(1)

Cerințele de raportare privind durabilitatea joacă un rol esențial în asigurarea transparenței pieței și a faptului că întreprinderile sunt responsabile pentru impactul lor asupra oamenilor și a mediului. Cu toate acestea, este important ca cerințele respective să fie raționalizate pentru a se asigura faptul că acestea îndeplinesc scopul pentru care au fost instituite și pentru a limita sarcina administrativă.

(2)

Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) impune Comisiei să adopte prin acte delegate, până la 30 iunie 2024, standarde de raportare privind durabilitatea care să precizeze informațiile pe care întreprinderile trebuie să le raporteze în materie de durabilitate și domeniile de raportare specifice sectorului în care acestea își desfășoară activitatea, în plus față de informațiile pe care întreprinderile sunt obligate deja să le furnizeze în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei (4).

(3)

Pentru a reduce sarcina de raportare a întreprinderilor, astfel cum se menționează în Comunicarea Comisiei din 16 martie 2023 intitulată „Competitivitatea pe termen lung a UE: perspectiva după 2030”, întreprinderilor ar trebui să li se permită să se concentreze în primul rând pe punerea în aplicare a cerințelor de raportare privind durabilitatea prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2023/2772. Din acest motiv, termenul pentru adoptarea actelor delegate care conțin standardele de raportare privind durabilitatea, care precizează informațiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile cu privire la aspectele de durabilitate și la domeniile de raportare care sunt specifice sectorului în care o întreprindere își desfășoară activitatea, menționate în Directiva 2013/34/UE, ar trebui să fie amânat cu doi ani. Totuși, respectiva amânare nu ar trebui să împiedice Comisia să publice actele delegate care cuprind standardele sectoriale de raportare privind durabilitatea înainte de expirarea respectivei perioade de doi ani, iar Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a adopta actele delegate care cuprind opt dintre standardele sectoriale de raportare privind durabilitatea de îndată ce fiecare dintre acestea este gata.

(4)

Întreprinderile din același sector sunt adesea expuse unor riscuri similare legate de durabilitate și au adesea un impact similar asupra societății și a mediului. Comparațiile dintre întreprinderile din același sector sunt deosebit de valoroase pentru investitori și alți utilizatori ai informațiilor privind durabilitatea. Prin urmare, standardele de raportare privind durabilitatea ar trebui să precizeze atât informațiile pe care întreprinderile din toate sectoarele ar trebui să le prezinte, cât și informațiile pe care întreprinderile ar trebui să le prezinte în funcție de sectorul lor de activitate. Standardele sectoriale de raportare privind durabilitatea sunt deosebit de importante în cazul sectoarelor asociate unor riscuri ridicate în materie de durabilitate sau cu impact asupra mediului, a drepturilor omului și a guvernanței, inclusiv sectoarele enumerate în secțiunile A, B (inclusiv țiței, gaze naturale, industrie extractivă și cărbune), C-H, K și L din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5), precum și în cazul activităților relevante din cadrul sectoarelor respective. Atunci când adoptă acte delegate care cuprind standarde sectoriale de raportare privind durabilitatea, Comisia ar trebui să se asigure că informațiile specificate de respectivele standarde de raportare privind durabilitatea sunt proporționale cu amploarea riscurilor și a impactului asociat aspectelor de durabilitate specifice fiecărui sector, ținând seama de faptul că riscurile și impactul pentru anumite sectoare sunt mai mari decât cele pentru alte sectoare. Comisia ar trebui să țină seama și de faptul că nu toate activitățile din cadrul unui anumit sector sunt în mod necesar asociate cu riscuri ridicate sau un impact ridicat în materie de durabilitate. Pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectoare care se bazează în special pe resurse naturale, standardele sectoriale de raportare privind durabilitatea ar trebui să impună prezentarea impactului asupra naturii și a riscurilor asupra biodiversității și a ecosistemelor.

(5)

Directiva 2013/34/UE impune, de asemenea, Comisiei să adopte, până la 30 iunie 2024, un act delegat care să prevadă standarde de raportare privind durabilitatea care să fie utilizate pentru prezentarea de informații privind durabilitatea în ceea ce privește întreprinderile din țări terțe cu o cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane EUR în Uniune și care au filiale în Uniune care sunt fie întreprinderi mari, fie întreprinderi mici și mijlocii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piețele reglementate din Uniune, sau care au sucursale în Uniune cu o cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane EUR. Această cerință de raportare pentru anumite întreprinderi din țări terțe se aplică numai începând cu exercițiul financiar 2028. Întrucât termenul pentru adoptarea actelor delegate care conțin standardele de raportare privind durabilitatea, care precizează informațiile pe care trebuie să le raporteze întreprinderile cu privire la aspectele de durabilitate și la domeniile de raportare care sunt specifice sectorului în care o întreprindere își desfășoară activitatea, urmează să fie amânat cu doi ani, termenul pentru adoptarea standardelor de raportare privind durabilitatea pentru anumite întreprinderi din țări terțe ar trebui, de asemenea, să fie amânat cu doi ani.

(6)

Pentru a promova controlul democratic, supravegherea și transparența, Comisia ar trebui să consulte cel puțin o dată pe an Parlamentul European cu privire la elaborarea standardelor de raportare privind durabilitatea, și împreună ar trebui să consulte Grupul de experți al statelor membre privind finanțarea durabilă și Comitetul de reglementare contabilă în legătură cu programul de lucru al EFRAG. În ceea ce privește elaborarea standardelor de raportare privind durabilitatea, programul de lucru al EFRAG ar trebui să includă informații cu privire la planificarea, stabilirea priorităților și calendarul viitoarelor sale proiecte de standarde și al altor documente.

(7)

Prin urmare, Directiva 2013/34/UE ar trebui să fie modificată în consecință. Întrucât modificările introduse prin prezenta directivă de modificare se referă la un element specific al unei abilitări de a adopta acte delegate acordată Comisiei, nu este necesar ca statele membre să transpună modificările respective dacă legislația lor națională face doar trimitere la o astfel de abilitare,

1.

Articolul 29b alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 40b, data de „30 iunie 2024” se înlocuiește cu „30 iunie 2026”.