui să contribuie la o rețea electrică europeană mai integrată, pentru a se asigura că fiecare stat membru atinge un nivel de interconectivitate a energiei electrice în conformitate cu obiectivul de interconectare a rețelelor de energie electrică pentru 2030 de cel puțin 15 %, în temeiul articolului 4 litera (d) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1999, că respectiva capacitate de interconectare este utilizată cât mai mult posibil pentru comerțul transfrontalier și că rețeaua de energie electrică și infrastructura de conectivitate ale Uniunii sunt construite sau modernizate, cum ar fi proiectele de interes comun ale Uniunii stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului (15). Ar trebui să se asigure o conectivitate adecvată tuturor cetățenilor și întreprinderilor din Uniune, deoarece acest lucru le poate oferi oportunități majore de a participa la tranziția energetică și la transformarea digitală a Uniunii. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care recunoaște constrângerile specifice cu care se confruntă acestea și prevede adoptarea de măsuri specifice în privința lor.

(8)

Organizarea actuală a pieței energiei electrice a contribuit, printre altele, la apariția unor produse, servicii și măsuri noi și inovatoare pe piețele cu amănuntul ale energiei electrice, sprijinind eficiența energetică și utilizarea energiei din surse regenerabile și îmbunătățind posibilitățile de alegere, pentru a-i ajuta pe consumatori să își reducă facturile la energie inclusiv prin intermediul instalațiilor de mici dimensiuni de producere a energiei electrice și al serviciilor emergente de furnizare a răspunsului părții de consum. Un element esențial al viitoarelor piețe și sisteme de energie electrică din Uniune îl reprezintă folosirea ca bază și valorificarea potențialului digitalizării sistemului energetic, cum ar fi participarea activă a consumatorilor. În același timp, este necesar să fie respectate alegerile consumatorilor și să li se permită acestora să beneficieze de o diversitate de oferte contractuale și să fie protejați clienții casnici de prețurile ridicate în timpul unei crize energetice. Integrarea sistemului energetic este preconizată să se realizeze sub forma planificării și funcționării sistemului energetic ca ansamblu, cu implicarea mai multor purtători de energie, infrastructuri și sectoare de consum, prin crearea unor legături mai strânse între aceștia, în sinergie reciprocă și sprijinite de digitalizare, cu obiectivul de a furniza energie sigură, accesibilă, fiabilă și durabilă.

(9)

În contextul crizei energetice, organizarea actuală a pieței energiei electrice a evidențiat o serie de deficiențe și consecințe neașteptate legate de impactul pe care prețurile ridicate și volatile ale combustibililor fosili îl au asupra piețelor energiei electrice pe termen scurt, care expun gospodăriile și întreprinderile la creșteri semnificative ale prețurilor, cu impact asupra facturilor lor la energie electrică.

(10)

O implementare accelerată a energiei din surse regenerabile și a tehnologiilor nepoluante flexibile constituie modalitatea cea mai durabilă și mai rentabilă de reducere structurală a cererii de combustibili fosili pentru producerea de energie electrică și de facilitare a consumului direct de energie electrică prin electrificarea cererii de energie și integrarea sistemului energetic. Datorită costurilor operaționale scăzute, sursele regenerabile pot avea un impact pozitiv asupra prețurilor la energie electrică în întreaga Uniune și pot reduce consumul de combustibili fosili.

(11)

Modificările aduse organizării pieței energiei electrice ar trebui să asigure faptul că de beneficiile generate de extinderea implementării energiei din surse regenerabile și de tranziția energetică în ansamblu se bucură consumatorii, inclusiv cei mai vulnerabili, și că, în cele din urmă, aceste beneficii îi protejează de crizele energetice, evitându-se ca și alți clienți casnici să cadă în capcana sărăciei energetice. Modificările respective ar trebui să atenueze impactul pe care costurile ridicate ale prețurilor combustibililor fosili, în special al gazelor, îl au asupra prețurilor energiei electrice, cu scopul de a permite clienților casnici și întreprinderilor să profite pe termen lung de beneficiile unei energii accesibile și sigure din surse regenerabile durabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și de soluțiile eficiente din punct de vedere energetic în reducerea costurilor totale ale energiei, care ar putea reduce nevoia de extindere a rețelei electrice și a capacității de producție.

(12)

Reforma organizării pieței energiei electrice vizează obținerea unor prețuri accesibile și competitive ale energiei electrice pentru toți consumatorii. Astfel, reforma respectivă ar trebui să aducă beneficii nu doar clienților casnici, ci și competitivității industriilor Uniunii, prin înlesnirea investițiilor în tehnologii curate de care au nevoie pentru a-și îndeplini traiectoriile de tranziție către zero emisii nete. Tranziția energetică a Uniunii trebuie să se sprijine pe o bază solidă pentru producerea de tehnologii curate. Reforma respectivă va sprijini electrificarea industriei la prețuri accesibile și vor contribui la păstrarea de către Uniune a poziției sale de lider mondial în ceea ce privește cercetarea și inovarea în domeniul tehnologiilor energetice curate.

(13)

Racordarea la rețea a noilor instalații de producere și de cerere de energie, în special a centralelor de energie din surse regenerabile, se confruntă adesea cu întârzieri în procedura de conectare la rețea. Unul dintre motivele unor astfel de întârzieri este lipsa de disponibilitate a capacității rețelei în locul ales de investitor, ceea ce implică necesitatea unor extinderi sau consolidări ale rețelei pentru a realiza racordarea instalațiilor la sistem în condiții de siguranță. O nouă cerință pentru ca operatorii de sisteme de energie electrică, atât la nivel de transport, cât și la nivel de distribuție, să publice și să actualizeze informațiile privind capacitatea disponibilă de a efectua noi racordări în zonele lor de exploatare ar facilita accesul investitorilor la informații privind disponibilitatea capacității rețelei în cadrul sistemului și, prin urmare, ar accelera procesul de luare a deciziilor, ceea ce la rândul său ar accelera implementarea energiei din surse regenerabile. Informațiile respective ar trebui să fie actualizate periodic, cel puțin trimestrial, de către operatorii de distribuție. Deși statele membre ar trebui să poată decide să nu aplice această cerință întreprinderilor din domeniul energiei electrice care deservesc mai puțin de 100 000 de clienți racordați sau care deservesc sisteme mici izolate, acestea ar trebui să încurajeze întreprinderile respective să furnizeze utilizatorilor sistemului informațiile respective o dată pe an și ar trebui să promoveze cooperarea între operatorii de distribuție în acest scop. Operatorii de distribuție ar trebui, de asemenea, să publice criteriile utilizate pentru a determina capacitățile disponibile ale rețelei, cum ar fi capacitățile existente de răspuns al părții de consum și de producție, ipotezele formulate pentru evaluarea posibilei integrări suplimentare a utilizatorilor de sistem suplimentari, informațiile relevante cu privire la posibila restricționare a consumului de energie și așteptările privind viitoarele evoluții relevante ale rețelei.

(14)

Mai mult, pentru a aborda problema timpului îndelungat de răspuns la cererile de racordare la rețea, operatorii de distribuție ar trebui să furnizeze informații clare și transparente utilizatorilor sistemului cu privire la stadiul și tratarea cererilor lor de racordare. Operatorii de distribuție ar trebui să furnizeze astfel de informații în termen de trei luni de la data depunerii cererii și ar trebui să le actualizeze periodic, cel puțin trimestrial.

(15)

În zonele în care rețelele de energie electrică au o capacitate de rețea limitată sau inexistentă, utilizatorii rețelei care solicită racordarea la rețea ar trebui să poată beneficia de stabilirea unui acord de racordare neferm și flexibil. Respectivul acord de racordare ar lua în considerare, de exemplu, stocarea energiei sau ar limita perioadele în care o centrală de producere a energiei electrice poate injecta energie electrică în rețea sau capacitatea care poate fi exportată, permițând racordarea parțială a acesteia. Operatorii de sistem ar trebui să ofere posibilitatea de a stabili acorduri flexibile de racordare în astfel de zone. Autoritatea de reglementare sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, o altă autoritate competentă, ar trebui să elaboreze cadre pentru ca operatorii de sistem să stabilească astfel de racordări flexibile, asigurându-se că se acordă prioritate consolidărilor rețelei care oferă soluții structurale, că acordurile de racordare devin ferme de îndată ce rețelele sunt pregătite, că racordările flexibile sunt activate ca soluție permanentă pentru zonele în care consolidarea rețelei nu este eficientă și, în măsura posibilului, oferă vizibilitate utilizatorilor rețelei care solicită racordarea la rețea la nivelurile de restricționare preconizate în temeiul acordului flexibil de racordare.

(16)

În timpul crizei energetice, consumatorii au fost expuși la prețuri angro la energie extrem de volatile și au avut posibilități limitate de a se implica activ pe piața energiei. În consecință, mulți clienți casnici s-au confruntat cu dificultăți financiare și nu și-au putut plăti facturile. Clienții vulnerabili și clienții afectați de sărăcie energetică au avut cel mai mult de suferit, însă clienții casnici cu venituri medii au fost, de asemenea, expuși unor astfel de dificultăți. Prețurile ridicate la energie ar putea avea, de asemenea, un impact negativ asupra sănătății, a bunăstării și a calității vieții consumatorilor. Prin urmare, este important să se amelioreze drepturile și protecția consumatorilor, permițându-le acestora să beneficieze de tranziția energetică, să își decupleze facturile la energie electrică de variațiile prețurilor pe termen scurt de pe piețele energiei, precum și să se reechilibreze riscul dintre furnizori și consumatori.

(17)

Consumatorii ar trebui să aibă acces la o gamă largă de oferte, astfel încât să poată alege un contract care corespunde nevoilor proprii. Cu toate acestea, furnizorii și-au redus ofertele, contractele de furnizare a energiei electrice cu preț fix s-au împuținat, iar alegerea ofertelor a devenit limitată. Consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a opta pentru un contract de furnizare a energiei electrice accesibil, pe durată determinată și cu prețuri fixe, iar furnizorii nu ar trebui să poată modifica unilateral clauzele și condițiile contractuale sau să rezilieze contractul înainte de încheierea duratei acestuia. Cu toate acestea, contractele cu prețuri dinamice rămân esențiale și o penetrare tot mai mare a surselor regenerabile de energie poate ajuta consumatorii să își reducă facturile la energie. Statele membre ar trebui să poată scuti furnizorii cu peste 200 000 de clienții finali care oferă doar contracte cu prețuri dinamice de obligația de a oferi contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată și cu prețuri fixe, cu condiția ca o astfel de scutire să nu aibă un impact negativ asupra concurenței și să permită menținerea unei game suficiente de contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată și cu prețuri fixe.

(18)

Atunci când furnizorii nu se asigură că portofoliul lor de energie electrică este suficient de acoperit împotriva riscurilor, modificările prețurilor angro ale energiei electrice îi pot expune financiar la riscuri, poate avea ca rezultat un eșec sau transferarea costurilor asupra consumatorilor și asupra altor utilizatori ai rețelei. Prin urmare, furnizorii ar trebui să fie acoperiți în mod corespunzător atunci când oferă contracte de furnizare a energiei electrice pe durată determinată și cu prețuri fixe. O strategie adecvată de acoperire a riscului ar trebui să țină seama de accesul furnizorilor la propria producție și la capitalizarea acesteia, precum și de expunerea sa la modificările prețurilor de pe piața angro, de dimensiunea furnizorului sau de structura pieței. Existența unor strategii adecvate de acoperire a riscului poate fi asigurată prin norme generale monitorizate fără efectuarea unei revizuiri specifice a pozițiilor sau strategiilor fiecărui furnizor în parte. Printre instrumentele pentru evaluarea strategiilor de acoperire a riscului de către furnizori s-ar putea număra testele de rezistență și cerințele de raportare aplicabile furnizorilor.

(19)

Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege furnizorul care le oferă prețul și serviciul cel mai potrivit nevoilor lor. Progresele înregistrate în ceea ce privește tehnologia contorizării și a subcontorizării, la care se adaugă tehnologia informației și comunicațiilor, au făcut să fie posibilă existența, din punct de vedere tehnic, a mai multor furnizori pentru un spațiu individual. Clienții ar trebui să poată alege un furnizor separat, în special pentru energia electrică, pentru a alimenta aparate precum pompele de căldură sau vehiculele electrice care au un consum extrem de ridicat sau care au, de asemenea, capacitatea de a-și transfera automat consumul de energie electrică ca răspuns la semnalele de preț. În acest scop, clienților ar trebui să li se permită să aibă mai multe puncte de contorizare și facturare acoperite de punctul unic de racordare pentru spațiul lor, care să permită contorizarea și alimentarea separată a diferitelor aparate. Punctele de contorizare ar trebui să fie diferențiate în mod clar unele de altele și ar trebui să respecte normele tehnice aplicabile. Normele de alocare a costurilor asociate ar trebui să fie stabilite de statele membre. Anumite sisteme de contorizare inteligentă pot acoperi în mod direct mai multe puncte de contorizare și, ca atare le permit clienților să aibă simultan mai multe contracte de furnizare a energiei electrice sau acorduri de partajare a energiei. Furnizorii ar trebui să aibă responsabilitatea de echilibrare numai pentru punctele de contorizare și facturare pentru care asigură furnizarea. În plus, autorizând utilizarea unor soluții de măsurare dedicate care sunt atașate sau încorporate în aparate cu sarcini flexibile și controlabile, clienții finali pot participa la alte scheme de răspuns al părții de consum bazate pe stimulente care oferă servicii de flexibilitate pe piața energiei electrice, precum și operatorilor de transport și de sistem și operatorilor de distribuție. În general, astfel de măsuri ar trebui fie compatibile cu partajarea energiei și ar trebui să contribuie la utilizarea sporită a răspunsului părții de consum și la capacitarea consumatorilor, permițându-le astfel clienților să aibă un control mai mare asupra consumului de energie și asupra facturilor lor și oferind totodată sistemului de energie electrică o flexibilitate suplimentară pentru a face față fluctuațiilor cererii și ofertei.

(20)

Din cauza complexității tot mai mari a ofertelor de energie și a diferitelor practici de comercializare, consumatorii întâmpină adesea dificultăți în a înțelege pe deplin implicațiile ofertelor furnizorilor sau ale contractului pe care îl semnează. În special, există adesea o lipsă de claritate cu privire la modul în care sunt stabilite prețurile, la condițiile de reînnoire a unui contract, la consecințele rezilierii unui contract sau la motivele modificării clauzelor și condițiilor de către furnizor. Prin urmare, furnizorii sau participanții la piață implicați în agregare ar trebui să furnizeze consumatorilor informații esențiale privind ofertele de energie într-un mod succint și ușor de înțeles, înainte de semnarea sau de prelungirea unui contract.

(21)

Pentru a asigura continuitatea aprovizionării consumatorilor în special în cazurile în care furnizorul nu își îndeplinește obligațiile, statele membre ar trebui să pună în aplicare un regim de tip „furnizor de ultimă instanță”. Ar trebui să fie posibilă desemnarea furnizorului de ultimă instanță fie înainte, fie în momentul în care furnizorul nu își îndeplinește obligațiile. Un astfel de furnizor de ultimă instanță poate fi considerat furnizor de servicii universale. Un furnizor de ultimă instanță ar putea fi departamentul de vânzări al unei întreprinderi integrate vertical care îndeplinește, de asemenea, funcții de distribuție, cu condiția să îndeplinească cerințele de separare prevăzute în Directiva (UE) 2019/944. Totuși, acest lucru nu implică pentru statele membre o obligație de a furniza la un anumit preț minim fix. În cazul în care un stat membru obligă un furnizor de ultimă instanță să furnizeze energie electrică unui client care nu primește oferte bazate pe piață, se aplică condițiile prevăzute la articolul 5 din Directiva (UE) 2019/944, iar obligația poate implica un preț reglementat numai în măsura în care clientul are dreptul să beneficieze de prețuri reglementate. Atunci când evaluează dacă ofertele primite de clienții necasnici se bazează pe piață, statele membre ar trebui să țină seama de circumstanțele comerciale și tehnice individuale. În cazul în care, înainte de 16 iulie 2024, un stat membru a desemnat deja un furnizor de ultimă instanță printr-o procedură echitabilă, transparentă și nediscriminatorie, nu este necesar să se desfășoare o nouă procedură de numire a furnizorului de ultimă instanță.

(22)

Partajarea energiei poate crea reziliență la efectele prețurilor ridicate și volatile de pe piața angro asupra facturilor la energie ale consumatorilor, capacitează un grup mai larg de consumatori care altfel nu au opțiunea de a deveni clienți activi din cauza constrângerilor financiare sau spațiale, cum ar fi clienții vulnerabili și clienții afectați de sărăcie energetică, și duce la o utilizare sporită a energiei din surse regenerabile prin mobilizarea unor investiții suplimentare de capital privat și prin diversificarea căilor de remunerare. Prin integrarea semnalelor de preț și a instalațiilor de stocare adecvate, partajarea energiei electrice poate contribui la punerea bazelor pentru valorificarea potențialului de flexibilitate al consumatorilor mai mici. Dispozițiile privind partajarea energiei prevăzute în prezenta directivă completează dispozițiile privind autoconsumul prevăzute la articolul 21 din Directiva (UE) 2018/2001 și la articolul 15 din Directiva (UE) 2019/944, în special în ceea ce privește autoconsumul colectiv.

(23)

Clienții activi care dețin, concesionează sau închiriază o instalație de stocare sau de producere ar trebui să aibă dreptul de a partaja producția excedentară contra cost sau cu titlu gratuit și de a permite altor clienți să devină activi sau să partajeze energia din surse regenerabile generată sau stocată de instalațiile deținute, concesionate sau închiriate în comun, cu o capacitate de până la 6 MW, fie direct, fie prin intermediul unui intermediar terț. În cazul clienților care participă la sisteme de partajare a energiei mai mari decât întreprinderile mici și mijlocii, dimensiunea capacității instalate a instalației de producere asociate sistemului de partajare a energiei ar trebui să fie de maximum 6 MW, iar partajarea energiei ar trebui să aibă loc într-o zonă geografică locală sau limitată, astfel cum este definită de statele membre. Orice plată pentru partajarea producției excedentare la un anumit preț poate fi decontată direct între clienții activi sau poate fi automatizată prin intermediul unei platforme de tranzacționare inter pares. Acordurile de partajare a energiei fie se bazează pe un acord contractual privat între clienți activi, fie este organizat prin intermediul unei entități juridice. O entitate juridică care încorporează criteriile unei comunități de energie din surse regenerabile, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 16 din Directiva (UE) 2018/2001, sau ale unei comunități de energie a cetățenilor, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 11 din Directiva (UE) 2019/944, ar putea partaja cu membrii săi energia electrică generată de instalațiile pe care le dețin integral. Cadrul de protecție și capacitare pentru partajarea energiei ar trebui să acorde o atenție deosebită clienților vulnerabili și clienților afectați de sărăcie energetică.

(24)

Partajarea energiei transpune în practică consumul colectiv de energie electrică autoprodusă sau stocată, introdusă în rețeaua publică de mai mulți clienți activi care acționează în comun. Statele membre ar trebui să instituie infrastructura informatică adecvată pentru a permite corelarea administrativă a consumului total contorizat al clientului, într-un anumit interval de timp, cu energia din surse regenerabile autoprodusă sau stocată, care este dedusă din consumul total, în scopul calculării componentei energetice a facturii la energie emise de furnizorul clientului și, prin urmare, al reducerii facturii clientului. Producția provenită de la aceste instalații ar trebui să fie distribuită între profilurile de sarcină agregate ale consumatorilor, pe baza unor metode de calcul statice, variabile sau dinamice, care pot fi predefinite sau convenite de către clienții activi. Clienții activi implicați în partajarea energiei sunt responsabili din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează, fără a aduce atingere posibilității clienților activi de a-și delega responsabilitățile de echilibrare altor participanți la piață. Toate drepturile și obligațiile consumatorilor prevăzute în Directiva (UE) 2019/944 se aplică clienților finali implicați în sisteme de partajare a energiei. Cu toate acestea, gospodăriilor cu o capacitate instalată de până la 10,8 kW pentru gospodăriile individuale și de până la 50 kW pentru blocurile de apartamente nu ar trebui să li se impună să respecte obligațiile furnizorului. Statele membre ar trebui să poată ajusta aceste praguri pentru a reflecta circumstanțele naționale, până la 30 kW pentru gospodăriile individuale și între 40 kW și 100 kW pentru blocurile de apartamente.

(25)

Panourilor solare de mici dimensiuni cu conectare la priză ar putea, împreună cu alte sisteme și tehnologii, să contribuie la o utilizare sporită a energiei din surse regenerabile și la implicarea cetățenilor în tranziția energetică. Statele membre ar trebui să poată promova introducerea sistemelor respective, pentru a reduce sarcinile administrative și tehnice. Autoritățile de reglementare ar trebui să fie în măsură să stabilească tarifele de rețea pentru injecția de energie electrică provenită de la panourilor solare de mici dimensiuni cu conectare la priză sau să stabilească metodologia de calculare a acestor tarife. În funcție de situația dintr-un stat membru, ar fi posibil ca tarifele să fie foarte scăzute sau chiar egale cu zero, reflectând costurile și fiind în același timp transparente și nediscriminatorii.

(26)

Clienții vulnerabili și clienții afectați de sărăcie energetică ar trebui să fie protejați în mod adecvat împotriva debranșărilor de la alimentarea cu energie electrică și, de asemenea, nu ar trebui să fie puși în situația de a fi forțați să se debranșeze. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că clienții vulnerabili și clienții afectați de sărăcie energetică sunt pe deplin protejați împotriva debranșărilor de la alimentarea cu energie electrică, luând măsurile adecvate, inclusiv interzicerea debranșărilor sau a altor acțiuni echivalente. Statele membre au la dispoziție mai multe instrumente și bune practici care includ, dar nu se limitează la interdicții de debranșare pe tot parcursul anului sau sezoniere, prevenirea îndatorării și soluții durabile pentru a sprijini clienții care se confruntă cu dificultăți de achitare a facturilor la energie. Rolul furnizorilor și al tuturor autorităților naționale relevante în identificarea măsurilor adecvate, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, care ar trebui să fie puse la dispoziția clienților vulnerabili și a clienților afectați de sărăcie energetică pentru a-și gestiona consumul de energie și costurile, rămâne esențial, iar furnizorii și autoritățile naționale relevante ar trebui să coopereze strâns cu autoritățile de securitate socială.

(27)

Consumatorii au dreptul de a utiliza procedurile de depunere a plângerilor gestionate de furnizorii lor, precum și procedurile de soluționare alternativă a litigiilor, pentru ca drepturile lor să fie respectate în mod efectiv și să nu fie dezavantajați în cazul unor dezacorduri cu furnizorii, în special în ceea ce privește facturile sau suma datorată. În cazul în care clienții utilizează aceste proceduri, furnizorii nu ar trebui să rezilieze contractele pe baza faptelor care sunt încă în litigiu. Furnizorii și clienții ar trebui să își îndeplinească în continuare drepturile și obligațiile contractuale, în special obligația de a furniza energie electrică și aceea de a plăti pentru energia electrică respectivă, iar procedurile de depunere a plângerilor nu ar trebui să devină motivul unor abuzuri care să le permită clienților să nu își onoreze obligațiile contractuale, inclusiv plata facturilor. Statele membre ar trebui să poată lua măsurile adecvate pentru a evita utilizarea abuzivă a acestor proceduri de depunere a plângerilor sau a procedurilor de soluționare alternativă a litigiilor.

(28)

Intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice ar constitui, în principiu, o măsură care denaturează piața. Prin urmare, astfel de intervenții ar trebui să se desfășoare numai dacă este necesar și cu titlul de obligații de serviciu public și ar trebui să li se aplice condiții specifice. În temeiul prezentei directive, este posibil să se stabilească prețuri reglementate, inclusiv sub nivelul costurilor, pentru clienții vulnerabili și pentru clienții afectați de sărăcie energetică și, ca măsură de tranziție, pentru clienții casnici și pentru microîntreprinderi, indiferent dacă există sau nu o criză a prețurilor energiei electrice. Într-o perioadă de criză a prețurilor la energie electrică, atunci când prețurile angro și cu amănuntul ale energiei electrice cresc în mod semnificativ, statelor membre ar trebui să li se permită să extindă temporar aplicarea prețurilor reglementate la întreprinderile mici și mijlocii. Statele membre ar trebui să aibă, în mod excepțional și cu titlu temporar, posibilitatea ca, atât pentru clienții casnici, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii, să stabilească prețuri reglementate sub nivelul costurilor pe durata unei crize a prețurilor energiei electrice, cu condiția ca acest lucru să nu creeze distorsiuni între furnizori, și ca furnizorii să fie compensați pentru costurile de furnizare sub nivelul costurilor. Cu toate acestea, este necesar să se garanteze că o astfel de reglementare a prețurilor este direcționată și că ea nu creează stimulente pentru creșterea consumului. Prin urmare, o astfel de prelungire excepțională temporară a reglementării prețurilor ar trebui să fie limitată la 80 % din consumul mediu al clienților casnici și la 70 % din consumul din anul precedent al întreprinderilor mici și mijlocii. Consiliul ar trebui să poată, pe baza unei propuneri a Comisiei, printr-o decizie de punere în aplicare, să declare o criză a prețurilor la energie electrică la nivel regional sau la nivelul Uniunii. Evaluarea existenței unei astfel de crize a prețurilor la energie electrică ar trebui să se bazeze pe o comparație cu prețurile din perioadele de funcționare normală a pieței și, prin urmare, ar trebui să excludă impactul crizelor anterioare ale prețurilor la energie electrică declarate în conformitate cu prezenta directivă. O astfel de decizie de punere în aplicare ar trebui, de asemenea, să precizeze perioada de valabilitate a declarării crizei prețurilor la energie electrică, în cursul căreia se aplică prelungirea temporară a prețurilor reglementate. Perioada respectivă nu ar trebui să fie mai mare de un an. În cazul în care continuă să fie îndeplinite condițiile pentru declararea crizei prețurilor la energie electrică, Consiliul ar trebui să poată, la propunerea Comisiei, să prelungească perioada de valabilitate a deciziei de punere în aplicare. Conferirea de competențe de executare Consiliului este justificată având în vedere implicațiile orizontale semnificative pentru statele membre ale unei decizii de declarare a unei crize a prețurilor energiei electrice și, prin urmare, a declanșării posibilităților extinse de intervenții publice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de energie electrică. Astfel de implicații sunt semnificative atât în ceea ce privește numărul consumatorilor în cauză cât și importanța categoriilor unor astfel de consumatori. Conferirea de competențe de executare Consiliului ține cont în mod adecvat, de asemenea, de natura politică unei astfel de decizii de declararea unei crize a prețurilor la energie electrică, care necesită o echilibrare delicată a diferitelor considerente de politică, esențiale pentru decizia statelor membre de a pune în aplicare stabilirea prețurilor la energie. În cazul clienților vulnerabili și al clienților afectați de sărăcia energetică, reglementarea prețurilor aplicată de statele membre ar putea acoperi 100 % din preț în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2019/944. În orice caz, declararea unei crize a prețurilor energiei electrice la nivel regional sau la nivelul Uniunii ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile în toate statele membre afectate de decizie, astfel încât piața internă să nu fie denaturată în mod nejustificat.

(29)

Statele membre ar trebui să poată oferi sprijin, în conformitate cu articolele 107 și 108 din TFUE, pentru costurile suplimentare ale energiei electrice suportate de clienții industriali în perioade de criză de energie electrică și de creșteri excepțional de drastice ale prețurilor.

(30)

Întrucât Estonia, Letonia și Lituania nu sunt încă sincronizate cu sistemul de energie electrică al Uniunii, acestea se confruntă cu provocări foarte specifice în ceea ce privește organizarea piețelor de echilibrare și achiziția de servicii auxiliare bazată pe piață. Deși progresul către procesul de sincronizare este în curs, una dintre condițiile prealabile esențiale pentru funcționarea stabilă a sistemului sincron este disponibilitatea unor rezerve suficiente de capacități de echilibrare în vederea reglării frecvențelor. Cu toate acestea, fiind dependente de zona sincronă rusă pentru gestionarea frecvențelor, statele baltice nu erau încă în măsură să instituie propria piață de echilibrare funcțională. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a sporit substanțial riscul pentru securitatea aprovizionării care rezultă din absența unor piețe de echilibrare proprii. Prin urmare, Estonia, Letonia și Lituania ar trebui să fie scutite de cerințele prevăzute de anumite dispoziții ale articolului 40 alineatul (4) și ale articolului 54 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/944, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura securitatea sistemului pentru o perioadă de tranziție. Perioadele de tranziție pentru Estonia, Letonia și Lituania ar trebui să fie eliminate treptat cât mai curând posibil după sincronizare și ar trebui să fie utilizate pentru dezvoltarea instrumentelor de piață adecvate care oferă rezerve de echilibrare pe termen scurt și alte servicii auxiliare indispensabile și ar trebui să se limiteze la timpul necesar pentru procesul în cauză.

(31)

Având în vedere că sistemul de transport cipriot nu este conectat la sistemul de transport al niciunui stat membru, Cipru se confruntă cu provocări foarte specifice în ceea ce privește organizarea piețelor de echilibrare și achiziția de servicii auxiliare bazată pe piață. Prin urmare, Cipru ar trebui să fie scutit de cerințele prevăzute la articolul 40 alineatul (4) și la articolul 54 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/944 în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura securitatea sistemului pentru o perioadă de tranziție, și anume până când sistemul de transport cipriot va fi conectat la sistemele de transport ale altor state membre prin intermediul interconexiunilor.

(32)

Prezenta directivă stabilește un temei juridic pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Statele membre ar trebui să se asigure că sunt respectate toate principiile și obligațiile referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv în ceea ce privește reducerea la minimum a datelor. În cazul în care obiectivul prezentei directive poate fi atins fără prelucrarea datelor cu caracter personal, operatorii de date ar trebui să se bazeze pe date anonimizate și agregate.

(33)

În măsura în care oricare dintre măsurile prevăzute de prezenta directivă constituie ajutor de stat, dispozițiile referitoare la astfel de măsuri nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE. Comisia are competența de a evalua compatibilitatea ajutorului de stat cu piața internă.

(34)

Prin urmare, Directivele (UE) 2018/2001 și (UE) 2019/944 ar trebui să fie modificate în consecință.

(35)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume îmbunătățirea organizării pieței integrate a energiei electrice, în special în scopul prevenirii unor prețuri nejustificat de ridicate ale energiei electrice, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

3.

Se introduce următorul articol:

4.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

5.

Se introduce următorul articol:

6.

Se introduce următorul articol:

7.

La articolul 27, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

8.

Se introduce următorul articol:

9.

Se introduce următorul articol:

10.

La articolul 31, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

11.

La articolul 33, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

(*2)  Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).” "

12.

Articolul 59 se modifică după cum urmează:

13.

La articolul 66, se adaugă următoarele alineate:

14.

Se introduce următorul articol:

15.

La articolul 69, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: