27.9.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 238/1

REGULAMENTUL (UE) 2023/2053 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 13 septembrie 2023

privind stabilirea unui plan multianual de gestionare pentru tonul roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (UE) 2017/2107 și (UE) 2019/833 și de abrogare a Regulamentului (UE) 2016/1627

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Unul dintre obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), astfel cum este stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3), este acela de a garanta că exploatarea resurselor biologice marine oferă beneficii economice, de mediu și sociale sustenabile.

(2)

Prin Decizia 98/392/CE a Consiliului (4), Uniunea a aprobat Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și Acordul pentru aplicarea prevederilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori, care conțin principii și norme privind conservarea și gestionarea resurselor marine vii. În cadrul obligațiilor sale internaționale mai ample, Uniunea participă la eforturile depuse în apele internaționale pentru conservarea stocurilor de pește.

(3)	Uniunea este parte la Convenția internațională pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic (5) (denumită în continuare „convenția”).

(4)

În cadrul celei de a 21-a reuniuni speciale din 2018, Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic („ICCAT”), constituită prin convenție, a adoptat Recomandarea 18-02 privind stabilirea unui plan multianual de gestionare pentru tonul roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană (denumit în continuare „planul de gestionare”). Planul de gestionare respectă avizul Comitetului permanent pentru cercetare și statistică („SCRS”) al ICCAT, care prevede că ICCAT ar trebui să stabilească un plan multianual de gestionare a stocului în 2018, dat fiind că starea actuală a stocului nu mai pare să necesite măsurile de urgență introduse prin planul de refacere a stocului de ton roșu, care a fost stabilit prin Recomandarea 17-07 de modificare a Recomandării 14-04, fără însă a slăbi măsurile de monitorizare și control existente.

(5)	Recomandarea ICCAT 18-02 abrogă Recomandarea 17-07, care a fost transpusă în dreptul Uniunii prin Regulamentul (UE) 2016/1627 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(6)

În cadrul celei de a 26-a reuniuni ordinare din 2019, ICCAT a adoptat Recomandarea 19-04 de modificare a planului multianual de gestionare stabilit prin Recomandarea 18-02. Recomandarea ICCAT 19-04 abrogă și înlocuiește Recomandarea 18-02. Prezentul regulament ar trebui să transpună Recomandarea 19-04 în dreptul Uniunii.

(7)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să transpună, integral sau parțial, după caz, următoarele recomandări ale ICCAT: Recomandarea 06-07 privind creșterea tonului roșu, Recomandarea 18-10 privind standardele minime pentru sistemul de monitorizare a navelor în zona Convenției ICCAT, Recomandarea 96-14 privind conformitatea activităților de pescuit de ton roșu și pește-spadă din Atlanticul de Nord, Recomandarea 13-13 privind stabilirea unui registru ICCAT al navelor cu o lungime totală mai mare sau egală cu 20 de metri autorizate să desfășoare operațiuni în zona convenției și Recomandarea 16-15 privind transbordarea.

(8)

Poziția Uniunii în cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului trebuie să se bazeze pe cele mai bune avize științifice disponibile, pentru a garanta gestionarea resurselor piscicole în conformitate cu obiectivele PCP, în special cu obiectivul de refacere progresivă și de menținere a populațiilor de stocuri de pește peste nivelurile de biomasă care pot asigura producția maximă durabilă (MSY) și cu obiectivul de a oferi condiții pentru un pescuit viabil și competitiv din perspectivă economică și pentru industria de prelucrare și activitățile desfășurate pe uscat legate de pescuit. Potrivit raportului publicat de SCRS în octombrie 2018, capturile de ton roșu cu o rată de mortalitate prin pescuit de F0,1 sunt în conformitate cu o rată de mortalitate prin pescuit consecventă cu obținerea MSY (Fmsy). Biomasa stocului este considerată a fi la un nivel care asigură MSY. Valoarea biomasei B0,1 fluctuează de la valori superioare acestui nivel pentru nivelurile de recrutare medii și reduse, la valori inferioare acestui nivel pentru nivelul de recrutare ridicat.

(9)

Planul de gestionare ia în considerare caracteristicile specifice ale diverselor tipuri de unelte și tehnici de pescuit. În contextul punerii în aplicare a planului de gestionare, Uniunea și statele membre ar trebui să promoveze activitățile de pescuit costier și utilizarea unor unelte și tehnici de pescuit selective și cu impact redus asupra mediului, în special unelte și tehnici utilizate în cadrul pescuitului tradițional și artizanal, contribuind astfel la asigurarea unui nivel echitabil de trai pentru economiile locale.

(10)

Ar trebui să se țină seama de caracteristicile și nevoile specifice ale pescuitului artizanal și la scară mică. În plus față de dispozițiile relevante din Recomandarea ICCAT 19-04 care elimină obstacolele din calea participării navelor costiere de dimensiuni reduse la pescuitul de ton roșu, statele membre ar trebui să depună eforturi suplimentare pentru a asigura o distribuție echitabilă și transparentă a posibilităților de pescuit între flotele de dimensiuni reduse, cele artizanale și cele mai mari, într-o manieră consecventă cu obligațiile care le revin în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(11)

Pentru a asigura conformitatea cu PCP, au fost adoptate acte juridice ale Uniunii pentru stabilirea unui sistem de control, inspecție și asigurare a respectării normelor, care include combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN). În special, Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (7) stabilește un sistem al Uniunii de control, inspecție și asigurare a respectării normelor, bazat pe o abordare globală și integrată, astfel încât să se asigure respectarea tuturor normelor PCP. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei (8) stabilește norme detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009. Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (9) stabilește un sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului INN. Regulamentele menționate includ deja dispoziții care acoperă o parte dintre măsurile prevăzute în Recomandarea ICCAT 19-04, cum ar fi dispozițiile referitoare la licențe și autorizații de pescuit, anumite norme privind sistemele de monitorizare a navelor. Prin urmare, nu este necesar ca prezentul regulament să includă dispozițiile care acoperă măsurile respective.

(12)	Prin Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 se introduce noțiunea de dimensiune minimă de referință pentru conservare. Pentru a asigura consecvența, ar trebui ca noțiunea de dimensiune minimă definită de ICCAT să fie implementată în dreptul Uniunii ca dimensiune minimă de referință pentru conservare.

(13)

Conform Recomandării ICCAT 19-04, trebuie aruncat înapoi în mare tonul roșu care a fost capturat și care este inferior dimensiunii minime de referință pentru conservare. Același lucru este valabil și pentru capturile de ton roșu care depășesc limitele capturilor accidentale stabilite în planurile anuale de pescuit. În scopul respectării de către Uniune a obligațiilor internaționale care îi revin în temeiul ICCAT, articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/98 al Comisiei (10) prevede derogări de la obligația de debarcare a tonului roșu în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. Regulamentul delegat (UE) 2015/98 pune în aplicare anumite dispoziții ale Recomandării 19-04, prin care se stabilește obligația de a arunca înapoi în mare tonul roșu care revine navelor care își depășesc cota alocată sau nivelul maxim autorizat de capturi accidentale. Domeniul de aplicare al respectivului regulament delegat include navele implicate în pescuitul de agrement. Prin urmare, nu este necesar ca prezentul regulament să reglementeze astfel de obligații de aruncare și de eliberare înapoi în mare și prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor corespunzătoare din Regulamentul delegat (UE) 2015/98.

(14)

Cu ocazia reuniunii anuale din 2018, părțile contractante la convenție au recunoscut nevoia de consolidare a controalelor pentru anumite operațiuni care vizează tonul roșu. În acest sens, cu ocazia respectivei reuniuni, s-a convenit că părțile contractante la convenție responsabile de fermele piscicole ar trebui să asigure trasabilitatea integrală a operațiunilor de plasare în cuști și să efectueze controale aleatorii pe baza analizei riscurilor.

(15)

Regulamentul (UE) nr. 640/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (11) prevede un document electronic de captură pentru tonul roșu („eBCD”), transpunând Recomandarea ICCAT 09-11 de modificare a Recomandării 08-12. Recomandările ICCAT 17-09 și 11-20 privind aplicarea eBCD au fost abrogate recent prin Recomandările ICCAT 18-12 și 18-13. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 640/2010 a devenit caduc, iar Comisia a adoptat o propunere pentru un nou regulament pentru transpunerea celor mai recente norme ICCAT privind eBCD. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să facă trimitere la Regulamentul (UE) nr. 640/2010 ci, în termeni mai generali, la programul de documentare a capturilor recomandat de ICCAT.

(16)

Având în vedere că anumite recomandări ale ICCAT sunt modificate frecvent de către părțile contractante ale ICCAT și vor fi probabil modificate în continuare în viitor, pentru a transpune rapid în dreptul Uniunii viitoarele recomandări ale ICCAT de modificare sau de completare a planului de gestionare, competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar trebui să fie delegată Comisiei, în ceea ce privește termenele de raportare a informațiilor, duratele sezoanelor de pescuit, derogările de la interdicția de reportare a cotelor neutilizate, dimensiunile minime de referință pentru conservare, procentele și parametrii, informațiile care trebuie comunicate Comisiei, sarcinile observatorilor naționali și regionali, motivele de refuzare a autorizației de a transfera pește, motivele pentru confiscarea capturilor și pentru ordonarea eliberării peștelui. În plus, Comisia, care reprezintă Uniunea în cadrul reuniunilor ICCAT, își exprimă în fiecare an acordul cu privire la o serie de recomandări cu caracter pur tehnic ale ICCAT, în special în ceea ce privește limitările de capacitate, cerințele referitoare la jurnalele de bord, formularele de raportare a capturilor, transbordarea și declarațiile ICCAT de transfer, informațiile minime pentru autorizațiile de pescuit, numărul minim de nave de pescuit în raport cu Programul ICCAT de inspecție comună internațională, specificațiile programului de inspecție și de observare, standardele pentru înregistrarea video, protocoalele de eliberare a peștilor, standardele pentru tratarea peștilor morți, declarațiile de plasare în cuști sau standardele sistemelor de monitorizare a navelor, care ar trebui să fie transpuse în dreptul Uniunii prin anexele I-XV la prezentul regulament. Competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 TFUE, ar trebui să fie delegată Comisiei și pentru modificarea sau completarea anexelor I-XV la prezentul regulament, în concordanță cu recomandările modificate sau completate ale ICCAT. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(17)

Recomandările ICCAT care reglementează pescuitul de ton roșu, și anume operațiunile legate de capturare, transfer, transport, plasare în cuști, creștere, recoltare și reportare, sunt extrem de dinamice. Noi tehnologii pentru controlul și gestionarea pescuitului, care trebuie să fie aplicate în mod uniform de către statele membre, sunt elaborate în permanență, precum camerele stereoscopice și metodele alternative. În mod similar, se impune să fie elaborate și proceduri operaționale acolo unde este necesar, pentru a ajuta statele membre să se conformeze normelor ICCAT care sunt transpuse în dreptul Uniunii prin prezentul regulament. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește normele detaliate privind reportarea cantităților de ton roșu viu, operațiunile de transfer și de plasare în cuști. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(18)	Actele delegate și actele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere transpunerii viitoarelor recomandări ale ICCAT în dreptul Uniunii prin intermediul procedurii legislative ordinare.

(19)

Întrucât prezentul regulament va stabili un plan nou și cuprinzător de gestionare pentru tonul roșu, dispozițiile privind tonul roșu stabilite în Regulamentele (UE) 2017/2107 (14) și (UE) 2019/833 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui să fie eliminate. În ceea ce privește articolul 43 din Regulamentul (UE) 2017/2107, partea corespunzătoare peștelui-spadă mediteraneean a fost inclusă în Regulamentul (UE) 2019/1154 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1936/2001 al Consiliului (17) ar trebui, de asemenea, să fie eliminate. Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 1936/2001, (UE) 2017/2107 și (UE) 2019/833 ar trebui modificate în consecință.

(20)

Recomandarea ICCAT 18-02 a abrogat Recomandarea 17-07, întrucât starea stocului nu mai necesita măsurile de urgență prevăzute în planul de refacere a stocului de ton roșu stabilit prin recomandarea respectivă. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/1627, prin care a fost stabilit planul de refacere, ar trebui să fie abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele generale pentru punerea în aplicare uniformă și eficace de către Uniune a planului multianual de gestionare pentru tonul roșu (Thunnus thynnus) din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, astfel cum a fost adoptat de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT).

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică:

(a)

navelor de pescuit din Uniune și navelor din Uniune care desfășoară activități de pescuit recreativ și care:

(i)	capturează ton roșu în zona reglementată de convenție; și

(ii)	transbordează sau transportă la bord, inclusiv în afara zonei reglementate de convenție, ton roșu capturat în zona reglementată de convenție;

(b)	fermelor piscicole din Uniune;

(c)	navelor de pescuit din țări terțe și navelor din țări terțe care desfășoară activități de pescuit recreativ, care operează în apele Uniunii și capturează ton roșu în zona reglementată de convenție;

(d)	navelor din țări terțe care sunt inspectate în porturi din statele membre și care au la bord ton roșu capturat în zona reglementată de convenție sau produse din pește provenite de la tonul roșu capturat în apele Uniunii, care nu au fost debarcate sau transbordate anterior în porturi.

Articolul 3

Obiectiv

Obiectivul prezentului regulament îl constituie punerea în aplicare a planului multianual de gestionare pentru tonul roșu, astfel cum a fost adoptat de ICCAT, care are drept scop menținerea unei biomase a tonului roșu peste nivelurile care pot asigura MSY.

Articolul 4

Relația cu alte acte ale Uniunii

În absența unei dispoziții contrare în prezentul regulament, prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor acte ale Uniunii care reglementează sectorul pescuitului, în special:

1.	Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

2.	Regulamentul (CE) nr. 1005/2008;

3.	Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului (18);

4.	Regulamentul (UE) 2017/2107;

5.	Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

Articolul 5

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„ICCAT” înseamnă Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic;

2.	„convenția” înseamnă Convenția internațională pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic;

„navă de pescuit” înseamnă orice navă cu motor utilizată în scopul exploatării comerciale a resurselor de ton roșu, inclusiv navele de capturare, navele de prelucrare a peștelui, navele de sprijin, remorcherele, navele implicate în operațiuni de transbordare și navele de transport echipate pentru transportul produselor din ton, precum și navele auxiliare, cu excepția navelor-container;

4.	„ton roșu viu” înseamnă tonul roșu care este păstrat viu o anumită perioadă de timp într-o capcană sau care este transferat viu într-o fermă piscicolă;

5.	„SCRS” înseamnă Comitetul permanent pentru cercetare și statistică al ICCAT;

6.	„pescuit recreativ” înseamnă activități necomerciale de pescuit care exploatează resursele biologice marine;

7.	„pescuit sportiv” înseamnă pescuitul necomercial practicat de persoane care sunt membre ale unei organizații sportive naționale sau care dețin un permis național de pescuit sportiv;

8.	„remorcher” înseamnă orice navă utilizată pentru tractarea cuștilor;

9.	„navă de prelucrare” înseamnă o navă la bordul căreia produsele pescărești sunt supuse, înainte de ambalare, unuia sau mai multora dintre următoarele procese: filetare sau tranșare, congelare și/sau prelucrare;

10.	„navă auxiliară” înseamnă orice navă utilizată pentru transportul tonului roșu mort (neprelucrat) dintr-o cușcă de transport/creștere, dintr-o navă de pescuit cu plasă-pungă sau dintr-o capcană către un port desemnat și/sau către o navă de prelucrare;

11.	„capcană” înseamnă o unealtă staționară fixată de substrat, care conține, de obicei, o plasă de ghidaj care dirijează tonul roșu într-un spațiu delimitat sau într-o serie de spații delimitate unde este păstrat înainte de recoltare sau de creștere;

12.	„plase pungă” înseamnă orice setcă înconjurătoare ale cărei capete inferioare sunt reunite cu ajutorul unui cablu de strângere petrecut printr-o serie de inele dispuse de-a lungul cablului de ancorare, care permite strângerea plasei sub forma unei pungi și închiderea acesteia;

13.	„plasare în cuști” înseamnă transferul tonului roșu viu din cușca de transport sau din capcană în cuștile de creștere sau de îngrășare;

14.	„navă de capturare” înseamnă o navă utilizată în scopul capturării comerciale a resurselor de ton roșu;

15.

„fermă piscicolă” înseamnă o zonă marină delimitată clar prin coordonate geografice, utilizată pentru îngrășarea sau creșterea tonului roșu capturat cu ajutorul capcanelor și/sau al navelor de pescuit cu plasă-pungă; o fermă piscicolă ar putea avea mai multe spații de creștere, toate fiind delimitate prin coordonate geografice, cu o definire clară a longitudinii și latitudinii pentru fiecare punct al poligonului;

16.	„creștere” sau „îngrășare” înseamnă plasarea tonului roșu în cuști în cadrul unor ferme piscicole și hrănirea subsecventă a acestuia în scopul îngrășării și al măririi biomasei totale;

17.	„recoltare” înseamnă uciderea tonului roșu în ferme piscicole sau capcane;

18.

„cameră stereoscopică” înseamnă o cameră cu două sau mai multe obiective, fiecare obiectiv având un senzor de imagine separat sau un cadru de peliculă separat, care permite înregistrarea de imagini tridimensionale în scopul măsurării lungimii peștelui și a precizării numărului și a greutății exemplarelor de ton roșu;

19.

„navă de pescuit costier de mici dimensiuni” este o navă de capturare cu cel puțin trei din cele cinci caracteristici de mai jos:

(a)	lungime totală mai mică de 12 metri;

(b)	nava pescuiește exclusiv în apele aflate sub jurisdicția statului membru de pavilion;

(c)	durata campaniilor de pescuit este mai mică de 24 de ore;

(d)	numărul maxim al membrilor echipajului este de patru persoane; sau

(e)	nava pescuiește utilizând tehnici selective și cu un impact redus asupra mediului;

20.	„operațiune comună de pescuit” înseamnă orice operațiune desfășurată între două sau mai multe nave cu plasă-pungă, în cadrul căreia captura unei nave cu plasă-pungă se atribuie uneia sau mai multor alte nave cu plasă-pungă conform unei chei de repartizare convenite în prealabil;

21.	„pescuit activ” înseamnă, în cazul oricărei nave de capturare, faptul că aceasta vizează tonul roșu în cursul unui anumit sezon de pescuit;

22.	„BCD” înseamnă un document privind capturile de ton roșu;

23.	„eBCD” înseamnă un document electronic privind capturile de ton roșu;

24.	„zona reglementată de convenție” înseamnă zona geografică definită la articolul 1 din convenție;

25.

„transbordare” înseamnă descărcarea cantității totale sau a unei cantități oarecare de produse pescărești aflate la bordul unei nave de pescuit pe o altă navă de pescuit; totuși, descărcarea de ton roșu mort din plasa-pungă, din capcană sau de pe remorcher pe o navă auxiliară nu se consideră transbordare;

26.	„transfer de control” înseamnă orice transfer suplimentar care este efectuat la cererea operatorilor navelor de pescuit/fermelor piscicole sau a autorităților de control în scopul de a se verifica numărul de pești transferați;

27.	„cameră de control” înseamnă o cameră stereoscopică și/sau o cameră obișnuită de luat vederi care este utilizată la efectuarea controalelor prevăzute în prezentul regulament;

28.	„PCC” înseamnă o parte contractantă la convenție sau o parte, entitate sau entitate de pescuit necontractantă colaboratoare;

29.	„navă de pescuit pelagic cu paragate de mari dimensiuni” înseamnă o navă de pescuit pelagic cu paragate cu o lungime totală mai mare de 24 de metri;

30.

„transfer” înseamnă orice transfer:

(a)	de ton roșu viu din plasa navei de capturare în cușca de transport;

(b)	de ton roșu viu din cușca de transport într-o altă cușcă de transport;

(c)	al cuștii cu ton roșu viu de pe un remorcher pe un alt remorcher;

(d)	al cuștii cu ton roșu viu dintr-o fermă piscicolă în alta sau de ton roșu viu între diferite cuști din cadrul aceleiași ferme piscicole;

(e)	de ton roșu viu din capcană în cușca de transport independent de prezența unui remorcher;

31.	„operator” înseamnă persoana fizică sau juridică ce operează sau deține o întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile legate de oricare dintre etapele lanțurilor de producție, prelucrare, comercializare, distribuție sau vânzare cu amănuntul a produselor pescărești și de acvacultură;

32.	„grupă de unelte” înseamnă un grup de nave de pescuit care utilizează aceleași unelte, pentru care a fost alocată o cotă de grup;

33.	„efort de pescuit” înseamnă produsul capacității și activității unei nave de pescuit; în cazul unui grup de nave de pescuit, înseamnă suma eforturilor de pescuit ale tuturor navelor din grup;

34.	„statul membru responsabil” înseamnă statul membru de pavilion sau statul membru sub jurisdicția căruia se află ferma piscicolă sau capcana în cauză.

CAPITOLUL II

Măsurile de gestionare

Articolul 6

Condiții aferente măsurilor de gestionare a pescuitului

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că efortul de pescuit al navelor sale de capturare și al capcanelor sale este proporțional cu posibilitățile de pescuit de ton roșu de care dispune statul membru respectiv în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană. Măsurile adoptate de statele membre includ stabilirea cotelor individuale pentru navele lor de capturare cu o lungime totală mai mare de 24 de metri incluse în lista navelor autorizate menționată la articolul 26.

(2) Fiecare stat membru impune navelor de capturare să se îndrepte imediat către un port indicat de acestea în cazul în care cota individuală a navei este considerată a fi epuizată, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(3) Operațiunile de navlosire nu sunt permise pentru pescuitul tonului roșu.

Articolul 7

Reportarea cantităților de ton roșu viu nerecoltat

(1) Reportarea cantităților de ton roșu viu nerecoltat provenind dintr-o captură realizată într-un an precedent în cadrul unei ferme piscicole poate fi permisă numai în cazul în care statul membru stabilește un sistem consolidat de control și îl raportează Comisiei. Sistemul respectiv face parte din planul anual de inspecție al statului membru menționat la articolul 14 și include cel puțin măsurile stabilite în temeiul articolelor 53 și 61.

(2) În cazul în care este permisă o reportare în temeiul alineatului (1), se aplică următoarele dispoziții:

(a)

până la data de 25 mai a fiecărui an, statele membre responsabile de fermele piscicole completează și transmit Comisiei o declarație anuală de reportare care cuprinde:

(i)	cantitățile (exprimate în kg) și numărul de exemplare care urmează a fi reportate;

(ii)	anul capturării;

(iii)

greutatea medie;

(iv)	statul membru de pavilion sau PCC;

(v)	referințele din documentele privind capturile de ton roșu, care corespund capturilor reportate;

(vi)	numele și numărul ICCAT ale fermei piscicole;

(vii)

numărul cuștii; și

(viii)

informații privind cantitățile recoltate (exprimate în kg), după finalizarea recoltării;

(b)	cantitățile reportate în temeiul alineatului (1) sunt plasate în cuști sau serii de cuști separate în ferma piscicolă, în funcție de anul capturării.

(3) Înainte de începerea unui sezon de pescuit, statele membre responsabile de fermele piscicole efectuează o evaluare aprofundată a tuturor cantităților de ton roșu viu reportate după recoltarea generală din fermele piscicole aflate sub jurisdicția lor. În acest scop, toate cantitățile de ton roșu viu reportate în anul de capturare care au făcut obiectul recoltării generale în fermele piscicole sunt transferate în alte cuști prin utilizarea unor sisteme cu camere stereoscopice sau a unor metode alternative, cu condiția să asigure același nivel de precizie și acuratețe, în conformitate cu articolul 51. Se asigură în orice moment trasabilitatea documentată integral. Reportarea tonului roșu din anii care nu au făcut obiectul recoltei generale este controlată anual aplicând aceeași procedură unor eșantioane adecvate pe baza unei evaluări a riscurilor.

(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească norme detaliate de dezvoltare a unui sistem consolidat de control pentru reportarea cantităților de ton roșu viu. Actele de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68.

Articolul 8

Reportarea cotelor neutilizate

Nu este permisă reportarea cotelor neutilizate.

Articolul 9

Transferuri de cote

(1) Transferurile de cote între Uniune și alte PCC se realizează doar cu autorizația prealabilă a statelor membre și/sau a PCC în cauză. Comisia înștiințează Secretariatul ICCAT cu 48 de ore înainte de orice astfel transfer de cote.

(2) Transferul de cote în cadrul grupelor de unelte, al cotelor pentru capturile accidentale și al cotelor individuale de pescuit pentru fiecare stat membru este permis, cu condiția ca statele membre vizate să informeze în prealabil Comisia cu privire la astfel de transferuri, astfel încât Comisia să poată informa Secretariatul ICCAT înainte de intrarea în vigoare a transferului.

Articolul 10

Deducerea cotelor în cazul cantităților pescuite în exces

Dacă statele membre depășesc cotele care le-au fost alocate, iar situația nu poate fi remediată prin schimbul de cote în temeiul articolului 16 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, se aplică articolele 37 și 105 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

Articolul 11

Planurile anuale de pescuit

(1) Fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de pescuit pentru tonul roșu stabilește un plan anual de pescuit. Planul conține, cel puțin, următoarele informații pentru navele de capturare și capcane:

(a)	cotele alocate fiecărei grupe de unelte, inclusiv cotele pentru capturile accidentale;

(b)	după caz, metoda utilizată pentru alocarea și gestionarea cotelor;

(c)	măsurile pentru asigurarea respectării cotelor individuale;

(d)	sezoanele de pescuit deschise pentru fiecare categorie de unelte;

(e)	informații privind porturile desemnate;

(f)	normele privind capturile accidentale; și

(g)	numărul de nave de capturare, altele decât traulerele de fund, cu o lungime totală mai mare de 24 de metri, și navele de pescuit cu plasă-pungă care sunt autorizate să efectueze operațiuni pentru tonul roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană.

(2) Statele membre care dispun de nave de pescuit costier de dimensiuni reduse care sunt autorizate să pescuiască ton roșu le alocă acestor nave o cotă sectorială specifică și includ această alocare în planurile lor de pescuit. Statele membre includ, de asemenea, în planurile lor de monitorizare, control și inspecție măsuri suplimentare pentru a monitoriza îndeaproape utilizarea cotelor de către flota respectivă. Statele membre pot autoriza un număr diferit de nave să utilizeze pe deplin posibilitățile lor de pescuit, utilizând parametrii menționați la alineatul (1).

(3) Portugalia și Spania pot aloca cote sectoriale pentru navele de pescuit cu momeală care operează în apele Uniunii din arhipelagurile insulelor Azore, Madeira și Canare. Cotele sectoriale respective se includ în planurile lor anuale de pescuit, iar măsurile suplimentare de monitorizare a utilizării cotelor respective se stabilesc clar în planurile lor anuale de monitorizare, control și inspecție.

(4) Atunci când statele membre alocă cote sectoriale în conformitate cu alineatul (2) sau (3), nu se aplică cerința privind cota minimă de 5 tone stabilită în actul aplicabil al Uniunii pentru alocarea posibilităților de pescuit.

(5) Orice modificare a planului anual de pescuit este transmisă de către statul membru vizat Comisiei cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de începerea activității de pescuit vizate de modificare. Comisia informează Secretariatul ICCAT cu privire la modificare cu cel puțin o zi lucrătoare înainte de începerea activității de pescuit vizate de modificare.

Articolul 12

Alocarea posibilităților de pescuit

În conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, la alocarea posibilităților de pescuit de care dispun, statele membre utilizează criterii transparente și obiective, inclusiv criterii de mediu, sociale și economice și, de asemenea, se străduiesc să asigure o distribuție echitabilă a cotelor naționale între diferitele segmente de flotă, ținând seama în special de pescuitul tradițional și artizanal, și să ofere stimulente pentru navele de pescuit din Uniune care utilizează unelte de pescuit selective sau tehnici de pescuit cu impact redus asupra mediului.

Articolul 13

Planurile anuale de gestionare a capacității de pescuit

Fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de ton roșu stabilește un plan anual de gestionare a capacității de pescuit. În acel plan, statul membru își adaptează numărul de nave de capturare și de capcane în așa fel încât să se asigure că capacitatea de pescuit corespunde posibilităților de pescuit alocate navelor de capturare și capcanelor în perioada de timp relevantă. Statul membru își adaptează capacitatea de pescuit utilizând parametrii definiți în actul aplicabil al Uniunii pentru alocarea posibilităților de pescuit. Adaptarea capacității de pescuit a Uniunii pentru navele de pescuit cu plasă-pungă este limitată la o variație maximă de 20 % față de valoarea de referință a capacității de pescuit din 2018.

Articolul 14

Planurile anuale de inspecție

Fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de ton roșu stabilește un plan anual de inspecție în vederea asigurării conformității cu prezentul regulament. Fiecare stat membru transmite planul său Comisiei. Fiecare stat membru își stabilește planul în conformitate cu:

(a)	obiectivele, prioritățile și procedurile, precum și criteriile pentru activitățile de inspecție, care sunt prevăzute în programul specific de control și inspecție având ca obiect tonul roșu, stabilit în temeiul articolului 95 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

(b)	programul național de acțiuni de control pentru tonul roșu, stabilit în temeiul articolului 46 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

Articolul 15

Planurile anuale de gestionare a activității de creștere

(1) Fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de ton roșu stabilește un plan anual de gestionare a activității de creștere.

(2) În planul anual de gestionare a activității de creștere, fiecare stat membru se asigură că capacitatea totală de intrare și capacitatea totală de creștere corespund cu cantitatea estimată de ton roșu disponibilă pentru creștere.

(3) Statele membre își limitează capacitatea de creștere pentru ton în funcție de capacitatea totală de creștere înregistrată în „registrul instalațiilor de creștere a tonului roșu” al ICCAT sau de capacitatea care a fost autorizată și declarată la ICCAT în 2018.

(4) În ceea ce privește tonul roșu sălbatic capturat, volumul maxim al intrărilor în fermele piscicole ale unui stat membru este limitat la nivelul cantităților de intrare înregistrate la ICCAT în „registrul instalațiilor de creștere a tonului roșu” de fermele piscicole ale respectivului stat membru în anii 2005, 2006, 2007 sau 2008.

(5) În cazul în care un stat membru trebuie să majoreze volumul maxim al intrărilor de ton sălbatic capturat în una sau mai multe dintre fermele sale piscicole de ton, majorarea este proporțională cu posibilitățile de pescuit alocate statului membru respectiv și cu eventualele importuri de ton roșu viu dintr-un alt stat membru sau de la o altă parte contractantă.

(6) Statele membre responsabile de fermele piscicole se asigură că oamenilor de știință însărcinați de către SCRS cu testele de identificare a ratelor de creștere în timpul perioadei de îngrășare li se asigură accesul în fermele piscicole și asistență pentru efectuarea sarcinilor lor.

(7) După caz, statele membre transmit Comisiei, până la data de 15 mai a fiecărui an, planuri revizuite de gestionare a activității de creștere.

Articolul 16

Transmiterea planurilor anuale

(1) Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de ton roșu transmite Comisiei următoarele planuri:

(a)	planul anual de pescuit pentru navele de capturare și capcanele care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană, stabilit în conformitate cu articolul 11;

(b)	planul anual de gestionare a capacității de pescuit, stabilit în conformitate cu articolul 13;

(c)	planul anual de inspecție, stabilit în conformitate cu articolul 14; și

(d)	planul anual de gestionare a activității de creștere, stabilit în conformitate cu articolul 15.

(2) Comisia compilează planurile menționate la alineatul (1) și le utilizează pentru stabilirea planului anual al Uniunii. Comisia transmite Secretariatului ICCAT planul anual al Uniunii până la data de 15 februarie a fiecărui an, pentru a fi discutat și aprobat de ICCAT.

(3) În cazul în care un stat membru nu transmite Comisiei unul dintre planurile menționate la alineatul (1) în termenul prevăzut la alineatul respectiv, Comisia poate decide să transmită Secretariatului ICCAT planul Uniunii fără să includă planurile statului membru vizat. La cererea statului membru vizat, Comisia se străduiește să ia în considerare unul dintre planurile menționate la alineatul (1) transmis după termenul prevăzut la alineatul respectiv, dar înainte de termenul prevăzut la alineatul (2). În cazul în care un plan transmis de un stat membru nu respectă dispozițiile prezentului regulament referitoare la planurile anuale de pescuit, de gestionare a capacității, de inspecție și de gestionare a activității de creștere sau conține o greșeală gravă care poate determina Comisia ICCAT să nu aprobe planul anual al Uniunii, Comisia poate decide să transmită Secretariatului ICCAT planul anual al Uniunii fără să includă planurile statului membru vizat. Comisia informează statul membru vizat cât mai curând posibil și se străduiește să includă orice planuri revizuite prezentate de statul membru respectiv în planul anual al Uniunii sau în modificările aduse planului anual al Uniunii, cu condiția ca respectivele planuri revizuite să respecte dispozițiile prezentului regulament referitoare la planurile anuale de pescuit, de gestionare a capacității, de inspecție și de gestionare a creșterii.

CAPITOLUL III

Măsurile tehnice

Articolul 17

Sezoanele de pescuit

(1) Pescuitul de ton roșu cu plasă-pungă este permis în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană în perioada 26 mai-1 iulie a fiecărui an.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, Cipru și Grecia pot solicita în planurile lor anuale de pescuit, astfel cum se menționează la articolul 11, ca navelor de pescuit cu plasă-pungă care arborează pavilionul lor să li se permită să pescuiască ton roșu în estul Mării Mediterane (zonele de pescuit FAO 37.3.1 și 37.3.2) în perioada 15 mai-1 iulie a fiecărui an.

(3) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, Croația poate solicita în planul său anual de pescuit, astfel cum se menționează la articolul 11, ca navelor de pescuit cu plasă-pungă aflate sub pavilionul său să li se permită să pescuiască, în perioada 26 mai-15 iulie a fiecărui an, ton roșu în Marea Adriatică în scopul creșterii (zona de pescuit FAO 37.2.1).

(4) Prin derogare de la alineatul (1), dacă un stat membru demonstrează Comisiei că, din cauza condițiilor meteorologice, unele dintre navele sale de pescuit cu plasă-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană nu au fost în măsură să își utilizeze zilele de pescuit normale, în cursul unui an, statul membru respectiv poate decide ca, pentru acele nave de pescuit cu plasă-pungă afectate de situația respectivă, sezonul de pescuit menționat la alineatul (1) să fie prelungit cu un număr echivalent de zile pierdute de până la 10 zile. Lipsa de activitate a navelor vizate și, în cazul unei operațiuni comune de pescuit, a tuturor navelor implicate, se motivează în mod corespunzător prin rapoarte meteorologice și prin pozițiile înregistrate în Sistemul de monitorizare a vaselor (VMS).

(5) Pescuitul tonului roșu este permis în Oceanul Atlantic de Est și Marea Mediterană pentru navele cu paragate flotante de mari dimensiuni în perioada 1 ianuarie-31 mai a fiecărui an.

(6) Statele membre stabilesc sezoane de pescuit pentru flotele lor, altele decât navele cu plase-pungă și navele de pescuit pelagic cu paragate de mari dimensiuni, în cadrul planurilor lor anuale de pescuit.

Articolul 18

Obligația de debarcare

Prezentul capitol nu aduce atingere articolului 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și niciunei derogări aplicabile acestuia.

Articolul 19

Dimensiunea minimă de referință pentru conservare

(1) Este interzisă capturarea, reținerea la bord, transbordarea, transferul, debarcarea, transportul, depozitarea, vânzarea, afișarea sau oferirea spre vânzare, a tonului roșu cu o greutate mai mică de 30 kg sau cu lungimea la furcă mai mică de 115 cm, inclusiv atunci când este prins ca și captură accidentală sau în cadrul pescuitului recreativ.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), o dimensiune minimă de referință pentru conservare a tonului roșu de 8 kg sau de 75 cm lungime la furcă se aplică în cazul următoarelor activități de pescuit:

(a)	tonul roșu capturat în Oceanul Atlantic de Est cu ajutorul navelor de pescuit cu momeală și al navelor pentru pescuitul la trenă;

(b)	tonul roșu capturat în Marea Mediterană de către flota de nave costiere artizanale care pescuiesc pește proaspăt cu ajutorul navelor de pescuit cu momeală, al navelor cu paragate și al navelor cu undițe de mână; și

(c)	tonul roșu capturat în Marea Adriatică de către nave aflate sub pavilionul Croației în scopul creșterii.

(3) Condițiile specifice care se aplică derogării menționate la alineatul (2) sunt prevăzute în anexa I.

(4) Statele membre emit o autorizație de pescuit pentru navele care pescuiesc în temeiul derogărilor menționate la punctele 2 și 3 din anexa I. Navele respective sunt înscrise în lista navelor de capturare menționată la articolul 26.

(5) Peștii sub dimensiunile minime de referință pentru conservare stabilite în prezentul articol care sunt aruncați înapoi în mare morți se includ în cota statului membru în cauză.

Articolul 20

Capturile accidentale inferioare dimensiunii minime de referință pentru conservare

(1) Prin derogare de la articolul 19 alineatul (1), toate navele de capturare și capcanele care pescuiesc activ ton roșu au dreptul la maximum 5 % din numărul capturilor accidentale de ton roșu cu o greutate cuprinsă între 8 și 30 kg sau, alternativ, cu o lungime la furcă cuprinsă între 75 și 115 cm.

(2) Procentul de 5 % menționat la alineatul (1) se calculează pe baza capturilor totale de ton roșu păstrate la bordul unei nave sau în capcană, în orice moment după fiecare operațiune de pescuit.

(3) Capturile accidentale se deduc din cota statului membru responsabil de nava de capturare sau de capcană.

(4) Capturilor accidentale de ton roșu inferior dimensiunii minime de referință pentru conservare li se aplică articolele 31, 33, 34 și 35.

Articolul 21

Capturile accidentale

(1) Fiecare stat membru adoptă dispoziții privind includerea capturilor accidentale de ton roșu în cota sa și informează Comisia cu privire la acestea atunci când își transmite planul de pescuit.

(2) Nivelul capturilor accidentale, care nu depășește 20 % din capturile totale aflate la bord la sfârșitul fiecărei campanii de pescuit, precum și metodologia utilizată pentru calcularea respectivelor capturi accidentale în raport cu capturile totale de la bord sunt determinate clar în planul anual de pescuit, astfel cum se menționează la articolul 11. Procentul de capturi accidentale poate fi calculat în greutate sau în număr de exemplare. Calcularea în număr de exemplare se aplică numai în cazul tonului și al speciilor înrudite cu tonul gestionate de ICCAT. Rata de capturi accidentale autorizate pentru flota de nave costiere de mici dimensiuni poate fi calculată anual.

(3) Toate capturile accidentale de ton roșu mort, reținute la bord sau aruncate înapoi în mare, se deduc din cota alocată statului membru de pavilion și se înregistrează și raportează Comisiei, în conformitate cu articolele 31 și 32.

(4) În cazul statelor membre cărora nu le-a fost alocată o cotă de ton roșu, capturile accidentale în cauză se deduc din cota specifică de capturi accidentale de ton roșu a Uniunii, stabilită în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE și cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(5) În cazul în care cota totală alocată unui stat membru a fost epuizată, nu se mai permit capturi de ton roșu efectuate de nave care arborează pavilionul acestuia, iar statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a asigura eliberarea tonului roșu capturat sub formă de capturi accidentale. În cazul în care cota specifică de capturi accidentale de ton roșu a Uniunii stabilită în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE și cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 a fost epuizată, nu se permite efectuarea niciunei capturi de ton roșu navelor care arborează pavilionul unui stat membru care nu are o cotă de ton roșu, iar statele membre respective iau măsurile necesare pentru a asigura eliberarea tonului roșu capturat sub formă de capturi accidentale. În cazurile respective, prelucrarea și comercializarea tonului roșu mort sunt interzise și toate capturile sunt înregistrate. Statele membre transmit anual Comisiei informații privind cantitățile de astfel de capturi accidentale de ton roșu mort, iar Comisia transmite respectivele informații Secretariatului ICCAT.

(6) Navele care nu pescuiesc activ ton roșu separă în mod clar orice eventuală cantitate de ton roșu păstrat la bord de alte specii, pentru a permite autorităților de control să monitorizeze respectarea prezentului articol. Capturile accidentale respective pot fi comercializate în măsura în care sunt însoțite de eBCD.

Articolul 22

Utilizarea de mijloace aeriene

Se interzice utilizarea oricărui mijloc aerian, cum ar fi aeronavele, elicopterele sau orice tip de vehicul aerian fără pilot, pentru căutarea de ton roșu.

CAPITOLUL IV

Pescuitul recreativ

Articolul 23

Cota specifică pentru activitățile de pescuit recreativ

(1) Fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de ton roșu reglementează pescuitul recreativ prin alocarea unei cote specifice pentru activitatea de pescuit respectivă. Eventualele exemplare de ton roșu mort sunt luate în considerare în această alocare, inclusiv în cadrul capturării urmate de eliberare. Statele membre informează Comisia cu privire la cota alocată pescuitului recreativ atunci când își transmit planurile de pescuit.

(2) Capturile de ton roșu mort se raportează și se includ în cota statului membru.

Articolul 24

Condițiile specifice pentru pescuitul recreativ

(1) Fiecare stat membru care a alocat o cotă de ton roșu pescuitului recreativ reglementează pescuitul recreativ eliberând navelor autorizații de pescuit recreativ. La cererea ICCAT, statele membre pun la dispoziția Comisiei lista navelor de agrement cărora li s-a acordat o autorizație de pescuit pentru capturi de ton roșu. Comisia transmite lista respectivă ICCAT. Lista include următoarele informații pentru fiecare navă:

(a)	numele navei;

(b)	numărul din registru;

(c)	numărul din registrul ICCAT (dacă este cazul);

(d)	orice nume anterior; și

(e)	numele și adresa armatorului (armatorilor) și operatorului (operatorilor).

(2) În cadrul pescuitului recreativ se interzice capturarea, păstrarea la bord, transbordarea sau debarcarea a mai mult de un exemplar de ton roșu pe navă și pe zi.

(3) Se interzice comercializarea tonului roșu capturat în cursul pescuitului recreativ.

(4) Fiecare stat membru înregistrează datele privind capturile, inclusiv greutatea și, dacă este posibil, lungimea fiecărui ton roșu capturat în activități de pescuit recreativ, și transmite Comisiei datele pentru anul precedent până la data de 30 iunie a fiecărui an. Comisia transmite apoi aceste informații Secretariatului ICCAT.

(5) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura, în cea mai mare măsură posibilă, eliberarea tonului roșu, în special a puietului, capturat viu în cadrul pescuitului recreativ. Tonul roșu debarcat este întreg, fără branhii și/sau eviscerat.

Articolul 25

Capturarea, marcarea și eliberarea

(1) Prin derogare de la articolul 23 alineatul (1), statele membre care autorizează pescuitul de tipul „capturare urmată de eliberare” în Oceanul Atlantic de Nord-Est, efectuat exclusiv de către nave de pescuit recreativ, pot permite unui număr limitat de nave de pescuit recreativ să vizeze pescuitul de ton roșu cu scopul capturării, marcării și eliberării, fără a fi necesar să le aloce o cotă specifică. Aceste nave operează în contextul unui proiect științific al unui institut de cercetare integrat într-un program de cercetare științifică. Rezultatele proiectului sunt comunicate autorităților competente din statul membru de pavilion.

(2) Navele care efectuează activități de cercetare științifică în cadrul programului de cercetare al ICCAT privind tonul roșu nu se consideră că efectuează activități de „capturare, marcare și eliberare”, astfel cum sunt menționate la alineatul (1).

(3) Statele membre care autorizează activități de „capturare, marcare și eliberare”:

(a)	transmit descrierea acestor activități și măsurile aplicabile acestora ca parte integrantă din planurile lor de pescuit și inspecție menționate la articolele 12 și 15;

(b)	monitorizează îndeaproape navele în cauză pentru a se asigura că respectă prezentul regulament;

(c)	se asigură că operațiunile de marcare și eliberare sunt efectuate de personal instruit pentru a asigura o rată ridicată de supraviețuire a exemplarelor; și

(d)	transmit un raport anual Comisiei, până la data de 30 iunie a fiecărui an, cu privire la activitățile științifice efectuate. Comisia transmite raportul Secretariatului ICCAT cu 60 de zile înainte de reuniunea SCRS din anul următor.

(4) Orice ton roșu care moare în timpul activităților de „capturare, marcare și eliberare” se raportează și se deduce din cota statului membru de pavilion.

CAPITOLUL V

Măsurile de control

Secțiunea 1

Listele și registrele navelor și capcanelor

Articolul 26

Listele și registrele navelor

(1) Statele membre transmit în fiecare an Comisiei, cu o lună înainte de începutul perioadei de autorizare, următoarele liste cu nave în formatul stabilit în cea mai recentă versiune a Orientărilor ICCAT pentru prezentarea datelor și a informațiilor:

(a)	o listă cu toate navele de pescuit autorizate să pescuiască în mod activ ton roșu; și

(b)	o listă cu toate celelalte nave de pescuit utilizate în scopul exploatării comerciale a resurselor de ton roșu.

Comisia transmite respectivele informații Secretariatului ICCAT cu 15 zile înainte de începutul activității de pescuit, astfel încât navele respective să poată fi înscrise în registrul ICCAT al navelor autorizate și, dacă este cazul, în registrul ICCAT al navelor cu o lungime totală mai mare sau egală cu 20 de metri autorizate să opereze în zona reglementată de convenție.

(2) În cursul unui an calendaristic, o navă de pescuit poate fi înscrisă pe ambele liste menționate la alineatul (1), cu condiția să nu fie înscrisă pe ambele liste în același timp.

(3) Informațiile cu privire la navele de pescuit menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) conțin numele navei și numărul din Registrul flotei Uniunii (CFR), astfel cum este definit în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/218 al Comisiei (20).

(4) Comisia nu acceptă nicio transmitere retroactivă a listelor menționate la alineatul (1).

(5) Nu se acceptă modificarea ulterioară a listelor menționate la alineatul (1) în cursul unui an calendaristic decât în cazul în care nava de pescuit notificată este împiedicată să participe la activitățile de pescuit din motive operaționale legitime sau din motive de forță majoră. În astfel de circumstanțe, statul membru în cauză informează de îndată Comisia, furnizând:

(a)	detaliile complete ale navei (navelor) de pescuit care urmează să înlocuiască nava de pescuit respectivă; și

(b)	o expunere completă a motivului care justifică înlocuirea și toate documentele sau referințele justificative relevante.

(6) Comisia modifică, dacă este necesar, pe tot parcursul anului, informațiile cu privire la navele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, prin furnizarea unor informații actualizate Secretariatului ICCAT, în conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/2403.

Articolul 27

Autorizațiile de pescuit pentru nave

(1) Statele membre eliberează autorizații de pescuit navelor incluse pe una dintre listele menționate la articolul 26 alineatele (1) și (5). Autorizațiile de pescuit conțin cel puțin informațiile prevăzute în anexa VII și sunt eliberate în formatul stabilit în anexa respectivă. Statele membre se asigură că informațiile cuprinse în autorizația de pescuit sunt corecte și respectă prezentul regulament.

(2) Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (6), se consideră că navele de pescuit ale Uniunii care nu sunt înscrise în registrele ICCAT menționate la articolul 26 alineatul (1) nu sunt autorizate să pescuiască, să păstreze la bord, să transbordeze, să transporte, să transfere, să prelucreze sau să debarce ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană.

(3) Statul membru de pavilion retrage autorizația de pescuit pentru ton roșu eliberată unei nave și poate impune navei să se îndrepte imediat către un port indicat de acesta în cazul în care cota individuală atribuită navei este epuizată.

Articolul 28

Listele și registrele capcanelor autorizate să pescuiască ton roșu

(1) În cadrul planurilor lui de pescuit, fiecare stat membru transmite Comisiei o listă cu capcanele autorizate să pescuiască ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană. Comisia transmite aceste informații Secretariatului ICCAT pentru ca respectivele capcane să poată fi înscrise în registrul ICCAT al capcanelor autorizate să pescuiască ton roșu.

(2) Statele membre eliberează autorizații de pescuit pentru capcanele incluse pe lista menționată la alineatul (1). Autorizațiile de pescuit includ cel puțin informațiile prevăzute în anexa VII și utilizează formatul prevăzut în respectiva anexă. Statele membre se asigură că informațiile incluse în autorizația de pescuit sunt corecte și respectă prezentul regulament.

(3) Capcanele din Uniune care nu sunt înscrise în registrul ICCAT al capcanelor autorizate să pescuiască ton roșu sunt considerate ca fiind neautorizate să pescuiască ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană. Sunt interzise păstrarea la bord, transferul, plasarea în cuști sau debarcarea tonului roșu capturat de respectivele capcane.

(4) Statul membru de pavilion retrage autorizația de pescuit pentru tonul roșu eliberată capcanelor atunci când cota care le-a fost atribuită este considerată a fi epuizată.

Articolul 29

Informații referitoare la activitățile de pescuit

(1) Până la data de 15 iulie a fiecărui an, fiecare stat membru transmite Comisiei informații detaliate cu privire la capturile de ton roșu efectuate în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană în anul precedent. Comisia transmite aceste informații Secretariatului ICCAT până la data de 31 iulie a fiecărui an. Aceste informații includ:

(a)	numele și numărul ICCAT al fiecărei nave de capturare;

(b)	perioada de valabilitate a autorizației (autorizațiilor) fiecărei nave de capturare;

(c)	capturile totale ale fiecărei nave de capturare, inclusiv capturile egale cu zero, în toată perioada de valabilitate a autorizației (autorizațiilor);

(d)	numărul total de zile în care fiecare navă de capturare a pescuit în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană în toată perioada de valabilitate a autorizației (autorizațiilor); și

(e)	capturile totale în afara perioadei de valabilitate a autorizației (capturi accidentale).

(2) În cazul navelor de pescuit aflate sub pavilionul lor, care nu au fost autorizate să pescuiască activ ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană, dar care au capturat ton roșu sub formă de capturi accidentale, statele membre transmit următoarele informații Comisiei:

(a)	numele și numărul ICCAT sau, dacă nu sunt înregistrate la ICCAT, numărul național de înregistrare al navelor; și

(b)	capturile totale de ton roșu.

(3) Statele membre transmit Comisiei orice informație cu privire la toate navele care nu sunt prevăzute la alineatele (1) și (2), dar despre care se știe sau se presupune că au pescuit ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și Marea Mediterană. Comisia transmite informațiile respective Secretariatului ICCAT imediat ce devin disponibile.

Articolul 30

Operațiunile comune de pescuit

(1) Orice operațiune comună de pescuit care vizează tonul roșu este permisă numai dacă navele participante sunt autorizate de statul (statele) membru (membre) de pavilion. Pentru a fi autorizată, fiecare navă de pescuit cu plasă-pungă are obligația să fie echipată pentru pescuitul de ton roșu, să dețină o cotă individuală și să respecte obligațiile de raportare stabilite la articolul 32.

(2) Cota alocată unei operațiuni comune de pescuit este egală cu totalul cotelor alocate navelor de pescuit cu plasă-pungă participante.

(3) Navele de pescuit cu plasă-pungă din Uniune nu participă la operațiuni comune de pescuit cu nave de pescuit cu plasă-pungă din alte PCC.

(4) Formularul de solicitare a autorizației de a participa la o operațiune comună de pescuit este prevăzut în anexa IV. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a obține următoarele informații din partea navelor sale de pescuit cu plasă-pungă care participă la operațiunea comună de pescuit:

(a)	perioada de autorizare solicitată pentru operațiunea comună de pescuit;

(b)	identitatea operatorilor implicați;

(c)	cotele individuale ale navelor;

(d)	cheia de repartizare a capturilor între nave; și

(e)	informații privind fermele piscicole de destinație.

(5) Cu cel puțin 10 zile înainte de începutul operațiunii comune de pescuit, fiecare stat membru transmite Comisiei informațiile menționate la alineatul (4) în formatul prevăzut în anexa IV. Cu cel puțin cinci zile înainte de începutul operațiunii de pescuit, Comisia transmite informațiile respective Secretariatului ICCAT și statului membru de pavilion al celorlalte nave de pescuit care participă la operațiunea comună de pescuit.

(6) În cazuri de forță majoră, termenele prevăzute la alineatul (5) nu se aplică informațiilor privind fermele piscicole de destinație. În astfel de cazuri, statele membre transmit Comisiei o versiune actualizată a informațiilor respective de îndată ce acest lucru este posibil, alături de o descriere a evenimentelor care au constituit forța majoră. Comisia transmite apoi aceste informații Secretariatului ICCAT.

Secțiunea 2

Înregistrarea capturilor

Articolul 31

Cerințele de înregistrare

(1) Comandanții navelor de capturare din Uniune păstrează un jurnal de pescuit al operațiunilor, în conformitate cu articolele 14, 15, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 și cu partea A din anexa II la prezentul regulament.

(2) Comandanții remorcherelor, ai navelor auxiliare și ai navelor de prelucrare din Uniune își înregistrează activitățile în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa II părțile B, C și D.

Articolul 32

Rapoartele de capturi transmise de comandanți și de operatorii capcanelor

(1) Comandanții navelor de capturare din Uniune care pescuiesc activ transmit statului membru de pavilion rapoarte zilnice privind capturile pe parcursul întregii perioade pentru care sunt autorizați să pescuiască ton roșu. Respectivele rapoarte nu sunt obligatorii pentru navele din port, cu excepția cazului în care participă la o operațiune comună de pescuit. Datele din rapoarte se preiau din jurnale de bord și includ data, ora, poziția (latitudine și longitudine) și greutatea, precum și numărul de exemplare de ton roșu capturat în zona reglementată de convenție, inclusiv exemplarele eliberate și peștii morți aruncați înapoi în mare. Comandanții trimit rapoartele în formatul stabilit în anexa III sau într-un format cerut de statul membru.

(2) Comandanții navelor de pescuit cu plasă-pungă întocmesc rapoartele zilnice privind capturile menționate la alineatul (1) pentru fiecare operațiune de pescuit, inclusiv pentru operațiunile în cazul cărora capturile au fost egale cu zero. Rapoartele sunt transmise de către comandantul navei sau de către reprezentanții săi autorizați statului membru de pavilion până la ora 9.00 GMT pentru ziua precedentă.

(3) Operatorii capcanelor sau reprezentanții lor autorizați care pescuiesc activ ton roșu întocmesc rapoarte zilnice și transmit rapoartele respective statelor lor membre de pavilion la fiecare 48 de ore, pe parcursul întregii perioade pentru care sunt autorizați să pescuiască ton roșu. Rapoartele respective includ numărul din registrul ICCAT al capcanei, data și ora capturii, greutatea și numărul exemplarelor de ton roșu capturat, inclusiv în cazul în care capturile sunt egale cu zero, exemplarele eliberate și peștii morți aruncați înapoi în mare. Operatorii capcanelor sau reprezentanții lor autorizați transmit aceste informații în formatul prevăzut în anexa III.

(4) Comandanții navelor de pescuit, altele decât navele de pescuit cu plasă-pungă, transmit statelor lor membre de pavilion rapoartele menționate la alineatul (1) până marți, la ora 12.00 GMT, pentru săptămâna precedentă care se încheie duminică.

Secțiunea 3

Debarcările și transbordările

Articolul 33

Porturile desemnate

(1) Fiecare stat membru căruia i-a fost alocată o cotă de ton roșu desemnează porturi unde sunt autorizate operațiunile de debarcare sau de transbordare a tonului roșu. Informațiile privind porturile desemnate sunt incluse în planul anual de pescuit menționat la articolul 11. Statele membre informează Comisia, fără întârziere, cu privire la orice modificare a informațiilor privind porturile desemnate. Comisia comunică respectivele informații Secretariatului ICCAT, fără întârziere.

(2) Pentru ca un port să fie port desemnat, statul membru al portului se asigură că sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a)	s-au stabilit orare de debarcare și de transbordare;

(b)	s-au stabilit locuri de debarcare și de transbordare; și

(c)	s-au stabilit proceduri de inspecție și de supraveghere, care să asigure prezența inspectorilor la toate orele de debarcare și transbordare și în toate locurile de debarcare și transbordare, în conformitate cu articolul 35.

(3) Se interzice debarcarea sau transbordarea de pe navele de capturare, precum și de pe navele de prelucrare și navele auxiliare, a oricărei cantități de ton roșu pescuit în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană, în orice alt loc decât porturile desemnate de PCC și de statele membre. În mod excepțional, tonul roșu mort, recoltat dintr-o capcană sau cușcă, poate fi transportat către o navă de prelucrare prin intermediul unei nave auxiliare, în măsura în care un astfel de transport are loc în prezența autorității de control.

Articolul 34

Notificarea prealabilă a debarcărilor

(1) Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 se aplică comandanților navelor de pescuit ale Uniunii cu o lungime totală mai mare sau egală cu 12 metri și care sunt înscrise pe lista navelor menționată la articolul 26. Notificarea prealabilă prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 se transmite autorității competente a statului membru (inclusiv a statului membru de pavilion) sau a PCC ale cărei porturi sau instalații de debarcare doresc să le utilizeze.

(2) Cu cel puțin patru ore înainte de ora estimată de intrare în port, comandanții navelor de pescuit ale Uniunii care au o lungime totală mai mică de 12 metri, inclusiv nave de prelucrare și nave auxiliare înscrise pe lista navelor menționată la articolul 26, sau reprezentanții unor astfel de nave, transmit autorității competente din statul membru (inclusiv din statul membru de pavilion) sau a PCC ale cărei porturi sau instalații de debarcare doresc să le utilizeze, cel puțin informațiile următoare:

(a)	ora de sosire estimată;

(b)	cantitatea estimată de ton roșu păstrată la bord;

(c)	informații despre zona geografică în care au fost efectuate capturile;

(d)	numărul de identificare extern și numele navelor de pescuit.

(3) În cazul în care statele membre sunt autorizate, în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii, să aplice o perioadă de preaviz mai scurtă decât perioada de patru ore înainte de ora estimată a sosirii, cantitățile estimate de ton roșu păstrate la bord pot fi notificate în momentul devenit aplicabil pentru notificarea prealabilă sosirii. Dacă zonele de pescuit se află la mai puțin de patru ore distanță de port, cantitățile estimate de ton roșu păstrate la bord pot fi modificate oricând înainte de sosire.

(4) Autoritățile statului membru al portului păstrează un registru cu toate notificările prealabile din anul curent.

(5) Toate debarcările din Uniune sunt controlate de către autoritățile de control relevante din statul membru al portului și un procent dintre acestea este inspectat pe baza unui sistem de evaluare a riscurilor, ținându-se seama de cote, de dimensiunea flotei și de efortul de pescuit. Informațiile complete cu privire la un astfel de sistem de control adoptat de fiecare stat membru sunt prevăzute în planul anual de inspecție menționat la articolul 14.

(6) Comandanții unei nave de capturare din Uniune, indiferent de lungimea totală a navei, transmit, în termen de 48 de ore de la finalizarea operațiunii de debarcare, o declarație de debarcare autorităților competente din statul membru sau din PCC în care are loc debarcarea, precum și statului lor membru de pavilion. Comandanții navelor de capturare din Uniune sunt responsabili să se asigure că declarația include informații complete și exacte și confirmă acest lucru. Ca cerință minimă, declarația de debarcare precizează cantitățile de ton roșu debarcate și zona în care au fost capturate. Toate capturile debarcate se cântăresc. Statul membru al portului transmite un raport de debarcare autorităților statului membru de pavilion sau ale PCC, în termen de 48 de ore de la finalizarea operațiunii de debarcare.

Articolul 35

Transbordări

(1) Transbordarea pe mare de către navele de capturare ale Uniunii care au la bord ton roșu sau de către navele țărilor terțe în apele Uniunii este interzisă în toate circumstanțele.

(2) Fără a aduce atingere articolului 52 alineatele (2) și (3) și articolelor 54 și 57 din Regulamentul (UE) 2017/2107, navele de pescuit transbordează capturile de ton roșu doar în porturile desemnate, astfel cum sunt menționate la articolul 33 din prezentul regulament.

(3) Comandantul navei de pescuit receptoare sau reprezentantul comandantului furnizează autorităților competente din statul portului, cu cel puțin 72 de ore înainte de ora estimată de sosire în port, informațiile enumerate în modelul de declarație de transbordare prevăzut în anexa V. Orice transbordare necesită autorizația prealabilă din partea statului membru de pavilion sau din partea PCC de pavilion a navei de pescuit care efectuează transbordarea în cauză. În plus, în momentul transbordării, comandantul navei care efectuează transbordarea își informează statul membru de pavilion sau PCC cu privire la datele solicitate în temeiul anexei V.

(4) Statul membru al portului inspectează nava receptoare la sosire și verifică documentația și cantitățile privind operațiunile de transbordare.

(5) Comandanții navelor de pescuit din Uniune angajate în operațiuni de transbordare completează și transmit statelor membre de pavilion declarația ICCAT de transbordare în termen de 15 zile de la finalizarea operațiunii de transbordare. Comandanții navelor de pescuit care efectuează transbordarea completează declarația ICCAT de transbordare în conformitate cu anexa V. Declarația de transbordare include numărul de referință al eBCD pentru a facilita verificarea încrucișată a datelor incluse în aceasta.

(6) Statul membru al portului transmite un raport de transbordare autorității statului de pavilion sau a PCC de care aparține nava de pescuit care efectuează transbordarea, în termen de cinci zile de la finalizarea operațiunii de transbordare.

(7) Toate transbordările sunt inspectate de către autoritățile competente din porturile desemnate ale statelor membre.

Secțiunea 4

Obligații de raportare

Articolul 36

Rapoartele săptămânale cu privire la cantități

Fiecare stat membru transmite Comisiei rapoarte săptămânale de captură. Aceste rapoarte includ datele solicitate în temeiul articolului 32 privind capcanele, navele cu plasă-pungă și alte nave de capturare. Informațiile sunt structurate pe tipuri de unelte de pescuit. Comisia transmite de îndată respectivele informații Secretariatului ICCAT.

Articolul 37

Informațiile cu privire la epuizarea cotelor

(1) Pe lângă respectarea articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, fiecare stat membru informează Comisia atunci când consideră că una dintre grupele de unelte de pescuit a atins 80 % din cota alocată.

(2) Pe lângă respectarea articolului 35 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, fiecare stat membru informează Comisia atunci când consideră că una dintre grupele de unelte de pescuit sau una dintre operațiunile comune de pescuit ori una dintre navele de pescuit cu plasă-pungă și-a epuizat cota alocată. Respectivele informații sunt însoțite de documente oficiale emise de statul membru, prin care acesta atestă faptul că a dispus întreruperea activității de pescuit sau chemarea în port a flotei, a grupei de unelte de pescuit, a operațiunii comune de pescuit sau a navelor care dispun de o cotă individuală, indicând în mod clar data și ora încetării activității.

(3) Comisia notifică Secretariatului ICCAT datele la care a fost epuizată cota de ton roșu a Uniunii.

Secțiunea 5

Programul observatorilor

Articolul 38

Programul național de observare

(1) Fiecare stat membru se asigură că trimiterea de observatori naționali, care au asupra lor un document oficial de identificare, pe navele de pescuit și capcanele active în pescuitul de ton roșu acoperă cel puțin:

(a)	20 % din traulerele sale pelagice active (cu o lungime mai mare de 15 metri);

(b)	20 % din navele sale de pescuit cu paragate active (cu o lungime mai mare de 15 metri);

(c)	20 % din navele sale de pescuit cu momeală active (cu o lungime mai mare de 15 metri);

(d)	100 % din remorchere;

(e)	100 % din operațiunile de recoltare din capcane.

Statele membre care au mai puțin de cinci nave de capturare aparținând categoriilor enumerate la primul paragraf literele (a), (b) și (c) și autorizate să pescuiască ton roșu în mod activ se asigură că desfășurarea observatorilor naționali acoperă cel puțin 20 % din timpul în care navele sunt active în pescuitul de ton roșu.

(2) Sarcinile observatorului național sunt, în special, următoarele:

(a)	să monitorizeze respectarea prezentului regulament de către navele de pescuit și capcane;

(b)

să înregistreze și să raporteze activitatea de pescuit, inclusiv:

(i)	cantitatea capturii (inclusiv capturile accidentale) și repartizarea capturilor (păstrate la bord sau aruncate înapoi în mare, moarte sau vii);

(ii)	zona în care s-a efectuat captura, cu precizarea latitudinii și longitudinii;

(iii)

măsurarea efortului (de exemplu, numărul de lansări, numărul de cârlige), conform definiției din Manualul ICCAT al operațiunilor pentru diferite unelte;

(iv)	data efectuării capturii;

(c)	să verifice datele consemnate în jurnalul de bord;

(d)	să repereze și să noteze navele care ar putea practica un pescuit incompatibil cu măsurile de conservare ale ICCAT.

(3) Pe lângă sarcinile menționate la alineatul (2), observatorii naționali desfășoară activități științifice, inclusiv colectarea datelor necesare, pe baza orientărilor primite de la SCRS.

(4) Datele și informațiile colectate în cadrul programului de observare al fiecărui stat membru sunt puse la dispoziția Comisiei. Comisia transmite respectivele date și informații către SCRS sau către Secretariatul ICCAT, după caz.

(5) În sensul alineatelor (1)-(3), fiecare stat membru asigură:

(a)

acoperirea reprezentativă, în timp și spațiu, pentru a garanta obținerea de către Comisie a unor date și informații adecvate și corespunzătoare cu privire la capturi, la efort și la alte aspecte științifice și de gestionare, luând în considerare caracteristicile flotelor și ale activităților de pescuit;

(b)	protocoale solide de culegere a datelor;

(c)	instruirea și abilitarea corespunzătoare a observatorilor înainte ca aceștia să fie trimiși pe teren;

(d)	perturbarea minimă, în măsura posibilului, a operațiunilor desfășurate de navele și capcanele care pescuiesc în zona reglementată de convenție.

Articolul 39

Programul regional de observare al ICCAT

(1) Statele membre asigură punerea în aplicare eficace a programului regional de observare al ICCAT, astfel cum este prevăzut în prezentul articol și în anexa VIII.

(2) Statele membre asigură prezența unui observator regional al ICCAT:

(a)	pe toate navele de pescuit cu plasă-pungă autorizate să pescuiască ton roșu;

(b)	în cursul tuturor operațiunilor de transfer al tonului roșu de pe nave de pescuit cu plasă-pungă;

(c)	în cursul tuturor operațiunilor de transfer al tonului roșu din capcane în cuști de transport;

(d)	în cursul tuturor transferurilor de ton roșu de la o fermă piscicolă la alta;

(e)	în cursul tuturor operațiunilor de plasare a tonului roșu în cuști din ferme piscicole;

(f)	în cursul tuturor operațiunilor de recoltare a tonului roșu din ferme piscicole; și

(g)	în cursul operațiunilor de eliberare a tonului din cuștile de creștere în mare.

(3) Navele cu plasă-pungă pe care nu este prezent un observator regional al ICCAT nu sunt autorizate să pescuiască ton roșu.

(4) Statele membre se asigură că un observator regional al ICCAT este repartizat fiecărei ferme piscicole în cursul întregii perioade în care se desfășoară operațiunile de plasare în cuști. În caz de forță majoră și în urma confirmării circumstanțelor care constituie forță majoră de către statul membru în care se află ferma piscicolă, un observator regional al ICCAT poate fi repartizat mai multor ferme piscicole pentru a asigura continuitatea operațiunilor de creștere, dacă se asigură că observatorul își îndeplinește corespunzător sarcinile care îi revin. Totuși, statul membru responsabil de fermele piscicole solicită imediat trimiterea unui observator regional suplimentar.

(5) Observatorii regionali ai ICCAT au, în special, următoarele sarcini:

(a)

observarea și monitorizarea operațiunilor de pescuit și de creștere în conformitate cu măsurile relevante de conservare și gestionare ale ICCAT, inclusiv prin accesul la înregistrarea camerelor stereoscopice din momentul plasării în cuști, care permite măsurarea lungimii și estimarea greutății corespunzătoare;

(b)

semnarea declarațiilor ICCAT de transfer și a BCD-urilor atunci când informațiile incluse în aceste documente corespund observațiilor lor. În caz contrar, observatorul regional al ICCAT își menționează prezența pe declarațiile ICCAT de transfer și pe BCD-uri, precum și motivele dezacordului, citând în special norma (normele) sau procedura (procedurile) care nu a(u) fost respectată (respectate);

(c)	desfășurarea de activități științifice, inclusiv prelevarea de probe, conform orientărilor primite de la SCRS.

(6) Comandanții, echipajul și operatorii fermei piscicole, capcanei și navei nu obstrucționează, intimidează, deranjează sau influențează, prin niciun mijloc, observatorii regionali pe parcursul exercitării atribuțiilor acestora.

Secțiunea 6

Operațiunile de transfer

Articolul 40

Autorizația de transfer

(1) Înainte de orice operațiune de transfer, comandantul navei de capturare sau al remorcherului ori reprezentanții comandantului sau operatorul fermei piscicole ori al capcanei de unde se efectuează transferul transmit o notificare prealabilă de transfer statului membru de pavilion sau statului membru responsabil de ferma piscicolă sau de capcană, care indică:

(a)	numele navei de capturare sau al fermei piscicole ori al capcanei și numărul din registrul ICCAT;

(b)	ora estimată a transferului;

(c)	cantitatea estimată de ton roșu care urmează să fie transferată;

(d)	informații despre poziția geografică (latitudine/longitudine) în care se va efectua transferul, precum și numerele de identificare ale cuștilor;

(e)	numele remorcherului, numărul de cuști remorcate și numărul din registrul ICCAT, după caz; și

(f)	portul, ferma piscicolă sau cușca de destinație a tonului roșu.

(2) În sensul alineatului (1), statele membre atribuie un număr unic fiecărei cuști de transport. Dacă este necesar să se utilizeze mai multe cuști de transport pentru transferul unei capturi care corespunde unei operațiuni de pescuit, o singură declarație ICCAT de transfer este necesară, dar se înregistrează toate numerele cuștilor de transport în declarația ICCAT de transfer, precizându-se clar cantitatea de ton roșu transportată în fiecare cușcă.

(3) Numerele cuștilor se emit pe baza unui sistem unic de numerotare care cuprinde cel puțin codul alfa-3 corespunzător statului membru în care se află ferma piscicolă, urmat de trei cifre. Numerele unice ale cuștilor sunt permanente și nu sunt transferabile de la o cușcă la alta.

(4) Statul membru căruia i s-a transmis o notificare de transfer în temeiul alineatului (1) atribuie și comunică comandantului navei de pescuit sau operatorului capcanei sau al fermei piscicole, după caz, un număr de autorizație pentru fiecare operațiune de transfer. Numărul autorizației include codul de trei litere al statului membru, patru cifre care indică anul și trei litere care indică fie o autorizare pozitivă (AUT), fie una negativă (NEG) urmată de numere consecutive.

(5) Statul membru căruia i s-a transmis o notificare de transfer în temeiul alineatului (1) autorizează sau refuză să autorizeze transferul în 48 de ore de la prezentarea notificării prealabile de transfer. Operațiunea de transfer nu poate începe înainte de eliberarea unei autorizații pozitive prealabile.

(6) Autorizația de transfer nu aduce atingere confirmării operațiunii de plasare în cuști.

Articolul 41

Refuzul autorizației de transfer și eliberarea tonului roșu

(1) Statul membru căruia i s-a transmis o notificare prealabilă de transfer în temeiul articolului 40 alineatul (1) refuză să autorizeze transferul dacă, la primirea notificării prealabile a transferului, consideră că:

(a)	nava de capturare sau capcana care, conform declarațiilor, a capturat peștele nu a dispus de o cotă suficientă;

(b)	cantitatea de pește nu a fost raportată în mod corespunzător de către nava de capturare sau de către capcană ori nu a fost autorizată pentru a fi plasată în cuști;

(c)	nava de capturare care a declarat că a capturat peștele nu avea o autorizație valabilă pentru pescuitul de ton roșu eliberată în conformitate cu articolul 27; sau

(d)	remorcherul care, conform declarațiilor, este receptorul transferului de pește nu este înscris în registrul ICCAT al celorlalte nave de pescuit, menționat la articolul 26, sau nu este echipat cu un VMS sau cu un dispozitiv de monitorizare echivalent pe deplin funcționale.

(2) Dacă statul membru căruia i s-a transmis o notificare de transfer în temeiul articolului 40 alineatul (1) refuză să autorizeze transferul, acesta emite imediat un ordin de eliberare comandantului navei de capturare sau de remorcare sau operatorului capcanei sau al fermei piscicole, după caz, pentru a-i informa că transferul nu este autorizat și pentru le solicita eliberarea peștilor înapoi în mare în conformitate cu anexa XII.

(3) În cazul apariției unei defecțiuni tehnice la sistemul VMS propriu în timpul transportului către ferma piscicolă, remorcherul este înlocuit cu un alt remorcher cu un VMS pe deplin funcțional sau un nou VMS operațional este instalat sau utilizat, imediat ce acest lucru este posibil, dar nu mai târziu de 72 de ore de la respectiva defecțiune tehnică. Această perioadă de 72 de ore poate fi prelungită, în mod excepțional, în caz de forță majoră sau în cazul unor constrângeri operaționale legitime. Defecțiunea tehnică este comunicată imediat Comisiei, care informează Secretariatul ICCAT. Din momentul în care a fost depistată defecțiunea tehnică până la remedierea acesteia, comandantul sau reprezentantul comandantului comunică la fiecare patru ore autorităților de control din statul membru de pavilion coordonatele geografice actualizate ale navei de pescuit prin mijloace de telecomunicații adecvate.

Articolul 42

Declarația ICCAT de transfer

(1) La finalul operațiunii de transfer, comandanții navelor de capturare sau ai remorcherelor sau operatorul fermei piscicole sau al capcanei completează și transmit statului membru responsabil declarația ICCAT de transfer, în formatul prevăzut în anexa VI.

(2) Formularele de declarație ICCAT de transfer sunt numerotate de către autoritățile statului membru responsabil de navele de pescuit, de ferma piscicolă sau de capcanele de unde se efectuează transferurile. Numărul formularului de declarație ICCAT de transfer include codul din trei litere al statului membru, urmat de cele patru cifre pentru an, de numărul secvențial din trei cifre și de cele trei litere „ITD” (SM-20**/xxx/ITD).

(3) Declarația ICCAT de transfer, în original, însoțește transferul peștelui. Un exemplar al declarației este păstrat de nava de capturare sau de capcane și de remorchere.

(4) Comandanții navelor care desfășoară operațiuni de transfer își raportează activitățile în conformitate cu anexa II.

(5) Informațiile privind peștii morți sunt înregistrate în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XIII.

Articolul 43

Monitorizarea video

(1) Comandantul navei de capturare sau al remorcherului sau operatorul fermei piscicole sau al capcanei se asigură că operațiunile de transfer sunt monitorizate sub apă cu ajutorul unei camere video, în vederea verificării numărului de pești transferați. Înregistrarea video are loc în conformitate cu standardele minime și cu procedurile stabilite în anexa X.

(2) Dacă SCRS solicită Comisiei să furnizeze copii ale înregistrărilor video, statele membre furnizează aceste copii Comisiei, care le transmite mai departe SCRS.

Articolul 44

Verificarea de către observatorii regionali ai ICCAT și desfășurarea investigațiilor

(1) Observatorii regionali ai ICCAT aflați la bordul navei de capturare și al capcanei, astfel cum se menționează la articolul 39 și în anexa VIII:

(a)	înregistrează și raportează activitățile de transfer desfășurate;

(b)	observă și estimează capturile transferate; și

(c)	verifică înregistrările făcute în autorizația prealabilă de transfer, așa cum se menționează la articolul 40 și în declarația ICCAT de transfer, astfel cum se menționează la articolul 42.

(2) În cazurile în care există o diferență mai mare de 10 % față de numărul de exemplare de ton roșu estimat de observatorul regional sau de autoritățile de control relevante, sau de comandantul navei de capturare ori de remorcare, sau de operatorul capcanei sau al fermei piscicole, statul membru responsabil începe o investigație. Această investigație se finalizează înainte de momentul plasării în cuști la ferma piscicolă sau, în orice caz, în termen de 96 de ore de la începerea investigației, cu excepția cazurilor de forță majoră. Până la obținerea rezultatelor investigației respective, nu au loc operațiuni de plasare în cuști și nu se validează secțiunea pertinentă din BCD.

(3) Cu toate acestea, în cazul în care înregistrarea video nu are o calitate sau o claritate suficientă pentru estimarea cantităților transferate, comandantul navei sau operatorul fermei piscicole sau al capcanei poate solicita autorităților statului membru responsabil autorizația de a efectua o nouă operațiune de transfer și de a furniza observatorului regional înregistrarea video aferentă. Dacă acest transfer voluntar al controlului nu se încheie cu rezultate satisfăcătoare, statul membru responsabil începe o investigație. Dacă, în urma investigației, se confirmă faptul că înregistrarea video are o calitate și claritate insuficiente pentru a estima cantitățile transferate, autoritățile de control ale statului membru responsabil dispun efectuarea unei alte operațiuni de transfer de control și furnizează înregistrarea video aferentă observatorului regional al ICCAT. Noile transferuri se efectuează sub forma unor transferuri de control până în momentul în care calitatea înregistrării video este suficient de bună pentru a permite să fie estimate cantitățile transferate.

(4) Fără a aduce atingere verificărilor efectuate de inspectori, observatorii regionali ai ICCAT semnează declarația ICCAT de transfer numai atunci când observațiile lor sunt în conformitate cu măsurile de conservare și gestionare ale ICCAT, iar informațiile conținute în declarația ICCAT de transfer sunt în concordanță cu observațiile lor și includ o înregistrare video corespunzătoare în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3). Observatorii ICCAT verifică, de asemenea, dacă declarația ICCAT de transfer este transmisă comandantului remorcherului sau operatorului fermei piscicole ori reprezentantului capcanei, după caz. Dacă observatorii ICCAT nu sunt de acord cu declarația ICCAT de transfer, aceștia menționează în declarațiile ICCAT de transfer și în BCD prezența și motivele dezacordului lor, precizând regula (regulile) sau procedura (procedurile) care nu au fost respectate.

(5) La finalul operațiunii de transfer, comandantul navei de capturare sau al remorcherului sau operatorii fermei piscicole sau ai capcanei completează și transmit statului membru responsabil declarația ICCAT de transfer, în formatul prevăzut în anexa VI. Statele membre transmit Comisiei declarația ICCAT de transfer.

Articolul 45

Acte de punere în aplicare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească proceduri operaționale pentru aplicarea prezentei secțiuni. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68.

Secțiunea 7

Operațiunile de plasare în cuști

Articolul 46

Autorizația de plasare în cuști și posibilul refuz de acordare a autorizației

(1) Înainte de începerea operațiunilor de plasare în cuști pentru fiecare cușcă de transport, se interzice ancorarea cuștilor de transport la mai puțin de 0,5 mile marine de instalațiile de creștere. În acest scop, coordonatele geografice care corespund poligonului în care este situată ferma piscicolă sunt disponibile în planurile de gestionare a activității de creștere menționate la articolul 15.

(2) Înainte de orice operațiune de plasare în cuști, statul membru responsabil de ferma piscicolă solicită aprobarea plasării în cuști din partea statului membru sau a PCC responsabil(ă) de nava de capturare sau de capcana care a prins tonul roșu care urmează să fie plasat în cuști.

(3) Autoritatea competentă din statul membru responsabil de nava de capturare sau de capcană refuză să aprobe plasarea în cuști în cazul în care consideră că:

(a)	nava de capturare sau capcana care a capturat peștele nu deține o cotă suficientă pentru tonul roșu;

(b)	cantitatea de pește nu a fost raportată în mod corespunzător de către nava de capturare sau capcană; sau

(c)	nava de capturare sau capcana care a declarat că a capturat peștele nu are o autorizație valabilă pentru pescuitul de ton roșu eliberată în conformitate cu articolul 27.

(4) În cazul în care statul membru responsabil de nava de capturare sau de capcană refuză să aprobe operațiunea de plasare în cuști, acesta:

(a)	informează autoritatea competentă din statul membru sau PCC responsabil(ă) de ferma piscicolă; și

(b)	solicită autorității competente să facă demersurile necesare pentru confiscarea capturilor și eliberarea în mare a peștelui.

(5) Plasarea în cuști nu poate începe fără aprobarea emisă în termen de o zi lucrătoare de la solicitare de către statul membru sau PCC responsabil(ă) de navele de capturare sau de capcană, sau de către statul membru responsabil de ferma piscicolă, dacă acest lucru a fost convenit cu autoritățile din statul membru sau cu PCC responsabil(ă) de navele de capturare sau de capcană. Dacă, în termen de o zi lucrătoare, nu se primește niciun răspuns de la autoritățile din statul membru sau PCC responsabil(ă) de nava de capturare sau de capcană, operațiunea de plasare în cuști poate fi autorizată de către autoritățile competente din statul membru responsabil de ferma piscicolă.

(6) Peștele se plasează în cuști înainte de data de 22 august a fiecărui an, cu excepția cazului în care autoritățile competente ale statului membru sau ale PCC responsabil(ă) de ferma piscicolă furnizează motive valide, inclusiv forța majoră, care însoțesc raportul de plasare în cuști atunci când acesta este transmis. În orice caz, peștele nu se plasează în cuști după data de 7 septembrie a fiecărui an.

Articolul 47

Documentele privind capturile de ton roșu

(1) Se interzice statelor membre responsabile de fermele piscicole plasarea în cuști a tonului roșu dacă acesta nu este însoțit de documentele solicitate de ICCAT în cadrul programului de documentare a capturilor prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 640/2010. Documentele trebuie să fie exacte și complete și validate de către statul membru sau PCC responsabil(ă) de navele de capturare sau de capcane.

(2) Statele membre nu plasează tonul roșu într-o fermă piscicolă neautorizată de statul membru sau de PCC sau care nu figurează în registrul instalațiilor de creștere al ICCAT.

(3) Statele membre responsabile de fermele piscicole se asigură că respectivele capturi de ton roșu sunt plasate în cuști sau serii de cuști separate și sunt împărțite în funcție de statul membru de pavilion sau de PCC de origine. Pe cale de derogare, în cazul în care tonul roșu este capturat în contextul unei operațiuni comune de pescuit între diferite state membre, statele membre responsabile de fermele piscicole se asigură că tonul roșu este plasat în cuști sau serii de cuști separate și este împărțit în funcție de operațiunile comune de pescuit și de anul capturării.

Articolul 48

Inspecții

Statele membre responsabile de fermele piscicole iau măsurile necesare pentru inspectarea fiecărei operațiuni de plasare în cuști care are loc în fermele piscicole.

Articolul 49

Monitorizarea video

Statele membre responsabile de fermele piscicole se asigură că operațiunile de plasare în cuști sunt monitorizate sub apă, de către autoritățile lor de control, cu ajutorul unei camere video. Se efectuează câte o înregistrare video pentru fiecare operațiune de plasare în cuști, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa X.

Articolul 50

Deschiderea și desfășurarea investigațiilor

Atunci când există o diferență mai mare de 10 % față de numărul estimat de observatorul regional al ICCAT, de autoritățile de control relevante din statele membre și/sau de operatorul fermei piscicole, statul membru responsabil de ferma piscicolă începe o investigație în cooperare cu statul membru sau cu PCC responsabil(ă) de nava de capturare și/sau de capcană. Statul membru care efectuează anchetele poate utiliza alte informații de care dispune, inclusiv rezultatele programelor de plasare în cuști menționate la articolul 51.

Articolul 51

Măsurile și programele pentru estimarea cantității și a greutății tonului roșu care urmează a fi plasat în cuști

(1) Statele membre se asigură că un program care utilizează sisteme cu camere stereoscopice sau metode alternative care asigură același nivel de precizie și acuratețe acoperă 100 % dintre operațiunile de plasare în cuști, pentru a estima cantitatea și greutatea peștelui.

(2) Programul se desfășoară în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XI. Pot fi folosite metodele alternative numai dacă au fost aprobate de ICCAT în cadrul reuniunii sale anuale.

(3) Statul membru responsabil de ferma piscicolă comunică rezultatele programului statului membru sau PCC responsabil(ă) de navele de capturare, precum și entității care desfășoară programul regional de observare în numele ICCAT.

(4) În cazul în care, pentru o singură operațiune de capturare, rezultatele programului indică faptul că numărul exemplarelor de ton roșu plasate în cuști diferă cu mai mult de 10 % de cantitățile raportate capturate și/sau transferate, statul membru de nava de capturare sau de capcană începe o investigație pentru a determina greutatea exactă a capturii care se deduce din cota națională de ton roșu, în conformitate cu alineatul (9).

(5) Atunci când statul membru sau PCC responsabil(ă) de nava de capturare sau de capcană începe o investigație, statul membru responsabil de ferma piscicolă cooperează pe deplin și furnizează statului membru care investighează sau PCC toate informațiile suplimentare solicitate, inclusiv rezultatele analizei înregistrărilor video în cauză, și informează imediat Comisia.

(6) Autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv cele ale căror nave au fost implicate în transportul peștelui, cooperează activ, inclusiv prin schimbul tuturor informațiilor și documentelor de care dispun.

(7) Autoritatea competentă a statului membru responsabil de nava de capturare sau de capcană încheie investigația în termen de o lună de la comunicarea rezultatelor plasării în cuști de către autoritatea competentă din statul membru responsabil de ferma piscicolă.

(8) O diferență mai mare de 10 % între numărul de exemplare de ton roșu raportat capturat de nava sau capcana în cauză și numărul stabilit de autoritatea competentă din statul membru responsabil de nava de capturare sau de capcană în urma investigației constituie o potențială neconformitate a navei sau a capcanei în cauză.

(9) În cazul în care o investigație concluzionează că lipsesc exemplare de ton roșu, greutatea peștelui lipsă se deduce din cota statului membru responsabil de nava de capturare sau de capcană, prin aplicarea greutății individuale medii în momentul plasării în cuști comunicate de autoritatea competentă din statul membru responsabil de ferma piscicolă, la numărul de exemplare de ton roșu din captură stabilit de autoritatea competentă din statul membru responsabil de nava de pescuit sau de capcană, ca urmare a analizării de către aceasta a înregistrării video a primului transfer în contextul investigației.

(10) Fără a aduce atingere alineatului (9), după consultarea autorităților competente din statul membru sau PCC responsabil(ă) de nava de pescuit implicată în transportul peștelui către ferma piscicolă de destinație, autoritățile competente din statul membru responsabil de nava de capturare sau de capcană și Comisia pot decide să nu deducă din cota națională peștele care a fost determinat în cadrul investigației ca fiind pierdut, în cazul în care pierderile au fost documentate în mod corespunzător ca fiind de forță majoră de către operator, informațiile relevante au fost comunicate autorității competente din statul membru responsabil pentru operator și Comisiei imediat după eveniment, iar pierderile nu au dus la mortalitate cunoscută.

(11) Pentru cantitățile plasate în cuști care depășesc cantitățile declarate capturate și transferate, statul membru responsabil de nava de capturare sau de capcană transmite un ordin de eliberare, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XII, dacă:

(a)	investigația menționată la alineatul (4) nu este finalizată în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea rezultatelor programului, pentru o singură operațiune de plasare în cuști sau pentru toate operațiunile de plasare în cuști din cadrul unei operațiuni comune de pescuit; sau

(b)	investigația determină faptul că numărul de exemplare și/sau greutatea medie de ton roșu depășesc cantitatea de ton roșu care, conform declarațiilor, a fost capturată și transferată.

Eliberarea cantității excedentare se efectuează în prezența autorităților de control.

(12) Rezultatele programului se utilizează pentru a decide dacă sunt necesare eliberări, iar declarațiile de plasare în cuști și secțiunile relevante din BCD se completează în mod corespunzător. În cazul în care a fost emis un ordin de eliberare, operatorul fermei piscicole solicită prezența unei autorități naționale de control și a unui observator regional al ICCAT pentru monitorizarea eliberării.

(13) Statele membre transmit Comisiei rezultatele programului până la data de 1 septembrie a fiecărui an. În caz de forță majoră la plasarea în cuști, statele membre transmit respectivele rezultate înainte de data de 12 septembrie a fiecărui an. Comisia transmite aceste informații SCRS până la data de 15 septembrie a fiecărui an, pentru evaluare.

(14) Transferul tonului roșu viu dintr-o cușcă de creștere în altă cușcă de creștere nu se efectuează fără aprobarea și prezența autorităților de control din statul membru sau PCC responsabil(ă) de ferma piscicolă. Fiecare transfer este înregistrat pentru a controla numărul exemplarelor. Autoritățile naționale de control monitorizează aceste transferuri și se asigură că fiecare transfer în cadrul aceleiași ferme piscicole este înregistrat în sistemul eBCD.

Articolul 52

Declarația de plasare în cuști și raportul privind plasarea în cuști

(1) În termen de 72 de ore de la încheierea fiecărei operațiuni de plasare în cuști, un operator de fermă piscicolă transmite autorității sale competente o declarație de plasare în cuști, astfel cum se prevede în anexa XIV.

(2) Pe lângă declarația de plasare în cuști menționată la alineatul (1), în termen de o săptămână de la finalizarea operațiunii de plasare în cuști, statul membru responsabil de ferma piscicolă transmite un raport privind plasarea în cuști, care conține elementele prevăzute în secțiunea B din anexa XI, statului membru sau PCC ale cărui/cărei nave sau capcane au capturat tonul roșu, precum și Comisiei. Comisia transmite informațiile respective Secretariatului ICCAT.

(3) În sensul alineatului (2), operațiunea de plasare în cuști nu se consideră finalizată înainte de încheierea oricărei investigații începute și înainte de încheierea oricărei operațiuni de eliberare pentru care a fost emis un ordin.

Articolul 53

Transferurile în cadrul aceleiași ferme piscicole și controale aleatorii

(1) Un stat membru responsabil de ferma piscicolă implementează un sistem de trasabilitate, care include înregistrarea video a transferurilor interne.

(2) Pe baza unei analize a riscurilor, autoritățile de control ale statului membru responsabil de ferma piscicolă efectuează controale aleatorii privind tonul roșu ținut în cuști între momentul finalizării operațiunilor de plasare în cuști dintr-un an și prima operațiune de plasare în cuști din anul următor.

(3) În sensul alineatului (2), statul membru responsabil de ferma piscicolă stabilește un procent minim pentru peștele care trebuie controlat. Procentul respectiv este prevăzut în planul anual de inspecție menționat la articolul 14. Fiecare stat membru transmite Comisiei rezultatele controalelor aleatorii efectuate în fiecare an. Comisia transmite aceste rezultate Secretariatului ICCAT în luna aprilie a anului următor perioadei căreia îi corespunde cota.

Articolul 54

Accesul la înregistrările video și cerințele privind înregistrările video

(1) Statul membru responsabil de o fermă piscicolă se asigură că înregistrările video menționate la articolele 49 și 51 sunt puse la dispoziția inspectorilor naționali, precum și a inspectorilor regionali și ai ICCAT, precum și a observatorilor naționali și ai ICCAT.

(2) Statul membru responsabil de o fermă piscicolă ia măsurile necesare pentru a evita înlocuirea, editarea sau manipularea înregistrării video originale.

Articolul 55

Planurile anuale privind plasarea în cuști

Statele membre cărora le revine obligația de a transmite declarațiile și rapoartele privind plasarea în cuști în temeiul articolului 52 transmit Comisiei, în fiecare an, până la 31 iulie pentru anul precedent, un raport privind plasarea în cuști. Comisia transmite aceste informații Secretariatului ICCAT înainte de data de 31 august a fiecărui an. Raportul conține următoarele informații:

(a)	cantitatea totală de ton roșu plasat în cuști de fiecare fermă piscicolă, inclusiv pierderile fermei piscicole, exprimate ca număr și greutate, din timpul transportului către cuști efectuat de nave de pescuit sau de capcane;

(b)	lista navelor care pescuiesc, furnizează sau transportă ton roșu în scopuri de creștere (numele navei, pavilionul, numărul licenței, tipul uneltelor de pescuit) și a capcanelor;

(c)

rezultatele programului de eșantionare pentru estimarea numărului în funcție de dimensiune pentru tonul roșu capturat, precum și data, ora și zona în care a avut loc captura și metoda de pescuit utilizată, în vederea îmbunătățirii statisticilor în scopul evaluării stocului.

Programul de eșantionare necesită ca eșantionarea în funcție de dimensiune (lungime și greutate) din cuști să se efectueze pe baza unui singur eșantion (= 100 de exemplare) la fiecare 100 de tone de pește viu sau pe baza unui eșantion de 10 % din numărul total de pești plasați în cuști. Eșantionul în funcție de mărime se colectează cu ocazia recoltării la ferma piscicolă și, pentru exemplarele moarte, în timpul transportului, în conformitate cu Orientările ICCAT pentru prezentarea datelor și a informațiilor. Pentru peștele crescut mai mult de un an, sunt stabilite alte metodologii suplimentare de eșantionare. Eșantionarea se desfășoară în cursul oricărei recoltări și acoperă toate cuștile;

(d)	cantitățile de ton roșu plasat în cuști și estimarea ratei de creștere și a mortalității în captivitate, precum și cantitățile vândute exprimate în tone. Aceste informații sunt furnizate pentru fiecare fermă piscicolă;

(e)	cantitățile de ton roșu închise în cuști în anul anterior; și

(f)	cantitățile, defalcate în funcție de originea lor, comercializate în cursul anului precedent.

Articolul 56

Acte de punere în aplicare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească proceduri pentru aplicarea dispozițiilor prevăzute în prezenta secțiune. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 68.

Secțiunea 8

Monitorizare și supraveghere

Articolul 57

Sistemul de monitorizare a navelor

(1) Prin derogare de la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, statele membre de pavilion pun în aplicare un VMS pentru navele lor de pescuit cu o lungime totală mai mare sau egală cu 12 metri, în conformitate cu anexa XV.

(2) Navele de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15 metri care sunt înscrise pe lista navelor menționată la articolul 26 alineatul (1) litera (a) sau (b) încep să transmită date VMS către ICCAT cu cel puțin cinci zile înainte de perioada de autorizare și continuă să transmită datele respective timp de cel puțin cinci zile după perioada de autorizare, cu excepția cazului în care Comisiei i se transmite în prealabil o cerere de eliminare a navei din registrul ICCAT al navelor.

(3) Din rațiuni de control, comandantul sau reprezentantul comandantului se asigură că transmiterea datelor VMS de la navele de capturare autorizate să pescuiască activ ton roșu nu se întrerupe atunci când navele se află în port, cu excepția cazului în care există un sistem de declarare a intrărilor și a ieșirilor navelor din port.

(4) Statele membre se asigură că centrele lor de monitorizare a pescuitului înaintează Comisiei și unui organism desemnat de aceasta, în timp real și în formatul „https data feed”, mesajele VMS primite de la navele de pescuit aflate sub pavilionul lor. Comisia transmite mesajele respective Secretariatului ICCAT.

(5) Statele membre se asigură că:

(a)	mesajele VMS de la navele de pescuit aflate sub pavilionul lor sunt transmise Comisiei cel puțin o dată la fiecare două ore;

(b)

în cazul unor defecțiuni tehnice ale VMS, mesajele alternative de la navele de pescuit aflate sub pavilionul lor, care sunt recepționate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011, sunt transmise Comisiei în termen de 24 de ore de la primirea acestora de către centrele lor de monitorizare a pescuitului;

(c)	mesajele transmise Comisiei sunt numerotate în mod secvențial (cu un identificator unic) pentru a se evita duplicarea;

(d)	mesajele transmise Comisiei sunt în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011.

(6) Fiecare stat membru se asigură că toate mesajele puse la dispoziția navelor sale de inspecție sunt tratate în mod confidențial și se limitează la operațiunile de inspecție pe mare.

Secțiunea 9

Inspecțiile și asigurarea respectării normelor

Articolul 58

Programul ICCAT de inspecție comună internațională

(1) Activitățile de inspecție comună internațională se realizează în conformitate cu Programul ICCAT de inspecție comună internațională (denumit în continuare „programul ICCAT”), pentru controlul internațional în afara apelor aflate sub jurisdicție națională, astfel cum se prevede în anexa IX la prezentul regulament.

(2) Statele membre ale căror nave de pescuit sunt autorizate să desfășoare operațiuni care vizează tonul roșu repartizează inspectori și efectuează inspecții pe mare în cadrul programului ICCAT.

(3) În cazul în care, în orice moment, există peste 15 nave de pescuit aflate sub pavilionul unui stat membru care desfășoară activități de pescuit de ton roșu în zona reglementată de convenție, statul membru vizat trimite la fața locului, pe baza unei evaluări a riscurilor, o navă de inspecție în scopul inspecției și al controlului pe mare în zona reglementată de convenție pe toată durata prezenței acelor nave în zona respectivă. Se consideră că această obligație a fost îndeplinită atunci când statele membre cooperează pentru trimiterea la fața locului a unei nave de inspecție sau când o navă de inspecție a Uniunii este trimisă în zona reglementată de convenție.

(4) Comisia sau un organism desemnat de aceasta poate repartiza programului ICCAT inspectori ai Uniunii.

(5) În sensul alineatului (3), Comisia sau un organism desemnat de aceasta coordonează activitățile de supraveghere și de inspecție pentru Uniune. Comisia poate elabora, în coordonare cu statele membre implicate, programe comune de inspecție care să permită Uniunii să își îndeplinească obligația în cadrul programului ICCAT. Statele membre ale căror nave de pescuit desfășoară activități de pescuit al tonului roșu adoptă măsurile necesare pentru a facilita realizarea acestor programe, în special în ceea ce privește resursele umane și materiale necesare, precum și perioadele și zonele geografice în care se desfășoară resursele respective.

(6) Statele membre aduc la cunoștința Comisiei, până la data de 1 aprilie a fiecărui an, numele inspectorilor și ale navelor de inspecție pe care intenționează să le repartizeze programului ICCAT în cursul anului. Pe baza acestor informații, Comisia, în colaborare cu statele membre, elaborează în fiecare an un plan privind participarea Uniunii la programul ICCAT, pe care îl transmite Secretariatului ICCAT și statelor membre.

Articolul 59

Inspecțiile efectuate în cazul încălcărilor

Statul membru de pavilion se asigură că o inspecție fizică a navei de pescuit care se află sub pavilionul său are loc sub autoritatea sa în porturile sale sau este efectuată de către un inspector desemnat de acesta atunci când nava de pescuit nu se află în unul dintre porturile sale, în cazul în care nava de pescuit:

(a)	nu a respectat cerințele de înregistrare și raportare stabilite la articolele 31 și 32; sau

(b)	a încălcat prezentul regulament sau a săvârșit o încălcare gravă menționată la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau la articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

Articolul 60

Controale încrucișate

(1) Fiecare stat membru verifică informațiile din rapoartele de inspecție și din rapoartele observatorilor, datele VMS și, după caz, datele e-BCD-urilor, jurnalele navelor de pescuit, documentele de transfer și transbordare și documentele de captură și transmiterea la timp a acestora, în conformitate cu articolul 109 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(2) Fiecare stat membru efectuează controale încrucișate ale tuturor operațiunilor de debarcare, transbordare sau de plasare în cuști, efectuând comparații între cantitățile pe specie consemnate în jurnalul de bord al navei de pescuit sau cantitățile pe specie consemnate în declarația de transbordare și cantitățile consemnate în declarația de debarcare sau în declarația de plasare în cuști și orice alt document relevant, precum factura sau notele de vânzare.

Secțiunea 10

Asigurarea respectării normelor

Articolul 61

Asigurarea respectării normelor

Fără a aduce atingere articolelor 89-91 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, în special, obligației statelor membre de a lua măsuri adecvate de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește o anumită navă de pescuit, statul membru responsabil de o fermă piscicolă pentru tonul roșu ia măsurile adecvate de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește ferma respectivă, în cazul în care s-a stabilit, în conformitate cu dreptul intern, că ferma piscicolă nu respectă articolele 46-56 din prezentul regulament. În funcție de gravitatea încălcării și în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul intern, aceste măsuri pot include, în special, suspendarea sau retragerea autorizației, aplicarea de amenzi sau ambele. Statele membre comunică orice suspendare sau retragere a unei autorizații Comisiei, care o notifică Secretariatului ICCAT cu scopul de a modifica „registrul instalațiilor de creștere a tonului roșu” în consecință.

CAPITOLUL VI

Marketing

Articolul 62

Măsuri de marketing

(1) Fără a aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 1224/2009 și (CE) nr. 1005/2008 și Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), sunt interzise, în Uniune, operațiunile de comerț, de debarcare, de import, de export, de plasare în cuști în scopul îngrășării sau al creșterii, de reexport și de transbordare a tonului roșu, dacă aceste operațiuni nu sunt însoțite de documentele exacte, complete și validate necesare în temeiul prezentului regulament sau în temeiul altor acte juridice ale Uniunii care transpun normele ICCAT privind programul de documentare a capturilor de ton roșu.

(2) Sunt interzise, în Uniune, operațiunile de comerț, de import, de debarcare, de plasare în cuști în scopul îngrășării sau al creșterii, de prelucrare, de export, de reexport și de transbordare a tonului roșu, dacă:

(a)	tonul roșu a fost capturat cu ajutorul unor nave de pescuit sau al unor capcane al căror stat de pavilion nu dispune de o cotă sau de o limită de captură pentru tonul roșu, în temeiul măsurilor de conservare și gestionare ale ICCAT; sau

(b)	tonul roșu a fost capturat cu ajutorul unei nave de capturare sau al unei capcane în cazul căreia, în momentul capturării, cota individuală sau posibilitățile de pescuit ale statului fuseseră epuizate.

(3) Fără a aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 1224/2009, (CE) nr. 1005/2008 și (UE) nr. 1379/2013, sunt interzise, în Uniune, operațiunile de comerț, de import, de debarcare, de prelucrare și de export a tonului roșu din fermele piscicole de îngrășare sau de creștere care nu sunt conforme cu regulamentele menționate la alineatul (1).

CAPITOLUL VII

Dispoziții finale

Articolul 63

Evaluarea

La cererea Comisiei, statele membre îi transmit acesteia, fără întârziere, un raport detaliat privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Pe baza informațiilor primite de la statele membre, Comisia transmite Secretariatului ICCAT, până la data hotărâtă de ICCAT, un raport detaliat privind punerea în aplicare a Recomandării ICCAT 19-04.

Articolul 64

Finanțarea

În sensul Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (22), prezentul regulament este considerat plan multianual în sensul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

Articolul 65

Confidențialitatea

Datele colectate care fac obiectul schimbului de date în cadrul prezentului regulament sunt tratate în conformitate cu normele aplicabile privind confidențialitatea în temeiul articolelor 112 și 113 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

Articolul 66

Procedura de modificare

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 67 referitoare la modificarea prezentului regulament pentru a-l adapta la măsurile adoptate de ICCAT care sunt obligatorii pentru Uniune și statele membre în ceea ce privește:

(a)	derogările de la interdicția de reportare a cotelor neutilizate în temeiul articolului 8;

(b)

termenele pentru raportarea informațiilor, prevăzute la articolul 24 alineatul (4), articolul 26 alineatul (1), articolul 29 alineatul (1), articolul 32 alineatele (2) și (3), articolul 35 alineatele (5) și (6), articolul 36, articolul 41 alineatul (3), articolul 44 alineatul (2), articolul 51 alineatul (13), articolul 52 alineatul (2), articolul 55, articolul 57 alineatul (5) litera (b) și la articolul 58 alineatul (6);

(c)	perioadele sezoanelor de pescuit, prevăzute la articolul 17 alineatele (1) și (4);

(d)	dimensiunea minimă de referință pentru conservare, prevăzută la articolul 19 alineatele (1) și (2) și la articolul 20 alineatul (1);

(e)	procentele și parametrii de referință, stabiliți la articolul 13, articolul 15 alineatele (3) și (4), articolul 20 alineatul (1), articolul 21 alineatul (2), articolul 38 alineatul (1), articolul 44 alineatul (2), articolul 50 și la articolul 51 alineatul (8);

(f)	informațiile care se transmit Comisiei, menționate la articolul 11 alineatul (1), articolul 24 alineatul (1), articolul 25 alineatul (3), articolul 29 alineatul (1), articolul 30 alineatul (4), articolul 34 alineatul (2), articolul 40 alineatul (1) și la articolul 55;

(g)	sarcinile observatorilor naționali și ale observatorilor regionali ai ICCAT, prevăzute la articolul 38 alineatul (2) și, respectiv, la articolul 39 alineatul (5);

(h)	motivele de refuzare a autorizației de transfer, prevăzute la articolul 41 alineatul (1);

(i)	motivele de confiscare a capturilor și transmiterea ordinului de eliberare a peștelui, prevăzute la articolul 46 alineatul (4);

(j)	numărul navelor, prevăzut la articolul 58 alineatul (3);

(k)	anexele I-XV.

(2) Orice modificare adoptată în conformitate cu alineatul (1) se limitează strict la punerea în aplicare în dreptul Uniunii a modificărilor și/sau completărilor la recomandările ICCAT respective care sunt obligatorii pentru Uniune.

Articolul 67

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 66 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 17 octombrie 2023. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 66 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 66 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului menționat, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 68

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură constituit în temeiul articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 69

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1936/2001

Regulamentul (CE) nr. 1936/2001 se modifică după cum urmează:

(a)	articolul 3 literele (g)-(j), articolele 4a, 4b și 4c și anexa Ia se elimină;

(b)	în anexa I, liniuța „Ton roșu: Thunnus thynnus” se elimină;

(c)	în anexa II, rândul „Thunnus thynnus: Ton roșu” se elimină.

Articolul 70

Modificarea Regulamentului (UE) 2017/2107

Articolul 43 din Regulamentul (UE) 2017/2107se elimină.

Articolul 71

Modificarea Regulamentului (UE) 2019/833

Articolul 53 din Regulamentul (UE) 2019/833 se elimină.

Articolul 72

Abrogare

(1) Regulamentul (UE) 2016/1627 se abrogă.

(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa XVI la prezentul regulament.

Articolul 73

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 13 septembrie 2023.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

J. M. ALBARES BUENO

(1) JO C 232, 14.7.2020, p. 36.

(2) Poziția Parlamentului European din 28 aprilie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția în primă lectură a Consiliului din 26 iunie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 12 septembrie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(4) Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 martie 1998 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării și a Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții XI din aceasta (JO L 179, 23.6.1998, p. 1).

(5) Convenția internațională pentru conservarea tonului de Atlantic (JO L 162, 18.6.1986, p. 34).

(6) Regulamentul (UE) 2016/1627 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 al Consiliului (JO L 252, 16.9.2016, p. 1).

(7) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(8) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei din 8 aprilie 2011 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (JO L 112, 30.4.2011, p. 1).

(9) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).

(10) Regulamentul delegat (UE) 2015/98 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a obligațiilor internaționale ale Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în cadrul Convenției internaționale pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic și al Convenției privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (JO L 16, 23.1.2015, p. 23).

(11) Regulamentul (UE) nr. 640/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2010 de stabilire a unui program de documentare a capturilor de ton roșu (Thunnus thynnus) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1984/2003 al Consiliului (JO L 194, 24.7.2010, p. 1).

(12) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(13) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14) Regulamentul (UE) 2017/2107 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2017 de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (CE) nr. 1984/2003 și (CE) nr. 520/2007 ale Consiliului (JO L 315, 30.11.2017, p. 1).

(15) Regulamentul (UE) 2019/833 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de instituire a unor măsuri de conservare și executare care se aplică în zona de reglementare a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest, de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1627 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2115/2005 și (CE) nr. 1386/2007 ale Consiliului (JO L 141, 28.5.2019, p. 1).

(16) Regulamentul (UE) 2019/1154 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de pește-spadă din Marea Mediterană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului și a Regulamentului (UE) 2017/2107 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, p. 1).

(17) Regulamentul (CE) nr. 1936/2001 al Consiliului din 27 septembrie 2001 de stabilire a unor măsuri de control aplicabile pescuitului pentru anumite stocuri de pești mari migratori (JO L 263, 3.10.2001, p. 1).

(18) Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (JO L 347, 28.12.2017, p. 81).

(19) Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1380/2013, (UE) 2016/1139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472 și (UE) 2019/1022 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 105).

(20) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/218 al Comisiei din 6 februarie 2017 privind registrul flotei de pescuit a Uniunii (JO L 34, 9.2.2017, p. 9).

(21) Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).

(22) Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).

ANEXA I

CONDIȚII SPECIFICE APLICABILE NAVELOR DE CAPTURARE CARE PESCUIESC ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 19

Fiecare stat membru asigură respectarea următoarelor limitări de capacitate:

(a)	numărul maxim de nave de pescuit cu momeală și de nave pentru pescuitul la trenă, autorizate să pescuiască activ ton roșu, este limitat la numărul de nave care participă la pescuitul dirijat de ton roșu în 2006;

(b)	numărul maxim de flote de pescuit artizanal, autorizate să pescuiască activ ton roșu în Marea Mediterană, este limitat la numărul de nave care participă la pescuitul de ton roșu în 2008;

(c)	numărul maxim de nave de capturare autorizate să pescuiască activ ton roșu în Marea Adriatică este limitat la numărul de nave care participă la pescuitul de ton roșu în 2008.

Fiecare stat membru alocă cote individuale navelor în cauză.

Fiecare stat membru poate aloca:

—

cel mult 7 % din cota sa de ton roșu navelor sale de pescuit cu momeală și navelor pentru pescuitul la trenă. În cazul Franței, navele sub pavilion francez cu o lungime totală mai mică de 17 metri și care operează în Golful Biscaya pot captura maxim 100 de tone de ton roșu cu o greutate de minim 6,4 kg sau o lungime la furcă (până la bifurcarea înotătoarei caudale) de minim 70 cm;

—	cel mult 2 % din cota sa de ton roșu pentru pescuitul artizanal de coastă de pește proaspăt din Marea Mediterană;

—	cel mult 90 % din cota sa de ton roșu navelor sale de capturare din Marea Adriatică, pentru acvacultură.

Pentru maxim 7 % din cantitatea totală de exemplare de ton roșu capturate în Marea Adriatică pentru acvacultură de către navele care arborează pavilionul său, Croația poate să prevadă o greutate minimă de 6,4 kg sau o lungime la furcă (până la bifurcarea înotătoarei caudale) de minim 66 cm.

Statele membre ale căror nave de pescuit cu momeală, nave de pescuit cu paragate, nave de pescuit cu undițe de mână și nave pentru pescuitul la trenă sunt autorizate să pescuiască ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană stabilesc următoarele cerințe de marcaj:

—	marcajul se aplică pe fiecare exemplar de ton roșu imediat la descărcare;

—	fiecare marcaj aplicat are un număr unic de identificare care trebuie înscris în documentele de captură privind tonul roșu și inscripționat lizibil și indelebil pe exteriorul oricărui ambalaj care conține ton.

ANEXA II

CERINȚE REFERITOARE LA JURNALELE DE BORD

A. NAVE DE CAPTURARE

Specificații minime pentru jurnalele de pescuit:

1.	Filele jurnalului de bord se numerotează.

2.	Jurnalul de bord se completează zilnic (la miezul nopții) sau înainte de sosirea în port.

3.	Jurnalul de bord se completează în cazul inspecțiilor pe mare.

4.	O copie a paginilor rămâne atașată la jurnalul de bord.

5.	Jurnalele de bord se păstrează pe navă pentru o perioadă de operare de un an.

Informații standard minime pentru jurnalele de pescuit:

1.	Numele și adresa comandantului.

2.	Datele și porturile de plecare, datele și porturile de sosire.

3.	Denumirea navei, numărul de înmatriculare, numărul ICCAT, indicativul internațional de apel radio și numărul OMI (dacă există).

Uneltele de pescuit:

(a)	tipul după codul FAO;

(b)	dimensiunile (de exemplu lungimea, dimensiunea ochiurilor de plasă, numărul de cârlige).

Operațiunile pe mare cu (minimum) un rând pe zi de ieșire, indicând:

(a)	activitatea (de exemplu pescuit, navigare);

(b)	poziția: pozițiile zilnice exacte (în grade și minute), înregistrate pentru fiecare operațiune de pescuit sau la prânz atunci când nu s-au efectuat operațiuni de pescuit în timpul zilei respective;

(c)

înregistrarea capturilor, indicând:

—	codul FAO;

—	greutatea rotunjită (RWT) în kg pe zi;

—	numărul de exemplare pe zi.

În cazul navelor de pescuit cu plasă-pungă, aceste date trebuie înregistrate pentru fiecare operațiune de pescuit, inclusiv în cazul capturilor infructuoase (egale cu zero).

6.	Semnătura comandantului.

7.	Metodele de măsurare a greutății: estimare, cântărire la bord.

8.	În jurnal se înregistrează greutatea în echivalent de greutate în viu a peștilor și se menționează factorii de conversie folosiți pentru evaluare.

Informații minime pentru jurnalele de pescuit în cazul operațiunilor de debarcare sau de transbordare:

1.	Datele și portul de debarcare sau transbordare.

Produsele:

(a)	speciile și prezentarea după codul FAO;

(b)	numărul de pești sau de lăzi și cantitatea în kg

3.	Semnătura comandantului sau a agentului navei.

4.	În cazul operațiunilor de transbordare: denumirea navei receptoare, pavilionul acesteia și numărul ICCAT.

Informații minime pentru jurnalele de pescuit în cazul operațiunilor de transfer în cuști:

1.	Data, ora și poziția (latitudinea/longitudinea) transferului.

Produsele:

(a)	identificarea speciilor după codul FAO;

(b)	numărul de pești transferați în cuști și cantitatea în kg a acestora.

3.	Denumirea remorcherului, pavilionul acestuia și numărul ICCAT.

4.	Denumirea fermei piscicole de destinație și numărul ICCAT al acesteia.

În cazul unei operațiuni comune de pescuit, în plus față de informațiile prevăzute la punctele 1-4, comandanții consemnează în jurnal următoarele:

(a)

în ceea ce privește nava de capturare care efectuează transferul peștelui în cuști:

—	cantitatea capturilor îmbarcate;

—	cantitatea capturilor scăzută din cota individuală a navei respective;

—	numele celorlalte nave care participă la operațiunea comună de pescuit;

(b)

în ceea ce privește celelalte nave de capturare din cadrul aceleiași operațiuni comune de pescuit care nu sunt implicate în transferul peștelui:

—	denumirile navelor respective, indicativele internaționale de apel radio ale acestora și numerele ICCAT;

—	faptul că nicio captură nu a fost îmbarcată sau transferată în cuști;

—	cantitatea capturilor scăzută din cotele individuale ale navelor respective;

—	denumirea și numărul ICCAT ale navei de capturare menționate la litera (a).

B. REMORCHERE

Comandantul unui remorcher consemnează în jurnalul de bord zilnic data, ora și poziția transferului, cantitățile transferate (numărul de pești și cantitatea în kg), numărul cuștii, precum și denumirea navei de capturare, pavilionul acesteia și numărul ICCAT, denumirea celeilalte (celorlalte) nave implicate și numărul ICCAT al acesteia (ale acestora), ferma piscicolă de destinație și numărul ICCAT al acesteia și numărul declarației ICCAT de transfer.

Transferurile ulterioare către nave auxiliare sau către alte remorchere fac obiectul unui raport în care se precizează aceleași informații ca cele menționate la punctul 1, precum și denumirea navei auxiliare sau al remorcherului, pavilionul, numărul ICCAT și numărul declarației ICCAT de transfer.

Jurnalul de bord zilnic conține informații detaliate cu privire la toate transferurile efectuate în cursul sezonului de pescuit. Jurnalul de bord zilnic este păstrat la bord și este accesibil în orice moment în vederea controlului.

C. NAVE AUXILIARE

Comandantul unei nave auxiliare înregistrează zilnic activitățile în jurnalul de bord, inclusiv data, ora și pozițiile, cantitățile de ton roșu îmbarcat, precum și denumirea navei de pescuit, al fermei piscicole sau al capcanei în asociere cu care comandantul navei auxiliare operează.

Jurnalul de bord zilnic conține informații detaliate cu privire la toate activitățile desfășurate în cursul sezonului de pescuit. Jurnalul de bord zilnic este păstrat la bord și este accesibil în orice moment în vederea controlului.

D. NAVE DE PRELUCRARE

Comandantul unei nave de prelucrare consemnează în jurnalul de bord zilnic data, ora și poziția activităților, precum și cantitățile transbordate și, dacă este cazul, cantitatea, în număr de exemplare și greutate, de ton roșu preluat de la ferme piscicole, de la capcane sau de la navele de capturare. Comandantul indică, de asemenea, denumirile și numerele ICCAT ale fermelor piscicole, capcanelor sau navelor de capturare respective.

Comandantul unei nave de prelucrare ține un jurnal zilnic de prelucrare, în care precizează greutatea rotunjită și numărul de pești transferați sau transbordați, factorul de conversie utilizat, greutățile și cantitățile pe tip de prezentare a produsului.

Comandantul unei nave de prelucrare ține la zi un plan de arimare care indică amplasarea și cantitățile pentru fiecare specie și tip de prezentare a produsului.

Jurnalul de bord zilnic conține informații detaliate cu privire la toate transbordările efectuate în cursul sezonului de pescuit. Jurnalul de bord zilnic, jurnalul de prelucrare, planul de arimare și originalele declarațiilor ICCAT de transbordare sunt păstrate la bord și sunt accesibile în orice moment în vederea controlului.

ANEXA III

FORMULAR DE RAPORT PRIVIND CAPTURILE

Formular de raport privind capturile

Pavilionul

Numărul ICCAT

Denumirea navei

Începutul perioadei de raportare

Sfârșitul perioadei de raportare

Durata perioadei de raportare (în zile)

Data capturii

Locul capturii

Capturi

Greutatea atribuită în cazul unei operațiuni comune de pescuit (kg)

Latitudine

Longitudine

Greutate (kg)

Număr de exemplare

Greutate medie (kg)

ANEXA IV

FORMULAR DE CERERE DE AUTORIZAȚIE PENTRU PARTICIPAREA LA OPERAȚIUNI COMUNE DE PESCUIT

Operațiuni comune de pescuit
Statul de pavilion	Denumirea navei	Numărul ICCAT	Durata operațiunii	Identitatea operatorilor	Cota individuală a navei	Cheia de repartizare per navă	Ferma piscicolă de îngrășare sau de creștere de destinație
Statul de pavilion	Denumirea navei	Numărul ICCAT	Durata operațiunii	Identitatea operatorilor	Cota individuală a navei	Cheia de repartizare per navă	PCC	Numărul ICCAT

Data …

Validarea de către statul de pavilion …

ANEXA V

DECLARAȚIE ICCAT DE TRANSBORDARE

ANEXA VI

DECLARAȚIE ICCAT DE TRANSFER

ANEXA VII

INFORMAȚII MINIME PENTRU AUTORIZAȚIILE DE PESCUIT (1)

A. IDENTIFICAREA

Număr de înregistrare ICCAT

Denumirea navei de pescuit

Numărul de înregistrare extern (litere și cifre)

B. CONDIȚII DE PESCUIT

Data eliberării

Perioada de valabilitate

Condițiile autorizației de pescuit, inclusiv, după caz, speciile, zona, uneltele de pescuit și orice alte condiții aplicabile derivate din prezentul regulament și/sau din dreptul intern.

	De la …/…/… la …/…/…	De la …/…/… la …/…/…	De la …/…/… la …/…/…	De la …/…/… la …/…/…	De la …/…/… la …/…/…	De la …/…/… la …/…/…
Zone
Specia
Unealtă de pescuit
Alte condiții

(1) Figurează în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011.

ANEXA VIII

PROGRAMUL REGIONAL DE OBSERVARE AL ICCAT

DESEMNAREA OBSERVATORILOR REGIONALI AI ICCAT

Fiecare observator regional al ICCAT deține următoarele calificări pentru a își îndeplini sarcinile:

(a)	experiență suficientă pentru identificarea speciilor și a uneltelor de pescuit;

(b)	un nivel suficient de cunoștințe referitoare la măsurile ICCAT de conservare și gestionare, atestate printr-un certificat furnizat de statele membre pe baza orientărilor ICCAT privind formarea profesională;

(c)	capacitatea de a observa și înregistra corect;

(d)	cunoașterea satisfăcătoare a limbii statului de pavilion al navei sau al fermei piscicole aflate sub observație.

OBLIGAȚIILE OBSERVATORULUI REGIONAL AL ICCAT

Observatorii regionali ai ICCAT trebuie:

(a)	să fi absolvit formarea tehnică prevăzută în orientările stabilite de ICCAT;

(b)

să fie resortisanți ai unuia dintre statele membre și, în măsura posibilului, să nu fie resortisanți ai statului responsabil de ferma piscicolă sau de capcană, nici ai statului de pavilion al navei de pescuit cu plasă-pungă. Dacă totuși tonul roșu este recoltat din cușcă și comercializat ca produs proaspăt, observatorul regional ICCAT care este martor la recoltare poate fi resortisant al statului membru responsabil de ferma piscicolă;

(c)	să fie în măsură să exercite sarcinile prevăzute la punctul 3;

(d)	să fie înscriși pe lista observatorilor regionali ai ICCAT care este ținută de ICCAT;

(e)	să nu aibă, la momentul respectiv, interese financiare sau de alt gen în sectorul pescuitului de ton roșu.

SARCINILE OBSERVATORULUI REGIONAL AL ICCAT

Observatorii regionali al ICCAT au următoarele sarcini:

(a)

în cazul observatorilor de pe navele cu plasă-pungă, monitorizarea conformității navelor cu plasă-pungă cu măsurile relevante de conservare și gestionare adoptate de ICCAT; în special, observatorul regional al ICCAT:

în cazul în care observă ceea ce ar putea constitui o nerespectare a recomandării ICCAT, observatorul regional al ICCAT transmite fără întârziere informațiile respective societății însărcinate cu punerea în aplicare a programului de observare regională al ICCAT, care le transmite, la rândul său, fără întârziere, autorităților statului de pavilion al navei de capturare;

2.	înregistrează activitățile de pescuit desfășurate și raportează în legătură cu acestea;

3.	observă și estimează capturile și verifică datele consemnate în jurnalul de bord;

4.	întocmește un raport zilnic cu privire la activitățile de transfer ale navelor de pescuit cu plasă-pungă;

5.	reperează și înregistrează navele care ar putea să practice un pescuit incompatibil cu măsurile de conservare și gestionare ale ICCAT;

6.	înregistrează și raportează în legătură cu activitățile de transfer desfășurate;

7.	verifică poziția navei atunci când aceasta este implicată în activitatea de transfer;

8.	observă și estimează produsele transferate, inclusiv prin examinarea înregistrărilor video;

9.	verifică și înregistrează denumirea navei de pescuit în cauză și numărul ICCAT al acesteia;

10.	desfășoară activități științifice, precum culegerea de date pentru sarcina II, atunci când i se solicită acest lucru de către Comisia ICCAT, pe baza instrucțiunilor primite de la SCRS;

(b)

în cazul observatorilor regionali ai ICCAT de la fermele piscicole și capcane, monitorizarea conformității fermelor piscicole și a capcanelor cu măsurile relevante de conservare și gestionare adoptate de ICCAT; în special, observatorul regional al ICCAT:

1.	verifică datele conținute în declarația ICCAT de transfer și în declarația de plasare în cuști, precum și în BCD, inclusiv prin examinarea unor înregistrări video;

2.	certifică datele cuprinse în declarația ICCAT de transfer și în declarația de plasare în cuști, precum și în BCD-uri;

3.	întocmește un raport zilnic cu privire la activitățile de transfer ale fermelor piscicole și ale capcanelor;

contrasemnează declarația ICCAT de transfer, declarația de plasare în cuști și BCD-urile doar atunci când observatorul regional al ICCAT consideră că informațiile conținute în acestea corespund observațiilor observatorilor regionali ai ICCAT, inclusiv unei înregistrări video corespunzătoare, astfel cum se prevede la articolul 42 alineatul (1) și la articolul 43 alineatul (1);

5.	desfășoară activități științifice, precum prelevarea de probe, conform cerințelor Comisiei, pe baza instrucțiunilor primite de la SCRS;

6.	înregistrează și verifică prezența oricărui tip de marcaj, inclusiv a semnelor naturale, și notifică orice indiciu de eliminare recentă a unui marcaj;

(c)	întocmește rapoarte generale compilând informațiile culese în conformitate cu prezentul punct și le oferă comandantului și operatorului fermei piscicole posibilitatea de a include în acestea orice informație relevantă;

(d)	transmite Secretariatului ICCAT raportul general menționat la litera (c) în termen de 20 de zile de la sfârșitul perioadei de observație;

(e)	exercită orice altă funcție definită de Comisia ICCAT.

Observatorul regional al ICCAT tratează drept confidențiale toate informațiile referitoare la operațiunile de pescuit și de transfer ale navei de pescuit cu plasă-pungă și ale fermelor piscicole și acceptă respectiva cerință în scris, ca o condiție a numirii sale ca observator regional al ICCAT.

Observatorul regional al ICCAT respectă cerințele stabilite în legile și reglementările statului de pavilion sau ale statului fermei piscicole sub a cărui jurisdicție se află nava sau ferma piscicolă la care este repartizat observatorul regional al ICCAT.

Observatorul regional al ICCAT respectă ierarhia și normele generale de conduită care se aplică întregului personal al navei și al fermei piscicole, cu condiția ca aceste norme să nu afecteze atribuțiile observatorului regional al ICCAT din cadrul acestui program și obligațiile personalului navei și al fermei piscicole, astfel cum sunt prevăzute la punctul 7 din prezenta anexă și la articolul 39.

OBLIGAȚIILE STATELOR DE PAVILION, MEMBRE ALE UNIUNII, FAȚĂ DE OBSERVATORII REGIONALI AI ICCAT

Statul membru responsabil de nava de pescuit cu plasă-pungă, de ferma piscicolă sau de capcană se asigură că observatorilor regionali ai ICCAT:

(a)	li se permite contactul cu personalul navei, al fermei piscicole și al capcanei, precum și accesul la uneltele de pescuit, cuști și echipamente;

(b)

li se permite, la cerere, accesul la echipamentele enumerate în continuare, în cazul în care acestea sunt prezente pe navele pe care au fost repartizați, pentru a le facilita îndeplinirea sarcinilor prevăzute la punctul 3 din prezenta anexă:

1.	echipamente de navigație prin satelit;

2.	ecrane de afișare radar, atunci când sunt în funcțiune;

3.	mijloace electronice de comunicare;

(c)	li se oferă cazare și masă, precum și accesul la instalații sanitare adecvate, în condiții egale cu cele de care beneficiază ofițerii;

(d)	li se pune la dispoziție un spațiu adecvat pe pasarelă sau în timonerie pentru a își desfășura activitatea administrativă, precum și un spațiu pe punte, adecvat pentru îndeplinirea sarcinilor de observare.

COSTURILE GENERATE DE PROGRAMUL REGIONAL DE OBSERVARE AL ICCAT

Toate costurile generate de activitățile observatorilor regionali ai ICCAT sunt suportate de fiecare operator de fermă piscicolă sau proprietar de nave de pescuit cu plasă-pungă.

ANEXA IX

PROGRAMUL ICCAT DE INSPECȚIE COMUNĂ INTERNAȚIONALĂ

Cu ocazia celei de a patra reuniuni ordinare (Madrid, noiembrie 1975) și a reuniunii sale anuale din 2008, de la Marrakech, ICCAT a convenit astfel:

În temeiul articolului IX alineatul (3) din convenție, Comisia ICCAT recomandă stabilirea următoarelor dispoziții pentru controlul internațional în afara apelor aflate sub jurisdicție națională, pentru a se asigura aplicarea convenției și a măsurilor în vigoare care decurg din aceasta:

I. ÎNCĂLCĂRI GRAVE

În sensul prezentelor proceduri, următoarele încălcări ale măsurilor ICCAT de conservare și gestionare adoptate de Comisia ICCAT constituie o încălcare gravă:

(a)	pescuitul fără licență, permis sau autorizație eliberată de PCC de pavilion;

(b)	nerespectarea obligației de a păstra registre corespunzătoare privind capturile și date suficiente legate de capturi, în conformitate cu cerințele de raportare ale Comisiei ICCAT sau raportarea abuzivă a capturilor și/sau a datelor legate de capturi;

(c)	pescuitul într-o zonă interzisă;

(d)	pescuitul în afara sezonului;

(e)	capturarea sau reținerea deliberată a unor specii, cu încălcarea măsurilor aplicabile de conservare și gestionare adoptate de ICCAT;

(f)	încălcarea semnificativă a limitelor de captură sau a cotelor în vigoare în temeiul normelor ICCAT;

(g)	utilizarea unor unelte de pescuit interzise;

(h)	falsificarea sau ascunderea intenționată a marcajelor, a identității sau a înmatriculării unei nave de pescuit;

(i)	ascunderea, alterarea sau distrugerea probelor legate de investigarea unei încălcări;

(j)	încălcările multiple care, coroborate, constituie o nerespectare gravă a măsurilor în vigoare în temeiul ICCAT;

(k)	agresarea, opunerea de rezistență, intimidarea, hărțuirea sexuală, stânjenirea unui inspector sau a unui observator autorizat sau obstrucționarea ori întârzierea nejustificată a activităților acestuia;

(l)	modificarea sau scoaterea din funcțiune, în mod deliberat, a VMS;

(m)	alte încălcări astfel cum sunt definite de ICCAT, din momentul în care au fost incluse și publicate într-o versiune revizuită a respectivelor proceduri;

(n)	pescuitul cu ajutorul unor avioane de detectare;

(o)	perturbarea sistemului de monitorizare prin satelit și/sau operarea unei nave fără VMS;

(p)	efectuarea activității de transfer fără declarație ICCAT de transfer;

(q)	transbordarea în largul mării.

În cazul operațiunilor de urcare la bord și inspectare a unei nave de pescuit pe parcursul cărora inspectorul autorizat observă o activitate sau o stare de lucruri care ar constitui o încălcare gravă, astfel cum este definită la punctul 1, autoritățile statului de pavilion al navelor de inspecție notifică imediat statul de pavilion al navei de pescuit, în mod direct, precum și prin intermediul Secretariatului ICCAT. În aceste situații, inspectorul informează, de asemenea, orice navă de inspecție a statului de pavilion al navei de pescuit, despre care se știe că se află în apropiere.

Inspectorul ICCAT consemnează inspecțiile efectuate și toate încălcările constatate în jurnalul de bord al navei de pescuit.

Statul membru de pavilion se asigură că, în urma inspecției menționate la punctul 2, nava de pescuit în cauză încetează toate activitățile de pescuit. Statul membru de pavilion solicită navei de pescuit să se îndrepte în termen de 72 de ore către un port desemnat de acesta, unde se va începe o investigație.

În cazul în care nava nu este invitată să se îndrepte către un port, statul membru de pavilion oferă Comisiei, cu promptitudine, o justificare adecvată, iar Comisia transmite informațiile către Secretariatul ICCAT care le pune, la cerere, la dispoziția celorlalte părți contractante.

II. EFECTUAREA INSPECȚIILOR

Inspecțiile sunt efectuate de inspectori desemnați de către părțile contractante. Denumirile agențiilor guvernamentale abilitate și numele inspectorilor desemnați în acest sens de către guvernele lor respective sunt comunicate Comisiei ICCAT.

Navele care efectuează operațiuni internaționale de urcare la bordul navelor și de inspecție în conformitate cu prezenta anexă arborează un pavilion special sau o flamură specială aprobate de Comisia ICCAT și furnizate de Secretariatul ICCAT. Numele navelor folosite în acest scop sunt comunicate Secretariatului ICCAT, cât mai curând posibil înainte de începerea activităților de inspecție. Secretariatul ICCAT pune la dispoziția tuturor PCC informații cu privire la navele de inspecție desemnate, inclusiv prin publicarea acestor informații pe site-ul său internet protejat cu parolă.

Fiecare inspector are asupra sa un document de identitate corespunzător, eliberat de autoritățile statului de pavilion și conform formatului indicat la punctul 21 din prezenta anexă.

Sub rezerva dispozițiilor convenite în conformitate cu punctul 16, o navă aflată sub pavilionul unei părți contractante și care pescuiește ton sau pești asemănători în zona reglementată de convenție din afara apelor aflate sub jurisdicția națională a părții respective se oprește atunci când primește semnalul corespunzător din Codul internațional de semnale de la o navă care arborează flamura ICCAT descrisă la punctul 7 și la bordul căreia se află un inspector, cu excepția cazului în care este angajată efectiv în operațiuni de pescuit, caz în care se oprește imediat după ce a încheiat operațiunile respective. Comandantul navei permite echipei de inspecție, astfel cum se specifică la punctul 10, să urce la bord și pune la dispoziția acesteia o scară de urcare la bord. Comandantul înlesnește realizarea, de către echipa de inspecție, a examinării echipamentelor, a capturilor sau a uneltelor și a tuturor documentelor relevante pe care un inspector le consideră necesare pentru a verifica dacă sunt respectate recomandările în vigoare ale Comisiei ICCAT aplicabile statului de pavilion al navei inspectate. În plus, un inspector poate solicita orice explicație pe care o consideră necesară.

10.

Dimensiunea echipei de inspecție este stabilită de către comandantul navei de inspecție, în funcție de circumstanțe. Echipa de inspecție este compusă din numărul minim de membri necesari pentru a îndeplini în condiții de siguranță și securitate sarcinile stabilite în prezenta anexă.

11.

La urcarea la bordul navei, inspectorul prezintă documentul de identitate descris la punctul 8. Inspectorul respectă reglementările, procedurile și practicile internaționale general acceptate în ceea ce privește siguranța navei inspectate și a echipajului acesteia, intervine cât mai puțin în operațiunile de pescuit sau de depozitare a produselor și, în măsura posibilului, evită orice măsură care ar putea avea efecte negative asupra calității capturii aflate la bord.

Fiecare inspector își limitează cercetările la a verifica dacă sunt respectate recomandările în vigoare ale Comisiei ICCAT care se aplică statului de pavilion al navei în cauză. În cadrul inspecției pe care o efectuează, inspectorul îi poate solicita comandantului navei de pescuit asistența necesară. Inspectorul întocmește un raport al inspecției efectuate, în formatul aprobat de Comisia ICCAT. Inspectorul semnează raportul în prezența comandantului navei, care are dreptul de a adăuga sau de a solicita să se adauge în raport orice observație pe care comandantul navei o consideră relevantă și pe care o confirmă printr-o semnătură.

12.

Copii ale raportului sunt predate comandantului navei și guvernului echipei de inspecție; acesta din urmă transmite copii autorităților competente ale statului de pavilion al navei inspectate și Comisiei ICCAT. În cazul în care se descoperă o încălcare a recomandărilor Comisiei ICCAT, inspectorul informează, în măsura posibilului, și navele de inspecție ale statului de pavilion al navei de pescuit despre care se știe că se află în apropiere.

13.

Opunerea de rezistență față de un inspector sau nerespectarea indicațiilor inspectorului este tratată de către statul de pavilion al navei inspectate în același mod în care este tratată opunerea de rezistență față de orice inspector național.

14.

Inspectorii își îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentelor dispoziții în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament, dar rămân sub controlul operațional al autorităților sale naționale și răspund în fața acestora.

15.

Părțile contractante țin cont de rapoartele de inspecție ale inspectorilor străini, de fișele de informații de reperare conforme cu Recomandarea ICCAT 94-09 și de declarațiile rezultate din inspectarea documentelor de către inspectorii străini și acționează pe baza acestora în temeiul prezentelor dispoziții, în mod similar rapoartelor întocmite de inspectorii naționali în conformitate cu dreptul intern. Prezentul punct nu impune nicio obligație unei părți contractante de a conferi raportului întocmit de un inspector străin o valoare probatorie superioară celei pe care raportul ar avea-o în țara inspectorului. Părțile contractante colaborează pentru a facilita procedurile judiciare sau de altă natură care decurg din raportul întocmit de un inspector în temeiul acestor dispoziții.

16.

(a)

Părțile contractante informează Comisia ICCAT până la data de 15 februarie a fiecărui an în legătură cu planurile lor previzionale privind efectuarea, în anul calendaristic respectiv, a activităților de inspecție în temeiul recomandării implementate prin prezentul regulament, iar Comisia ICCAT poate adresa sugestii părților contractante în vederea coordonării operațiunilor naționale în acest domeniu, inclusiv în ceea ce privește numărul de inspectori și de nave la bordul cărora se află inspectori.

(b)

Dispozițiile stabilite în Recomandarea ICCAT 19-04 și planurile de participare se aplică între părțile contractante, cu excepția cazului în care există alte acorduri între acestea, caz în care acordurile respective sunt notificate Comisiei ICCAT. Se suspendă însă punerea în aplicare a programului între oricare două părți contractante, în cazul în care una dintre acestea a notificat Comisia ICCAT în acest sens, în așteptarea încheierii unui astfel de acord.

17.

(a)	Uneltele de pescuit sunt inspectate în conformitate cu reglementările în vigoare pentru subzona în care se desfășoară inspecția. Inspectorul precizează în raportul de inspecție subzona în care a avut loc inspecția și descrie în raportul respectiv toate încălcările constatate.

(b)	Inspectorul are dreptul de a inspecta toate uneltele de pescuit utilizate sau care se găsesc la bord.

18.

Inspectorul aplică o marcă de identificare aprobată de Comisia ICCAT pe orice unealtă de pescuit inspectată care pare a încălca recomandările în vigoare ale Comisiei ICCAT care se aplică statului de pavilion al navei în cauză și consemnează acest fapt în raportul de inspecție.

19.

Inspectorul poate fotografia uneltele, echipamentele, documentația și orice alt element pe care inspectorul îl consideră necesar, astfel încât să evidențieze acele caracteristici care, în opinia sa, nu sunt în conformitate cu reglementările în vigoare, caz în care elementele fotografiate sunt enumerate în raportul său, iar copii ale fotografiilor sunt anexate la copia raportului care este destinată statului de pavilion.

20.

Inspectorul controlează, dacă este necesar, toate capturile de la bord pentru a determina dacă recomandările ICCAT sunt respectate.

21.

Modelul de carte de identitate pentru inspectori este următorul:

ANEXA X

STANDARDE MINIME PENTRU PROCEDURILE DE ÎNREGISTRARE VIDEO

Operațiunile de transfer

Dispozitivul electronic de stocare conținând înregistrarea video originală este pus la dispoziția observatorului regional al ICCAT cât mai curând posibil după finalizarea operațiunii de transfer; acesta îl marchează imediat cu inițialele sale, pentru a se evita orice manipulare ulterioară.

Înregistrarea originală se păstrează, după caz, la bordul navei de capturare sau de către operatorul fermei piscicole ori al capcanei, pe întreaga perioadă de autorizare.

Se realizează două copii identice ale înregistrării video. O copie este transmisă observatorului regional al ICCAT aflat la bordul navei de pescuit cu plasă-pungă, iar cealaltă observatorului național aflat la bordul remorcherului, iar această din urmă copie însoțește declarația ICCAT de transfer și capturile asociate la care se referă. Respectiva procedură se aplică numai observatorilor naționali în cazul transferurilor între remorchere.

Numărul ICCAT al autorizației de transfer este afișat la începutul sau la sfârșitul fiecărei înregistrări video, sau la ambele.

Ora și data înregistrării sunt afișate în permanență, pe tot parcursul fiecărei înregistrări video.

Înregistrarea video cuprinde deschiderea și închiderea plasei sau a ușii înainte de începerea transferului și secvențe care să arate dacă cuștile receptoare și cuștile donatoare conțin deja ton roșu.

Înregistrarea video este continuă, fără întreruperi și fără montaje, și acoperă întreaga operațiune de transfer.

Înregistrarea video este de o calitate suficientă pentru a se putea estima numărul de exemplare de ton roșu care sunt transferate.

În cazul în care înregistrarea video nu este de o calitate suficientă pentru a se estima numărul de exemplare de ton roșu care sunt transferate, se efectuează un transfer de control. Operatorul poate solicita autorităților de pavilion ale navei sau capcanei să efectueze un transfer de control. În cazul în care operatorul nu solicită un astfel de transfer de control sau rezultatul transferului voluntar nu este satisfăcător, autoritățile de control solicită efectuarea mai multor transferuri de control până când este disponibilă o înregistrare video de o calitate suficientă. Aceste transferuri de control vizează transferul tuturor exemplarelor de ton roșu din cușca receptoare într-o altă cușcă, care este goală. În cazul în care peștele provine dintr-o capcană, tonul roșu transferat deja din capcană în cușca receptoare poate fi plasat din nou în capcană, caz în care transferul de control se anulează sub supravegherea observatorului regional al ICCAT.

Operațiunile de plasare în cuști

Dispozitivul electronic de stocare conținând înregistrarea video originală este pus la dispoziția observatorului regional al ICCAT cât mai curând posibil după finalizarea operațiunii de plasare în cuști; acesta îl marchează imediat cu inițialele sale, pentru a se evita orice manipulare ulterioară.

Înregistrarea originală se păstrează de către ferma piscicolă, după caz, pe întreaga perioadă de autorizare.

Se realizează două copii identice ale înregistrării video. O copie este transmisă observatorului regional al ICCAT repartizat la ferma piscicolă.

Numărul ICCAT al autorizației de plasare în cuști este afișat la începutul sau la sfârșitul fiecărei înregistrări video sau la ambele.

Ora și data înregistrării sunt afișate în permanență, pe tot parcursul fiecărei înregistrări video.

Înregistrarea video cuprinde deschiderea și închiderea plasei sau a ușii înainte de începerea plasării în cuști și arată dacă cuștile receptoare și cuștile donatoare conțin deja ton roșu.

Înregistrarea video este continuă, fără întreruperi și fără montaje, și acoperă întreaga operațiune de plasare în cuști.

Înregistrarea video este de o calitate suficientă pentru a se putea estima numărul de exemplare de ton roșu care sunt transferate.

În cazul în care înregistrarea video nu este de o calitate suficientă pentru a se estima numărul de exemplare de ton roșu care sunt transferate, autoritățile de control solicită o nouă operațiune de plasare în cuști. Noua operațiune de plasare în cuști include deplasarea tuturor exemplarelor de ton roșu din cușca receptoare a fermei piscicole într-o altă cușcă a fermei, care este goală.

ANEXA XI

STANDARDE ȘI PROCEDURI PENTRU SISTEMELE DE CAMERE STEREOSCOPICE ÎN CONTEXTUL OPERAȚIUNILOR DE PLASARE ÎN CUȘTI

A. Utilizarea sistemelor de camere stereoscopice

Utilizarea sistemelor de camere stereoscopice în cadrul operațiunilor de plasare în cuști, astfel cum este prevăzută la articolul 51, se efectuează cu următoarele condiții:

Intensitatea eșantionării peștelui viu nu coboară sub 20 % din cantitatea de pește plasat în cuști. Atunci când este tehnic posibil, se efectuează eșantionarea secvențială a peștelui viu, măsurându-se unul din cinci exemplare; un astfel de eșantion este format din exemplare măsurate la o distanță cuprinsă între 2 și 8 metri față de cameră.

2.	Dimensiunile porții de transfer care face legătura între cușca donatoare și cușca receptoare se stabilesc la maximum 10 metri lățime și maximum 10 metri înălțime.

Atunci când măsurătorile lungimii peștilor prezintă o distribuție multimodală (două sau mai multe grupuri de dimensiuni diferite), este posibilă folosirea a mai mult de un algoritm de conversie pentru aceeași operațiune de plasare în cuști; se utilizează cei mai actuali algoritmi stabiliți de SCRS pentru a transforma lungimile la furcă (până la bifurcarea înotătoarei caudale) în greutăți totale, conform categoriei de mărime a peștelui măsurat în timpul operațiunii de plasare în cuști.

4.	Validarea măsurătorilor stereoscopice ale lungimii este realizată înainte de fiecare operațiune de plasare în cuști folosind o scară grafică la o distanță cuprinsă între 2 și 8 metri.

5.	Atunci când sunt comunicate rezultatele programului stereoscopic, informațiile indică marja de eroare inerentă specificațiilor tehnice ale sistemului de camere stereoscopice, care nu depășește +/- 5 %.

Raportul privind rezultatele programului stereoscopic include detalii cu privire la toate specificațiile tehnice de mai sus, printre care se numără intensitatea eșantionării, metodologia de eșantionare, distanța față de cameră, dimensiunile porții de transfer și algoritmii (raportul dintre lungime și greutate). SCRS verifică specificațiile respective și, dacă este necesar, formulează recomandări de modificare a acestora.

În cazurile în care calitatea materialului filmat cu sistemul de camere stereoscopice este insuficientă pentru a se putea estima cantitatea de ton roșu plasat în cuști, autoritățile statului membru responsabil de nava de capturare, de capcană sau de ferma piscicolă dispun efectuarea unei noi operațiuni de plasare în cuști.

B. Prezentarea și utilizarea rezultatelor programelor

Deciziile referitoare la diferențele dintre raportul de capturi și rezultatele programului care utilizează sistemul de camere stereoscopice sunt luate la nivelul capturilor totale ale operațiunii comune de pescuit sau al capturilor totale din capcane în cazul operațiunii comune de pescuit și al capturilor din capcane care sunt destinate unei ferme piscicole în care este implicată o singură PCC și/sau un singur stat membru. Decizia referitoare la diferențele dintre raportul de capturi și rezultatele programului care utilizează sistemul de camere stereoscopice este luată la nivelul operațiunilor de plasare în cuști în cazul operațiunii comune de pescuit în care sunt implicate cel puțin două PCC și/sau state membre, cu excepția cazului în care există alte acorduri între toate autoritățile PCC și/sau ale statului membru de pavilion al navelor de capturare implicate în operațiunea comună de pescuit.

În termen de 15 zile de la data plasării în cuști, statul membru responsabil de ferma piscicolă prezintă un raport atât statului membru sau PCC responsabil(ă) de nava de capturare sau de capcană, cât și Comisiei, incluzând următoarele documente:

(a)

raportul tehnic referitor la sistemul de camere stereoscopice, care include:

—	informații cu caracter general: specii, sit, cușcă, dată, algoritm;

—	informații statistice referitoare la dimensiuni: greutatea și lungimea medie, greutatea și lungimea minimă, greutatea și lungimea maximă, numărul de pești incluși în eșantion, distribuția în funcție de greutate, distribuția în funcție de dimensiune;

(b)	rezultatele detaliate ale programului, cu precizarea dimensiunii și a greutății fiecărui pește care a fost inclus în eșantion;

(c)

raportul privind plasarea în cuști, care include:

—

informații cu caracter general privind operațiunea: numărul operațiunii de plasare în cuști, numele fermei piscicole, numărul cuștii, numărul BCD, numărul declarației ICCAT de transfer, numele și pavilionul navei de capturare sau al capcanei, numele și pavilionul remorcherului, data utilizării sistemului de camere stereoscopice și numele fișierului video;

—	algoritmul utilizat pentru a transforma lungimea în greutate;

—

comparația dintre valorile declarate în BCD și cele constatate prin intermediul sistemului de camere stereoscopice în ceea ce privește numărul de pești, greutatea medie și greutatea totală [formula folosită pentru a calcula diferența este următoarea: (sistemul de camere stereoscopice-BCD)/sistemul de camere stereoscopice * 100];

—	marja de eroare a sistemului;

—	în cazul rapoartelor privind plasarea în cuști referitoare la operațiunea comună de pescuit/capcane, ultimul raport privind plasarea în cuști include, de asemenea, o sinteză a tuturor informațiilor din rapoartele anterioare privind plasarea în cuști.

La primirea raportului privind plasarea în cuști, autoritățile statului membru al navei de capturare sau al capcanei iau toate măsurile necesare în funcție de următoarele situații:

(a)

greutatea totală declarată de nava de capturare sau de capcană în BCD se încadrează în intervalul rezultatelor sistemului de camere stereoscopice:

—	nu se dispune efectuarea niciunei operațiuni de eliberare a peștelui;

—	BCD se modifică, atât la nivelul numărului (utilizându-se numărul de pești obținut cu ajutorul camerelor de control sau al tehnicilor alternative), cât și la nivelul greutății medii, în timp ce greutatea totală nu se modifică;

(b)

greutatea totală declarată de nava de capturare sau de capcană în BCD este mai mică decât valoarea cea mai mică din intervalul rezultatelor sistemului de camere stereoscopice:

—	se dispune efectuarea unei operațiuni de eliberare utilizându-se cea mai mică valoare din intervalul rezultatelor sistemului de camere stereoscopice;

—	operațiunile de eliberare a peștelui se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 41 alineatul (2) și în anexa XII;

—	după desfășurarea operațiunilor de eliberare, se modifică BCD, atât la nivelul numărului (utilizându-se numărul de pești obținut cu ajutorul camerelor de control din care se scade numărul de pești eliberați), cât și la nivelul greutății medii, în timp ce greutatea totală nu se modifică;

(c)

greutatea totală declarată de nava de capturare sau de capcană în BCD este mai mare decât valoarea cea mai mare din intervalul rezultatelor sistemului de camere stereoscopice:

—	nu se dispune efectuarea niciunei operațiuni de eliberare a peștelui;

—	BCD se modifică, în mod corespunzător, la nivelul greutății totale (utilizându-se cea mai mare valoare din intervalul rezultatelor sistemului de camere stereoscopice), la nivelul numărului de pești (utilizându-se rezultatele obținute cu ajutorul camerelor de control) și la nivelul greutății medii.

Pentru orice modificare relevantă a BCD, valorile (număr și greutate) înscrise în secțiunea 2 corespund celor din secțiunea 6, iar valorile din secțiunile 3, 4 și 6 nu sunt mai mari decât cele din secțiunea 2.

În cazul compensării diferențelor constatate în rapoartele individuale privind plasarea în cuști întocmite pentru toate operațiunile de plasare în cuști din cadrul unei operațiuni comune de pescuit/capcane, indiferent dacă se impune sau nu o operațiune de eliberare a peștelui, se modifică toate BCD-urile relevante pe baza celui mai mic interval al rezultatelor sistemului de camere stereoscopice. Se modifică, de asemenea, BCD-urile referitoare la cantitățile de ton roșu eliberat, pentru a reflecta greutatea/numărul de pești eliberați. De asemenea, BCD-urile referitoare la tonul roșu care nu a fost eliberat, dar pentru care rezultatele obținute cu ajutorul sistemelor de camere stereoscopice sau al tehnicilor alternative diferă de cantitățile care, conform rapoartelor, au fost capturate și transferate, se modifică astfel încât să reflecte respectivele diferențe.

Se modifică, de asemenea, BCD-urile referitoare la capturile pentru care a avut loc o operațiune de eliberare a peștelui, pentru a reflecta greutatea/numărul de pești eliberați.

ANEXA XII

PROTOCOL DE ELIBERARE A PEȘTELUI

Eliberarea în mare a tonului roșu din cuștile de creștere este înregistrată cu o cameră video și este urmărită de un observator regional al ICCAT care întocmește un raport și îl prezintă, împreună cu înregistrările video, Secretariatului ICCAT.

În cazul în care a fost emis un ordin de eliberare, operatorul fermei piscicole solicită trimiterea pe teren a unui observator regional al ICCAT.

Eliberarea în mare a tonului roșu din cuștile de transport sau din capcane este urmărită de un observator național al statului membru responsabil de remorcher sau de capcană, care întocmește un raport și îl prezintă autorităților de control ale statului membru responsabil.

Înaintea desfășurării unei operațiuni de eliberare, autoritățile de control ale statului membru pot dispune efectuarea unui transfer de control, în cadrul căruia să se utilizeze camere standard și/sau stereoscopice pentru a se estima cantitatea de pește, în număr și în greutate, care trebuie să fie eliberat.

Autoritățile statelor membre pot pune în aplicare orice măsură suplimentară pe care o consideră necesară pentru a garanta că operațiunile de eliberare a peștelui au loc la momentul și în locul cel mai potrivit pentru a mări probabilitatea ca peștii să se întoarcă în stoc. Operatorul este responsabil pentru supraviețuirea peștilor până la desfășurarea operațiunii de eliberare. Respectivele operațiuni de eliberare se desfășoară în termen de trei săptămâni de la finalizarea operațiunilor de plasare în cuști.

După finalizarea operațiunilor de recoltare, peștele care a rămas într-o fermă piscicolă și care nu face obiectul unui BCD este eliberat în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 41 alineatul (2) și în prezenta anexă.

ANEXA XIII

TRATAREA PEȘTELUI MORT

În timpul operațiunilor de pescuit cu nave de pescuit cu plasă-pungă, cantitățile de pește găsit mort în plasa-pungă sunt înregistrate în jurnalul de bord al navei de pescuit și sunt deduse în consecință din cota statului membru respectiv.

Înregistrarea și tratarea peștelui mort în timpul primului transfer:

BCD este pus la dispoziția operatorului remorcherului, cu secțiunile 2 (Capturile totale), 3 (Comercializarea peștelui viu) și 4 (Transferul – inclusiv al peștelui mort) completate.

Cantitățile totale raportate în secțiunile 3 și 4 sunt egale cu cantitățile raportate în secțiunea 2. BCD este însoțit de originalul declarației ICCAT de transfer, în conformitate cu prezentul regulament. Cantitățile raportate în declarația ICCAT de transfer (pește transferat viu) sunt egale cu cantitățile raportate în secțiunea 3 din BCD asociat.

O parte din BCD, care conține secțiunea 8 (Informații privind comercializarea), este completată și înmânată operatorului navei auxiliare care transportă la țărm tonul roșu mort (sau este păstrată pe nava de capturare în cazul în care peștele mort este debarcat direct la țărm). Peștele mort și partea din BCD sunt însoțite de un exemplar al declarației ICCAT de transfer.

3.	Cantitățile de pește mort sunt înregistrate în BCD al navei de capturare care a efectuat captura sau, în cazul operațiunii comune de pescuit, în BCD al navelor de capturare sau în BCD al unei nave aflate sub alt pavilion care participă la operațiunea comună de pescuit.

ANEXA XIV

DECLARAȚIA ICCAT DE PLASARE ÎN CUȘTI (1)

Denumirea navei	Pavilionul	Număr de înregistrare Numărul identificabil al cuștii	Data efectuării capturii	Locul efectuării capturii Longitudine Latitudine	Numărul eBCD	Data eBCD	Data plasării în cuști	Cantitatea plasată în cuști (t)	Numărul de pești plasați într-o cușcă pentru îngrășare	Componentă pe dimensiune	Ferma piscicolă (*1)

(1) Este declarația de plasare în cuști prevăzută în Recomandarea ICCAT 06-07.

(*1) Instalație autorizată să funcționeze pentru îngrășarea tonului roșu capturat în zona Convenției.

ANEXA XV

STANDARDE MINIME PENTRU STABILIREA UNUI VMS ÎN ZONA CONVENȚIEI ICCAT (1)

În pofida oricăror cerințe mai stricte aplicabile anumitor activități de pescuit ale ICCAT, fiecare stat membru de pavilion pune în aplicare un VMS pentru navele sale de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15 metri, autorizate să pescuiască în apele aflate în afara jurisdicției statului membru de pavilion și:

(a)

solicită ca navele de pescuit sub pavilionul său să fie echipate cu un sistem autonom prevăzut cu o siguranță, care să asigure în mod continuu, în mod automat și independent de orice intervenție a navei, transmisia de mesaje către centrul de monitorizare a activităților de pescuit (denumit în continuare „CMP”) din statul membru de pavilion, pentru a urmări poziția, cursul și viteza unei nave de pescuit de către statul membru de pavilion al navei respective;

(b)

se asigură că dispozitivul de urmărire prin satelit instalat la bordul navei de pescuit colectează și transmite în mod continuu către CMP-ul statului membru de pavilion următoarele date:

—	identificarea navei;

—	poziția geografică a navei (longitudine, latitudine) cu o marjă de eroare mai mică de 500 de metri, cu un interval de încredere de 99 %; și

—	data și ora;

(c)	se asigură că CMP-ul din statul membru de pavilion primește o notificare automată în cazul în care este întreruptă comunicarea dintre CMP și dispozitivul de urmărire prin satelit;

(d)

se asigură, în cooperare cu statul de coastă, că mesajele de poziție transmise de navele care îi arborează pavilionul în timp ce operează în ape aflate sub jurisdicția statului de coastă respectiv sunt, de asemenea, transmise în mod automat și în timp real către CMP-ul statului de coastă care a autorizat activitatea. La punerea în aplicare a acestei dispoziții, trebuie să se acorde atenția cuvenită minimizării costurilor operaționale, dificultăților tehnice și sarcinii administrative asociate transmiterii acestor mesaje;

(e)

se asigură că, pentru a facilita transmiterea și primirea mesajelor de poziție, astfel cum se prevede la litera (d), CMP-ul statului membru de pavilion sau PCC-ului și CMP-ul statului de coastă își comunică reciproc informațiile de contact și își notifică fără întârziere orice modificare a acestor informații. CMP-ul statului de coastă notifică CMP-ului din statul membru de pavilion sau PCC orice întrerupere în primirea mesajelor de poziție consecutive. Transmiterea mesajelor de poziție între CMP-ul statului membru de pavilion sau PCC-ului și cel al statului de coastă se face pe cale electronică printr-un sistem securizat de comunicare.

Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că mesajele VMS sunt transmise și primite, astfel cum se prevede la punctul 1, și utilizează aceste informații pentru a urmări în permanență poziția navelor care îi arborează pavilionul.

Fiecare stat membru se asigură că comandanții navelor de pescuit sub pavilionul său se asigură că dispozitivele de urmărire prin satelit sunt operaționale în permanență și continuu și că informațiile identificate la punctul 1 litera (b) sunt colectate și transmise cel puțin o dată pe oră pentru navele cu plasă-pungă și cel puțin o dată la două ore pentru toate celelalte nave. În plus, statele membre solicită ca operatorii navelor lor să se asigure că:

(a)	dispozitivul de urmărire prin satelit nu este alterat în niciun fel;

(b)	datele VMS nu sunt modificate în niciun fel;

(c)	antenele conectate la dispozitivul de urmărire prin satelit nu sunt obstrucționate în niciun fel;

(d)	dispozitivul de urmărire prin satelit este dur armat în vasul de pescuit, iar alimentarea cu energie electrică nu este întreruptă în mod deliberat; și

(e)	dispozitivul de urmărire prin satelit nu este îndepărtat de pe navă decât în scopul reparării sau înlocuirii.

În cazul unei defecțiuni tehnice sau al nefuncționării dispozitivului de urmărire prin satelit instalat la bordul unei nave de pescuit, dispozitivul este reparat sau înlocuit în termen de o lună de la data la care a avut loc evenimentul, cu excepția cazului în care nava a fost scoasă din lista navelor de pescuit mari dimensiuni autorizate, dacă este cazul, sau pentru navele care nu au obligația de a fi incluse pe lista de nave autorizată de ICCAT, nu se mai aplică autorizația de pescuit în zone din afara jurisdicției PCC de pavilion. Nava nu este autorizată să înceapă o campanie de pescuit cu un dispozitiv defectuos de urmărire prin satelit. În plus, atunci când un dispozitiv încetează să funcționeze sau are o defecțiune tehnică în timpul unei campanii de pescuit, reparația sau înlocuirea are loc de îndată ce nava intră într-un port; nava de pescuit nu este autorizată să înceapă o campanie de pescuit fără ca dispozitivul de urmărire prin satelit să fi fost reparat sau înlocuit.

Fiecare stat membru sau PCC se asigură că o navă de pescuit cu un dispozitiv defectuos de urmărire prin satelit comunică CMP-ului, cel puțin o dată pe zi, rapoarte cuprinzând informațiile prevăzute la punctul 1 litera (b), prin alte mijloace de comunicare (radio, raportare online, poștă electronică, fax sau telex).

Statele membre sau PCC pot permite unei nave să își oprească dispozitivul de urmărire prin satelit numai în cazul în care nava nu pescuiește o perioadă lungă de timp (de exemplu, în caz de andocare pe doc uscat pentru reparații) și notifică acest lucru în prealabil autorităților competente din statul său membru de pavilion sau PCC. Dispozitivul de urmărire prin satelit este reactivat și colectează și transmite cel puțin un raport înainte de părăsirea portului.

(1) Figurează în Recomandarea ICCAT 18-10 privind standardele minime pentru sistemele de monitorizare prin satelit a navelor în zona Convenției ICCAT.

ANEXA XVI

TABEL DE CORESPONDENȚĂ ÎNTRE REGULAMENTUL (UE) 2016/1627 ȘI PREZENTUL REGULAMENT

Regulamentul (UE) 2016/1627	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 1
Articolul 3	Articolul 5
Articolul 4	–
Articolul 5	Articolul 6
Articolul 6	Articolul 11
Articolul 7	Articolul 12
Articolul 8	Articolul 13
Articolul 9	Articolul 14
Articolul 10	Articolul 16
Articolul 11	Articolul 17 și anexa I
Articolul 12	Articolul 17 și anexa I
Articolul 13	Articolul 18
Articolul 14	Articolul 19
Articolul 15	Articolul 20
Articolul 16	Articolul 21
Articolul 17	Articolul 25
Articolul 18	Articolul 22
Articolul 19	Articolul 23
Articolul 20	Articolul 26
Articolul 21	Articolul 4
Articolul 22	Articolul 27
Articolul 23	Articolul 28
Articolul 24	Articolul 30
Articolul 25	Articolul 31
Articolul 26	Articolul 32
Articolul 27	Articolul 36
Articolul 28	Articolul 37
Articolul 29	Articolul 29
Articolul 30	Articolul 33
Articolul 31	Articolul 34
Articolul 32	Articolul 35
Articolul 33	Articolul 40
Articolul 34	Articolul 41
Articolul 35	Articolul 43
Articolul 36	Articolul 44
Articolul 37	Articolul 51
Articolul 38	Articolul 42
Articolul 39	Articolul 45
Articolul 40	Articolul 46
Articolul 41	Articolul 46
Articolul 42	Articolul 47
Articolul 43	Articolul 48
Articolul 44	Articolul 49
Articolul 45	Articolul 50
Articolul 46	Articolul 51
Articolul 47	Articolul 55
Articolul 48	Articolul 56
Articolul 49	Articolul 57
Articolul 50	Articolul 38
Articolul 51	Articolul 39
Articolul 52	Articolul 58
Articolul 53	Articolul 15
Articolul 54	Articolul 59
Articolul 55	Articolul 60
Articolul 56	Articolul 62
Articolul 57	Articolul 63
Articolul 58	Articolul 64
Articolul 59	Articolul 68
Articolul 60	Articolul 70
Articolul 61	Articolul 71
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa III	Anexa V
Anexa IV	Anexa VI
Anexa V	Anexa III
Anexa VI	Anexa IV
Anexa VII	Anexa VIII
Anexa VIII	Anexa IX
Anexa IX	Anexa X
Anexa X	Anexa XI
Anexa XI	Anexa XII
Anexa XII	Anexa XIII

27.9.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 238/67

REGULAMENTUL (UE) 2023/2055 AL COMISIEI

din 25 septembrie 2023

de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește microparticulele de polimeri sintetici

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1), în special articolul 68 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Fragmentele minuscule omniprezente de polimeri sintetici sau de polimeri naturali modificați chimic, care sunt insolubile în apă, se degradează foarte lent și pot fi ușor ingerate de organismele vii, generează preocupări cu privire la impactul lor general asupra mediului și, potențial, asupra sănătății umane. Acești polimeri sunt larg răspândiți în mediu, regăsindu-se și în apa potabilă și în alimente. Aceștia se acumulează în mediu și contribuie la poluarea cu microplastice.

(2)

O mare parte din poluarea cu microplastice se produce în mod neintenționat, de exemplu ca urmare a descompunerii unor bucăți mai mari de deșeuri de plastic, a uzurii fizice a pneurilor și a vopselei rutiere sau a spălării hainelor sintetice. Cu toate acestea, fragmente minuscule de polimeri sintetici sau de polimeri naturali modificați chimic sunt, de asemenea, fabricate pentru a fi utilizate ca atare sau pentru a fi adăugate în produse.

(3)

În concluziile sale din 20 iunie 2016 privind planul de acțiune al UE pentru economia circulară (2) și din 24 martie 2017 privind guvernanța internațională a oceanelor (3), Consiliul a invitat Comisia să propună măsuri de reducere a deversării în mediul marin a macrodeșeurilor din plastic și a microplasticelor, inclusiv o propunere de interzicere a utilizării polimerilor în produsele cosmetice, în produsele de îngrijire personală și în detergenți.

(4)

În încercarea de a combate poluarea cu materiale plastice, în ianuarie 2018, Comisia a adoptat o strategie privind materialele plastice (4) care viza, printre altele, reducerea tuturor surselor care contribuie la poluarea cu microplastice. Acest angajament a fost reînnoit odată cu publicarea Pactului verde european (5) în decembrie 2019, a noului Plan de acțiune privind economia circulară (6) în martie 2020 și a Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării (7) în mai 2021. Acesta din urmă, în special, include printre obiectivele sale pentru 2030 reducerea cu 30 % a cantității de microplastice dispersate în mediu.

(5)	În septembrie 2018, Parlamentul European a solicitat (8) Comisiei să introducă o interdicție privind microplasticele din produsele cosmetice, produsele de îngrijire personală, detergenți și produsele de curățat până în 2020.

(6)

Impactul potențial al poluării cu microplastice asupra mediului și, eventual, asupra sănătății umane a generat preocupări în diferite părți ale lumii. Mai multe state membre au adoptat sau au propus măsuri specifice. Cu toate acestea, un amalgam de restricții la nivel național ar putea împiedica funcționarea pieței interne și, prin urmare, este nevoie de o armonizare la nivelul Uniunii.

(7)

La 9 noiembrie 2017, Comisia a solicitat (9) Agenției Europene pentru Produse Chimice („Agenția”), în temeiul articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, să întocmească un dosar în vederea unei posibile restricționări a polimerilor sintetici insolubili în apă, cu dimensiuni de 5 mm sau mai mici (denumiți în continuare „microparticule de polimeri sintetici”), utilizați în produse pentru a le conferi o caracteristică dorită („prezenți intenționat”), pentru a aborda riscul pe care microparticulele respective îl pot prezenta pentru mediul acvatic („dosarul în conformitate cu anexa XV”).

(8)

La 29 ianuarie 2019, Agenția a publicat dosarul în conformitate cu anexa XV (10) în care concluzionează că utilizarea intenționată a microparticulelor de polimeri sintetici, care se dispersează ulterior în mediu, prezintă un risc pentru mediu care nu este controlat în mod adecvat și trebuie abordat la nivelul întregii Uniuni. Agenția a estimat că, în prezent, peste 42 000 de tone de microplastice prezente intenționat sunt, în cele din urmă, eliberate în mediul înconjurător în fiecare an (11). În dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus o abordare diferențiată de gestionare a riscurilor pentru a aborda riscurile generate de aceste microparticule de polimeri sintetici care nu sunt controlate în mod adecvat. A fost propusă o interdicție totală a introducerii pe piață pentru sectoarele și aplicațiile în cazul cărora dispersiile au fost considerate inevitabile. Au fost propuse instrucțiuni de utilizare și eliminare pentru a reduce la minimum dispersiile care pot fi evitate. A fost sugerată, de asemenea, o cerință de raportare pentru a obține informații privind dispersiile rezultate din utilizări excluse de la interdicția de introducere pe piață.

(9)

Mai precis, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus interzicerea introducerii pe piață a oricărui polimer solid din compoziția microparticulelor sau a oricăror microparticule acoperite cu o peliculă de polimeri solizi, ca atare sau în amestecuri, în concentrații egale sau mai mari de 0,01 %, în procente de masă. Se estimează că această interdicție va duce la o reducere a emisiilor cumulate de microplastice cu aproximativ 500 000 de tone în decurs de 20 de ani de la introducerea interdicției. Această cantitate corespunde unei reduceri cu 70 % a emisiilor cuantificate care s-ar produce în alt fel. Limita de concentrație de 0,01 % corespunde celui mai scăzut nivel de concentrație raportat în cazul în care microparticulele de polimeri sintetici ar putea avea în continuare o influență asupra funcției unui produs.

(10)

Din cauza variabilității mari a compoziției, proprietăților și dimensiunilor microparticulelor din polimeri sintetici, în dosarul în conformitate cu anexa XV nu au fost analizați polimeri specifici sau aditivi ori alte substanțe pe care le pot conține polimerii, însă a fost analizat un grup de polimeri cu aceleași proprietăți intrinseci în ceea ce privește dimensiunea, raportul de dimensiune, starea solidă, originea sintetică și persistența extremă în mediu.

(11)	În dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus excluderea polimerilor degradabili sau solubili în apă și a polimerilor naturali care nu au fost modificați chimic, deoarece aceștia nu au aceeași persistență pe termen lung și, prin urmare, nu contribuie la riscul identificat.

(12)

În dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus un cadru de metode de testare standardizate și criterii de trecere pentru a identifica degradabilitatea în scopul impunerii unei restricții. Metodele de testare au fost concepute pentru a măsura degradarea biotică, deși nu se poate exclude posibilitatea producerii în timpul testului a unei anumite degradări abiotice care să influențeze rezultatele testului. Metodele de testare au fost grupate în funcție de modul în care au fost concepute și de justificarea acestora. Grupele 1-3 includ teste de screening relativ rapide, dar stricte. Grupele 4 și 5 includ studii de screening și de simulare care sunt din ce în ce mai sofisticate, mai solicitante din punct de vedere tehnic și de lungă durată, dar utilizează condiții de testare mai relevante pentru mediu. În dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus ca, pentru a demonstra degradabilitatea în scopul impunerii restricției, să fie suficientă îndeplinirea criteriilor de trecere în cazul oricăreia dintre metodele de testare permise din grupele 1-5.

(13)

Polimerii solizi solubili în apă își pierd starea solidă după dispersia lor în mediu și, prin urmare, nu contribuie la preocuparea identificată. Prin urmare, în dosarul în conformitate cu anexa XV au fost propuse metode acceptate la nivel internațional pentru a testa solubilitatea și pentru a exclude acești polimeri solubili în apă din domeniul de aplicare al restricției.

(14)

De asemenea, pentru microparticulele de polimeri sintetici analizate, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus drept limită superioară un diametru de 5 mm în oricare dintre dimensiuni. Această valoare este utilizată pe scară largă în rândul comunității științifice și în actele juridice din unele state membre. Această limită este, de asemenea, în concordanță cu limita superioară pentru micro-deșeuri (inclusiv pentru microplastice) specificată în anexa la Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei (12) și utilizată pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13). În final, potrivit dosarului în conformitate cu anexa XV, probabilitatea ca particulele cu o dimensiune mai mică să fie ingerate de biocenoză este mai mare decât în cazul articolelor de dimensiuni mai mari.

(15)

Anumite particule de polimeri sintetici de tipul fibrelor au o lungime mai mare de 5 mm, dar mai mică de 15 mm, de exemplu particulele utilizate pentru armarea adezivilor și a betonului. Având în vedere că aceste particule asemănătoare fibrelor sunt foarte persistente și contribuie la riscul identificat, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-a considerat că acestea ar trebui incluse în domeniul de aplicare al restricției.

(16)

Pentru a se evita înlocuirile regretabile, și anume înlocuirea microparticulelor de polimeri sintetici cu particule de polimeri persistenți de dimensiuni mai mici, care pot prezenta același risc sau chiar un risc mai mare pentru mediu, dosarul în conformitate cu anexa XV a inclus inițial în domeniul de aplicare al restricției particulele cu dimensiuni mai mici decât cele din scara micrometrică. Pentru a fi în concordanță cu limita de dimensiune inferioară recomandată deja în Recomandarea C(2022) 3689 a Comisiei (14), s-a propus o limită de dimensiune mai mică de 1 nm pentru particule și de 3 nm pentru particulele asemănătoare fibrelor. Cu toate acestea, observațiile primite pe parcursul consultării cu privire la dosarul în conformitate cu anexa XV au evidențiat preocupări semnificative de natură practică, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare. Pentru a asigura aplicabilitatea, dosarul în conformitate cu anexa XV a fost adaptat, iar limita de dimensiune inferioară pentru microparticulele de polimeri sintetici a crescut de la 1 nm la 0,1 μm pentru particule și de la 3 nm la 0,3 μm pentru particulele asemănătoare fibrelor.

(17)

Particulele care sunt compuse din sau sunt acoperite cu polimeri sintetici sau polimeri naturali modificați chimic, solizi și insolubili în apă, au diferite dimensiuni. Atunci când sunt adăugate într-un produs, numai unele dintre aceste particule respectă limitele de dimensiune prevăzute în dosarul în conformitate cu anexa XV și contribuie la preocuparea identificată. Prin urmare, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus ca un polimer să fie considerat ca făcând obiectul restricției în cazul în care, printre altele, cel puțin 1 %, în procente de masă. din particulele care conțin sau sunt acoperite de polimerul respectiv respectă aceste limite de dimensiune.

(18)

În dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus excluderea mai multor utilizări sau sectoare de la interdicția de introducere pe piață. S-a propus excluderea microparticulelor de polimeri sintetici destinate utilizării în siturile industriale, deoarece emisiile generate în urma unor astfel de utilizări sunt mai ușor de controlat decât, de exemplu, emisiile generate de consumatori sau în urma utilizărilor profesionale. Pentru a evita reglementarea excesivă în ceea ce privește anumite utilizări și sectoare, s-a propus excluderea medicamentelor care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) și a produselor medicinale veterinare care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (16), a produselor fertilizante UE care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/1009 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și a aditivilor alimentari care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (18). În opinia Agenției, emisiile potențiale generate de dispozitivele de diagnostic in vitro pot fi reduse la minimum prin stabilirea unor condiții de utilizare și de eliminare, asigurând totodată în continuare beneficiile socioeconomice oferite de utilizarea unor astfel de dispozitive. În plus, se propun derogări de la interdicția de introducere pe piață atunci când se preconizează că riscul prezentat de eliberarea în mediul înconjurător va fi redus la minimum ca urmare a faptului că microparticulele de polimeri sintetici sunt menținute izolate prin mijloace tehnice, cum ar fi cele din coloanele cromatografice, din cartușele filtrelor pentru apă sau din tonerele pentru imprimante, sau își pierd definitiv forma de particule deoarece, de exemplu, se umflă sau formează o peliculă, cum ar fi cele din scutece, din lacurile pentru unghii sau din vopsele, sau sunt permanent închise într-o matrice solidă în timpul utilizării finale, ca în cazul fibrelor adăugate în beton sau al peletelor utilizate ca materie primă pentru articolele turnate.

(19)

În dosarul în conformitate cu anexa XV au fost analizate mai multe opțiuni de restricționare a materialului granular de umplere utilizat pe terenurile de sport cu gazon sintetic și s-a sugerat fie interzicerea introducerii pe piață cu o perioadă de tranziție de șase ani, fără derogări, fie interzicerea introducerii pe piață cu o perioadă de tranziție de trei ani, cu o derogare de la această interdicție în cazul utilizării unor măsuri specifice de gestionare a riscurilor care să garanteze că emisiile anuale de microparticule de polimeri sintetici generate de un teren de sport cu gazon sintetic nu depășesc 7 g/m2.

(20)

În ceea ce privește interzicerea introducerii pe piață, în cazul sectoarelor sau produselor identificate în cursul procesului de restricționare, au fost propuse perioade de tranziție specifice pentru a acorda suficient timp părților interesate vizate să se conformeze restricției și tranziției către alternative adecvate, de exemplu către polimeri degradabili. Aceste perioade de tranziție sunt, de asemenea, necesare pentru ca statele membre să se pregătească în scopul de a asigura aplicarea restricției. În cele din urmă, aceste perioade reduc la minimum costurile pentru societate, fără a cauza întârzieri inutile în ceea ce privește reducerea emisiilor. Nu au fost propuse perioade de tranziție pentru alte utilizări și produse care nu au fost identificate în mod individual în cursul procesului de restricționare.

(21)

În ceea ce privește interzicerea introducerii pe piață a „microbilelor”, și anume a microparticulelor de polimeri sintetici destinate utilizării ca substanțe abrazive, mai exact pentru exfoliere, lustruire sau curățare, utilizate în principal în produsele cosmetice care se îndepărtează prin clătire sau în detergenți, nu a fost propusă nicio perioadă de tranziție, deoarece se preconiza că industria va renunța treptat în mod voluntar la utilizarea acestora până în 2020. Pentru produsele cosmetice „care se îndepărtează prin clătire” și „fără clătire” și care nu conțin microbile, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-au propus perioade de tranziție de patru ani și de șase ani.

(22)

În ceea ce privește microparticulele de polimeri sintetici destinate utilizării pentru încapsularea parfumurilor, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-a considerat că o perioadă de tranziție de cinci ani sau de opt ani ar putea fi adecvată atât din punctul de vedere al costurilor economice, cât și din punctul de vedere al beneficiilor economice aferente. În ceea ce privește detergenții, ceara, produsele de lustruit și odorizantele, s-a considerat adecvată o perioadă de tranziție de cinci ani pentru a acorda industriei suficient timp pentru a-și reformula produsele și pentru a înlocui microparticulele de polimeri sintetici.

(23)

În ceea ce privește fertilizatorii cu eliberare controlată, o perioadă de tranziție de cinci ani a fost considerată justificată pentru a permite producătorilor să își reformuleze produsele astfel încât să atingă o degradabilitate adecvată în mediu. Pentru produsele fitosanitare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și pentru semințele tratate cu aceste produse, precum și pentru produsele biocide care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (20), s-a considerat necesară o perioadă de tranziție de opt ani pentru a acorda industriei suficient timp pentru a-și reformula produsele, pentru a obține o autorizație și pentru a le introduce pe piață, menținând în același timp beneficiile tehnologiei de încapsulare pe parcursul perioadei intermediare. În ceea ce privește alte utilizări în agricultură și horticultură, cum ar fi semințele acoperite cu coloranți sau lubrifianți sau alte produse care nu sunt sau nu conțin produse fitosanitare, s-a considerat adecvată o perioadă de tranziție de cinci ani.

(24)	Pentru dispozitivele care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului (21), care sunt substanțe sau amestecuri, au fost considerați necesari șase ani pentru reformulare și tranziția la alternative adecvate.

(25)

În cazul în care poluarea mediului cu microparticule de polimeri sintetici poate fi redusă la minimum prin cerința de a furniza instrucțiuni de utilizare și de eliminare, în dosarul în conformitate cu anexa XV s-a propus o derogare de la interdicția de introducere pe piață. În aceste instrucțiuni ar trebui să se explice modurile adecvate de utilizare și de eliminare a produselor pentru a reduce la minimum emisiile în mediul înconjurător.

(26)

În plus, în dosarul în conformitate cu anexa XV au fost propuse cerințe de raportare anuală pentru a monitoriza eficacitatea cerinței de a furniza instrucțiuni de utilizare și de eliminare și pentru a îmbunătăți baza de dovezi disponibile pentru gestionarea riscurilor prezentate de utilizările microparticulelor de polimeri sintetici, exceptate de la interdicția de introducere pe piață.

(27)

La 3 iunie 2020, Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) din cadrul Agenției a adoptat un aviz (22) în temeiul articolului 70 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 cu privire la dosarul în conformitate cu anexa XV. În avizul respectiv, CER și-a exprimat acordul cu concluziile dosarului în conformitate cu anexa XV privind riscurile identificate și cu faptul că restricția propusă este o măsură adecvată la nivelul Uniunii pentru reducerea acestor riscuri.

(28)

CER a considerat că, din perspectiva reducerii riscurilor, este mai adecvat să se stabilească o limită de dimensiune mai mică pentru microparticulele de polimeri, și anume să fie incluse toate particulele asemănătoare fibrelor mai mici de 15 mm (în ceea ce privește dimensiunea cea mai lungă a fibrelor) și toate celelalte particule mai mici de 5 mm. CER a considerat că omiterea din domeniul de aplicare al restricției a microparticulelor de polimeri sintetici mai mici de 0,1 μm ar putea fie să permită utilizarea în continuare a microparticulelor de polimeri sintetici, fie chiar să promoveze trecerea la particule de dimensiuni mai mici pentru a eluda restricția. Acest lucru ar putea compromite eficacitatea restricției propuse, deoarece se preconizează că toxicitatea particulelor crește direct proporțional cu scăderea dimensiunii acestora.

(29)

În plus, CER a considerat că criteriile de excludere a polimerilor degradabili din restricție ar trebui să fie mai stricte decât cele propuse în dosarul în conformitate cu anexa XV. Mai precis, CER a considerat că, în cazul în care este necesar să se efectueze teste din grupele 4 și 5 pentru a justifica o excludere, testele respective ar trebui efectuate și promovate în trei compartimente de mediu relevante și nu numai în compartimentul cel mai relevant, astfel cum se propune în dosarul în conformitate cu anexa XV.

(30)

În ceea ce privește introducerea pe piață a materialului de umplere destinat utilizării pe terenurile de sport cu gazon sintetic, CER, ținând seama de considerente legate de reducerea emisiilor, practicabilitate și aplicabilitate, și-a exprimat în mod clar preferința pentru interzicerea introducerii acestora pe piață după o perioadă de tranziție, în locul unei excepții de la interdicție, condiționată de punerea în aplicare a unor măsuri de gestionare a riscurilor. Principala motivație pentru preferința CER a fost că materialul de umplere destinat utilizării pe terenurile de sport cu gazon sintetic are cea mai mare contribuție în ceea ce privește utilizarea microplasticelor în produse și reprezintă cea mai mare sursă de emisii în mediul înconjurător de microparticule de polimeri sintetici prezente intenționat de la nivel european. CER și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la eficacitatea măsurilor propuse de gestionare a riscurilor, în special în ceea ce privește gazonul terenurilor de sport existente și particulele de dimensiuni mai mici. Aceasta a afirmat, de asemenea, că nu este de acord cu limita propusă de 7 g/m2/an drept orice fel de prag acceptabil, deoarece acest fapt implică în continuare, ca atare, eliberarea în permanență a unei cantități substanțiale de emisii în mediul înconjurător.

(31)

La 10 decembrie 2020, Comitetul pentru analiză socioeconomică (CASE) din cadrul Agenției a adoptat un aviz în temeiul articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, concluzionând că restricția propusă este o măsură adecvată la nivelul Uniunii pentru a aborda riscurile identificate, ținând seama de beneficiile și costurile socioeconomice aferente.

(32)

Ținând seama de avizul CER, CASE a propus modificări ale restricțiilor propuse în dosarul în conformitate cu anexa XV și a considerat că în definiția microparticulelor de polimeri sintetici ar trebui prevăzută o limită de dimensiune mai mică de 1 nm. Cu toate acestea, pentru a se asigura că restricția propusă poate fi pusă în aplicare, respectată și monitorizată, CASE a susținut că ar fi necesar să se stabilească, cel puțin temporar, o limită de dimensiune inferioară, egală cu 0,1 μm (100 nm), în situațiile în care metodele analitice sau documentele însoțitoare nu pot confirma o concentrație a microparticulelor de polimeri sintetici mai mică decât această dimensiune și, în consecință, nu se poate verifica respectarea limitei de concentrație prevăzută în restricție.

(33)

Pe lângă excluderea din definiția microparticulelor de polimeri sintetici a polimerilor naturali, degradabili și solubili, astfel cum se propune în dosarul în conformitate cu anexa XV, CASE a sugerat excluderea polimerilor care nu conțin carbon în structura lor chimică, deoarece, în opinia sa, instrumentele actuale utilizate pentru demonstrarea persistenței nu sunt adecvate pentru acest tip de polimeri. Cu toate acestea, CASE a considerat că această excludere ar trebui să fie confirmată de CER.

(34)

În cazul utilizării pentru încapsularea parfumurilor, CASE nu a putut concluziona care dintre cele două perioade de tranziție propuse (de cinci ani sau de opt ani) ar fi cea mai adecvată și a recomandat o analiză a necesității stabilirii unei perioade de tranziție mai lungi de cinci ani de la introducerea restricției, cu mențiunea că această analiză nu ar trebui să conducă la derogări cu o durată nedeterminată.

(35)

Pentru anumite produse cosmetice „fără clătire”, și anume produse de machiaj, produse pentru buze și produse pentru unghii, având în vedere contribuția lor scăzută la emisiile totale de microplastice, precum și impactul potențial mare asupra industriei cosmetice al interzicerii utilizării microparticulelor de polimeri sintetici în produsele respective, CASE a luat în considerare două măsuri suplimentare ca alternative adecvate la interzicerea introducerii pe piață a produselor respective după o perioadă de tranziție de șase ani, astfel cum se propune în dosarul în conformitate cu anexa XV: fie furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare de utilizare și de eliminare, fie o perioadă de tranziție mai mare de șase ani. Cu toate acestea, incertitudinile legate de diferitele impacturi asupra industriei și în ceea ce privește emisiile nu au permis CASE să concluzioneze care dintre aceste opțiuni ar fi mai adecvată decât impunerea unei interdicții sau stabilirea unei perioade de tranziție de șase ani, astfel cum se propune în dosarul în conformitate cu anexa XV.

(36)

CASE a remarcat că punerea în aplicare a unor măsuri de gestionare a riscurilor pentru reducerea emisiilor provenite de la materialul de umplere destinat utilizării pe terenurile de sport cu gazon sintetic ar putea să genereze costuri semnificativ mai mici decât înlocuirea acestuia cu materiale alternative. Totuși, măsurile de gestionare a riscurilor nu ar elimina complet aceste emisii, prin urmare, ar fi mai puțin eficace decât introducerea, după o perioadă de tranziție lungă, a unei interdicții. În acest context, CASE a concluzionat că alegerea uneia dintre opțiuni se poate face doar pe baza priorităților de politică.

(37)

CASE a remarcat faptul că informațiile primite pe parcursul consultării cu privire la proiectul său de aviz indică posibilitatea ca anumiți actori din lanțul de aprovizionare cu pelete, fulgi și pulberi din plastic („pelete din plastic”), care se încadrează în definiția microparticulelor de polimeri sintetici, să înceapă să întocmească rapoarte cu privire la utilizarea acestor produse mai devreme de 36 de luni, astfel cum se propune în dosarul în conformitate cu anexa XV, ca urmare a eforturilor depuse pentru punerea în aplicare a inițiativelor voluntare ale industriei, cum ar fi operațiunea „Clean Sweep”.

(38)	Forumul pentru schimbul de informații privind aplicarea („forumul”) a fost consultat pe parcursul procesului de restricționare în conformitate cu articolul 77 alineatul (4) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, iar recomandările sale au fost luate în considerare.

(39)

Forumul a considerat că măsurarea microparticulelor de polimeri sintetici mai mici de 0,1 μm prezintă dificultăți tehnice și a remarcat că, în prezent, cea mai mică limită realizabilă din punct de vedere tehnic este de aproximativ 0,1 μm. Forumul a remarcat, de asemenea, că autoritățile de aplicare a legii se pot baza pe documente justificative pentru a demonstra că o substanță sau un amestec nu conține particule mai mici de 5 mm în concentrații care depășesc limitele impuse de restricție. Cu toate acestea, în cazul în care există îndoieli, documentele justificative pot fi verificate numai prin intermediul unei metode fizice sau al unei metode analitice valabile ori prin intermediul ambelor metode. Prin urmare, forumul a recomandat includerea în definiția microparticulelor de polimeri sintetici a unei limite inferioare de dimensiune. În cazul în care nu se recomandă nicio limită inferioară, forumul a sugerat luarea în considerare a unei soluții temporare pentru aplicarea și asigurarea respectării restricției în măsura posibilului și în conformitate cu tehnicile analitice disponibile în prezent. În plus, forumul a recomandat o revizuire a definiției după intrarea în vigoare a restricției, pentru a reflecta cele mai recente evoluții științifice și tehnologice.

(40)	La 23 februarie 2021, Agenția a transmis Comisiei avizele emise de CER și de CASE (23).

(41)

La 22 aprilie 2021, Agenția a prezentat Comisiei un aviz suplimentar al CER (24). În special, Comisia a solicitat CER să ia în considerare: (i) opțiunile de restricționare a materialului de umplere destinat utilizării pe terenurile de sport cu gazon artificial, având în vedere raportul tehnic TR17519 intitulat „Surfaces for sports areas - Synthetic turf sports facilities - Guidance on how to minimise infill dispersion into the environment” (Suprafețe pentru terenurile de sport – Terenuri de sport cu gazon sintetic – Orientări privind modul de reducere la minimum a dispersiei în mediu a emisiilor generate de materialul de umplere), publicat recent de Comitetul European de Standardizare (CEN); și (ii) excluderea polimerilor care nu au atomi de carbon în structura lor, care a fost propusă de CASE. CER și-a reiterat preferința clară pentru interzicerea introducerii pe piață a materialului de umplere utilizat pe terenuri de sport cu gazon sintetic. În ceea ce privește derogarea în cazul polimerilor care nu au atomi de carbon în structura lor, CER a afirmat că, din cauza absenței unor date relevante privind ecotoxicitatea, nu s-a putut concluziona dacă acești polimeri sub formă de particule prezintă aceleași riscuri ca particulele provenite din polimeri care au atomi de carbon în structura lor.

(42)

Ținând seama de dosarul în conformitate cu anexa XV, de avizele CER și CASE, de impactul socioeconomic și de disponibilitatea alternativelor, Comisia consideră că există o poluare considerabilă cu microplastice care rezultă din utilizarea microparticulelor de polimeri sintetici ca atare sau a celor prezente intenționat în produse. Această poluare prezintă un risc inacceptabil pentru mediu, care trebuie abordat la nivelul întregii Uniuni. S-a demonstrat că poluarea cu microplastice este extrem de persistentă, acestea fiind practic imposibil de eliminat odată ce ajung în mediu și acumulându-se progresiv în mediu. Prin urmare, pentru a reduce emisiile fără întârzieri nejustificate, este necesar să se introducă o restricție privind introducerea pe piață a microparticulelor de polimeri sintetici ca atare sau prezente intenționat în amestecuri pentru a conferi o caracteristică dorită, de exemplu culoare, textură, vrac, absorbție de apă, fluiditate sau rezistență la căldură. În funcție de impactul socioeconomic preconizat și de disponibilitatea alternativelor, se propun perioade de tranziție și excepții specifice pentru anumite grupe de produse.

(43)

Există dovezi ale riscului prezentat de numeroși polimeri care intră în domeniul de aplicare al restricției. În ceea ce privește alți polimeri, pentru care există mai puține date, se pot trage totuși concluzii cu privire la riscul pe care îl prezintă aceștia pe baza unor criterii obiective privind microparticulele care conțin respectivii polimeri sau care sunt acoperite cu o peliculă alcătuită din acești polimeri. Comisia consideră că grupele de polimeri care au în comun proprietăți fizice și chimice relevante, dimensiunea particulelor și persistența în mediu ar trebui să facă obiectul acestei restricții. Acest lucru permite identificarea obiectivă a substanțelor care intră în domeniul de aplicare al respectivei restricții.

(44)

Comisia consideră oportună excluderea polimerilor naturali, degradabili și solubili din definiția microparticulelor de polimeri sintetici, deoarece aceștia nu prezintă același risc. În plus, Comisia consideră justificată excluderea din domeniul de aplicare al restricției a polimerilor care nu au atomi de carbon în structura lor, întrucât nu există date relevante privind ecotoxicitatea care să indice dacă acești polimeri sub formă de particule ar prezenta aceleași riscuri ca particulele provenite din polimeri care au atomi de carbon în structura lor.

(45)

Comisia consideră că microparticulele de polimeri sintetici care au toate dimensiunile mai mici de 0,1 μm prezintă un risc pentru mediu echivalent sau potențial mai mare decât particulele care au toate dimensiunile cuprinse între 0,1 μm și 5 mm. Prin urmare, definiția microparticulelor de polimeri sintetici ar trebui să includă polimerii din compoziția particulelor sau a peliculei care acoperă particulele care au toate dimensiunile mai mici de 5 mm sau din compoziția particulelor asemănătoare fibrelor cu o lungime mai mică de 15 mm. Cu toate acestea, Comisia este de acord cu opinia exprimată de forum și de CASE conform căreia identificarea și cuantificarea particulelor care au una dintre dimensiuni mai mică de 0,1 μm sau, după caz, care au o lungime mai mică de 0,3 μm, creează în prezent constrângeri de natură analitică, deoarece particulele sunt prea mici. Pentru a asigura securitatea juridică, în cazurile în care metodele analitice disponibile sau documentele care însoțesc produsul nu permit determinarea concentrației de microparticule de polimeri sintetici din produs, limita de dimensiune inferioară pentru aceste microparticule ar trebui stabilită, în scopul aplicării restricției, la 0,1 μm pentru toate dimensiunile sau, după caz, la 0,3 μm în ceea ce privește lungimea. Această limită nu ar trebui să se mai aplice de îndată ce devin disponibile metode noi sau îmbunătățite care să permită identificarea și cuantificarea microparticulelor de polimeri sintetici care măsoară mai puțin de 0,1 μm în oricare dintre dimensiuni sau mai puțin de 0,3 μm în lungime, după caz.

(46)

Comisia este de acord cu opinia CER conform căreia ar trebui să fie excluși din domeniul de aplicare al restricției doar polimerii care se degradează în mai multe compartimente de mediu. Este general acceptat faptul că un rezultat pozitiv la oricare dintre metodele de testare prin screening din grupele 1-3 indică degradabilitatea în toate compartimentele de mediu. În consecință, Comisia consideră că adoptarea oricăreia dintre aceste metode de testare este suficientă pentru a demonstra degradabilitatea în sensul acestei restricții. Pe de altă parte, nu este sigur dacă un polimer care trece un test din grupa 4 sau 5 într-un compartiment de mediu ar avea un comportament de degradare similar într-un alt compartiment de mediu. În consecință, Comisia consideră că, în cazul în care se utilizează metode de testare din grupa 4 sau 5, un polimer trebuie să treacă testele respective în trei compartimente de mediu pentru a fi exclus din domeniul de aplicare al restricției.

(47)

Pentru a ține seama de evoluțiile științifice privind degradarea și solubilitatea polimerilor, inclusiv de noile metode de testare elaborate special pentru evaluarea degradabilității sau a solubilității microparticulelor de polimeri sintetici, ar putea fi necesară revizuirea metodelor de testare standardizate și a criteriilor de trecere pentru demonstrarea degradabilității sau a solubilității.

(48)

Microparticulele de polimeri sintetici utilizate în produsele agricole și horticole, de exemplu pentru a controla emisiile provenite de la fertilizatori sau de la produsele fitosanitare ori fluxul de apă dintre fertilizatori și sol, pentru a reduce cantitatea de substanțe active aplicate pe sol și plante și pentru a limita expunerea operatorilor la astfel de produse potențial toxice, precum și impactul lor asupra mediului. Este necesar să se faciliteze dezvoltarea de alternative durabile din punctul de vedere al mediului, care ar permite ca aceste aplicații benefice să nu mai conțină microplastice și să rămână pe piață. CASE a considerat că măsurile propuse pentru produsele agricole și horticole ar fi adecvate numai dacă pe termen mediu ar deveni disponibile alternative degradabile cu o funcționalitate cel puțin similară. În final, Regulamentul (UE) 2019/1009 prevede deja principiile generale pentru a evalua degradabilitatea polimerilor din produsele fertilizante UE. În acest context, Comisia consideră că este justificată stabilirea unor condiții și criterii de trecere specifice pentru testarea degradabilității polimerilor din produsele destinate utilizărilor în agricultură și horticultură, altele decât produsele fertilizante UE, cum ar fi produsele fertilizante care nu poartă marcajul CE atunci când sunt puse la dispoziție pe piață, pentru a asigura coerența cu condițiile de testare prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1009 și pentru a facilita dezvoltarea de alternative.

(49)

Comisia consideră că măsurile de gestionare a riscurilor propuse în dosarul în conformitate cu anexa XV, astfel cum au fost modificate de CER și CASE, sunt relevante pentru abordarea riscului identificat. Cu toate acestea, Comisia consideră că decizia cu privire la măsura de gestionare a riscurilor cea mai adecvată pentru abordarea riscului identificat, ținând seama de impactul său socioeconomic, inclusiv de eventuale derogări sau perioade de tranziție specifice, ar trebui luată de la caz la caz pentru diferitele aplicații.

(50)

Nu este necesară o excludere explicită a nămolurilor de epurare și a compostului din domeniul de aplicare, astfel cum se sugerează în dosarul în conformitate cu anexa XV și în avizele CER și CASE, având în vedere că microparticulele de polimeri sintetici din aceste produse nu sunt prezente în mod intenționat și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Pe de altă parte, produsele alimentare și hrana pentru animale care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (25) ar trebui excluse din domeniul de aplicare al restricției pentru a preveni dubla reglementare.

(51)	În ceea ce privește încapsularea parfumurilor, Comisia consideră că perioada de tranziție de șase ani este cea mai adecvată, deoarece va oferi industriei suficient timp pentru a reformula toate produsele pentru care nu sunt disponibile alternative în prezent.

(52)

Costurile de reformulare preconizate pentru produsele de machiaj, produsele pentru buze și produsele pentru unghii ca urmare a restricției propuse sunt mai mari decât pentru alte produse cosmetice „fără clătire”. Ținând seama, de asemenea, de contribuția comparativ mai scăzută a produselor de machiaj, a produselor pentru buze și a produselor pentru unghii la emisiile totale, Comisia consideră că o perioadă de tranziție de 12 ani pentru interzicerea introducerii pe piață a acestor produse este justificată pentru a asigura suficient timp pentru dezvoltarea de alternative adecvate și pentru limitarea costurilor pentru industrie. Cu toate acestea, pentru a încuraja înlocuirea microparticulelor de polimeri sintetici din produsele de machiaj, produsele pentru buze și produsele pentru unghii înainte de încheierea perioadei de tranziție, toate produsele de machiaj, produsele pentru buze și produsele pentru unghii introduse pe piață și care conțin în continuare microparticule de polimeri sintetici ar trebui să includă o mențiune prin care consumatorii să fie informați în acest sens începând cu 17 octombrie 2031. Pentru a se evita sarcinile inutile pentru furnizori și rechemările de produse, furnizorilor nu ar trebui să li se impună să includă mențiunea de mai sus în cazul produselor care au fost deja introduse pe piață înainte de 17 octombrie 2031 pentru o anumită perioadă suplimentară.

(53)

În cazul materialului de umplere destinat utilizării pe terenurile de sport cu gazon sintetic, Comisia consideră că, în ceea ce privește interdicția de introducere pe piață, prelungirea perioadei de tranziție la 8 ani este justificată pentru a permite încheierea ciclului de viață natural pentru un număr mai mare de terenuri de sport cu gazon sintetic existente, pentru care se utilizează respectivul material, înainte de înlocuirea acestora.

(54)

În ceea ce privește măsura de gestionare a riscurilor care impune furnizarea de instrucțiuni de utilizare și de eliminare, este justificată stabilirea unei perioade de tranziție mai mare de 24 de luni pentru furnizorii de dispozitive de diagnostic in vitro care conțin microparticule de polimeri sintetici, pentru a permite transmiterea informațiilor privind eliminarea corespunzătoare a acestor microparticule în aval de lanțul de aprovizionare și, în cazul modificării prospectului sau a ambalajului produsului, pentru o perioadă suficientă pentru obținerea aprobărilor necesare din partea organismelor de reglementare, dacă este cazul. În plus, Comisia consideră că ar trebui să se țină seama de cele mai recente evoluții tehnologice în ceea ce privește etichetarea electronică și utilizarea pe scară largă a dispozitivelor electronice mobile. Prin urmare, restricția ar trebui să permită accesul digital la instrucțiunile de utilizare și de eliminare în format electronic, ca metodă suplimentară de furnizare a informațiilor.

(55)

Directiva 2001/83/CE și Regulamentul (UE) 2019/6 prevăd obligația ca instrucțiunile de utilizare și de eliminare a medicamentelor de uz uman și de uz veterinar să fie incluse pe ambalajul sau în prospectul acestora. Prin urmare, Comisia nu consideră că este necesară introducerea unor obligații suplimentare cu privire la instrucțiunile de utilizare și de eliminare a medicamentelor de uz uman sau de uz veterinar.

(56)

În ceea ce privește cerințele de raportare propuse în dosarul în conformitate cu anexa XV, astfel cum au fost modificate de CER și CASE, Comisia constată că acestea vor contribui la monitorizarea eficacității instrucțiunilor de utilizare și de eliminare și vor îmbunătăți baza de dovezi pentru gestionarea riscurilor legate de utilizările exceptate de la interdicția de introducere pe piață. Comisia consideră, de asemenea, că este necesară includerea printre informațiile care trebuie raportate Agenției a unei trimiteri la derogările aplicabile pentru a facilita aplicarea acestora fără a impune sarcini suplimentare asupra industriei. În plus, producătorilor și utilizatorilor industriali din aval ar trebui să li se impună obligația de a-și estima și raporta emisiile. În plus, pentru a asigura monitorizarea și raportarea tuturor emisiilor de-a lungul lanțului de aprovizionare fără a adăuga sarcini inutile pentru utilizatorii finali, furnizorii de produse care conțin microparticule de polimeri sintetici, care le introduc pentru prima dată pe piață pentru utilizatorii profesioniști și publicul larg trebuie să estimeze, pe lângă propriile emisii, și emisiile din aval generate din momentul introducerii pe piață a produselor respective și până în momentul eliminării lor după utilizarea finală și să raporteze emisiile totale Agenției. Pentru a asigura utilizarea optimă a informațiilor raportate și pentru a facilita aplicarea, aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre.

(57)

Deșeurile de pelete din plastic reprezintă o sursă industrială importantă de poluare a mediului cu microplastice. Lanțul de aprovizionare cu pelete din plastic pune deja în aplicare inițiative voluntare, care vor include raportarea, pentru a reduce la minimum deșeurile de pelete. În acest context, Comisia consideră justificată o perioadă de tranziție de 24 de luni în ceea ce privește cerințele de raportare pentru acest sector.

(58)	Pentru a evita dubla raportare, atunci când există mai mulți actori în lanțul de aprovizionare care introduc pe piață același produs care conține microparticule de polimeri sintetici, numai primul actor din lanțul de aprovizionare respectiv ar trebui să furnizeze Agenției informațiile necesare.

(59)

Pentru a facilita aplicarea acestei restricții, producătorii, importatorii și utilizatorii industriali din aval ai produselor care conțin microparticule de polimeri sintetici ar trebui să furnizeze autorităților competente, la cererea acestora, informații specifice care să permită identificarea foarte exactă a polimerilor din compoziția produselor lor care intră în domeniul de aplicare al acestei restricții, precum și informații specifice cu privire la funcția acestor polimeri în produsele respective. În plus, producătorii, importatorii și utilizatorii industriali din aval care susțin că anumiți polimeri din produsele lor sunt excluși de la desemnarea microparticulelor de polimeri sintetici din motive legate de degradabilitate sau solubilitate ar trebui să furnizeze autorităților competente, la cererea acestora, informații care să demonstreze proprietățile respective. Utilizatorii industriali din aval care nu dețin informațiile solicitate ar trebui să le solicite mai întâi de la furnizorii lor. Pentru a proteja confidențialitatea informațiilor comerciale, furnizorilor care nu doresc să transmită informațiile solicitate utilizatorilor industriali din aval ar trebui să li se permită să le furnizeze direct autorității competente care le solicită.

(60)

Pentru a preveni rechemările inutile de produse și pentru a reduce cantitatea de deșeuri, este necesar să se specifice faptul că microparticulele de polimeri sintetici, ca atare sau în amestecuri, introduse pe piață înainte de 17 octombrie 2023 pot fi în continuare introduse pe piață. Nu este necesară impunerea acestei reguli pentru utilizările microparticulelor de polimeri sintetici care fac obiectul unor perioade de tranziție.

(61)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui modificat în consecință.

(62)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 septembrie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN

(1) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(2) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10518-2016-INIT/ro/pdf

(3) https://www.consilium.europa.eu/media/24073/st_7348_2017_rev_1_en.pdf

(4) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară [COM(2018) 28 final].

(5) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Pactul verde european [COM(2019) 640 final].

(6) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].

(7) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Calea către o planetă sănătoasă pentru toți. Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” [COM(2021) 400 final].

(8) Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară [P8_TA(2018) 352].

(9) Cererea Comisiei din 9 noiembrie 2017 prin care se solicită Agenției Europene pentru Produse Chimice să elaboreze o propunere de restricționare în conformitate cu cerințele din anexa XVII la REACH, https://echa.europa.eu/documents/10162/5c8be037-3f81-266a-d71b-1a67ec01cbf9

(10) „Annex XV restriction report” (Raport privind restricțiile impuse în temeiul anexei XV). https://echa.europa.eu/documents/10162/05bd96e3-b969-0a7c-c6d0-441182893720; „Annex to the Annex XV restriction report” (Anexa la raportul privind restricțiile impuse în temeiul anexei XV),

https://echa.europa.eu/documents/10162/db081bde-ea3e-ab53-3135-8aaffe66d0cb

(11) ECHA (2020). „Background Document to the Opinion on the Annex XV report proposing restrictions on intentionally added microplastics” (Document de referință pentru avizul privind raportul prin care se propune impunerea de restricții privind microplasticele adăugate în mod intenționat în temeiul anexei XV), https://echa.europa.eu/documents/10162/b56c6c7e-02fb-68a4-da69-0bcbd504212b

(12) Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei din 17 mai 2017 de stabilire a unor criterii și standarde metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine și a specificațiilor și metodelor standardizate de monitorizare și evaluare, precum și de abrogare a Deciziei 2010/477/UE (JO L 125, 18.5.2017, p. 43).

(13) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(14) Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022 privind definiția nanomaterialelor [C(2022) 3689] (JO C 229, 14.6.2022, p. 1).

(15) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(16) Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43).

(17) Regulamentul (UE) 2019/1009 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 de stabilire a normelor privind punerea la dispoziție pe piață a produselor fertilizante UE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1069/2009 și (CE) nr. 1107/2009 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 (JO L 170, 25.6.2019, p. 1).

(18) Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO L 354, 31.12.2008, p. 16).

(19) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(20) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1).

(21) Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).

(22) https://echa.europa.eu/documents/10162/b4d383cd-24fc-82e9-cccf-6d9f66ee9089

(23) Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER), Comitetul pentru analiză socioeconomică (CASE), „Opinion on an Annex XV dossier proposing restrictions on intentionally-added microplastics of 10 December 2020 ” (Aviz privind un dosar în conformitate cu anexa XV în care se propun restricții privind microplasticele adăugate intenționat, 10 decembrie 2020), https://echa.europa.eu/documents/10162/a513b793-dd84-d83a-9c06-e7a11580f366

(24) Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER), „Opinion related to the request by the Executive Director of ECHA under articolul 77(3)(c) of REACH to prepare a supplementary opinion on: CEN technical report 17519 on risk management measures for artificial pitches and the ESTC study on their effectiveness and the proposed derogation for polymers without carbon atoms in their structure” [Aviz referitor la cererea directorului executiv al ECHA formulată în temeiul articolului 77 alineatul (3) litera (c) din REACH de a pregăti un aviz suplimentar cu privire la: Raportul tehnic 17519 al CEN privind măsurile de gestionare a riscurilor pentru terenurile de sport cu gazon artificial și studiul ESTC privind eficacitatea acestora și derogarea propusă pentru polimerii care nu au atomi de carbon în structura lor], https://echa.europa.eu/documents/10162/17229/art77_3c_mpinfillandnewderogationforpolymers_opi_rac_en.pdf/b85be7e7-c0a8-649a-a0db-56e89e39b3d5?t=1619618145726

(25) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

ANEXĂ

Anexa XVII to Regulation (EC) No 1907/2006 se modifică după cum urmează:

se adaugă următoarea rubrică:

„78.

Microparticule de polimeri sintetici:

polimeri solizi care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiții:

(a)	intră în compoziția particulelor și reprezintă cel puțin 1 % din aceste particule, în procente de masă, sau formează un strat continuu de suprafață pe particule;

(b)

cel puțin 1 %, în procente de masă, din particulele menționate la litera (a) îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

(i)	toate dimensiunile particulelor sunt mai mici sau egale cu 5 mm;

(ii)	lungimea particulelor este mai mică sau egală cu 15 mm, iar raportul lungime-diametru este mai mare de 3.

Următorii polimeri sunt excluși de la această desemnare:

(a)	polimerii care sunt rezultatul unui proces de polimerizare care a avut loc în natură, independent de procesul prin care au fost extrași, și care nu sunt substanțe modificate chimic;

(b)	polimerii care sunt degradabili, astfel cum s-a demonstrat în conformitate cu apendicele 15;

(c)	polimerii care au o solubilitate mai mare de 2 g/l, astfel cum s-a demonstrat în conformitate cu apendicele 16;

(d)	polimerii care nu conțin atomi de carbon în structura lor chimică.

1.	Se interzice introducerea pe piață ca substanțe sau, în cazul în care microparticulele de polimeri sintetici sunt prezente pentru a conferi o caracteristică căutată, în amestecuri, în concentrații egale sau mai mari de 0,01 % în procente de masă.

În sensul prezentei rubrici, se aplică următoarele definiții:

(a)	«particulă» înseamnă o parte foarte mică de materie, alta decât moleculele simple, cu limite fizice definite;

(b)	«solid» înseamnă o substanță sau un amestec, altul decât un lichid sau un gaz;

(c)	«gaz» înseamnă o substanță sau un amestec care, la o temperatură de 50 °C, are o presiune a vaporilor mai mare de 300 kPa (absolută) sau care este în întregime în stare gazoasă la o temperatură de 20 °C și la o presiune standard de 101,3 kPa;

(d)

«lichid» înseamnă o substanță sau un amestec care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i)

substanța sau amestecul are o presiune a vaporilor de maximum 300 kPa la o temperatură de 50 °C, nu este în întregime în stare gazoasă la o temperatură de 20 °C și la o presiune standard de 101,3 kPa și are un punct de topire sau un punct de topire inițial la o temperatură de maximum 20 °C și la o presiune standard de 101,3 kPa;

(ii)

substanța sau amestecul îndeplinește criteriile American Society for Testing and Materials (ASM) (Asociația pentru Încercări și Materiale din SUA), «D 4359-90 Standard Test Method for Determining Whether a Material Is a Liquid or a Solid» (D 4359-90 Metoda de încercare standard pentru determinarea stării lichide sau solide a unui material);

(iii)

substanța sau amestecul trece încercarea pentru determinarea fluidității (încercarea cu penetrometrul) descris în partea 2 capitolul 2.3.4 din anexa A la Acordul referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957;

(e)	«produs de machiaj» înseamnă orice substanță sau amestec destinat punerii în contact cu anumite părți externe ale corpului uman, și anume epidermă, sprâncene și gene, cu scopul exclusiv sau principal de a schimba aspectul acestora.

În cazul în care concentrația microparticulelor de polimeri sintetici care intră sub incidența prezentei rubrici nu poate fi determinată prin metode analitice disponibile sau prin documente însoțitoare, pentru a verifica respectarea limitei de concentrație menționată la punctul 1, se iau în considerare numai particulele care au cel puțin următoarele dimensiuni:

(a)	0,1 μm pentru orice dimensiune, pentru toate particulele în cazul cărora toate dimensiunile sunt mai mici sau egale cu 5 mm;

(b)	o lungime de 0,3 μm, pentru particulele cu o lungime egală sau mai mică de 15 mm și un raport lungime-diametru mai mare de 3.

Punctul 1 nu se aplică introducerii pe piață a:

(a)	microparticulelor de polimeri sintetici, ca substanțe sau în amestecuri, destinate utilizării în situri industriale;

(b)	medicamentelor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2001/83/CE și produselor medicinale veterinare care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (*1);

(c)	produselor fertilizante UE care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/1009 al Parlamentului European și al Consiliului (*2);

(d)	aditivilor alimentari care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (*3);

(e)	dispozitivelor pentru diagnosticare in vitro, inclusiv dispozitivelor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului (*4);

(f)	produselor alimentare în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care nu intră sub incidența literei (d) de la prezentul punct, și hranei pentru animale, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

Punctul 1 nu se aplică introducerii pe piață, ca substanțe sau în amestecuri, a următoarelor microparticule de polimeri sintetici:

(a)	microparticulele de polimeri sintetici menținute izolate prin mijloace tehnice astfel încât să se prevină eliberarea lor în mediul înconjurător atunci când sunt utilizate în conformitate cu instrucțiunile de utilizare în timpul utilizării finale prevăzute;

(b)	microparticulele din polimeri sintetici ale căror proprietăți fizice sunt modificate permanent în timpul utilizării finale prevăzute, astfel încât polimerul să nu mai intre sub incidența prezentei rubrici;

(c)	microparticule de polimeri sintetici care sunt încorporate permanent într-o matrice solidă în timpul utilizării finale prevăzute.

Punctul 1 se aplică după cum urmează în ceea ce privește următoarele utilizări:

(a)	de la 17 octombrie 2029 pentru microparticulele de polimeri sintetici destinate utilizării pentru încapsularea parfumurilor;

(b)

de la 17 octombrie 2027 pentru «produsele care se îndepărtează prin clădire» astfel cum sunt definite la punctul (1) litera (a) din preambulul la anexele II-VI la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, cu excepția cazului în care astfel de produse fac obiectul literei (a) de la prezentul punct sau conțin monoparticule de polimeri sintetici destinate utilizării ca substanțe abrazive, și anume, în special, pentru exfoliere, lustruire sau curățare («microbile»);

(c)

de la 17 octombrie 2035 pentru produsele pentru buze, astfel cum sunt definite la punctul 1 litera (e) din preambulul la anexele II-VI la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, produsele pentru unghii, astfel cum sunt definite la punctul 1 litera (g) din preambulul la anexele II-VI la același regulament, și produsele de machiaj care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat, cu excepția cazului în care aceste produse intră sub incidența literei (a) sau (b) de la prezentul punct sau conțin microbile;

(d)	de la 17 octombrie 2029 pentru produsele fără clătire, astfel cum sunt definite la punctul 1 litera (b) din preambulul la anexele II-VI la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, cu excepția cazului în care aceste produse intră sub incidența literei (a) sau (c) de la prezentul punct;

(e)	de la 17 octombrie 2028 pentru detergenți, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 648/2004, pentru ceară, produse de lustruit și odorizante, cu excepția cazului în care aceste produse intră sub incidența literei (a) de la prezentul punct sau conțin microbile;

(f)	de la 17 octombrie 2029 pentru «dispozitivele» care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului (*5), cu excepția cazului în care dispozitivele respective conțin microbile;

(g)	de la 17 octombrie 2028 pentru «produsele fertilizante», astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/1009 și care nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv;

(h)

de la 17 octombrie 2031 pentru produsele fitosanitare în sensul articolului 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (*6) și pentru semințele tratate cu aceste produse, precum și pentru produsele biocide, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (*7);

(i)	de la 17 octombrie 2028 pentru produsele destinate utilizărilor în agricultură și horticultură și care nu intră sub incidența literei (g) sau (h);

(j)	de la 17 octombrie 2031 pentru materialul granular de umplere utilizat pe terenuri de sport cu suprafețe sintetice.

De la 17 octombrie 2025, furnizorii microparticulelor de polimeri sintetici menționate la punctul 4 litera (a) transmit următoarele informații:

(a)	instrucțiuni de utilizare și de eliminare în care li se explică utilizatorilor industriali din aval modul de prevenire a eliberării microparticulelor de polimeri sintetici în mediul înconjurător;

(b)	mențiunea următoare: «Microparticulele de polimeri sintetici furnizate fac obiectul condițiilor prevăzute la rubrica 78 din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului»;

(c)	informații privind cantitatea sau, după caz, concentrația microparticulelor de polimeri sintetici din substanță sau din amestec;

(d)	informații generice privind identitatea polimerilor din compoziția substanței sau a amestecului, care permit producătorilor, utilizatorilor industriali din aval și altor furnizori să își respecte obligațiile prevăzute la punctele 11 și 12.

De la 17 octombrie 2026, furnizorii de produse care conțin microparticulele de polimeri sintetici menționate la punctul 4 litera (e), și începând cu 17 octombrie 2025 furnizorii de produse care conțin microparticulele de polimeri sintetici menționate la punctul 4 litera (d) și la punctul 5 pun la dispoziție instrucțiuni de utilizare și de eliminare în care se explică utilizatorilor profesioniști și publicului larg modul de prevenire a eliberării microparticulelor de polimeri sintetici în mediul înconjurător.

De la 17 octombrie 2031 până la 16 octombrie 2035 furnizorii produselor menționate la punctul 6 litera (c), care conțin microparticule de polimeri sintetici, transmit următoarea mențiune: «Acest produs conține microplastice.» Cu toate acestea, produsele introduse pe piață înainte de 17 octombrie 2031 nu trebuie să includă această mențiune până la 17 decembrie 2031.

10.

Informațiile menționate la punctele 7, 8 și 9 sunt furnizate sub formă de text clar vizibil, lizibil și de neșters sau, după caz, în ceea ce privește informațiile menționate la punctele 7 și 8, sub formă de pictograme. Textul sau pictogramele figurează pe eticheta, pe ambalajul sau pe prospectul produselor care conțin microparticule de polimeri sintetici sau, în ceea ce privește informațiile menționate la punctul 7, în fișa cu date de securitate. Pe lângă text sau pictograme, furnizorii pot pune la dispoziție un instrument digital care să ofere acces la o versiune electronică a informațiilor respective.

În cazul în care instrucțiunile de utilizare și de eliminare sunt furnizate în conformitate cu punctele 7, 8 și 9 sub formă de text, acestea sunt redactate în limbile oficiale ale statelor membre în care substanța sau amestecul se introduce pe piață, cu excepția cazului în care statele membre în cauză dispun altfel.

11.

Începând cu 2026, producătorii și utilizatorii industriali din aval de microparticule de polimeri sintetici sub formă de pelete, fulgi și pudră, utilizate ca materii prime pentru producerea de materiale plastice în situri industriale, și, începând cu 2027, alți producători de microparticule de polimeri sintetici și alți utilizatori industriali din aval care utilizează microparticule de polimeri sintetici în situri industriale trebuie să transmită agenției următoarele informații până la data de 31 mai a fiecărui an:

(a)	o descriere a utilizărilor microparticulelor de polimeri sintetici din anul calendaristic anterior;

(b)	pentru fiecare utilizare a microparticulelor de polimeri sintetici, informații generice cu privire la identitatea polimerilor utilizați;

(c)

pentru fiecare utilizare a microparticulelor de polimeri sintetici, o estimare a cantității de microparticule de polimeri sintetici eliberate în mediul înconjurător în anul calendaristic anterior, care să includă și cantitatea de microparticule de polimeri sintetici eliberate în mediul înconjurător în timpul transportului;

(d)	pentru fiecare utilizare a microparticulelor de polimeri sintetici, o trimitere la derogarea prevăzută la punctul 4 litera (a).

12.

Începând cu 2027, furnizorii de produse care conțin microparticulele de polimeri sintetici menționate la punctul 4 literele (b), (d) și (e) și la punctul 5, introduse pe piață pentru prima dată pentru utilizatorii profesioniști și pentru publicul larg, transmit Agenției următoarele informații până la data de 31 mai a fiecărui an:

(a)	o descriere a utilizărilor finale pentru care microparticulele de polimeri sintetici au fost introduse pe piață în anul calendaristic anterior;

(b)	pentru fiecare utilizare finală pentru care microparticulele de polimeri sintetici au fost introduse pe piață, informații generice privind identitatea polimerilor introduși pe piață în anul calendaristic anterior;

(c)

pentru fiecare utilizare finală pentru care au fost introduse pe piață microparticulele de polimeri sintetici, o estimare a cantității de microparticule de polimeri sintetici eliberate în mediul înconjurător în anul calendaristic anterior, care să includă și cantitatea de microparticule de polimeri sintetici eliberate în mediul înconjurător în timpul transportului;

(d)	pentru fiecare utilizare a microparticulelor de polimeri sintetici, o trimitere la derogarea sau derogările aplicabile prevăzute la punctul 4 litera (b), (d) sau (e) sau la punctul 5 litera (a), (b) sau (c).

13.	Agenția pune la dispoziția statelor membre informațiile transmise în temeiul punctelor 11 și 12.

14.

Producătorii, importatorii și utilizatorii industriali din aval ai produselor care conțin microparticule de polimeri sintetici furnizează autorităților competente, la cererea acestora, informații specifice cu privire la identitatea polimerilor care intră sub incidența prezentei rubrici, aflați în compoziția produselor respective și cu privire la funcția lor în aceste produse. Informațiile specifice privind identitatea polimerilor trebuie să fie suficiente pentru a identifica foarte exact polimerii și să includă cel puțin informațiile prevăzute la punctele 2.1-2.2.3 și 2.3.5, 2.3.6 și 2.3.7 din anexa VI, după caz.

În cazul în care informațiile nu sunt disponibile pentru utilizatorii industriali din aval, aceștia le solicită furnizorului lor în termen de 7 zile de la primirea cererii din partea autorităților competente și informează fără întârziere autoritățile cu privire la cererea formulată.

După primirea cererii menționate la al doilea paragraf, furnizorii transmit, în termen de 30 de zile, informațiile solicitate utilizatorului industrial din aval sau direct autorității competente care le solicită.

În cazul în care furnizorul transmite informațiile utilizatorului industrial din aval, acesta din urmă transmite fără întârziere respectivele informații autorităților competente.

În cazul în care furnizorul transmite informațiile direct autorității, acesta informează fără întârziere utilizatorul industrial din aval în cauză în acest sens.

15.

Producătorii, importatorii și utilizatorii industriali din aval ai produselor care conțin polimeri despre care se susține că sunt excluși de la desemnarea microparticulelor de polimeri sintetici din motive legate de degradabilitate sau solubilitate furnizează fără întârziere autorităților competente, la cererea acestora, informații care să demonstreze că respectivii polimeri sunt degradabili în conformitate cu apendicele 15 sau solubili în conformitate cu apendicele 16, după caz.

16.	Punctul 1 nu se aplică microparticulelor de polimeri sintetici, ca atare sau în amestecuri, introduse pe piață înainte de 17 octombrie 2023. Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică introducerii pe piață a microparticulelor de polimeri sintetici destinate utilizărilor enumerate la punctul 6.

se adaugă următoarele apendice 15 și 16:

„Apendicele 15

Rubrica 78– Norme privind demonstrarea degradabilității

Prezentul apendice stabilește normele pentru demonstrarea degradabilității polimerilor în sensul rubricii 78, și anume metodele de testare permise și criteriile de trecere aferente metodelor respective. Metodele de testare au fost concepute pentru a măsura degradarea biotică, deși nu se poate exclude posibilitatea producerii în timpul testului a unei anumite degradări abiotice care să influențeze rezultatele testului.

Testele sunt efectuate de laboratoare care respectă principiile bunei practici de laborator prevăzute în Directiva 2004/10/CE sau în alte standarde internaționale recunoscute de Comisie sau de agenție ca fiind echivalente sau care sunt acreditate în conformitate cu standardul ISO 17025.

1. Metode de testare

Metodele de testare permise sunt organizate în cinci grupe, în funcție de concepția și de raționamentul care stă la baza acestora. Respectarea criteriilor de trecere aferente oricăreia dintre metodele de testare permise din grupele 1-3 este suficientă pentru a demonstra că polimerul sau polimerii din compoziția materialului testat și care fac obiectul testului sunt degradabili și, prin urmare, nu intră sub incidența rubricii 78. În cazul în care testele din grupa 4 sau din grupa 5 sunt utilizate pentru a demonstra degradabilitatea polimerilor pentru alte utilizări decât cele din agricultură și horticultură, criteriile de trecere trebuie îndeplinite în cadrul a trei compartimente de mediu alese după cum urmează:

Compartimentul 1: apă dulce, de estuar sau de mare;

Compartimentul 2:

(a)	sedimente de apă dulce sau de estuar sau sedimente marine; sau

(b)	interfață apă dulce, de estuar sau de mare/sediment;

Compartimentul 3: sol.

1.1. Grupa 1. Metode de testare prin screening și criterii de trecere pentru demonstrarea biodegradării rapide

1.1.1.

Metode de testare permise în grupa 1:

T1.	«Biodegradabilitate rapidă» (Orientarea privind testarea nr. 301 B, C, D, F a OCDE);

T2.	«Biodegradabilitate rapidă – CO2 în recipiente închise ermetic (testul în spațiul superior)» (Orientarea privind testarea nr. 310 a OCDE).

1.1.2.

Criterii de trecere: 60 % mineralizare măsurată, în decurs de 28 de zile, sub formă de CO2 degajat sau O2 consumat. Nu este necesară respectarea cerinței privind intervalul de 10 zile menționată în orientările privind testele T1 și T2.

1.2. Grupa 2. Metode de testare prin screening și criterii de trecere modificate și îmbunătățite pentru demonstrarea biodegradării rapide

1.2.1.

Metode de testare permise în grupa 2:

T1.	«Biodegradabilitate rapidă» (Orientarea privind testarea nr. 301 B, C, D, F a OCDE);

T2.	«Biodegradabilitate rapidă – CO2 în recipiente închise ermetic (testul în spațiul superior)» (Orientarea privind testarea nr. 310 a OCDE);

T3.	«Biodegradabilitate în apă de mare» (Orientarea privind testarea nr. 306 a OCDE).

1.2.2.

Pentru metodele de testare din grupa 2, durata testului poate fi prelungită până la 60 de zile și se utilizează recipiente de testare mai mari.

1.2.3.

Criterii de trecere: 60 % mineralizare măsurată, în decurs de 60 de zile, ca O2 consumat (permisă numai pentru testele T1 și T2) sau CO2 degajat. Nu este necesară respectarea cerinței privind intervalul de 10 zile menționată în orientările privind testele T1 și T2.

1.3. Grupa 3. Metoda de testare prin screening și criteriile de trecere pentru demonstrarea degradării inerente

1.3.1.

Metoda de testare permisă în grupa 3:

T4.	«Biodegradabilitate inerentă: testul MITI (II) modificat» (OCDE 302 C).

1.3.2.

Nu este permisă preadaptarea inoculatorului menționat în orientarea privind testul T4.

1.3.3.

Criterii de trecere: ≥ 70 % mineralizare măsurată, sub formă de O2 consumat sau CO2 degajat în decurs de 14 zile.

1.4. Grupa 4. Metode de testare prin screening și criterii de trecere pentru demonstrarea degradării în raport cu un material de referință

1.4.1.

Metode de testare permise în grupa 4:

T5.	«Determinarea biodegradabilității aerobe finale, în mediu apos, a materialelor plastice. Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat» (EN ISO 14852:2021);

T6.	«Determinarea biodegradabilității aerobe finale, în mediu apos, a materialelor plastice. Metoda prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru închis» (EN ISO 14851:2019);

T7.	«Materiale plastice. Determinarea biodegradării aerobe a materialelor plastice care nu plutesc la interfața apă de mare/sediment. Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat» (EN ISO 19679:2020);

T8.	«Materiale plastice. Determinarea biodegradării aerobe a materialelor plastice care nu plutesc la interfața apă de mare/sediment nisipos. Metoda prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru închis» (EN ISO 18830:2016);

T9.	«Materiale plastice. Determinarea biodegradabilității aerobe finale a materialelor plastice în sol prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru sau a cantității de dioxid de carbon degajat» (EN ISO 17556:2019);

T10.	«Materiale plastice. Determinarea biodegradării aerobe a materialelor neplutitoare expuse la sedimente marine. Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat» (ISO 22404:2019).

1.4.2.

La aplicarea testelor T7 și T8 se iau în considerare specificațiile prevăzute în standardul ISO 22403:2020 «Materiale plastice. Evaluarea biodegradabilității intrinseci a materialelor expuse la inoculi marini sub acțiunea microorganismelor aerobe mezofilice de laborator. Metode de încercare și cerințe».

1.4.3.

Pentru metodele de testare din grupa 4, nu este permisă preadaptarea inoculului. Rezultatul se raportează ca nivel maxim de degradare determinat din faza de platou a curbei de degradare sau ca valoarea cea mai mare dacă platoul nu a fost atins. Forma, dimensiunea și suprafața materialului de referință trebuie să fie comparabile cu cele ale materialului de testare. Pot fi utilizate ca materiale de referință următoarele materiale:

—	martori pozitivi: materiale biodegradabile precum pulbere microcristalină de celuloză, filtre de celuloză fără cenușă sau poli-beta-hidroxibutirat;

—	martori negativi: polimeri nebiodegradabili, cum ar fi polietilena sau polistirenul.

1.4.4.

Criterii de trecere: degradare finală ≥ 90 % în raport cu degradarea materialului de referință în decursul a:

—	6 luni în cadrul testelor acvatice; sau

—	24 de luni în cadrul testelor de interfață sol, sediment sau apă/sediment.

1.5. Grupa 5. Metode de testare prin simulare și criterii de trecere pentru demonstrarea degradării în condiții de mediu relevante

1.5.1.

Metode de testare permise în grupa 5:

T11.	«Transformarea aerobă și anaerobă în sol» (Orientarea nr. 307 privind testarea a OCDE);

T12.	«Transformarea aerobă și anaerobă în sistemele de sedimente acvatice» (Orientarea nr. 308 privind testarea a OCDE);

T13.	«Testul de biodegradare prin simulare – Mineralizarea aerobă în apa de suprafață» (Orientarea nr. 309 privind testarea a OCDE).

1.5.2.

Temperaturile de testare necesare sunt de 12 °C pentru apa dulce/de estuar, sedimentele și solul de apă dulce/de estuar și de 9 °C pentru apa de mare și sedimentele marine, deoarece acestea reprezintă temperaturile medii pentru compartimentele respective din Uniune.

1.5.3.

Criterii de trecere:

—	timpul de înjumătățire în apă de mare, apă dulce sau de estuar este mai mic de 60 de zile;

—	timpul de înjumătățire în sedimente de apă de mare, apă dulce sau de estuar este mai mic de 180 de zile;

—	timpul de înjumătățire în sol este mai mic de 180 de zile.

2. Cerințe specifice pentru demonstrarea degradabilității polimerilor din produsele destinate aplicațiilor în agricultură și horticultură

2.1. Produse fertilizante care conțin polimeri care sunt pelicule sau care cresc capacitatea de retenție a apei sau capacitatea de înmuiere a produsului

Degradabilitatea polimerilor care sunt pelicule sau care cresc capacitatea de retenție a apei sau capacitatea de înmuiere a produselor fertilizante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/1009, care nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv, se demonstrează în conformitate cu actele delegate menționate la articolul 42 alineatul (6) din regulamentul menționat. În cazul absenței acestor acte delegate, astfel de polimeri nu trebuie introduși pe piață în produsele fertilizante car nu fac obiectul Regulamentului (UE) 2019/1009 după 17 octombrie 2028.

2.2. Produse agricole și horticole, altele decât produsele fertilizante menționate la subpunctul 2.1

În cazul în care se utilizează metode de testare din grupa 4 sau din grupa 5, degradabilitatea polimerilor în produsele destinate aplicațiilor în agricultură sau horticultură, altele decât produsele fertilizante menționate la subpunctul 2.1, se demonstrează în cel puțin două compartimente de mediu alese după cum urmează:

Compartimentul 1: apă dulce, de estuar sau de mare;

Compartimentul 2: sol.

Pentru a fi considerat degradabil în sensul rubricii 78, un polimer dintr-un produs destinat aplicațiilor în agricultură sau horticultură, altul decât produsul fertilizant menționat la subpunctul 2.1, trebuie să atingă un nivel de degradare de 90 % în:

(a)	sol în decurs de 48 de luni de la încheierea perioadei de funcționalitate a produsului; perioada de funcționalitate este perioada ulterioară aplicării produsului în decursul căreia produsul își exercită funcția;

(b)

apă în decurs de:

(i)	12 luni plus perioada de funcționalitate a produsului, în cazul în care se utilizează metode de testare din grupa 4; sau

(ii)	16 luni plus perioada de funcționalitate a produsului, în cazul în care se utilizează metode de testare din grupa 5.

În acest scop, criteriile de trecere aferente metodelor de testare din grupele 4 și 5 se modifică pentru a indica procentul de degradare (pentru grupa 4) sau timpul de înjumătățire (pentru grupa 5) care trebuie respectat la încheierea duratei standard a testelor pentru a îndeplini condițiile prevăzute la punctul anterior.

Criteriile de trecere modificate aferente metodelor de testare din grupele 4 și 5 sunt specificate în tabelele A și, respectiv, B.

Tabelul A

Criteriile de trecere aferente grupei 4 pentru polimerii din produsele destinate aplicațiilor în agricultură sau horticultură, enumerate în funcție de durata perioadei de funcționalitate (PF) și de tipul de test

Metoda de testare

Criteriu evaluat

Criteriul de trecere (PF = 0)

Criteriul de trecere (PF = 1 lună)

Criteriul de trecere (PF = 2 luni)

Criteriul de trecere (PF = 3 luni)

Criteriul de trecere (PF = 6 luni)

Criteriul de trecere (PF = 9 luni)

T9 (sol)

Degradarea-țintă după 24 de luni

≥ 68,4 %

≥ 67,6 %

≥ 66,9 %

≥ 66,2 %

≥ 64,1 %

≥ 62,1 %

T5 și T6

(ape de suprafață)

Degradarea-țintă după 6 luni

≥ 68,4 %

≥ 65,4 %

≥ 62,7 %

≥ 60,2 %

≥ 53,6 %

≥ 48,2 %

Tabelul B

Criteriile de trecere aferente grupei 5 pentru polimerii din produsele destinate aplicațiilor în agricultură sau horticultură, enumerate în funcție de durata perioadei de funcționalitate (PF) și de tipul de test

Metoda de testare

Criteriu evaluat

Criteriul de trecere (PF = 0)

Criteriul de trecere (PF = 1 lună)

Criteriul de trecere (PF = 2 luni)

Criteriul de trecere (PF = 3 luni)

Criteriul de trecere (PF = 6 luni)

Criteriul de trecere (PF = 9 luni)

T11 (sol, 48 de luni + PF)

Timpul de înjumătățire (DegT50)

DegT50

≤ 440 de zile

DegT50

≤ 449 de zile

DegT50

≤ 458 de zile

DegT50

≤ 467 de zile

DegT50

≤ 495 de zile

DegT50

≤ 522 de zile

T13 (ape de suprafață, 16 luni +PF)

Timpul de înjumătățire (DegT50)

DegT50

≤ 147 de zile

DegT50

≤ 156 de zile

DegT50

≤ 165 de zile

DegT50

≤ 174 de zile

DegT50

≤ 202 zile

DegT50

≤ 229 de zile

Pentru perioadele de funcționalitate care nu sunt cuprinse în tabelul A sau B, criteriile de trecere se calculează utilizând formulele de descompunere exponențiale indicate mai jos.

Grupa 4, T9 (sol):

Degradarea-țintă în decursul a 24 de luni (DT24l) se calculează după cum urmează:

DT24l = 1 – exp(–λ × c × 24)

Grupa 4, testele T5 și T6 (ape de suprafață):

Degradarea-țintă în decursul a 6 luni (DT6l) se calculează după cum urmează:

DT6l = 1 – exp(–λ × c × 6)

Grupa 5, testele T11 (sol) și T13 (ape de suprafață):

Timpul de înjumătățire (DegT50) observat la sfârșitul duratei testelor din grupa 5 se calculează după cum urmează:

DegT50 = ln(2)/λ

unde:

c este numărul mediu de zile pe lună, calculat ca:

c = 365,25/12

λ este rata de degradare, calculată ca:

pentru testele T9 și T11:

λΤ9/T11 = ln(0,1)/–t90,T9/T11

pentru testele T5 și T6:

λΤ5/T6 = ln(0,1)/–t90,T5/T6

pentru testul T13:

λΤ13 = ln(0,1)/–t90,T13

t90 este perioada până la degradarea de 90 %, calculată ca:

pentru testele T9 și T11:

t90,T9/T11 = c × (48 + PF)

pentru testele T5 și T6:

t90,T5/T6 = c × (12 + PF)

pentru testul T13:

t90,T13 = c × (16 + PF)

FP este perioada de funcționalitate, exprimată în luni.

3. Cerințe specifice pentru materialul de testare care trebuie utilizat în cadrul testelor privind degradarea

Testul se efectuează pe un material de testare care conține un polimer sau mai mulți polimeri din compoziția particulelor sau care formează un strat continuu pe particule («particule de polimeri»), comparabili în ceea ce privește compoziția, forma, dimensiunea și suprafața cu particulele de polimeri prezente în produs sau, dacă acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic, cu particulele de polimeri care sunt eliminate sau eliberate în mediul înconjurător.

Prin derogare de la primul paragraf, polimerii utilizați pentru încapsulare pot fi testați în oricare dintre următoarele forme:

—	în forma introdusă pe piață;

—	în forma de strat izolat;

—	în forma introdusă pe piață, în care miezul organic al materialului este înlocuit cu un material inert, cum ar fi sticla.

Materialul de testare trebuie să aibă o grosime comparabilă cu cea a stratului de polimer solid al particulei introduse pe piață. Atunci când degradarea este evaluată în raport cu un material de referință, astfel cum se menționează la subpunctul 1.4.3, forma, dimensiunea și suprafața materialului de referință trebuie să fie comparabile cu cele ale materialului de testare.

În cazul în care materialul de testare conține un singur polimer și se utilizează metode de testare din grupa 1, 2 sau 3 pentru demonstrarea degradării, degradarea fiecăruia dintre polimeri se demonstrează prin una dintre următoarele metode:

—	testarea separată a degradării materialului de testare și a fiecărui polimer din materialul de testare, utilizând metodele de testare permise și criteriile de trecere prevăzute în prezentul apendice;

—

testarea degradării materialului de testare utilizând metodele de testare permise și criteriile de trecere prevăzute în prezentul apendice și demonstrarea, în timpul testării, prin orice mijloc adecvat, a faptului că toți polimerii din materialul de testare contribuie la degradarea observată în timpul testării și că fiecare polimer îndeplinește criteriile de trecere aferente metodei de testare permise relevante prevăzute în prezentul apendice.

În cazul în care materialul de testare conține un singur polimer, dar și alte substanțe organice în concentrație mai mare de 10 % din masa materialului de testare, în procente de masă, și se utilizează metode de testare din grupa 1, 2 sau 3 pentru demonstrarea degradării, se aplică una dintre următoarele condiții:

—	degradarea materialului de testare și a polimerului testat în mod separat din materialul de testare trebuie efectuată utilizând metodele de testare permise și criteriile de trecere prevăzute în prezentul apendice;

—

degradarea materialului de testare trebuie efectuată utilizând metodele de testare permise și criteriile de trecere prevăzute în prezentul apendice, iar în timpul testării trebuie demonstrat, prin orice mijloc adecvat, faptul că polimerul contribuie la degradarea materialului de testare observată în timpul testării și că acesta îndeplinește criteriile de trecere aferente metodei de testare permise relevante prevăzute în prezentul apendice.

Apendicele 16

Rubrica 78 – Norme privind demonstrarea solubilității

Prezentul apendice stabilește metodele de testare permise și condițiile de testare pentru demonstrarea solubilității unui polimer în sensul prezentei rubrici 78. Testele sunt efectuate de laboratoare care respectă principiile bunei practici de laborator prevăzute în Directiva 2004/10/CE sau în alte standarde internaționale recunoscute de Comisie sau de agenție ca fiind echivalente sau care sunt acreditate în conformitate cu standardul ISO 17025.

Metode de testare permise:

1.	Orientarea nr. 120 a OCDE;

2.	Orientarea nr. 105 a OCDE.

Prin derogare de la al treilea paragraf, pentru particulele de polimeri care au toate dimensiunile mai mari de 0,25 mm sau care au un raport lungime-diametru mai mare de 3 și o lungime mai mare de 0,25 mm, dimensiunea particulelor de polimeri care urmează să fie testate se reduce în conformitate cu Orientarea nr. 120 a OCDE, astfel încât cel puțin o dimensiune a particulei de polimer sau, pentru particulele de polimeri cu un raport lungime-diametru mai mare de 3, lungimea particulei polimerului să fie cuprinsă între 0,125 mm și 0,25 mm. Pentru particulele de polimeri care conțin substanțe anorganice în plus față de polimer sau polimeri, cum ar fi particulele de polimeri încapsulate cu substanțe anorganice sau particulele de polimeri la care un polimer este grefat pe un suport anorganic, este suficient să se demonstreze că polimerul îndeplinește criteriul de trecere. În acest scop, se permite testarea solubilității polimerului sau a polimerilor înainte de formarea particulelor de polimeri.

Condițiile pentru testul privind solubilitatea sunt următoarele:

—	temperatură: 20 °C;

—

pH: 7;

—	încărcare: 10 g/1 000 ml;

—	durată de testare: 24 de ore.

Criteriu de trecere: solubilitate > 2 g/L.

27.9.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 238/122

DECIZIA (PESC) 2023/2064 A CONSILIULUI

din 25 septembrie 2023

privind susținerea de către Uniune a activităților Comisiei Pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28 alineatul (1) și articolul 31 alineatul (1),

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)	La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (denumită în continuare „strategia”). Capitolul III din strategie cuprinde o listă de măsuri care trebuie luate în vederea combaterii proliferării acestor arme.

(2)

Uniunea pune în aplicare în mod activ strategia și aplică măsurile enumerate în capitolul III al strategiei, în special prin furnizarea resurselor financiare destinate să sprijine proiectele specifice desfășurate de instituții multilaterale, precum Secretariatul tehnic provizoriu al Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor nucleare (CTBTO).

(3)	Statele semnatare ale Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) au decis să înființeze o comisie pregătitoare, având personalitate juridică și cu statut de organizație internațională, în scopul punerii efective în aplicare a CTBT, până la constituirea CTBTO.

(4)	Intrarea rapidă în vigoare și universalizarea CTBT, precum și consolidarea sistemului de monitorizare și verificare al Comisiei Pregătitoare a CTBTO constituie obiective importante ale strategiei.

(5)

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a precizat în „Asigurarea viitorului nostru comun: o agendă pentru dezarmare” că prin limitarea dezvoltării unor noi tipuri avansate de arme nucleare, CTBT a frânat cursa înarmării și că acesta constituie, de asemenea, un obstacol normativ puternic împotriva eventualelor state care ar putea încerca să dezvolte, să producă și, ulterior, să achiziționeze arme nucleare cu încălcarea angajamentelor de neproliferare a acestora.

(6)

Busola strategică pentru securitate și apărare din 2022 se referă la amenințarea persistentă a proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora, la extinderea arsenalelor nucleare, la dezvoltarea de noi sisteme de arme, precum și la amenințările cu utilizarea armelor nucleare de către unele țări și exprimă obiectivul Uniunii de a consolida acțiunile concrete în sprijinul obiectivelor de dezarmare, neproliferare și control al exporturilor de armament.

(7)

În cadrul punerii în aplicare a strategiei, Consiliul a adoptat trei acțiuni comune și cinci decizii privind susținerea activităților Comisiei Pregătitoare a CTBTO, și anume Acțiunile comune 2006/243/PESC (1), 2007/468/PESC (2) și 2008/588/PESC (3) și Deciziile 2010/461/PESC (4), 2012/699/PESC (5), (PESC) 2015/1837 (6), (PESC) 2018/298 (7) și (PESC) 2020/901 (8). Această susținere din partea Uniunii ar trebui să continue.

(8)

Punerea în aplicare din punct de vedere tehnic a prezentei decizii ar trebui să fie încredințată Comisiei Pregătitoare a CTBTO, care, în baza cunoștințelor și capacităților sale unice acumulate prin intermediul rețelei Sistemului internațional de monitorizare (IMS), care include peste 337 de instalații în întreaga lume, și al Centrului internațional de date (IDC), reprezintă singura organizație internațională capabilă și având autoritatea să pună în aplicare prezenta decizie. Acțiunea, astfel cum este sprijinită de Uniune, poate fi finanțată numai printr-o contribuție extrabugetară destinată Comisiei Pregătitoare a CTBTO,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) În vederea punerii în aplicare a strategiei, a Strategiei globale a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene și a Busolei strategice pentru securitate și apărare, Uniunea sprijină în continuare activitățile Comisiei Pregătitoare a CTBTO prin intermediul unei acțiuni operaționale.

(2) Obiectivele acțiunii menționate la alineatul (1) sunt:

(a)	consolidarea capacităților sistemului de monitorizare și verificare al CTBT;

(b)	consolidarea capacităților statelor semnatare ale CTBT de a-și îndeplini responsabilitățile de verificare care le revin în temeiul CTBT și de a le asigura acestora posibilitatea dea beneficia pe deplin de participarea lor la regimul instituit prin CTBT;

(c)	sensibilizarea cu privire la CTBT și promovarea universalizării și a intrării sale în vigoare.

(3) În anexă figurează o descriere detaliată a acțiunii.

Articolul 2

(1) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) răspunde de punerea în aplicare a prezentei decizii.

(2) Acțiunea menționată la articolul 1 este pusă în aplicare din punct de vedere tehnic de către Comisia Pregătitoare a CTBTO.

(3) Comisia Pregătitoare a CTBTO îndeplinește respectiva atribuție sub controlul Înaltului Reprezentant. În acest scop, între Înaltul Reprezentant și Comisia Pregătitoare a CTBTO se încheie acordurile necesare.

Articolul 3

(1) Valoarea de referință financiară pentru punerea în aplicare a acțiunii finanțate de UE menționate la articolul 1 este de 6 285 929EUR.

(2) Cheltuielile finanțate din valoarea de referință prevăzută la alineatul (1) sunt gestionate în conformitate cu normele și procedurile aplicabile bugetului general al Uniunii.

(3) Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor finanțate din valoarea menționată la alineatul (1). În acest scop, aceasta încheie un acord de contribuție cu Comisia Pregătitoare a CTBTO. Acordul de contribuție prevede asigurarea de către Comisia Pregătitoare a CTBTO a vizibilității contribuției Uniunii, corespunzătoare dimensiunii acesteia.

(4) Comisia depune eforturile necesare pentru a încheia acordul menționat la alineatul (3) cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Aceasta informează Consiliul cu privire la eventualele dificultăți din cursul acestui proces și cu privire la data încheierii acordului.

Articolul 4

(1) ÎR raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, pe baza unor rapoarte periodice prezentate de Comisia Pregătitoare a CTBTO. Rapoartele stau la baza evaluării realizate de către Consiliu.

(2) Comisia furnizează informații cu privire la aspectele financiare ale punerii în aplicare a acțiunii menționate la articolul 1.

Articolul 5

(1) Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

(2) Prezenta decizie expiră după 36 de luni de la încheierea acordului menționat la articolul 3 alineatul (3). Cu toate acestea, prezenta decizie expiră după șase luni de la data intrării în vigoare în cazul în care niciun acord nu a fost încheiat în respectivul termen.

Adoptată la Bruxelles, 25 septembrie 2023.

Pentru Consiliu

Președintele

H. GÓMEZ HERNÁNDEZ

(1) Acțiunea comună 2006/243/PESC a Consiliului din 20 martie 2006 privind susținerea activităților Comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBTO) în domeniul formării și consolidării capacității de verificare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei Uniunii Europene de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 88, 25.3.2006, p. 68).

(2) Acțiunea Comună 2007/468/PESC a Consiliului din 28 iunie 2007 privind susținerea activităților Comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei Uniunii Europene de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 176, 6.7.2007, p. 31).

(3) Acțiunea comună 2008/588/PESC a Consiliului din 15 iulie 2008 privind susținerea activităților Comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 189, 17.7.2008, p. 28).

(4) Decizia 2010/461/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind susținerea activităților Comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 219, 20.8.2010, p. 7).

(5) Decizia 2012/699/PESC a Consiliului din 13 noiembrie 2012 privind susținerea de către Uniune a activităților comisiei pregătitoare a Organizației Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 314, 14.11.2012, p. 27).

(6) Decizia (PESC) 2015/1837 a Consiliului din 12 octombrie 2015 privind susținerea de către Uniune a activităților Comisiei Pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 266, 13.10.2015, p. 83).

(7) Decizia (PESC) 2018/298 a Consiliului din 26 februarie 2018 privind susținerea de către Uniune a activităților Comisiei Pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 56, 28.2.2018, p. 34).

(8) Decizia (PESC) 2020/901 a Consiliului din 29 iunie 2020 privind susținerea de către Uniune a activităților Comisiei Pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (JO L 207, 30.6.2020, p. 15).

ANEXĂ

SUSȚINEREA ACTIVITĂȚILOR COMISIEI PREGĂTITOARE A ORGANIZAȚIEI TRATATULUI DE INTERZICERE TOTALĂ A EXPERIENȚELOR NUCLEARE (CTBTO)

1. Context

La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă („strategia”), al cărei capitol III cuprinde o listă de măsuri care trebuie adoptate atât în Uniune, cât și în țările terțe în vederea combaterii proliferării acestor arme.

—

Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT), care interzice toate exploziile nucleare, este un element esențial în arhitectura internațională a neproliferării. CTBT reprezintă o puternică măsură colectivă de consolidare a încrederii și a securității și un instrument de constrângere puternic împotriva proliferării armelor nucleare, împiedicând dezvoltarea armelor nucleare de către țări care nu le dețin în prezent, precum și modernizările arsenalelor nucleare deja existente.

CTBT a stabilit o normă mondială puternică împotriva testării armelor nucleare, susținută de un sistem de ultimă generație și extrem de sensibil de monitorizare a testelor nucleare la nivel mondial, Sistemul internațional de monitorizare (IMS) al Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO), care monitorizează respectarea tratatului.

Tratatul nu a intrat încă în vigoare, iar la nivel mondial se depun în continuare eforturi pentru a se atinge acest obiectiv-cheie al comunității și agendei internaționale pentru pace și securitate. În paralel, IMS al CTBTO furnizează comunității internaționale un flux constant de date în timp real prin intermediul Centrului Internațional de Date, pentru a se asigura că niciun test nuclear nu trece nedetectat. De asemenea, în vederea intrării în vigoare a tratatului, sunt dezvoltate și pregătite capacitățile și tehnologiile de inspecție la fața locului ale organizației.

Uniunea Europeană (UE) pune în aplicare în mod activ strategia sa și, de peste un deceniu, oferă Comisiei Pregătitoare a CTBTO contribuții voluntare semnificative pentru a promova intrarea în vigoare a CTBT și pentru a susține și a consolida în continuare capacitățile de monitorizare și verificare ale CTBTO.

2. Obiectiv general

În conformitate cu Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, obiectivul general al acestui proiect este de a contribui la pacea și securitatea internațională și la consolidarea încrederii, prin promovarea universalizării și a intrării în vigoare a CTBT și prin consolidarea regimului internațional de monitorizare și verificare al CTBTO.

Prin îmbunătățirea capacităților regimului de verificare al CTBT, consolidarea capacităților în rândul experților din statele semnatare și sensibilizarea tinerilor, a parlamentarilor, a mass-mediei și a oamenilor de știință, acest proiect urmărește să contribuie la menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, astfel cum se prevede la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

3. Obiective specifice

(a)	Consolidarea capacităților sistemului de monitorizare și verificare al CTBT.

(b)	Consolidarea capacităților statelor semnatare ale CTBT de a-și îndeplini responsabilitățile de verificare care le revin în temeiul CTBT și asigurarea posibilității acestora de a beneficia pe deplin de participarea lor la regimul instituit prin CTBT.

(c)	Sensibilizarea cu privire la CTBT și promovarea universalizării și a intrării sale în vigoare.

4. Rezultate preconizate

(a)

Proiectul va genera rezultate care vor contribui la consolidarea capacităților regimului CTBT de monitorizare și verificare prin: 1. consolidarea conductelor pentru radionuclizi și pentru modelarea transportului atmosferic; 2. îmbunătățirea înțelegerii științifice a fondului de xenon radioactiv și a impactului acestuia asupra sistemelor CTBTO de detectare a gazelor nobile; 3. îmbunătățirea susținerii stațiilor seismice auxiliare ale IMS; și 4. dezvoltarea capacităților de inspecție la fața locului (OSI) ale CTBTO.

(i)	Consolidarea implementării serviciilor web ale Federației Rețelelor de Seismografe Digitale (FDSN), care să acopere toate datele, produsele și formatele seismice, hidroacustice și de infrasunet (SHI) și privind radionuclizii.

(ii)

Operaționalizarea software-ului XeBET II și pregătirea lui pentru estimarea concentrațiilor de xenon radioactiv pentru fiecare eșantion de gaz nobil furnizat de IMS. Prototipul va fi implementat în conducta ATM, rezultatul urmând să fie integrat în conducta pentru radionuclizi în vederea îmbunătățirii rapoartelor ARR (Automatic Radionuclide Report – raportul automat privind radionuclizii), RRR (Reviewed Radionuclide Report – raportul revizuit privind radionuclizii) și SSREB (Standard Screened Radionuclide Event Bulletin – buletinul evenimentelor standard cu radionuclizi analizate). Prototipul va fi disponibil, de asemenea, în setul de instrumente de analiză tehnică de specialitate (Expert Technical Analysis) și în pachetul de software NDC-in-a-Box.

(iii)

Software prototip care va permite implementarea incertitudinilor în simulările de modelare a transportului atmosferic (ATM) în scopul studiilor de analiză a raportului izotopic (screening & determinarea momentului) și de învățare automată (ML).

(iv)	O conductă ATM modernizată bazată pe acest ATM-EPS prototip, care va furniza informații suplimentare și esențiale cu privire la incertitudinile ATM, îmbunătățind credibilitatea rezultatelor ATM.

(v)	Furnizarea unui software care să fie: (a) utilizat de IDC; și (b) utilizat de NDC-uri pentru a efectua prelucrarea datelor de infrasunet și hidroacustice, precum și o analiză interactivă.

(vi)	O mai bună înțelegere/caracterizare a fondului global de xenon radioactiv, inclusiv a variațiilor regionale ale acestuia, în special la sistemul pentru gaze nobile JPX38.

(vii)

Îmbunătățirea înțelegerii actuale a surselor cunoscute din Eurasia, conducând la o mai bună înțelegere/interpretare a episoadelor de nivel C.

(viii)

Îmbunătățirea ATM, în special a ATM de înaltă rezoluție (HR).

(ix)	Dezvoltarea, testarea și optimizarea metodelor de screening/algoritmilor avansați de localizare a sursei (care ar urma să se aplice pentru datele tuturor celorlalte sisteme IMS pentru gaze nobile).

(x)	Îmbunătățirea capacității de a detecta, localiza și caracteriza un test nuclear pe baza emisiilor de xenon radioactiv.

(xi)	Creșterea disponibilității datelor până la 95 % sau cât mai aproape posibil de 100 %, într-un mod susținut, la stațiile seismice auxiliare (AS) vizate.

(xii)

O mai bună susținere și stabilitate a stațiilor AS vizate, inclusiv o performanță mai bună în timp, cu reducerea timpului de indisponibilitate a stațiilor.

(xiii)

Continuarea dezvoltării OSI prin traducerea modelului de text pentru proiectul de manual operațional al OSI în două limbi CTBTO: franceză și spaniolă.

(b)

Acțiunea va genera rezultate care vor îmbunătăți capacitățile centrelor naționale de date (NDC) ale statelor semnatare și vor furniza cunoștințe de bază privind tratatul, precum și o prezentare generală a activităților și echipamentelor OSI, utilizând formarea practică.

(i)	Desfășurarea cursului introductiv regional OSI (RIC-26) în regiunea africană la începutul anului 2024.

(ii)	Creșterea numărului de experți din regiunea africană în cadrul programului de formare liniar OSI.

(iii)

Furnizarea echipamentului pentru cele 16 sisteme de consolidare a capacităților (CBS), inclusiv servere de mare capacitate cu spațiu stocare de mari dimensiuni, și instalarea de software standardizat pentru NDC-uri pentru a sprijini instituirea și dezvoltarea în continuare a capacității naționale de a participa activ la regimul de verificare prin accesarea și analizarea datelor IMS și a produselor IDC.

(iv)	Două cursuri de formare NDC regionale și două ateliere regionale pentru sprijinirea experților din țările în curs de dezvoltare.

(v)	Patru cursuri de formare SeisComP.

(vi)	Șase vizite de monitorizare/mentenanță.

(vii)

Mentenanță pentru sistemele CBS.

(c)

În plus, rezultatele generate de acțiune vor consolida caracterul universal al CTBT, vor stimula incluziunea și diversitatea în cadrul Comisiei Pregătitoare a CTBTO și vor sensibiliza cu privire la CTBT tineri profesioniști din țări care nu au semnat și care nu au ratificat CTBT, inclusiv state a căror semnare și ratificare sunt necesare pentru intrarea în vigoare a CTBT.

(i)

O serie de prelegeri, și anume în cadrul Citizen Journalism Academy (Academia de Jurnalism a Cetățenilor), cu importanți experți în comunicare pentru următoarea generație de jurnaliști în domeniul dezarmării și neproliferării nucleare, oferindu-le o viziune cuprinzătoare asupra CTBT și asupra rolului acestuia în cadrul arhitecturii internaționale pentru pace și securitate. Absolvenții Citizen Journalism Academy vor produce, de asemenea, materiale media și produse de informare cu ocazia Conferinței privind știința și tehnologia și a Simpozionului privind diplomația științifică, sporind vizibilitatea tratatului în rândul publicului tânăr.

(ii)	Participarea membrilor Grupului de tineret al CTBTO la simpozioanele privind diplomația științifică din 2024 și 2026.

(iii)

Participarea membrilor Grupului de tineret al CTBTO la Conferința privind știința și tehnologia din 2025.

(iv)

Participarea la programul de mentorat al CTBTO a 12 femei aflate la început de carieră în domeniile STIM din regiuni geografice subreprezentate. Programul va include ateliere virtuale axate pe dezvoltarea carierei, comunicare și aspectele științifice/tehnice ale CTBT, pentru a ajuta participanții să înțeleagă mai bine CTBT și regimul său de verificare.

(v)	Participarea celor 12 persoane înscrise în programul de mentorat al CTBTO la programul de observare directă de la Viena al CTBTO pentru a înțelege mai bine activitatea secretariatului.

(vi)	Dezvoltarea unui spațiu pe LinkedIn care să faciliteze și să încurajeze legăturile dintre mentori și beneficiarii programului de mentorat și să îi ajute să rămână informați cu privire la activitățile și oportunitățile de carieră ale CTBTO.

5. Durată

Durata totală estimată a acțiunii este de 36 de luni.

Activitatea 1: Sprijin pentru sistemul de monitorizare și tehnologiile de verificare

Componenta 1: Îmbunătățirea instrumentelor și produselor SHI și RN ale IDC

Impact

Prin îmbunătățirea și consolidarea conductelor pentru radionuclizi și pentru modelarea transportului atmosferic și prin îmbunătățirea sustenabilității generării și distribuției de produse de către Federația Rețelelor de Seismografe Digitale (FDSN), ne propunem să intensificăm capacitatea statelor părți de a monitoriza și a interpreta datele și produsele IDC. Acest lucru consolidează regimul de verificare și contribuie la obiectivele de neproliferare, în conformitate cu politica externă și de securitate comună (PESC).

Produsul 1: Generarea produselor FDSN și îmbunătățirea formatului pentru produsele SHI și RN

Context

Secretariatul tehnic provizoriu (PTS), cu sprijin din cadrul celei de a VIII-a Decizii a Consiliului UE, a implementat generarea produselor și datelor sale SHI în conformitate cu standardul de servicii web FDSN. Acest lucru a permis centrelor naționale de date (CND) și Centrului Internațional de Date (IDC) să solicite produse și date IDC seismice, hidroacustice și de infrasunet (SHI) din Sistemul internațional de monitorizare (IMS) utilizând software client standard conform.

Pentru a valorifica această realizare inițială, obiectivul este acum de a extinde aria implementării de către PTS a serviciului web FDSN și la alte formate și de a oferi acces la produsele și datele privind radionuclizii (RN) ale IDC. Aceasta ar însemna că generarea de produse va fi realizată în întregime prin implementarea serviciului web FDSN. Acest lucru va crea o separare clară a responsabilităților între generarea de produse, care va fi realizată de serviciile web FDSN, și metodele de distribuție a produselor și a datelor (VDMS și SWP). Prin separarea acestor responsabilități, sistemul de generare și distribuție a produselor va fi mai flexibil, iar mentenanța lui mai ușoară. De asemenea, va adăuga posibilitatea pentru NDC-uri de a efectua căutări de produse IDC în mod direct prin intermediul serviciului web FDSN, pe lângă primirea de produse IDC prin intermediul VDMS și SWP, răspunzând nevoii de distribuție a produselor la cerere.

Îmbunătățirea sustenabilității produselor IDC și a generării și distribuției datelor IMS permite statelor părți să revizuiască și să analizeze datele CTBTO mai ușor și mai eficient.

Efect preconizat

—	Îmbunătățirea serviciilor oferite NDC-urilor și IDC prin intermediul unui singur serviciu central pentru solicitarea de date și produse SHI și RN.

Rezultate preconizate

—	Îmbunătățirea implementării serviciului web FDSN astfel încât să acopere toate datele, produsele și formatele SHI și RN.

Produsul 2: Dezvoltarea unui instrument operațional de estimare a fondului de xenon (XeBET II)

Context

Emisiile de radionuclizi din surse antropice mondiale, legate de activități pașnice, sunt observate frecvent de rețeaua CTBTO pentru gaze nobile. Aceste emisii prezente în permanență și foarte variabile afectează monitorizarea la nivel mondial a exploziilor nucleare. Având în vedere că această problemă complexă va persista, există un consens larg cu privire la necesitatea dezvoltării metodologiilor actuale prin inovările care se impun, prin însușirea lecțiilor desprinse și prin utilizarea abordărilor transdisciplinare rezultate din expertiza în materie de modelare a transportului atmosferic (ATM) și de radionuclizi. Aceste eforturi oferă posibilitatea de a distinge, pentru fiecare eșantion IMS, dacă observația poate fi explicată prin surse cunoscute sau dacă eventual este vorba despre o explozie nucleară.

Un proiect existent de dezvoltare de software științific, XeBET (contractul nr. 2022-1179), pregătește în prezent terenul pentru XeBET II prin furnizarea unui mediu de prototip de software pentru a testa și a demonstra noi metodologii științifice bazate pe date. XeBET II este continuarea logică și importantă a XeBET, rezultatul prototipului respectiv urmând a fi un software care să furnizeze, din punct de vedere operațional, cel mai bun indicator de estimare a fondului din conducta ATM. Prin urmare, XeBET II va îmbunătăți calitatea screeningului nuclear.

Efect preconizat

—

Rezultate preconizate

XeBET II este o soluție software pregătită pentru a fi integrată în conductele ATM și pentru radionuclizi. Oferă trei rezultate:

—	Crearea unei soluții pentru indicatorul „ backtracking (căutare cu revenire) la surse cunoscute”, care face parte din sistemul de clasificare convenit de Comisie, dar care nu a fost încă implementat în rapoartele IDC privind radionuclizii.

—	Îmbunătățirea SSREB pentru a furniza rezultate reale automate ale screeningului în locul simplei extrageri a informațiilor din RRR.

—	Furnizarea unui instrument de analiză tehnică de specialitate.

Toate aceste funcționalități vor fi puse la dispoziția NDC-urilor ca parte a software-ului NDC-in-a-Box. XeBET II va servi drept punct de plecare pentru viitoarele îmbunătățiri și pentru dezvoltarea de funcții complementare. Prin încorporarea XeBET II în conducta ATM operațională, se poate estima mai bine dacă un semnal anormal poate fi atribuit unei explozii nucleare sau unor surse cunoscute, ceea ce îmbunătățește semnificativ calitatea sistemului de verificare pe termen lung.

Produsul 3: Modelarea îmbunătățită a transportului atmosferic (ATM) prin sistemul de predicție de ansamblu

Context

Sistemul operațional de modelare a transportului atmosferic (ATM) implementat și utilizat la CTBTO produce câmpuri de sensibilitate sursă-receptor (SRS) care specifică localizarea maselor de aer înainte de sosirea acestora la oricare dintre stațiile de radionuclizi ale rețelei Sistemului internațional de monitorizare (IMS). În consecință, calculele ATM sprijină tehnologia radionuclizilor prin asigurarea unei legături între detectările de radionuclizi și regiunile în care sunt situate posibilele surse.

O întrebare comună și legitimă privind produsele ATM este legată de incertitudinile și de nivelul lor de încredere. Este recunoscut faptul că incertitudinile pot fi estimate utilizând mai curând un set de simulări echivalente, un ansamblu, decât o simulare unică. Pe baza studiului finanțat de a VII-a Decizie (UE) (rubrica 1, componenta 4), s-a constatat că, pentru a beneficia de proprietăți de ansamblu, este suficient să existe un ansamblu compus din 10 membri selectați în mod arbitrar. Această concluzie este în special importantă în contextul activității operaționale din cadrul IDC, care necesită efectuarea a peste 280 de simulări ATM zilnic.

Actualul sistem operațional ATM se bazează pe un model lagrangian de dispersie a particulelor, FLEXPART. Activitatea de actualizare a versiunii FLEXPART-CTBTO cu cele mai recente îmbunătățiri științifice implementate în versiunea comunitară FLEXPART v10 a fost finanțată prin a VIII-a Decizie (UE). O nouă versiune îmbunătățită a versiunii actualizate FLEXPART-CTBTO va oferi câștiguri de performanță computațională și o prelucrare mai fiabilă și mai solidă prin utilizarea unor resurse de calcul de înaltă performanță cu unități de procesare grafică (GPU), finanțate prin a VIII-a Decizie (UE) a Consiliului (trimitere la rubrica 1, componenta 2, proiectul 4). O nouă versiune comunitară anunțată pentru 2023 drept FLEXPART v11 și îmbunătățirile potențiale ale acesteia vor fi, de asemenea, investigate și, dacă se va considera necesar, vor fi încorporate.

Proiectul va duce la îmbunătățiri suplimentare prin extinderea capacităților ATM pentru a include modelarea de ansamblu pentru 10 membri ai sistemului de predicție de ansamblu (EPS). Utilizarea analizei EPS va permite estimarea nivelurilor de încredere în orientările ATM. Pentru a îndeplini această sarcină, se va continua îmbunătățirea software-ului prototip dezvoltat prin a VII-a Decizie (UE), care facilitează estimarea incertitudinilor seriilor de timp modelate pentru inversarea termenului sursă. În plus, se va continua investigarea utilizării incertitudinilor ATM modelate în scopul studiilor de analiză a raportului izotopic și de învățare automată (ML).

Introducerea incertitudinilor în previziunile modelului ATM oferă analize mai precise pentru screening & determinarea momentului (analize ale raportului izotopic) și localizarea surselor. Predicția de ansamblu este, de asemenea, potrivită ca metodă de utilizat pentru o mai bună estimare de fond a radionuclizilor. În general, aceasta oferă statelor părți o mai bună înțelegere a posibilei localizări a sursei și a determinării momentului unei eliberări de radionuclizi și, pe termen lung, va îmbunătăți semnificativ calitatea regimului de verificare. Ea consolidează considerabil capacitățile sistemului CTBT de monitorizare și verificare prin furnizarea de informații esențiale cu privire la incertitudinile ATM care au fost solicitate de statele semnatare.

Efect preconizat

—	Îmbunătățirea sistemului ATM (ATM-EPS), care oferă informații esențiale cu privire la incertitudinile ATM, îmbunătățind credibilitatea rezultatelor ATM.

Rezultate preconizate

—	Software prototip care va permite implementarea incertitudinilor în simulările ATM în scopul studiilor de analiză a raportului izotopic (screening & determinarea momentului) și de învățare automată (ML).

—	O conductă ATM modernizată bazată pe acest ATM-EPS prototip, care va furniza informații suplimentare și esențiale cu privire la incertitudinile ATM, îmbunătățind credibilitatea rezultatelor ATM

Produsul 4: Actualizarea sistemului interactiv și de prelucrare cu utilizarea unor tehnologii care implică forme de undă multiple

Context

Software-ul de prelucrare a datelor de infrasunet și hidroacustice, DTK-(G) PMCC, sprijinit cu fonduri din cadrul celei de a VIII-a Decizii (UE), a intrat în uz operațional la IDC și este acum partajat cu statele membre prin intermediul NDC-in-a-Box. Acest succes conduce acum la solicitări din partea NDC-urilor de continuare a actualizării software-ului și a îmbunătățirii prelucrării datelor hidroacustice cu ajutorul instrumentului. În plus, este necesar, de asemenea, să se actualizeze instrumentul DTK-DIVA asociat, care oferă posibilitatea de a efectua o analiză interactivă combinând informațiile privind zgomotul la stații și prelucrând rezultatele și, în ceea ce privește datele de infrasunet, de a asocia analiza prelucrării datelor cu cunoașterea atmosferei.

Furnizarea unui software în beneficiul IDC și al NDC-urilor oferă o prelucrare hidroacustică îmbunătățită [prin DTK-(G) PMCC], precum și o analiză și o vizualizare cuprinzătoare (prin DTK-DIVA). Îmbunătățirea prelucrării hidroacustice sporește capacitatea regimului de verificare de a localiza testele nucleare efectuate sub apă. Îmbunătățirea DTK-DIVA sporește capacitatea experților de a combina o varietate de informații provenite din detectările seismice, hidroacustice și de infrasunete și de a obține o înțelegere mai detaliată a unui eveniment sursă.

Efect preconizat

—	Furnizarea unui software care să fie: (a) utilizat de IDC; și (b) utilizat de NDC-uri pentru a efectua prelucrarea datelor de infrasunet și hidroacustice, precum și o analiză interactivă.

Rezultate preconizate

—	Integrarea evenimentelor hidroacustice și de infrasunet și o analiză cuprinzătoare a acestor evenimente.

Componenta 2: Continuarea campaniilor de măsurare a fondului de xenon radioactiv în diferite regiuni ale lumii

Impact

Îmbunătățirea în continuare a înțelegerii științifice a fondului de xenon radioactiv și a impactului acestuia asupra sistemelor CTBTO pentru gaze nobile, ceea ce consolidează capacitățile sistemului CTBT de monitorizare și verificare.

Context

Radioizotopii de xenon sunt cei mai susceptibili de a fi observați în semnăturile de gaze nobile ale exploziilor nucleare subterane și subacvatice. Ei joacă un rol major atunci când se confirmă dacă un eveniment este de natură nucleară.

Monitorizarea xenonului radioactiv este o tehnică extrem de sensibilă, dar interpretarea fiabilă a detectărilor depinde în mare măsură de cunoașterea și înțelegerea fondului local. Peste 500 de instalații nucleare din întreaga lume eliberează în mod regulat xenon radioactiv în timpul operațiunilor de rutină. În fapt, centralele nucleare, reactoarele de cercetare și instalațiile de producție a izotopilor medicali sunt generatoare de xenon radioactiv în timpul operațiunilor normale de rutină. Emisiile provenite de la aceste numeroase surse antropice creează un fond semnificativ care poate ascunde semnalele xenonului radioactiv provenit dintr-o explozie nucleară.

Depistarea diferenței dintre fondul de xenon radioactiv și semnalele rezultate în urma unui test nuclear este, prin urmare, o sarcină complexă și dificilă. În acest scop, fondul de gaze nobile care poate fi întâlnit în diferite regiuni ale lumii trebuie analizat suficient, aceasta fiind singura modalitate de a asigura o interpretare corectă și exactă de către statele semnatare a xenonului radioactiv detectat la stațiile IMS.

Chiar dacă sistemele CTBTO pentru gaze nobile formează o rețea unică, nu este acoperită întreaga gamă de posibile caracteristici ale fondului care pot apărea. Pentru dezvoltarea, îmbunătățirea și validarea în continuare a metodologiilor de screening sunt necesare date empirice mai specifice. Efectuarea unor măsurători pe teren bine concepute reprezintă cea mai bună modalitate de a dobândi cunoștințele suplimentare necesare cu privire la fondul de xenon radioactiv, în special în regiunile în care ar putea fi observate interferențe între eventualele observații relevante pentru CTBT și fondul regional normal.

Prin contribuția primită din partea Uniunii Europene în cadrul celei de a III-a Decizii a Consiliului UE, Comisia a dezvoltat și a achiziționat două sisteme transportabile pentru măsurarea celor patru izotopi de xenon radioactiv de interes pentru CTBTO. În cadrul Deciziilor a V-a, a VI-a, a VII-a și a VIII-a ale Consiliului UE, s-au desfășurat mai multe campanii de măsurare a xenonului radioactiv în diferite părți ale lumii. Cu contribuția primită din partea Guvernului Japoniei în 2017, Comisia a achiziționat un al treilea sistem transportabil.

În prezent, în Mutsu și Horonobe, Japonia, funcționează două sisteme. Aceste locuri au fost selectate cu scopul de a exploata temporar o minirețea de mare densitate în regiunea sistemului IMS de gaze nobile JPX38, situat în Takasaki, Japonia. Este pentru prima oară când există mai multe sisteme suficient de apropiate unele de altele pentru a permite realizarea de studii științifice specifice privind datele experimentale și: 1. pentru a dezvolta și a testa metode de îmbunătățire a înțelegerii fondului; și 2. pentru a concepe, a testa și a dezvolta în continuare metodologii avansate de screening.

Guvernul Japoniei a fost de acord cu intenția CTBTO de a instala un al treilea sistem la Fukuoka, Japonia, extinzând configurația temporară de mare densitate către sud-vest. Acest al treilea sistem va fi instalat cât mai curând posibil.

În următoarea publicație figurează o prezentare generală a campaniilor de măsurare din trecut: https://doi.org/10.1016/j.jenvrad.2022.107053 Această prezentare demonstrează valoarea datelor de măsurare a fondului de xenon radioactiv colectate de-a lungul anilor, prezintă constatări științifice și oferă considerații pentru conceperea viitoarelor campanii de măsurare.

Datele științifice colectate prin acest efort oferă comunității științifice o ocazie rară de a obține date de măsurare dintr-o minirețea, dimensiunea corectă pentru a măsura acuratețea modelelor lor de transport atmosferic de înaltă rezoluție. Acest lucru, la rândul său, ajută comunitatea științifică să înțeleagă mult mai clar modul în care variază nivelurile fondului de xenon radioactiv măsurate în stații, ceea ce va contribui în mod semnificativ la capacitatea PTS de a analiza amploarea detectărilor de xenon radioactiv. Atunci când statele părți au încredere în capacitatea regimului de verificare de a face diferența între xenonul de fond și xenonul provenit de la un eveniment de interes potențial, regimul de neproliferare este consolidat.

Fiind în mod direct de interes pentru PTS, datele colectate vor fi utilizate pentru a îmbunătăți înțelegerea și caracterizarea surselor cunoscute din Eurasia, care au, în mod frecvent, un impact asupra sistemului de gaze nobile JPX38. Întrucât configurația acestei minirețele permite observarea aceluiași eveniment de eliberare din locuri diferite din apropierea sistemului respectiv, datele vor fi utilizate pentru:

testarea și optimizarea algoritmilor avansați de localizare a surselor; și

obținerea unei mai bune înțelegeri a episoadelor frecvente de nivel C (unde nivelul C indică prezența unui radioizotop de xenon relevant pentru CTBT la o concentrație anormal de mare).

Optimizarea și avansul metodelor de screening realizate în urma acestei campanii se vor reflecta în analiza IDC, nu numai în ceea ce privește datele RN38, ci și în ceea ce privește datele tuturor celorlalte sisteme IMS pentru gaze nobile. Din nou, acest lucru va contribui în mod semnificativ la capacitatea PTS de a analiza amploarea detectărilor de xenon, consolidând astfel regimul de verificare.

Efect preconizat

—

O mai bună înțelegere a fondului global de xenon radioactiv, inclusiv a variațiilor regionale ale acestuia, precum și o mai bună interpretare a detectărilor relevante pentru CTBT. Acest rezultat va fi obținut printr-o gamă largă de studii științifice efectuate cu ajutorul datelor colectate – de către PTS și, în general, de către comunitatea științifică. La nivel intern, CTBTO a inițiat deja mai multe studii științifice bazate pe datele colectate de sistemele transportabile. Printre acestea se numără, de exemplu, studii:

—	pentru o mai bună înțelegere și caracterizare a modelului de contribuție a surselor cunoscute din stațiile IMS din Asia de Est pe parcursul întregului ciclu de variații sezoniere;

—	de îmbunătățire a cunoștințelor privind emisiile/modelele de emisii provenite de la cele mai mari unități de producție de izotopi medicali din Europa și de evaluare a impactului acestora asupra fondului de xenon radioactiv;

—	pentru analizarea modului în care pot fi utilizate măsurători suplimentare pentru a dezvolta instrumente pentru estimarea exactă a fondului preconizat de xenon radioactiv din surse cunoscute;

—	pentru dezvoltarea de tehnici de asociere a eșantioanelor utilizând analiza consecvenței degradării pentru a studia același eveniment de detectare în mai multe locuri.

Continuarea campaniei de măsurare a fondului de xenon radioactiv în Japonia are încă multe de oferit în ceea ce privește dezvoltarea și cunoștințele științifice. Nu există un alt loc în lume în care să funcționeze o configurație de mare densitate, iar aceasta este o ocazie unică. Colectarea mai multor date cu ajutorul rețelei de mare densitate prin continuarea punerii în aplicare în Japonia a campaniei în curs este esențială pentru consolidarea concluziilor primelor studii.

În urma campaniei de măsurare din Japonia, sistemele vor fi disponibile pentru a fi utilizate de PTS pentru studii de monitorizare. Vor fi luate în considerare în mod corespunzător eventualele orientări privind utilizarea sistemelor transportabile furnizate de PrepCom, iar domeniul de aplicare al proiectului va fi ajustat în consecință. Ca alternativă, sistemele pot fi utilizate și ca sisteme temporare de rezervă sau de formare.

Rezultate preconizate

Principalele rezultate preconizate sunt:

—	o mai bună înțelegere/caracterizare a fondului global de xenon radioactiv, inclusiv a variațiilor regionale ale acestuia, în special la sistemul pentru gaze nobile JPX38;

—	îmbunătățirea înțelegerii actuale a surselor cunoscute din Eurasia, conducând la o mai bună înțelegere/interpretare a episoadelor de nivel C;

—	îmbunătățirea modelării transportului atmosferic (ATM), în special a ATM de înaltă rezoluție (HR);

—	dezvoltarea, testarea și optimizarea metodelor de screening/algoritmilor avansați de localizare a sursei (care ar urma să se aplice pentru datele tuturor celorlalte sisteme IMS pentru gaze nobile);

—	îmbunătățirea capacității de a detecta, localiza și caracteriza un test nuclear pe baza emisiilor de xenon radioactiv.

Componenta 3: Susținerea stațiilor seismice auxiliare certificate ale IMS

Impact

Îmbunătățirea susținerii stațiilor seismice auxiliare ale IMS consolidează capacitățile sistemului CTBT de monitorizare și verificare și contribuie la securitatea mondială și la neproliferarea nucleară.

Context

Această componentă a proiectului va continua să vizeze stațiile seismice auxiliare (AS) care nu funcționează și stațiile cu un istoric de performanțe slabe și care necesită acțiuni urgente de mentenanță, având ca obiectiv, de preferință, stațiile situate în țări care se confruntă cu dificultăți financiare. În plus, vor fi puse în aplicare, atunci când va fi necesar și justificat, acțiuni de mentenanță preventive. Acestea se vor materializa prin abordarea chestiunilor ce țin de echipamentele învechite și modernizările ce se impun, precum și prin îmbunătățirea nivelurilor furnizării de echipamente de schimb.

Sprijinul acordat AS ale IMS și îmbunătățirea cunoștințelor și competențelor tehnice ale operatorului (operatorilor) lor includ vizite necesare și justificate la stații și depanarea la fața locului, operațiuni în cursul cărora sunt prevăzute să aibă loc, de asemenea, cursuri de formare și demonstrații practice. Se atrage atenția asupra faptului că acest lucru este realizat în coroborare cu alte acțiuni, cum ar fi activitățile de formare tehnică a operatorilor de stații, care au loc periodic la centrul internațional de la Viena.

La fel ca în programele anterioare, personalul cu normă întreagă din cadrul Unității pentru mentenanță a Secțiunii pentru sprijinirea instalațiilor de monitorizare (IMS/MFS/M) va trebui să planifice și să execute proiecte de depanare și mentenanță la stațiile AS relevante.

Efect preconizat

—

Abordarea problemelor de la stații cauzate de funcționarea defectuoasă a instrumentelor, defectarea echipamentelor, scoaterea din uz, uzura morală sau lipsa pieselor de schimb, care duc la întreruperi sau la perioade de indisponibilitate prelungite, contribuind la înregistrarea de performanțe slabe și la pierderea frecventă a capacității misiunii.

—

Aducerea unei contribuții la securitatea mondială în domeniul neproliferării nucleare prin înregistrarea unui impact măsurabil real asupra capacității de detectare a rețelei IMS și asupra fiabilității segmentului rețelei de AS. Impactul acestui proiect se va reflecta în aducerea tuturor stațiilor țintă la un nivel tehnic compatibil cu cerințele tehnice ale IMS într-un mod susținut, prin îmbunătățirea susținerii AS ale IMS. Se preconizează că acest lucru va îmbunătăți considerabil disponibilitatea și calitatea datelor în stațiile care fac obiectul programului în scopul reparării sau al înlocuirii echipamentelor ori al îmbunătățirii sistemului.

—	Îmbunătățirea susținerii performanței prin consolidarea sistemelor și echipamentelor stațiilor, precum și prin îmbunătățirea cunoștințelor tehnice ale operatorilor de stații implicați.

Rezultate preconizate

—

Creșterea disponibilității datelor și a calității datelor stațiilor AS vizate ca parte a acestui program: Atingerea unui nivel de disponibilitate a datelor de peste 95 % sau cât mai aproape posibil de 100 %, într-un mod susținut la stațiile țintă. Cantitatea măsurată pentru acest rezultat preconizat este disponibilitatea datelor autentificate, care se preconizează că va crește după încheierea activității la stație.

—

Îmbunătățirea susținerii și a stabilității stațiilor AS vizate: Aceasta include obținerea unor performanțe mai bune în timp, cu reducerea timpului de indisponibilitate a stației. Cantitatea măsurată pentru acest rezultat preconizat este creșterea disponibilității datelor autentificate pe parcursul unei perioade de (minimum) trei luni de la încheierea activității la stație.

Activități

—

Activități tehnice:

—	Depanarea și diagnosticarea problemelor la stație, în cooperare cu operatorii stațiilor.

—	Identificarea soluției pe baza reparării, înlocuirii sau îmbunătățirii echipamentelor (sau pe baza unei combinații între acestea).

—	Implementare, testare și formare: campanie pe teren care implică instalarea echipamentelor, testarea echipamentelor și instruirea operatorilor stațiilor. Vizite la stații, după caz, efectuate de personalul PTS.

—

Activități comerciale/tehnice:

—	Achiziționarea de echipamente și/sau servicii. Stabilirea de legături cu contractanții și furnizorii.

—	Expedierea și importul (dacă este cazul).

—	Punerea în funcțiune și monitorizarea.

Componenta 4: Traducerea modelului de text pentru proiectul de manual operațional al OSI

Impact

Disponibilitatea celei mai recente versiuni a proiectului de manual operațional (OM) al OSI în alte două limbi oficiale ale ONU pentru IFE 25 nu numai că îmbunătățește multilingvismul CTBTO și contribuie la dezvoltarea capacităților OSI, ci și consolidează capacitățile sistemului CTBT de monitorizare și verificare.

Context

Manualul operațional pentru inspecția la fața locului (OSI) este unul dintre documentele care trebuie aprobate în urma intrării în vigoare (EIF) a CTBT. Acesta oferă orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului și ale protocolului la acesta privind desfășurarea unui OSI și include principii și orientări generale, precum și proceduri tehnice, operaționale și administrative.

Grupul de lucru B desfășoară cea de a treia rundă de elaborare a proiectului de manual operațional, concentrându-se pe chestiunile nesoluționate și pe lecțiile învățate din exercițiul de teren integrat din 2014 (IFE14).

Un exercițiu de teren integrat (IFE) la scară largă este planificat să se desfășoare în 2025, ca parte a programului de exerciții de inspecție la fața locului (OSI) pentru perioada 2022-2025 (CTBT/PTS/INF.1613), adoptat în cadrul celei de a cincizeci și opta sesiuni a Comisiei Pregătitoare (CTBT/PC-58/2). Proiectul de manual operațional va fi un document important care va fi testat în cadrul exercițiului. Ca răspuns la apelul la multilingvism al statelor semnatare, este necesar ca documentul să fie tradus în toate limbile ONU. Acest lucru va permite experților tehnici din toate regiunile lumii să aibă o înțelegere precisă a documentului și va contribui în principal la dezvoltarea capacităților OSI.

Efect preconizat

—	Îmbunătățirea multilingvismului CTBTO și aducerea unei contribuții la dezvoltarea capacităților OSI.

Rezultate preconizate

—	Traducerea modelului de text pentru proiectul de manual operațional al OSI în două limbi CTBTO: franceză și spaniolă.

Activități

Activitatea de traducere a celei mai recente versiuni a modelului de text pentru proiectul de manual operațional al OSI din limba engleză în două limbi oficiale ale CTBTO: franceză și spaniolă, va fi externalizată prin intermediul unui acord permanent al PTS cu Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Viena.

Traducerea modelului de text pentru proiectul de manual operațional al OSI ar trebui să fie disponibilă până la sfârșitul lunii mai 2024 cel târziu.

Activitatea 2: Consolidarea integrată a capacităților

Componenta 1: Curs introductiv regional (RIC) referitor la OSI pentru regiunea geografică a Africii

Impact

Furnizarea de cunoștințe de bază privind tratatul și dispozițiile acestuia referitoare la OSI, precum și o prezentare generală a activităților și echipamentelor OSI, utilizând instruirea practică pentru experții din statele semnatare, în țările în curs de dezvoltare, având ca rezultat o creștere a numirilor și a participării la actualul program de formare liniar OSI.

Context

Ca activități de consolidare a capacităților, cursurile introductive regionale OSI s-au dovedit a fi fundamentale în consolidarea regimului de verificare al CTBT, mai ales în dezvoltarea unui program de formare pentru Inspectoratul OSI și în numirea stagiarilor candidați la postul de inspector suplinitor pentru programul respectiv din statele semnatare.

Evidențele arată că există o corelație între numărul tot mai mare de candidați dintr-o regiune geografică după desfășurarea unui curs introductiv regional. Comisia a inițiat programul de formare liniar OSI (2022-2025), care vizează integrarea formării pentru toate ciclurile de formare și asigurarea unei formări mai eficiente pentru menținerea competențelor.

În cadrul proiectului urmează să se desfășoare un RIC în regiunea geografică africană a CTBT, pentru a avea cea mai largă rezervă de stagiari din punctul de vedere al distribuției geografice și de gen în cadrul programului de formare liniar OSI.

Cursul introductiv regional se va desfășura în martie 2024.

RIC este oferit sub forma unui curs de învățare mixtă la fața locului, cu durata de 8 zile, care include o formare introductivă teoretică și în cea mai mare parte practică privind protocoalele la tratat, echipamentele, tehnicile și procedurile OSI. RIC se încheie cu un exercițiu culminativ pe teren care validează eficacitatea programului de formare.

Efect preconizat

—	Familiarizarea cu regimul OSI a experților tehnici de la nivel național și a personalului din statele semnatare din regiune.

—	Extinderea rezervei de experți din statele semnatare din regiune care sunt disponibili pentru a participa la activități legate de OSI și identificarea unor potențiali candidați pentru lista de inspectori suplinitori a Secretariatului tehnic provizoriu (STP).

Rezultate preconizate

—	Creșterea cantitativă a participării experților din această regiune în cadrul actualului program de formare liniar OSI.

—	Mijloacele de verificare vor fi o analiză care va compara lista inspectorilor suplinitori din baza de date OSI de la primul la cel de al treilea ciclu de formare cu lista de la mijlocul programului de formare liniar OSI.

Activități

—	RIC-26, care urmează să se desfășoare în regiunea africană la începutul anului 2024.

Componenta 2: Consolidarea capacităților centrelor naționale de date

Impact

Consolidarea și menținerea sprijinului pentru regimul de verificare prevăzut în tratat prin instituirea și îmbunătățirea capacităților centrelor naționale de date (NDC) din statele semnatare, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a le permite acestora să profite pe deplin de datele și produsele generate de sistemul de verificare.

Context

Consolidarea capacităților s-a dovedit a fi fundamentală pentru susținerea regimului de verificare al CTBT. Comisia continuă să sprijine statele semnatare sub formă de asistență și prin furnizarea de mijloace de dezvoltare a capacităților pentru a participa în mod activ la regimul de verificare al CTBT. Țările în curs de dezvoltare de pe diferite continente au început să valorifice datele IMS și produsele IDC, întrucât acestea sunt utile nu numai în scopul verificării, ci și pentru aplicații civile, științifice și industriale. Strategia Comisiei de consolidare a capacităților a fost recunoscută de Grupul de lucru B (WGB). Pe întreaga durată a finanțării din partea Uniunii Europene, personalul științific și tehnic al statelor semnatare a participat la formări specializate cu privire la utilizarea pachetului de software NDC-in-a-Box, precum și la cunoștințe legate de CTBT care au o utilitate directă pentru autoritățile naționale. Instituțiile țărilor în curs de dezvoltare care găzduiesc NDC-uri au beneficiat, de asemenea, de furnizarea de echipamente de bază pentru a institui sau a-și dezvolta în continuare capacitatea de prelucrare a datelor.

Efect preconizat

—	Consolidarea regimului de verificare al CTBT și creșterea gradului de utilizare a datelor IMS și a produselor IDC de către NDC-urile din țările în curs de dezvoltare.

Rezultate preconizate

—	Furnizarea echipamentului sistemelor de consolidare a capacităților (CBS) către NDC-uri pentru a sprijini instituirea și dezvoltarea în continuare a capacității naționale de a participa activ la regimul de verificare prin accesarea și analizarea datelor IMS și a produselor IDC.

—	Vizite tehnice la NDC-uri pentru a furniza asistență tehnică la instalarea și/sau asigurarea mentenanței unui sistem de consolidare a capacităților.

—	Sprijin pentru experții din țările în curs de dezvoltare cu experiența și formarea necesare, pentru a facilita participarea acestora la ateliere și cursuri de formare organizate de CTBTO.

—	Organizarea de ateliere și cursuri de formare regionale.

Activități

—	Două cursuri de formare pentru NDC-uri și două ateliere regionale

—	Patru cursuri de formare SeisComP

—	Șase vizite de monitorizare/mentenanță

—	Achiziționarea a 16 sisteme CBS, inclusiv servere de mare capacitate cu spațiu de stocare de mari dimensiuni, și instalarea de software standardizat

—	Mentenanță pentru sistemele CBS.

Componenta 3: Participarea unor experți tehnici din țările în curs de dezvoltare la reuniunile tehnice oficiale ale Comisiei Pregătitoare a CTBTO (proiectul de sprijin pentru experți tehnici – TESP) (1)

Impact

Consolidarea caracterului universal al Comisiei Pregătitoare a CTBTO, stimularea incluziunii și a diversității prin creșterea capacității tehnice a experților din țările în curs de dezvoltare de a contribui în mod semnificativ la procesele de elaborare a politicilor CTBTO.

Context

În noiembrie 2006, în cadrul celei de a douăzeci și șaptea sesiuni (13-17 noiembrie 2006), Comisia a convenit să instituie un proiect-pilot menit să sprijine participarea experților tehnici din țările în curs de dezvoltare la lucrările Grupului de lucru B (TESP). De atunci, TESP a fost extins în mod repetat.

Multe țări în curs de dezvoltare nu dispun de resursele financiare care le-ar permite experților lor să participe la lucrările științifice și tehnice desfășurate în cadrul reuniunilor tehnice oficiale ale Comisiei Pregătitoare a CTBTO. Aceasta înseamnă că există un deficit clar și sistemic de implicare a reprezentanților țărilor în curs de dezvoltare în recomandările formulate și în deciziile luate, referitor la aspecte tehnice esențiale relevante pentru regimul de verificare al tratatului. Acest deficit este deosebit de problematic dat fiind că numeroase stații ale Sistemului internațional de monitorizare al tratatului sunt sau vor fi situate pe teritoriul unor țări în curs de dezvoltare și sunt gestionate de instituțiile țărilor lor. În plus, multe țări în curs de dezvoltare sunt pe cale de a institui și a îmbunătăți NDC-urile lor pentru a le permite să profite de produsele de date generate de sistemul de verificare, care ar urma să fie utilizate nu numai pentru verificare, ci și în scopuri civile și științifice.

Finanțarea va permite CTBTO să selecteze cel puțin 12 experți tehnici de prim rang din țările în curs de dezvoltare care lucrează pe chestiuni legate de CTBT și să finanțeze participarea acestora la reuniunile Grupului de lucru B privind aspecte legate de verificare, de două ori pe an, la sediul CTBTO din Viena, Austria. Realizarea echilibrului de gen și acoperirea geografică vor fi criterii esențiale de luat în considerare în momentul selecției.

Efect preconizat

—

Consolidarea cunoștințelor și a competențelor experților tehnici din țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește tehnologiile de verificare ale CTBTO și aplicațiile civile și științifice mai ample, ceea ce va contribui în cele din urmă la obținerea de rezultate pe termen lung în materie de dezvoltare națională în domeniile relevante.

—	Îmbunătățirea echilibrului de gen și a diversității geografice în rândul experților din țările în curs de dezvoltare implicați în discuții de politică privind regimul de verificare al CTBT.

Rezultate preconizate

—	Finanțarea participării a cel puțin 12 experți tehnici din țările în curs de dezvoltare la două reuniuni pe an cu prezență fizică, la Viena, ale Grupului de lucru B (cu un raport egal între bărbați și femei).

—	Formarea experților în aspecte științifice și tehnice în ceea ce privește tehnologiile de verificare ale CTBT și aplicațiile civile și științifice.

Activitatea 3: Acțiuni de informare

Componenta 1: Informarea cu privire la următoarea generație pentru CTBT

Impact

Dezvoltarea unei baze de viitori lideri în domeniul dezarmării și al neproliferării, prin încurajarea dialogului intergenerațional, a sinergiilor transregionale și a studiilor transdimensionale, și aducerea în cele din urmă a unei contribuții la consolidarea capacităților statelor semnatare ale CTBT.

Context

Consolidarea capacității de acțiune a următoarei generații de experți, pentru a fi capabilă să pledeze pentru misiunea CTBT, atât din punct de vedere politic, cât și tehnic, și să promoveze universalizarea și intrarea în vigoare a tratatului, reprezintă un angajament transversal al CTBTO.

CTBTO se află, din 2016, în prima linie în cadrul sistemului ONU în ceea ce privește deschiderea forurilor sale pentru societatea civilă și implicarea activă a generației următoare, în special prin intermediul programului emblematic de informare al Grupului de tineret al CTBTO. Programul a oferit următoarei generații de experți (provenind din peste 125 de țări), oportunități unice de consolidare a capacităților, de cercetare și educaționale în mediul de obicei închis al neproliferării nucleare și al dezarmării.

Componenta va sprijini un ecosistem durabil, scalabil și bine gestionat de inițiative pentru tineret, care vizează consolidarea capacităților tinerilor la nivel mondial, cu o bază de cunoștințe și un impact din ce în ce mai mari. Scopul este de a organiza activități de consolidare a capacităților adaptate unor grupuri-țintă specifice, cum ar fi tineri jurnaliști, cercetători și potențiali factori de decizie din statele care nu au ratificat și nu au semnat CTBT. Această abordare va spori gradul de conștientizare cu privire la CTBT și va promova campanii de susținere și promovare pentru acesta în rândul următoarei generații de experți din domenii diverse și, în cele din urmă, va sprijini universalizarea și intrarea în vigoare a tratatului.

Efect preconizat

—	Crearea unui nou grup de tineri profesioniști cu capacitate de acțiune consolidată, care să fie implicați și să aibă cunoștințe reale privind dezarmarea nucleară și CTBT, universalizarea acestuia și intrarea sa în vigoare.

—	Creșterea și diversificarea (atât la nivel regional, cât și la nivel de profiluri) a rețelei de tineri profesioniști care sprijină universalizarea și intrarea în vigoare a tratatului, contribuind în același timp la îmbunătățirea vizibilității internaționale a CTBT.

—	Sporirea prezenței pe platformele de comunicare socială a subiectelor legate de CTBT.

Rezultate preconizate

—	O serie de prelegeri ținute de importanți experți în comunicare.

—	Consolidarea capacităților următoarei generații de jurnaliști în domeniul dezarmării și neproliferării nucleare, oferindu-le o viziune cuprinzătoare asupra CTBT și asupra rolului acestuia în domeniul păcii și securității internaționale.

—	Relatări de la Conferința privind știința și tehnologia și Simpozionul privind diplomația științifică de către absolvenți ai Citizen Journalism Academy, sporind vizibilitatea tratatului în rândul publicului tânăr.

—	Dezvoltarea și publicarea online de către membrii Grupului de tineret al CTBTO a unor produse pentru platformele de comunicare socială și pentru informare pe tema CTBT.

Activități

—	Participarea membrilor Grupului de tineret al CTBTO la simpozioanele privind diplomația științifică din 2024 și 2026

—	Participarea membrilor Grupului de tineret al CTBTO la Conferința privind știința și tehnologia din 2025

—	Citizen Journalism Academy

—

Citizen Journalism Academy va consolida competențele de comunicare, inclusiv pe platformele de comunicare socială, ale membrilor Grupului de tineret. Formatori profesioniști din domeniul platformelor de comunicare socială vor oferi membrilor Grupului de tineret ateliere practice și mentorat, unde aceștia vor învăța:

—	să realizeze interviuri eficace cu diverse părți interesate – diplomați, experți tehnici, alți tineri – cu privire la modul de pregătire, cercetare și formulare a unor întrebări adecvate;

—	să dezvolte produse profesionale care să fie publicate pe Facebook, Twitter, YouTube și altele, utilizând Canva și alte tehnici mobile de jurnalism, pentru a face înregistrări audio și a crea imagini vizuale cu impact;

—	să desfășoare evenimente de informare reușite;

—	să optimizeze utilizarea platformelor de comunicare socială pentru a transmite mesaje puternice.

Componenta 2: Programul de mentorat al CTBTO

Impact

Crearea unei rezerve de talente formate din 12 femei candidate aflate la începutul carierei pentru funcții legate de neproliferare și dezarmare nucleară, în scopul consolidării capacităților statelor semnatare ale CTBT de a-și îndeplini responsabilitățile de verificare care le revin în temeiul CTBT și pentru a le permite acestora să beneficieze pe deplin de participarea lor la regimul instituit prin CTBT.

Context

În 2022, CTBTO a lansat un program de mentorat specific pentru 12 femei aflate la începutul carierei în domeniile STIM, în marja aniversării CTBT și a simpozionului privind diplomația științifică planificat. CTBTO are ca misiune să conecteze femei aflate la începutul carierei în domeniile STIM cu experții tehnici ai PTS. Mentoratul le oferă femeilor posibilitatea de a construi rețele, de a consolida seturile de competențe dorite și de a dobândi claritate în ceea ce privește obiectivele lor personale și profesionale. Mentoratul este o oportunitate pentru toți cei implicați – mentori și beneficiari ai programului de mentorat – de a învăța și de a-și îmbunătăți competențele. Cu toate acestea, Comisia Pregătitoare a CTBTO recunoaște că, pentru a atinge paritatea de gen și pentru a aborda inegalitățile existente, bărbații joacă un rol important. Ca atare, mentorii PTS sunt atât femei, cât și bărbați.

Acest program virtual de mentorat pentru toate femeile aflate la începutul carierei în domeniile STIM (se acordă prioritate femeilor din Africa, America Latină și zona Caraibilor, Orientul Mijlociu și Asia de Sud, Asia de Sud-Est, Pacific și Extremul Orient) este un exemplu de inițiativă a CTBTO menită să creeze o rezervă de talente care să sprijine egalitatea de gen, diversitatea și consolidarea capacității de acțiune a următoarei generații.

Ca urmare a versiunii-pilot din 2022 a programului de mentorat, beneficiarii acestuia au participat, printre altele, la sesiuni de mentorat individuale și la seminare tematice lunare, combinate cu exerciții de sporire a competențelor și sesiuni de sensibilizare cu privire la misiunea și activitățile CTBTO. Unul dintre obiectivele lor a fost, de asemenea, formularea de subiecte pentru lucrări de cercetare care să fie prezentate la Conferința privind știința și tehnologia din perioada 19-23 iunie. Beneficiarii programului de mentorat au avut, de asemenea, posibilitatea să participe la Simpozionul privind diplomația științifică din 2022.

O altă inițiativă dezvoltată ca parte a acestui program le oferă acestor beneficiari ai programului de mentorat o oportunitate avansată pentru parcursul lor profesional. Una dintre femeile beneficiare a fost numită de misiunea sa permanentă să participe la activitățile CTBTO de consolidare a capacităților în vederea formării inspectorilor suplinitori pentru ciclurile succesive ale programului de mentorat, CTBTO vizând extinderea statutului de observator al persoanelor beneficiare ale programului de mentorat la alte activități CTBTO de consolidare a capacităților.

Dincolo de programul formal de inițiere, CTBTO preconizează că aceste femei vor deveni parte a rezervei de talente pentru candidați competitivi și de înaltă calitate pentru viitoarele posturi tehnice din cadrul secretariatului.

Beneficii pentru mentori:

—	împărtășirea experienței și a cunoștințelor;

—	practicarea și consolidarea competențelor lor;

—	învățarea și dezvoltarea profesională și personală;

—	dobândirea unor perspective diferite și învățarea din experiențele altora;

—	crearea de noi legături în cadrul unei rețele largi de profesioniști;

—	aducerea unei contribuții la crearea unui mediu de lucru favorabil în cadrul și în afara CTBTO;

—	obținerea satisfacției de a contribui la dezvoltarea și succesul altora, aducând, în același timp, o posibilă schimbare reală în viața persoanelor pe care le-au mentorat.

Beneficii pentru persoanele beneficiare ale programului de mentorat:

—	schimbul de experiență, învățarea și primirea de orientare profesională adaptată;

—	consolidarea încrederii, dezvoltarea aptitudinilor și consolidarea competențelor;

—	creșterea motivației;

—	elaborarea de strategii pentru a răspunde nevoilor profesionale într-un spațiu sigur și favorabil;

—	învățarea și dezvoltarea profesională și personală;

—	dobândirea unor perspective diferite și învățarea din experiențele altora;

—	încurajarea creșterii eficienței personale;

—	crearea de noi legături în cadrul unei rețele largi de profesioniști.

—	Beneficii pentru Comisie și pentru țări:

—	facilitarea schimbului de informații privind oportunitățile de carieră și evenimentele relevante și promovarea, prin sprijin specific, a depunerii de candidaturi pentru posturile vacante de către publicul-țintă;

—	crearea unei rezerve de potențiali experți tehnici care să aducă o contribuție la organizație;

—	asigurarea faptului că persoanele aflate la începutul carierei pot avea acces la o experiență profesională semnificativă, care să le permită să aducă o contribuție la misiunea organizațiilor internaționale;

—	consolidarea unui mediu de lucru favorabil în cadrul și în afara CTBTO.

Efect preconizat

—	Crearea unei rezerve de femei potențiale candidate competente pentru posturi de început de carieră în domeniul neproliferării și al dezarmării nucleare.

—	Sprijinirea femeilor profesioniste aflate la începutul carierei care sunt interesate de CTBT.

—	Creșterea gradului de conștientizare cu privire la regimul de verificare al CTBT.

—	Identificarea unor femei cu expertiză tehnică și colaborarea cu acestea.

—	Creșterea rezervei de talente de experți (inclusiv din cadrul NDC-urilor) care ar putea lua în considerare posibilitatea de a candida pentru posturi prin intermediul procesului de recrutare obișnuit.

—	Îmbunătățirea raportării către Grupul de lucru B (WGB) privind aspecte transversale, care vizează subreprezentarea femeilor în activitățile legate de WGB.

Rezultate preconizate

—

Identificarea, dezvoltarea și sprijinirea unui alt grup de 12 femei aflate la începutul carierei în domeniile STIM din regiunile geografice subreprezentate care, în urma dobândirii unei mai bune înțelegeri a CTBT și a regimului său de verificare, pot deveni candidate pentru participarea la evenimente și funcții în cadrul CTBTO.

—

Invitație de a merge la Viena și de a participa la programul de observare directă al CTBTO pentru a căpăta o mai bună imagine despre secretariat, la sfârșitul programului de mentorat. Persoanele beneficiare ale programului de mentorat își vor prezenta progresele realizate în cadrul programului de mentorat.

—	Utilizarea platformei LinkedIn pentru a crea un spațiu care să încurajeze și să faciliteze legăturile dintre mentori și beneficiarii programului de mentorat și să îi ajute să rămână informați cu privire la activitățile și oportunitățile de carieră ale CTBTO.

Activități

—	Atelier privind cariera (virtual), care include trei exerciții (de sporire a competențelor).

—	Atelier de comunicare (virtual) care include trei exerciții (de sporire a competențelor).

—	Atelier al Centrului internațional de date (virtual), care include trei exerciții (de sporire a competențelor).

—	Atelier al Sistemului internațional de monitorizare (virtual), care include trei exerciții (de sporire a competențelor).

—	Atelier al Inspecției la fața locului (virtual) care include teri exerciții (de sporire a competențelor).

—	Programul de observare directă, cu prezență fizică, pentru beneficiarii programului de mentorat.

(1) S-a propus modificarea referinței abrevierii pentru a face trimitere la „Technical Experts Support Project - TESP” (proiectul de sprijin pentru experți tehnici), având în vedere că, după 16 ani de existență, nu mai este un „proiect-pilot”.

27.9.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 238/149

DECIZIA nr. 2022/01 A COMITETULUI DIRECTOR REGIONAL AL COMUNITĂȚII TRANSPORTURILOR

din 15 noiembrie 2022

privind revizuirea anexei I la Tratatul de instituire a Comunității transporturilor [2023/2069]

COMITETUL DIRECTOR REGIONAL AL COMUNITĂȚII TRANSPORTURILOR,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității transporturilor, în special articolul 20 alineatul (3) litera (a),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (3) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunității transporturilor („TCT”), în ceea ce privește noile acte cu caracter juridic obligatoriu ale Uniunii Europene, Comitetul director regional al Comunității transporturilor trebuie să adopte, printre altele, decizii de revizuire a anexei I la TCT pentru a integra actele respective în TCT.

(2)

De la data semnării TCT, anexa I a fost deja actualizată o singură dată, la 28 iunie 2021 (1). De la actualizarea respectivă, un număr semnificativ de noi acte juridice ale Uniunii Europene au fost adoptate în domenii reglementate de TCT, în timp ce alte acte juridice au fost abrogate. Prin urmare, anexa I trebuie revizuită pentru a reflecta aceste modificări.

(3)

Din motive de claritate juridică și de simplificare, este adecvat să se înlocuiască anexa I la TCT cu textul din anexa la prezenta decizie. Ar trebui reținut faptul că anexa I.1, inclusiv hărțile extinderii orientative a TEN-T la rețelele centrale și globale din Balcanii de Vest, rămâne neschimbată din punct de vedere material,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa I la TCT se înlocuiește cu textul care figurează în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data semnării.

Adoptată la Bruxelles, 15 noiembrie 2022.

Pentru Comitetul director regional

Președinta

Emina MUJEVIC KARA

(1) Decizia nr. 2021/05 a Comitetului director regional al Comunității transporturilor privind revizuirea anexei I la Tratatul de instituire a Comunității transporturilor.

ANEXĂ

„ANEXA I

NORME APLICABILE SECTORULUI TRANSPORTURILOR ȘI CHESTIUNI CONEXE

„ANEXA I.1

NORME APLICABILE INFRASTRUCTURII DE TRANSPORT CARE FORMEAZĂ REȚEAUA CENTRALĂ A EUROPEI DE SUD-EST

«Dispozițiile aplicabile» ale următoarelor acte ale Uniunii Europene sunt aplicabile în conformitate cu tratatul principal și cu anexa II privind adaptările orizontale, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în prezenta anexă sau în protocoalele I-VI. Acolo unde este necesar, se menționează după fiecare act adaptările specifice acestuia.

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare

Legislație

Dezvoltarea TEN-T

Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).

Regulamentul delegat (UE) 2016/758 al Comisiei din 4 februarie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la adaptarea anexei III (JO L 126, 14.5.2016, p. 3).

Infrastructura pentru combustibili alternativi

Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).

HĂRȚI PRIVIND EXTINDEREA PRECONIZATĂ A REȚELEI TEN-T CĂTRE BALCANII DE VEST (REȚEAUA CENTRALĂ ȘI REȚEAUA GLOBALĂ)

„ANEXA I.2

NORME APLICABILE TRANSPORTULUI FEROVIAR

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare	Legislație
Accesul pe piață	Regulamentul nr. 11 privind eliminarea discriminării în materie de tarife și condiții de transport, adoptat în aplicarea articolului 79 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (JO 52, 16.8.1960, p. 1121). Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32). Directiva (UE) 2016/2370 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2012/34/UE în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare (JO L 352, 23.12.2016, p. 1). Decizia delegată (UE) 2017/2075 a Comisiei din 4 septembrie 2017 de înlocuire a anexei VII la Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 295, 14.11.2017, p. 69). Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 869/2014 al Comisiei din 11 august 2014 privind noi servicii feroviare pentru călători (JO L 239, 12.8.2014, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/10 al Comisiei din 6 ianuarie 2015 privind criteriile aplicabile solicitanților de capacități de infrastructură feroviară și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 (JO L 3, 7.1.2015, p. 34.). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/171 al Comisiei din 4 februarie 2015 privind anumite aspecte din cadrul procedurii de acordare de licențe întreprinderilor feroviare (JO L 29, 5.2.2015, p. 3). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/429 al Comisiei din 13 martie 2015 de stabilire a modalităților de urmat în ceea ce privește aplicarea tarifării pentru costul efectelor produse de zgomot (JO L 70, 14.3.2015, p. 36). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/909 al Comisiei din 12 iunie 2015 privind modalitățile de calculare a costurilor generate direct în urma exploatării serviciului de transport feroviar (JO L 148, 13.6.2015, p. 17). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1100 al Comisiei din 7 iulie 2015 privind obligațiile de raportare ale statelor membre în cadrul monitorizării pieței feroviare (JO L 181, 9.7.2015, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/545 al Comisiei din 7 aprilie 2016 privind proceduri și criterii referitoare la acordurile-cadru pentru alocarea capacităților de infrastructură feroviară (JO L 94, 8.4.2016, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2177 al Comisiei din 22 noiembrie 2017 privind accesul la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe (JO L 307, 23.11.2017, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1795 al Comisiei din 20 noiembrie 2018 de stabilire a procedurii și a criteriilor de aplicare a testului de echilibru economic în temeiul articolului 11 din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 294, 21.11.2018, p. 5). Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (JO L 276, 20.10.2010, p. 22). Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/500 a Comisiei din 22 martie 2018 privind conformitatea cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului a propunerii de instituire a coridorului de transport feroviar de marfă Alpi-Balcanii de Vest (JO L 82, 26.3.2018, p. 13). Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/491 a Comisiei din 21 martie 2018 cu privire la conformitatea cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului a propunerii comune înaintate de statele membre în cauză în vederea extinderii coridorului de transport feroviar de marfă Marea Nordului-Marea Mediterană (JO L 81, 23.3.2018, p. 23). Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/300 a Comisiei din 11 ianuarie 2018 privind conformitatea propunerii comune prezentate de statele membre interesate în extinderea coridorului atlantic de transport feroviar de marfă cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 56, 28.2.2018, p. 60). Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/178 a Comisiei din 31 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1111 cu privire la conformitatea propunerii comune înaintate de statele membre în cauză pentru extinderea coridorului de transport feroviar de marfă Marea Nordului-Marea Baltică cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (JO L 28, 2.2.2017, p. 71). Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/177 a Comisiei din 31 ianuarie 2017 privind conformitatea cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului a propunerii comune de creare a coridorului «Amber» pentru transportul feroviar de mărfuri (JO L 28, 2.2.2017, p. 69). Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1111 a Comisiei din 7 iulie 2015 cu privire la conformitatea propunerii comune înaintate de statele membre în cauză pentru extinderea coridorului de transport feroviar de marfă Marea Nordului-Marea Baltică cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (JO L 181, 9.7.2015, p. 82). Regulamentul delegat (UE) 2022/1036 al Comisiei din 29 iunie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) 2020/1429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește prelungirea perioadei de referință (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 173, 30.6.2022, p. 50).
Licențele mecanicilor de locomotivă	Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar (JO L 315, 3.12.2007, p. 51). Regulamentul (UE) 2019/554 al Comisiei din 5 aprilie 2019 de modificare a anexei VI la Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar comunitar (JO L 97, 8.4.2019, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 36/2010 al Comisiei din 3 decembrie 2009 privind modelele comunitare de permise de mecanici de locomotivă, certificate complementare, copii certificate ale certificatelor complementare și formulare pentru cererile de permise de mecanici de locomotivă, în temeiul Directivei 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 13, 19.1.2010, p. 1). Decizia 2010/17/CE a Comisiei din 29 octombrie 2009 privind adoptarea parametrilor de bază pentru registrele de evidență a permiselor de mecanici de locomotivă și a certificatelor complementare prevăzute de Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 8, 13.1.2010, p. 17). Decizia 2011/765/UE a Comisiei din 22 noiembrie 2011 privind criteriile pentru recunoașterea centrelor de formare implicate în formarea mecanicilor de locomotivă, criteriile pentru recunoașterea examinatorilor responsabili cu evaluarea mecanicilor de locomotivă și criteriile pentru organizarea examinărilor în conformitate cu Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 314, 29.11.2011, p. 36).
Interoperabilitate	Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/545 al Comisiei din 4 aprilie 2018 de instituire a modalităților practice pentru procesul de autorizare a vehiculelor feroviare și de autorizare de tip a vehiculelor feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 90, 6.4.2018, p. 66). Decizia delegată (UE) 2017/1474 a Comisiei din 8 iunie 2017 de completare a Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește obiectivele specifice pentru elaborarea, adoptarea și revizuirea specificațiilor tehnice de interoperabilitate (JO L 210, 15.8.2017, p. 5). Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1614 a Comisiei din 25 octombrie 2018 de stabilire a specificațiilor pentru registrele vehiculelor menționate la articolul 47 din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare și abrogare a Deciziei 2007/756/CE a Comisiei (JO L 268, 26.10.2018, p. 53). Decizia 2009/965/CE a Comisiei din 30 noiembrie 2009 privind documentul de referință menționat la articolul 27 alineatul (4) din Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (JO L 341, 22.12.2009, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 1299/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «infrastructură» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 356, 12.12.2014, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la accesibilitatea sistemului feroviar al Uniunii pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă (JO L 356, 12.12.2014, p. 110). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/772 al Comisiei din 16 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1300/2014 în ceea ce privește inventarul activelor în scopul identificării barierelor din calea accesibilității, al furnizării de informații către utilizatori și al monitorizării și evaluării progreselor realizate în privința accesibilității (JO L 139I, 27.5.2019, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 1301/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la subsistemul «energie» al sistemului feroviar din Uniune (JO L 356, 12.12.2014, p. 179). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/868 al Comisiei din 13 iunie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1301/2014 și a Regulamentului (UE) nr. 1302/2014 în ceea ce privește dispozițiile referitoare la sistemul de măsurare a energiei și la sistemul de colectare a datelor (JO L 149, 14.6.2018, p. 16). Regulamentul (UE) nr. 1302/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind o specificație tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «material rulant – material rulant de călători și locomotive» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 356, 12.12.2014, p. 228). Regulamentul (UE) nr. 1303/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la «siguranța în tunelurile feroviare» a sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 356, 12.12.2014, p. 394). Regulamentul (UE) nr. 1304/2014 al Comisiei din 26 noiembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «material rulant – zgomot», de modificare a Deciziei 2008/232/CE și de abrogare a Deciziei 2011/229/UE (JO L 356, 12.12.2014, p. 421). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/774 al Comisiei din 16 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1304/2014 în ceea ce privește aplicarea specificației tehnice de interoperabilitate referitoare la subsistemul «material rulant – zgomot» pentru vagoanele de marfă existente (JO L 139I , 27.5.2019, p. 89). Regulamentul (UE) nr. 1305/2014 al Comisiei din 11 decembrie 2014 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «aplicații telematice pentru transportul de marfă» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 62/2006 (JO L 356, 12.12.2014, p. 438). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/278 al Comisiei din 23 februarie 2018 de modificare a anexei la Regulamentul (UE) nr. 1305/2014 în ceea ce privește structura mesajelor, modelul de mesaj și de date, baza de date operațională a vagoanelor și a unităților intermodale, precum și adoptarea unui standard IT pentru stratul de comunicare al interfeței comune (JO L 54, 24.2.2018, p. 11). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/778 al Comisiei din 16 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2014 în ceea ce privește gestionarea controlului asupra modificărilor (JO L 139I, 27.5.2019, p. 356). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/541 al Comisiei din 26 martie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2014 în ceea ce privește simplificarea și îmbunătățirea calculării și a schimbului de date și actualizarea procedurii de gestionare a controlului modificărilor (JO L 108, 29.3.2021, p. 19-56). Decizia de punere în aplicare 2011/665/UE a Comisiei din 4 octombrie 2011 privind registrul european al tipurilor autorizate de vehicule feroviare (JO L 64, 8.10.2011, p. 32). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/777 al Comisiei din 16 mai 2019 privind specificațiile comune pentru registrul de infrastructură feroviară și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare 2014/880/UE (JO L 139I, 27.5.2019, p. 312). Decizia 2012/757/UE a Comisiei din 14 noiembrie 2012 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul exploatare și gestionarea traficului al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de modificare a Deciziei 2007/756/CE (JO L 345, 15.12.2012, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/773 al Comisiei din 16 mai 2019 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „exploatare și gestionarea traficului” al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de abrogare a Deciziei 2012/757/UE (JO L 139I, 27.5.2019, p. 5). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2238 al Comisiei din 15 decembrie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/773 în ceea ce privește eliminarea treptată a cazurilor specifice pentru semnalizarea de fine de tren (JO L 450, 16.12.2021, p. 57). Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei din 5 mai 2011 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul «aplicații telematice pentru serviciile de călători» al sistemului feroviar transeuropean (JO L 123, 12.5.2011, p. 11) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/250 al Comisiei din 12 februarie 2019 privind modelele de certificate și de declarații «CE» pentru subsistemele și pentru elementele constitutive de interoperabilitate feroviare, modelul de declarație de conformitate cu un tip de vehicul feroviar autorizat și procedurile de verificare «CE» a subsistemelor în conformitate cu Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 201/2011 al Comisiei (JO L 42, 13.2.2019, p. 9). Regulamentul (UE) 2016/919 al Comisiei din 27 mai 2016 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemele de control-comandă și semnalizare ale sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 158, 15.6.2016, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 321/2013 al Comisiei din 13 martie 2013 privind specificația tehnică de interoperabilitate pentru subsistemul «material rulant – vagoane de marfă» al sistemului feroviar din Uniunea Europeană și de abrogare a Deciziei 2006/861/CE (JO L 104, 12.4.2013, p. 1). Decizia 2010/713/UE a Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind modulele pentru procedurile de evaluare a conformității și a adecvării pentru utilizare, precum și de verificare CE care trebuie utilizate în specificațiile tehnice de interoperabilitate adoptate în temeiul Directivei 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 319, 4.12.2010, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/776 al Comisiei din 16 mai 2019 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 321/2013, (UE) nr. 1299/2014, (UE) nr. 1301/2014, (UE) nr. 1302/2014, (UE) nr. 1303/2014 și (UE) 2016/919 ale Comisiei și a Deciziei de punere în aplicare 2011/665/UE a Comisiei în ceea ce privește alinierea la Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului și implementarea unor obiective specifice stabilite în Decizia delegată (UE) 2017/1474 a Comisiei (JO L 139I, 27.5.2019, p. 108). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/387 al Comisiei din 9 martie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 321/2013, (UE) nr. 1302/2014 și (UE) 2016/919 în ceea ce privește extinderea zonei de utilizare și etapele de tranziție (JO L 73, 10.3.2020, p. 6). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/424 al Comisiei din 19 martie 2020 privind transmiterea către Comisie a informațiilor referitoare la neaplicarea specificațiilor tehnice de interoperabilitate în conformitate cu Directiva (UE) 2016/797 (JO L 84, 20.3.2020, p. 20).
Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate	Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 (JO L 138, 26.5.2016, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/867 al Comisiei din 13 iunie 2018 de stabilire a regulamentului de procedură al comisiei (comisiilor) pentru soluționarea contestațiilor a(le) Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate (JO L 149, 14.6.2018, p. 3). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/764 al Comisiei din 2 mai 2018 privind taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate și condițiile de plată a acestora (JO L 129, 25.5.2018, p. 68). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1903 al Comisiei din 29 octombrie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/764 privind taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate și condițiile de plată a acestora (JO L 387, 3.11.2021, p. 126)
Siguranța feroviară	Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (JO L 138, 26.5.2016, p. 102). Regulamentul (UE) 2020/1530 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2020 de modificare a Directivei (UE) 2016/798 în ceea ce privește aplicarea normelor de siguranță și de interoperabilitate feroviară în cadrul legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii (JO L 352, 22.10.2020, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei din 9 aprilie 2018 de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei (JO L 129, 25.5.2018, p. 49). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/779 al Comisiei din 16 mai 2019 de stabilire a unor dispoziții detaliate privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vehiculelor în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 445/2011 al Comisiei (JO L 139I, 27.5.2019, p. 360). Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11). Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei (JO L 129, 25.5.2018, p. 26). Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13). Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură după primirea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, precum și entitățile responsabile cu întreținerea (JO L 320, 17.11.2012, p. 8). Regulamentul delegat (UE) 2018/761 al Comisiei din 16 februarie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță pentru supravegherea de către autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei (JO L 129, 25.5.2018, p. 16). Decizia 2009/460/CE a Comisiei din 5 iunie 2009 privind adoptarea unei metode de siguranță comune pentru evaluarea atingerii obiectivelor de siguranță, prevăzute la articolul 6 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 150, 13.6.2009, p. 11). Recomandarea (UE) 2019/780 a Comisiei din 16 mai 2019 privind modalitățile practice de eliberare a autorizațiilor de siguranță pentru administratorii de infrastructură (JO L 139I, 27.5.2019, p. 390).
Transportul intern al mărfurilor periculoase	Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).
Echipamente sub presiune transportabile	Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
Domeniul social - Timpul/orele de lucru	Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9). Directiva 2005/47/CE a Consiliului din 18 iulie 2005 privind acordul dintre Comunitatea Căilor Ferate Europene (CER) și Federația Europeană a Lucrătorilor în Transporturi (ETF) asupra anumitor aspecte legate de condițiile de muncă ale lucrătorilor mobili care prestează servicii de interoperabilitate transfrontalieră în sectorul feroviar - Acord încheiat de Federația Europeană a Lucrătorilor în Transporturi (ETF) și Comunitatea Căilor Ferate Europene (CER) privind anumite aspecte legate de condițiile de muncă ale lucrătorilor mobili care prestează servicii de interoperabilitate transfrontalieră (JO L 195, 27.7.2005 p. 15).
Drepturile pasagerilor	Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14). Regulamentul (UE) 2021/782 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 172, 17.5.2021, p. 1–52), aplicabil din 7 iunie 2023.
Informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri	Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33).

„ANEXA I.3

NORME APLICABILE TRANSPORTULUI RUTIER

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare	Legislație
Infrastructura pentru taxele de drum - taxele anuale pe vehicule	Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).
Accesul la ocupația de operator de transport rutier	Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51). Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier (JO L 249, 31.7.2020, p. 17).
Dispoziții sociale - durata de conducere și perioadele de odihnă	Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 1). Regulamentul delegat (UE) 2022/1012 al Comisiei din 7 aprilie 2022 de completare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește stabilirea de standarde care detaliază nivelul de servicii și de securitate al spațiilor de parcare sigure și securizate și procedurile de certificare a acestora (JO L 170, 28.6.2022, p. 27). Regulamentul (UE) nr. 581/2010 al Comisiei din 1 iulie 2010 privind termenele maxime pentru descărcarea datelor relevante din unitățile montate pe vehicule și din cardurile conducătorilor auto (JO L 168, 2.7.2010, p. 16). Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor (JO L 249, 31.7.2020, p. 1).
Tahograf	Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO L 60, 28.2.2014, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/68 al Comisiei din 21 ianuarie 2016 privind procedurile și specificațiile comune necesare pentru interconectarea registrelor electronice ale cardurilor de conducător auto (JO L 15, 22.1.2016, p. 51). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/799 al Comisiei din 18 martie 2016 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a cerințelor pentru construirea, testarea, instalarea, operarea și repararea tahografelor și a componentelor acestora (JO L 139, 26.5.2016, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1228 al Comisiei din 16 iulie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799 în ceea ce privește cerințele pentru construirea, testarea, instalarea, operarea și repararea tahografelor inteligente și a componentelor acestora (JO L 273, 30.7.2021, p. 1–140). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/502 al Comisiei din 28 februarie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/799 de stabilire a cerințelor pentru construirea, testarea, instalarea, operarea și repararea tahografelor și a componentelor acestora (JO L 85, 28.3.2018, p. 1). Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (JO L 370, 31.12.1985, p. 8). [A se vedea însă articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 165/2014]. Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor (JO L 249, 31.7.2020, p. 1).
Asigurarea aplicării legislației în domeniul social	Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35), astfel cum a fost modificată prin: Directiva (UE) 2020/1057 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2020 de stabilire a unor norme specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier și de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele de control și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 249, 31.7.2020, p. 49).
Formularul de atestare a activităților	Decizia 2007/230/CE a Comisiei din 12 aprilie 2007 privind formularul referitor la legislația socială în domeniul transporturilor rutiere (JO L 99, 14.4.2007, p. 14).
Timpul de lucru	Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO L 80, 23.3.2002, p. 35).
Echipamente sub presiune transportabile	Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
Inspecția tehnică	Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și de abrogare a Directivei 2009/40/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 51). Directiva delegată (UE) 2021/1717 a Comisiei din 9 iulie 2021 de modificare a Directivei 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește actualizarea denumirilor anumitor categorii de vehicule și adăugarea sistemului eCall pe lista elementelor care trebuie testate, a metodelor, a motivelor care au determinat defectarea și a evaluării deficiențelor din anexa I și anexa III la directiva respectivă (JO L 342, 27.9.2021, p. 48–51). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/621 al Comisiei din 17 aprilie 2019 privind informațiile tehnice necesare pentru inspecția tehnică a elementelor autovehiculelor care trebuie testate, privind utilizarea metodelor de testare recomandate, precum și de stabilire a normelor detaliate privind formatul datelor și procedurile de accesare a informațiilor tehnice relevante (JO L 108, 23.4.2019, p. 5–28).
Controlul în trafic	Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 134). Directiva delegată (UE) 2021/1716 a Comisiei din 29 iunie 2021 de modificare a Directivei 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește modificările aduse desemnărilor categoriilor de vehicule rezultate din modificările aduse legislației privind omologarea de tip (JO L 342, 27.9.2021, p. 45–47). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2205 al Comisiei din 29 noiembrie 2017 privind normele detaliate referitoare la procedurile de notificare a vehiculelor comerciale cu deficiențe majore sau periculoase identificate în timpul unui control tehnic în trafic (JO L 314, 30.11.2017, p. 3–11).
Dispozitive de limitare a vitezei	Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității (JO L 57, 2.3.1992, p. 27).
Centuri de siguranță	Directiva 91/671/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule (JO L 373, 31.12.1991, p. 26).
Oglinzi	Directiva 2007/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind postechiparea cu oglinzi retrovizoare a vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri înmatriculate în Comunitate (JO L 184, 14.7.2007, p. 25).
Documente de înmatriculare	Directiva 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, 1.6.1999, p. 57). Directiva 2006/103/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive în domeniul politicii privind transporturile, având în vedere aderarea Bulgariei și a României (JO L 363, 20.12.2006, p. 344).
Formarea conducătorilor auto	Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4). Directiva (UE) 2018/645 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 aprilie 2018 de modificare a Directivei 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane, precum și a Directivei 2006/126/CE privind permisele de conducere (JO L 112, 2.5.2018, p. 29).
Permisul de conducere	Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (JO L 403, 30.12.2006, p. 18). Regulamentul (UE) nr. 383/2012 al Comisiei din 4 mai 2012 de stabilire a cerințelor tehnice cu privire la permisele de conducere care conțin un mediu de stocare (microcip) (JO L 120, 5.5.2012, p. 1).
Schimbul transfrontalier de informații	Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9).
Transportul intern al mărfurilor periculoase	Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).
Controlul transportului de mărfuri periculoase	Directiva 95/50/CE a Consiliului din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 249, 17.10.1995, p. 35).
Tuneluri	Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană (JO L 167, 30.4.2004, p. 39).
Gestionarea siguranței infrastructurii rutiere	Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere (JO L 319, 29.11.2008, p. 59).
Dimensiunile și greutatea vehiculelor	Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59). Decizia (UE) 2019/984 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 de modificare a Directivei 96/53/CE a Consiliului în ceea ce privește termenul pentru punerea în aplicare a normelor speciale privind lungimea maximă a cabinelor care îmbunătățesc performanțele aerodinamice, eficiența energetică și performanțele în materie de siguranță (JO L 164, 20.6.2019, p. 30–31). Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 202–24) (doar în ceea ce privește modificarea Directivei 96/53/CE).
Drepturile pasagerilor	Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 55, 28.2.2011, p. 1).
Vehicule nepoluante și/sau infrastructura pentru combustibilii alternativi	Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante, în sprijinul unei mobilități cu emisii scăzute (JO L 120, 15.5.2009, p. 5). Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).
Sisteme de transport inteligente	Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (JO L 207, 6.8.2010, p. 1). Decizia de punere în aplicare 2011/453/UE a Comisiei din 13 iulie 2011 de adoptare a orientărilor de raportare de către statele membre în temeiul Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 193, 23.7.2011, p. 48). Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/209 a Comisiei din 12 februarie 2016 privind o cerere de standardizare adresată organizațiilor europene de standardizare cu privire la sistemele de transport inteligente (STI) în zonele urbane, în sprijinul Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (JO L 39, 16.2.2016, p. 48). Regulamentul delegat (UE) nr. 305/2013 al Comisiei din 26 noiembrie 2012 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea în mod armonizat a unui sistem eCall interoperabil la nivelul UE (JO L 91, 3.4.2013, p. 1). Regulamentul delegat (UE) nr. 885/2013 al Comisiei din 15 mai 2013 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind STI în ceea ce privește furnizarea de servicii de informații referitoare la locuri de parcare sigure și securizate pentru camioane și vehicule comerciale (JO L 247, 18.9.2013, p. 1). Regulamentul delegat (UE) nr. 886/2013 al Comisiei din 15 mai 2013 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește datele și procedurile pentru furnizarea către utilizatori, în mod gratuit, atunci când este posibil, a unor informații minime universale în materie de trafic referitoare la siguranța rutieră (JO L 247, 18.9.2013, p. 6). Regulamentul delegat (UE) 2015/962 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește prestarea la nivelul UE a unor servicii de informare în timp real cu privire la trafic (JO L 157, 23.6.2015, p. 21). Decizia nr. 585/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind implementarea serviciului eCall interoperabil la nivelul UE (JO L 164, 3.6.2014, p. 6).
Sistemele de taxare rutieră	Directiva (UE) 2019/520 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2019 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (JO L 91, 29.3.2019, p. 45). Regulamentul Delegat (UE) 2020/203 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 privind clasificarea vehiculelor, obligațiile utilizatorilor serviciului european de taxare rutieră electronică, cerințele privind elementele constitutive de interoperabilitate și criteriile minime de eligibilitate pentru organismele notificate (JO L 43, 17.2.2020, p. 41–48). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/204 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 privind obligațiile detaliate ale furnizorilor serviciului european de taxare rutieră electronică, conținutul minim al declarației privind domeniul serviciului european de taxare rutieră electronică, interfețele electronice și cerințele pentru elementele constitutive de interoperabilitate și de abrogare a Deciziei 2009/750/CE (JO L 43, 17.2.2020, p. 49–62).
Omologarea de tip	Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1). Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).
Informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri	Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33). (în măsura în care este relevant pentru actele care intră în domeniul de aplicare al prezentei anexe) (1)

„ANEXA I.4

NORME APLICABILE TRANSPORTULUI MARITIM

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare	Legislație
Politica maritimă	Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).
Accesul pe piață	Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (JO L 364, 12.12.1992, p. 7). Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe (JO L 378, 31.12.1986, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 789/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind transferul în alt registru al cargoboturilor și al navelor de pasageri în interiorul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 613/91 al Consiliului (JO L 138, 30.4.2004, p. 19). Regulamentul (CEE) nr. 4058/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 privind o acțiune coordonată de garantare a accesului liber la traficul transoceanic (JO L 378, 31.12.1986, p. 21).
Relații internaționale	Regulamentul (CEE) nr. 4057/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 privind practicile tarifare neloiale în transportul maritim (JO L 378, 31.12.1986, p. 14).
Acorduri internaționale	Decizia 2012/22/UE a Consiliului din 12 decembrie 2011 cu privire la aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, cu excepția articolelor 10 și 11 din acesta (JO L 8, 12.1.2012, p. 1). Decizia 2012/23/UE a Consiliului din 12 decembrie 2011 cu privire la aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, în ceea ce privește articolele 10 și 11 din acesta (JO L 8, 12.1.2012, p. 13).
Organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor - organizații recunoscute	Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime (JO L 131, 28.5.2009, p. 47). Decizia 2009/491/CE a Comisiei din 16 iunie 2009 privind criteriile aplicabile pentru a decide dacă performanța unui organism care acționează în numele unui stat de pavilion poate fi considerată o amenințare inacceptabilă pentru siguranță și mediu (JO L 162, 25.6.2009, p. 6). Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (JO L 131, 28.5.2009, p. 11). Regulamentul (UE) nr. 788/2014 al Comisiei din 18 iulie 2014 de stabilire a normelor detaliate pentru aplicarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu și retragere a recunoașterii organizațiilor de inspecție și control al navelor în conformitate cu articolele 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 214, 19.7.2014, p. 12).
Statul de pavilion	Directiva 2009/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind respectarea obligațiilor statelor de pavilion (JO L 131, 28.5.2009, p. 132).
Controlul efectuat de statul portului	Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, 28.5.2009, p. 57).
Monitorizarea traficului navelor	Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (JO L 208, 5.8.2002, p. 10).
Codul Internațional de Management al Siguranței	Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2006 privind aplicarea Codului Internațional de Management al Siguranței pe teritoriul Comunității și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3051/95 al Consiliului (JO L 64, 4.3.2006, p. 1).
Formalitățile de raportare	Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre și de abrogare a Directivei 2002/6/CE (JO L 283, 29.10.2010, p. 1).
Echipament maritim	Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1157 al Comisiei din 4 iulie 2022 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare, construcție și performanță, precum și standardele de încercare pentru echipamentele maritime și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/1158 al Comisiei (text cu relevanță pentru SEE) (JO L 180, 6.7.2022, p. 1).
Navele de pasageri	Directiva 2003/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 aprilie 2003 privind cerințele de stabilitate specifice pentru navele de pasageri ro-ro (JO L 123, 17.5.2003, p. 22). Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (JO L 131, 28.5.2009, p. 24). Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității (JO L 188, 2.7.1998, p. 35). Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (JO L 163, 25.6.2009, p. 1). Directiva (UE) 2017/2110 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2017 privind un sistem de inspecții pentru operarea în condiții de siguranță a navelor de pasageri de tip ro-ro și a ambarcațiunilor de pasageri de mare viteză care desfășoară servicii regulate și de modificare a Directivei 2009/16/CE și de abrogare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului (JO L 315, 30.11.2017, p. 61).
Siguranța navelor de pescuit	Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 de metri sau mai mare (JO L 34, 9.2.1998, p. 1).
Tancuri petroliere	Regulamentul (UE) nr. 530/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind accelerarea introducerii cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă (JO L 172, 30.6.2012, p. 3).
Vrachiere	Directiva 2001/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2001 de stabilire a cerințelor și procedurilor armonizate pentru încărcarea și descărcarea în siguranță a vrachierelor (JO L 13, 16.1.2002, p. 9).
Investigarea accidentelor	Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivei 1999/35/CE a Consiliului și a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 131, 28.5.2009, p. 114). Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 651/2011 al Comisiei din 5 iulie 2011 de adoptare a regulamentului de procedură al cadrului de cooperare permanentă stabilit de statele membre în cooperare cu Comisia, în temeiul articolului 10 din Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 177, 6.7.2011, p. 18). Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 al Comisiei din 9 decembrie 2011 de adoptare a unei metodologii comune de investigare a accidentelor și incidentelor maritime elaborate în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2009/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 328, 10.12.2011, p. 36).
Asigurare	Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce privește creanțele maritime (JO L 131, 28.5.2009, p. 128).
Poluarea cauzată de nave	Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni, inclusiv sancțiuni penale, pentru infracțiunile de poluare (JO L 255, 30.9.2005, p. 11).
Deșeurile provenite din exploatarea navelor	Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).
Compuși organostanici	Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici pe nave (JO L 115, 9.5.2003, p. 1).
Securitatea maritimă	Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare (JO L 129, 29.4.2004, p. 6). Directiva 2005/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securității portuare (JO L 310, 25.11.2005, p. 28). Regulamentul (CE) nr. 324/2008 al Comisiei din 9 aprilie 2008 de stabilire a procedurilor revizuite de desfășurare a inspecțiilor efectuate de către Comisie în domeniul securității maritime (JO L 98, 10.4.2008, p. 5).
Formarea navigatorilor	Directiva (UE) 2022/993 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2022 privind nivelul minim de formare a navigatorilor (codificare) (Text cu relevanță pentru SEE), JO L 169, 27.6.2022, p. 45.
Aspecte sociale	Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, 10.12.2013, p. 1). Directiva 1999/63/CE a Consiliului din 21 iunie 1999 privind Acordul de organizare a timpului de lucru al navigatorilor, încheiat între Asociația Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Sindicatelor Lucrătorilor din Transporturi din Uniunea Europeană (FST) (JO L 167, 2.7.1999, p. 33). Directiva 1999/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind aplicarea dispozițiilor referitoare la timpul de lucru al navigatorilor la bordul navelor care fac escală în porturile Comunității (JO L 14, 20.1.2000, p. 29). Directiva 2009/13/CE a Consiliului din 16 februarie 2009 de punere în aplicare a acordului încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) cu privire la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim și de modificare a Directivei 1999/63/CE (JO L 124, 20.5.2009, p. 30). Directiva 92/29/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru promovarea unei mai bune asistențe medicale la bordul navelor (JO L 113, 30.4.1992, p. 19).
Drepturile pasagerilor	Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1).
Echipamente sub presiune transportabile	Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă	Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă (JO L 208, 5.8.2002, p. 1).
Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave	Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) și de modificare a regulamentelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (JO L 324, 29.11.2002, p. 1).
Servicii portuare	Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor (JO L 57, 3.3.2017, p. 1).
Ghișeul unic în domeniul maritim	Regulamentul (UE) 2019/1239 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a unui mediu aferent ghișeului unic european în domeniul maritim și de abrogare a Directivei 2010/65/UE (JO L 198, 25.7.2019, p. 64).
Mediu	Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (JO L 132, 21.5.2016, p. 58). Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/253 a Comisiei din 16 februarie 2015 de stabilire a normelor privind prelevarea de probe și raportarea, în temeiul Directivei 1999/32/CE a Consiliului, în ceea ce privește conținutul de sulf din combustibilii marini (JO L 41, 17.2.2015, p. 55).

„ANEXA I.5

NORME APLICABILE TRANSPORTULUI PE CĂI NAVIGABILE INTERIOARE

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare	Legislație
Accesul pe piață	Regulamentul (CE) nr. 1356/96 al Consiliului din 8 iulie 1996 privind normele comune aplicabile transportului de mărfuri sau de călători pe căile navigabile interioare între statele membre în vederea instituirii libertății de a furniza aceste servicii de transport (JO L 175, 13.7.1996, p. 7). Regulamentul (CEE) nr. 3921/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 de stabilire a condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot transporta mărfuri sau călători pe căile navigabile interioare în interiorul unui stat membru, (JO L 373, 31.12.1991, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 718/1999 al Consiliului din 29 martie 1999 privind politica capacității flotei Comunității cu scopul de a promova transportul pe căile navigabile interioare (JO L 90, 2.4.1999, p. 1). Directiva 96/75/CE a Consiliului din 19 noiembrie 1996 privind sistemele de navlosire și de stabilire a prețurilor în transportul național și internațional pe căile navigabile interioare în Comunitate (JO L 304, 27.11.1996, p. 12). Regulamentul (CEE) nr. 2919/85 al Consiliului din 17 octombrie 1985 privind stabilirea condițiilor de acces la regimul rezervat prin Convenția revizuită privind navigația pe Rin a navelor care aparțin navigației pe Rin (JO L 280, 22.10.1985, p. 4).
Accesul la profesie	Directiva 87/540/CEE a Consiliului din 9 noiembrie 1987 privind inițierea profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în transportul național și internațional și privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare pentru această activitate (JO L 322, 12.11.1987, p. 20). Directiva (UE) 2017/2397 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2017 privind recunoașterea calificărilor profesionale în domeniul navigației interioare și de abrogare a Directivelor 91/672/CEE și 96/50/CE ale Consiliului (JO L 345, 27.12.2017, p. 53). Directiva (UE) 2021/1233 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iulie 2021 de modificare a Directivei (UE) 2017/2397 în ceea ce privește măsurile tranzitorii pentru recunoașterea certificatelor țărilor terțe (JO L 274, 30.7.2021, p. 52–54). Regulamentul delegat (UE) 2022/184 al Comisiei din 22 noiembrie 2021 de modificare a anexei IV la Directiva (UE) 2017/2397 a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 30, 11.2.2022, p. 3–4). Directiva delegată (UE) 2020/12 a Comisiei din 2 august 2019 de completare a Directivei (UE) 2017/2397 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele pentru competențe și cunoștințele și aptitudinile corespunzătoare, pentru examenele practice, pentru omologarea simulatoarelor și pentru capacitatea din punct de vedere medical (JO L 6, 10.1.2020, p. 15). Regulamentul delegat (UE) 2020/473 al Comisiei din 20 ianuarie 2020 de completare a Directivei (UE) 2017/2397 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele pentru bazele de date privind certificatele de calificare ale Uniunii, carnetele de serviciu și jurnalele de bord (JO L 100, 1.4.2020, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/182 al Comisiei din 14 ianuarie 2020 privind modelele utilizate pentru calificările profesionale în domeniul navigației interioare (JO L 38, 11.2.2020, p. 1).
Cerințe tehnice și de siguranță	Directiva 2009/100/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de navigație pentru navele de navigație interioară (JO L 259, 2.10.2009, p. 8). Directiva (UE) 2016/1629 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 septembrie 2016 de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară, de modificare a Directivei 2009/100/CE și de abrogare a Directivei 2006/87/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 118). Regulamentul delegat (UE) 2021/1308 al Comisiei din 28 aprilie 2021 de modificare a anexelor I și II la Directiva (UE) 2016/1629 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește modificarea listei căilor navigabile interioare ale Uniunii și a cerințelor tehnice minime aplicabile construcțiilor navale (JO L 284, 9.8.2021, p. 1–13). Directiva delegată (UE) 2018/970 a Comisiei din 18 aprilie 2018 de modificare a anexelor II, III și V la Directiva (UE) 2016/1629 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară (JO L 174, 10.7.2018, p. 15). Regulamentul delegat (UE) 2020/474 al Comisiei din 20 ianuarie 2020 privind baza de date europeană pentru identificarea navelor (JO L 100, 1.4.2020, p. 12). Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1122 a Comisiei din 28 iulie 2020 privind recunoașterea DNV GL AS ca societate de clasificare pentru navele de navigație interioară în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1629 a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 245, 30.7.2020, p. 15). Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).
Transportul intern al mărfurilor periculoase	Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).
Serviciile de informații fluviale	Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității (JO L 255, 30.9.2005, p. 152). Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 909/2013 al Comisiei din 10 septembrie 2013 privind specificațiile tehnice pentru sistemul de afișare a hărților electronice și de informații pentru navigația interioară (sistemul ECDIS interior) menționat în Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 258, 28.9.2013, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 416/2007 al Comisiei din 22 martie 2007 privind specificațiile tehnice ale notificărilor transmise comandanților de nave menționate la articolul 5 din Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității (JO L 105, 23.4.2007, p. 88). Regulamentul (CE) nr. 414/2007 al Comisiei din 13 martie 2007 privind orientările tehnice pentru planificarea, punerea în aplicare și utilizarea operațională a serviciilor de informații fluviale (RIS) menționate la articolul 5 din Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității (JO L 105, 23.4.2007, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2032 al Comisiei din 20 noiembrie 2018 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 416/2007 al Comisiei privind specificațiile tehnice ale notificărilor transmise comandanților de nave (JO L 332, 28.12.2018, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1973 al Comisiei din 7 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 909/2013 al Comisiei privind specificațiile tehnice pentru sistemul de afișare a hărților electronice și de informații pentru navigația interioară (sistemul ECDIS interior) menționat în Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 324, 19.12.2018, p. 1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/838 al Comisiei din 20 februarie 2019 privind specificațiile tehnice pentru sistemele de urmărire și reperare a navelor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 415/2007 (JO L 138, 24.5.2019, p. 31). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1744 al Comisiei din 17 septembrie 2019 privind specificațiile tehnice pentru raportarea electronică a navelor în navigația interioară și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 164/2010 (JO L 273, 25.10.2019, p. 1).
Mediu (calitatea aerului) și schimbările climatice	Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificațiile pentru benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru carburanții folosiți de navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE (JO L 140, 5.6.2009, p. 88). Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53).
Drepturile pasagerilor	Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1).
Informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri	Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33).
Timpul de lucru	Directiva 2014/112/UE a Consiliului din 19 decembrie 2014 de punere în aplicare a Acordului european privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru în transportul pe căi navigabile interioare, încheiat de «European Barge Union» (Uniunea Europeană a Navigației Interioare) (EBU), «European Skippers Organisation» (Uniunea Europeană a Marinarilor Fluviali) (ESO) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) (JO L 367, 23.12.2014, p. 86).

„ANEXA I.6

NORME DE MEDIU APLICABILE ÎN SECTORUL TRANSPORTURILOR

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare	Legislație
Evaluarea efectelor	Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE. (JO L 26, 28.1.2012, p. 1) și Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier din 1991 (Convenția Espoo). Toate proiectele enumerate în anexa I la Directiva privind evaluare a impactului asupra mediului (EIM) care intră sub incidența tratatului fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu dispozițiile UE privind evaluarea impactului asupra mediului. Toate proiectele enumerate în anexa II la Directiva EIM care intră sub incidența tratatului fac obiectul unei analize a faptului dacă aceste proiecte trebuie supuse unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu dispozițiile UE privind evaluarea impactului asupra mediului. În plus, aspectele transfrontaliere trebuie tratate în conformitate cu cerințele Convenției Espoo. Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30) și Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la Convenția Espoo (Protocolul SEA). Acolo unde este cazul, toate planurile și programele din domeniul transporturilor trebuie să facă obiectul unei evaluări de mediu în conformitate cu dispozițiile Directivei privind evaluare strategică de mediu (SEA) și ale Protocolului SEA la Convenția Espoo. Dacă implementarea unui plan sau a unui program este susceptibilă de a avea efecte transfrontaliere semnificative asupra mediului sau în cazul în care o parte care ar putea fi afectată în mod semnificativ solicită acest lucru, trebuie să aibă loc consultări transfrontaliere în conformitate cu dispozițiile Protocolului SEA (articolul 10) și/sau ale Directivei SEA (articolul 7).
Conservare	Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7). Dacă un proiect este susceptibil să afecteze situri cu importanță în conservarea naturii, se va efectua o evaluare adecvată a conservării naturii, care să corespundă evaluării prevăzute la articolul 6 din Directiva 92/43/CEE. Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).
Combustibili, calitatea aerului și schimbările climatice	Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, 28.12.1998, p. 58). Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi (JO L 132, 21.5.2016, p. 58).
Politica în domeniul apei	Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). Toate proiectele de transport legate de navigație care intră sub incidența prezentului tratat trebuie dezvoltate și implementate în conformitate cu articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE. Toate proiectele de transport legate de navigație care intră sub incidența prezentului tratat trebuie executate, după caz, în conformitate cu Declarația comună privind navigația interioară și sustenabilitatea ecologică în bazinul fluvial al Dunării, astfel cum a fost aprobată de Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), de Comisia Dunării și de Comisia pentru râul Sava.
Zgomot	Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental - Declarația Comisiei în Comitetul de conciliere cu privire la Directiva privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental, (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).

„ANEXA I.7

NORME PRIVIND ACHIZIȚIILE PUBLICE, APLICABILE ÎN SECTORUL TRANSPORTURILOR

Actele Uniunii Europene enumerate mai jos fac trimitere la cea mai recentă versiune a acestor acte, cuprinzând cele mai recente modificări.

Domeniul de reglementare	Legislație
Proceduri de reexaminare	Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, 30.12.1989, p. 33). Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, 23.3.1992, p. 14).
Proceduri de achiziție	Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1). Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei din 23 septembrie 2019 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunțurilor în domeniul achizițiilor publice și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1986 („formulare electronice”) (JO L 272, 25.10.2019, p. 7).
Servicii publice	Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1). Regulamentul (UE) 2016/2338 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători (JO L 354, 23.12.2016, p. 22).

”

(1) Pentru domeniul de aplicare, a se vedea articolul 2 din Regulamentul (UE) 2020/1056. Directiva 92/106/CEE și Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 nu sunt menționate în prezenta anexă. Măsura în care Regulamentul (UE) 2020/1056 reglementează aspecte legate de actele respective nu este relevantă.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 238

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 66 27 septembrie 2023

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) 2023/2053 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind stabilirea unui plan multianual de gestionare pentru tonul roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (UE) 2017/2107 și (UE) 2019/833 și de abrogare a Regulamentului (UE) 2016/1627	1

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2054 al Comisiei din 20 septembrie 2023 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Allåkerbär från Norrland (DOP)]	65
*	Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei din 25 septembrie 2023 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește microparticulele de polimeri sintetici ( 1 )	67
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2056 al Comisiei din 26 septembrie 2023 de modificare a standardelor tehnice de punere în aplicare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2014 al Comisiei în ceea ce privește o actualizare a listei indicilor relevanți cu o diversificare corespunzătoare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )	89
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2057 al Comisiei din 26 septembrie 2023 de modificare a anexelor VII și VIII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/620 în ceea ce privește aprobarea sau retragerea statutului de indemn de boală al anumitor state membre sau zone ale acestora cu privire la anumite boli listate și aprobarea programelor de eradicare pentru anumite boli listate ( 1 )	94
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2058 al Comisiei din 26 septembrie 2023 de stabilire a normelor specifice de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1231 al Parlamentului European și al Consiliului privind frecvențele speciale ale controalelor oficiale și modelul de certificat general pentru intrarea în Irlanda de Nord din alte părți ale Regatului Unit a transporturilor de anumite mărfuri cu amănuntul ( 1 )	97
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2059 al Comisiei din 26 septembrie 2023 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/1231 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește includerea pe listă a anumitor mărfuri provenind din restul lumii care pot intra în Irlanda de Nord ca mărfuri cu amănuntul din alte părți ale Regatului Unit și care pot fi introduse pe piață în Irlanda de Nord ( 1 )	103
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2060 al Comisiei din 26 septembrie 2023 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentul (UE) 2023/1231 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește includerea pe listă a statelor de pavilion ale navelor de pescuit care capturează produse pescărești care pot intra în Irlanda de Nord din alte părți ale Regatului Unit și pot fi introduse pe piață în Irlanda de Nord ca mărfuri cu amănuntul ( 1 )	108
	DECIZII
*	Decizia (UE) 2023/2061 a Consiliului European din 22 septembrie 2023 de stabilire a componenței Parlamentului European	114
*	Decizia (PESC) 2023/2062 a Consiliului din 25 septembrie 2023 privind o măsură de asistență în cadrul Instrumentului european pentru pace în vederea sprijinirii forțelor armate ale Beninului	117
*	Decizia (PESC) 2023/2063 a Consiliului din 25 septembrie 2023 de modificare a Deciziei 2013/233/PESC privind Misiunea de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libya)	121
*	Decizia (PESC) 2023/2064 a Consiliului din 25 septembrie 2023 privind susținerea de către Uniune a activităților Comisiei Pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în vederea consolidării capacităților acesteia de monitorizare și verificare	122
*	Decizia (PESC) 2023/2065 a Consiliului din 25 septembrie 2023 de modificare a Deciziei (PESC) 2021/710 de numire a reprezentantului special al Uniunii Europene pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu	140
*	Decizia (PESC) 2023/2066 a Consiliului din 25 septembrie 2023 de modificare a Deciziei (PESC) 2023/1599 privind o inițiativă a Uniunii Europene pentru securitate și apărare în sprijinul țărilor vest-africane din Golful Guineei	141
*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/2067 a Comisiei din 26 septembrie 2023 privind anumite măsuri de urgență provizorii referitoare la variola ovină și caprină în Bulgaria [notificată cu numărul C(2023) 6575] ( 1 )	143
*	Decizia (UE) 2023/2068 a Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2023 de modificare a Deciziei (UE) 2022/2278 privind aprobarea volumului emisiunii de monede metalice în 2023 (BCE/2022/40) (BCE/2023/23)	147
	ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
*	Decizia nr. 2022/01 a Comitetului director regional al Comunității transporturilor din 15 noiembrie 2022 privind revizuirea anexei I la Tratatul de instituire a Comunității transporturilor [2023/2069]	149

Regiunea și numărul de referință ADIS al focarului	Zonele stabilite ca zone de protecție și de supraveghere, care fac parte din zonele de restricții din Bulgaria, astfel cum se menționează la articolul 1	Data până la care se aplică
Regiunea Burgas BG-CAPRIPOX-2023-00001	Zona de protecție: Zonele regiunii Burgas incluse într-un cerc cu raza de 3 kilometri, cu centrul în UTM 30, ETRS89 cu coordonatele Lat. 42,1137, Long. 27,1012 (2023/1)	10.10.2023
	Zona de supraveghere: Zonele regiunii Burgas incluse într-un cerc cu raza de 10 kilometri, cu centrul în UTM 30, ETRS89 cu coordonatele Lat. 42,1137, Long. 27,1012 (2023/1)	19.10.2023
	Zona de supraveghere: Zonele regiunii Burgas incluse într-un cerc cu raza de 3 kilometri, cu centrul în UTM 30, ETRS89 cu coordonatele Lat. 42,1137, Long. 27,1012 (2023/1)	11.10.2023 – 19.10.2023

Belgia	22
Bulgaria	17
Cehia	21
Danemarca	15
Germania	96
Estonia	7
Irlanda	14
Grecia	21
Spania	61
Franța	81
Croația	12
Italia	76
Cipru	6
Letonia	9
Lituania	11
Luxemburg	6
Ungaria	21
Malta	6
Țările de Jos	31
Austria	20
Polonia	53
Portugalia	21
România	33
Slovenia	9
Slovacia	15
Finlanda	15
Suedia	21