(1)

Economia digitală a schimbat profund piața internă în ultimul deceniu. Viziunea Uniunii este o economie digitală care oferă beneficii economice și sociale durabile, bazate pe o conectivitate excelentă, fiabilă și securizată pentru toți și pretutindeni în Europa, inclusiv în zonele rurale, îndepărtate și slab populate, precum și în coridoarele de transport. O infrastructură digitală de înaltă calitate, bazată pe rețele de foarte mare capacitate, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (3) constituie baza în aproape toate sectoarele unei economii moderne și inovatoare. Aceasta poate oferi servicii inovatoare, operațiuni comerciale mai eficiente și societăți digitale inteligente și durabile, contribuind totodată la atingerea obiectivelor climatice ale Uniunii. Aceasta are o importanță strategică pentru coeziunea socială și teritorială și, în general, pentru competitivitatea, reziliența și suveranitatea digitală a Uniunii și pentru poziția sa de lider în domeniul digital. Digitalizarea are un impact profund asupra vieții sociale, economice, politice și culturale cotidiene a tuturor persoanelor din Uniune. În această privință, accesul limitat și extinderea insuficientă a rețelelor pot adânci inegalitățile sociale, creând astfel un nou decalaj digital între persoanele care pot beneficia pe deplin de o conectivitate digitală eficientă și securizată care le permite să aibă acces la o gamă largă de servicii, și persoanele care nu sunt în măsură să facă acest lucru. În acest sens, introducerea rețelelor de foarte mare capacitate în regiunile rurale, îndepărtate și slab populate, precum și în locuințele sociale ar trebui să fie o prioritate pentru proiectele de investiții publice, ca aspect-cheie al incluziunii sociale. Prin urmare, persoanele fizice și juridice din sectorul privat și din cel public ar trebui să aibă posibilitatea de a face parte din economia digitală.

(2)

Evoluția rapidă a tehnologiilor, creșterea exponențială a traficului în bandă largă și cererea tot mai mare de conectivitate avansată de foarte mare capacitate s-au accelerat și mai mult în timpul pandemiei de COVID-19. Drept urmare, obiectivele stabilite în Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” au fost îndeplinite în cea mai mare parte, dar, în același timp, nu mai sunt actuale. Ponderea gospodăriilor care au acces la viteze de internet de 30 Mbps a crescut de la 58,1 % în 2013 la 90 % în 2022. Disponibilitatea a doar 30 Mbps nu mai este adaptată exigențelor viitorului și nu mai este corelată cu noile obiective stabilite în Directiva (UE) 2018/1972 pentru asigurarea conectivității și a disponibilității pe scară largă a rețelelor de foarte mare capacitate. Prin urmare, prin Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului (4), Uniunea a stabilit ținte actualizate pentru 2030 care corespund mai bine nevoilor de conectivitate preconizate ale viitorului, în care toate gospodăriile europene ar trebui să fie acoperite de o rețea gigabit, toate zonele populate fiind acoperite de rețele fără fir de mare viteză de ultimă generație cu o performanță cel puțin echivalentă cu 5G.

(3)

Pentru atingerea acestor ținte, sunt necesare politici care să accelereze, să simplifice și să reducă costurile de instalare a rețelelor fixe și fără fir de foarte mare capacitate în întreaga Uniune, inclusiv planificarea corespunzătoare, coordonarea sporită și stabilirea unor proceduri de autorizare simplificate și raționalizate ca modalitate de reducere a sarcinii administrative cu care se confruntă atât operatorii, cât și administrațiile naționale.

(4)

Integrarea infrastructurii spațiale și a celei terestre este importantă pentru introducerea conectivității și pregătirea pentru următorul val al infrastructurii digitale, care să permită Uniunii să preia conducerea. Progresele tehnice recente au permis apariția constelațiilor de comunicații prin satelit și punerea la dispoziție treptată a unor servicii de conectivitate de mare viteză și cu latență relativ redusă, pentru a permite conectivitatea și a spori coeziunea în întreaga Uniune, inclusiv în regiunile ultraperiferice, rurale, îndepărtate și slab populate ale acesteia. În această privință, resursele prevăzute de Regulamentul (UE) 2023/588 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și, în special, capacitățile comerciale potențiale de acces la internet ale viitoarei constelații de sateliți ar trebui să fie incluse în planificarea și instalarea rețelelor fixe și fără fir de foarte mare capacitate în întreaga Uniune și să contribuie, acolo unde este posibil, la instalarea rețelelor de foarte mare capacitate. Este important de subliniat că conectivitatea prin satelit include, de asemenea, elemente terestre a căror instalare poate fi facilitată de prezentul regulament.

(5)

Introducerea rețelelor de foarte mare capacitate în întreaga Uniune necesită investiții substanțiale, din care o parte semnificativă reprezintă costul lucrărilor de inginerie civilă. Utilizarea în comun a infrastructurii fizice ar limita necesitatea unor lucrări de inginerie civilă costisitoare și ar eficientiza introducerea benzii largi avansate.

(6)

O mare parte a costurilor de instalare a rețelelor de foarte mare capacitate poate fi atribuită ineficiențelor procesului de introducere care privesc: (a) utilizarea infrastructurii pasive existente, cum ar fi conductele, țevile, gurile de vizitare, cabinetele, stâlpii, pilonii, instalațiile de antenă, turnurile și alte construcții de sprijin; (b) blocajele legate de coordonarea lucrărilor civile efectuate de operatorii de rețea sau de organismele din sectorul public; (c) procedurile administrative greoaie și îndelungate de acordare a autorizațiilor; și (d) blocajele legate de instalarea rețelelor în interiorul clădirilor, care atrag obstacole financiare importante, în special în zonele rurale.

(7)

Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), care a fost adoptată ca răspuns la necesitatea de a reduce costurile instalării benzii largi, a inclus măsuri privind utilizarea în comun a infrastructurii, coordonarea lucrărilor civile și reducerea sarcinilor administrative. Pentru a facilita și mai mult introducerea rețelelor de foarte mare capacitate, inclusiv a rețelelor de fibră optică și 5G, în Concluziile sale privind conturarea viitorului digital al Europei din 9 iunie 2020, Consiliul a solicitat un pachet de măsuri suplimentare pentru a sprijini nevoile actuale și emergente privind implementarea rețelelor, inclusiv prin revizuirea Directivei 2014/61/UE.

(8)

Măsurile prevăzute în Directiva 2014/61/UE au contribuit la instalarea mai puțin costisitoare a rețelelor de comunicații electronice de mare viteză. Totuși, aceste măsuri ar trebui să fie consolidate și raționalizate pentru a reduce și mai mult costurile și pentru a accelera instalarea rețelelor.

(9)

Măsurile menite să eficientizeze utilizarea infrastructurilor publice și private existente și să reducă costurile și obstacolele la realizarea de noi lucrări de inginerie civilă ar trebui să contribuie în mod substanțial la asigurarea unei instalări rapide și extinse a rețelelor de foarte mare capacitate, inclusiv în zonele rurale, îndepărtate și slab populate, precum și în coridoarele de transport. Aceste măsuri ar trebui să mențină o concurență efectivă, fără a afecta siguranța, securitatea și buna funcționare a infrastructurii existente, sau sănătatea publică și mediul. Ar trebui să fie luate în considerare metodologii și date științifice adecvate.

(10)

Unele state membre au adoptat măsuri de reducere a costurilor de introducere a rețelelor în bandă largă, inclusiv prin depășirea dispozițiilor Directivei 2014/61/UE. Cu toate acestea, măsurile respective sunt încă foarte variate de la un stat membru la altul și au condus la rezultate diferite în întreaga Uniune. Extinderea unora dintre aceste măsuri în întreaga Uniune și adoptarea de noi măsuri consolidate ar putea contribui în mod semnificativ la o mai bună funcționare a pieței unice digitale. În plus, diferențele în ceea ce privește cerințele de reglementare și punerea în aplicare inconsecventă a normelor Uniunii împiedică uneori cooperarea între societățile de utilități. Diferențele pot constitui, de asemenea, bariere la intrare pentru întreprinderile noi care furnizează sau sunt autorizați să furnizeze rețele publice de comunicații electronice sau facilități asociate, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 29 din Directiva (UE) 2018/1972 (denumite în continuare „operatori”). Diferențele respective pot, de asemenea, să elimine noi oportunități de afaceri, împiedicând dezvoltarea unei piețe interne pentru utilizarea și instalarea infrastructurilor fizice pentru rețelele de foarte mare capacitate. În plus, măsurile notificate în foile de parcurs naționale și în rapoartele de punere în aplicare adoptate de statele membre în temeiul Recomandării (UE) 2020/1307 a Comisiei (7) nu acoperă toate domeniile Directivei 2014/61/UE și nici nu abordează toate aspectele într-un mod coerent și complet. Acest lucru este esențial în pofida faptului că este esențial să se ia măsuri pe parcursul întregului proces de introducere și în toate sectoarele pentru a obține un impact coerent și semnificativ. Statele membre ar trebui să fie încurajate să continue punerea în aplicare a celor mai bune practici prevăzute în Recomandarea (UE) 2020/1307 care pot facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu principiul armonizării minime.

(11)

Prezentul regulament urmărește să consolideze și să armonizeze drepturile și obligațiile aplicabile în întreaga Uniune pentru a accelera introducerea rețelelor de foarte mare capacitate și coordonarea transsectorială, inclusiv a rețelelor magistrale și a rețelelor fără fir de mare viteză de ultimă generație cu o performanță cel puțin echivalentă cu 5G. Din cauza fragmentării persistente a piețelor comunicațiilor electronice, întreprinderile care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice nu pot realiza economii de scară. Lipsa conectivității de înaltă calitate în cadrul Uniunii poate avea un efect puternic în aval asupra comerțului transfrontalier și a furnizării de servicii, deoarece multe servicii pot fi furnizate numai în cazul în care există o rețea performantă adecvată la nivelul Uniunii. Deși asigură condiții de concurență echitabile mai bune, prezentul regulament nu împiedică statele membre să introducă sau să mențină norme de drept intern conforme cu dreptul Uniunii, care să servească la promovarea utilizării în comun a infrastructurii fizice existente sau să permită o instalare mai eficientă și rapidă a unei noi infrastructuri fizice prin completarea sau depășirea drepturilor și obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, și care să ofere soluții pentru o mai bună îndeplinire a obiectivelor sale. De exemplu, cu condiția să nu încalce dreptul Uniunii, inclusiv dispozițiile prezentului regulament, statele membre ar putea adopta astfel de norme mai stricte sau mai detaliate pentru a scurta termenele de acordare sau de respingere a autorizațiilor necesare pentru instalare, pentru a introduce derogări suplimentare de la acordarea autorizațiilor, pentru a extinde dispozițiile privind coordonarea lucrărilor civile inclusiv la proiectele cu finanțare privată, sau prin care impun obligația ca mai multe informații privind infrastructura fizică sau lucrările civile planificate să fie furnizate unui punct unic de informare în format electronic, pentru a extinde dispozițiile privind accesul la infrastructura fizică existentă la clădirile private, precum și pentru a introduce măsuri suplimentare pentru a accelera procedurile de autorizare.

(12)

Pentru a garanta securitatea juridică, inclusiv în ceea ce privește măsurile de reglementare specifice impuse în temeiul părții II titlul II capitolele II-IV din Directiva (UE) 2018/1972, al Directivei 2002/77/CE a Comisiei (8) și a Directivei (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului (9), dispozițiile directivelor respective ar trebui să prevaleze asupra prezentului regulament. Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității ca autoritățile naționale de reglementare să mențină sau să introducă măsuri care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, cum ar fi obligațiile de acces pentru cablajul interior, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/1972.

(13)

Poate fi mult mai eficient pentru operatori, în special pentru operatorii nou-intrați, să reutilizeze infrastructura fizică existentă, inclusiv cea a altor utilități, pentru a introduce rețele de foarte mare capacitate sau facilitățile asociate. Acest lucru este valabil, în special, în zonele în care nu este disponibilă o rețea de comunicații electronice adecvată sau în care s-ar putea să nu fie fezabilă din punct de vedere economic construirea unei noi infrastructuri fizice. În plus, sinergiile dintre sectoare pot reduce în mod semnificativ necesitatea lucrărilor civile legate de instalarea rețelelor de foarte mare capacitate. Această reutilizare poate reduce, de asemenea, costurile sociale și de mediu legate de aceste lucrări, cum ar fi poluarea, zgomotul și congestionarea traficului. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice nu numai operatorilor, ci și proprietarilor sau titularilor de drepturi de utilizare a unei infrastructuri fizice extinse și omniprezente adecvate pentru a găzdui elemente ale rețelei de comunicații electronice, cum ar fi rețelele fizice de furnizare a energiei electrice, a gazului și a apei, sistemele de canalizare și de drenare, precum și de furnizare a energiei termice și serviciile de transport. În cazul titularilor de drepturi, acest lucru nu modifică niciun drept de proprietate al terților și nu limitează exercitarea drepturilor respective. Atunci când este cazul, drepturile locatarilor ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare în acest scop.

(14)

Pentru a îmbunătăți instalarea rețelelor de foarte mare capacitate pe piața internă, prezentul regulament ar trebui să prevadă drepturi pentru întreprinderile care furnizează rețele publice de comunicații electronice sau facilități asociate (inclusiv întreprinderi din sectorul public) de a accesa infrastructura fizică, indiferent de locul în care se află aceasta, în condiții echitabile și rezonabile, compatibile cu exercitarea normală a drepturilor de proprietate. Obligația de a asigura accesul la infrastructura fizică nu ar trebui să aducă atingere drepturilor proprietarului terenului sau clădirii în care se află infrastructura.

(15)

În special, ținând seama de dezvoltarea rapidă a întreprinderilor care furnizează în principal facilități asociate, cum ar fi „societățile de turnuri”, și de rolul lor din ce în ce mai semnificativ ca furnizori de acces la infrastructura fizică adecvată pentru instalarea de elemente ale rețelelor de comunicații electronice fără fir, cum ar fi 5G, definiția „operatorului de rețea” ar trebui să fie extinsă dincolo de întreprinderile care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice și de operatorii altor tipuri de rețele, cum ar fi cele de transport, de gaze sau de energie electrică, pentru a include întreprinderile care furnizează facilități asociate, care ar trebui astfel să intre sub incidența tuturor obligațiilor și beneficiilor prevăzute în regulament, cu excepția dispozițiilor privind infrastructura fizică interioară și accesul. Pentru a asigura continuitatea serviciului și predictibilitatea instalărilor planificate ale facilităților asociate, persoanele juridice care activează în principal ca exploatanți sau deținători de drepturi, altele decât drepturile de proprietate, asupra terenurilor pe care se preconizează că vor fi instalate facilități sau pe care au fost instalate facilități în vederea instalării unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate, ori care gestionează contracte de închiriere în numele proprietarilor de terenuri, pe de o parte, și operatori, pe de altă parte, ar trebui să negocieze cu bună credință accesul la teren și să informeze autoritățile naționale de reglementare cu privire la acordurile lor, inclusiv prețul negociat, care, după caz, ar trebui să reflecte condițiile de piață. Pentru a facilita astfel de negocieri, statele membre ar putea oferi orientări, în special cu privire la prețul pentru accesul la teren.

(16)

Statele membre ar trebui să poată extinde obligațiile prevăzute în prezentul regulament la organismele care nu intră în domeniul de aplicare al acestuia, cum ar fi unitățile organizaționale care nu au personalitate juridică prin lege, au capacitate juridică și pot participa pe deplin la tranzacții economice, sau întreprinderile care beneficiază de o concesiune din partea organismelor publice.

(17)

Având în vedere gradul lor scăzut de diferențiere, instalațiile fizice ale unei rețele pot adesea să găzduiască o gamă largă de elemente ale rețelei de comunicații electronice în același timp, fără a afecta serviciul principal furnizat și cu costuri minime de adaptare. Printre aceste elemente se numără cele capabile să furnizeze servicii de acces în bandă largă la viteze de cel puțin 100 Mbps, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice. Prin urmare, infrastructura fizică destinată exclusiv să găzduiască alte elemente ale unei rețele fără a deveni ea însuși un element activ al rețelei poate fi, în principiu, utilizată pentru a găzdui cabluri, echipamente sau orice alt element de comunicații electronice al rețelelor de comunicații electronice, indiferent de natura utilizării sale actuale sau de identitatea proprietarului, de preocupările în materie de securitate sau de unele interese comerciale viitoare ale proprietarului infrastructurii. În principiu, infrastructura fizică a rețelelor publice de comunicații electronice poate fi, de asemenea, utilizată pentru a permite integrarea elementelor altor rețele. Prin urmare, în cazurile corespunzătoare, operatorii de rețele publice de comunicații electronice ar trebui să poată oferi acces la propriile rețele pentru ca alte rețele să poată fi instalate. Statele membre ar trebui să poată preciza cerințele administrative formale ale acestor cereri de acces, cum ar fi forma unor astfel de cereri sau a proiectului de contract sau a proiectului de instalație a rețelelor de mare capacitate. Fără a aduce atingere urmăririi interesului general specific legat de furnizarea serviciului principal, sinergiile dintre operatorii de rețea ar trebui, în același timp, să fie încurajate să contribuie la realizarea țintelor digitale stabilite în Decizia (UE) 2022/2481.

(18)

În absența unei excepții întemeiate, elementele de infrastructură fizică deținute sau controlate de organismele din sectorul public, inclusiv atunci când sunt gestionate de o altă entitate căreia i s-a încredințat îndeplinirea de sarcini în numele acestor organisme din sectorul public, chiar și atunci când nu fac parte dintr-o rețea, pot găzdui și elemente de rețea de comunicații electronice și, în astfel de cazuri, ar trebui să fie accesibile pentru a facilita instalarea elementelor de rețea ale rețelelor de foarte mare capacitate, în special rețele fără fir. Printre exemplele de elemente ale infrastructurii fizice se numără clădirile, inclusiv acoperișurile acestora și părți ale fațadelor lor, intrările în clădiri și orice alt bun, inclusiv mobilierul stradal (cum ar fi stâlpii de iluminat, semnele de circulație, semafoarele, panourile și porțile de taxare), precum și stațiile de autobuz și de tramvai, stațiile de metrou și de tren și tunelurile. Statelor membre, în cooperare cu autoritățile locale și regionale, le revine sarcina de a identifica categoriile specifice de infrastructuri fizice deținute sau controlate de organismele din sectorul public de pe teritoriile lor în cazul cărora obligațiile de acces nu se pot aplica, de exemplu, din motive de valoare arhitecturală, istorică, religioasă sau de mediu, de securitate națională sau de siguranță rutieră. Pentru a asigura acceptarea de către public și instalarea durabilă, elementele de rețea ale rețelelor de foarte mare capacitate ar trebui să aibă un impact vizual minim.

(19)

Pe de o parte, zone întregi, în special în regiunile rurale, ar putea fi lăsate fără conectivitate deoarece infrastructura din sectorul public nu permite instalarea de elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau nu este adecvată pentru acestea. Pe de altă parte, există clădiri comerciale care reprezintă singura alternativă pentru găzduirea unor astfel de elemente. Pentru a asigura conectivitatea în zonele îndepărtate și slab populate și pentru a reduce decalajul în materie de acoperire digitală dintre zonele rurale și cele urbane, menținând în același timp la minimum interferența cu proprietatea privată, acolo unde nu există nicio alternativă la dezvoltarea rețelelor de foarte mare capacitate în zona vizată, statele membre ar putea prevedea că, dacă se întrunesc anumite condiții precise, proprietarii de clădiri comerciale private situate în zone rurale sau îndepărtate ar trebui să acorde operatorilor acces la clădirile respective, pe baza unor clauze și condiții echitabile și rezonabile și la prețuri care să reflecte condițiile pieței. Această obligație s-ar aplica numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare: nu există în zona vizată nicio altă rețea de foarte mare capacitate de același tip – fixă sau mobilă – ca aceea pe care intenționează să o instaleze solicitantul de acces și nu există niciun plan anterior în acest sens conform informațiilor colectate prin intermediul punctului unic de informare, disponibile la data solicitării, nu există o infrastructură fizică disponibilă, deținută sau controlată de operatori de rețea sau de organisme din sectorul public care să fie adecvată tehnic pentru a găzdui elemente ale rețelei de foarte mare capacitate în zona respectivă;

(20)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunei garanții specifice necesare pentru a garanta securitatea națională, siguranța și sănătatea publică, securitatea și integritatea rețelelor, în special a infrastructurilor critice, astfel cum sunt definite în dreptul intern, și pentru a garanta că serviciul principal furnizat de un operator de rețea sau de un organism din sectorul public nu este afectat, în special în rețelele utilizate pentru alimentarea cu apă destinată consumului uman. Cu toate acestea, normele generale din legislația națională care interzic operatorilor de rețea să negocieze accesul la infrastructura fizică a întreprinderilor care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice sau facilități asociate ar putea împiedica crearea unei piețe pentru accesul la infrastructura fizică. Aceste norme generale ar trebui, prin urmare, să fie eliminate. În același timp, măsurile prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să stimuleze operatorii de utilități să acorde acces la infrastructură prin excluderea veniturilor generate din accesul la infrastructura lor fizică atunci când calculează tarifele pentru utilizatorii finali pentru activitatea sau activitățile lor principale, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(21)

Pentru a asigura securitatea juridică și a evita o sarcină disproporționată pentru operatorii de rețea care rezultă din aplicarea simultană a două regimuri distincte de acces la aceeași infrastructură fizică, infrastructura fizică ce face obiectul obligațiilor de acces impuse de autoritățile naționale de reglementare în temeiul Directivei (UE) 2018/1972 sau al obligațiilor de acces care rezultă din aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat nu ar trebui să facă obiectul obligațiilor de acces prevăzute în prezentul regulament atât timp cât aceste obligații privind accesul rămân în vigoare. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să fie aplicabil în cazul în care o autoritate națională de reglementare a impus o obligație de acces în temeiul Directivei (UE) 2018/1972 care limitează utilizarea infrastructurii fizice în cauză. De exemplu, acest lucru s-ar putea întâmpla atunci când un operator care intenționează să conecteze stațiile de bază solicită accesul la infrastructura fizică existentă căreia îi sunt impuse obligații pe piață pentru accesul la capacitatea dedicată la nivel de angro în înțelesul Recomandării (UE) 2020/2245 a Comisiei (10).

(22)

Pentru a asigura proporționalitatea și a menține stimulentele pentru investiții, un operator de rețea sau un organism din sectorul public ar trebui să aibă dreptul de a refuza accesul la infrastructura fizică specifică din motive obiective și întemeiate. În special, o infrastructură fizică pentru care s-a solicitat accesul ar putea fi inadecvată din punct de vedere tehnic din cauza unor circumstanțe specifice sau din cauza lipsei spațiului disponibil în prezent sau a nevoilor viitoare de spațiu care sunt demonstrate în mod suficient, de exemplu, în planurile de investiții disponibile public. Pentru a evita orice posibilă denaturare a concurenței sau orice posibilă utilizare abuzivă a condițiilor de refuz al accesului, orice astfel de refuz ar trebui să fie justificat în mod corespunzător și să se bazeze pe motive obiective și detaliate. De exemplu, astfel de motive nu ar fi considerate obiective în cazul în care o întreprindere care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele de comunicații electronice a instalat o infrastructură fizică datorită coordonării lucrărilor civile cu un operator de rețea, altul decât un operator de rețea de comunicații electronice, și refuză să acorde accesul pe baza unei presupuse lipse de disponibilitate a spațiului pentru a găzdui elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate care rezultă din deciziile luate de întreprinderea aflată sub controlul său. În acest caz, ar putea apărea o denaturare a concurenței, dacă nu există o altă rețea de foarte mare capacitate în zona potențial vizată de solicitarea de acces. În mod similar, în circumstanțe specifice, partajarea infrastructurii ar putea pune în pericol siguranța sau sănătatea publică, securitatea și integritatea rețelelor, inclusiv în cazul infrastructurii critice sau ar putea compromite furnizarea serviciilor asigurate în principal prin aceeași infrastructură. În plus, în cazul în care operatorul de rețea oferă deja acces fizic pasiv la nivel angro la rețelele de comunicații electronice care ar răspunde nevoilor solicitantului de acces, cum ar fi fibra neagră sau degruparea fibrei optice, accesul la infrastructura fizică subiacentă ar putea avea efecte economice negative asupra modelului său de afaceri, în special asupra modelului operatorilor care își desfășoară activitatea exclusiv la nivel angro, precum și asupra stimulentelor sale pentru investiții, creând astfel un obstacol în calea introducerii rapide a rețelelor de foarte mare capacitate în zonele rurale și îndepărtate. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să limiteze condițiile de refuz al accesului pe baza existenței unei oferte alternative de fibră neagră sau de degrupare a fibrei optice, în cazul în care astfel de produse nu ar constitui, pe piața relevantă, un mijloc alternativ viabil de acces fizic pasiv la nivel angro la rețelele de comunicații electronice. Ar trebui să fie evitată duplicarea ineficientă a elementelor rețelelor de foarte mare capacitate care pun în pericol investițiile inițiale și planurile de investiții în special în zonele rurale, în care este posibil ca mai multe rețele de foarte mare capacitate din zonă să nu fie viabile din punct de vedere economic, fără a aduce atingere Directivei 2002/77/CE, cu condiția ca rezultatul unei astfel de decizii să respecte în continuare principiul egalității de tratament. Evaluarea caracterului echitabil și rezonabil al clauzelor și condițiilor pentru astfel de mijloace alternative de acces fizic la nivel de angro ar trebui să țină seama, printre altele, de modelul de afaceri subiacent al întreprinderii care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice care acordă acces și de necesitatea de a evita orice consolidare a puterii semnificative de piață, dacă există, a oricărei părți, și dacă furnizorul de acces leagă accesul de servicii care nu sunt absolut necesare sau grupează accesul cu astfel de servicii.

(23)

Pentru a menține stimulentele pentru investiții și a evita efectele economice negative și neintenționate asupra modelului de afaceri al primului operator venit în ceea ce privește instalarea rețelelor de tip „fibre-to-the-premises”, în special în zonele rurale, statele membre ar putea prevedea, în cazul în care un motiv de refuz similar este deja aplicat în dreptul intern în conformitate cu dreptul Uniunii, că atunci când o întreprindere care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele de comunicații electronice dorește să obțină acces la singura rețea de fibră optică prezentă în zona de acoperire pe care o vizează, furnizorul de acces ar putea refuza accesul la infrastructura sa fizică dacă oferă, pe baza unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, un mijloc alternativ viabil de acces activ la nivel angro care este adecvat pentru furnizarea de rețele de foarte mare capacitate. Un astfel de acces activ la nivel angro ar trebui să asigure, pentru operatorul solicitant, disponibilitatea rețelelor de foarte mare capacitate și posibilitatea de a furniza servicii având calitatea și caracteristicile inerente ale rețelelor de foarte mare capacitate care sunt comparabile cu accesul pasiv, de exemplu prin intermediul fibrei negre sau al degrupării fibrelor optice, în ceea ce privește posibilitățile de calitate sau caracteristicile serviciului. În plus, aceste mijloace alternative viabile de acces activ la nivel angro ar trebui să fie furnizate în mod nediscriminatoriu și deschis. În acest scop, operatorul care oferă acces altor operatori ar trebui să aplice condiții echivalente în circumstanțe echivalente și ar trebui să furnizeze servicii și informații altor operatori în aceleași condiții și de aceeași calitate precum cele în care furnizează propriile sale servicii sau în care le furnizează filialelor sau partenerilor săi, pentru a garanta egalitatea de tratament, oferind șanse egale tuturor operatorilor, inclusiv operatorului furnizor.

(24)

Pentru a facilita reutilizarea infrastructurii fizice existente, în cazul în care operatorii solicită acces într-o anumită zonă, operatorii de rețea și organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică ar trebui să facă o ofertă pentru utilizarea în comun a instalațiilor lor pe baza unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv în ceea ce privește prețul, cu excepția cazului în care accesul este refuzat din motive obiective și întemeiate. Organismele din sectorul public ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a oferi acces pe baza unor clauze și condiții nediscriminatorii. În funcție de circumstanțe, mai mulți factori ar putea influența condițiile în care se acordă un astfel de acces. Astfel de factori includ: (a) eventuale măsuri preventive de salvgardare care ar trebui să fie adoptate pentru a limita efectele negative asupra siguranței, securității și integrității rețelelor; (b) eventualele dispoziții specifice în materie de răspundere civilă în caz de daune; (c) utilizarea unor eventuale subvenții publice acordate pentru construirea infrastructurii, inclusiv clauzele și condițiile specifice asociate subvenției respective sau prevăzute de legislația națională, în conformitate cu legislația Uniunii; (d) posibilitatea de a asigura sau a furniza capacitatea de infrastructură necesară pentru a îndeplini obligații de serviciu public; și (e) eventualele constrângeri rezultate din dispoziții naționale care vizează protecția mediului, inclusiv reducerea la minimum a impactului vizual al infrastructurii, pentru a asigura acceptarea de către public, sănătatea publică, securitatea publică sau îndeplinirea obiectivelor de planificare urbană și regională.

(25)

Investițiile în infrastructura fizică a rețelelor publice de comunicații electronice sau a facilităților asociate ar trebui să contribuie în mod direct la obiectivele stabilite în Decizia (UE) 2022/2481 și să evite comportamentul oportunist. Întrucât obligațiile de acces sunt impuse operatorilor de rețea, inclusiv operatorilor, societăților de utilități publice și organismelor din sectorul public, criteriile de stabilire a unor prețuri echitabile și rezonabile și de evitare a prețurilor excesive ar trebui să țină seama de situațiile și modelele lor de afaceri diferite. De exemplu, toți furnizorii de acces ar trebui să aibă o posibilitate echitabilă de a recupera costurile pe care le suportă pentru a oferi acces la infrastructura lor fizică, precum și orice alte costuri suplimentare de întreținere și adaptare care rezultă din furnizarea accesului la o astfel de infrastructură. În special, orice obligație de acces la infrastructura fizică existentă sau de coordonare a lucrărilor civile impusă operatorilor, inclusiv întreprinderilor care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele și servicii de comunicații electronice sau numai facilități asociate, ar trebui să țină seama cu atenție de o serie de factori, cum ar fi viabilitatea economică a investițiilor respective pe baza profilului lor de risc, precum și necesitatea unui randament echitabil al investițiilor respective și a oricărui calendar pentru randamentul investițiilor. În cele din urmă, stabilirea prețurilor de acces ar trebui să garanteze luarea în considerare în mod corespunzător a diferitelor modele de afaceri ale operatorilor care furnizează în principal facilități asociate și oferă acces fizic mai multor furnizori de rețele publice de comunicații electronice, ținând seama de orientările relevante ale Comisiei. În contextul stabilirii prețurilor și a clauzelor și condițiilor de către operatorii de rețea și organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică, anumite contracte existente și clauze și condiții comerciale convenite între solicitanții și furnizorii de acces ar putea fi utilizate fie de furnizorii de acces, fie de organismele de soluționare a litigiilor ca factor de referință pentru a stabili dacă prețurile și clauzele și condițiile sunt echitabile și rezonabile întrucât reflectă prețurile și condițiile pieței în momentul încheierii contractului. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere evaluării realizate de organismele de soluționare a litigiilor care pot lua în considerare, printre altele, faptul că contractele prezentate de părți nu respectă criteriile de stabilire a prețurilor prevăzute în prezentul regulament.

(26)

Este posibil ca organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică să nu dispună de suficiente resurse, experiență sau cunoștințe tehnice necesare pentru a se angaja în negocieri cu operatorii cu privire la acces. Pentru a facilita accesul la infrastructura fizică a acestor organisme din sectorul public, ar putea fi numit un organism care să coordoneze solicitările de acces, să ofere consiliere juridică și tehnică pentru negocierea clauzelor și condițiilor de acces și să pună la dispoziție informațiile relevante privind această infrastructură fizică prin intermediul unui punct unic de informare. Organismul de coordonare ar putea, de asemenea, să sprijine organismele din sectorul public să pregătească modele de contracte și să monitorizeze rezultatul și durata procesului de solicitare a accesului. Organismul ar putea, de asemenea, să ajute în cazul în care apar litigii privind accesul la infrastructura fizică pe care organismele din sectorul public o dețin sau o controlează.

(27)

Pentru a asigura coerența abordărilor între statele membre, luând totodată în considerare situațiile diferite din statele membre, Comisia, în strânsă cooperare cu Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC), ar putea oferi orientări cu privire la aplicarea dispozițiilor privind accesul la infrastructura fizică, inclusiv, dar nu numai, cu privire la aplicarea unor condiții echitabile și rezonabile. La elaborarea orientărilor, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de opiniile părților interesate, de cele ale autorităților naționale și ale organismelor naționale de soluționare a litigiilor, pentru a asigura, în măsura posibilului, faptul că astfel de orientări nu perturbă principiile bine stabilite, respectă normele procedurale ale organismelor naționale de soluționare a litigiilor și nu prejudiciază instalarea ulterioară a rețelelor de foarte mare capacitate. Orientările ar putea ține seama de caracteristicile operatorilor de rețea și de modelul lor de afaceri.

(28)

Operatorii ar trebui să aibă acces, la cerere, la informații minime privind infrastructura fizică și lucrările civile planificate în zona de instalare. Acest lucru le va permite să planifice în mod eficace instalarea rețelelor de foarte mare capacitate și să asigure utilizarea cât mai eficientă a infrastructurii fizice existente, adecvată pentru introducerea unor astfel de rețele, precum și a lucrărilor civile planificate. Astfel de informații minime sunt o condiție prealabilă pentru evaluarea potențialului de utilizare a infrastructurii fizice existente sau de coordonare a lucrărilor civile planificate într-o anumită zonă, precum și pentru reducerea daunelor cauzate infrastructurii fizice existente. Având în vedere numărul părților interesate implicate care acoperă lucrările civile finanțate din fonduri publice și private, după caz, precum și infrastructura fizică existentă sau planificată și pentru a facilita accesul la aceste informații la nivel transsectorial și transfrontalier, operatorii de rețea și organismele din sectorul public care fac obiectul obligațiilor de transparență ar trebui să pună la dispoziție astfel de informații minime actualizate cu promptitudine, în termenul stabilit, prin intermediul unui punct unic de informare. Acest lucru va simplifica gestionarea solicitărilor de acces la astfel de informații și va permite operatorilor să își exprime interesul în ceea ce privește accesul la infrastructura fizică sau coordonarea lucrărilor civile, pentru care calendarul este de o importanță vitală. Informațiile minime privind lucrările civile planificate ar trebui să fie puse la dispoziție prin intermediul unui punct unic de informare de îndată ce devin disponibile operatorului de rețea în cauză și, în orice caz și în cazul în care sunt necesare autorizații, cel târziu cu două luni înainte de depunerea pentru prima dată a cererii de acordare a autorizației la autoritățile competente. Operatorii de rețea și organismele din sectorul public supuse obligațiilor de transparență ar putea extinde în mod proactiv și voluntar informațiile minime puse la dispoziție astfel încât să includă caracteristici suplimentare, cum ar fi în cazul infrastructurii fizice existente, informații privind nivelul de ocupare a infrastructurii fizice, dacă sunt disponibile, sau informații orientative privind disponibilitatea fibrei negre.

(29)

Informațiile minime ar trebui să fie puse la dispoziție cu promptitudine prin intermediul unui punct unic de informare, în condiții proporționale, nediscriminatorii și transparente, astfel încât operatorii să își poată depune solicitările de informații. Punctul unic de informare ar putea să constea într-un registru de informații în format electronic, în care informațiile să poată fi accesate sau puse la dispoziție și solicitările să poată fi formulate online utilizând instrumente digitale, cum ar fi pagini web, aplicații digitale și platforme digitale. Informațiile puse la dispoziție pot fi limitate pentru a asigura securitatea și integritatea rețelei, în special a infrastructurii critice, securitatea națională sau protejarea secretelor comerciale și de afaceri legitime. Punctul unic de informare nu trebuie să găzduiască informațiile atât timp cât se asigură că furnizează interconexiuni către alte instrumente digitale, cum ar fi portalurile web, platformele digitale, bazele de date sau aplicațiile digitale, unde sunt stocate informațiile. În consecință, pot fi avute în vedere modele diferite pentru un punct unic de informare. Punctul unic de informare poate oferi funcționalități suplimentare, cum ar fi accesul la informații suplimentare sau sprijin pentru prelucrarea solicitărilor de acces la infrastructura fizică existentă sau solicitările pentru coordonarea lucrărilor civile.

(30)

În plus, dacă solicitarea este rezonabilă și, în special, dacă acest lucru este necesar pentru partajarea unei infrastructuri fizice existente sau pentru coordonarea unor lucrări civile, operatorilor ar trebui să li se acorde posibilitatea de a efectua inspecții la fața locului și de a solicita informații cu privire la lucrările civile planificate, în condiții transparente, proporționale și nediscriminatorii și fără a aduce atingere măsurilor de salvgardare adoptate pentru a asigura securitatea și integritatea rețelelor, precum și protejarea confidențialității și a secretelor comerciale și de afaceri.

(31)

Ar trebui să fie stimulată transparența avansată a lucrărilor civile planificate, prin intermediul punctelor unice de informare. Acest lucru ar putea fi realizat prin redirecționarea operatorilor către astfel de informații ori de câte ori sunt disponibile. Transparența ar putea, de asemenea, fi asigurată prin condiționarea cererilor de acordare a autorizațiilor de punerea la dispoziție prealabilă a informațiilor privind lucrările civile planificate prin intermediul unui punct unic de informare.

(32)

Marja de apreciere pe care o păstrează statele membre pentru a aloca funcțiile punctelor unice de informare mai multor organisme competente nu ar trebui să afecteze capacitatea acestora de a îndeplini în mod eficace aceste funcții. În cazul în care într-un stat membru sunt înființate mai multe puncte unice de informare, un punct unic de intrare digital la nivel național constând într-o interfață comună pentru utilizatori ar trebui să asigure accesul neîntrerupt la toate punctele unice de informare prin mijloace electronice. Punctul unic de informare ar trebui să fie complet digitalizat și să ofere un acces facil la instrumentele digitale relevante. Acest lucru ar permite operatorilor de rețea și organismelor din sectorul public să își exercite drepturile și să respecte obligațiile prevăzute în prezentul regulament, care includ accesul rapid la informațiile minime privind infrastructura fizică existentă și lucrările civile planificate, procedurile administrative electronice pentru acordarea autorizațiilor și a drepturilor de trecere, precum și informații privind condițiile și procedurile aplicabile. Ca parte a acestor informații minime, punctul unic de informare ar trebui să ofere acces la informațiile georeferențiate privind amplasarea infrastructurii fizice existente și a lucrărilor civile planificate. Pentru a facilita accesul, statele membre ar trebui să furnizeze instrumente digitale automatizate pentru transmiterea informațiilor georeferențiate și a instrumentelor de conversie în formate de date compatibile. Astfel de instrumente ar putea fi puse la dispoziția operatorilor de rețea și a organismelor din sectorul public responsabile cu furnizarea informațiilor respective prin intermediul punctului unic de informare. În plus, în cazul în care datele de localizare georeferențiate sunt disponibile prin intermediul altor instrumente digitale, cum ar fi geoportalul INSPIRE în temeiul Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), punctul unic de informare ar putea oferi un acces ușor la informațiile respective.

(33)

Pentru a asigura proporționalitatea și securitatea, cerința de a pune la dispoziție informații privind infrastructura fizică existentă prin intermediul unui punct unic de informare nu trebuie să se aplice din aceleași motive ca cele care justifică refuzul unei solicitări de acces. În plus, punerea la dispoziție de informații privind infrastructura fizică existentă prin intermediul unui punct unic de informare ar putea fi, în cazuri foarte specifice, împovărătoare sau disproporționată pentru operatorii de rețea și pentru organismele din sectorul public. Această situație ar putea apărea, de exemplu, în cazul în care cartografierea activelor relevante nu este încă disponibilă sau ar fi foarte costisitoare ori în cazul în care se preconizează că numărul solicitărilor de acces va fi foarte scăzut în anumite zone ale unui stat membru sau în ceea ce privește anumite infrastructuri fizice specifice. În cazul în care se pare că furnizarea de informații este disproporționată pe baza unei analize cost-beneficiu, operatorii de rețea și organismele din sectorul public nu ar trebui să fie obligate să pună la dispoziție astfel de informații. Statele membre ar trebui să efectueze o astfel de analiză cost-beneficiu în urma unei consultări cu părțile interesate cu privire la solicitarea accesului la infrastructura fizică existentă, iar analiza ar trebui să fie actualizată periodic. Procesul de consultare și rezultatul acestuia ar trebui să fie puse la dispoziția publicului prin intermediul unui punct unic de informare.

(34)

Pentru a asigura coerența, organismele competente care îndeplinesc funcțiile unui punct unic de informare, autoritățile naționale de reglementare care își îndeplinesc sarcinile în temeiul Directivei (UE) 2018/1972 sau alte autorități competente, cum ar fi autoritățile naționale, regionale sau locale responsabile cu cadastrul sau cu punerea în aplicare a Directivei 2007/2/CE, după caz, ar trebui să se consulte și să coopereze între ele. Scopul unei astfel de cooperări ar trebui să fie reducerea la minimum a eforturilor de respectare a obligațiilor de transparență pentru operatorii de rețea și organismele din sectorul public, inclusiv pentru întreprinderile desemnate cu putere semnificativă pe piață („operatori PSP”), pentru a pune la dispoziție informații cu privire la infrastructura lor fizică. În cazul în care este necesar un set diferit de date privind infrastructura fizică a operatorului PSP, o astfel de cooperare ar trebui să aibă ca rezultat stabilirea unor interconexiuni și sinergii utile între baza de date legată de PSP și punctul unic de informare și a unor practici comune proporționale de colectare a datelor și de furnizare a datelor pentru a obține rezultate ușor de comparat. Cooperarea ar trebui, de asemenea, să vizeze facilitarea accesului la informații privind infrastructura fizică, având în vedere circumstanțele naționale. În cazul în care obligațiile de reglementare sunt modificate sau retrase, părțile afectate ar trebui să poată conveni asupra celor mai bune soluții pentru a adapta colectarea și furnizarea de date privind infrastructura fizică la noile cerințe de reglementare aplicabile.

(35)

Statele membre ar trebui să poată decide că obligația de transparență pentru coordonarea lucrărilor civile nu se aplică tipurilor de lucrări civile care se referă la infrastructura națională critică, sau din motive de securitate națională identificate de statele membre. Organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea ar trebui să poată decide că obligația de transparență pentru coordonarea lucrărilor civile nu se aplică tipurilor de lucrări civile care au o amploare limitată, precum și din motive de urgență identificate de statele membre. Această situație ar putea fi valabilă pentru lucrările civile executate în cazul în care există un risc de pericol public ca urmare a proceselor de degradare a lucrărilor de inginerie civilă și a instalațiilor asociate acestora, care sunt cauzate de factori naturali sau umani distructivi și sunt necesare pentru a asigura siguranța sau demolarea acestora. Din motive de transparență, statele membre ar trebui să pună la dispoziție tipurile de lucrări civile care se încadrează în aceste circumstanțe prin intermediul unui punct unic de informare.

(36)

Pentru a asigura economii semnificative și a reduce la minimum inconvenientele pentru zona afectată de instalarea de noi rețele de comunicații electronice, ar trebui să fie interzise constrângerile normative care împiedică, ca regulă generală, negocierea între operatorii de rețea a unor acorduri de coordonare a lucrărilor civile în vederea instalării de rețele de foarte mare capacitate. În cazul în care lucrările civile nu sunt finanțate din fonduri publice, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității operatorilor de rețea de a încheia acorduri de coordonare a lucrărilor civile în conformitate cu propriile planuri de investiții și de afaceri și cu calendarul preferat.

(37)

Statele membre ar trebui să maximizeze rezultatele lucrărilor civile finanțate integral sau parțial din fonduri publice, prin exploatarea externalităților pozitive ale acestor lucrări în toate sectoarele și prin asigurarea unor oportunități egale de partajare a infrastructurii fizice disponibile și planificate pentru instalarea rețelelor de foarte mare capacitate. Obiectivul principal al lucrărilor civile finanțate din fonduri publice nu ar trebui să fie afectat negativ. Cu toate acestea, operatorul de rețea care execută direct sau indirect, de exemplu, prin intermediul unui subcontractant, lucrările civile în cauză ar trebui să răspundă solicitărilor oportune și rezonabile de coordonare a instalării elementelor rețelelor de foarte mare capacitate în condiții proporționale, nediscriminatorii și transparente. De exemplu, operatorul solicitant ar trebui să acopere orice costuri suplimentare, inclusiv pe cele cauzate de întârzieri, și să mențină modificările aduse planurilor inițiale la un nivel minim. Aceste dispoziții nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a rezerva capacitate pentru rețelele de comunicații electronice, chiar și în absența unor solicitări specifice. Acest lucru ar permite statelor membre să răspundă cererii viitoare de infrastructură fizică pentru a maximiza valoarea lucrărilor civile, sau să adopte măsuri care să acorde drepturi similare operatorilor altor tipuri de rețele, cum ar fi cele de transport, gaze sau energie electrică, pentru a coordona lucrările civile.

(38)

În unele cazuri, în special pentru instalări în zone rurale, îndepărtate sau slab populate, obligația de a coordona lucrările civile ar putea pune în pericol viabilitatea financiară a unor astfel de instalări și, în cele din urmă, ar putea descuraja investițiile realizate în condițiile pieței. Prin urmare, o solicitare adresată unei întreprinderi care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice de a coordona lucrări civile ar putea fi considerată nerezonabilă în anumite circumstanțe. Un astfel de caz ar putea fi, în special, cel în care întreprinderea solicitantă care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele de comunicații electronice nu și-a exprimat intenția de a instala rețele de foarte mare capacitate în zona respectivă, ca o nouă instalare, o modernizare sau o extindere a unei rețele, și dacă anterior a existat o previziune sau o invitație de a declara intenția de a instala rețele de foarte mare capacitate în zonele desemnate [în temeiul articolului 22 din Directiva (UE) 2018/1972], sau o consultare publică în temeiul normelor Uniunii privind ajutoarele de stat. În cazul în care au avut loc mai multe dintre aceste previziuni, invitații și/sau consultări publice, ar trebui să fie luată în considerare numai lipsa exprimării interesului la cea mai recentă ocazie care acoperă perioada în care se face solicitarea de coordonare a lucrărilor civile. Pentru a asigura posibilitatea de a accesa în viitor infrastructura instalată, întreprinderea care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice și care execută lucrările civile ar trebui să garanteze că va instala o infrastructură fizică cu o capacitate suficientă, ținând seama de cerințele în materie de capacitate exprimate de întreprinderea care solicită coordonarea lucrărilor civile și de orientările furnizate de OAREC în strânsă colaborare cu Comisia. Acest lucru nu aduce atingere normelor și condițiilor aferente alocării de fonduri publice și nici aplicării normelor privind ajutoarele de stat.

(39)

Statele membre ar trebui să poată decide să nu aplice dispozițiile prezentului regulament privind coordonarea lucrărilor civile, inclusiv transparența, în cazul lucrărilor civile de o amploare limitată, de exemplu în ceea ce privește valoarea, dimensiunea sau durata. Acest lucru ar putea fi valabil, de exemplu, pentru lucrările civile care durează mai puțin de un număr dat de ore sau zile, care utilizează tehnici minim invazive precum microșanțurile, sau care au caracter de urgență.

(40)

Pentru a asigura coerența abordărilor, ținând seama în același timp de situațiile diferite din statele membre, OAREC ar trebui, în strânsă cooperare cu Comisia, să furnizeze orientări cu privire la aplicarea dispozițiilor privind coordonarea lucrărilor civile, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(41)

Coordonarea eficace poate contribui la reducerea costurilor și a întârzierilor, precum și a întreruperii instalării, care pot fi cauzate de probleme la fața locului. Un exemplu în care coordonarea lucrărilor civile poate aduce beneficii clare sunt proiectele transsectoriale din cadrul rețelelor transeuropene de energie (TEN-E) și de transport transeuropean (TEN-T) – dar fără a se limita la acestea – precum instalarea coridoarelor 5G de-a lungul rutelor de transport, precum căile rutiere, feroviare și căile navigabile interioare. De asemenea, aceste proiecte pot necesita adesea coordonarea proiectării sau proiectarea în comun pe baza unei cooperări timpurii între participanții la proiect. Ca parte a proiectării în comun, părțile în cauză pot conveni în prealabil asupra căilor de instalare a infrastructurii fizice și asupra tehnologiei și echipamentelor care urmează să fie utilizate, înainte de coordonarea lucrărilor civile. Prin urmare, solicitarea de coordonare a lucrărilor civile ar trebui să fie depusă cât mai curând posibil.

(42)

În vederea protejării intereselor generale ale Uniunii și ale statelor membre, pot fi necesare mai multe autorizații diferite pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de comunicații electronice sau ale facilităților asociate. Acestea pot include excavări, construcții, autorizații de urbanism, de mediu și de alt tip, precum și drepturi de trecere. Numărul de autorizații și de drepturi de trecere necesare pentru instalarea diferitelor tipuri de rețele de comunicații electronice sau a facilităților asociate, precum și caracterul local al instalării ar putea implica aplicarea unor proceduri și condiții diferite, ceea ce poate cauza dificultăți în instalarea rețelei. Prin urmare, pentru a facilita instalarea, toate normele privind condițiile și procedurile aplicabile acordării autorizațiilor și drepturilor de trecere ar trebui să fie raționalizate și coerente la nivel național, în măsura posibilului, garantând totodată dreptul fiecărei autorități competente de a fi implicată și de a-și menține prerogativele decizionale în conformitate cu principiul subsidiarității. Informațiile privind procedurile și condițiile generale aplicabile acordării autorizațiilor pentru lucrări civile și drepturilor de trecere ar trebui să fie puse la dispoziție prin punctele unice de informare de către autoritățile competente relevante. Acest lucru ar putea reduce complexitatea și spori eficiența și transparența pentru toți operatorii și, în special, pentru operatori noi și pe cei de dimensiuni mai mici care nu sunt activi în zona respectivă. În plus, operatorii ar trebui să aibă dreptul de a-și depune cererile de acordare a autorizațiilor și a drepturilor de trecere în format electronic prin intermediul unui punct unic de informare. Întreprinderile respective ar trebui, de asemenea, să poată obține informații în format electronic cu privire la stadiul cererilor lor și pentru a verifica dacă acestea au fost aprobate sau refuzate.

(43)

Procedurile de acordare a autorizațiilor nu ar trebui să constituie obstacole nejustificate în calea investițiilor sau să afecteze piața internă. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că, în termen de patru luni de la data primirii unei cereri de acordare a unei autorizații sau la termenul stabilit în dreptul național, oricare intervine mai rapid, este pusă la dispoziție o decizie privind acordarea sau neacordarea autorizațiilor pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau ale facilităților asociate. Statele membre sunt încurajate să introducă dispoziții în legislația lor națională pe baza cărora autoritățile competente să acorde sau să refuze autorizațiile mai rapid decât este prevăzut în lege. Acest lucru nu aduce atingere altor termene sau obligații specifice prevăzute pentru buna desfășurare a procedurii, care sunt aplicabile procedurii de acordare a autorizațiilor în conformitate cu dreptul intern sau cu dreptul Uniunii. Autoritățile competente nu ar trebui să restricționeze, să împiedice sau să facă mai puțin atractivă din punct de vedere economic instalarea rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate. Mai precis, acestea nu ar trebui să împiedice ca procedurile de acordare a autorizațiilor și a drepturilor de trecere să se desfășoare în paralel, atunci când este posibil, sau să impună operatorilor să obțină un tip de autorizație înainte de a putea solicita alte tipuri de autorizații. Autoritățile competente ar trebui să justifice orice refuz de a acorda autorizații sau drepturi de trecere care țin de competența lor, pe baza unor condiții obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

(44)

Pentru a evita întârzierile nejustificate, autoritățile competente ar trebui să stabilească dacă cererea de acordare a autorizației este completă în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea acesteia. În cazul în care ajunge la concluzia că cererea de acordare a autorizației nu este completă, autoritatea competentă ar trebui să invite solicitantul să furnizeze informațiile care lipsesc în termenul respectiv. Din motive de egalitate de tratament și de transparență, autoritățile competente ar trebui să poată considera că cererile de acordare a autorizațiilor pentru lucrările civile sunt inadmisibile dacă informațiile minime necesare în temeiul prezentului regulament nu au fost puse la dispoziție prin intermediul unui punct unic de informare cu cel puțin două luni înainte de depunerea primei cereri de acordare a autorizației către autoritățile competente. În cazul în care, pe lângă autorizații, sunt necesare drepturi de trecere pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate, autoritățile competente ar trebui, prin derogare de la articolul 43 din Directiva (UE) 2018/1972, să acorde astfel de drepturi de trecere în termen de patru luni de la primirea cererii, cu excepția cazurilor de expropriere. Alte drepturi de trecere care nu sunt necesare în legătură cu autorizațiile pentru lucrări civile ar trebui să fie acordate în continuare în termen de șase luni, în conformitate cu articolul 43 din Directiva (UE) 2018/1972.

(45)

Pentru a accelera instalarea rețelelor de foarte mare capacitate cu reducerea concomitentă a sarcinii administrative pentru autoritățile care acordă autorizațiile, anumite tipuri de lucrări civile, cum ar fi lucrările civile la scară mică, nu ar trebui să facă obiectul niciunei autorizații prealabile. Din motive de transparență și de securitate juridică, statele membre ar trebui să identifice aceste tipuri de lucrări și să pună informațiile la dispoziție prin intermediul unui punct unic de informare. Unor categorii diferite de infrastructură (cum ar fi pilonii, antenele, stâlpii și cablurile subterane) li s-ar putea aplica, în anumite condiții specifice, derogările de la orice procedură de acordare a autorizațiilor. S-ar putea aplica derogări și pentru modernizări tehnice ale instalațiilor existente, lucrări de întreținere și lucrări civile de mici dimensiuni, cum ar fi microșanțurile. Autorizațiile ar putea fi în continuare obligatorii pentru lucrările civile la scară mică de instalare a rețelelor de foarte mare capacitate sau a instalațiilor asociate, din motive de valoare arhitecturală, istorică, religioasă sau de mediu sau din motive de securitate publică, apărare, siguranță, mediu sau sănătate publică, sau pentru a proteja securitatea infrastructurii critice. Statele membre ar trebui să identifice aceste categorii și să publice derogările prin intermediul unui punct unic de informare pentru transparență. Pentru a permite autorităților competente să evalueze dacă lucrările planificate fac obiectul derogărilor, acestea ar avea nevoie de informații minime, cum ar fi cele privind începerea și durata lucrărilor. Din acest motiv, statele membre ar trebui să poată impune operatorului în cauză obligația să notifice autorităților competente, printr-o declarație conținând informații minime, intenția sa de a începe lucrările civile.

(46)

Pentru a se garanta finalizarea procedurilor de acordare a unor astfel autorizații în termene rezonabile în conformitate cu anumite noi bune practici administrative la nivel național, este necesară elaborarea unor principii de simplificare administrativă. Aceasta ar trebui să includă, printre altele, limitarea obligației de autorizare prealabilă la cazurile în care este esențială și introducerea aprobării tacite de către autoritățile competente după expirarea unei anumite perioade de timp. Statele membre ar trebui să poată deroga de la dispoziția privind aprobarea tacită în cazul în care pun la dispoziția operatorului o cale de atac alternativă față de nerespectarea de către autoritatea competentă a termenului pentru emiterea unei decizii privind cererea de acordare a unei autorizații prevăzut în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. O astfel de cale de atac alternativă ar trebui să includă fie un mecanism care să permită operatorului să solicite despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de întârzierea procedurii, fie posibilitatea de a sesiza o instanță sau o autoritate de supraveghere și ar trebui să fie precedat, în cazul în care operatorul solicită acest lucru, de o reuniune cu autoritatea competentă. În plus, statele membre ar trebui să poată menține sau introduce o procedură de autorizare simplificată la procedurile de comunicare care pot exista în temeiul dreptului intern, care să se aplice la instalarea oricărui element al rețelelor de foarte mare capacitate sau al facilităților asociate. În cazul în care derogă de la aplicarea dispoziției privind aprobarea tacită, statele membre ar trebui să se asigure că, alături de căile de atac alternative pe care le oferă și fără a aduce atingere acestora, se organizează o reuniune de conciliere în cazul în care operatorul sau autoritatea competentă solicită acest lucru. O astfel de reuniune ar trebui să fie organizată fără întârzieri nejustificate, în vederea facilitării adoptării unei decizii privind autorizația. Reuniunea va oferi, în special, posibilitatea de a identifica, după caz, cu participarea altor părți interesate sau autorități relevante, orice informații suplimentare, precum și posibile ajustări ale proiectului. Statele membre ar mai putea să introducă sau să mențină orice altă măsură alternativă pentru a se asigura că autoritățile competente respectă termenul pentru acordarea sau respingerea autorizațiilor.

(47)

Pentru a facilita instalarea elementelor rețelelor de foarte mare capacitate, orice taxă aferentă unei autorizații, alta decât drepturile de trecere, ar trebui să se limiteze la costurile administrative legate de prelucrarea cererii de acordare a autorizației în conformitate cu principiile stabilite la articolul 16 din Directiva (UE) 2018/1972. În cazul drepturilor de trecere, se aplică articolele 42 și 43 din Directiva (UE) 2018/1972.

(48)

Pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în Decizia (UE) 2022/2481, este necesar ca, până în 2030, toți utilizatorii finali de la un punct fix să fie acoperiți de o rețea gigabit până la punctul terminal al rețelei, iar toate zonele populate să fie acoperite de rețele fără fir de mare viteză de ultimă generație având o performanță cel puțin echivalentă cu cea a rețelelor 5G, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice. Ar trebui să fie facilitată furnizarea de rețele gigabit până la utilizatorul final, în special prin intermediul infrastructurii fizice interioare pregătite pentru rețele prin fibră optică. Furnizarea de miniconducte în timpul construcției unei clădiri presupune numai un cost incremental limitat, în timp ce echiparea clădirilor cu infrastructura pentru rețele gigabit poate reprezenta o parte semnificativă din costul instalării unei rețele gigabit. Prin urmare, toate clădirile noi sau clădirile supuse unor lucrări de renovare majoră ar trebui să fie echipate cu infrastructură fizică și cu cablaj de fibră optică interior care să permită conectarea utilizatorilor finali la viteze de ordinul gigabiților în cazul în care acest lucru nu crește în mod disproporționat costurile lucrărilor de renovare și este fezabil din punct de vedere tehnic. Imobilele de locuințe colective noi și imobilele de locuințe colective care sunt supuse unor lucrări de renovare majoră ar trebui, de asemenea, să fie echipate cu un punct de acces, ușor accesibil uneia sau mai multor întreprinderi care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații electronice, în cazul în care acest lucru nu crește în mod disproporționat costurile lucrărilor de renovare și este fezabil din punct de vedere tehnic. În plus, dezvoltatorii imobiliari ar trebui să prevadă instalarea de conducte goale, de la fiecare locuință către punctul de acces în clădire, amplasate în interiorul sau în afara imobilului de locuințe colective, permițând conexiunile până la punctele terminale ale rețelei, sau, în statele membre în care este amplasat punctul terminal al rețelei, în conformitate cu dreptul intern, în afara spațiului specific al utilizatorului final, până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la rețeaua publică. Renovările majore ale clădirilor existente în spațiul utilizatorului final pentru îmbunătățirea performanței energetice în temeiul Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12) oferă, de asemenea, posibilitatea de a dota aceste clădiri cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, cu cablaj de fibră optică interior și, în cazul imobilelor de locuințe colective, cu un punct de acces în clădire.

(49)

Un punct de acces poate fi deosebit de util pentru ca un operator să aibă acces la o clădire, în special în cazul imobilelor de locuințe colective, deoarece acest punct fizic poate agrega cablajul care conectează spații specifice ale utilizatorului final. Pentru a spori concurența prin autorizarea mai multor întreprinderi să deservească clienții finali, este important ca punctele de acces care deservesc noile imobile de locuințe colective și imobilele de locuințe colective care fac obiectul unor lucrări de renovare majoră să fie ușor accesibile pentru mai mulți operatori, fără eforturi excesive.

(50)

Dispozițiile privind infrastructura fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, punctul de acces și cablajul de fibră optică interior nu exclud prezența unui alt tip de tehnologie în cadrul aceleiași infrastructuri fizice interioare. Aceste dispoziții nu ar trebui să afecteze dreptul proprietarilor de clădiri de a dota clădirea cu cablaj interior pe lângă fibra optică, cu o infrastructură fizică interioară suplimentară capabilă să găzduiască cablaj pe lângă fibra optică sau cu alte elemente ale rețelelor de comunicații electronice.

(51)

Perspectiva echipării unei clădiri cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, un punct de acces sau un cablaj de fibră optică interior poate fi considerată disproporționată în ceea ce privește costurile, și anume pentru locuințele individuale noi sau pentru clădirile supuse unor lucrări de renovare majoră. Aceasta se poate baza pe motive obiective, cum ar fi estimări personalizate ale costurilor, motive economice legate de amplasament, de conservarea patrimoniului sau de mediu (de exemplu, pentru anumite categorii de monumente).

(52)

Potențialii cumpărători și locatari ar beneficia de pe urma identificării clădirilor care sunt echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, cu un punct de acces și cu cablaj de fibră optică interior și care, prin urmare, au un potențial considerabil de reducere a costurilor. De asemenea, ar trebui să fie promovată pregătirea clădirilor pentru rețele prin fibră optică. Clădirile echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, cu un punct de acces și cu cablaj de fibră optică interior ar trebui, prin urmare, să fie eligibile, în mod voluntar și în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, pentru a primi o etichetă „pregătit(ă) pentru rețele prin fibră optică”, în cazul în care statele membre au ales să introducă o astfel de etichetă.

(53)

Întreprinderile care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații electronice care instalează rețele gigabit într-o anumită zonă ar putea realiza economii de scară semnificative dacă ar putea să își amplaseze punctul terminal al rețelei în punctul de acces prin utilizarea infrastructurii fizice existente și refacerea zonei afectate. Acest lucru ar trebui să fie posibil indiferent dacă un abonat și-a manifestat interesul pentru serviciul respectiv în acel moment și cu condiția ca impactul asupra proprietății private să fie redus la minimum, fără a afecta în mod nejustificat dreptul la proprietate. Odată ce punctul terminal al rețelei este amplasat în punctul de acces, conectarea unui nou client poate fi realizată la un cost mult mai redus, în special prin accesarea unui segment vertical al infrastructurii pregătite pentru rețele interioare prin fibră optică din interiorul clădirii, atunci când aceasta există deja. Respectivul obiectiv este, de asemenea, îndeplinit atunci când clădirea este deja echipată cu o rețea gigabit la care accesul este asigurat tuturor furnizorilor de rețele publice de comunicații care au un abonat activ în clădire, pe baza unor clauze și condiții transparente, proporționale și nediscriminatorii. Astfel de cazuri ar putea surveni, în special, în statele membre care au luat măsuri în temeiul articolului 44 din Directiva (UE) 2018/1972. Întreprinderile care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații electronice ar trebui, în măsura posibilului, să elimine elementele rețelei lor, cum ar fi cablurile și echipamentele învechite și să refacă zona afectată la încetarea contractului cu abonatul.

(54)

Pentru a contribui la asigurarea disponibilității rețelelor gigabit pentru utilizatorii finali, clădirile noi și clădirile supuse unor lucrări de renovare majoră ar trebui să fie echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, cu cablaj de fibră optică interior și, în cazul imobilelor de locuințe colective, cu un punct de acces. Statele membre ar trebui să aibă un anumit grad de flexibilitate în vederea realizării acestui obiectiv. Prin urmare, prezentul regulament nu urmărește să armonizeze normele privind costurile conexe, inclusiv recuperarea costurilor de echipare a clădirilor cu infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică, cablaj de fibră optică interior și un punct de acces.

(55)

În conformitate cu principiul subsidiarității și pentru a ține seama de circumstanțele naționale, statele membre ar trebui să adopte standardele sau specificațiile tehnice necesare în scopul echipării clădirilor nou construite sau clădirilor care au fost supuse unor lucrări de renovare majoră cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică și cu cablaj de fibră optică interior; și a imobilelor de locuințe colective nou construite sau a imobilelor de locuințe colective supuse unor lucrări de renovare majoră, cu un punct de acces. Standardele sau specificațiile tehnice respective ar trebui să stabilească cel puțin: specificațiile punctului de acces în clădire; specificațiile interfeței de fibră optică; specificațiile cablurilor; specificațiile prizelor; specificațiile țevilor sau microconductelor; specificațiile tehnice necesare pentru a preveni interferența cu cablajul electric și raza minimă de îndoire. Statele membre ar trebui să asigure respectarea acestor standarde sau specificații tehnice necesare. Pentru a demonstra această conformitate, statele membre ar trebui să stabilească proceduri care ar putea include inspecția la fața locului a clădirilor sau a unui eșantion reprezentativ al acestora. În plus, pentru a evita o creștere a birocrației legate de aceste proceduri instituite în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să țină seama de cerințele procedurale care se aplică procedurilor în temeiul Directivei 2010/31/UE și, de asemenea, să ia în considerare posibilitatea de a permite lansarea combinată a ambelor proceduri de solicitare, acolo unde este posibil.

(56)

Având în vedere avantajele sociale care decurg din incluziunea digitală și luând în considerare aspectele economice legate de instalarea rețelelor de foarte mare capacitate, în cazurile în care nu există nici infrastructuri pasive ori active pregătite pentru rețele prin fibră optică care să deservească spațiile utilizatorilor finali, nici alternative la furnizarea de rețele de foarte mare capacitate către un abonat, orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice ar trebui să aibă dreptul de a amplasa punctul terminal al propriei rețele într-un spațiu privat, pe cheltuială proprie, dacă impactul asupra proprietății private nu afectează în mod nejustificat dreptul la proprietate și este redus la minimum, de exemplu, dacă este posibil, prin reutilizarea infrastructurii fizice existente disponibile în clădire sau prin asigurarea refacerii complete a spațiilor afectate.

(57)

Solicitările de acces la infrastructura fizică interioară ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament, în timp ce o solicitare de acces la cablajul de fibră optică interior intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2018/1972.

(58)

Pentru a asigura coerența abordărilor, ținând seama totodată de situația diferită din statele membre, OAREC, în strânsă cooperare cu Comisia, ar trebui, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, să publice orientări privind clauzele și condițiile de acces la infrastructura fizică interioară, inclusiv privind aplicarea unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, precum și criteriile pe care le respectă organismele naționale de soluționare a litigiilor atunci când soluționează litigiile. La elaborarea orientărilor ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de opiniile părților interesate și în special de cea ale organismelor naționale de soluționare a litigiilor, pentru a garanta că astfel de orientări nu vor perturba principiile bine stabilite, vor corespunde cu normele procedurale ale organismelor naționale de soluționare a litigiilor și nu vor prejudicia introducerea ulterioară a rețelelor de foarte mare capacitate. Având în vedere nivelul de flexibilitate de care dispun statele membre în aplicarea dispozițiilor respective și pentru ca orientările OAREC să fie eficiente, acestea ar trebui să asigure un nivel adecvat de granularitate.

(59)

Pentru a încuraja modernizarea și agilitatea procedurilor administrative și pentru a reduce costurile și timpul alocat procedurilor de instalare a rețelelor de foarte mare capacitate, serviciile punctelor unice de informare ar trebui să fie furnizate integral online. În acest scop, punctele unice de informare ar trebui să ofere un acces facil la instrumentele digitale necesare, cum ar fi portaluri web, baze de date, platforme digitale și aplicații digitale. Instrumentele ar trebui să ofere acces în mod eficient la informațiile minime privind infrastructura fizică existentă și lucrările civile planificate și să asigure posibilitatea de a solicita informații. Astfel de instrumente digitale ar trebui, de asemenea, să ofere acces la procedurile administrative electronice de acordare a autorizațiilor și a drepturilor de trecere, precum și la informațiile conexe privind condițiile și procedurile aplicabile. În cazul în care într-un stat membru sunt înființate mai multe puncte unice de informare, toate punctele unice de informare ar trebui să fie accesibile cu ușurință și fără probleme, prin mijloace electronice, prin intermediul unui punct unic de intrare digital la nivel național. Acest punct de intrare ar trebui să aibă o interfață comună pentru utilizatori care să asigure accesul la punctele unice de informare online. Punctul unic de intrare digital la nivel național ar trebui să faciliteze interacțiunea dintre operatori și autoritățile competente care îndeplinesc funcții de puncte unice de informare.

(60)

Statelor membre ar trebui să li se permită să se bazeze pe instrumente digitale, cum ar fi portalurile web, bazele de date, platformele digitale și aplicațiile digitale care ar putea fi deja disponibile la nivel local, regional sau național, și, dacă este necesar, să le îmbunătățească, pentru a asigura funcțiile punctului unic de informare, cu condiția ca acestea să respecte obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Aceasta include accesul prin intermediul unui punct unic de intrare digital la nivel național și disponibilitatea tuturor funcționalităților prevăzute în prezentul regulament. Pentru a respecta principiul „doar o singură dată” privind reducerea la minimum a datelor și principiul exactității, statelor membre ar trebui să li se permită să integreze mai multe platforme digitale, baze de date sau aplicații care să sprijine punctele unice de informare, după caz. De exemplu, platformele digitale, bazele de date sau aplicațiile care sprijină punctele unice de informare privind infrastructura fizică existentă ar putea fi interconectate sau integrate complet sau parțial cu cele pentru lucrările civile planificate și pentru acordarea autorizațiilor. Pentru a evita dublarea eforturilor și pentru a asigura o integrare fără sincope, statele membre ar trebui să efectueze o evaluare a instrumentelor digitale deja existente la nivel național, regional și local și să se bazeze pe cele mai bune practici atunci când concep punctul unic de informare.

(61)

Pentru a asigura eficacitatea punctelor unice de informare prevăzute în prezentul regulament, statele membre ar trebui să asigure resurse adecvate, precum și informații relevante ușor accesibile privind o anumită zonă geografică. Informațiile ar trebui să fie prezentate cu nivelul adecvat de detaliere pentru a maximiza eficiența în ceea ce privește sarcinile atribuite, inclusiv în cadastrul local. În acest sens, statele membre ar putea lua în considerare posibilele sinergii și economii de scară cu ghișeele unice în sensul articolului 6 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și alte soluții de e-guvernare planificate sau existente, pentru a clădi pe structurile existente și a maximiza avantajele utilizatorilor. În mod similar, portalul digital unic înființat prin Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (14) ar trebui să facă legătura cu punctele unice de informare.

(62)

Costurile aferente înființării punctului unic de intrare digital la nivel național, a punctelor unice de informare și a instrumentelor digitale necesare pentru respectarea dispozițiilor prezentului regulament ar putea fi eligibile integral sau parțial pentru sprijin financiar în cadrul fondurilor Uniunii, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională – obiectiv specific: o Europă mai competitivă și mai inteligentă, prin promovarea unei transformări economice inovatoare și inteligente și a conectivității TIC regionale (15); programul Europa digitală (16) – obiectiv specific: implementarea și utilizarea optimă a capacităților digitale și a interoperabilității și a Mecanismului de redresare și reziliență (17) – pilonii privind transformarea digitală și creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv coeziunea economică, locurile de muncă, productivitatea, competitivitatea, cercetarea, dezvoltarea și inovarea, precum și buna funcționare a pieței interne cu întreprinderi mici și mijlocii puternice, cu condiția ca acestea să respecte obiectivele și criteriile de eligibilitate din cadrul acestuia.

(63)

În cazul unui dezacord cu privire la clauzele și condițiile tehnice și comerciale în cursul negocierilor comerciale privind accesul la infrastructura fizică sau coordonarea lucrărilor civile, fiecare parte ar trebui să fie în măsură să solicite unui organism național de soluționare a litigiilor să impună părților o soluție pentru a evita refuzurile nejustificate de a da curs solicitării sau impunerea unor condiții nerezonabile. Atunci când stabilește prețul de acordare a accesului la infrastructura fizică existentă sau de partajare a costurilor lucrărilor civile coordonate, organismul de soluționare a litigiilor ar trebui să se asigure că furnizorul de acces și operatorii de rețea care planifică lucrări civile au posibilitatea echitabilă de a-și recupera costurile suportate pentru furnizarea accesului la infrastructura lor fizică sau pentru coordonarea lucrărilor civile planificate. Aceasta ar trebui să țină seama de orientările corespunzătoare ale Comisiei sau de orientările formulate de OAREC, sau de orice condiții naționale specifice, de structurile tarifare instituite și de orice impunere anterioară de măsuri corective de către o autoritate națională de reglementare. Organismul de soluționare a litigiilor ar trebui, de asemenea, să ia în considerare impactul accesului solicitat sau al coordonării lucrărilor civile planificate asupra planului de afaceri al furnizorului de acces sau al operatorilor de rețea care planifică lucrări civile, inclusiv investițiile făcute sau planificate de aceștia, în special investițiile în infrastructura fizică la care se referă solicitarea.

(64)

Pentru a evita întârzierile în ceea ce privește instalarea rețelei, organismul național de soluționare a litigiilor ar trebui să soluționeze litigiul prompt și în orice caz în termen de patru luni de la primirea cererii de soluționare a litigiului în cazul litigiilor privind accesul la infrastructura fizică existentă și în termen de o lună atunci când se referă la transparență în ceea ce privește infrastructura fizică, coordonarea lucrărilor civile planificate și lucrările civile planificate. Circumstanțele excepționale care justifică o întârziere în soluționarea unui litigiu ar putea fi independente de controlul organismelor de soluționare a litigiilor, cum ar fi informațiile sau documentele insuficiente necesare pentru luarea unei decizii, inclusiv opiniile altor autorități competente care trebuie consultate sau complexitatea ridicată a dosarului.

(65)

În cazul în care apar litigii cu privire la accesul la infrastructura fizică, la lucrările civile planificate sau la informațiile referitoare la acestea în vederea instalării de rețele de foarte mare capacitate, organismul de soluționare a litigiilor ar trebui să aibă competența de a soluționa astfel de litigii printr-o decizie cu caracter obligatoriu. În orice caz, deciziile unui astfel de organism nu ar trebui să aducă atingere posibilității oricărei părți de a sesiza o instanță sau de a aplica un mecanism de conciliere prealabil sau paralel pentru soluționarea formală a litigiilor, care ar putea lua forma medierii sau a unei runde suplimentare de memorii. Pentru a asigura transparența și previzibilitatea și pentru a consolida aplicarea mecanismelor de soluționare a litigiilor și încrederea în acestea, organismele naționale de soluționare a litigiilor ar trebui să își publice deciziile cu respectarea principiului confidențialității și al secretelor comerciale, iar punctul unic de informare ar trebui să asigure accesul la aceste decizii.

(66)

Dispozițiile Directivei 2014/61/UE privind soluționarea litigiilor continuă să se aplice tuturor procedurilor de soluționare a litigiilor care au fost inițiate în temeiul directivei respective.

(67)

În conformitate cu principiul subsidiarității, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca statele membre să aloce sarcini de reglementare autorităților care sunt cele mai potrivite pentru a le îndeplini, în conformitate cu sistemul constituțional național de atribuire a competențelor și prerogativelor și cu cerințele prevăzute de prezentul regulament. Pentru a reduce sarcina administrativă, statelor membre ar trebui să li se permită să numească un organism existent sau să mențină organismele competente deja desemnate în temeiul Directivei 2014/61/UE. Informațiile privind sarcinile atribuite organismului sau organismelor competente ar trebui să fie puse la dispoziție prin intermediul unui punct unic de informare și notificate Comisiei, cu excepția cazului în care acest lucru a fost deja efectuat în temeiul Directivei 2014/61/UE. Marja de apreciere pe care o păstrează statele membre pentru a aloca funcțiile punctului unic de informare mai multor organisme competente nu ar trebui să afecteze capacitatea acestora de a îndeplini în mod eficace aceste funcții.

(68)

Organismul național de soluționare a litigiilor desemnat și organismul competent care îndeplinește funcțiile punctului unic de informare ar trebui să asigure imparțialitatea, independența și separarea structurală față de părțile implicate, să își exercite competențele în mod imparțial, transparent și prompt; și să dispună de competențe și resurse adecvate. Organismele naționale de soluționare a litigiilor ar trebui să acționeze independent și obiectiv, să nu solicite și să nu accepte instrucțiuni de la nici un alt organism atunci când decid cu privire la litigiile care le sunt prezentate.

(69)

Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni adecvate, efective, proporționale și disuasive în cazul nerespectării prezentului regulament sau a unei decizii obligatorii adoptate de organismele competente, inclusiv în cazurile în care un operator de rețea sau un organism din sectorul public furnizează, cu bună știință sau din neglijență, informații înșelătoare, eronate sau incomplete prin intermediul unui punct unic de informare.

(70)

Întrucât obiectivele prezentului regulament care vizează facilitarea instalării unor infrastructuri fizice adecvate pentru rețele de foarte mare capacitate în întreaga Uniune, astfel încât să promoveze piața internă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza abordărilor divergente persistente, precum și a transpunerii lente și ineficace a Directivei 2014/61/UE, ci, având în vedere amploarea instalărilor de rețele și investițiile necesare, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(71)

Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilității statelor membre de a proteja securitatea națională, sau competenței acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, în special în materie de siguranță publică, integritate teritorială și menținerea ordinii publice.

(72)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezentul regulament urmărește, în special, să asigure respectarea deplină a dreptului la viață privată și la protecția secretelor comerciale, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul de proprietate și dreptul la o cale de atac efectivă. Prezentul regulament trebuie aplicat în conformitate cu drepturile și principiile menționate.

(73)

Prezentul regulament include dispoziții care acoperă toate domeniile esențiale reglementate de Directiva 2014/61/UE, care ar trebui, prin urmare, să fie abrogată. Cu toate acestea, având în vedere aplicarea tardivă a anumitor norme privind transparența, procedurile de acordare a autorizațiilor, infrastructura fizică interioară și digitalizarea punctelor unice de informare, anumite norme prevăzute în Directiva 2014/61/UE ar trebui să rămână în vigoare până la aplicarea normelor corespunzătoare din prezentul regulament. De exemplu, operatorilor de rețea și organismelor din sectorul public ar trebui să le revină în continuare obligația, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatele (2) și (3) și la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 2014/61/UE, de a pune la dispoziție informații privind infrastructura fizică existentă prin intermediul unui punct unic de informare, astfel încât acestea să poată fi accesibile rapid până la aplicarea dispozițiilor relevante ale prezentului regulament.

(74)

O perioadă de 18 luni între data intrării în vigoare și data de aplicare a prezentului regulament are scopul de a acorda suficient timp statelor membre pentru a se asigura că legislația lor națională nu conține niciun obstacol în calea aplicării uniforme și eficace a prezentului regulament. Prin derogare de la respectiva dată de aplicare, pentru a asigura faptul că statele membre dispun de suficient timp pentru a institui noile sisteme și a respecta noile norme introduse prin prezentul regulament, anumite norme privind transparența referitoare la infrastructura fizică existentă și la lucrărilor civile planificate, privind digitalizarea punctelor unice de informare și rolul acestora în simplificarea procedurilor de acordare a autorizațiilor, precum și privind infrastructura fizică interioară ar trebui să se aplice într-o etapă ulterioară. De exemplu, obligația de a dota clădirile noi și cele supuse unor lucrări de renovare majoră cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică și cu cablaj de fibră optică interior ar trebui să devină obligatorie după 21 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, iar organismele din sectorul public ar trebui să pună la dispoziție informații privind infrastructura fizică existentă prin intermediul punctului unic de informare în format electronic după 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pe când aceeași obligație ar trebui să se aplice în continuare operatorilor de rețea, astfel cum se aplică deja în conformitate cu Directiva 2014/61/UE. În plus, deși dispozițiile privind transparența referitoare la informațiile minime privind lucrările civile planificate, inclusiv localizarea georeferențiată, necesită o perioadă mai lungă, de până la 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru a le permite statelor membre să se asigure că punctele unice de informare relevante pun la dispoziție instrumentele digitale adecvate, punctele unice de informare existente vor continua să fie utilizate în temeiul articolului 6 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2014/61/UE. Același lucru este valabil și pentru excepțiile relevante definite în statele membre în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Directiva 2014/61/UE. Statele membre trebuie să retragă dispozițiile naționale care se suprapun cu prezentul regulament sau sunt contrare acestuia până la momentul în care începe să se aplice. În ceea ce privește adoptarea de noi acte legislative în această perioadă, din articolul 4 alineatul (3) din TUE rezultă că statele membre au obligația de cooperare loială de a nu lua măsuri care ar intra în conflict cu normele juridice viitoare ale Uniunii.

(75)

Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului (18) a introdus, printre altele, inclusiv printr-o modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului (19), măsuri de reglementare a prețurilor cu amănuntul ale comunicațiile în interiorul UE. Măsurile vizau să garanteze că nu se percep consumatorilor prețuri excesive pentru comunicațiile interpersonale bazate pe numere inițiate în statul membru al furnizorului lor național și având ca punct terminal orice număr fix sau mobil din alt stat membru. În conformitate cu principiul proporționalității, măsurile nu au depășit ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivelor respective. Măsurile a intrat în vigoare la 15 mai 2019 pentru o perioadă de cinci ani, până la 14 mai 2024. Mai precis, Regulamentul (UE) 2018/1971 a introdus în Regulamentul (UE) 2015/2120 definiția comunicațiilor în interiorul UE reglementate și pe cea a comunicațiilor interpersonale bazate pe numere, a modificat Regulamentul (UE) 2015/2120 prin stabilirea tarifelor cu amănuntul pentru comunicațiile în interiorul UE și a prevăzut expirarea acestor tarife cu amănuntul la 14 mai 2024.

(76)

Plafoanele pentru tarifele cu amănuntul, care au intrat în vigoare în toate statele membre la 15 mai 2019, au fost stabilite la un nivel care permitea furnizorilor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere accesibile publicului să își recupereze costurile, asigurând astfel o intervenție proporțională atât pe piața comunicațiilor mobile, cât și pe piața comunicațiilor fixe. În plus, autoritățile naționale de reglementare au fost și sunt în continuare abilitate să acorde o derogare la cererea unui furnizor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere accesibile publicului, în cazul în care acesta ar fi afectat de măsuri într-o măsură semnificativ mai mare decât majoritatea celorlalți furnizori din Uniune.

(77)

La 15 mai 2023, Comisia a publicat un document de lucru al serviciilor sale care analizează aplicarea dispozițiilor referitoare la comunicațiile în interiorul UE prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1971, precum și un raport Eurobarometru privind comunicațiile internaționale în cadrul Uniunii („Raportul Eurobarometru pentru 2022”). Comisia a evaluat impactul măsurilor pe baza monitorizării continue a punerii în aplicare a normelor și a schimburilor cu părțile interesate, precum și ținând seama de avizul OAREC referitor la Regulamentul privind comunicațiile în interiorul UE (denumit în continuare „avizul OAREC”). Atât raportul de evaluare al Comisiei, cât și rezultatele Raportului Eurobarometru pentru 2022 demonstrează că normele Uniunii s-au dovedit eficace și proporționale. Măsurile au condus la o reducere semnificativă a prețurilor cu amănuntul ale comunicațiilor în interiorul UE. După cum se constată pe baza datelor conținute în avizul OAREC și în Raportul Eurobarometru pentru 2022, un număr important de consumatori din majoritatea statelor membre au beneficiat de pe urma măsurilor, iar unii dintre aceștia continuă să folosească mijloace de comunicare tradiționale, cum ar fi apelurile telefonice și mesajele SMS pentru comunicațiile în interiorul UE. Consumatorii comunică în principal prin telefon, în pofida faptului că un număr tot mai mare de consumatori au acces la servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere pentru nevoile lor de comunicații în interiorul UE. Acesta este cazul cetățenilor cu vârsta de peste 55 de ani.

(78)

În plus, plafoanele pentru tarifele cu amănuntul nu au condus la o creștere a volumului comunicațiilor în interiorul UE și nici nu par să fi avut un impact negativ semnificativ asupra furnizorilor. De la intrarea în vigoare a măsurilor, niciun furnizor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere accesibile publicului nu a solicitat vreo derogare. În plus, rezultatul consultării exploratorii privind viitorul pieței comunicațiilor electronice și al infrastructurii acesteia, care s-a încheiat la 19 mai 2023, confirmă necesitatea de a prelungi măsurile existente.

(79)

Având în vedere că prețurile angro pentru comunicațiile în interiorul UE nu sunt reglementate și că nu există o monitorizare a costurilor de tranzit, în această etapă nu se poate exclude faptul că respectivele prețuri cu amănuntul ar crește în cazul în care măsurile ar fi eliminate imediat, iar clienții ar putea fi expuși unor prețuri foarte ridicate pentru comunicațiile în interiorul UE. Prin urmare, prezentul regulament introduce o dispoziție de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 pentru a prelungi aplicarea articolului 5a alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(80)

Cu toate acestea, având în vedere obiectivul de eliminare a diferențelor de preț cu amănuntul dintre tarifele aplicate comunicațiilor în interiorul UE și tarifele aplicabile comunicațiilor vocale (fixe și mobile) și prin SMS naționale, începând cu 1 ianuarie 2025, furnizorii care decid în mod voluntar să nu aplice suprataxe pentru comunicațiile în interiorul UE ar trebui să fie scutiți de la aplicarea prețurilor maxime cu amănuntul, sub rezerva respectării unei politici de utilizare rezonabilă, astfel încât consumatorii să beneficieze mai repede de avantajul prețurilor cu amănuntul egale pentru comunicațiile naționale și cele în interiorul UE. Politica de utilizare rezonabilă va fi definită într-un act de punere în aplicare pe care Comisia ar trebui să îl adopte până la 31 decembrie 2024, după consultarea OAREC.

(81)

Într-o a doua etapă, începând cu 1 ianuarie 2029, furnizorii nu ar trebui să mai perceapă prețuri cu amănuntul diferite pentru comunicațiile naționale și cele în interiorul UE. Cu toate acestea, obligația furnizorilor de a respecta această măsură este condiționată de adoptarea unei serii de garanții pentru furnizori privind sustenabilitatea, utilizarea rezonabilă și măsurile de combatere a fraudelor. Comisia ar trebui să adopte astfel de garanții prin intermediul unui act de punere în aplicare până la 30 iunie 2028.

(82)

În plus, abolirea completă a suprataxelor cu amănuntul pentru comunicațiile în interiorul UE începând cu 1 ianuarie 2029 trebuie să fie precedată de o revizuire a normelor privind comunicațiile în interiorul UE, pe care Comisia ar trebui să o efectueze până la 30 iunie 2027, după consultarea OAREC.

(83)

În cadrul acestei revizuiri, Comisia, cu sprijinul OAREC, ar trebui să evalueze impactul noilor măsuri asupra consumatorilor și asupra furnizorilor, ținând seama și de evoluția dinamicii pieței. Evaluarea ar trebui să includă evoluția costurilor angro, tendința prețurilor cu amănuntul ale comunicațiilor în interiorul UE, evoluția preferințelor consumatorilor, posibilul impact asupra piețelor naționale al furnizării de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, în special asupra prețurilor cu amănuntul percepute consumatorilor, impactul potențial al măsurilor asupra veniturilor furnizorilor, amploarea utilizării și disponibilitatea și competitivitatea serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere sau a oricăror alternative la comunicațiile în interiorul UE și evoluția planurilor tarifare în ceea ce privește comunicațiile în interiorul UE.

(84)

Evaluarea va sta la baza adoptării de către Comisie, până la 30 iunie 2028, a unui act de punere în aplicare prin care să se stabilească garanțiile pentru furnizori privind sustenabilitatea, utilizarea rezonabilă și măsurile de combatere a fraudelor. Aceasta ar putea, de asemenea, sta la baza unei posibile propuneri legislative a Comisiei de modificare a măsurilor, în funcție de necesități.

(85)

În scopul colectării datelor, al monitorizării, revizuirii și raportării cu privire la impactul normelor privind comunicațiile în interiorul UE, Comisia, OAREC, autoritățile naționale de reglementare și, după caz, alte autorități competente implicate ar trebui să trateze ca fiind confidențiale orice secrete de afaceri și alte date confidențiale comunicate de furnizori. Cu toate acestea, protejarea datelor confidențiale nu ar trebui să împiedice autoritățile naționale competente să facă schimb de astfel de date în timp util.

(86)

În conformitate cu principiul proporționalității, măsurile aplicabile comunicațiilor în interiorul UE introduse prin prezentul regulament ar trebui să fie limitate în timp și să expire până la 30 iunie 2032. O astfel de prelungire ar trebui să permită Comisiei să colecteze și să analizeze date relevante pentru a evalua impactul măsurilor, asigurându-se, în același timp, că consumatorii vulnerabili sunt protejați împotriva unor prețuri potențial excesive pentru comunicațiile în interiorul UE. Expirarea măsurilor coincide cu data expirării Regulamentului (UE) 2022/612 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

(87)

Pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare a treia zi după data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

1.

„operator de rețea” înseamnă:

2.

„organisme de drept public” înseamnă organisme care întrunesc cumulativ caracteristicile următoare:

3.

„organism din sectorul public” înseamnă un stat, o autoritate regională sau locală, un organism de drept public sau o asociație formată din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;

4.

„infrastructură fizică” înseamnă:

Cablurile, inclusiv fibra neagră, precum și elementele rețelelor utilizate pentru furnizarea apei destinate consumului uman, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului (21), nu sunt infrastructuri fizice în sensul prezentului regulament;

5.

„lucrări civile” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții sau de inginerie civilă care este suficient ca atare pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică și care presupune existența unuia sau mai multor elemente ale unei infrastructuri fizice;

6.

„infrastructură fizică interioară” înseamnă infrastructura fizică sau instalațiile existente în spațiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să găzduiască rețele de acces cablate și/sau fără fir, în cazurile în care aceste rețele de acces sunt capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice și să conecteze punctul de acces în clădire cu punctul terminal al rețelei;

7.

„cablaj de fibră optică interior” înseamnă cabluri din fibră optică existente în spațiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să furnizeze servicii de comunicații electronice și să conecteze punctul de acces în clădire cu punctul terminal al rețelei;

8.

„infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică” înseamnă infrastructura fizică interioară destinată să găzduiască elemente de fibră optică;

9.

„lucrări de renovare majoră” înseamnă lucrări civile executate în spațiul utilizatorului final, care includ modificări structurale ale întregii infrastructuri fizice interioare sau ale unei părți substanțiale a acesteia și care necesită, în conformitate cu dreptul intern, o autorizație de construire;

10.

„autorizație” înseamnă o decizie sau un set de decizii explicite sau implicite luate simultan sau succesiv de către una sau mai multe autorități competente, care sunt necesare în temeiul dreptului intern pentru ca o întreprindere să efectueze lucrări de construcții sau civile necesare pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate;

11.

„punct de acces” înseamnă punctul fizic, situat în interiorul sau la exteriorul clădirii, accesibil pentru întreprinderi care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații electronice, prin care este pusă la dispoziție conexiunea cu infrastructura fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică;

12.

„drepturi de trecere” înseamnă drepturile menționate la articolul 43 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/1972, acordate unui operator pentru ca acesta să instaleze pe proprietăți publice sau private, deasupra sau dedesubtul acestora infrastructuri necesare pentru instalarea rețelelor de foarte mare capacitate și a facilităților asociate.

1.

La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:

(*1)  Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (JO L 321, 17.12.2018, p. 36).” "

2.

La articolul 5a, se adaugă următoarele alineate:

3.

Se introduce următorul articol:

4.

La articolul 10 alineatul (5), data de „14 mai 2024” se înlocuiește cu data de „30 iunie 2032”.