European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria L


2023/2831

15.12.2023

REGULAMENTUL (UE) 2023/2831 AL COMISIEI

din 13 decembrie 2023

privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1588 al Consiliului din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (1), în special articolul 2 alineatul (1),

după consultarea Comitetului consultativ privind ajutoarele de stat,

întrucât:

(1)

Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene constituie ajutor de stat și trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categorii de ajutoare care sunt exceptate de la această obligație de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În Regulamentul (UE) 2015/1588, Consiliul a decis, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis (adică ajutoarele acordate aceleași întreprinderi pe parcursul unei perioade determinate și care nu depășesc o anumită valoare stabilită) ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2)

În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. De asemenea, Comisia și-a prezentat politica privind un plafon de minimis sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică. Inițial, Comisia a făcut acest lucru în Comunicarea sa privind ajutoarele de minimis (2) și, ulterior, în Regulamentele (CE) nr. 69/2001 (3), (CE) nr. 1998/2006 (4) și (UE) nr. 1407/2013 (5) ale Comisiei. Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 la expirarea acestuia.

(3)

Având în vedere experiența câștigată prin aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, este oportună mărirea la 300 000 EUR a plafonului pentru valoarea ajutoarelor de minimis pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de 3 ani din partea unui stat membru. Acest plafon reflectă inflația înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, precum și evoluțiile estimate în decursul perioadei de valabilitate a prezentului regulament. Plafonul respectiv este necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și ca nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.

(4)

În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate, fie aceasta persoană fizică sau persoană juridică, care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (6). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat faptul că o entitate „care deține participații de control într-o societate” și care „exercită efectiv acest control intervenind direct sau indirect în gestionarea acesteia” trebuie considerată ca participând la activitatea economică a societății respective. Prin urmare, entitatea însăși trebuie considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat (7). Curtea de Justiție a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (din punct de vedere juridic sau de facto) de către aceeași entitate trebuie considerate o întreprindere unică (8).

(5)

În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă clară și exhaustivă de criterii cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un același stat membru ar trebui considerate o întreprindere unică. Comisia a selectat criteriile adecvate scopului prezentului regulament dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii („IMM-uri”) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (9) și din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (10). Criteriile ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari și ar trebui să asigure faptul că un grup de întreprinderi afiliate este considerat o întreprindere unică pentru aplicarea regulii de minimis. Cu toate acestea, întreprinderile care nu au nicio relație între ele, cu excepția faptului că fiecare dintre ele are o legătură directă cu același organism public sau aceleași organisme publice, nu ar trebui să fie tratate ca fiind întreprinderi afiliate. Ar trebui, așadar, să se țină seama de situația specifică a întreprinderilor controlate de același organism public sau de aceleași organisme publice, fiecare putând avea putere de decizie în mod independent.

(6)

Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producției primare (în special ale producției primare de produse agricole și producției primare de produse pescărești și de acvacultură) și având în vedere riscul ca ajutoarele care constau în sume mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuși îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.

(7)

Având în vedere asemănările dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Activitățile desfășurate în ferme, necesare pentru pregătirea unui produs pentru prima vânzare (de exemplu, recoltarea, tăierea și treierarea cerealelor sau ambalarea ouălor) sau prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate prelucrare și comercializare în acest sens și, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acestor activități.

(8)

De asemenea, având în vedere natura activităților de prelucrare și comercializare a produselor pescărești și de acvacultură și asemănările dintre aceste activități și alte activități de prelucrare și comercializare, prezentul regulament ar trebui să se aplice întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării și comercializării produselor pescărești și de acvacultură, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. În acest sens, nici activitățile desfășurate în ferme sau la bord necesare pentru pregătirea unui animal sau a unei plante pentru prima vânzare (inclusiv tăierea, filetarea sau congelarea), nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate prelucrare sau comercializare și, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acestor activități.

(9)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, odată ce Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (11). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață în sectorul agricol. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici ajutoarelor legate de o obligație de împărțire a ajutorului cu producătorii agricoli primari. Aceste principii se aplică, de asemenea, sectorului pescuitului și acvaculturii.

(10)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a bunurilor sau serviciilor naționale față de bunurile sau serviciile importate. În mod concret, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 „nu exclude orice ajutor care ar putea avea un efect asupra exporturilor, ci numai pe acelea care au drept obiect direct, chiar prin forma pe care o îmbracă, susținerea vânzărilor într-un alt stat” și că respectivul „ajutor pentru investiții, cu condiția să nu fie, într-o formă sau alta, determinat, în principiul și în valoarea sa, prin cantitatea de produse exportate, nu se numără printre «ajutoarele destinate activităților legate de export», în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 și nu intră, așadar, în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, chiar dacă investițiile susținute astfel permit dezvoltarea de produse destinate exportului” (12). Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în general, ajutoare la export.

(11)

Perioada de 3 ani care trebuie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod continuu. Pentru fiecare nou ajutor de minimis acordat, trebuie luată în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în ultimii 3 ani.

(12)

În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea într-unul din sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, precum și în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităților sau separarea conturilor, că activitățile din sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă o întreprindere nu poate asigura faptul că activitățile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoane de minimis mai scăzute beneficiază de ajutoare de minimis doar în limita acestor plafoane mai scăzute, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităților pe care le desfășoară întreprinderea.

(13)

Ar trebui să se stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele relevante privind ajutoarele de stat sau în deciziile relevante ale Comisiei. De asemenea, ar trebui stabilite norme clare privind cumularea.

(14)

Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu atunci când măsura respectă principiul operatorului în economia de piață sau atunci când nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie, care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul prevăzut în prezentul regulament este depășit.

(15)

Prezentul regulament nu acoperă toate situațiile în care o măsură ar putea să nu aibă niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și să nu denatureze sau să amenințe să denatureze concurența. Pot exista situații în care un beneficiar furnizează bunuri sau servicii într-o zonă limitată (de exemplu, într-o regiune insulară sau ultraperiferică) dintr-un stat membru și este puțin probabil ca beneficiarul respectiv să atragă clienți din alte state membre și nu se putea anticipa că măsura urma să aibă un efect mai mult decât marginal asupra condițiilor de investiții sau de stabilire transfrontaliere. Astfel de măsuri ar trebui evaluate de la caz la caz.

(16)

Pentru asigurarea transparenței, a egalității de tratament și a eficacității monitorizării, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante a echivalentului subvenție brută exact, fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare de minimis transparente”). Un astfel de calcul exact este posibil, de exemplu, în cazul granturilor, al subvențiilor pentru rata dobânzii, al scutirilor fiscale plafonate sau al altor instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să ofere asigurarea că nu se depășește plafonul relevant. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât cuantumul exact al ajutorului nu este cunoscut, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă pentru măsură pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor nu depășesc, împreună, plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumularea.

(17)

În scopul asigurării transparenței, a egalității de tratament și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul la calcularea valorii totale a ajutorului acordat. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calculul echivalentului subvenție brută al ajutoarelor de tip transparent, altele decât granturile și ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe, necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor respective. Pentru a facilita o aplicare uniformă, transparentă și simplă a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință stabilite în concordanță cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (13).

(18)

Ajutoarele care constau în împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțare de risc care iau forma unor împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, este necesar să se stabilească o normă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de cuantumul împrumutului, cât și de durata acestuia. Împrumuturile care sunt garantate cu garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut și care nu depășesc fie suma de 1 500 000 EUR și o durată de 5 ani, fie suma de 750 000 EUR și o durată de 10 ani, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Aceasta se bazează pe experiența Comisiei și ține seama atât de inflația înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, cât și de evoluțiile estimate ale inflației în perioada de aplicare a prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care s-ar putea să nu fie în măsură să restituie împrumutul (de exemplu, deoarece întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau deoarece îndeplinește criteriile prevăzute în dreptul intern pentru a fi supusă unei proceduri colective de insolvență deschise la cererea creditorilor săi), această regulă nu ar trebui să se aplice unor astfel de întreprinderi.

(19)

Ajutoarele care constau în injecții de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a injecției de capital din sectorul public nu depășește plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea de risc (14), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.

(20)

Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțare de risc care iau forma unor garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor de siguranță („safe harbour”) stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (15). Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme clare, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Stabilirea unor norme clare ar trebui să ajute la simplificarea tratamentului garanțiilor de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, în cazul în care pierderile sunt suportate în mod proporțional și în același mod de către creditor și de către garant, iar recuperările nete generate de recuperarea împrumutului din garanțiile puse la dispoziție de debitor reduc proporțional pierderile suportate de creditor și de garant. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. Pe baza experienței Comisiei și având în vedere inflația înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 și evoluția estimată a inflației în perioada de valabilitate a prezentului regulament, ar trebui să se considere că garanția are un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis în cazul în care (i) garanția nu depășește 80 % din împrumutul subiacent; (ii) suma garantată nu depășește 2 250 000 EUR și (iii) durata garanției nu depășește 5 ani. Același lucru se aplică în cazul în care (i) garanția nu depășește 80 % din împrumutul subiacent; (ii) suma garantată nu depășește 1 125 000 EUR și (iii) durata garanției nu depășește 10 ani.

(21)

În plus, statele membre pot utiliza o metodă pentru calcularea echivalentului subvenție brută al garanției care a fost notificată Comisiei în temeiul unui alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la momentul respectiv, și care a fost acceptată de Comisie ca fiind în concordanță cu Comunicarea privind garanțiile (16) sau cu orice comunicare ulterioară. Statele membre pot face acest lucru doar dacă metodologia aprobată se referă în mod explicit la tipul de garanție și la tipul de operațiune subiacentă în cauză ca parte a aplicării prezentului regulament.

(22)

În cazul în care ajutoarele de minimis se acordă prin intermediari financiari, statele membre ar trebui să se asigure că aceștia din urmă nu beneficiază de niciun ajutor de stat. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, (i) solicitându-se intermediarilor financiari care beneficiază de o garanție de stat să plătească o primă conformă cu condițiile de piață sau (ii) să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali ori (iii) prin respectarea plafonului de minimis și a celorlalte condiții din prezentul regulament și la nivelul intermediarilor. Pentru a simplifica tratamentul intermediarilor financiari care pun în aplicare scheme de ajutoare de minimis, atunci când statele membre aplică opțiunea (iii), prezentul regulament ar trebui să prevadă o normă clară ușor de aplicat care ia în considerare valoarea totală a împrumuturilor care implică ajutoare de minimis emise de intermediarul financiar pe o perioadă de trei ani. Pe baza experienței Comisiei, intermediarii financiari care acordă împrumuturi de minimis garantate și utilizează un mecanism de transfer al avantajului conținut în garanție către beneficiarii finali pot fi considerați ca primind un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis dacă valoarea totală a portofoliului de împrumuturi de minimis garantate este mai mică de 10 milioane EUR sau dacă valoarea totală a portofoliului de împrumuturi de minimis garantate este mai mică de 40 de milioane EUR și este compusă din împrumuturi individuale de minimis mai mici de 100 000 EUR, cu condiția ca schema de minimis să fie disponibilă în condiții egale pentru intermediarii financiari care își desfășoară activitatea în statul membru în cauză.

(23)

După ce primește o notificare din partea unui stat membru, Comisia ar trebui să examineze dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție ori într-o injecție de capital sau o măsură de finanțare de risc care ia forma unei investiții de capital sau de cvasicapital, a unei scutiri fiscale plafonate sau a altor instrumente care prevăd o limită maximă conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(24)

Comisia are datoria de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și sunt conforme cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin instituirea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul regulii de minimis nu depășește plafonul global admisibil. Statele membre ar trebui să monitorizeze ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafonul stabilit în prezentul regulament nu este depășit și că se respectă normele privind cumularea. Pentru a respecta această obligație, statele membre ar trebui să furnizeze informații complete privind ajutoarele de minimis acordate, într-un registru central la nivel național sau la nivelul Uniunii, cel târziu la 1 ianuarie 2026 și să verifice dacă orice nouă acordare de ajutoare nu depășește plafonul stabilit în prezentul regulament. Registrul central va contribui la reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi. În temeiul prezentului regulament, întreprinderile nu vor mai fi obligate să urmărească și să declare orice alt ajutor de minimis primit, din moment ce registrul central conține date pentru o perioadă de 3 ani. În scopul prezentului regulament, controlul respectării plafonului stabilit în prezentul regulament se bazează, în principiu, pe informațiile incluse în registrul central.

(25)

Fiecare stat membru poate institui un registru central național. Registrele centrale naționale existente care îndeplinesc cerințele stabilite în prezentul regulament pot fi utilizate în continuare. Comisia va institui un registru central la nivelul Uniunii, care poate fi utilizat de statele membre începând cu 1 ianuarie 2026.

(26)

Având în vedere că sarcina administrativă și obstacolele de reglementare constituie o problemă pentru majoritatea IMM-urilor și că Comisia urmărește să reducă cu 25 % sarcina care decurge din cerințele de raportare (17), orice registru central ar trebui instituit astfel încât să se reducă sarcina administrativă. Bunele practici administrative, cum ar fi cele prevăzute în Regulamentul privind portalul digital unic (18), pot fi utilizate ca referință pentru înființarea și funcționarea registrului central la nivelul Uniunii și a registrelor centrale naționale.

(27)

Normele în materie de transparență vizează îmbunătățirea conformității, sporirea responsabilității, evaluarea inter pares și, în ultimă instanță, creșterea eficacității cheltuielilor publice. Publicarea, într-un registru central, a numelui beneficiarului ajutorului servește interesului legitim al transparenței prin furnizarea de informații publicului cu privire la utilizarea fondurilor statelor membre. Aceasta nu aduce atingere în mod nejustificat dreptului beneficiarilor la protecția datelor lor cu caracter personal, atât timp cât publicarea în registrul central a datelor cu caracter personal respectă normele UE privind protecția datelor (19). Statele membre ar trebui să dispună de opțiunea de a pseudonimiza anumite intrări atunci când acest lucru este necesar pentru a respecta normele UE privind protecția datelor.

(28)

Regulamentul ar trebui să stabilească un set de condiții care să garanteze că orice măsură care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și ca nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența. Din acest motiv, regulamentul ar trebui să se aplice și ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile stabilite în regulament. În mod similar, ajutoarele care respectau criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1407/2013, acordate între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023, ar trebui să fie considerate ca fiind exceptate de la obligația de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat.

(29)

Având în vedere frecvența cu care este necesar, în general, să se revizuiască politica în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată.

(30)

În cazul în care perioada de aplicare a prezentului regulament expiră fără să fi fost prelungită, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de 6 luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor din toate sectoarele, cu excepția:

(a)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse pescărești și de acvacultură;

(b)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care desfășoară activități de prelucrare și comercializare a produselor pescărești și de acvacultură, în cazul în care cuantumul ajutoarelor este stabilit pe baza prețului sau a cantității de produse achiziționate sau introduse pe piață;

(c)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole;

(d)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care desfășoară activități de prelucrare și comercializare a produselor agricole, în unul din următoarele cazuri:

(i)

atunci când valoarea ajutoarelor este stabilită pe baza prețului sau a cantității de produse de acest tip achiziționate de la producători primari sau introduse pe piață de întreprinderile respective;

(ii)

atunci când ajutoarele sunt condiționate de transferarea lor parțială sau integrală către producătorii primari;

(e)

ajutoarelor destinate activităților legate de export către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

(f)

ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a bunurilor și serviciilor naționale față de bunurile și serviciile importate.

(2)   În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât într-unul din sectoarele menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (d), cât și într-unul sau mai multe din celelalte sectoare incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau desfășoară alte activități incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament, prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau activități, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităților sau distincția între conturi, că activitățile desfășurate în sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor pescărești și de acvacultură care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20);

(b)

„producție agricolă primară” înseamnă producția de produse ale solului și ale creșterii animalelor, enumerate în anexa I la tratat, fără a se mai efectua o altă operațiune de modificare a naturii produselor respective;

(c)

„prelucrarea produselor agricole” înseamnă orice operațiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepția activităților desfășurate în exploatațiile agricole necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

(d)

„comercializare de produse agricole” înseamnă deținerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piață, cu excepția primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători și a oricărei alte activități de pregătire a produsului în vederea primei vânzări; o vânzare efectuată de un producător primar către consumatorii finali este considerată comercializare de produse agricole în cazul în care se desfășoară în spații separate, rezervate acestui scop;

(e)

„produse pescărești și de acvacultură” înseamnă produsele definite la articolul 5 literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013;

(f)

„producția primară de produse pescărești și de acvacultură” înseamnă toate operațiunile legate de pescuitul, creșterea sau cultivarea organismelor acvatice, precum și activitățile desfășurate în ferme sau la bord necesare pentru pregătirea unui animal sau a unei plante pentru prima vânzare, inclusiv tranșarea, filetarea sau congelarea, și prima vânzare către revânzători sau prelucrători;

(g)

„prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură” înseamnă toate operațiunile, inclusiv manipularea, tratarea și transformarea, efectuate după momentul debarcării – sau al recoltării, în cazul acvaculturii – care au ca rezultat un produs prelucrat, precum și distribuția acestuia;

(h)

„intermediar financiar” înseamnă orice instituție financiară, indiferent de forma și de dreptul său de proprietate, care funcționează pe bază de profit; se consideră că băncile publice de promovare sau instituțiile publice de promovare nu se încadrează în această definiție în cazul în care acționează ca autorități care acordă ajutorul și nu există nicio subvenționare încrucișată a activităților întreprinse pe propriul risc și pe cont propriu.

(2)   În sensul prezentului regulament, „întreprindere unică” înseamnă toate întreprinderile între care există cel puțin una dintre relațiile următoare:

(a)

o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi;

(b)

o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(c)

o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din actul constitutiv sau din statutul acesteia;

(d)

o întreprindere care este acționar sau asociat al unei alte întreprinderi și care controlează singură, în baza unui acord cu alți acționari sau asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților întreprinderii respective.

Întreprinderile care întrețin, prin intermediul uneia sau al mai multor întreprinderi, oricare din relațiile la care se face referire la literele (a)-(d) sunt considerate la rândul lor întreprinderi unice.

Articolul 3

Ajutoare de minimis

(1)   Se consideră că ajutoarele nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) din tratat în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate per stat membru unei întreprinderi unice nu trebuie să depășească 300 000 EUR în nicio perioadă de 3 ani.

(3)   Ajutoarele de minimis sunt considerate ca fiind acordate în momentul în care se conferă întreprinderii dreptul legal de a beneficia de aceste ajutoare în temeiul legislației naționale aplicabile, indiferent de data la care ajutoarele de minimis se plătesc întreprinderii respective.

(4)   Plafoanele prevăzute la alineatul (2) se aplică indiferent de forma ajutoarelor de minimis sau de obiectivul urmărit prin acestea și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse cu originea în Uniune.

(5)   În scopul aplicării plafonului prevăzut la alineatul (2), ajutoarele se exprimă ca grant în numerar. Toate sumele utilizate sunt brute, mai precis înainte de deducerea impozitelor sau a taxelor. În cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea a unui grant, valoarea ajutorului este egală cu echivalentul subvenție brută.

(6)   Ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe se actualizează la valoarea lor din momentul în care sunt acordate. Rata dobânzii care trebuie aplicată la actualizare este rata de actualizare aplicabilă la data acordării ajutoarelor.

(7)   În cazul în care, prin acordarea unor noi ajutoare de minimis, s-ar depăși plafonul relevant prevăzut la alineatul (2), respectivul ajutor nou nu beneficiază de dispozițiile prezentului regulament.

(8)   În cazul fuziunilor sau al achizițiilor, pentru a se stabili dacă orice nou ajutor de minimis acordat întreprinderii noi sau întreprinderii care achiziționează depășește plafonul prevăzut la alineatul (2), se iau în considerare toate ajutoarele de minimis anterioare acordate oricăreia dintre întreprinderile care fuzionează. Ajutoarele de minimis acordate legal înainte de fuziune sau achiziție rămân legale.

(9)   În cazul în care o întreprindere se împarte în două sau mai multe întreprinderi separate, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de ele, aceasta fiind, în principiu, întreprinderea care preia activitățile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporțional pe baza valorii contabile a capitalului propriu al noilor întreprinderi la data efectivă a separării.

Articolul 4

Calcularea echivalentului subvenție brută

(1)   Prezentul regulament se aplică numai ajutoarelor pentru care este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută pentru ajutoare, fără a fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor („ajutoare de minimis transparente”).

(2)   Ajutoarele care constau în granturi sau subvenționări ale ratei dobânzii sunt considerate ajutoare de minimis transparente.

(3)   Ajutoarele care constau în împrumuturi sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

(a)

beneficiarul nu face obiectul unei proceduri de insolvență colectivă și nici nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă deschise la cererea creditorilor săi. În cazul întreprinderilor mari, beneficiarul trebuie să se afle într-o situație comparabilă unui rating de credit de cel puțin „B-” și fie

(b)

împrumutul este garantat cu garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 1 500 000 EUR pe o perioadă de cinci ani, fie de 750 000 EUR pe o perioadă de 10 ani; dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume sau se acordă pentru o perioadă de mai puțin de 5, respectiv 10 ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament, fie

(c)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință aplicabile în momentul acordării ajutorului.

(4)   Ajutoarele care constau în injecții de capital sunt considerate ajutoare de minimis transparente numai dacă valoarea totală a injecției de capital din sectorul public nu depășește plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2).

(5)   Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital sunt considerate ajutoare de minimis transparente numai dacă, pentru o întreprindere unică, capitalul furnizat nu depășește plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2).

(6)   Ajutoarele care constau în garanții sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

(a)

beneficiarul nu face obiectul unei proceduri de insolvență colectivă și nici nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă deschise la cererea creditorilor săi. În cazul întreprinderilor mari, beneficiarul trebuie să se afle într-o situație comparabilă unui rating de credit de cel puțin „B-” și fie

(b)

garanția nu depășește în niciun moment 80 % din împrumutul subiacent, pierderile sunt suportate proporțional și în același mod de către creditor și de către garant, recuperările nete generate de recuperarea împrumutului din titlurile de valoare puse la dispoziție de debitor reduc proporțional pierderile suportate de creditor și de garant și fie suma garantată este de 2 250 000 EUR, iar durata garanției este de 5 ani, fie suma garantată este de 1 125 000 EUR, iar durata garanției este de 10 ani; dacă suma garantată este mai mică decât aceste sume sau garanția se acordă pentru o perioadă de mai puțin de 5, respectiv 10 ani, echivalentul subvenție brută al garanției se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2), fie

(c)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” prevăzute într-o comunicare a Comisiei, fie,

(d)

înainte de a fi pusă în aplicare:

(i)

metoda utilizată pentru calcularea echivalentului subvenție brută al garanției a fost notificată Comisiei în temeiul unui alt regulament al Comisiei din domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la acel moment și a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare ulterioară, și

(ii)

metoda respectivă vizează în mod explicit tipul de garanție și tipul de operațiune subiacentă în contextul aplicării prezentului regulament.

(7)   Orice ajutor primit de un intermediar financiar care pune în aplicare una sau mai multe scheme de ajutoare de minimis, care trebuie să fie disponibil în condiții egale pentru intermediarii financiari care își desfășoară activitatea în statul membru în cauză, este considerat ajutor de minimis transparent dacă:

(a)

intermediarul financiar transferă avantajul primit prin intermediul garanțiilor de stat către beneficiari prin furnizarea de noi împrumuturi prioritare beneficiarilor cu rate ale dobânzii mai scăzute sau cu cerințe de garanție mai mici, iar fiecare garanție nu depășește 80 % din împrumutul subiacent; și

(b)

împrumuturile de minimis garantate sunt acordate beneficiarilor care se află într-o situație comparabilă cu un rating de credit de cel puțin „B-”, iar valoarea totală a acestor împrumuturi este:

(i)

de mai puțin de 10 milioane EUR; sau

(ii)

de mai puțin de 40 de milioane EUR și fiecare împrumut individual de minimis garantat nu depășește 100 000 EUR.

Dacă un intermediar financiar are o valoare a portofoliului de împrumuturi de minimis mai mică de 10 milioane EUR, astfel cum se prevede la litera (b) punctul (i) sau, respectiv, de 40 de milioane EUR, astfel cum se prevede la litera (b) punctul (ii), echivalentul de subvenție brută care poate fi atribuit fiecărei sume se calculează ca procentajul corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament.

(8)   Ajutoarele care constau în alte instrumente sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă instrumentul respectiv prevede o limită maximă care garantează că nu se depășește plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 5

Cumularea

(1)   Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament pot fi cumulate cu ajutoare de minimis acordate în conformitate Regulamentul (UE) 2023/2832 al Comisiei (21).

(2)   Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 1408/2013 (22) și (UE) nr. 717/2014 (23) ale Comisiei în limita plafonului relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3)   Ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament nu se cumulează cu ajutoare de stat acordate pentru aceleași costuri eligibile sau cu ajutoare de stat acordate pentru aceeași măsură de finanțare de risc dacă o astfel de cumulare ar depăși intensitatea sau valoarea maximă relevantă a ajutorului stabilită pentru condițiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptat(ă) de Comisie. Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru costuri eligibile specifice sau care nu pot fi asociate unor astfel de costuri pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament sau al unei decizii de exceptare pe categorii adoptat(e) de Comisie.

Articolul 6

Monitorizare și raportare

(1)   Statele membre se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2026, informațiile privind ajutoarele de minimis acordate sunt înregistrate într-un registru central la nivel național sau la nivelul Uniunii. Informațiile din registrul central conțin identificarea beneficiarului, valoarea ajutorului, data acordării, autoritatea care acordă ajutorul, instrumentul de ajutor și sectorul implicat pe baza nomenclatorului statistic al activităților economice în Uniunea Europeană („clasificarea NACE”). Registrul central este înființat astfel încât să permită un acces ușor al publicului la informații, asigurând în același timp respectarea normelor Uniunii privind protecția datelor, inclusiv prin pseudonimizarea anumitor intrări, atunci când acest lucru este necesar.

(2)   Statele membre înregistrează informațiile menționate la alineatul (1) în registrul central pentru ajutoarele de minimis acordate de toate autoritățile din statul membru în cauză în termen de 20 de zile lucrătoare de la acordarea ajutorului. Astfel de informații privind ajutoarele de minimis primite de intermediarii financiari care pun în aplicare scheme de ajutoare de minimis se înregistrează în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea raportului în temeiul alineatului (5). Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura acuratețea datelor conținute în registrul central.

(3)   Statele membre păstrează evidența informațiilor înregistrate privind ajutoarele de minimis timp de 10 ani de la data acordării ajutorului.

(4)   Un stat membru acordă noi ajutoare de minimis în conformitate cu prezentul regulament numai după ce a verificat că prin noul ajutor de minimis suma totală a ajutoarelor de minimis acordate întreprinderii respective nu depășește plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament și că se respectă toate condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(5)   Pentru aplicarea alineatului (1), intermediarii financiari care pun în aplicare scheme de ajutoare de minimis raportează trimestrial statului membru valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite de aceștia, în termen de 10 zile de la sfârșitul trimestrului. Data acordării este ultima zi a unui trimestru.

(6)   Statele membre care utilizează un registru central la nivel național transmit Comisiei, până la data de 30 iunie a fiecărui an, date agregate privind ajutoarele de minimis acordate pentru anul precedent. Datele agregate conțin numărul de beneficiari, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate și valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate per sector (utilizând „clasificarea NACE”). Primele date se transmit pentru ajutoarele de minimis acordate în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2026. Statele membre pot prezenta rapoarte Comisiei privind perioadele anterioare în cazul în care sunt disponibile date agregate.

(7)   La cererea scrisă a Comisiei, statul membru în cauză îi furnizează acesteia, în termen de 20 de zile lucrătoare sau într-un termen mai lung stabilit în cerere, toate informațiile pe care Comisia le consideră necesare pentru a evalua dacă au fost respectate condițiile prevăzute în prezentul regulament, și în special valoarea totală a ajutorului de minimis primit de o întreprindere în sensul prezentului regulament și al altor regulamente de minimis.

Articolul 7

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare în cazul în care ajutoarele îndeplinesc toate condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Se consideră că orice ajutor individual de minimis care a fost acordat între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023 și care respectă condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 nu îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, este scutit de obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(3)   La sfârșitul perioadei de valabilitate a prezentului regulament, ajutoarele de minimis care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament pot fi acordate în mod valabil pentru o perioadă suplimentară de 6 luni.

(4)   Până la momentul în care este creat registrul central și acoperă o perioadă de 3 ani, în cazul în care statul membru intenționează să acorde ajutoare de minimis unei întreprinderi în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează întreprinderea în cauză în scris sau electronic cu privire la valoarea ajutorului, exprimată în echivalent subvenție brută, și la caracterul de minimis al acestuia, făcând trimitere directă la prezentul regulament. În cazul în care se acordă ajutoare de minimis unor întreprinderi diferite, în conformitate cu prezentul regulament, în baza unei scheme și în cadrul acesteia se acordă întreprinderilor respective ajutoare individuale de valori diferite, statul membru în cauză poate alege să își îndeplinească obligația sus-menționată prin informarea întreprinderilor cu privire la o sumă corespunzătoare valorii maxime a ajutorului care se acordă în cadrul schemei respective. În astfel de cazuri, suma fixă se folosește pentru a determina dacă este respectat plafonul stabilit la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament. Înainte de acordarea ajutoarelor, statul membru obține o declarație, pe hârtie sau în format electronic, de la întreprinderea respectivă cu privire la orice alt ajutor de minimis primit în cazul căruia se aplică prezentul regulament sau alte regulamente de minimis în orice perioadă de 3 ani.

Articolul 8

Intrare în vigoare și perioada de aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2024.

Se aplică până la 31 decembrie 2030.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 decembrie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)   JO L 248, 24.9.2015, p. 1.

(2)  Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de minimis (JO C 68, 6.3.1996, p. 9).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratatul CE ajutoarelor de minimis (JO L 10, 13.1.2001, p. 30).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (JO L 379, 28.12.2006, p. 5).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis (JO L 352, 24.12.2013, p. 1).

(6)  Hotărârea Curții de Justiție din 10 ianuarie 2006, Ministero dell’Economia e delle Finanze/Cassa di Risparmio di Firenze și alții, C-222/04, ECLI:EU:C:2006:8, punctul 107.

(7)  Ibidem, punctele 112 și 113.

(8)  Hotărârea Curții de Justiție din 13 iunie 2002, Regatul Țărilor de Jos/Comisia, C-382/99, ECLI:EU:C:2002:363.

(9)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1).

(11)  Hotărârea Curții de Justiție din 12 decembrie 2002, Franța/Comisia, C-456/00, ECLI:EU:C:2002:753, punctul 31.

(12)  Hotărârea Curții de Justiție din 28 februarie 2018, ZPT AD/Narodno sabranie na Republika Bulgaria și alții, C-518/16, ECLI:EU:C:2018:126, punctele 55 și 56.

(13)  Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (JO C 14, 19.1.2008, p. 6).

(14)  Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc (JO C 508, 16.12.2021, p. 1).

(15)  De exemplu, Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (JO C 155, 20.6.2008, p. 10).

(16)  Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (JO C 155, 20.6.2008, p. 10).

(17)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Pachetul de măsuri de ajutorare a IMM-urilor” [COM(2023) 535 final].

(18)  Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).

(19)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1); Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(20)  Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).

(21)  Regulamentul (UE) 2023/2832 al Comisiei din 13 decembrie 2023 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general (JO L, 2023/2832, 15.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2832/oj).

(22)  Regulamentul (UE) nr. 1408/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol (JO L 352, 24.12.2013, p. 9).

(23)  Regulamentul (UE) nr. 717/2014 al Comisiei din 27 iunie 2014 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului și acvaculturii (JO L 190, 28.6.2014, p. 45).


ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2831/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)