Jurnalul Ofícial |
RO Seria L |
2023/2226 |
24.10.2023 |
DIRECTIVA (UE) 2023/2226 A CONSILIULUI
din 17 octombrie 2023
de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 113 și 115,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1) |
Frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale reprezintă o provocare majoră pentru Uniune și la nivel mondial. Schimbul de informații este esențial în lupta împotriva acestor practici. |
(2) |
Parlamentul European a subliniat importanța politică a impozitării echitabile și a combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, inclusiv printr-o cooperare administrativă mai strânsă și printr-un schimb mai amplu de informații între statele membre. |
(3) |
La 7 decembrie 2021, Consiliul a aprobat un raport Ecofin al Consiliului European cu privire la chestiuni fiscale prin care se solicită Comisiei să prezinte în 2022 o propunere legislativă care să conțină noi revizuiri ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului (3), în ceea ce privește schimbul de informații referitoare la criptoactive și deciziile fiscale privind persoanele înstărite. |
(4) |
La 26 ianuarie 2021, Curtea de Conturi a publicat un raport de examinare a cadrului juridic și a punerii în aplicare a Directivei 2011/16/UE. Potrivit concluziilor raportului respectiv, cadrul juridic general al Directivei 2011/16/UE este solid, dar unele dispoziții trebuie să fie consolidate pentru a se asigura valorificarea întregului potențial al schimbului de informații și măsurarea eficacității schimbului automat de informații. Raportul concluzionează, de asemenea, că domeniul de aplicare al Directivei 2011/16/UE ar trebui să fie extins pentru a include categorii suplimentare de active și de venituri, cum ar fi criptoactivele. |
(5) |
Piața criptoactivelor a devenit din ce în ce mai importantă și și-a sporit capitalizarea în mod substanțial și rapid în ultimii 10 ani. Un criptoactiv este o reprezentare digitală a unei valori sau a unui drept, care poate fi transferată și stocată electronic, utilizând tehnologia registrelor distribuite sau o tehnologie similară. |
(6) |
Statele membre au stabilit norme și orientări, care diferă de la un stat membru la altul, privind impozitarea veniturilor provenite din tranzacțiile cu criptoactive. Totuși, caracterul descentralizat al criptoactivelor îngreunează asigurarea respectării obligațiilor fiscale de către administrațiile fiscale ale statelor membre. |
(7) |
Prin Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost extins cadrul de reglementare al Uniunii pentru a include aspectele referitoare la criptoactive care până în prezent nu au fost reglementate de actele Uniunii privind serviciile financiare, precum și la furnizorii de servicii legate de astfel de criptoactive (denumiți în continuare „furnizorii de servicii de criptoactive”). Prin Regulamentul (UE) 2023/1114 sunt stabilite definițiile utilizate în sensul prezentei directive. Prezenta directivă ia în considerare, de asemenea, cerința privind autorizarea furnizorilor de servicii de criptoactive în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114, pentru a reduce sarcina administrativă care revine furnizorilor de servicii de criptoactive. Caracterul inerent transfrontalier al criptoactivelor presupune o cooperare administrativă internațională solidă, care să asigure o reglementare eficace. |
(8) |
Cadrul Uniunii de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT) extinde domeniul de aplicare al entităților obligate care intră sub incidența normelor CSB/CFT la furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2023/1114. În plus, prin Regulamentul (UE) 2023/1113 al Parlamentului European și al Consiliului (5), obligația prestatorilor de servicii de plată de a însoți transferurile de fonduri cu informații privind plătitorul și beneficiarul plății se extinde la furnizorii de servicii de criptoactive, pentru a asigura trasabilitatea transferurilor de criptoactive în scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. |
(9) |
La nivel internațional, Cadrul de raportare privind criptoactivele al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) prevăzut în partea I a documentului „Cadrul de raportare privind criptoactivele și modificările aduse standardului comun de raportare” aprobat de OCDE la 26 august 2022 (denumit în continuare „Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE”) vizează sporirea transparenței fiscale în ceea ce privește criptoactivele și raportarea acestora. Normele Uniunii ar trebui să țină seama de Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE pentru a spori eficacitatea schimbului de informații și pentru a reduce sarcina administrativă. La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente (denumite în continuare „Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente ”) prevăzute în documentul „Standardele internaționale pentru schimbul automat de informații în materie fiscală: Cadrul de raportare privind criptoactivele și Standardul comun de raportare actualizat în 2023”, publicat de OCDE la 8 iunie 2023, precum și Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE drept sursă de ilustrare sau interpretare și în vederea asigurării unei aplicări consecvente în toate statele membre. |
(10) |
Directiva 2011/16/UE stabilește obligațiile instituțiilor financiare de a raporta administrațiilor fiscale informații referitoare la conturile financiare, administrațiile având apoi obligația să facă schimb de astfel de informații cu alte state membre relevante. Pentru majoritatea criptoactivelor nu există însă obligația de raportare în temeiul directivei respective, deoarece acestea nu constituie fonduri deținute într-un cont de depozit sau în active financiare. În plus, în majoritatea cazurilor, furnizorii de servicii de criptoactive și operatorii de criptoactive nu intră sub incidența actualei definiții a noțiunii de instituție financiară din Directiva 2011/16/UE. |
(11) |
Pentru a aborda noile provocări generate de utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor de plată și de investiții alternative, care prezintă noi riscuri de evaziune fiscală și care nu sunt încă reglementate de Directiva 2011/16/UE, normele privind raportarea și schimbul de informații ar trebui să vizeze inclusiv criptoactivele și utilizatorii acestora. |
(12) |
Pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne, raportarea ar trebui să fie eficace, simplă și clar definită. Faptele generatoare care se produc atunci când se fac investiții în criptoactive sunt dificil de depistat. Furnizorii de servicii de criptoactive raportori sunt cei mai în măsură să colecteze și să verifice informațiile necesare cu privire la utilizatorii lor. Sarcina administrativă ar trebui redusă la minimum pentru acest sector, astfel încât acesta să își poată dezvolta întregul potențial în cadrul Uniunii. |
(13) |
Schimbul automat de informații între autoritățile fiscale este esențial pentru a pune la dispoziția acestora informațiile necesare care să le permită să evalueze corect cuantumul impozitelor pe venit datorate. Obligația de raportare ar trebui să aibă ca obiect atât tranzacțiile transfrontaliere, cât și tranzacțiile interne, pentru a se asigura eficacitatea normelor de raportare, buna funcționare a pieței interne, condiții de concurență echitabile și respectarea principiului nediscriminării. |
(14) |
Prezenta directivă se aplică furnizorilor de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2023/1114 și care sunt autorizați în temeiul regulamentului respectiv, precum și operatorilor de criptoactive care nu intră sub incidența acestuia și nici nu sunt autorizați în temeiul regulamentului respectiv. Ambele categorii sunt denumite „furnizori de servicii de criptoactive raportori”, deoarece au obligația de a raporta în temeiul prezentei directive. În general, termenul „criptoactive” are un înțeles larg și include criptoactivele care au fost emise în mod descentralizat, precum și criptomonedele stabile, inclusiv tokenurile asimilate monedelor electronice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2023/1114, precum și anumite tokenuri nefungibile (NFT). Criptoactivele care pot fi utilizate în scopuri de plată sau de investiții fac obiectul raportării în temeiul prezentei directive. Prin urmare, furnizorii de servicii de criptoactive raportori ar trebui să analizeze, în fiecare caz în parte, dacă criptoactivele pot fi utilizate în scopuri de plată și de investiții, ținând seama de derogările prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1114, în special în ceea ce privește o rețea limitată și anumite tokenuri utilitare. |
(15) |
Pentru ca administrațiile fiscale să poată analiza informațiile pe care le primesc și să le poată utiliza în conformitate cu dispozițiile naționale, de exemplu în scopul corelării informațiilor și al evaluării activelor și a câștigurilor de capital, ar trebui să fie introduse obligații de raportare și schimb de informații defalcate pentru fiecare criptoactiv cu privire la care utilizatorul de criptoactive a efectuat tranzacții. |
(16) |
Pentru a asigura condiții uniforme de implementare a prevederilor privind schimbul automat de informații între autoritățile competente, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adopta modalitățile practice necesare în vederea realizării schimbului automat obligatoriu de informații raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori, inclusiv un formular-tip pentru schimbul de informații. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6). |
(17) |
Furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2023/1114 își pot desfășura activitatea în Uniune grație procedurii de „pașaport” după ce au primit autorizația într-un stat membru. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) ține un registru cu furnizorii de servicii de criptoactive autorizați. În plus, ESMA menține și o listă neagră a operatorilor care desfășoară servicii de criptoactive și care necesită o autorizație în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114. |
(18) |
Operatorilor de criptoactive care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) 2023/1114, dar cărora le revine obligația de a raporta informații cu privire la utilizatorii de criptoactive rezidenți în Uniune în temeiul prezentei directive, ar trebui să le revină obligația de a se înregistra într-un singur stat membru pentru a-și respecta obligațiile de raportare. |
(19) |
Pentru a încuraja cooperarea administrativă cu jurisdicțiile din afara Uniunii, operatorii de criptoactive care îndeplinesc anumite condiții ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta autorităților fiscale dintr-o jurisdicție din afara Uniunii doar informații privind utilizatorii de criptoactive rezidenți în Uniune, numai cu condiția ca informațiile raportate să corespundă informațiilor prevăzute în prezenta directivă și să existe în vigoare un acord efectiv privind stabilirea autorității competente cu o astfel de jurisdicție din afara Uniunii. La rândul său, jurisdicția competentă din afara Uniunii ar urma să comunice aceste informații administrațiilor fiscale ale statelor membre în care își au rezidența utilizatorii de criptoactive. Dacă este cazul, acest mecanism ar trebui să fie activat pentru a preveni raportarea și transmiterea informațiilor corespunzătoare de mai multe ori. |
(20) |
În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere competențe de executare Comisiei pentru a stabili dacă există concordanță între informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații în baza unui acord între autoritățile competente ale unui stat membru și o jurisdicție din afara Uniunii și dispozițiile prezentei directive. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Având în vedere că încheierea unor acorduri de cooperare administrativă în domeniul impozitării directe cu jurisdicții din afara Uniunii rămâne de competența statelor membre, acțiunea Comisiei ar putea fi declanșată și ca urmare a unei cereri din partea unui stat membru. În acest scop, este necesar ca, la cererea unui stat membru, Comisia să poată să stabilească concordanța înainte de încheierea preconizată a unui astfel de acord. În cazul în care schimbul de astfel de informații se bazează pe un acord multilateral al autorităților competente, Comisia ar trebui să ia decizia privind concordanța în raport cu întregul cadru relevant vizat de respectivul acord al autorităților competente. Cu toate acestea, ar trebui ca Comisia să poată lua decizia privind concordanța, după caz, în legătură cu un acord bilateral al autorităților competente. |
(21) |
În măsura în care standardul internațional privind raportarea și schimbul automat de informații privind criptoactivele, și anume Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE, reprezintă un standard minim sau echivalent, care stabilește domeniul de aplicare și conținutul minim care trebuie puse în aplicare de către jurisdicții, nu ar trebui să fie obligatorie stabilirea de către Comisie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, a concordanței dintre prezenta directivă și cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE, cu condiția să fie în vigoare un acord efectiv privind stabilirea autorității competente încheiat între jurisdicțiile din afara Uniunii și toate statele membre. |
(22) |
Deși G20 a aprobat Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE și a recomandat punerea sa în aplicare, nu a fost luată încă o decizie cu privire la faptul dacă acesta ar trebui să fie considerat drept standard minim sau echivalent. În așteptarea respectivei decizii, prezenta directivă include două abordări diferite pentru stabilirea concordanței. |
(23) |
Prezenta directivă nu înlocuiește eventualele obligații mai ample care decurg din Regulamentul (UE) 2023/1114. |
(24) |
Pentru a promova convergența și supravegherea consecventă în ceea ce privește prezenta directivă și Regulamentul (UE) 2023/1114, autoritățile naționale competente urmează să coopereze cu alte autorități sau instituții naționale și să facă schimb de informații relevante. |
(25) |
Derogarea de la obligațiile de raportare prevăzute în prezenta directivă, care depinde de determinarea concordanței mecanismelor de raportare și de schimb din jurisdicțiile din afara Uniunii și statele membre, ar trebui să se aplice numai în domeniul fiscal, și în special în scopul prezentei directive, și nu ar trebui să fie considerată drept bază pentru recunoașterea corespondenței în alte domenii ale dreptului Uniunii. |
(26) |
Este esențial ca dispozițiile Directivei 2011/16/UE referitoare la informațiile care fac obiectul obligației de raportare sau schimb să fie consolidate în vederea adaptării la noile evoluții ale diferitelor piețe și, în consecință, în vederea combaterii eficace a comportamentelor identificate în materie de fraudă fiscală, de evaziune fiscală și de evitare a obligațiilor fiscale. Dispozițiile respective ar trebui să reflecte evoluțiile observate pe piața internă și la nivel internațional în scopul unei raportări și a unui schimb de informații eficace. Prin urmare, prezenta directivă include, printre altele, cele mai recente modificări la Standardul comun de raportare al OCDE, inclusiv integrarea dispozițiilor privind moneda electronică și moneda digitală emise de băncile centrale, prevăzute în partea II a documentului „Cadrul de raportare privind criptoactivele și modificările aduse standardului comun de raportare” aprobat de OCDE la 26 august 2022, precum și extinderea domeniului de aplicare a schimbului de informații automat în ceea ce privește deciziile anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru a include anumite decizii privind persoane fizice. La punerea în aplicare a celor mai recente modificări ale Standardului comun de raportare, astfel cum sunt incluse în prezenta directivă și astfel cum s-a menționat deja în considerentele din Directiva 2014/107/UE a Consiliului (7) în ceea ce privește versiunea originală a Standardului comun de raportare, statele membre ar trebui să utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente și a Standardului comun de raportare, care includ în prezent cele mai recente modificări ale Standardului comun de raportare ca surse de ilustrare sau interpretare și pentru a asigura aplicarea consecventă în toate statele membre. |
(27) |
Moneda electronică, astfel cum este definită în Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), este utilizată frecvent în Uniune, iar volumul tranzacțiilor și valoarea lor combinată crește constant. Cu toate acestea, moneda electronică nu este reglementată în mod explicit de Directiva 2011/16/UE. Statele membre adoptă abordări diverse în ceea ce privește moneda electronică. Prin urmare, produsele conexe nu se încadrează întotdeauna în categoriile existente de venituri și de capital prevăzute de Directiva 2011/16/UE. Din acest motiv, ar trebui să fie introduse în Directiva 2011/16/UE norme care să garanteze că se aplică obligații de raportare având ca obiect moneda electronică. |
(28) |
Pentru a elimina lacunele care permit frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, statelor membre ar trebui să le revină obligația de a face schimb de informații referitoare la veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie. Prin urmare, veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie ar trebui incluse în categoriile de venituri care fac obiectul schimbului automat de informații. |
(29) |
Numărul de identificare fiscală (NIF) este esențial pentru ca statele membre să coreleze informațiile primite cu datele existente în bazele de date naționale. Astfel se sporește capacitatea statelor membre de a identifica contribuabilii relevanți și de a evalua corect impozitele aferente. Prin urmare, este important ca statele membre să includă NIF al persoanelor și entităților raportate în raportarea și comunicarea informațiilor în contextul schimburilor referitoare la categoriile de venituri și de capital care fac obiectul schimbului automat obligatoriu de informații, la conturile financiare, la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer, la rapoartele pentru fiecare țară în parte, la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării, la informațiile privind vânzătorii de pe platformele digitale și la criptoactive. |
(30) |
Pentru a spori gradul de disponibilitate a NIF pentru autoritățile competente ale statelor membre, fiecare stat membru ar trebui să ia măsurile necesare pentru a solicita raportarea NIF al persoanelor și entităților emise de statul membru de rezidență în ceea ce privește veniturile din muncă, remunerațiile plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora și pensiile, precum și în ceea ce privește deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer, rapoartele pentru fiecare țară în parte și modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării. Astfel de măsuri pot include, însă fără a se limita la aceasta, introducerea unor cerințe legale interne de raportare a NIF, până la termenul de transpunere stabilit în prezenta directivă. În plus, în urma intrării în vigoare a Directivei (UE) 2022/2523 a Consiliului (9) și având în vedere normele privind regimurile de protecție prevăzute în directiva respectivă, este important să se asigure corelarea corespunzătoare, în contextul schimbului automat obligatoriu de informații privind rapoartele pentru fiecare țară în parte în temeiul Directivei 2011/16/UE. Cu toate acestea, statele membre recunosc, de asemenea, că pot exista situații rare în care pur și simplu nu este posibil ca entitatea sau persoana care efectuează raportarea să colecteze și să raporteze NIF, inclusiv în cazul în care, în pofida tuturor eforturilor depuse, entitatea raportoare sau persoana care efectuează raportarea nu a fost în măsură să colecteze NIF sau cazul în care nu a fost emis un NIF contribuabilului. |
(31) |
Fiecare stat membru ar trebui să includă, în cazul în care a fost obținut de autoritatea competentă a statului membru, NIF al persoanelor și al entităților emis de statul membru de rezidență în schimbul de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer, rapoartele pentru fiecare țară în parte și modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării. |
(32) |
Absența schimbului de informații privind deciziile fiscale privind persoanele fizice înseamnă că ar fi posibil ca administrațiile fiscale ale statelor membre în cauză să nu aibă cunoștință de aceste decizii. Prin urmare, există riscul să se creeze oportunități de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale. Pentru a reduce riscul respectiv și pentru a reduce sarcina administrativă, schimbul automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră ar trebui extins pentru a include respectivele decizii atunci când valoarea tranzacției sau a seriei de tranzacții din decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră depășește un anumit prag. |
(33) |
Deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră care stabilesc dacă o persoană este sau nu rezidentă în scopuri fiscale în statul membru care emite decizia ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unui schimb automat. Cu toate acestea, din motive de proporționalitate și pentru a reduce sarcina administrativă, unele forme comune de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră care pot include un element menit să stabilească dacă o persoană fizică este sau nu rezidentă în scopuri fiscale într-un stat membru, nu ar trebui, exclusiv din acest motiv, să facă obiectul schimbului de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră. Deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră privind impozitarea la sursă în ceea ce privește veniturile din muncă, remunerațiile plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora și pensiile nerezidenților nu ar trebui să facă obiectul schimbului de informații, cu excepția cazului în care valoarea tranzacției sau a seriei de tranzacții aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră depășește pragul. |
(34) |
Se preconizează că o serie de state membre vor introduce servicii de identificare ca mijloc simplificat și standardizat de identificare a furnizorilor de servicii și a contribuabililor. Statelor membre care doresc să utilizeze formatul de identificare respectiv ar trebui să li se permită să facă acest lucru, cu condiția să nu fie afectate fluxul și calitatea informațiilor altor state membre care nu utilizează astfel de servicii de identificare. Prin urmare, utilizarea serviciilor de identificare nu ar trebui să afecteze procedurile de diligență fiscală sau cerințele de colectare a informațiilor. În plus, în cazul în care abordarea respectivă diferă de standardele corespunzătoare ale OCDE privind schimbul automat de informații în anumite privințe, dispozițiile prezentei directive referitoare la utilizarea serviciilor de identificare nu ar trebui să aibă un impact în a stabili dacă informațiile raportate și schimbate în temeiul unui acord între autoritățile competente ale unui stat membru și o jurisdicție din afara Uniunii sunt echivalente sau corespunzătoare cu cele specificate în prezenta directivă. |
(35) |
Ca principiu, este important ca informațiile comunicate în temeiul Directivei 2011/16/UE să fie utilizate pentru evaluarea, administrarea și aplicarea impozitelor care intră în domeniul de aplicare material al directivei menționate. Cu toate acestea, din cauza unui cadru neclar au apărut incertitudini cu privire la utilizarea informațiilor respective. Având în vedere legăturile dintre frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și spălarea banilor și, de asemenea din perspectiva respectării legii, este oportun să se clarifice că informațiile comunicate între statele membre ar trebui să poată fi utilizate și pentru evaluarea, administrarea și aplicarea taxelor vamale, precum și pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. |
(36) |
Având în vedere volumul și natura informațiilor colectate și care fac obiectul schimbului în temeiul Directivei 2011/16/UE, informațiile respective pot fi utile și în anumite alte domenii. Deși utilizarea acestor informații în alte domenii ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la domeniile aprobate de statul membru care comunică informațiile în conformitate cu prezenta directivă, este necesar să se permită o utilizare mai largă a informațiilor în situații care prezintă caracteristici deosebite și grave și în cazul în care s-a convenit la nivelul Uniunii să se ia măsuri. Aceste situații sunt în special cele în care s-au luat decizii referitoare la măsuri restrictive în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Informațiile care fac obiectul schimbului în temeiul Directivei 2011/16/UE pot fi foarte relevante pentru depistarea încălcării sau a eludării măsurilor restrictive. La rândul său, orice eventuală încălcare a măsurilor restrictive va fi relevantă în scopuri fiscale, deoarece evitarea măsurilor restrictive va echivala, în majoritatea cazurilor, și cu evitarea obligațiilor fiscale aferente activelor în cauză. Prin urmare, având în vedere sinergiile probabile și legătura strânsă dintre depistarea încălcării măsurilor restrictive sau depistarea evitării obligațiilor fiscale e, este adecvată autorizarea unei utilizări suplimentare a informațiilor. |
(37) |
Este esențial ca informațiile comunicate în temeiul Directivei 2011/16/UE să fie utilizate de autoritatea competentă a fiecărui stat membru care primește informațiile respective. Prin urmare, ar trebui să li se impună autorităților competente ale fiecărui stat membru să instituie un mecanism eficace pentru a asigura utilizarea informațiilor obținute în urma raportării sau a schimbului de informații în temeiul Directivei 2011/16/UE. O astfel de utilizare a informațiilor poate include, de exemplu, programe voluntare de asigurare a conformității, notificări pentru obligația de informare, campanii de sensibilizare, completarea prealabilă a declarațiilor fiscale, evaluări ale riscurilor, audituri limitate, audituri generale, codificarea fiscală, estimarea impozitelor, asimilarea în sistemele naționale și alte măsuri fiscale. |
(38) |
Pentru a spori eficiența utilizării resurselor, a facilita schimbul de informații și a evita necesitatea ca fiecare stat membru să aducă modificări similare sistemului său de stocare a informațiilor, ar trebui instituit un registru central pentru comunicarea informațiilor privind criptoactivele, accesibil tuturor statelor membre și la care Comisia să aibă acces numai în scopuri statistice, în care statele membre ar urma să încarce și să stocheze informațiile raportate, în loc să transmită respectivele informații prin e-mail securizat. Statelor membre ar trebui să li se permită doar accesul la datele din registrul central respectiv referitoare la propriii rezidenți. Orice acces la registrul central și orice restricție privind accesul la acesta ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10). În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în vederea adoptării modalităților practice necesare pentru crearea unui astfel de registru. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. |
(39) |
În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru elaborarea unui instrument care să permită verificarea electronică și automată a corectitudinii NIF care a fost furnizat de contribuabil sau de entitatea raportoare sau persoana care efectuează raportarea. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Instrumentul informatic care va fi pus la dispoziția statelor membre este destinat să contribuie la creșterea ratelor de corelare pentru administrațiile fiscale și la îmbunătățirea calității informațiilor schimbate în general. |
(40) |
Perioada minimă de păstrare a evidențelor privind informațiile obținute prin schimbul de informații între statele membre în temeiul Directivei 2011/16/UE nu ar trebui să fie mai lungă decât este necesar, dar în orice caz nu ar trebui să fie mai scurtă de cinci ani. Statele membre nu ar trebui să păstreze informațiile mai mult decât este necesar pentru atingerea scopului prezentei directive. |
(41) |
Instituțiile financiare raportoare, intermediarii, operatorii de platforme care au obligația de raportare, furnizorii de servicii de criptoactive raportori și autoritățile competente ale statelor membre reprezintă operatori de date în sensul Regulamentului (UE) 2016/679. În cazul în care doi sau mai mulți astfel de operatori stabilesc în comun scopurile și mijloacele pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, aceștia sunt considerați operatori asociați. De exemplu, autoritățile competente ale statelor membre sunt considerate operatori asociați ai registrului central, după ce au convenit de comun acord cu privire la datele cu caracter personal care urmează să fie prelucrate și la modul de prelucrare. |
(42) |
Pentru a asigura o aplicare adecvată a normelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul dispozițiilor prezentei directive cu privire la schimbul automat obligatoriu de informații raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Deși alegerea sancțiunilor rămâne la latitudinea statelor membre, sancțiunile prevăzute ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. |
(43) |
În vederea armonizării calendarului dintre evaluarea aplicării Directivei 2011/16/UE și evaluarea bienală a relevanței semnelor distinctive prevăzute în anexa IV la prezenta directivă, calendarele proceselor de evaluare respective ar trebui aliniate. |
(44) |
Având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 8 decembrie 2022 în cauza C-694/20, Orde van Vlaamse Balies și alții (11), Directiva 2011/16/UE ar trebui modificată astfel încât dispozițiile sale să nu aibă ca efect să impună avocaților care acționează în calitate de intermediari obligația de a notifica orice alt intermediar care nu le este client cu privire la obligațiile de raportare ale intermediarului respectiv, atunci când respectivii avocați sunt exonerați de obligația de raportare în temeiul privilegiului profesional legal. Cu toate acestea, tuturor intermediarilor care sunt exonerați de obligația de raportare în temeiul privilegiului profesional legal, ar trebui să le revină în continuare obligația de a-și informa fără întârziere clientul cu privire la obligațiile de raportare care revin clientului respectiv. |
(45) |
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și a emis un aviz la 3 aprilie 2023 (13). |
(46) |
Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „ Carta”). În special, prezenta directivă asigură respectarea în totalitate a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, consacrat la articolul 8 din Cartă. În acest sens, este important să se reamintească faptul că Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 2011/16/UE. În plus, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a libertății de a desfășura o activitate comercială. |
(47) |
Deoarece obiectivul Directivei 2011/16/UE, și anume cooperarea administrativă eficientă între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii având în vedere uniformitatea și eficacitatea necesare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv. |
(48) |
Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui modificată în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 3 se modifică după cum urmează:
|
2. |
Articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
3. |
Articolul 8a se modifică după cum urmează:
|
4. |
Articolul 8ab se modifică după cum urmează:
|
5. |
La articolul 8ac alineatul (2) primul paragraf, se adaugă următoarea literă:
|
6. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 8ad Domeniul de aplicare și condițiile pentru schimbul automat obligatoriu de informații raportate de Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori (1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori să îndeplinească cerințele de raportare și procedurile de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III din anexa VI. De asemenea, fiecare stat membru asigură punerea în aplicare efectivă și respectarea acestor măsuri în conformitate cu secțiunea V din anexa VI. (2) În temeiul cerințelor de raportare aplicabile și al procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III din anexa VI, autoritatea competentă a unui stat membru în care are loc raportarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol comunică informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol, prin intermediul unui schimb automat și în termenul stabilit la alineatul (6) din prezentul articol, către autoritățile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalitățile practice adoptate în temeiul articolului 21. (3) Autoritatea competentă a unui stat membru comunică următoarele informații cu privire la fiecare Persoană care face Obiectul Raportării:
În sensul literei (c) punctele (ii) și (iii), suma plătită sau încasată se raportează în Moneda Fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe Monede Fiduciare, sumele se comunică într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul Raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor. În sensul literei (c) punctele (iv)-(ix), valoarea justă de piață se determină și se comunică într-o singură Monedă Fiduciară, evaluată la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul Raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor. În cadrul informațiilor comunicate se specifică Moneda Fiduciară în care este raportată fiecare sumă. (4) Pentru a facilita schimbul de informații menționate la alineatul (3) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, măsurile practice necesare, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informațiilor prevăzute la alineatul respectiv, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip electronic prevăzut la articolul 20 alineatul (5). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2). (5) Comisia nu are acces la informațiile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b). (6) Comunicarea în temeiul alineatului (3) din prezentul articol se efectuează prin intermediul formularului-tip electronic menționat la articolul 20 alineatul (5), în termen de nouă luni de la încheierea anului calendaristic aferent cerințelor de raportare aplicabile Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori. Primele informații se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026. (7) Pentru a asigura respectarea cerințelor de raportare menționate la alineatul (1), fiecare stat membru stabilește normele necesare pentru a impune unui Operator de Criptoactive să se înregistreze în Uniune. Autoritatea competentă a statului membru de înregistrare alocă respectivului Operator de Criptoactive un număr individual de identificare. Statele membre stabilesc normele în temeiul cărora un Operator de Criptoactive se înregistrează la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru în conformitate cu normele prevăzute în anexa VI secțiunea V punctul F. Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune ca unui Operator de Criptoactive a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu anexa VI secțiunea V punctul F subpunctul 7 să i se permită reînregistrarea numai cu condiția să furnizeze autorităților statului membru în cauză o garanție adecvată privind angajamentul său de a respecta cerințele de raportare din Uniune, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită restantă. (8) Alineatul (7) de la prezentul articol nu se aplică Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în sensul anexei VI secțiunea IV punctul B subpunctul 1. (9) Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, modalitățile practice și tehnice necesare pentru înregistrarea și identificarea Operatorilor de Criptoactive. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2). (10) Până la 31 decembrie 2025, Comisia întocmește un registru al Operatorilor de Criptoactive în care se înregistrează informațiile care se comunică în conformitate cu anexa VI secțiunea V punctul F subpunctul 2. Registrul Operatorilor de Criptoactive respectiv este pus la dispoziția autorităților competente din toate statele membre. (11) La solicitarea motivată a oricărui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritățile competente ale statului membru în cauză și o jurisdicție din afara Uniunii corespund celor indicate în secțiunea II punctul B din anexa VI, în sensul secțiunii IV punctul F subpunctul 5 din anexa VI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2). Un stat membru care solicită măsura menționată la primul paragraf transmite Comisiei o cerere motivată. În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare pentru evaluarea cererii, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare. Odată ce Comisia dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare, aceasta informează statul membru solicitant în termen de o lună și transmite informațiile relevante comitetului menționat la articolul 26 alineatul (1). Atunci când acționează din proprie inițiativă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, astfel cum se menționează la primul paragraf, numai cu privire la un acord privind stabilirea autorității competente încheiat de un stat membru cu o jurisdicție din afara Uniunii în care se prevede schimbul automat de informații privind o persoană fizică sau o Entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacțiilor care fac Obiectul Raportării. Atunci când stabilește dacă informațiile corespund Tranzacțiilor care fac Obiectul Raportării, în sensul primului paragraf, Comisia ține seama în mod corespunzător de măsura în care regimul pe care se bazează aceste informații corespunde celui prevăzut în anexa VI, în special în ceea ce privește:
Procedura prevăzută la prezentul alineat se aplică și pentru a stabili că informațiile nu mai corespund informațiilor prevăzute în anexa VI secțiunea IV punctul F subpunctul 5. (12) Fără a aduce atingere alineatului (11), în cazul în care se stabilește că un standard internațional privind raportarea și schimbul automat de informații privind criptoactivele este un standard minim sau echivalent, nu mai este necesară stabilirea de către Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, a faptului că informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat în temeiul aplicării standardului respectiv și al acordului privind stabilirea autorității competente încheiat între statul membru (statele membre) în cauză și o jurisdicție din afara Uniunii corespund. Se consideră că aceste informații corespund informațiilor care trebuie transmise în temeiul prezentei directive, cu condiția să existe un acord efectiv privind stabilirea autorității competente încheiat între autoritățile competente din toate statele membre în cauză și jurisdicția din afara Uniunii care solicită schimbul automat de informații cu privire la o persoană fizică sau o entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacțiilor care fac obiectul Raportării. Dispozițiile privind corespondența din prezentul articol și din anexa VI nu se mai aplică în astfel de scopuri.” |
7. |
Articolul 16 se modifică după cum urmează:
|
8. |
La articolul 18, se adaugă următorul alineat: „(4) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru instituie un mecanism eficace pentru a garanta utilizarea informațiilor obținute în urma raportării sau a schimbului de informații prevăzute la articolele 8-8ad.” |
9. |
La articolul 20, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formularele-tip electronice, inclusiv regimul lingvistic aferent, în următoarele cazuri:
Respectivele formulare-tip electronice nu conțin alte elemente care fac obiectul schimbului de informații decât cele enumerate la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8ab alineatul (14) și la articolul 8ad alineatul (3) și alte câmpuri conexe care au legătură cu respectivele elemente și care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor articolelor 8a, 8ab și, respectiv, 8ad. Regimul lingvistic menționat la primul paragraf de la prezentul alineat nu împiedică statele membre să comunice informațiile menționate la articolele 8a și 8ab în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Cu toate acestea, este posibil ca regimul lingvistic respectiv să prevadă transmiterea elementelor esențiale ale informațiilor și într-o altă limbă oficială a Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).” |
10. |
Articolul 21 se modifică după cum urmează:
|
11. |
La articolul 22 se adaugă următoarele alineate: „(3) Pentru a atinge scopul prezentei directive, statele membre păstrează evidențele informațiilor primite prin intermediul schimbului automat de informații în temeiul articolelor 8-8ad pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară, dar în niciun caz mai puțin de cinci ani de la data primirii lor. (4) Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că unei entități raportoare i se permite să obțină confirmarea prin mijloace electronice a valabilității informațiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informații în temeiul articolelor 8-8ad. Confirmarea informațiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2) și la articolul 8ad alineatul (3).” |
12. |
La articolul 23, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Fiecare stat membru monitorizează și evaluează, în ceea ce îl privește, eficacitatea cooperării administrative în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv în scopul combaterii evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, și comunică anual Comisiei rezultatele evaluării sale. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formularul și condițiile de comunicare a evaluării anuale respective. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).” |
13. |
Articolul 25 se modifică după cum urmează:
|
14. |
Articolul 25a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 25a Sancțiuni Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și în ceea ce privește articolele 8aa-8ad și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.” |
15. |
La articolul 27, alineatul (2) se elimină. |
16. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 27c Raportarea și comunicarea NIF (1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune ca NIF al persoanelor sau entităților raportate, emis de statul membru de rezidență, să fie raportat de entitatea raportoare sau de persoana raportoare și să fie comunicat de fiecare stat membru atunci când se impune aceasta în temeiul articolelor și anexelor prezentei directive. (2) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune obligația ca NIF al rezidenților emis de statul membru de rezidență să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce privește informațiile menționate la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d), în măsura în care aceste informații se referă la categorii de venituri și de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informații chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil. (3) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune obligația ca NIF al persoanelor și entităților emise de statul membru de rezidență să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce privește informațiile menționate la articolul 8a alineatul (6) literele (a) și (k), precum și al persoanelor și entităților raportate în ceea ce privește informațiile menționate la articolul 8aa alineatul (3) litera (b) și la articolul 8ab alineatul (14) litera (h). (4) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru include, în cazul în care a fost obținut de autoritatea competentă a statului membru respectiv, NIF al persoanelor și entităților emis de statul membru de rezidență în comunicarea informațiilor menționate la articolul 8a alineatul (6) literele (a) și (k), precum și al persoanelor și entităților raportate în comunicarea informațiilor menționate la articolul 8aa alineatul (3) litera (b) și la articolul 8ab alineatul (14) litera (h).” |
17. |
Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă. |
18. |
Anexa V se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă. |
19. |
Se adaugă anexa VI cu textul care figurează în anexa III la prezenta directivă. |
Articolul 2
(1) Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2026.
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2027, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 11 din prezenta directivă și articolului 1 punctul 16 din prezenta directivă în ceea ce privește articolul 27c alineatele (3) și (4) din Directiva 2011/16/UE. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2028.
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
(3) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2029, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 16 din prezenta directivă în ceea ce privește articolul 27c alineatul (2) din Directiva 2011/16/UE. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2030.
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
(4) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Luxemburg, 17 octombrie 2023.
Pentru Consiliu
Președintele
N. CALVIÑO SANTAMARÍA
(1) Avizul din 13 septembrie 2023 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) Avizul din 23 martie 2023 (JO C 184, 25.5.2023, p. 55).
(3) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
(4) Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1937 (JO L 150, 9.6.2023, p. 40).
(5) Regulamentul (UE) 2023/1113 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de anumite criptoactive și de modificare a Directivei (UE) 2015/849 (JO L 150, 9.6.2023, p. 1).
(6) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(7) Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 359, 16.12.2014, p. 1).
(8) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).
(9) Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune (JO L 328, 22.12.2022, p. 1).
(10) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(11) Hotărârea Curții de Justiție din 8 decembrie 2022, Orde van Vlaamse Balies și alții, C-694/20, ECLI:EU:C:2022:963.
(12) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
ANEXA I
Anexa I la Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:
1. |
Secțiunea I se modifică după cum urmează:
|
2. |
În secțiunea VI punctul 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
În secțiunea VII se introduce următorul punct:
|
4. |
Secțiunea VIII se modifică după cum urmează:
|
5. |
În secțiunea IX se adaugă următorul paragraf: „Pentru a atinge obiectivele prezentei directive, evidențele menționate la primul paragraf subpunctul 2 nu rămân disponibile mai mult timp decât este necesar, dar în niciun caz mai puțin de cinci ani.” |
6. |
Se adaugă următoarea secțiune: „SECȚIUNEA XI MĂSURI TRANZITORII Fără a aduce atingere secțiunii I punctul A subpunctul 1 litera (b) și punctul A subpunctul 6a, în ceea ce privește fiecare Cont care face Obiectul Raportării și care este administrat de o Instituție Financiară Raportoare la 31 decembrie 2025 și pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informațiile cu privire la rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită Controlul sau un Deținător de Participații în Capitalurile Proprii ale Entității trebuie raportate numai dacă aceste informații sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituția Financiară Raportoare.” |
(*1) Directiva (UE) 2023/2226 din 17 octombrie 2023 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (JO L, 2023/2226, 24.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2226/oj).”;”
ANEXA II
Anexa V I la Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:
1. |
În secțiunea I punctul C se adaugă următorul subpunct:
|
2. |
În secțiunea II punctul B, subpunctul 3 se elimină. |
3. |
În secțiunea III punctul B se adaugă următorul subpunct:
|
4. |
În secțiunea IV punctul F subpunctul 5, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:
|
ANEXA III
„ANEXA VI
CERINȚE DE RAPORTARE, PROCEDURI DE DILIGENȚĂ FISCALĂ ȘI ALTE NORME APLICABILE FURNIZORILOR DE SERVICII DE CRIPTOACTIVE RAPORTORI
Prezenta anexă stabilește cerințele de raportare, procedurile de diligență fiscală și alte norme care se aplică de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori pentru ca statele membre să poată comunica, prin schimb automat, informațiile menționate la articolul 8ad.
Prezenta anexă stabilește, de asemenea, normele și procedurile administrative pe care statele membre le instituie pentru a asigura atât punerea în aplicare efectivă, cât și respectarea cerințelor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în aceasta.
SECȚIUNEA I
OBLIGAȚIILE FURNIZORILOR DE SERVICII DE CRIPTOACTIVE RAPORTORI
A. |
Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor în sensul definiției din secțiunea IV punctul B subpunctul 3, îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru dacă:
|
B. |
Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III într-un stat membru în ceea ce privește Tranzacțiile care fac Obiectul Raportării efectuate prin intermediul unei Sucursale cu sediul într-un stat membru. |
C. |
Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III într-un stat membru de care aparține în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (b), (c) sau (d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că are rezidența fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicție Calificată din afara Uniunii. |
D. |
Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (c) sau (d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că este o Entitate care: (a) este înregistrată sau organizată în temeiul legislației statului membru sau ale Jurisdicției Calificate din afara Uniunii respective și (b) fie are personalitate juridică în celălalt stat membru sau cealaltă Jurisdicție Calificată din afara Uniunii, fie are obligația de a depune declarații fiscale sau declarații fiscale de informare la autoritățile fiscale din celălalt stat membru sau din Jurisdicția Calificată din afara Uniunii cu privire la veniturile Entității. |
E. |
Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III într-un stat membru de care aparține în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că este administrat din respectivul stat membru sau respectiva Jurisdicție Calificată din afara Uniunii. |
F. |
Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o persoană fizică nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (d) în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicție Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că are rezidența fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicție Calificată din afara Uniunii. |
G. |
Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III într-un stat membru de care aparține în temeiul punctului A subpunctul 2, litera (a), (b), (c) sau (d) în cazul în care acesta a depus o notificare într-un stat membru, într-un format specificat de statul membru respectiv, prin care se confirmă că obligațiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în conformitate cu normele din orice alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii, în temeiul unor criterii care sunt în esență similare cu punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau, respectiv, (d). |
H. |
Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligațiile de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III într-un stat membru cu privire la Tranzacțiile care fac Obiectul Raportării pe care le efectuează prin intermediul unei Sucursale din orice alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii, în cazul în care obligațiile respective sunt îndeplinite de respectiva Sucursală într-un astfel de alt stat membru sau Jurisdicție Calificată din afara Uniunii. |
SECȚIUNEA II
CERINȚE DE RAPORTARE
A. |
Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în sensul secțiunii I punctele A și B raportează informațiile menționate la punctul B al prezentei secțiuni autorității competente a statului membru în care are obligații de raportare în conformitate cu secțiunea I. |
B. |
Pentru fiecare an calendaristic relevant sau pentru fiecare altă perioadă de raportare adecvată și sub rezerva obligațiilor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori prevăzute în secțiunea I și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunea III, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează, cu privire la Utilizatorii săi de Criptoactive care sunt Utilizatori care fac Obiectul Raportării sau care au Persoane care exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, următoarele informații:
|
C. |
Fără a aduce atingere punctului B subpunctul 1, nu este obligatorie raportarea locului nașterii, cu excepția cazului în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor este obligat să îl obțină și să îl raporteze în temeiul dreptului intern. |
D. |
Informațiile enumerate la punctul B se raportează anual în anul calendaristic care urmează anului la care se referă informațiile. Primele informații se raportează pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026. |
E. |
Fără a aduce atingere punctelor A și D din prezenta secțiune, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în sensul Secțiunii I punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) nu este obligat să furnizeze informațiile prevăzute la punctul B din prezenta secțiune cu privire la un Utilizator care face Obiectul Raportării sau la o Persoană care exercită Controlul pentru care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor finalizează raportarea acestor informații într-o jurisdicție din afara Uniunii care face obiectul unui acord efectiv privind stabilirea autorității competente încheiat cu statul membru de reședință al respectivului Utilizator care face Obiectul Raportării sau respectivei Persoane care exercită Controlul. |
SECȚIUNEA III
PROCEDURI DE DILIGENȚĂ FISCALĂ
Un Utilizator de Criptoactive este considerat Utilizator care face Obiectul Raportării începând cu data la care este identificat ca atare în conformitate cu procedurile de diligență fiscală descrise în prezenta secțiune.
A. |
Proceduri de diligență fiscală pentru persoanele fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive Se aplică următoarele proceduri pentru a stabili dacă persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive este un Utilizator care face Obiectul Raportării.
|
B. |
Proceduri de diligență fiscală pentru Entitățile care sunt Utilizatori de Criptoactive Se aplică următoarele proceduri pentru a stabili dacă Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este un Utilizator care face Obiectul Raportării sau o Entitate, alta decât o Persoană Exclusă sau o Entitate Activă, cu una sau mai multe Persoane care exercită Controlul și care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării.
|
C. |
Cerințe privind valabilitatea declarațiilor pe propria răspundere
|
D. |
Cerințe generale privind diligența fiscală
|
SECȚIUNEA IV
DEFINIȚIILE TERMENILOR
Următorii termeni au înțelesul stabilit prin dispozițiile următoare:
A. |
Criptoactiv care face Obiectul Raportării
|
B. |
Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor
|
C. |
Tranzacție care face Obiectul Raportării
|
D. |
Utilizator care face Obiectul Raportării
|
E. |
Persoană Exclusă
|
F. |
Diverse
|
SECȚIUNEA V
PUNEREA ÎN APLICARE EFECTIVĂ
A. |
Norme de asigurare a respectării cerințelor de colectare și verificare prevăzute în secțiunea III
|
B. |
Norme care impun Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportor să păstreze evidența măsurilor întreprinse și a oricăror informații pe care s-au bazat în îndeplinirea cerințelor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală, precum și să aplice măsuri adecvate pentru obținerea acestor evidențe
|
C. |
Proceduri administrative de verificare a respectării cerințelor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori Statele membre stabilesc procedurile administrative pentru a verifica respectarea de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a cerințelor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III. |
D. |
Proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori în situațiile în care se raportează informații incomplete sau incorecte Statele membre stabilesc proceduri de comunicare ulterioară cu Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori pentru situațiile în care informațiile raportate sunt incomplete sau incorecte. |
E. |
Procedura administrativă de autorizare a unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor Autoritatea competentă a unui stat membru care acordă autorizația Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1114 comunică în mod regulat și cel târziu până la data de 31 decembrie a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare, autorității competente în temeiul prezentei directive, în cazul în care aceasta este o autoritate diferită, o listă a tuturor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive autorizați. |
F. |
Procedura administrativă de înregistrare unică a unui Operator de criptoactive
|
ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2226/oj
ISSN 1977-0782 (electronic edition)