ANEXĂ

1.   INTRODUCERE

Prezentele orientări servesc la ghidarea statelor membre cu privire la modul de interpretare a articolelor 8, 9 și 10 din Directiva (UE) 2023/1791 atunci când le transpun în legislația lor națională. Ele se axează pe noile elemente ale Directivei (UE) 2023/1791 și, prin urmare, completează anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658, care rămâne aplicabilă.

Cu toate acestea, interpretarea obligatorie a legislației Uniunii este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

2.   CONTEXTUL JURIDIC ȘI POLITIC

Articolele 8, 9 și 10 din Directiva (UE) 2023/1791 sunt strâns interconectate, deoarece realizarea volumului obligatoriu de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale, astfel cum se prevede la articolul 8, trebuie să fie asigurată de statele membre fie prin stabilirea unor scheme de obligații în materie de eficiență energetică în temeiul articolului 9, fie prin punerea în aplicare a unor măsuri de politică alternative în temeiul articolului 10, fie prin ambele.

În plus, articolele 8, 9 și 10 din Directiva (UE) 2023/1791 sunt interconectate și cu următoarele articole din Directiva (UE) 2023/1791:

—	articolul 2: Definirea unor termeni importanți, cum ar fi „sărăcia energetică”;

—	articolul 4: Punerea în aplicare a obligației privind economiile de energie va contribui la realizarea de către statele membre a contribuțiilor lor naționale la obiectivele globale de eficiență energetică pentru 2030;

—

articolul 24: Obligația statelor membre de a pune în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice și măsuri conexe de protecție sau de informare a consumatorilor cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, pentru a atenua sărăcia energetică;

—

articolul 30 alineatul (14): Statele membre au opțiunea de a dispune că părțile obligate își pot îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (4) contribuind în fiecare an la Fondul național pentru eficiență energetică cu o sumă echivalentă cu investițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile respective;

—	anexa V: Metode și principii comune de calcul al impactului schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și al altor măsuri de politică în temeiul articolelor 8, 9 și 10 și al articolului 30 alineatul (14).

3.   DEFINIȚII ÎN DIRECTIVA (UE) 2023/1791

Definițiile următorilor termeni prevăzuți la articolul 2 din Directiva (UE) 2023/1791 sunt cele mai relevante pentru interpretarea articolelor 8, 9 și 10 din Directiva (UE) 2023/1791 și a anexei V la directiva respectivă:

(a)	„consum final de energie” (articolul 2 punctul 6);

(b)	„economii de energie” (articolul 2 punctul 9);

(c)	„parte obligată” (articolul 2 punctul 19);

(d)	„parte participantă” (articolul 2 punctul 21);

(e)	„măsură de politică” (articolul 2 punctul 23);

(f)	„acțiune individuală” (articolul 2 punctul 24).

În contextul Directivei (UE) 2023/1791, este important să se sublinieze că definiția termenului „consum final de energie” a fost revizuită, cu posibile implicații asupra punerii în aplicare a articolelor 8, 9 și 10 și a anexei V. Mai multe informații sunt furnizate în secțiunea 4.2 din prezenta anexă.

4.   OBLIGAȚII MODIFICATE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 8 DIN DIRECTIVA (UE) 2023/1791

4.1.   Modificări ale nivelului și ale calculului volumului obligatoriu de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale [articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2023/1791]

Prezenta secțiune vine în completarea secțiunii 2.1 din anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

Nivelul economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale este crescut, dar procesul de calcul rămâne același:

—

Primul pas este de a calcula consumul de energie de referință ca fiind consumul final anual de energie mediu pe cei trei ani 2016, 2017 și 2018 [a se vedea secțiunea 4.2 din prezenta anexă cu privire la implicațiile modificărilor aduse definiției consumului final de energie din Directiva (UE) 2023/1791].

—

Al doilea pas este de a aplica ratele noilor economii anuale consumului de energie de referință, cumulând economiile respective pe parcursul perioadei de obligații. Directiva (UE) 2023/1791 revizuiește ratele respective începând cu 2024, astfel cum se explică în secțiunile 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.3 din prezenta anexă.

Începând cu perioada 2031-2040, ar putea fi necesară o a treia etapă dacă economiile de energie obligatorii în perioada anterioară nu au fost îndeplinite sau au fost depășite (a se vedea secțiunea 4.1.4).

4.1.1.   Ratele minime ale noilor economii anuale de energie

Directiva (UE) 2023/1791 majorează ratele noilor economii anuale de energie obligatorii începând cu 2024 atunci când se calculează volumul de economii cumulate prevăzut pentru perioada 2021-2030 la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2023/1791. Ratele respective sunt prezentate în tabelul 1 din prezenta anexă.

Statele membre pot utiliza o altă abordare de calcul în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf, cu condiția ca valoarea calculată a economiilor cumulate pentru întreaga perioadă de obligații cuprinsă între 2021 și 2030 să fie cel puțin echivalentă cu cea calculată utilizând formula de mai jos. În cazul în care statele membre decid să utilizeze o altă abordare de calcul, aceasta trebuie comunicată Comisiei în actualizările planurilor lor energetice și climatice naționale integrate, în planurile lor energetice și climatice naționale integrate ulterioare sau prin comunicare bilaterală.

Tabelul 1

Ratele minime ale noilor economii anuale de energie impuse de obligația privind economiile de energie

2021	2022	2023	2024	2025	2026	2027	2028	2029	2030
0,8  %	0,8  %	0,8  %	1,3  %	1,3  %	1,5  %	1,5  %	1,9  %	1,9  %	1,9  %
Observații: — Noile rate aplicabile începând cu 2024 sunt indicate cu caractere aldine. — Pentru Cipru și Malta se aplică rate specifice (a se vedea secțiunea 4.1.2).

Tabelul 2

Rate pentru calcularea cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada 2021-2030

Rata economiilor anuale realizate în: Rata noilor economii anuale rezultate din acțiunile implementate în:	2021	2022	2023	2024	2025	2026	2027	2028	2029	2030
2021	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %
2022		0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %
2023			0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %	0,8  %
2024				1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %
2025					1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %	1,3  %
2026						1,5  %	1,5  %	1,5  %	1,5  %	1,5  %
2027							1,5  %	1,5  %	1,5  %	1,5  %
2028								1,9  %	1,9  %	1,9  %
2029									1,9  %	1,9  %
2030										1,9  %
Rate echivalente ale economiilor anuale totale în fiecare an	0,8  %	1,6  %	2,4  %	3,7  %	5,0  %	6,5  %	8,0  %	9,9  %	11,8  %	13,7  %
Observații: — Ratele revizuite sunt indicate cu caractere aldine (iar aceste rate revizuite se aplică unei valori de referință actualizate, a se vedea secțiunea 4.2 cu privire la implicațiile modificării definiției consumului final de energie). — Pentru Cipru și Malta se aplică rate specifice (a se vedea secțiunea 4.1.2). — Fiecare rând corespunde ratei minime a noilor economii anuale de energie rezultate din acțiunile întreprinse într-un anumit an, presupunând că economiile respective de energie au o durată de viață care se întinde cel puțin până la sfârșitul perioadei. — Fiecare coloană corespunde ratei minime a economiilor anuale de energie care trebuie realizate într-un anumit an. — Ultimul rând indică ratele echivalente ale economiilor totale anuale în fiecare an, însumându-se ratele utilizate pentru calcularea volumului obligatoriu al economiilor cumulate în perioada 2021-2030. Aceasta este o simplificare care nu ia în considerare modificarea nivelului de referință față de 2024 (a se vedea secțiunea 4.2).

4.1.2.   Derogare pentru Cipru și Malta

Prin derogare, Malta și Cipru trebuie să atingă o rată minimă de economii anuale noi de 0,45 % în perioada 2024-2030. Aceste două state membre dispuneau deja de o derogare în Directiva 2012/27/UE, cu o rată minimă de economii anuale noi de 0,24 %. Rata de 0,24 % se menține numai pentru subperioada 2021-2023. Comisia recomandă Maltei și Ciprului să utilizeze următoarea formulă pentru a-și actualiza cerința privind economiile cumulate de energie.

Economii cumulate de energie (2021-2030) (Malta și Cipru)	=	0,24 % x „vechea” valoare de referință x 27	+	0,45 % x „noul” scenariu de referință x 28
Observație: a se vedea secțiunea 4.2 din prezenta anexă, care explică modificarea valorii de referință față de 2024.

Cipru și Malta pot utiliza o altă abordare de calcul, cu condiția ca valoarea calculată a economiilor cumulate pentru întreaga perioadă de obligații cuprinsă între 2021 și 2030 să fie cel puțin echivalentă cu cea calculată utilizând formula de mai sus.

4.1.3.   Rata post 2030 a noilor economii anuale de energie

Articolul 8 alineatul (1) al cincilea paragraf din Directiva (UE) 2023/1791 precizează că statele membre trebuie să continue realizarea de noi economii anuale în conformitate cu rata de economisire prevăzută la articolul 8 alineatul (1) litera (b) punctul (iv), și anume 1,9 %, pentru perioade de zece ani după 2030. Comisia observă că economiile cumulate de energie necesare pentru perioada 2031-2040 vor fi aceleași pentru toate statele membre:

Economii cumulate de energie (2031-2040) = 1,9 % x valoarea de referință x 55 = valoarea de referință x 1,045

4.1.4.   Reportarea posibilelor neîndepliniri sau depășiri ale obiectivelor din perioada anterioară

Pentru a ține seama de economiile de energie într-o perioadă de obligații, o acțiune individuală trebuie inițiată în această perioadă și poate genera economii de energie numai până la sfârșitul aceleiași perioade de obligații.

Cu toate acestea, articolul 8 alineatul (13) primul paragraf prevede că, în cazul în care un stat membru nu a realizat economiile cumulate obligatorii de energie la nivelul utilizării finale până la sfârșitul unei perioade de obligații, acesta trebuie să realizeze economiile de energie rămase nerealizate până la sfârșitul următoarei perioade de obligații.

Indiferent de eventualele consecințe juridice care decurg din neîndeplinirea obligației, economiile de energie rămase nerealizate trebuie adăugate la cantitatea de economii de energie necesară în următoarea perioadă de obligații. În cazul neîndeplinirii obiectivelor pentru o perioadă [n-1], volumul de economii cumulate de energie necesar pentru următoarea perioadă [n] se calculează după cum urmează:

Economii cumulate de energie după ajustare (perioada [n])

= economii cumulate de energie (perioada [n]) + economii de energie rămase nerealizate (perioada [n-1])

Articolul 8 alineatul (13) al doilea paragraf prevede că, în cazul în care un stat membru a realizat economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale peste nivelul necesar până la sfârșitul unei perioade de obligații, acesta are dreptul de a reporta cantitatea eligibilă de cel mult 10 % din excedentul respectiv în următoarea perioadă de obligații, fără ca angajamentul-țintă să fie majorat. În opinia Comisiei, acest lucru se poate realiza în practică prin deducerea sumei eligibile care urmează să fie reportată din cantitatea necesară de economii cumulate de energie în perioada următoare. Volumul de economii cumulate de energie necesar pentru următoarea perioadă [n] se poate calcula după cum urmează:

Economii cumulate de energie după ajustare (perioada [n])

= economii cumulate de energie (perioada [n]) - excedent eligibil de economii de energie (perioada [n-1])

4.2.   Implicațiile modificărilor aduse definiției consumului final de energie

Definiția consumului final de energie de la articolul 2 punctul 6 din Directiva (UE) 2023/1791 se modifică [a se vedea, de asemenea, Recomandarea (UE) 2023/xxx a Comisiei din xxx 2023 privind transpunerea articolului 4 din Directiva reformată privind eficiența energetică]. Modificările clarifică faptul că:

—	energia furnizată pentru transport include consumul de energie în aviația internațională;

—	domeniul de aplicare al consumului final de energie include în mod explicit energia furnizată silviculturii și pescuitului (anterior inclusă implicit în alte sectoare de utilizare finală);

—	acest domeniu de aplicare exclude consumul de energie din buncherajul maritim internațional și energia ambientală (pe lângă excluderea livrărilor către sectorul de transformare a energiei și către sectorul energetic deja menționate în definiția de la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2012/27/UE).

Consumul de energie de referință, și anume consumul final anual de energie mediu pentru anii 2016, 2017 și 2018, este afectat de această modificare a definiției. Statele membre trebuie să aplice această nouă definiție atunci când calculează economiile cumulate de energie necesare pentru subperioada 2024-2030.

Aceasta înseamnă că ar trebui utilizate valori de referință diferite pentru calcularea economiilor cumulate de energie pentru perioadele 2021-2023 și 2024-2030, astfel cum se ilustrează în formula de mai jos:

Economii cumulate de energie (2021-2030)

=

0,8 % x valoare de referință pe baza vechii definiții a FEC x 27

+

1,3 % x valoare de referință pe baza noii definiții a FEC x 13 + 1,5 % x valoare de referință pe baza noii definiții a FEC x 9 + 1,9 % x valoare de referință pe baza noii definiții a FEC x 6

4.3.   Cerința de a lua în considerare și de a promova rolul comunităților de energie din surse regenerabile și al comunităților de energie ale cetățenilor [articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791]

Statele membre pot găsi resurse utile cu privire la comunitățile energetice în Registrul comunităților de energie (1) al Comisiei, precum și în noua inițiativă a Comisiei intitulată „Renovarea condusă de cetățeni”  (2).

4.4.   Combaterea sărăciei energetice [articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791]

Articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să stabilească și să atingă o cotă din volumul obligatoriu de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale în rândul unor grupuri-țintă specifice, și anume persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale. Apendicele V la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658 oferă exemple de măsuri de politică puse în aplicare de statele membre în trecut cu obiectivul de a atenua sărăcia energetică. Alte exemple pot fi găsite, de asemenea, pe site-ul web al acțiunii concertate DEE (3), al Platformei de consiliere privind sărăcia energetică (4) și al resurselor dezvoltate de diferitele proiecte europene (5) axate pe atenuarea sărăciei energetice.

4.4.1.   Stabilirea ponderii economiilor de energie la nivelul utilizării finale în rândul grupurilor-țintă

Ponderea trebuie să fie cel puțin egală cu cea stabilită utilizând opțiunea implicită descrisă la punctul 4.4.1.1 din prezenta anexă. În cazul în care un stat membru nu a îndeplinit cerințele pentru utilizarea opțiunii implicite, ponderea trebuie să fie cel puțin egală cu cea stabilită utilizând opțiunea de rezervă descrisă la punctul 4.4.1.2 din prezenta anexă. Această pondere se aplică cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 (a se vedea secțiunea 4.1 din prezenta anexă).

4.4.1.1.   Opțiune implicită – utilizarea proporției gospodăriilor afectate de sărăcia energetică în Planul național privind energia și clima (PNEC)

Ponderea economiilor de energie la nivelul utilizării finale în rândul grupurilor-țintă trebuie să fie cel puțin egală cu proporția gospodăriilor afectate de sărăcia energetică, astfel cum a fost evaluată în PNEC-urile statelor membre sau în PNEC-urile actualizate, după ce au fost luați în considerare cei patru indicatori prevăzuți în opțiunea de rezervă de mai jos.

4.4.1.2.   Opțiune de rezervă – utilizarea mediei aritmetice a patru indicatori statistici

Ponderea economiilor de energie la nivelul utilizării finale în rândul grupurilor-țintă trebuie să fie cel puțin egală cu media aritmetică a celor patru indicatori descriși în tabelul 3 pentru anul 2019 (a se vedea datele din tabelul 4).

Tabelul 3

Indicatorii menționați la articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 pentru stabilirea ponderii sărăciei energetice

Nume	Referință Eurostat	Definiție Eurostat
Indicatorul a: Incapacitate de încălzire adecvată a locuinței	SILC [ilc_mdes01] (6)	% de persoane din populația totală care se află în incapacitate forțată de a menține locuința suficient de caldă (7)
Indicatorul b: Arierate la plata facturilor pentru utilități	SILC, [ilc_mdes07] (8)	% de persoane din totalul populației care se află în situație de întârziere la plata facturilor la utilități, exprimând incapacitatea forțată de a-și plăti facturile la utilități la timp din cauza dificultăților financiare (9)
Indicatorul c: Populația totală care trăiește într-o locuință cu un acoperiș cu probleme de izolație, pereți, podele sau fundație cu igrasie sau mucegai la nivelul cadrelor ferestrelor sau al podelei	SILC [ilc_mdho01] (9)	% de persoane din populația totală care trăiesc într-o locuință cu un acoperiș cu probleme de izolație, pereți, podele sau fundație cu igrasie sau mucegai la nivelul cadrelor ferestrelor sau al podelei (10)
Indicatorul d: Rata riscului de sărăcie	Studii SILC și ECHP [ilc_li02] (11)	procentajul persoanelor cu un venit disponibil pe adult-echivalent aflate sub pragul riscului de sărăcie (după transferul social), care este stabilit la 60 % din mediana națională a veniturilor disponibile pe adult-echivalent după transferurile sociale (12)

Datele pentru toți indicatorii sunt disponibile pentru toate statele membre în 2019. Tabelul 4 prezintă datele și media aritmetică per stat membru.

Tabelul 4

Ponderea minimă a volumului obligatoriu de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale care trebuie realizate în rândul grupurilor prioritare, pe baza indicatorilor enumerați la articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791

Țara	Indicatorul a:	Indicatorul b:	Indicatorul c:	Indicatorul d:	Media
Austria	1,80  %	2,40  %	9,40  %	13,30  %	6,73  %
Belgia	3,90  %	4,10  %	16,70  %	14,80  %	9,88  %
Bulgaria	30,10  %	27,60  %	11,60  %	22,60  %	22,98  %
Croația	6,60  %	14,80  %	10,20  %	18,30  %	12,48  %
Cipru	21,00  %	10,40  %	31,10  %	14,70  %	19,30  %
Cehia	2,80  %	1,80  %	7,30  %	10,10  %	5,50  %
Danemarca	2,80  %	3,60  %	14,90  %	12,50  %	8,45  %
Estonia	2,50  %	7,20  %	13,80  %	21,70  %	11,30  %
Finlanda	1,80  %	7,80  %	4,10  %	11,60  %	6,33  %
Franța	6,20  %	5,60  %	11,50  %	13,60  %	9,23  %
Germania	2,50  %	2,20  %	12,00  %	14,80  %	7,88  %
Grecia	17,90  %	32,50  %	12,50  %	17,90  %	20,20  %
Ungaria	5,40  %	10,20  %	22,30  %	12,30  %	12,55  %
Irlanda	4,90  %	8,90  %	12,50  %	13,10  %	9,85  %
Italia	11,10  %	4,50  %	14,00  %	20,10  %	12,43  %
Letonia	8,00  %	8,70  %	19,30  %	22,90  %	14,73  %
Lituania	26,70  %	7,50  %	14,00  %	20,60  %	17,20  %
Luxemburg	2,40  %	2,40  %	15,40  %	17,50  %	9,43  %
Malta	7,80  %	6,50  %	7,60  %	17,10  %	9,75  %
Țările de Jos	3,00  %	1,50  %	14,70  %	13,20  %	8,10  %
Polonia	4,20  %	5,80  %	10,80  %	15,40  %	9,05  %
Portugalia	18,90  %	4,30  %	24,40  %	17,20  %	16,20  %
România	9,30  %	13,70  %	9,40  %	23,80  %	14,05  %
Slovacia	7,80  %	8,40  %	5,70  %	11,90  %	8,45  %
Slovenia	2,30  %	11,20  %	20,60  %	12,00  %	11,53  %
Spania	7,50  %	6,50  %	14,70  %	20,70  %	12,35  %
Suedia	1,90  %	2,30  %	7,00  %	17,10  %	7,08  %
Sursă: Date Eurostat (a se vedea linkurile pentru fiecare indicator în tabelul 3).

4.4.2.   Definirea grupului (grupurilor) țintă

Termenul „persoane afectate de sărăcie energetică” este legat de definiția sărăciei energetice prevăzută la articolul 2 punctul 52 din Directiva (UE) 2023/1791, care se referă la contextul național relevant. În opinia Comisiei, acest lucru permite fiecărui stat membru să adopte propria definiție juridică a gospodăriilor sărace din punct de vedere energetic.

Conceptul de „clienți vulnerabili” este prevăzut la articolul 28 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (13):

Conceptul de clienți vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia din venitul disponibil, eficiența energetică a locuințelor, dependența critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii.

Același articol impune statelor membre să definească conceptul de clienți vulnerabili. Definiția respectivă ar trebui să se aplice dispozițiilor articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791.

Termenul „persoane din gospodării cu venituri mici” nu are nicio definiție în dreptul Uniunii. Cu toate acestea, Comisia observă că indicatorul ratei riscului de sărăcie menționat la articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 se referă la pragul de 60 % din mediana națională a veniturilor disponibile pe adult-echivalent după transferurile sociale. Prin urmare, pragul respectiv ar trebui utilizat pentru a defini grupul de „persoane din gospodării cu venituri mici” în contextul articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791, cu excepția cazului în care utilizarea unei alte definiții naționale poate fi justificată (de exemplu, în legătură cu criteriile de eligibilitate pentru anumite prestații sociale).

Termenul „locuințe sociale” nu are nicio definiție în dreptul Uniunii, dar este definit în Sinteza politică a OCDE din 2020 ca fiind locuințe închiriate la prețuri sub valoarea pieței care sunt direcționate și alocate în conformitate cu norme specifice, cum ar fi nevoile identificate sau listele de așteptare. Cu toate acestea, se pot observa diferențe între statele membre în ceea ce privește definiția, dimensiunea, domeniul de aplicare, finanțarea, populația-țintă și tipul de furnizor (de exemplu entități publice sau private, non-profit sau cu profit limitat, cooperative sau o combinație a acestora). Definiția locuințelor sociale în statele membre a evoluat de-a lungul timpului, alături de evoluția abordărilor politice în ceea ce privește evoluția condițiilor de piață. Unele state membre utilizează o terminologie diferită pentru a se referi la locuințele sociale, cum ar fi „locuințe cu chirie moderată” în Franța, „locuințe comune” sau „locuințe non-profit” în Danemarca, „promovarea locuințelor” în Germania, „locuințe cu profit limitat” sau „locuințe populare” în Austria, „locuințe protejate” în Spania, „locuințe de utilitate publică” în Suedia, etc. În funcție de statul membru, acest termen se poate referi la statutul juridic al proprietarului, la regimul de închiriere, la metoda de finanțare sau la populația-țintă (14). Statele membre care doresc să includă persoanele care trăiesc în locuințe sociale în domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 ar trebui să furnizeze o definiție națională a locuințelor sociale.

Statele membre trebuie să se asigure că cel puțin economiile cumulate de energie stabilite în conformitate cu punctul 4.4.1.1 sau 4.4.1.2 din prezenta anexă sunt realizate în rândul grupurilor-țintă menționate la articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791. Economiile trebuie realizate în rândul grupurilor-țintă în mod colectiv, și nu în cadrul fiecărui grup în parte.

În acest sens, statele membre ar trebui să ia în considerare particularitățile fiecărui grup sau subgrup și să adapteze măsurile de politică în consecință. De exemplu, este posibil ca gospodăriile din intervalul superior al grupului cu venituri mici și gospodăriile cele mai vulnerabile să nu se confrunte cu aceleași dificultăți.

Atunci când economiile de energie raportate în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 rezultă din măsuri de politică care nu vizează exclusiv grupul (grupurile) țintă selectat(e) dintre cele enumerate la articolul 8 alineatul (3), statele membre trebuie să explice modul în care ponderea economiilor de energie realizate în rândul acestor grupuri-țintă este calculată și monitorizată în rândul economiilor totale de energie raportate în urma măsurilor de politică respective. Explicațiile respective trebuie incluse în notificarea măsurii de politică, în conformitate cu punctul 5 litera (g) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791. În opinia Comisiei, pot fi utilizate criterii de eligibilitate specifice (de exemplu, pragul de venit, eligibilitatea pentru prestații sociale, clasa energetică a locuinței înainte de intervenție) pentru dispozițiile axate pe atenuarea sărăciei energetice (de exemplu, o rată mai mare a grantului, împrumut complementar cu dobândă zero). Monitorizarea punerii în aplicare a acestor dispoziții permite să se facă distincția între intervențiile și economiile de energie rezultate care pot fi luate în considerare în combaterea sărăciei energetice. O altă abordare ar putea fi aceea conform căreia organizațiile aflate în contact direct cu grupurile prioritare (de exemplu, organismele sociale, autoritățile locale, ONG-urile și organizațiile caritabile) sunt mandatate să ajute gospodăriile să solicite stimulente financiare sau alte tipuri de sprijin. Organizațiile respective ar putea apoi să monitorizeze intervențiile care pot contribui la combaterea sărăciei energetice.

4.5.   Evitarea și atenuarea efectelor negative [articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791]

În opinia Comisiei, ar trebui să se distingă cel puțin trei tipuri de efecte negative menționate la articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791.

Un prim tip de efect negativ este situația în care o măsură de politică duce la o creștere a prețurilor la energie [de exemplu, scheme de obligații în materie de eficiență energetică (EEOS) sau taxe pe energie; a se vedea, de asemenea, secțiunea 7.9.2 privind efectele distributive], care nu este compensată prin îmbunătățiri ale eficienței energetice care reduc costurile energiei. Acest lucru poate crește riscul ca gospodăriile să se confrunte cu sărăcia energetică. Un astfel de efect negativ poate fi evitat sau atenuat prin asigurarea faptului că grupurile pentru care prețurile mai mari la energie ar putea reprezenta un risc major vor beneficia de măsura de politică (sau de măsurile complementare de atenuare) care compensează cel puțin impactul creșterii prețurilor la energie. În acest sens, articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să utilizeze în mod optim finanțarea publică, inclusiv mecanismele de finanțare instituite la nivelul Uniunii, precum și veniturile provenite din certificatele schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS).

Un al doilea tip de efect negativ constă în efecte secundare neeconomice care pot afecta condițiile de viață și sănătatea gospodăriilor. De exemplu, este posibil ca programele de renovare să nu abordeze în mod corespunzător ventilația, ceea ce ar putea duce la boli respiratorii. Acest lucru poate fi evitat prin luarea în considerare, în elaborarea măsurii de politică, a impactului asupra calității aerului din încăperi sau asupra mediului.

Un al treilea tip de efect negativ se referă la alte efecte secundare economice, de exemplu o creștere a prețului soluțiilor eficiente din punct de vedere energetic. Ca urmare a acestui lucru, poate fi mai dificil pentru clienții finali care dispun de mijloace financiare mai reduse să își permită aceste soluții. Un astfel de efect negativ poate fi evitat sau atenuat prin introducerea unor dispoziții specifice sau a unor măsuri complementare (de exemplu, un acord voluntar cu comercianții cu amănuntul sau cu instalatorii; condiții mai favorabile pentru grupurile-țintă prioritare).

Analiza și explicațiile corespunzătoare cu privire la modul în care efectele negative au fost evaluate și sunt evitate sau atenuate trebuie incluse în notificarea măsurilor de politică, astfel cum se prevede la punctul 5 subpunctul (i) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791.

4.6.   Contribuția articolului 8 la articolul 4 [articolul 8 alineatul (14) litera (b) din Directiva (UE) 2023/1791]

Articolul 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 este conceput să genereze economii de energie suplimentare în plus față de alte dispoziții obligatorii ale Uniunii, astfel cum se prevede la punctul 2 din anexa V. Prin urmare, statele membre trebuie să explice modul în care măsurile de politică raportate în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791 ar putea duce la realizarea de economii de energie care altfel nu ar putea fi realizate și, prin urmare, modul în care ele ar putea contribui la realizarea contribuției lor naționale în temeiul articolului 4 din directiva respectivă. La evaluarea acestei situații, ar trebui luate în considerare următoarele aspecte:

—

Modificările consumului final de energie se pot datora mai multor factori, inclusiv îmbunătățirii eficienței energetice. Metode precum analiza descompunerii pot fi utilizate pentru a separa îmbunătățirea eficienței energetice de variațiile datorate altor factori (de exemplu, condițiile meteorologice, activitatea economică).

—	Îmbunătățirea eficienței energetice poate fi legată de economiile de energie prevăzute la articolul 8 alineatul (1), dar poate rezulta și din alte politici (de exemplu, din alte acte obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii) și din alte efecte decât cele de politică.

—

La articolul 8 alineatul (1), îmbunătățirea eficienței energetice poate duce la efecte indirecte de recul (creșteri ale consumului de servicii energetice ca urmare a creșterii economice stimulate de utilizarea mai eficientă a resurselor sau ca urmare a unor evenimente neprevăzute, cum ar fi criza provocată de pandemia de COVID-19 sau șocurile prețurilor) care nu vor fi luate în considerare la calcularea economiilor de energie prevăzute la articolul 8 alineatul (1).

—

Îmbunătățirea eficienței energetice în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 în rândul grupurilor-țintă enumerate la articolul 8 alineatul (3) din directiva respectivă (a se vedea secțiunea 4.4 din prezenta anexă) sunt susceptibile să conducă la efecte directe de recul (și anume, o parte din îmbunătățirea eficienței energetice este utilizată pentru a îmbunătăți confortul termic până la niveluri decente, în loc să fie utilizată pentru a reduce consumul de energie). Prin urmare, economiile de energie raportate în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 nu vor asigura (pe deplin) reduceri echivalente ale consumului de energie în contextul articolului 4 din directiva respectivă (a se vedea secțiunea 7.1 din prezenta anexă).

Evaluarea respectivă oferă informații pentru a ajuta Comisia să monitorizeze dacă statele membre sunt pe cale să își aducă contribuția națională în temeiul articolului 4 din Directiva (UE) 2023/1791 și, în caz contrar, în ce măsură decalajul poate fi legat de realizarea insuficientă sau de supraestimarea economiilor de energie raportate la articolul 8 alineatul (1) din directiva respectivă.

Primul nivel de evaluare constă în monitorizarea tendințelor consumului final de energie [articolul 4 din Directiva (UE) 2023/1791] și a economiilor de energie raportate (articolul 8 din directiva respectivă) pentru a vedea dacă acestea sunt coerente și în conformitate cu obiectivele actuale. Un al doilea nivel de evaluare poate analiza apoi explicațiile privind modificările sau lacunele observate, de exemplu prin următoarele abordări:

—

Evaluarea progreselor înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii contribuțiilor lor în materie de eficiență energetică, astfel cum se descrie la articolul 4 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791, poate fi utilizată ca sursă de analiză pentru evaluarea politicilor și măsurilor care intră în domeniul de aplicare al articolului 8 din directiva respectivă.

—

O analiză de descompunere, o analiză econometrică sau alte metode descendente pot fi utilizate pentru a explica modificările consumului final de energie sau ale intensității energetice, precum și diferențele față de tendința preconizată [articolul 4 din Directiva (UE) 2023/1791 privind monitorizarea]).

—

Se poate efectua o comparație între rezultatele obținute și rezultatele preconizate pentru a se identifica dacă măsurile de politică nu ating sau depășesc obiectivele stabilite (de exemplu, participarea, numărul de acțiuni), iar acest lucru va permite monitorizarea măsurilor de politică raportate la articolul 8 din Directiva (UE) 2023/1791.

—	Se poate efectua o revizuire a rezultatelor monitorizării și verificării pentru a identifica posibile surse de supraestimare sau de subestimare a economiilor de energie.

În cadrul acestei evaluări, ar trebui să se acorde prioritate îmbunătățirii preciziei estimărilor privind economiile în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 prin intermediul unor studii de evaluare.

Cu cât există mai multe neconcordanțe între tendințele monitorizate pentru articolele 4 și 8 din Directiva (UE) 2023/1791 și/sau cu cât sunt mai mari decalajele constatate între tendințele monitorizate și traiectoriile de îndeplinire a obiectivelor actualei perioade de obligații, cu atât evaluările menționate mai sus ar trebui să fie mai aprofundate.

4.7.   Eligibilitatea măsurilor de politică [articolul 8 alineatul (14) litera (c)]

Punctul 5 din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 și anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (15) enumeră detaliile care trebuie furnizate de statele membre atunci când notifică măsurile de politică în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791. Descrierea succintă necesară a măsurii de politică s-ar putea referi la textul juridic sau la alte informații oficiale disponibile public care prezintă obiectivele măsurii de politică. Atunci când obiectivele oficiale ale măsurii de politică nu menționează în mod explicit realizarea de economii de energie la nivelul utilizării finale, ar trebui oferite justificări suplimentare, de exemplu, prin explicarea modului în care măsura de politică promovează acțiunile în materie de eficiență energetică eligibile în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 sau a modului în care sunt demonstrate economiile de energie finală. Justificarea ar putea consta, de asemenea, în descrierea logicii de intervenție a măsurii de politică, care ar contribui la demonstrarea semnificației acesteia [a se vedea, de asemenea, apendicele IX la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658].

5.   OBLIGAȚII LEGATE DE REVIZUIRILE ARTICOLULUI 9 PRIVIND SCHEMELE DE OBLIGAȚII ÎN MATERIE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ (EEOS)

Orientări cu privire la proiectarea, implementarea și documentarea EEOS pot fi găsite în secțiunea 4.1 și în apendicele II la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658, deoarece aceste dispoziții nu s-au schimbat în comparație cu Directiva 2012/27/UE.

Cele mai relevante adăugiri sau modificări aduse articolului 9 din Directiva (UE) 2023/1791 (în comparație cu articolul 7a din Directiva 2012/27/UE) sunt enumerate aici:

—	articolul 9 alineatul (2), dispoziție nouă: Statele membre au dreptul de a numi o autoritate publică de punere în aplicare care să administreze EEOS;

—	la articolul 9 alineatul (3), dispoziție suplimentară: Părțile obligate sunt autorizate să includă operatorii de sisteme de transport și operatorii de sisteme de distribuție (observație: distribuitorii de energie au fost deja incluși ca posibile părți obligate);

—	articolul 9 alineatele (5), (6) și (7), dispoziție nouă: Statele membre au dreptul de a solicita EEOS să realizeze economii de energie în rândul grupurilor-țintă prioritare, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (3);

—

la articolul 9 alineatul (8), actualizare: referința pentru puterea calorifică netă este în prezent anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (16), iar referința pentru factorii de energie primară este articolul 31 din Directiva (UE) 2023/1791. Dacă se utilizează alți factori de conversie, acest lucru trebuie justificat;

—

articolul 9 alineatul (10), dispoziție nouă: cerința de a furniza informații în rapoartele naționale intermediare privind energia și clima (PNEC) cu privire la sistemele de măsurare, control și verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate și modul în care acestea au fost abordate. În cazul în care EEOS sunt raportate ca parte a unui pachet de politici, a se vedea secțiunea 6.1 din prezenta anexă cu privire la orientările privind raportarea economiilor de energie din pachetul de politici;

—	articolul 9 alineatul (9) se referă la interacțiunea dintre EEOS și schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, abordată în secțiunea 7.6.1 din prezenta anexă.

6.   OBLIGAȚII LEGATE DE REVIZUIRILE ARTICOLULUI 10 PRIVIND MĂSURILE ALTERNATIVE

Orientări cu privire la proiectarea, implementarea și documentarea măsurilor alternative pot fi găsite în secțiunea 4.2 și în apendicele III la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

Directiva (UE) 2023/1791 include două adăugiri față de articolul 7b din Directiva 2012/27/UE.

Prima adăugire constă în articolul 10 alineatul (3), care este similar cu articolul 9 alineatul (10) pentru EEOS, care impune statelor membre să furnizeze în PNEC informații privind sistemele de măsurare, control și verificare instituite, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, informații privind metodele utilizate, problemele identificate și modul în care acestea au fost abordate. Aceasta completează dispoziția existentă de la punctul 3 litera (e) din anexa V privind transparența, care impune statelor membre să pună la dispoziția publicului, în rapoartele anuale, date privind economiile de energie.

A doua adăugire constă în articolul 10 alineatul (4) referitor la necesitatea de a demonstra eficacitatea măsurilor fiscale și este discutat în secțiunea de mai jos.

6.1.   Măsurarea, controlul și verificarea atunci când se raportează un pachet de politici

Raportarea pentru articolul 8 din Directiva (UE) 2023/1791 se referă în primul rând la raportarea rezultatelor obținute pentru fiecare măsură de politică. Acest lucru facilitează documentarea pertinenței [pentru pertinență, a se vedea, de asemenea, apendicele IX la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658]. Statele membre ar putea utiliza un pachet de măsuri de politică care vizează același sector și tipuri de acțiuni individuale (de exemplu, un program de consiliere în domeniul energiei și un sistem de finanțare).

Prima opțiune de raportare a economiilor de energie dintr-un pachet de politici este de a raporta pachetul ca și cum ar fi o singură măsură de politică:

—

Fie prin selectarea principalei măsuri de politică din pachetul de politici și prin raportarea doar a economiilor rezultate din această măsură de politică: acest lucru evită riscul dublei contabilizări între măsurile de politică care se suprapun și numai măsura de politică raportată ar trebui notificată și documentată în conformitate cu cerințele din anexa V.

—

Fie prin raportarea pachetului de politici ca măsură de politică: în acest caz, notificarea și documentația cu privire la acest pachet de politici ar trebui să clarifice, în special, modul în care este asigurată importanța semnificativă, modul în care este monitorizată punerea în aplicare a acțiunilor individuale care rezultă din pachetul de politici și modul în care dubla contabilizare a aceleiași acțiuni individuale este evitată sau corectată.

O a doua opțiune este aceea de a raporta separat măsurile de politică incluse în pachet. Fiecare măsură de politică este apoi notificată și documentată, iar procesul de evitare sau de corectare a dublei contabilizări ar trebui explicat. Acest proces ar putea fi, de exemplu:

—

Utilizarea unei baze de date centralizate care să țină evidența identificatorilor pentru acțiunile individuale (de exemplu, adresele sau numerele de identificare ale contoarelor de energie electrică) pentru a evita dubla contabilizare: în acest caz, economiile de energie raportate pentru fiecare măsură de politică în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791 ar trebui corectate pentru a elimina economiile de energie care ar fi contabilizate de mai multe ori.

—	Definirea normelor de alocare a economiilor de energie între măsurile de politică raportate (de exemplu, în funcție de cotele de finanțare furnizate).

Cerințele stabilite în anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 se aplică pachetelor de politici ca și în cazul măsurilor de politică unice.

6.2.   Măsuri de impozitare (demonstrarea eficacității) [articolul 10 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791]

Această secțiune vine în completarea secțiunii 4.2.8 privind impozitele pe energie sau pe CO2 din anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

Noile cerințe introduse prin articolul 10 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791 cu privire la demonstrarea eficacității măsurilor de impozitare sunt echivalente cu cerința de pertinență inclusă la punctul 3 litera (h) din anexa V la directiva respectivă pentru EEOS și măsurile alternative, astfel încât toate măsurile de politică să fie tratate în mod egal.

Atunci când notifică o măsură de impozitare în sensul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să explice modul în care conceperea și punerea în aplicare a măsurii de impozitare respective asigură un mecanism de impact adecvat.

Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin explicarea modului în care a fost stabilită cota de impozitare și a motivelor pentru care au fost aduse modificări în timp (atunci când este cazul), precizând dacă motivul unei modificări este de a determina efectiv o schimbare de comportament, de a reduce sarcina consumatorilor ca urmare a creșterii prețurilor sau a unor condiții externe similare, în vederea realizării de economii de energie. Astfel s-ar putea explica, de asemenea, modul în care s-ar putea garanta că toți consumatorii au posibilitatea de a-și modifica comportamentul, inclusiv gospodăriile cu venituri mici sau consumatorii aflați într-o situație de motivații divergente. Acest lucru s-ar putea realiza, de exemplu, prin explicarea modului în care măsurile de însoțire completează măsura fiscală în vigoare.

Pentru explicații suplimentare, a se vedea, de asemenea, secțiunea 7.9 din prezenta anexă privind determinarea economiilor de energie rezultate din măsurile de impozitare.

7.   OBLIGAȚII LEGATE DE REVIZUIRILE ANEXEI V

7.1.   Calcularea economiilor de energie în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 (ponderea sărăciei energetice)

Punctul 1 litera (d) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 precizează că, atunci când calculează economiile de energie menționate la articolul 8 alineatul (3) din directiva respectivă, statele membre ar putea estima economiile de energie respective pe baza unor estimări tehnice „ care utilizează condiții sau parametri standardizați în ceea ce privește ocuparea și confortul termic, cum ar fi parametrii definiți în reglementările naționale privind clădirile ”.

Îmbunătățirea eficienței energetice în locuințele ocupate de grupurile-țintă prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 poate să nu conducă la aceleași reduceri ale consumului final de energie ca acțiunile identice întreprinse în rândul gospodăriilor care nu sunt sărace din punct de vedere energetic. Este probabil ca acest lucru să se întâmple, în situații de deprivare materială (de exemplu, incapacitatea de a încălzi locuința în mod adecvat), înainte de acțiunile în materie de eficiență energetică: consumul de energie înainte de acțiunile în materie de eficiență energetică poate fi mai mic decât cel estimat pe baza ipotezelor standard, astfel cum se utilizează, de exemplu, în certificatele de performanță energetică. De exemplu, temperatura interioară ar putea fi mai mică decât cea estimată în reglementările privind clădirile; unele încăperi ar putea să nu fie încălzite, sau ar putea fi încălzite numai câteva ore pe zi etc. Acest consum mai mic de energie comparat cu estimările standard este cunoscut ca „ efect de supraestimare ”. În aceste situații, îmbunătățirea eficienței energetice ar putea fi utilizată pentru a obține un confort termic decent (de exemplu, reglarea termostatului la o temperatură mai mare decât înainte; încălzirea unor încăperi timp de mai multe ore pe zi etc.).

Acest fenomen de creștere a calității serviciilor energetice (în speță confort) în locul reducerii consumului de energie se numește, în general, efect direct de recul. Ambele efecte (de supraestimare și de recul) ar trebui, în mod normal, să fie luate în considerare la calcularea economiilor de energie raportate la articolul 8 alineatul (1). Aceasta înseamnă că economiile de energie calculate ca urmare a acțiunilor întreprinse în rândul grupurilor prioritare în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 ar putea fi mici, creând un paradox în raport cu obiectivul dispoziției respective.

Punctul 1 litera (d) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 recunoaște că, în aceste situații speciale, efectul de recul poate constitui un impact pozitiv al măsurilor de politică, atunci când contribuie la atenuarea sărăciei energetice, permițând gospodăriilor să atingă un confort termic decent, în conformitate cu definiția sărăciei energetice stabilită la articolul 2 punctul 52 din directiva respectivă, care se referă la „ niveluri de bază și standarde decente de trai și de sănătate ”.

Acesta este motivul pentru care dispoziția respectivă impune, de asemenea, statelor membre să explice „modul în care confortul este luat în considerare pentru acțiunile privind clădirile ” în detaliile de notificare privind metodologiile de calcul utilizate pentru măsurile de politică raportate la articolul 8. Atunci când toate îmbunătățirile eficienței energetice, sau doar o parte a acestora, sunt utilizate parțial sau integral pentru a atinge nivelul de confort definit ca „decent”, ele ar putea fi considerate economii de energie în temeiul articolului 8. Partea din îmbunătățirea eficienței energetice care ar fi utilizată pentru a atinge un confort dincolo de standardele decente trebuie considerată ca fiind un efect de recul și trebuie corectată în calculele privind economiile de energie.

Standardele decente de confort termic pot fi definite, de exemplu, în conformitate cu ipotezele privind comportamentul ocupanților utilizate în reglementările privind clădirile sau în conformitate cu metodologiile de calcul stabilite pentru certificatele de performanță energetică stabilite în conformitate cu Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (17).

7.2.   Demonstrarea obiectivului de a realiza economii de energie la nivelul utilizării finale și furnizarea de documente justificative care să ateste că economiile de energie sunt cauzate de o măsură de politică [punctul 2 litera (a) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791]

Punctul 2 litera (a) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre:

1.	să demonstreze că unul dintre obiectivele măsurilor de politică raportate la articolul 8 alineatul (1) este realizarea de economii de energie la nivelul utilizării finale și

2.	să documenteze dovezi conform cărora economiile de energie raportate sunt cauzate de o măsură de politică.

Acest lucru vine în completarea dispozițiilor privind pertinența și adiționalitatea incluse în Directiva 2012/27/UE și la articolul 8 alineatul (14) litera (c) din Directiva (UE) 2023/1791 în ceea ce privește eligibilitatea măsurilor de politică (a se vedea secțiunea 4.7 din prezenta anexă). Orientări privind pertinența și adiționalitatea pot fi găsite în apendicele IX și XI la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

Cerința privind documentarea dovezilor ar putea oferi, de asemenea, justificările suplimentare necesare în cazul în care obiectivele de politică nu includ în mod explicit realizarea de economii de energie la nivelul utilizării finale. Printre exemplele de documente justificative se numără explicații cu privire la:

—

modul în care a fost conceput un stimulent pentru a asigura efectul său declanșator și modul în care este monitorizată utilizarea stimulentului (de exemplu, evaluarea disponibilității de a plăti pentru a stabili rate adecvate ale granturilor; utilizarea unei platforme online pentru a înregistra acțiunile care beneficiază de un stimulent);

—

modul în care a fost conceput un acord voluntar pentru a se asigura că angajamentul duce la acțiuni (de exemplu, cu stimulente și sancțiuni suficient de puternice; cerințe de performanță care să depășească situația actuală) și modul în care sunt monitorizate efectele acordului voluntar (de exemplu, prin intermediul rapoartelor anuale ale părților participante și al verificărilor efectuate de autoritatea publică de punere în aplicare sau de un terț);

—

modul în care a fost concepută o măsură comportamentală pentru a se asigura că informațiile conduc la schimbări comportamentale (de exemplu, prin informații adaptate și feedback periodic; utilizarea de teste pilot pentru a identifica cele mai eficiente abordări) și modul în care sunt demonstrate efectele măsurii comportamentale (de exemplu, prin trialuri controlate randomizate);

—	modul în care a fost concepută o măsură de impozitare pentru a asigura efectul său de economisire a energiei (a se vedea, de asemenea, secțiunea 6.2 cu privire la demonstrarea eficacității măsurilor de impozitare).

7.3.   Derogări [punctul 2 litera (c) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791]

7.3.1.   Articolul 9 din Directiva 2010/31/UE

Punctul 2 litera (c) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 prevede că derogarea pentru economiile legate de renovarea clădirilor existente (18) include economiile care rezultă din punerea în aplicare a standardelor minime de performanță energetică (MEPS) în clădiri în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, atât timp cât este asigurat criteriul de pertinență prevăzut la punctul 3 litera (h) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791. Aceasta este o derogare de la principiul adiționalității, conform căreia economiile rezultate din punerea în aplicare a dreptului obligatoriu al Uniunii nu trebuie declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită evitării dublei contabilizări a economiilor de energie rezultate din punerea în aplicare a MEPS în clădiri și a altor măsuri de politică de sprijinire a renovării clădirilor, cum ar fi programele de subvenționare și EEOS. O renovare a clădirilor întreprinsă pentru a îndeplini standardele minime de performanță energetică naționale ar putea genera economii de energie care pot fi luate în considerare în vederea îndeplinirii obligației unui stat membru privind economiile de energie. O renovare a clădirilor efectuată pentru a respecta MEPS naționale și sprijinită de un program de subvenționare ar putea genera, de asemenea, economii de energie care pot fi luate în calcul, dar care ar trebui raportate o singură dată pentru a evita dubla contabilizare.

7.3.2.   Articolele 5 și 6 din Directiva (UE) 2023/1791 (Dispoziții privind sectorul public)

Punctul 2 litera (c) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 permite statelor membre să contabilizeze, în sensul articolului 8 din directiva respectivă, economiile de energie care rezultă din măsurile de eficiență energetică luate în sectorul public în temeiul articolelor 5 și 6 din directiva respectivă, cu condiția ca acestea să respecte cerințele din anexa V la directiva respectivă. De exemplu, renovarea unei clădiri din sectorul public ar putea genera economii de energie care să fie luate în considerare pentru obligația unui stat membru privind economiile de energie și ar putea contribui, de asemenea, la îndeplinirea obligațiilor unui stat membru în sectorul public.

7.4.   Regulamente de urgență [punctul 2 litera (d) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791]

Dispoziția de la punctul 2 litera (d) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 clarifică faptul că măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice care vizează reducerea cererii de gaze cu 15 % între august 2022 și martie 2023 (19), perioadă prelungită ulterior până în martie 2024 (20) și reducerea consumului brut de energie electrică cu cel puțin 5 % pe oră în timpul orelor de vârf între decembrie 2022 și martie 2023 (21), pot fi luate în considerare pentru îndeplinirea obligațiilor statelor membre privind economiile de energie.

Această dispoziție limitează eligibilitatea măsurilor de politică la măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, excluzând în mod explicit economiile de energie rezultate din raționalizarea sau restricționarea măsurilor care nu îmbunătățesc eficiența energetică. Termenii „măsuri de raționalizare” și „măsuri de restricționare” nu sunt definiți nici în Directiva (UE) 2023/1791, nici în alte acte legislative ale Uniunii. În acest context, acestea ar trebui considerate măsuri care limitează temporar cantitatea de energie furnizată consumatorilor, de exemplu prin solicitarea – sau oferirea de stimulente – unui consumator industrial de a-și reduce consumul de energie prin închiderea unui proces de producție, sau prin solicitarea consumatorilor cu amănuntul să evite consumul de energie în anumite perioade. Măsurile de raționalizare sau de restricționare ar putea fi, de asemenea, măsuri care au un impact indirect asupra consumului de energie, de exemplu atunci când se limitează orele sau zilele de funcționare ale magazinelor sau ale serviciilor publice.

7.5.   Partajarea eforturilor [punctul 2 litera (e) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791]

Dispoziția de la punctul 2 litera (e) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 clarifică faptul că măsurile de politică în materie de eficiență energetică care economisesc energie și reduc emisiile și care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (22) pot genera economii de energie care pot fi luate în considerare în vederea îndeplinirii obligației privind economiile de energie, cu condiția să respecte celelalte dispoziții din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791. Această clarificare nu modifică eligibilitatea măsurilor de politică și nici calcularea economiilor de energie în comparație cu directiva anterioară.

7.6.   Interacțiuni cu EU ETS [punctul 2 litera (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791]

7.6.1.   Clarificare privind adiționalitatea EU ETS și aplicarea sa în noile sectoare

Dispoziția de la punctul 2 litera (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 clarifică faptul că economiile de energie rezultate din măsurile de politică în materie de eficiență energetică în sectoarele vizate de sistemele UE de comercializare a certificatelor de emisii pot fi luate în considerare, atât timp cât acestea respectă normele din anexa V care reglementează calcularea economiilor de energie (inclusiv excluderea combustibililor fosili, a se vedea secțiunea 7.7 din prezenta anexă). Aceasta înseamnă că economiile de energie generate de combustibilii care intră sub incidența Directivei (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului (23) (și anume, noul EU ETS în sectoarele clădirilor, transporturilor și industriei) pot fi tratate în același mod ca și economiile de energie generate de energia electrică din aceste sectoare, precum și de combustibilii din instalațiile industriale mari, care intră sub incidența EU ETS existent, și anume Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24).

Schemele de comercializare a certificatelor de emisii pot crește prețul energiei, exercitând, la rândul său, un impact asupra investițiilor și asupra comportamentului de consum, de care trebuie să se țină seama pentru a asigura adiționalitatea și importanța economiilor de energie rezultate din măsurile de politică în materie de eficiență energetică. De exemplu, în următoarele cazuri:

—

atunci când concep programe în sectorul industrial, statele membre ar putea stabili cerințe minime de amortizare, de exemplu, de peste trei ani. Dacă, pentru a sprijini acțiunile în materie de eficiență energetică în sectorul industrial, prețurile la energie cresc, acest lucru ar reduce automat perioadele de amortizare a acțiunilor în materie de eficiență energetică, ceea ce ar putea exclude unele dintre acestea de la sprijinul pentru politici;

—

atunci când evaluează impactul unei măsuri de politică comportamentală, statele membre ar putea estima impactul modificărilor prețului energiei, inclusiv al ETS, asupra consumului de energie, utilizând estimări ale elasticității prețurilor. Acest efect ar putea fi apoi compensat cu modificările observate ale consumului de energie. Utilizarea trialurilor controlate randomizate ar ține seama în mod automat de variațiile prețurilor la energie, presupunând că aceleași prețuri se aplică în mod egal persoanelor afectate și neafectate de măsura de politică. Mai multe informații privind calcularea economiilor de energie prin măsuri comportamentale pot fi găsite în apendicele VI la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

Noul articol 30e din Directiva 2003/87/CE permite statelor membre să scutească, până în 2030, entitățile reglementate de obligația de a restitui certificate în sectoarele acoperite de noul EU ETS, cu condiția ca, în perioada 2027-2030, acestea să fie supuse unei taxe naționale pe carbon cu o rată de impozitare cel puțin egală cu prețul mediu de închidere a licitației. Dacă un stat membru a optat pentru această derogare, economiile de energie rezultate din măsurile naționale de impozitare acoperite de EU ETS ar putea fi luate în calcul numai dacă rata de impozitare ar fi mai mare decât prețul mediu de închidere a licitației și numai pentru diferența dintre rata de impozitare și prețul licitației.

În special:

—	Economiile de energie nu trebuie luate în calcul atunci când decurg din acțiunile în materie de eficiență energetică desfășurate în instalațiile EU ETS în cazul în care nu există măsuri naționale de politică, eligibile în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791.

—

În mod similar, economiile de energie nu trebuie să fie luate în calcul atunci când decurg din acțiunile în materie de eficiență energetică cauzate de creșterea prețului energiei electrice ca urmare a EU ETS (și odată cu extinderea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii, creșterea prețurilor altor produse energetice finale) în cazul în care nu există măsuri naționale de politică.

—

Economiile de energie ar putea fi luate în calcul dacă există o măsură de politică națională. De exemplu, sistemele de certificate albe, acordurile voluntare și programele de subvenționare ar putea sprijini acțiunile în materie de eficiență energetică în instalațiile EU ETS, cu excepția cazului în care instalațiile beneficiază de o alocare cu titlu gratuit de certificate EU ETS și fac obiectul unor obligații în temeiul articolului 11 din Directiva (UE) 2023/1791 (a se vedea secțiunea 7.6.2 din prezenta anexă).

—

În mod similar, economiile de energie electrică, de exemplu care decurg din măsurile naționale de politică care sprijină adoptarea aparatelor electrice eficiente din punct de vedere energetic, ar putea fi luate în considerare, precum și economiile de energie care decurg din măsurile naționale de politică privind combustibilii care fac obiectul extinderii comercializării certificatelor de emisii, sub rezerva respectării de către acestea a dispozițiilor care exclud economiile de energie obținute din combustibili fosili (a se vedea secțiunea 7.7 din prezenta anexă).

—

Economiile de energie rezultate din măsurile fiscale naționale ar putea fi luate în considerare în cazul în care derogarea de la extinderea EU ETS (articolul 30e din Directiva 2003/87/CE) nu a fost adoptată. În cazul în care derogarea a fost adoptată, numai diferența dintre rata de impozitare și prețul mediu al licitației ar putea fi utilizată pentru a estima economiile de energie eligibile.

—	Atunci când elaborează măsuri naționale de politică și își estimează economiile de energie, statele membre trebuie să țină seama de impactul EU ETS asupra prețurilor purtătorilor de energie pentru a asigura respectarea principiilor adiționalității și pertinenței.

Punctul 2 litera (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 și articolul 9 alineatul (9) din aceasta prevăd, de asemenea, că, în cazul în care o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naționale de obligații în materie de eficiență energetică în temeiul articolului 9 din directiva respectivă și în cadrul EU ETS pentru clădiri și transportul rutier, sistemul de monitorizare și verificare trebuie să asigure faptul că prețul carbonului transferat la eliberarea combustibilului pentru consum este luat în considerare la calcularea și raportarea economiilor de energie rezultate din măsura sa de economisire a energiei.

Aceste dispoziții evidențiază o cerință legată de EU ETS pentru clădiri și transportul rutier care trebuie aplicată și altor acte legislative ale Uniunii, astfel cum se prevede la punctul 2 litera (b) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791, conform căreia economiile de energie trebuie să se dovedească a fi suplimentare față de cele care ar fi fost generate oricum fără activitatea părților obligate, participante sau mandatate sau a autorităților de punere în aplicare.

Întrucât părțile obligate transferă costurile achiziționării certificatelor EU ETS, prețurile la energie vor fi mai mari decât în absența EU ETS, afectând consumul și cererea de energie. Luarea în considerare a prețului carbonului în cadrul EU ETS pentru clădiri și combustibilii pentru transportul rutier va duce la creșterea prețurilor la energie într-un mod similar cu luarea în considerare a prețului carbonului în cadrul EU ETS pentru sectorul energiei electrice, ceea ce afectează prețul energiei electrice. Același lucru este valabil și pentru aplicarea ratelor minime de impozitare în temeiul Directivei 2003/96/CE a Consiliului (25) pentru mai mulți combustibili. În toate aceste cazuri, prețurile mai mari la energie care rezultă din dreptul Uniunii trebuie luate în considerare atunci când se analizează pertinența măsurilor naționale de politică care economisesc energie. În practică, statele membre ar trebui să analizeze dacă creșterea prețului energiei înseamnă că unele acțiuni în materie de eficiență energetică ar avea loc fără măsura națională. În acest caz, economiile de energie relevante nu ar putea fi luate în considerare în sensul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791.

7.6.2.   Neadiționalitatea economiilor de energie legate de accesul la alocarea cu titlu gratuit a certificatelor EU ETS

Punctul 2 litera (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 prevede că statele membre pot contabiliza numai economiile de energie care depășesc punerea în aplicare a acțiunilor legate de alocarea de certificate cu titlu gratuit în temeiul Directivei EU ETS.

Articolul 10a din Directiva EU ETS prevede că: „Dacă o instalație face obiectul obligației de efectuare a unui audit energetic sau de punere în aplicare a unui sistem certificat de gestionare a energiei [articolul 11 din Directiva privind eficiența energetică] și dacă recomandările din raportul de audit sau din sistemul certificat de gestionare a energiei nu sunt puse în aplicare, cu excepția cazului în care perioada de recuperare pentru investițiile relevante depășește trei ani sau a cazului în care costurile investițiilor respective sunt disproporționate, atunci volumul alocărilor de certificate cu titlu gratuit se reduce cu 20 %. Volumul alocărilor de certificate cu titlu gratuit nu se reduce în cazul în care un operator demonstrează că a pus în aplicare alte măsuri care conduc la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră echivalente cu cele recomandate în raportul de audit sau în sistemul certificat de gestionare a energiei pentru instalația în cauză.”

Dispoziția de la punctul 2 litera (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 exclude în mod explicit economiile de energie rezultate din acțiunile pe care operatorii instalațiilor industriale ar trebui să le întreprindă pentru a primi alocarea integrală de certificate EU ETS cu titlu gratuit (26). Instalațiile afectate se limitează la cele care fac obiectul articolului 11 din Directiva (UE) 2023/1791. Economiile de energie afectate sunt cele recomandate în raportul de audit sau în sistemul certificat de gestionare a energiei, cu excepția cazului în care:

1.	rambursarea depășește trei ani;

2.	costurile de investiții sunt disproporționate sau

3.	a fost pusă în aplicare o măsură care conduce la o reducere echivalentă a emisiilor de gaze cu efect de seră, de exemplu utilizarea gazelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon într-un proces industrial.

În fine, decizia dacă, pentru măsuri specifice, rambursările depășesc trei ani, costurile de investiții sunt disproporționate sau dacă au fost realizate reduceri echivalente ale emisiilor de gaze cu efect de seră este la latitudinea autorităților de reglementare responsabile cu alocarea cu titlu gratuit a certificatelor EU ETS. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile de reglementare raportează numai economiile de energie care depășesc punerea în aplicare a acțiunilor necesare pentru ca instalațiile să primească întreaga lor cotă de alocare cu titlu gratuit.

7.7.   Excluderea combustibililor fosili

Punctul 2 literele (h), (i), (j) și (m) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 introduce restricții pentru economiile de energie și măsurile de politică legate de tehnologiile care utilizează arderea directă a combustibililor fosili pentru a fi eligibile pentru obligația privind economiile de energie (27).

Figura 1 permite să se evalueze dacă economiile de energie legate de utilizarea arderii directe a combustibililor fosili pot fi luate în considerare în sensul articolelor 8, 9 și 10 și al articolului 28 alineatul (11) din Directiva (UE) 2023/1791, ca urmare a două încercări succesive: dacă măsura de politică este eligibilă și, ulterior, dacă economiile de energie care rezultă din această măsură de politică sunt eligibile.

Figura 1

Eligibilitatea economiilor de energie rezultate din măsurile de politică privind utilizarea tehnologiilor bazate pe combustibili fosili  (28)

Considerentul 65 din Directiva (UE) 2023/1791 clarifică faptul că dispozițiile respective se aplică cazurilor în care statele membre sprijină adoptarea unor tehnologii eficiente pe bază de combustibili fosili (cum ar fi cazanele pe bază de combustibili fosili sau vehiculele pe benzină) sau înlocuirea timpurie a unor astfel de tehnologii cu produse similare. În opinia Comisiei, aceasta înseamnă că:

—

Restricția nu se aplică utilizării indirecte a combustibililor fosili, de exemplu în cazul în care o clădire a fost izolată, reducându-se astfel utilizarea combustibililor fosili, sau în cazul în care energia electrică utilizată pentru exploatarea de echipamente noi este generată utilizând combustibili fosili.

—	Măsurile de politică care vizează schimbările comportamentale sau organizaționale în vederea reducerii consumului de combustibili fosili din instalațiile sau echipamentele existente, cum ar fi sistemele de conducere ecologică sau promovarea folosirii în comun a autovehiculelor, rămân eligibile.

—

Măsurile de politică care vizează îmbunătățirea eficienței echipamentelor existente sunt eligibile dacă ele nu implică investiții suplimentare de capital în echipamente. De exemplu, politicile care promovează reducerea temperaturii fluxului de apă din cadrul flotei existente de cazane cu combustibili fosili sunt eligibile, dar politicile de finanțare a modernizării motoarelor care utilizează combustibili fosili nu sunt eligibile.

Dacă o măsură de politică a început înainte de aplicarea restricțiilor, aceasta poate genera economii până la sfârșitul perioadei. De exemplu, o schemă de subvenții a sprijinit instalarea unui cazan pe bază de combustibili fosili în ianuarie 2023. Statul membru poate contabiliza economiile de energie generate de instalația respectivă pentru o perioadă de până la opt ani (2023-2030), sub rezerva respectării altor condiții din anexa V.

Dispozițiile incluse în prezenta secțiune și în Directiva (UE) 2023/1791 nu aduc atingere obligațiilor statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (29) de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică, în special articolul 7 alineatul (2), sau dispoziției privind eliminarea treptată a stimulentelor pentru instalarea în clădiri a cazanelor alimentate cu combustibili fosili de la articolul 15 din propunerea de reformare a Directivei privind performanța energetică a clădirilor (30) (propunerea de reformare a Directivei EPBD). Daca va fi adoptată, respectiva dispoziție din propunerea de reformare a Directivei EPBD va trebui să fie luată în considerare în contextul obligației privind economiile de energie în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791.

7.7.1.   Eligibilitatea măsurilor de politică

Punctul 2 litera (h) subpunctul (i) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 prevede că măsurile de politică „privind utilizarea tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili care sunt recent implementate începând cu 1 ianuarie 2026 ” nu sunt eligibile. Acest lucru ar fi valabil chiar dacă o astfel de măsură de politică generează, de asemenea, economii de energie din tehnologiile bazate pe combustibili nefosili. În opinia Comisiei, „nou puse în aplicare” înseamnă că restricția se aplică noilor măsuri de politică, precum și măsurilor de politică existente care intră într-un nou ciclu de punere în aplicare. De exemplu, dacă un sistem de subvenții depinde de o decizie bugetară anuală, restricția s-ar aplica numai de la data la care se alocă un nou buget, chiar dacă acesta este ulterior datei de 1 ianuarie 2026.

Punctul 2 litera (h) subpunctul (ii) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 prevede că măsurile de politică „care subvenționează utilizarea tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili în clădirile rezidențiale începând cu 1 ianuarie 2026 ” nu sunt eligibile. În opinia Comisiei, aceasta înseamnă că, în sectorul rezidențial, restricția privind eligibilitatea se aplică începând cu 1 ianuarie 2026, indiferent dacă măsura de politică este „nou pusă în aplicare” sau nu. De exemplu, o schemă de subvenții ar deveni neeligibilă de la 1 ianuarie 2026 în cazul în care cel puțin una dintre acțiunile sale promovează instalarea de sisteme de încălzire pe bază de combustibili fosili în sectorul rezidențial, chiar dacă nu a început încă un nou ciclu de punere în aplicare.

7.7.2.   Contabilizarea economiilor de energie rezultate din măsurile de politică eligibile

Punctul 2 litera (i) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 prevede că economiile de energie rezultate din măsurile de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili nu sunt eligibile dacă măsurile de politică sunt „nou puse în aplicare” începând cu 1 ianuarie 2024. Această dată este menționată și la punctul 2 litera (m) din anexa V. În opinia Comisiei, acest lucru se aplică acțiunilor care decurg din măsurile de politică „nou puse în aplicare, chiar dacă metodologiile de calcul au existat înainte de începerea noii perioade de punere în aplicare.

În cazul măsurilor de politică care promovează combinații de tehnologii, cota aferentă economiilor de energie legate de tehnologia de ardere a combustibililor fosili nu este eligibilă începând cu 1 ianuarie 2024. Începând din 2026, natura „mixtă” a măsurii (adică includerea sprijinului pentru o tehnologie care utilizează în mod direct combustibili fosili) ar face ca întreaga măsură de politică să fie neeligibilă, astfel încât să nu mai apară nicio dificultate legată de contabilizare.

Economiile de energie obținute prin tehnologii de ardere directă a combustibililor fosili care îmbunătățesc eficiența energetică în întreprinderile mari consumatoare de energie din sectorul industrial fac obiectul unei derogări specifice de la punctul 2 litera (j) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791. Aceste economii de energie sunt eligibile numai dacă îndeplinesc o serie de condiții prevăzute în dispoziția respectivă. Derogarea este condiționată de furnizarea dovezii că nu există nicio alternativă fezabilă din punct de vedere tehnic decât utilizarea directă a combustibililor fosili într-o anumită aplicație a sectorului mare consumator de energie (de exemplu, din cauza unei temperaturi foarte ridicate necesare pentru procesele industriale). Rezultatele auditului ar trebui, de asemenea, să confirme că tehnologia legată de arderea directă a combustibililor fosili în temeiul derogării nu mărește cantitatea de energie necesară sau capacitatea unei instalații, că respectă cea mai recentă legislație corespunzătoare a Uniunii privind performanța în materie de emisii și că previne efectele de blocare tehnologică prin asigurarea compatibilității viitoare cu combustibilii și tehnologiile alternative nefosile neutre din punct de vedere climatic. Mai mult, pe baza rezultatului auditului, ar trebui elaborat un plan de punere în aplicare care să includă toate acțiunile recomandate cu o perioadă de amortizare de cel mult cinci ani.

7.8.   Dispoziții de sprijinire a tehnologiilor termosolare

Punctul 2 litera (l) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 clarifică faptul că „ căldura produsă de tehnologiile termosolare bazate pe radiațiile solare poate fi exclusă din consumul lor de energie la nivelul utilizării finale ”. Această dispoziție este în concordanță cu modul în care căldura ambiantă este luată în considerare pentru pompele de căldură, asigurând astfel că ambele tehnologii, energia termică solară și pompele de căldură, sunt tratate în mod egal.

Apa caldă generată de instalația termică solară nu poate contribui la alimentarea cu energie a sistemului energetic global. Prin urmare, cererea de energie la nivelul sistemului energetic este redusă de instalația termică solară. Din acest motiv, căldura produsă de tehnologiile termosolare poate fi luată în considerare la calcularea economiilor de energie la nivelul utilizării finale legate de o anumită utilizare finală (de exemplu, apa caldă menajeră).

Economiile de energie eligibile realizate de instalațiile termice solare includ cantitatea de energie destinată exclusiv unei anumite utilizări finale, și nu întregii producții de energie termică aferente instalației termice solare.

Energia electrică produsă din panouri solare fotovoltaice instalate la fața locului nu poate fi considerată drept economii de energie la nivelul utilizării finale în contextul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791. Clarificarea adăugată la punctul 2 litera (l) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 este specifică armonizării normelor pentru dispozitivele care generează căldură (pompe de căldură și tehnologii termosolare). Aceasta nu include cazurile în care energia electrică este produsă la fața locului, inclusiv din cauza faptului că articolul 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 se axează pe economiile de energie la nivelul utilizării finale, iar energia solară fotovoltaică nu reduce consumul de energie la nivelul utilizării finale. Energia solară fotovoltaică modifică sursa de energie electrică, dar nu reduce consumul de energie electrică al aparatelor, al iluminatului, al vehiculelor electrice sau al altor utilizări finale.

7.9.   Determinarea economiilor de energie rezultate din măsurile de impozitare

7.9.1.   Utilizarea elasticităților și suprapunerile cu alte măsuri de politică și cu legislația Uniunii

Apendicele IV la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658 oferă deja orientări cu privire la cerințele stabilite la punctul 4 literele (a), (b) și (c) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791, referitoare la calcularea economiilor de energie rezultate din măsurile de impozitare. Cerințele respective au fost completate cu cerințe noi sau revizuite la punctul 4 literele (b), (d) și (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791, discutate în prezenta secțiune, precum și cu un nou punct 4 litera (e) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791, discutat în secțiunea următoare.

Dispozițiile de la punctul 4 din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 privind metodologia și utilizarea elasticității pentru calcularea economiilor de energie rezultate din măsurile de impozitare au fost revizuite pentru a clarifica și a sublinia că:

—

Numai elasticitățile pe termen scurt ar trebui utilizate la evaluarea economiilor de energie rezultate din măsurile de impozitare care pot fi eligibile în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 [noul punct 4 litera (d) din anexa V]: elasticitățile pe termen lung nu ar trebui utilizate în acest scop, cu excepția cazului în care se poate justifica modul în care a fost evitată sau corectată dubla contabilizare a economiilor de energie din alte acte legislative ale Uniunii și din alte măsuri de politică raportate la articolul 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 [punctul 4 litera (b) revizuit din anexa V].

—

Celelalte acte legislative ale Uniunii care trebuie luate în considerare atunci când se abordează riscurile de suprapuneri și de dublă contabilizare trebuie, în orice caz, să includă legislația menționată la punctul 2 litera (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 [și anume, Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului (31) și Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32)] și la punctul 4 literele (a) și (f) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 [respectiv Directiva 2003/96/CE, Directiva 2006/112/CE a Consiliului (33) și Directiva (UE) 2023/959].

—	Elasticitățile pe termen scurt utilizate în calcule trebuie să se aplice statului membru care raportează economiile de energie și să fie justificate prin studii însoțitoare efectuate de un institut independent [punctul 4 litera (b) revizuit din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791].

Scopul acestor dispoziții este de a garanta că nu există o dublă contabilizare atunci când se utilizează elasticități pentru estimarea economiilor de energie. Un exemplu de măsură de politică fiscală pentru care ar putea fi utilizate atât elasticități pe termen scurt, cât și elasticități pe termen lung pentru a estima economiile de energie ar fi unul în care toate măsurile sau cerințele de politică care se suprapun au fost luate în considerare, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre. Aceasta ar însemna să se țină seama de nivelul minim de impozitare impus de Directiva 2003/96/CE și de alte măsuri de politică care au un impact asupra deciziilor de investiții și asupra economiilor de energie care urmează. Principalele măsuri de politică de la nivelul Uniunii sunt cele privind proiectarea ecologică, noile reglementări referitoare la emisiile de CO2 ale vehiculelor și cerințele în materie de audit energetic prevăzute de directiva privind eficiența energetică. La nivelul statelor membre, măsurile de politică care se suprapun ar putea include, printre altele, schemele de obligații în materie de eficiență energetică, programele de subvenționare și acordurile voluntare. În cazul în care măsurile de politică fiscală se suprapun cu alte măsuri de politică raportate care afectează deciziile de investiții, statele membre ar trebui să utilizeze doar estimări ale elasticității pe termen scurt pentru a calcula impactul măsurii de impozitare. Estimările elasticității pe termen lung ar trebui utilizate numai în cazul în care economiile nu sunt raportate pentru măsurile de politică naționale care se suprapun. Astfel, dubla contabilizare ar fi evitată.

Mai multe orientări cu privire la punctele legate de evaluarea economiilor de energie rezultate din măsurile de impozitare și de calcularea elasticităților pe termen scurt în contextul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791 sunt disponibile în apendicele IV la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

De asemenea, ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu partea 3.3 litera (f) din anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre trebuie să furnizeze informații privind metodologia lor de calcul, inclusiv elasticitățile prețurilor pe care le-au utilizat și modul în care acestea au fost stabilite, în conformitate cu punctul 4 din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791. Prin urmare, noile cerințe evidențiate în prezenta secțiune a anexei trebuie, de asemenea, să fie abordate în informațiile și justificările din notificările și rapoartele statelor membre.

7.9.2.   Efectele distributive și atenuarea acestora

Punctul 4 din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 este completat cu o nouă literă (e) care impune statelor membre să stabilească efectele distributive ale impozitării și măsurile echivalente asupra grupurilor-țintă de la articolul 8 alineatul (3) din directiva respectivă. De asemenea, acesta impune statelor membre să prezinte efectele măsurilor de atenuare puse în aplicare în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791.

Comisia consideră că ar putea exista efecte distributive între grupurile de venituri (impact asupra echității verticale) sau în cadrul acelorași grupuri de venituri (impact asupra echității orizontale). Acest din urmă caz poate apărea, de exemplu, atunci când gospodăriile cu venituri similare au o povară energetică diferită din cauza situării lor geografice (de exemplu, zone cu parc imobiliar mai vechi sau mai nou sau cu diferențe climatice).

Punctul 4 litera (e) din anexa V la Directiva (UE) 2023/1791 se axează pe riscul ca măsurile fiscale să agraveze sărăcia energetică. Prin urmare, evaluarea ar trebui să se concentreze asupra efectelor distributive directe. O astfel de evaluare (analiza incidenței directe) se realizează, de obicei, cu ajutorul modelării microeconomice, analizând efectul fiscal asupra ponderii cheltuielilor cu energia în raport cu veniturile sau cheltuielile totale, în funcție de grupurile de venituri sau de cheltuieli. Principalele surse de date pentru o astfel de evaluare sunt, de obicei, sondajele bugetelor de familie. Efectul negativ (sau pozitiv) cuantificat al impozitului se bazează pe dimensiunile veniturilor, deoarece variația compensatorie este utilizată ca indice, și exprimă suma cu care cheltuielile totale medii ale gospodăriilor cu venituri mici ar fi trebuit să crească/să scadă în anul-țintă (2030) pentru a menține raportul cheltuielilor absolute din anul de referință în raport cu media globală a cheltuielilor cu energia. Cu toate acestea, introducerea anumitor măsuri de politică nu contribuie, de regulă, la cheltuielile totale cu energia, ci mai degrabă introduce noi costuri de investiții pentru gospodării. Prin urmare, ar trebui să se calculeze, cu ajutorul variației compensatorii (pierderea bunăstării), cu ce sumă ar trebui să crească venitul pentru o anumită gospodărie pentru ca aceasta să își mențină același nivel de bunăstare, statele membre putând astfel demonstra efectele negative ale introducerii impozitării fără niciun sprijin financiar menite să acopere sarcina sporită asupra veniturilor.

Un alt parametru opțional necesar pentru a reflecta mai bine efectele distributive este de a le calcula pe baza consumului energetic al primei sau al celei de a doua quintile (sau decile) de venituri, sau al ambelor, dat fiind că acestea din urmă se exprimă în statistica Uniunii. Acest lucru necesită o micromodelare a atribuirii consumului de energie în fiecare grup de venituri, dar ar oferi o mai mare precizie în ceea ce privește izolarea efectelor impozitării.

Măsurile de atenuare a efectelor distributive ale măsurilor de impozitare includ sprijinul financiar (de exemplu, rate de impozitare reduse, tarife sociale sau transferuri sau compensații) și măsuri de politică specifice de îmbunătățire a eficienței energetice. Ratele reduse de impozitare și tarifele sociale reduc efectul de economisire a energiei al măsurilor de impozitare. Prin urmare, măsurile de transfer sau de compensare ar fi mai conforme cu obiectivul de economisire a energiei. Cu toate acestea, dacă sunt furnizate după plata energiei sau dacă necesită un proces de depunere de cereri, este posibil ca acestea să nu reușească să ajungă la grupurile afectate și să atenueze efectele distributive. În mod similar, este posibil ca gospodăriile vulnerabile cu cerințe ridicate în materie de consum de energie să nu fie compensate în mod adecvat pentru cheltuieli suplimentare inevitabile. Măsurile de politică în materie de eficiență energetică care vizează gospodăriile cu venituri mici reduc costul serviciilor energetice pentru a aduce beneficii gospodăriilor, precum și necesitatea unor măsuri de atenuare care necesită sprijin financiar fără îmbunătățirea eficienței energetice. Dacă numărul gospodăriilor din grupurile prioritare afectate de măsurile de impozitare este mai mare decât numărul gospodăriilor care pot beneficia de acțiuni de eficientizare energetică aprofundată înainte de începerea măsurii de impozitare, este probabil că va fi nevoie, pe termen scurt și mediu, de o combinație de măsuri de politică de îmbunătățire a eficienței energetice și de sprijin financiar. În orice caz, statele membre trebuie să demonstreze obiectivul de economisire a energiei al măsurilor de atenuare pentru ca economiile de energie să fie eligibile în sensul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791.

Prin urmare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791, evaluarea ar trebui să arate modul în care măsurile de atenuare contribuie la sprijinirea grupurilor-țintă, prin:

—	anticiparea efectelor distributive și reducerea riscului acestora de a se afla într-o situație de sărăcie energetică;

—	asigurarea faptului că acestea pot avea acces la măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice și că pot beneficia de ele.

8.   CERINȚE DE RAPORTARE

8.1.   Actualizarea planurilor naționale integrate privind energia și clima

În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre trebuie să prezinte, până la 30 iunie 2024 și, ulterior, până la 1 ianuarie 2034 și apoi la fiecare 10 ani, o actualizare a celui mai recent plan național integrat privind energia și clima (PNEC) notificat. Articolul 14 alineatul (1) impune statelor membre să furnizeze un proiect de actualizare a PNEC întotdeauna cu un an înainte de termenul de depunere prevăzut la articolul 14 alineatul (2).

În plus față de Regulamentul (UE) 2018/1999, articolul 8 alineatele (10) și (11) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să notifice Comisiei volumul economiilor de energie obligatorii revizuite în temeiul noului obiectiv ambițios prevăzut la articolul 8 alineatele (1) și (3) din Directiva (UE) 2023/1791 în planurile lor naționale actualizate privind energia și clima, precum și în următoarele iterații ale PNEC. Informațiile ar trebui să includă calculul volumului de economii de energie care trebuie realizate în perioada 31 decembrie 2030-1 ianuarie 2021 și, dacă este cazul, ar trebui să explice modul în care au fost stabilite rata anuală a economiilor și scenariul de referință pentru calcul, precum și modul și măsura în care au fost aplicate opțiunile menționate la articolul 8 alineatul (8) din Directiva (UE) 2023/1791. Mai multe informații cu privire la opțiunile prevăzute la articolul 8 alineatul (8) din Directiva (UE) 2023/1791 [fostul articol 7 alineatul (4) din Directiva 2012/27/UE] sunt disponibile în secțiunea 3.4 din anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

Articolul 8 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791 impune, de asemenea, statelor membre să includă informații cu privire la indicatorii aplicați, la media aritmetică a ponderii și la rezultatul măsurilor de politică stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din directiva respectivă. Mai multe informații cu privire la acest punct pot fi găsite în secțiunea 4.4 din prezenta anexă.

Mai mult, articolul 8 alineatul (14) din Directiva (UE) 2023/1791 ar trebui, de asemenea, să fie luat în considerare de statele membre în planurile lor naționale actualizate privind energia și clima sau în rapoartele lor naționale intermediare privind energia și clima (a se vedea, de asemenea, secțiunea 8.2 din prezenta anexă). În conformitate cu articolul 8 alineatul (14) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să demonstreze, incluzând, după caz, dovezi și calcule:

(a)	că, în situația în care există o suprapunere a impactului măsurilor de politică sau a impactului acțiunilor individuale, nu are loc o dublă contabilizare a economiilor de energie;

(b)	modul în care economiile de energie realizate contribuie la atingerea contribuției lor naționale la obiectivele globale ale UE în materie de eficiență energetică pentru 2030 în temeiul articolului 4 din Directiva (UE) 2023/1791;

(c)

că sunt instituite măsuri de politică în scopul îndeplinirii obligațiilor lor privind economiile de energie, concepute în conformitate cu articolul 8 din Directiva (UE) 2023/1791, și că respectivele măsuri de politică sunt eligibile și adecvate pentru a se asigura realizarea cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligații.

Literele (a) și (b) de la articolul 8 alineatul (14) din Directiva (UE) 2023/1791 fuseseră deja incluse la articolul 7 alineatul (12) din Directiva 2012/27/UE. Mai multe informații cu privire la aceste cerințe de raportare pot fi găsite, prin urmare, în secțiunea 7.9 și în apendicele XI la anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658. Pentru mai multe informații privind cerințele de raportare prevăzute la articolul 8 alineatul (14) litera (c) din Directiva (UE) 2023/1791, a se vedea secțiunea 4.7 din prezenta anexă.

8.2.   Raport intermediar

Articolul 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999 prevede obligația statelor membre de a-și prezenta rapoartele naționale intermediare privind energia și clima care acoperă toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, eficiența energetică fiind una dintre dimensiuni.

Articolul 21 litera (b) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și partea 2 literele (b), (c) și (d) din anexa IX la regulamentul respectiv precizează informațiile care trebuie incluse cu privire la eficiența energetică, acoperind raportarea legată de obligațiile prevăzute la articolele 8, 9 și 10 din Directiva (UE) 2023/1791.

În plus față de Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre trebuie să includă informațiile detaliate la articolul 8 alineatele (4), (10) și (14) din Directiva (UE) 2023/1791, astfel cum se explică în secțiunea 8.1 din prezenta anexă. Cerințele de raportare pentru aceste dispoziții se referă, de fapt, atât la planurile naționale integrate privind energia și clima și la iterațiile ulterioare ale acestora, cât și la rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima și la iterațiile ulterioare ale acestora.

În plus, articolul 9 alineatul (10) și articolul 10 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 prevăd cerințe de raportare suplimentare, conform cărora statele membre trebuie să includă în planurile naționale integrate privind energia și clima informații privind sistemele de măsurare, control și verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate și modul în care au fost abordate aceste probleme. Mai multe informații privind sistemele de măsurare, control și verificare pot fi găsite în secțiunea 6.1 din prezenta anexă.

—	Primele rapoarte naționale intermediare integrate privind energia și clima trebuiau prezentate până la 15 martie 2023, după care statele membre trebuie să raporteze la fiecare doi ani progresele înregistrate.

---

(1)  Registrul comunităților de energie, https://energy-communities-repository.ec.europa.eu/index_en/.

(2)  Comunități de energie, https://energy.ec.europa.eu/topics/markets-and-consumers/energy-communities_en/.

(3)   https://www.ca-eed.eu/?s=energy+poverty/.

(4)  Platforma de consiliere privind sărăcia energetică, https://energy-poverty.ec.europa.eu/index_en/.

(5)  Lista proiectelor relevante din cadrul Orizont 2020: https://cordis.europa.eu/search?q=contenttype%3D%27project%27%20AND%20programme%2Fcode%3D%27LC-SC3-EC-2-2018-2019-2020%27&p=1&num=10&srt=/project/contentUpdateDate:decreasing/.

https://cordis.europa.eu/search?q=contenttype%3D%27project%27%20AND%20programme%2Fcode%3D%27EE-06-2016-2017%27&p=1&num=10&srt=/project/contentUpdateDate:decreasing/.

Baza de date a proiectelor LIFE: https://webgate.ec.europa.eu/life/publicWebsite/search/get?basicSearchText=energy+poverty.

(6)   https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_mdes01/default/table?lang=en.

(7)   https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=EU_statistics_on_income_and_living_conditions_(EU- SILC)_metodolog_-_economic_strain#Description.

(8)   https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_mdes07/default/table?lang=en.

(9)   https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_mdho01/default/table?lang=en.

(10)   https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=EU_statistics_on_income_and_living_conditions_(EU-SILC)_methodology_-_housing_deprivation#Description.

(11)   https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_li02/default/table?lang=en/.

(12)   https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Glossary:At-risk-of-poverty_rate.

(13)  Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/944/oj).

(14)  Parlamentul European 2013: Locuințele sociale în UE, https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/note/join/2013/492469/IPOL-EMPL_NT(2013)492469_EN.pdf/.

(15)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj).

(16)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 334, 31.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2066/oj).

(17)  Directiva 2010/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/31/oj).

(18)  A se vedea secțiunea 7.3. privind „Adiționalitatea” din anexa la Recomandarea (UE) 2019/1658.

(19)  Regulamentul (UE) 2022/1369 al Consiliului din 5 august 2022 privind măsuri coordonate de reducere a cererii de gaze (JO L 206, 8.8.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/1369/oj).

(20)  Regulamentul (UE) 2023/706 al Consiliului din 30 martie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2022/1369 în ceea ce privește prelungirea perioadei de reducere a cererii pentru măsurile de reducere a cererii de gaze și consolidarea raportării și a monitorizării punerii în aplicare a acestora (JO L 93, 31.3.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/706/oj).

(21)  Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie (JO L 261 I, 7.10.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/1854/oj).

(22)  Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, p. 26, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/842/oj).

(23)  Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (JO L 130, 16.5.2023, p. 134, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/959/oj).

(24)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/87/oj).

(25)  Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/96/oj).

(26)  Numai recomandările referitoare la procesul industrial ar trebui luate în considerare în contextul condiționalității alocării cu titlu gratuit a certificatelor. Mai multe informații sunt furnizate în documentul de orientare nr. 12 privind metodologia armonizată de alocare cu titlu gratuit pentru revizuirea EU ETS – 2024: https://climate.ec.europa.eu/document/download/6bdefaa1-2aa8-4306-a4a2-4eb7d751f5ae_en?filename=12_gd12_eneff_conditionality_en.pdf.

(27)  Propunerea de reformare a Directivei EPBD a introdus o restricție generală a sprijinului public pentru tehnologiile de ardere a combustibililor fosili în sectorul clădirilor. Acordul final cu privire la aceste dispoziții din Directiva EPBD reformată va trebui să fie luat în considerare și în contextul obligației privind economiile de energie în temeiul articolului 8 din Directiva (UE) 2023/1791.

(28)  Această diagramă se bazează pe ipoteza că nu există niciun alt factor care să afecteze eligibilitatea economiilor de energie.

(29)  Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2017/1369/oj).

(30)  Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor, COM(2021) 802 final.

(31)  Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/631/oj).

(32)  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/125/oj).

(33)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2006/112/oj).