ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 231

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 66
20 septembrie 2023


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare) ( 1 )

1

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1792 al Comisiei din 13 septembrie 2023 de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate [Ribera del Guadiana (DOP)]

112

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2023/1793 a reprezentanților guvernelor statelor membre din 15 septembrie 2023 de numire a doi judecători în cadrul Tribunalului

114

 

*

Decizia (UE) 2023/1794 a Consiliului din 18 septembrie 2023 de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului pentru achiziții publice cu privire la adoptarea regulamentului de procedură pentru alegerea președintelui ( 1 )

115

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/1795 a Comisiei din 10 iulie 2023 de constatare, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, a nivelului adecvat de protecție a datelor cu caracter personal asigurat de Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor [notificată cu numărul C(2043) 4745]  ( 1 )

118

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

DIRECTIVE

20.9.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 231/1


DIRECTIVA (UE) 2023/1791 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 13 septembrie 2023

privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (5). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2)

În comunicarea sa din 17 septembrie 2020 privind „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor” (denumit în continuare „Planul privind obiectivul climatic”), Comisia a propus creșterea nivelului de ambiție al Uniunii în materie de climă prin majorarea obiectivului privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) la cel puțin 55 % sub nivelurile din 1990 până în 2030. Aceasta reprezintă o creștere substanțială față de obiectivul actual de reducere cu 40 %. Propunerea a dat curs angajamentului asumat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”) de a prezenta un plan cuprinzător de majorare a obiectivului Uniunii pentru 2030 la 55 % într-un mod responsabil. De asemenea, aceasta este în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) de a menține creșterea temperaturii la nivel mondial la mult sub 2 °C și de a continua eforturile de menținere a acesteia la 1,5 °C.

(3)

Concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2020 au aprobat obiectivul obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990. Consiliul European a concluzionat că nivelul de ambiție în ceea ce privește clima trebuie majorat într-un mod care să stimuleze creșterea economică, să creeze locuri de muncă, să ofere beneficii în materie de sănătate și de mediu pentru cetățenii Uniunii și să contribuie la competitivitatea generală pe termen lung a economiei Uniunii, prin promovarea inovării în domeniul tehnologiilor ecologice.

(4)

Pentru a implementa aceste obiective, în comunicarea sa din 19 octombrie 2020 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalității într-o lume fragilă”, Comisia a anunțat un pachet legislativ vizând reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 (denumit în continuare „pachetul legislativ «Pregătiți pentru 55»”) și realizarea unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Acest pachet acoperă o gamă de domenii de politică ce include eficiența energetică, energia din surse regenerabile, exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura, impozitarea energiei, partajarea eforturilor și comercializarea certificatelor de emisii.

(5)

Scopul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” este atât de a proteja, cât și de a crea locuri de muncă în Uniune, precum și de a-i asigura acesteia posibilitatea de a deveni lider mondial în dezvoltarea și adoptarea de tehnologii curate în cadrul tranziției energetice mondiale, inclusiv de soluții în materie de eficiență energetică.

(6)

Previziunile indică faptul că, în contextul implementării integrale a politicilor actuale, reducerile de emisii de GES până în 2030 ar fi de aproximativ 45 % în comparație cu nivelurile din 1990, dacă se exclud emisiile și absorbțiile legate de utilizarea terenurilor, și de aproximativ 47 % dacă acestea sunt incluse. Prin urmare, Planul privind obiectivul climatic prevede un set de acțiuni necesare în toate sectoarele economiei și de revizuiri ale principalelor instrumente legislative pentru a atinge acest obiectiv mai ambițios în materie de climă.

(7)

În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, Comisia a afirmat că eficiența energetică este un domeniu-cheie de acțiune, fără de care decarbonizarea deplină a economiei Uniunii nu poate fi realizată. Necesitatea de a capta oportunitățile de economisire a energiei într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor a condus la actuala politică a Uniunii în materie de eficiență energetică. În decembrie 2018, în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii” a fost inclus un nou obiectiv principal de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 de cel puțin 32,5 % față de consumul de energie preconizat pentru 2030, prin care Uniunea a urmărit să pună eficiența energetică pe primul loc, să devină lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile și să ofere condiții echitabile pentru consumatori.

(8)

Evaluarea impactului care însoțește Planul privind obiectivul climatic a arătat că, pentru atingerea obiectivului climatic mai ambițios, va trebui ca îmbunătățirile în materie de eficiență energetică să fie sporite în mod semnificativ față de nivelul actual de 32,5 %.

(9)

Un obiectiv sporit al Uniunii în materie de eficiență energetică pentru 2030 poate reduce prețurile la energie și poate juca un rol esențial în reducerea emisiilor de GES, precum și în intensificarea utilizării și adoptarea electrificării, a hidrogenului, a e-combustibililor și a altor tehnologii relevante necesare tranziției verzi, inclusiv în sectorul transporturilor. Chiar și în condițiile unei creșteri rapide a producției de energie electrică din surse regenerabile, eficiența energetică poate reduce nevoia de noi capacități de producere a energiei electrice, precum și costurile legate de stocare, transport și distribuție. Creșterea eficienței energetice este, de asemenea, deosebit de importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenței acesteia de importul de combustibili din țări terțe. Eficiența energetică este una dintre măsurile cele mai curate și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a soluționa această dependență.

(10)

Suma contribuțiilor naționale comunicate de statele membre în planurile lor naționale privind energia și clima nu atinge obiectivul Uniunii de 32,5 %. Luate împreună, contribuțiile ar genera o reducere de 29,7 % pentru consumul de energie primară și de 29,4 % pentru consumul final de energie față de previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2007. Acest lucru s-ar traduce printr-un decalaj colectiv de 2,8 puncte procentuale pentru consumul de energie primară și de 3,1 puncte procentuale pentru consumul final de energie, pentru UE-27.

(11)

O serie de state membre au prezentat planuri naționale ambițioase privind energia și clima, care au fost evaluate de Comisie ca fiind „suficiente” și care conțin măsuri ce permit statelor membre respective să contribuie la atingerea obiectivelor colective în materie de eficiență energetică cu un raport mai mare decât media Uniunii. În plus, o serie de state membre au arătat că au depus „eforturi timpurii” pentru a realiza economii de energie, și anume economii de energie peste traiectoriile medii ale Uniunii din ultimii ani. În ambele cazuri, este vorba despre eforturi semnificative care ar trebui să fie recunoscute și ar trebui să fie incluse în viitoarele previziuni de modelizare ale Uniunii și care pot servi drept exemple de urmat pentru modul în care toate statele membre pot proceda în privința potențialului lor de eficiență energetică pentru a aduce beneficii semnificative economiilor și societăților lor.

(12)

În unele cazuri, ipotezele utilizate de Comisie în scenariul de referință al UE din 2020 sunt diferite de ipotezele utilizate de unele state membre pentru scenariile lor de referință care stau la baza planurilor lor naționale privind energia și clima. Acest lucru poate duce la divergențe în ceea ce privește calcularea consumului de energie primară, dar ambele abordări sunt valabile în ceea ce privește acest consum.

(13)

Deși potențialul de economisire a energiei rămâne ridicat în toate sectoarele, există o provocare deosebită legată de transporturi, deoarece acestea sunt responsabile pentru peste 30 % din consumul final de energie, precum și de clădiri, întrucât 75 % din parcul imobiliar al Uniunii are o performanță energetică scăzută. Un alt sector din ce în ce mai important este sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), care este responsabil pentru 5-9 % din consumul total de energie electrică la nivel mondial și pentru peste 2 % din emisiile mondiale. În 2018, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică din UE-28. În acest context, în comunicarea sa din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (denumită în continuare „Strategia digitală a Uniunii”), Comisia a evidențiat necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic și sustenabile, precum și a unor măsuri de transparență pentru operatorii de telecomunicații în ceea ce privește amprenta lor de mediu. În plus, trebuie să se țină seama și de posibila creștere a cererii de energie din partea sectorului industrial care ar putea rezulta din decarbonizarea acestuia, în special în ceea ce privește procesele mari consumatoare de energie.

(14)

Nivelul sporit de ambiție necesită o promovare mai puternică a măsurilor de eficiență energetică eficiente din punctul de vedere al costurilor, în toate domeniile sistemului energetic și în toate sectoarele relevante unde activitățile afectează cererea de energie, precum sectorul transporturilor, al apei și al agriculturii. Îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț energetic, inclusiv producția, transportul, distribuția și utilizarea finală a energiei, va genera beneficii pentru mediu, va îmbunătăți calitatea aerului și sănătatea publică, va reduce emisiile de GES, va îmbunătăți securitatea energetică prin scăderea nevoii de importuri de energie, în special de combustibili fosili, va scădea costurile cu energia ale gospodăriilor și ale întreprinderilor, va contribui la atenuarea sărăciei energetice și va duce la o creștere a competitivității, a locurilor de muncă și a activității economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei. Îmbunătățirea eficienței energetice ar duce astfel la o îmbunătățire a calității vieții cetățenilor, contribuind în același timp la transformarea relațiilor Uniunii cu parteneri din țări terțe în domeniul energiei în sensul realizării neutralității climatice. Acest lucru respectă angajamentele Uniunii asumate în cadrul uniunii energetice și al Planului global de acțiune împotriva schimbărilor climatice stabilit prin Acordul de la Paris. Îmbunătățirea performanței energetice a diferitelor sectoare are potențialul de a stimula regenerarea urbană, inclusiv îmbunătățirea clădirilor, precum și schimbarea modelelor de mobilitate și de accesibilitate, promovând în același timp opțiuni mai eficiente, mai durabile și la prețuri mai accesibile.

(15)

Prezenta directivă reprezintă un pas înainte în direcția realizării neutralității climatice până în 2050, în temeiul căreia eficiența energetică ar trebui să fie tratată ca o sursă de energie în sine. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este un principiu general de care ar trebui să se țină seama în toate sectoarele, dincolo de sistemul energetic, la toate nivelurile, inclusiv în sectorul financiar. Soluțiile de eficiență energetică ar trebui să fie luate în considerare ca primă opțiune în deciziile de politică, de planificare și de investiții, atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică. Cu toate că principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui să fie aplicat fără a aduce atingere altor principii, obiective și obligații legale, astfel de principii, obiective și obligații nu ar trebui să împiedice aplicarea principiului respectiv sau să conducă la derogări de la aplicarea sa. Comisia ar trebui să se asigure că eficiența energetică și răspunsul la cerere pot concura în mod egal cu capacitatea de producție. Trebuie să se realizeze îmbunătățiri în materie de eficiență energetică ori de câte ori acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât soluțiile echivalente din partea ofertei. Acest lucru ar trebui să ajute la valorificarea numeroaselor beneficii pe care eficiența energetică le poate aduce Uniunii, în special cetățenilor și întreprinderilor. Implementarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate în vederea atenuării sărăciei energetice.

(16)

Eficiența energetică ar trebui să fie recunoscută ca un element esențial și o considerație prioritară în viitoarele decizii privind investițiile în infrastructura energetică a Uniunii. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui să fie aplicat ținându-se seama în primul rând de abordarea eficienței sistemului și de perspectiva societală și sanitară și acordându-se atenție securității aprovizionării, integrării sistemului energetic și tranziției către neutralitatea climatică. În consecință, principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui să contribuie la creșterea eficienței sectoarelor individuale de utilizare finală și a întregului sistem energetic. Aplicarea acestui principiu ar trebui să sprijine, de asemenea, investițiile în soluții eficiente din punct de vedere energetic care contribuie la obiectivele de mediu din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(17)

Principiul „eficiența energetică înainte de toate” este prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și se află în centrul Strategiei UE pentru integrarea sistemului energetic, stabilită în comunicarea Comisiei din 8 iulie 2022. Deși principiul se bazează pe eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, aplicarea sa are implicații mai ample din perspectivă societală. Aceste implicații pot varia în funcție de circumstanțe și ar trebui să fie evaluate cu atenție prin metodologii de analiză costuri-beneficii riguroase, care să țină seama de multiplele beneficii ale eficienței energetice. Comisia a pregătit orientări specifice privind funcționarea și aplicarea principiului, propunând instrumente specifice și exemple de aplicare în diferite sectoare. De asemenea, Comisia a emis o recomandare adresată statelor membre, care se bazează pe cerințele prevăzute în prezenta directivă și solicită acțiuni specifice în ceea ce privește aplicarea acestui principiu. Statele membre ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de această recomandare și să se ghideze după ea atunci când pun în aplicare principiul eficienței energetice.

(18)

Principiul „eficiența energetică înainte de toate” implică adoptarea unei abordări holistice, care să ia în considerare eficiența globală a sistemului energetic integrat, securitatea aprovizionării și raportul cost-eficacitate și să promoveze cele mai eficiente soluții pentru neutralitatea climatică în întregul lanț valoric, de la producția de energie și transportul în rețea până la consumul final de energie, astfel încât să se obțină eficiență atât în ceea ce privește consumul de energie primară, cât și în ceea ce privește consumul final de energie. Această abordare ar trebui să analizeze performanța sistemului și utilizarea dinamică a energiei, considerând resursele axate pe cerere și flexibilitatea sistemului drept soluții de eficiență energetică.

(19)

Pentru a avea un impact, principiul „eficiența energetică înainte de toate” trebuie să fie aplicat în mod consecvent de către factorii de decizie naționali, regionali, locali și sectoriali în toate scenariile relevante și în toate deciziile de politică, de planificare și de investiții majore – și anume investiții la scară largă cu o valoare de peste 100 000 000 EUR fiecare sau 175 000 000 EUR pentru proiecte de infrastructură de transport – care afectează consumul sau furnizarea de energie. Aplicarea corectă a principiului necesită utilizarea unei metodologii adecvate de analiză costuri-beneficii, stabilirea unor condiții favorabile pentru soluții eficiente din punct de vedere energetic și o monitorizare adecvată. Analizele costuri-beneficii ar trebui să fie dezvoltate și realizate în mod sistematic, ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informații privind prețurile la energie și ar trebui să includă scenarii de creștere a prețurilor, cum ar fi ca urmare a reducerii certificatelor din schema Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), pentru a oferi un stimulent pentru aplicarea măsurilor de eficiență energetică. În vederea îndeplinirii obiectivelor de politică, ar trebui să se acorde prioritate soluțiilor axate pe cerere atunci când acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât investițiile în infrastructura de aprovizionare cu energie. Flexibilitatea cererii poate genera beneficii economice, de mediu și societale mai ample pentru consumatori și pentru societate în ansamblu, inclusiv pentru comunitățile locale, și poate spori eficiența sistemului energetic și reduce costurile energiei, de exemplu prin reducerea costurilor de exploatare a sistemului, ceea ce duce la tarife mai mici pentru toți consumatorii. Statele membre ar trebui să țină seama de potențialele beneficii ale flexibilității cererii atunci când aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate” și, acolo unde este relevant, să ia în considerare răspunsul la cerere la nivel atât centralizat, cât și descentralizat, stocarea energiei, precum și soluțiile inteligente, în cadrul eforturilor lor de sporire a eficienței sistemului energetic integrat.

(20)

Atunci când evaluează valoarea proiectelor în scopul aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate”, Comisia ar trebui, în raportul său către Parlamentul European și Consiliu, să evalueze în special dacă și în ce mod sunt aplicate efectiv pragurile în fiecare stat membru.

(21)

Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat întotdeauna în mod proporțional, iar cerințele prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să implice obligații care se suprapun sau sunt contradictorii pentru statele membre, în cazul în care aplicarea principiului este asigurată direct de alte acte legislative. Acesta ar putea fi cazul proiectelor de interes comun incluse în lista Uniunii în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului (9), care introduce cerința de a se ține seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate” în elaborarea și evaluarea proiectelor respective.

(22)

O tranziție justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Sărăcia energetică reprezintă un concept esențial în pachetul legislativ „Energie curată pentru toți europenii”, fiind destinat să faciliteze o tranziție energetică justă. În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 și al Directivei (UE) 2019/944 ale Parlamentului European și ale Consiliului (10), Recomandarea (UE) 2020/1563 a Comisiei privind sărăcia energetică (11) a furnizat îndrumări orientative cu privire la indicatorii adecvați pentru a măsura sărăcia energetică și pentru a defini un „număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcia energetică”. Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și Directiva (UE) 2019/944 impun statelor membre să ia măsuri adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ori de câte ori aceasta este identificată, inclusiv măsuri care abordează contextul mai larg al sărăciei. Acest lucru este deosebit de pertinent în contextul creșterii prețurilor la energie și al presiunii inflaționiste, în care ar trebui puse în aplicare măsuri atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a aborda problemele sistemice cu care se confruntă sistemul energetic al Uniunii.

(23)

Persoanele care se confruntă sau riscă să se confrunte cu sărăcia energetică, clienții vulnerabili, inclusiv utilizatorii finali, gospodăriile cu venituri mici și medii și persoanele care trăiesc în locuințe sociale ar trebui să beneficieze de pe urma aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate”. Măsurile de eficiență energetică ar trebui implementate în mod prioritar pentru a îmbunătăți situația acestor persoane și gospodării și pentru a atenua sărăcia energetică și nu ar trebui să încurajeze o creștere disproporționată a costurilor locuințelor, ale mobilității sau ale energiei. O abordare holistică în ceea ce privește elaborarea politicilor și implementarea politicilor și a măsurilor impune ca statele membre să se asigure că alte politici și măsuri nu au niciun efect advers asupra acestor persoane și gospodării.

(24)

Prezenta directivă face parte dintr-un cadru mai larg de politici privind eficiența energetică ce abordează potențialul de eficiență energetică în anumite domenii de politică, inclusiv în domeniul clădirilor [Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13)], al produselor [Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și Regulamentele (UE) 2017/1369 (15) și (UE) 2020/740 (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului] și al guvernanței [Regulamentul (UE) 2018/1999]. Aceste politici joacă un rol foarte important în realizarea de economii de energie atunci se înlocuiesc produse sau se construiesc sau renovează clădiri.

(25)

Realizarea unui obiectiv de eficiență energetică ambițios necesită eliminarea anumitor bariere pentru a facilita investițiile în măsuri vizând eficiența energetică. Subprogramul „Tranziție către o energie curată” din cadrul programului LIFE al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului (17), va aloca fonduri pentru sprijinirea dezvoltării de bune practici la nivelul Uniunii în ceea ce privește implementarea politicilor de eficiență energetică, vizând barierele comportamentale, de piață și de reglementare din calea eficienței energetice.

(26)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014, Consiliul European a sprijinit un obiectiv de eficiență energetică de 27 % pentru 2030 la nivelul Uniunii, care urma să fie revizuit până în 2020 luând în considerare un obiectiv la nivelul Uniunii de 30 %. În rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”, Parlamentul European i-a solicitat Comisiei să evalueze, de asemenea, viabilitatea unui obiectiv de eficiență energetică de 40 % pentru același interval de timp.

(27)

În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, Comisia preconizează că obiectivul de eficiență energetică al Uniunii de 32,5 % pentru 2030 și celelalte instrumente de politică ale cadrului existent ar duce la o reducere a emisiilor de GES cu aproximativ 45 % până în 2030. Pentru un obiectiv climatic mai ambițios de reducere cu 55 % a emisiilor de GES până în 2030, evaluarea impactului aferentă Planului privind obiectivul climatic a estimat nivelul eforturilor care ar fi necesare în diferitele domenii de politică. Concluzia a fost că, în raport cu nivelul de referință, atingerea obiectivului privind emisiile de GES într-un mod optim din punctul de vedere al costurilor înseamnă că consumul de energie primară și consumul final de energie trebuie să scadă cu cel puțin 39-41 % și, respectiv, 36-37 %.

(28)

Obiectivul de eficiență energetică al Uniunii a fost inițial stabilit și calculat utilizând ca nivel de referință previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2007. Având în vedere modificarea metodologiei Eurostat de calculare a bilanțului energetic și îmbunătățirile survenite la nivelul previziunilor de modelizare ulterioare, este necesară modificarea nivelului de referință. Astfel, utilizând aceeași abordare pentru a defini obiectivul, și anume comparându-l cu previziunile viitoare ale nivelului de referință, nivelul de ambiție al obiectivului de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 este stabilit în raport cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2020, care reflectă contribuțiile naționale din planurile naționale privind energia și clima. Având în vedere acest nivel de referință actualizat, Uniunea va trebui să își sporească și mai mult ambiția în materie de eficiență energetică, cu cel puțin 11,7 % în 2030 față de nivelul eforturilor necesare în cadrul scenariului de referință al UE din 2020. Noua modalitate de exprimare a nivelului de ambiție pentru obiectivele Uniunii nu afectează nivelul efectiv al eforturilor necesare și corespunde unei reduceri de 40,5 % a consumului de energie primară și de 38 % a consumului final de energie, în comparație cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2007.

(29)

Metodologia de calcul al consumului de energie primară și al consumului final de energie este aliniată la noua metodologie Eurostat, dar indicatorii utilizați în sensul prezentei directive au un domeniu de aplicare diferit, și anume exclud energia ambientală și includ consumul de energie al aviației internaționale pentru obiectivele privind consumul de energie primară și consumul final de energie. Utilizarea de noi indicatori implică, de asemenea, faptul că orice modificare a consumului de energie al furnalelor înalte se reflectă în prezent doar în consumul de energie primară.

(30)

Necesitatea ca Uniunea să își îmbunătățească eficiența energetică ar trebui să fie exprimată în consum de energie primară și în consum final de energie, care să fie realizate până în 2030, indicând un nivel suplimentar al eforturilor necesare în comparație cu măsurile existente sau planificate în cadrul planurilor naționale privind energia și clima. Scenariul de referință al UE din 2020 previzionează 864 Mtep pentru consumul final de energie și 1 124 Mtep pentru consumul de energie primară, valori care trebuie să fie atinse până în 2030 (excluzând energia ambientală și incluzând aviația internațională). O reducere suplimentară de 11,7 % are ca rezultat, în 2030, 763 Mtep și 992,5 Mtep. În comparație cu nivelurile din 2005, aceasta înseamnă că consumul final de energie din Uniune ar trebui redus cu aproximativ 25 %, iar consumul de energie primară ar trebui redus cu aproximativ 34 %. Nu există obiective obligatorii la nivelul statelor membre în perspectiva anului 2020 și a anului 2030, iar statele membre ar trebui să își stabilească propriile contribuții la realizarea obiectivului de eficiență energetică al Uniunii ținând seama de formula prevăzută în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili propriile obiective naționale pe baza consumului de energie primară sau a consumului final de energie, a economiilor de energie primară sau finală sau a intensității energetice. Prezenta directivă modifică modul în care statele membre ar trebui să își exprime contribuțiile naționale la obiectivul Uniunii. Contribuțiile statelor membre la obiectivul Uniunii ar trebui să fie exprimate drept consum de energie primară și consum final de energie, pentru a se asigura consecvența și monitorizarea progreselor. Este necesară o evaluare periodică a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor Uniunii pentru 2030, aceasta fiind prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/1999.

(31)

Până la 30 noiembrie 2023, Comisia ar trebui să actualizeze scenariul de referință al UE din 2020 pe baza celor mai recente date Eurostat. Statele membre care doresc să utilizeze scenariul de referință actualizat ar trebui să își transmită contribuțiile naționale actualizate până la 1 februarie 2024, ca parte a procesului iterativ prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999.

(32)

Ar fi preferabil ca îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică să fie rezultatul punerii în aplicare cumulative a măsurilor specifice ale Uniunii și a celor naționale care promovează eficiența energetică în diferite domenii. Statele membre ar trebui să stabilească politici și măsuri naționale în materie de eficiență energetică. Politicile și măsurile respective și eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate de către Comisie, împreună cu datele privind progresele înregistrate, pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii și măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun.

(33)

Sectorul public este responsabil pentru aproximativ 5-10 % din consumul final de energie total al Uniunii. Autoritățile publice cheltuiesc aproximativ 1 800 000 000 000 EUR în fiecare an. Aceasta reprezintă circa 14 % din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv, sectorul public constituie un motor important pentru orientarea pieței către produse, clădiri și servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum și în favoarea modificării comportamentului de consum energetic al cetățenilor și întreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice poate elibera resursele publice în alte scopuri. Organismele publice de la nivel național, regional și local ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce privește eficiența energetică.

(34)

Pentru a conduce prin puterea exemplului, sectorul public ar trebui să își stabilească propriile obiective de decarbonizare și de eficiență energetică. Îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public ar trebui să reflecte eforturile necesare la nivelul Uniunii. Pentru a se conforma obiectivului privind consumul final de energie, Uniunea ar trebui să își reducă consumul final de energie cu 19 % până în 2030, în comparație cu consumul mediu de energie din anii 2017, 2018 și 2019. Obligația de a realiza o reducere anuală de cel puțin 1,9 % a consumului de energie în sectorul public ar trebui să asigure faptul că sectorul public își îndeplinește rolul exemplar. Statele membre își păstrează flexibilitatea deplină în ceea ce privește alegerea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a obține o reducere a consumului final de energie. Impunerea unei reduceri anuale a consumului final de energie prezintă o sarcină administrativă mai redusă decât instituirea de metode de măsurare a economiilor de energie.

(35)

Pentru a-și îndeplini obligația, statele membre ar trebui să vizeze consumul final de energie al tuturor serviciilor și instalațiilor publice ale organismelor publice. Pentru a stabili destinatarii măsurilor, statele membre ar trebui să aplice definiția „organismelor publice” prevăzută în prezenta directivă, unde „finanțate în mod direct de aceste autorități” înseamnă că aceste entități sunt finanțate în cea mai mare parte din fonduri publice, iar „administrate de aceste autorități” înseamnă că o autoritate națională, regională sau locală deține majoritatea atunci când se decide asupra alegerii tipului de conducere a entității. Obligația poate fi îndeplinită prin reducerea consumului final de energie din orice domeniu al sectorului public, inclusiv transporturile, clădirile publice, asistența medicală, amenajarea teritoriului, gestionarea apei și epurarea apelor uzate, canalizarea și epurarea apei, gestionarea deșeurilor, încălzirea și răcirea centralizată, distribuirea, furnizarea și stocarea energiei, iluminatul public, planificarea infrastructurii, educația și serviciile sociale. Statele membre pot include și alte tipuri de servicii atunci când transpun prezenta directivă. Pentru a reduce sarcina administrativă a organismelor publice, statele membre ar trebui să creeze platforme sau instrumente digitale pentru a colecta datele agregate privind consumul de la organismele publice, pentru a le pune la dispoziția publicului și pentru a raporta datele către Comisie. Statele membre ar trebui să pună la dispoziție planificarea și raportarea anuală cu privire la consumul organismelor publice într-o formă agregată pentru fiecare sector.

(36)

Statele membre ar trebui să promoveze mijloace de mobilitate eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv în practicile lor de achiziții publice, cum ar fi transportul feroviar, mersul cu bicicleta, mersul pe jos sau mobilitatea partajată, reînnoind și decarbonizând flotele, încurajând transferul modal și incluzând aceste moduri în planificarea mobilității urbane.

(37)

Statele membre ar trebui să exercite un rol exemplar prin asigurarea faptului că toate contractele de performanță energetică, auditurile energetice și sistemele de gestionare a energiei din sectorul public sunt realizate în conformitate cu standarde europene sau internaționale sau că auditurile energetice sunt utilizate în mare măsură în părțile energointensive ale sectorului public. Statele membre ar trebui să ofere orientări și să prevadă proceduri pentru utilizarea acestor instrumente.

(38)

Autoritățile publice sunt încurajate să obțină sprijin din partea unor entități precum agențiile pentru energie durabilă instituite la nivel regional sau local, acolo unde este cazul. Organizarea acestor agenții reflectă de obicei nevoile individuale ale autorităților publice dintr-o anumită regiune sau care își desfășoară activitatea într-un anumit domeniu al sectorului public. Agențiile centralizate pot răspunde mai bine nevoilor și pot acționa mai eficace în alte privințe, de exemplu în statele membre mai mici sau centralizate sau în ceea ce privește aspecte complexe sau transregionale, precum încălzirea și răcirea centralizată. Agențiile pentru energie durabilă pot servi drept ghișee unice. Aceste agenții sunt deseori responsabile pentru elaborarea unor planuri locale sau regionale de decarbonizare, care pot include și alte măsuri de decarbonizare, precum schimbarea cazanelor pe bază de combustibili fosili, și pentru sprijinirea autorităților publice în implementarea politicilor legate de energie. Agențiile pentru energie durabilă sau alte entități care sprijină autoritățile regionale și locale pot avea competențe, obiective și resurse clare în domeniul energiei durabile. Agențiile pentru energie durabilă ar putea fi încurajate să ia în considerare inițiativele adoptate în cadrul Convenției primarilor, care reunește autorități locale ce s-au angajat în mod voluntar să implementeze obiectivele Uniunii în materie de climă și de energie, precum și alte inițiative existente în acest scop. Planurile de decarbonizare ar trebui să fie legate de planurile de amenajare a teritoriului și ar trebui să țină seama de evaluarea cuprinzătoare pe care trebuie să o realizeze statele membre.

(39)

Statele membre ar trebui să sprijine organismele publice în ceea ce privește planificarea și adoptarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de orientări care să promoveze consolidarea competențelor și oportunitățile de formare și prin încurajarea cooperării dintre organismele publice, inclusiv dintre agenții. În acest scop, statele membre ar putea înființa centre naționale de competențe cu privire la aspecte complexe, precum consilierea agențiilor energetice locale sau regionale în legătură cu încălzirea sau răcirea centralizată. Cerința de a transforma clădirile în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero nu exclude sau interzice o diferențiere între nivelurile clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru clădirile noi sau renovate. Clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv nivelul optim din punctul de vedere al costurilor, sunt definite în Directiva 2010/31/UE.

(40)

Până la sfârșitul anului 2026, statelor membre care renovează mai mult de 3 % din suprafața totală a clădirilor de pe teritoriul lor, în orice an, ar trebui să li se dea posibilitatea de a contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare oricăruia dintre următorii trei ani. Un stat membru care renovează mai mult de 3 % din suprafața totală a clădirilor de pe teritoriul său începând cu 1 ianuarie 2027 ar trebui să poată contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare următorilor doi ani. Această posibilitate nu ar trebui utilizată în scopuri care nu sunt conforme cu nivelul de ambiție și cu obiectivele generale ale prezentei directive.

(41)

Statele membre ar trebui să încurajeze organismele publice să ia în considerare beneficiile mai ample, dincolo de economiile de energie, cum ar fi calitatea mediului interior, precum și îmbunătățirea calității vieții oamenilor și confortul oferit de clădirile publice renovate, în special în cazul școlilor, al centrelor de zi, al centrelor de îngrijire și asistență, al adăposturilor sociale, al spitalelor și al locuințelor sociale.

(42)

Clădirile și transporturile sunt, împreună cu industria, principalii consumatori de energie și sursele cele mai importante de emisii. Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul total de energie al Uniunii și pentru 36 % din emisiile de GES generate de sectorul energetic. Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind „Valul de renovări ale clădirilor” abordează dubla provocare reprezentată de eficiența energetică și de utilizarea eficientă a resurselor, precum și accesibilitatea din punct de vedere financiar în sectorul clădirilor și vizează dublarea ratei de renovare. Ea se concentrează asupra clădirilor cu cele mai slabe performanțe, a sărăciei energetice și a clădirilor publice. În plus, clădirile reprezintă un element esențial în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului Uniunii de atingere a neutralității climatice până în 2050. Clădirile care sunt deținute de organismele publice reprezintă o pondere semnificativă din parcul imobiliar și au o vizibilitate ridicată în viața publică. Prin urmare, se recomandă stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru clădirile care sunt deținute de organisme publice pe teritoriul unui stat membru, în vederea îmbunătățirii performanței energetice a acestora și a transformării lor în clădiri cu emisii zero sau cel puțin în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Statele membre sunt invitate să stabilească o rată de renovare mai mare, în cazul în care acest lucru este eficient din punctul de vedere al costurilor, în cadrul renovării parcului lor imobiliar în conformitate cu strategiile lor de renovare pe termen lung sau cu programele lor naționale de renovare sau cu ambele. Rata renovărilor nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prevăzute de Directiva 2010/31/UE. Statele membre ar trebui să poată aplica cerințe mai puțin stricte în cazul anumitor clădiri, cum ar fi clădirile cu valoare arhitecturală sau istorică specială. În cadrul următoarei reexaminări a Directivei 2010/31/UE, Comisia ar trebui să evalueze progresele realizate de statele membre în ceea ce privește renovarea clădirilor organismelor publice. Comisia ar trebui să aibă în vedere prezentarea unei propuneri legislative pentru revizuirea ratei de renovare, ținând seama de progresele realizate de statele membre, de evoluțiile economice sau tehnice semnificative sau, acolo unde este necesar, de angajamentele Uniunii în ceea ce privește decarbonizarea și reducerea poluării la zero. Obligația prevăzută de prezenta directivă de renovare a clădirilor organismelor publice o completează pe cea prevăzută în Directiva 2010/31/UE, care solicită statelor membre să se asigure că, atunci când clădirile existente sunt supuse unor renovări majore, performanța energetică a acestora este îmbunătățită pentru a satisface cerințele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

(43)

Sistemele de automatizare și de control ale clădirilor și alte soluții pentru gestionarea activă a energiei sunt instrumente importante prin care organismele publice pot îmbunătăți și menține performanța energetică a clădirilor și pot asigura condițiile necesare în interiorul clădirilor pe care le dețin sau le ocupă, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE.

(44)

Promovarea mobilității verzi este o parte esențială a Pactului verde european. Asigurarea infrastructurii de reîncărcare este unul dintre elementele necesare pentru tranziție. Este deosebit de important să existe infrastructură de reîncărcare în clădiri, deoarece vehiculele electrice sunt parcate în interiorul clădirilor în mod regulat și pe perioade lungi de timp, ceea ce face reîncărcarea mai ușoară și mai eficientă. Organismele publice ar trebui să depună toate eforturile pentru a instala infrastructură de reîncărcare în clădirile pe care le dețin sau le ocupă, în conformitate cu Directiva 2010/31/UE.

(45)

Pentru a stabili rata renovărilor, statele membre trebuie să aibă o imagine de ansamblu asupra clădirilor care nu ating un nivel de consum de energie aproape egal cu zero. Prin urmare, statele membre ar trebui să publice și să actualizeze în permanență un inventar al clădirilor publice, inclusiv, după caz, al locuințelor sociale, în cadrul unei baze de date generale a certificatelor de performanță energetică. Acest inventar ar trebui să permită și actorilor privați, inclusiv societăților de servicii energetice (SSE), să propună soluții de renovare, care pot fi agregate de către Observatorul parcului imobiliar al UE.

(46)

Inventarul ar putea integra date din inventarele existente ale parcului imobiliar. Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a facilita colectarea datelor și pentru a pune inventarul la dispoziția actorilor privați, inclusiv a SSE-urilor, în vederea activării rolului acestora în soluțiile de renovare. Datele disponibile și partajate public cu privire la caracteristicile parcului imobiliar, renovarea clădirilor și performanța energetică pot fi agregate de Observatorul parcului imobiliar al UE pentru a asigura o mai bună înțelegere a performanței energetice a sectorului clădirilor prin intermediul unor date comparabile.

(47)

În 2020, peste jumătate din populația lumii locuia în zone urbane. Se preconizează că această cifră va ajunge la 68 % până în 2050. În plus, jumătate din infrastructurile urbane necesare până în 2050 nu au fost încă construite. Orașele și zonele metropolitane sunt centre de activitate economică, de generare a cunoștințelor, de inovare și de descoperire a unor noi tehnologii. Orașele influențează calitatea vieții cetățenilor care locuiesc sau lucrează în acestea. Statele membre ar trebui să sprijine municipalitățile din punct de vedere tehnic și financiar. O serie de municipalități și de alte organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări integrate în ceea ce privește economiile de energie, aprovizionarea cu energie și mobilitatea durabilă, de exemplu prin intermediul planurilor de acțiune în domeniul energiei durabile sau al planurilor de mobilitate urbană durabilă, cum ar fi cele dezvoltate în temeiul inițiativei Convenția primarilor, precum și abordări urbane integrate care depășesc intervențiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de transport. Sunt necesare eforturi suplimentare în domeniul îmbunătățirii eficienței energetice a mobilității urbane, atât pentru transportul de călători, cât și pentru transportul de mărfuri, deoarece aceasta utilizează aproximativ 40 % din totalul energiei din transportul rutier.

(48)

Toate principiile prevăzute în Directivele 2014/23/UE (18), 2014/24/UE (19) și 2014/25/UE (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului rămân pe deplin aplicabile în cadrul prezentei directive.

(49)

În ceea ce privește achiziționarea anumitor produse și servicii, precum și achiziționarea și închirierea clădirilor, autoritățile contractante și entitățile contractante care încheie contracte de achiziții publice de lucrări, bunuri sau servicii ar trebui să ofere un exemplu și să ia decizii de cumpărare eficiente din punct de vedere energetic, precum și să aplice principiul „eficiența energetică înainte de toate”, inclusiv în cazul concesiunilor și contractelor publice pentru care nu sunt prevăzute cerințe specifice în prezenta directivă. Această regulă ar trebui să se aplice autorităților contractante și entităților contractante cărora li se aplică Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE sau 2014/25/UE. Statele membre ar trebui să elimine barierele din calea achizițiilor publice comune realizate în cadrul unui stat membru sau la nivel transfrontalier, dacă aceste achiziții pot reduce costurile și pot spori beneficiile pieței interne prin crearea de oportunități de afaceri pentru prestatori și pentru furnizorii de servicii energetice.

(50)

Toate entitățile publice care investesc resurse publice prin achiziții publice ar trebui să dea un exemplu atunci când atribuie contracte și concesiuni, alegând produse, clădiri, lucrări și servicii cu cea mai mare performanță în materie de eficiență energetică, inclusiv în legătură cu acele achiziții care nu fac obiectul unor cerințe specifice în temeiul Directivei 2009/30/CE. În acest context, toate procedurile de atribuire a concesiunilor și a contractelor de achiziții publice cu o valoare care depășește pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE trebuie să țină seama de performanța în materie de eficiență energetică a produselor, clădirilor și serviciilor, conform dreptului Uniunii sau dreptului intern, luând în considerare cu prioritate principiul „eficiența energetică înainte de toate” în procedurile lor de achiziții publice.

(51)

Este de asemenea important ca statele membre să monitorizeze modul în care sunt luate în considerare cerințele de eficiență energetică de către autoritățile contractante și entitățile contractante în cadrul achizițiilor de produse, de clădiri, de lucrări și de servicii, prin asigurarea faptului că sunt făcute publice informațiile cu privire la impactul asupra eficienței energetice al ofertelor câștigătoare care depășesc pragurile menționate în directivele privind achizițiile publice. Acest lucru le-ar permite părților interesate și cetățenilor să evalueze rolul sectorului public în asigurarea eficienței energetice înainte de toate în cadrul achizițiilor publice într-un mod transparent.

(52)

Obligația statelor membre de a se asigura că autoritățile și entitățile contractante achiziționează numai produse, clădiri, lucrări și servicii cu performanțe înalte de eficiență energetică nu ar trebui totuși să împiedice statele membre să achiziționeze bunuri necesare pentru protecția și răspunsul în caz de urgență de securitate publică sau de sănătate publică.

(53)

Pactul verde european recunoaște rolul economiei circulare în ceea ce privește contribuția la obiectivele generale de decarbonizare ale Uniunii. Sectorul public și, în special, sectorul transporturilor ar trebui să contribuie la realizarea acestor obiective prin utilizarea puterii lor de cumpărare pentru a alege, acolo unde este cazul, produse, clădiri, lucrări și servicii ecologice prin intermediul instrumentelor disponibile pentru achizițiile publice ecologice, aducând astfel o contribuție importantă la reducerea consumului de energie și a impactului asupra mediului.

(54)

Este important ca statele membre să ofere organismelor publice sprijinul necesar pentru adoptarea cerințelor de eficiență energetică în cadrul achizițiilor publice și, acolo unde este cazul, pentru utilizarea achizițiilor publice ecologice, prin furnizarea orientărilor și metodologiilor necesare pentru efectuarea evaluării costurilor pe ciclul de viață, precum și a costurilor și impactului asupra mediului. Se preconizează că instrumentele bine concepute, în special instrumentele digitale, vor facilita procedurile de achiziții publice și vor reduce costurile administrative, mai ales în statele membre mai mici care s-ar putea să nu dispună de o capacitate suficientă pentru a pregăti procedurile de licitație. În acest sens, statele membre ar trebui să promoveze în mod activ utilizarea instrumentelor digitale și cooperarea dintre autoritățile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, în scopul schimbului de bune practici.

(55)

Întrucât clădirile sunt responsabile pentru emisii de GES atât înainte, cât și după ciclul lor de exploatare, statele membre ar trebui să ia în considerare, de asemenea, întregul ciclu de viață al emisiilor de carbon ale clădirilor. Acest lucru ar trebui să aibă loc în contextul eforturilor de sporire a atenției acordate performanței pe parcursul întregului ciclu de viață, aspectelor legate de economia circulară și impactului asupra mediului, ca parte a rolului exemplar al sectorului public. Astfel, achizițiile publice pot reprezenta o oportunitate de a aborda problema carbonului încorporat din clădiri pe durata ciclului lor de viață. În acest sens, autoritățile contractante sunt actori importanți care pot lua măsuri în cadrul procedurilor de achiziții publice prin achiziționarea de noi clădiri care abordează potențialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viață.

(56)

Potențialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viață măsoară emisiile de GES asociate clădirii în diferite etape de-a lungul ciclului său de viață. Prin urmare, el măsoară contribuția globală a clădirii la emisiile care duc la schimbări climatice. Acest lucru este denumit uneori „evaluarea amprentei de carbon” sau „măsurarea emisiilor de carbon pe parcursul întregului ciclu de viață”. El reunește emisiile de carbon încorporate în materialele de construcție și emisiile de carbon directe și indirecte din etapa de utilizare. Clădirile sunt o „bancă” de materiale importantă, fiind depozite de resurse cu emisii ridicate de carbon timp de mai multe decenii și, prin urmare, este important să se exploreze moduri de proiectare care să faciliteze reutilizarea și reciclarea viitoare la sfârșitul ciclului de exploatare, în conformitate cu noul plan de acțiune pentru economia circulară. Statele membre ar trebui să promoveze circularitatea, durabilitatea și adaptabilitatea materialelor de construcție, pentru a aborda performanța în materie de durabilitate a produselor pentru construcții.

(57)

Potențialul de încălzire globală este exprimat ca indicator numeric în kgCO2eq/m2 (de suprafață interioară utilă) pentru fiecare etapă a ciclului de viață, calculat ca medie pentru un an dintr-o perioadă de studiu de referință de 50 de ani. Selectarea datelor, definirea scenariului și calculele se efectuează în conformitate cu standardul EN 15978. Domeniul de aplicare în ceea ce privește echipamentele tehnice și elementele clădirilor este stabilit la indicatorul 1,2 al cadrului comun Level(s) al Uniunii. În cazul în care există un instrument național de calcul sau dacă acesta este necesar pentru divulgarea informațiilor sau pentru obținerea autorizațiilor de construcție, ar trebui să fie posibilă utilizarea respectivului instrument național pentru a furniza informațiile solicitate. Ar trebui să fie posibilă utilizarea altor instrumente de calcul dacă acestea îndeplinesc criteriile minime stabilite de cadrul comun Level(s) al Uniunii.

(58)

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21) stabilește norme privind instalațiile care contribuie la producția de energie sau care utilizează energie în scopuri de producție și prevede că informațiile privind energia utilizată în sau generată de instalație trebuie incluse în cererile de autorizații integrate în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă. Mai mult, articolul 11 din directiva respectivă prevede că utilizarea eficientă a energiei este unul dintre principiile generale care reglementează obligațiile de bază ale operatorului și constituie unul dintre criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile în temeiul anexei III la directiva respectivă. Eficiența operațională a sistemelor energetice în orice moment este influențată de capacitatea de a alimenta rețeaua cu energie generată din surse diferite, cu diferite grade de inerție și de punere în funcțiune, în mod flexibil și fără obstacole. Îmbunătățirea eficienței va permite o mai bună utilizare a energiei din surse regenerabile.

(59)

Îmbunătățirea eficienței energetice poate contribui la sporirea producției economice. Statele membre și Uniunea ar trebui să urmărească reducerea consumului energetic, indiferent de nivelurile de creștere economică.

(60)

Obligația privind economiile de energie stabilită prin prezenta directivă ar trebui să fie majorată și să se aplice și după anul 2030. Acest lucru asigură stabilitate pentru investitori și, prin urmare, încurajează investițiile pe termen lung și măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung, precum renovarea aprofundată a clădirilor cu obiectivul pe termen lung de a facilita transformarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Obligația privind economiile de energie joacă un rol important în generarea creșterii economice, a locurilor de muncă, a competitivității și în atenuarea sărăciei energetice la nivel local. Ea ar trebui să asigure faptul că Uniunea își poate atinge obiectivele privind energia și clima prin crearea de oportunități suplimentare și prin întreruperea legăturii dintre consumul de energie și creșterea economică. Cooperarea cu sectorul privat este importantă pentru a evalua condițiile în care pot fi deblocate investițiile private pentru proiectele de eficiență energetică și pentru a dezvolta noi modele de venituri pentru inovare în domeniul eficienței energetice.

(61)

Măsurile de sporire a eficienței energetice au, de asemenea, un impact pozitiv asupra calității aerului, întrucât clădirile mai eficiente din punct de vedere energetic contribuie la reducerea cererii de combustibili pentru încălzire, inclusiv de combustibili solizi pentru încălzire. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică contribuie la îmbunătățirea calității aerului interior și exterior și sprijină realizarea, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, a obiectivelor politicii Uniunii în materie de calitate a aerului, astfel cum sunt stabilite în special prin Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (22).

(62)

În vederea asigurării unei contribuții stabile și previzibile la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă pentru 2030 și a obiectivului de neutralitate climatică pentru 2050, statele membre trebuie să realizeze economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale, pe întreaga perioadă de obligații până în 2030, echivalente cu economii anuale noi de cel puțin 0,8 % din consumul final de energie până la 31 decembrie 2023 și de cel puțin 1,3 % de la 1 ianuarie 2024, 1,5 % de la 1 ianuarie 2026 și 1,9 % de la 1 ianuarie 2028. Respectiva cerință ar putea fi îndeplinită prin noi măsuri de politică adoptate în cursul perioadei de obligații, cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030, sau prin noi acțiuni individuale ca urmare a măsurilor de politică adoptate în cursul sau înaintea perioadei anterioare, cu condiția ca acțiunile individuale ce declanșează economii de energie să fie introduse în perioada următoare. În acest scop, statele membre ar trebui să poată utiliza o schemă de obligații în materie de eficiență energetică sau măsuri de politică alternative sau ambele.

(63)

Pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2023, Ciprului și Maltei ar trebui să le revină obligația de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale echivalente cu economii noi de 0,24 % din consumul anual final de energie, calculat ca medie pe ultimii trei ani din perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2019. Pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2030, Ciprului și Maltei ar trebui să le revină obligația de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale de 0,45 % din consumul anual final de energie, calculat ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

(64)

În cazul în care utilizează o schemă de obligații, statele membre ar trebui să desemneze părți obligate din rândul operatorilor de transport și de sistem, al operatorilor de distribuție, al distribuitorilor de energie, al societăților de vânzare cu amănuntul a energiei și al distribuitorilor sau comercianților cu amănuntul de combustibil utilizat în transporturi, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii. Desemnarea, sau scutirea de la a fi desemnate, a anumitor categorii de astfel de entități nu ar trebui să fie interpretată ca fiind incompatibilă cu principiul nediscriminării. Prin urmare, statele membre pot decide dacă astfel de entități sau numai anumite categorii dintre aceștia să fie desemnați în calitate de părți obligate. Pentru a responsabiliza și a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, precum și pentru a implementa cu prioritate măsuri de politică în rândul acestor persoane, statele membre pot impune părților obligate să realizeze economii de energie în rândul persoanelor respective. În acest scop, statele membre pot stabili, de asemenea, obiective de reducere a costurilor energiei. Părțile obligate ar putea atinge aceste obiective prin promovarea adoptării de măsuri care să conducă la economii de energie și la economii financiare privind facturile la energie, precum adoptarea de măsuri privind izolarea și încălzirea, precum și prin sprijinirea inițiativelor de reducere a consumului de energie ale comunităților de energie din surse regenerabile și ale comunităților de energie ale cetățenilor.

(65)

Atunci când elaborează măsuri de politică pentru a îndeplini obligația privind economiile de energie, statele membre ar trebui să respecte standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și de mediu, precum și principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în sensul Regulamentului (UE) 2020/852. Statele membre ar trebui să nu promoveze activități care nu sunt sustenabile din punctul de vedere al mediului, precum utilizarea combustibililor fosili. Obligația privind economiile de energie vizează consolidarea răspunsului la schimbările climatice prin promovarea de stimulente pentru ca statele membre să implementeze un mix de politici sustenabile și ecologice care să fie rezilient și să atenueze schimbările climatice. Prin urmare, economiile de energie rezultate din măsurile de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili pot fi economii de energie eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie, în anumite condiții și pentru o perioadă de tranziție după transpunerea prezentei directive în conformitate cu o anexă la prezenta directivă. Acest lucru va permite alinierea obligației privind economiile de energie la obiectivele Pactului verde european, ale Planului privind obiectivul climatic, ale „Valului de renovări ale clădirilor” și va reflecta nevoia de acțiune identificată de Agenția Internațională a Energiei în raportul său privind emisiile nete zero. Această restricție urmărește să încurajeze statele membre să cheltuiască banii publici exclusiv pentru tehnologii sustenabile și adaptate exigențelor viitorului. Este important ca statele membre să ofere actorilor de pe piață un cadru politic clar și certitudine pentru investiții. Implementarea metodologiei de calcul în temeiul obligației privind economiile de energie ar trebui să permită tuturor actorilor de pe piață să își adapteze tehnologiile într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care statele membre sprijină adoptarea de tehnologii eficiente pe bază de combustibili fosili sau înlocuirea timpurie a unor astfel de tehnologii, de exemplu prin scheme de subvenții sau prin scheme de obligații în materie de eficiență energetică, economiile de energie rezultate nu mai pot fi eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie. Deși economiile de energie rezultate, de exemplu, din promovarea cogenerării pe bază de gaze naturale nu ar fi eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie, restricția nu s-ar aplica utilizării indirecte a combustibililor fosili, de exemplu în cazul în care producția de energie electrică include generarea de combustibili fosili. Măsurile de politică care vizează schimbări comportamentale pentru a reduce consumul de combustibili fosili, de exemplu prin campanii de informare și prin șofat ecologic, ar trebui să rămână eligibile. Măsurile de politică care vizează renovarea clădirilor pot include măsuri precum înlocuirea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili și, în același timp, îmbunătățirea structurii clădirilor. Măsurile respective ar trebui să se limiteze la tehnologiile care permit realizarea economiilor de energie necesare în conformitate cu codurile naționale în domeniul clădirilor instituite într-un stat membru. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să promoveze modernizarea sistemelor de încălzire în cadrul renovărilor aprofundate, în conformitate cu obiectivul pe termen lung al neutralității din punctul de vedere al emisiilor de carbon, și anume reducerea cererii de încălzire și satisfacerea cererii de încălzire rămase dintr-o sursă de energie fără emisii de carbon. Atunci când contabilizează economiile necesare pentru a atinge o cotă din obligația privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, statele membre pot ține seama de condițiile lor climatice.

(66)

Măsurile statelor membre de îmbunătățire a eficienței energetice în transporturi sunt eligibile pentru a fi luate în considerare în ceea ce privește îndeplinirea obligației care le revine privind economiile de energie la nivelul utilizării finale. Astfel de măsuri includ politici specifice, care, printre altele, sunt dedicate promovării unor vehicule mai eficiente, a transferului modal către mersul cu bicicleta, a mersului pe jos și a transportului în comun, sau mobilitatea și planificarea urbană care să reducă cererea de transport. În plus, schemele care accelerează utilizarea unor vehicule noi și mai eficiente sau măsurile de politică ce promovează trecerea la combustibili cu niveluri scăzute de emisii, cu excepția schemelor sau a măsurilor de politică ce vizează utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, care reduc consumul de energie pe kilometru sunt, de asemenea, potențial eligibile, sub rezerva respectării cerințelor de pertinență și de adiționalitate prevăzute în prezenta directivă. Măsurile de politică ce promovează utilizarea vehiculelor noi pe bază de combustibili fosili nu ar trebui să se califice ca măsuri eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie.

(67)

Măsurile luate de către statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și care au drept rezultat îmbunătățiri verificabile și măsurabile sau estimabile ale eficienței energetice pot fi considerate pentru statele membre o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor de a-și îndeplini obligația privind economiile de energie în temeiul prezentei directive.

(68)

Ca o alternativă la a solicita părților obligate să obțină cantitatea de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale impusă în temeiul obligației privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în schemele lor de obligații, să permită sau să impună părților obligate să contribuie la un fond național pentru eficiență energetică, care ar putea fi folosit pentru a implementa în mod prioritar măsuri de politică în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale.

(69)

Statele membre și părțile obligate ar trebui să utilizeze toate mijloacele și tehnologiile disponibile, cu excepția utilizării tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili, pentru a realiza economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, inclusiv prin promovarea utilizării tehnologiilor inteligente și durabile în sisteme eficiente de încălzire și de răcire centralizată, a unei infrastructuri eficiente de încălzire și răcire, a clădirilor, vehiculelor electrice și industriilor eficiente și inteligente și a auditurilor energetice sau a sistemelor de gestionare echivalente, cu condiția ca economiile de energie declarate să respecte prezenta directivă. Statele membre ar trebui să urmărească un nivel ridicat de flexibilitate în conceperea și în punerea în aplicare a măsurilor de politică alternative. Statele membre ar trebui să încurajeze acțiuni care duc la economii de energie pe parcursul unei durate lungi de viață.

(70)

Măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung continuă să asigure realizarea unor economii de energie după 2020, însă, pentru a contribui la obiectivul de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030, aceste măsuri ar trebui să asigure realizarea de noi economii după 2020. Pe de altă parte, economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

(71)

Adiționalitatea este un principiu fundamental care stă la baza obligației privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă, în măsura în care garantează că statele membre pun în aplicare politici și măsuri special concepute în scopul îndeplinirii obligației privind economiile de energie. Noile economii ar trebui să fie suplimentare față de scenariul de statu-quo, motiv pentru care economiile care s-ar fi produs oricum nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea îndeplinirii obligației privind economiile de energie. Pentru a calcula impactul măsurilor introduse, ar trebui luate în considerare numai economiile nete, măsurate ca modificări ale consumului de energie care pot fi atribuite în mod direct măsurii de eficiență energetică în cauză, implementată în scopul îndeplinirii obligației privind economiile de energie prevăzute în prezenta directivă. Pentru a calcula economiile nete, statele membre ar trebui să stabilească un scenariu de referință cu privire la modul în care ar evolua situația în absența măsurii în cauză. Măsura de politică în cauză ar trebui evaluată în raport cu acest nivel de referință. Statele membre ar trebui să țină seama de cerințele minime prevăzute de cadrul legislativ relevant la nivelul Uniunii și de faptul că în același interval de timp pot fi duse la îndeplinire și alte măsuri de politică, care ar putea avea de asemenea un impact asupra cantității economiilor de energie, astfel că nu toate modificările observate de la introducerea unei anumite măsuri de politică pot fi atribuite exclusiv măsurii de politică respective. Acțiunile părții obligate, participante sau mandatate ar trebui de fapt să contribuie la realizarea economiilor de energie declarate pentru a se asigura îndeplinirea cerinței de pertinență.

(72)

Este important să se aibă în vedere, după caz, toate etapele lanțului energetic la calcularea economiilor de energie pentru a crește potențialul de economii de energie în transportul și distribuția de energie electrică. Studiile și consultarea părților interesate au evidențiat un potențial semnificativ. Cu toate acestea, condițiile fizice și economice sunt destul de diferite de la un stat membru la altul și, adesea, în cadrul mai multor state membre și există un număr mare de operatori de sistem. Aceste circumstanțe indică o abordare descentralizată, în conformitate cu principiul subsidiarității. Autoritățile naționale de reglementare dețin cunoștințele, competențele juridice și capacitatea administrativă necesare pentru a promova dezvoltarea unei rețele de energie electrică eficiente din punct de vedere energetic. Entități precum Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem pentru energie electrică (ENTSO-E) și Entitatea europeană pentru operatorii de distribuție pot oferi, de asemenea, contribuții utile la adoptarea măsurilor de eficiență energetică și ar trebui să își sprijine membrii în vederea acestei adoptări.

(73)

Considerații similare se aplică în cazul numărului foarte mare de operatori de sisteme de gaze naturale. Rolul gazelor naturale și rata de aprovizionare și de acoperire a teritoriului variază foarte mult în rândul statelor membre. În aceste cazuri, autoritățile naționale de reglementare sunt cele mai în măsură să monitorizeze și să orienteze evoluția sistemului către o eficiență sporită, iar entități precum Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale pot oferi contribuții utile la adoptarea măsurilor de eficiență energetică și ar trebui să își sprijine membrii în vederea acestei adoptări.

(74)

Rolul SSE-urilor este important pentru dezvoltarea, proiectarea, construirea și organizarea finanțării proiectelor care economisesc energie și reduc atât costurile energiei, cât și costurile de exploatare și întreținere în sectoare precum clădirile, industria și transporturile.

(75)

Este deosebit de important să se țină seama de legătura apă-energie pentru a aborda interdependența utilizării energiei și a apei și presiunea crescândă asupra celor două resurse. Gestionarea eficace a apei poate aduce o contribuție semnificativă la economiile de energie, oferind nu numai avantaje climatice, ci și beneficii economice și sociale. Sectorul apei și cel al apelor uzate reprezintă 3,5 % din consumul de energie electrică în Uniune și se estimează că respectiva pondere va crește. În același timp, scurgerile de apă reprezintă 24 % din consumul total de apă în Uniune, iar sectorul energetic este cel mai mare consumator de apă, reprezentând 44 % din consum. Potențialul realizării de economii de energie prin utilizarea tehnologiilor și a proceselor inteligente la nivelul tuturor ciclurilor de apă industriale, rezidențiale și comerciale și al aplicațiilor aferente ar trebui explorat pe deplin și concretizat ori de câte ori trebuie să se țină seama de eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Pe lângă aceasta, tehnologiile avansate de irigare, tehnologiile de colectare a apei pluviale și tehnologiile de reutilizare a apei ar putea reduce în mod substanțial consumul de apă în agricultură, clădiri și industrie, precum și energia utilizată pentru tratarea și transportul acesteia.

(76)

Conform articolului 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politicile Uniunii privind eficiența energetică ar trebui să fie favorabile incluziunii și, prin urmare, ar trebui să asigure faptul că măsurile vizând eficiența energetică sunt accesibile în mod egal tuturor consumatorilor afectați de sărăcie energetică. Îmbunătățirile în ceea ce privește eficiența energetică ar trebui să fie implementate în mod prioritar în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și al utilizatorilor finali, precum și în rândul persoanelor din gospodării cu venituri mici sau medii, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, al persoanelor în vârstă și al persoanelor care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate sau în regiunile ultraperiferice. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție specială anumitor grupuri care prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile să sufere impactul advers al sărăciei energetice, precum femeile, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, copiii și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară. Statele membre pot solicita părților obligate să includă în măsurile de economisire a energiei obiective sociale în legătură cu sărăcia energetică, iar această posibilitate a fost deja extinsă la măsuri de politică alternative și la fonduri naționale pentru eficiență energetică. Aceasta ar trebui să fie transformată într-o obligație de a proteja și de a responsabiliza clienții vulnerabili și utilizatorii finali și de a atenua sărăcia energetică, permițând în același timp statelor membre să mențină o flexibilitate deplină în ceea ce privește tipul măsurilor de politică, dimensiunea, domeniul de aplicare și conținutul acestora. Dacă o schemă de obligații în materie de eficiență energetică nu permite măsuri care se referă la consumatori individuali de energie, statul membru poate lua măsuri pentru a atenua sărăcia energetică exclusiv prin intermediul unor măsuri de politică alternative. În cadrul mixului lor de politici, statele membre ar trebui să se asigure că alte măsuri de politică nu au un efect advers asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al utilizatorilor finali și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim investițiile din fonduri publice în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv instrumentele financiare și de finanțare instituite la nivelul Uniunii.

(77)

Fiecare stat membru ar trebui să definească conceptul de clienți vulnerabili, care poate face referire la sărăcia energetică și, printre altele, la interzicerea debranșării acestor clienți, în situații critice, de la energia electrică. Conceptul de clienți vulnerabili poate include nivelurile veniturilor, ponderea cheltuielilor cu energia în venitul disponibil, eficiența energetică a locuințelor, dependența critică de echipamente electrice, din motive de sănătate, vârstă sau alte criterii. Acest lucru permite statelor membre să includă persoanele din gospodării cu venituri mici.

(78)

Potrivit Recomandării (UE) 2020/1563, aproximativ 34 de milioane de gospodării din Uniune nu au fost în măsură să își încălzească locuința în mod adecvat în 2019. Pactul verde european pune pe primul loc dimensiunea socială a tranziției, angajându-se să respecte principiul „nimeni nu este lăsat în urmă”. Tranziția verde, inclusiv tranziția către o energie curată, afectează femeile și bărbații în mod diferit și poate avea un impact deosebit asupra unor grupuri dezavantajate, între care persoanele cu handicap. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică trebuie să se afle în centrul oricăror strategii eficiente din punctul de vedere al costurilor de abordare a sărăciei energetice și a vulnerabilității consumatorilor și sunt complementare politicilor de securitate socială la nivelul statelor membre. Pentru a se asigura faptul că măsurile vizând eficiența energetică atenuează sărăcia energetică pentru chiriași în mod durabil, ar trebui să se ia în considerare eficiența acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor, precum și accesibilitatea acestora din punct de vedere financiar pentru proprietari și chiriași, și ar trebui să fie garantat, la nivel de stat membru, un sprijin financiar și tehnic adecvat pentru astfel de măsuri. Statele membre ar trebui să acorde sprijin la nivel local și regional pentru identificarea și atenuarea sărăciei energetice. Parcul imobiliar al Uniunii trebuie să fie convertit, pe termen lung, în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris. Ratele actuale de renovare a clădirilor sunt insuficiente, iar clădirile ocupate de cetățeni cu venituri scăzute, care sunt afectați de sărăcie energetică, sunt cele la care se ajunge cel mai greu. Măsurile prevăzute în prezenta directivă cu privire la obligațiile privind economiile de energie, schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică și măsurile de politică alternative sunt, prin urmare, deosebit de importante.

(79)

Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că măsurile de promovare sau facilitare a eficienței energetice, în special cele care vizează clădirile și mobilitatea, nu duc la o creștere disproporționată a costului serviciilor legate de astfel de măsuri sau la o mai mare excluziune socială.

(80)

Pentru a valorifica potențialul de economisire a energiei în anumite segmente ale pieței unde auditurile energetice nu sunt în general oferite cu titlu comercial, cum ar fi întreprinderile mici și mijlocii (IMM), statele membre ar trebui să elaboreze programe care să încurajeze și să sprijine IMM-urile să se supună unor audituri energetice și să pună în aplicare recomandările formulate în urma respectivelor audituri energetice. Auditurile energetice ar trebui să aibă un caracter obligatoriu și periodic pentru întreprinderile cu un consum mediu anual de energie care se situează peste un anumit prag, întrucât economiile de energie pot fi semnificative. Auditurile energetice ar trebui să țină seama de standardele europene sau internaționale relevante, precum EN ISO 50001 (sisteme de management al energiei) sau EN 16247-1 (audituri energetice) sau, în cazul în care includ un audit energetic, EN ISO 14000 (sisteme de management de mediu), fiind astfel în conformitate și cu prezenta directivă, care nu depășește cerințele prevăzute în standardele relevante respective. În prezent se află în curs de elaborare un standard european specific privind auditurile energetice. Auditurile energetice pot fi efectuate în mod de sine-stătător sau pot face parte dintr-un sistem mai amplu de management de mediu sau dintr-un contract de performanță energetică. În toate aceste cazuri, sistemele respective ar trebui să respecte cerințele minime prevăzute în prezenta directivă. În plus, anumite mecanisme și scheme instituite pentru a monitoriza emisiile și consumul de combustibil al anumitor operatori de transport, de exemplu EU ETS, în temeiul dreptului Uniunii, pot fi considerate compatibile cu auditurile energetice, inclusiv în cadrul sistemelor de gestionare a energiei, dacă respectă cerințele minime prevăzute în prezenta directivă. Pentru întreprinderile care pun deja în aplicare obligația de audit energetic, auditurile energetice ar trebui să fie efectuate în continuare cel puțin o dată la patru ani de la data auditului energetic anterior, în conformitate cu prezenta directivă.

(81)

Statele membre ar putea stabili orientări pe care să le urmeze întreprinderile atunci când pun în aplicare măsuri pentru a realiza economiile anuale noi identificate în auditul energetic.

(82)

Consumul mediu al întreprinderii ar trebui să fie criteriul definitoriu pentru aplicarea sistemelor de gestionare a energiei și a auditurilor energetice, pentru a spori sensibilitatea acestor mecanisme în vederea identificării oportunităților relevante de economii de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor. O întreprindere care se situează sub pragurile de consum definite pentru sistemele de gestionare a energiei și pentru auditurile energetice ar trebui încurajată să se supună auditurilor energetice și să implementeze recomandările rezultate în urma acestor audituri.

(83)

În cazul în care auditurile energetice sunt efectuate de către experți interni, pentru a li se garanta independența, aceștia nu ar trebui să fie direct implicați în activitatea auditată.

(84)

Statele membre ar trebui să promoveze punerea în aplicare a sistemelor de gestionare a energiei și a auditurilor energetice în cadrul administrației publice la nivel național, regional și local.

(85)

Sectorul TIC este un alt sector important care beneficiază de o atenție sporită. În 2018, consumul de energie al centrelor de date din Uniune a fost de 76,8 TWh. Se preconizează că acesta va crește la 98,5 TWh până în 2030, ceea ce reprezintă o creștere de 28 %. Această creștere în termeni absoluți poate fi observată și în termeni relativi: în Uniune, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică în 2018 și vor ajunge să reprezinte 3,21 % până în 2030 dacă dezvoltarea continuă pe traiectoria actuală. Strategia digitală a Uniunii a evidențiat deja necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic și sustenabile și solicită adoptarea unor măsuri de transparență pentru operatorii de telecomunicații în ceea ce privește amprenta lor de mediu. Pentru a promova dezvoltarea durabilă în sectorul TIC, în special a centrelor de date, statele membre ar trebui să solicite colectarea și publicarea datelor care sunt relevante pentru performanța energetică, amprenta de apă și flexibilitatea cererii ale centrelor de date, pe baza unui model comun la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să solicite colectarea și publicarea numai a datelor privind centrele de date cu o amprentă semnificativă, în cazul cărora proiectarea adecvată sau intervențiile în materie de eficiență pentru, respectiv, instalațiile noi sau cele existente pot duce la o scădere considerabilă a consumului de energie și de apă, la o creștere a eficienței sistemelor care promovează decarbonizarea rețelei sau la reutilizarea căldurii reziduale în instalațiile și rețelele de energie termică din apropiere. Pe baza datelor colectate și ținând seama, de asemenea, de inițiativele deja existente în acest sector, ar putea fi stabiliți indicatori de sustenabilitate a centrelor de date.

(86)

Obligația de raportare se aplică acelor centre de date care ating pragul prevăzut în prezenta directivă. În toate cazurile și în mod specific pentru centrele de date fizice ale întreprinderilor, obligația de raportare ar trebui înțeleasă ca făcând referire la spațiile și echipamentele care servesc în principal sau exclusiv pentru funcțiile legate de date (săli pentru servere), inclusiv echipamentele asociate necesare, de exemplu răcire, iluminat, ansambluri de baterii sau surse de alimentare neîntreruptibile asociate. Orice echipament informatic care este amplasat sau instalat în principal în spații de acces public, de uz comun sau de birouri sau care sprijină alte funcții instituționale, cum ar fi stațiile de lucru, laptopurile, fotocopiatoarele, senzorii, echipamentele de securitate, bunurile electrocasnice de culoare albă sau aparatele audiovizuale, ar trebui să fie exceptat de la obligația de raportare. Aceeași exceptare ar trebui să se aplice și echipamentelor aferente serverelor, de conectare în rețea, de stocare și altor echipamente asociate amplasate din loc în loc într-un sit, cum ar fi serverele unice, rackurile unice sau punctele Wi-Fi și punctele de rețea.

(87)

Datele colectate ar trebui utilizate pentru a măsura cel puțin unele dimensiuni de bază ale unui centru de date sustenabil, și anume cât de eficient utilizează energia, cât din această energie provine din surse regenerabile, reutilizarea căldurii reziduale pe care o produce, eficacitatea răcirii, eficacitatea utilizării carbonului și utilizarea apei dulci. Datele colectate și indicatorii de sustenabilitate ar trebui să sensibilizeze proprietarii și operatorii de centre de date, producătorii de echipamente, dezvoltatorii de software și de servicii, utilizatorii serviciilor de centre de date la toate nivelurile, precum și entitățile și organizațiile care implementează, utilizează sau achiziționează servicii de tip cloud și de centru de date. De asemenea, datele colectate și indicatorii de sustenabilitate ar trebui să ofere încredere cu privire la îmbunătățirile efective în urma eforturilor și a măsurilor de sporire a sustenabilității în centrele de date noi sau existente. În fine, datele și indicatorii respectivi ar trebui utilizați ca bază pentru o planificare și un proces decizional transparente și bazate pe dovezi. Comisia ar trebui să evalueze eficiența centrelor de date pe baza informațiilor comunicate de centrele de date obligate.

(88)

Pe baza unei evaluări, atunci când stabilește parteneriatele sectoriale posibile în materie de eficiență energetică, Comisia ar trebui să reunească principalele părți interesate, inclusiv organizații neguvernamentale și parteneri sociali, din sectoare precum TIC, transporturile, finanțele și clădirile, într-un mod incluziv și reprezentativ.

(89)

Reducerea cheltuielilor pentru consumul de energie ar trebui realizată prin sprijinirea consumatorilor în vederea reducerii consumului lor de energie prin reducerea nevoilor energetice ale clădirilor și prin îmbunătățirea eficienței aparatelor electrocasnice, care ar trebui combinate cu disponibilitatea unor moduri de transport cu consum redus de energie, integrate în transportul public, în mobilitatea partajată și în deplasările cu bicicleta. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere îmbunătățirea conectivității în zonele rurale și îndepărtate.

(90)

Este esențial să fie sensibilizați toți cetățenii Uniunii cu privire la beneficiile creșterii eficienței energetice și să se furnizeze acestora informații precise referitoare la modalitățile prin care aceasta poate fi realizată. Cetățenii de toate vârstele ar trebui să fie de asemenea implicați în tranziția energetică prin intermediul Pactului climatic european și al Conferinței privind viitorul Europei. Creșterea eficienței energetice este, de asemenea, foarte importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenței sale de importul de combustibili din țări terțe.

(91)

Costurile și beneficiile tuturor măsurilor de eficiență energetică luate, inclusiv perioadele de recuperare a investiției, ar trebui să fie pe deplin transparente pentru consumatori.

(92)

La punerea în aplicare a prezentei directive și la luarea altor măsuri în domeniul eficienței energetice, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită sinergiilor dintre măsurile vizând eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor naturale, în conformitate cu principiile economiei circulare.

(93)

Profitând de noile tehnologii și modele de afaceri, statele membre ar trebui să se străduiască să promoveze și să faciliteze adoptarea de măsuri vizând eficiența energetică, inclusiv prin intermediul unor servicii energetice inovatoare pentru clienții mari și mici.

(94)

Este necesar să se prevadă un feedback frecvent și consolidat referitor la consumul de energie, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și eficient din punctul de vedere al costurilor având în vedere dispozitivele de măsurare existente. Prezenta directivă clarifică faptul că eficiența subcontorizării din punctul de vedere al costurilor depinde de măsura în care costurile aferente sunt proporționale cu economiile de energie potențiale. La evaluarea măsurii în care subcontorizarea este eficientă din punctul de vedere al costurilor, se poate ține seama de efectul altor măsuri concrete planificate pentru o anumită clădire, cum ar fi orice renovare viitoare.

(95)

Prezenta directivă clarifică, de asemenea, faptul că drepturile legate de facturare, precum și informațiile privind facturarea sau consumul ar trebui să se aplice consumatorilor de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră furnizată de o sursă centrală, chiar dacă aceștia nu au o relație contractuală directă, individuală, cu un furnizor de energie.

(96)

Pentru a asigura transparența contabilizării consumului individual de energie termică și pentru a facilita astfel implementarea subcontorizării, statele membre ar trebui să se asigure că au instituit norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și în clădirile mixte. Pe lângă transparență, statele membre ar putea avea în vedere luarea unor măsuri pentru a consolida concurența în ceea ce privește furnizarea de servicii de subcontorizare, contribuind astfel la asigurarea faptului că toate costurile suportate de utilizatorii finali sunt rezonabile.

(97)

Contoarele de căldură și repartitoarele de costuri pentru energia termică nou-instalate ar trebui să poată fi citite de la distanță pentru a asigura furnizarea frecventă și eficientă din punctul de vedere al costurilor a informațiilor referitoare la consum. Dispozițiile prezentei directive referitoare la: contorizarea încălzirii, a răcirii și a apei calde menajere; subcontorizarea și repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire și pentru apa caldă menajeră; cerințele privind citirea la distanță; informații privind facturarea și consumul pentru încălzire și răcire și pentru apa caldă menajeră; costurile de acces la informațiile privind contorizarea, facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și apa caldă menajeră; precum și cerințele minime privind informațiile referitoare la facturare și la consumul de încălzire, răcire și apă caldă menajeră sunt destinate să se aplice numai încălzirii, răcirii și apei calde menajere furnizate dintr-o sursă centrală. Statele membre sunt libere să decidă dacă tehnologiile walk-by sau drive-by pot fi considerate că ar permite sau nu citirea de la distanță. Dispozitivele care pot fi citite de la distanță nu necesită accesul la apartamente sau unități individuale pentru a putea fi citite.

(98)

Statele membre ar trebui să țină cont de faptul că punerea în aplicare cu succes a noilor tehnologii pentru măsurarea consumului de energie necesită investiții sporite în educație și în competențe atât pentru utilizatori, cât și pentru furnizorii de energie.

(99)

Informațiile privind facturarea și situațiile anuale reprezintă mijloace importante de informare a clienților referitor la consumul lor de energie. Datele privind consumul și costurile pot, de asemenea, să transmită alte informații care îi ajută pe consumatori să își compare contractul actual cu alte oferte și să utilizeze sisteme de gestionare a plângerilor și mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, având în vedere că litigiile legate de facturare reprezintă o sursă frecventă de plângeri ale consumatorilor și un factor care contribuie la niveluri scăzute persistente de satisfacție și de implicare ale consumatorilor în relația lor cu furnizorii lor de energie, este necesar ca facturile să fie mai simple, mai clare și mai ușor de înțeles, asigurând totodată faptul că instrumentele separate, cum ar fi informațiile privind facturarea, instrumentele de informare și situațiile anuale, furnizează toate informațiile necesare pentru a le permite consumatorilor să își regleze consumul de energie, să compare ofertele și să schimbe furnizorii.

(100)

La elaborarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de necesitatea de a se asigura buna funcționare a pieței interne și punerea în aplicare coerentă a acquis-ului, în conformitate cu TFUE.

(101)

Cogenerarea de înaltă eficiență și încălzirea și răcirea centralizată eficientă prezintă un potențial semnificativ de economisire a energiei primare în Uniune. Statele membre ar trebui să realizeze o evaluare cuprinzătoare a potențialului cogenerării de înaltă eficiență și al încălzirii și răcirii centralizate eficiente. Aceste evaluări ar trebui să fie în concordanță cu planurile naționale integrate privind energia și clima și cu strategiile de renovare pe termen lung ale statelor membre și ar putea include traiectorii care să conducă la un sector național de încălzire și răcire bazat pe energie din surse regenerabile și pe căldură reziduală, într-un interval de timp compatibil cu realizarea obiectivului neutralității climatice. Noile instalații de producere a energiei electrice și instalațiile existente substanțial reabilitate sau a căror licență ori autorizație de funcționare este actualizată ar trebui, sub rezerva unei analize cost-beneficiu care arată un surplus cost-beneficiu, să fie echipate cu unități de cogenerare de înaltă eficiență care să recupereze căldura reziduală rezultată în urma producerii de energie electrică. În mod similar, și alte instalații cu intrări de energie medii substanțiale la nivel anual ar trebui să fie dotate cu soluții tehnice de utilizare a căldurii reziduale generate de instalație, în cazul în care analiza cost-beneficiu arată un surplus cost-beneficiu. Căldura reziduală poate fi transportată acolo unde este solicitată prin intermediul rețelelor de încălzire centralizată. Evenimentele care determină o cerință pentru aplicarea criteriilor de autorizare vor fi, în general, de așa natură încât să determine și cerințe privind permisele în temeiul Directivei 2010/75/UE și privind autorizarea în temeiul Directivei (UE) 2019/944.

(102)

Ar putea fi oportun ca centralele electrice destinate să utilizeze stocarea geologică permisă în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24) să fie amplasate în locuri în care valorificarea căldurii reziduale prin cogenerarea de înaltă eficiență sau prin aprovizionarea unei rețele de încălzire sau răcire centralizată nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceste centrale de obligația de a efectua o analiză cost-beneficiu pentru dotarea centralei cu echipamente care permit valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unei unități de cogenerare de înaltă eficiență. Ar trebui să fie de asemenea posibil ca centralele electrice cu sarcină de vârf și cele de rezervă care sunt planificate să funcționeze sub 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani să fie scutite de cerința de a furniza și căldură.

(103)

Este oportun ca statele membre să încurajeze introducerea unor măsuri și proceduri pentru promovarea instalațiilor de cogenerare cu o putere termică nominală totală mai mică de 5 MW, în vederea stimulării producerii distribuite de energie.

(104)

Pentru a implementa evaluări cuprinzătoare la nivel național, statele membre ar trebui să încurajeze evaluarea potențialului de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă la nivel regional și local. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a promova și a facilita realizarea potențialului identificat, eficient din punctul de vedere al costurilor, de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă.

(105)

Cerințele privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima și cu standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și de mediu și ar trebui să respecte principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în sensul Regulamentului (UE) 2020/852. Toate sistemele de încălzire și răcire centralizată ar trebui să vizeze îmbunătățirea capacității de a interacționa cu alte părți ale sistemului energetic pentru a optimiza utilizarea energiei și pentru a preveni risipa de energie prin utilizarea întregului potențial al clădirilor de a stoca răcoare sau căldură, inclusiv surplusul de căldură din infrastructurile de servicii și din centrele de date din apropiere. Din acest motiv, sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată ar trebui să asigure creșterea eficienței de utilizare a energiei primare și o integrare progresivă a energiei din surse regenerabile și a căldurii și răcorii reziduale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (25). Prin urmare, prezenta directivă introduce progresiv cerințe mai stricte pentru furnizarea de încălzire și de răcire, care ar trebui să fie aplicabile pe parcursul anumitor perioade de timp stabilite și să se aplice în mod permanent începând de la 1 ianuarie 2050.

(106)

Principiile de calculare a ponderii căldurii sau răcorii din surse regenerabile de energie în încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie în concordanță cu Directiva (UE) 2018/2001 și cu metodologiile Eurostat de raportare statistică. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001, consumul final brut de energie din surse regenerabile include consumul final brut de energie din surse regenerabile din sectorul încălzirii și răcirii. Consumul final brut de energie pentru căldură sau răcoare în sistemul centralizat de încălzire sau răcire este egal cu cantitatea de energie pentru căldură sau răcoare furnizată în rețeaua care deservește consumatorii finali sau distribuitorii de energie.

(107)

Pompele de căldură sunt importante pentru decarbonizarea sistemului de furnizare a încălzirii și răcirii, inclusiv în cazul încălzirii centralizate. Metodologia stabilită în anexa VII la Directiva (UE) 2018/2001 prevede norme pentru contabilizarea energiei captate de pompele de căldură ca fiind energie din surse regenerabile și previne dubla contabilizare a energiei electrice din surse regenerabile. În scopul calculării ponderii energiei din surse regenerabile într-o rețea de încălzire centralizată, toată căldura care provine de la pompa de căldură și care intră în rețea ar trebui să fie contabilizată ca energie din surse regenerabile, cu condiția ca pompa de căldură să îndeplinească la momentul instalării sale criteriile minime de eficiență prevăzute în anexa VII la Directiva (UE) 2018/2001.

(108)

Cogenerarea de înaltă eficiență a fost definită de economiile de energie obținute din producerea combinată în locul producerii separate de căldură și energie electrică. Cerințele privind cogenerarea de înaltă eficiență ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima. Definițiile cogenerării și ale cogenerării de înaltă eficiență utilizate în legislația Uniunii nu ar trebui să aducă atingere utilizării diferitelor definiții din legislația națională în alte scopuri decât cele vizate de legislația în cauză a Uniunii. Pentru a se maximiza economiile de energie și pentru a se evita pierderea oportunităților de economisire a energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenție condițiilor de exploatare a unităților de cogenerare.

(109)

Pentru a se asigura transparența și a permite clienților finali să aleagă între energia electrică produsă prin cogenerare și energia electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării de înaltă eficiență ar trebui garantată pe baza valorilor de referință armonizate privind eficiența energetică. Sistemele privind garanțiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor naționale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență să fie acoperite de garanțiile de origine. Garanțiile de origine ar trebui să fie diferențiate de certificatele care pot fi preschimbate.

(110)

Ar trebui luată în considerare structura specifică a cogenerării și a sectoarelor de încălzire și răcire centralizată, care includ numeroși producători care sunt IMM-uri, în special în momentul reexaminării procedurilor administrative pentru obținerea permisiunii de a construi capacitatea de cogenerare sau rețele asociate, în aplicarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică”.

(111)

Majoritatea întreprinderilor Uniunii sunt IMM-uri. Acestea prezintă un potențial enorm de economisire a energiei pentru Uniune. Pentru a le ajuta să adopte măsuri privind eficiența energetică, statele membre ar trebui să stabilească un cadru favorabil menit să ofere IMM-urilor asistență tehnică și informații mai bine orientate.

(112)

Pe baza unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care să reglementeze suportarea și împărțirea costurilor privind conectările la rețea și consolidările de rețea, precum și norme privind adaptările tehnice necesare pentru a integra noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, luând în considerare codurile și orientările de rețea dezvoltate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2019/943 (26) și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului (27). Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o invitație la licitație pentru lucrările de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul rețelei pentru energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, în special pentru unitățile de cogenerare de mică putere și pentru unitățile de microcogenerare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE și cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/944, statele membre au posibilitatea de a impune obligații de serviciu public, inclusiv referitoare la eficiența energetică, întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor.

(113)

Este necesar să se stabilească dispoziții privind facturarea, punctul unic de contact, soluționarea alternativă a litigiilor, sărăcia energetică și drepturile contractuale de bază, cu scopul de a le alinia, acolo unde este cazul, la dispozițiile relevante privind energia electrică în temeiul Directivei (UE) 2019/944, pentru a consolida protecția consumatorilor și a permite clienților finali să primească informații mai frecvente, clare și actualizate cu privire la consumul lor de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră, precum și să își regleze consumul de energie.

(114)

Prezenta directivă consolidează protecția consumatorilor prin introducerea unor drepturi contractuale de bază pentru încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră centralizată, care sunt coerente cu nivelul drepturilor, protecției și abilitării introdus de Directiva (UE) 2019/944 pentru clienții finali în sectorul energiei electrice. Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziție informații clare și lipsite de ambiguitate cu privire la drepturile lor. Există o serie de factori care împiedică consumatorii să acceseze și să înțeleagă diferitele surse de informații despre piață pe care le au la dispoziție, precum și să acționeze pe baza acestora. Introducerea unor drepturi contractuale de bază poate contribui, printre altele, la înțelegerea corespunzătoare a nivelului de referință al calității serviciilor oferite în contract de către furnizor, inclusiv al calității și caracteristicilor energiei furnizate. În plus, aceasta poate contribui la reducerea la minimum a costurilor ascunse sau suplimentare care ar putea rezulta din introducerea fie a unor servicii actualizate, fie a unor noi servicii după semnarea contractului, fără înțelegerea clară și acordul din partea clientului. Aceste servicii ar putea viza, printre altele, energia furnizată, serviciile de contorizare și facturare, serviciile de achiziționare și instalare sau serviciile auxiliare și de întreținere, precum și costurile aferente rețelei, dispozitivelor de contorizare, echipamentelor locale de încălzire sau răcire. Cerințele vor contribui la îmbunătățirea comparabilității ofertelor și vor asigura același nivel al drepturilor contractuale de bază pentru toți cetățenii Uniunii în ceea ce privește încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră, fără a restrânge competențele naționale.

(115)

În cazul unei debranșări planificate de la rețeaua de încălzire, răcire sau apă caldă menajeră, furnizorii ar trebui să ofere clienților în cauză informații adecvate cu privire la măsurile alternative, cum ar fi surse de sprijin pentru evitarea debranșării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanță în domeniul energiei, planuri de plată alternative, consiliere pentru gestionarea datoriilor sau moratorii privind debranșarea.

(116)

O mai bună protecție a consumatorilor ar trebui garantată prin disponibilitatea unor mecanisme eficace și independente de soluționare alternativă a litigiilor pentru toți consumatorii, cum ar fi un mediator pentru energie, un organism al consumatorilor sau o autoritate de reglementare. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide și eficace de tratare a plângerilor.

(117)

Ar trebui recunoscută și sprijinită în mod activ contribuția comunităților de energie din surse regenerabile, în temeiul Directivei (UE) 2018/2001, precum și a comunităților de energie ale cetățenilor, în temeiul Directivei (UE) 2019/944, la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european și ale Planului privind obiectivul climatic. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare și să promoveze rolul comunităților de energie din surse regenerabile și al comunităților de energie ale cetățenilor. Aceste comunități pot ajuta statele membre să atingă obiectivele prezentei directive prin promovarea eficienței energetice la nivel local sau la nivel de gospodărie, precum și în clădirile publice în cooperare cu autoritățile locale. Ele pot implica și responsabiliza consumatorii și pot permite anumitor grupuri de consumatori casnici, inclusiv din zonele rurale și îndepărtate, să participe la proiecte și la intervenții în domeniul eficienței energetice care pot combina acțiunile cu investițiile în energia din surse regenerabile. Comunitățile de energie pot juca un rol important în educarea cetățenilor și în creșterea gradului de conștientizare al acestora cu privire la măsurile concepute pentru a realiza economii de energie. Dacă sunt sprijinite corespunzător de statele membre, comunitățile de energie pot ajuta la combaterea sărăciei energetice prin facilitarea proiectelor de eficiență energetică, a unui consum de energie redus și a unor tarife de furnizare mai scăzute.

(118)

Modificarea pe termen lung a comportamentului de consum energetic poate fi obținută prin responsabilizarea cetățenilor. Comunitățile de energie pot contribui la asigurarea unor economii de energie pe termen lung, în special în rândul gospodăriilor, și la o creștere a investițiilor durabile din partea cetățenilor și a întreprinderilor mici. Statele membre ar trebui să facă posibile astfel de acțiuni în rândul cetățenilor prin sprijinirea proiectelor și organizațiilor energetice comunitare. În plus, strategiile de implicare, cu participarea tuturor părților interesate relevante de la nivel național și local în procesul de elaborare a politicilor, pot face parte din planurile de decarbonizare locale sau regionale sau din planurile naționale de renovare a clădirilor, cu obiectivul de a crește gradul de conștientizare, de a obține feedback cu privire la politici și de a îmbunătăți acceptarea acestora de către public.

(119)

Ar trebui recunoscută contribuția ghișeelor unice sau a structurilor similare ca mecanisme care pot permite mai multor grupuri-țintă, inclusiv cetățenilor, IMM-urilor și autorităților publice, să conceapă și să implementeze proiecte și măsuri legate de tranziția către o energie curată. Contribuția ghișeelor unice poate fi foarte importantă pentru consumatorii vulnerabili, deoarece le-ar putea oferi acestora informații fiabile și accesibile cu privire la îmbunătățirile în materie de eficiență energetică. Această contribuție poate include furnizarea de consiliere și asistență tehnică, administrativă și financiară, facilitarea procedurilor administrative necesare sau a accesului la piețele financiare, orientări privind cadrul juridic al Uniunii și cel național, inclusiv normele și criteriile privind achizițiile publice, precum și taxonomia UE.

(120)

Comisia ar trebui să revizuiască impactul măsurilor sale de sprijinire a dezvoltării de platforme sau de forumuri, implicând, printre altele, organismele europene de dialog social, asupra promovării programelor de formare pentru eficiența energetică, și ar trebui să propună măsuri suplimentare, acolo unde este cazul. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze partenerii sociali europeni în discuțiile lor privind eficiența energetică, în special în ceea ce privește utilizatorii finali și clienții vulnerabili, inclusiv persoanele care sunt afectate de sărăcie energetică.

(121)

O tranziție justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în comun de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie la 17 noiembrie 2017, include energia printre serviciile esențiale pe care toată lumea are dreptul de a le accesa. Persoanele aflate într-o situație dificilă trebuie sprijinite pentru a avea acces la aceste servicii, mai ales în contextul presiunii inflaționiste și al creșterii semnificative a prețurilor la energie.

(122)

Este necesar să se asigure faptul că persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale sunt protejate și, în acest scop, responsabilizate să participe în mod activ la intervențiile și măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, precum și la măsurile conexe de protecție a consumatorilor sau de informare pe care le implementează statele membre. Ar trebui elaborate campanii de sensibilizare țintite pentru a prezenta beneficiile eficienței energetice, precum și pentru a oferi informații despre sprijinul financiar disponibil.

(123)

Fondurile publice disponibile la nivelul Uniunii și la nivel național ar trebui investite strategic în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, în special în beneficiul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre ar trebui să profite de orice contribuție financiară pe care ar putea-o primi de la Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice instituit prin Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului (28), precum și de veniturile obținute din certificate din cadrul EU ETS. Aceste venituri vor sprijini statele membre să își îndeplinească obligația de a implementa măsuri de eficiență energetică și măsuri de politică în temeiul obligației privind economiile de energie, în mod prioritar în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, inclusiv al celor care locuiesc în regiuni rurale și îndepărtate.

(124)

Schemele naționale de finanțare ar trebui să fie completate de scheme adecvate de îmbunătățire a informării, furnizare de asistență tehnică și administrativă și facilitare a accesului la finanțare, care să permită utilizarea optimă a fondurilor disponibile, în special de către persoanele afectate de sărăcie energetică, de către clienții vulnerabili, de către persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, de către persoanele care trăiesc în locuințe sociale.

(125)

Statele membre ar trebui să responsabilizeze și să protejeze toate persoanele în mod egal, indiferent de sex, gen, vârstă, handicap, rasă sau origine etnică, orientare sexuală, religie sau convingeri, precum și să asigure protecția adecvată a persoanelor celor mai afectate, a celor expuse unui risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau a celor care sunt cele mai expuse efectelor adverse ale sărăciei energetice. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile de eficiență energetică nu exacerbează inegalitățile existente, în special în ceea ce privește sărăcia energetică.

(126)

În temeiul articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2012/27/UE, toate statele membre au efectuat o evaluare a potențialului de eficiență energetică al infrastructurii lor de gaze și energie electrică și au identificat măsuri și investiții concrete pentru introducerea în cadrul infrastructurii rețelei a unor îmbunătățiri ale eficienței energetice care să fie eficiente din punct de vedere al costurilor, stabilind și un calendar al introducerii acestora. Rezultatele acestor acțiuni reprezintă o bază solidă pentru aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în deciziile lor de planificare a rețelei, de dezvoltare a rețelei și de investiții.

(127)

Autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei ar trebui să adopte o abordare integrată care să cuprindă economiile potențiale în sectoarele aprovizionării cu energie și utilizării finale. Fără a aduce atingere securității aprovizionării, integrării pieței și investițiilor anticipative în rețele offshore care sunt necesare pentru implementarea energiei din surse regenerabile offshore, autoritățile naționale de reglementare din domeniul energiei ar trebui să se asigure că principiul „eficiența energetică înainte de toate” este aplicat în cadrul proceselor de planificare și al proceselor decizionale și că tarifele de rețea și reglementările stimulează îmbunătățirea eficienței energetice. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție țin seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Acest lucru ar ajuta operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție să ia în considerare soluții mai bune în materie de eficiență energetică pentru achizițiile de resurse din perspectiva cererii și costurile suplimentare aferente, precum și impactul socioeconomic și de mediu al diferitelor investiții în rețea și planuri de exploatare. O asemenea abordare necesită o trecere de la perspectiva restrânsă a eficienței economice la cea a unei bunăstări sociale maxime. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat în special în contextul scenariului de construcție pentru extinderea infrastructurii energetice, în cazul căruia soluțiile bazate pe cerere ar putea fi considerate alternative viabile și trebuie evaluate în mod corespunzător, și ar trebui să devină o parte intrinsecă a evaluării proiectelor de planificare a rețelei. Aplicarea sa ar trebui să fie examinată de autoritățile naționale de reglementare.

(128)

Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesioniști competenți în domeniul eficienței energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă și în timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu respectarea cerințelor privind auditurile energetice și punerea în aplicare a schemelor de obligații în ceea ce privește eficiența energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie scheme de certificare sau de calificare echivalentă sau ambele, precum și scheme de formare adecvate pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice și alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, cu furnizorii de programe de formare și cu alte părți interesate relevante. Aceste scheme ar trebui evaluate o dată la patru ani începând din decembrie 2024 și, dacă este necesar, actualizate pentru a asigura nivelul necesar de competențe al furnizorilor de servicii energetice, al auditorilor energetici, al managerilor energetici și al instalatorilor de elemente de clădiri.

(129)

Este necesar să se continue dezvoltarea pieței de servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii și ofertei de servicii energetice. Transparența, de exemplu prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice certificați și al contractelor-tip disponibile, schimbul de bune practici și orientările contribuie în mare măsură la adoptarea serviciilor energetice și la contractarea performanței energetice și, de asemenea, pot contribui la stimularea cererii și la creșterea încrederii în furnizorii de servicii energetice. În cazul unui contract de performanță energetică, beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiții prin utilizarea unei părți din valoarea financiară a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau parțial investițiile efectuate de către un terț. Acest lucru poate contribui la atragerea de capital privat, care este esențial pentru majorarea ratelor de renovare a clădirilor din Uniune, aducând expertiză pe piață și creând modele de afaceri inovatoare. Prin urmare, clădirile nerezidențiale cu o suprafață utilă de peste 750 m2 ar trebui să fie obligate să evalueze fezabilitatea utilizării contractelor de performanță energetică pentru renovare. Acesta este un pas înainte în direcția sporirii încrederii în societățile de servicii energetice și pentru a deschide calea în vederea creșterii numărului de astfel de proiecte în viitor.

(130)

Având în vedere obiectivele ambițioase privind renovarea pentru următorul deceniu, în contextul valului de renovări ale clădirilor, este necesar să se sporească rolul intermediarilor independenți de pe piață, inclusiv al ghișeelor unice sau al mecanismelor de sprijin similare, pentru a se stimula dezvoltarea pieței în ceea ce privește cererea și oferta și pentru a se promova contractele de performanță energetică pentru renovarea atât a clădirilor private, cât și a celor publice. Agențiile locale pentru energie ar putea juca un rol esențial în această privință și ar putea identifica și sprijini crearea unor potențiali facilitatori sau a unor potențiale ghișee unice. Prezenta directivă ar trebui să contribuie la îmbunătățirea disponibilității produselor, a serviciilor și a consilierii, inclusiv prin promovarea potențialului antreprenorilor de a acoperi lacunele de pe piață și de a oferi modalități inovatoare de sporire a eficienței energetice, asigurând în același timp respectarea principiului nediscriminării.

(131)

Contractele de performanță energetică se confruntă în continuare cu obstacole importante în mai multe state membre, din cauza barierelor de reglementare și de altă natură rămase. Prin urmare, este necesar să se abordeze ambiguitățile cadrelor legislative naționale, lipsa de expertiză, în special în ceea ce privește procedurile de licitație, precum și împrumuturile și granturile concurente.

(132)

Statele membre ar trebui să sprijine în continuare sectorul public în ceea ce privește adoptarea contractelor de performanță energetică, furnizând modele de contracte care să țină seama de standardele europene sau internaționale disponibile, de orientările privind licitațiile și de Ghidul privind tratamentul statistic al contractelor de performanță energetică, publicat în mai 2018 de Eurostat și de Banca Europeană de Investiții (BEI), referitor la tratamentul contractelor de performanță energetică în conturile publice, care au oferit oportunități pentru abordarea barierelor de reglementare rămase în calea acestor contracte în statele membre.

(133)

Statele membre au luat măsuri în vederea identificării și a abordării barierelor de reglementare și de altă natură. Cu toate acestea, este necesar să se intensifice efortul de a elimina barierele de reglementare, precum și cele de altă natură, apărute în calea utilizării contractelor de performanță energetică și a acordurilor de finanțare din partea terților care contribuie la realizarea de economii de energie. Aceste bariere includ normele și practicile contabile care împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investițiilor de capital și a economiilor financiare anuale rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru întreaga durată de viață a investițiilor.

(134)

Statele membre au utilizat planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică din 2014 și 2017 pentru a raporta progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea barierelor de reglementare și de altă natură din calea eficienței energetice, în ceea ce privește motivațiile divergente dintre proprietari și chiriași sau dintre proprietarii unei clădiri sau ai unor unități de clădiri. Statele membre ar trebui să continue să acționeze în direcția respectivă și să valorifice potențialul de eficiență energetică în contextul statisticilor Eurostat din 2016, în special faptul că mai mult de patru din zece europeni locuiesc în apartamente și mai mult de trei din zece europeni sunt chiriași.

(135)

Statele membre, inclusiv autoritățile regionale și locale, ar trebui încurajate să exploateze la maximum fondurile europene disponibile în temeiul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (29), Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (30), precum și instrumentele financiare și asistența tehnică disponibile în cadrul programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (31), pentru a stimula investițiile private și publice în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice. Investițiile în materie de eficiență energetică au potențialul de a contribui la creșterea economică, ocuparea forței de muncă, inovare și reducerea sărăciei energetice în gospodării, având, prin urmare, o contribuție pozitivă la coeziunea economică, socială și teritorială și la redresarea verde. Domeniile cu potențial de finanțare includ măsurile privind eficiența energetică în clădirile publice și în locuințe și asigurarea de noi competențe prin dezvoltarea formării, recalificării și perfecționării profesioniștilor, în special în locurile de muncă legate de renovarea clădirilor, în vederea promovării ocupării forței de muncă în sectorul eficienței energetice. Comisia va asigura sinergii între diferitele instrumente de finanțare, în special între fondurile din cadrul gestiunii partajate și din cadrul gestiunii directe, cum ar fi programele gestionate la nivel central Orizont Europa și LIFE, precum și între granturi, împrumuturi și asistența tehnică, pentru a spori la maximum efectul lor de mobilizare a finanțării private și impactul lor asupra realizării obiectivelor politicii în domeniul eficienței energetice.

(136)

Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de mecanisme de finanțare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Astfel de mecanisme de finanțare ar putea include contribuții financiare și amenzi pentru încălcarea anumitor dispoziții din prezenta directivă, resurse alocate eficienței energetice în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, precum și resurse alocate eficienței energetice în fondurile și programele europene și în instrumente financiare europene specifice, precum Fondul european pentru eficiență energetică.

(137)

Mecanismele de finanțare s-ar putea baza, acolo unde este cazul, pe resurse alocate eficienței energetice din obligațiunile Uniunii pentru finanțarea proiectelor, pe resurse alocate eficienței energetice de la BEI și alte instituții financiare europene, în special Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pe resurse provenind de la instituțiile financiare, pe resurse naționale, inclusiv prin crearea de cadre de reglementare și fiscale care să încurajeze punerea în aplicare a inițiativelor și programelor privind eficiența energetică, precum și pe venituri din nivelul anual de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32).

(138)

În special, mecanismele de finanțare ar putea: să utilizeze contribuțiile, resursele și veniturile provenite din aceste resurse pentru a facilita și a încuraja investițiile de capital privat, bazându-se în special pe investitori instituționali și folosind criterii care să asigure atingerea atât a obiectivelor de mediu, cât și a obiectivelor sociale pentru acordarea fondurilor; să utilizeze mecanisme de finanțare inovatoare, inclusiv garanții de credit pentru capitalul privat, garanții de credit pentru încurajarea contractelor de performanță energetică, subvenții, credite subvenționate, linii de credit specifice și sisteme de finanțare de către terți, care să reducă riscurile proiectelor în materie de eficiență energetică și să permită renovări eficiente din punctul de vedere al costurilor, chiar și la nivelul gospodăriilor cu venituri mici și medii; să fie legate de programe sau de agenții care vor agrega și vor evalua calitatea proiectelor de economisire de energie, vor furniza asistență tehnică, vor promova piața serviciilor energetice și vor contribui la generarea de cereri din partea consumatorilor pentru servicii energetice.

(139)

Mecanismele de finanțare ar putea, de asemenea: să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea programelor de formare și de certificare care îmbunătățesc și acreditează competențe în materie de eficiență energetică; să furnizeze resurse pentru cercetarea, demonstrarea și accelerarea absorbției de tehnologii la scară mică și de microtehnologii în domeniul producerii de energie și pentru optimizarea conectării acestor generatoare la rețea; să fie legate de programe care conțin măsuri de promovare a eficienței energetice în toate locuințele, vizând prevenirea sărăciei energetice și stimularea proprietarilor care își închiriază locuințele să asigure cel mai ridicat nivel de eficiență energetică a proprietăților lor; să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea dialogului social și a stabilirii de standarde, vizând îmbunătățirea eficienței energetice și asigurarea unor condiții de lucru bune, precum și a sănătății și a siguranței la locul de muncă.

(140)

Ar trebui utilizate programele de finanțare, instrumentele financiare și mecanismele de finanțare inovatoare disponibile ale Uniunii pentru a realiza obiectivul de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor organismelor publice. În acest sens, statele membre pot utiliza veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor astfel de mecanisme pe bază voluntară și ținând seama de normele bugetare naționale. Comisia și statele membre ar trebui să furnizeze administrațiilor regionale și locale informații adecvate cu privire la astfel de programe de finanțare, instrumente financiare și mecanisme de finanțare inovatoare ale Uniunii.

(141)

La punerea în aplicare a obiectivului în materie de eficiență energetică, Comisia ar trebui să monitorizeze impactul măsurilor relevante asupra Directivei 2003/87/CE, pentru a menține stimulentele din cadrul EU ETS care recompensează investițiile în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon și pregătesc sectoarele EU ETS în vederea inovațiilor necesare în viitor. Va fi necesară monitorizarea de către Comisie a impactului asupra acelor sectoare industriale care sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum sunt enumerate în anexa la Decizia 2014/746/UE a Comisiei (33), pentru a asigura faptul că prezenta directivă promovează și nu împiedică dezvoltarea sectoarelor respective.

(142)

Măsurile din partea statelor membre ar trebui să fie sprijinite de instrumente financiare ale Uniunii bine concepute și eficace în cadrul programului InvestEU, precum și prin finanțare de către BEI și BERD, care ar trebui să sprijine investițiile în eficiență energetică în toate etapele lanțului energetic și să utilizeze o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare, cu un model de rate de actualizare diferențiate. Sprijinul financiar ar trebui să se concentreze pe metode eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru creșterea eficienței energetice, ceea ce ar duce la o reducere a consumului de energie. BEI și BERD, împreună cu băncile naționale de promovare, ar trebui să conceapă, să genereze și să finanțeze programe și proiecte adaptate sectorului eficienței, inclusiv pentru gospodăriile aflate în situație de sărăcie energetică.

(143)

Dreptul transsectorial oferă o bază solidă pentru protecția consumatorilor în cazul unei game largi de servicii energetice actuale și ar putea evolua în viitor. Cu toate acestea, anumite drepturi contractuale de bază ale clienților ar trebui să fie stabilite în mod clar. Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziție, într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități, informații referitoare la drepturile lor legate de sectorul energiei.

(144)

Pentru a putea evalua eficacitatea prezentei directive, ar trebui prevăzută o cerință privind efectuarea unei reexaminări generale a prezentei directive și transmiterea unui raport către Parlamentul European și către Consiliu până la data de 28 februarie 2027. Reexaminarea respectivă ar trebui să permită alinierile necesare, ținând seama, de asemenea, de evoluțiile economice și în materie de inovare.

(145)

Autorităților locale și regionale ar trebui să li se ofere un rol principal în dezvoltarea și proiectarea, executarea și evaluarea măsurilor prevăzute în prezenta directivă, astfel încât acestea să poată aborda în mod adecvat caracteristicile specifice ale propriului climat și ale propriei culturi și societăți.

(146)

Reflectând progresul tehnologic și sporirea ponderii surselor regenerabile de energie în sectorul producției de energie electrică, coeficientul implicit pentru economii în kWh de energie electrică ar trebui revizuit pentru a reflecta modificarea factorului de energie primară pentru energia electrică și alți purtători de energie. Metodologia de calcul este în conformitate cu bilanțurile energetice și definițiile Eurostat, cu excepția metodei de alocare a cantității de combustibil pentru energia termică și electrică în centralele de cogenerare, pentru care eficiența sistemului de referință, necesară pentru alocarea consumului de combustibil, a fost aliniată la datele Eurostat pentru 2015 și 2020. Calculele care reflectă mixul energetic al factorului de energie primară pentru energia electrică se bazează pe valorile medii anuale. Pentru producerea de căldură și de energie electrică nucleară se folosește metoda de contabilizare a „conținutului de energie fizică”, iar pentru producerea de căldură și de energie electrică din combustibili fosili și din biomasă se folosește metoda „de eficiență a conversiei tehnice”. Pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, metoda reprezintă echivalentul direct bazat pe abordarea „energiei primare totale”. Pentru a calcula ponderea energiei primare pentru energia electrică în cadrul cogenerării, se aplică metoda stabilită în prezenta directivă. Se folosește mai degrabă o poziție medie pe piață, decât una marginală. Eficiența conversiilor se presupune a fi de 100 % pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, de 10 % pentru centralele geotermice și de 33 % pentru centralele nucleare. Eficiența totală pentru cogenerare se calculează pe baza celor mai recente date de la Eurostat. Pierderile de conversie, transport și distribuție sunt luate în considerare. Pierderile de distribuție pentru purtătorii de energie, alta decât energia electrică, nu sunt luate în considerare la calcul din cauza lipsei de date fiabile și a complexității calculului. În ceea ce privește limitele sistemului, valoarea factorului de energie primară este 1 pentru toate sursele de energie. Coeficientul selectat pentru factorul de energie primară pentru energia electrică este media valorilor din 2024 și 2025, deoarece un factor de energie primară prospectiv va furniza un indicator mai adecvat decât cel istoric. Analiza cuprinde statele membre și Norvegia. Setul de date pentru Norvegia se bazează pe datele ENTSO-E.

(147)

Economiile de energie care rezultă din punerea în aplicare a dreptului Uniunii nu ar trebui declarate decât în cazul în care acestea rezultă dintr-o măsură ce depășește minimul impus de actele juridice ale Uniunii în cauză, fie prin stabilirea unor cerințe mai ambițioase de eficiență energetică la nivelul statelor membre, fie prin sporirea gradului de utilizare a măsurii. Clădirile prezintă un potențial semnificativ pentru sporirea în continuare a eficienței energetice, iar renovarea clădirilor reprezintă un element esențial și pe termen lung cu economii de scară în ceea ce privește sporirea economiilor de energie. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că toate economiile de energie care rezultă din măsurile ce promovează renovarea clădirilor existente pot fi declarate, cu condiția să depășească economiile care s-ar fi produs în absența măsurii de politică respective și cu condiția ca statul membru să demonstreze că părțile obligate, participante sau mandatate au contribuit efectiv la realizarea economiilor de energie declarate.

(148)

În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 privind „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” și cu principiile unei mai bune reglementări, ar trebui să se acorde o mai mare importanță normelor privind monitorizarea și verificarea punerii în aplicare a schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și a măsurilor de politică alternative, inclusiv cerinței de a verifica un eșantion de măsuri reprezentativ din punct de vedere statistic.

(149)

Energia generată pe sau în clădiri prin tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile reduce cantitatea de energie furnizată din combustibili fosili. Reducerea consumului de energie și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor reprezintă măsuri importante pentru a reduce dependența energetică a Uniunii și emisiile de GES, îndeosebi având în vedere obiectivele ambițioase privind clima și energia stabilite pentru 2030, precum și angajamentul global asumat în contextul Acordului de la Paris. În sensul obligației ce le revine privind economiile cumulate de energie, statele membre au posibilitatea de a lua în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică ce promovează tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile în vederea îndeplinirii cerințelor lor privind economiile de energie în conformitate cu metodele de calcul prevăzute în prezenta directivă. Nu ar trebui luate în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică referitoare la arderea directă a combustibililor fosili.

(150)

Unele dintre modificările introduse prin prezenta directivă ar putea necesita modificarea ulterioară a Regulamentului (UE) 2018/1999 pentru a se asigura coerența între cele două acte juridice. Noile dispoziții, în special cele referitoare la stabilirea contribuțiilor naționale, la mecanismele de reducere a decalajelor și la obligațiile de raportare, ar trebui integrate și transferate în regulamentul respectiv, odată ce acesta va fi modificat. Este posibil să fie necesar, de asemenea, ca unele dispoziții din Regulamentul (UE) 2018/1999 să fie reevaluate în lumina modificărilor propuse în prezenta directivă. Cerințele suplimentare de raportare și de monitorizare nu ar trebui să creeze noi sisteme de raportare paralele, ci vor face obiectul cadrului de monitorizare și de raportare existent în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.

(151)

Pentru a stimula punerea în practică a prezentei directive la nivel național, regional și local, Comisia ar trebui să sprijine în continuare, prin intermediul unei platforme online, schimbul de experiențe cu privire la practici, analize comparative, activități de interrelaționare, precum și practicile inovatoare.

(152)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îndeplinirea obiectivului Uniunii privind eficiența energetică și deschiderea căii către viitoare creșteri ale eficienței energetice și către atingerea neutralității climatice, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere dimensiunea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(153)

Pentru a permite adaptarea la progresul tehnic și la modificările privind distribuția surselor de energie, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebuie delegată Comisiei în ceea ce privește reexaminarea valorilor de referință armonizate privind eficiența stabilite pe baza prezentei directive, în ceea ce privește valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primară implicit și cerințele din anexele la prezenta directivă, precum și în ceea ce privește completarea prezentei directive prin stabilirea unui sistem comun al Uniunii pentru evaluarea durabilității centrelor de date situate pe teritoriul său. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (34). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(154)

Regulamentul (UE) 2023/955 ar trebui să fie modificat pentru a se ține seama de definiția sărăciei energetice stabilită în prezenta directivă. Acest lucru ar asigura consecvența, coerența, complementaritatea și sinergia între diferitele instrumente și finanțări, vizând în special gospodăriile afectate de sărăcie energetică.

(155)

Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directiva anterioară. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivei anterioare.

(156)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa XVI partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI OBIECTIVE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezenta directivă stabilește un cadru comun de măsuri pentru promovarea eficienței energetice pe teritoriul Uniunii, cu scopul de a asigura faptul că obiectivele Uniunii privind eficiența energetică sunt atinse, și facilitează viitoare creșteri ale eficienței energetice. Scopul acestui cadru comun este de a contribui la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (35) și la securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii prin reducerea dependenței acesteia de importurile de energie, inclusiv de combustibili fosili.

Prezenta directivă stabilește norme menite să acorde prioritate implementării eficienței energetice în toate sectoarele, să elimine obstacolele existente pe piața energiei și să depășească disfuncționalitățile pieței care împiedică eficiența în furnizarea, transportul, stocarea și utilizarea energiei. De asemenea, directiva prevede stabilirea de contribuții naționale orientative în materie de eficiență energetică pentru 2030.

Prezenta directivă contribuie la punerea în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate”, participând astfel și la transformarea Uniunii într-o societate echitabilă, prosperă și favorabilă incluziunii, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor.

(2)   Cerințele prevăzute de prezenta directivă sunt cerințe minime și nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să introducă măsuri mai stricte. Astfel de măsuri trebuie să respecte dreptul Uniunii. În cazul în care legislația națională prevede măsuri mai stricte, statul membru notifică această legislație Comisiei.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„energie” înseamnă produse energetice astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (36);

2.

„eficiență energetică înainte de toate” înseamnă eficiența energetică înainte de toate, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999;

3.

„sistem energetic” înseamnă un sistem proiectat în principal pentru a furniza servicii energetice care să satisfacă cererea de energie sub formă de încălzire, combustibili și energie electrică din sectoarele utilizatorilor finali;

4.

„eficiență a sistemului” înseamnă selectarea unor soluții eficiente din punct de vedere energetic care permit totodată o cale de decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor, o flexibilitate suplimentară și o utilizare eficientă a resurselor;

5.

„consum de energie primară” înseamnă energia disponibilă brută, cu excepția buncherajului maritim internațional, a consumului final neenergetic și a energiei ambientale;

6.

„consum final de energie” înseamnă toată energia furnizată industriei, transporturilor, inclusiv consumul de energie din sectorul aviației internaționale, gospodăriilor, serviciilor publice și private, agriculturii, silviculturii, pescuitului și altor sectoare ale utilizatorilor finali, excluzând consumul de energie din sectorul buncherajului maritim internațional, energia ambientală și livrările către sectorul de transformare și sectorul energetic, precum și pierderile cauzate de transport și de distribuție, astfel cum sunt definite în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008;

7.

„energie ambientală” înseamnă energie ambientală astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2018/2001;

8.

„eficiență energetică” înseamnă raportul dintre rezultatul constând în performanță, servicii, bunuri sau energie și energia folosită în acest scop;

9.

„economii de energie” înseamnă o cantitate de energie economisită determinată prin măsurarea sau estimarea consumului sau prin ambele, înainte și după punerea în aplicare a unei măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, asigurând în același timp normalizarea condițiilor externe care afectează consumul de energie;

10.

„îmbunătățire a eficienței energetice” înseamnă o creștere a eficienței energetice ca rezultat al oricărei schimbări tehnologice, comportamentale sau economice;

11.

„serviciu energetic” înseamnă beneficiu fizic, utilitate sau bun obținut dintr-o combinație de energie cu o tehnologie sau acțiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activitățile de exploatare, întreținere și control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe baza unui contract și care, în condiții normale, s-a dovedit că duce la o îmbunătățire a eficienței energetice sau la economii de energie primară, în condiții verificabile și măsurabile sau estimabile;

12.

„organisme publice” înseamnă autorități naționale, regionale sau locale și entități finanțate și administrate direct de aceste autorități, dar care nu au un caracter industrial sau comercial;

13.

„suprafață totală utilă” înseamnă suprafața unei clădiri sau a unei părți de clădire unde se utilizează energie pentru a regla climatul interior;

14.

„autorități contractante” înseamnă autorități contractante astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE, la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE;

15.

„entități contractante” înseamnă entități contractante astfel cum sunt definite la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE și la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE;

16.

„sistem de gestionare a energiei” înseamnă un set de elemente legate între ele sau care interacționează între ele, aparținând unei strategii care stabilește un obiectiv de eficiență energetică și un plan de atingere a acestui obiectiv, inclusiv monitorizarea consumului real de energie, măsurile luate în vederea îmbunătățirii eficienței energetice și măsurarea progreselor;

17.

„standard european” înseamnă un standard adoptat de Comitetul European de Standardizare, de Comitetul European de Standardizare Electrotehnică sau de Institutul European de Standardizare în Telecomunicații și pus la dispoziția publicului;

18.

„standard internațional” înseamnă un standard adoptat de Organizația Internațională de Standardizare și pus la dispoziția publicului;

19.

„parte obligată” înseamnă un distribuitor de energie, o societate de vânzare cu amănuntul a energiei sau un operator de transport și de sistem pentru care sunt obligatorii schemele naționale de obligații în materie de eficiență energetică prevăzute la articolul 9;

20.

„parte mandatată” înseamnă o entitate juridică căreia i-au fost delegate competențe de către o administrație publică sau de un alt organism public pentru a dezvolta, gestiona sau exploata un sistem de finanțare în numele administrației publice respective sau al organismului public respectiv;

21.

„parte participantă” înseamnă o întreprindere sau un organism public care s-a angajat să atingă anumite obiective în cadrul unui acord voluntar sau căruia i se aplică un instrument național de politică de reglementare;

22.

„autoritate publică de punere în aplicare” înseamnă un organism reglementat de dreptul public, responsabil cu realizarea sau monitorizarea impozitării energiei sau a carbonului, a sistemelor și instrumentelor financiare, a stimulentelor fiscale, a standardelor și normelor, a sistemelor de etichetare energetică, a formării și educației;

23.

„măsură de politică” înseamnă un instrument de reglementare, financiar, fiscal, voluntar sau de furnizare a informațiilor stabilit în mod oficial și pus în aplicare într-un stat membru pentru a crea un cadru favorabil, o cerință sau un stimulent pentru ca actorii de pe piață să furnizeze și să achiziționeze servicii energetice și să întreprindă alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice;

24.

„acțiune individuală” înseamnă o acțiune care duce la îmbunătățiri verificabile și măsurabile sau care pot fi estimate ale eficienței energetice și care este efectuată ca rezultat al unei măsuri de politică;

25.

„distribuitor de energie” înseamnă o persoană fizică sau juridică, inclusiv un operator de distribuție, responsabilă cu transportul energiei în vederea livrării acesteia la clienții finali sau la stațiile de distribuție care vând energie clienților finali;

26.

„operator de distribuție” înseamnă operator de distribuție astfel cum este definit la articolul 2 punctul 29 din Directiva (UE) 2019/944 în ceea ce privește energia electrică sau la articolul 2 punctul 6 din Directiva 2009/73/CE în ceea ce privește gazele;

27.

„societate de vânzare cu amănuntul a energiei” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce vinde energie clienților finali;

28.

„client final” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce achiziționează energie pentru propriul său consum final;

29.

„furnizor de servicii energetice” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce furnizează servicii energetice sau măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice către instalația sau sediul clientului final;

30.

„întreprinderi mici și mijlocii” sau „IMM-uri” înseamnă întreprinderi astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (37);

31.

„microîntreprindere” înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (3) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE;

32.

„audit energetic” înseamnă o procedură sistematică al cărei scop este obținerea unor cunoștințe corespunzătoare despre profilul de consum energetic al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operațiuni sau instalații industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, identificarea și cuantificarea oportunităților de economisire a energiei într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, identificarea potențialului de utilizare sau de producție eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile și raportarea rezultatelor;

33.

„contract de performanță energetică” înseamnă un acord contractual între beneficiarul și furnizorul unei măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, verificată și monitorizată pe toată perioada contractului, prin care lucrările, aprovizionarea sau serviciile incluse în măsura respectivă sunt plătite proporțional cu un nivel al îmbunătățirii eficienței energetice convenit prin contract sau cu un alt criteriu convenit privind performanța energetică, cum ar fi economiile financiare;

34.

„sistem de contorizare inteligentă” înseamnă sistem de contorizare inteligentă astfel cum este definit la articolul 2 punctul 23 din Directiva (UE) 2019/944 sau sistem de contorizare inteligentă astfel cum este menționat în Directiva 2009/73/CE;

35.

„operator de transport și de sistem” înseamnă operator de transport și de sistem astfel cum este definit la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2019/944 în ceea ce privește energia electrică sau la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2009/73/CE în ceea ce privește gazele;

36.

„cogenerare” înseamnă producerea simultană, în același proces, a energiei termice și a energiei electrice sau mecanice;

37.

„cerere justificată din punct de vedere economic” înseamnă o cerere care nu depășește necesarul de încălzire sau răcire și care ar putea fi satisfăcută altfel în condițiile pieței, prin alte procese de producere a energiei decât cogenerarea;

38.

„energie termică utilă” înseamnă energia termică produsă într-un proces de cogenerare pentru a satisface o cerere de încălzire sau răcire justificată din punct de vedere economic;

39.

„energie electrică produsă prin cogenerare” înseamnă energia electrică produsă într-un proces legat de producerea de energie termică utilă și calculată în conformitate cu principiile generale enunțate în anexa II;

40.

„cogenerare de înaltă eficiență” înseamnă cogenerarea care îndeplinește criteriile stabilite în anexa III;

41.

„eficiență globală” înseamnă suma anuală a producției de energie electrică și mecanică și a producției de energie termică utilă, împărțită la cantitatea de combustibil folosită pentru producerea energiei termice într-un proces de cogenerare și în producția brută de energie electrică și mecanică;

42.

„raportul dintre energia electrică și energia termică” înseamnă raportul dintre energia electrică produsă prin cogenerare și energia termică utilă la funcționarea exclusiv în regim de cogenerare, utilizând datele operaționale ale unei unități specifice;

43.

„unitate de cogenerare” înseamnă o unitate care poate funcționa în regim de cogenerare;

44.

„unitate de cogenerare de mică putere” înseamnă o unitate de cogenerare cu capacitate instalată mai mică de 1 MWe;

45.

„unitate de microcogenerare” înseamnă o unitate de cogenerare cu o capacitate maximă mai mică de 50 kWe;

46.

„sistem eficient de încălzire și răcire centralizată” înseamnă un sistem de încălzire sau răcire centralizat care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 26;

47.

„încălzire și răcire eficientă” înseamnă o opțiune de încălzire și răcire care, comparativ cu un scenariu de bază care reflectă situația normală, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, după cum a fost evaluat în analiza cost-beneficiu la care se face trimitere în prezenta directivă, ținând seama de energia necesară pentru extracție, conversie, transport și distribuție;

48.

„încălzire și răcire individuală eficientă” înseamnă o opțiune privind furnizarea de încălzire și răcire individuală care, comparativ cu încălzirea și răcirea centralizată eficientă, reduce măsurabil consumul de energie primară din surse neregenerabile necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante sau necesită același consum de energie primară din surse neregenerabile, dar la un cost inferior, ținând seama de energia necesară pentru extracție, conversie, transport și distribuție;

49.

„centru de date” înseamnă centru de date astfel cum este definit la punctul 2.6.3.1.16 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008;

50.

„reabilitare substanțială” înseamnă reabilitarea ale cărei costuri depășesc 50 % din costurile de investiții pentru o nouă unitate comparabilă;

51.

„agregator” înseamnă agregator independent astfel cum este definit la articolul 2 punctul 19 din Directiva (UE) 2019/944;

52.

„sărăcie energetică” înseamnă lipsa accesului unei gospodării la servicii energetice esențiale, acolo unde astfel de servicii asigură niveluri de bază și standarde decente de trai și de sănătate, inclusiv servicii adecvate de încălzire, apă caldă, răcire și iluminat, precum și energia necesară pentru funcționarea aparatelor electrice, în contextul național relevant, al politicii sociale naționale existente și al altor politici naționale relevante, lipsă cauzată de o combinație de factori, printre care se numără cel puțin inaccesibilitatea prețurilor, insuficiența venitului disponibil, cheltuielile ridicate cu energia, precum și eficiența energetică scăzută a locuințelor;

53.

„utilizator final” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce achiziționează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru propria sa utilizare finală sau o persoană fizică sau juridică ce ocupă o clădire individuală sau o unitate în cadrul unei clădiri cu mai multe apartamente sau al unei clădiri mixte aprovizionate cu încălzire, răcire sau apă caldă menajeră de la o sursă centrală, în cazul în care această persoană nu are un contract direct sau individual cu furnizorul de energie;

54.

„motivații divergente” înseamnă lipsa unei distribuții echitabile și rezonabile a obligațiilor și recompenselor financiare legate de investițiile în eficiența energetică între actorii implicați, de exemplu între proprietarii și chiriașii sau diferiții proprietari ai unităților de clădiri sau între proprietarii și chiriașii sau diferiții proprietari ai clădirilor cu mai multe apartamente sau ai clădirilor mixte;

55.

„strategie de implicare” înseamnă o strategie care prevede obiective, dezvoltă tehnici și stabilește modalități pentru a implica în procesul de elaborare a politicilor toate părțile interesate relevante de la nivel național sau local, inclusiv reprezentanți ai societății civile, cum ar fi organizațiile de consumatori, cu scopul de a crește gradul de conștientizare, de a obține feedback cu privire la politicile în cauză și de a îmbunătăți gradul de acceptare a acestora de către public;

56.

„parte semnificativă și eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice” înseamnă o parte și un eșantion care necesită stabilirea unui subgrup al unei populații statistice a măsurilor de economii de energie în cauză în așa fel încât să reflecte întreaga populație a tuturor măsurilor de economisire de energie, permițând astfel formularea unor concluzii suficient de fiabile cu privire la încrederea în ansamblul măsurilor.

Articolul 3

Principiul „eficiența energetică înainte de toate”

(1)   În conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, statele membre se asigură că soluțiile de eficiență energetică, inclusiv resursele axate pe cerere și flexibilitatea sistemului, sunt evaluate în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore cu o valoare de peste 100 000 000 EUR fiecare sau de 175 000 000 EUR pentru proiectele de infrastructură de transport, legate de următoarele sectoare:

(a)

sistemele energetice; și

(b)

sectoarele neenergetice, în cazul în care aceste sectoare au un impact asupra consumului de energie și al eficienței energetice, cum ar fi clădirile, transporturile, apa, tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), agricultura și sectorul financiar.

(2)   Până la 11 octombrie 2027, Comisia efectuează o evaluare a pragurilor stabilite la alineatul (1), în vederea unei revizuiri în sens descrescător, ținând seama de posibilele evoluții ale economiei și ale pieței energiei. Până la 11 octombrie 2028, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(3)   La aplicarea prezentului articol, statele membre sunt încurajate să țină seama de Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei (38).

(4)   Statele membre se asigură că autoritățile competente monitorizează aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate”, inclusiv, după caz, integrarea sectorială și impactul transsectorial, în cazul în care deciziile de politică, de planificare și de investiții fac obiectul cerințelor de aprobare și de monitorizare.

(5)   Atunci când aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate”, statele membre:

(a)

promovează și, în cazul în care sunt necesare analize costuri-beneficii, asigură aplicarea și publicarea unor metodologii de analiză costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică, acolo unde este cazul, ținând seama de întregul ciclu de viață și de perspectiva pe termen lung, de eficiența sistemului și a costurilor, de securitatea aprovizionării și de cuantificare din perspectiva societății, a sănătății, a economiei și a neutralității climatice, precum și de principiile durabilității și economiei circulare, în cadrul tranziției către neutralitatea climatică;

(b)

abordează impactul asupra sărăciei energetice;

(c)

identifică entitatea responsabilă sau entitățile responsabile cu monitorizarea aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate” și a efectelor cadrelor de reglementare, inclusiv ale reglementărilor financiare, ale deciziilor de planificare, de politică și de investiții majore menționate la alineatul (1) asupra consumului de energie, a eficienței energetice și a sistemelor energetice;

(d)

raportează Comisiei, în cadrul rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima, transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la modul în care principiul „eficiența energetică înainte de toate” a fost luat în considerare în deciziile naționale și, după caz, regionale și locale de planificare, de politică și de investiții majore, legate de sistemele energetice naționale și regionale, incluzând cel puțin următoarele:

(i)

o evaluare a aplicării și a beneficiilor principiului „eficiența energetică înainte de toate” în sistemele energetice, în special în ceea ce privește consumul de energie;

(ii)

o listă de acțiuni întreprinse pentru a elimina orice barieră inutilă de reglementare sau de altă natură din calea aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate” și a soluțiilor axate pe cerere, inclusiv prin identificarea legislației și a măsurilor naționale care contravin principiului „eficiența energetică înainte de toate”.

(6)   Până la 11 aprilie 2024, Comisia adoptă orientări care oferă un cadru general comun cuprinzând procedura de supraveghere, monitorizare și raportare pe care statele membre o pot utiliza pentru a elabora metodologiile de analiză cost-beneficiu menționate la alineatul (5) litera (a), pentru a asigura comparabilitatea, lăsând totodată statelor membre posibilitatea adaptării la circumstanțele naționale și locale.

Articolul 4

Obiective de eficiență energetică

(1)   Statele membre asigură în mod colectiv o reducere a consumului de energie cu cel puțin 11,7 % până în 2030, comparativ cu previziunile scenariului de referință al UE din 2020, astfel încât consumul final de energie al Uniunii să nu fie mai mare de 763 Mtep. Statele membre depun eforturi pentru a contribui în mod colectiv la obiectivul indicativ pentru consumul de energie primară al Uniunii, care să nu fie mai mare de 992,5 Mtep până în 2030.

(2)   Fiecare stat membru stabilește o contribuție națională orientativă în materie de eficiență energetică, bazată pe consumul final de energie, în vederea îndeplinirii la nivel colectiv a obiectivului obligatoriu al Uniunii privind consumul final de energie, menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, și depune eforturi pentru a contribui la nivel colectiv la obiectivul indicativ al Uniunii privind consumul de energie primară, menționat la alineatul respectiv. Statele membre notifică Comisiei contribuțiile respective, împreună cu o traiectorie orientativă pentru acestea, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima, prezentate în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, și ca parte a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv. Cu ocazia acestei notificări, statele membre exprimă aceste contribuții, de asemenea, ca nivel absolut al consumului de energie primară în 2030. Atunci când își stabilesc contribuțiile naționale orientative în materie de eficiență energetică, statele membre țin seama de cerințele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol și explică în ce fel și pe baza căror date au fost calculate contribuțiile respective. În acest scop, statele membre pot utiliza formula conținută în anexa I la prezenta directivă.

Statele membre includ în contribuțiile lor naționale în materie de eficiență energetică ponderea consumului de energie primară și a consumului final de energie din sectoarele utilizării finale a energiei, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1099/2008, inclusiv sectorul industrial, sectorul rezidențial, sectorul serviciilor și sectorul transporturilor. De asemenea, statele membre indică previziunile referitoare la consumul de energie din sectorul TIC.

(3)   La stabilirea contribuțiilor lor naționale orientative în materie de eficiență energetică menționate la alineatul (2), statele membre iau în considerare:

(a)

obiectivul privind consumul final de energie al Uniunii în 2030 de maximum 763 Mtep și obiectivul privind consumul de energie primară de maximum 992,5 Mtep, astfel cum se prevede la alineatul (1);

(b)

măsurile prevăzute în prezenta directivă;

(c)

alte măsuri de promovare a eficienței energetice în cadrul statelor membre și la nivelul Uniunii;

(d)

orice factori relevanți care afectează eforturile în materie de eficiență:

(i)

eforturile și acțiunile timpurii în vederea eficienței energetice;

(ii)

distribuția echitabilă a eforturilor la nivelul Uniunii;

(iii)

intensitatea energetică a economiei;

(iv)

potențialul rămas de reducere a consumului de energie într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor;

(e)

alte circumstanțe naționale care afectează consumul de energie, în special:

(i)

evoluția și prognozele demografice și cele privind PIB;

(ii)

schimbările înregistrate în importurile și exporturile de energie, evoluțiile mixului energetic și introducerea de noi combustibili durabili;

(iii)

dezvoltarea tuturor surselor regenerabile de energie, energia nucleară, captarea și stocarea dioxidului de carbon;

(iv)

decarbonizarea industriilor energointensive;

(v)

nivelul de ambiție din planurile naționale de decarbonizare sau de neutralitate climatică;

(vi)

potențialul economic al economiilor de energie;

(vii)

condițiile climatice actuale și previziunile privind schimbările climatice.

(4)   Atunci când aplică cerințele prevăzute la alineatul (3), un stat membru se asigură că contribuția sa în Mtep nu este cu peste 2,5 % mai mare decât ar fi fost dacă s-ar fi aplicat formula prevăzută în anexa I.

(5)   Comisia evaluează dacă contribuția colectivă a statelor membre este cel puțin egală cu obiectivul obligatoriu al Uniunii pentru consumul final de energie prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol. În cazul în care Comisia concluzionează că această contribuție este insuficientă, ca parte a evaluării pe care o face proiectelor de planuri naționale actualizate privind energia și clima în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, sau cel târziu până la 1 martie 2024, luând în considerare scenariul de referință actualizat al UE din 2020 în temeiul prezentului alineat, Comisia transmite fiecărui stat membru o contribuție națională orientativă corectată în materie de eficiență energetică pentru consumul final de energie, bazată pe:

(a)

reducerea colectivă a consumului final de energie care mai este necesară pentru atingerea obiectivului obligatoriu al Uniunii prevăzut la alineatul (1);

(b)

intensitatea relativă a GES per unitate de PIB înregistrată în 2019 în rândul statelor membre în cauză;

(c)

PIB-ul acestor state membre în 2019.

Înainte de a aplica formula din anexa I pentru mecanismul instituit prin prezentul alineat și cel târziu până la 30 noiembrie 2023, Comisia actualizează scenariul de referință al UE din 2020 pe baza celor mai recente date Eurostat raportate de statele membre, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) și cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

În pofida articolului 37 din prezenta directivă, statele membre care doresc să își actualizeze contribuțiile naționale orientative în materie de eficiență energetică în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, utilizând scenariul de referință actualizat al UE din 2020, își notifică contribuția națională orientativă actualizată în materie de eficiență energetică până cel târziu la 1 februarie 2024. În cazul în care un stat membru dorește să își actualizeze contribuția națională orientativă în materie de eficiență energetică, el se asigură că contribuția sa în Mtep nu este cu peste 2,5 % mai mare decât ar fi fost dacă s-ar fi aplicat formula prevăzută în anexa I, cu utilizarea scenariului de referință actualizat al UE din 2020.

Statele membre cărora Comisia le-a transmis o contribuție națională orientativă corectată în materie de eficiență energetică își actualizează contribuțiile naționale orientative în materie de eficiență energetică în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, incluzând contribuția națională orientativă corectată în materie de eficiență energetică pentru consumul final de energie, o actualizare a traiectoriei lor orientative pentru contribuția respectivă, precum și, după caz, măsurile lor suplimentare, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999. În conformitate cu regulamentul menționat, Comisia solicită statelor membre să transmită fără întârziere contribuția lor orientativă corectată în materie de eficiență energetică și, după caz, măsurile lor suplimentare pentru a asigura aplicarea mecanismului prevăzut la prezentul alineat.

În cazul în care un stat membru a notificat o contribuție națională orientativă în materie de eficiență energetică pentru consumul final de energie în Mtep egală sau mai mică decât cea care ar fi rezultat prin aplicarea formulei prevăzute în anexa I, Comisia nu modifică contribuția respectivă.

Atunci când aplică mecanismul prevăzut la prezentul alineat, Comisia se asigură că nu rămâne nicio diferență între suma contribuțiilor naționale ale tuturor statelor membre și obiectivul obligatoriu al Uniunii prevăzut la alineatul (1).

(6)   În cazul în care Comisia concluzionează, pe baza evaluării sale în temeiul articolului 29 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) 2018/1999, că nu s-au realizat progrese suficiente în direcția îndeplinirii contribuțiilor în materie de eficiență energetică, statele membre aflate deasupra traiectoriilor lor orientative pentru consumul final de energie menționate la alineatul (2) de la prezentul articol se asigură că pun în aplicare măsuri suplimentare în termen de un an de la data primirii evaluării Comisiei, pentru a reveni pe calea cea bună în direcția îndeplinirii contribuțiilor lor în materie de eficiență energetică. Respectivele măsuri suplimentare includ, printre altele, cel puțin una dintre următoarele măsuri:

(a)

măsuri naționale vizând realizarea de economii suplimentare de energie, inclusiv o asistență mai eficace în materie de dezvoltare a proiectelor pentru punerea în aplicare a măsurilor de investiții în eficiența energetică;

(b)

majorarea obligației privind economiile de energie prevăzute la articolul 8 din prezenta directivă;

(c)

ajustarea obligației pentru sectorul public;

(d)

realizarea unei contribuții financiare voluntare la Fondul național pentru eficiență energetică menționat la articolul 30 din prezenta directivă sau la alt instrument financiar destinat eficienței energetice, unde contribuțiile financiare anuale sunt egale cu investițiile necesare pentru atingerea traiectoriei orientative.

În cazul în care consumul final de energie al unui stat membru se află deasupra traiectoriei orientative a acestuia pentru consumul final de energie menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, statul membru respectiv include, în raportul său național intermediar integrat privind energia și clima transmis în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, o explicație a măsurilor pe care le va lua pentru a elimina decalajul, astfel încât să se asigure că realizează contribuțiile sale naționale în materie de eficiență energetică și volumul de economii de energie pe care îl preconizează.

Comisia evaluează dacă măsurile naționale menționate la prezentul alineat sunt suficiente pentru a realiza obiectivele de eficiență energetică ale Uniunii. În cazul în care măsurile naționale sunt considerate a fi insuficiente, Comisia, după caz, propune măsuri și își exercită competența la nivelul Uniunii, pentru a asigura, în special, atingerea obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030 ale Uniunii.

(7)   Comisia evaluează, până la 31 decembrie 2026, eventualele modificări metodologice în ceea ce privește datele raportate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1099/2008, metodologia de calculare a bilanțului energetic și modelele energetice pentru utilizarea energiei la nivel european și, dacă este necesar, propune ajustarea prin calcule tehnice a obiectivelor Uniunii pentru 2030, în vederea menținerii nivelului de ambiție stabilit la alineatul (1) de la prezentul articol.

CAPITOLUL II

ROLUL DE EXEMPLU AL SECTORULUI PUBLIC

Articolul 5

Rolul de lider al sectorului public în domeniul eficienței energetice

(1)   Statele membre asigură reducerea cu cel puțin 1,9 % pe an față de anul 2021 a consumului final total de energie al tuturor organismelor publice luate împreună.

Statele membre pot alege să excludă transportul public sau forțele armate de la obligația prevăzută la primul paragraf.

În sensul primului și al celui de al doilea paragraf, statele membre stabilesc un nivel de referință, care include consumul final de energie al tuturor organismelor publice, cu excepția transportului public sau a forțelor armate, pentru anul 2021. Reducerea consumului de energie al transportului public și al forțelor armate este orientativă, putând fi totuși luată în calcul pentru îndeplinirea obligației prevăzute la primul paragraf chiar dacă este exclusă din nivelul de referință în temeiul prezentului articol.

(2)   Pe durata unei perioade de tranziție care se încheie la 11 octombrie 2027, obiectivul prevăzut la alineatul (1) este orientativ. În cursul respectivei perioade de tranziție, statele membre pot utiliza date privind consumul estimat; până la aceeași dată, statele membre ajustează nivelul de referință și aliniază consumul final estimat de energie al tuturor organismelor publice la consumul final real de energie al tuturor organismelor publice.

(3)   Obligația prevăzută la alineatul (1) nu include, până la 31 decembrie 2026, consumul de energie al organismelor publice din unitățile administrative locale cu o populație de mai puțin de 50 000 de locuitori și, până la 31 decembrie 2029, consumul de energie al organismelor publice din unitățile administrative locale cu o populație de mai puțin de 5 000 de locuitori.

(4)   La calcularea consumului final de energie al organismelor sale publice, un stat membru poate lua în considerare variațiile climatice de pe teritoriul său.

(5)   Statele membre includ în versiunile actualizate, transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, ale planurilor lor naționale privind energia și clima, notificate în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv, cantitatea aferentă reducerii consumului de energie care trebuie obținută de toate organismele publice, defalcată pe sectoare, precum și măsurile pe care intenționează să le adopte în scopul realizării reducerilor respective. În cadrul rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima, transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre raportează Comisiei reducerea consumului final de energie realizată în fiecare an.

(6)   Statele membre se asigură că autoritățile regionale și locale stabilesc măsuri specifice privind eficiența energetică în instrumentele lor de planificare pe termen lung, cum ar fi planurile de decarbonizare sau cele privind energia durabilă, după consultarea părților interesate relevante, inclusiv a agențiilor pentru energie acolo unde este cazul, precum și a publicului, în special a grupurilor vulnerabile care sunt expuse riscului de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile de a suferi efectele acesteia.

De asemenea, statele membre se asigură că autoritățile competente, atunci când elaborează și pun în aplicare măsuri de eficiență energetică, întreprind acțiuni pentru a atenua impacturile negative semnificative, directe sau indirecte, ale măsurilor de eficiență energetică asupra gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, asupra gospodăriilor cu venituri mici sau asupra grupurilor vulnerabile.

(7)   Statele membre acordă sprijin organismelor publice. Fără a aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat, un astfel de sprijin poate include sprijin financiar și tehnic, cu scopul de a adopta măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice și de a încuraja organismele publice să ia în considerare și alte beneficii pe lângă economiile de energie, de exemplu calitatea mediului interior, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de orientări, prin promovarea consolidării competențelor, a dobândirii de competențe și a oportunităților de formare, precum și prin încurajarea cooperării între organismele publice.

(8)   Statele membre încurajează organismele publice să ia în considerare atât emisiile de carbon pe durata ciclului de viață, cât și beneficiile economice și sociale ale activităților lor de investiții și de politică.

(9)   Statele membre încurajează organismele publice să îmbunătățească performanța energetică a clădirilor pe care le dețin sau le ocupă, inclusiv prin înlocuirea aparatelor de încălzire vechi și ineficiente.

Articolul 6

Rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice

(1)   Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, fiecare stat membru se asigură că cel puțin 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite, care sunt deținute de organisme publice se renovează în fiecare an pentru a fi transformate cel puțin în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero sau în clădiri cu emisii zero, conform articolului 9 din Directiva 2010/31/UE.

Statele membre pot alege ce clădiri să includă în cerința de renovare de 3 %, ținând seama în mod corespunzător de raportul cost-eficacitate și de fezabilitatea tehnică atunci când aleg clădirile destinate renovării.

Statele membre pot excepta locuințele sociale de la obligația de renovare menționată la primul paragraf dacă astfel de renovări nu ar fi neutre din punctul de vedere al costurilor sau ar conduce la creșteri ale chiriilor pentru persoanele care trăiesc în aceste locuințe sociale, cu excepția cazului în care creșterile chiriilor nu sunt mai mari decât economiile la factura de energie.

În cazul în care ocupă o clădire pe care nu o dețin, organismele publice negociază cu proprietarul acesteia, în special atunci când survine un moment de cotitură, cum ar fi reînnoirea contractului de închiriere, schimbarea destinației sau lucrări importante de reparare sau întreținere, cu scopul de a stabili clauze contractuale prin care aceasta să devină cel puțin o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero sau o clădire al cărei consum de energie este zero.

Rata de cel puțin 3 % se calculează la suprafața totală a clădirilor care au o suprafață totală utilă de peste 250 m2 care sunt deținute de organisme publice și care, la data de 1 ianuarie 2024, nu sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

(2)   Statele membre pot aplica cerințe mai puțin stricte decât cele prevăzute la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:

(a)

clădiri protejate oficial ca făcând parte dintr-un sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, în măsura în care respectarea anumitor cerințe minime de performanță energetică ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;

(b)

clădiri deținute de forțele armate sau de administrația centrală și care servesc unor obiective de apărare națională, cu excepția spațiilor de locuit individuale sau a clădirilor de birouri ale forțelor armate și ale altor categorii de personal angajat de autoritățile de apărare națională;

(c)

clădiri utilizate ca lăcașuri de cult și pentru activități cu caracter religios.

Statele membre pot decide să nu renoveze nicio clădire care nu este menționată la primul paragraf de la prezentul alineat până la nivelul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care consideră că nu este fezabil din punct de vedere tehnic, economic sau funcțional ca respectiva clădire să fie transformată într-o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero. În cazul în care decid astfel, statele membre nu iau în calcul renovarea clădirii respective pentru îndeplinirea cerinței prevăzute la alineatul (1).

(3)   Pentru a obține cât mai devreme economii de energie și a oferi un stimulent pentru acțiuni timpurii, un stat membru care renovează peste 3 % din suprafața totală a clădirilor de pe teritoriul său în conformitate cu alineatul (1), în orice an până la 31 decembrie 2026, poate contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare oricăruia dintre următorii trei ani. Un stat membru care renovează mai mult de 3 % din suprafața totală a clădirilor de pe teritoriul său începând cu 1 ianuarie 2027 poate contabiliza excedentul în cadrul ratei anuale de renovare corespunzătoare următorilor doi ani.

(4)   Statele membre pot contabiliza, în cadrul ratei anuale de renovare a clădirilor, clădirile noi deținute pentru a înlocui clădiri specifice ale organismelor publice, care au fost demolate în oricare din cei doi ani precedenți. Acest lucru se aplică numai în cazul în care ar fi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai sustenabile din punctul de vedere al economiilor de energie și al reducerilor de emisii de CO2 pe durata ciclului de viață realizate, comparativ cu renovarea clădirilor respective. Criteriile generale, metodologia și procedurile pentru a determina aceste cazuri excepționale sunt stabilite în mod clar și publicate de fiecare stat membru.

(5)   Până la 11 octombrie 2025, în sensul prezentului articol, statele membre întocmesc, pun la dispoziția publicului și asigură accesul acestuia la un inventar al clădirilor încălzite și/sau răcite, care sunt deținute sau ocupate de organisme publice și care au o suprafață totală utilă mai mare de 250 m2. Statele membre actualizează acest inventar cel puțin o dată la doi ani. Inventarul este legat de prezentarea generală a parcului imobiliar efectuată în cadrul planurilor naționale de renovare a clădirilor în conformitate cu Directiva 2010/31/UE și bazele de date relevante.

Datele disponibile și accesibile publicului cu privire la caracteristicile parcului imobiliar, la renovarea clădirilor și la performanța energetică pot fi agregate de Observatorul parcului imobiliar al UE pentru a asigura o mai bună înțelegere a performanței energetice a sectorului clădirilor prin intermediul unor date comparabile.

Inventarul cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a)

suprafața totală în m2;

(b)

consumul anual de energie măsurat pentru încălzire, răcire, electricitate și apă caldă, atunci când aceste date sunt disponibile;

(c)

certificatul de performanță energetică al fiecărei clădiri, emis în conformitate cu Directiva 2010/31/UE.

(6)   Statele membre pot decide să aplice o abordare alternativă celei prevăzute la alineatele (1)-(4) în scopul de a obține, în fiecare an, o cantitate de economii de energie în clădirile organismelor publice care să fie cel puțin echivalentă cu cantitatea stabilită la alineatul (1).

În scopul aplicării acestei abordări alternative, statele membre:

(a)

se asigură că, în fiecare an, se introduce un pașaport de renovare, după caz, pentru clădirile care reprezintă cel puțin 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite deținute de organisme publice. Pentru aceste clădiri, renovarea către clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero se realizează cel târziu până în 2040;

(b)

estimează economiile de energie pe care le-ar genera aplicarea alineatelor (1)-(4) prin utilizarea unor valori standard adecvate pentru consumul de energie al clădirilor de referință ale organismelor publice, înainte și după renovarea care vizează transformarea lor în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero astfel cum sunt menționate în Directiva 2010/31/UE.

Statele membre care decid să aplice abordarea alternativă notifică Comisiei, până la 31 decembrie 2023, economiile de energie pe care le preconizează pentru a obține, până la 31 decembrie 2030, cel puțin echivalentul economiilor de energie realizate în cazul clădirilor menționate la alineatul (1).

Articolul 7

Achiziții publice

(1)   Statele membre se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante, atunci când încheie contracte de achiziții publice și concesiuni cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE, achiziționează doar produse, servicii, clădiri și lucrări cu performanțe înalte de eficiență energetică în conformitate cu cerințele menționate în anexa IV la prezenta directivă, cu excepția cazului în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic.

Statele membre se asigură, de asemenea, că, la încheierea contractelor de achiziții publice și a concesiunilor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile menționate la primul paragraf, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate” în conformitate cu articolul 3, inclusiv în cazul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor pentru care nu se prevede nicio cerință specifică în anexa IV.

(2)   Obligațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care subminează siguranța publică sau împiedică răspunsul la situațiile de urgență de sănătate publică. Obligațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se aplică în cazul contractelor forțelor armate numai în măsura în care aplicarea acestora nu generează un conflict cu natura și obiectivul principal ale activităților forțelor armate. Obligațiile nu se aplică contractelor de furnizare de echipamente militare, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (39).

(3)   În pofida articolului 29 alineatul (4), statele membre se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante evaluează fezabilitatea încheierii de contracte de performanță energetică pe termen lung care oferă economii de energie pe termen lung atunci când achiziționează contracte de prestări de servicii cu un conținut energetic semnificativ.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol, atunci când achiziționează un pachet de produse reglementat integral de un act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369, statele membre pot solicita ca eficiența energetică totală să aibă prioritate asupra eficienței energetice a produselor individuale din pachetul respectiv, prin achiziționarea pachetului de produse care respectă criteriul apartenenței la cea mai înaltă clasă de eficiență energetică disponibilă.

(5)   Statele membre pot impune autorităților contractante și entităților contractante, atunci când acestea încheie contracte astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, să ia în considerare în cadrul practicilor de achiziții publice, acolo unde este necesar, aspecte mai ample de sustenabilitate, sociale, de mediu și legate de economia circulară, în vederea atingerii obiectivelor Uniunii privind decarbonizarea și reducerea la zero a poluării. Acolo unde este necesar și în conformitate cu anexa IV, statele membre impun autorităților contractante și entităților contractante să ia în considerare criteriile Uniunii privind achizițiile publice verzi sau criteriile naționale echivalente disponibile.

Pentru a asigura transparența în ceea ce privește aplicarea cerințelor de eficiență energetică în cadrul procesului de achiziții publice, statele membre se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante pun la dispoziția publicului informații cu privire la impactul asupra eficienței energetice al contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile menționate la alineatul (1), prin publicarea informațiilor respective în anunțurile aferente din baza de date electronică zilnică a licitațiilor (Tenders Electronic Daily – TED), în conformitate cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE și 2014/25/UE și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei (40). Autoritățile contractante pot decide să impună ofertanților să divulge informații cu privire la potențialul de încălzire globală pe durata ciclului de viață, la utilizarea de materiale cu emisii reduse de carbon și la circularitatea materialelor utilizate pentru o clădire nouă și pentru o clădire care trebuie renovată. Autoritățile contractante pot pune informațiile respective la dispoziția publicului, în vederea contractelor, în special în ceea ce privește clădirile noi cu o suprafață de peste 2 000 m2.

Statele membre sprijină autoritățile contractante și entitățile contractante în ceea ce privește adoptarea cerințelor de eficiență energetică, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de norme și orientări clare, inclusiv metodologii privind evaluarea costurilor pe ciclu de viață, a efectelor asupra mediului și a costurilor de mediu, prin instituirea unor centre de sprijin pentru competențe, prin încurajarea cooperării între autoritățile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, și prin utilizarea achizițiilor publice agregate și digitale acolo unde este posibil.

(6)   Dacă este cazul, Comisia poate oferi autorităților naționale și funcționarilor responsabili cu achizițiile publice îndrumări suplimentare privind aplicarea cerințelor de eficiență energetică în procedurile de achiziții publice. Un astfel de sprijin poate consolida forurile existente în scopul sprijinirii statelor membre, de exemplu prin intermediul unor acțiuni concertate, și le poate ajuta să țină seama de criteriile privind achizițiile publice verzi.

(7)   Statele membre stabilesc dispozițiile juridice și de reglementare, precum și practicile administrative privind achizițiile publice și bugetele și exercițiile financiare anuale, care sunt necesare pentru a se asigura că autoritățile contractante individuale nu sunt împiedicate să facă investiții menite să îmbunătățească eficiența energetică și nici să utilizeze contracte de performanță energetică și mecanisme de finanțare de la surse terțe pe o bază contractuală pe termen lung.

(8)   Statele membre elimină toate barierele de reglementare sau de altă natură din calea eficienței energetice, în special în ceea ce privește dispozițiile juridice și de reglementare, precum și practicile administrative privind achizițiile publice și bugetele și exercițiile financiare anuale, cu scopul de a se asigura că organismele publice individuale nu sunt împiedicate să facă investiții menite să îmbunătățească eficiența energetică și nici să utilizeze contracte de performanță energetică și mecanisme de finanțare de la surse terțe pe o bază contractuală pe termen lung.

În cadrul rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima, transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre raportează Comisiei cu privire la măsurile luate pentru a aborda barierele din calea adoptării îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică.

CAPITOLUL III

CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT

Articolul 8

Obligația privind economiile de energie

(1)   Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puțin echivalente cu:

(a)

noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, de 1,5 % din volumul vânzărilor anuale de energie către clienții finali, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013. Vânzările de energie, ca volum, utilizate în transport, pot fi excluse parțial sau integral din acest calcul;

(b)

noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030, de:

(i)

0,8 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2021 la 31 decembrie 2023, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;

(ii)

1,3 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2024 la 31 decembrie 2025, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;

(iii)

1,5 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2026 la 31 decembrie 2027, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;

(iv)

1,9 % din consumul final anual de energie de la 1 ianuarie 2028 la 31 decembrie 2030, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

Prin derogare de la primul paragraf litera (b) punctul (i), Cipru și Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2023, echivalente cu 0,24 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

Prin derogare de la primul paragraf litera (b) punctele (ii), (iii) și (iv), Cipru și Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2030, echivalente cu 0,45 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

Statele membre decid modul în care eșalonează cantitatea calculată de economii noi pe fiecare dintre perioadele menționate la primul paragraf literele (a) și (b), cu condiția ca economiile obligatorii cumulate totale de energie la nivelul utilizării finale să fi fost realizate până la finalul fiecărei perioade de obligații.

Statele membre continuă să realizeze noi economii anuale, în conformitate cu rata de economisire prevăzută la primul paragraf litera (b) punctul (iv), pe perioade de câte zece ani după 2030.

(2)   Statele membre obțin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligații în materie de eficiență energetică, astfel cum este menționată la articolul 9, fie prin adoptarea unor măsuri de politică alternative, astfel cum sunt menționate la articolul 10. Statele membre pot realiza o combinație între o schemă de obligații în materie de eficiență energetică și măsuri de politică alternative. Statele membre se asigură că economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică menționate la articolele 9 și 10 și la articolul 30 alineatul (14) sunt calculate în conformitate cu anexa V.

(3)   Statele membre pun în aplicare scheme de obligații în materie de eficiență energetică, măsuri de politică alternative sau o combinație a acestora, ori programe sau măsuri finanțate dintr-un fond național pentru eficiență energetică, cu prioritate, dar nu exclusiv, în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre se asigură că măsurile de politică puse în aplicare în temeiul prezentului articol nu au efecte negative asupra persoanelor respective. Dacă este cazul, statele membre utilizează în mod optim finanțarea, inclusiv finanțarea publică, mecanismele de finanțare stabilite la nivelul Uniunii și veniturile obținute din certificatele de emisii, în temeiul articolului 24 alineatul (3) litera (b), cu scopul de a elimina efectele negative și de a asigura o tranziție energetică justă și incluzivă.

În scopul realizării economiilor de energie obligatorii în temeiul alineatului (1) și fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/943 și Directivei (UE) 2019/944, statele membre, la proiectarea acestor măsuri de politică, au în vedere și promovează rolul comunităților de energie din surse regenerabile și al comunităților de energie ale cetățenilor în ceea ce privește contribuția la punerea în aplicare a acestor măsuri de politică.

Statele membre stabilesc și ating o cotă din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Această cotă este cel puțin egală cu proporția gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, potrivit evaluării din planurile lor naționale privind energia și clima elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999. La evaluarea ponderii sărăciei energetice în planurile lor naționale privind energia și clima, statele membre iau în considerare indicatorii următori:

(a)

incapacitatea de a încălzi suficient de bine locuința (Eurostat, SILC [ilc_mdes01]);

(b)

restanțele la facturile pentru utilități (Eurostat, SILC, [ilc_mdes07]);

(c)

populația totală care trăiește într-o locuință cu acoperiș spart, cu pereți, podele sau fundație cu igrasie sau cu ferestre sau podele putrezite (Eurostat, SILC [ilc_mdho01]);

(d)

rata riscului de sărăcie (anchetele Eurostat, SILC și ECHP [ilc_li02]) (punctul-limită: 60 % din venitul echivalent median după transferurile sociale).

În cazul în care un stat membru nu a notificat proporția de gospodării afectate de sărăcie energetică potrivit evaluării din planul său național privind energia și clima, cota din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale este cel puțin egală cu media aritmetică a valorilor indicatorilor menționați la al treilea paragraf pentru anul 2019 sau, dacă acestea nu sunt disponibile pentru 2019, cu extrapolarea liniară a valorilor indicatorilor respectivi pentru ultimii trei ani pentru care aceste valori sunt disponibile.

(4)   Statele membre includ informații privind indicatorii aplicați, media aritmetică a valorilor acestora și rezultatul măsurilor de politică stabilite în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol în versiunile actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima, transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima, notificate în temeiul articolelor 3 și 7-12 din regulamentul respectiv, precum și în rapoartele naționale intermediare conexe privind energia și clima, transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv.

(5)   Statele membre pot lua în calcul economiile de energie care rezultă în urma măsurilor de politică, indiferent dacă au fost introduse până la 31 decembrie 2020 sau după această dată, cu condiția ca măsurile respective să ducă la noi acțiuni individuale care să fie întreprinse după 31 decembrie 2020. Economiile de energie realizate în orice perioadă de obligații nu sunt luate în calcul la determinarea cantității de economii de energie obligatorii pentru perioadele anterioare de obligații stabilite la alineatul (1).

(6)   Cu condiția să își fi îndeplinit cel puțin obligația privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie menționată la punctul respectiv prin unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:

(a)

aplicarea unei rate anuale de economisire privind vânzările de energie către clienții finali sau privind consumul final de energie, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;

(b)

excluderea parțială sau totală din scenariul de referință pentru calculare a energiei utilizate în transporturi;

(c)

utilizarea oricăreia dintre opțiunile prevăzute la alineatul (8).

(7)   În cazul în care utilizează oricare dintre posibilitățile prevăzute la alineatul (6) privind economiile de energie obligatorii menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre stabilesc:

(a)

propria rată anuală a economiilor care va fi aplicată la calcularea economiilor lor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, care să asigure faptul că cantitatea finală a economiilor lor nete de energie nu este mai scăzută decât cea a economiilor impuse în temeiul punctului sus-menționat;

(b)

propriul nivel de referință pentru calcul, care poate exclude parțial sau total energia utilizată în transporturi.

(8)   Sub rezerva alineatului (9), fiecare stat membru poate:

(a)

să efectueze calculul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf litera (a), utilizând valori de 1 % în 2014 și 2015, 1,25 % în 2016 și 2017 și 1,5 % în 2018, 2019 și 2020;

(b)

să excludă din calcul, ca volum, toate sau o parte din vânzările de energie utilizată, referitor la perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), sau energia finală consumată, referitor la perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), de către activitățile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE;

(c)

să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (b) punctul (i) economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuției și transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de încălzire și de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 25 alineatul (4), la articolul 26 alineatul (7) litera (a) și la articolul 27 alineatele (1), (5)-(9) și (11). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V și se include în planurile respective;

(d)

să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie economiile de energie rezultate din acțiuni specifice recent implementate, începând de la 31 decembrie 2008, care continuă să aibă impact în 2020 în ceea ce privește perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) și după 2020 în ceea ce privește perioada menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) și care pot fi măsurate și verificate;

(e)

să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie economiile de energie care rezultă din adoptarea unor măsuri de politică, cu condiția să se poată demonstra că măsurile respective au ca rezultat acțiuni individuale derulate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2020 care generează economii după 31 decembrie 2020;

(f)

să excludă din calculul cantității obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) și litera (b) punctul (i) 30 % din cantitatea verificabilă de energie produsă pe sau în clădiri pentru uz propriu ca urmare a măsurilor de politică ce promovează instalarea de noi tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile;

(g)

să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (a) și litera (b) punctul (i) economiile de energie care depășesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligații cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020, cu condiția ca economiile respective să rezulte din acțiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menționate la articolele 9 și 10, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acțiune naționale privind eficiența energetică și raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 26.

(9)   Statele membre aplică și calculează efectul opțiunilor selectate în temeiul alineatului (8) pentru perioada menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) și litera (b) punctul (i) separat:

(a)

pentru calculul cantității obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot utiliza opțiunile enumerate la alineatul (8) literele (a)-(d). Toate opțiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, reprezintă maximum 25 % din cantitatea de economii de energie menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(b)

pentru calculul cantității obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i), statele membre pot utiliza opțiunile enumerate la alineatul (8) literele (b)-(g), cu condiția ca acțiunile individuale menționate la alineatul (8) litera (d) să continue să aibă un impact verificabil și măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opțiunile selectate în temeiul alineatului (8), cumulate, nu conduc la o reducere cu mai mult de 35 % a cantității de economii de energie calculate în conformitate cu alineatele (6) și (7).

Indiferent dacă statele membre exclud parțial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referință pentru calcul sau utilizează oricare dintre opțiunile enumerate la alineatul (8), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obținută în consumul final de energie în perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) punctul (i) cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2023 nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale de economisire menționate la punctul respectiv.

(10)   Statele membre descriu în versiunile actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima notificate în temeiul articolelor 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, precum și în rapoartele intermediare corespunzătoare, calculul cantității de economii de energie care trebuie obținută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030 și, dacă este cazul, explică modul în care au fost stabilite rata anuală de economisire și nivelul de referință pentru calcul, precum și modul și măsura în care au fost aplicate opțiunile menționate la alineatul (8) de la prezentul articol.

(11)   Statele membre notifică Comisiei cantitatea de economii de energie obligatorii menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) și la alineatul (3) de la prezentul articol, o descriere a măsurilor de politică ce urmează să fie puse în aplicare pentru realizarea cantității totale obligatorii a economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, precum și metodologiile lor de calcul în temeiul anexei V la prezenta directivă, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și ca parte a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul articolelor 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre utilizează modelul de raportare furnizat statelor membre de către Comisie.

(12)   În cazul în care, pe baza evaluării rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza proiectului de versiune actualizată sau a versiunii actualizate finale a celui mai recent plan național integrat privind energia și clima transmis în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza evaluării proiectelor de planuri naționale integrate ulterioare privind energia și clima notificate în temeiul articolelor 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau a versiunilor finale ale acestora, Comisia concluzionează că măsurile de politică nu asigură realizarea cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea perioadei de obligații, Comisia poate adresa recomandări în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2018/1999 statelor membre ale căror măsuri de politică consideră că sunt insuficiente pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor lor privind economiile de energie.

(13)   În cazul în care un stat membru nu a realizat economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligații prevăzute la alineatul (1), statul membru respectiv realizează economiile de energie rămase, în plus față de economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, până la încheierea următoarei perioade de obligații.

Alternativ, în cazul în care un stat membru a realizat economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale peste nivelul necesar până la sfârșitul fiecărei perioade de obligații prevăzute la alineatul (1), acesta are dreptul de a reporta cantitatea eligibilă de cel mult 10 % din excedentul respectiv în următoarea perioadă de obligații, fără ca angajamentul-țintă să fie majorat.

(14)   În cadrul versiunilor actualizate ale planurilor lor naționale privind energia și clima transmise în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, al rapoartelor lor naționale intermediare relevante privind energia și clima transmise în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv și al planurilor lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima notificate în temeiul articolelor 3 și 7-12 din regulamentul respectiv, statele membre demonstrează, incluzând după caz dovezi și calcule:

(a)

că, în situația în care există o suprapunere a impactului măsurilor de politică sau a impactului acțiunilor individuale, nu are loc o contabilizare dublă a economiilor de energie;

(b)

modul în care economiile de energie realizate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol contribuie la realizarea contribuției lor naționale în temeiul articolului 4;

(c)

că sunt instituite măsuri de politică în scopul îndeplinirii obligațiilor lor privind economiile de energie, concepute în conformitate cu prezentul articol, și că respectivele măsuri de politică sunt eligibile și adecvate pentru a se asigura realizarea cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligații.

Articolul 9

Scheme de obligații în materie de eficiență energetică

(1)   În cazul în care statele membre decid să își îndeplinească obligațiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligații în materie de eficiență energetică, acestea se asigură că părțile obligate menționate la alineatul (3) de la prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (8) și (9), cerința privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (1).

Dacă este cazul, statele membre pot decide ca părțile obligate să realizeze respectivele economii, în totalitate sau parțial, sub forma unei contribuții la Fondul național pentru eficiență energetică, în conformitate cu articolul 30 alineatul (14).

(2)   În cazul în care statele membre decid să își îndeplinească obligațiile de a realiza cantitatea de economii prevăzută la articolul 8 alineatul (1) printr-o schemă de obligații în materie de eficiență energetică, acestea pot să desemneze o autoritate publică de punere în aplicare care să administreze schema.

(3)   Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, părțile obligate din rândul operatorilor de transport și de sistem, al operatorilor de distribuție, al distribuitorilor de energie, al societăților de vânzare cu amănuntul a energiei și al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianților care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligației se realizează de părțile obligate în rândul clienților finali, desemnați de statul membru, în mod independent de calculul efectuat în temeiul articolului 8 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părți, astfel cum se prevede la alineatul (11) litera (a) de la prezentul articol.

(4)   Atunci când societățile de vânzare cu amănuntul a energiei sunt desemnate ca părți obligate în temeiul alineatului (3), statele membre se asigură că, la îndeplinirea obligației care le revine, respectivele societăți de vânzare cu amănuntul a energiei nu creează bariere care împiedică consumatorii să treacă de la un furnizor la altul.

(5)   Statele membre pot impune părților obligate să atingă o cotă din obligația lor privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. De asemenea, statele membre pot impune părților obligate să îndeplinească obiective în materie de reducere a costurilor energiei, cu condiția ca acestea să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale și să fie calculate în conformitate cu anexa V, și să realizeze economii de energie prin promovarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv a măsurilor de sprijin financiar care vizează atenuarea efectelor prețului carbonului asupra IMM-urilor și asupra microîntreprinderilor.

(6)   Statele membre pot impune părților obligate să colaboreze cu serviciile sociale, cu autoritățile regionale și cu autoritățile locale sau municipale pentru a promova măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Aceasta include identificarea și abordarea necesităților specifice ale grupurilor care sunt în mod special supuse riscului de sărăcie energetică sau mai susceptibile de a suferi efectele acesteia. Pentru a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, statele membre încurajează părțile obligate să realizeze acțiuni precum renovarea clădirilor, inclusiv a locuințelor sociale, înlocuirea aparatelor, sprijin și stimulente financiare pentru măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, în conformitate cu schemele naționale de finanțare și de sprijin, sau audituri energetice. Statele membre asigură eligibilitatea măsurilor pentru unitățile individuale situate în clădiri cu mai multe apartamente.

(7)   Atunci când aplică alineatele (5) și (6), statele membre impun părților obligate să raporteze anual cu privire la economiile de energie pe care le realizează ca urmare a acțiunilor promovate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale și solicită informații statistice agregate cu privire la clienții lor finali, identificând modificările survenite în economiile de energie față de informațiile transmise anterior, precum și cu privire la sprijinul tehnic și financiar acordat.

(8)   Statele membre exprimă cantitatea obligatorie de economii de energie care revine fiecărei părți obligate în termeni de consum de energie primară sau de consum final de energie. Metoda selectată pentru exprimarea cantității obligatorii de economii de energie este utilizată, de asemenea, la calcularea economiilor declarate de părțile obligate. La convertirea cantității de economii de energie, se aplică valorile puterii calorifice nete stabilite în anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (41) și factorul de energie primară în temeiul articolului 31, cu excepția cazului în care poate fi justificată aplicarea altor factori de conversie.

(9)   Statele membre stabilesc sisteme de măsurare, de control și de verificare pentru efectuarea unei verificări documentate în scris a cel puțin unei părți semnificative și a unui eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice instituite de către părțile obligate. Măsurarea, controlul și verificarea în cauză se realizează în mod independent față de părțile obligate. În cazul în care o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naționale de obligații în materie de eficiență energetică în temeiul articolului 9 și al EU ETS în sectorul clădirilor și al transportului rutier în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare și de verificare asigură faptul că prețul carbonului transferat în momentul eliberării combustibilului pentru consum în conformitate cu Directiva 2003/87/CE este luat în considerare la calcularea și raportarea economiilor de energie rezultate din măsurile de economisire a energiei adoptate de entitatea respectivă.

(10)   Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control și de verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate și modul în care aceste probleme au fost abordate.

(11)   În cadrul schemei de obligații în materie de eficiență energetică, statele membre pot autoriza părțile obligate să realizeze următoarele:

(a)

să ia în calcul, pentru îndeplinirea obligației lor, economiile certificate de energie realizate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părți terțe, inclusiv în cazul în care părțile obligate promovează, prin intermediul altor organisme acreditate de stat sau prin intermediul autorităților publice, măsuri care pot implica parteneriate formale și care pot fi combinate cu alte surse de finanțare;

(b)

să ia în calcul economiile obținute într-un anumit an ca și când acestea ar fi fost obținute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depășește sfârșitul perioadelor de obligații stabilite la articolul 8 alineatul (1).

Atunci când autorizează acest lucru, statele membre se asigură că certificarea economiilor de energie menționată la primul paragraf litera (a) urmează un proces de aprobare instituit în statele membre care este clar, transparent și deschis tuturor participanților de pe piață și care vizează reducerea la minimum a costurilor de certificare.

Statele membre evaluează și, după caz, iau măsuri pentru a reduce la minimum impactul costurilor directe și indirecte ale schemelor de obligații în materie de eficiență energetică asupra competitivității industriilor energointensive expuse concurenței internaționale.

(12)   Statele membre publică anual economiile de energie realizate de fiecare parte obligată sau de fiecare subcategorie de părți obligate, precum și economiile totale realizate în cadrul schemei.

Articolul 10

Măsuri de politică alternative

(1)   În cazul în care statele membre decid să își îndeplinească obligațiile de a realiza economiile obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1) prin măsuri de politică alternative, ele se asigură, fără a aduce atingere articolului 8 alineatele (8) și (9), că economiile de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1) sunt realizate în rândul clienților finali.

(2)   Pentru toate măsurile în afara celor referitoare la impozitare, statele membre instituie sisteme de măsurare, de control și de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puțin unei părți semnificative și a unui eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice puse în practică de către părțile participante sau mandatate. Măsurarea, controlul și verificarea se realizează în mod independent față de părțile participante sau mandatate.

(3)   Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control și de verificare instituite, inclusiv metodele utilizate, problemele identificate și modul în care aceste probleme au fost abordate.

(4)   Atunci când raportează o măsură de impozitare, statele membre demonstrează modul în care a fost asigurată eficacitatea semnalului de preț, precum rata de impozitare și vizibilitatea în timp, în concepția măsurii de impozitare. În cazul în care are loc o scădere a ratei de impozitare, statele membre justifică modul în care măsurile de impozitare continuă să conducă la realizarea de economii de energie.

Articolul 11

Sisteme de gestionare a energiei și audituri energetice

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 85 TJ, în cursul perioadei anterioare de trei ani, pentru ansamblul purtătorilor de energie, pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei. Sistemul de gestionare a energiei este certificat de un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaționale relevante.

Statele membre se asigură că întreprinderile menționate la primul paragraf dispun de un sistem de gestionare a energiei cel târziu până la 11 octombrie 2027.

(2)   Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 10 TJ în cursul perioadei anterioare de trei ani, pentru ansamblul purtătorilor de energie, care nu pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei fac obiectul unui audit energetic.

Aceste audituri energetice sunt:

(a)

fie efectuate într-un mod independent și eficient din punctul de vedere al costurilor de către experți calificați sau acreditați, în conformitate cu articolul 28;

(b)

fie puse în aplicare și supravegheate de către autorități independente în temeiul legislației naționale.

Statele membre se asigură că întreprinderile menționate la primul paragraf efectuează un prim audit energetic până la 11 octombrie 2026 și că auditurile energetice ulterioare se efectuează cel puțin o dată la patru ani. În cazul în care astfel de întreprinderi efectuează deja audituri energetice în conformitate cu primul paragraf, ele continuă să facă acest lucru cel puțin o dată la patru ani, în conformitate cu prezenta directivă.

Întreprinderile în cauză elaborează un plan de acțiune concret și fezabil pe baza recomandărilor rezultate din auditurile energetice respective. Planul de acțiune identifică măsurile de punere în aplicare a fiecărei recomandări de audit, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic. Planul de acțiune este prezentat conducerii întreprinderii.

Statele membre se asigură că planurile de acțiune și rata de punere în aplicare a recomandărilor sunt publicate în raportul anual al întreprinderii în cauză și că sunt puse la dispoziția publicului, sub rezerva dreptului Uniunii și a dreptului intern care protejează secretele comerciale și de afaceri și confidențialitatea.

(3)   În cazul în care, într-un an dat, o întreprindere menționată la alineatul (1) are un consum anual mai mare de 85 TJ, iar o întreprindere menționată la alineatul (2) are un consum anual mai mare de 10 TJ, statele membre se asigură că informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților naționale responsabile cu punerea în aplicare a prezentului articol. În acest scop, statele membre pot promova utilizarea unei platforme noi sau existente pentru a facilita colectarea datelor solicitate la nivel național.

(4)   Statele membre pot încuraja întreprinderile menționate la alineatele (1) și (2) să furnizeze în raportul lor anual informații cu privire la consumul lor anual de energie în kWh, volumul lor anual de consum de apă în metri cubi și o comparație cu anii precedenți a consumului lor de energie și de apă.

(5)   Statele membre promovează, pentru toți clienții finali, disponibilitatea auditurilor energetice de înaltă calitate, eficiente din punctul de vedere al costurilor și:

(a)

efectuate într-o manieră independentă de către experți calificați sau acreditați, în conformitate cu criteriile de calificare; sau

(b)

puse în aplicare și supravegheate de către autorități independente în temeiul legislației naționale.

Auditurile energetice menționate la primul paragraf pot fi efectuate de experți interni sau auditori energetici, cu condiția ca statul membru în cauză să fi implementat un sistem care să asigure calitatea acestora, incluzând, după caz, o selecție anuală aleatorie a cel puțin unui procent semnificativ din punct de vedere statistic din toate auditurile energetice efectuate de astfel de experți interni sau auditori energetici.

Pentru a asigura calitatea ridicată a auditurilor energetice și a sistemelor de gestionare a energiei, statele membre stabilesc criterii minime transparente și nediscriminatorii pentru auditurile energetice, în conformitate cu anexa VI și luând în considerare standardele europene sau internaționale relevante. Statele membre desemnează o autoritate competentă sau un organism competent pentru a asigura respectarea termenelor pentru efectuarea auditurilor energetice prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și aplicarea corectă a criteriilor minime prevăzute în anexa VI.

Auditurile energetice nu cuprind clauze care să împiedice transferul rezultatelor auditului către orice furnizor calificat sau acreditat de servicii energetice, cu condiția să nu existe obiecții din partea clientului.

(6)   Statele membre dezvoltă programe cu scopul de a încuraja și de a oferi sprijin tehnic IMM-urilor care nu intră sub incidența alineatului (1) sau (2) pentru a se supune auditurilor energetice și a pune ulterior în aplicare recomandările formulate ca urmare a acestor audituri.

Pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii și fără a aduce atingere dreptului Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot să instituie mecanisme pentru a furniza audituri energetice, cum ar fi centre de audit energetic pentru IMM-uri și microîntreprinderi, cu condiția ca aceste mecanisme să nu concureze cu auditorii privați. Statele membre pot prevedea, de asemenea, și alte scheme de sprijin pentru IMM-uri, inclusiv în cazul în care acestea au încheiat acorduri voluntare, pentru a acoperi costurile auditurilor energetice și ale punerii în aplicare a recomandărilor extrem de eficiente din punctul de vedere al costurilor formulate în urma auditurilor energetice, în cazul în care măsurile propuse în recomandările respective sunt puse în aplicare.

(7)   Statele membre se asigură că programele menționate la alineatul (6) includ sprijin pentru IMM-uri în ceea ce privește cuantificarea în activitatea lor a multiplelor beneficii ale măsurilor de eficiență energetică, elaborarea de foi de parcurs privind eficiența energetică și dezvoltarea rețelelor de eficiență energetică pentru IMM-uri, facilitate de experți independenți.

Statele membre aduc în atenția IMM-urilor, inclusiv prin intermediul organizațiilor reprezentative intermediare ale acestora, exemple concrete privind modul în care sistemele de gestionare a energiei le pot îmbunătăți activitatea. Comisia acordă asistență statelor membre, sprijinind schimburile de bune practici în domeniu.

(8)   Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja întreprinderile care nu sunt IMM-uri și care nu intră sub incidența alineatului (1) sau (2) să se supună auditurilor energetice și să pună ulterior în aplicare recomandările formulate ca urmare a acestor audituri.

(9)   Se consideră că auditurile energetice respectă alineatul (2) în cazul în care sunt:

(a)

efectuate într-o manieră independentă, pe baza criteriilor minime stabilite în anexa VI;

(b)

puse în aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între organizații ale părților interesate și un organism numit și supravegheat de către statul membru în cauză, de către un alt organism căruia autoritățile competente i-au delegat responsabilitatea în acest sens sau de către Comisie.

Accesul participanților de pe piață care oferă servicii energetice se bazează pe criterii transparente și nediscriminatorii.

(10)   Întreprinderile care pun în aplicare un contract de performanță energetică sunt scutite de la cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, cu condiția ca respectivul contract de performanță energetică să acopere elementele necesare ale sistemului de gestionare a energiei și să respecte cerințele stabilite în anexa XV.

(11)   Întreprinderile care pun în aplicare un sistem de management de mediu, certificat de către un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaționale relevante, sunt scutite de la cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, cu condiția ca sistemul de management de mediu în cauză să includă un audit energetic pe baza criteriilor minime stabilite în anexa VI.

(12)   Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic să includă o evaluare a fezabilității tehnice și economice a racordării la o rețea de încălzire sau de răcire centralizată existentă sau preconizată.

Fără a aduce atingere dreptului Uniunii privind ajutoarele de stat, statele membre pot pune în aplicare stimulente, scheme de sprijin pentru punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor energetice, precum și alte măsuri similare.

Articolul 12

Centrele de date

(1)   Până la 15 mai 2024 și ulterior în fiecare an, statele membre solicită proprietarilor și operatorilor centrelor de date de pe teritoriul lor care au un necesar de energie electrică instalată pentru infrastructura tehnologiei informației (TI) de cel puțin 500 kW să pună la dispoziția publicului informațiile prevăzute în anexa VII, cu excepția informațiilor care intră sub incidența dreptului Uniunii și a dreptului intern care protejează secretele comerciale și de afaceri și confidențialitatea.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică centrelor de date utilizate pentru apărare și pentru protecție civilă sau care furnizează servicii al căror scop final este exclusiv de apărare și de protecție civilă.

(3)   Comisia creează o bază de date europeană privind centrele de date, care include informații comunicate de centrele de date obligate în conformitate cu alineatul (1). Baza de date europeană este pusă la dispoziția publicului la nivel agregat.

(4)   Statele membre încurajează proprietarii și operatorii centrelor de date de pe teritoriul lor care au un necesar de energie electrică instalată pentru infrastructura TI mai mare sau egal cu 1 MW să ia în considerare bunele practici menționate în cea mai recentă versiune a Codului european de conduită privind eficiența energetică a centrelor de date.

(5)   Până la 15 mai 2025, Comisia evaluează datele disponibile privind eficiența energetică a centrelor de date, care îi sunt transmise în temeiul alineatelor (1) și (3), și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, după caz, de propuneri legislative care conțin măsuri suplimentare de îmbunătățire a eficienței energetice, incluzând standarde minime de performanță și o evaluare a fezabilității tranziției către un sector al centrelor de date cu zero emisii nete, în strânsă consultare cu părțile interesate relevante. Astfel de propuneri pot stabili un interval de timp în care centrele de date existente trebuie să atingă performanța minimă.

Articolul 13

Contorizarea gazelor naturale

(1)   Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu eventualele economii de energie, clienții finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la prețuri competitive, care reflectă cu acuratețe consumul real de energie al clientului final și care furnizează informații privind momentul efectiv al utilizării.

Astfel de contoare individuale la prețuri competitive se pun totdeauna la dispoziție în cazul în care:

(a)

se înlocuiește un contor existent, cu excepția situației în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este eficient din punctul de vedere al costurilor în raport cu economiile potențiale estimate pe termen lung;

(b)

se face o nouă conexiune într-o clădire nouă sau o clădire este supusă unor renovări majore în înțelesul Directivei 2010/31/UE.

(2)   În cazul și în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă și introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:

(a)

acestea se asigură că sistemele de contorizare furnizează clienților finali informații privind perioada de utilizare reală și că obiectivele privind eficiența energetică și beneficiile pentru clienții finali sunt luate în considerare pe deplin în momentul stabilirii funcționalităților minime ale contoarelor și a obligațiilor impuse participanților de pe piață;

(b)

acestea asigură securitatea contoarelor inteligente și comunicarea datelor, precum și dreptul la viață privată al clienților finali, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii privind protecția datelor și a vieții private;

(c)

acestea stabilesc obligația de informare și asistență corespunzătoare a clienților la momentul instalării, în special cu privire la întregul potențial al contoarelor inteligente în ceea ce privește gestionarea contorizării și monitorizarea consumului de energie.

Articolul 14

Contorizarea încălzirii, a răcirii și a apei calde menajere

(1)   Statele membre se asigură că clienții finali de încălzire centralizată, răcire centralizată și apă caldă menajeră sunt dotați cu contoare la prețuri competitive, care reflectă cu acuratețe consumul lor real de energie.

(2)   În cazul în care încălzirea, răcirea sau apa caldă menajeră pentru o clădire sunt furnizate de la o sursă centrală care deservește mai multe clădiri sau de la un sistem de încălzire centralizată ori de la un sistem de răcire centralizată, se instalează un contor la schimbătorul de căldură sau la punctul de livrare.

Articolul 15

Subcontorizarea și repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire și pentru apa caldă menajeră

(1)   În clădirile cu mai multe apartamente și în clădirile mixte dotate cu o sursă centrală de încălzire sau de răcire sau alimentate de sisteme de încălzire sau de răcire centralizată, se instalează contoare individuale pentru a măsura consumul de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și eficient din punctul de vedere al costurilor, în sensul că este proporțional în raport cu posibilele economii de energie.

În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru contorizarea consumului în fiecare unitate a clădirii, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică pentru a măsura consumul de energie termică la fiecare corp de încălzire, cu excepția cazului în care statul membru în cauză demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare de costuri nu ar fi eficientă din punctul de vedere al costurilor. În aceste cazuri, pot fi avute în vedere metode alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru măsurarea consumului de energie termică. Criteriile generale, metodologia și procedurile pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică și de eficiență din punctul de vedere al costurilor sunt stabilite în mod clar și publicate de fiecare stat membru.

(2)   În clădirile noi cu mai multe apartamente și în părțile rezidențiale ale clădirilor mixte noi care sunt dotate cu o sursă centrală de încălzire pentru apa caldă menajeră ori sunt aprovizionate de la rețele de încălzire centralizată, sunt prevăzute contoare individuale pentru apa caldă menajeră, în pofida dispozițiilor de la alineatul (1) primul paragraf.

(3)   În cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la rețele de încălzire sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparența și acuratețea contabilizării consumului individual. După caz, astfel de norme includ orientări privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energia care se utilizează pentru:

(a)

apă caldă menajeră;

(b)

energie termică distribuită de instalația clădirii și în scopul încălzirii spațiilor comune, în cazul în care casa scărilor și coridoarele sunt echipate cu corpuri de încălzire;

(c)

încălzirea sau răcirea apartamentelor.

Articolul 16

Cerințele privind citirea la distanță

(1)   În sensul articolelor 14 și 15, contoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică nou instalate sunt dispozitive care pot fi citite de la distanță. Se aplică condițiile de fezabilitate tehnică și de eficiență din punctul de vedere al costurilor prevăzute la articolul 15 alineatul (1).

(2)   Contoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică care nu pot fi citite de la distanță dar care au fost deja instalate se transformă astfel încât să poată fi citite de la distanță sau se înlocuiesc cu dispozitive care pot fi citite de la distanță până la 1 ianuarie 2027, cu excepția cazurilor în care statul membru în cauză demonstrează că acest lucru nu este eficient din punctul de vedere al costurilor.

Articolul 17

Informații privind facturarea gazelor naturale

(1)   În cazul în care clienții finali nu dispun de contoare inteligente pentru gaze naturale, astfel cum se menționează în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură că informațiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte și au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VIII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și justificat din punct de vedere economic.

Această obligație poate fi îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clienții finali în cadrul căruia aceștia comunică citirile propriului contor furnizorului de energie. Numai în cazul în care clientul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă stabilită de facturare, factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară.

(2)   Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informații exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienților finali posibilitatea de a accesa cu ușurință informații suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.

Informațiile suplimentare privind consumul anterior includ:

(a)

date cumulate pentru cel puțin ultimii trei ani sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică;

(b)

date detaliate în funcție de perioada de utilizare pentru fiecare zi, săptămână, lună și an.

Datele menționate la al doilea paragraf litera (a) corespund intervalelor pentru care au fost generate informații frecvente privind facturarea.

Datele menționate la al doilea paragraf litera (b) se pun la dispoziția clientului final prin intermediul internetului sau al interfeței destinate contoarelor, pentru perioada de cel puțin 24 de luni anterioare sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică.

(3)   Indiferent dacă au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:

(a)

impun ca, la cererea clientului final, informațiile privind facturile la energie și consumul anterior al clienților finali să fie puse la dispoziția unui furnizor de servicii energetice desemnat de către clientul final, în măsura în care aceste informații sunt disponibile;

(b)

se asigură că li se oferă clienților finali opțiunea de a primi pe cale electronică facturi și informații privind facturarea, precum și că aceștia primesc, la cerere, o explicație clară și ușor de înțeles a modului de stabilire a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real;

(c)

se asigură că, împreună cu factura, sunt puse la dispoziție informații adecvate pentru a oferi clienților finali o perspectivă cuprinzătoare asupra costurilor actuale ale energiei, în conformitate cu anexa VIII;

(d)

pot prevedea că, la cererea clientului final, informațiile cuprinse în respectivele facturi nu sunt considerate ca fiind o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că furnizorii de surse de energie oferă modalități flexibile pentru plățile propriu-zise;

(e)

impun ca informațiile și estimările costurilor energiei să fie puse la dispoziția consumatorilor la cerere, în timp util și într-un format ușor de înțeles, permițându-le acestora să compare diferite oferte în condiții identice.

Articolul 18

Informații privind facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și pentru apa caldă menajeră

(1)   Acolo unde sunt instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică, statele membre se asigură că informațiile privind facturarea și consumul sunt fiabile, exacte și au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa IX pentru toți utilizatorii finali.

În cazul în care un stat membru dispune în acest sens, obligația respectivă poate, mai puțin în ceea ce privește consumul subcontorizat bazat pe repartitoarele de costuri pentru energia termică conform articolului 15, să fie îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final sau utilizatorul final, prin care acesta își citește contorul și transmite indexul. Factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care clientul final sau utilizatorul final nu a transmis indexul contorului pentru o perioadă de facturare dată.

(2)   Statele membre:

(a)

impun ca, dacă sunt disponibile informații privind facturile la energie și consumul anterior sau indexuri ale repartitoarelor de costuri pentru energia termică ale utilizatorilor finali, acestea să fie puse la dispoziția unui furnizor de servicii energetice desemnat de utilizatorul final, la cererea acestuia;

(b)

se asigură că li se oferă clienților finali opțiunea de a primi pe cale electronică facturile și informațiile privind facturarea;

(c)

se asigură că tuturor utilizatorilor finali li se furnizează, odată cu factura, informații clare și ușor de înțeles, în conformitate cu punctul 3 din anexa IX;

(d)

promovează securitatea cibernetică și asigură protecția vieții private și a datelor utilizatorilor finali, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

Statele membre pot să prevadă ca, la cererea clientului final, furnizarea informațiilor privind facturarea să nu fie considerată a reprezenta o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că se oferă modalități flexibile pentru plățile propriu-zise.

(3)   Statele membre decid cine este responsabil pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatele (1) și (2) către utilizatorii finali care nu au un contract direct sau individual cu un furnizor de energie.

Articolul 19

Costurile de acces la informațiile privind contorizarea și facturarea gazelor naturale

Statele membre se asigură că clienții finali primesc, în mod gratuit, toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și că aceștia au un acces adecvat și gratuit la datele privind propriul consum.

Articolul 20

Costurile de acces la informațiile privind contorizarea, facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și apa caldă menajeră

(1)   Statele membre se asigură că utilizatorii finali primesc, în mod gratuit, toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și că utilizatorii finali au acces în mod adecvat și gratuit la datele privind propriul consum.

(2)   În pofida alineatului (1) din prezentul articol, repartizarea costurilor aferente informațiilor privind facturarea pentru consumul individual de încălzire, răcire și apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și clădirile mixte, în conformitate cu articolul 15, se efectuează fără scop lucrativ. Costurile care rezultă din atribuirea acestei sarcini unei terțe părți, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, și care acoperă contorizarea, alocarea și contabilizarea consumului individual real în astfel de clădiri, pot fi transferate utilizatorilor finali, în măsura în care aceste costuri sunt rezonabile.

(3)   Pentru a asigura costuri rezonabile pentru serviciile de subcontorizare, după cum se menționează la alineatul (2), statele membre pot stimula concurența în respectivul sector al serviciilor luând măsuri adecvate, cum ar fi recomandarea sau promovarea în alt mod a recurgerii la licitații sau a utilizării de aparate și sisteme interoperabile care să faciliteze trecerea de la un furnizor de servicii la altul.

CAPITOLUL IV

INFORMAREA ȘI RESPONSABILIZAREA CONSUMATORILOR

Articolul 21

Drepturi contractuale de bază privind încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră

(1)   Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (42) și Directivei 93/13/CEE a Consiliului (43), statele membre asigură garantarea drepturilor prevăzute la alineatele (2)-(9) din prezentul articol pentru clienții finali și, acolo unde sunt menționați în mod explicit, pentru utilizatorii finali.

(2)   Clienții finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

(a)

identitatea, adresa și datele de contact ale furnizorului;

(b)

serviciile furnizate și nivelurile incluse de calitate a serviciilor;

(c)

tipurile de servicii de întreținere asigurate în temeiul contractului fără costuri suplimentare;

(d)

mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele aplicabile, taxele de întreținere și pachetele de produse sau servicii;

(e)

durata contractului, condițiile de reînnoire și de încetare a contractelor și a serviciilor, inclusiv a produselor sau serviciilor oferite în același pachet cu serviciile respective, și a contractului, precum și dacă este posibilă încetarea fără comision a contractului;

(f)

eventualele compensații și formule de rambursare care se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute în contract, inclusiv în cazul facturării inexacte sau realizate cu întârziere;

(g)

modalitățile pentru a iniția o procedură de soluționare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 22;

(h)

informații privind drepturile consumatorilor, inclusiv informații privind gestionarea plângerilor și toate informațiile menționate la prezentul alineat, comunicate în mod clar în facturi sau pe site-ul întreprinderii în cauză, și care să includă datele de contact sau linkul către site-urile punctelor unice de contact menționate la articolul 22 alineatul (3) litera (e);

(i)

datele de contact care permit clientului să identifice ghișeele unice relevante menționate la articolul 22 alineatul (3) litera (a).

Condițiile furnizorilor sunt echitabile și se comunică clienților finali în prealabil. Informațiile menționate la prezentul alineat se comunică înainte de încheierea sau de confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informațiile respective sunt comunicate, de asemenea, înainte de încheierea contractului.

Clienții finali și utilizatorii finali primesc un rezumat al principalelor condiții contractuale, printre care prețurile și tarifele, într-un mod inteligibil și într-un limbaj concis și simplu.

Clienții finali primesc o copie a contractului și informații clare, într-un mod transparent, referitoare la prețurile și tarifele practicate și la termenele și condițiile standard în ceea ce privește accesul la serviciile de încălzire, răcire și apă caldă menajeră și utilizarea acestora.

Statele membre decid cine urmează să fie responsabil pentru furnizarea, la cerere, într-un mod corespunzător și gratuit, a informațiilor menționate la prezentul alineat către utilizatorii finali care nu au un contract direct sau individual cu un furnizor.

(3)   Clienților finali li se notifică în mod corespunzător orice intenție de modificare a condițiilor contractuale. Furnizorii notifică clienților lor finali, într-un mod transparent și ușor de înțeles, orice ajustare a prețului de furnizare, precum și motivele și condițiile prealabile ale ajustării și sfera de aplicare a acesteia, în mod direct și în timp util, cu cel puțin două săptămâni și, în ceea ce îi privește pe clienții casnici, cu cel puțin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Clienții finali informează fără întârziere utilizatorii finali cu privire la noile condiții.

(4)   Furnizorii pun la dispoziția clienților finali o gamă largă de modalități de plată. Aceste modalități de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienți. Orice diferență în ceea ce privește comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată este obiectivă, nediscriminatorie și proporțională și nu depășește costurile directe suportate de beneficiarul plății pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (44).

(5)   În temeiul alineatului (4), clienții casnici care au acces la sisteme de plată anticipată nu vor fi dezavantajați prin sistemele de plată anticipată.

(6)   Clienților finali și, după caz, utilizatorilor finali li se oferă termene și condiții generale echitabile și transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități și care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienților, ca de exemplu documentația contractuală excesivă. Utilizatorilor finali li se acordă acces, la cerere, la respectivele termene și condiții generale. Clienții finali și utilizatorii finali sunt protejați împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înșelătoare. Clienților finali cu handicap trebuie să li se ofere toate informațiile relevante privind contractul lor cu furnizorul în formate accesibile.

(7)   Clienții finali și utilizatorii finali au dreptul să beneficieze de servicii de calitate și de o bună gestionare a plângerilor de către furnizorii lor. Furnizorii gestionează plângerile într-un mod simplu, echitabil și prompt.

(8)   Autoritățile competente se asigură că măsurile de protecție a consumatorilor prevăzute în prezenta directivă sunt puse în aplicare. Autoritățile competente acționează independent de orice interese de piață.

(9)   În cazul unei debranșări planificate, clienții finali în cauză primesc informații adecvate cu privire la măsurile alternative, cu suficient timp înainte, cel târziu cu o lună înainte de debranșarea planificată și fără costuri suplimentare.

Articolul 22

Informare și sensibilizare

(1)   Statele membre, în cooperare cu autoritățile regionale și locale, după caz, se asigură că informațiile privind măsurile disponibile de îmbunătățire a eficienței energetice, acțiunile individuale și cadrele financiare și juridice sunt transparente, accesibile și diseminate pe scară largă în rândul tuturor actorilor relevanți de pe piață, precum clienții finali, utilizatorii finali, organizațiile de consumatori, reprezentații societății civile, comunitățile de energie din surse regenerabile și comunitățile de energie ale cetățenilor, autoritățile locale și regionale, agențiile energetice, furnizorii de servicii sociale, constructorii, arhitecții, inginerii, auditorii de mediu și energetici și instalatorii de elemente ale clădirilor, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Directiva 2010/31/UE.

(2)   Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a promova și a facilita o utilizare eficientă a energiei de către clienții finali și de către utilizatorii finali. Aceste măsuri fac parte dintr-o strategie națională precum planurile naționale integrate privind energia și clima prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1999 sau strategia de renovare pe termen lung instituită în temeiul articolului 2a din Directiva 2010/31/UE.

În sensul prezentului articol, măsurile respective includ o serie de instrumente și politici de promovare a schimbării comportamentale, precum:

(a)

stimulente fiscale;

(b)

acces la finanțe, bonuri, granturi sau subvenții;

(c)

evaluări ale consumului de energie și asistență și servicii de consiliere specifice, cu sprijin public, pentru consumatorii casnici, în special persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili și, după caz, persoanele care trăiesc în locuințe sociale;

(d)

servicii de consiliere specifice pentru IMM-uri și microîntreprinderi;

(e)

furnizarea de informații în formate accesibile pentru persoanele cu handicap;

(f)

proiecte exemplare;

(g)

activități la locul de muncă;

(h)

activități de formare;

(i)

instrumente digitale;

(j)

strategii de implicare.

(3)   În sensul prezentului articol, măsurile menționate la alineatul (2) includ crearea unui cadru favorabil pentru actorii de pe piață, precum cei menționați la alineatul (1), în special în ceea ce privește:

(a)

crearea unor ghișee unice sau a unor mecanisme similare pentru furnizarea de consiliere și asistență tehnică, administrativă și financiară privind eficiența energetică, precum verificări energetice pentru gospodării, renovarea energetică a clădirilor, informații privind înlocuirea sistemelor de încălzire vechi și ineficiente cu dispozitive moderne și mai eficiente și adoptarea energiei din surse regenerabile și a stocării de energie pentru clădiri de către clienții finali și de către utilizatorii finali, în special de către gospodării și de către utilizatorii mici care nu sunt gospodării, de exemplu IMM-uri și microîntreprinderi;

(b)

cooperarea cu actorii privați care furnizează servicii precum audituri energetice și evaluări ale consumului de energie, soluții de finanțare și executarea de renovări energetice;

(c)

comunicarea schimbărilor eficiente din punct de vedere al costurilor și ușor de realizat cu privire la utilizarea energiei;

(d)

diseminarea de informații cu privire la măsurile de eficiență energetică și la instrumentele de finanțare;

(e)

asigurarea unor puncte unice de contact, pentru a pune la dispoziția clienților finali și a utilizatorilor finali toate informațiile necesare cu privire la drepturile lor, la legislația aplicabilă și la mecanismele de soluționare a litigiilor de care dispun în cazul unui litigiu. Aceste puncte de contact unice pot face parte din punctele de informare generală a consumatorilor.

(4)   În sensul prezentului articol, statele membre, în cooperare cu autoritățile competente și, după caz, cu părțile interesate din sectorul privat, înființează ghișee unice specializate sau mecanisme similare pentru furnizarea de consiliere tehnică, administrativă și financiară în materie de eficiență energetică. Aceste mecanisme:

(a)

furnizează consiliere sub formă de informații simplificate cu privire la posibilitățile și soluțiile tehnice și financiare pentru gospodării, IMM-uri, microîntreprinderi și organisme publice;

(b)

furnizează sprijin global tuturor gospodăriilor, acordând o atenție deosebită gospodăriilor afectate de sărăcie energetică și clădirilor cu cele mai slabe performanțe, precum și întreprinderilor acreditate și instalatorilor care furnizează servicii de modernizare, adaptate la diferite tipologii de locuințe și la diferite zone geografice, și oferă sprijin în diversele etape ale proiectului de modernizare, inclusiv pentru a facilita punerea în aplicare a unui standard minim de performanță energetică în cazul în care un astfel de standard este prevăzut într-un act legislativ al Uniunii;

(c)

furnizează consiliere cu privire la comportamentul în materie de consum de energie;

(5)   După caz, ghișeele unice specifice menționate la alineatul (4):

(a)

furnizează informații cu privire la profesioniștii calificați în domeniul eficienței energetice;

(b)

colectează din proiectele legate de eficiența energetică date agregate privind tipologiile, fac schimb de experiență și pun aceste informații la dispoziția publicului;

(c)

pun în legătură proiecte potențiale, în special proiecte locale, la scară mai mică, cu actori de pe piață.

În sensul primului paragraf litera (b), Comisia acordă asistență statelor membre pentru a facilita diseminarea bunelor practici și pentru a spori cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește bunele practici.

(6)   Ghișeele unice menționate la alineatul (4) oferă servicii specializate persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și persoanelor din gospodării cu venituri mici.

Comisia pune la dispoziția statelor membre orientări pentru dezvoltarea acestor ghișee unice, cu scopul de a crea o abordare armonizată în întreaga Uniune. Orientările încurajează cooperarea între organismele publice, agențiile pentru energie și inițiativele plasate sub responsabilitatea comunității.

(7)   Statele membre stabilesc condiții corespunzătoare pentru ca actorii de pe piață să le furnizeze clienților finali, inclusiv persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, IMM-urilor și microîntreprinderilor, informații și consiliere adecvate și specifice privind eficiența energetică.

(8)   Statele membre le asigură clienților finali, utilizatorilor finali, persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, persoanelor care trăiesc în locuințe sociale accesul la mecanisme alternative simple, echitabile, transparente, independente, eficace și eficiente de soluționare a litigiilor privind drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorități de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului (45), aceste mecanisme alternative de soluționare a litigiilor respectă cerințele prevăzute în directiva respectivă. Mecanismele alternative de soluționare a litigiilor deja existente în statele membre pot fi utilizate în scopul respectiv, cu condiția să fie la fel de eficace.

Atunci când este necesar, statele membre se asigură că entitățile de soluționare alternativă a litigiilor cooperează în vederea garantării unui mecanism alternativ simplu, echitabil, transparent, independent, eficace și eficient de soluționare a litigiilor legate de produse sau servicii asociate sau grupate cu orice produs sau serviciu care intră sub incidența prezentei directive.

Participarea întreprinderilor la mecanismele alternative de soluționare a litigiilor pentru clienții casnici este obligatorie, cu excepția cazului în care statul membru demonstrează Comisiei că alte mecanisme sunt la fel de eficiente.

(9)   Fără a aduce atingere principiilor de bază ale legislației lor privind proprietatea și chiria, statele membre iau măsurile necesare pentru eliminarea barierelor de reglementare, precum și a celor de altă natură apărute în calea eficienței energetice, cu privire la motivațiile divergente dintre proprietarii și chiriașii unei clădiri ori ai unei unități de clădire sau dintre proprietarii acestora, pentru a se evita ca părțile respective să renunțe la efectuarea de investiții de îmbunătățire a eficienței energetice, pe care le-ar fi efectuat în alte condiții, din cauza faptului că nu vor obține beneficii individuale complete sau din cauza absenței normelor privind împărțirea costurilor și a beneficiilor între ele.

Măsurile de eliminare a acestor bariere pot include furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispozițiilor juridice sau de reglementare, adoptarea de orientări și de comunicări interpretative, simplificarea procedurilor administrative, inclusiv a normelor și măsurilor naționale de reglementare a proceselor decizionale în cazul proprietăților cu mai mulți proprietari, precum și posibilitatea de a recurge la soluții de finanțare oferite de terți. Măsurile pot fi combinate cu asigurarea educării, formării profesionale și informațiilor specifice, precum și a asistenței tehnice în materie de eficiență energetică furnizată actorilor de pe piață, precum cei menționați la alineatul (1).

Statele membre iau măsuri adecvate pentru a sprijini dialogul multilateral între partenerii relevanți, cum ar fi autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, organizațiile de proprietari și de chiriași, organizațiile de consumatori, distribuitorii de energie sau întreprinderile de comercializare a energiei cu amănuntul, societățile de servicii energetice (SSE), comunitățile de energie din surse regenerabile, comunitățile de energie ale cetățenilor, autoritățile și agențiile publice, în scopul elaborării unor propuneri de măsuri, de stimulente și de orientări acceptate de comun acord referitoare la motivațiile divergente dintre proprietarii și chiriașii unei clădiri ori ai unei unități de clădire sau dintre proprietarii acestora.

Fiecare stat membru raportează aceste bariere și măsurile luate în cadrul strategiei sale de renovare pe termen lung instituite în temeiul articolului 2a din Directiva 2010/31/UE și al Regulamentului (UE) 2018/1999.

(10)   Comisia încurajează schimbul de informații și diseminarea acestora la scară largă cu privire la bunele practici și la metodologiile în materie de eficiență energetică și oferă asistență tehnică pentru atenuarea motivațiilor divergente în rândul statelor membre.

Articolul 23

Parteneriate pentru eficiența energetică

(1)   Până la 11 octombrie 2024, Comisia evaluează dacă eficiența energetică este vizată de parteneriatele existente. În cazul în care evaluarea arată că eficiența energetică nu este acoperită suficient de parteneriatele existente, Comisia stabilește parteneriate sectoriale în materie de eficiență energetică la nivelul Uniunii, cu subparteneriate pentru fiecare sector lipsă, reunind principalele părți interesate, inclusiv partenerii sociali, în sectoare precum TIC, transporturi, finanțe și construcții, într-un mod incluziv și reprezentativ.

În cazul în care se instituie un parteneriat, Comisia numește, după caz, un președinte pentru fiecare parteneriat sectorial în materie de eficiență energetică de la nivelul Uniunii.

(2)   Parteneriatele menționate la alineatul (1) urmăresc să faciliteze dialogurile privind tranziția climatică și energetică între actorii relevanți și să încurajeze sectoarele să elaboreze foi de parcurs pentru eficiența energetică menite să cartografieze măsurile și opțiunile tehnologice disponibile pentru realizarea de economii de energie, crearea de condiții pentru energia din surse regenerabile și decarbonizarea sectoarelor.

Aceste foi de parcurs ar constitui o contribuție valoroasă care ar sprijini sectoarele să planifice investițiile necesare pentru a atinge obiectivele prezentei directive și ale Regulamentului (UE) 2021/1119 și ar facilita cooperarea transfrontalieră dintre actori în vederea consolidării pieței interne.

Articolul 24

Responsabilizarea și protejarea clienților vulnerabili și reducerea sărăciei energetice

(1)   Fără a aduce atingere politicilor lor naționale în domeniul economic și social și obligațiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii, statele membre iau măsurile adecvate pentru a responsabiliza și a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale.

La definirea conceptului de clienți vulnerabili în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2009/73/CE și al articolului 28 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/944, statele membre iau în considerare utilizatorii finali.

(2)   Fără a aduce atingere politicilor lor naționale în domeniul economic și social și obligațiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii, statele membre pun în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice și măsuri conexe de protecție sau de informare a consumatorilor, în special cele prevăzute la articolul 8 alineatul (3) și la articolul 22 din prezenta directivă, ca prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, pentru a atenua sărăcia energetică. Monitorizarea măsurilor respective și raportarea cu privire la acestea se efectuează în cadrul cerințelor de raportare existente prevăzute la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(3)   Pentru a sprijini persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, statele membre, după caz:

(a)

pun în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a atenua efectele distributive ale altor politici și măsuri, precum măsurile de impozitare puse în aplicare în conformitate cu articolul 10 din prezenta directivă sau aplicarea comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor și al transportului în conformitate cu Directiva 2003/87/CE;

(b)

utilizează în mod optim finanțarea publică disponibilă la nivelul Uniunii și la nivel național, inclusiv, acolo unde este cazul, contribuția financiară primită de statele membre în cauză din Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice în temeiul articolelor 9 și 14 din Regulamentul (UE) 2023/955, precum și veniturile obținute din licitarea certificatelor în contextul comercializării certificatelor de emisii în temeiul EU ETS în conformitate cu Directiva 2003/87/CE pentru investiții în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, ca acțiuni prioritare;

(c)

realizează investiții timpurii, orientate spre viitor, în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice înainte de apariția efectelor distributive ale altor politici și măsuri;

(d)

promovează asistența tehnică și implementarea instrumentelor de finanțare și financiare de sprijin, precum scheme de finanțare pe bază de facturi, ajustarea locală pentru pierderi, fonduri de garantare, fonduri care vizează renovări aprofundate și renovări care generează câștiguri minime de energie;

(e)

promovează asistența tehnică pentru actorii sociali în vederea încurajării angajamentului activ al clienților vulnerabili pe piața energiei și a schimbărilor pozitive ale comportamentului lor în materie de consum de energie;

(f)

asigură accesul la finanțare, granturi sau subvenții condiționate de câștiguri minime de energie și facilitează astfel accesul la împrumuturi bancare accesibile din punct de vedere financiar sau la linii de credit specifice.

(4)   Statele membre instituie o rețea de experți din diverse sectoare, precum sectorul sănătății, cel al clădirilor și sectorul social, pentru a dezvolta strategii de sprijinire a factorilor de decizie de la nivel local și național în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice și a unor instrumente de asistență tehnică și financiare menite să reducă sărăcia energetică sau încredințează aceste sarcini unei rețele de experți deja existente. Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că componența rețelei de experți garantează echilibrul de gen și reflectă perspectivele tuturor persoanelor.

Statele membre pot însărcina rețeaua de experți să ofere consiliere cu privire la:

(a)

definiții, indicatori și criterii la nivel național privind conceptele de sărăcie energetică, sărac din punct de vedere energetic și clienți vulnerabili, inclusiv conceptul de utilizatori finali;

(b)

dezvoltarea sau îmbunătățirea unor seturi relevante de date și de indicatori cu privire la problema sărăciei energetice, care să fie utilizate și pe baza cărora să se prezinte rapoarte;

(c)

metode și măsuri pentru a asigura un nivel abordabil al costurilor de trai, promovarea neutralității costurilor pentru locuințe sau modalități de a garanta că fondurile publice investite în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice aduc beneficii atât proprietarilor, cât și chiriașilor clădirilor sau ai unităților de clădiri, în special în ceea ce privește persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale;

(d)

măsuri pentru prevenirea sau remedierea situațiilor în care anumite grupuri sunt mai afectate sau prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile de a suferi efectele negative ale sărăciei energetice, cum ar fi pe baza veniturilor lor, a genului, a stării de sănătate sau a apartenenței la un grup minoritar și a datelor demografice.

CAPITOLUL V

EFICIENȚA APROVIZIONĂRII CU ENERGIE

Articolul 25

Evaluarea și planificarea serviciilor de încălzire și răcire

(1)   Ca parte a planului național integrat privind energia și clima și a versiunilor actualizate ale acestuia în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, fiecare stat membru transmite Comisiei o evaluare cuprinzătoare a serviciilor de încălzire și de răcire. Această evaluare cuprinzătoare conține informațiile stabilite în anexa X la prezenta directivă și este însoțită de evaluarea realizată în temeiul articolului 15 alineatul (7) din Directiva (UE) 2018/2001.

(2)   Statele membre se asigură că părțile interesate afectate de evaluarea cuprinzătoare menționată la alineatul (1) au posibilitatea de a participa la pregătirea planurilor privind încălzirea și răcirea, a evaluării cuprinzătoare și a politicilor și măsurilor, asigurându-se, în același timp, că autoritățile competente nu divulgă și nu publică secretele comerciale și de afaceri care au fost identificate ca atare.

(3)   Pentru a realiza evaluarea cuprinzătoare menționată la alineatul (1), statele membre efectuează o analiză costuri-beneficii la nivelul întregului lor teritoriu pe baza condițiilor climatice, a fezabilității economice și a nivelului de dotare tehnică. Analiza costuri-beneficii este capabilă să faciliteze identificarea soluțiilor celor mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și al resurselor în vederea satisfacerii necesităților de încălzire și de răcire, ținând seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Această analiză costuri-beneficii poate face parte dintr-o evaluare de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (46).

Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile pentru efectuarea analizelor costuri-beneficii, furnizează metodologiile și ipotezele detaliate în conformitate cu anexa XI și stabilesc și publică procedurile pentru analiza economică.

(4)   În cazul în care evaluarea cuprinzătoare menționată la alineatul (1) de la prezentul articol și analiza menționată la alineatul (3) de la prezentul articol identifică un potențial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficiență și/sau a încălzirii și răcirii centralizate eficiente din căldura reziduală, ale cărui beneficii depășesc costurile, statele membre iau măsurile adecvate pentru dezvoltarea unei infrastructuri de încălzire și răcire centralizată eficientă, pentru a încuraja dezvoltarea de instalații pentru utilizarea căldurii reziduale, inclusiv în sectorul industrial, și/sau pentru a favoriza dezvoltarea cogenerării de înaltă eficiență și utilizarea sistemelor de încălzire și răcire pe bază de căldură reziduală și de surse regenerabile de energie, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol și cu articolul 26 alineatele (7) și (9).

În cazul în care evaluarea cuprinzătoare menționată la alineatul (1) de la prezentul articol și analiza menționată la alineatul (3) de la prezentul articol nu identifică un potențial ale cărui beneficii depășesc costurile, inclusiv costurile administrative de realizare a analizei costuri-beneficii menționate la articolul 26 alineatul (7), statul membru vizat, împreună cu autoritățile locale și regionale, după caz, poate scuti instalațiile de la aplicarea cerințelor prevăzute în alineatele (1) și (3) de la prezentul articol.

(5)   Statele membre adoptă politici și măsuri care să asigure realizarea potențialului identificat în evaluările cuprinzătoare efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Aceste politici și măsuri includ cel puțin elementele stabilite în anexa X. Fiecare stat membru notifică politicile și măsurile respective ca parte a versiunii actualizate a planului său național integrat privind energia și clima prezentat în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, a planului său național integrat ulterior privind energia și clima notificat în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv, precum și a rapoartelor naționale intermediare relevante privind energia și clima transmise în temeiul regulamentului respectiv.

(6)   Statele membre se asigură că autoritățile locale și regionale pregătesc planurile locale privind încălzirea și răcirea cel puțin în localitățile cu o populație totală de peste 45 000 de locuitori. Planurile respective ar trebui, cel puțin:

(a)

să se bazeze pe informațiile și pe datele furnizate în evaluările cuprinzătoare realizate în temeiul alineatului (1) și să conțină estimarea și cartografierea potențialului de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv prin pregătirea pentru încălzirea centralizată de joasă temperatură, cogenerarea de înaltă eficiență și recuperarea căldurii reziduale, și a gradului de utilizare a energiei din surse regenerabile pentru încălzire și răcire în zona respectivă;

(b)

să respecte principiul „eficiența energetică înainte de toate”;

(c)

să includă o strategie privind utilizarea potențialului identificat în temeiul literei (a);

(d)

să fie pregătite cu implicarea tuturor părților interesate relevante de la nivel regional sau local și să asigure participarea publicului larg, inclusiv a operatorilor de infrastructură energetică locală;

(e)

să ia în considerare infrastructura energetică existentă relevantă;

(f)

să ia în considerare necesitățile comune ale comunităților locale și ale unităților administrative locale sau regionale multiple ori ale regiunilor;

(g)

să evalueze rolul comunităților de energie și al altor inițiative conduse de consumatori care pot contribui în mod activ la punerea în aplicare a proiectelor locale de încălzire și răcire;

(h)

să includă o analiză a aparatelor și a sistemelor de încălzire și răcire din parcul imobiliar local, luând în considerare potențialul pentru măsuri de eficiență energetică specific fiecărei zone și abordând clădirile cu cele mai slabe performanțe și nevoile gospodăriilor vulnerabile;

(i)

să evalueze modul de finanțare a punerii în aplicare a politicilor și măsurilor și să identifice mecanisme financiare care să le permită consumatorilor să facă trecerea la încălzirea și răcirea din surse regenerabile;

(j)

să includă o traiectorie pentru atingerea obiectivelor planurilor în conformitate cu neutralitatea climatică, precum și monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor și măsurilor identificate;

(k)

să urmărească înlocuirea aparatelor de încălzire și răcire vechi și ineficiente din organismele publice cu alternative foarte eficiente, în scopul eliminării treptate a combustibililor fosili;

(l)

să analizeze potențialele sinergii cu planurile autorităților regionale sau locale învecinate, pentru a încuraja investițiile comune și rentabilitatea.

Statele membre se asigură că toate părțile relevante, inclusiv părțile interesate publice și private relevante, au posibilitatea de a participa la pregătirea planurilor privind încălzirea și răcirea, a evaluării cuprinzătoare menționate la alineatul (1) și a politicilor și măsurilor menționate la alineatul (5).

În acest scop, statele membre elaborează recomandări pentru a sprijini autoritățile regionale și locale în ceea ce privește punerea în aplicare, la nivel regional și la cel local, a politicilor și măsurilor privind încălzirea și răcirea eficiente din punct de vedere energetic și bazate pe energie din surse regenerabile, utilizând potențialul identificat. Statele membre sprijină autoritățile regionale și locale în cea mai mare măsură posibilă, prin orice mijloace, inclusiv prin scheme de sprijin financiar și de asistență tehnică. Statele membre se asigură că planurile privind încălzirea și răcirea sunt aliniate la alte cerințe în materie de planificare climatică, energetică și de mediu locală, pentru a evita sarcinile administrative pentru autoritățile locale și regionale și pentru a încuraja punerea în aplicare efectivă a planurilor.

Planurile locale privind încălzirea și răcirea pot fi realizate în comun de un grup de mai multe autorități locale învecinate, cu condiția ca contextul geografic și administrativ și infrastructura de încălzire și răcire să fie adecvate.

Planurile locale privind încălzirea și răcirea sunt evaluate de o autoritate competentă și, dacă este necesar, sunt urmate de măsuri adecvate de punere în aplicare.

Articolul 26

Furnizarea de încălzire și răcire

(1)   În scopul asigurării unui consum mai eficient de energie primară și al măririi ponderii energiei din surse regenerabile la nivelul furnizării de încălzire și răcire care intră în rețea, un sistem eficient de încălzire și răcire centralizată îndeplinește următoarele criterii:

(a)

până la 31 decembrie 2027, un sistem care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 75 % energie termică cogenerată sau 50 % dintr-o combinație de energie și căldură de tipul celor sus-menționate;

(b)

de la 1 ianuarie 2028, un sistem care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 50 % energie din surse regenerabile și căldură reziduală, 80 % energie termică cogenerată de înaltă eficiență sau cel puțin o combinație a acestor tipuri de energie termică care intră în rețea, unde ponderea energiei din surse regenerabile este de cel puțin 5 %, iar ponderea totală a energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale sau a energiei termice cogenerate de înaltă eficiență este de cel puțin 50 %;

(c)

de la 1 ianuarie 2035, un sistem care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală sau 50 % energie din surse regenerabile și căldură reziduală sau un sistem în cadrul căruia ponderea totală a energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale sau a energiei termice cogenerate de înaltă eficiență este de cel puțin 80 % și, în plus, ponderea totală a energiei din surse regenerabile sau a căldurii reziduale este de cel puțin 35 %;

(d)

de la 1 ianuarie 2040, un sistem care utilizează cel puțin 75 % energie din surse regenerabile, 75 % căldură reziduală sau 75 % energie din surse regenerabile și căldură reziduală sau un sistem care utilizează cel puțin 95 % energie din surse regenerabile, căldură reziduală și energie termică cogenerată de înaltă eficiență și, în plus, ponderea totală a energiei din surse regenerabile sau a căldurii reziduale este de cel puțin 35 %;

(e)

de la 1 ianuarie 2045, un sistem care utilizează cel puțin 75 % energie din surse regenerabile, 75 % căldură reziduală sau 75 % energie din surse regenerabile și căldură reziduală;

(f)

de la 1 ianuarie 2050, un sistem care utilizează exclusiv energie din surse regenerabile, exclusiv căldură reziduală sau exclusiv o combinație de energie din surse regenerabile și căldură reziduală.

(2)   Statele membre pot alege, de asemenea, ca alternativă la criteriile stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, criterii de performanță în materie de durabilitate bazate pe cantitatea de emisii de GES generate de sistemul de încălzire și răcire centralizată per unitate de căldură sau răcoare livrată clienților, luând în considerare măsurile puse în aplicare pentru îndeplinirea obligației în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001. Pentru alegerea acestor criterii, un sistem eficient de încălzire și răcire centralizată are următoarea cantitate maximă de emisii de GES per unitate de căldură sau răcoare livrată clienților:

(a)

până la 31 decembrie 2025: 200 de grame/kWh;

(b)

de la 1 ianuarie 2026: 150 de grame/kWh;

(c)

de la 1 ianuarie 2035: 100 de grame/kWh;

(d)

de la 1 ianuarie 2045: 50 de grame/kWh;

(e)

de la 1 ianuarie 2050: 0 grame/kWh.

(3)   Statele membre pot alege să aplice criteriile privind emisiile de GES per unitate de căldură sau răcoare pentru orice perioadă dată menționată la alineatul (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol. În cazul în care aleg să facă acest lucru, statele membre notifică Comisiei alegerea lor până la 11 ianuarie 2024 pentru perioada menționată la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol și cu cel puțin șase luni înainte de începerea perioadelor relevante menționate la alineatul (2) literele (b)-(e) de la prezentul articol. Notificarea respectivă include măsurile puse în aplicare pentru îndeplinirea obligației în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001 dacă acestea nu au fost notificate deja în ultima versiune actualizată a planului lor național privind energia și clima.

(4)   Pentru ca un sistem de încălzire și răcire centralizată să se califice drept eficient, statele membre se asigură că, în momentul construirii sale sau al reabilitării substanțiale a unităților sale de alimentare, sistemul de încălzire și răcire centralizată îndeplinește criteriile stabilite la alineatul (1) sau (2) aplicabile la data punerii în funcțiune sau a repunerii în funcțiune după reabilitare. În plus, statele membre se asigură că, în momentul construirii unui sistem de încălzire și răcire centralizată sau în momentul reabilitării substanțiale a unităților de alimentare ale unui astfel de sistem:

(a)

nu are loc nicio creștere a consumului de combustibili fosili, în afara gazelor naturale, în sursele de căldură existente, comparativ cu consumul anual mediu din ultimii trei ani calendaristici de funcționare deplină înainte de reabilitare; și

(b)

nicio sursă nouă de căldură din sistemul respectiv nu utilizează combustibili fosili, cu excepția gazelor naturale, în cazul în care acesta este construit sau renovat substanțial până în 2030.

(5)   Statele membre se asigură că, începând de la 1 ianuarie 2025 și ulterior o dată la cinci ani, operatorii tuturor sistemelor de încălzire și răcire centralizată existente cu o producție totală de căldură și răcoare de peste 5 MW și care nu îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (1) literele (b)-(e) pregătesc un plan pentru a asigura un consum mai eficient de energie primară, pentru a reduce pierderile de distribuție și pentru a mări ponderea energiei din surse regenerabile în furnizarea de încălzire și răcire. Planul include măsuri vizând îndeplinirea criteriilor stabilite la alineatul (1) literele (b)-(e) și necesită aprobarea de către autoritatea competentă.

(6)   Statele membre se asigură că centrele de date cu o energie de intrare nominală totală care depășește 1 MW utilizează căldura reziduală sau alte aplicații de recuperare a căldurii reziduale, cu excepția cazului în care pot demonstra că acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic, în conformitate cu evaluarea menționată la alineatul (7).

(7)   Pentru a evalua fezabilitatea economică a îmbunătățirii eficienței energetice în sectorul furnizării de încălzire și de răcire, statele membre se asigură că se realizează o analiză costuri-beneficii la nivel de instalație, în conformitate cu anexa XI, în cazul în care următoarele instalații sunt nou planificate sau reabilitate substanțial:

(a)

o instalație termoelectrică cu o energie de intrare medie anuală totală mai mare de 10 MW, în vederea evaluării costurilor și beneficiilor legate de exploatarea instalației ca instalație de cogenerare de înaltă eficiență;

(b)

o instalație industrială cu o energie de intrare medie anuală totală de peste 8 MW, în vederea evaluării nivelului de utilizare a căldurii reziduale in situ și ex situ;

(c)

o instalație de servicii cu o energie de intrare medie anuală totală de peste 7 MW, precum instalațiile de tratare a apelor uzate și instalațiile de GNL, în vederea evaluării nivelului de utilizare a căldurii reziduale in situ și ex situ;

(d)

un centru de date cu o energie de intrare nominală totală care depășește nivelul de 1 MW, în vederea evaluării analizei cost-beneficiu, incluzând, dar fără a se limita la fezabilitatea tehnică, eficiența din punctul de vedere al costurilor și impactul asupra eficienței energetice și cererii locale de energie termică, inclusiv variația sezonieră, a utilizării căldurii reziduale pentru a satisface o cerere justificată din punct de vedere economic, precum și a racordării instalației respective la o rețea de încălzire centralizată sau la un sistem de răcire centralizată eficient/bazat pe surse regenerabile de energie sau la alte aplicații de recuperare a căldurii reziduale.

Analiza menționată la primul paragraf litera (d) ia în considerare soluțiile de sisteme de răcire care permit eliminarea sau captarea căldurii reziduale la un nivel de temperatură utilă cu intrări de energie auxiliare minime.

Statele membre urmăresc să elimine barierele din calea utilizării căldurii reziduale și să ofere sprijin pentru adoptarea soluției căldurii reziduale în cazul în care instalațiile sunt nou planificate sau renovate.

Montarea echipamentelor de captare a dioxidului de carbon produs de o instalație de ardere în vederea stocării sale geologice, astfel cum se prevede în Directiva 2009/31/CE, nu este considerată reabilitare în sensul literelor (b) și (c) de la prezentul alineat.

Statele membre impun ca efectuarea analizei costuri-beneficii să se facă în colaborare cu societățile responsabile cu operarea instalației.

(8)   Statele membre pot scuti de la aplicarea alineatului (7):

(a)

instalațiile de producere a energiei electrice cu funcționare la sarcină de vârf și cele de rezervă care sunt proiectate să funcționeze sub 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani, pe baza unei proceduri de verificare stabilite de către statele membre care asigură că este îndeplinit acest criteriu de scutire;

(b)

instalațiile care trebuie amplasate în apropierea unui sit de stocare geologică autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;

(c)

centrele de date a căror căldură reziduală este sau va fi utilizată într-o rețea de încălzire centralizată sau în mod direct pentru încălzirea spațiilor, pentru pregătirea apei calde menajere sau în alte scopuri, în clădirea sau în grupul de clădiri ori în instalațiile în care este situat centrul de date.

Statele membre pot, de asemenea, să stabilească praguri, exprimate în cantități de căldură reziduală disponibilă utilă, în cerere de energie termică sau în distanțe dintre instalațiile industriale și rețelele de termoficare, în vederea scutirii instalațiilor individuale de la aplicarea alineatului (7) literele (c) și (d).

Statele membre notifică Comisiei scutirile adoptate în conformitate cu prezentul alineat.

(9)   Statele membre adoptă criterii de autorizare astfel cum se prevede la articolul 8 din Directiva (UE) 2019/944 sau criterii echivalente pentru acordarea permisului, pentru:

(a)

a lua în considerare rezultatele evaluării cuprinzătoare menționate la articolul 25 alineatul (1);

(b)

a asigura îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatul (7);

(c)

a lua în considerare rezultatele analizei costuri-beneficii menționate la alineatul (7).

(10)   Statele membre pot scuti anumite instalații individuale, pe baza criteriilor privind autorizarea sau a criteriilor echivalente pentru acordarea permisului menționate la alineatul (9), de la aplicarea cerinței de implementare a opțiunilor ale căror beneficii depășesc costurile, dacă există motive imperative juridice, de proprietate sau financiare pentru a face acest lucru. În aceste situații, statul membru vizat înaintează Comisiei o decizie motivată, în termen de trei luni de la data luării respectivei decizii. Comisia poate emite un aviz cu privire la decizie în termen de trei luni de la data primirii acesteia.

(11)   Alineatele (7), (8), (9) și (10) de la prezentul articol se aplică instalațiilor reglementate de Directiva 2010/75/UE, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute în directiva respectivă.

(12)   Statele membre colectează informații privind analizele costuri-beneficii efectuate în conformitate cu alineatul (7) literele (a)-(d). Informațiile respective ar trebui să conțină cel puțin datele privind cantitățile de energie termică disponibile și parametrii de energie termică disponibili, numărul de ore de funcționare în fiecare an planificate și localizarea geografică a siturilor. Datele respective se publică, respectându-se în mod corespunzător nivelul lor potențial de sensibilitate.

(13)   Pe baza valorilor de referință armonizate ale eficienței menționate în anexa III litera (d), statele membre se asigură că originea energiei electrice produse prin cogenerare de înaltă eficiență poate fi garantată în conformitate cu criteriile obiective, transparente și nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru în parte. Statele membre se asigură că garanția de origine respectă cerințele prevăzute în anexa XII și conține cel puțin informațiile prevăzute în anexa respectivă. Statele membre își recunosc reciproc garanțiile de origine, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute în prezentul alineat. Orice refuz de recunoaștere a garanției de origine ca dovadă, în special din motive care țin de prevenirea fraudelor, se bazează pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii. Statele membre notifică Comisiei un astfel de refuz și prezintă motivele acestuia. În cazul unui refuz de a recunoaște o garanție de origine, Comisia poate adopta o decizie prin care să oblige partea în cauză să o recunoască, în special în ceea ce privește criteriile obiective, transparente și nediscriminatorii pe care se bazează această recunoaștere.

(14)   Statele membre se asigură că orice sprijin disponibil pentru cogenerare este condiționat de energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență și că se face o utilizare eficientă a căldurii reziduale utilizate pentru realizarea economiilor de energie primară. După caz, sprijinul public pentru cogenerare, precum și pentru producerea centralizată de energie termică și rețelele de încălzire centralizată fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat.

Articolul 27

Transformarea, transportul și distribuția energiei

(1)   Autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate”, în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă, la îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în Directiva 2009/73/CE și Directiva (UE) 2019/944 referitor la deciziile lor privind exploatarea infrastructurii de gaze naturale și energie electrică, inclusiv la deciziile lor privind tarifele de rețea. Pe lângă principiul „eficiența energetică înainte de toate”, autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei pot lua în considerare eficiența din punctul de vedere al costurilor, eficiența sistemului și securitatea aprovizionării, precum și integrarea pieței, protejând în același timp sustenabilitatea și obiectivele climatice ale Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 și la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

(2)   Statele membre se asigură că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție a gazelor și a energiei electrice aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate”, în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă, în contextul deciziilor lor de planificare a rețelei, de dezvoltare a rețelei și de investiții. Autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități naționale desemnate verifică dacă metodologiile utilizate de operatorii de transport și de sistem și de operatorii de distribuție evaluează alternativele în cadrul analizei costuri-beneficii și iau în considerare beneficiile mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică, ale flexibilității cererii și ale investițiilor în active care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități naționale desemnate verifică, de asemenea, punerea în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” de către operatorii de transport și de sistem sau de către operatorii de distribuție atunci când aprobă, verifică sau monitorizează proiectele acestora și planurile de dezvoltare a rețelei în temeiul articolului 22 din Directiva 2009/73/CE, precum și al articolului 32 alineatul (3) și al articolului 51 din Directiva (UE) 2019/944. Autoritățile naționale de reglementare pot furniza metodologii și orientări cu privire la modul de evaluare a alternativelor în analiza costuri-beneficii în strânsă cooperare cu operatorii de transport și de sistem și cu operatorii de distribuție, care pot face schimb de cunoștințe tehnice esențiale.

(3)   Statele membre se asigură că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție monitorizează și cuantifică volumul total al pierderilor din rețea și, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și financiar, optimizează rețeaua și îmbunătățesc eficiența rețelei. Operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție raportează autorității naționale de reglementare din domeniul energiei măsurile respective și economiile de energie pe care preconizează că le vor realiza ca urmare a reducerii pierderilor din rețea. Statele membre se asigură că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție evaluează măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice în ceea ce privește sistemele lor existente de transport sau de distribuție a gazelor sau a energiei electrice și îmbunătățesc eficiența energetică în cadrul proiectării și funcționării infrastructurii, îndeosebi sub aspectul instalării de rețele energetice inteligente. Statele membre încurajează operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție să dezvolte soluții inovatoare de îmbunătățire a eficienței energetice a sistemelor existente și viitoare, prin reglementări bazate pe stimulente în conformitate cu principiile referitoare la tarife prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 și la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

(4)   Autoritățile naționale de reglementare din domeniul energiei includ o secțiune specifică privind progresele realizate în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice cu privire la funcționarea infrastructurii de gaze și de energie electrică în raportul anual întocmit în temeiul articolului 41 din Directiva 2009/73/CE și în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (i) din Directiva (UE) 2019/944. În aceste rapoarte, autoritățile naționale de reglementare din domeniul energiei furnizează o evaluare a eficienței globale a funcționării infrastructurii de gaze și de energie electrică, măsurile realizate de operatorii de transport de sistem și operatorii de distribuție și, acolo unde este cazul, formulează recomandări în vederea îmbunătățirii eficienței energetice, inclusiv alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor care reduc sarcinile de vârf și consumul global de energie electrică.

(5)   Pentru energia electrică, statele membre se asigură că regulamentele privind rețeaua și tarifele de rețea îndeplinesc criteriile din anexa XIII, luându-se în considerare codurile și orientările de rețea dezvoltate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/943 și obligația prevăzută la articolul 59 alineatul (7) litera (a) din Directiva (UE) 2019/944 de a permite ca investițiile necesare în rețele să fie efectuate într-un mod care să asigure viabilitatea rețelelor.

(6)   Statele membre pot permite componente de sisteme și structuri tarifare cu scop social pentru transportul și distribuția energiei furnizate în rețea, cu condiția ca orice efecte de subminare asupra sistemului de transport și distribuție să fie păstrate la nivelul minim necesar și să nu fie disproporționate în raport cu obiectivul social.

(7)   Autoritățile naționale de reglementare asigură eliminarea stimulentelor în ceea ce privește tarifele de transport și distribuție care dăunează eficienței energetice a producerii, transportului, distribuției și furnizării de energie electrică și de gaze. Statele membre asigură eficiența în proiectarea infrastructurii și exploatarea infrastructurii existente, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/943, precum și faptul că tarifele permit un răspuns la cerere.

(8)   Operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție respectă anexa XIV.

(9)   După caz, autoritățile naționale de reglementare pot impune operatorilor de transport și de sistem și operatorilor de distribuție să încurajeze amplasarea cogenerării de înaltă eficiență în apropierea zonelor cu necesități în materie de energie termică prin reducerea taxelor privind conectarea și utilizarea sistemului.

(10)   Statele membre pot permite producătorilor de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență care doresc să fie conectați la rețea să emită o invitație la licitație pentru lucrările de conectare.

(11)   În momentul raportării în conformitate cu Directiva 2010/75/UE și fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2) din respectiva directivă, statele membre iau în considerare includerea informațiilor referitoare la nivelurile de eficiență energetică a instalațiilor a căror funcționare implică arderea combustibililor cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare, în lumina celor mai bune tehnici disponibile dezvoltate în conformitate cu Directiva 2010/75/UE.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII ORIZONTALE

Articolul 28

Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare și certificare

(1)   Statele membre instituie o rețea asigurând un nivel adecvat de competențe pentru profesiile legate de eficiența energetică, care să corespundă necesităților pieței. Statele membre, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, se asigură că sunt disponibile sisteme de certificare sau sisteme echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, programe adecvate de formare, pentru profesiile legate de eficiența energetică, inclusiv pentru furnizorii de servicii energetice, auditorii energetici, managerii energetici, experții independenți, instalatorii de elemente de clădiri astfel cum sunt menționați în Directiva 2010/31/UE și furnizorii de servicii integrate de renovare, și că sistemele respective sunt fiabile și contribuie la obiectivele naționale privind eficiența energetică și la obiectivele generale ale Uniunii privind decarbonizarea.

Statele membre se asigură că furnizorii de sisteme de certificare sau de sisteme echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, furnizorii de programe adecvate de formare, sunt acreditați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (47) sau aprobați în conformitate cu legislația sau standardele naționale convergente.

(2)   Statele membre promovează participarea la programele de certificare, formare și educație pentru a asigura un nivel adecvat de competențe pentru profesiile din domeniul eficienței energetice, care să corespundă nevoilor pieței.

(3)   Până la 11 octombrie 2024, Comisia:

(a)

în cooperare cu un grup de experți desemnați de statele membre, instituie un cadru sau concepe o campanie de atragere a mai multor persoane către profesii din domeniul eficienței energetice, asigurând în același timp respectarea principiului nediscriminării;

(b)

evaluează viabilitatea înființării unei platforme cu rol de punct unic de acces, utilizând, acolo unde este posibil, inițiativele existente, pentru a oferi sprijin statelor membre în stabilirea măsurilor lor de asigurare a unui nivel adecvat de profesioniști calificați, necesari pentru a ține pasul cu ritmul progreselor în materie de eficiență energetică în vederea atingerii obiectivelor Uniunii privind clima și energia. Platforma ar urma să reunească experți din statele membre, partenerii sociali, instituțiile de învățământ, mediul academic și alte părți interesate relevante pentru a încuraja și promova bune practici în ceea ce privește sistemele de calificare și programele de formare, cu scopul de a asigura un număr mai mare de profesioniști din domeniul eficienței energetice și de a recalifica sau perfecționa profesioniști existenți pentru a răspunde nevoilor pieței.

(4)   Statele membre se asigură că sistemele naționale de certificare sau sistemele echivalente de calificare, inclusiv, acolo unde este necesar, programele de formare, țin seama de standardele europene sau internaționale existente privind eficiența energetică.

(5)   Statele membre pun la dispoziția publicului sistemele de certificare, sistemele echivalente de calificare sau programele de formare adecvate menționate la alineatul (1) și cooperează între ele și cu Comisia în vederea comparării și recunoașterii acestor sisteme.

Statele membre iau măsurile adecvate pentru a atrage atenția consumatorilor asupra disponibilității sistemelor respective, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1).

(6)   Până la 31 decembrie 2024 și, ulterior, cel puțin o dată la patru ani, statele membre evaluează dacă sistemele asigură nivelul necesar de competențe și accesul egal pentru toate persoanele, în conformitate cu principiul nediscriminării, pentru furnizorii de servicii energetice, auditorii energetici, managerii energetici, experții independenți, instalatorii de elemente de clădiri, astfel cum sunt menționați în Directiva 2010/31/UE și furnizorii de servicii integrate de renovare. Statele membre evaluează, de asemenea, decalajul dintre numărul de profesioniști disponibili și numărul de profesioniști necesari. Statele membre pun evaluarea și recomandările aferente la dispoziția publicului și le transmit prin intermediul platformei electronice instituite în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

Articolul 29

Servicii energetice

(1)   Statele membre promovează piața serviciilor energetice și accesul IMM-urilor la aceasta prin diseminarea de informații clare și ușor accesibile privind:

(a)

contractele disponibile de servicii energetice și clauzele care ar trebui incluse în aceste contracte pentru a se garanta economiile de energie și drepturile clienților finali;

(b)

instrumentele financiare, stimulentele, granturile, fondurile „revolving”, garanțiile, sistemele de asigurări și împrumuturile menite să susțină proiectele de servicii de eficiență energetică;

(c)

furnizorii disponibili de servicii energetice, precum SSE-urile, care sunt calificați sau certificați, precum și calificările sau certificările lor în conformitate cu articolul 28;

(d)

metodologiile de monitorizare și verificare și sistemele de control al calității disponibile.

(2)   Statele membre încurajează dezvoltarea etichetelor de calitate, între altele de către organizațiile profesionale, pe baza standardelor europene sau internaționale, acolo unde este relevant.

(3)   Statele membre pun la dispoziția publicului și actualizează periodic o listă cu furnizorii disponibili de servicii energetice care sunt calificați sau certificați și a calificărilor sau a certificărilor acestora, în conformitate cu articolul 28, sau furnizează o interfață cu ajutorul căreia furnizorii de servicii energetice să poată furniza informațiile respective.

(4)   Statele membre promovează și asigură, acolo unde este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, utilizarea contractelor de performanță energetică pentru renovarea clădirilor de mari dimensiuni care sunt deținute de organisme publice. În cazul renovării clădirilor nerezidențiale de mari dimensiuni cu o suprafață utilă totală de peste 750 m2, statele membre se asigură că organismele publice evaluează fezabilitatea utilizării contractelor de performanță energetică și a altor servicii energetice bazate pe performanță.

Statele membre pot încuraja organismele publice să combine contractele de performanță energetică cu servicii energetice extinse, inclusiv răspunsul la cerere și stocarea, pentru a asigura economii de energie și a menține rezultatele obținute în timp prin monitorizare continuă, funcționare eficace și întreținere.

(5)   Statele membre acordă sprijin sectorului public în ceea ce privește solicitarea de oferte de servicii energetice, în special pentru reabilitarea clădirilor, prin:

(a)

furnizarea de contracte-tip pentru contractele de performanță energetică care să includă cel puțin elementele menționate în anexa XV și să ia în considerare standardele europene sau internaționale existente, orientările disponibile privind licitațiile și Ghidul Eurostat privind tratamentul statistic al contractelor de performanță energetică în conturile publice;

(b)

furnizarea de informații privind bunele practici pentru contractele de performanță energetică, inclusiv, dacă este disponibilă, o analiză costuri-beneficii care utilizează o abordare pe baza ciclului de viață;

(c)

promovarea și punerea la dispoziția publicului a unei baze de date privind proiectele de contracte de performanță energetică implementate sau în curs, care să includă economiile de energie preconizate și realizate.

(6)   Statele membre sprijină funcționarea adecvată a pieței de servicii energetice, prin luarea următoarelor măsuri:

(a)

identificarea și publicarea unuia sau mai multor puncte de contact de unde clienții finali pot obține informațiile menționate la alineatul (1);

(b)

eliminarea barierelor de reglementare, precum și a celor de altă natură care împiedică încheierea de contracte de performanță energetică și adoptarea altor modele de servicii de eficiență energetică în vederea identificării sau a punerii în aplicare a măsurilor destinate economisirii de energie, ori a ambelor;

(c)

instituirea și promovarea rolului organismelor consultative și al intermediarilor independenți de pe piață, inclusiv al ghișeelor unice sau al mecanismelor de sprijin similare, cu scopul de a stimula dezvoltarea pieței în ceea ce privește cererea și oferta, precum și punerea informațiilor referitoare la aceste mecanisme de sprijin la dispoziția publicului și a actorilor de pe piață.

(7)   Pentru a sprijini buna funcționare a pieței serviciilor energetice, statele membre pot să instituie un mecanism individual sau să desemneze un mediator pentru a asigura gestionarea eficientă a plângerilor și soluționarea alternativă a litigiilor privind contractele de servicii energetice și de performanță energetică.

(8)   Statele membre se asigură că distribuitorii de energie, operatorii de distribuție și societățile de vânzare cu amănuntul a energiei se abțin de la orice activități care pot împiedica cererea și furnizarea de servicii energetice sau măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice sau care pot împiedica dezvoltarea piețelor pentru astfel de servicii sau măsuri, inclusiv blocarea piețelor pentru concurenți sau abuzul de poziție dominantă.

Articolul 30

Fondul național pentru eficiență energetică, finanțarea și asistența tehnică

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre facilitează instituirea de mecanisme financiare sau utilizarea celor existente pentru ca măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice să maximizeze avantajele fluxurilor multiple de finanțare și ale combinației de granturi, instrumente financiare și asistență tehnică.

(2)   Comisia acordă asistență statelor membre, atunci când este cazul, direct sau prin intermediul instituțiilor financiare, în ceea ce privește crearea de facilități de finanțare și de mecanisme de asistență la nivel național, regional sau local pentru dezvoltarea de proiecte, în scopul de a spori investițiile în eficiența energetică în diferite sectoare și de a proteja și a responsabiliza persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, persoanele din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, inclusiv prin integrarea unei perspective egalitare, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

(3)   Statele membre adoptă măsuri care promovează produse de creditare care vizează eficiența energetică, precum creditele ipotecare și împrumuturile verzi, garantate și negarantate, și asigură faptul că acestea sunt oferite la scară largă și în mod nediscriminatoriu de către instituțiile financiare și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori. Statele membre adoptă măsuri pentru facilitarea implementării schemelor de finanțare pe bază de facturi și de impozite, ținând seama de orientările Comisiei furnizate în conformitate cu alineatul (10). Statele membre se asigură că băncile și alte instituții financiare primesc informații cu privire la oportunitățile de a participa la finanțarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv prin crearea de parteneriate public-privat. Statele membre încurajează instituirea unor mecanisme de garantare a împrumuturilor pentru investițiile în eficiența energetică.

(4)   Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre promovează instituirea unor scheme de sprijin financiar pentru a spori gradul de adoptare a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru renovarea substanțială a sistemelor de încălzire și răcire individuale și centralizate.

(5)   Statele membre promovează instituirea de expertiză și asistență tehnică la nivel local, după caz prin intermediul rețelelor și al structurilor existente, pentru a oferi consiliere cu privire la bunele practici în ceea ce privește decarbonizarea încălzirii și răcirii centralizate locale, cum ar fi accesul la sprijin financiar specific.

(6)   Comisia facilitează schimbul de bune practici între autoritățile sau organismele naționale sau regionale competente, inclusiv prin reuniuni anuale ale organismelor de reglementare, baze de date publice cu informații privind punerea în aplicare a măsurilor de către statele membre și comparații între țări.

(7)   Pentru a mobiliza finanțarea privată pentru măsurile vizând eficiența energetică și pentru reabilitarea energetică și pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii și a contribuțiilor naționale în materie de eficiență energetică prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă și a obiectivelor din Directiva 2010/31/UE, Comisia desfășoară un dialog atât cu instituțiile financiare publice și private, cât și cu sectoarele specifice relevante, pentru a identifica nevoile și posibile acțiuni pe care le-ar putea întreprinde.

(8)   Acțiunile menționate la alineatul (7) includ următoarele elemente:

(a)

mobilizarea investițiilor de capital în eficiența energetică prin luarea în considerare a impactului mai amplu al economiilor de energie;

(b)

facilitarea implementării unor instrumente financiare dedicate eficienței energetice și a unor scheme de finanțare la scară largă care ar urma să fie instituite de instituțiile financiare;

(c)

asigurarea îmbunătățirii datelor cu privire la performanța energetică și cea financiară prin:

(i)

examinarea ulterioară a modului în care investițiile în eficiența energetică îmbunătățesc valorile activelor de bază;

(ii)

sprijinirea studiilor care evaluează monetizarea beneficiilor neenergetice ale investițiilor în eficiența energetică.

(9)   În scopul mobilizării finanțărilor private a măsurilor de eficiență energetică și de reabilitare energetică, la punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre:

(a)

iau în considerare modalități de îmbunătățire a utilizării sistemelor de gestionare a energiei și a auditurilor energetice prevăzute la articolul 11 pentru a influența procesul decizional;

(b)

utilizează în mod optim posibilitățile și instrumentele disponibile din bugetul Uniunii și propuse prin inițiativa „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente” și în comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Un val de renovări pentru Europa – ecologizarea clădirilor, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai”.

(10)   Până la 31 decembrie 2024, Comisia oferă orientări statelor membre și actorilor de pe piață cu privire la modalitatea de deblocare a investițiilor private.

Orientările au scopul de a ajuta statele membre și actorii de pe piață să își dezvolte și să își implementeze investițiile în eficiența energetică, inclusiv în cadrul diverselor programe ale Uniunii, și propun mecanisme financiare adecvate și soluții de finanțare inovatoare, combinând granturi, instrumente financiare și asistență pentru dezvoltarea de proiecte, cu scopul de a extinde inițiativele existente și de a utiliza programele Uniunii drept catalizator pentru mobilizarea și stimularea finanțării private.

(11)   Statele membre pot institui un fond național pentru eficiență energetică. Scopul acestui fond este de a pune în aplicare măsuri privind eficiența energetică pentru a sprijini statele membre în ceea ce privește realizarea contribuțiilor lor naționale în materie de eficiență energetică și a traiectoriilor lor orientative menționate la articolul 4 alineatul (2). Fondul național pentru eficiență energetică poate fi înființat ca fond dedicat în cadrul unui mecanism național deja existent care promovează investițiile de capital. Fondul național pentru eficiență energetică poate fi finanțat cu veniturile obținute din licitarea certificatelor în cadrul EU ETS din sectorul clădirilor și al transportului.

(12)   În cazul în care instituie fonduri naționale pentru eficiență energetică, astfel cum se menționează la alineatul (11) de la prezentul articol, statele membre instituie instrumente de finanțare, inclusiv garanții publice, pentru a spori gradul de absorbție a investițiilor private în eficiența energetică și a produselor de creditare care vizează eficiența energetică și a schemelor inovatoare menționate la alineatul (3) de la prezentul articol. În temeiul articolului 8 alineatul (3) și al articolului 24, fondul național pentru eficiență energetică sprijină punerea în aplicare a măsurilor cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al persoanelor din gospodării cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Sprijinul respectiv include finanțarea măsurilor de eficiență energetică pentru IMM-uri în vederea mobilizării și stimulării finanțării private pentru IMM-uri.

(13)   Statele membre pot permite organismelor publice să îndeplinească obligațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) cu ajutorul contribuțiilor anuale la Fondul național pentru eficiență energetică echivalente cu valoarea investițiilor necesare pentru a îndeplini obligațiile respective.

(14)   Statele membre pot dispune că părțile obligate își pot îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (4) contribuind în fiecare an la Fondul național pentru eficiență energetică cu o sumă echivalentă cu investițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile respective.

(15)   Statele membre pot folosi veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor mecanisme inovatoare de finanțare pentru îmbunătățirea eficienței energetice.

(16)   Comisia evaluează eficacitatea și eficiența sprijinului financiar public pentru eficiența energetică de la nivelul Uniunii și de la nivel național, precum și capacitatea statelor membre de a spori gradul de absorbție a investițiilor private în eficiența energetică, ținând seama, în același timp, de nevoile de finanțare publică exprimate în planurile naționale privind energia și clima. Comisia evaluează dacă un mecanism pentru eficiența energetică de la nivelul Uniunii, cu obiectivul de a oferi o garanție a Uniunii, asistență tehnică și granturi asociate pentru a permite punerea în aplicare a instrumentelor financiare, precum și a schemelor de finanțare și de sprijin la nivel național, ar putea sprijini într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor realizarea obiectivelor Uniunii în materie de eficiență energetică și climă și, dacă este cazul, propune instituirea unui astfel de mecanism.

În acest scop, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, până la 30 martie 2024, un raport, însoțit dacă este cazul de propuneri legislative.

(17)   Statele membre raportează Comisiei până la 15 martie 2025 și, ulterior, la fiecare doi ani, ca parte a rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima transmise în temeiul articolului 17 și în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999, următoarele date:

(a)

volumul investițiilor publice în eficiența energetică și efectul de levier mediu obținut prin finanțarea publică acordată în sprijinul măsurilor de eficiență energetică;

(b)

volumul produselor de creditare care vizează eficiența energetică, făcând distincție între diferitele produse;

(c)

acolo unde este cazul, programele naționale de finanțare instituite pentru a spori gradul de utilizare a eficienței energetice și a bunelor practici, precum și scheme de finanțare inovatoare pentru eficiența energetică.

Pentru a facilita pregătirea raportului menționat la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia integrează cerințele prevăzute la paragraful respectiv în modelul comun prevăzut în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(18)   În scopul îndeplinirii obligației menționate la alineatul (17) litera (b) și fără a aduce atingere măsurilor naționale suplimentare, statele membre iau în considerare obligațiile de informare existente ale instituțiilor financiare, inclusiv:

(a)

normele privind furnizarea de informații aplicabile instituțiilor de credit în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (48);

(b)

cerințele de publicare a informațiilor privind riscurile ESG aplicabile instituțiilor de credit, în conformitate cu articolul 449a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (49).

Pentru a facilita colectarea și agregarea datelor privind volumul produselor de creditare care vizează eficiența energetică în scopul îndeplinirii obligației menționate la alineatul (17) litera (b), Comisia oferă statelor membre, până la 15 martie 2024, orientări cu privire la modalitățile de accesare, colectare și agregare a datelor la nivel național privind volumul produselor de creditare care vizează eficiența energetică.

Articolul 31

Factori de conversie și factori de energie primară

(1)   În vederea comparării economiilor de energie și a conversiei cu o unitate comparabilă, se aplică valorile puterii calorifice nete prevăzute în anexa VI la Regulamentul (UE) 2018/2066 și factorii de energie primară prevăzuți la alineatul (2) de la prezentul articol, cu excepția cazului în care se poate justifica folosirea altor valori sau factori.

(2)   Un factor de energie primară este aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul final de energie.

(3)   Pentru economiile de energie electrică în kWh, statele membre aplică un coeficient pentru a calcula cu precizie economiile rezultate în ceea ce privește consumul de energie primară. Statele membre aplică un coeficient implicit de 1,9, cu excepția cazului în care își exercită puterea discreționară pentru a stabili un coeficient diferit, bazat pe circumstanțe naționale justificate.

(4)   Pentru economiile în kWh privind alți purtători de energie, statele membre aplică un coeficient pentru a calcula cu precizie economiile rezultate în ceea ce privește consumul de energie primară.

(5)   În cazul în care statele membre își stabilesc propriul coeficient la o valoare implicită prevăzută în temeiul prezentei directive, statele membre stabilesc coeficientul respectiv printr-o metodologie transparentă, pe baza circumstanțelor naționale, regionale sau locale care afectează consumul de energie primară. Circumstanțele respective sunt justificate, verificabile și bazate pe criterii obiective și nediscriminatorii.

(6)   Atunci când își stabilesc propriul coeficient, statele membre iau în considerare mixul energetic inclus în versiunea actualizată a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima prezentate în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în planurile lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima notificate Comisiei în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12 din regulamentul respectiv. În cazul în care se abat de la valoarea implicită, statele membre notifică Comisiei coeficientul pe care îl utilizează, împreună cu metodologia de calcul și cu datele subiacente din versiunile actualizate și planurile ulterioare respective.

(7)   Până la 25 decembrie 2026 și ulterior la fiecare patru ani, Comisia revizuiește coeficienții impliciți pe baza datelor constatate. Revizuirile respective se efectuează ținând seama de efectele lor asupra unor acte din dreptul Uniunii precum Directiva 2009/125/CE și Regulamentul (UE) 2017/1369.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 32

Sancțiuni

Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei până la 11 octombrie 2025 și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 33

Acte delegate

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a revizui valorile de referință armonizate ale randamentului prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/2402.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a modifica prezenta directivă adaptând la progresul tehnic valorile, metodele de calcul, coeficienții de energie primară impliciți și cerințele menționate la articolul 31 și în anexele II, III, V, VIII-XII și XIV.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea, după consultarea părților interesate relevante, a unui sistem comun al Uniunii de evaluare a sustenabilității centrelor de date situate pe teritoriul acesteia. Comisia adoptă primul act delegat de acest fel până la 31 decembrie 2023. Sistemul comun al Uniunii stabilește definiția indicatorilor de sustenabilitate a centrelor de date și prevede indicatorii-cheie de performanță și metodologia pentru măsurarea acestora.

Articolul 34

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 33 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 10 octombrie 2023. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de o durată identică, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 33 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 33 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 35

Reexaminarea și monitorizarea punerii în aplicare

(1)   În contextul raportului său privind starea uniunii energetice, înaintat în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999, Comisia prezintă un raport privind funcționarea pieței carbonului în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) și cu articolul 35 alineatul (2) litera (c) din regulamentul respectiv, ținând seama de efectele punerii în aplicare a prezentei directive.

(2)   Până la 31 octombrie 2025 și ulterior la fiecare patru ani, Comisia evaluează măsurile existente vizând îmbunătățirea eficienței energetice și realizarea decarbonizării în sectorul încălzirii și răcirii. Evaluarea respectivă ia în considerare toate elementele următoare:

(a)

tendințele în materie de eficiență energetică și de emisii de GES din sectorul încălzirii și răcirii, inclusiv al încălzirii și răcirii centralizate;

(b)

interconexiunile dintre măsurile luate;

(c)

modificările survenite în ceea ce privește eficiența energetică și emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul încălzirii și răcirii;

(d)

politicile și măsurile existente și planificate privind eficiența energetică și privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii și la nivel național;

(e)

măsurile pe care statele membre le-au prezentat în evaluările lor cuprinzătoare efectuate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din prezenta directivă și le-au notificat în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

Până la 31 octombrie 2025 și, ulterior, o dată la patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind evaluarea respectivă și, după caz, propune măsuri care să asigure realizarea obiectivelor Uniunii privind clima și energia.

(3)   Statele membre înaintează Comisiei, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, statistici privind producția națională de energie electrică și termică din cogenerarea de înaltă eficiență și de eficiență scăzută, în conformitate cu principiile generale conținute în anexa II, în legătură cu producția totală de energie termică și electrică. De asemenea, acestea înaintează statistici anuale privind capacitățile de cogenerare a energiei termice și electrice și combustibilii folosiți pentru cogenerare, precum și producția și capacitatea de încălzire și răcire centralizată în legătură cu capacitățile și producția totală de energie termică și electrică. Statele membre înaintează statistici privind economiile de energie primară realizate prin aplicarea cogenerării în conformitate cu metodologia stabilită în anexa III.

(4)   Până la 1 ianuarie 2021, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, pe baza unei evaluări a potențialului de eficiență energetică oferit de conversia, transformarea, transmiterea, transportul și stocarea energiei, însoțit, după caz, de propuneri legislative.

(5)   Până la 31 decembrie 2021, sub rezerva eventualelor modificări ale dispozițiilor privind piața cu amănuntul din Directiva 2009/73/CE, Comisia efectuează o evaluare și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la dispozițiile privind contorizarea, facturarea și informațiile pentru consumatori vizând gazele naturale, cu scopul de a le alinia, după caz, la dispozițiile relevante vizând energia electrică din Directiva (UE) 2019/944 pentru a consolida protecția consumatorilor și a permite clienților finali să primească mai des informații clare și actualizate cu privire la consumul lor de gaz natural și să își regleze consumul de energie. Cât mai curând posibil după prezentarea raportului respectiv, Comisia adoptă, acolo unde este necesar, propuneri legislative.

(6)   Până la 31 octombrie 2022, Comisia evaluează dacă Uniunea și-a atins obiectivele principale privind eficiența energetică pentru 2020.

(7)   Până la 28 februarie 2027 și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului.

Respectiva evaluare include:

(a)

o evaluare a eficacității generale a prezentei directive și a necesității de a adapta în continuare politica de eficiență energetică a Uniunii în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și în funcție de evoluțiile economice și din domeniul inovării;

(b)

o evaluare detaliată a impactului macroeconomic agregat al prezentei directive, cu accent pe efectele asupra securității energetice a Uniunii, prețurilor la energie, reducerii la minimum a sărăciei energetice, creșterii economice, competitivității, creării de locuri de muncă, costurilor de mobilitate și puterii de cumpărare a gospodăriilor;

(c)

obiectivele principale ale Uniunii privind eficiența energetică pentru 2030 prevăzute la articolul 4 alineatul (1), în vederea revizuirii în sens ascendent a respectivelor obiective în cazul unor reduceri substanțiale ale costurilor rezultate în urma evoluțiilor economice sau tehnologice sau, dacă este necesar, în vederea îndeplinirii obiectivelor Uniunii pentru 2040 sau 2050 privind decarbonizarea sau a angajamentelor sale internaționale privind decarbonizarea;

(d)

dacă statele membre trebuie să continue să realizeze economii anuale noi în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) primul paragraf litera (b) subpunctul (iv) pentru perioade de zece ani după anul 2030;

(e)

dacă statele membre trebuie să continue să se asigure că cel puțin 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite care sunt deținute de organisme publice este renovată în fiecare an în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), în vederea revizuirii ratei de renovare menționate la articolul respectiv;

(f)

dacă statele membre trebuie să continue să realizeze o cotă din economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, în temeiul articolului 8 alineatul (3) pentru perioade de zece ani după anul 2030;

(g)

dacă statele membre trebuie să continue să realizeze o reducere a consumului final de energie în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

(h)

impactul prezentei directive asupra sprijinirii creșterii economice, creșterii producției industriale, utilizării surselor regenerabile de energie sau eforturilor avansate de realizare a neutralității climatice.

Evaluarea se referă și la efectele asupra eforturilor de electrificare a economiei și la introducerea hidrogenului, menționând inclusiv dacă ar putea fi justificată o modificare a modului de tratare a surselor de energie regenerabile curate, și propune, după caz, soluții pentru orice efect negativ potențial identificat.

Raportul respectiv este însoțit de o evaluare detaliată a necesității eventuale de a modifica prezenta directivă în interesul simplificării reglementărilor și, dacă este cazul, de propuneri de măsuri suplimentare.

(8)   Până la 31 octombrie 2032, Comisia evaluează dacă Uniunea și-a atins obiectivele principale privind eficiența energetică pentru 2030.

Articolul 36

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1, 2 și 3, articolului 4 alineatele (1)-(4), articolului 4 alineatul (5) primul, al doilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea paragraf, articolului 4 alineatele (6) și (7), articolelor 5-11, articolului 12 alineatele (2)-(5), articolelor 21-25, articolului 26 alineatele (1), (2) și (4)-(14), articolului 27, articolului 28 alineatele (1)-(5), articolelor 29-32 și anexelor I, III-VII, X, XI și XV până la 11 octombrie 2025.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 4 alineatul (5) al treilea paragraf, articolului 12 alineatul (1), articolului 26 alineatul (3) și articolului 28 alineatul (6) până la datele menționate la articolele respective. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a acestei mențiuni.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 37

Modificarea Regulamentului (UE) 2023/955

La articolul 2 din Regulamentul (UE) 2023/955, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

«sărăcie energetică» înseamnă sărăcie energetică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 52 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului (*1).

Articolul 38

Abrogare

Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa XVI partea A, este abrogată de la 12 octombrie 2025, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa XVI partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XVII.

Articolul 39

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 și 20 și anexele II, VIII, IX, XII, XIII și XIV se aplică de la 12 octombrie 2025.

Articolul 37 se aplică de la 30 iunie 2024.

Articolul 40

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 13 septembrie 2023.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

J. M. ALBARES BUENO


(1)   JO C 152, 6.4.2022, p. 134.

(2)   JO C 301, 5.8.2022, p. 139.

(3)  Poziția Parlamentului European din 11 iulie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 25 iulie 2023.

(4)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(5)  A se vedea anexa XVI partea A.

(6)  Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(7)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(8)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(9)  Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 și a Directivelor 2009/73/CE și (UE) 2019/944 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45).

(10)  Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125).

(11)  Recomandarea (UE) 2020/1563 a Comisiei din 14 octombrie 2020 privind sărăcia energetică (JO L 357, 27.10.2020, p. 35).

(12)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).

(13)  Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(14)  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

(15)  Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).

(16)  Regulamentul (UE) 2020/740 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1369 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009 (JO L 177, 5.6.2020, p. 1).

(17)  Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1293/2013 (JO L 172, 17.5.2021, p. 53).

(18)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).

(19)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(20)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(21)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(22)  Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).

(23)  Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, p. 26).

(24)  Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).

(25)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(26)  Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO L 158, 14.6.2019, p. 54).

(27)  Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO L 211, 14.8.2009, p. 36).

(28)  Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060 (JO L 130, 16.5.2023, p. 1).

(29)  Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L 433I, 22.12.2020, p. 11).

(30)  Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(31)  Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 (JO L 107, 26.3.2021, p. 30).

(32)  Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).

(33)  Decizia 2014/746/UE a Comisiei din 27 octombrie 2014 de stabilire pentru perioada 2015-2019, în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (JO L 308, 29.10.2014, p. 114).

(34)   JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(35)  Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(36)  Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (JO L 304, 14.11.2008, p. 1).

(37)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(38)  Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei din 28 septembrie 2021 privind „Eficiența energetică înainte de toate”: de la principii la practică – Orientări și exemple pentru implementarea în procesul decizional care cuprinde și sectorul energetic (JO L 350, 4.10.2021, p. 9).

(39)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

(40)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei din 23 septembrie 2019 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunțurilor în domeniul achizițiilor publice și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1986 („formulare electronice”) (JO L 272, 25.10.2019, p. 7).

(41)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 334, 31.12.2018, p. 1).

(42)  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(43)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

(44)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

(45)  Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).

(46)  Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).

(47)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(48)  Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

(49)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).


ANEXA I

CONTRIBUȚIILE NAȚIONALE LA OBIECTIVELE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ ALE UNIUNII ÎN 2030, SUB FORMĂ DE CONSUM FINAL DE ENERGIE ȘI/SAU DE CONSUM DE ENERGIE PRIMARĂ

1.   

Nivelul contribuțiilor naționale se calculează pe baza formulei orientative:

Formula

Formula

Unde CEU este un coeficient de corecție, Target este nivelul de ambiție specific național, iar FECB2030 PECB2030 este scenariul de referință al UE din 2020 utilizat ca nivel de referință pentru 2030.

2.   

Următoarea formulă orientativă reprezintă criteriile obiective care reflectă factorii enumerați la articolul 4 alineatul (3) litera (d) punctele (i)-(iv), fiecare fiind utilizat pentru definirea nivelului de ambiție specific național, în procente (Target) și având aceeași pondere în formulă (0,25):

(a)

o contribuție în funcție de acțiunea timpurie („Fearly-action”);

(b)

o contribuție în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor („Fwealth”);

(c)

o contribuție în funcție de nivelul intensității energetice („Fintensity”);

(d)

o contribuție a potențialului de economii de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor („Fpotential”).

3.   

Fearly-action se calculează pentru fiecare stat membru ca fiind produsul dintre cantitatea sa de economii de energie și îmbunătățirea intensității energetice realizate de fiecare stat membru. Cantitatea de economii de energie pentru fiecare stat membru se calculează pe baza reducerii consumului de energie (exprimată în tep) în raport cu reducerea consumului de energie la nivelul Uniunii dintre media pe trei ani pentru perioada 2007-2009 și media pe trei ani pentru perioada 2017-2019. Îmbunătățirea intensității energetice pentru fiecare stat membru se calculează pe baza reducerii intensității energetice (exprimată în tep/EUR) în raport cu reducerea intensității energetice la nivelul Uniunii dintre media pe trei ani pentru perioada 2007-2009 și media pe trei ani pentru perioada 2017-2019.

4.   

Fwealth se calculează pentru fiecare stat membru pe baza mediei pe trei ani a indicelui PIB-ului său real pe cap de locuitor dat de Eurostat, în raport cu media pe trei ani a Uniunii în perioada 2017-2019, exprimată în parități ale puterii de cumpărare (PPC).

5.   

Fintensity se calculează pentru fiecare stat membru, pe baza indicelui mediu pe trei ani al intensității sale energetice finale (consum final de energie sau consum de energie primară per PIB real în PPC), în raport cu media pe trei ani a Uniunii în perioada 2017-2019.

6.   

Fpotential se calculează pentru fiecare stat membru pe baza economiilor de energie primară sau finală în cadrul scenariului PRIMES MIX de 55 % pentru 2030. Economiile sunt exprimate în raport cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință al UE din 2020.

7.   

Pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la punctul 2 literele (a)-(d), se aplică o limită inferioară și o limită superioară. Nivelul de ambiție pentru factorii Fwealth Fintensity și Fpotential este plafonat la 50 % și la 150 % din nivelul mediu de ambiție al Uniunii pentru un factor dat. Nivelul de ambiție pentru factorul Fearly-action este plafonat la 50 % și la 100 % din nivelul mediu de ambiție al Uniunii.

8.   

Sursa datelor de intrare utilizate pentru calcularea factorilor este Eurostat, cu excepția cazului în care se specifică altfel.

9.   

Ftotal se calculează ca suma ponderată a tuturor celor patru factori (Fearly-action, Fwealth, Fintensity și Fpotential). Obiectivul se calculează apoi ca produsul dintre factorul total Ftotal și obiectivul Uniunii.

10.   

Comisia calculează un coeficient de corecție CEU pentru energia primară și finală, care se aplică pentru a ajusta suma rezultatelor formulei pentru toate contribuțiile naționale la obiectivele respective ale Uniunii în 2030. Coeficientul CEU este identic pentru toate statele membre.


ANEXA II

PRINCIPII GENERALE PENTRU CALCULUL ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE PRIN COGENERARE

Partea I

Principii generale

Valorile folosite pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare se determină pe baza exploatării estimate sau efective a unității în condiții normale de utilizare. Pentru unitățile de microcogenerare, calculul se poate baza pe valori certificate.

1.

Producția de energie electrică din cogenerare se consideră egală cu producția totală anuală de energie electrică a unității respective, măsurată la bornele generatoarelor principale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

în unitățile de cogenerare de tipurile 2, 4, 5, 6, 7 și 8 menționate în partea II, cu o eficiență globală anuală stabilită de statele membre la un nivel de cel puțin 75 %;

(b)

în unitățile de cogenerare de tipurile 1 și 3 menționate în partea II, cu o eficiență globală anuală stabilită de statele membre la un nivel de cel puțin 80 %.

2.

În unitățile de cogenerare cu o eficiență globală anuală mai mică decât valoarea prevăzută la punctul 1 litera (a), și anume unități de cogenerare de tipurile 2, 4, 5, 6, 7 și 8 menționate în partea II, sau cu o eficiență globală anuală sub valoarea menționată la punctul 1 litera (b), și anume unități de cogenerare de tipurile 1 și 3 menționate în partea II, energia electrică din cogenerare se calculează cu următoarea formulă:

ECHP=HCHP*C

unde:

ECHP este cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare;

C este raportul dintre energia electrică și energia termică;

HCHP este cantitatea de energie termică utilă produsă prin cogenerare (calculată, în acest sens, ca producția totală de energie termică minus orice cantitate de energie termică produsă în cazane separate sau prin extracție de abur viu din generatorul de abur, înainte de turbină).

Calculul energiei electrice produse prin cogenerare are la bază raportul efectiv dintre energia electrică și energia termică. Dacă nu se cunoaște raportul efectiv dintre energia electrică și energia termică a unei unități de cogenerare, se pot folosi următoarele valori implicite, în special pentru scopuri statistice, pentru unități de tipurile 1, 2, 3, 4 și 5, astfel cum sunt menționate în partea II, cu condiția ca energia electrică produsă în cogenerare să fie mai mică sau egală cu producția de energie electrică totală a unității:

Tipul unității

Raportul implicit energie electrică/energie termică, C

Turbină cu gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură

0,95

Turbină cu abur de contrapresiune

0,45

Turbină cu abur de condensație

0,45

Turbină de gaz cu recuperare de căldură

0,55

Motor cu ardere internă

0,75

Dacă statele membre introduc valori implicite pentru raportul dintre energia electrică și energia termică pentru unitățile de tipurile 6, 7, 8, 9, 10 și 11, astfel cum sunt menționate în partea II, aceste valori implicite sunt publicate și notificate Comisiei.

3.

Dacă o parte din conținutul de energie al cantității de combustibil din procesul de cogenerare este recuperată sub formă de produse chimice și reciclată, partea respectivă poate fi scăzută din cantitatea de combustibil înainte de calcularea eficienței globale utilizate la punctele 1 și 2.

4.

Statele membre pot determina raportul dintre energia electrică și energia termică drept raportul dintre energia electrică și energia termică utilă în cazul funcționării în regim de cogenerare la o sarcină redusă, utilizând datele operaționale ale unei unități specifice.

5.

Statele membre pot utiliza alte perioade de raportare decât cele anuale pentru efectuarea calculelor în conformitate cu punctele 1 și 2.

Partea II

Tehnologii de cogenerare care intră sub incidența prezentei directive

1.

Turbină cu gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură

2.

Turbină cu abur de contrapresiune

3.

Turbină cu abur de condensație

4.

Turbină de gaz cu recuperare de căldură

5.

Motor cu ardere internă

6.

Microturbine

7.

Motoare Stirling

8.

Pile de combustie

9.

Motoare cu abur

10.

Cicluri Rankine pentru fluide organice

11.

Orice alt tip de tehnologie sau combinații ale acestora care cuprinde cogenerarea.

În momentul punerii în aplicare a principiilor generale pentru calcularea energiei electrice produse prin cogenerare, statele membre utilizează orientările detaliate prevăzute în Decizia 2008/952/CE a Comisiei (1).


(1)  Decizia 2008/952/CE a Comisiei din 19 noiembrie 2008 de stabilire a orientărilor detaliate pentru implementarea anexei II la Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 338, 17.12.2008, p. 55).


ANEXA III

METODOLOGIA DE DETERMINARE A EFICIENȚEI PROCESULUI DE COGENERARE

Valorile utilizate pentru calculul eficienței cogenerării și al economiilor de energie primară se determină pe baza exploatării estimate sau efective a unității, în condiții normale de utilizare.

(a)   Cogenerarea de înaltă eficiență

În sensul prezentei directive, cogenerarea de înaltă eficiență îndeplinește următoarele criterii:

producția în sistem de cogenerare de la unitățile de cogenerare asigură economii de energie primară calculate în conformitate cu litera (b) de cel puțin 10 %, comparativ cu valorile de referință pentru producerea separată de energie electrică și termică;

producția unităților de mică putere și a unităților de microcogenerare care asigură economii de energie primară poate fi considerată drept cogenerare de înaltă eficiență;

în cazul unităților de cogenerare care sunt construite sau reabilitate în mod substanțial în urma transpunerii prezentei anexe, emisiile directe de dioxid de carbon provenite din producția de cogenerare care este alimentată cu combustibili fosili sunt mai mici de 270 gCO2 per 1 kWh de energie produsă prin cogenerare (inclusiv încălzire/răcire, putere și energie mecanică);

unitățile de cogenerare în funcțiune înainte de 10 octombrie 2023 pot deroga de la această cerință până la 1 ianuarie 2034, cu condiția să aibă un plan de reducere progresivă a emisiilor pentru a atinge pragul de mai puțin de 270 gCO2 per 1 kWh până la 1 ianuarie 2034 și să fi notificat acest plan operatorilor și autorităților competente relevante.

Atunci când se construiește sau se reabilitează substanțial o unitate de cogenerare, statele membre trebuie să se asigure că nu există nicio creștere a consumului de combustibili fosili, în afara gazelor naturale, în sursele de căldură existente, în comparație cu consumul anual mediu pe cei trei ani calendaristici anteriori de funcționare integrală înainte de reabilitare, și că nicio sursă nouă de căldură din sistemul respectiv nu utilizează alți combustibili fosili decât gazele naturale.

(b)   Calculul economiilor de energie primară

Cantitatea de economii de energie primară rezultată în urma producerii în sistem de cogenerare, definită în conformitate cu anexa II, se calculează pe baza următoarei formule:

Image 1

unde:

PES reprezintă economiile de energie primară;

CHP Hη reprezintă eficiența termică a producției în cogenerare, definită ca raport între producția anuală de energie termică utilă și cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea de energie termică utilă și energie electrică din cogenerare;

Ref Hη reprezintă valoarea de referință a eficienței pentru producerea separată de energie termică;

CHP Eη reprezintă eficiența electrică a producției în cogenerare, definită ca raport între producția anuală de energie electrică produsă prin cogenerare și cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producția de energie termică utilă și energie electrică din cogenerare. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu creează un drept de emitere a garanțiilor de origine, în conformitate cu articolul 26 alineatul (13);

Ref Eη reprezintă valoarea de referință a eficienței pentru producerea separată de energie electrică.

(c)   Calculul economiilor de energie în cazul utilizării metodei de calcul alternativ

Statele membre pot calcula economiile de energie primară rezultate ca urmare a producerii de energie termică și energie electrică și mecanică după cum se indică mai jos fără a utiliza anexa II pentru a exclude din acest proces cantitățile de energie termică și energie electrică ce nu sunt rezultate din cogenerare. O astfel de producție poate fi considerată ca fiind cogenerare de înaltă eficiență cu condiția să îndeplinească criteriile de eficiență stabilite la litera (a) din prezenta anexă și, pentru unitățile de cogenerare cu capacitate electrică mai mare de 25 MW, eficiența globală să fie peste 70 %. Cu toate acestea, specificarea cantității de energie electrică produse prin cogenerare în contextul acestei producții, pentru emiterea unei garanții de origine și în scop statistic, se determină în conformitate cu anexa II.

Dacă economiile de energie primară pentru un proces se calculează utilizând metoda de calcul alternativ indicată mai sus, economiile de energie primară se calculează pe baza formulei menționate la litera (b) din prezenta anexă, înlocuind: „CHP Hη” cu „Hη” și „CHP Eη” cu „Eη”, unde:

Hη înseamnă eficiența termică a procesului, definită ca raport între producția anuală de energie termică și cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producția de energie termică și producția de energie electrică;

Eη înseamnă eficiența electrică a procesului, definită ca raport între producția anuală de energie electrică și cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea sumei dintre producția de energie termică și producția de energie electrică. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu creează un drept de emitere a garanțiilor de origine, în conformitate cu articolul 26 alineatul (13).

Statele membre pot utiliza alte perioade de raportare decât cele anuale pentru efectuarea calculelor în conformitate cu literele (b) și (c) din prezenta anexă.

Pentru unități de microcogenerare, calculul economiilor de energie primară se poate baza pe date certificate.

(d)   Valorile de referință ale eficienței pentru producerea separată de energie electrică și termică

Aceste valori de referință armonizate ale eficienței constau într-o matrice de valori diferențiate prin factori relevanți, printre care anul construcției și tipurile de combustibil, și se bazează pe o analiză bine fundamentată care ia în considerare, printre altele, datele de exploatare în condiții realiste, combinația de combustibili și condițiile climatice, precum și tehnologiile de cogenerare aplicate.

Valorile de referință ale eficienței pentru producerea separată de energie termică și electrică în conformitate cu formula prezentată la litera (b) stabilesc eficiența de exploatare a producerii separate de energie termică și electrică pe care cogenerarea intenționează să o înlocuiască.

Valorile de referință ale eficienței se calculează în conformitate cu principiile următoare:

(i)

pentru unitățile de cogenerare, compararea cu producerea separată de energie electrică trebuie să aibă la bază principiul comparării acelorași tipuri de combustibil;

(ii)

fiecare unitate de cogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună și justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie termică și electrică disponibilă pe piață în anul construirii unității de cogenerare;

(iii)

valorile de referință ale eficienței pentru unitățile de cogenerare mai vechi de 10 ani se stabilesc pe baza valorilor de referință pentru unitățile cu vechime de 10 ani;

(iv)

valorile de referință ale eficienței pentru producerea separată de energie electrică și termică reflectă diferențele climatice dintre statele membre.


ANEXA IV

CERINȚELE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ PENTRU ACHIZIȚII PUBLICE

În cadrul procedurilor de atribuire a concesiunilor și contractelor publice, autoritățile contractante și entitățile contractante care achiziționează produse, servicii, clădiri și lucrări:

(a)

în cazul în care un produs este reglementat de un act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369 sau al Directivei 2010/30/UE sau de un act aferent de punere în aplicare al Comisiei, achiziționează numai produsele care respectă criteriul stabilit la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

(b)

în cazul în care un produs nereglementat în conformitate cu litera (a) este reglementat de o măsură de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE, achiziționează numai produse care respectă valorile de referință privind eficiența energetică specificate în respectiva măsură de punere în aplicare;

(c)

în cazul în care un produs sau un serviciu face obiectul criteriilor Uniunii privind achizițiile publice verzi sau al unor criterii echivalente existente la nivel național, cu relevanță pentru eficiența energetică a produsului sau a serviciului, depun toate eforturile pentru a achiziționa numai produse și servicii care respectă cel puțin specificațiile tehnice stabilite la nivelul „de bază” în criteriile relevante ale Uniunii privind achizițiile publice verzi sau în criteriile echivalente existente la nivel național, inclusiv, printre altele, pentru centrele de date, sălile pentru servere și serviciile de cloud, iluminatul stradal și semnalizarea rutieră, computere, monitoare, tablete și telefoane inteligente;

(d)

achiziționează numai pneurile care îndeplinesc criteriul de apartenență la clasa cea mai ridicată de eficiență a consumului de combustibil, în conformitate cu definiția din Regulamentul (UE) 2020/740, cerință care nu împiedică organismele publice să achiziționeze pneuri cu cea mai ridicată clasă de aderență sau clasă de zgomot exterior de rulare justificată prin motive de siguranță și de sănătate publică;

(e)

solicită în cadrul licitațiilor pentru contracte de servicii ca furnizorii de servicii să utilizeze, în scopul furnizării serviciilor în cauză, doar produse care respectă literele (a), (b) și (d) în momentul furnizării serviciilor respective. Această cerință se aplică doar produselor noi achiziționate de furnizorii de servicii parțial sau integral în scopul furnizării serviciului în cauză;

(f)

achiziționează clădiri care au cel puțin un nivel de consum de energie aproape egal cu zero sau încheie noi acorduri de închiriere a acestor clădiri, fără a aduce atingere articolului 6 din prezenta directivă, cu excepția cazului în care scopul achiziționării este:

(i)

renovarea aprofundată sau demolarea;

(ii)

în cazul organismelor publice, revânzarea clădirii fără a o utiliza în scopurile proprii ale organismului public; sau

(iii)

conservarea acesteia ca o clădire protejată oficial ca făcând parte dintr-un complex desemnat ca atare sau datorită valorii sale arhitecturale sau istorice.

Gradul de respectare a cerințelor prevăzute la litera (f) din prezenta anexă se verifică pe baza certificatelor de performanță energetică menționate la articolul 11 din Directiva 2010/31/UE.


ANEXA V

METODE ȘI PRINCIPII COMUNE DE CALCUL AL IMPACTULUI SCHEMELOR DE OBLIGAȚII ÎN MATERIE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ SAU AL ALTOR MĂSURI DE POLITICĂ ÎN TEMEIUL ARTICOLELOR 8, 9 ȘI 10 ȘI AL ARTICOLULUI 30 ALINEATUL (14)

1.   

Metodele de calcul al economiilor de energie, în afara celor provenite din măsuri de impozitare, în sensul articolelor 8, 9 și 10 și al articolului 30 alineatul (14).

Părțile obligate, participante sau mandatate sau autoritățile publice de punere în aplicare pot utiliza următoarele metode de calcul al economiilor de energie:

(a)

economii preconizate, prin referire la rezultatele îmbunătățirilor energetice anterioare monitorizate independent în instalații similare. Abordarea generică este denumită „ex ante”;

(b)

economii contorizate, în cazul cărora economiile rezultate în urma aplicării unei măsuri sau a unui pachet de măsuri sunt stabilite prin înregistrarea reducerii efective a energiei utilizate, ținând seama în mod corespunzător de factori precum adiționalitatea, ocuparea, nivelurile de producție și condițiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generică este denumită „ex post”;

(c)

economii ponderate, în cazul cărora sunt utilizate estimări tehnice ale economiilor. Această abordare poate fi utilizată doar în cazul în care determinarea unor date strict măsurate pentru o instalație specifică este dificilă sau mult prea costisitoare, de exemplu înlocuirea unui compresor sau a unui motor electric cu o valoare nominală în kWh diferită de cea pentru care au fost măsurate informații independente privind economiile de energie, sau în cazul în care estimările respective se realizează pe baza metodologiilor și standardelor de referință stabilite la nivel național de experți calificați sau acreditați care sunt independenți față de părțile obligate, participante sau mandatate implicate;

(d)

la calcularea economiilor de energie în sensul articolului 8 alineatul (3) care pot fi luate în calcul pentru îndeplinirea obligației de la articolul respectiv, statele membre pot estima economiile de energie ale persoanelor afectate de sărăcie energetică, ale clienților vulnerabili, ale persoanelor din gospodării cu venituri mici și, după caz, ale persoanelor care trăiesc în locuințe sociale pe baza unor estimări tehnice care utilizează condiții sau parametri standardizați în ceea ce privește ocuparea și confortul termic, cum ar fi parametrii definiți în reglementările naționale privind clădirile. Modul în care confortul este luat în considerare pentru acțiunile privind clădirile ar trebui raportat Comisiei de către statele membre, împreună cu explicații ale metodologiei lor de calcul;

(e)

economii de energie estimate prin sondaj, în cazul cărora este determinat răspunsul consumatorilor la recomandări, la campaniile de informare, la schemele de etichetare sau de certificare sau la contorizarea inteligentă. Această abordare se utilizează doar pentru economiile de energie rezultate în urma modificării comportamentului consumatorilor. Ea nu poate fi utilizată pentru economii rezultate din introducerea unor măsuri concrete.

2.   

La stabilirea economiilor de energie pentru o măsură vizând eficiența energetică în sensul articolelor 8, 9 și 10 și al articolului 30 alineatul (14) se aplică următoarele principii:

(a)

statele membre demonstrează faptul că unul dintre obiectivele măsurii de politică, indiferent dacă este nouă sau existentă, este de a realiza economii de energie la nivelul utilizării finale în temeiul articolului 8 alineatul (1) și furnizează dovezi și documente care să ateste că economiile de energie sunt generate de o măsură de politică, inclusiv de acorduri voluntare;

(b)

economiile trebuie să fie vădit suplimentare față de cele care s-ar fi produs oricum și în absența activității părților obligate, participante sau mandatate sau a autorităților publice de punere în aplicare. Pentru a stabili economiile care pot fi declarate ca suplimentare, statele membre iau în considerare modul în care ar evolua utilizarea energiei și cererea de energie în absența măsurii de politică în cauză, ținând cont cel puțin de factorii următori: tendințele consumului de energie, modificările survenite în comportamentul consumatorilor, progresul tehnologic și schimbările generate de alte măsuri puse în aplicare la nivelul Uniunii și la nivel național;

(c)

economiile rezultate din punerea în aplicare a dreptului obligatoriu al Uniunii sunt considerate economii care s-ar fi produs oricum și, prin urmare, nu sunt declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1). Cu titlu de derogare de la respectiva cerință, economiile legate de renovarea clădirilor existente, inclusiv economiile rezultate din punerea în aplicare a standardelor minime de performanță energetică a clădirilor în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, pot fi declarate ca economii de energie în sensul articolului 8 alineatul (1), cu condiția îndeplinirii cerinței de pertinență menționate la punctul 3 litera (h) din prezenta anexă. Măsurile care promovează îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public în temeiul articolului 5 și al articolului 6 pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

(d)

economiile de energie la nivelul utilizării finale care rezultă din punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice luate în cadrul unor regulamente de urgență în temeiul articolului 122 din TFUE pot fi declarate în sensul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să conducă la economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate, cu excepția economiilor de energie care rezultă din măsuri de raționalizare sau de restricționare;

(e)

măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 pot fi considerate pertinente, însă statele membre trebuie să demonstreze că acestea au ca rezultat economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

(f)

statele membre iau în considerare numai economiile de energie la nivelul utilizării finale generate de măsuri de politică în sectoare sau instalații care intră sub incidența capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE dacă economiile respective rezultă din punerea în aplicare a articolului 9 sau 10 din prezenta directivă și dacă depășesc cerințele prevăzute în Directiva 2003/87/CE sau depășesc punerea în aplicare a unor acțiuni legate de alocarea cu titlu gratuit de certificate în temeiul directivei menționate. Statele membre demonstrează că măsurile de politică conduc la economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe. Dacă o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme naționale de obligații în materie de eficiență energetică în temeiul articolului 9 din prezenta directivă și în cadrul EU ETS pentru clădiri și pentru transportul rutier în temeiul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE, sistemul de monitorizare și de verificare asigură faptul că prețul carbonului transferat la eliberarea combustibilului pentru consum în temeiul capitolului respectiv este luat în considerare la calcularea și raportarea economiilor de energie ale măsurilor sale de economisire a energiei;

(g)

se poate ține cont de economii, cu condiția ca acestea să depășească următoarele niveluri:

(i)

standardele de performanță ale Uniunii privind emisiile pentru noile autoturisme și noile vehicule utilitare ușoare în urma punerii în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului (1); statele membre trebuie să pună la dispoziție motive, precum și ipotezele lor și metodologia lor de calcul, pentru a demonstra adiționalitatea la cerințele Uniunii privind emisiile de CO2 ale vehiculelor noi;

(ii)

cerințele Uniunii privind eliminarea de pe piață a anumitor produse cu impact energetic în urma implementării măsurilor de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE. Statele membre trebuie să pună la dispoziție dovezi, precum și ipotezele lor și metodologia lor de calcul, pentru a demonstra adiționalitatea;

(h)

sunt permise politici în scopul încurajării unor niveluri mai ridicate de eficiență energetică a produselor, a echipamentelor, a sistemelor de transport, a vehiculelor și combustibililor, a clădirilor și a elementelor de clădiri, a proceselor sau a piețelor, cu excepția măsurilor de politică:

(i)

privind utilizarea tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili care sunt recent implementate începând cu 1 ianuarie 2026; și

(ii)

care subvenționează utilizarea tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili în clădirile rezidențiale începând cu 1 ianuarie 2026;

(i)

economiile de energie rezultate în urma măsurilor de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili în produse, echipamente, sisteme de transport, vehicule, clădiri sau lucrări, recent implementate începând de la 1 ianuarie 2024, nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea obligației privind economiile de energie, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b). În cazul măsurilor de politică care promovează combinații de tehnologii, cota aferentă economiilor de energie legate de tehnologia de ardere a combustibililor fosili nu este eligibilă începând cu 1 ianuarie 2024;

(j)

prin derogare de la litera (i), pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2030, economiile de energie realizate prin intermediul tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili care îmbunătățesc eficiența energetică în întreprinderile mari consumatoare de energie din sectorul industrial pot fi considerate economii de energie numai în sensul articolului 8 alineatul (1) literele (b) și (c), până la 31 decembrie 2030, cu respectarea următoarelor condiții:

(i)

întreprinderea a efectuat un audit energetic în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și un plan de punere în aplicare care să includă:

o prezentare generală a tuturor măsurilor de eficiență energetică eficiente din punctul de vedere al costurilor cu o perioadă de rambursare de cel mult cinci ani, pe baza metodologiilor pentru perioadele simple de rambursare furnizate de statul membru;

un calendar pentru punerea în aplicare a tuturor măsurilor de eficiență energetică recomandate cu o perioadă de rambursare de cel mult cinci ani;

un calcul al economiilor de energie preconizate care rezultă din măsurile de eficiență energetică recomandate; și

măsurile de eficiență energetică referitoare la utilizarea tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili, cu informațiile relevante necesare pentru:

dovedirea faptului că măsura identificată nu crește cantitatea de energie necesară sau capacitatea unei instalații;

justificarea faptului că adoptarea tehnologiilor pe bază de combustibili nefosili și durabile nu este fezabilă din punct de vedere tehnic;

demonstrarea faptului că tehnologia de ardere directă a combustibililor fosili respectă cea mai actualizată legislație a Uniunii corespunzătoare privind performanța în materie de emisii și previne blocajele tehnologice prin asigurarea compatibilității viitoare cu combustibilii și tehnologiile alternative nefosile neutre din punct de vedere climatic;

(ii)

continuarea utilizării tehnologiilor directe pe bază de combustibili fosili este o măsură de eficiență energetică menită să reducă consumul de energie cu o perioadă de rambursare de cel mult cinci ani, pe baza metodologiilor perioadei simple de rambursare furnizate de statul membru, recomandată ca urmare a unui audit energetic în temeiul articolului 11 alineatul (2) și inclusă în planul de punere în aplicare;

(iii)

utilizarea tehnologiilor directe pe bază de combustibili fosili respectă cea mai actualizată legislație a Uniunii corespunzătoare privind performanța în materie de emisii, nu conduce la blocaje tehnologice și asigură compatibilitatea viitoare cu combustibilii și tehnologiile alternative neutre din punct de vedere climatic;

(iv)

utilizarea tehnologiilor directe pe bază de combustibili fosili în întreprindere nu duce la creșterea consumului de energie sau la creșterea capacității instalației în întreprinderea respectivă;

(v)

se furnizează dovezi că nicio soluție de combustibili nefosili durabili alternativi nu a fost fezabilă din punct de vedere tehnic;

(vi)

utilizarea tehnologiilor directe pe bază de combustibili fosili are ca rezultat economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate, calculate în conformitate cu prezenta anexă;

(vii)

dovezile sunt publicate pe un site web sau sunt puse la dispoziția publicului pentru toți cetățenii interesați;

(k)

măsurile care promovează instalarea unor tehnologii la scară mică de obținere a energiei din surse regenerabile pe sau în clădiri pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Economiile de energie se calculează cu respectarea prezentei anexe;

(l)

măsurile care promovează instalarea unor tehnologii termosolare pot fi eligibile spre a fi luate în considerare pentru realizarea economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu condiția să genereze economii de energie la nivelul utilizării finale care să poată fi verificate și contorizate sau estimate. Căldura produsă de tehnologiile termosolare bazate pe radiațiile solare poate fi exclusă din consumul lor de energie la nivelul utilizării finale;

(m)

în cazul politicilor care accelerează adoptarea unor produse și vehicule mai eficiente, cu excepția celor recent implementate începând de la 1 ianuarie 2024 care privesc utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, se poate ține cont pe deplin de economiile aferente acestora, cu condiția să se demonstreze că o astfel de adoptare are loc înainte de expirarea duratei de viață medii anticipate a produsului sau a vehiculului ori înainte de înlocuirea normală a produsului sau a vehiculului și cu condiția ca economiile să fie declarate doar pentru perioada care se încheie la expirarea duratei de viață medii anticipate a produsului sau a vehiculului care urmează să fie înlocuit;

(n)

atunci când promovează adoptarea de măsuri vizând eficiența energetică, statele membre se asigură, acolo unde este cazul, că sunt menținute standardele de calitate pentru produse, pentru servicii și pentru introducerea măsurilor sau că sunt introduse asemenea standarde în cazul în care nu există;

(o)

pentru a ține seama de variațiile climatice dintre regiuni, statele membre pot alege să ajusteze economiile la o valoare standard sau să stabilească economii de energie diferite în funcție de variațiile de temperatură dintre regiuni;

(p)

calcularea economiilor de energie trebuie să țină seama de durata de viață a măsurilor și de rata cu care economiile se diminuează odată cu trecerea timpului. Respectivul calcul se face prin contabilizarea economiilor pe care le va realiza fiecare acțiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare și sfârșitul fiecărei perioade de obligații. Alternativ, statele membre pot adopta o altă metodă, preconizată să obțină cel puțin aceeași cantitate totală de economii. Atunci când utilizează alte metode, statele membre se asigură că valoarea totală a economiilor de energie calculată pe baza acestor metode diferite nu depășește valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calculul lor în momentul contabilizării economiilor pe care le va realiza fiecare acțiune individuală în perioada dintre data punerii sale în aplicare și 2030. Statele membre descriu în detaliu, în planurile lor naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul articolului 3 și al articolelor 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999, acele alte metode și dispozițiile aplicate pentru a asigura respectarea cerinței obligatorii de calculare.

3.   

Statele membre se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerințe pentru măsurile de politică luate în temeiul articolului 10 și al articolului 30 alineatul (14):

(a)

măsurile de politică și acțiunile individuale generează economii de energie verificabile la nivelul utilizării finale;

(b)

responsabilitatea fiecărei părți participante, părți mandatate sau autorități publice de punere în aplicare, după caz, este clar definită;

(c)

economiile de energie care sunt obținute sau urmează a fi obținute sunt determinate într-un mod transparent;

(d)

cantitatea obligatorie de economii de energie sau care urmează a fi obținută prin măsura de politică este exprimată fie ca consum de energie primară, fie ca consum final de energie, utilizând factorii de energie primară sau puterile calorifice nete menționate la articolul 31;

(e)

trebuie prezentat un raport anual privind economiile de energie realizate de părțile mandatate, de părțile participante și de autoritățile publice de punere în aplicare, care să fie pus la dispoziția publicului, precum și datele privind tendința anuală a economiilor de energie;

(f)

monitorizarea rezultatelor și luarea de măsuri adecvate în cazul în care progresele nu sunt satisfăcătoare;

(g)

economiile de energie generate de o acțiune individuală sunt declarate doar de o singură parte;

(h)

se demonstrează că activitățile părții participante, ale părții mandatate sau ale autorității publice de punere în aplicare au contribuit în mod esențial la realizarea economiilor de energie declarate;

(i)

activitățile părții participante, ale părții mandatate sau ale autorității publice de punere în aplicare nu au efecte adverse asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale.

4.   

La determinarea economiilor de energie obținute în urma măsurilor de politică legate de impozitare introduse în temeiul articolului 10, se aplică următoarele principii:

(a)

se ține cont doar de economiile de energie obținute în urma măsurilor de impozitare care depășesc nivelurile minime de impozitare aplicabile combustibililor în conformitate cu Directiva 2003/96/CE a Consiliului (2) sau cu Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3);

(b)

datele privind elasticitatea cererii în funcție de preț pe termen scurt pentru calcularea impactului măsurilor de impozitare a energiei reflectă capacitatea de reacție a cererii de energie la schimbările de preț și sunt estimate pe baza unor surse de date oficiale recente și reprezentative care sunt aplicabile pentru statul membru și, acolo unde este cazul, pe baza unor studii însoțitoare realizate de un institut independent. Dacă se folosește o altă elasticitate în funcție de preț decât cele pe termen scurt, statul membru trebuie să explice modul în care îmbunătățirile în materie de eficiență energetică datorate punerii în aplicare a altor acte legislative ale Uniunii au fost incluse în nivelul de referință utilizat pentru estimarea economiilor de energie sau modul în care a fost evitată dubla contabilizare a economiilor de energie datorate altor acte legislative ale Uniunii;

(c)

economiile de energie generate de instrumentele însoțitoare ale politicii în materie de impozitare, inclusiv stimulentele fiscale sau plata către un fond, sunt contabilizate separat;

(d)

pentru a se evalua economiile de energie rezultate din măsurile de impozitare și a se evita suprapunerea cu dreptul Uniunii și cu alte măsuri de politică, ar trebui să se utilizeze estimări privind elasticitatea pe termen scurt;

(e)

statele membre determină efectele distributive ale impozitării și ale măsurilor echivalente asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale și prezintă efectele măsurilor de atenuare implementate în conformitate cu articolul 24 alineatele (1), (2) și (3);

(f)

statele membre pun la dispoziție dovezi, incluzând metodologiile de calcul, privind faptul că, atunci când există o suprapunere a impactului măsurilor de impozitare a energiei sau a carbonului sau al comercializării certificatelor de emisii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, nu are loc o contabilizare dublă a economiilor de energie.

5.   

Notificarea metodologiei

Statele membre notifică Comisiei, în conformitate Regulamentul (UE) 2018/1999, metodologia lor detaliată propusă pentru operarea schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și a măsurilor alternative menționate la articolele 9 și 10 și la articolul 30 alineatul (14) din prezenta directivă. Cu excepția cazului impozitării, notificarea include informații privind:

(a)

nivelul economiilor de energie obligatorii în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf sau al economiilor preconizate a fi realizate pe întreaga perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030;

(b)

modul în care cantitatea calculată de noi economii de energie necesare în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf sau de economii de energie preconizate a fi realizate va fi eșalonată pe parcursul perioadei de obligații;

(c)

părțile obligate, participante sau mandatate sau autoritățile publice de punere în aplicare;

(d)

sectoarele țintă;

(e)

măsurile de politică și acțiunile individuale, inclusiv cantitatea totală preconizată de economii cumulate de energie pentru fiecare măsură;

(f)

măsurile de politică sau programele ori măsurile finanțate în temeiul unui fond național pentru eficiență energetică, implementate cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

(g)

ponderea și cantitatea economiilor de energie care trebuie realizate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

(h)

dacă este cazul, indicatorii aplicați, media aritmetică ponderată și rezultatul măsurilor de politică instituite în temeiul articolului 8 alineatul (3);

(i)

dacă este cazul, impactul și efectele adverse ale măsurilor de politică implementate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) asupra persoanelor afectate de sărăcie energetică, a clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

(j)

durata perioadei de obligații pentru schema de obligații în materie de eficiență energetică;

(k)

dacă este cazul, cantitatea economiilor de energie sau obiectivele de reducere a costurilor care trebuie realizate de către părțile obligate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale;

(l)

acțiunile prevăzute de măsura de politică;

(m)

metodologia de calcul, inclusiv modalitățile de stabilire a adiționalității și a pertinenței, precum și metodologiile și valorile de referință care sunt folosite pentru economiile preconizate și ponderate și, dacă este cazul, puterile calorifice nete și factorii de conversie utilizați;

(n)

durata de viață a măsurilor și modul de calcul al acesteia sau pe ce se fundamentează aceasta;

(o)

abordarea aleasă pentru tratarea problemei variațiilor climatice în cadrul statului membru;

(p)

sistemele de monitorizare și de verificare a măsurilor în temeiul articolelor 9 și 10 și modul în care este asigurată independența acestora față de părțile obligate, participante sau mandatate;

(q)

în cazul impozitării:

(i)

sectoarele țintă și segmentul de contribuabili;

(ii)

autoritatea publică de punere în aplicare;

(iii)

economiile preconizate a fi realizate;

(iv)

durata măsurii de impozitare;

(v)

metodologia de calcul, inclusiv elasticitățile cererii în funcție de preț utilizată și modul în care au fost stabilite acestea; și

(vi)

modul în care au fost evitate suprapunerile cu EU ETS în conformitate cu Directiva 2003/87/CE și în care s-a eliminat riscul dublei contabilizări.


(1)  Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13).

(2)  Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

(3)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).


ANEXA VI

CRITERII MINIME PENTRU AUDITURILE ENERGETICE, INCLUSIV CELE DESFĂȘURATE CA PARTE A SISTEMELOR DE GESTIONARE A ENERGIEI

Auditurile energetice menționate la articolul 11:

(a)

se bazează pe date operaționale actualizate, măsurate și trasabile privind consumul de energie și (pentru energia electrică) profilurile de sarcină;

(b)

conțin o revizuire detaliată a profilului de consum de energie al clădirilor sau grupurilor de clădiri, al operațiunilor sau instalațiilor industriale, inclusiv transporturile;

(c)

identifică măsurile de eficiență energetică pentru reducerea consumului de energie;

(d)

identifică potențialul de utilizare sau de producere eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile;

(e)

se bazează, ori de câte ori este posibil, pe analiza costurilor ciclului de viață și nu pe perioadele simple de rambursare pentru a lua în considerare economiile pe termen lung, valorile reziduale ale investițiilor pe termen lung și ratele de actualizare;

(f)

sunt proporționale și suficient de reprezentative pentru a permite crearea unei imagini fiabile a performanței energetice globale și identificarea fiabilă a celor mai semnificative oportunități de îmbunătățire.

Auditurile energetice permit calcule detaliate și validate pentru măsurile propuse, astfel încât să furnizeze informații clare cu privire la economiile potențiale.

Datele utilizate în auditurile energetice trebuie să poată fi stocate în scopul analizei istorice și al urmăririi performanței.


ANEXA VII

CERINȚE MINIME PENTRU MONITORIZAREA ȘI PUBLICAREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A CENTRELOR DE DATE

Următoarele informații minime se monitorizează și se publică în ceea ce privește performanța energetică a centrelor de date menționate la articolul 12:

(a)

numele centrului de date, numele proprietarului și al operatorilor centrului de date, data la care centrul de date și-a început activitatea și localitatea în care se află centrul de date;

(b)

suprafața centrului de date; puterea instalată; traficul anual de date primite și transmise; și cantitatea de date stocate și prelucrate în cadrul centrului de date;

(c)

performanța centrului de date, pe parcursul ultimului an calendaristic complet, în conformitate cu indicatorii-cheie de performanță care se referă, printre altele, la consumul de energie, utilizarea de putere, valorile stabilite pentru temperatură, utilizarea căldurii reziduale, utilizarea apei și utilizarea energiei din surse regenerabile, utilizând ca bază, după caz, CEN/CENELEC EN 50600-4 „Tehnologia informației – Instalații și infrastructuri ale centrelor de date”, până la intrarea în vigoare a actului delegat adoptat în temeiul articolului 33 alineatul (3).


ANEXA VIII

CERINȚE MINIME PRIVIND FACTURAREA ȘI INFORMAȚIILE REFERITOARE LA FACTURARE PE BAZA CONSUMULUI REAL DE GAZE NATURALE

1.   Cerințe minime pentru facturare

1.1.   Facturarea pe baza consumului real

Pentru a permite clienților finali să-și regleze propriul consum de energie, facturarea ar trebui să se efectueze pe baza consumului real, cel puțin o dată pe an, iar informațiile privind facturarea ar trebui puse la dispoziție cel puțin trimestrial, la cerere sau în cazul în care consumatorii au optat pentru factura electronică, sau de două ori pe an în celelalte cazuri. Gazul folosit doar pentru gătit poate fi scutit de la aplicarea prezentei cerințe.

1.2.   Informații minime incluse în factură

Statele membre se asigură, după caz, că următoarele informații sunt puse la dispoziția clienților finali, într-o formă clară și ușor de înțeles, prin intermediul facturilor, al contractelor, al tranzacțiilor și al chitanțelor emise în stațiile de distribuție:

(a)

prețurile reale actuale și consumul real de energie;

(b)

comparații între consumul actual de energie al clientului final și consumul corespunzător aceleiași perioade a anului anterior, preferabil sub formă grafică;

(c)

informații de contact pentru organizațiile clienților finali, agențiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri web de unde se pot obține informații privind măsurile disponibile de îmbunătățire a eficienței energetice, profiluri comparative ale utilizatorilor finali și specificații tehnice obiective privind echipamentele energetice.

În plus, ori de câte ori este posibil și util, statele membre se asigură că sunt puse la dispoziția clienților finali comparații cu un client final mediu normalizat sau de referință, din aceeași categorie de consum, într-o formă clară și ușor de înțeles, prin intermediul sau semnalate în cadrul facturilor, al contractelor, al tranzacțiilor și al chitanțelor emise în stațiile de distribuție.

1.3.   Consiliere cu privire la eficiența energetică în cadrul facturilor și alte forme de retransmitere a informațiilor către clienții finali

În momentul trimiterii contractelor și a modificărilor aduse acestora, precum și în facturile trimise clienților sau prin intermediul site-urilor web care se adresează clienților individuali, distribuitorii de energie, operatorii de distribuție și societățile de vânzare cu amănuntul a energiei informează clienții, într-o manieră cât mai clară și ușor de înțeles, cu privire la datele de contact privind centrele independente de consiliere a consumatorilor, agențiile pentru energie sau alte instituții similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde aceștia pot obține consiliere cu privire la măsurile disponibile în materie de eficiență energetică, profilurile de referință privind consumul lor individual de energie și specificațiile tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea consumului energetic al aparatelor respective.


ANEXA IX

CERINȚE MINIME PRIVIND FACTURAREA ȘI INFORMAȚIILE REFERITOARE LA CONSUM PENTRU ÎNCĂLZIRE, RĂCIRE ȘI APĂ CALDĂ MENAJERĂ

1.   Facturarea pe baza consumului real sau a citirii repartitoarelor de costuri pentru energia termică

Pentru a permite utilizatorilor finali să își regleze propriul consum de energie, facturarea se efectuează pe baza consumului real sau a citirii repartitoarelor de costuri pentru energia termică cel puțin o dată pe an.

2.   Frecvența minimă de furnizare a informațiilor referitoare la facturare sau la consum

Până la 31 decembrie 2021, în cazul în care au fost instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică care pot fi citite de la distanță, informațiile referitoare la facturare sau la consum bazate pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică se pun la dispoziția utilizatorilor finali cel puțin trimestrial, la cerere, sau în cazul în care clienții finali au optat să primească facturile pe cale electronică, iar în caz contrar de două ori pe an.

Începând de la 1 ianuarie 2022, în cazul în care au fost instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică care pot fi citite de la distanță, informațiile referitoare la facturare sau la consum bazate pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică se pun la dispoziția utilizatorilor finali cel puțin lunar. Acestea se pot pune la dispoziție, de asemenea, prin intermediul internetului și se pot actualiza cât de frecvent posibil în funcție de dispozitivele și sistemele de măsurare utilizate. Încălzirea și răcirea pot fi scutite de această cerință în afara sezoanelor de încălzire sau răcire.

3.   Informații minime incluse în factură

Statele membre se asigură că următoarele informații sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali într-o formă clară și ușor de înțeles, în facturile lor sau în documentele însoțitoare, atunci când acestea se bazează pe consumul real sau pe citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică:

(a)

prețurile reale actuale și consumul real de energie sau costul total al energiei termice și citirea (indexul) repartitoarelor de costuri pentru energia termică;

(b)

mixul de combustibili utilizat și emisiile de GES anuale aferente, inclusiv pentru utilizatorii finali aprovizionați de la rețeaua de încălzire sau de răcire centralizată, precum și o descriere a diferitelor taxe, impozite și tarife aplicate;

(c)

comparații între consumul actual de energie al utilizatorilor finali și consumul din aceeași perioadă a anului anterior, sub formă grafică, datele fiind ajustate în funcție de variațiile climatice pentru încălzire și răcire;

(d)

informații de contact pentru organizațiile clienților finali, agențiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri web de unde se pot obține informații privind măsurile disponibile de îmbunătățire a eficienței energetice, profiluri comparative ale utilizatorilor finali și specificații tehnice obiective privind echipamentele care folosesc energie;

(e)

informații privind procedurile de depunere a plângerilor, serviciile de mediere sau mecanismele alternative pertinente de soluționare a litigiilor, în conformitate cu dispozițiile aplicabile în statele membre;

(f)

comparații cu un utilizator final mediu normalizat sau de referință din aceeași categorie de utilizatori. În cazul facturilor electronice, astfel de comparații pot, în schimb, să fie puse la dispoziție online și semnalate în cadrul facturilor.

Statele membre pot limita domeniul de aplicare al cerinței de a oferi informații privind emisiile de GES în temeiul primului paragraf litera (b) pentru a include numai furnizările de la rețelele de încălzire centralizată cu o putere termică nominală totală care depășește 20 MW.

Facturile care nu au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică conțin o explicație clară și ușor de înțeles a modului în care suma care figurează pe factură a fost calculată și, cel puțin, informațiile menționate la literele (d) și (e).


ANEXA X

POTENȚIALUL DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SERVICIILE DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE

Evaluarea cuprinzătoare a potențialelor naționale în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire menționate la articolul 25 alineatul (1) include și se bazează pe următoarele elemente:

Partea I

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE

1.

cererea de încălzire și răcire exprimată în energie utilă estimată (1) și consumul final de energie cuantificat în GWh pe an (2), pe sectoare:

(a)

sectorul rezidențial;

(b)

sectorul serviciilor;

(c)

sectorul industrial;

(d)

orice alt sector care consumă în mod individual mai mult de 5 % din cererea națională totală utilă de încălzire și răcire;

2.

identificarea sau, în cazul literei (a) subpunctul (i), identificarea sau estimarea furnizării actuale de încălzire și răcire:

(a)

prin tehnologie, în GWh pe an (3), în sectoarele menționate la punctul 1, acolo unde este posibil, făcându-se distincție între energia obținută din surse fosile și energia obținută din surse regenerabile:

(i)

furnizate in situ, în gospodării și în unități de servicii, prin:

cazane destinate exclusiv producerii de căldură;

cogenerare de înaltă eficiență de căldură și energie electrică;

pompe de căldură;

alte tehnologii și surse aflate in situ;

(ii)

furnizate in situ, în alte locuri decât în gospodării și în unități de servicii, prin:

cazane destinate exclusiv producerii de căldură;

cogenerare de înaltă eficiență de căldură și energie electrică;

pompe de căldură;

alte tehnologii și surse aflate in situ;

(iii)

furnizate ex situ, prin:

cogenerare de înaltă eficiență de căldură și energie electrică;

căldură reziduală;

alte tehnologii și surse ex situ;

(b)

identificarea de instalații care generează căldură sau frig rezidual și a potențialului lor de a furniza servicii de încălzire sau răcire, în GWh pe an:

(i)

instalații termice de generare a energiei electrice care pot furniza sau pot fi modernizate pentru a furniza căldură reziduală, cu o putere termică totală mai mare de 50 MW;

(ii)

instalații de cogenerare a energiei termice și electrice care utilizează tehnologiile menționate în partea II din anexa II, cu o putere termică totală mai mare de 20 MW;

(iii)

instalații de incinerare a deșeurilor;

(iv)

instalații care utilizează surse de energie regenerabile cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, altele decât instalațiile menționate la subpunctele (i) și (ii), care generează încălzire și răcire cu ajutorul energiei obținute din surse regenerabile;

(v)

instalații industriale cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, care pot furniza căldură reziduală;

(c)

ponderea raportată a energiei obținute din surse regenerabile și din căldura sau frigul rezidual din consumul de energie finală al sectorului încălzirii și răcirii centralizate (4) în ultimii cinci ani, în conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001;

3.

date agregate privind unitățile de cogenerare din rețelele existente de încălzire și răcire centralizată, în cinci intervale de capacitate care acoperă:

(a)

consumul de energie primară;

(b)

eficiența globală;

(c)

economii de energie primară;

(d)

factorii de emisie de CO2;

4.

date agregate privind rețelele existente de încălzire și răcire centralizată furnizată prin cogenerare, în cinci intervale de capacitate care acoperă:

(a)

consumul total de energie primară;

(b)

consumul de energie primară al unităților de cogenerare;

(c)

ponderea cogenerării în furnizarea de încălzire sau răcire centralizată;

(d)

pierderile din sistemul de încălzire centralizat;

(e)

pierderile din sistemul de răcire centralizat;

(f)

densitatea conexiunii;

(g)

ponderea sistemelor pe diferite grupe de temperatură de funcționare;

5.

o hartă a întreg teritoriului național, în care sunt identificate, protejând totodată informațiile comerciale sensibile:

(a)

zonele cu cerere de încălzire și răcire care rezultă din analiza de la punctul 1, utilizând, în același timp, criterii coerente pentru concentrarea pe zonele energetice dense din municipalități și din aglomerațiile urbane;

(b)

punctele de aprovizionare cu încălzire și răcire existente, prezentate la punctul 2 litera (b), precum și instalațiile de distribuție a încălzirii centralizate;

(c)

punctele de aprovizionare cu încălzire și răcire planificate, prezentate la punctul 2 litera (b), precum și noile zone identificate pentru încălzirea și răcirea centralizată;

6.

o prognoză a tendințelor în ceea ce privește cererea de încălzire și răcire pentru a obține o perspectivă pentru următorii 30 de ani, în GWh, luând în considerare anumite previziuni pentru următorii 10 ani, modificarea cererii specifice clădirilor și diferitelor sectoare industriale, precum și impactul politicilor și al strategiilor legate de gestionarea cererii, cum ar fi strategiile pe termen lung de renovare a clădirilor în temeiul Directivei (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului (5);

Partea II

OBIECTIVE, STRATEGII ȘI MĂSURI DE POLITICĂ

7.

contribuția planificată a statului membru la obiectivele, țintele și contribuțiile sale naționale pentru cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1999, realizată prin creșterea eficienței în materie de încălzire și răcire, în special în legătură cu articolul 4 litera (b) punctele 1-4 și cu articolul 15 alineatul (4) litera (b) din regulamentul respectiv, identificând care dintre aceste elemente este complementar în raport cu planul național integrat privind energia și clima notificat în temeiul articolelor 3 și 7-12 din regulamentul respectiv;

8.

o vedere de ansamblu asupra politicilor și măsurilor existente, astfel cum sunt descrise în cel mai recent raport prezentat în conformitate cu articolele 3, 20 și 21 și cu articolul 27 litera (a) din Regulamentul (UE) 2018/1999;

Partea III

ANALIZA POTENȚIALULUI ECONOMIC AL EFICIENȚEI ÎN MATERIE DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE

9.

se efectuează o analiză a potențialului economic (6) al diferitelor tehnologii de încălzire și răcire pentru întreg teritoriul național, utilizându-se analiza costuri-beneficii menționată la articolul 25 alineatul (3) și se identifică scenarii alternative pentru tehnologii mai eficiente, bazate pe surse regenerabile de încălzire și răcire, făcându-se distincție între energia obținută din surse fosile și energia obținută din surse regenerabile, dacă este cazul.

Ar trebui să fie avute în vedere următoarele tehnologii:

(a)

căldura reziduală și frigul rezidual din industrie;

(b)

incinerarea deșeurilor;

(c)

cogenerarea de înaltă eficiență;

(d)

sursele regenerabile de energie, cum ar fi energia geotermică, energia termosolară și biomasa, altele decât cele utilizate pentru cogenerarea de înaltă eficiență;

(e)

pompe de căldură;

(f)

reducerea pierderilor de căldură și frig din rețelele centralizate existente;

(g)

încălzirea centralizată și răcirea centralizată;

10.

analiza potențialului economic include următoarele etape și considerații:

(a)

Considerații:

(i)

analiza costuri-beneficii în sensul articolului 25 alineatul (3) include o analiză economică care ia în considerare factorii socioeconomici și de mediu (7), precum și o analiză financiară efectuată pentru a evalua proiectele din punctul de vedere al investitorilor, atât analiza economică, cât și cea financiară utilizând valoarea actualizată netă drept criteriu pentru evaluare;

(ii)

scenariul de referință ar trebui să servească drept punct de plecare, ia în considerare politicile existente la momentul elaborării acestei evaluări cuprinzătoare (8) și face legătura cu datele colectate în temeiul părții I și al părții II punctul 6 din prezenta anexă;

(iii)

scenariile alternative la scenariul de referință țin seama de obiectivele privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile din Regulamentul (UE) 2018/1999, fiecare scenariu conținând următoarele elemente în comparație cu scenariul de referință:

potențialul economic al tehnologiilor examinate, utilizând drept criteriu de evaluare valoarea actualizată netă;

reducerile de emisii de GES;

economiile de energie primară în GWh pe an;

impactul asupra ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic național.

Scenariile care nu sunt fezabile din motive tehnice, financiare sau de reglementare națională pot fi excluse într-o etapă timpurie a analizei costuri-beneficii în cazul în care acest lucru este justificat pe baza unor considerente documentate cu grijă, explicit și temeinic.

În cadrul scenariilor analizate, evaluarea și procesul decizional ar trebui să ia în considerare economiile de costuri și de energie generate de flexibilitatea sporită a aprovizionării cu energie și de o funcționare mai aproape de optim a rețelelor de energie electrică, inclusiv costurile evitate și economiile realizate prin reducerea investiției în infrastructură.

(b)

Costuri și beneficii

Costurile și beneficiile menționate la litera (a) includ cel puțin următoarele costuri și beneficii:

(i)

costuri:

costurile de investiții în ceea ce privește instalațiile și echipamentele;

costurile de investiții în ceea ce privește rețele energetice asociate;

costurile de exploatare variabile și fixe;

costurile cu energia;

costurile în ceea ce privește protecția mediului, sănătatea și siguranța, în măsura posibilului;

costurile în ceea ce privește piața forței de muncă, securitatea energetică și competitivitatea, în măsura posibilului.

(ii)

beneficii:

valoarea producției livrate consumatorului (încălzire, răcire și energie electrică);

beneficii externe, cum ar fi beneficiile în materie de mediu, de emisii de gaze cu efect de seră și de sănătate și siguranță, în măsura posibilului;

efectele asupra pieței forței de muncă, a securității energetice și a competitivității, în măsura posibilului.

(c)

Scenarii relevante în raport cu scenariul de referință:

Trebuie luate în considerare toate scenariile relevante în raport cu scenariul de referință, inclusiv rolul încălzirii și răcirii individuale eficiente. Analiza costuri-beneficii poate viza un proiect sau un grup de proiecte pentru o evaluare locală, regională sau națională mai largă, în scopul stabilirii soluției de încălzire sau răcire celei mai benefice și eficiente din punctul de vedere al costurilor în raport cu un scenariu de referință pentru o zonă geografică dată, în scopul planificării.

(d)

Limitele și abordarea integrată:

(i)

limita geografică acoperă o zonă geografică bine definită și adecvată;

(ii)

analizele costuri-beneficii iau în considerare toate resursele de aprovizionare centralizate sau descentralizate relevante disponibile în cadrul sistemului și al limitei geografice, inclusiv tehnologiile avute în vedere în conformitate cu partea III punctul 9 din prezenta anexă, precum și tendințele și caracteristicile cererii de încălzire și răcire.

(e)

Ipoteze:

(i)

statele membre formulează ipoteze, în scopul analizelor costuri-beneficii, cu privire la prețurile factorilor majori de consum și de producție, precum și cu privire la rata de actualizare;

(ii)

rata de actualizare utilizată în analiza economică pentru calculul valorii actualizate nete se alege în conformitate cu orientările europene sau naționale;

(iii)

statele membre folosesc prognozele naționale, europene sau internaționale pentru evoluția prețurilor la energie dacă acestea corespund contextului lor național, regional sau local;

(iv)

prețurile utilizate în analiza economică reflectă costurile și beneficiile socioeconomice. Costurile externe, cum ar fi efectele asupra mediului și asupra sănătății, ar trebui să fie luate în considerare, în măsura posibilului, și anume atunci când există un preț de piață sau atunci când acesta este deja inclus în reglementările europene sau naționale.

(f)

Analiză de sensibilitate: se include o analiză de sensibilitate pentru a evalua costurile și beneficiile unui proiect sau ale unui grup de proiecte și pentru a se baza pe factori variabili care au un impact semnificativ asupra rezultatului calculelor, cum ar fi prețurile diferite la energie, nivelurile cererii, ratele de actualizare și altele.

Partea IV

NOI STRATEGII ȘI MĂSURI DE POLITICĂ POTENȚIALE

11.

o prezentare generală a noilor măsuri de politică legislative și nelegislative (9) pentru a realiza potențialul economic identificat în conformitate cu punctele 9 și 10, împreună cu o previziune referitoare la:

(a)

reducerile de emisii de gaze cu efect de seră;

(b)

economiile de energie primară în GWh pe an;

(c)

impactul asupra ponderii cogenerării de înaltă eficiență;

(d)

impactul asupra ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic național și în sectorul de încălzire și răcire centralizată;

(e)

legăturile cu programarea financiară națională și economiile de costuri pentru bugetul public și participanții la piață;

(f)

estimarea măsurilor de sprijin public, după caz, cu bugetul lor anual și identificarea elementului de ajutor potențial.


(1)  Cantitatea de energie termică necesară pentru a satisface cererea de încălzire și răcire a utilizatorilor finali.

(2)  Ar trebui să fie utilizate cele mai recente date disponibile.

(3)  Ar trebui să fie utilizate cele mai recente date disponibile.

(4)  Identificarea „răcirii din surse regenerabile” se realizează conform dispozițiilor directivei menționate, după stabilirea, în conformitate cu articolul 35 din Directiva (UE) 2018/2001, a metodologiei de calcul al cantității de energie din surse regenerabile utilizată pentru răcire și răcire centralizată. Până atunci, ea se efectuează în conformitate cu o metodologie națională corespunzătoare.

(5)  Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).

(6)  Analiza potențialului economic ar trebui să prezinte volumul de energie (în GWh) care poate fi generat anual de fiecare dintre tehnologiile analizate. Limitările și relațiile din cadrul sistemului energetic ar trebui, de asemenea, luate în considerare. Analiza poate utiliza modele bazate pe ipoteze care reprezintă funcționarea unor tipuri comune de tehnologii sau sisteme.

(7)  Inclusiv evaluarea menționată la articolul 15 alineatul (7) din Directiva (UE) 2018/2001.

(8)  Data-limită pentru luarea în considerare a politicilor pentru scenariul de referință este sfârșitul anului care precedă anul până la sfârșitul căruia este scadentă evaluarea cuprinzătoare. Cu alte cuvinte, politicile adoptate în termen de un an înainte de termenul-limită pentru depunerea evaluării cuprinzătoare nu trebuie luate în considerare.

(9)  Această prezentare generală include măsurile și programele de finanțare care pot fi adoptate pe parcursul perioadei de realizare a evaluării cuprinzătoare, fără a se aduce atingere unei notificări separate a schemelor de sprijin public pentru evaluarea ajutoarelor de stat.


ANEXA XI

ANALIZE COSTURI-BENEFICII

Analizele costuri-beneficii oferă informații în scopul realizării măsurilor menționate la articolul 25 alineatul (3) și la articolul 26 alineatul (7):

În cazul în care se planifică o instalație care produce exclusiv energie electrică sau o instalație fără recuperator de căldură, se realizează o comparație între instalațiile planificate sau reabilitarea planificată și o instalație echivalentă care produce aceeași cantitate de energie electrică sau de căldură de proces, dar care recuperează căldura reziduală și care furnizează căldură prin cogenerare de înaltă eficiență sau rețele de încălzire și răcire centralizată ori ambele.

În cadrul unei limite geografice date, evaluarea ia în considerare instalația planificată, precum și eventualele puncte cu cerere de încălzire sau de răcire existente sau potențiale corespunzătoare care ar putea fi alimentate prin aceasta, ținând seama de posibilitățile raționale, de exemplu fezabilitatea tehnică și distanța.

Limita de sistem se stabilește astfel încât să includă instalația planificată și sarcinile de încălzire și de răcire, cum ar fi clădirea/clădirile și procesul industrial. În cadrul acestei limite de sistem, costul total de furnizare a căldurii și energiei se determină pentru ambele cazuri și apoi se compară.

Sarcinile de încălzire sau de răcire includ sarcinile de încălzire sau de răcire existente, precum o instalație industrială sau un sistem de încălzire sau de răcire centralizată, și, de asemenea, în zonele urbane, sarcina de încălzire sau de răcire și costurile care ar exista dacă unui grup de clădiri sau unei părți a unui oraș i s-ar furniza sau ar fi conectată la o nouă rețea de încălzire sau de răcire centralizată ori ambele.

Analizele costuri-beneficii se bazează pe o descriere a instalației planificate și a instalației/instalațiilor de comparație, cu referire la capacitatea electrică și termică, după caz, tipul de combustibil, utilizarea planificată și numărul de ore de operare planificate în fiecare an, amplasarea și cererea de energie electrică și termică.

O evaluare a utilizării căldurii reziduale ia în considerare tehnologiile actuale. Evaluarea trebuie să țină seama de utilizarea directă a căldurii reziduale sau de actualizarea acesteia la niveluri de temperatură mai ridicate sau de ambele. În cazul recuperării căldurii reziduale la fața locului, trebuie evaluată cel puțin utilizarea schimbătoarelor de căldură, a pompelor de căldură și a tehnologiilor de transformare a căldurii în energie electrică. În cazul recuperării căldurii reziduale în afara amplasamentului, trebuie evaluate ca puncte de cerere potențiale cel puțin instalațiile industriale, exploatațiile agricole și rețelele de încălzire centralizată.

În scopul comparației, sunt luate în considerare cererea de energie termică și tipurile de încălzire și răcire utilizate de punctele cu cerere de încălzire sau de răcire din vecinătate. Comparația acoperă costurile aferente infrastructurii pentru instalația planificată și pentru cea cu care se face comparația.

Analizele costuri-beneficii în scopul articolului 26 alineatul (7) includ o analiză economică ce vizează o analiză financiară care reflectă tranzacțiile reale de fluxuri de lichidități din investiția în instalații individuale și din funcționarea acestora.

Proiectele cu rezultate pozitive în ceea ce privește costurile și beneficiile sunt acelea în care suma beneficiilor actualizate în cadrul analizei economice și financiare depășește suma costurilor actualizate (surplus costuri-beneficii).

Statele membre stabilesc principii directoare privind metodologia, ipotezele și orizontul de timp pentru analiza economică.

Statele membre pot solicita întreprinderilor responsabile de funcționarea instalațiilor de producere a energiei electrice și termice, întreprinderilor industriale, operatorilor rețelelor de încălzire și răcire centralizată sau altor părți influențate de limita de sistem definită și de limita geografică, să contribuie cu date care să fie utilizate la evaluarea costurilor și beneficiilor unei instalații individuale.


ANEXA XII

GARANȚIA DE ORIGINE PRIVIND ENERGIA ELECTRICĂ PRODUSĂ PRIN COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENȚĂ

1.

Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că:

(a)

garanția de origine a energiei electrice produse prin cogenerare de înaltă eficiență:

permite producătorilor să demonstreze că energia electrică pe care o vând este produsă prin cogenerare de înaltă eficiență și este emisă în acest scop ca răspuns la o solicitare din partea producătorului;

este corectă, fiabilă și rezistentă la contrafacere;

este emisă, transferată și anulată electronic;

(b)

o unitate de energie produsă prin cogenerare de înaltă eficiență este luată în considerare o singură dată.

2.

Garanția de origine menționată la articolul 26 alineatul (13) trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)

identitatea, amplasarea, tipul și capacitatea (termică și electrică) a instalației unde a fost produsă energia în cauză;

(b)

data și locul producției;

(c)

puterea calorifică inferioară a sursei de combustibil din care a fost produsă energia electrică;

(d)

cantitatea de energie termică produsă împreună cu energia electrică și utilizarea acesteia;

(e)

cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, în conformitate cu anexa III, pe care o reprezintă garanția de origine;

(f)

economiile de energie primară calculate în conformitate cu anexa III pe baza valorilor de referință armonizate ale eficienței menționate la anexa III litera (d);

(g)

eficiența nominală de producere a energiei electrice și termice a instalației;

(h)

dacă și în ce măsură instalația a beneficiat de sprijin pentru investiții;

(i)

dacă și în ce măsură unitatea de energie a beneficiat în orice alt mod de o schemă națională de sprijin și tipul schemei de sprijin;

(j)

data la care instalația a fost pusă în funcțiune; și

(k)

data și țara emiterii și un număr de identificare unic.

Garanția de origine trebuie să aibă dimensiunea standard de 1 MWh. Aceasta face referire la producția brută de energie electrică măsurată la limita stației și exportată către rețea.


ANEXA XIII

CRITERII DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ PENTRU REGLEMENTAREA REȚELELOR ENERGETICE ȘI PENTRU TARIFELE DE REȚEA ELECTRICĂ

1.   

Tarifele de rețea sunt transparente și nediscriminatorii, respectă articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/943 și reflectă costurile economiilor de costuri în rețele rezultate în urma măsurilor de gestionare a cererii și a răspunsului la cerere, precum și a producerii distribuite, inclusiv economiile rezultate în urma scăderii prețurilor de livrare sau a investițiilor în rețea și a unei exploatări mai eficiente a rețelei.

2.   

Reglementările privind rețelele și tarifele nu împiedică operatorii de rețea sau comercianții cu amănuntul de energie să pună la dispoziție servicii de sistem pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere, gestionarea cererii și producerea distribuită pe piețele organizate de energie electrică, inclusiv piețele nereglementate și schimburile de energie electrică pentru comercializarea energiei, a capacității, a compensațiilor și a serviciilor de sprijin în toate intervalele de timp, inclusiv piețele la termen, piețele pentru ziua următoare și piețele intrazilnice, în special:

(a)

trecerea sarcinii din perioadele de vârf în cele mai puțin aglomerate de către clienții finali, luându-se în considerare disponibilitatea energiei din surse regenerabile de energie, a energiei din cogenerare și a producerii distribuite;

(b)

economiile de energie din răspunsul la cerere al consumatorilor distribuiți de către agregatorii independenți;

(c)

reducerea cererii din măsurile de eficiență energetică adoptate de către furnizorii de servicii energetice, inclusiv SSE-uri;

(d)

racordarea și repartizarea surselor de producere la tensiuni mai scăzute;

(e)

racordarea surselor de producere dintr-o locație mai apropiată la consum; și

(f)

stocarea energiei.

3.   

Tarifele de rețea sau de vânzare cu amănuntul pot susține prețuri dinamice pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere adoptate de către clienții finali, precum:

(a)

tarifele în funcție de ora de consum;

(b)

prețurile din perioadele de vârf critice;

(c)

prețurile în timp real; și

(d)

reducerile de preț pentru perioadele de vârf.


ANEXA XIV

CERINȚE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ PENTRU OPERATORII DE TRANSPORT ȘI DE SISTEM ȘI OPERATORII DE DISTRIBUȚIE

Operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție:

(a)

stabilesc și fac publice normele lor standard referitoare la suportarea și partajarea costurilor adaptărilor tehnice, cum ar fi racordările la rețea, consolidările rețelei și introducerea de noi rețele, funcționarea îmbunătățită a rețelei și normele privind punerea în aplicare nediscriminatorie a codurilor de rețea, care sunt necesare pentru integrarea noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea de înaltă eficiență în cadrul rețelei interconectate;

(b)

pun la dispoziția noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea de înaltă eficiență care doresc să se conecteze la sistem informațiile cuprinzătoare și necesare solicitate de către aceștia, inclusiv:

(i)

o estimare cuprinzătoare și detaliată a costurilor asociate cu racordarea;

(ii)

un calendar rezonabil și precis pentru primirea și prelucrarea cererii de racordare la rețea;

(iii)

un calendar indicativ rezonabil pentru orice propunere de racordare la rețea. Procesul global pentru conectarea la rețea ar trebui să nu dureze mai mult de 24 de luni, ținând seama de ceea ce este realizabil în mod rezonabil și nediscriminatoriu;

(c)

furnizează proceduri standard și simplificate în ceea ce privește conectarea producătorilor distribuiți de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență cu scopul de a facilita conectarea acestora la rețea.

Normele standard prevăzute la primul paragraf litera (a) se bazează pe criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, ținându-se în special seama de costurile și beneficiile asociate cu conectarea producătorilor respectivi la rețea. Aceste norme pot prevedea diferite tipuri de conectare la rețea.


ANEXA XV

LISTA MINIMĂ DE ELEMENTE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN CONTRACTELE SAU ÎN CAIETELE DE SARCINI ASOCIATE PRIVIND PERFORMANȚA ENERGETICĂ

Constatările și recomandările conținute în analizele și auditurile energetice efectuate înainte de încheierea contractului care acoperă consumul de energie al clădirii în vederea implementării de măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice.

O listă clară și transparentă a măsurilor privind eficiența energetică care urmează să fie puse în aplicare sau a rezultatelor în materie de eficiență care urmează să fie obținute.

Economiile garantate care urmează să fie realizate prin punerea în aplicare a măsurilor contractului.

Durata și etapele de referință ale contractului, termenii și perioada de preaviz.

O listă clară și transparentă a obligațiilor fiecărei părți contractante.

Data (datele) de referință care stabilește (stabilesc) economiile realizate.

O listă clară și transparentă a etapelor care urmează să fie efectuate pentru a se pune în aplicare măsura sau pachetul de măsuri și, acolo unde este relevant, costurile asociate.

O obligație de îndeplinire în totalitate a măsurilor prevăzute în contract și de documentare a tuturor schimbărilor efectuate pe parcursul proiectului.

Reglementările care specifică includerea cerințelor echivalente în orice subcontractare către terțe părți.

O afișare clară și transparentă a implicațiilor financiare ale proiectului și distribuirea contribuției fiecărei părți la economiile monetare realizate, și anume remunerarea furnizorilor de servicii.

Dispoziții clare și transparente privind măsurarea și verificarea economiilor garantate obținute, verificările și garanțiile privind calitatea.

Dispoziții care clarifică procedura de abordare a modificărilor condițiilor-cadru care afectează conținutul și rezultatele contractului, și anume modificarea prețurilor la energie și intensitatea utilizării unei instalații.

Informații detaliate privind obligațiile fiecărei părți contractante și despre sancțiunile în caz de încălcare.


ANEXA XVI

Partea A

Directiva abrogată, cu lista modificărilor sale succesive (menționată la articolul 39)

Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 315, 14.11.2012, p. 1)

 

Directiva 2013/12/UE a Consiliului

(JO L 141, 28.5.2013, p. 28)

 

Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 156, 19.6.2018, p. 75)

numai articolul 2

Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 328, 21.12.2018, p. 210)

 

Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului

(JO L 328, 21.12.2018, p. 1)

numai articolul 54

Decizia (UE) 2019/504 a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 85I, 27.3.2019, p. 66)

numai articolul 1

Regulamentul delegat (UE) 2019/826 al Comisiei

(JO L 137, 23.5.2019, p. 3)

 

Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 158, 14.6.2019, p. 125)

numai articolul 70

Partea B

Termene de transpunere în dreptul intern (menționate la articolul 39)

Directiva

Termenul de transpunere

2012/27/UE

5 iunie 2014

(UE) 2018/844

10 martie 2020

(UE) 2018/2002

25 iunie 2020, cu excepția articolului 1 punctele 5-10 și a punctelor 3 și 4 din anexă

25 octombrie 2020 în ceea ce privește articolul 1 punctele 5-10 și punctele 3 și 4 din anexă

(UE) 2019/944

31 decembrie 2019 în ceea ce privește articolul 70 alineatul (5) litera (a)

25 octombrie 2020 în ceea ce privește articolul 70 punctul 4

31 decembrie 2020 în ceea ce privește articolul 70 alineatele (1)-(3), alineatul (5) litera (b) și alineatul (6)


ANEXA XVII

Tabel de corespondență

Directiva 2012/27/UE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 formularea introductivă

Articolul 2 formularea introductivă

Articolul 2 punctul 1

Articolul 2 punctul 1

Articolul 2 punctele 2, 3 și 4

Articolul 2 punctul 2

Articolul 2 punctul 5

Articolul 2 punctul 3

Articolul 2 punctul 6

Articolul 2 punctul 7

Articolul 2 punctul 4

Articolul 2 punctul 8

Articolul 2 punctul 5

Articolul 2 punctul 9

Articolul 2 punctul 6

Articolul 2 punctul 10

Articolul 2 punctul 7

Articolul 2 punctul 11

Articolul 2 punctul 8

Articolul 2 punctul 12

Articolul 2 punctul 9

Articolul 2 punctul 10

Articolul 2 punctul 13

Articolul 2 punctele 14 și 15

Articolul 2 punctul 11

Articolul 2 punctul 16

Articolul 2 punctul 12

Articolul 2 punctul 17

Articolul 2 punctul 13

Articolul 2 punctul 18

Articolul 2 punctul 14

Articolul 2 punctul 19

Articolul 2 punctul 15

Articolul 2 punctul 20

Articolul 2 punctul 16

Articolul 2 punctul 21

Articolul 2 punctul 17

Articolul 2 punctul 22

Articolul 2 punctul 18

Articolul 2 punctul 23

Articolul 2 punctul 19

Articolul 2 punctul 24

Articolul 2 punctul 20

Articolul 2 punctul 25

Articolul 2 punctul 21

Articolul 2 punctul 26

Articolul 2 punctul 22

Articolul 2 punctul 27

Articolul 2 punctul 23

Articolul 2 punctul 28

Articolul 2 punctul 24

Articolul 2 punctul 29

Articolul 2 punctul 30

Articolul 2 punctul 31

Articolul 2 punctul 25

Articolul 2 punctul 32

Articolul 2 punctul 26

Articolul 2 punctul 27

Articolul 2 punctul 33

Articolul 2 punctul 28

Articolul 2 punctul 34

Articolul 2 punctul 29

Articolul 2 punctul 35

Articolul 2 punctul 30

Articolul 2 punctul 36

Articolul 2 punctul 31

Articolul 2 punctul 37

Articolul 2 punctul 32

Articolul 2 punctul 38

Articolul 2 punctul 33

Articolul 2 punctul 39

Articolul 2 punctul 34

Articolul 2 punctul 40

Articolul 2 punctul 35

Articolul 2 punctul 41

Articolul 2 punctul 36

Articolul 2 punctul 42

Articolul 2 punctul 37

Articolul 2 punctul 43

Articolul 2 punctul 38

Articolul 2 punctul 44

Articolul 2 punctul 39

Articolul 2 punctul 45

Articolul 2 punctul 40

Articolul 2 punctul 41

Articolul 2 punctul 46

Articolul 2 punctul 42

Articolul 2 punctul 47

Articolul 2 punctul 43

Articolul 2 punctul 48

Articolul 2 punctul 49

Articolul 2 punctul 44

Articolul 2 punctul 50

Articolul 2 punctul 45

Articolul 2 punctul 51

Articolul 2 punctele 52, 53, 54, 55 și 56

Articolul 3

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf formularea introductivă

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf formularea introductivă

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf literele (a) și (b)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (c)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf formularea introductivă

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (d) formularea introductivă

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (d) punctele (i), (ii) și (iii)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (a)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (d) punctul (iv)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) formularea introductivă

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (b)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (i)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (c)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (ii)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (d)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (iii)

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf litera (e)

Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf litera (e) punctul (iv)

Articolul 3 alineatele (2) și (3)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 33 alineatul (6)

Articolul 3 alineatele (5) și (6)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (5)

 

Articolul 4 alineatul (6)

 

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 5

Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (1) al cincilea paragraf

Articolul 6 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 6 alineatul (1) al patrulea paragraf

Articolul 5 alineatul (1) al patrulea și al cincilea paragraf

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 5 alineatul (5) primul paragraf litera (b)

Articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf litera (c)

Articolul 6 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b)

Articolul 5 alineatul (6)

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)

Articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf

Articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b)

Articolul 5 alineatul (6) al treilea paragraf

Articolul 6 alineatul (6) al treilea paragraf

Articolul 5 alineatul (7)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf

 

Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf

 

Articolul 6 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 7 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 7 alineatele (5), (6), (7) și (8)

 

Articolul 7 alineatul (1) formularea introductivă literele (a) și (b)

Articolul 8 alineatul (1) formularea introductivă literele (a) și (b)

Articolul 8 alineatul (1) litera (c)

Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 7 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 8 alineatul (1) al cincilea paragraf

Articolul 7 alineatul (1) al patrulea paragraf

Articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf

Articolul 8 alineatele (3) și (4)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 8 alineatul (8)

Articolul 7 alineatul (5)

Articolul 8 alineatul (9)

Articolul 7 alineatul (6)

Articolul 8 alineatul (10)

Articolul 7 alineatul (7)

Articolul 7 alineatul (8)

Articolul 7 alineatul (9)

Articolul 7 alineatul (10)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (11)

 

Articolul 8 alineatele (11), (12) și (13)

Articolul 7 alineatul (12)

Articolul 8 alineatul (14)

Articolul 7a alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 7a alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 7a alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 9 alineatele (5), (6) și (7)

Articolul 7a alineatele (4) și (5)

Articolul 9 alineatele (8) și (9)

Articolul 9 alineatul (10)

Articolul 7a alineatele (6) și (7)

Articolul 9 alineatele (11) și (12)

Articolul 7b alineatele (1) și (2)

Articolul 10 alineatele (1) și (2)

Articolul 10 alineatele (3) și (4)

Articolul 11 alineatele (1) și (2)

Articolul 11 alineatele (3) și (4)

Articolul 8 alineatele (1) și (2)

Articolul 11 alineatele (5), (6) și (7)

Articolul 8 alineatele (3) și (4)

Articolul 11 alineatul (8)

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 11 alineatul (9)

Articolul 11 alineatul (10)

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 11 alineatul (11)

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 11 alineatul (12)

Articolul 12

Articolul 9

Articolul 13

Articolul 9a

Articolul 14

Articolul 9b

Articolul 15

Articolul 9c

Articolul 16

Articolul 10

Articolul 17

Articolul 10a

Articolul 18

Articolul 11

Articolul 19

Articolul 12

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (2) formularea introductivă și litera (a) punctele (i)-(v)

Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a)-(g)

Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf litera (h)

Articolul 12 alineatul (2) litera (b)

Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf

Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf literele (a) și (b)

Articolul 12 alineatul (2) litera (b) punctele (i) și (ii)

Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf literele (c) și (d)

Articolul 22 alineatul (3) al treilea paragraf litera (e)

Articolul 22 alineatele (4)-(9)

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 13

Articolul 32

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (5)

Articolul 14 alineatul (3)

Articolul 25 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 25 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 14 alineatul (4)

Articolul 25 alineatul (4)

Articolul 25 alineatul (6)

Articolul 26 alineatele (1), (2), (3), (4), (5) și (6)

Articolul 14 alineatul (5) formularea introductivă și litera (a)

Articolul 26 alineatul (7) formularea introductivă și litera (a)

Articolul 14 alineatul (5) literele (b), (c) și (d)

Articolul 26 alineatul (7) literele (b), (c) și (d) și al doilea paragraf

Articolul 14 alineatul (5) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 26 alineatul (7) al treilea și al patrulea paragraf

Articolul 14 alineatul (6) litera (a)

Articolul 26 alineatul (8) litera (a)

Articolul 14 alineatul (6) litera (b)

Articolul 14 alineatul (6) litera (c)

Articolul 26 alineatul (8) litera (b)

Articolul 26 alineatul (8) litera (c)

Articolul 14 alineatul (6) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 26 alineatul (8) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 14 alineatele (7), (8) și (9)

Articolul 26 alineatele (9), (10) și (11)

Articolul 26 alineatul (12)

Articolul 14 alineatele (10) și (11)

Articolul 26 alineatele (13) și (14)

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 27 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 15 alineatul (1) al patrulea paragraf

Articolul 27 alineatul (5)

Articolul 15 alineatele (2) și (2a)

Articolul 15 alineatele (3) și (4) și alineatul (5) primul paragraf

Articolul 27 alineatele (6), (7) și (8)

Articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf

Articolul 15 alineatul (6) primul paragraf

Articolul 15 alineatul (6) al doilea paragraf

Articolul 27 alineatul (9)

Articolul 15 alineatul (7)

Articolul 27 alineatul (10)

Articolul 15 alineatul (9) primul paragraf

Articolul 27 alineatul (11)

Articolul 15 alineatul (9) al doilea paragraf

Articolul 16 alineatele (1) și (2)

Articolul 28 alineatele (1), (2), (3) și (5)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 30 alineatul (3)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (7)

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (5)

Articolul 22 alineatul (10)

Articolul 18 alineatul (1) formularea introductivă

Articolul 29 alineatul (1) formularea introductivă

Articolul 18 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii)

Articolul 29 alineatul (1) literele (a) și (b)

Articolul 29 alineatul (1) literele (c) și (d)

Articolul 18 alineatul (1) litera (b)

Articolul 29 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (1) litera (c)

Articolul 29 alineatul (3)

Articolul 29 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (1) litera (d) punctele (i) și (ii)

Articolul 29 alineatul (5) literele (a) și (b)

Articolul 29 alineatul (5) litera (c)

Articolul 18 alineatul (2) literele (a) și (b)

Articolul 29 alineatul (6) literele (a) și (b)

Articolul 18 alineatul (2) literele (c) și (d)

Articolul 29 alineatul (6) litera (c)

Articolul 29 alineatul (7)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 29 alineatul (8)

Articolul 19 alineatul (1) litera (a)

Articolul 22 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 19 alineatul (1) litera (b)

Articolul 7 alineatul (7) primul paragraf

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 22 alineatul (9) al doilea paragraf

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 20 alineatele (1) și (2)

Articolul 30 alineatele (1) și (2)

Articolul 30 alineatele (3), (4) și (5)

Articolul 20 alineatele (3), (3a), (3b) și (3c)

Articolul 30 alineatele (6), (7), (8) și (9)

Articolul 20 alineatul (3d)

Articolul 30 alineatul (10) primul paragraf

Articolul 30 alineatul (10) al doilea paragraf

Articolul 20 alineatele (4), (5), (6) și (7)

Articolul 30 alineatele (11), (13), (14) și (15)

Articolul 30 alineatul (12)

Articolul 30 alineatul (16)

Articolul 30 alineatele (17) și (18)

Articolul 21

Articolul 31 alineatul (1)

Anexa IV, nota de subsol nr. 3

Articolul 31 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 31 alineatul (5)

Anexa IV, nota de subsol nr. 3

Articolul 31 alineatele (6) și (7)

Articolul 22 alineatele (1) și (2)

Articolul 33 alineatele (1) și (2)

Articolul 33 alineatul (3)

Articolul 23

Articolul 34

Articolul 24 alineatele (4a), (5) și (6)

Articolul 35 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 24 alineatele (7), (8), (9), (10) și (12)

Articolul 24 alineatele (13) și (14)

Articolul 35 alineatele (4) și (5)

Articolul 24 alineatul (15) formularea introductivă

Articolul 35 alineatul (7) formularea introductivă

Articolul 24 alineatul (15) litera (a)

Articolul 24 alineatul (15) litera (b)

Articolul 35 alineatul (7) litera (a)

Articolul 35 alineatul (7) literele (b), (c), (d), (e), (f), (g) și (h)

Articolul 35 alineatul (7) al doilea paragraf

Articolul 24 alineatul (8)

Articolul 35 alineatul (7) al treilea paragraf

Articolul 25

Articolul 26

Articolul 28

Articolul 36

Articolul 37

Articolul 27 primul paragraf

Articolul 38 primul paragraf

Articolul 27 al doilea paragraf

Articolul 27 al treilea paragraf

Articolul 38 al doilea paragraf

 

 

Articolul 28 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 36 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 28 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf

Articolul 36 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 36 alineatul (2)

Articolul 29

Articolul 39

Articolul 39 al doilea paragraf

Articolul 39 al treilea paragraf

Articolul 30

Articolul 40

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexa II

Anexa III

Anexa III

Anexa IV

Anexa IV

Anexa V

Anexa V

Anexa VI

Anexa VI

Anexa VII

Anexa VII

Anexa VIII

Anexa VIIa

Anexa IX

Anexa VIII

Anexa X

Anexa IX

Anexa XI

Anexa X

Anexa XII

Anexa XI

Anexa XIII

Anexa XII

Anexa XIV

Anexa XIII

Anexa XV

Anexa XV

Anexa XVI

Anexa XVII


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

20.9.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 231/112


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1792 AL COMISIEI

din 13 septembrie 2023

de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate [„Ribera del Guadiana” (DOP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea (1), în special articolul 15 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Comisia a examinat cererea de aprobare a modificării la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Ribera del Guadiana”, depusă de Spania în conformitate cu articolul 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) coroborat cu articolul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33.

(2)

În conformitate cu articolul 97 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia a publicat cererea de aprobare a modificării la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al produsului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3).

(3)

Comisia nu a primit nicio declarație de opoziție în temeiul articolului 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(4)

Prin urmare, modificarea la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al produsului trebuie aprobată în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 coroborat cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă modificarea caietului de sarcini publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu privire la denumirea „Ribera del Guadiana” (DOP).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 septembrie 2023.

Pentru Comisie,

Pentru Președintă,

Janusz WOJCIECHOWSKI

Membru al Comisiei


(1)   JO L 9, 11.1.2019, p. 2.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(3)   JO C 215, 19.6.2023, p. 25.


DECIZII

20.9.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 231/114


DECIZIA (UE) 2023/1793 A REPREZENTANȚILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE

din 15 septembrie 2023

de numire a doi judecători în cadrul Tribunalului

REPREZENTANȚII GUVERNELOR STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 19,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 254 și 255,

întrucât:

(1)

Mandatele a 23 de judecători ai Tribunalului au expirat la 31 august 2019.

(2)

În acest context, a fost propusă candidatura domnului Saulius Lukas KALĖDA pentru postul de judecător în cadrul Tribunalului pentru un mandat care se încheie la 31 august 2025.

(3)

În plus, în temeiul articolelor 5 și 7 din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și ca urmare a demisiei domnului Sten FRIMODT NIELSEN, este oportun să se procedeze la numirea unui judecător în cadrul Tribunalului pentru durata rămasă a mandatului domnului Sten FRIMODT NIELSEN, și anume până la 31 august 2028.

(4)

Pentru postul care a devenit vacant, a fost propusă candidatura doamnei Louise SPANGSBERG GRØNFELDT.

(5)

Comitetul instituit în temeiul articolului 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a emis un aviz favorabil cu privire la capacitatea acestor candidați de a exercita funcția de judecător în cadrul Tribunalului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Domnul Saulius Lukas KALĖDA este numit judecător în cadrul Tribunalului, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei decizii și 31 august 2025.

Articolul 2

Doamna Louise SPANGSBERG GRØNFELDT este numită judecătoare în cadrul Tribunalului, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei decizii și 31 august 2028.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 15 septembrie 2023.

Președintele

M. ALONSO ALONSO


20.9.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 231/115


DECIZIA (UE) 2023/1794 A CONSILIULUI

din 18 septembrie 2023

de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului pentru achiziții publice cu privire la adoptarea regulamentului de procedură pentru alegerea președintelui

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Acordul privind achizițiile publice este un acord multilateral în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, prin care părțile la acord urmăresc să își deschidă reciproc piețele de achiziții publice. Versiunea revizuită a respectivului acord (denumit în continuare „GPA revizuit”) a intrat în vigoare la 6 aprilie 2014.

(2)

Articolul XXI alineatul (1) din GPA revizuit a înființat un Comitet pentru achiziții publice (denumit în continuare „comitetul”) cu scopul de a oferi părților posibilitatea de a se consulta cu privire la orice aspecte legate de funcționarea GPA revizuit sau de promovarea obiectivelor acestuia.

(3)

Articolul XXI alineatul (1) din GPA revizuit prevede că comitetul își alege propriul președinte.

(4)

Proiectul de regulament de procedură pentru alegerea președintelui a fost distribuit de comitet la 12 mai 2023.

(5)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului cu privire la adoptarea regulamentului său de procedură, întrucât regulamentul respectiv va fi obligatoriu pentru Uniune.

(6)

Prin urmare, proiectul regulamentului de procedură pentru alegerea președintelui, distribuit de comitet la 12 mai 2023, ar trebui să fie adoptat pentru a reglementa funcționarea comitetului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului pentru achiziții publice înființat prin Acordul privind achizițiile publice este de a sprijini adoptarea regulamentului său de procedură pentru alegerea președintelui.

Textul respectivului regulament de procedură este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 18 septembrie 2023.

Pentru Consiliu

Președintele

L. PLANAS PUCHADES


Regulament de procedură pentru selectarea președintelui Comitetului OMC privind achizițiile publice (denumit în continuare „comitetul”)

1.   

Părțile aleg anual un președinte dintre reprezentanții lor în cadrul Comitetului privind achizițiile publice.

2.   

Părțile pot decide să prelungească mandatul președintelui, pe baza planului de lucru al președintelui pentru anul următor.

3.   

Un candidat este selectat ca președinte pe baza capacității, experienței, disponibilității și competențelor candidatului de a-și asuma responsabilitățile aferente. Președintele își va exercita atribuțiile cu titlu personal.

4.   

Președintele aflat la sfârșit de mandat organizează consultări pentru a facilita selecția. În cazul în care nu există un președinte, părțile pot numi, prin consens, un președinte interimar sau pot invita partea care a furnizat președintele anterior să organizeze astfel de consultări.

5.   

Înainte de consultări sau în timpul acestora, candidatul (candidații) pentru funcția de președinte are (au) posibilitatea de a prezenta părților planurile propuse pentru perioada președinției comitetului.

6.   

Numirea are loc în cadrul primei reuniuni ordinare a comitetului din anul respectiv. În cazul în care postul de președinte devine vacant la mijlocul unui an, părțile încearcă să găsească un înlocuitor în cel mai scurt timp posibil.

7.   

Numirea intră în vigoare la sfârșitul reuniunii prevăzute la alineatul precedent. În cazul în care la momentul respectiv nu există un președinte, aceasta intră în vigoare imediat.

8.   

Președintele își exercită mandatul până la sfârșitul primei reuniuni ordinare din anul calendaristic următor, cu excepția cazului în care președintele nu mai este în măsură să își exercite funcția sau demisionează mai devreme.

9.   

În cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la un consens cu privire la selectarea unui președinte, astfel încât comitetul nu își poate îndeplini obligația de a se reuni cel puțin o dată pe an, comitetul poate numi, prin consens, un președinte interimar dintre candidați sau, alternativ, poate invita partea care a furnizat președintele anterior să faciliteze temporar reuniunile comitetului până la numirea unui președinte.

10.   

Părțile pot decide să completeze în continuare prezentul regulament de procedură. Regulamentul de procedură poate fi revizuit în termen de cinci ani de la adoptarea sa.


20.9.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 231/118


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1795 A COMISIEI

din 10 iulie 2023

de constatare, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, a nivelului adecvat de protecție a datelor cu caracter personal asigurat de Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor

[notificată cu numărul C(2043) 4745]

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (1), în special articolul 45 alineatul (3),

întrucât:

1.   INTRODUCERE

(1)

Regulamentul (UE) 2016/679 (2) stabilește normele pentru transferul de date cu caracter personal de la operatori sau persoane împuternicite de operatori din Uniune către țări terțe și organizații internaționale, în măsura în care astfel de transferuri intră în domeniul său de aplicare. Normele privind transferurile internaționale de date sunt prevăzute în capitolul V din regulamentul respectiv. Deși fluxul de date cu caracter personal către și dinspre țări situate în afara Uniunii Europene este esențial pentru dezvoltarea comerțului transfrontalier și a cooperării internaționale, nivelul de protecție conferit datelor cu caracter personal din Uniune nu trebuie să fie subminat de transferurile către țări terțe sau organizații internaționale (3).

(2)

În temeiul articolului 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, Comisia poate decide, printr-un act de punere în aplicare, că o țară terță, un teritoriu sau unul sau mai multe sectoare specificate dintr-o țară terță asigură un nivel de protecție adecvat. În astfel de condiții, transferurile de date cu caracter personal către o țară terță pot avea loc fără a fi necesar să se obțină autorizări suplimentare, astfel cum se prevede la articolul 45 alineatul (1) și în considerentul 103 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(3)

În conformitate cu articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, adoptarea unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție trebuie să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare a ordinii juridice a țării terțe, în ceea ce privește atât normele aplicabile importatorilor de date, cât și limitările și garanțiile referitoare la accesul autorităților publice la datele cu caracter personal. În evaluarea sa, Comisia trebuie să stabilească dacă țara terță în cauză garantează un nivel de protecție „echivalent în esență” cu cel asigurat în cadrul Uniunii [considerentul 104 din Regulamentul (UE) 2016/679]. Această situație trebuie evaluată în raport cu legislația Uniunii, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, precum și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”) (4).

(4)

Astfel cum a clarificat Curtea de Justiție în hotărârea sa din 6 octombrie 2015 în cauza C-362/14, Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner (5) („Hotărârea Schrems”), acest lucru nu impune constatarea unui nivel de protecție identic. În special, mijloacele la care țara terță în cauză recurge pentru protecția datelor cu caracter personal pot fi diferite de cele puse în aplicare în Uniune, cu condiția ca acestea să se dovedească în practică efective în scopul de a asigura un nivel de protecție adecvat (6). Prin urmare, standardul caracterului adecvat nu necesită o reproducere punct cu punct a normelor Uniunii. Mai curând, testul constă în faptul dacă, prin fondul drepturilor la viață privată și punerea în aplicare, supravegherea și exercitarea efectivă a acestora, sistemul străin în cauză, în ansamblul său, oferă nivelul ridicat de protecție necesar (7). În plus, potrivit hotărârii respective, atunci când aplică acest standard, Comisia ar trebui să evalueze în special dacă respectivul cadru juridic al țării terțe în cauză prevede norme menite să limiteze ingerințele în drepturile fundamentale ale persoanelor ale căror date sunt transferate din Uniune, ingerințe pe care entități de stat din această țară ar fi autorizate să le practice atunci când urmăresc obiective legitime precum securitatea națională și oferă o protecție juridică eficientă împotriva ingerințelor de această natură (8). Criteriile de referință privind caracterul adecvat al nivelului de protecție ale Comitetului european pentru protecția datelor, care urmăresc să ofere clarificări suplimentare cu privire la acest standard, includ, de asemenea, orientări în acest sens (9).

(5)

Standardul aplicabil în ceea ce privește o astfel de ingerință în drepturile fundamentale la viață privată și la protecția datelor a fost clarificat suplimentar de Curtea de Justiție în hotărârea sa din 16 iulie 2020 în cauza C-311/18, Data Protection Commissioner/Facebook Ireland Limited și Maximillian Schrems („Hotărârea Schrems II”), care a declarat ca fiind nevalidă Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1250 a Comisiei (10) privind un cadru transatlantic anterior aferent fluxurilor de date, respectiv Scutul de confidențialitate UE-SUA. Curtea de Justiție a considerat că limitările protecției datelor cu caracter personal care decurg din reglementarea internă a Statelor Unite ale Americii privind accesul și utilizarea de către autoritățile publice americane a unor date transferate din Uniune către Statele Unite în scopuri legate de securitatea națională nu sunt circumscrise astfel încât să îndeplinească cerințe în esență echivalente cu cele prevăzute în dreptul Uniunii în ceea ce privește necesitatea și proporționalitatea acestor ingerințe în dreptul la protecția datelor (11). De asemenea, Curtea de Justiție a considerat că nu se furnizează nicio cale de atac în fața unui organ care oferă persoanelor ale căror date sunt transferate către Statele Unite garanții în esență echivalente cu cele prevăzute la articolul 47 din cartă privind dreptul la o cale de atac eficientă (12).

(6)

În urma pronunțării Hotărârii Schrems II, Comisia a inițiat discuții cu guvernul SUA pentru a se ajunge la o eventuală nouă decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție care să îndeplinească respectivele cerințe prevăzute la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție. Ca urmare a acestor discuții, la 7 octombrie 2022, Statele Unite ale Americii au adoptat Ordinul executiv nr. 14086 – „Enhancing Safeguards for US Signals Intelligence Activities” (Consolidarea garanțiilor pentru activitățile de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de Statele Unite ale Americii) (OE nr. 14086), care este completat de un regulament privind Curtea de Reexaminare a Protecției Datelor (Data Protection Review Court), emis de procurorul general al SUA („Regulamentul PG”) (13). În plus, cadrul care se aplică entităților comerciale care prelucrează date transferate din Uniune în temeiul prezentei decizii – „Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor” („CCD UE-SUA” sau „CCD”) – a fost actualizat.

(7)

Comisia a analizat cu atenție legislația și practica din SUA, inclusiv OE nr. 14086 și Regulamentul PG. Pe baza constatărilor prezentate în considerentele 9-200, Comisia concluzionează că Statele Unite ale Americii asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate în temeiul CCD UE-SUA de la un operator sau o persoană împuternicită de operator din Uniune (14) către organizații certificate din Statele Unite ale Americii.

(8)

Prezenta decizie are drept efect posibilitatea ca transferurile de date cu caracter personal de la operatorii și persoanele împuternicite de operatori din Uniune (15) către organizații certificate din Statele Unite ale Americii să aibă loc fără a fi necesară obținerea unei autorizări suplimentare. Aceasta nu aduce atingere aplicării directe a Regulamentului (UE) 2016/679 pentru astfel de organizații în cazul în care sunt îndeplinite condițiile privind domeniul de aplicare teritorial al regulamentului respectiv, astfel cum se prevede la articolul 3.

2.   CADRUL UE-SUA PRIVIND CONFIDENȚIALITATEA DATELOR

2.1   Domeniul de aplicare personal și material

2.1.1    Organizații certificate

(9)

CCD UE-SUA se bazează pe un sistem de certificare prin care organizațiile din SUA se angajează să respecte un set de principii privind protecția vieții private – Principiile cadrului privind scutul de confidențialitate UE-SUA, inclusiv principiile suplimentare (denumite în continuare, împreună: „Principiile”), emise de Departamentul Comerțului al SUA și enunțate în anexa II la prezenta decizie (16). Pentru a fi eligibilă pentru certificare în temeiul CCD UE-SUA, o organizație trebuie să facă obiectul competențelor de investigare și de asigurare a respectării legii ale Comisiei Federale pentru Comerț (FTC) (Federal Trade Commission) sau ale Departamentului Transporturilor al SUA (DoT) (Department of Transportation(17). Principiile se aplică imediat după certificare. Astfel cum se explică mai detaliat în considerentele 48-52, organizațiile CCD UE-SUA trebuie să își recertifice anual adeziunea la aceste principii (18).

2.1.2    Definiția datelor cu caracter personal și conceptele de „operator” și „agent”

(10)

Protecția conferită de CCD UE-SUA se aplică oricăror date cu caracter personal transferate din Uniune către organizații din SUA care și-au certificat adeziunea la principii față de DoC, cu excepția datelor colectate în vederea publicării, a difuzării sau a comunicării publice prin alte forme a materialelor jurnalistice și a informațiilor din materiale publicate anterior și diseminate din arhive mass-media (19). Prin urmare, astfel de informații nu pot fi transferate în baza CCD UE-SUA.

(11)

Principiile definesc datele cu caracter personal/informațiile cu caracter personal în același mod precum Regulamentul (UE) 2016/679, și anume drept „informații referitoare la o persoană identificată sau identificabilă care intră în domeniul de aplicare al RGPD, primite de o organizație din Statele Unite din Uniunea Europeană și înregistrate sub orice formă” (20). În consecință, acestea vizează, de asemenea, datele pseudonimizate (sau „codificate”) provenite cercetare (inclusiv în cazul în care codul de acces nu este comunicat organizației destinatare din SUA) (21). În mod similar, noțiunea de „prelucrare” este definită ca „orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, precum colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea sau diseminarea, ștergerea sau distrugerea” (22).

(12)

CCD UE-SUA se aplică organizațiilor din SUA care se califică drept operatori (și anume o persoană sau o organizație care, singură sau împreună cu alte persoane, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal) (23) sau persoane împuternicite de operatori (și anume agenți care acționează în numele unui operator) (24). Persoanele împuternicite de operatori din SUA trebuie să fie obligate prin contract să acționeze numai la instrucțiunile operatorului din UE și să îi furnizeze asistență acestuia pentru a le răspunde persoanelor care își exercită drepturile în conformitate cu principiile (25). În plus, în cazul subcontractării serviciilor de prelucrare a datelor, o persoană împuternicită de operator trebuie să încheie cu subcontractantul un contract care să asigure același nivel de protecție în conformitate cu principiile și să ia măsuri pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a acestuia (26).

2.2   Principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor

2.2.1    Limitarea scopului și opțiunea

(13)

Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate în mod legal și echitabil. Acestea ar trebui colectate într-un scop anume și utilizate ulterior numai în măsura în care acest lucru nu este incompatibil cu scopul prelucrării.

(14)

În temeiul CCD UE-SUA, acest lucru este asigurat prin intermediul unor principii diferite. În primul rând, în temeiul principiului integrității datelor și al limitării scopului, la fel ca în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679, o organizație nu poate prelucra date cu caracter personal într-un mod incompatibil cu scopul în care acestea au fost colectate inițial sau cu scopul aprobat ulterior de persoana vizată (27).

(15)

În al doilea rând, înainte de a utiliza date cu caracter personal într-un scop nou (modificat) care diferă în mod semnificativ de scopul inițial, dar rămâne, totuși, compatibil cu acesta sau de a le divulga unei părți terțe, organizația trebuie să ofere persoanelor vizate posibilitatea de a se opune unei astfel de operațiuni (de a o refuza), în conformitate cu principiul opțiunii (28), printr-un mecanism clar, vizibil și ușor accesibil. Este important de remarcat că acest principiu nu înlocuiește interdicția explicită privind prelucrarea incompatibilă (29).

2.2.2    Prelucrarea de categorii speciale de date cu caracter personal

(16)

În cazul în care sunt prelucrate „categorii speciale” de date, ar trebui să existe garanții specifice.

(17)

În conformitate cu principiul opțiunii, se aplică garanții specifice prelucrării „informațiilor sensibile”, și anume a datelor privind dosarul medical sau starea de sănătate a unei persoane, originea rasială sau etnică, opiniile politice, credințele religioase sau convingerile filosofice, apartenența sindicală, viața sexuală a persoanei respective sau a oricăror alte informații primite de la o parte terță care sunt identificate și tratate de partea respectivă ca fiind sensibile (30). Aceasta înseamnă că orice date care sunt considerate sensibile în temeiul legislației Uniunii privind protecția datelor (inclusiv datele privind orientarea sexuală, datele genetice și datele biometrice) vor fi tratate ca informații sensibile în temeiul CCD UE-SUA de către organizațiile certificate.

(18)

Ca regulă generală, organizațiile trebuie să obțină consimțământul explicit al persoanelor (și anume acordul acestora) pentru a utiliza informații sensibile în alte scopuri decât cele în care au fost colectate inițial acestea sau cele aprobate ulterior de către persoana respectivă (prin acordul exprimat) sau pentru a le divulga unor părți terțe (31).

(19)

Un astfel de consimțământ nu trebuie obținut în circumstanțe limitate similare excepțiilor comparabile prevăzute în temeiul legislației Uniunii privind protecția datelor, de exemplu, în cazul în care prelucrarea de date sensibile este în interesul vital al unei persoane, este necesară pentru stabilirea unui drept în instanță sau este necesară în vederea acordării îngrijirii medicale sau a stabilirii unui diagnostic (32).

2.2.3    Acuratețea, reducerea la minimum și securitatea datelor

(20)

Datele ar trebui să fie exacte și, dacă este necesar, actualizate. De asemenea, acestea ar trebui să fie adecvate, relevante și neexcesive în raport cu scopurile în care sunt prelucrate și, în principiu, păstrate pe o perioadă care nu depășește perioada necesară atingerii scopurilor în care sunt prelucrate datele cu caracter personal.

(21)

În conformitate cu principiul integrității datelor și al limitării scopului (33), datele cu caracter personal trebuie limitate la ceea ce este pertinent în scopul prelucrării. În plus, în măsura în care acest lucru este necesar în scopul prelucrării, organizațiile trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a asigura fiabilitatea datelor cu caracter personal în raport cu utilizarea preconizată, precum și acuratețea, exhaustivitatea și actualitatea acestora.

(22)

În plus, informațiile cu caracter personal pot fi păstrate într-o formă care identifică o persoană sau permite identificarea sa (așadar, sub formă de date cu caracter personal) (34) numai atât timp cât aceasta servește atingerii scopului (scopurilor) în care au fost colectate inițial informațiile sau a scopului (scopurilor) aprobat(e) ulterior de persoana în cauză în temeiul principiului opțiunii. Această obligație nu împiedică organizațiile să continue să prelucreze informații cu caracter personal pe perioade mai lungi, însă numai pe perioada și în măsura în care o astfel de prelucrare servește în mod rezonabil atingerii unuia dintre următoarele scopuri specifice similare excepțiilor comparabile prevăzute în legislația Uniunii privind protecția datelor legate de: arhivarea în interes public, jurnalism, literatură și artă, cercetarea științifică și istorică și analiza statistică (35). În cazul în care datele cu caracter personal sunt păstrate în unul dintre aceste scopuri, prelucrarea lor face obiectul garanțiilor prevăzute de principii (36).

(23)

De asemenea, datele cu caracter personal ar trebui prelucrate într-un mod care să le asigure securitatea, inclusiv protecția împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale. În acest scop, operatorii și persoanele împuternicite de operatori ar trebui să ia măsurile tehnice sau organizatorice adecvate pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva eventualelor amenințări. Aceste măsuri ar trebui evaluate luând în considerare stadiul actual al tehnologiei, costurile aferente și natura, domeniul de aplicare, contextul și scopurile prelucrării, precum și riscurile la adresa drepturilor persoanelor.

(24)

În temeiul CCD UE-SUA, acest lucru este asigurat de principiul securității, care impune, în mod similar celor prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2016/679, să se adopte măsuri de securitate rezonabile și adecvate, ținând seama de riscurile implicate în prelucrarea datelor și de natura acestora (37).

2.2.4    Transparența

(25)

Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la principalele caracteristici ale prelucrării datelor cu caracter personal ale acestora.

(26)

Acest lucru este asigurat prin principiul notificării (38), care, în mod similar cerințelor de transparență prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679, impune organizațiilor să informeze persoanele vizate, printre altele, cu privire la (i) participarea organizației la CCD, (ii) tipul de date colectate, (iii) scopul prelucrării, (iv) tipul sau identitatea părților terțe cărora le pot fi divulgate datele cu caracter personal și scopurile divulgării respective, (v) drepturile lor individuale, (vi) modul de contactare a organizației și (vii) modalitățile de recurs disponibile.

(27)

Această notificare trebuie formulată într-un limbaj clar și lizibil și trebuie comunicată persoanelor în cauză atunci când acestora li se solicită pentru prima dată să furnizeze datele cu caracter personal sau cât mai curând posibil după aceasta, dar, în orice caz, înainte ca datele să fie folosite într-un scop care diferă în mod semnificativ de cel în care au fost colectate (dar care este compatibil cu acesta) sau înainte să fie divulgate unei părți terțe (39).

(28)

În plus, organizațiile trebuie să își facă publice politicile de confidențialitate care reflectă principiile (sau, în cazul datelor privind resursele umane, să le pună la dispoziția persoanelor în cauză) și să furnizeze linkuri către site-ul web al DoC (cu detalii suplimentare privind certificarea, drepturile persoanelor vizate și mecanismele de recurs disponibile), către lista organizațiilor participante la Cadrul privind confidențialitatea datelor („lista CCD”) și către site-ul web al unui furnizor corespunzător de servicii de soluționare alternativă a litigiilor (40).

2.2.5    Drepturi individuale

(29)

Persoanele vizate ar trebui să aibă anumite drepturi care pot fi impuse operatorului sau persoanei împuternicite de operator, în special dreptul de acces la date, dreptul de a se opune prelucrării și dreptul la rectificarea și ștergerea datelor.

(30)

Principiul accesului (41) aferent CCD UE-SUA oferă persoanelor astfel de drepturi. În special, fără necesitatea unei justificări în acest sens, persoanele vizate au dreptul să obțină din partea unei organizații confirmarea că aceasta prelucrează date cu caracter personal care le privesc, să li se comunice datele respective și să obțină informații cu privire la scopul prelucrării, categoriile de date cu caracter personal care sunt prelucrate și (categoriile de) destinatari cărora le sunt divulgate datele (42). Organizațiile au obligația de a răspunde cererilor de acces într-un termen rezonabil (43). O organizație poate stabili limite rezonabile ale numărului de cereri de acces depuse de o anumită persoană într-o perioadă de timp dată la care va răspunde și poate percepe o taxă care să nu fie excesivă, de exemplu, în situația în care cererile sunt în mod evident excesive, în special ca urmare a caracterului lor repetitiv (44).

(31)

Dreptul de acces poate fi restricționat numai în împrejurări excepționale similare celor prevăzute de legislația Uniunii privind protecția datelor, în special în cazul în care ar fi încălcate drepturile legitime ale terților, în cazul în care dificultatea sau costurile ocazionate de acordarea dreptului de acces ar fi disproporționată (disproporționate) în raport cu riscurile la adresa vieții private a persoanei în circumstanțele respective (deși costurile și dificultatea aferente acordării accesului nu au un rol decisiv în stabilirea caracterului rezonabil al accesului), în măsura în care divulgarea acestora poate aduce atingere unor importante interese publice, cum ar fi securitate națională, apărarea sau siguranța publică, în cazul în care informațiile respective conțin informații comerciale confidențiale sau informațiile sunt prelucrate exclusiv în scopuri statistice sau de cercetare (45). Orice refuz sau limitare a dreptului trebuie să fie necesar(ă) și justificat(ă) în mod corespunzător, organizației revenindu-i sarcina de a demonstra că aceste cerințe sunt îndeplinite (46). La efectuarea aprecierii respective, organizația trebuie să țină seama în special de interesele individului (47). În situațiile în care este posibilă separarea informațiilor de alte date cărora li se aplică o restricție, organizația trebuie să omită informațiile protejate și să divulge restul informațiilor (48).

(32)

De asemenea, persoanele vizate au dreptul de a obține rectificarea sau modificarea datelor inexacte și de a obține ștergerea datelor care au fost prelucrate cu încălcarea principiilor (49). În plus, astfel cum se explică în considerentul 15, persoanele au dreptul de a se opune prelucrării datelor lor în scopuri care diferă în mod semnificativ de cele în care au fost colectate datele (dar care sunt compatibile cu acestea) și divulgării datelor lor către părți terțe, respectiv de a refuza o astfel de prelucrare și divulgare. Atunci când datele cu caracter personal sunt utilizate în scopuri de marketing direct, persoanele au dreptul general de a renunța în orice moment la prelucrarea acestora (50).

(33)

Principiile nu abordează în mod specific deciziile care afectează persoana vizată bazate exclusiv pe prelucrarea automată a datelor cu caracter personal. Cu toate acestea, în ceea ce privește datele cu caracter personal care au fost colectate în Uniune, orice decizie bazată pe prelucrarea automată va fi luată, de regulă, de către operatorul din Uniune (care are o relație directă cu persoana vizată în cauză) și, prin urmare, intră sub incidența directă a Regulamentului (UE) 2016/679 (51). Această situație include scenarii de transfer în care prelucrarea este efectuată de un operator economic din străinătate (de exemplu, din SUA) care acționează ca agent (persoană împuternicită de operator) în numele operatorului din Uniune (sau în calitate de subcontractant care acționează în numele persoanei împuternicite de operator din Uniune, care a primit datele de la un operator din Uniune care le-a colectat), care, pe această bază, ia decizia respectivă.

(34)

Acest lucru a fost confirmat de un studiu comandat de Comisie în 2018 în contextul celei de a doua revizuiri anuale a funcționării Scutului de confidențialitate (52), care a concluzionat că, la momentul respectiv, nu existau dovezi care să sugereze că, în mod normal, organizațiile care au aderat la Scutul de confidențialitate desfășurau un proces decizional automatizat pe baza datelor cu caracter personal transferate în temeiul Scutului de confidențialitate.

(35)

În orice caz, în domeniile în care întreprinderile recurg, cel mai probabil, la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal pentru a lua decizii care afectează persoanele (de exemplu, creditare, oferte de credite ipotecare, ocuparea forței de muncă, locuințe și asigurări), legislația SUA oferă măsuri specifice de protecție împotriva deciziilor nefavorabile (53). Aceste acte legislative prevăd, de regulă, că persoanele au dreptul de a fi informate cu privire la motivele specifice care au stat la baza deciziei (de exemplu, refuzarea unui credit), de a contesta informațiile incomplete sau inexacte (precum și faptul că decizia s-a bazat pe factori ilegali) și de a exercita căi de atac împotriva deciziei nefavorabile. În domeniul creditelor de consum, Legea privind raportarea echitabilă a creditelor (Fair Credit Reporting Act) (FCRA) și Legea privind egalitatea de șanse în materie de credit (Equal Credit Opportunity Act) (ECOA) conțin garanții care oferă consumatorilor, într-o anumită formă, dreptul la explicații și dreptul de a contesta decizia. Aceste acte legislative sunt relevante într-o gamă largă de domenii, inclusiv în domeniul creditării, al ocupării forței de muncă, al locuințelor și al asigurărilor. În plus, anumite legi împotriva discriminării, cum ar fi titlul VII din Legea privind drepturile civile (Civil Rights Act) și Legea privind egalitatea de șanse în materie de locuințe (Fair Housing Act), oferă protecție persoanelor în ceea ce privește modelele utilizate în procesul decizional automatizat care ar putea conduce la discriminare pe baza anumitor caracteristici și acordă persoanelor dreptul de a contesta astfel de decizii, inclusiv deciziile automatizate. În ceea ce privește informațiile în materie de sănătate, Legea privind portabilitatea și răspunderea în materie de asigurări de sănătate (Health Insurance Portability and Accountability Act) (HIPAA) creează anumite drepturi similare celor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 în ceea ce privește accesul la informațiile cu caracter personal privind sănătatea. În plus, orientările din partea autorităților SUA impun furnizorilor de servicii medicale să primească informații care să le permită să informeze persoanele cu privire la sistemele aferente proceselor decizionale automatizate din sectorul medical (54).

(36)

Prin urmare, aceste norme oferă măsuri de protecție similare celor prevăzute în legislația Uniunii privind protecția datelor în situația improbabilă a luării unor decizii automatizate de către o organizație CCD UE-SUA.

2.2.6    Restricții privind transferurile ulterioare de date

(37)

Nivelul de protecție conferit datelor cu caracter personal transferate din Uniune către organizații din Statele Unite ale Americii nu trebuie să fie subminat de transferul ulterior al acestor date către un destinatar din Statele Unite ale Americii sau dintr-o altă țară terță.

(38)

În temeiul principiului responsabilității pentru transferurile ulterioare (55), se aplică norme speciale pentru așa-numitele „transferuri ulterioare”, și anume pentru transferurile de date cu caracter personal de la o organizație CCD UE-SUA către o parte terță care este operator sau persoana împuternicită de operator, indiferent dacă aceasta din urmă este situată în Statele Unite ale Americii sau într-o țară terță față de Statele Unite ale Americii (și față de Uniune). Orice transfer ulterior poate avea loc (i) numai în scopuri limitate și specificate, (ii) pe baza unui contract încheiat între organizația CCD UE-SUA și partea terță (56) (sau a unui acord asemănător în cadrul unui grup de întreprinderi (57)) și (iii) numai în cazul în care contractul respectiv îi impune părții terțe în cauză să asigure același nivel de protecție precum cel garantat de principii.

(39)

Această obligație de a oferi același nivel de protecție precum cel garantat de principii, coroborată cu principiul integrității datelor și al limitării scopului înseamnă, în special, că partea terță poate prelucra doar informațiile cu caracter personal transmise în scopuri care nu sunt incompatibile cu scopurile în care au fost colectate inițial informațiile sau cu scopurile aprobate ulterior de persoana în cauză (în conformitate cu principiul opțiunii).

(40)

Principiul responsabilității pentru transferurile ulterioare ar trebui, de asemenea, coroborat cu principiul notificării și, în cazul unui transfer ulterior către un operator terț (58), cu principiul opțiunii, potrivit căruia persoanele vizate trebuie să fie informate, printre altele, cu privire la tipul/identitatea oricărui destinatar terț, la scopul transferului ulterior și la opțiunile oferite, acestea putându-se opune transferului ulterior respectiv (putându-l refuza) sau, în cazul datelor sensibile, trebuind să își dea „consimțământului explicit” (acordul) în ceea ce privește transferul ulterior respectiv.

(41)

Obligația de a oferi același nivel de protecție precum cel impus de principii se aplică oricăreia și fiecăreia dintre părțile terțe implicate în prelucrarea datelor astfel transferate, indiferent de locul în care se află (în SUA sau într-o altă țară terță), precum și în cazul în care destinatarul terț inițial transferă el însuși datele respective către un alt destinatar terț, de exemplu, în scopuri de subcontractare a serviciilor de prelucrare a datelor.

(42)

În toate cazurile, contractul cu destinatarul terț trebuie să prevadă că acesta din urmă va transmite o notificare organizației CCD UE-SUA dacă ajunge la concluzia că nu mai poate îndeplini această obligație. În cazul în care se ajunge la o astfel de concluzie, prelucrarea de către partea terță respectivă trebuie să înceteze sau trebuie luate alte măsuri rezonabile și adecvate pentru a remedia situația (59).

(43)

În cazul unui transfer ulterior către un agent terț (și anume o persoană împuternicită de operator), se aplică măsuri de protecție suplimentare. În acest caz, organizația din SUA trebuie să se asigure că agentul acționează numai pe baza instrucțiunilor sale și să ia măsuri rezonabile și adecvate (i) pentru a se asigura că agentul prelucrează efectiv informațiile cu caracter personal transferate într-un mod compatibil cu obligațiile care îi revin organizației în temeiul principiilor și (ii) pentru a opri și a remedia prelucrarea neautorizată, în urma notificării (60). DoC poate solicita organizației respective să furnizeze un rezumat sau o copie reprezentativă a dispozițiilor privind confidențialitatea incluse în contract (61). În cazul în care apar probleme legate de conformitate de-a lungul lanțului de (sub)contractare a serviciilor de prelucrare, organizația care acționează în calitate de operator de date cu caracter personal va fi, în principiu, organizația responsabilă, astfel cum prevede principiul recursului, al punerii în aplicare și al răspunderii, cu excepția situației în care dovedește că nu este responsabilă pentru fapta care a provocat prejudiciul (62).

2.2.7    Responsabilitatea

(44)

Conform principiului responsabilității, entităților care prelucrează date li se solicită să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a-și respecta în mod efectiv obligațiile în materie de protecție a datelor și pentru a putea demonstra această conformitate, în special autorității de supraveghere competente.

(45)

Odată ce o organizație a decis în mod voluntar să se certifice (63) în temeiul CCD UE-SUA, respectarea efectivă a principiilor este obligatorie și executorie. În temeiul principiului recursului, al punerii în aplicare și al răspunderii (64), organizațiile CCD UE-SUA trebuie să ofere mecanisme eficace pentru a asigura respectarea principiilor. De asemenea, organizațiile trebuie să ia măsuri pentru a verifica (65) dacă politicile lor de confidențialitate sunt conforme cu principiile și sunt respectate efectiv. Acest lucru se poate realiza fie prin intermediul unui sistem de autoevaluare, care trebuie să includă proceduri interne care garantează că angajații beneficiază de formare privind punerea în aplicare a politicilor de confidențialitate ale organizației și că gradul de respectare este revizuit periodic în mod obiectiv sau prin intermediul unor evaluări externe ale conformității, metode care pot include auditul, verificările aleatorii sau utilizarea instrumentelor tehnologice.

(46)

În plus, organizațiile trebuie să păstreze evidențe privind punerea în aplicare a practicilor lor aferente CCD UE-SUA și să le pună la dispoziție, la cerere, organismului independent de soluționare a litigiilor sau autorității competente de aplicare a legii în contextul unei investigații sau al unei plângeri referitoare la o situație de neconformitate (66).

2.3   Gestionarea, supravegherea și asigurarea respectării legii

(47)

CCD UE-SUA va fi gestionat de DoC. Cadrul prevede mecanisme de supraveghere și de asigurare a respectării legii, menite să verifice și să asigure faptul că organizațiile CCD UE-SUA respectă principiile și că orice încălcare este remediată. Aceste mecanisme sunt prezentate în cadrul principiilor (anexa I) și al angajamentelor asumate de DoC (anexa III), de FTC (anexa IV) și de DoT (anexa V).

2.3.1    (Re)certificarea

(48)

Pentru a se certifica în temeiul CCD UE-SUA (sau pentru a se recertifica anual), organizațiile trebuie să își declare în mod public angajamentul de a respecta principiile, să își pună la dispoziție politicile de confidențialitate și să le pună pe deplin în aplicare (67). În cadrul cererii lor de (re)certificare, organizațiile trebuie să transmită DoC informații privind, printre altele, numele organizației relevante, o descriere a scopurilor în care organizația va prelucra datele cu caracter personal, datele cu caracter personal care vor face obiectul certificării, precum și metoda de verificare aleasă, mecanismul independent de recurs relevant și organismul statutar care are competența de a asigura respectarea principiilor (68).

(49)

Organizațiile pot primi date cu caracter personal în baza CCD UE-SUA de la data la care sunt incluse pe lista CCD de către DoC. Pentru a asigura securitatea juridică și pentru a evita „declarațiile false”, organizațiilor care se certifică pentru prima dată nu le este permis să facă publică adeziunea acestora la principii înainte ca DoC să fi stabilit că respectiva cerere de certificare a organizației este completă și să fi adăugat organizația pe lista CCD (69). Pentru a avea în continuare dreptul să beneficieze de CCD UE-SUA pentru a primi date cu caracter personal din Uniune, astfel de organizații trebuie să își recertifice anual participarea la cadru. Atunci când o organizație părăsește CCD UE-SUA, indiferent de motiv, aceasta trebuie să elimine toate declarațiile care implică faptul că organizația participă în continuare la cadru (70).

(50)

Astfel cum se reflectă în angajamentele prevăzute în anexa III, DoC va verifica dacă organizațiile îndeplinesc toate cerințele de certificare și dacă au instituit o politică (publică) de confidențialitate care să conțină informațiile necesare în temeiul principiului notificării (71). Pe baza experienței acumulate în procesul de (re)certificare în temeiul Scutului de confidențialitate, DoC va efectua o serie de verificări, inclusiv pentru a stabili dacă politicile de confidențialitate ale organizațiilor conțin un hyperlink către formularul de plângere corect de pe site-ul web al mecanismului relevant de soluționare a litigiilor și, atunci când mai multe entități și filiale ale unei organizații sunt incluse într-o cerere de certificare, dacă politicile de confidențialitate ale fiecăreia dintre aceste entități îndeplinesc cerințele de certificare și dacă sunt ușor accesibile persoanelor vizate (72). În plus, atunci când este necesar, DoC va efectua verificări încrucișate cu FTC și DoT pentru a stabili dacă organizațiile se supun autorității organismului de supraveghere identificat în cererile lor de (re)certificare și va colabora cu organisme de soluționare alternativă a litigiilor pentru a stabili dacă organizațiile sunt înregistrate în ceea ce privește mecanismul independent de recurs identificat în cererea lor de (re)certificare (73).

(51)

DoC va informa organizațiile că, pentru a finaliza (re)certificarea, acestea trebuie să abordeze toate problemele identificate în cursul revizuirii sale. În cazul în care o organizație nu răspunde într-un interval de timp stabilit de DoC (de exemplu, în ceea ce privește recertificarea, se așteaptă ca procesul să fie finalizat în termen de 45 de zile) (74) sau în cazul în care nu își finalizează certificarea, se va considera că s-a renunțat la cererea respectivă. În acest caz, orice declarație falsă cu privire la participarea la CCD UE-SUA sau la respectarea acestuia poate face obiectul unei măsuri de asigurare a respectării legii luate de FTC sau DoT (75).

(52)

Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a CCD UE-SUA, părțile interesate, cum ar fi persoanele vizate, exportatorii de date și autoritățile naționale pentru protecția datelor (APD), trebuie să poată identifica organizațiile care aderă la principii. Pentru a asigura o astfel de transparență la „punctul de intrare”, DoC s-a angajat să mențină și să pună la dispoziția publicului o listă a organizațiilor care și-au certificat adeziunea la principii și care intră sub jurisdicția a cel puțin uneia dintre autoritățile de aplicare a legii enumerate în anexele IV și V la prezenta decizie (76). DoC va actualiza lista pe baza cererii de recertificare depuse anual de o organizație și ori de câte ori o organizație se retrage sau este eliminată din CCD UE-SUA. În plus, pentru a garanta transparența și la „punctul de ieșire”, DoC va menține și va pune la dispoziția publicului un registru al organizațiilor care au fost eliminate de pe listă, în fiecare caz identificând motivul aflat la baza unei astfel de măsuri (77). În cele din urmă, acesta va furniza un link către pagina web a FTC aferentă CCD UE-SUA, unde se vor regăsi măsurile de asigurare a respectării legii adoptate de FTC în temeiul cadrului (78).

2.3.2    Monitorizarea conformității

(53)

DoC va monitoriza în permanență respectarea efectivă a principiilor de către organizațiile CCD UE-SUA prin diferite mecanisme (79). În special, acesta va efectua „controale prin sondaj” asupra unor organizații selectate aleatoriu, precum și controale prin sondaj ad-hoc asupra unor organizații specifice atunci când sunt identificate posibile probleme de conformitate (de exemplu, aspecte sesizate DoC de către părți terțe) pentru a verifica dacă (i) punctul (punctele) de contact pentru gestionarea plângerilor și a cererilor persoanelor vizate este (sunt) disponibil(e) și oferă răspunsuri la acestea, (ii) politica de confidențialitate a organizației este ușor accesibilă, atât pe site-ul său web, cât și prin intermediul unui hyperlink existent pe site-ul web al DoC, (iii) politica de confidențialitate a organizației continuă să respecte cerințele de certificare și (iv) mecanismul independent de soluționare a litigiilor ales de organizații este disponibil pentru gestionarea plângerilor (80).

(54)

În cazul în care există dovezi credibile că o organizație nu își respectă angajamentele asumate în temeiul CCD UE-SUA (inclusiv în cazul în care DoC primește plângeri sau organizația nu răspunde în mod satisfăcător la solicitările de informații înaintate de DoC), DoC va solicita organizației să completeze și să transmită un chestionar detaliat (81). În cazul în care o organizație nu răspunde în mod satisfăcător și în timp util la chestionarul respectiv, se va transmite o sesizare în acest sens autorității relevante (FTC sau DoT) pentru impunerea unor eventuale măsuri de asigurare a respectării legii (82). În cadrul activităților sale de monitorizare a conformității în temeiul Scutului de confidențialitate, DoC a efectuat periodic controalele prin sondaj menționate în considerentul 53 și a monitorizat în permanență relatările publice, ceea ce i-a permis să identifice, să abordeze și să soluționeze problemele de conformitate (83). Organizațiile care încalcă în mod sistematic principiile vor fi eliminate de pe lista CCD și trebuie să returneze sau să șteargă datele cu caracter personal primite în temeiul cadrului (84).

(55)

În alte cazuri de eliminare, precum retragerea voluntară sau lipsa recertificării, organizația fie trebuie să șteargă sau să returneze datele, fie poate să le păstreze, cu condiția să declare anual DoC angajamentul de a continua să aplice principiile sau să ofere o protecție adecvată a datelor cu caracter personal prin alte mijloace autorizate (de exemplu, aplicând un contract care să reflecte pe deplin cerințele clauzelor contractuale standard relevante aprobate de către Comisie) (85). În acest caz, o organizație trebuie, de asemenea, să identifice un punct de contact în cadrul organizației pentru toate întrebările legate de CCD UE-SUA.

2.3.3    Identificarea și abordarea declarațiilor false de participare

(56)

DoC va monitoriza orice declarații false de participare la CCD UE-SUA sau utilizarea necorespunzătoare a mărcii de certificare aferente CCD UE-SUA, atât din oficiu, cât și pe baza plângerilor primite (de exemplu, de la APD) (86). În special, DoC va verifica în permanență dacă organizațiile care (i) se retrag din CCD UE-SUA, (ii) nu finalizează procesul de recertificare anuală (și anume fie au început, dar nu au finalizat procesul de recertificare anuală în timp util, fie nici măcar nu au început procesul de recertificare anuală), (iii) sunt eliminate ca participant, în special pentru o „încălcare sistematică” sau (iv) nu finalizează o certificare inițială (și anume au început, dar nu au finalizat procesul de certificare inițială în timp util) elimină din orice politică de confidențialitate relevantă publicată trimiterile la CCD UE-SUA care implică faptul că organizația participă activ la cadru (87). De asemenea, DoC va efectua căutări pe internet pentru a identifica trimiteri la CCD UE-SUA în politicile de confidențialitate ale organizațiilor, inclusiv pentru a identifica declarațiile false ale organizațiilor care nu au participat niciodată la CCD UE-SUA (88).

(57)

În cazul în care constată că trimiterile la CCD UE-SUA nu au fost eliminate sau sunt utilizate în mod necorespunzător, DoC va informa organizația în cauză cu privire la o posibilă sesizare a FTC/DoT (89). În cazul în care o organizație nu răspunde în mod satisfăcător, DoC va sesiza agenția relevantă în vederea impunerii unor eventuale măsuri de asigurare a respectării legii (90). Orice declarație falsă adresată publicului larg de către o organizație cu privire la adeziunea la principii sub forma unor afirmații sau practici înșelătoare poate fi sancționată de către FTC, DoT sau alte autorități relevante de aplicare a legii din SUA. Declarațiile false adresate DoC pot fi sancționate în temeiul Legii privind declarațiile false (False Statements Act) (titlul 18 articolul 1001din U.S.C.)

2.3.4    Asigurarea respectării legii

(58)

Pentru a asigura în practică un nivel adecvat de protecție a datelor, ar trebui instituită o autoritate de supraveghere independentă, care să aibă competența de a monitoriza și de a asigura respectarea normelor de protecție a datelor.

(59)

Organizațiile CCD UE-SUA trebuie să se afle sub jurisdicția autorităților competente din SUA – FTC și DoT – care dispun de competențele necesare de investigare și de asigurare a respectării legii pentru a asigura respectarea efectivă a principiilor (91).

(60)

FTC este o autoritate independentă compusă din cinci comisari, care sunt numiți de președinte, cu avizul și acordul Senatului (92). Comisarii sunt numiți pentru un mandat de șapte ani și pot fi revocați din funcție numai de către președinte pentru ineficiență, neglijență sau practici ilicite în serviciu. FTC nu poate include mai mult de trei comisari din cadrul aceluiași partid politic și, în timpul mandatului lor, comisarii nu pot să desfășoare alte activități comerciale, profesionale sau salariale.

(61)

FTC poate investiga respectarea principiilor, precum și declarațiile false de adeziune la principii sau de participare la CCD UE-SUA emise de către organizații care fie nu se mai află pe lista CCD, fie nu s-au certificat niciodată (93). FTC poate asigura conformitatea prin solicitarea unor ordine judecătorești federale sau administrative (inclusiv a unor „ordonanțe prin consimțământ” obținute prin intermediul tranzacțiilor) (94) cu caracter preliminar sau definitiv sau de stabilire a altor măsuri reparatorii și va monitoriza în mod sistematic respectarea acestor ordine (95). În cazul în care organizațiile nu respectă aceste ordine, FTC poate solicita sancțiuni civile și alte măsuri reparatorii, inclusiv pentru orice prejudiciu cauzat de comportamentul ilicit. Fiecare ordonanță prin consimțământ adresată unei organizații CCD UE-SUA va include dispoziții de autoraportare (96), iar organizațiile vor trebui să facă publice toate secțiunile relevante cu privire la CCD UE-SUA din orice raport de conformitate sau de evaluare transmis către FTC. În sfârșit, FTC va menține o listă online a organizațiilor care fac obiectul unor ordine ale FTC sau al unor ordine judecătorești în cazuri care vizează CCD UE-SUA (97).

(62)

În ceea ce privește Scutul de confidențialitate, FTC a luat măsuri de asigurare a respectării legii în aproximativ 22 de cazuri, atât în ceea ce privește încălcarea cerințelor specifice ale cadrului (de exemplu, nedeclararea în fața DoC a faptului că organizația a continuat să aplice măsurile de protecție prevăzute de Scutul de confidențialitate după ce a părăsit cadrul, neverificarea, printr-o autoevaluare sau printr-o evaluare externă a conformității, dacă organizația a respectat cadrul) (98), cât și în ceea ce privește declarațiile false de participare la cadrul respectiv (de exemplu, ale organizațiilor care nu au finalizat etapele necesare pentru a obține certificarea sau au permis expirarea certificării lor, însă care au dat declarații false cu privire la participarea în continuare la cadru) (99). Această măsură de asigurare a respectării legii a rezultat, printre altele, din utilizarea proactivă a citațiilor administrative pentru a obține materiale de la anumiți participanți la Scutul de confidențialitate cu scopul de a verifica dacă există încălcări de fond ale obligațiilor asumate în temeiul Scutului de confidențialitate (100).

(63)

La un nivel mai general, FTC a luat, în ultimii ani, măsuri de asigurare a respectării legii într-o serie de cazuri privind respectarea cerințelor specifice în materie de protecție a datelor care sunt, de asemenea, prevăzute în CCD UE-SUA, de exemplu în ceea ce privește principiul limitării scopului și al păstrării datelor (101), principiul reducerii la minimum a datelor (102), principiul securității datelor (103) și principiul acurateței datelor (104).

(64)

DoT dispune de competențe exclusive de reglementare a practicilor de protecție a vieții private ale companiilor aeriene și împarte competența cu FTC în ceea ce privește practicile de protecție a vieții private ale agenților de bilete la vânzarea serviciilor de transport aerian. Funcționarii DoT urmăresc mai întâi să ajungă la o înțelegere și, dacă acest lucru nu este posibil, pot iniția proceduri de asigurare a respectării legii care implică o audiere probatorie în fața unui judecător de drept administrativ al DoT, care are competența de a emite ordine de încetare și de a impune sancțiuni civile (105). Judecătorii de drept administrativ beneficiază de o serie măsuri de protecție în temeiul Legii privind procedura administrativă (Administrative Procedure Act) (APA), care vizează asigurarea independenței și a imparțialității acestora. De exemplu, aceștia pot fi revocați din funcție numai din motive întemeiate, iar cazurile le sunt repartizate prin rotație. În plus, nu pot îndeplini sarcini incompatibile cu îndatoririle și responsabilitățile lor în calitate de judecători de drept administrativ, nu fac obiectul supravegherii de către echipa de anchetă a autorității de care aparțin (în acest caz, DoT) și trebuie să își îndeplinească funcția de judecată/de asigurare a respectării legii în mod imparțial (106). DoT s-a angajat să monitorizeze ordinele de asigurare a respectării legii și să se asigure că ordinele aferente cazurilor care vizează CCD UE-SUA sunt disponibile pe site-ul său web (107).

2.4   Căi de atac

(65)

Pentru a asigura o protecție adecvată și, în special, pentru asigurarea respectării drepturilor individuale, persoanei vizate ar trebui să i se pună la dispoziție căi de atac administrative și judiciare efective.

(66)

CCD UE-SUA, prin principiul recursului, al punerii în aplicare și al răspunderii, impune organizațiilor să ofere modalități de recurs persoanelor afectate de nerespectarea cadrului și, prin urmare, posibilitatea ca persoanele vizate din UE să depună plângeri privind nerespectarea cadrului de către organizațiile CCD UE-SUA, precum și ca aceste plângeri să fie soluționate, dacă este cazul, printr-o decizie care prevede o cale de atac eficientă (108). Ca parte a certificării acestora, organizațiile trebuie să îndeplinească cerințele acestui principiu, punând la dispoziție mecanisme independente de recurs eficiente și ușor accesibile, care să permită investigarea și soluționarea în mod rapid a litigiilor și a plângerilor înaintate de orice persoană, fără ca aceasta să implice costuri pentru persoana în cauză (109).

(67)

Organizațiile pot opta pentru mecanisme independente de recurs fie în Uniune, fie în Statele Unite ale Americii. Astfel cum se explică mai detaliat în considerentul 73, acest lucru include posibilitatea ca acestea să își asume în mod voluntar angajamentul de a coopera cu APD din UE. În cazul în care organizațiile prelucrează date privind resursele umane, un astfel de angajament de cooperare cu APD din UE este obligatoriu. Alte opțiuni includ sistemul independent de soluționare alternativă a litigiilor sau programe privind protecția vieții private elaborate de sectorul privat care integrează principiile în regulile lor. Acestea din urmă trebuie să includă mecanisme eficiente de asigurare a respectării legii, în conformitate cu cerințele principiului recursului, al punerii în aplicare și al răspunderii.

(68)

Prin urmare, CCD UE-SUA oferă persoanelor vizate o serie de posibilități de a-și exercita drepturile, de a înainta plângeri privind nerespectarea cadrului de către organizațiile CCD UE-SUA, precum și de a beneficia de soluționarea acestor plângeri, dacă este cazul, printr-o decizie care să prevadă o cale de atac eficientă. Persoanele pot înainta plângeri direct unei organizații, unui organism independent de soluționare a litigiilor desemnat de către organizație, precum și APD naționale, DoC sau FTC. În cazul în care plângerile acestora nu au fost soluționate în baza niciunuia dintre aceste mecanisme de recurs sau de asigurare a respectării legii, persoanele au, de asemenea, dreptul de a recurge la procedura de arbitraj obligatoriu (anexa I la anexa I la prezenta decizie). Cu excepția cazului în care se apelează la o comisie de arbitraj, situație care impune ca anumite căi de atac să fie epuizate înainte de sesizarea acesteia, persoanele sunt libere să aleagă oricare sau fiecare mecanism de recurs și nu sunt obligate să opteze pentru un anumit mecanism în locul altuia sau să urmeze o anumită ordine.

(69)

În primul rând, persoanele vizate din Uniune pot înainta plângeri care vizează nerespectarea principiilor prin contact direct cu organizațiile CCD UE-SUA în cauză (110). Pentru a facilita soluționarea, organizația trebuie să instituie un mecanism eficient de recurs pentru a gestiona astfel de plângeri. Astfel, politica de confidențialitate a unei organizații trebuie să informeze în mod clar persoanele în legătură cu existența unui punct de contact, fie în cadrul, fie în afara organizației, care va gestiona plângerile (inclusiv în legătură cu orice sediu relevant din Uniune care poate răspunde la solicitările de informații sau la plângeri), precum și cu privire la organismul independent de soluționare a litigiilor desemnat (a se vedea considerentul 70). La primirea unei plângeri direct de la persoana în cauză sau prin intermediul DoC în urma sesizării acestuia de către o APD, organizația trebuie să furnizeze un răspuns persoanei vizate din Uniune în termen de 45 de zile (111). În mod similar, organizațiile trebuie să răspundă cu promptitudine la solicitările de informații și la alte solicitări din partea DoC sau a unei APD (112) (în cazul în care organizația și-a asumat angajamentul de a coopera cu APD) legate de adeziunea acestora la principii.

(70)

În al doilea rând, persoanele pot înainta plângeri direct organismului independent de soluționare a litigiilor (fie în Statele Unite, fie în Uniune) desemnat de organizație să investigheze și să soluționeze plângeri individuale (cu excepția cazului în care acestea sunt în mod evident nefondate sau abuzive) și să asigure persoanei în cauză căi de atac corespunzătoare care să nu presupună costuri pentru aceasta (113). Sancțiunile și măsurile reparatorii impuse de un astfel de organism trebuie să fie suficient de severe pentru a asigura respectarea principiilor de către organizații și ar trebui să prevadă o inversare sau o corectare de către organizație a efectelor neconformității respective și, în funcție de circumstanțe, încheierea prelucrării ulterioare a datelor cu caracter personal în cauză și/sau ștergerea acestora, precum și publicarea neconformităților constatate (114). Organismele independente de soluționare a litigiilor desemnate de o organizație trebuie să includă pe site-urile lor web publice informații relevante cu privire la CCD UE-SUA și serviciile pe care le furnizează în temeiul acestuia (115). În fiecare an, acestea trebuie să publice un raport anual care să furnizeze statistici agregate privind aceste servicii (116).

(71)

În cadrul procedurilor de evaluare a conformității desfășurate de DoC, acesta poate verifica dacă organizațiile CCD UE-SUA și-au înregistrat efectiv participarea la mecanismele independente de recurs la care susțin că sunt înregistrate (117). Atât organizațiile, cât și mecanismele independente de recurs competente trebuie să răspundă cu promptitudine la solicitările de informații și cererile formulate de DoC referitoare la CCD UE-SUA. DoC va colabora cu mecanismele independente de recurs pentru a verifica dacă acestea includ pe site-urile lor web informații privind principiile și serviciile pe care le furnizează în temeiul CCD UE-SUA, precum și dacă publică rapoarte anuale (118).

(72)

În cazurile în care organizația nu respectă hotărârea pronunțată de un organism de soluționare a litigiilor sau de autoreglementare, acesta din urmă trebuie să notifice neconformitatea respectivă DoC și FTC (sau altei autorități din SUA cu competențe de investigare a respectivei neconformități) sau unei instanțe competente (119). În cazul în care o organizație refuză să se supună unei decizii definitive luate de un organism de autoreglementare în materie de protecție a vieții private, de un organism independent de soluționare a litigiilor sau de un organism guvernamental ori în cazul în care un astfel de organism constată că o organizație încalcă frecvent principiile, se poate considera că este vorba de o încălcare sistematică, care va avea drept consecință radierea de pe lista CCD a organizației respective de către DoC, însă numai după ce acesta acordă organizației respective un preaviz de 30 de zile și posibilitatea de a răspunde (120). În cazul în care, după radierea de pe listă, organizația continuă să pretindă că deține certificarea în temeiul CCD UE-SUA, DoC va sesiza în acest sens FTC sau o altă agenție de aplicare a legii (121).

(73)

În al treilea rând, persoanele pot înainta, de asemenea, plângeri la o APD națională din Uniune, care poate face uz de competențele sale de investigare și de remediere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679. Organizațiile sunt obligate să coopereze în cadrul investigației și al soluționării plângerii de către o APD fie în cazul în care plângerea se referă la prelucrarea datelor privind resursele umane colectate în contextul unui raport de muncă, fie în cazul în care organizația respectivă s-a oferit în mod voluntar să fie supravegheată de către APD (122). În special, organizațiile trebuie să răspundă la solicitările de informații, să se conformeze avizului emis de APD, inclusiv în ceea ce privește măsurile reparatorii sau compensatorii, și să trimită APD confirmarea scrisă că au fost întreprinse astfel de acțiuni (123). În cazurile de nerespectare a avizului emis de APD, APD va sesiza DoC (care poate elimina organizații de pe lista CCD UE-SUA) sau, pentru eventuale măsuri de asigurare a respectării legii, FTC sau DoT (lipsa cooperării cu autoritățile pentru protecția datelor sau nerespectarea principiilor poate face obiectul unor acțiuni în temeiul legislației SUA) (124).

(74)

Pentru a facilita cooperarea în vederea unei gestionări eficace a plângerilor, atât DoC, cât și FTC au instituit un punct de contact specific care este responsabil de asigurarea legăturii directe cu APD (125). Punctele de contact respective oferă asistență în ceea ce privește anchetele APD cu privire la respectarea principiilor de către o organizație.

(75)

Avizul APD (126) se emite după ce ambele părți implicate în litigiu au avut posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta observațiile și de a aduce toate elementele de probă pe care doresc să le prezinte. Comitetul poate transmite avizul cât mai repede posibil, însă respectând garanțiile procedurale și, ca regulă generală, în termen de 60 de zile după primirea unei plângeri (127). În cazul în care o organizație nu se conformează în termen de 25 de zile de la furnizarea avizului și nu oferă o explicație satisfăcătoare pentru întârziere, comitetul își poate notifica intenția fie de a sesiza FTC în această privință (sau o altă autoritate de aplicare a legii competentă din SUA), fie de a concluziona că angajamentul de cooperare a fost grav încălcat. În primul caz, acest lucru poate conduce la măsuri de asigurare a respectării legii în temeiul secțiunii 5 din Legea FTC (sau o lege similară) (128). În al doilea caz, comitetul informează DoC, care va considera că refuzul organizației de a se conforma avizului comitetului APD constituie o încălcare sistematică, ceea ce va conduce la eliminarea organizației de pe lista CCD.

(76)

În cazul în care APD căreia i-a fost adresată plângerea nu a luat măsuri sau a luat măsuri insuficiente pentru a soluționa o plângere, reclamantul are posibilitatea de a contesta o astfel de (lipsă de) acțiune în fața instanțelor naționale din statul membru respectiv.

(77)

De asemenea, persoanele pot depune plângeri la APD chiar și în cazul în care comitetul APD nu a fost desemnat ca organism de soluționare a litigiilor al unei organizații. În aceste cazuri, APD poate înainta aceste plângeri fie DoC, fie FTC. Pentru a facilita și a consolida cooperarea în ceea ce privește plângerile individuale și nerespectarea cadrului de către organizațiile CCD UE-SUA, DoC va stabili un punct de contact specific, care să acționeze ca punct de legătură și să ofere asistență în cadrul anchetelor APD cu privire la respectarea principiilor de către o organizație (129). FTC s-a angajat, de asemenea, să ofere un punct de contact specific (130).

(78)

În al patrulea rând, DoC s-a angajat să primească și să examineze plângerile legate de nerespectarea principiilor de către o organizație, precum și să depună toate eforturile în vederea soluționării acestora (131). În acest scop, DoC prevede proceduri speciale pentru transmiterea de către APD a plângerilor către un punct de contact specific, urmărirea acestora și contactarea organizațiilor pentru a facilita soluționarea (132). Pentru a accelera prelucrarea plângerilor individuale, punctul de contact ia legătura direct cu APD în cauză cu privire la aspectele legate de conformitate și, în special, o informează cu privire la stadiul plângerilor în termen de cel mult 90 de zile de la sesizare (133). Acest lucru le permite persoanelor vizate să înainteze plângeri legate de nerespectarea cadrului de către organizațiile CCD UE-SUA direct la APD națională a acestora, plângerile urmând să fie direcționate către DoC, în calitate de autoritate care gestionează CCD UE-SUA.

(79)

În cazul în care, în baza verificărilor ex officio, a plângerilor sau a oricăror altor informații, DoC concluzionează că o organizație a încălcat în mod sistematic principiile, acesta poate elimina organizația respectivă de pe lista CCD (134). Refuzul unei organizații de a se supune unei decizii definitive a oricărui organism de autoreglementare în materie de protecție a vieții private, organism independent de soluționare a litigiilor sau organism guvernamental, inclusiv a unei APD, va fi considerat o încălcare sistematică (135).

(80)

În al cincilea rând, o organizație CCD UE-SUA trebuie să se afle sub jurisdicția autorităților competente din SUA, în special FTC (136), care dispun de competențele necesare de investigare și de asigurare a respectării legii pentru a asigura respectarea efectivă a principiilor. FTC acordă prioritate sesizărilor privind nerespectarea principiilor primite de la organisme independente de soluționare a litigiilor sau de la organisme de autoreglementare, DoC și APD (care acționează din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri) pentru a stabili dacă s-a încălcat secțiunea 5 din Legea FTC (137). FTC s-a angajat să creeze un proces de sesizare standardizat, să desemneze un punct de contact în cadrul agenției pentru sesizările APD și să facă schimb de informații cu privire la sesizări. În plus, aceasta poate accepta plângeri direct de la persoanele în cauză și poate demara investigații privind CCD UE-SUA din proprie inițiativă, în special în cadrul unei investigații mai ample a unor aspecte legate de protecția vieții private.

(81)

În al șaselea rând, ca mecanism de recurs „de ultimă instanță”, în cazul în care niciuna dintre celelalte modalități de recurs disponibile nu a soluționat în mod satisfăcător o plângere, persoana vizată din Uniune poate recurge la procedura de arbitraj obligatoriu desfășurată de „comisia de arbitraj pentru Cadrul privind confidențialitatea datelor” („comisia de arbitraj CCD UE-SUA”) (138). Organizațiile trebuie să informeze persoanele cu privire la posibilitatea acestora de a recurge la o procedură de arbitraj obligatoriu, fiind obligate să răspundă atunci când o persoană a apelat la această opțiune transmițând o notificare în acest sens organizației în cauză (139).

(82)

Această comisie de arbitraj CCD UE-SUA este formată dintr-un grup de cel puțin zece arbitri care vor fi desemnați de către DoC și Comisia Europeană pe criterii de independență, integritate și expertiză în ceea ce privește legislația SUA privind confidențialitatea și legislația Uniunii privind protecția datelor. Pentru fiecare caz, părțile selectează din acest grup o comisie de arbitraj formată din unul sau trei (140) arbitri.

(83)

Pentru desfășurarea procedurilor de arbitraj, DoC a selectat Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor (International Centre for Dispute Resolution) (ICDR), divizia internațională a Asociației Americane de Arbitraj (American Arbitration Association) (AAA). Procedurile desfășurate înaintea comisiei de arbitraj CCD UE-SUA vor fi reglementate de un set de norme de arbitraj convenite și un cod de conduită pentru arbitrii desemnați. Site-ul web al ICDR-AAA oferă persoanelor informații clare și concise cu privire la mecanismul de arbitraj și la procedura de depunere a cererilor de arbitraj.

(84)

Normele de arbitraj convenite de DoC și Comisie completează CCD UE-SUA, care conține mai multe dispoziții ce vor spori posibilitățile de acces ale persoanelor vizate din Uniune la acest mecanism: (i) persoana vizată poate fi asistată de APD națională din țara sa atunci când se pregătește să aducă o plângere în atenția comisiei de arbitraj; (ii) deși arbitrajul va avea loc în Statele Unite, persoanele vizate din Uniune pot alege să participe prin teleconferință sau videoconferință, servicii care trebuie furnizate cu titlu gratuit persoanei în cauză; (iii) deși limba folosită în cadrul procedurii de arbitraj va fi limba engleză, în urma unei cereri motivate, serviciile de interpretare în cadrul ședinței de arbitraj și de traducere vor fi furnizate, în principiu, cu titlu gratuit persoanei vizate; (iv) în sfârșit, deși fiecare parte trebuie să suporte onorariul propriului avocat, în cazul în care este reprezentată de un avocat în fața comisiei de arbitraj, DoC va menține un fond alimentat din contribuțiile anuale ale organizațiilor CCD UE-SUA, care acoperă costurile procedurii de arbitraj până la o anumită valoare maximă, ce urmează să fie stabilită de către autoritățile din SUA în consultare cu Comisia (141).

(85)

Comisia de arbitraj CCD UE-SUA are competența de a impune măsuri nemonetare, echitabile și personalizate (142) necesare pentru remedierea cazurilor de nerespectare a principiilor. Deși comisia de arbitraj va ține seama de alte măsuri reparatorii deja obținute prin alte mecanisme ale CCD UE-SUA la formularea soluției sale, persoanele pot, totuși, să recurgă la arbitraj dacă acestea consideră că respectivele măsuri sunt insuficiente. Acest lucru le va permite persoanelor vizate din Uniune să recurgă la procedura de arbitraj în toate cazurile în care, prin acțiunea sau lipsa de acțiune a acestora, organizațiile CCD UE-SUA, mecanismele independente de recurs sau autoritățile competente din SUA (de exemplu, FTC) nu au soluționat în mod satisfăcător plângerile înaintate. Nu se poate recurge la procedura de arbitraj dacă o APD deține competența legală de a soluționa plângerea în cauză cu privire la o organizație CCD UE-SUA, și anume în cazurile în care organizația respectivă fie este obligată să coopereze și să se conformeze avizului emis de APD în ceea ce privește prelucrarea datelor privind resursele umane colectate în contextul unui raport de muncă, fie s-a angajat voluntar să facă acest lucru. Persoanele în cauză pot pune în aplicare hotărârea arbitrală în instanțele din SUA în temeiul Legii federale privind arbitrajul (Federal Arbitration Act), asigurându-se astfel o cale de atac în cazul în care o organizație nu se conformează.

(86)

În al șaptelea rând, în cazul în care o organizație nu își îndeplinește angajamentul de a respecta principiile și politica de confidențialitate publicată, pot fi disponibile alte căi de atac judiciare în temeiul legislației SUA, inclusiv pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile suferite. De exemplu, persoanele au la dispoziție, în anumite condiții, căi de atac judiciare (putând obține inclusiv despăgubiri pentru prejudiciile suferite) în temeiul legislației la nivel de stat în materie de protecție a consumatorilor în cazurile de declarații false frauduloase sau de acte sau practici neloiale sau frauduloase (143) și în temeiul dreptului răspunderii civile (în special în cazul delictelor de violare a intimității (144), de uzurpare prin utilizarea numelui sau a imaginii (145) și de publicare a unor fapte cu caracter privat (146)).

(87)

Împreună, diferitele căi de atac descrise mai sus asigură faptul că fiecare plângere privind nerespectarea CCD UE-SUA de către organizațiile certificate va fi soluționată și remediată în mod eficace.

3.   ACCESAREA ȘI UTILIZAREA DE CĂTRE AUTORITĂȚILE PUBLICE DIN STATELE UNITE ALE AMERICII A DATELOR CU CARACTER PERSONAL TRANSFERATE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

(88)

Comisia a evaluat, de asemenea, limitările și garanțiile, inclusiv mecanismele de supraveghere și mecanismele individuale de recurs prevăzute în legislația Statelor Unite ale Americii în ceea ce privește colectarea și utilizarea ulterioară, din motive de interes public, de către autoritățile publice din SUA a datelor cu caracter personal transferate operatorilor și persoanelor împuternicite de operatori, în special în scopul asigurării respectării dreptului penal și în scopuri legate de securitatea națională („accesul autorităților”) (147). Pentru a evalua dacă respectivele condiții de acces al autorităților la datele transferate către Statele Unite ale Americii în temeiul prezentei decizii îndeplinesc criteriul „echivalenței esențiale” în temeiul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție în lumina Cartei drepturilor fundamentale, Comisia a luat în considerare mai multe criterii.

(89)

În special, orice restrângere a dreptului la protecția datelor cu caracter personal trebuie să fie prevăzută de lege și temeiul juridic care permite ingerința în acest drept trebuie să definească el însuși întinderea restrângerii exercitării dreptului vizat (148). În plus, pentru a îndeplini cerința proporționalității potrivit căreia derogările de la protecția datelor cu caracter personal și restrângerile acesteia trebuie să fie efectuate în limitele strictului necesar într-o societate democratică pentru a îndeplini obiective specifice de interes general echivalente cu cele recunoscute de Uniune, acest temei juridic trebuie să prevadă norme clare și precise care să reglementeze conținutul și aplicarea măsurilor respective și să impună o serie de cerințe minime, astfel încât persoanele ale căror date au fost transferate să dispună de garanții suficiente care să permită protejarea în mod eficient a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz (149). În plus, aceste norme și garanții trebuie să fie obligatorii din punct de vedere juridic și opozabile din perspectiva persoanelor (150). În special, persoanele vizate trebuie să dispună de posibilitatea de a exercita căi legale în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale pentru a avea acces la date cu caracter personal care le privesc sau pentru a obține rectificarea sau ștergerea unor astfel de date (151).

3.1   Accesarea și utilizarea datelor de către autoritățile publice din SUA în scopul asigurării respectării dreptului penal

(90)

Referitor la ingerințele privind datele cu caracter personal transferate în temeiul CCD UE-SUA în scopuri legate de asigurarea respectării dreptului penal, legislația Statelor Unite ale Americii impune o serie de limitări privind accesarea și utilizarea datelor cu caracter personal și prevede mecanisme de supraveghere și de recurs în concordanță cu cerințele menționate în considerentul 89 din prezenta decizie. Condițiile în care poate avea loc o astfel de accesare și garanțiile aplicabile utilizării acestor competențe sunt evaluate în detaliu în secțiunile următoare. În acest sens, guvernul SUA [prin intermediul Departamentului de Justiție – DoJ (Department of Justice)] a oferit, de asemenea, asigurări cu privire la limitările și garanțiile aplicabile (anexa VI la prezenta decizie).

3.1.1    Temeiuri juridice, limitări și garanții

3.1.1.1   Limitări și garanții în ceea ce privește colectarea datelor cu caracter personal în scopul asigurării respectării dreptului penal

(91)

Datele cu caracter personal prelucrate de organizații certificate din SUA care ar urma să fie transferate din Uniune în temeiul CCD UE-SUA pot fi accesate în scopul asigurării respectării dreptului penal de către procurorii federali și agenții federali de investigații din SUA în cadrul unor proceduri diferite, astfel cum se explică mai detaliat în considerentele 92-99. Aceste proceduri se aplică în același mod atunci când se obțin informații de la orice organizație din SUA, fără a ține cont de cetățenia sau locul de reședință al persoanelor vizate în cauză (152).

(92)

În primul rând, la cererea unui agent federal de aplicare a legii sau a unui avocat al guvernului, un judecător poate emite un mandat de percheziție sau punere sub sechestru (inclusiv a informațiilor stocate electronic) (153). Un astfel de mandat poate fi emis numai dacă există „o cauză probabilă” (154) pentru posibilitatea de identificare, în locul specificat în mandat, a unor „bunuri care pot fi puse sub sechestru” (dovada unei infracțiuni, obiecte deținute ilegal sau bunuri concepute sau destinate utilizării ori utilizate pentru comiterea unei infracțiuni). Mandatul trebuie să identifice bunul sau obiectul care urmează să fie pus sub sechestru și să desemneze judecătorul căruia trebuie să îi fie returnat mandatul. O persoană care face obiectul unei percheziții sau ale cărei bunuri fac obiectul unei percheziții poate solicita invalidarea elementelor de probă obținute sau rezultate în urma unei percheziții ilegale în cazul în care se aduc astfel de probe împotriva persoanei respective în cursul unui proces penal (155). În cazul în care un deținător de date (de exemplu, o societate) este obligat să divulge date în temeiul unui mandat, acesta poate contesta în special cerința de divulgare a datelor ca fiind nejustificat de împovărătoare (156).

(93)

În al doilea rând, un mare juriu (o divizie de anchetă a instanței convocată de un judecător sau de un magistrat) poate emite o citație în contextul investigațiilor privind anumite infracțiuni grave (157), de obicei la cererea unui procuror federal, pentru a solicita unei persoane să prezinte sau să pună la dispoziție documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile. În plus, diferite legi autorizează utilizarea unor citații administrative pentru a prezenta sau a pune la dispoziție documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile în investigații care implică fraudarea serviciilor de sănătate, abuzuri împotriva copiilor, protecția Serviciului Secret, cazuri care implică substanțe controlate și investigații ale inspectorului general (158). În ambele cazuri, informațiile trebuie să fie relevante pentru investigație și citația nu poate fi nerezonabilă, și anume excesiv de cuprinzătoare, abuzivă sau împovărătoare (putând fi contestată de persoana pe care o vizează din aceste motive) (159).

(94)

Condiții foarte similare se aplică în cazul citațiilor administrative emise pentru a obține acces la datele deținute de societăți din SUA în scopuri civile sau de reglementare („interes public”). Autoritatea agențiilor cu responsabilități civile și de reglementare de a emite aceste citații administrative trebuie să fie stabilită prin lege. Utilizarea unei citații administrative face obiectul unui „test privind caracterul rezonabil”, care impune ca investigația să fie efectuată în conformitate cu un scop legitim, ca informațiile solicitate în temeiul citației să fie relevante pentru scopul respectiv, ca agenția să nu dispună deja de informațiile pe care le solicită prin citație și ca măsurile administrative necesare pentru emiterea citației să fi fost urmate (160). Jurisprudența Curții Supreme a clarificat, de asemenea, necesitatea de a asigura un echilibru între importanța interesului public în ceea ce privește informațiile solicitate și importanța intereselor personale și organizaționale în materie de confidențialitate (161). Cu toate că utilizarea unei citații administrative nu este supusă unei autorizări judiciare prealabile, aceasta ajunge să fie supusă controlului jurisdicțional în cazul contestării de către destinatar pe baza motivelor menționate mai sus sau în cazul în care agenția emitentă dorește să aplice citația în instanță (162). Pe lângă aceste limitări generale, din statut pot rezulta cerințe specifice (mai stricte) (163).

(95)

În al treilea rând, mai multe temeiuri juridice le permit autorităților de aplicare a dreptului penal să obțină acces la datele privind comunicațiile. O instanță poate emite un ordin de autorizare a colectării în timp real a unor informații care nu vizează conținutul privind apelarea, rutarea, adresarea și transmiterea semnalelor cu privire la un număr de telefon sau un o adresă de e-mail [prin utilizarea unui dispozitiv de interceptare (pen register) sau a unui dispozitiv de capturare și trasabilitate (trap and trace)], în cazul în care constată că autoritatea a certificat faptul că informațiile care ar putea fi obținute sunt relevante pentru o investigare în curs (164). Ordinul trebuie, printre altele, să precizeze identitatea suspectului, dacă este cunoscută, atributele comunicațiilor cărora li se aplică și o precizare a infracțiunii la care se referă informațiile care urmează să fie colectate. Utilizarea unui dispozitiv de interceptare sau a unui dispozitiv de capturare și trasabilitate poate fi autorizată pentru o perioadă maximă de șaizeci de zile, care poate fi prelungită numai printr-un nou ordin judecătoresc.

(96)

În plus, accesarea în scopuri de asigurare a respectării dreptului penal a informațiilor privind abonații, traficul și conținutul stocat al comunicațiilor deținute de furnizorii de servicii de internet, societățile de telefonie sau alți furnizori de servicii terți pot fi obținute în temeiul Legii privind comunicațiilor stocate (165). Pentru a obține conținutul stocat al comunicațiilor electronice, autoritățile de aplicare a dreptului penal trebuie, în principiu, să obțină un mandat din partea unui judecător în temeiul unei cauze probabile pentru a se considera că acel cont conține elemente de probă privind comiterea unei infracțiuni (166). Pentru informațiile de înregistrare ale abonaților, adresele IP și marcajele temporale asociate, precum și informațiile privind facturarea, autoritățile de aplicare a dreptului penal pot utiliza o citație. Pentru majoritatea celorlalte informații stocate care nu vizează conținutul, cum ar fi antetul mesajelor electronice fără includerea câmpului care conține subiectul, o autoritate de aplicare a dreptului penal trebuie să obțină un ordin judecătoresc, care va fi emis dacă judecătorul este convins că există motive rezonabile pentru a se considera că informațiile solicitate sunt relevante și semnificative pentru o investigare în curs.

(97)

Furnizorii care primesc solicitări în temeiul Legii privind comunicațiile stocate pot notifica în mod voluntar clientul sau abonatul ale cărui informații sunt solicitate, cu excepția cazului în care autoritatea de aplicare a dreptului penal competentă obține un ordin de protecție care interzice o astfel de notificare (167). Un astfel de ordin de protecție este un ordin judecătoresc prin care se impune unui furnizor de servicii de comunicații electronice sau de servicii informatice la distanță căruia i se adresează un mandat, o citație sau un ordin judecătoresc să nu notifice nicio altă persoană cu privire la existența mandatului, a citației sau a ordinului judecătoresc, atât timp cât instanța consideră necesar. Ordinele de protecție se emit în cazul în care o instanță constată că există motive pentru a se considera că notificarea ar pune în pericol în mod semnificativ o investigație sau ar întârzia în mod nejustificat un proces, de exemplu, deoarece ar duce la punerea în pericol a vieții sau a siguranței fizice a unei persoane, la sustragerea de la urmărirea penală, la intimidarea potențialilor martori etc. Un memorandum al procurorului general adjunct (care este obligatoriu pentru toți procurorii și agenții DoJ) impune procurorilor să se pronunțe în detaliu cu privire la necesitatea unui ordin de protecție și să furnizeze o justificare instanței cu privire la modul în care sunt îndeplinite criteriile legale pentru obținerea unui ordin de protecție în cazul respectiv (168). Memorandumul impune, de asemenea, ca solicitările ordinelor de protecție să nu urmărească, în general, să amâne transmiterea notificării cu mai mult de un an. În cazul în care, în circumstanțe excepționale, ar putea fi necesare ordine cu o durată mai lungă, acestea pot fi solicitate numai cu acordul scris al unui supraveghetor desemnat de procurorul SUA sau de procurorul general adjunct corespunzător. În plus, la încheierea unei investigații, procurorul trebuie să evalueze imediat dacă există un temei pentru menținerea oricăror ordine de protecție în curs și, în cazul în care nu există un astfel de temei, să pună capăt ordinului de protecție și să se asigure că furnizorul de servicii este informat cu privire la aceasta (169).

(98)

De asemenea, autoritățile de aplicare a dreptului penal pot intercepta în timp real comunicații telefonice, orale sau electronice în baza unui ordin judecătoresc prin care un judecător constată, printre altele, că există o cauză probabilă pentru a se considera că interceptarea convorbirilor telefonice sau interceptarea comunicațiilor electronice va face dovada unei infracțiuni federale sau va dezvălui locul în care se află un fugar care se sustrage de la urmărirea penală (170).

(99)

Mai multe politici și orientări ale Departamentului de Justiție oferă măsuri de protecție suplimentare, inclusiv Orientările procurorului general cu privire la operațiunile interne ale FBI (AGG-DOM), care, printre altele, impun ca Biroul Federal de Investigații (FBI) să utilizeze metodele de investigație cel mai puțin intruzive fezabile, ținând seama de efectul asupra vieții private și a libertăților civile (171).

(100)

Potrivit declarațiilor guvernului SUA, se aplică nivelurile de protecție similare sau mai ridicate menționate mai sus pentru investigațiile în scopul asigurării respectării legii la nivel de stat (cu privire la investigațiile desfășurate în temeiul legislației la nivel de stat) (172). În special, dispozițiile constituționale, precum și legile și jurisprudența la nivel de stat reafirmă nivelurile de protecție menționate mai sus împotriva perchezițiilor și sechestrelor nerezonabile, impunând emiterea unui mandat de percheziție (173). În mod similar nivelurilor de protecție acordate la nivel federal, mandatele de percheziție pot fi emise numai la prezentarea unei suspiciuni rezonabile și trebuie să descrie spațiul care urmează să fie percheziționat și persoanele care urmează să fie arestate sau obiectele care urmează să fie confiscate (174).

3.1.1.2   Utilizarea ulterioară a informațiilor colectate

(101)

În ceea ce privește utilizarea ulterioară a datelor colectate de autoritățile federale de aplicare a dreptului penal, diverse legi, orientări și standarde impun garanții specifice. Cu excepția instrumentelor specifice aplicabile activităților FBI (AGG-DOM și Ghidul FBI privind investigațiile și operațiunile interne), cerințele descrise în prezenta secțiune se aplică, în general, utilizării ulterioare a datelor de către orice autoritate federală, inclusiv a datelor accesate în scopuri civile sau de reglementare. Aceasta include cerințele care decurg din memorandumurile/regulamentele Biroului pentru Administrare și Buget, din Legea federală privind modernizarea gestionării securității informațiilor (Federal Information Security Management Modernization Act), din Legea privind guvernarea electronică (E-Government Act) și din Legea privind registrele federale (Federal Records Act).

(102)

În conformitatea cu competența conferită de Legea Clinger-Cohen (Clinger-Cohen Act) (P.L. 104-106, Diviziunea E) și de Legea privind securitatea informatică din 1987 (Computer Security Act) (P.L. 100-235) Biroul pentru Administrare și Buget (Office of Management and Budget) (OMB) a emis Circulara nr. A-130 pentru a stabili orientări generale obligatorii, aplicabile tuturor agențiilor federale (inclusiv autorităților de aplicare a legii) atunci când prelucrează informații de identificare personală (175). În special, circulara impune tuturor agențiilor federale să „limiteze crearea, colectarea, utilizarea, prelucrarea, stocarea, gestionarea, diseminarea și divulgarea informațiilor de identificare personală la cele care sunt autorizate din punct de vedere legal, sunt relevante și sunt considerate în mod rezonabil necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor de agenție autorizată” (176). În plus, în măsura în care este rezonabil din punct de vedere practic, agențiile federale trebuie să se asigure că informațiile de identificare personală sunt exacte, relevante, oportune și complete și sunt reduse la minimul necesar pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor unei agenții. La un nivel mai general, agențiile federale trebuie să instituie un program cuprinzător privind protecția vieții private pentru a asigura respectarea cerințelor aplicabile în materie de protecție a vieții private, să elaboreze și să evalueze politici de confidențialitate, precum și să gestioneze riscurile la adresa confidențialității, să mențină proceduri de detectare, documentare și raportare a incidentelor legate de respectarea vieții private, să dezvolte programe de sensibilizare cu privire la viața privată și de formare pentru angajați și contractanți și să instituie politici și proceduri pentru a se asigura că personalul este tras la răspundere în ceea ce privește respectarea cerințelor în materie de protecție a vieții private și a politicilor de confidențialitate (177).

(103)

În plus, Legea privind guvernarea electronică (E-Government Act(178) impune tuturor agențiilor federale (inclusiv autorităților de aplicare a dreptului penal) să instituie măsuri de protecție a securității informațiilor, care să fie proporționale cu riscul și amploarea prejudiciului care ar rezulta din accesul, utilizarea, divulgarea, perturbarea, modificarea sau distrugerea neautorizată a acestora, să aibă un responsabil-șef cu informațiile pentru a asigura respectarea cerințele de securitate a informațiilor și să realizeze o evaluare anuală independentă (de exemplu, prin intermediul unui inspector general, a se vedea considerentul 109) a programului și a practicilor lor de securitate a informațiilor (179). În mod similar, Legea privind registrele federale (Federal Records Act) (FRA) (180) și reglementările suplimentare (181) impun ca informațiile deținute de agențiile federale să facă obiectul unor garanții care să asigure integritatea fizică a informațiilor și protecția acestora împotriva accesului neautorizat.

(104)

În temeiul competenței statutare federale, inclusiv al Legii federale privind modernizarea securității informațiilor din 2014 (Federal Information Security Modernisation Act), OMB și Institutul Național pentru Standarde și Tehnologie (National Institute of Standards and Technology) (NIST) au elaborat standarde care sunt obligatorii pentru agențiile federale (inclusiv pentru autoritățile de aplicare a dreptului penal) și care precizează în detaliu cerințele minime de securitate a informațiilor care trebuie instituite, inclusiv controale de acces, asigurarea sensibilizării și a formării, planificarea de contingență, răspunsul la incidente, instrumentele de audit și de responsabilitate, asigurarea integrității sistemului și a informațiilor, efectuarea de evaluări ale riscurilor la adresa vieții private și a securității etc. (182) În plus, în conformitate cu orientările OMB, toate agențiile federale (inclusiv autoritățile de aplicare a dreptului penal) trebuie să mențină și să pună în aplicare un plan de gestionare a încălcărilor securității datelor, inclusiv în ceea ce privește răspunsul la astfel de încălcări și evaluarea riscurilor de prejudiciu (183).

(105)

În ceea ce privește păstrarea datelor, FRA (184) impune agențiilor federale din SUA (inclusiv autorităților de aplicare a dreptului penal) să stabilească perioade de păstrare a evidențelor lor (după care aceste evidențe trebuie eliminate), care trebuie aprobate de Administrația Arhivelor și a Registrelor Naționale (National Archives and Record Administration(185). Durata acestei perioade de păstrare este stabilită în funcție de diferiți factori, cum ar fi tipul de investigație, dacă elementele de probă sunt în continuare relevante pentru aceasta etc. În ceea ce privește FBI, AGG-DOM prevede că FBI trebuie să dispună de un astfel de plan de păstrare a evidențelor și să mențină un sistem care să poată recupera rapid stadiul și temeiul investigațiilor.

(106)

În sfârșit, Circulara nr. A-130 a OMB conține, de asemenea, anumite cerințe privind diseminarea informațiilor de identificare personală. În principiu, diseminarea și divulgarea informațiilor de identificare personală trebuie să se limiteze la cele care sunt autorizate din punct de vedere legal, sunt relevante și sunt considerate în mod rezonabil necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor unei agenții (186). Atunci când fac schimb de informații de identificare personală cu alte entități guvernamentale, agențiile federale din SUA trebuie să impună, după caz, anumite condiții (inclusiv instituirea unor controale specifice asupra securității și a confidențialității) care să reglementeze prelucrarea informațiilor prin acorduri scrise (inclusiv contracte, acorduri privind utilizarea datelor, acorduri privind schimbul de informații și memorandumuri de înțelegere) (187). În ceea ce privește temeiurile în baza cărora pot fi diseminate informațiile, AGG-DOM și Ghidul FBI privind investigațiile și operațiunile interne (188), de exemplu, prevăd că FBI poate fi obligat prin lege să facă acest lucru (de exemplu, în temeiul unui acord internațional) sau că acesta este autorizat să disemineze informații în anumite circumstanțe, de exemplu, altor agenții din SUA, în cazul în care divulgarea este compatibilă cu scopul pentru care au fost colectate informațiile și este legată de responsabilitățile acestora; comisiilor din cadrul Congresului; agențiilor străine, în cazul în care informațiile au legătură cu responsabilitățile lor, iar diseminarea este în concordanță cu interesele Statelor Unite ale Americii; diseminarea este necesară în special pentru a proteja siguranța sau securitatea persoanelor sau a bunurilor sau pentru a proteja împotriva unei infracțiuni sau a unei amenințări la adresa securității naționale ori pentru a preveni o astfel de infracțiune, iar divulgarea este compatibilă cu scopul pentru care au fost colectate informațiile (189).

3.1.2    Supraveghere

(107)

Activitățile agențiilor federale de aplicare a dreptului penal fac obiectul supravegherii de către diferite organisme (190). Astfel cum se explică în considerentele 92-99, în majoritatea cazurilor, aceasta include o supraveghere prealabilă de către sistemul judiciar, care trebuie să autorizeze măsurile individuale de colectare înainte ca acestea să poată fi utilizate. În plus, alte organisme supraveghează diferite etape ale activităților desfășurate de autoritățile de aplicare a dreptului penal, inclusiv colectarea și prelucrarea datelor cu caracter personal. Împreună, aceste organisme judiciare și nejudiciare asigură faptul că autoritățile de aplicare a legii fac obiectul unei supravegheri independente.

(108)

În primul rând, responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile există în cadrul mai multor departamente cu responsabilități în materie de asigurare a respectării dreptului penal (191). Deși competențele specifice ale acestor responsabili pot varia într-o anumită măsură în funcție de statutul care îi autorizează, acestea cuprind, de regulă, supravegherea procedurilor pentru a se asigura că departamentul/agenția în cauză ia în considerare în mod corespunzător aspectele legate de protecția vieții private și a libertăților civile și a instituit proceduri adecvate de soluționare a plângerilor din partea persoanelor care consideră că li s-a/s-au încălcat dreptul la viață privată sau libertățile civile. Șefii fiecărui departament sau a fiecărei agenții trebuie să se asigure că responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile dispun de materialele și resursele necesare pentru a-și îndeplini mandatul, că au acces la orice material și personal necesar pentru îndeplinirea funcțiilor lor și că sunt informați și consultați cu privire la modificările de politică propuse (192). Responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile raportează periodic Congresului, inclusiv cu privire la numărul și natura plângerilor primite de către departament/agenție, punând la dispoziție și un rezumat al deciziilor luate în legătură cu astfel de plângeri, cu privire la evaluările și anchetele întreprinse și la impactul activităților desfășurate de aceștia (193).

(109)

În al doilea rând, un inspector general independent supraveghează activitățile Departamentului de Justiție, inclusiv ale FBI (194). Inspectorii generali sunt independenți din punct de vedere legal (195) și sunt responsabili pentru efectuarea de investigații, audituri și inspecții independente ale programelor și operațiunilor departamentului. Aceștia au acces la toate evidențele, rapoartele, auditurile, analizele, documentele, dosarele, recomandările sau alte materiale relevante, dacă este necesar, prin intermediul unei citații și pot lua declarații ale martorilor (196). Deși inspectorii generali emit recomandări referitoare la măsuri de remediere fără caracter obligatoriu, în general, rapoartele lor, inclusiv cu privire la acțiunile subsecvente (sau lipsa acestora) (197) sunt făcute publice și transmise Congresului, care poate să își exercite, pe această bază, funcția de supraveghere (a se vedea considerentul 111) (198).

(110)

În al treilea rând, în măsura în care desfășoară activități de combatere a terorismului, departamentele cu responsabilități în materie de asigurare a respectării dreptului penal fac obiectul supravegherii de către Comitetul de supraveghere în materie de protecție a vieții private și a libertăților civile (Privacy and Civil Liberties Oversight Board – PCLOB), o agenție independentă din cadrul ramurii executive, reprezentând un consiliu bipartizan format din cinci membri numiți de președinte pentru un mandat fix de șase ani, cu aprobarea Senatului (199). În conformitate cu statutul său de constituire, PCLOB are responsabilități în domeniul politicilor de combatere a terorismului și al punerii în aplicare a acestora în vederea protejării vieții private și a libertăților civile. În cadrul evaluării efectuate, acesta poate avea acces la toate evidențele, rapoartele, auditurile, analizele, documentele, dosarele și recomandările, inclusiv la informații clasificate, poate desfășura interviuri și audia martori (200). Comitetul primește rapoarte de la responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile din mai multe departamente/agenții federale (201), poate emite recomandări pentru autoritățile guvernamentale și de aplicare a legii și prezintă rapoarte periodice către comisiile Congresului și către Președinte (202). Rapoartele comitetului, inclusiv cele adresate Congresului, trebuie puse la dispoziția publicului în cea mai mare măsură posibilă (203).

(111)

În sfârșit, activitățile de aplicare a dreptului penal fac obiectul supravegherii de către comisii specifice din cadrul Congresului SUA (comisiile judiciare ale Camerei Reprezentanților și Senatului). Comisiile judiciare exercită o supraveghere periodică în diferite moduri, în special prin audieri, investigații, analize și rapoarte (204).

3.1.3    Căi de atac

(112)

După cum s-a indicat, autoritățile de aplicare a dreptului penal trebuie, în majoritatea cazurilor, să obțină o autorizație judiciară prealabilă pentru a colecta date cu caracter personal. Deși acest lucru nu este necesar pentru citațiile administrative, acestea se limitează la situații specifice și vor face obiectul unui control jurisdicțional independent, cel puțin în cazul în care guvernul urmărește executarea în instanță. În special, persoanele vizate de citații administrative le pot contesta în instanță pe motiv că nu sunt rezonabile, și anume sunt excesiv de cuprinzătoare, abuzive sau împovărătoare (205).

(113)

Persoanele pot, în primul rând, să depună cereri sau plângeri la autoritățile de aplicare a dreptului penal cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Aceasta include posibilitatea de a solicita accesul la datele cu caracter personal și corectarea acestora (206). În ceea ce privește activitățile legate de combaterea terorismului, persoanele pot depune, de asemenea, o plângere la responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile (sau la alți funcționari responsabili pentru protecția vieții private) din cadrul autorităților de aplicare a legii (207).

(114)

În plus, legislația SUA pune la dispoziția persoanelor o serie de căi de atac judiciare împotriva unei autorități publice sau a unuia dintre funcționarii acesteia, în cazul în care aceste autorități prelucrează date cu caracter personal (208). Aceste căi de atac prevăzute, printre altele, în special de Legea privind procedura administrativă (APA), de Legea privind libertatea de informare (Freedom of Information Act) (FOIA) și de Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act) (ECPA) stau la dispoziția tuturor persoanelor, indiferent de cetățenia lor, sub rezerva condițiilor aplicabile.

(115)

În general, în temeiul dispozițiilor referitoare la controlul jurisdicțional din APA (209), „o persoană care este victima unui abuz juridic în urma acțiunilor agenției sau este afectată ori lezată într-un alt mod în urma acțiunilor agenției” are dreptul la un control jurisdicțional al acestora (210). Acest lucru include posibilitatea de a solicita instanței „să declare ilegale sau să anuleze acțiunile, constatările și concluziile agenției în legătură cu care s-a constatat că sunt […] arbitrare, capricioase, un abuz de putere de apreciere sau neconforme cu legea din orice alt motiv” (211).

(116)

Mai precis, titlul II din ECPA (212) prevede un sistem de drepturi legale în materie de protecție a vieții private și, prin urmare, reglementează accesul autorităților de aplicare a legii la conținutul comunicațiilor telefonice, orale sau electronice stocate de furnizori de servicii terți (213). Acesta incriminează accesul ilegal (și anume care nu a fost autorizat de o instanță sau care nu a fost permis în alt mod) la aceste comunicații și permite persoanelor afectate să intenteze o acțiune civilă într-o instanță federală din SUA pentru a solicita daune compensatorii și punitive, precum și măsuri reparatorii echitabile sau o hotărâre declarativă împotriva unui funcționar guvernamental care a săvârșit cu intenție astfel de acte ilicite sau împotriva Statelor Unite ale Americii.

(117)

În plus, mai multe alte legi acordă persoanelor dreptul de a introduce acțiuni împotriva unei autorități publice sau a unui funcționar public din SUA cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal, precum Legea privind interceptarea comunicațiilor (214), Legea privind fraudele și abuzurile informatice (Computer Fraud and Abuse Act(215), Legea federală privind acțiunile în răspundere civilă (Federal Torts Claim Act(216), Legea privind dreptul la confidențialitatea informațiilor financiare (Right to Financial Privacy Act(217) și Legea privind raportarea echitabilă a creditelor (218).

(118)

De asemenea, în temeiul FOIA (219) și al titlului 5 articolul 552 din U.S.C., orice persoană are dreptul de a obține accesul la evidențele agențiilor federale, inclusiv în cazul în care acestea conțin datele cu caracter personal ale persoanei respective. După epuizarea căilor de atac administrative, orice persoană fizică poate invoca acest drept de acces în instanță, cu excepția cazului în care aceste evidențe sunt protejate împotriva divulgării publice printr-o derogare sau o excepție specială care vizează asigurarea respectării legii (220). În acest caz, instanța va evalua dacă se aplică vreo excepție sau dacă aceasta a fost invocată în mod legal de către autoritatea publică relevantă.

3.2   Accesarea și utilizarea datelor de către autoritățile publice din SUA în scopuri legate de securitatea națională

(119)

Legislația Statelor Unite ale Americii conține diverse limitări și garanții în ceea ce privește accesarea și utilizarea datelor cu caracter personal în scopuri legate de securitatea națională și prevede mecanisme de supraveghere și de recurs care sunt în concordanță cu cerințele menționate în considerentul 89 din prezenta decizie. Condițiile în care pot fi accesate datele și garanțiile aplicabile utilizării acestor competențe sunt evaluate în detaliu în secțiunile următoare.

3.2.1    Temeiuri juridice, limitări și garanții

3.2.1.1   Cadrul juridic aplicabil

(120)

Datele cu caracter personal transferate din Uniune către organizațiile CCD UE-SUA pot fi colectate de autoritățile SUA în scopuri legate de securitatea națională în baza unor instrumente juridice diferite, sub rezerva îndeplinirii unor condiții și garanții specifice.

(121)

Odată ce organizații din Statele Unite ale Americii au primit date cu caracter personal, serviciile de informații din SUA pot solicita accesul la aceste date numai în scopuri legate de securitatea națională, astfel cum este autorizat prin lege, în special în temeiul Legii privind supravegherea activităților străine de spionaj (Foreign Intelligence Surveillance Act) (FISA) sau al dispozițiilor legale care autorizează accesul prin intermediul scrisorilor privind securitatea națională (NSL) (221). FISA conține mai multe temeiuri juridice care pot fi utilizate pentru a colecta (și prelucra ulterior) datele cu caracter personal ale persoanelor vizate din Uniune transferate în temeiul CCD UE-SUA (secțiunea 105 din FISA (222), secțiunea 302 din FISA (223), secțiunea 402 din FISA (224), secțiunea 501 din FISA (225) și secțiunea 702 din FISA (226)), după cum se menționează mai detaliat în considerentele 142-152.

(122)

Serviciile de informații din SUA au, de asemenea, posibilitatea de a colecta date cu caracter personal în afara Statelor Unite ale Americii, astfel de date putând include date cu caracter personal aflate în tranzit între Uniune și Statele Unite ale Americii. Colectarea de date în afara Statelor Unite ale Americii are la bază Ordinul executiv nr. 12333 (OE nr. 12333) (227), emis de președinte (228).

(123)

Colectarea de informații de tip SIGINT este forma de colectare de informații cea mai relevantă pentru prezenta constatare a caracterului adecvat, deoarece se referă la colectarea comunicațiilor electronice și a datelor din sistemele informatice. O astfel de colectare poate fi efectuată de serviciile de informații din SUA atât în Statele Unite ale Americii (în temeiul FISA), cât și în timp ce datele se află în tranzit către Statele Unite ale Americii (în temeiul OE nr. 12333).

(124)

La 7 octombrie 2022, președintele SUA a emis OE nr. 14086 privind consolidarea garanțiilor pentru informațiile de tip SIGINT colectate de Statele Unite ale Americii, stabilind limitări și garanții pentru toate activitățile de colectare de informații de tip SIGINT ale Statelor Unite ale Americii. Acest ordin executiv înlocuiește, în mare măsură, Directiva nr. 28 privind politica prezidențială (Presidential Policy Directive) (PPD-28) (229), consolidează condițiile, limitările și garanțiile care se aplică tuturor activităților de colectare de informații de tip SIGINT (și anume pe baza FISA și a OE nr. 12333), indiferent de locul în care se desfășoară (230), și stabilește un nou mecanism de recurs prin care aceste garanții pot fi invocate și exercitate de către persoane (231) (a se vedea mai detaliat considerentele 176-194). Astfel, acesta pune în aplicare în legislația SUA rezultatul discuțiilor care au avut loc între UE și SUA în urma invalidării de către Curtea de Justiție a deciziei Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție oferit de Scutul de confidențialitate (a se vedea considerentul 6). Prin urmare, acesta este un element deosebit de important al cadrului juridic evaluat în prezenta decizie.

(125)

Limitările și garanțiile introduse prin OE nr. 14086 le completează pe cele prevăzute în secțiunea 702 din FISA și OE nr. 12333. Cerințele descrise mai jos (în secțiunile 3.2.1.2 și 3.2.1.3) trebuie să fie aplicate de serviciile de informații atunci când întreprind activități de colectare de informații de tip SIGINT în temeiul secțiunii 702 din FISA și al OE nr. 12333, de exemplu atunci când identifică/selectează categoriile de informații externe care urmează să fie obținute în temeiul secțiunii 702 din FISA; colectează informații sau contrainformații externe în conformitate cu OE nr. 12333 și și iau decizii individuale de direcționare în temeiul secțiunii 702 din FISA și al OE nr. 12333.

(126)

În plus, cerințele prevăzute în acest ordin executiv emis de președinte sunt obligatorii pentru întreaga Comunitate a Serviciilor de Informații. Ele trebuie puse în aplicare în continuare prin politici și proceduri ale serviciilor, care le transpun în direcții concrete pentru operațiunile de zi cu zi. În acest sens, OE nr. 14086 oferă serviciilor de informații din SUA un termen maxim de un an pentru a-și actualiza politicile și procedurile existente (și anume până la 7 octombrie 2023) în vederea alinierii acestora la cerințele ordinului executiv. Aceste politici și proceduri actualizate trebuie să fie elaborate în consultare cu procurorul general, cu responsabilul pentru protecția libertăților civile din cadrul Biroului Directorului Serviciului Național de Informații (Office of the Director of National Intelligence) (CLPO ODNI) și cu PCLOB – un organism independent de supraveghere autorizat să revizuiască politicile ramurii executive și punerea în aplicare a acestora, în vederea asigurării protecției vieții private și a libertăților civile (a se vedea considerentul 110 în ceea ce privește rolul și statutul PCLOB) – și trebuie să fie puse la dispoziția publicului (232). În plus, odată ce politicile și procedurile actualizate sunt instituite, PCLOB va efectua o revizuire a acestora pentru a se asigura că sunt în concordanță cu dispozițiile ordinului executiv. În termen de 180 de zile de la finalizarea unei astfel de revizuiri de către PCLOB, fiecare serviciu de informații trebuie să analizeze cu atenție și să pună în aplicare sau să abordeze în alt mod toate recomandările PCLOB. La 3 iulie 2023, guvernul SUA a publicat versiuni actualizate ale acestor politici și proceduri (233).

3.2.1.2   Limitări și garanții în ceea ce privește colectarea datelor cu caracter personal în scopuri legate de securitatea națională

(127)

OE nr. 14086 stabilește o serie de cerințe extinse care se aplică tuturor activităților de colectare de informații de tip SIGINT (colectarea, utilizarea, diseminarea etc. a datelor cu caracter personal).

(128)

În primul rând, astfel de activități trebuie să aibă la bază un act legislativ sau o autorizație prezidențială și să fie întreprinse în conformitate cu legislația SUA, inclusiv cu Constituția (234).

(129)

În al doilea rând, trebuie să existe garanții adecvate pentru a se asigura că viața privată și libertățile civile reprezintă considerente care fac parte integrantă din planificarea unor astfel de activități (235).

(130)

În special, orice activitate de colectare de informații de tip SIGINT poate fi efectuată numai „după ce s-a stabilit, în baza unei evaluări rezonabile a tuturor factorilor relevanți, că activitățile sunt necesare pentru a promova o prioritate validată în materie de informații” (în ceea ce privește noțiunea de „prioritate validată în materie de informații”, a se vedea considerentul 135) (236).

(131)

În plus, astfel de activități se pot desfășura numai „în măsura și într-un mod proporționale cu respectiva prioritate validată în materie de informații pentru care au fost autorizate acestea” (237). Cu alte cuvinte, trebuie să se ajungă la un echilibru adecvat „între importanța priorității în materie de informații urmărite și impactul asupra vieții private și a libertăților civile ale persoanelor afectate, indiferent de cetățenie sau de locul de reședință al acestora” (238).

(132)

În sfârșit, pentru a asigura respectarea acestor cerințe generale – care reflectă principiile legalității, necesității și proporționalității – activitățile de colectare de informații de tip SIGINT fac obiectul supravegherii (pentru informații detaliate în acest sens, a se vedea secțiunea 3.2.2) (239).

(133)

Aceste cerințe ample sunt justificate suplimentar în ceea ce privește colectarea de informații de tip SIGINT printr-o serie de condiții și limitări care asigură faptul că ingerința în drepturile persoanelor este limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru promovarea unui obiectiv legitim.

(134)

În primul rând, ordinul executiv limitează temeiurile în baza cărora pot fi colectate date în cadrul activităților de colectare de informații de tip SIGINT în două moduri. Pe de o parte, ordinul executiv stabilește obiectivele legitime care pot fi urmărite prin colectarea de informații de tip SIGINT, de exemplu, pentru a înțelege sau a evalua capacitățile, intențiile sau activitățile organizațiilor străine, inclusiv ale organizațiilor teroriste internaționale, care reprezintă o amenințare efectivă sau potențială la adresa securității naționale a Statelor Unite ale Americii, pentru a asigura protecția împotriva capacităților și activităților militare străine și pentru a înțelege sau evalua amenințările transnaționale care au impact asupra securității mondiale, cum ar fi schimbările climatice și alte schimbări ecologice, riscurile pentru sănătatea publică și pericolul unor crize umanitare (240). Pe de altă parte, ordinul executiv enumeră anumite obiective care nu trebuie niciodată urmărite prin activități de colectare de informații de tip SIGINT, de exemplu, pentru a face dificilă exprimarea criticilor sau a opiniilor contrare sau exprimarea liberă a ideilor sau a opiniilor politice de către persoane sau presă, pentru a dezavantaja persoane pe criterii legate de originea etnică, rasă, gen, identitate de gen, orientare sexuală sau religie sau pentru a oferi un avantaj competitiv societăților din SUA (241).

(135)

În plus, pentru a justifica o colectare de informații de tip SIGINT, serviciile de informații nu pot invoca doar obiectivele legitime în sine prevăzute în OE nr. 14086; acestea trebuie să fie susținute în continuare, în scopuri operaționale, de priorități mai concrete pentru care pot fi colectate informații pe baza semnalelor electromagnetice. Cu alte cuvinte, colectarea efectivă poate avea loc numai pentru a promova o prioritate mai specifică. Aceste priorități sunt stabilite printr-un proces specific menit să asigure respectarea cerințelor legale aplicabile, inclusiv a celor referitoare la viața privată și la libertățile civile. Mai precis, prioritățile în materie de informații sunt mai întâi elaborate de directorul Serviciului Național de Informații (prin așa-numitul Cadru național privind prioritățile în materie de informații) și transmise președintelui spre aprobare (242). Înainte de a-i propune președintelui priorități în materie de informații, directorul trebuie, în conformitate cu OE nr. 14086, să obțină o evaluare din partea CLPO ODNI pentru fiecare prioritate pentru a stabili că (1) promovează unul sau mai multe obiective legitime enumerate în ordinul executiv, (2) nu a fost concepută pentru colectarea de informații de tip SIGINT având în vedere un obiectiv interzis enumerat în ordinul executiv și nici nu s-a prevăzut ca aceasta să conducă la o astfel de colectare și (3) a fost instituită după luarea în considerare în mod corespunzător a vieții private și a libertăților civile ale tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie sau de locul de reședință al acestora (243). În cazul în care directorul nu este de acord cu evaluarea realizată de responsabilul pentru protecția libertăților civile, ambele puncte de vedere trebuie prezentate președintelui (244).

(136)

Prin urmare, acest proces asigură în special luarea în considerare a aspectelor legate de confidențialitate încă din etapa inițială în care sunt elaborate prioritățile în materie de informații.

(137)

În al doilea rând, odată ce a fost stabilită o prioritate în materie de informații, o serie de cerințe reglementează decizia dacă și în ce măsură pot fi colectate informații de tip SIGINT pentru a promova o astfel de prioritate. Aceste cerințe operaționalizează standardele ample de necesitate și proporționalitate prevăzute în secțiunea 2 litera (a) din ordinul executiv.

(138)

În special, se pot colecta informații prin sisteme de tip SIGINT numai „după ce s-a stabilit, în baza unei evaluări rezonabile a tuturor factorilor relevanți, că respectiva colectare este necesară pentru a promova o prioritate specifică în materie de informații” (245). Pentru a stabili dacă o activitate de colectare de informații de tip SIGINT este necesară pentru a promova o prioritate validată în materie de informații, serviciile de informații din SUA trebuie să ia în considerare disponibilitatea, fezabilitatea și caracterul adecvat al altor surse și metode mai puțin intruzive, printre care se numără canalele diplomatice și sursele publice (246). Atunci când sunt disponibile, trebuie să se acorde prioritate acestor surse și metode alternative mai puțin intruzive (247).

(139)

Atunci când, în aplicarea acestor criterii, colectarea de informații de tip SIGINT este considerată necesară, aceasta trebuie să fie „cât mai adaptată posibil” și „nu trebuie să aibă un impact disproporționat asupra vieții private și a libertăților civile” (248). Pentru a se asigura că viața privată și libertățile civile nu sunt afectate în mod disproporționat – și anume pentru a se ajunge la un echilibru adecvat între necesitățile în materie de securitate națională și protecția vieții private și a libertăților civile – toți factorii relevanți trebuie luați în considerare în mod corespunzător, cum ar fi natura obiectivului urmărit, caracterul intruziv al activității de colectare, inclusiv durata acesteia, contribuția probabilă a colectării la obiectivul urmărit, consecințele previzibile în mod rezonabil pentru persoanele în cauză și natura și sensibilitatea datelor care urmează să fie colectate (249).

(140)

În ceea ce privește tipul de colectare de informații de tip SIGINT, colectarea de date în Statele Unite ale Americii, care este cea mai relevantă pentru prezenta constatare privind caracterul adecvat, întrucât se referă la date care au fost transferate către organizații din SUA, trebuie să fie întotdeauna direcționată, astfel cum se explică în detaliu în considerentele 142-153.

(141)

„Colectarea în masă” (250) se poate efectua numai în afara Statelor Unite ale Americii, în temeiul OE nr. 12333. De asemenea, în acest caz, în conformitate cu OE nr. 14086, colectarea direcționată trebuie să aibă prioritate (251). În schimb, colectarea în masă este permisă numai în cazul în care informațiile necesare pentru a promova o prioritate validată în materie de informații nu pot fi obținute în mod rezonabil printr-o colectare direcționată (252). Atunci când este necesar să se efectueze o colectare de date în masă în afara Statelor Unite ale Americii, se aplică garanții specifice în temeiul OE nr. 14086 (253). În primul rând, trebuie aplicate metode și măsuri tehnice pentru a limita datele colectate numai la ceea ce este necesar pentru promovarea unei priorități validate în materie de informații, reducând în același timp la minimum colectarea de informații nepertinente (254). În al doilea rând, ordinul executiv limitează utilizarea informațiilor colectate în masă (inclusiv interogarea) la șase obiective specifice, care includ protecția împotriva terorismului, luarea de ostatici și sechestrarea de persoane de către sau în numele unui guvern, al unei organizații sau al unei persoane străine, protecția împotriva spionajului străin și a sabotajului sau a asasinatelor plănuite din exterior, protecția împotriva amenințărilor generate de deținerea în vederea dezvoltării sau de proliferarea armelor de distrugere în masă sau a tehnologiilor și amenințărilor conexe etc (255). În sfârșit, orice interogare a informațiilor de tip SIGINT colectate în masă poate avea loc numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru a promova o prioritate validată în materie de informații în vederea atingerii acestor șase obiective și în conformitate cu politici și proceduri care iau în considerare în mod corespunzător impactul interogărilor asupra vieții private și a libertăților civile ale tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie sau de locul de reședință al acestora (256).

(142)

În plus față de cerințele OE nr. 14086, colectarea de date de tip SIGINT transferată unei organizații din Statele Unite ale Americii face obiectul unor limitări și garanții specifice reglementate de secțiunea 702 din FISA (257). Secțiunea 702 din FISA permite colectarea de informații externe prin vizarea persoanelor care nu sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA despre care se crede în mod rezonabil că se află în afara Statelor Unite ale Americii, cu sprijinul obligatoriu al furnizorilor de servicii de comunicații electronice din SUA (258). Pentru a colecta informații externe în temeiul secțiunii 702 din FISA, procurorul general și directorul Serviciului Național de Informații prezintă certificări anuale Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj (United States Foreign Intelligence Surveillance Court) (FISC), care identifică respectivele categorii de informații externe care urmează să fie obținute (259). Certificările trebuie să fie însoțite de proceduri de direcționare și de reducere la minimum a intervențiilor, precum și de interogare, care sunt, de asemenea, aprobate de această instanță și sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru serviciile de informații din SUA.

(143)

FISC este o instanță judecătorească independentă (260) creată în temeiul unei legi federale, ale cărui decizii pot fi atacate înaintea Curții de Reexaminare a Supravegherii Activităților Străine de Spionaj (Foreign Intelligence Surveillance Court of Review) (FISCR) (261) și, în ultimă instanță, înaintea Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii (262). FISC beneficiază (la fel ca FISCR) de sprijinul furnizat de un complet permanent format din cinci avocați și cinci experți tehnici specializați în domeniul securității naționale, precum și al libertăților civile (263). Din cadrul acestui complet, instanța desemnează o persoană care servește drept amicus curiae pentru a contribui la examinarea oricărei cereri de emitere a unui ordin sau de revizuire care, în opinia instanței, prezintă o interpretare nouă sau semnificativă a legii, cu excepția cazului în care instanța constată că o astfel de numire nu este adecvată (264). Astfel se asigură, în special, faptul că aspectele legate de confidențialitate sunt reflectate în mod corespunzător în evaluarea instanței. De asemenea, instanța poate să numească o persoană sau organizație în calitate de amicus curiae, inclusiv pentru a furniza o expertiză tehnică, ori de câte ori consideră necesar acest lucru, sau, la depunerea unei moțiuni, acordă unei persoane sau organizații permisiunea de a prezenta observații cu titlu de amicus curiae (265).

(144)

FISC examinează certificările și procedurile aferente (în special procedurile de direcționare și de reducere la minimum a intervențiilor) din perspectiva respectării cerințelor FISA. În cazul în care FISC consideră că nu au fost îndeplinite cerințele, aceasta poate refuza certificarea, integral sau parțial, și poate solicita modificarea procedurilor (266). În acest sens, FISC a confirmat în repetate rânduri că revizuirea de către acesta a procedurilor de direcționare și reducere la minimum a intervențiilor în temeiul secțiunii 702 nu se limitează la procedurile scrise, ci include și modul în care procedurile sunt puse în aplicare de autorități (267).

(145)

Agenția Națională de Securitate (NSA, serviciul de informații responsabil cu direcționarea intervențiilor în temeiul secțiunii 702 din FISA) ia decizii individuale de direcționare a intervențiilor în conformitate cu procedurile de direcționare aprobate de FISC, care impun NSA să evalueze, pe baza tuturor circumstanțelor, dacă este probabil ca vizarea unei anumite persoane să conducă la obținerea unei categorii de informații externe identificate într-o certificare (268). Această evaluare trebuie să fie individualizată și bazată pe fapte și se realizează pe baza raționamentului analitic, a formării specializate și a experienței analistului, precum și a naturii informațiilor externe care urmează să fie obținute (269). Direcționarea intervențiilor se realizează prin identificarea așa-numiților termeni de selecție, care identifică mijloacele de comunicare specifice, cum ar fi adresa de e-mail sau numărul de telefon al persoanei vizate, dar niciodată cuvinte-cheie sau numele persoanelor (270).

(146)

În primul rând, analiștii NSA vor identifica persoanele care nu sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA aflate în străinătate a căror supraveghere va conduce, pe baza evaluării analiștilor, la informațiile externe relevante specificate în certificare (271). Astfel cum se prevede în procedurile NSA de direcționare a intervențiilor, NSA poate direcționa supravegherea către o persoană vizată numai atunci când are deja anumite informații despre aceasta (272). Acest lucru poate rezulta din obținerea de informații din diferite surse, de exemplu informații din surse umane. Prin intermediul acestor alte surse, analistul trebuie, de asemenea, să identifice un termen de selecție specific (și anume un cont de comunicare) utilizat de persoana vizată potențială. Odată ce aceste persoanele individualizate au fost identificate și vizarea lor a fost aprobată printr-un amplu mecanism de revizuire în cadrul NSA (273), se stabilesc sarcinile termenilor de selecție (și anume se elaborează și se aplică termenii de selecție) care identifică mijloacele de comunicare (precum adresele de e-mail) utilizate de persoanele vizate (274).

(147)

NSA trebuie să documenteze situația de fapt utilizată ca temei pentru selectarea persoanei vizate (275) și, la intervale regulate după direcționarea inițială a intervențiilor, să declare că standardul de direcționare a intervențiilor continuă să fie îndeplinit (276). Odată ce standardul de direcționare a intervențiilor nu mai este îndeplinit, colectarea trebuie să înceteze (277). Selectarea de către NSA a fiecărei persoane vizate și evidențele acesteia cu privire la fiecare evaluare și justificare a direcționării intervențiilor înregistrate sunt revizuite bilunar din perspectiva respectării procedurilor de direcționare a intervențiilor de către funcționarii din cadrul birourilor de supraveghere a serviciilor de informații ale Departamentului de Justiție, care au obligația de a raporta orice încălcare către FISC și către Congres (278). Documentația scrisă a NSA facilitează supravegherea de către FISC a măsurii în care anumite persoane sunt vizate în mod corespunzător în temeiul secțiunii 702 din FISA, în conformitate cu competențele sale de supraveghere descrise în considerentele 173-174 (279). În sfârșit, directorul Serviciului Național de Informații (DNI) are, de asemenea, obligația de a raporta în fiecare an numărul total persoane vizate în temeiul secțiunii 702 din FISA în rapoartele publice anuale privind transparența statistică. Societățile care primesc directive în temeiul secțiunii 702 din FISA pot publica date agregate (prin intermediul rapoartelor privind transparența) cu privire la cererile pe care le primesc (280).

(148)

În ceea ce privește celelalte temeiuri juridice pentru colectarea datelor cu caracter personal transferate către organizații din SUA, se aplică limitări și garanții diferite. În general, colectarea de date în masă este interzisă în mod specific în temeiul secțiunii 402 din FISA (competența de interceptare și de capturare și trasabilitate) și prin utilizarea NSL, iar utilizarea unor „termeni de selecție” specifici este, în schimb, obligatorie (281).

(149)

Pentru a desfășura activități de supraveghere electronică individualizată tradițională (în conformitate cu secțiunea 105 din FISA), serviciile de informații trebuie să depună o cerere la FISC, însoțită de o expunere a faptelor și a circumstanțelor invocate în susținerea convingerii că există o cauză probabilă ca infrastructura vizată să fie utilizată sau să fie pe cale să fie utilizată de o putere străină sau de un agent al unei puteri străine (282). FISC va evalua, printre altele, dacă, pe baza faptelor prezentate, există o cauză probabilă să se considere că situația se prezintă într-adevăr astfel (283).

(150)

Pentru a efectua o percheziție a spațiilor sau a bunurilor menită să conducă la o verificare sau la un sechestru etc. de informații, materiale sau bunuri (de exemplu, asupra unui dispozitiv informatic) în temeiul secțiunii 301 din FISA, este necesar să se înainteze FISC o cerere de emitere a unui ordin în acest sens (284). O astfel de cerere trebuie, printre altele, să demonstreze că există o cauză probabilă ca persoana vizată de percheziție să fie o putere străină sau un agent al unei puteri străine, ca spațiul sau bunurile care urmează să fie percheziționate să conțină informații externe și ca spațiul care urmează să fie percheziționat să fie deținut sau utilizat de sau ca obiectul percheziției să se afle în tranzit către sau de la o putere străină sau un agent al unei puteri străine (285).

(151)

În mod similar, pentru instalarea unor dispozitive de interceptare și de capturare și trasabilitate (în temeiul secțiunii 402 din FISA), este necesar să se înainteze FISC (sau unui judecător magistrat al SUA) o cerere în acest sens, precum și să utilizeze un anumit termen de selecție, și anume un termen care identifică în mod specific o persoană, un cont etc. și care este utilizat pentru a limita, în măsura posibilului, domeniul de aplicare al informațiilor vizate (286). Această competență nu privește conținutul comunicațiilor, ci vizează informații cu privire la clientul sau abonatul care folosește un serviciu (cum ar fi numele, adresa, numărul de abonat, perioada/tipul de servicii de care beneficiază, sursa/mecanismul de plată).

(152)

Secțiunea 501 din FISA (287), care permite colectarea evidențelor comerciale ale unui transportator comun (și anume orice persoană sau entitate care transportă persoane sau bunuri pe cale terestră, feroviară, navală sau pe calea aerului în schimbul unei compensații), ale unei unități publice de cazare (de exemplu, un hotel, un motel sau o pensiune), ale unei unități de închiriere de vehicule sau ale unei unități de depozitare fizică (și anume o unitate care oferă spațiu sau servicii legate de depozitarea bunurilor și a materialelor) (288), impune, de asemenea, înaintarea unei cereri în acest sens către FISC sau un judecător magistrat. Această cerere trebuie să specifice evidențele vizate și faptele specifice și articulabile care susțin convingerea că persoana la care se referă evidențele respective este o putere străină sau un agent al unei puteri străine (289).

(153)

În sfârșit, NSL sunt autorizate în temeiul unor legi diferite și permit agențiilor de investigare să obțină anumite informații (fără a include conținutul comunicațiilor) de la anumite entități (de exemplu, instituții financiare, agenții de raportare a creditelor, furnizori de comunicații electronice) conținute în rapoartele de credit, evidențele financiare și evidențele electronice privind abonații și tranzacțiile (290). Legea privind NSL care autorizează accesul la comunicațiile electronice poate fi utilizată numai de FBI și impune ca orice cerere în acest sens să utilizeze un termen care identifică în mod specific o persoană, o entitate, un număr de telefon sau un cont și să certifice faptul că informațiile sunt relevante pentru o investigație de securitate națională autorizată în vederea protejării împotriva terorismului internațional sau a activităților clandestine de colectare de informații (291). Destinatarii unei NSL au dreptul de a o contesta în instanță (292).

3.2.1.3   Utilizarea ulterioară a informațiilor colectate

(154)

Prelucrarea datelor cu caracter personal colectate de serviciile de informații din SUA printr-un sistem de tip SIGINT face obiectul unei serii de garanții.

(155)

În primul rând, fiecare serviciu de informații trebuie să asigure securitatea corespunzătoare a datelor și să împiedice accesul persoanelor neautorizate la datele cu caracter personal colectate printr-un sistem de tip SIGINT. În acest sens, diferite instrumente, care pot include legi, orientări și standarde, detaliază cerințele minime de securitate a informațiilor care trebuie puse în aplicare (de exemplu, autentificarea multifactorială, criptarea etc.) (293). Accesul la datele colectate trebuie limitat la personalul autorizat și instruit, care trebuie să cunoască informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile (294). La un nivel mai general, serviciile de informații trebuie să ofere formare adecvată angajaților lor, inclusiv cu privire la procedurile de raportare și de abordare a încălcărilor legii (inclusiv cu privire la OE nr. 14086) (295).

(156)

În al doilea rând, serviciile de informații trebuie să respecte standardele Comunității Serviciilor de Informații în ceea ce privește acuratețea și obiectivitatea, în special în ceea ce privește asigurarea calității și a fiabilității datelor, luarea în considerare a unor surse alternative de informații și obiectivitatea în efectuarea analizelor (296).

(157)

În al treilea rând, în ceea ce privește păstrarea datelor, OE nr. 14086 clarifică faptul că datele cu caracter personal ale persoanelor care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA fac obiectul acelorași perioade de păstrare precum cele aplicabile datelor persoanelor care sunt cetățeni americani/rezidenți SUA (297) Serviciile de informații au obligația de a defini perioade de păstrare specifice și/sau factorii care trebuie luați în considerare pentru a stabili durata perioadelor de păstrare aplicabile (de exemplu, dacă informațiile sunt dovezi ale unei infracțiuni; dacă informațiile constituie informații externe; dacă informațiile sunt necesare pentru a proteja siguranța persoanelor sau a organizațiilor, inclusiv a victimelor sau a țintelor terorismului internațional), care sunt prevăzute în diferite instrumente juridice (298).

(158)

În al patrulea rând, se aplică norme specifice în ceea ce privește diseminarea datelor cu caracter personal colectate printr-un sistem de tip SIGINT. Ca o cerință generală, datele cu caracter personal privind persoanele care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA pot fi diseminate numai dacă implică același tip de informații care pot fi diseminate cu privire la persoane care sunt cetățeni americani/rezidenți SUA, de exemplu, informațiile necesare pentru a proteja siguranța unei persoane sau a unei organizații (cum ar fi persoane vizate, victime sau ostatici ai organizațiilor teroriste internaționale) (299). În plus, datele cu caracter personal nu pot fi diseminate ținând cont exclusiv de cetățenia sau de țara de reședință a unei persoane sau în scopul eludării cerințelor OE nr. 14086 (300). Diseminarea între autoritățile SUA poate avea loc numai dacă o persoană autorizată și instruită are convingerea rezonabilă că este necesar ca destinatarul să cunoască informațiile (301) și că acesta le va proteja în mod corespunzător (302). Pentru a stabili dacă datele cu caracter personal pot fi diseminate unor destinatari din afara autorităților SUA (inclusiv unui guvern străin sau unei organizații internaționale), trebuie să se țină seama de scopul diseminării, de natura și de amploarea datelor care sunt diseminate, precum și de potențialul impact negativ asupra persoanei (persoanelor) în cauză (303).

(159)

În cele din urmă, inclusiv pentru a facilita supravegherea respectării cerințelor legale aplicabile, precum și existența unor căi de atac eficiente, fiecare serviciu de informații trebuie să păstreze, în temeiul OE nr. 14086, documentația corespunzătoare cu privire la colectarea de informații de tip SIGINT. Cerințele privind documentația vizează elemente precum situația de fapt utilizată ca temei pentru evaluarea caracterului necesar al unei anumite activități de colectare în scopul promovării unei priorități validate în materie de informații (304).

(160)

Pe lângă garanțiile din OE nr. 14086 menționate mai sus pentru utilizarea informațiilor colectate printr-un sistem de tip SIGINT, toate serviciile de informații din SUA fac obiectul unor cerințe mai generale privind limitarea scopului, reducerea la minimum, acuratețea, securitatea, păstrarea și diseminarea datelor, în special în temeiul Circularei nr. A-130 a OMB, al Legii privind guvernarea electronică, al Legii privind registrele federale (a se vedea considerentele 101-106) și al orientărilor Comitetului privind sistemele de securitate națională (CNSS) (305).

3.2.2    Supraveghere

(161)

Activitățile serviciilor de informații din SUA fac obiectul supravegherii de către diferite organisme.

(162)

În primul rând, OE nr. 14086 impune fiecărui serviciu de informații să dispună de funcționari la nivel înalt cu atribuții juridice, de supraveghere și de conformitate care să asigure conformitatea cu legislația aplicabilă a SUA (306). În special, aceștia trebuie să efectueze o supraveghere periodică a activităților de colectare de informații de tip SIGINT și să se asigure că orice neconformitate este remediată. Serviciile de informații trebuie să le ofere acestor funcționari acces la toate informațiile relevante pentru a-și îndeplini funcțiile de supraveghere și nu pot lua nicio măsură pentru a împiedica sau influența în mod necorespunzător activitățile lor de supraveghere (307). În plus, orice incident semnificativ de neconformitate (308) identificat de un funcționar de supraveghere sau de orice alt angajat trebuie raportat imediat șefului serviciului de informații respectiv și directorului Serviciului Național de Informații, care trebuie să se asigure că sunt luate toate măsurile necesare pentru a remedia și a preveni repetarea incidentului semnificativ de neconformitate respectiv (309).

(163)

Această funcție de supraveghere este îndeplinită de funcționarii cu atribuții specifice de conformitate, precum și de responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile și de inspectorii generali (310).

(164)

La fel ca în cazul autorităților de aplicare a dreptului penal, responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile există la nivelul tuturor serviciilor de informații (311). Competențele acestor funcționari cuprind, de regulă, supravegherea procedurilor pentru a se asigura că departamentul/agenția în cauză ia în considerare în mod corespunzător aspectele legate de protecția vieții private și a libertăților civile și a instituit proceduri adecvate de soluționare a plângerilor din partea persoanelor care consideră că li s-a/s-au încălcat dreptul la viață privată sau libertățile civile [și, în unele cazuri, de exemplu în cazul Biroului Directorului Serviciului Național de Informații (ODNI), pot avea competența de investiga plângerile respective (312)]. Șefii serviciilor de informații trebuie să se asigure că responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile dispun de resursele necesare pentru a-și îndeplini mandatul, că au acces la orice material și personal necesar pentru îndeplinirea funcțiilor lor și că sunt informați și consultați cu privire la modificările de politică propuse (313). Responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile raportează periodic Congresului și PCLOB, inclusiv cu privire la numărul și natura plângerilor primite de către departament/agenție, punând la dispoziție și un rezumat al deciziilor luate în legătură cu astfel de plângeri, cu privire la evaluările și anchetele întreprinse și la impactul activităților desfășurate de aceștia (314).

(165)

În al doilea rând, fiecare serviciu de informații dispune de un inspector general independent cu atribuții, printre altele, de supraveghere a activităților de colectare de informații externe. Astfel, în cadrul ODNI, există un birou al inspectorului general al Comunității Serviciilor de Informații, care are competență generală asupra întregii Comunități a Serviciilor de Informații și care este autorizat să realizeze investigații cu privire la plângeri sau informații care vizează acuzații de comportament ilicit sau abuz de autoritate în legătură cu ODNI și/sau programele și activitățile Comunității Serviciilor de Informații (315). La fel ca în cazul autorităților de aplicare a dreptului penal (a se vedea considerentul 109), acești inspectori generali sunt independenți din punct de vedere legal (316) și sunt responsabili pentru efectuarea de audituri și investigații privind programele și operațiunile desfășurate de serviciul respectiv în scopuri legate de obținerea de informații interne, inclusiv în ceea ce privește abuzul sau încălcarea legii (317). Aceștia au acces la toate evidențele, rapoartele, auditurile, analizele, documentele, dosarele, recomandările sau alte materiale relevante, dacă este necesar, prin intermediul unei citații și pot lua declarații ale martorilor (318). Inspectorii generali trimit spre urmărire penală cazurile de presupuse încălcări penale și formulează recomandări de măsuri de remediere către șefii de serviciu (319). Deși recomandările lor nu au caracter obligatoriu, în general, rapoartele lor, inclusiv cu privire la acțiunile subsecvente (sau lipsa acestora) (320) sunt făcute publice și transmise Congresului, care poate să își exercite, pe această bază, propria funcție de supraveghere (a se vedea considerentele 168-169) (321).

(166)

În al treilea rând, Comitetul pentru supravegherea serviciilor de informații (Intelligence Oversight Board) (IOB), instituit în cadrul Consiliului consultativ privind serviciile de informații al președintelui (PIAB), supraveghează respectarea de către serviciile de informații din SUA a Constituției și a tuturor normelor aplicabile (322). PIAB este un organism consultativ din cadrul Biroului executiv al președintelui, acesta din urmă fiind format din 16 membri numiți de președinte care nu fac parte din personalul autorităților SUA. IOB este format din maximum cinci membri desemnați de președinte dintre membrii PIAB. În conformitate cu OE nr. 12333 (323), șefii tuturor serviciilor de informații au obligația de a raporta către IOB orice activitate de colectare de informații pentru care există motive să se creadă că ar putea fi ilegală sau contrară vreunui ordin executiv sau vreunei directive prezidențiale. Pentru a asigura accesul IOB la informațiile necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, Ordinul executiv nr. 13462 prevede că directorul Serviciului Național de Informații și șefii serviciilor de informații furnizează orice informații și asistență pe care IOB le consideră necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în măsura permisă de lege (324). La rândul său, IOB are obligația de a informa președintele cu privire la activitățile de colectare de informații cu privire la care consideră că încalcă legislația SUA (inclusiv ordinele executive) și nu sunt abordate în mod adecvat de procurorul general, de directorul Serviciului Național de Informații sau de șeful unui serviciu de informații (325). În plus, IOB are obligația de a informa procurorul general cu privire la posibilele încălcări ale dreptului penal.

(167)

În al patrulea rând, serviciile de informații fac obiectul supravegherii de către PCLOB. În conformitate cu statutul său de constituire, PCLOB are responsabilități în domeniul politicilor de combatere a terorismului și al punerii în aplicare a acestora în vederea protejării vieții private și a libertăților civile. În cadrul evaluării efectuate cu privire la acțiunile serviciilor de informații, acesta poate avea acces la toate evidențele, rapoartele, auditurile, analizele, documentele, dosarele și recomandările, inclusiv la informații clasificate, poate desfășura interviuri și audia martori (326). Comitetul primește rapoarte de la responsabilii pentru protecția vieții private și a libertăților civile din mai multe departamente/agenții federale (327), poate emite recomandări pentru agențiile guvernamentale și serviciile de informații și prezintă rapoarte periodice către comisiile Congresului și către Președinte (328). Rapoartele comitetului, inclusiv cele adresate Congresului, trebuie puse la dispoziția publicului în cea mai mare măsură posibilă (329). PCLOB a emis mai multe rapoarte de supraveghere și monitorizare, inclusiv o analiză cu privire la programele derulate în temeiul secțiunii 702 din FISA și protecția vieții private în acest context, precum și cu privire la punerea în aplicare a PPD-28 și a OE nr. 12333 (330). PCLOB are, de asemenea, atribuții specifice de supraveghere în ceea ce privește punerea în aplicare a OE nr. 14086, în special prin evaluarea conformității procedurilor serviciilor cu ordinul executiv (a se vedea considerentul 126) și a funcționării corecte a mecanismului de recurs (a se vedea considerentul 194).

(168)

În al cincilea rând, în plus față de mecanismul de supraveghere de la nivelul ramurii executive, o serie de comisii specifice din cadrul Congresului SUA (comisiile judiciare și comisiile pentru informații ale Camerei Reprezentanților și Senatului) au responsabilități de supraveghere cu privire la activitățile de colectare de informații externe ale SUA. Membrii acestor comisii au acces la informații clasificate, precum și la metode și programe care vizează colectarea de informații (331). Comisiile își exercită funcțiile de supraveghere în diferite moduri, în special prin audieri, investigații, analize și rapoarte (332).

(169)

Comisiile Congresului primesc rapoarte periodice privind activitățile de colectare de informații, inclusiv din partea procurorului general, a directorului Serviciului Național de Informații, a serviciilor de informații și a altor organisme de supraveghere (de exemplu, inspectorii generali) – a se vedea considerentele 164-165. În special, în conformitate cu Legea privind securitatea națională, „[p]reședintele se asigură că respectivele comisii pentru informații ale Congresului sunt ținute la curent pe deplin cu privire la activitățile de colectare de informații ale Statelor Unite ale Americii, inclusiv orice cu privire la orice activitate semnificativă anticipată de colectare de informații în conformitate cu cerințele acestui subcapitol” (333). De asemenea, „[p]reședintele se asigură că orice activitate ilegală de colectare de informații, precum și orice măsuri de remediere care au fost luate sau sunt planificate în legătură cu o astfel de activitate ilegală sunt raportate imediat comisiilor pentru informații ale Congresului” (334).

(170)

În plus, din legile specifice decurg o serie de cerințe de raportare suplimentare. În special, FISA impune procurorului general să „informeze pe deplin” comisiile pentru informații și comisiile judiciare ale Camerei Reprezentanților și Senatului cu privire la activitățile autorităților desfășurate în temeiul anumitor secțiuni din FISA (335). De asemenea, FISA impune autorităților să furnizeze comisiilor din cadrul Congresului copii după toate deciziile, ordinele sau avizele FISC sau FISCR care includ „o interpretare semnificativă a dispozițiilor FISA”. În ceea ce privește supravegherea în temeiul secțiunii 702 din FISA, supravegherea parlamentară este exercitată prin rapoarte prevăzute de lege către comisiile pentru informații și comisiile judiciare, precum și prin informări și audieri frecvente. Printre acestea se numără un raport semestrial al procurorului general care descrie utilizarea secțiunii 702 din FISA, cu documente justificative, inclusiv rapoarte de conformitate ale Departamentului de Justiție și ODNI și o descriere a oricăror incidente de neconformitate (336), precum și o evaluare semestrială separată efectuată de către procurorul general și DNI privind respectarea procedurilor de direcționare și de reducere la minimum a intervențiilor (337).

(171)

În plus, FISA impune autorităților SUA să comunice Congresului (și publicului larg) în fiecare an, printre altele, numărul de ordine în temeiul FISA solicitate și primite, precum și estimări ale numărului de persoane care sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA și care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA vizate de supraveghere (338). Legea impune, de asemenea, o raportare publică suplimentară cu privire la numărul de NSL emise, atât în ceea ce privește persoanele care sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA, cât și persoanele care nu sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA (permițând, în același timp, destinatarilor ordinelor și certificărilor FISA, precum și ai cererilor de NSL, să prezinte rapoarte de transparență în anumite condiții) (339).

(172)

La un nivel mai general, Comunitatea Serviciilor de Informații depune diverse eforturi de a asigura transparența activităților sale de colectare de informații (externe). De exemplu, în 2015, ODNI a adoptat principii privind transparența serviciilor de informații și un plan de punere în aplicare în materie de transparență și a impus fiecărui serviciu de informații să desemneze un responsabil pentru transparența serviciului de informații pentru a promova transparența și a conduce inițiative în materie de transparență (340). Ca parte a acestor eforturi, serviciile de informații au făcut și continuă să facă publice părți declasificate ale politicilor, procedurilor, rapoartelor de supraveghere, rapoartelor privind activitățile desfășurate în temeiul secțiunii 702 din FISA și OE nr. 12333, precum și ale deciziilor FISC și ale altor materiale, inclusiv pe o pagină web specifică gestionată de ODNI, și anume „IC on the Record” (341).

(173)

În cele din urmă, în plus față de supravegherea de către organismele de supraveghere menționate în considerentele 162-168, colectarea datelor cu caracter personal în temeiul secțiunii 702 din FISA face obiectul supravegherii FISC (342). În conformitate cu Norma nr. 13 din Regulamentul de procedură al FISC, funcționarii cu atribuții de conformitate din cadrul serviciilor de informații din SUA au obligația de a raporta orice încălcare a procedurilor de direcționare și de reducere la minimum a intervențiilor și a procedurilor de interogare în temeiul articolului 702 din FISA către DoJ și ODNI, care, la rândul lor, le raportează FISC. În plus, DoJ și ODNI prezintă FISC rapoarte semestriale comune de evaluare a activității de supraveghere, care identifică tendințele în ceea ce privește respectarea procedurilor de direcționare a intervențiilor, oferă date statistice, descriu categorii de incidente legate de conformitate, descriu în detaliu motivele pentru care au intervenit anumite incidente legate de respectarea procedurilor de direcționare a intervențiilor și precizează măsurile pe care le-au luat serviciile de informații pentru a evita recurența acestora (343).

(174)

În cazul în care este necesar (de exemplu, în cazul în care se identifică încălcări ale procedurilor de direcționare a intervențiilor), curtea poate solicita serviciului de informații relevant să ia măsuri de remediere (344). Acestea pot varia de la măsuri individuale la măsuri structurale, de exemplu, de la încetarea acțiunii de obținere a datelor sau ștergerea datelor obținute în mod ilegal până la o modificare a practicii de colectare, inclusiv în ceea ce privește orientările pentru personal și formarea acestuia (345). În plus, în cursul revizuirii sale anuale a certificărilor în temeiul secțiunii 702, FISC ține seama de incidentele de neconformitate pentru a stabili dacă certificările prezentate respectă cerințele FISA. În mod similar, în cazul în care FISC constată că respectivele certificări ale autorităților nu au fost suficiente, inclusiv ca urmare a unor incidente specifice de conformitate, aceasta poate emite un așa-numit „ordin de constatare a deficiențelor” prin care le solicită acestora să remedieze încălcarea în termen de 30 de zile sau să înceteze sau să nu demareze punerea în aplicare a certificării în temeiul secțiunii 702. În sfârșit, FISC evaluează tendințele pe care le observă în ceea ce privește aspectele legate de conformitate și poate impune modificarea procedurilor sau măsuri suplimentare de supraveghere și de raportare pentru a aborda tendințele în materie de conformitate (346).

3.2.3    Căi de atac

(175)

Astfel cum se explică mai detaliat în prezenta secțiune, Statele Unite ale Americii oferă persoanelor vizate din Uniune o serie de posibilități de a introduce o acțiune în justiție în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, cu competențe obligatorii. Împreună, acestea permit persoanelor să aibă acces la datele lor cu caracter personal, să solicite revizuirea legalității accesului autorităților la datele lor și, în cazul în care se constată o încălcare, să obțină remedierea acestei încălcări, inclusiv prin rectificarea sau ștergerea datelor lor cu caracter personal.

(176)

În primul rând, în temeiul OE nr. 14086, astfel cum este completat de Regulamentul PG de instituire a Curții de Reexaminare a Protecției Datelor, se instituie un mecanism specific de recurs pentru a gestiona și soluționa plângerile înaintate de persoane referitoare la activitățile SUA de colectare de informații de tip SIGINT. Orice persoană din UE are dreptul de a înainteze o plângere mecanismului de recurs cu privire la o presupusă încălcare a legislației SUA care reglementează activitățile de colectare de informații de tip SIGINT (de exemplu, OE nr. 14086, secțiunea 702 din FISA, OE nr. 12333) care îi afectează în mod negativ interesele din perspectiva vieții private și a libertăților civile (347). Acest mecanism de recurs este disponibil pentru persoane din țări sau organizații regionale de integrare economică care au fost desemnate de procurorul general al SUA drept „state eligibile” (348). La 30 iunie 2023, Uniunea Europeană și cele trei țări membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb, care constituie împreună Spațiul Economic European, au fost desemnate de procurorul general al SUA, în temeiul secțiunii 3 litera (f) din OE nr. 14086, drept „stat eligibil” (349). Această desemnare nu aduce atingere articolului 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(177)

O persoană vizată care dorește să înainteze o astfel de plângere trebuie să o depună la o autoritate de supraveghere dintr-un stat membru al UE competentă să supravegheze prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile publice (o APD) (350). Acest lucru asigură un acces facil la mecanismul de recurs, permițând persoanelor să apeleze la o autoritate „aproape de casă” și cu care pot comunica în propria limbă. După ce se verifică cerințele pentru depunerea unei plângeri, menționate în considerentul 178, APD competentă, prin intermediul secretariatului Comitetului european pentru protecția datelor, va direcționa plângerea către mecanismul de recurs.

(178)

Înaintarea unei plângeri mecanismului de recurs face obiectul unor cerințe de admisibilitate scăzute, iar persoanele nu trebuie să demonstreze că datele acestora au făcut, în fapt, obiectul activităților SUA de colectare de informații de tip SIGINT (351). În același timp, pentru a oferi un punct de plecare pentru examinarea cauzei de către mecanismul de recurs, trebuie furnizate anumite informații de bază, de exemplu, cu privire la datele cu caracter personal despre care se presupune în mod rezonabil că au fost transferate către SUA și la mijloacele prin care se crede că au fost transferate, Identitățile entităților guvernamentale din SUA despre care se crede că sunt implicate în presupusa încălcare (dacă sunt cunoscute), temeiul în baza căruia se susține că a avut loc o încălcare a legislației SUA (deși acest lucru nu necesită demonstrarea faptului că datele cu caracter personal au fost, în fapt, colectate de serviciile de informații din SUA) și natura măsurii reparatorii solicitate.

(179)

Investigarea inițială a plângerilor înaintate acestui mecanism de recurs este efectuată de CLPO ODNI, ale cărui rol și competențe legale existente au fost extinse pentru acele acțiuni specifice întreprinse în temeiul OE nr. 14086 (352). În cadrul Comunității Serviciilor de Informații, CLPO este, printre altele, responsabil pentru asigurarea faptului că protecția libertăților civile și a vieții private este integrată în mod corespunzător în politicile și procedurile ODNI și ale serviciilor de informații, supravegherea respectării de către ODNI a cerințelor aplicabile privind libertățile civile și viața privată și realizarea de evaluări ale impactului din perspectiva vieții private (353). CLPO ODNI poate fi revocat din funcție de directorul Serviciului Național de Informații numai din motive întemeiate, și anume pentru comiterea unei abateri, practici ilicite, încălcarea securității, neglijență în serviciu sau incapacitate (354).

(180)

În activitatea sa de examinare a unei plângeri, CLPO ODNI are acces la informații pentru realizarea evaluării sale și poate apela la sprijinul obligatoriu al responsabililor pentru protecția vieții private și a libertăților civile din cadrul diferitelor servicii de informații (355). Serviciilor de informații le este interzis să împiedice sau să influențeze în mod necorespunzător activitatea de examinare a plângerilor desfășurată de CLPO ODNI. În mod similar, nici directorul Serviciului Național de Informații nu se poate implica în această activitate (356). Atunci când examinează o plângere, CLPO ODNI trebuie să aplice legea „în mod imparțial”, având în vedere atât interesele naționale în materie de securitate vizate de activitățile de colectare de informații de tip SIGINT, cât și protecția vieții private (357).

(181)

În cadrul activității sale de examinare a unei plângeri, CLPO ODNI stabilește dacă a avut loc o încălcare a legislației SUA aplicabile și, în caz afirmativ, decide cu privire la o remediere adecvată (358). Aceasta din urmă se referă la măsuri care remediază pe deplin o încălcare identificată, cum ar fi încetarea obținerii ilegale de date, ștergerea datelor colectate în mod ilegal, ștergerea rezultatelor interogărilor efectuate necorespunzător cu privire la date colectate în mod legal, restricționarea accesului la datele colectate în mod legal la personalul instruit în mod corespunzător sau rechemarea rapoartelor de informații care conțin date obținute fără deținerea unei autorizări legale în acest sens sau care au fost diseminate în mod ilegal (359). Deciziile CLPO ODNI cu privire la plângerile individuale (inclusiv cu privire la măsurile de remediere) sunt obligatorii pentru serviciile de informații în cauză (360).

(182)

CLPO ODNI trebuie să păstreze documentația privind activitatea sa de examinare a plângerii și să emită o decizie clasificată în care să explice temeiurile constatărilor sale în fapt, concluzia cu privire la existența unei încălcări eligibile și remedierea adecvată stabilită (361). În cazul în care activitatea de examinare a plângerii desfășurată de CLPO ODNI indică o încălcare de către orice autoritate care face obiectul supravegherii FISC, CLPO trebuie, de asemenea, să prezinte un raport clasificat procurorului general adjunct pentru securitate națională, care, la rândul său, are obligația de a raporta neconformitatea respectivă către FISC, care poate lua măsuri suplimentare de asigurare a respectării legii (în conformitate cu procedura descrisă în considerentele 173-174) (362).

(183)

Odată finalizată activitatea de examinare a plângerii, CLPO ODNI informează reclamantul că „examinarea fie nu a identificat încălcări eligibile, fie CLPO ODNI a emis o decizie care impune o remediere adecvată” (363). Acest lucru permite protejarea confidențialității activităților desfășurate pentru a proteja securitatea națională, oferind în același timp persoanelor o decizie prin care se confirmă investigarea și soluționarea corespunzătoare a plângerii. În plus, această decizie poate fi contestată de persoana în cauză. În acest scop, aceasta va fi informată cu privire la posibilitatea de a introduce o cale de atac la DPRC și să solicite o reexaminare a constatărilor CLPO (a se vedea considerentul 184 și următoarele) și că, în cazul în care este sesizată această instanță, se va alege un avocat special care să susțină interesul reclamantului (364).

(184)

Orice reclamant, precum și fiecare element al Comunității Serviciilor de Informații, poate solicita reexaminarea deciziei CLPO ODNI de către Curtea de Reexaminare a Protecției Datelor (DPRC). Astfel de cereri de reexaminare trebuie depuse în termen de 60 de zile de la primirea notificării din partea CLPO ODNI cu privire la faptul că examinarea plângerii de către acesta s-a încheiat și includ orice informații pe care persoana în cauză dorește să le furnizeze DPRC (de exemplu, argumente privind aspecte de drept sau aplicarea legii la situația de fapt a cauzei) (365). Persoanele vizate din Uniune pot înainta din nou cererea APD competente (a se vedea considerentul 177).

(185)

DPRC este o instanță judecătorească independentă înființată de procurorul general în temeiul OE nr. 14086 (366). Aceasta este formată din cel puțin șase judecători, numiți de procurorul general în consultare cu PCLOB, Secretarul pentru Comerț și directorul Serviciului Național de Informații pentru mandate reînnoibile de patru ani (367). Numirea judecătorilor de către procurorul general se bazează pe criteriile utilizate de ramura executivă atunci când evaluează candidații la sistemul judiciar federal, acordând importanță oricărei experiențe judiciare anterioare (368). În plus, judecătorii trebuie să fie practicieni în domeniul dreptului (și anume membri activi înscriși în barou și autorizați în mod corespunzător să exercite o profesie juridică) și să aibă experiență adecvată în domeniul legislației privind viața privată și securitatea națională. Procurorul general trebuie să depună eforturi pentru a se asigura că, în orice moment, cel puțin jumătate dintre judecători au experiență judiciară anterioară și toți judecătorii trebuie să dețină autorizații de securitate pentru a putea avea acces la informații clasificate privind securitatea națională (369).

(186)

Numai persoanele care îndeplinesc condițiile menționate în considerentul 185 și nu sunt angajați ai ramurii executive la momentul numirii lor sau în ultimii doi ani pot fi numite în componența DPRC. În mod similar, pe durata mandatului lor în cadrul DPRC, judecătorii nu pot deține nicio altă funcție oficială în cadrul guvernului SUA (cu excepția celei de judecători în cadrul DPRC) (370).

(187)

Independența procesului de judecată se realizează printr-o serie de garanții. În special, ramurii executive (procurorului general și serviciilor de informații) îi este interzis să intervină sau să influențeze în mod necorespunzător activitatea de reexaminare a DPRC (371). DPRC trebuie să soluționeze în mod imparțial cauzele (372) și funcționează în conformitate cu propriul său regulament de procedură (adoptat cu majoritate de voturi). În plus, judecătorii DPRC pot fi revocați din funcție numai de procurorul general și numai din motive întemeiate (și anume pentru comiterea unei abateri, practici ilicite, încălcarea securității, neglijență în serviciu sau incapacitate), după luarea în considerare în mod corespunzător a standardelor aplicabile judecătorilor federali prevăzute în Normele de procedură privind conduita judecătorilor și incapacitatea acestora de a-și desfășura activitatea (373).

(188)

Cererile înaintate DPRC sunt examinate de completuri de trei judecători, care includ un președinte al completului; acestea trebuie să acționeze în conformitate cu Codul de conduită al judecătorilor din SUA (374). Fiecare complet este asistat de un avocat special (375), care are acces la toate informațiile referitoare la cauză, inclusiv la informații clasificate (376). Rolul avocatului special este de a se asigura că interesele reclamantului sunt reprezentate și că respectivul complet al DPRC este bine informat cu privire la toate aspectele relevante de drept și de fapt (377). Pentru a-și fundamenta suplimentar poziția cu privire la o cerere de reexaminare adresată DPRC de către o persoană, avocatul special poate solicita informații de la reclamant prin intermediul unor întrebări scrise (378).

(189)

DPRC reexaminează constatările CLPO ODNI (atât în ceea ce privește eventuala încălcare a legislației SUA aplicabile, cât și în ceea ce privește remedierea adecvată), cel puțin pe baza evidențelor investigației CLPO ODNI, precum și orice informații și observații furnizate de reclamant, de avocatul special sau de un serviciu de informații (379). Un complet DPRC are acces la toate informațiile necesare pentru efectuarea unei reexaminări, pe care le poate obține prin intermediul CLPO ODNI (de exemplu, completul poate solicita CLPO să își completeze dosarul cu informații suplimentare sau constatări factuale, dacă acest lucru este necesar pentru efectuarea reexaminării) (380).

(190)

La încheierea reexaminării sale, DPRC poate (1) să decidă că nu există elemente de probă care să indice că au avut loc activități de colectare de informații de tip SIGINT care implică date cu caracter personal ale reclamantului, (2) să decidă că respectivele constatări ale CLPO ODNI au fost corecte din punct de vedere juridic și sunt susținute de elemente de probă substanțiale sau (3) în cazul în care DPRC nu este de acord cu constatările CLPO ODNI (în ceea ce privește eventuala încălcare a legislației SUA aplicabile sau remedierea adecvată), să emită propriile constatări (381).

(191)

În toate cazurile, DPRC adoptă o decizie scrisă cu majoritate de voturi. În cazul în care reexaminarea identifică o încălcare a normelor aplicabile, decizia va specifica orice remediere adecvată, care include ștergerea datelor colectate în mod ilegal, ștergerea rezultatelor interogărilor efectuate necorespunzător, restricționarea accesului la datele colectate în mod legal la personalul instruit în mod corespunzător sau rechemarea rapoartelor de informații care conțin date obținute fără deținerea unei autorizări legale în acest sens sau care au fost diseminate în mod ilegal (382). Decizia DPRC este obligatorie și definitivă în ceea ce privește plângerea cu care este sesizată (383). În plus, în cazul în care reexaminarea indică o încălcare de către orice autoritate care face obiectul supravegherii FISC, DPRC trebuie, de asemenea, să prezinte un raport clasificat procurorului general adjunct pentru securitate națională, care, la rândul său, are obligația de a raporta neconformitatea respectivă către FISC, care poate lua măsuri suplimentare de asigurare a respectării legii (în conformitate cu procedura descrisă în considerentele 173-174) (384).

(192)

Fiecare decizie a unui complet DPRC este transmisă CLPO ODNI (385). În cazurile în care reexaminarea de către DPRC a fost inițiată în urma unei cereri din partea reclamantului, reclamantul este informat prin intermediul autorității naționale că DPRC și-a finalizat reexaminarea și că „reexaminarea fie nu a identificat încălcări eligibile, fie DPRC a emis o decizie care impune o remediere adecvată” (386). Biroul pentru protecția vieții private și a libertăților civile din cadrul DoJ păstrează o evidență a tuturor informațiilor reexaminate de DPRC și a tuturor deciziilor emise, care sunt puse la dispoziție spre consultare ca precedent fără caracter obligatoriu pentru viitoarele completuri DPRC (387).

(193)

De asemenea, DoC are obligația de a păstra o evidență pentru fiecare reclamant care a depus o plângere (388). Pentru a spori transparența, cel puțin o dată la cinci ani, DoC trebuie să contacteze serviciile de informații relevante pentru a verifica dacă informațiile referitoare la o reexaminare efectuată de DPRC au fost declasificate (389). În acest caz, persoanei în cauză i se va notifica faptul că astfel de informații pot fi disponibile în temeiul legislației aplicabile (și anume că aceasta poate solicita accesul la aceste informații în temeiul Legii privind libertatea de informare – a se vedea considerentul 199).

(194)

În sfârșit, funcționarea corectă a acestui mecanism de recurs va face obiectul unei evaluări periodice independente. Mai precis, în conformitate cu OE nr. 14086, funcționarea mecanismului de recurs face obiectul unei reexaminări anuale de către PCLOB, un organism independent (a se vedea considerentul 110) (390). În cadrul acestei activități, PCLOB va evalua, printre altele, dacă CLPO ODNI și DPRC au gestionat plângerile în timp util, dacă au obținut acces deplin la informațiile necesare, dacă garanțiile de fond prevăzute de OE nr. 14086 au fost luate în considerare în mod corespunzător în procesul de reexaminare și dacă serviciile de informații au respectat pe deplin constatările CLPO ODNI și DPRC. PCLOB va prezenta un raport privind rezultatul reexaminării sale președintelui, procurorului general, directorului Serviciului Național de Informații, șefilor serviciilor de informații, CLPO ODNI și comisiilor pentru informații ale Congresului, care va fi, de asemenea, făcut public într-o versiune neclasificată – și, la rândul său, va contribui la revizuirea periodică a funcționării prezentei decizii, care va fi efectuată de Comisie. Procurorul general, directorul Serviciului Național de Informații, CLPO ODNI și șefii serviciilor de informații sunt obligați să pună în aplicare sau să abordeze în alt mod toate recomandările incluse în astfel de rapoarte. În plus, PCLOB va emite o certificare anuală publică cu privire la conformitatea instrumentării plângerilor de către mecanismul de recurs cu cerințele OE nr. 14086.

(195)

Pe lângă mecanismul specific de recurs instituit în temeiul OE nr. 14086, toate persoanele (indiferent de cetățenie sau de locul de reședință) au la dispoziție căi de atac înaintea instanțelor de drept comun din SUA (391).

(196)

În special, FISA și o lege conexă prevăd posibilitatea ca persoanele să introducă o acțiune civilă prin care să solicite despăgubiri bănești împotriva Statelor Unite ale Americii, atunci când informațiile cu privire la acestea au fost folosite sau divulgate în mod ilegal și intenționat (392), să introducă o acțiune în justiție împotriva funcționarilor ai guvernului SUA în calitatea lor personală prin care să solicite despăgubiri bănești (393) și să conteste legalitatea supravegherii (și să încerce să suprime informațiile) în cazul în care guvernul SUA intenționează să utilizeze sau să divulge orice informații obținute sau derivate din activitatea de supraveghere electronică împotriva persoanei în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative în Statele Unite ale Americii (394). La un nivel mai general, în cazul în care guvernul intenționează să utilizeze informațiile obținute în cursul operațiunilor de colectare de informații împotriva unui suspect într-o cauză penală, cerințele constituționale și legale (395) impun obligații de divulgare a anumitor informații, astfel că inculpatul poate contesta legalitatea colectării și utilizării elementelor de probă de către guvern.

(197)

În plus, există o serie de modalități legale specifice de recurs împotriva funcționarilor guvernamentali pentru accesul ilegal al autorităților la date cu caracter personal sau pentru utilizarea acestora, inclusiv în scopuri presupuse de securitate națională (și anume în baza Legii privind fraudele și abuzurile informatice (396), Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (397) și Legea privind dreptul la confidențialitatea informațiilor financiare (398)). Toate aceste acțiuni în justiție se referă la date, persoane vizate și/sau tipuri de acces specifice (de exemplu, accesul de la distanță la un calculator prin intermediul internetului) și sunt disponibile în anumite condiții (de exemplu, comportament intenționat, comportament în afara calității oficiale, prejudiciul suferit).

(198)

O posibilitate de recurs cu caracter mai general este oferită în baza APA (399), potrivit căreia „o persoană care este victima unui abuz juridic în urma acțiunilor agenției sau este afectată ori lezată într-un alt mod în urma acțiunilor agenției” are dreptul la un control jurisdicțional al acestora (400). Acest lucru include posibilitatea de a solicita instanței „să declare ilegale sau să anuleze acțiunile, constatările și concluziile agenției în legătură cu care s-a constatat că sunt […] arbitrare, capricioase, un abuz de putere de apreciere sau neconforme cu legea din orice alt motiv” (401). De exemplu, o instanță de apel federală a hotărât în 2015 cu privire la o cerere în temeiul APA că o colectare în masă de metadate de telefonie de către guvernul SUA nu a fost autorizată în temeiul secțiunii 501 din FISA (402).

(199)

În sfârșit, pe lângă modalitățile de recurs menționate în considerentele 176-198, orice persoană are dreptul de a solicita accesul la evidențele existente ale agențiilor federale în temeiul FOIA, inclusiv în cazul în care acestea conțin datele cu caracter personal ale persoanei respective (403). Un astfel de acces poate facilita, de asemenea, introducerea unei acțiuni înaintea instanțelor de drept comun, inclusiv în sprijinul demonstrării calității procesuale. Agențiile pot refuza accesul la informații care se încadrează în anumite excepții enumerate, inclusiv accesul la informații clasificate în materie de securitate națională și la informații privind investigațiile autorităților de aplicare a legii (404), însă reclamanții care sunt nemulțumiți de răspunsul primit au posibilitatea de a-l contesta prin intermediul controlului administrativ și, ulterior, jurisdicțional (înaintea instanțelor federale) (405).

(200)

Din cele de mai sus rezultă că, atunci când autoritățile de aplicare a legii și autoritățile de securitate națională din Statele Unite ale Americii accesează date cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al prezentei decizii, un astfel de acces este reglementat de un cadru juridic care prevede condițiile în care poate avea loc accesul și garantează că accesul și utilizarea ulterioară a datelor sunt limitate la ceea ce este necesar și proporțional în raport cu obiectivul de interes public urmărit. Aceste garanții pot fi invocate de persoane, care beneficiază de drepturi la căi de atac eficiente.

4.   CONCLUZIE

(201)

Comisia consideră că Statele Unite ale Americii – prin principiile publicate de DoC al SUA – asigură un nivel de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniune unor organizații certificate din Statele Unite ale Americii în temeiul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor care este în esență echivalent cu cel garantat de Regulamentul (UE) 2016/679.

(202)

În plus, Comisia consideră că aplicarea efectivă a principiilor este garantată de obligațiile privind transparența și gestionarea CCD de către DoC. De asemenea, în ansamblu, mecanismele de supraveghere și de recurs prevăzute în legislația SUA permit identificarea și sancționarea în practică a încălcărilor normelor de protecție a datelor și pun la dispoziția persoanelor vizate căi de atac pentru a obține accesul la datele cu caracter personal care le privesc și, în cele din urmă, rectificarea sau ștergerea datelor respective.

(203)

În sfârșit, pe baza informațiilor disponibile cu privire la ordinea juridică a SUA, inclusiv a informațiilor conținute în anexele VI și VII, Comisia consideră că orice ingerință a autorităților publice din SUA în interes public, în special în scopul asigurării respectării dreptului penal și în scopuri legate de securitatea națională, în drepturile fundamentale ale persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt transferate din Uniune către Statele Unite ale Americii în temeiul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor se va limita la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului legitim în cauză și că există o protecție juridică efectivă împotriva unei astfel de ingerințe. Prin urmare, având în vedere constatările de mai sus, ar trebui să se decidă că Statele Unite ale Americii asigură un nivel de protecție adecvat în sensul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679, interpretat în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pentru datele cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană unor organizații certificate în temeiul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor.

(204)

Având în vedere că limitările, garanțiile și mecanismul de recurs instituite prin OE nr. 14086 sunt elemente esențiale ale cadrului juridic al SUA pe care se bazează evaluarea Comisiei, adoptarea prezentei decizii se bazează în special pe adoptarea unor politici și proceduri actualizate de punere în aplicare a OE nr. 14086 de către toate serviciile de informații din SUA și pe desemnarea Uniunii ca organizație eligibilă în scopul mecanismului de recurs, care au avut loc la 3 iulie 2023 (a se vedea considerentul 126) și, respectiv, la 30 iunie 2023 (a se vedea considerentul 176).

5.   EFECTELE PREZENTEI DECIZII ȘI ACȚIUNILE AUTORITĂȚILOR PENTRU PROTECȚIA DATELOR

(205)

Statele membre și organele acestora au obligația de a lua măsurile necesare pentru a se conforma actelor instituțiilor Uniunii, întrucât se presupune că aceste acte sunt legale și, prin urmare, produc efecte juridice atât timp cât nu sunt retrase, anulate în cadrul unei acțiuni în anulare sau declarate nule ca urmare a unei trimiteri preliminare sau a unei excepții de nelegalitate.

(206)

În consecință, o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, adoptată în temeiul articolului 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, este obligatorie pentru toate organele statelor membre cărora li se adresează, inclusiv pentru autoritățile de supraveghere independente ale acestora. În special, transferurile de la un operator sau o persoană împuternicită de operator din Uniune către organizații certificate din Statele Unite ale Americii poate avea loc fără a fi necesară obținerea unei autorizări suplimentare.

(207)

Ar trebui reamintit faptul că, în temeiul articolului 58 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 și astfel cum este explicat de Curtea de Justiție în Hotărârea Schrems (406), în cazul în care o autoritate națională pentru protecția datelor pune sub semnul întrebării, inclusiv în urma primirii unei plângeri, compatibilitatea unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție cu dreptul fundamental al unei persoane la viață privată și la protecția datelor, legislația națională trebuie să prevadă o cale de atac pentru a invoca motivele respective în fața unei instanțe naționale, care poate fi obligată să efectueze o trimitere preliminară către Curtea de Justiție (407).

6.   MONITORIZAREA ȘI REVIZUIREA PREZENTEI DECIZII

(208)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (408) și astfel cum se prevede la articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679, Comisia ar trebui să monitorizeze continuu evoluțiile relevante din țara terță, după adoptarea unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, pentru a evalua dacă țara terță continuă să asigure un nivel de protecție în esență echivalent. O astfel de verificare se impune, în orice caz, atunci când Comisia primește orice informație care dă naștere unor îndoieli justificate în această privință.

(209)

Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze în permanență situația din Statele Unite ale Americii în ceea ce privește cadrul juridic și practica propriu-zisă de prelucrare a datelor cu caracter personal, astfel cum sunt evaluate în prezenta decizie. Pentru a facilita acest proces, autoritățile SUA ar trebui să informeze cu promptitudine Comisia cu privire la evoluțiile semnificative la nivelul ordinii juridice a Statele Unite ale Americii care au un impact asupra cadrului juridic care face obiectul prezentei decizii, precum și cu privire la orice evoluție a practicilor legate de prelucrarea datelor cu caracter personal evaluate în prezenta decizie, atât în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către organizații certificate din Statele Unite ale Americii, cât și limitările și garanțiile aplicabile accesului autorităților publice la datele cu caracter personal.

(210)

În plus, pentru a permite Comisiei să își exercite în mod eficace funcția de monitorizare, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la orice acțiune relevantă întreprinsă de autoritățile naționale pentru protecția datelor, în special în ceea ce privește solicitările sau plângerile formulate de persoane vizate din Uniune cu privire la transferul de date cu caracter personal din Uniune către organizații certificate din Statele Unite ale Americii. De asemenea, Comisia ar trebui să fie informată cu privire la orice indiciu potrivit căruia acțiunile autorităților publice din SUA responsabile cu prevenirea, investigarea, detectarea sau aducerea în fața instanței a infracțiunilor sau cu securitatea națională, inclusiv acțiunile oricărui organism de supraveghere, nu asigură nivelul de protecție necesar.

(211)

În aplicarea articolului 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 (409), Comisia, în urma adoptării prezentei decizii, ar trebui să verifice periodic dacă respectivele constatări referitoare la caracterul adecvat al nivelului de protecție asigurat de Statele Unite ale Americii în temeiul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor sunt în continuare justificate în fapt și în drept. Întrucât, în special, OE nr. 14086 și Regulamentul PG impun crearea de noi mecanisme și punerea în aplicare a unor noi garanții, prezenta decizie ar trebui să facă obiectul unei prime revizuiri în termen de un an de la intrarea sa în vigoare, pentru a se verifica dacă toate elementele relevante au fost puse în aplicare pe deplin și dacă funcționează în mod eficace în practică. În urma acestei prime revizuiri și în funcție de rezultatul acesteia, Comisia va decide, consultându-se îndeaproape cu comitetul instituit în temeiul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Comitetul european pentru protecția datelor, cu privire la periodicitatea revizuirilor viitoare (410).

(212)

Pentru a efectua revizuirile, Comisia ar trebui să participe la reuniuni cu DoC, FTC și DoT însoțite, dacă este cazul, de alte departamente și agenții implicate în punerea în aplicare a CCD UE-SUA, precum și, în ceea ce privește aspectele legate de accesul autorităților la date, de reprezentanți ai DoJ, ODNI (inclusiv CLPO), alte elemente ale Comunității Serviciilor de Informații, DPRC și avocații speciali. Participarea la această reuniune ar trebui să fie deschisă reprezentanților membrilor Comitetului european pentru protecția datelor.

(213)

Revizuirile ar trebui să vizeze toate aspectele legate de funcționarea prezentei decizii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în Statele Unite ale Americii, în special de aplicarea și punerea în aplicare a principiilor, acordându-se o atenție deosebită protecției acordate în cazul transferurilor ulterioare, evoluțiilor relevante ale jurisprudenței, eficacității exercitării drepturilor individuale, monitorizării și asigurării respectării principiilor, precum și limitărilor și garanțiilor în ceea ce privește accesul autorităților, mai ales punerii în aplicare și aplicării garanțiilor introduse prin OE nr. 14086, inclusiv prin politici și proceduri elaborate de serviciile de informații, interacțiunii dintre OE nr. 14086 și secțiunea 702 din FISA și OE nr. 12333 și eficacității mecanismelor de supraveghere și de recurs (inclusiv funcționării noului mecanism de recurs instituit în temeiul OE nr. 14086). În contextul revizuirilor respective, se va acorda atenție și cooperării dintre APD și autoritățile competente din Statele Unite ale Americii, inclusiv elaborării de instrucțiuni și alte instrumente de interpretare cu privire la aplicarea principiilor, precum și la alte aspecte ale funcționării cadrului.

(214)

Pe baza revizuirii, Comisia ar trebui să pregătească un raport public care trebuie să fie prezentat Parlamentului European și Consiliului.

7.   SUSPENDAREA, ABROGAREA SAU MODIFICAREA PREZENTEI DECIZII

(215)

În cazul în care informațiile disponibile, în special informațiile care rezultă din monitorizarea prezentei decizii sau cele furnizate de autoritățile SUA sau ale statelor membre, arată că nivelul de protecție oferit datelor transferate în temeiul prezentei decizii ar putea să nu mai fie adecvat, Comisia ar trebui să informeze cu promptitudine autoritățile SUA competente în acest sens și să solicite luarea unor măsuri adecvate într-un termen rezonabil specificat.

(216)

În cazul în care, la expirarea termenului specificat, autoritățile SUA competente nu iau măsurile respective sau nu demonstrează în mod satisfăcător în alt fel că prezenta decizie continuă să se bazeze pe un nivel adecvat de protecție, Comisia va iniția procedura menționată la articolul 93 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 în vederea suspendării sau a abrogării parțiale sau integrale a prezentei decizii.

(217)

Ca alternativă, Comisia inițiază această procedură în vederea modificării prezentei decizii, în special prin aplicarea unor condiții suplimentare transferurilor de date sau prin limitarea domeniului de aplicare al constatării referitoare la caracterul adecvat numai la transferurile de date pentru care se asigură în continuare un nivel adecvat de protecție.

(218)

În special, Comisia ar trebui să inițieze procedura de suspendare sau de abrogare în cazul în care:

(a)

există indicii că organizațiile care au primit date cu caracter personal din Uniune în temeiul prezentei decizii nu respectă principiile și că o astfel de neconformitate nu este abordată în mod eficace de către organismele competente de supraveghere și de asigurare a respectării legii;

(b)

există indicii că autoritățile SUA nu respectă condițiile și limitările aplicabile în ceea ce privește accesul autorităților publice din SUA, în scopul asigurării respectării legii și în scopuri legate de securitatea națională, la date cu caracter personal transferate în temeiul CCD UE-SUA sau

(c)

plângerile înaintate de persoanele vizate din Uniune nu sunt abordate în mod eficace, inclusiv de CLPO ODNI și/sau DPRC.

(219)

De asemenea, Comisia ar trebui să aibă în vedere inițierea procedurii care conduce la modificarea, suspendarea sau abrogarea prezentei decizii în cazul în care autoritățile SUA competente nu furnizează informațiile sau clarificările necesare pentru evaluarea nivelului de protecție acordat datelor cu caracter personal transferate din Uniune către Statele Unite ale Americii sau în ceea ce privește respectarea prezentei decizii. În această privință, Comisia ar trebui să ia în considerare măsura în care informațiile relevante pot fi obținute din alte surse.

(220)

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, de exemplu, în cazul în care OE nr. 14086 sau Regulamentul PG ar urma să fie modificate, iar modificările aduse ar submina nivelul de protecție descris în prezenta decizie sau în cazul în care desemnarea de către procurorul general a Uniunii ca organizație eligibilă în scopul mecanismului de recurs este retrasă, Comisia va face uz de posibilitatea de a adopta, în conformitate cu procedura menționată la articolul 93 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, acte de punere în aplicare imediat aplicabile de suspendare, abrogare sau modificare a prezentei decizii.

8.   CONSIDERAȚII FINALE

(221)

Comitetul european pentru protecția datelor și-a publicat avizul (411), care a fost luat în considerare la pregătirea prezentei decizii.

(222)

Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la caracterul adecvat al protecției oferite de Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor (412).

(223)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În sensul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679, Statele Unite ale Americii asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniune către organizații din Statele Unite ale Americii care sunt incluse în „Lista Cadrului privind confidențialitatea datelor”, gestionată și pusă la dispoziția publicului de către Departamentul Comerțului al SUA, în conformitate cu anexa I secțiunea I punctul 3.

Articolul 2

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre, pentru a proteja persoanele în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, își exercită competențele în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) 2016/679 în ceea ce privește transferurile de date prevăzute la articolul 1 din prezenta decizie, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia.

Articolul 3

(1)   Comisia monitorizează în permanență aplicarea cadrului juridic care face obiectul prezentei decizii, inclusiv condițiile în care se efectuează transferurile ulterioare, în care se exercită drepturile individuale și în care autoritățile publice din SUA au acces la datele transferate în temeiul prezentei decizii, pentru a evalua dacă Statele Unite ale Americii continuă să asigure un nivel de protecție adecvat, astfel cum se prevede la articolul 1.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc asupra cazurilor în care se constată că organismele din Statele Unite ale Americii cu competențe legale pentru a asigura conformitatea cu principiile prevăzute în anexa I nu oferă mecanisme eficace de detectare și de supraveghere, care să permită identificarea și sancționarea în practică a încălcărilor principiilor prevăzute în anexa I.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicii potrivit cărora ingerințele autorităților publice din SUA responsabile pentru urmărirea securității naționale, aplicarea legii sau a altor interese publice în exercitarea dreptului persoanelor la protecția datelor lor cu caracter personal depășesc ceea ce este necesar și proporțional și/sau că nu există o protecție juridică efectivă împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În termen de un an de la data notificării prezentei decizii către statele membre și, ulterior, cu o periodicitate care va fi decisă în strânsă consultare cu comitetul instituit în temeiul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Comitetul european pentru protecția datelor, Comisia evaluează constatarea menționată la articolul 1 alineatul (1) pe baza tuturor informațiilor disponibile, inclusiv a informațiilor obținute prin intermediul revizuirii realizate împreună cu autoritățile competente ale Statelor Unite ale Americii.

(5)   În cazul în care Comisia dispune de indicii potrivit cărora nu mai este asigurat un nivel de protecție adecvat, aceasta informează autoritățile competente din SUA. Dacă este necesar, Comisia va decide să suspende, să modifice sau să abroge prezenta decizie ori să limiteze domeniul de aplicare al acesteia, în conformitate cu articolul 45 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679. Comisia poate, de asemenea, să adopte o astfel de decizie în cazul în care lipsa de cooperare a autorităților SUA o împiedică să stabilească dacă Statele Unite ale Americii continuă să asigure un nivel de protecție adecvat.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 iulie 2023.

Pentru Comisie

Didier REYNDERS

Membru al Comisiei


(1)   JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(2)  Pentru a facilita consultarea, în anexa VIII este inclusă o listă a abrevierilor utilizate în prezenta decizie.

(3)  A se vedea considerentul 101 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(4)  A se vedea, cel mai recent, cauza C-311/18, Facebook Ireland și Schrems („Hotărârea Schrems II”), ECLI:EU:C:2020:559.

(5)  Cauza C-362/14, Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner („Hotărârea Schrems”), ECLI:EU:C:2015:650, punctul 73.

(6)  Hotărârea Schrems, punctul 74.

(7)  A se vedea secțiunea 3.1. din Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Schimbul de date cu caracter personal și protecția acestora într-o lume globalizată, COM(2017) 7, 10.1.2017, p. 6.

(8)  Hotărârea Schrems, punctele 88-89.

(9)  Comitetul european pentru protecția datelor, Criterii de referință privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, WP 254 rev. 01., disponibile la următoarea adresă: https://ec.europa.eu/newsroom/article29/item-detail.cfm?item_id=614108.

(10)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1250 a Comisiei din 12 iulie 2016 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA (JO L 207, 1.8.2016, p. 1.)

(11)  Hotărârea Schrems II, punctul 185.

(12)  Hotărârea Schrems II, punctul 197.

(13)  Titlul 28 partea 302 din CFR – Codul regulamentelor federale (Code of Federal Regulations).

(14)  Prezenta decizie are relevanță pentru SEE. Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE) prevede extinderea pieței interne a Uniunii Europene la cele trei state care fac parte din SEE, și anume Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Decizia Comitetului mixt care încorporează Regulamentul (UE) 2016/679 în anexa XI la Acordul privind SEE a fost adoptată de Comitetul mixt al SEE la 6 iulie 2018 și a intrat în vigoare la 20 iulie 2018. Regulamentul este, prin urmare, reglementat de acordul respectiv. În sensul deciziei, trimiterile la UE și la statele membre ale UE ar trebui, prin urmare, să fie înțelese ca incluzând și statele SEE.

(15)  Prezenta decizie nu aduce atingere cerințelor Regulamentului (UE) 2016/679 care se aplică entităților (operatorilor și persoanelor împuternicite de operatori) din Uniune care transferă datele, de exemplu, în ceea ce privește limitarea scopului, reducerea la minimum a datelor, transparența și securitatea datelor [a se vedea, de asemenea, articolul 44 din Regulamentul (UE) 2016/679].

(16)  A se vedea în acest sens punctul 81 din Hotărârea Schrems, în care Curtea de Justiție a confirmat că un sistem de autocertificare poate asigura un nivel de protecție adecvat.

(17)  Anexa I secțiunea I punctul 2. FTC are o competență extinsă asupra activităților comerciale, cu unele excepții, de exemplu în ceea ce privește activitățile bancare, companiile aeriene, activitățile de asigurare și activitățile de transport comune desfășurate de furnizorii de servicii de telecomunicații [deși hotărârea Curții de Apel pentru al Nouălea Circuit din Statele Unite (U.S. Court of Appeals for the Ninth Circuit) din 26 februarie 2018 în cauza FTC/AT&T a confirmat faptul că FTC are competență asupra activităților de transport care nu sunt comune, desfășurate de aceste entități]. A se vedea, de asemenea, anexa IV nota de subsol 2. DOT are competența de a impune respectarea normelor de către companiile aeriene și agenții de bilete (pentru transportul aerian); a se vedea anexa V secțiunea A.

(18)  Anexa I secțiunea III punctul 6.

(19)  Anexa I secțiunea III punctul 2.

(20)  Anexa I secțiunea I punctul 8 litera (a).

(21)  Anexa I secțiunea III punctul 14 litera (g).

(22)  Anexa I secțiunea I punctul 8 litera (b).

(23)  Anexa I secțiunea I punctul 8 litera (c).

(24)  A se vedea, de exemplu, anexa I secțiunea II punctul 2 litera (b), precum și secțiunea II punctul 3 litera (b) și punctul 7 litera (d), care clarifică faptul că agenții acționează în numele unui operator, sub rezerva instrucțiunilor acestuia din urmă și în temeiul unor obligații contractuale specifice.

(25)  Anexa I secțiunea III punctul 10 litera (a). A se vedea, de asemenea, orientările elaborate de DoC, în consultare cu Comitetul european pentru protecția datelor, în temeiul Scutului de confidențialitate, care au clarificat obligațiile persoanelor împuternicite de operatori din SUA care primesc date cu caracter personal din Uniune în temeiul cadrului. Întrucât aceste norme nu s-au schimbat, aceste orientări/FAQ rămân relevante în temeiul CCD UE-SUA (https://www.privacyshield.gov/article?id=Processing-FAQs).

(26)  Anexa I secțiunea II punctul 3 litera (b).

(27)  Anexa I secțiunea II punctul 5 litera (a). Scopurile compatibile pot include activitățile de audit, prevenirea fraudei sau alte scopuri care sunt conforme cu așteptările unei persoane rezonabile, având în vedere contextul în care sunt colectate datele respective (a se vedea nota de subsol 6 din anexa I).

(28)  Anexa I secțiunea II punctul 2 litera (a). Acest lucru nu este valabil în cazul în care o organizație furnizează date cu caracter personal unei persoane împuternicite de operator care acționează în numele său și în conformitate cu instrucțiunile sale [anexa I secțiunea II punctul 2 litera (b)]. Astfel, în acest caz, organizația trebuie să dispună de un contract și să asigure respectarea principiului responsabilității pentru transferurile ulterioare, astfel cum este descris în detaliu în considerentul 43. În plus, principiul opțiunii (precum și principiul notificării) poate fi restricționat atunci când datele cu caracter personal sunt prelucrate în contextul unui proces de diligență (realizat în cadrul unei potențiale fuziuni sau preluări) sau al auditurilor, în măsura în care și atât timp cât este necesar pentru a îndeplini cerințe legale sau de interes public sau în măsura în care și atât timp cât aplicarea acestor principii ar aduce atingere intereselor legitime ale organizației în contextul specific al procesului de diligență sau al auditurilor (anexa I secțiunea III punctul 4). Principiul suplimentar 15 [anexa I secțiunea III punctul 15 literele (a) și (b)] prevede, de asemenea, o excepție de la aplicarea principiului opțiunii (precum și de la aplicarea principiilor notificării și responsabilității pentru transferurile ulterioare) pentru datele cu caracter personal din surse aflate la dispoziția publicului (cu excepția cazului în care exportatorul de date din UE indică faptul că informațiile fac obiectul unor restricții care impun aplicarea principiilor respective) sau pentru datele cu caracter personal colectate din registre care pot fi consultate de publicul larg (atât timp cât acestea nu sunt asociate cu informații care nu au caracter public și sunt respectate toate condițiile de consultare). În mod similar, principiul suplimentar 14 [anexa I secțiunea III punctul 14 litera (f)] prevede o excepție de la aplicarea principiului opțiunii (precum și de la aplicarea principiilor notificării și responsabilității pentru transferurile ulterioare) pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către o societatea farmaceutică sau o societate producătoare de dispozitive medicale pentru activitățile de monitorizare a siguranței și a eficacității produselor, în măsura în care adeziunea la principii contravine respectării cerințelor de reglementare.

(29)  Acest lucru este valabil pentru toate transferurile de date în temeiul CCD UE-SUA, inclusiv în cazul în care acestea vizează date colectate în contextul unui raport de muncă. Astfel, deși o organizație certificată din SUA poate, în principiu, să utilizeze date privind resursele umane în scopuri diferite, care nu au legătură cu un raport de muncă (de exemplu, pentru anumite comunicări cu caracter publicitar), aceasta trebuie să respecte interdicția privind prelucrarea incompatibilă și, în plus, poate face acest lucru numai în conformitate cu principiile notificării și opțiunii. În mod excepțional, o organizație poate utiliza date cu caracter personal pentru un scop compatibil suplimentar fără a realiza notificarea și fără a oferi posibilitatea exprimării opțiunii, dar numai în măsura și pe durata necesară pentru a evita afectarea capacității organizației de a lua decizii de promovare, numire sau alte decizii similare privind raporturile de muncă [a se vedea anexa I secțiunea III punctul 9 litera (b) subpunctul (iv)]. Interdicția impusă organizației din SUA privind sancționarea angajatului pentru exercitarea unei astfel de opțiuni, inclusiv orice restrângere a oportunităților profesionale, va oferi asigurarea că, în pofida raportului de subordonare și a dependenței inerente, angajatul nu va fi supus niciunei presiuni și poate exercita, astfel, o veritabilă libertate de alegere. A se vedea anexa I secțiunea III punctul 9 litera (b) subpunctul (i).

(30)  Anexa I secțiunea II punctul 2 litera (c).

(31)  Anexa I secțiunea II punctul 2 litera (c).

(32)  Anexa I secțiunea III punctul 1.

(33)  Anexa I secțiunea II punctul 5.

(34)  A se vedea nota de subsol 7 din anexa I, care clarifică faptul că o persoană este considerată „identificabilă” atât timp cât o organizație sau o parte terță ar putea identifica persoana respectivă în mod rezonabil, ținând seama de mijloacele de identificare ce pot fi utilizate în mod rezonabil (luând în considerare, printre altele, costul și intervalul de timp necesare pentru identificare și tehnologia disponibilă la momentul prelucrării).

(35)  Anexa I secțiunea II punctul 5 litera (b).

(36)   Ibidem.

(37)  Anexa I secțiunea II punctul 4 litera (a). În plus, în ceea ce privește datele privind resursele umane, CCD UE-SUA impune angajatorilor să țină seama de preferințele angajaților cu privire la protecția vieții private prin restricționarea accesului la datele cu caracter personal, anonimizarea anumitor date sau atribuirea de coduri sau pseudonime [anexa I secțiunea III punctul 9 litera (b) subpunctul (iii)].

(38)  Anexa I secțiunea II punctul 1.

(39)  Anexa I secțiunea II punctul 1 litera (b). Principiul suplimentar 14 [enunțat în anexa I secțiunea III punctul 14 literele (b) și (c)] stabilește dispoziții specifice pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul cercetării medicale și al studiilor clinice. În special, acest principiu permite organizațiilor să prelucreze datele aferente unui studiu clinic chiar și după ce o persoană se retrage din acesta, dacă acest lucru a fost specificat în notificarea furnizată atunci când persoana respectivă a convenit să participe la studiu. În mod similar, în situația în care o organizație CCD UE-SUA primește date cu caracter personal în scopuri de cercetare în domeniul sănătății, aceasta le poate utiliza numai pentru o nouă activitate de cercetare, în conformitate cu principiul notificării și al opțiunii. În acest caz, notificarea adresată persoanei în cauză, ar trebui, în principiu, să ofere informații cu privire la orice utilizare specifică viitoare a datelor (de exemplu, în studii conexe). În cazul în care nu este posibil să se includă de la început toate utilizările viitoare ale datelor (deoarece o nouă utilizare în scopuri de cercetare ar putea rezulta din noi perspective sau evoluții medicale/de cercetare), trebuie inclusă o explicație a faptului că datele pot fi utilizate în activități viitoare neprevăzute de cercetare medicală și farmaceutică. În cazul în care această utilizare ulterioară a datelor nu este conformă cu scopurile de cercetare generale în care au fost colectate datele (și anume dacă noile scopuri diferă în mod semnificativ de scopul inițial, dar sunt totuși compatibile cu acesta, a se vedea considerentele 14-15), trebuie obținut un nou consimțământ (și anume un nou acord). A se vedea, de asemenea, restricțiile/excepțiile specifice de la principiul notificării descrise în nota de subsol 28.

(40)  Anexa I secțiunea III punctul 6 litera (d).

(41)  A se vedea, de asemenea, principiul suplimentar privind „accesul” (anexa I secțiunea III punctul 8).

(42)  Anexa I secțiunea III punctul 8 litera (a) subpunctele (i)-(ii).

(43)  Anexa I secțiunea III punctul 8 litera (i).

(44)  Anexa I secțiunea III punctul 8 litera (f) subpunctele (i)-(ii) și litera (g).

(45)  Anexa I secțiunea III punctul 4, punctul 8 literele (b), (c) și (e), punctul 14 literele (e) și (f) și punctul 15 litera (d).

(46)  Anexa I secțiunea III punctul 8 litera (e) subpunctul (ii). Organizația trebuie să informeze persoana în cauză cu privire la motivele refuzului/restricției și să furnizeze un punct de contact pentru solicitări de informații suplimentare – secțiunea III punctul 8 litera (a) subpunctul (iii).

(47)  Anexa I secțiunea III punctul 8 litera (a) subpunctele (ii)-(iii).

(48)  Anexa I secțiunea III punctul 8 litera (a) subpunctul (i).

(49)  Anexa I secțiunea II punctul 6 și secțiunea III punctul 8 litera (a) subpunctul (i).

(50)  Anexa I secțiunea III punctele 8 și 12.

(51)  În schimb, în cazul excepțional în care organizația din SUA are o relație directă cu persoana vizată din Uniune, aceasta va fi, de regulă, o consecință a faptului că aceasta s-a adresat persoanei din Uniune prin oferirea de bunuri sau servicii ori prin monitorizarea comportamentului său. În acest scenariu, organizația din SUA va intra sub incidența Regulamentului (UE) 2016/679 [articolul 3 alineatul (2)] și, prin urmare, trebuie să respecte în mod direct legislația Uniunii privind protecția datelor.

(52)  SWD(2018) 497 final, punctul 4.1.5. Studiul s-a axat pe (i) măsura în care organizațiile din SUA care au aderat la Scutul de confidențialitate iau decizii care afectează persoanele bazate pe prelucrarea automată a datelor cu caracter personal transferate de la întreprinderi din UE în temeiul Scutului de confidențialitate și (ii) garanțiile acordate persoanelor pe care le prevede legislația federală din SUA pentru acest tip de situații și condițiile de aplicare a acestor garanții.

(53)  A se vedea, de exemplu, Legea privind egalitatea de șanse în materie de credit [titlul 15 articolul 1691 și următoarele din U.S.C. – Codul legislației SUA (US Code)] sau Legea privind raportarea echitabilă a creditelor (titlul 15 articolul 1681 și următoarele din U.S.C.) sau Legea privind egalitatea de șanse în materie de locuințe (titlul 42 articolul 3601 și următoarele din U.S.C.). În plus, Statele Unite ale Americii au aderat la principiile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind inteligența artificială, care includ, printre altele, principii privind transparența, caracterul explicabil, securitatea și responsabilitatea.

(54)  A se vedea, de exemplu, orientările disponibile la 2042-What personal health information do individuals have a right under HIPAA to access from their health care providers and health plans? | HHS.gov (2042-Ce informații cu caracter personal în materie de sănătate au dreptul, în temeiul HIPAA, să acceseze persoanele la nivelul furnizorilor lor de asistență medicală și al planurilor lor de sănătate?).

(55)  A se vedea anexa I secțiunea II punctul 3 și principiul suplimentar „Contracte obligatorii pentru transferurile ulterioare” (anexa I secțiunea III punctul 10).

(56)  Ca excepție de la acest principiu general, o organizație poate transfera ulterior datele cu caracter personal ale unui număr mic de angajați fără a încheia un contract cu destinatarul acestora pentru necesități operaționale ocazionale în contextul unui raport de muncă, de exemplu, pentru rezervarea unui bilet de avion sau a unei camere de hotel sau pentru contractarea unei asigurări. Cu toate acestea, și în acest caz, organizația trebuie să respecte în continuare principiul notificării și al opțiunii [a se vedea anexa I secțiunea III punctul 9 litera (e)].

(57)  A se vedea principiul suplimentar „Contracte obligatorii pentru transferurile ulterioare” [anexa I secțiunea III punctul 10 litera (b)]. Deși acest principiu permite și efectuarea de transferuri bazate pe instrumente necontractuale (de exemplu, programe de conformitate și control din cadrul aceluiași grup de întreprinderi), textul clarifică faptul că aceste instrumente trebuie să asigure întotdeauna „continuitatea programelor de protecție a informațiilor cu caracter personal în temeiul principiilor”. În plus, dat fiind că organizația certificată din SUA va fi în continuare responsabilă pentru respectarea principiilor, ea va fi puternic încurajată să utilizeze instrumente care sunt într-adevăr eficace în practică.

(58)  Persoanele nu vor dispune de dreptul de refuz în cazul în care datele cu caracter personal sunt transferate unei părți terțe care acționează ca agent pentru a îndeplini sarcini în numele și pe baza instrucțiunilor organizației din SUA. În acest scop, este totuși necesar să se încheie un contract cu agentul, iar organizația din SUA va fi răspunzătoare pentru garantarea măsurilor de protecție acordate în temeiul principiilor prin exercitarea competențelor sale de a da instrucțiuni.

(59)  Situația diferă în funcție de calitatea părții terțe, respectiv de operator sau persoană împuternicită de operator (agent). În prima ipoteză, contractul încheiat cu partea terță trebuie să prevadă că aceasta din urmă încetează prelucrarea sau ia alte măsuri rezonabile și adecvate pentru a remedia situația. În a doua ipoteză, sarcina de a lua aceste măsuri îi revine organizației CCD UE-SUA, ea controlând prelucrarea și dând instrucțiunile pe baza cărora agentul își desfășoară activitatea. A se vedea anexa I secțiunea II punctul 3.

(60)  Anexa I secțiunea II punctul 3 litera (b).

(61)   Ibidem.

(62)  Anexa I secțiunea II punctul 7 litera (d).

(63)  A se vedea, de asemenea, principiul suplimentar „Autocertificarea” (anexa I secțiunea III punctul 6).

(64)  A se vedea, de asemenea, principiul suplimentar „Soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor” (anexa I secțiunea III punctul 11).

(65)  A se vedea, de asemenea, principiul suplimentar „Verificarea” (anexa I secțiunea III punctul 7).

(66)  Anexa I secțiunea III punctul 7.

(67)  Anexa I secțiunea I punctul 2.

(68)  Anexa I secțiunea III punctul 6 litera (b) și anexa III – a se vedea secțiunea „Verificarea cerințelor de autocertificare”.

(69)  Nota de subsol 12 din anexa I.

(70)  Anexa I secțiunea III punctul 6 litera (h).

(71)  Anexa I secțiunea III punctul 6 litera (a) și nota de subsol 12, precum și anexa III – a se vedea secțiunea „Verificarea cerințelor de autocertificare”.

(72)  Anexa III – secțiunea „Verificarea cerințelor de autocertificare”.

(73)  În mod similar, DoC va colabora cu partea terță care va servi drept custode al fondurilor colectate prin intermediul taxei pentru comitetul APD (a se vedea considerentul 73) pentru a verifica dacă organizațiile care aleg APD ca mecanism independent de recurs au plătit taxa pentru anul relevant. A se vedea anexa III – secțiunea „Verificarea cerințelor de autocertificare”.

(74)  Nota de subsol 2 din anexa III.

(75)  A se vedea anexa III – secțiunea „Verificarea cerințelor de autocertificare”.

(76)  Informații privind gestionarea listei CCD se regăsesc în anexa III (a se vedea introducerea secțiunii „Gestionarea și supravegherea programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor de către Departamentul Comerțului”) și în anexa I [secțiunea I punctul 3, secțiunea I punctul 4, secțiunea III punctul 6 litera (d) și secțiunea III punctul 11 litera (g)].

(77)  Anexa III – a se vedea introducerea secțiunii „Gestionarea și supravegherea programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor de către Departamentul Comerțului”.

(78)  A se vedea anexa III – secțiunea „Adaptarea site-ului web destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor la publicul vizat”.

(79)  A se vedea anexa III – secțiunea „Efectuarea de evaluări periodice ex officio ale conformității și de evaluări ale programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor”.

(80)  În cadrul activităților sale de monitorizare, DoC poate utiliza diferite instrumente, inclusiv să verifice dacă există linkuri inactive către politicile de confidențialitate sau să monitorizeze în mod activ știrile pentru a identifica relatări care oferă dovezi credibile de neconformitate.

(81)  A se vedea anexa III – secțiunea „Efectuarea de evaluări periodice ex officio ale conformității și de evaluări ale programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor”.

(82)  A se vedea anexa III – secțiunea „Efectuarea de evaluări periodice ex officio ale conformității și de evaluări ale programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor”.

(83)  În cursul celei de a doua revizuiri anuale a Scutului de confidențialitate, DoC a comunicat că a efectuat controale prin sondaj asupra a 100 de organizații și a trimis chestionare de conformitate în 21 de cazuri (după care problemele detectate au fost remediate); a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018) 497 final, p. 9. În mod similar, în cursul celei de a treia revizuiri anuale a Scutului de confidențialitate, DoC a raportat că a detectat trei incidente prin monitorizarea relatărilor publice și a început să efectueze controale prin sondaj a 30 de societăți în fiecare lună, această practică ducând la acțiuni de monitorizare prin intermediul chestionarelor de conformitate în 28 % din cazuri (după care problemele detectate au fost imediat remediate sau, în trei cazuri, au fost soluționate în urma unei scrisori de avertizare); a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2019) 495 final, p. 8.

(84)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (g). O situație de încălcare sistematică survine, în special, atunci când o organizație refuză să se supună unei decizii definitive a oricărei autorități de autoreglementare în materie de protecție a vieții private, a oricărei autorități independente de soluționare a litigiilor sau a oricărei autorități de aplicare a legii.

(85)  Anexa I secțiunea III punctul 6 litera (f).

(86)  Anexa III – secțiunea „Identificarea și abordarea declarațiilor false de participare”.

(87)   Ibidem.

(88)   Ibidem.

(89)   Ibidem.

(90)  În temeiul Scutului de confidențialitate, DoC a raportat, în cursul celei de a treia revizuiri anuale a cadrului, că a identificat 669 de cazuri de declarații false de participare (între octombrie 2018 și octombrie 2019), dintre care majoritatea au fost soluționate după scrisoarea de avertizare a DoC, 143 de cazuri fiind înaintate FTC (a se vedea considerentul 62 de mai jos). A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2019) 495 final, p. 10.

(91)  O organizație CCD UE-SUA trebuie să își declare în mod public angajamentul de a respecta principiile, să își facă publice politicile de confidențialitate în conformitate cu aceste principii și să le pună pe deplin în aplicare. Nerespectarea principiilor poate fi sancționată în temeiul secțiunii 5 din Legea privind FTC (FTC Act), care interzice practicile neloiale și frauduloase în domeniul comerțului sau care afectează comerțul (titlul 15 articolul 45 din U.S.C.) și al titlului 49 articolul 41712 din U.S.C., care interzice unui transportator sau unui agent de bilete să desfășoare orice practică neloială sau frauduloasă în cadrul activității de transport aerian sau pentru vânzarea de servicii de transport aerian.

(92)  Titlul 15 articolul 41 din U.S.C.

(93)  Anexa IV.

(94)  Potrivit informațiilor furnizate de FTC, aceasta nu are competența de a realiza inspecții la fața locului în materie de protecție a vieții private. Cu toate acestea, FTC poate obliga organizațiile să prezinte înscrisuri și să furnizeze declarații ale martorilor (a se vedea secțiunea 20 din Legea privind FTC) și poate apela la sistemul judiciar pentru a executa aceste ordine într-o situație de neconformitate.

(95)  A se vedea anexa IV – secțiunea „Solicitarea și monitorizarea ordinelor”.

(96)  Ordinele FTC sau ordinele judecătorești pot impune societăților să pună în aplicare programe de protecție a vieții private și să pună periodic la dispoziția FTC rapoarte de conformitate sau evaluări independente externe ale programelor respective.

(97)  Anexa IV – secțiunea „Solicitarea și monitorizarea ordinelor”.

(98)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2019) 495 final, p. 11.

(99)  A se vedea cazurile menționate pe site-ul web al FTC, disponibil la adresa https://www.ftc.gov/business-guidance/privacy-security/privacy-shield. A se vedea, de asemenea, documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2017) 344 final, p. 17, documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018) 497 final, p. 12, și documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2019) 495 final, p. 11.

(100)  A se vedea, de exemplu, Prepared Remarks of Chairman Joseph Simons at the Second Privacy Shield Annual Review (ftc.gov) (Observațiile președintelui Joseph Simons cu ocazia celei de a doua revizuiri anuale a Scutului de confidențialitate).

(101)  A se vedea, de exemplu, ordinul FTC în cauza Drizly, LLC, prin care se impune, printre altele, societății (1) să distrugă toate datele cu caracter personal pe care le-a colectat și care nu sunt necesare pentru a furniza produse sau servicii consumatorilor, (2) să se abțină de la colectarea sau stocarea de informații cu caracter personal, cu excepția cazului în care această acțiune este necesară în scopuri specifice prezentate într-un calendar de păstrare.

(102)  A se vedea, de exemplu, ordinul FTC în cauza CafePress (24 martie 2022), care impune, printre altele, reducerea la minimum a volumului de date colectate.

(103)  A se vedea, de exemplu, măsurile FTC de asigurare a respectării legii în cauzele Drizzly, LLC și CafePress, în care aceasta a solicitat societăților în cauză să instituie un program de securitate dedicat sau măsuri de securitate specifice. În plus, în ceea ce privește încălcarea securității datelor, a se vedea, de asemenea, ordinul FTC din 27 ianuarie 2023 în cauza Chegg, acordul încheiat cu Equifax în 2019 (https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2019/07/equifax-pay-575-million-part-settlement-ftc-cfpb-states-related-2017-data-breach).

(104)  A se vedea, de exemplu, cauza RealPage, Inc (16 octombrie 2018), în care FTC a luat măsuri de asigurare a respectării legii în temeiul FCRA împotriva unei societăți de verificare a chiriașilor care a furnizat rapoarte de verificare a antecedentelor persoanelor către proprietarii de bunuri imobile și către societățile de administrare a bunurilor imobile, pe baza informațiilor provenite din istoricul închirierilor, a informațiilor din registrele publice (inclusiv istoricul infracțiunilor și al evacuărilor) și a informațiilor privind creditele, care au fost utilizate ca factor de stabilire a eligibilității pentru locuințe. FTC a constatat că societatea nu a luat măsuri rezonabile pentru a asigura acuratețea informațiilor pe care le-a furnizat pe baza instrumentului său decizional automatizat.

(105)  A se vedea anexa V – secțiunea „Practici de asigurare a respectării legii”.

(106)  A se vedea titlul 5 articolul 3105, articolul 7521 litera (a), articolul 554 litera (d) și articolul 556 litera (b) punctul 3 din U.S.C.

(107)  Anexa V – a se vedea secțiunea „Monitorizarea și publicarea ordinelor de asigurare a respectării legii privind încălcările CCD UE-SUA”.

(108)  Anexa I secțiunea II punctul 7.

(109)  Anexa I secțiunea III punctul 11.

(110)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (d) subpunctul (i).

(111)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (d) subpunctul (i).

(112)  Aceasta este autoritatea de gestionare desemnată de comitetul APD prevăzut în principiul suplimentar privind „Rolul autorităților pentru protecția datelor”) (anexa I secțiunea III punctul 5).

(113)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (d).

(114)  Anexa I secțiunea II punctul 7 și secțiunea III punctul 11 litera (e).

(115)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (d) subpunctul (ii).

(116)  Raportul anual trebuie să conțină: (1) numărul total de plângeri legate de CCD UE-SUA primite în cursul anului de raportare, (2) tipurile de plângeri primite, (3) măsurile cu privire la calitatea procesului de soluționare a litigiilor, cum ar fi perioada de timp necesară pentru soluționarea plângerilor și (4) rezultatele plângerilor primite, în special numărul și tipul de măsuri reparatorii sau sancțiuni impuse.

(117)  Anexa I – secțiunea „Verificarea cerințelor de autocertificare”.

(118)  A se vedea anexa III – secțiunea „Facilitarea cooperării cu organismele de soluționare alternativă a litigiilor care oferă servicii legate de principii”. A se vedea, de asemenea, anexa I secțiunea III punctul 11 litera (d) subpunctele (ii)-(iii).

(119)  A se vedea anexa I secțiunea III punctul 11 litera (e).

(120)  A se vedea anexa I secțiunea III punctul 11 litera (g), în special subpunctele (ii) și (iii).

(121)  A se vedea anexa III – secțiunea „Identificarea și abordarea declarațiilor false de participare”.

(122)  Anexa I secțiunea II punctul 7 litera (b).

(123)  Anexa I secțiunea III punctul 5.

(124)  Anexa I secțiunea III punctul 5 litera (c) subpunctul (ii).

(125)  Anexa III (a se vedea secțiunea „Facilitarea cooperării cu APD”) și anexa IV (a se vedea secțiunile „Gestionarea cu prioritate a sesizărilor și realizarea investigațiilor” și „Cooperarea cu APD din UE în scopuri de asigurare a respectării legii”).

(126)  Regulamentul de procedură al comitetului informal al APD ar trebui să fie stabilit de APD pe baza competenței lor de a-și organiza activitatea și de a coopera.

(127)  Anexa I secțiunea III punctul 5 litera (c) subpunctul (i).

(128)  Anexa I secțiunea III punctul 5 litera (c) subpunctul (ii).

(129)  A se vedea anexa III – secțiunea „Facilitarea cooperării cu APD”.

(130)  A se vedea anexa IV – secțiunile „Gestionarea cu prioritate a sesizărilor și realizarea investigațiilor” și „Cooperarea cu APD din UE în scopuri de asigurare a respectării legii”.

(131)  Anexa III – a se vedea, de exemplu, secțiunea „Facilitarea cooperării cu APD”.

(132)  Anexa I secțiunea II punctul 7 litera (e) și anexa III secțiunea „Facilitarea cooperării cu APD”.

(133)   Ibidem.

(134)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (g).

(135)  Anexa I secțiunea III punctul 11 litera (g).

(136)  O organizație CCD UE-SUA trebuie să își declare în mod public angajamentul de a respecta principiile, să își facă publice politicile de confidențialitate în conformitate cu aceste principii și să le pună pe deplin în aplicare. Nerespectarea principiilor poate fi sancționată în temeiul secțiunii 5 din Legea privind FTC, care interzice practicile neloiale și frauduloase în domeniul comerțului sau care afectează comerțul.

(137)  A se vedea, de asemenea, angajamentele similare asumate de DoT – anexa V.

(138)  A se vedea anexa I la anexa I – „Modelul de arbitraj”.

(139)  A se vedea anexa I secțiunea II punctul 1 litera (a) subpunctul (xi) și secțiunea II punctul 7 litera (c).

(140)  Numărul de arbitri din comisia de arbitraj va trebui convenit de părți.

(141)  Anexa I anexa I secțiunea G punctul 6.

(142)  Persoanele nu pot solicita despăgubiri în cadrul procedurii de arbitraj, dar, în schimb, recurgerea la procedura de arbitraj nu exclude posibilitatea de a solicita despăgubiri în instanțele de drept comun din SUA.

(143)  A se vedea, de exemplu, legislația la nivel de stat în materie de protecție a consumatorilor din California [Codul civil din California (Cal. Civ. Code) – articolele 1750-1785 – Legea privind căile de atac disponibile consumatorilor (West) – (West) Consumers Legal Remedies Act]; Districtul Columbia [Codul Districtului Columbia (D.C. Code) – articolele 28-3901]; Florida [Codul legislativ al Floridei (Fla. Stat.) – articolele 501.201-501.213 – Legea privind practicile comerciale frauduloase și neloiale (Deceptive and Unfair Trade Practices Act)]; Illinois [titlul 815 din Codul legislativ compilat al statului Illinois (Ill. Comp. Stat.) – articolele 505/1-505/12 – Legea privind frauda și practicile comerciale frauduloase la adresa consumatorilor (Consumer Fraud and Deceptive Business Practices Act)]; Pennsylvania [titlul 73 din Codul legislativ adnotat din Pennsylvania (Pa. Stat. Ann.) – articolele 201-1-201-9.3 – Legea privind practicile comerciale neloiale și protecția consumatorilor (West) – (West) Unfair Trade Practices and Consumer Protection Law].

(144)  Și anume în cazul unei ingerințe intenționate în activitățile sau preocupările private ale unei persoane, într-un mod care ar fi extrem de ofensator pentru o persoană rezonabilă (Al doilea tratat în materia răspunderii civile – articolul 652 litera (b) [Restatement (2nd) of Torts]).

(145)  Acest delict intervine în mod obișnuit în cazul uzurpării prin utilizarea numelui sau a imaginii unei persoane pentru a face publicitate unei activități comerciale sau unui produs sau în scopuri comerciale similare (a se vedea Al doilea tratat în materia răspunderii civile – articolul 652C).

(146)  Și anume atunci când informațiile privind viața privată a unei persoane sunt făcute publice, iar acest lucru este extrem de ofensator pentru o persoană rezonabilă și informațiile respective nu vizează o preocupare legitimă a publicului [a se vedea Al doilea tratat în materia răspunderii civile – articolul 652D].

(147)  Acest lucru este relevant și în lumina anexei I secțiunii I punctul 5. În conformitate cu această secțiune și în mod similar cu RGPD, respectarea cerințelor în materie de protecție a datelor și a drepturilor care fac parte din principiile privind protecția vieții private poate fi supusă unor limitări. Cu toate acestea, astfel de limitări nu sunt absolute, ci pot fi invocate doar în mai multe condiții, de exemplu în măsura necesară pentru a respecta o hotărâre judecătorească sau pentru a îndeplini cerințe de interes public, de asigurare a respectării legii sau de securitate națională. În acest context și din motive de claritate, această secțiune se referă, de asemenea, la condițiile stabilite în OE nr. 14086 care sunt evaluate, printre altele, în considerentele 127-141.

(148)  A se vedea Hotărârea Schrems II, punctele 174-175 și jurisprudența citată. A se vedea, de asemenea, în ceea ce privește accesul autorităților publice ale statelor membre, cauza C-623/17, Privacy International, ECLI:EU:C:2020:790, punctul 65 și cauzele conexate C-511/18, C-512/18 și C-520/18, La Quadrature du Net și alții, ECLI:EU:C:2020:791, punctul 175.

(149)  A se vedea Hotărârea Schrems II, punctele 176 și 181, precum și jurisprudența citată. A se vedea, de asemenea, în ceea ce privește accesul autorităților publice ale statelor membre, cauzele Privacy International, punctul 68 și La Quadrature du Net și alții, punctul 132.

(150)  A se vedea hotărârea Schrems II, punctele 181-182.

(151)  A se vedea hotărârea Schrems I, punctul 95 și Hotărârea Schrems II, punctul 194. În acest sens, CJUE a subliniat în special faptul că respectarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, care garantează dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, „participă de asemenea la nivelul de protecție impus în cadrul Uniunii [și] trebuie să fie constatată de Comisie înainte ca aceasta să adopte o decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în temeiul articolului 45 alineatul (1) din [Regulamentul (UE) 2016/679]” (Hotărârea Schrems II, punctul 186).

(152)  A se vedea anexa VI. A se vedea, de exemplu, în legătură cu Legea privind interceptarea comunicațiilor (Wiretap Act), Legea privind comunicațiile stocate (Stored Communications Act) și Legea privind interceptarea (Pen Register Act) (menționate mai detaliat în considerentele 95-98), Suzlon Energy Ltd/Microsoft Corp., 671 F.3d 726, 729 (al nouălea circuit, 2011).

(153)  Norma 41 din Codul federal de procedură penală (Federal Rules of Criminal Procedure). Într-o hotărâre din 2018, Curtea Supremă a SUA a confirmat că autoritățile de aplicare a legii necesită un mandat de percheziție sau o renunțare la prezentarea unui mandat pentru a avea acces la istoricul de localizare al celulelor, care oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra deplasărilor unui utilizator și că utilizatorul se poate aștepta în mod rezonabil la respectarea vieții private în ceea ce privește aceste informații [Timothy Ivory Carpenter/Statele Unite ale Americii, nr. 16-402, 585 U.S. (2018)]. Prin urmare, astfel de date nu pot fi obținute, în general, de la o societate de servicii celulare în temeiul unui ordin judecătoresc plecându-se de la motive rezonabile pentru a se considera că informațiile sunt relevante și semnificative pentru o investigare în curs, ci este necesar să se demonstreze existența unei cauze probabile atunci când se utilizează un mandat.

(154)  Potrivit Curții Supreme, „cauza probabilă” este un standard „practic, netehnic” care se bazează pe „considerațiile factuale și practice din viața de zi cu zi în conformitate cu care acționează persoanele rezonabile și prudente […]” [Illinois/Gates, 462 U.S 213, 232 (1983)]. În ceea ce privește mandatele de percheziție, există o cauză probabilă atunci când există o probabilitate justă ca o percheziție să conducă la descoperirea unor elemente de probă privind comiterea unei infracțiuni (id).

(155)  Mapp/Ohio, 367 U.S. 643 (1961).

(156)  A se vedea cauza cu privire la o cerere înaintată de Statele Unite ale Americii, 610 F.2d 1148, 1157 (al treilea circuit 1979) (în care s-a statuat că, „pentru respectarea garanțiilor procedurale, este necesar să aibă loc o audiere cu privire la caracterul împovărător al unei măsuri înainte de a obliga o societate de telefonie să furnizeze” asistență în baza unui mandat de percheziție) și cauza cu privire la o cerere a Statelor Unite ale Americii, 616 F.2d 1122 (al nouălea circuit 1980).

(157)  Al cincilea amendament la Constituția SUA impune punerea sub acuzare de către un mare juriu pentru orice „infracțiune capitală sau infracțiune gravă de altă natură”. Marele juriu este format din 16 până la 23 de membri și stabilește dacă există o cauză probabilă pentru a se considera că s-a comis o infracțiune. Pentru a ajunge la această concluzie, marile jurii sunt învestite cu competențe de investigare care le permit să emită citații.

(158)  A se vedea anexa VI.

(159)  Norma 17 din Codul federal de procedură penală.

(160)  Statele Unite ale Americii/Powell, 379 U.S. 48 (1964).

(161)  Oklahoma Press Publishing Co./Walling, 327 U.S. 186 (1946).

(162)  Curtea Supremă a clarificat faptul că, în cazul contestării unei citații administrative, o instanță trebuie să analizeze dacă (1) investigația are un scop autorizat în mod legal, (2) competența de citare în cauză îi aparține Congresului și (3) „documentele solicitate sunt relevante pentru anchetă”. Curtea a menționat, de asemenea, că o cerere de citație administrativă trebuie să fie „rezonabilă”, și anume să impună „specificarea documentelor care trebuie prezentate în mod adecvat, dar nu excesiv, în scopul anchetei relevante”, inclusiv „particularitatea în ceea ce privește «descrierea spațiului care urmează să fie percheziționat, persoanele care urmează să fie arestate sau obiectele care urmează să fie confiscate» ”.

(163)  De exemplu, Legea privind dreptul la confidențialitatea informațiilor financiare conferă unei autorități guvernamentale competența de a obține evidențe financiare deținute de o instituție financiară în temeiul unei citații administrative numai în cazul în care (1) există motive să se considere că evidențele solicitate sunt relevante pentru o anchetă legitimă de asigurare a respectării legii și (2) clientului i s-a furnizat o copie a citației sau a somației, împreună cu o notificare care precizează, cu specificitate rezonabilă, natura anchetei (titlul 12 articolul 3405 din U.S.C.). Un alt exemplu este Legea privind raportarea echitabilă a creditelor, care interzice agențiilor de raportare a consumatorilor să divulge rapoartele consumatorilor ca răspuns la cererile de citație administrativă (și le permite să răspundă doar cererilor de citație ale marelui juriu sau ordinelor judecătorești, titlul 15 articolul 1681 și următoarele din U.S.C.). În ceea ce privește accesul la informațiile privind comunicațiile, se aplică cerințele specifice prevăzute în Legea privind comunicațiile stocate, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de a utiliza citații administrative (a se vedea considerentele 96-97 pentru o prezentare detaliată).

(164)  Titlul 18 articolul 3123 din U.S.C.

(165)  Titlul 18 articolele 2701-2713 din U.S.C.

(166)  Titlul 18 articolul 2701 literele (a)-(b) punctul 1 partea A din U.S.C. În cazul în care abonatul sau clientul în cauză este informat (fie în prealabil, fie, în anumite circumstanțe, printr-o notificare transmisă cu întârziere), informațiile care vizează conținutul stocate pentru o perioadă mai mare de 180 de zile pot fi obținute, de asemenea, pe baza unei citații administrative sau a unei citații emise de un mare juriu [titlul 18 articolul 2701 litera (b) punctul 1 partea B din U.S.C.] sau a unui ordin judecătoresc [în cazul în care există motive întemeiate pentru a se considera că informațiile sunt relevante și semnificative pentru o investigare în curs [titlul 18 articolul 2701 litera (d) din U.S.C.]. Cu toate acestea, în conformitate cu o hotărâre a unei instanțe federale de apel, anchetatorii guvernamentali obțin, în general, mandate de percheziție din partea judecătorilor pentru a colecta conținutul comunicațiilor private sau datele stocate de la un furnizor de servicii de comunicații comerciale. Statele Unite ale Americii/Warshak, 631 F.3d 266 (al șaselea circuit 2010).

(167)  Titlul 18 articolul 2705 litera (b) din U.S.C.

(168)  A se vedea memorandumul emis de procurorul general adjunct Rod Rosenstein la 19 octombrie 2017 referitor la o politică mai restrictivă privind solicitările de ordine de protecție (sau de nedivulgare), disponibil la adresa: https://www.justice.gov/criminal-ccips/page/file/1005791/download.

(169)  Memorandumul emis de procurorul general adjunct Lisa Moncao la 27 mai 2022 referitor la o politică suplimentară privind solicitările de ordine de protecție în temeiul titlului 18 articolul 2705 litera (b) din U.S.C.

(170)  Titlul 18 articolele 2510-2522 din U.S.C.

(171)   Attorney General’s Guidelines for Domestic Federal Bureau of Investigation (FBI) Operations [Orientările procurorului general cu privire la operațiunile interne ale Biroului Federal de Investigații (FBI)] (septembrie 2008), disponibil la adresa http://www.justice.gov/archive/opa/docs/guidelines.pdf. Norme și politici suplimentare care impun limitări asupra activităților de investigare ale procurorilor federali sunt stabilite în United States Attorneys’ Manual (Manualul procurorilor americani), disponibil la adresa http://www.justice.gov/usam/united-states-attorneys-manual. Pentru orice abatere de la aceste orientări, trebuie să se obțină aprobarea prealabilă din partea directorului, a directorului adjunct sau directorului executiv adjunct al FBI desemnat de director, cu excepția cazului în care o astfel de aprobare nu poate fi obținută ținând seama de caracterul imediat sau gravitatea unei amenințări la adresa siguranței persoanelor sau a bunurilor ori la adresa securității naționale (caz în care directorul sau o altă persoană autorizată trebuie notificată cât mai curând posibil). În cazul nerespectării orientărilor, FBI trebuie să notifice DoJ în acest sens, care, la rândul său, informează procurorul general și procurorul general adjunct.

(172)  A se vedea nota de subsol 2 din anexa VI. A se vedea, de exemplu, cauzele Arnold/City of Cleveland, 67 Ohio St.3d 35, 616 N.E.2d 163, 169 (1993) („În domeniul drepturilor individuale și al libertăților civile, Constituția Statelor Unite, atunci când se aplică statelor, prevede un prag sub care hotărârile instanțelor de stat nu pot coborî”); Cooper/California, 386 U.S. 58, 62, 87 S.Ct. 788, 17 L.Ed.2d 730 (1967) („Hotărârea noastră, desigur, nu afectează competența statului de a impune standarde pentru percheziții și confiscări mai ridicate decât cele impuse de Constituția federală, în cazul în care alege să facă acest lucru.”); Petersen/City of Mesa, 63 P.3d 309, 312 (Ariz. Ct. App. 2003) („Deși Constituția Arizonei poate impune standarde mai stricte privind perchezițiile și confiscările decât Constituția federală, instanțele din Arizona nu pot oferi mai puțină protecție decât cea oferită de cel de al patrulea amendament”).

(173)  Majoritatea statelor au reprodus în constituțiile lor măsurile de protecție prevăzute în cel de al patrulea amendament. A se vedea Constituția Statului Alabama, articolul I punctul 5; Constituția Statului Alaska, articolul I punctul 14; 1; Constituția Statului Arkansas, articolul II punctul 15; Constituția Statului California, articolul I punctul 13; Constituția Statului Colorado, articolul II punctul 7; Constituția Statului Connecticut, articolul I punctul 7; Constituția Statului Delaware, articolul I punctul 6; Constituția Statului Florida, articolul I punctul 12; Constituția Statului Georgia, articolul I punctul I alineatul XIII; Constituția Statului Hawai, articolul I punctul 7; Constituția Statului Idaho, articolul I punctul 17; Constituția Statului Illinois, articolul I punctul 6; Constituția Statului Indiana, articolul I punctul 11; Constituția Statului Iowa, articolul I punctul 8; Constituția Statului Kansas, Declarația drepturilor punctul 15; Constituția Statului Kentucky, punctul 10; Constituția Statului Louisiana, articolul I punctul 5; Constituția Statului Maine, articolul I punctul 5; Constituția Statului Massachusetts, Declarația privind drepturile, articolul 14; Constituția Statului Michigan, articolul I punctul 11; Constituția Statului Minnesota, articolul I punctul 10; Constituția Statului Mississippi, articolul III punctul 23; Constituția Statului Missouri, articolul I punctul 15; Constituția Statului Montana, articolul II punctul 11; Constituția Statului Nebraska, articolul I punctul 7; Constituția Statului Nevada, articolul I punctul 18; Constituția Statului New Hampshire, punctul 1 articolul 19; Constituția Statului N.J., articolul II punctul 7; Constituția Statului New Mexico, articolul II punctul 10; Constituția Statului New York, articolul I punctul 12; Constituția Statului Dakota de Nord, articolul I punctul 8; Constituția Statului Ohio, articolul I punctul 14; Constituția Statului Oklahoma, articolul II punctul 30; Constituția Statului Oregon, articolul I punctul 9; Constituția Statului Pennsylvania, articolul I punctul 8; Constituția Statului Rhode Island, articolul I punctul 6; Constituția Statului Carolina de Sud, articolul I punctul 10; Constituția Statului Dakota de Sud, articolul VI punctul 11; Constituția Statului Tennessee, articolul I punctul 7; Constituția Statului Texas, articolul I punctul 9; Constituția Statului Utah, articolul I punctul 14; Constituția Statului Vermont, capitolul I articolul 11; Constituția Statului Virginia de Vest, articolul III punctul 6; Constituția Statului Wisconsin, articolul I punctul 11; Constituția Statului Wyoming, articolul I punctul 4. Altele (de exemplu, Maryland, Carolina de Nord și Virginia) au consacrat în constituțiile lor un limbaj specific privind mandatele care a fost interpretat pe cale judiciară pentru a oferi o protecție similară sau superioară celei oferite de cel de al patrulea amendament [a se vedea Declarația privind drepturile din Maryland, articolul 26; Constituția Statului Carolina de Nord, articolul I punctul 20; Constituția Statului Virginia, articolul I punctul 10 și jurisprudența relevantă, de exemplu Hamel/Statul, 943 A.2d 686, 701 (Md. Ct. Spec. App. 2008; Statul/Johnson, 861 S.E.2d 474, 483 (N.C. 2021) și Lowe/Commonwealth, 337 S.E.2d 273, 274 (Va. 1985)]. În cele din urmă, Arizona și Washington au dispoziții constituționale care protejează viața privată la un nivel mai general (Constituția Statului Arizona, articolul 2 punctul 8; Constituția Statului Washington, articolul I punctul 7), care au fost interpretate de instanțe ca oferind mai multe măsuri de protecție decât cea oferită de cel de al patrulea amendament [a se vedea, de exemplu, Statul/Bolt, 689 P.2d 519, 523 (Ariz. 1984), Statul/Ault, 759 P.2d 1320, 1324 (Ariz. 1988), Statul/Myrick, 102 Wn.2d 506, 511, 688 P.2d 151, 155 (1984), Statul/Young, 123 Wn.2d 173, 178, 867 P.2d 593, 598 (1994)].

(174)  A se vedea, de exemplu, articolul 1524,3 litera (b) din Codul penal al Californiei; normele 3.6-3.13 din Codul de procedură penală din Alabama; Secțiunea 10.79.035; Codul revizuit al Statului Washington; Capitolul 5 secțiunea 19.2-59, titlul 19.2 Procedura penală, Codul Statului Virginia.

(175)  Și anume „informații care pot fi utilizate pentru a distinge sau a stabili identitatea unei persoane, fie singure, fie în combinație cu alte informații care sunt legate sau pot fi legate de o anumită persoană”, a se vedea Circulara nr. A-130 a OMB, p. 33 (definiția „informațiilor de identificare personală”).

(176)  Circulara nr. A-130 a OMB – Managing Information as a Strategic Resource (Gestionarea informațiilor ca resursă strategică), apendicele II, Responsibilities for Managing Personally Identifiable Information (Responsabilități pentru gestionarea informațiilor de identificare personală), volumul 81 al Registrului Federal – p. 49 689 (28 iulie 2016), p. 17.

(177)  Apendicele II, punctul 5 literele (a)-(h).

(178)  Titlul 44 capitolul 36 din U.S.C.

(179)  Titlul 44 articolele 3544-3545 din U.S.C.

(180)  FAC, titlul 44 articolul 3105 din U.S.C.

(181)  Titlul 36 articolul 1228,150 și următoarele, articolul 1228,228 și apendicele A din Codul regulamentelor federale (Code of Federal Regulations).

(182)  A se vedea, de exemplu, Circulara nr. A-130 a OMB; NIST SP 800-53, Rev. 5, Security and Privacy Controls for Information Systems and Organizations (Controale asupra securității și a confidențialității pentru sisteme informatice și organizații) (10 decembrie 2020) și NIST Federal Information Processing Standards 200: Minimum Security Requirements for Federal Information and Information Systems (Standardele federale de prelucrare a informațiilor aferente NIST 200: cerințe minime de securitate pentru informațiile și sistemele informatice federale).

(183)  Memorandumul nr. 17-12, „Preparing for and Responding to a Breach of Personally Identifiable Information” (Pregătirea pentru o încălcare a securității informațiilor de identificare personală și răspunsul la aceasta), disponibil la adresa https://obamawhitehouse.archives.gov/sites/default/files/omb/memoranda/2017/m-17-12_0.pdf și Circulara nr. A-130 a OMB. De exemplu, procedurile de răspuns la cazurile de încălcare a securității datelor ale Departamentului de Justiție, a se vedea https://www.justice.gov/file/4336/download.

(184)  FRA, titlul 44 articolul 3101 și următoarele din U.S.C.

(185)  Administrația Arhivelor și a Registrelor Naționale deține competența de a evalua practicile de gestionare a evidențelor agențiilor și poate stabili dacă păstrarea în continuare a anumitor evidențe este justificată [titlul 44 articolul 2904 litera (c) și articolul 2906 din U.S.C.].

(186)  Secțiunea 5.f.1. litera (d) din Circulara nr. A-130 a OMB.

(187)  Punctul 3 litera (d) din apendicele I la Circulara nr. A-130 a OMB.

(188)  A se vedea, de asemenea, secțiunea 14 din Ghidul FBI privind investigațiile și operațiunile interne (Domestic Investigations and Operations Guide – DIOG).

(189)  AGG-DOM, secțiunea VI punctele B și C; secțiunea 14 din Ghidul FBI privind investigațiile și operațiunile interne (Domestic Investigations and Operations Guide – DIOG).

(190)  Mecanismele menționate în prezenta secțiune se aplică, de asemenea, colectării și utilizării datelor de către autoritățile federale în scopuri civile și de reglementare. Agențiile federale civile și de reglementare sunt supuse controlului inspectorilor lor generali și supravegherii din partea Congresului, inclusiv din partea Biroului pentru Responsabilitate Guvernamentală (Government Accountability Office), agenția de audit și de investigare a Congresului. Cu excepția cazului în care agenția are un responsabil desemnat pentru protecția vieții private și a libertăților civile – o funcție care se regăsește, de regulă, în cadrul unor agenții precum Departamentul de Justiție și Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) ca urmare a responsabilităților lor în materie de aplicare a legii și de securitate națională – aceste atribuții revin înaltului funcționar al agenției pentru protecția vieții private (Senior Agency Official for Privacy – SAOP). Toate agențiile federale sunt obligate prin lege să desemneze un SAOP, care are responsabilitatea de a asigura respectarea de către agenție a legislației privind protecția vieții private și de a supraveghea aspectele conexe. A se vedea, de exemplu, OMB M-16-24, Rolul și desemnarea înalților funcționari ai agenției pentru protecția vieții private (2016).

(191)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 din U.S.C. Printre acestea se numără, de exemplu, Departamentul de Justiție, Departamentul pentru Securitate Internă (Department of Homeland Security) (DHS) și FBI. În plus, în cadrul DHS, un responsabil-șef pentru protecția vieții private are ca atribuții menținerea și consolidarea măsurilor de protecție a vieții private și promovarea transparenței în cadrul departamentului (titlul 6 articolul 142, secțiunea 222 din U.S.C.). Toate sistemele, tehnologiile, formularele și programele DHS care colectează date cu caracter personal sau au un impact asupra vieții private fac obiectul supravegherii de către responsabilul-șef pentru protecția vieții private, care are acces la toate evidențele, rapoartele, auditurile, analizele, documentele, dosarele, recomandările și alte materiale aflate la dispoziția departamentului și, dacă este necesar, prin intermediul unei citații. Responsabilul pentru protecția vieții private trebuie să raporteze anual Congresului cu privire la activitățile departamentului care afectează viața privată, inclusiv plângerile privind încălcarea vieții private.

(192)  Titlul 42 articolul 2000ee-1 litera (d) din U.S.C.

(193)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 litera (f) punctele 1-2 din U.S.C. De exemplu, raportul responsabilului-șef pentru protecția vieții private și a libertăților civile din cadrul DoJ și al Biroului pentru protecția vieții private și a libertăților civile (Office of Privacy and Civil Liberties) pentru perioada octombrie 2020-martie 2021 arată că au fost efectuate 389 de evaluări asupra protecției vieții private, inclusiv a sistemelor informatice și a altor programe (https://www.justice.gov/d9/pages/attachments/2021/05/10/2021-4-21opclsection803reportfy20sa1_final.pdf).

(194)  În mod similar, în baza legii privind securitatea internă (Homeland Security Act) din 2002, s-a înființat un Birou al Inspectorului General (Office of Inspector General) în cadrul Departamentului de Securitate Internă.

(195)  Inspectorii generali au un mandat sigur și pot fi revocați din funcție doar de către președinte, care trebuie să comunice Congresului în scris motivele care justifică o astfel de măsură.

(196)  A se vedea articolul 6 din Legea privind inspectorii generali din 1978.

(197)  A se vedea în acest sens, de exemplu, prezentarea generală elaborată de Biroul Inspectorului General al DoJ cu privire la recomandările formulate de acesta și măsura în care acestea au fost puse în aplicare prin acțiuni subsecvente ale departamentelor și agențiilor, https://oig.justice.gov/sites/default/files/reports/22-043.pdf.

(198)  A se vedea articolul 4 alineatul (5) și articolul 5 din Legea privind inspectorii generali din 1978. De exemplu, Biroul Inspectorului General din cadrul Departamentului de Justiție a publicat recent raportul său semestrial adresat Congresului (1 octombrie 2021-31 martie 2022, https://oig.justice.gov/node/23596), care oferă o prezentare generală a auditurilor, a evaluărilor, a inspecțiilor, a analizelor speciale și a investigațiilor privind programele și operațiunile DoJ. Aceste activități au inclus o investigație asupra unui fost contractant cu privire la divulgarea ilegală a materialului obținut în urma supravegherii electronice (interceptarea comunicațiilor unei persoane) în cadrul unei investigații în curs, care a condus la condamnarea contractantului respectiv. Biroul Inspectorului General a efectuat, de asemenea, o investigație asupra programelor și practicilor de securitate a informațiilor ale agențiilor DoJ, care a inclus testarea eficacității politicilor, a procedurilor și a practicilor în materie de securitate a informațiilor ale unui subset reprezentativ din sistemele agențiilor.

(199)  Membrii comitetului trebuie selectați exclusiv pe baza calificărilor lor profesionale, a realizărilor, a statutului public, a competențelor deținute în domeniul libertăților civile și al vieții private, precum și pe baza experienței lor relevante, fără a se ține seama de afilierea lor politică. Comitetul nu poate avea, în nicio circumstanță, mai mult de trei membri care aparțin aceluiași partid politic. Pe durata mandatului în cadrul comitetului, o persoană care a fost numită membru al acestuia nu poate fi funcționar ales, funcționar sau angajat al guvernului federal, putând deține doar calitatea de membru al comitetului. A se vedea titlul 42 articolul 2000ee litera (h) din U.S.C.

(200)  Titlul 42 articolul 2000ee litera (g) din U.S.C.

(201)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 litera (f) punctul 1 partea A subpunctul (iii) din U.S.C. Printre acestea se numără cel puțin Departamentul de Justiție, Departamentul Apărării, Departamentul pentru Securitate Internă, precum și orice alt departament, agenție sau element al ramurii executive desemnate de PCLOB drept adecvate ca arie de acoperire.

(202)  Titlul 42 articolul 2000ee litera (e) din U.S.C.

(203)  Titlul 42 articolul 2000ee litera (f) din U.S.C.

(204)  De exemplu, comisiile organizează audieri tematice [a se vedea, de exemplu, o audiere recentă a comisiei judiciare a Camerei Reprezentanților pe tema „raziilor digitale” (digital dragnets) – https://judiciary.house.gov/calendar/eventsingle.aspx?EventID=4983], precum și audieri de supraveghere periodice, de exemplu a FBI și DoJ – a se vedea https://www.judiciary.senate.gov/meetings/08/04/2022/oversight-of-the-federal-bureau-of-investigation; https://judiciary.house.gov/calendar/eventsingle.aspx?EventID=4966 și https://judiciary.house.gov/calendar/eventsingle.aspx?EventID=4899.

(205)  A se vedea anexa VI.

(206)  Secțiunea 3 literele (a) și (f) din apendicele II la Circulara nr. A-130 a OMB, care impune agențiilor federale să asigure accesul și corectarea corespunzătoare la cererea persoanelor și să stabilească proceduri pentru primirea și soluționarea plângerilor și a cererilor legate de protecția vieții private.

(207)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 din U.S.C în ceea ce privește, de exemplu, DoJ și Departamentul pentru Securitate Internă. A se vedea, de asemenea, Memorandumul M-16-24 al OMB, Rolul și desemnarea înalților funcționari ai agenției pentru protecția vieții private.

(208)  Mecanismele de recurs menționate în prezenta secțiune se aplică, de asemenea, colectării și utilizării datelor de către autoritățile federale în scopuri civile și de reglementare.

(209)  Titlul 5 articolul 702 din U.S.C.

(210)  În general, doar acțiunile „finale” ale agenției și nu „acțiunile preliminare, procedurale sau intermediare” ale acesteia fac obiectul unui control jurisdicțional. A se vedea titlul 5 articolul 704 din U.S.C.

(211)  Titlul 5 articolul 706 alineatul (2) partea A din U.S.C.

(212)  Titlul 18 articolele 2701-2712 din U.S.C.

(213)  ECPA protejează comunicațiile deținute de două categorii distincte de furnizori de servicii de rețea, și anume furnizorii de: (i) servicii de comunicații electronice, de exemplu telefonie sau e-mail și (ii) servicii informatice la distanță, cum ar fi serviciile informatice de stocare sau de prelucrare.

(214)  Titlul 18 articolul 2510 și următoarele din U.S.C. În temeiul Legii privind interceptarea comunicațiilor (titlul 18 articolul 2520 din U.S.C), o persoană ale cărei comunicații telefonice, orale sau electronice sunt interceptate, divulgate sau utilizate în mod intenționat poate introduce o acțiune civilă pe motive de încălcare a acestei legi, inclusiv, în anumite circumstanțe, împotriva unei funcționar guvernamental sau împotriva Statelor Unite ale Americii. Pentru colectarea de informații care nu vizează conținutul (de exemplu, adresa IP, mesaje electronice trimise/primite), a se vedea, de asemenea, secțiunea consacrată dispozitivelor de interceptare și de capturare și trasabilitate de la titlul 18 (titlul 18 articolele 3121-3127 din U.S.C. și, pentru acțiunile civile, articolul 2707).

(215)  Titlul 18 articolul 1030 din U.S.C. În conformitate cu Legea privind fraudele și abuzurile informatice, o persoană poate introduce o acțiune în justiție împotriva oricărei persoane în ceea ce privește accesul neautorizat intenționat (sau depășirea accesului autorizat) pentru obținerea de informații de la o instituție financiară, un sistem informatic care aparține autorităților SUA sau orice alt calculator, inclusiv, în anumite circumstanțe, împotriva unui funcționar guvernamental.

(216)  Titlul 28 articolul 2671 și următoarele din U.S.C. În temeiul Legii federale privind acțiunile în răspundere civilă, o persoană poate introduce o acțiune în justiție, în anumite condiții, împotriva Statelor Unite ale Americii cu privire la „neglijența sau culpa ori omisiunea oricărui angajat guvernamental care a acționat în domeniul de aplicare al mandatului sau al contractului său de muncă.”

(217)  Titlul 12 articolul 3401 și următoarele din U.S.C. În conformitate cu Legea privind dreptul la confidențialitatea informațiilor financiare, o persoană poate introduce o acțiune în justiție, în anumite condiții, împotriva Statelor Unite ale Americii cu privire la obținerea sau divulgarea, prin încălcarea legii, a evidențelor financiare protejate. Accesul autorităților la evidențe financiare protejate este, în general, interzis, cu excepția cazului în care acestea adresează cererea sub rezerva unei citații sau a unui mandat de percheziție legal sau, sub rezerva limitărilor, printr-o cerere oficială scrisă, cu condiția ca persoana ale cărei informații sunt solicitate să primească o notificare cu privire la această solicitare.

(218)  Titlul 15 articolele 1681-1681x din U.S.C. În temeiul Legii privind raportarea echitabilă a creditelor, o persoană poate introduce o acțiune în justiție împotriva oricărei persoane care nu respectă cerințele (în special necesitatea unei autorizații legale) în ceea ce privește colectarea, diseminarea și utilizarea rapoartelor privind creditele de consum sau, în anumite condiții, împotriva unei agenții guvernamentale.

(219)  Titlul 5 articolul 552 din U.S.C.

(220)  Aceste excepții sunt, totuși, limitate. De exemplu, în conformitate cu titlul 5 articolul 552 litera (b) punctul 7 din U.S.C., drepturile prevăzute de FOIA sunt excluse în cazul „evidențelor sau al informațiilor compilate în scopul asigurării respectării legii, însă numai în măsura în care prezentarea unor astfel de evidențe sau informații care vizează asigurarea respectării legii (A) ar putea în mod rezonabil să interfereze cu procedurile de asigurare a respectării legii, (B) ar priva o persoană de dreptul la un proces echitabil sau la o judecată imparțială, (C) ar putea constitui în mod rezonabil o încălcare nejustificată a vieții private, (D) ar putea în mod rezonabil să ducă la divulgarea identității unei surse confidențiale, inclusiv a unei agenții sau autorități statale, locale sau străine sau a oricărei instituții private care furnizează informații în mod confidențial și, în cazul unor evidențe sau al unor informații compilate de o autoritate de aplicare a dreptului penal în cursul unei investigări sau de către o agenție care desfășoară o investigație legală de securitate națională, a informațiilor furnizate de o sursă confidențială, (E) ar dezvălui tehnici și proceduri referitoare la investigații care vizează asigurarea respectării legii sau urmăriri penale sau ar divulga orientările referitoare la investigații care vizează asigurarea respectării legii sau urmăriri penale, în cazul în care o astfel de divulgare ar putea conduce în mod rezonabil la riscul eludării legii sau (F) s-ar putea prevedea în mod rezonabil că pune în pericol viața sau siguranța fizică a oricărei persoane”. De asemenea, „[o]ri de câte ori este prezentată o cerere care implică accesul la evidențe [a căror prezentare ar putea în mod rezonabil să interfereze cu procedurile de asigurare a respectării legii] și (A) investigarea sau procedura respectivă implică o posibilă încălcare a dreptului penal și (B) există motive să se creadă că (i) persoana care face obiectul investigației sau al procedurii respective nu are cunoștință de desfășurarea acesteia și (ii) divulgarea existenței evidențelor respective ar putea în mod rezonabil să interfereze cu procedura de asigurare a respectării legii, agenția poate trata evidențele respective, numai atât timp cât această împrejurare continuă, ca nefăcând obiectul cerințelor prezentei secțiuni” [titlul 5 articolul 552 litera (c) punctul 1 din U.S.C.].

(221)  Titlul 12 articolul 3414 din U.S.C. Titlul 15 articolele 1681u-1681v din U.S.C. și titlul 18 articolul 2709 din U.S.C. A se vedea considerentul 153.

(222)  Titlul 50 articolul 1804 din U.S.C., care se referă la supravegherea electronică individualizată tradițională.

(223)  Titlul 50 articolul 1822 din U.S.C., care se referă la perchezițiile fizice efectuate în scopuri legate de obținerea de informații externe.

(224)  Titlul 50 articolul 1842, coroborat cu articolul 1841 alineatul (2) și titlul 18 secțiunea 3127 din U.S.C., care se referă la instalarea de dispozitive de interceptare sau de capturare și trasabilitate.

(225)  Titlul 50 articolul 1861 din U.S.C, care permite FBI să depună „o cerere de emitere a unui ordin care să autorizeze un transportator comun, o unitate publice de cazare, o unitate de depozitare fizică sau o unitate de închiriere de vehicule să elibereze evidențele aflate în posesia sa pentru o investigație în vederea colectării de informații externe sau pentru o investigație privind terorismul internațional”.

(226)  Titlul 50 articolul 1881a din U.S.C, care permite elementelor Comunității Serviciilor de Informații din SUA să solicite accesul la informații, inclusiv la conținutul comunicațiilor pe internet, de la societăți din SUA, care vizează anumite persoane care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA din afara Statele Unite ale Americii, cu sprijinul impus în baza legii al furnizorilor de comunicații electronice.

(227)  OE nr. 12333: United States Intelligence Activities (Activitățile de colectare de informații ale Statelor Unite ale Americii), Registrul Federal Vol. 40. nr. 235 (8 decembrie 1981, cu modificările aduse la 30 iulie 2008). OE nr. 12333 definește, la un nivel mai general, obiectivele, direcțiile, atribuțiile și responsabilitățile serviciilor de informații din SUA (inclusiv rolul diverselor elemente ale Comunității Serviciilor de Informații) și stabilește parametrii generali pentru desfășurarea activităților de colectare de informații.

(228)  În temeiul articolului II din Constituția SUA, responsabilitatea de a asigura securitatea națională, inclusiv, în special, de a colecta informații externe, îi revine președintelui, în calitate de comandant-șef al forțelor armate.

(229)  OE nr. 14086 înlocuiește o directivă prezidențială anterioară, și anume PPD-28, cu excepția secțiunii 3 și a unei anexe de completare (care impune serviciilor de informații să își revizuiască anual prioritățile și cerințele în materie de informații de tip SIGINT colectate, ținând seama de beneficiile activităților de colectare de informații de tip SIGINT pentru interesele naționale ale SUA, precum și de riscul prezentat de aceste activități) și secțiunea 6 (care conține dispoziții generale); a se vedea National Security Memorandum on Partial Revocation of Presidential Policy Directive 28 (Memorandumul privind securitatea națională referitor la revocarea parțială a Directivei nr. 28 privind politica prezidențială, disponibil la adresa https://www.whitehouse.gov/briefing-room/statements-releases/2022/10/07/national-security-memorandum-on-partial-revocation-of-presidential-policy-directive-28/.

(230)  A se vedea secțiunea 5 litera (f) din OE nr. 14086, care explică faptul că ordinul executiv are același domeniu de aplicare precum PPD-28, care, în conformitate cu nota sa de subsol 3, s-a aplicat activităților de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate pentru a colecta comunicații sau informații cu privire la comunicații, cu excepția activităților de colectare de informații de tip SIGINT întreprinse pentru a testa sau a dezvolta capacități de colectare de informații de tip SIGINT.

(231)  A se vedea în acest sens, de exemplu, secțiunea 5 litera (h) din OE nr. 14086, care clarifică faptul că garanțiile din ordinul executiv creează un drept legal, putând fi exercitate de persoane prin intermediul mecanismului de recurs.

(232)  A se vedea secțiunea 2 litera (c) punctul (iv) partea C din OE nr. 14086.

(233)  https://www.intel.gov/ic-on-the-record-database/results/oversight/1278-odni-releases-ic-procedures-implementing-new-safeguards-in-executive-order-14086.

(234)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (i) din OE nr. 14086.

(235)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (ii) din OE nr. 14086.

(236)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (ii) partea A din OE nr. 14086. Acest lucru nu impune întotdeauna ca informațiile de tip SIGINT colectate să fie singurul mijloc de promovare a aspectelor legate de o prioritate validată în materie de informații. De exemplu, colectarea de informații de tip SIGINT poate fi utilizată pentru a asigura căi alternative de validare (de exemplu, pentru a corobora informațiile primite din alte surse de informații) sau pentru a menține un acces fiabil la aceleași informații [secțiunea 2 litera (c) punctul (i) partea A din OE nr. 14086].

(237)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (ii) partea B din OE nr. 14086.

(238)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (ii) partea B din OE nr. 14086.

(239)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (iii), coroborată cu secțiunea 2 litera (d) din OE nr. 14086.

(240)  Secțiunea 2 litera (b) punctul (i) din OE nr. 14086. Ca urmare a faptului că lista delimitată a obiectivelor legitime din ordinul executiv nu cuprinde posibilele amenințări viitoare, ordinul executiv prevede posibilitatea ca președintele să actualizeze această listă în cazul în care intervin noi imperative de securitate națională, cum ar fi amenințări noi la adresa securității naționale. În principiu, astfel de actualizări trebuie să fie făcute publice, cu excepția cazului în care președintele stabilește că acest lucru ar reprezenta un risc pentru securitatea națională a Statelor Unite ale Americii [secțiunea 2 litera (b) punctul (i) partea B din OE nr. 14086].

(241)  Secțiunea 2 litera (b) punctul (ii) din OE nr. 14086.

(242)  Articolul 102A din Legea privind securitatea națională (National Security Act) și secțiunea 2 litera (b) punctul (iii) din OE nr. 14086.

(243)  În cazuri excepționale (în special atunci când un astfel de proces nu poate fi efectuat din cauza necesității de a răspunde unei cerințe noi sau în evoluție în materie de informații), astfel de priorități pot fi stabilite direct de către președinte sau de către șeful unui element al Comunității Serviciilor de Informații, care, în principiu, trebuie să aplice aceleași criterii precum cele descrise în secțiunea 2 litera (b) punctul (iii) partea A subpunctele 1-3 – a se vedea secțiunea 4 litera (n) din OE nr. 14086.

(244)  Secțiunea 2 litera (b) punctul (iii) partea C din OE nr. 14086.

(245)  Secțiunea 2 litera (b) și litera (c) punctul (i) partea A din OE nr. 14086.

(246)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (i) partea A din OE nr. 14086.

(247)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (i) partea A din OE nr. 14086.

(248)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (i) partea B din OE nr. 14086.

(249)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (i) partea B din OE nr. 14086.

(250)  Și anume colectarea unor cantități mari de informații de tip SIGINT care, din motive tehnice sau operaționale, sunt obținute fără a se recurge la factori de diferențiere (de exemplu, fără utilizarea unor identificatori sau a unor termeni de selecție specifici) – a se vedea secțiunea 4 litera (b) din OE nr. 14086. În temeiul OE nr. 14086 și astfel cum se explică în considerentul 141, colectarea în masă în temeiul OE nr. 12333 are loc numai atunci când este necesar pentru a promova priorități specifice validate în materie de informații și face obiectul unei serii de limitări și garanții menite să asigure faptul că datele nu sunt accesate în mod nediferențiat. Prin urmare, colectarea în masă se diferențiază de colectarea generalizată și nediferențiată („supravegherea în masă”), fără limitări și garanții.

(251)  A se vedea secțiunea 2 litera (c) punctul (ii) partea A din OE nr. 14086.

(252)  A se vedea secțiunea 2 litera (c) punctul (ii) partea A din OE nr. 14086.

(253)  Normele specifice privind colectarea în masă prevăzute în OE nr. 14086 se aplică, de asemenea, unei activități specifice de colectare de informații de tip SIGINT care utilizează temporar date obținute fără factori de diferențiere (de exemplu, termeni de selecție sau identificatori specifici), și anume în masă (care este posibilă numai în afara teritoriului Statelor Unite). Acest lucru nu este valabil atunci când aceste date sunt utilizate numai pentru a sprijini faza tehnică inițială a activității specifice de colectare de informații de tip SIGINT, sunt păstrate numai pentru o perioadă scurtă de timp necesară pentru finalizarea acestei faze și sunt șterse imediat după aceea [secțiunea 2 litera (c) punctul (ii) partea D din OE nr. 14086]. În acest caz, singurul scop al colectării inițiale fără factori de diferențiere este de a permite o colectare direcționată de informații prin aplicarea unui identificator sau a unui termen de selecție specific. Într-un astfel de scenariu, numai datele care răspund aplicării unui anumit factor de diferențiere sunt introduse în bazele de date guvernamentale, în timp ce celelalte date sunt distruse. O astfel de colectare direcționată rămâne, prin urmare, reglementată de normele generale aplicabile colectării de informații de tip SIGINT, în special inclusiv secțiunea 2 literele (a)-(b) și secțiunea 2 litera (c) punctul (i) din OE nr. 14086.

(254)  A se vedea secțiunea 2 litera (c) punctul (ii) partea A din OE nr. 14086.

(255)  A se vedea secțiunea 2 litera (c) punctul (ii) partea B din OE nr. 14086. În cazul în care intervin noi imperative de securitate națională, cum ar fi amenințări noi la adresa securității naționale, președintele poate actualiza această listă. În principiu, astfel de actualizări trebuie să fie făcute publice, cu excepția cazului în care președintele stabilește că acest lucru ar reprezenta un risc pentru securitatea națională a Statelor Unite ale Americii [secțiunea 2 litera (c) punctul (ii) partea C din OE nr. 14086]. În ceea ce privește interogările de date colectate în masă, a se vedea secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea D din OE nr. 14086.

(256)  Secțiunea 2 litera (a) punctul (ii) partea A, coroborată cu secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea D din OE nr. 14086. A se vedea, de asemenea, anexa VII.

(257)  Titlul 50 articolul 1881 din U.S.C.

(258)  Titlul 50 articolul 1881a litera (a) din U.S.C. În special, astfel cum menționează PCLOB, supravegherea în temeiul secțiunii 702 „constă în întregime în vizarea anumitor persoane [care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA] cu privire la care s-a luat o decizie individualizată” [Comitetul de supraveghere în materie de protecție a vieții private și a libertăților civile, Report on the Surveillance Program Operated Pursuant to Section 702 of the Foreign Intelligence Surveillance Act (Raport cu privire la programul de supraveghere desfășurat în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj), 2 iulie 2014, raportul cu privire la articolul 702, p. 111]. A se vedea, de asemenea, CLPO NSA [Biroul pentru libertăți civile și viață privată al Agenției Naționale de Securitate – NSA (National Security Agency)], Implementation of Foreign Intelligence Act Section 702 (Punerea în aplicare de către NSA a secțiunii 702 din Legea privind activitățile de colectare de informații externe), 16 aprilie 2014. Termenul „furnizor de servicii de comunicații electronice” este definit în titlul 50 articolul 1881 litera (a) punctul 4 din U.S.C.

(259)  Titlul 50 articolul 1881a litera (g) din U.S.C.

(260)  FISC este alcătuită din judecători numiți de către președintele Curții Supreme a Statelor Unite dintre judecătorii din cadrul instanțelor districtuale din SUA, care anterior au fost numiți de președinte și confirmați de Senat. Judecătorii, cu titularizare pe viață, pot fi revocați din funcție numai pentru motive temeinice și fac parte din FISC prin intermediul unor mandate eșalonate de șapte ani. FISA impune ca judecătorii să provină din cel puțin șapte circuite judiciare diferite din SUA. A se vedea titlul 50 articolul 1803 litera (a) din U.S.C. Judecătorii sunt sprijiniți de funcționari cu experiență judiciară, care constituie juriștii instanței respective și pregătesc o analiză juridică privind cererile de colectare. A se vedea scrisoarea din partea distinsului Reggie B. Walton, președintele completului de judecată, Curtea de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj a SUA, către distinsul Patrick J. Leahy, președinte al Comisiei pentru sistemul judiciar, Senatul SUA (29 iulie 2013) („Scrisoarea Walton”), p. 2, disponibilă la adresa https://fas.org/irp/news/2013/07/fisc-leahy.pdf.

(261)  FISCR este formată din judecători numiți de către președintele Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii, provin din instanțe districtuale sau curți de apel din SUA și își desfășoară activitatea în baza unui mandat eșalonat de șapte ani. A se vedea titlul 50 articolul 1803 litera (b) din U.S.C.

(262)  A se vedea titlul 50 articolul 1803 litera (b), articolul 1861a litera (f), articolul 1881a litera (h) și articolul 1881a litera (i) punctul 4 din U.S.C.

(263)  Titlul 50 articolul 1803 litera (i) punctul 1 și punctul 3 partea A din U.S.C.

(264)  Titlul 50 articolul 1803 litera (i) punctul 2 partea A din U.S.C.

(265)  Titlul 50 articolul 1803 litera (i) punctul 2 partea B din U.S.C.

(266)  A se vedea, de exemplu, avizul FISC din 18 octombrie 2018, disponibil la adresa https://www.intelligence.gov/assets/documents/702%20Documents/declassified/2018_Cert_FISC_Opin_18Oct18.pdf, astfel cum a fost confirmat de Curtea de Reexaminare a Supravegherii Activităților Străine de Spionaj în avizul său din 12 iulie 2019, disponibil la adresa https://www.intelligence.gov/assets/documents/702%20Documents/declassified/2018_Cert_FISCR_Opinion_12Jul19.pdf.

(267)  A se vedea, de exemplu, FISC, Memorandum Opinion and Order – 35 (Aviz memorandum și ordin) (18 noiembrie 2020) (autorizat pentru publicare la 26 aprilie 2021), (anexa D).

(268)  Titlul 50 articolul 1881a litera (a) din U.S.C. – Procedurile utilizate de Agenția Națională de Securitate pentru vizarea persoanelor care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA cu privire la care se presupune în mod rezonabil că se află în afara Statelor Unite ale Americii pentru obținerea de informații externe în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj din 1978, astfel cum a fost modificată, din martie 2018 (procedurile NSA de direcționare a intervențiilor), disponibile la adresa https://www.intelligence.gov/assets/documents/702%20Documents/declassified/2018_Cert_NSA_Targeting_27Mar18.pdf, p. 1-4, explicate în detaliu în raportul PCLOB, p. 41-42.

(269)  Procedurile NSA de direcționare a intervențiilor, p. 4.

(270)  A se vedea raportul PCLOB cu privire la secțiunea 702, p. 32-33 și 45 cu trimiteri suplimentare. A se vedea, de asemenea, Semiannual Assessment of Compliance with Procedures and Guidelines Issued Pursuant to Section 702 of the Foreign Intelligence Surveillance Act (Evaluarea bianuală a conformității cu procedurile și orientările emise în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj), transmisă de procurorul general și directorul Serviciului Național de Informații, perioada de raportare: 1 decembrie 2016-31 mai 2017, p. 41 (octombrie 2018), disponibilă la adresa: https://www.dni.gov/files/icotr/18th_Joint_Assessment.pdf.

(271)  Raportul PCLOB cu privire la secțiunea 702, p. 42-43.

(272)  Procedurile NSA de direcționare a intervențiilor, p. 2.

(273)  Raportul PCLOB cu privire la secțiunea 702, p. 46. De exemplu, NSA trebuie să verifice dacă există o legătură între persoana vizată și termenul de selecție utilizat, trebuie să documenteze informațiile externe preconizate a fi obținute, aceste informații trebuie să fie revizuite și aprobate de doi analiști superiori ai NSA, iar procesul în ansamblul său va fi urmărit pentru realizarea de analize de conformitate ulterioare de către ODNI și Departamentul de Justiție. A se vedea CLPO NSA, Punerea în aplicare de către NSA a secțiunii 702 din Legea privind activitățile de colectare de informații externe, 16 aprilie 2014.

(274)  Titlul 50 articolul 1881a litera (h) din U.S.C.

(275)  Procedurile NSA de direcționare a intervențiilor, p. 8. A se vedea, de asemenea, raportul PCLOB cu privire la secțiunea 702, p. 46. Nefurnizarea unei justificări scrise constituie un incident de conformitate cu privire la documentare, care trebuie raportat FISC și Congresului. A se vedea Semiannual Assessment of Compliance with Procedures and Guidelines Issued Pursuant to Section 702 of the Foreign Intelligence Surveillance Act (Evaluarea bianuală a conformității cu procedurile și orientările emise în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj), transmisă de procurorul general și directorul Serviciului Național de Informații, perioada de raportare: 1 decembrie 2016-31 mai 2017, p. 41 (octombrie 2018), precum și raportul DoJ/ODNI cu privire la conformitate adresat FISC pentru perioada decembrie 2016-mai 2017, p. A-6, disponibil la adresa https://www.dni.gov/files/icotr/18th_Joint_Assessment.pdf.

(276)  A se vedea documentul prezentat de guvernul SUA Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj, care reprezintă o sinteză realizată în 2015 a principalelor cerințe în temeiul secțiunii 702, punctele 2-3 (15 iulie 2015) și informațiile furnizate în anexa VII.

(277)  A se vedea documentul prezentat de guvernul SUA Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj, care reprezintă o sinteză realizată în 2015 a principalelor cerințe în temeiul secțiunii 702, punctele 2-3 (15 iulie 2015). Acesta prevede că „[î]n cazul în care guvernul evaluează ulterior că nu se preconizează că aplicarea în continuare a unui termen de selecție cu sarcini stabilite în legătură cu o persoană vizată va avea ca rezultat obținerea de informații externe, este necesară încetarea promptă a acestei activități, orice întârziere în acest sens putând conduce la un incident de conformitate raportabil”. A se vedea, de asemenea, informațiile furnizate în anexa VII.

(278)  Raportul PCLOB cu privire la secțiunea 702, p. 70-72; Norma nr. 13 litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj a SUA, disponibil la adresa https://www.fisc.uscourts.gov/sites/default/files/FISC%20Rules%20of%20Procedure.pdf.

(279)  A se vedea, de asemenea, raportul DoJ/ODNI cu privire la conformitate adresat FISC pentru perioada decembrie 2016-mai 2017, p. A-6.

(280)  Titlul 50 articolul 1874 din U.S.C.

(281)  Titlul 50 articolul 1842 litera (c) punctul 3 din U.S.C. și, în ceea ce privește NSL, titlul 12 articolul 3414 litera (a) punctul 2 din U.S.C.; titlul 15 articolul 1681u din U.S.C.; titlul 15 articolul 1681v litera (a) din U.S.C. și titlul 18 articolul 2709 litera (a) din U.S.C.

(282)   „Un agent al unei puteri străine” poate include persoane care nu sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA care desfășoară activități de terorism internațional sau activități internaționale de proliferare a armelor de distrugere în masă (inclusiv acțiuni pregătitoare în acest sens) [titlul 50 articolul 1801 litera (b) punctul 1 din U.S.C.].

(283)  Titlul 50 articolul 1804 din U.S.C. A se vedea, de asemenea, articolul 1841 alineatul (4) în ceea ce privește alegerea termenilor de selecție.

(284)  Titlul 50 articolul 1821 alineatul (5) din U.S.C.

(285)  Titlul 50 articolul 1823 litera (a) din U.S.C.

(286)  Titlul 50 articolul 1842 și articolul 1841 alineatul (2) din U.S.C., precum și titlul 18 secțiunea 3127.

(287)  Titlul 50 articolul 1862 din U.S.C.

(288)  Titlul 50 articolele 1861-1862 din U.S.C.

(289)  Titlul 50 articolul 1862 litera (b) din U.S.C.

(290)  Titlul 12 articolul 3414 din U.S.C. Titlul 15 articolele 1681u-1681v din U.S.C. și titlul 18 articolul 2709 din U.S.C.

(291)  Titlul 18 articolul 2709 litera (b) din U.S.C.

(292)  De exemplu, titlul 18 articolul 2709 litera (d) din U.S.C.

(293)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea B subpunctul 1 din OE nr. 14086. A se vedea, de asemenea, titlul VIII din Legea privind securitatea națională (care detaliază cerințele de acces la informațiile clasificate), OE nr. 12333 – secțiunea 1.5 (care impune șefilor serviciilor Comunității Serviciilor de Informații să respecte o serie de orientări privind schimbul de informații și securitatea acestora, confidențialitatea informațiilor și alte cerințe legale), Directiva nr. 42 privind securitatea națională (National Security Directive 42), „National Policy for the Security of National Security Telecommunications and Information Systems” (Politica națională de securitate a sistemelor informatice și de telecomunicații utilizate în domeniul securității naționale) [care însărcinează Comitetul privind sistemele de securitate națională (Committee on National Security Systems) să ofere orientări în materie de securitate a sistemelor de securitate națională departamentelor și agențiilor executive], și Memorandumul nr. 8 privind securitatea națională (National Security Memorandum 8) – „Improving the Cybersecurity of National Security, Department of Defense, and Intelligence Community Systems” [Îmbunătățirea securității cibernetice a sistemelor de securitate națională, ale Departamentului Apărării (Department of Defense) și ale Comunității Serviciilor de Informații] (care stabilește termene și orientări de punere în aplicare a cerințelor de securitate cibernetică pentru sistemele de securitate națională, inclusiv cu privire la autentificarea multifactorială, criptarea, tehnologiile cloud și serviciile de detectare a punctelor terminale).

(294)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea B subpunctul 2 din OE nr. 14086. În plus, datele cu caracter personal pentru care nu s-a luat nicio decizie definitivă privind păstrarea pot fi accesate numai în scopul luării sau al justificării unei astfel de decizii sau în scopul îndeplinirii unor funcții administrative, de testare, de dezvoltare, de securitate sau de supraveghere autorizate [secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea B subpunctul 3 din OE nr. 14086].

(295)  Secțiunea 2 litera (d) punctul (ii) din OE nr. 14086.

(296)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea C din OE nr. 14086.

(297)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea A subpunctul 2 literele (a)-(c) din OE nr. 14086. La un nivel mai general, fiecare serviciu de informații trebuie să instituie politici și proceduri menite să reducă la minimum diseminarea și păstrarea datelor cu caracter personal colectate printr-un sistem de tip SIGINT [secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea A din OE nr. 14086].

(298)  A se vedea, de exemplu, secțiunea 309 din Legea privind autorizarea serviciilor de informații pentru anul fiscal 2015 (Intelligence Authorization Act for Fiscal Year 2015). procedurile de reducere la minimum adoptate de serviciile de informații individuale în temeiul secțiunii 702 din FISA și autorizate de FISC; procedurile aprobate de procurorul general și de FRA (care impun agențiilor federale din SUA, inclusiv agențiilor de securitate națională, să stabilească perioade de păstrare a evidențelor lor, care trebuie aprobate de Administrația Arhivelor și a Registrelor Naționale).

(299)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea A subpunctul 1 litera (a) și secțiunea 5 litera (d) din OE nr. 14086, coroborate cu secțiunea 2.3 din OE nr. 12333.

(300)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea A subpunctul 1 literele (b) și (e) din OE nr. 14086.

(301)  A se vedea, de exemplu, AGG-DOM, care prevede, de pildă, că FBI poate disemina informații numai dacă destinatarul are nevoie să le cunoască pentru a-și îndeplini misiunea sau pentru a proteja publicul.

(302)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea A subpunctul 1 litera (c) din OE nr. 14086. Serviciile de informații pot, de exemplu, să disemineze informații în circumstanțe relevante pentru o investigare sau referitoare la o infracțiune, inclusiv, de exemplu, prin diseminarea de avertismente privind amenințările de ucidere, vătămare corporală gravă sau răpire; diseminarea de informații privind răspunsul la amenințările, incidentele sau intruziunile cibernetice; și notificarea victimelor sau avertizarea potențialelor victime ale criminalității.

(303)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea A subpunctul 1 litera (d) din OE nr. 14086.

(304)  Secțiunea 2 litera (c) punctul (iii) partea E din OE nr. 14086.

(305)  A se vedea Politica nr. 22 a CNSS, Politica de gestionare a riscurilor în materie de securitate cibernetică și Instrucțiunea nr. 1253 a CNSS, care oferă orientări detaliate privind măsurile de securitate care trebuie puse în aplicare pentru sistemele de securitate națională.

(306)  Secțiunea 2 litera (d) punctul (i) părțile A și B din OE nr. 14086.

(307)  Secțiunea 2 litera (d) punctul (i) părțile B și C din OE nr. 14086.

(308)  Și anume nerespectarea sistematică sau intenționată a legislației aplicabile a SUA, care ar putea aduce atingere reputației sau integrității unui element al Comunității Serviciilor de Informații sau ar putea pune sub semnul întrebării în alt mod corectitudinea unei activități a Comunității Serviciilor de Informații, inclusiv având în vedere orice impact semnificativ asupra intereselor persoanei sau persoanelor în cauză din perspectiva vieții private și a libertăților civile; a se vedea secțiunea 5 litera (l) din OE nr. 14086.

(309)  Secțiunea 2 litera (d) punctul (iii) din OE nr. 14086.

(310)  Secțiunea 2 litera (d) punctul (i) partea B din OE nr. 14086.

(311)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 din U.S.C. Printre acestea se numără, de exemplu, Departamentul de Stat (Department of State), Departamentul de Justiție, Departamentul pentru Securitate Internă, Departamentul Apărării, NSA, Agenția Centrală de Informații (Central Intelligence Agency – CIA), FBI și ODNI.

(312)  A se vedea secțiunea 3 litera (c) din OE nr. 14086.

(313)  Titlul 42 articolul 2000ee-1 litera (d) din U.S.C.

(314)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 litera (f) punctele 1-2 din U.S.C. De exemplu, raportul Biroului pentru libertăți civile, viață privată și transparență al NSA, care vizează perioada ianuarie 2021-iunie 2021, arată că acesta a efectuat 591 de evaluări ale impactului asupra libertăților civile și a vieții private în diferite contexte, de exemplu, în ceea ce privește activitățile de colectare, acordurile și deciziile privind schimbul de informații, deciziile privind păstrarea datelor etc., luând în considerare diferiți factori, cum ar fi cantitatea și tipul de informații asociate activității în cauză, persoanele implicate, scopul și utilizarea anticipată a datelor, garanțiile existente pentru atenuarea riscurilor potențiale la adresa vieții private etc.(https://media.defense.gov/2022/Apr/11/2002974486/-1/-1/1/REPORT%207_CLPT%20JANUARY%20-%20JUNE%202021%20_FINAL.PDF). În mod similar, rapoartele Biroului pentru protecția vieții private și a libertăților civile al CIA pentru perioada ianuarie-iunie 2019 oferă informații cu privire la activitățile de supraveghere ale biroului, de exemplu, cu privire la o evaluare a conformității cu Orientările procurorului general în temeiul OE nr. 12333 în ceea ce privește păstrarea și diseminarea informațiilor, orientările furnizate cu privire la punerea în aplicare a PPD-28 și cerințele de identificare și abordare a încălcărilor securității datelor, precum și evaluări ale utilizării și gestionării informațiilor cu caracter personal (https://www.cia.gov/static/9d762fbef6669c7e6d7f17e227fad82c/2019-Q1-Q2-CIA-OPCL-Semi-Annual-Report.pdf).

(315)  Acest inspector general este desemnat de președinte, cu confirmarea Senatului, și poate fi revocat din funcție numai de către președinte.

(316)  Inspectorii generali au un mandat sigur și pot fi revocați din funcție doar de către președinte, care trebuie să comunice Congresului în scris motivele care justifică o astfel de măsură. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aceștia nu primesc deloc instrucțiuni. În unele cazuri, șeful departamentului îi poate interzice inspectorului general să demareze, să desfășoare sau să finalizeze un audit sau o investigație, în cazul în care acest lucru este considerat necesar pentru a conserva interese naționale importante (de securitate). Cu toate acestea, Congresul trebuie să fie informat cu privire la exercitarea acestei competențe și, pe această bază, poate trage la răspundere directorul respectiv. A se vedea, de exemplu, articolul 8 (pentru Departamentul Apărării), articolul 8E (pentru DoJ), articolul 8G litera (d) punctul 2 părțile A și B (pentru NSA) din Legea privind inspectorii generali din 1978, titlul 50 articolul 403q litera (b) (pentru CIA), articolul 405 litera (f) din Legea privind autorizarea serviciilor de informații pentru anul fiscal 2010 (pentru Comunitatea Serviciilor de Informații).

(317)  Legea privind inspectorii generali din 1978, astfel cum a fost modificată, Pub. L. 117-108 din 8 aprilie 2022. De exemplu, astfel cum se explică în rapoartele sale semestriale adresate Congresului pentru perioada 1 aprilie 2021-31 martie 2022, inspectorul general al NSA a realizat evaluări privind gestionarea informațiilor referitoare la persoane care sunt cetățeni americani/rezidenți SUA colectate în temeiul OE nr. 12333, procesul de eliminare a datelor de tip SIGINT, un instrument automatizat de direcționare utilizat de NSA și respectarea normelor privind documentația și a normelor de interogare în ceea ce privește colectarea de date în temeiul secțiunii 702 din FISA și a emis o serie de recomandări în acest context (a se vedea https://oig.nsa.gov/Portals/71/Reports/SAR/NSA%20OIG%20SAR%20-%20APR%202021%20-%20SEP%202021%20-%20Unclassified.pdf?ver=IwtrthntGdfEb-EKTOm3gg%3d%3d, p. 5-8 și https://oig.nsa.gov/Portals/71/Images/NSAOIGMAR2022.pdf?ver=jbq2rCrJ00HJ9qDXGHqHLw%3d%3d&timestamp=1657810395907, p. 10-13). A se vedea, de asemenea, auditurile și investigațiile realizate de inspectorul general al Comunității Serviciilor de Informații privind securitatea informațiilor și divulgările neautorizate de informații clasificate în materie de securitate națională (https://www.dni.gov/files/ICIG/Documents/Publications/Semiannual%20Report/2021/ICIG_Semiannual_Report_April_2021_to_September_2021.pdf, p. 8, 11 și https://www.dni.gov/files/ICIG/Documents/News/ICIGNews/2022/Oct21_SAR/Oct%202021-Mar%202022%20ICIG%20SAR_Unclass_FINAL.pdf, p. 19-20).

(318)  A se vedea articolul 6 din Legea privind inspectorii generali din 1978.

(319)  A se vedea ibid – articolele 4, 5 și 6.

(320)  În ceea ce privește acțiunile întreprinse în urma rapoartelor și a recomandărilor inspectorilor generali, a se vedea, de exemplu, răspunsul la un raport al inspectorului general al DoJ, care a constatat că FBI nu a fost suficient de transparent cu FISC în ceea ce privește cererile înaintate între 2014 și 2019, ceea ce a condus la reforme de consolidare a conformității, a supravegherii și a responsabilității FBI (de exemplu, directorul FBI a dispus peste 40 de acțiuni de remediere, inclusiv 12 măsuri specifice legate de procesul în baza FISA referitor la documentație, supraveghere, păstrarea dosarelor, instruire și auditori) (a se vedea https://www.justice.gov/opa/pr/department-justice-and-federal-bureau-investigation-announce-critical-reforms-enhance și https://oig.justice.gov/reports/2019/o20012.pdf). De asemenea, a se vedea, de pildă, auditul efectuat de inspectorul general al DoJ cu privire la rolul și responsabilitățile consilierului general al FBI în ceea ce privește supravegherea respectării legilor, a politicilor și a procedurilor aplicabile aferente activităților în materie de securitate națională ale FBI, precum și apendicele 2, care include o scrisoare din partea FBI prin care se acceptă toate recomandările. În acest sens, apendicele 3 oferă o imagine de ansamblu a acțiunilor subsecvente și a informațiilor pe care inspectorul general le-a solicitat de la FBI pentru a-și putea închide recomandările (https://oig.justice.gov/sites/default/files/reports/22-116.pdf).

(321)  A se vedea articolul 4 alineatul (5) și articolul 5 din Legea privind inspectorii generali din 1978.

(322)  A se vedea OE nr. 13462.

(323)  Secțiunea 1.6 litera (c) din OE nr. 12333.

(324)  Secțiunea 8 litera (a) din OE nr. 13462.

(325)  Secțiunea 6 litera (b) din OE nr. 13462.

(326)  Titlul 42 articolul 2000ee litera (g) din U.S.C.

(327)  A se vedea titlul 42 articolul 2000ee-1 litera (f) punctul 1 partea A subpunctul (iii) din U.S.C. Printre acestea se numără cel puțin Departamentul de Justiție, Departamentul Apărării, Departamentul pentru Securitate Internă, directorul Serviciului Național de Informații și Agenția Centrală de Informații (Central Intelligence Agency), precum și orice alt departament, agenție sau element al ramurii executive desemnate de PCLOB drept adecvate ca arie de acoperire.

(328)  Titlul 42 articolul 2000ee litera (e) din U.S.C.

(329)  Titlul 42 articolul 2000ee litera (f) din U.S.C.

(330)  Disponibile la adresa https://www.pclob.gov/Oversight.

(331)  Titlul 50 articolul 3091 din U.S.C.

(332)  De exemplu, comisiile organizează audieri tematice [a se vedea, de exemplu, o audiere recentă a comisiei judiciare a Camerei Reprezentanților pe tema „raziilor digitale” (digital dragnets) – https://judiciary.house.gov/calendar/eventsingle.aspx?EventID=4983] și o audiere a comisiei pentru informații a Camerei Reprezentanților privind utilizarea IA de către Comunitatea Serviciilor de Informații, https://docs.house.gov/Committee/Calendar/ByEvent.aspx?EventID=114263], precum și audieri de supraveghere periodice, de exemplu a diviziei de securitate națională a DoJ și a FBI – a se vedea https://www.judiciary.senate.gov/meetings/08/04/2022/oversight-of-the-federal-bureau-of-investigation; https://judiciary.house.gov/calendar/eventsingle.aspx?EventID=4966 și https://judiciary.house.gov/calendar/eventsingle.aspx?EventID=4899. Un exemplu de investigație îl reprezintă investigația comisiei pentru informații a Senatului cu privire la imixtiunea Rusiei în alegerile din SUA din 2016 – a se vedea https://www.intelligence.senate.gov/publications/report-select-committee-intelligence-united-states-senate-russian-active-measures. În ceea ce privește raportarea, a se vedea, de exemplu, prezentarea generală a activităților (de supraveghere) ale comisiei din raportul comisiei pentru informații a Senatului care vizează perioada 4 ianuarie 2019-3 ianuarie 2021 către Senat, https://www.intelligence.senate.gov/publications/report-select-committee-intelligence-united-states-senate-covering-period-january-4.

(333)  A se vedea titlul 50 articolul 3091 litera (a) punctul 1 din U.S.C. Această dispoziție conține cerințele generale în ceea ce privește supravegherea Congresului în domeniul securității naționale.

(334)  A se vedea titlul 50 articolul 3091 litera (b) din U.S.C.

(335)  A se vedea titlul 50 articolele 1808, 1846, 1862, 1871 și 1881f din U.S.C.

(336)  A se vedea titlul 50 articolul 1881f din U.S.C.

(337)  A se vedea titlul 50 articolul 1881a litera (l) punctul 1 din U.S.C.

(338)  Titlul 50 articolul 1873 litera (b) din U.S.C. În plus, în conformitate cu secțiunea 402, „directorul Serviciului Național de Informații, în consultare cu procurorul general, efectuează o analiză de declasificare a fiecărei decizii, a fiecărui ordin sau a fiecărui aviz emis(e) de Curtea de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj sau de Curtea de Reexaminare a Supravegherii Activităților Străine de Spionaj [astfel cum sunt definite la secțiunea 601 litera (e)] care include o interpretarea semnificativă a oricărei dispoziții legale, inclusiv orice interpretare semnificativă sau nouă a noțiunii «termen de selecție specific» și, în concordanță cu această analiză, pune la dispoziția publicului, în măsura posibilului, fiecare astfel de decizie, ordin sau aviz”.

(339)  A se vedea titlul 50 articolul 1873 litera (b) punctul 7 și articolul 1874 din U.S.C.

(340)  https://www.dni.gov/index.php/ic-legal-reference-book/the-principles-of-intelligence-transparency-for-the-ic.

(341)  A se vedea „IC on the Record”, disponibilă la adresa https://icontherecord.tumblr.com/.

(342)  În trecut, FISC a concluzionat că „[î]n opinia Curții, agențiile de punere în aplicare, precum și [ODNI] și [divizia de securitate națională a DoJ] alocă resurse substanțiale responsabilităților lor de asigurare a conformității și de supraveghere în temeiul secțiunii 702. Ca regulă generală, cazurile de neconformitate sunt identificate cu promptitudine și se iau măsuri de remediere adecvate, care includ eliminarea informațiilor care au fost obținute în mod necorespunzător sau care au făcut în alt mod obiectul cerințelor de distrugere în conformitate cu procedurile aplicabile”. Curtea FISA, Aviz memorandum și ordin [mențiune omisă] (2014), disponibil la adresa https://www.dni.gov/files/documents/0928/FISC%20Memorandum%20Opinion%20and%20Order%2026%20August%202014.pdf.

(343)  A se vedea, de exemplu, raportul DOJ/ODNI privind conformitatea în temeiul articolului 702 din FISA adresat FISC pentru perioada iunie 2018-noiembrie 2018 – 21-65.

(344)  Titlul 50 articolul 1803 litera (h) din U.S.C. A se vedea, de asemenea, raportul PCLOB cu privire la secțiunea 702, p. 76. În plus, a se vedea Avizul memorandum și ordinul FISC din 3 octombrie 2011 ca exemplu de ordin de constatare a deficiențelor prin care autoritățile au fost obligate să corecteze deficiențele identificate în termen de 30 de zile, disponibil la adresa https://www.dni.gov/files/documents/0716/October-2011-Bates-Opinion-and%20Order-20140716.pdf. A se vedea scrisoarea Walton, secțiunea 4, p. 10-11. A se vedea, de asemenea, Avizul FISC din 18 octombrie 2018, disponibil la adresa https://www.intelligence.gov/assets/documents/702%20Documents/declassified/2018_Cert_FISC_Opin_18Oct18.pdf, astfel cum a fost confirmat de Curtea de Reexaminare a Supravegherii Activităților Străine de Spionaj în Avizul său din 12 iulie 2019, disponibil la adresa https://www.intelligence.gov/assets/documents/702%20Documents/declassified/2018_Cert_FISCR_Opinion_12Jul19.pdf, prin care FISC a impus autorităților, printre altele, să respecte anumite cerințe de notificare, documentare și raportare către FISC.

(345)  A se vedea, de exemplu, Avizul memorandum și ordinul FISC – 76 (6 decembrie 2019) (autorizat pentru publicare la 4 septembrie 2020), prin care FISC a solicitat autorităților să prezinte, până la 28 februarie 2020, un raport scris cu privire la măsurile luate pentru a îmbunătăți procesele de identificare și de eliminare a rapoartelor obținute în baza informațiilor colectate în temeiul articolului 702 din FISA care au fost rechemate din motive legate de conformitate, precum și cu privire la alte aspecte. A se vedea, de asemenea, anexa VII.

(346)  A se vedea anexa VII.

(347)  A se vedea secțiunea 4 litera (k) punctul (iv) din OE nr. 14086, care prevede că o plângere înaintată mecanismului de recurs trebuie depusă de un reclamant care acționează în nume propriu (și anume nu în calitate de reprezentant al unui organizații guvernamentale, neguvernamentale sau interguvernamentale). Noțiunea de „afectată în mod negativ” nu impune reclamantului să respecte un anumit prag pentru a avea acces la mecanismul de recurs (a se vedea considerentul 178 în acest sens). Mai degrabă, aceasta clarifică faptul că CLPO ODNI și DPRC au competența de a remedia încălcările prevederilor legislației SUA de reglementare a activităților de colectare de informații de tip SIGINT care afectează în mod negativ interesele individuale ale reclamantului în ceea ce privește viața privată și libertățile civile. În schimb, încălcările cerințelor prevăzute de legislația aplicabilă a SUA care nu sunt concepute pentru a proteja persoanele (de exemplu, cerințele bugetare) nu ar intra în sfera de competență a CLPO ODNI și a DPRC.

(348)  Secțiunea 3 litera (f) din OE nr. 14086.

(349)  https://www.justice.gov/opcl/executive-order-14086.

(350)  Secțiunea 4 litera (d) punctul (v) din OE nr. 14086.

(351)  A se vedea secțiunea 4 litera (k) punctele (i)-(iv) din OE nr. 14086.

(352)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (iv) din OE nr. 14086. A se vedea, de asemenea, Legea privind securitatea națională din 1947, titlul 50 articolul 403-3d din U.S.C. – secțiunea 103D privind rolul CLPO în cadrul ODNI.

(353)  Titlul 50 articolul 3029 litera (b) din U.S.C.

(354)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (iv) din OE nr. 14086.

(355)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (iii) din OE nr. 14086.

(356)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (iv) din OE nr. 14086.

(357)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (i) partea B subpunctele (i) și (iii) din OE nr. 14086.

(358)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (i) din OE nr. 14086.

(359)  Secțiunea 4 litera (a) din OE nr. 14086.

(360)  Secțiunea 3 literele (c) și (d) din OE nr. 14086.

(361)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (i) părțile F-G din OE nr. 14086.

(362)  A se vedea, de asemenea, secțiunea 3 litera (c) punctul (i) partea D din OE nr. 14086.

(363)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (i) partea E subpunctul 1 din OE nr. 14086.

(364)  Secțiunea 3 litera (c) punctul (i) partea E subpunctele 2-3 din OE nr. 14086.

(365)  Secțiunea 201.6 literele (a)-(b) din Regulamentul PG.

(366)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) din Regulamentul PG. Curtea Supremă a Statelor Unite a Americii a recunoscut posibilitatea ca procurorul general să înființeze organisme independente cu competențe decizionale, inclusiv cu competența de a soluționa cauze individuale – a se vedea în special Statele Unite ale Americii ex rel. Accardi/Shaughnessy, 347 U.S. 260 (1954) și Statele Unite ale Americii/Nixon, 418 U.S. 683, 695 (1974). Respectarea diferitelor cerințe ale OE nr. 14086, de exemplu criteriile și procedura de numire și de revocare din funcție a judecătorilor DPRC, face în special obiectul supravegherii inspectorului general al Departamentului de Justiție (a se vedea, de asemenea, considerentul 109 privind competența statutară a inspectorilor generali).

(367)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea A din OE nr. 14086 și articolul 201.3 litera (a) din Regulamentul PG.

(368)  Secțiunea 201.3 litera (b) din Regulamentul PG.

(369)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea B din OE nr. 14086.

(370)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea A din OE nr. 14086 și secțiunea 201.3 literele (a) și (c) din Regulamentul PG. Persoanele numite în cadrul DPRC pot participa la activități extrajudiciare, inclusiv la activități comerciale, financiare, de strângere de fonduri fără scop lucrativ și la activități fiduciare, putând, se asemenea, practica dreptul, atât timp cât aceste activități nu interferează cu îndeplinirea imparțială a îndatoririlor lor sau cu eficacitatea sau independența DPRC [secțiunea 201.7 litera (c) din Regulamentul PG].

(371)  Secțiunea 3 litera (d) punctele (iii)-(iv) din OE nr. 14086 și secțiunea 201.7 litera (d) din Regulamentul PG.

(372)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea D din OE nr. 14086 și secțiunea 201.9 din Regulamentul PG.

(373)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (iv) din OE nr. 14086 și articolul 201.7 litera (d) din Regulamentul PG. A se vedea, de asemenea, hotărârea Bumap/Statele Unite, 252 U.S. 512, 515 (1920), care a confirmat principiul de lungă durată din legislația SUA, potrivit căruia competența de revocare din funcție este accesorie în raport cu competența de numire [astfel cum a reamintit, de asemenea, Biroul de asistență juridică al DoJ în documentul intitulat The Constitutional Separation of Powers Between the President and Congress (Separarea constituțională a competențelor între președinte și Congres), 20 Op. O.L.C. 124, 166 (1996)].

(374)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea B din OE nr. 14086 și articolul 201.7 literele (a)-(c) din Regulamentul PG. Biroul pentru protecția vieții private și a libertăților civile din cadrul Departamentului de Justiție (OPCL), care este responsabil cu furnizarea de sprijin administrativ DPRC și avocaților speciali (a se vedea secțiunea 201.5 din Regulamentul PG), selectează un complet format din trei persoane, prin rotație, asigurându-se că fiecare complet are cel puțin un judecător cu experiență judiciară anterioară (în cazul în care niciunul dintre judecătorii completului nu are o astfel de experiență, președintele completului va fi judecătorul ales pentru prima dată de OPCL).

(375)  Secțiunea 201.4 din Regulamentul PG. Procurorul general numește cel puțin doi avocați speciali, în consultare cu Secretarul pentru Comerț, directorul Serviciului Național de Informații și PCLOB, pentru două mandate reînnoibile. Avocații speciali trebuie să aibă experiență adecvată în domeniul legislației privind viața privată și securitatea națională, să fie avocați experimentați, membri activi înscriși în barou și autorizați în mod corespunzător să exercite o profesie juridică. În plus, la momentul numirii lor inițiale, aceștia nu trebuie să fi fost angajați ai ramurii executive în ultimii doi ani. Pentru fiecare reexaminare a unei cereri, președintele completului alege un avocat special care să asiste completul de judecată – a se vedea secțiunea 201.8 litera (a) din Regulamentul PG.

(376)  Secțiunea 201.8 litera (c) și secțiunea 201.11 din Regulamentul PG.

(377)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea C din OE nr. 14086 și secțiunea 201.8 litera (e) din Regulamentul PG. Avocatul special nu acționează în calitate de reprezentant al reclamantului și, între acesta și reclamant, nu există o relație de tipul celei între un avocat și clientul său.

(378)  A se vedea secțiunea 201.8 literele (d) și (e) din Regulamentul PG. Aceste întrebări sunt examinate mai întâi de OPCL, în consultare cu elementul relevant al Comunității Serviciilor de Informații, în vederea identificării și a excluderii oricăror informații clasificate sau privilegiate sau protejate înainte de a le transmite reclamantului. Informațiile suplimentare primite de avocatul special ca răspuns la astfel de întrebări sunt incluse în observațiile avocatului special adresate DPRC.

(379)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea D din OE nr. 14086.

(380)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (iii) din OE nr. 14086 și articolul 201.9 litera (b) din Regulamentul PG.

(381)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea E din OE nr. 14086 și articolul 201.9 literele (c)-(e) din Regulamentul PG. Conform definiției „remedierii adecvate” din secțiunea 4 litera (a) din OE nr. 14086, DPRC trebuie să ia în considerare „modalitățile prin care o încălcare de tipul celei identificate a fost abordată în mod obișnuit” atunci când decide cu privire la o măsură de remediere pentru a aborda pe deplin o încălcare, și anume DPRC va lua în considerare, printre alți factori, modul în care probleme similare de conformitate au fost remediate în trecut pentru a se asigura că remedierea este eficace și adecvată.

(382)  Secțiunea 4 litera (a) din OE nr. 14086.

(383)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (ii) din OE nr. 14086 și secțiunea 201.9 litera (g) din Regulamentul PG. Având în vedere că decizia DPRC este definitivă și obligatorie, nicio altă instituție/organism executiv(ă) sau administrativ(ă) (inclusiv președintele Statelor Unite) nu poate anula decizia DPRC. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, în jurisprudența Curții Supreme, care a clarificat faptul că, prin delegarea către un organism independent a competenței unice a procurorului general în cadrul ramurii executive de a emite decizii obligatorii, procurorul general își contestă capacitatea de a dicta decizia organismului respectiv în orice mod (a se vedea Statele Unite ale Americii ex rel. Accardi/Shaughnessy, 347 U.S. 260 (1954).

(384)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea F din OE nr. 14086 și secțiunea 201.9 litera (i) din Regulamentul PG.

(385)  Secțiunea 201.9 litera (h) din Regulamentul PG.

(386)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (i) partea H din OE nr. 14086 și secțiunea 201.9 litera (h) din Regulamentul PG. În ceea ce privește natura notificării, a se vedea secțiunea 201.9 litera (h) punctul 3 din Regulamentul PG.

(387)  Secțiunea 201.9 litera (j) din Regulamentul PG.

(388)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (v) partea A din OE nr. 14086.

(389)  Secțiunea 3 litera (d) punctul (v) din OE nr. 14086.

(390)  Secțiunea 3 litera (e) din OE nr. 14086. A se vedea, de asemenea, https://documents.pclob.gov/prod/Documents/EventsAndPress/4db0a50d-cc62-4197-af2e-2687b14ed9b9/Trans-Atlantic%20Data%20Privacy%20Framework%20EO%20press%20release%20(FINAL).pdf.

(391)  Accesul la acestea este condiționat de dovedirea „calității procesuale”. Acest standard, care se aplică oricărei persoane, indiferent de cetățenie, decurge din cerința de „cauză sau litigiu” prevăzută la articolul III din Constituția SUA. Potrivit Curții Supreme, acest lucru impune ca (1) persoana să fi suferit un „prejudiciu efectiv” (și anume un prejudiciu adus unui interes protejat legal care este concret și particular și real sau iminent), (2) să existe o legătură de cauzalitate între prejudiciu și comportamentul contestat în instanță și (3) să fie probabil și nu incert ca o decizie favorabilă a instanței să remedieze prejudiciul respectiv [a se vedea Lujan/Defenders of Wildlife, 504 U.S. 555 (1992)].

(392)  Titlul 18 articolul 2712 din U.S.C.

(393)  Titlul 50 articolul 1810 din U.S.C.

(394)  Titlul 50 articolul 1806 din U.S.C.

(395)  A se vedea Brady/Maryland, 373 U.S. 83 (1963), respectiv Legea Jencks, titlul 18 articolul 3500 din U.S.C.

(396)  Titlul 18 articolul 1030 din U.S.C.

(397)  Titlul 18 articolele 2701-2712 din U.S.C.

(398)  Titlul 12 articolul 3417 din U.S.C.

(399)  Titlul 5 articolul 702 din U.S.C.

(400)  În general, doar acțiunile „finale” ale agenției și nu „acțiunile preliminare, procedurale sau intermediare” ale acesteia fac obiectul unui control jurisdicțional. A se vedea titlul 5 articolul 704 din U.S.C.

(401)  Titlul 5 articolul 706 alineatul (2) partea A din U.S.C.

(402)  ACLU/Clapper, 785 F.3d 787 (al doilea circuit 2015). Programul de colectare în masă a datelor de telefonie contestat în aceste cauze a fost închis în baza Legii SUA privind libertatea (USA Freedom Act) în 2015.

(403)  Titlul 5 articolul 552 din U.S.C. Există legi similare la nivel de stat.

(404)  În acest caz, persoana respectivă va primi în mod normal numai un răspuns standard prin care agenția refuză să confirme sau să infirme existența vreunor evidențe. A se vedea ACLU/CIA, 710 F.3d 422 (circuitul D.C. 2014). Criteriile și durata clasificării sunt stabilite în Ordinul executiv nr. 13526, care prevede, ca regulă generală, că trebuie stabilită o dată specifică sau un eveniment specific pentru declasificare, pe baza duratei sensibilității informațiilor din punctul de vedere al securității naționale, moment în care informațiile trebuie să fie declasificate în mod automat (a se vedea secțiunea 1.5 din OE nr. 13526).

(405)  Instanța este obligată să se pronunțe de novo asupra legalității refuzului de a acorda accesul la evidențele în cauză și poate obliga guvernul să ofere accesul la acestea [titlul 5 articolul 552 litera (a) punctul 4 partea B].

(406)  Hotărârea Schrems, punctul 65.

(407)  Hotărârea Schrems, punctul 65: „În această privință, revine legiuitorului național sarcina de a prevedea căi de atac care să permită autorității naționale de supraveghere în cauză să invoce motivele pe care le consideră întemeiate în fața instanțelor naționale, astfel încât acestea din urmă să efectueze, dacă împărtășesc îndoielile acestei autorități în ceea ce privește validitatea deciziei Comisiei, o trimitere preliminară în vederea examinării validității acestei decizii.”

(408)  Hotărârea Schrems, punctul 76.

(409)  În conformitate cu articolul 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, „[a]ctul de punere în aplicare prevede un mecanism de revizuire periodică […], care ia în considerare toate evoluțiile relevante din țara terță sau organizația internațională”.

(410)  Articolul 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 prevede că trebuie să se efectueze o revizuire periodică „cel puțin o dată la patru ani”. A se vedea, de asemenea, Comitetul european pentru protecția datelor, Criterii de referință privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, WP 254 rev. 01.

(411)  Avizul 5/2023 din 28 februarie 2023 referitor la Proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei Europene privind protecția adecvată a datelor cu caracter personal în temeiul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor.

(412)  Rezoluția Parlamentului European din 11 mai 2023 referitoare la caracterul adecvat al protecției oferite de Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor [2023/2501(RSP)].


ANEXA I

PRINCIPIILE CADRULUI UE-SUA PRIVIND CONFIDENȚIALITATEA DATELOR EMISE DE DEPARTAMENTUL COMERȚULUI AL SUA

I.   PREZENTARE GENERALĂ

1.

Deși Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană („UE”) împărtășesc angajamentul de a consolida protecția vieții private și statul de drept și recunosc importanța fluxurilor transatlantice de date pentru cetățenii, economiile și societățile noastre, Statele Unite ale Americii abordează în mod diferit protecția vieții private comparativ cu UE. Statele Unite ale Americii utilizează o abordare sectorială, care se bazează pe un ansamblu de dispoziții legislative, regulamente și dispoziții de autoreglementare. Departamentul Comerțului din SUA („Departamentul”) publică principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor, inclusiv principiile suplimentare (denumite în mod colectiv „principiile”) și anexa I la principii („anexa I”), în calitate de autoritate competentă cu scopul de a stimula, a promova și a dezvolta comerțul internațional (titlul 15 articolul 1512 din U.S.C.). Principiile au fost elaborate prin consultări cu Comisia Europeană („Comisia”), precum și cu industria și cu alte părți interesate, în vederea facilitării comerțului și a relațiilor de afaceri dintre Statele Unite ale Americii și UE. Principiile, o componentă-cheie a Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor („ CCD UE-SUA”) furnizează organizațiilor din Statele Unite ale Americii un mecanism fiabil pentru transferurile de date cu caracter personal din UE către Statele Unite ale Americii, asigurându-se, în același timp, că persoanele vizate din UE continuă să beneficieze de protecția și garanțiile eficace impuse de legislația europeană cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal, în cazul în care acestea au fost transferate către țări din afara UE. Principiile sunt destinate exclusiv organizațiilor eligibile din Statele Unite ale Americii care primesc date cu caracter personal din UE cu scopul de a se califica pentru aplicarea CCD UE-SUA și, astfel, de a beneficia de decizia Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție (1). Principiile nu afectează aplicarea Regulamentului (UE) 2016/679 („Regulamentul general privind protecția datelor” sau „RGPD”) (2) care se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în statele membre ale UE. Principiile nu limitează obligațiile de confidențialitate care se aplică în alt mod în temeiul legislației SUA.

2.

Cu scopul de a se prevala de CCD UE-SUA pentru a efectua transferuri de date cu caracter personal din UE, o organizație trebuie să prezinte autocertificarea adeziunii sale la principii departamentului (sau reprezentantului acestuia). Deciziile organizațiilor de a participa astfel la CCD UE-SUA sunt complet voluntare, însă respectarea efectivă a principiilor este obligatorie: organizațiile care prezintă departamentului autocertificarea și se angajează public să adere la principii trebuie să respecte pe deplin principiile. Pentru a participa la CCD UE-SUA, o organizație trebuie (a) să facă obiectul competențelor de investigare și de asigurare a respectării legii ale Comisiei Federale pentru Comerț („FTC”), ale Departamentului Transporturilor („DoT”) sau ale altui organism oficial care va asigura efectiv respectarea principiilor (alte organisme oficiale din SUA recunoscute de UE pot fi incluse într-o anexă viitoare); (b) să își declare în mod public angajamentul de a respecta principiile, (c) să își facă publice politicile de confidențialitate în conformitate cu aceste principii și (d) să le pună pe deplin în aplicare (3). Nerespectarea principiilor de către o organizație poate fi sancționată de FTC în temeiul secțiunii 5 din Legea privind Comisia Federală pentru Comerț (FTC), care interzice practicile neloiale și frauduloase în domeniul comerțului sau care afectează comerțul (titlul 15 articolul 45 din U.S.C.), de DoT în temeiul titlului 49 articolul 41712 din U.S.C., care interzice unui transportator sau unui agent de bilete să desfășoare orice practică neloială sau frauduloasă în cadrul activității de transport aerian sau pentru vânzarea de servicii de transport aerian sau în temeiul altor legi sau reglementări care interzic astfel de practici.

3.

Departamentul va menține și va pune la dispoziția publicului o listă oficială a organizațiilor din Statele Unite ale Americii care au prezentat departamentului autocertificarea și și-au declarat angajamentul de a adera la principii („lista Cadrului privind confidențialitatea datelor”). Beneficiile CCD UE-SUA sunt asigurate de la data la care departamentul include organizația pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor. Departamentul va elimina de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor organizațiile care se retrag în mod voluntar din CCD UE-SUA sau care nu își finalizează recertificarea anuală la departament; aceste organizații fie trebuie să continue să aplice principiile informațiilor cu caracter personal pe care le-au primit în temeiul CCD UE-SUA și să își afirme anual în fața departamentului angajamentul de a face acest lucru (și anume atât timp cât păstrează astfel de informații), să furnizeze o protecție „adecvată” a informațiilor prin alte mijloace autorizate (de exemplu, aplicând un contract care reflectă pe deplin cerințele clauzelor contractuale standard relevante adoptate de către Comisia Europeană), fie trebuie să returneze sau să șteargă informațiile respective. De asemenea, departamentul va elimina de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor organizațiile care încalcă în mod sistematic principiile; aceste organizații trebuie să returneze sau să șteargă informațiile cu caracter personal pe care le-au primit în temeiul CCD UE-SUA. Eliminarea unei organizații de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor înseamnă că aceasta nu mai are dreptul să beneficieze de decizia Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție pentru a primi informații cu caracter personal din UE.

4.

De asemenea, departamentul va menține și va pune la dispoziția publicului un registru oficial al organizațiilor din SUA care și-au prezentat anterior departamentului autocertificarea, dar care au fost eliminate de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor. Departamentul va furniza un avertisment clar că aceste organizații nu participă la CCD UE-SUA, că eliminarea de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor înseamnă că organizațiile respective nu pot afirma că respectă CCD UE-SUA și trebuie să evite orice declarații sau practici înșelătoare care ar sugera că acestea participă la CCD UE-SUA și că organizațiile respective nu mai au dreptul să beneficieze de decizia Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție pentru a primit informații cu caracter personal din UE. O organizație care continuă să afirme că participă la CCD UE-SUA sau face alte declarații false legate de CCD UE-SUA după ce aceasta a fost eliminată de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor poate face obiectul unor măsuri de asigurare a respectării legii luate de către FTC, DoT sau alte autorități de aplicare a legii.

5.

Aderarea la aceste principii poate fi limitată: (a) în măsura necesară pentru a respecta o hotărâre judecătorească sau pentru a îndeplini cerințe de interes public, de asigurare a respectării legii sau de securitate națională, inclusiv în cazul în care legile sau regulamentele administrative stabilesc obligații contradictorii, (b) în temeiul unei legi, al unei hotărâri judecătorești sau al unui regulament administrativ care prevede autorizații exprese, cu condiția ca organizația care a recurs la o asemenea autorizație să poată demonstra că nerespectarea principiilor se limitează la măsura necesară pentru garantarea intereselor legitime superioare pe care această autorizație urmărește să le servească sau (c) de excepțiile sau derogările permise de RGPD, în condițiile prevăzute în acesta, cu condiția ca aceste excepții sau derogări să fie aplicate în contexte comparabile. În acest context, garanțiile prevăzute în legislația SUA pentru protecția vieții private și a libertăților civile le includ pe cele impuse de Ordinul executiv nr. 14086 (4) în condițiile prevăzute în acesta (inclusiv cerințele sale privind necesitatea și proporționalitatea). În conformitate cu obiectivul consolidării protecției vieții private, organizațiile ar trebui să depună eforturi să pună în aplicare aceste principii pe deplin și în mod transparent, inclusiv să indice în politicile lor de confidențialitate domeniile în care se vor aplica excepțiile menționate la litera (b) de mai sus. Din același motiv, atunci când principiile și/sau legile SUA permit organizațiilor să aleagă, acestea sunt invitate să opteze, în limita posibilului, pentru nivelul cel mai înalt de protecție.

6.

Organizațiile sunt obligate să aplice principiile pentru toate datele cu caracter personal transferate în baza CCD UE-SUA ulterior aderării lor la CCD UE-SUA. O organizație care dorește să extindă beneficiile oferite de CCD UE-SUA la informațiile cu caracter personal privind resursele umane transferate din UE pentru a le utiliza în contextul unui raport de muncă trebuie să menționeze această intenție atunci când își prezintă autocertificarea departamentului și trebuie să respecte cerințele stabilite în principiul suplimentar privind autocertificarea.

7.

Se aplică legislația SUA în ceea ce privește aspectele legate de interpretarea și respectarea principiilor și a politicilor de confidențialitate relevante de către organizațiile care participă la CCD UE SUA, cu excepția cazurilor în care organizațiile respective s-au angajat să coopereze cu autoritățile UE pentru protecția datelor („APD”). Cu excepția cazului în care se prevede altfel, toate dispozițiile din principii se aplică în măsura în care acestea sunt relevante.

8.

Definiții:

a.

„date cu caracter personal” și „informații cu caracter personal” înseamnă informațiile referitoare la o persoană identificată sau identificabilă care intră în domeniul de aplicare al RGPD, primite din UE de o organizație din Statele Unite ale Americii și înregistrate sub orice formă;

b.

„prelucrarea” datelor cu caracter personal înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, precum colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea sau diseminarea, ștergerea sau distrugerea;

c.

„operator” înseamnă o persoană sau o organizație care, singur sau împreună cu alte persoane, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal.

9.

Data intrării în vigoare a principiilor și a anexei I la principii este data intrării în vigoare a deciziei Comisiei Europene privind caracterul adecvat al nivelului de protecție.

II.   PRINCIPII

1.   NOTIFICAREA

a.

O organizație trebuie să informeze persoanele cu privire la:

i.

participarea sa la CCD UE-SUA și să comunice un link sau adresa URL pentru lista Cadrului privind confidențialitatea datelor,

ii.

tipurile de date cu caracter personal colectate și, dacă este cazul, entitățile din SUA sau filialele din SUA ale organizației care aderă, de asemenea, la principii,

iii.

angajamentul său de a supune principiilor toate datele cu caracter personal primite din UE în baza CCD UE-SUA,

iv.

scopurile pentru care colectează și utilizează informațiile cu caracter personal despre acestea,

v.

modul în care pot contacta organizația pentru orice solicitări de informații sau plângeri, inclusiv cu privire la orice unitate relevantă din UE care poate răspunde la astfel de solicitări de informații sau plângeri,

vi.

tipul sau identitatea părților terțe cărora le comunică informații cu caracter personal și scopurile pentru care face acest lucru,

vii.

dreptul persoanelor de a avea acces la datele lor cu caracter personal,

viii.

opțiunile și mijloacele pe care organizația le oferă persoanelor pentru limitarea utilizării și a divulgării datelor lor cu caracter personal,

ix.

organismul independent de soluționare a litigiilor desemnat pentru a gestiona plângerile și pentru a oferi persoanei respective căi de atac adecvate în mod gratuit, precum și dacă acesta este reprezentat de: (1) comitetul special constituit de APD, (2) un organism de soluționare alternativă a litigiilor cu sediul în UE sau (3) un organism de soluționare alternativă a litigiilor cu sediul în Statele Unite ale Americii,

x.

faptul că face obiectul competențelor de investigare și de asigurare a respectării legii ale FTC, ale DoT sau ale oricărui alt organism statutar autorizat din SUA,

xi.

posibilitatea, în anumite condiții, ca o persoană să recurgă la procedura de arbitraj obligatoriu (5),

xii.

cerința de a divulga informații cu caracter personal ca răspuns la solicitări legale formulate de către autorități publice, inclusiv pentru respectarea cerințelor privind securitatea națională sau aplicarea legii, și

xiii.

răspunderea sa în cazul transferurilor ulterioare către părți terțe.

b.

Această notificare trebuie formulată într-un limbaj clar și lizibil și trebuie comunicată persoanelor în cauză atunci când acestora li se solicită pentru prima dată să furnizeze informațiile cu caracter personal organizației sau cât mai curând posibil după aceasta, dar, în orice caz, înainte ca informațiile să fie utilizate de organizație într-un scop diferit de cel în care au fost colectate inițial sau prelucrate de organizația care a efectuat transferul sau înainte ca ele să fie divulgate pentru prima dată unei părți terțe.

2.   OPȚIUNEA

a.

O organizație trebuie să ofere persoanelor în cauză posibilitatea de a alege (și anume de a refuza) ca informațiile lor cu caracter personal (i) să fie divulgate unui părți terțe sau (ii) să fie utilizate într-un scop care diferă în mod semnificativ de scopul (scopurile) în care au fost colectate inițial sau scopul (scopurile) aprobat(e) ulterior de persoanele în cauză. Persoanele în cauză trebuie să dispună de mecanisme clare, vizibile și ușor accesibile pentru a-și exercita opțiunea.

b.

Prin derogare de la punctul anterior, nu este necesar să se prevadă opțiuni atunci când informațiile sunt divulgate către o parte terță care acționează ca agent pentru a îndeplini o sarcină (sarcini) în numele și pe baza instrucțiunilor organizației. Cu toate acestea, o organizație trebuie să încheie întotdeauna un contract cu agentul respectiv.

c.

În ceea ce privește informațiile sensibile (și anume informațiile cu caracter personal privind dosarul medical sau starea de sănătate a unei persoane, originea rasială sau etnică, opiniile politice, credințele religioase sau convingerile filosofice, apartenența sindicală sau viața sexuală a persoanei respective), organizațiile trebuie să obțină consimțământul explicit (și anume acordul) persoanelor dacă astfel de informații urmează să fie (i) divulgate unei părți terțe sau (ii) utilizate în alte scopuri decât cele în care au fost colectate inițial acestea sau cele aprobate ulterior de către persoanele respective prin exprimarea acordului. În plus, o organizație ar trebui să considere drept informații sensibile orice informații cu caracter personal primite de la o parte terță în cazul în care partea terță respectivă indică faptul că aceste informații sunt sensibile și le tratează în consecință.

3.   RESPONSABILITATEA PENTRU TRANSFERURILE ULTERIOARE

a.

Pentru a transfera informații cu caracter personal către o parte terță care acționează în calitate de operator, organizațiile trebuie să respecte principiile notificării și opțiunii. De asemenea, organizațiile trebuie să încheie un contract cu operatorul terț, care să prevadă că astfel de date pot fi prelucrate numai în scopuri limitate și specificate în conformitate cu consimțământul acordat de către persoana în cauză și că destinatarul va asigura același nivel de protecție precum principiile, precum și că va transmite o notificare organizației în cazul în care ajunge la concluzia că nu mai poate îndeplini această obligație. Contractul trebuie să prevadă că, în cazul în care se ajunge la o astfel de concluzie, prelucrarea de către partea terță respectivă încetează sau aceasta ia alte măsuri rezonabile și adecvate pentru a remedia situația.

b.

Pentru a transfera date cu caracter personal către o parte terță care acționează ca agent, organizațiile trebuie: (i) să transfere aceste date numai în scopuri limitate și specificate, (ii) să confirme faptul că agentul este obligat să asigure cel puțin același nivel de protecție a vieții private precum cel impus în baza principiilor, (iii) să ia măsuri rezonabile și adecvate pentru a se asigura că agentul prelucrează efectiv informațiile cu caracter personal transferate într-un mod compatibil cu obligațiile care îi revin organizației în temeiul principiilor, (iv) să prevadă că agentul trebuie să transmită o notificare organizației în cazul în care ajunge la concluzia că nu își mai poate îndeplini obligația de a furniza același nivel de protecție precum cel impus în baza principiilor, (v) în urma notificării, inclusiv în conformitate cu subpunctul (iv), să ia măsuri rezonabile și adecvate pentru a opri și a remedia prelucrarea neautorizată și (vi) să furnizeze departamentului, la cerere, un rezumat sau o copie reprezentativă a dispozițiilor privind confidențialitatea incluse în contractul cu agentul respectiv.

4.   SECURITATEA

a.

Organizațiile care creează, gestionează, utilizează sau diseminează informații cu caracter personal trebuie să ia măsuri rezonabile și adecvate pentru a preveni pierderea, utilizarea abuzivă, accesul neautorizat, divulgarea, modificarea și distrugerea acestor informații, ținând seama în mod corespunzător de riscurile pe care le presupune prelucrarea și natura datelor cu caracter personal în cauză.

5.   INTEGRITATEA DATELOR ȘI LIMITAREA SCOPULUI

a.

Ținând seama de aceste principii, informațiile cu caracter personal trebuie să se limiteze la informații care sunt relevante pentru scopul prelucrării (6). O organizație nu poate prelucra informații cu caracter personal într-un mod care este incompatibil cu scopurile în care au fost colectate acestea sau cu scopurile aprobate ulterior de persoana în cauză. În măsura în care acest lucru este necesar în scopurile respective, o organizație trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a asigura fiabilitatea datelor cu caracter personal în raport cu utilizarea preconizată, precum și acuratețea, exhaustivitatea și actualitatea acestora. O organizație trebuie să adere la principii atât timp cât aceasta păstrează informațiile respective.

b.

Informațiile pot fi păstrate într-o formă care identifică sau permite identificarea (7) persoanei numai în măsura în care servește la atingerea obiectivului de prelucrare în sensul punctului 5 litera (a). Această obligație nu împiedică organizațiile să prelucreze informații cu caracter personal pe perioade mai lungi și în măsura în care o astfel de prelucrare servește în mod rezonabil la atingerea unor scopuri legate de arhivarea în interes public, jurnalism, literatură și artă, cercetarea științifică și istorică și analiza statistică. În aceste cazuri, o astfel de prelucrare face obiectul celorlalte principii și dispoziții ale CCD UE-SUA. Organizațiile ar trebui să ia măsuri rezonabile și adecvate în ceea ce privește respectarea acestei dispoziții.

6.   ACCESUL

a.

Persoanele trebuie să aibă acces la informațiile cu caracter personal pe care o organizație le deține în legătură cu ele și să le poată corecta, modifica sau șterge atunci când sunt inexacte sau au fost prelucrate cu încălcarea principiilor, cu excepția cazurilor în care dificultatea sau costurile ocazionate de acordarea dreptului de acces ar fi disproporționate în raport cu riscurile pe care le creează pentru viața privată a persoanei în cauză sau a cazurilor în care ar fi încălcate drepturile altor persoane.

7.   RECURSUL, PUNEREA ÎN APLICARE ȘI RĂSPUNDEREA

a.

O protecție efectivă a vieții private trebuie să includă mecanisme solide care să permită asigurarea respectării principiilor, modalități de recurs pentru persoanele afectate de nerespectarea principiilor și consecințe pentru organizații atunci când acestea nu respectă principiile. Aceste mecanisme trebuie să includă cel puțin:

i.

mecanisme independente de recurs ușor accesibile, care să permită investigarea și soluționarea în mod rapid a litigiilor și a plângerilor oricărei persoane, fără ca aceasta să implice costuri pentru persoana în cauză și în conformitate cu principiile, precum și acordarea de despăgubiri în cazurile prevăzute de legislația aplicabilă sau de inițiativele din sectorul privat;

ii.

proceduri de urmărire pentru verificarea veridicității afirmațiilor și a declarațiilor organizațiilor cu privire la practicile lor de protecție a vieții private și pentru verificarea punerii în aplicare a acestor practici astfel cum au fost prezentate și, în special, cu privire la cazurile de nerespectare și

iii.

obligații de remediere a problemelor care rezultă în urma nerespectării principiilor de către organizațiile care își fac publică adeziunea la acestea și consecințele pentru aceste organizații. Sancțiunile trebuie să fie suficient de severe pentru a garanta respectarea principiilor de către organizații.

b.

Organizațiile și mecanismele independente de recurs selectate vor răspunde cu promptitudine la solicitările de informații și cererile formulate de departament referitoare la CCD UE-SUA. Toate organizațiile trebuie să răspundă rapid plângerilor referitoare la respectarea principiilor transmise de autoritățile statelor membre ale UE prin intermediul departamentului. Organizațiile care au ales să coopereze cu APD, inclusiv organizațiile care prelucrează date privind resursele umane, trebuie să răspundă în mod direct acestor autorități în ceea ce privește investigarea și soluționarea plângerilor.

c.

Organizațiile sunt obligate să supună plângerile procedurii de arbitraj și să respecte condițiile prevăzute în anexa I, cu condiția ca persoana în cauză să fi recurs la procedura de arbitraj obligatoriu prin notificarea organizației în cauză, în conformitate cu procedurile și în condițiile prevăzute în anexa I.

d.

În contextul unui transfer ulterior, o organizație care participă la CCD este responsabilă pentru prelucrarea informațiilor cu caracter personal pe care le primește în temeiul CCD UE-SUA și pe care le transferă ulterior către o parte terță care acționează în numele său în calitate de agent. Organizația participantă la CCD rămâne răspunzătoare, în conformitate cu principiile, în cazul în care agentul prelucrează astfel de informații cu caracter personal într-un mod incompatibil cu principiile, cu excepția cazului în care organizația dovedește că nu este responsabilă pentru fapta care a provocat prejudiciul.

e.

În cazul în care o organizație face obiectul unei ordin judecătoresc emis în urma unei neconformități sau al unui ordin emis de un organism statutar din SUA (de exemplu, de FTC sau DoT) enumerat în principii sau într-o viitoare anexă la principii emis în urma unei neconformității, organizația face publică toate secțiunile relevante cu privire la CCD UE-SUA din orice raport de conformitate sau de evaluare transmis instanței sau organismului statutar din SUA în măsura permisă de cerințele de confidențialitate. Departamentul a instituit un punct de contact specific pentru APD pentru orice încălcări ale conformității de către organizațiile care participă la CCD. FTC și DoT vor acorda prioritate sesizărilor privind nerespectarea principiilor primite de la departament și autoritățile statelor membre ale UE și va face schimb de informații cu privire la sesizări cu autoritățile statului de trimitere în timp util, sub rezerva restricțiilor de confidențialitate existente.

III.   PRINCIPII SUPLIMENTARE

1.   Date sensibile

a.

O organizație nu este obligată să obțină consimțământul explicit (și anume acordul) cu privire la datele sensibile atunci când prelucrarea:

i.

este în interesul vital al persoanei vizate sau al unei alte persoane;

ii.

este necesară pentru stabilirea unui drept sau a unei apărări în instanță;

iii.

este necesară în vederea acordării îngrijirii medicale sau a stabilirii unui diagnostic;

iv.

este efectuată în cadrul activităților lor legitime de către o fundație, o asociație sau orice alt organism fără scop lucrativ și cu specific politic, filozofic, religios sau sindical, cu condiția ca prelucrarea să se refere numai la membrii organismului respectiv sau la persoane cu care acesta are contacte permanente în legătură cu scopurile sale și ca datele să nu fie divulgate unei părți terțe fără consimțământul persoanelor vizate;

v.

este necesară pentru respectarea obligațiilor organizației în domeniul dreptului muncii sau

vi.

are legătură cu date care sunt făcute publice în mod clar de către persoana în cauză.

2.   Excepțiile jurnalistice

a.

Ținând seama de garanțiile pe care le oferă Constituția Statelor Unite ale Americii în ceea ce privește libertatea presei, atunci când drepturile presei libere menționate la primul amendament al Constituției Statelor Unite ale Americii se intersectează cu interese ce țin de protecția vieții private, primul amendament trebuie să reglementeze modul de punere în balanță a acestor interese cu privire la activitățile persoanelor care sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA sau ale organizațiilor din SUA.

b.

Informațiile cu caracter personal care sunt colectate în vederea publicării, a difuzării sau a comunicării publice prin alte forme a unui material jurnalistic, indiferent dacă sunt utilizate sau nu, precum și informațiile din materiale publicate anterior și diseminate din arhive mass-media nu fac obiectul principiilor.

3.   Răspunderea secundară

a.

Furnizorii de servicii de internet („FSI”), societățile de telecomunicații și alte organizații nu sunt răspunzătoare în temeiul principiilor în numele altei organizații atunci când acestea se limitează la transmiterea, direcționarea, înlocuirea sau stocarea în memoria cache a informațiilor. CCD UE-SUA nu creează o răspundere secundară. În măsura în care un organism funcționează doar ca vector pentru datele transmise de părți terțe și nu stabilește nici obiectivele și nici mijloacele de prelucrare a acestor date cu caracter personal, răspunderea sa nu este angajată.

4.   Realizarea procesului de diligență și desfășurarea de audituri

a.

Activitățile auditorilor și ale băncilor de investiții pot presupune prelucrarea de date cu caracter personal fără consimțământul sau cunoștința persoanei în cauză. Acest lucru este permis de principiile notificării, opțiunii și accesului în circumstanțele descrise mai jos.

b.

Societățile publice pe acțiuni și societățile cu număr redus de acționari, inclusiv organizațiile care participă la CCD, fac în mod regulat obiectul unor audituri. Astfel de audituri, în special cele privind posibile nereguli, pot fi puse în pericol în cazul în care sunt dezvăluite prematur. În mod similar, o organizație care participă la CCD implicată într-o potențială fuziune sau preluare va trebui să efectueze sau să facă obiectul unui proces de diligență. Adesea, acest lucru presupune colectarea și prelucrarea de date cu caracter personal, cum ar fi informațiile cu privire la persoanelor din conducerea executivă și la alți membri importanți ai personalului. Divulgarea prematură ar putea împiedica tranzacția sau chiar încălca reglementările aplicabile în cazul valorilor mobiliare. Băncile de investiții și avocații implicați în realizarea unui proces de diligență sau auditorii care efectuează un audit pot prelucra informații fără cunoștința persoanei în cauză numai în măsura și pe perioada necesară îndeplinirii cerințelor legale sau a cerințelor legate de interesul public, precum și în alte circumstanțe în care aplicarea prezentelor principii ar aduce atingere intereselor legitime ale organizației. Aceste interese legitime includ supravegherea respectării de către organizații a obligațiilor lor legale și a activităților lor contabile legitime și necesitatea confidențialității în contextul eventualelor achiziții, fuziuni, asocieri în participațiune sau al altor tranzacții similare efectuate de băncile de investiții sau de auditori.

5.   Rolul autorităților pentru protecția datelor

a.

Organizațiile își vor asuma un angajament de cooperare cu APD, astfel cum se descrie mai jos. În temeiul CCD UE-SUA, organizațiile din SUA care primesc date cu caracter personal din UE trebuie să se angajeze să utilizeze mecanisme eficace pentru a asigura respectarea principiilor. Mai exact, astfel cum prevede principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii, organizațiile participante trebuie să prevadă: (a)(i) modalități de recurs persoanelor la care se referă datele, (a)(ii) proceduri de urmărire pentru verificarea veridicității afirmațiilor și a declarațiilor pe care le fac organizațiile cu privire la practicile lor de protecție a vieții private și (a)(iii) obligații de remediere a problemelor care rezultă în urma nerespectării principiilor și consecințele pentru aceste organizații. O organizație trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele (a)(i) și (a)(iii) din principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii în cazul în care aderă la cerințele stabilite în prezenta secțiune pentru cooperarea cu APD.

b.

O organizație își ia angajamentul de a coopera cu APD declarând în autocertificarea sa de aderare la CCD UE-SUA adresată departamentului (a se vedea principiul suplimentar privind autocertificarea) că organizația:

i.

decide să îndeplinească cerințele de la punctele (a)(i) și (a)(iii) din principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii, luându-și angajamentul de a coopera cu APD;

ii.

va coopera cu APD în investigarea și soluționarea plângerilor înaintate în temeiul principiilor și

iii.

se va conforma oricărui aviz emis de APD potrivit căruia organizația trebuie să adopte măsuri specifice în vederea respectării principiilor, inclusiv măsuri reparatorii sau compensatorii în beneficiul persoanelor afectate de nerespectarea principiilor, și va informa APD în scris că au fost întreprinse astfel de acțiuni.

c.

Funcționarea comitetelor APD

i.

Cooperarea cu APD se traduce prin informații și avize acordate în modul următor:

1.

APD vor fi consultate prin intermediul unui comitet informal al APD înființat la nivel european care, printre altele, va contribui la elaborarea unei abordări armonizate și coerente;

2.

comitetul va emite un aviz organizațiilor din SUA în cauză cu privire la plângerile nesoluționate din partea unor persoane privind prelucrarea informațiilor cu caracter personal care au fost transferate din UE în temeiul CCD UE-SUA. Acest aviz are ca obiectiv asigurarea unei aplicări corecte a principiilor și se referă, de asemenea, la măsurile reparatorii pe care APD le consideră corespunzătoare pentru persoana (persoanele) în cauză;

3.

comitetul va emite acest aviz ca răspuns la sesizările organizațiilor în cauză și/sau la plângerile introduse direct de persoane împotriva organizațiilor care și-au luat angajamentul de a coopera cu APD în sensul respectării principiilor CCD UE-SUA, încurajând și sprijinind, după caz, aceste persoane să apeleze mai întâi la eventualele mecanisme interne de gestionare a plângerilor ale organizației în cauză;

4.

avizul se emite numai după ce ambele părți implicate în litigiu au avut posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta observațiile și de a aduce toate elementele de probă pe care doresc să le prezinte. Comitetul va încerca să transmită avizul cât mai repede posibil, însă respectând garanțiile procedurale. Ca regulă generală, comitetul se va pronunța în termen de 60 de zile după primirea unei plângeri sau înaintarea unei sesizări și înainte de expirarea acestui termen, atunci când acest lucru este posibil.

5.

în cazul în care consideră necesar, comitetul va face publice rezultatele examinării plângerilor care îi sunt înaintate;

6.

avizul comitetului nu creează obligații pentru comitet sau pentru vreuna dintre APD.

ii.

Astfel cum s-a menționat mai sus, organizațiile care optează pentru acest mod de soluționare a litigiilor trebuie să-și asume angajamentul de a se conforma avizului emis de APD. În cazul în care o organizație nu se conformează în termen de 25 de zile de la furnizarea avizului și nu oferă o explicație satisfăcătoare pentru întârziere, comitetul își va notifica intenția fie de a sesiza în această privință FTC, DoT sau un alt organism federal sau statal din SUA cu competențe legale de stabilire a unor măsuri de asigurare a respectării legii în situații de fraudă și declarații false, fie de a concluziona că angajamentul de cooperare a fost grav încălcat și prin urmare trebuie considerat nul și neavenit. În acest ultim caz, comitetul informează departamentul în acest sens pentru ca lista Cadrului privind confidențialitatea datelor să poată fi modificată corespunzător. Orice încălcare a angajamentului de cooperare cu APD, precum și nerespectarea principiilor pot fi sancționate ca practici frauduloase în temeiul secțiunii 5 din Legea FTC (titlul 15 articolul 45 din U.S.C.), titlul 49 articolul 41712 din U.S.C. sau în temeiul unei legi similare.

d.

O organizație care dorește ca beneficiile CCD UE-SUA să vizeze datele privind resursele umane transferate din UE în contextul unui raport de muncă trebuie să își asume angajamentul de a coopera cu APD în ceea ce privește astfel de date (a se vedea principiul suplimentar referitor la datele privind resursele umane).

e.

Organizațiile care aleg această opțiune vor trebui să plătească o taxă anuală, care va fi concepută pentru a acoperi costurile de funcționare ale comitetului. În plus, acestora li se poate cere să suporte orice cheltuieli de traducere necesare care decurg din examinarea de către comitet a sesizărilor sau a plângerilor împotriva organizațiilor. Valoarea taxei va fi stabilită de departament după consultarea Comisiei. Colectarea taxei poate fi efectuată de o parte terță aleasă de departament pentru a servi drept custode al fondurilor colectate în acest scop. Departamentul va coopera îndeaproape cu Comisia și cu APD cu privire la stabilirea unor proceduri adecvate pentru distribuirea fondurilor colectate prin intermediul taxei, precum și cu privire la alte aspecte procedurale și administrative care vizează comitetul. Departamentul și Comisia pot conveni să modifice frecvența colectării taxei.

6.   Autocertificarea

a.

Beneficiile CCD UE-SUA sunt asigurate de la data la care departamentul include organizația pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor. Departamentul va include o organizație pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor numai după ce a stabilit că solicitarea inițială de autocertificare a organizației este completă și va elimina organizația de pe lista respectivă dacă aceasta se retrage în mod voluntar, nu își finalizează recertificarea anuală sau dacă nu respectă în mod sistematic principiile (a se vedea principiul suplimentar privind soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor).

b.

Pentru a se autocertifica inițial sau pentru a se recertifica ulterior în ceea ce privește CCD UE-SUA, o organizație trebuie să prezinte departamentului, de fiecare dată, o cerere din partea reprezentantului organizației în numele organizației care se autocertifică sau care recertifică (după caz) adeziunea la principii (8), care să conțină cel puțin următoarele informații:

i.

denumirea organizației din SUA care se autocertifică sau se recertifică, precum și denumirea (denumirile) oricăreia dintre entitățile sale din SUA sau ale filialelor sale din SUA care aderă, de asemenea, la principii, și pe care organizația dorește să le includă în certificare;

ii.

descrierea activităților organizației cu privire la informațiile cu caracter personal care ar urma să fie primite din UE în temeiul CCD UE-SUA;

iii.

descrierea politicii/politicilor relevante de confidențialitate a organizației cu privire la informațiile cu caracter personal menționate, care să precizeze:

1.

în cazul în care organizația dispune de un site web public, adresa URL la care este disponibilă politica de confidențialitate sau, în cazul în care organizația nu dispune de un site web public, locul în care textul acestor dispoziții poate fi consultat de către public și

2.

data punerii în aplicare a acestor dispoziții;

iv.

unitatea din cadrul organizației care poate fi contactată pentru gestionarea plângerilor, pentru cererile de acces sau pentru orice altă problemă legată de principii (9), inclusiv:

1.

numele, funcția (funcțiile) (după caz), adresa (adresele) de e-mail și numărul (numerele) de telefon ale persoanei (persoanelor) relevante sau ale unității (unităților) de contact relevante din cadrul organizației și

2.

adresa poștală relevantă din SUA a organizației;

v.

denumirea organismului statutar specific care deține competența de examinare a oricăror plângeri înaintate împotriva organizației în legătură cu eventuale practici neloiale sau frauduloase și încălcări ale legilor sau reglementărilor privind protecția vieții private (și care este menționat în principii sau într-o viitoare anexă la principii);

vi.

numele oricărui program de protecție a vieții private la care participă organizația;

vii.

metoda de verificare (și anume autoevaluarea sau evaluări externe ale conformității, inclusiv partea terță care realizează aceste evaluări) (10) și

viii.

mecanismul (mecanismele) independent(e) de recurs relevant(e), disponibil(e) pentru investigarea plângerilor nesoluționate legate de principii (11).

c.

În cazul în care o organizație dorește să extindă beneficiile CCD UE-SUA la informațiile privind resursele umane transferate din UE pentru a fi utilizate în contextul unui raport de muncă, aceasta poate face acest lucru atunci când unul dintre organismele statutare menționate în principii sau într-o viitoare anexă la principii deține competența de a examina plângerile depuse împotriva organizației care rezultă din prelucrarea informațiilor privind resursele umane. În plus, organizația trebuie să indice în cererea sa de autocertificare inițială, precum și în orice cerere de recertificare că dorește acest lucru și că se angajează să coopereze cu autoritatea sau autoritățile din UE în cauză în conformitate cu principiile suplimentare referitoare la datele privind resursele umane și rolul autorităților pentru protecția datelor (după caz), precum și că vor respecta recomandările acestor autorități. De asemenea, organizația trebuie să furnizeze departamentului o copie a politicii sale de confidențialitate în materie de resurse umane și să precizeze unde poate fi consultat textul politicii de confidențialitate de către angajații afectați.

d.

Departamentul va menține și va pune la dispoziția publicului lista organizațiilor care au depus cereri de autocertificare inițială complete în temeiul Cadrului privind confidențialitatea datelor și va actualiza lista respectivă pe baza cererilor de recertificare anuale complete, precum și a notificărilor primite în temeiul principiului suplimentar privind soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor. Aceste cereri de autocertificare trebuie trimise cel puțin o dată pe an; în caz contrar, organizația va fi eliminată de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor, iar beneficiile CCD UE-SUA nu vor mai fi asigurate. Toate organizațiile incluse de departament pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor trebuie să dispună de politici de confidențialitate relevante care respectă principiul notificării și să își precizeze adeziunea la principii în politicile de confidențialitate respective (12). În cazul în care este disponibilă online, politica de confidențialitate a unei organizații trebuie să includă un hyperlink către site-ul web al departamentului destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor și un hyperlink către site-ul web sau către formularul de înaintare a plângerilor al mecanismului independent de recurs disponibil pentru a investiga gratuit plângerile nesoluționate legate de principii.

e.

Principiile se aplică imediat după autocertificare. Organizațiile participante care s-au autocertificat anterior în conformitate cu principiile Cadrului privind Scutul de confidențialitate vor trebui să își actualizeze politicile de confidențialitate pentru a face trimitere la „principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor”. Aceste organizații trebuie să includă trimiterea respectivă cât mai curând posibil și, în orice caz, nu mai târziu de trei luni de la data intrării în vigoare a principiilor Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor.

f.

O organizație trebuie să supună principiilor toate datele cu caracter personal primite din UE în baza CCD UE-SUA. Angajamentul de aderare la principii nu este limitat în timp în ceea ce privește datele cu caracter personal primite în perioada în care organizația beneficiază de CCD UE-SUA; angajamentul luat de o organizație înseamnă că aceasta va continua să aplice principiile în ceea ce privește datele respective pe toată perioada în care organizația le păstrează, le utilizează sau le divulgă, chiar dacă aceasta părăsește ulterior, dintr-un motiv sau altul, CCD UE-SUA. O organizație care dorește să se retragă din CCD UE-SUA trebuie să notifice departamentul în acest sens în avans. Această notificare trebuie să indice, de asemenea, ce anume va face organizația respectivă cu datele cu caracter personal primite în temeiul CCD UE-SUA (și anume păstrează, returnează sau șterge datele și, în cazul în care păstrează datele, mijloacele autorizate prin care va asigura protecția datelor). O organizație care se retrage din CCD UE-SUA, însă dorește să păstreze astfel de date, trebuie să își declare anual în fața departamentului angajamentul de a continua să aplice principiile sau să furnizeze un nivel „adecvat” de protecție în ceea ce privește datele prin alte mijloace autorizate (de exemplu, aplicând un contract care reflectă pe deplin cerințele clauzelor contractuale standard relevante adoptate de către Comisie); în caz contrar, organizația trebuie să returneze sau să șteargă informațiile respective (13). O organizație care se retrage din CCD UE-SUA trebuie să elimine din orice politică de confidențialitate relevantă orice trimiteri la CCD UE-SUA care implică faptul că organizația continuă să participe la CCD UE-SUA și că are dreptul să beneficieze de acesta.

g.

O organizație care încetează să existe ca persoană juridică distinctă ca urmare a unei schimbări a statutului său corporativ, precum o schimbare survenită în urma unei fuziuni, a unei preluări, a falimentului sau a dizolvării trebuie să notifice departamentul în acest sens în avans. Notificarea ar trebui să indice, de asemenea, dacă entitatea rezultată în urma schimbării statutului corporativ (i) va continua să participe la CCD UE-SUA prin intermediul unei autocertificări existente, (ii) se va autocertifica în calitate de organizație nou participantă la CCD UE-SUA (de exemplu, în cazul în care noua entitate sau entitatea rămasă nu dispune deja de o autocertificare prin care ar putea participa la CCD UE-SUA) sau (iii) va institui alte garanții, cum ar fi un acord scris prin care se obligă să asigure aplicarea în continuare a principiilor în ceea ce privește orice date cu caracter personal pe care organizația le-a primit în temeiul CCD UE-SUA și care vor fi păstrate. În cazul în care nu se aplică niciunul dintre subpunctele (i), (ii) și nici (iii), orice date cu caracter personal primite în temeiul CCD UE-SUA trebuie returnate sau șterse cu promptitudine.

h.

Atunci când o organizație părăsește CCD UE-SUA, indiferent de motiv, aceasta trebuie să elimine toate declarațiile care implică faptul că organizația participă în continuare la CCD UE-SUA sau are dreptul să beneficieze de CCD UE-SUA. Dacă se utilizează marca de certificare aferentă CCD UE-SUA, aceasta trebuie, de asemenea, eliminată. Orice declarație falsă adresată publicului larg cu privire la adeziunea unei organizații la principii poate fi sancționată de FTC, DoT sau alt organism guvernamental relevant. Orice declarație falsă adresată departamentului poate fi sancționată în temeiul Legii privind declarațiile false (titlul 18 articolul 1001 din U.S.C).

7.   Verificarea

a.

Organizațiile trebuie să asigure proceduri de urmărire pentru verificarea veridicității afirmațiilor și a declarațiilor pe care le fac cu privire la practicile lor de protecție a vieții private în temeiul CCD UE-SUA și pentru verificarea punerii în aplicare a acestor practici astfel cum au fost prezentate și în conformitate cu principiile.

b.

Pentru a răspunde cerințelor de verificare ale principiului recursului, punerii în aplicare și răspunderii, o organizație trebuie să verifice astfel de afirmații și declarații fie prin intermediul unei autoevaluări, fie prin intermediul unor evaluări externe ale conformității.

c.

În cazul în care organizația optează pentru autoevaluare, această verificare trebuie să demonstreze că politica sa de confidențialitate în ceea ce privește informațiile cu caracter personal primite din UE este exactă, cuprinzătoare, ușor accesibilă, conformă cu principiile și pusă în aplicare integral (și anume respectată). De asemenea, aceasta trebuie să indice faptul că persoanele sunt informate cu privire la orice mecanism intern de gestionare a plângerilor și cu privire la mecanismul (mecanismele) independent(e) de recurs prin care pot depune plângeri, că organizația dispune de proceduri de formare a angajaților cu privire la punerea în aplicare a acestora și de sancționare în cazul nerespectării lor și că există proceduri interne privind evaluarea obiectivă și periodică a respectării celor de mai sus. O declarație care confirmă că a fost efectuată autoevaluarea trebuie semnată, cel puțin o dată pe an, de către reprezentantul organizației sau de către alt reprezentat autorizat al acesteia și trebuie pusă la dispoziție, la cerere, persoanelor în cauză sau în contextul unei investigații ori al unei plângeri pentru neconformitate.

d.

În cazul în care organizația optează pentru evaluarea externă a conformității, această verificare trebuie să demonstreze că politica sa de confidențialitate în ceea ce privește informațiile cu caracter personal primite din UE este exactă, cuprinzătoare, ușor accesibilă, conformă cu principiile și pusă în aplicare integral (și anume respectată). De asemenea, aceasta trebuie să indice faptul că persoanele sunt informate cu privire la mecanismul (mecanismele) prin care pot depune plângeri. Metodele de evaluare pot include, fără a se limita la acestea, auditul, verificările aleatorii, utilizarea de „capcane” sau utilizarea unor instrumente tehnologice, după caz. O declarație care confirmă că a fost efectuată o evaluare externă a conformității trebuie semnată, cel puțin o dată pe an, de către cel care a efectuat evaluarea sau de către reprezentantul organizației sau de către alt reprezentat autorizat al acesteia și trebuie pusă la dispoziție, la cerere, persoanelor în cauză sau în contextul unei investigații ori al unei plângeri pentru neconformitate.

e.

Organizațiile trebuie să păstreze evidențe referitoare la punerea în aplicare a practicilor lor cu privire la protecția vieții private în temeiul CCD UE-SUA și să le pună la dispoziție, la cerere, organismului independent de soluționare a litigiilor responsabil pentru investigarea plângerilor sau agenției competente în materie de practici neloiale și frauduloase, în contextul unei investigații sau al unei plângeri pentru neconformitate. De asemenea, organizațiile trebuie să răspundă cu promptitudine la solicitările de informații și la alte cereri din partea departamentului legate de aderarea organizației la principii.

8.   Accesul

a.   Principiul accesului în practică

i.

În conformitate cu principiile, dreptul de acces este fundamental pentru protecția vieții private. În special, acesta îi permite fiecărei persoane să verifice acuratețea informațiilor care o privesc. Principiul accesului înseamnă că orice persoană are dreptul:

1.

de a obține confirmarea din partea unei organizații cum că organizația respectivă prelucrează sau nu date cu caracter personal care o privesc (14);

2.

de a i se comunica aceste date, astfel încât să poată verifica acuratețea acestora și legalitatea prelucrării și

3.

de a corecta, a modifica sau a șterge datele, în cazul în care acestea sunt inexacte sau sunt prelucrate cu încălcarea principiilor.

ii.

Nimeni nu este obligat să justifice o cerere de acces cu privire la propriile date. Atunci când răspund cererilor de acces ale persoanelor, organizațiile trebuie, înainte de toate, să fie ghidate de motivul (motivele) solicitării. De exemplu, în cazul în care o cerere de acces este vagă sau extrem de amplă, organizația poate iniția un dialog cu solicitantul pentru a înțelege mai bine motivele acestui demers și pentru a găsi informațiile pertinente. Organizația poate încerca să stabilească cu care din serviciile organizației a avut contacte persoana în cauză sau care este natura sau utilizarea informațiilor care fac obiectul cererii de acces.

iii.

Întrucât dreptul de acces este fundamental, organizațiile trebuie să depună întotdeauna eforturi cu bună credință pentru a acorda accesul la date. De exemplu, în cazul în care anumite informații trebuie protejate și pot fi separate cu ușurință de alte informații cu caracter personal care fac obiectul unei cereri de acces, organizația trebuie să omită informațiile protejate și să pună la dispoziție celelalte informații. În cazul în care organizația decide să refuze accesul într-un anumit caz, aceasta trebuie să îi comunice persoanei care a solicitat accesul motivele care stau la baza acestei decizii, precum și un punct de contact pentru orice solicitări de informații suplimentare.

b.   Dificultatea sau costurile ocazionate de acordarea accesului

i.

Dreptul de acces la datele cu caracter personal poate fi limitat în împrejurări excepționale în care ar fi încălcate drepturile legitime ale persoanelor, altele decât cele vizate, sau în cazul în care dificultatea sau costurile ocazionate de acordarea dreptului de acces ar fi disproporționată(e) în raport cu riscurile la adresa vieții private a persoanei în cauză. Costurile și dificultatea aferente acordării accesului sunt factori importanți de care ar trebui să se țină seama, dar nu au un rol decisiv în stabilirea caracterului rezonabil al accesului.

ii.

De exemplu, în cazul în care informațiile cu caracter personal sunt utilizate în scopul luării unor decizii care vor avea consecințe importante asupra persoanei în cauză (de exemplu, refuzarea sau acordarea unor beneficii importante precum o asigurare, o ipotecă sau un loc de muncă), în concordanță cu celelalte dispoziții ale prezentelor principii suplimentare, organizația trebuie să comunice aceste informații, chiar dacă acest lucru este destul de dificil sau presupune costuri ridicate. În cazul în care datele cu caracter personal solicitate nu sunt sensibile sau nu sunt utilizate pentru decizii care vor afecta în mod semnificativ persoana în cauză, dar sunt ușor accesibile și nu presupun costuri ridicate, o organizație ar trebui să ofere acces la aceste informații.

c.   Informații comerciale confidențiale

i.

Informațiile comerciale confidențiale sunt informații cu privire la care o organizație a luat măsuri să nu fie divulgate deoarece ar favoriza concurenții săi de pe piață. Organizațiile pot refuza sau limita accesul în cazul în care acordarea accesului deplin ar conduce la divulgarea propriilor sale informații comerciale confidențiale, cum ar fi concluziile sau clasificările comerciale stabilite de organizație, sau a informațiilor comerciale confidențiale aparținând altor organizații, în cazul în care aceste informații fac obiectul unei obligații contractuale de confidențialitate.

ii.

În cazul în care informațiile comerciale confidențiale pot fi separate cu ușurință de alte informații cu caracter personal care fac obiectul unei cereri de acces, organizația ar trebui să omită informațiile comerciale confidențiale și să pună la dispoziție informațiile neconfidențiale.

d.   Organizarea bazelor de date

i.

Accesul poate fi acordat sub forma transmiterii de informații cu caracter personal relevante de către o organizație persoanei în cauză și nu implică în mod obligatoriu accesul acesteia la baza de date a organizației.

ii.

Accesul trebuie acordat numai în măsura în care organizația stochează informațiile cu caracter personal. Principiul accesului nu creează, în sine, nicio obligație de păstrare, gestionare, reorganizare sau restructurare a fișierelor care cuprind informații cu caracter personal.

e.   Situații în care accesul poate fi restricționat

i.

Întrucât organizațiile trebuie să depună întotdeauna eforturi cu bună credință pentru a acorda acces persoanelor la datele lor cu caracter personal, circumstanțele în care organizațiile pot restricționa accesul sunt limitate, iar motivele pentru restricționarea accesului trebuie să fie specifice. În temeiul RGPD, organizația poate restricționa accesul la anumite informații în măsura în care divulgarea acestora poate aduce atingere protejării unor importante interese publice, cum ar fi securitatea națională, apărarea sau siguranța publică. În plus, atunci când informațiile cu caracter personal sunt prelucrate exclusiv în scopuri statistice sau de cercetare, accesul poate fi refuzat. Alte motive pentru refuzarea sau restricționarea accesului includ:

1.

împiedicarea executării sau a aplicării legii sau a utilizării unor temeiuri private pentru introducerea unei acțiuni în justiție, inclusiv a prevenirii, a detectării sau a investigării infracțiunilor ori a exercitării dreptului la un proces echitabil;

2.

divulgarea informațiilor într-o situație în care drepturile legitime sau interesele importante ale unor părți terțe ar fi încălcate;

3.

încălcarea unui privilegiu sau a unei obligații legale sau profesionale;

4.

compromiterea investigațiilor de securitate cu privire la angajați sau a mecanismelor de soluționare a reclamațiilor sau a planificării succesiunii angajaților și a restructurărilor întreprinderilor sau

5.

compromiterea confidențialității necesare în legătură cu funcțiile de monitorizare, de control sau de reglementare aferente unei bune gestiuni sau în cadrul negocierilor viitoare sau în curs în care este implicată organizația.

ii.

O organizație care invocă o excepție trebuie să demonstreze necesitatea acesteia și motivele pentru restricționarea accesului, precum și să indice persoanelor în cauză un punct de contact pentru solicitări de informații suplimentare.

f.   Dreptul de a obține confirmarea și perceperea unei taxe pentru acoperirea costurilor ocazionate de acordarea accesului

i.

O persoană are dreptul de a obține confirmarea cum că o organizație deține sau nu date cu caracter personal care o privesc. De asemenea, o persoană are dreptul de a-i fi comunicate datele cu caracter personal care o privesc. O organizație poate percepe o taxă în acest sens, care să nu fie excesivă.

ii.

Perceperea unei taxe poate fi justificată, de exemplu, în cazul în care cererile de acces sunt în mod vădit excesive, în special ca urmare a caracterului lor repetitiv.

iii.

Accesul nu poate fi refuzat din motive legate de costuri în cazul în care persoana în cauză se oferă să plătească cheltuielile aferente.

g.   Cereri de acces repetate sau abuzive

i.

O organizație poate stabili limite rezonabile ale numărului de cereri de acces depuse de o anumită persoană într-o perioadă de timp dată la care va răspunde. Atunci când stabilește astfel de limite, organizația trebuie să ia în considerare factori precum frecvența actualizării informațiilor, scopul în care sunt utilizate datele și natura informațiilor.

h.   Cereri de acces frauduloase

i.

O organizație nu este obligată să acorde accesul în cazul în care nu primește informații suficiente care să îi permită să confirme identitatea solicitantului.

i.   Termenul pentru furnizarea răspunsurilor

i.

Organizațiile trebuie să răspundă la cererile de acces într-o perioadă de timp rezonabilă, într-un mod rezonabil și într-o formă ușor de înțeles pentru persoana în cauză. O organizație care furnizează cu regularitate informații persoanelor vizate poate răspunde la o cerere de acces individuală prin divulgare periodică, în cazul în care aceasta nu ar produce o întârziere excesivă.

9.   Datele privind resursele umane

a.   Aplicabilitatea CCD UE-SUA

i.

În cazul în care o organizație din UE transferă informații cu caracter personal, colectate în contextul unui raport de muncă, despre (foștii sau actualii săi) angajați către o societate-mamă, un furnizor de servicii afiliat sau un furnizor de servicii neafiliat din Statele Unite ale Americii care participă la CCD UE-SUA, transferul beneficiază de CCD UE-SUA. În acest caz, colectarea de informații, precum și prelucrarea lor înainte de transfer intră sub incidența legislației naționale a statului membru al UE în care a avut loc colectarea și toate condițiile sau restricțiile privind transferul lor în conformitate cu legislația respectivă vor trebui respectate.

ii.

Principiile sunt relevante numai în caz de transfer sau de acces la evidențe identificate sau identificabile individual. Raportarea statistică bazată pe date agregate cu privire la ocuparea forței de muncă și care nu conține date cu caracter personal sau utilizarea datelor anonimizate nu prezintă riscuri pentru viața privată.

b.   Aplicarea principiilor notificării și opțiunii

i.

O organizație din SUA care a primit din UE informații despre angajați în temeiul CCD UE-SUA le poate comunica unor părți terțe sau le poate utiliza în alte scopuri numai în conformitate cu principiile notificării și opțiunii. De exemplu, în cazul în care o organizație intenționează să utilizeze informațiile cu caracter personal colectate în cadrul unui raport de muncă într-un scop care nu are legătură cu acest raport de muncă – cum ar fi trimiterea de comunicări cu caracter publicitar –, organizația din SUA trebuie să ofere în prealabil persoanelor afectate posibilitatea de a-și exprima opțiunea, exceptând cazurile în care acestea și-au dat deja acceptul pentru utilizarea acestor informații în astfel de scopuri. O astfel de utilizare nu trebuie să fie incompatibilă cu scopurile în care au fost colectate informațiile cu caracter personal sau cu scopurile aprobate ulterior de persoana în cauză. În plus, angajatorul nu poate utiliza opțiunile exprimate pentru a împiedica dezvoltarea carierei profesionale a angajaților săi sau pentru a aplica sancțiuni împotriva lor.

ii.

Trebuie remarcat că anumite condiții cu aplicabilitate generală cu privire la transferul de date din unele state membre UE pot exclude alte utilizări ale acestor informații inclusiv după transferul lor în afara UE, iar aceste condiții trebuie respectate.

iii.

De asemenea, angajatorii ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a ține seama de preferințele angajatului cu privire la protecția vieții sale private. Aceasta poate include, de exemplu, restricționarea accesului la datele cu caracter personal, anonimizarea anumitor date sau atribuirea de coduri sau pseudonime atunci când numele reale nu sunt necesare în scopurile administrative respective.

iv.

În măsura și pe durata necesară pentru a evita afectarea capacității organizației de a lua decizii de promovare, numire sau alte decizii similare privind raporturile de muncă, o organizație nu este obligată să realizeze notificarea și să ofere posibilitatea exprimării opțiunii.

c.   Aplicarea principiului accesului

i.

Principiul suplimentar privind accesul oferă indicații cu privire la motivele care pot justifica refuzarea sau limitarea accesului solicitat în contextul resurselor umane. Angajatorii din UE trebuie să se respecte reglementările locale și să se asigure că angajații din UE au acces la aceste informații în conformitate cu legile din țările lor, indiferent de locul în care sunt prelucrate și păstrate datele. CCD UE-SUA prevede că o organizație care prelucrează astfel de date în Statele Unite ale Americii trebuie să coopereze la acordarea accesului fie direct, fie prin intermediul angajatorului din UE.

d.   Asigurarea respectării legii

i.

În măsura în care informațiile cu caracter personal sunt utilizate numai în contextul unui raport de muncă, responsabilitatea principală pentru date față de angajat revine organizației din UE. Din acest motiv, în cazul în care un angajat european depune o plângere cu privire la o încălcare a dreptului său la protecția datelor și nu este mulțumit de rezultatul procedurii interne de reclamații, al procedurii de înaintare a plângerilor și al procedurii de recurs (sau al oricărui mecanism de soluționare a reclamațiilor aplicabil în temeiul unui contract încheiat cu un sindicat), acesta trebuie direcționat spre autoritatea națională de muncă sau pentru protecția datelor din jurisdicția în care în desfășoară activitatea angajatul respectiv. Aceasta include, de asemenea, cazurile în care responsabilitatea pentru pretinsa utilizare necorespunzătoare a informațiilor cu caracter personal îi revine organizației din SUA care a primit informațiile de la angajator și, prin urmare, implică o presupusă încălcare a principiilor. Acesta este modul cel mai eficient de soluționare a suprapunerilor care există adesea între drepturile și obligațiile stabilite, pe de o parte, de legislația muncii și de contractele de muncă la nivel local și, pe de altă parte, de legislația privind protecția datelor.

ii.

O organizație din SUA participantă la CCD UE-SUA care utilizează date din UE privind resursele umane transferate din UE în contextul unui raport de muncă și care dorește ca aceste transferuri să facă obiectul CCD UE-SUA trebuie, astfel, să își ia angajamentul de a coopera în cadrul investigațiilor autorităților competente din UE și de a respecta avizele acestora.

e.   Aplicarea principiului responsabilității pentru transferurile ulterioare

i.

Pentru necesitățile operaționale ocazionale în contextul unui raport de muncă ale organizației care participă la CCD UE-SUA în ceea ce privește datele cu caracter personal transferate în temeiul CCD UE-SUA, cum ar fi rezervarea unui bilet de avion, rezervarea unei camere de hotel sau contractarea unei asigurări, se pot transfera către operatori date cu caracter personal ale unui număr mic de angajați, fără aplicarea principiului accesului sau fără încheierea unui contract cu operatorul terț, astfel cum prevede principiul responsabilității pentru transferurile ulterioare în celelalte cazuri, cu condiția ca organizația care participă la CCD UE-SUA să fi respectat principiile notificării și opțiunii.

10.   Contracte obligatorii pentru transferurile ulterioare

a.   Contracte de prelucrare a datelor

i.

Transferul de date cu caracter personal din UE în Statele Unite ale Americii efectuat doar în scopul prelucrării impune încheierea unui contract, independent de participarea persoanei împuternicite de operator la CCD UE-SUA.

ii.

Operatorii de date din UE au întotdeauna obligația de a încheia un contract atunci când are loc un transfer pentru prelucrare de date, indiferent dacă această operațiune este efectuată în UE sau în afara acesteia și indiferent dacă persoana împuternicită de operator participă sau nu la CCD UE-SUA. Scopul contractului este de a asigura că persoana împuternicită de operator:

1.

acționează numai la instrucțiunile operatorului;

2.

prevede măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale sau a pierderii accidentale, a modificării, a divulgării sau a accesului neautorizat și are cunoștință dacă transferul ulterior este permis și

3.

ținând seama de natura prelucrării, oferă asistență operatorului în ceea ce privește răspunsurile oferite persoanelor care își exercită drepturile în conformitate cu principiile.

iii.

Deoarece organizațiile participante oferă o protecție adecvată, contractele cu aceste organizații pentru simpla prelucrare nu necesită autorizare prealabilă.

b.   Transferurile în cadrul unui grup controlat de societăți sau entități

i.

În cazul în care informațiile cu caracter personal sunt transferate între doi operatori în cadrul unui grup controlat de societăți sau entități, nu este întotdeauna necesar un contract în conformitate cu principiul responsabilității pentru transferurile ulterioare. Operatorii de date din cadrul unui grup controlat de societăți sau entități pot stabili astfel de transferuri pe baza altor instrumente precum regulile corporatiste obligatorii la nivelul UE sau a altor instrumente din cadrul grupului (de exemplu, programe de conformitate și control), care asigură continuitatea protecției informațiilor cu caracter personal în temeiul principiilor. În cazul unor astfel de transferuri, organizația care participă la CCD UE-SUA rămâne responsabilă pentru respectarea principiilor.

c.   Transferurile între operatori

i.

În cazul transferurilor între operatori, nu este obligatoriu ca operatorul care primește datele să fie o organizație care participă la CCD UE-SUA sau să dispună de un mecanism independent de recurs. Organizația care participă la CCD UE-SUA trebuie să încheie un contract cu un operator terț care primește datele care oferă același nivel de protecție oferit de CCD UE-SUA, fără a include cerința ca operatorul terț să fie o organizație care participă la CCD UE-SUA sau să dispună de un mecanism independent de recurs, cu condiția să pună la dispoziție un mecanism echivalent.

11.   Soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor

a.

Principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii stabilește cerințele pentru punerea în aplicare a CCD UE-SUA. Modul în care sunt îndeplinite cerințele de la litera (a) punctul (ii) al principiului este prezentat în principiul suplimentar privind verificarea. Acest principiu suplimentar vizează litera (a) punctul (i) și litera (a) punctul (iii), ambele impunând necesitatea unor mecanisme independente de recurs. Astfel de mecanisme pot lua forme diferite, dar trebuie să îndeplinească cerințele principiului recursului, punerii în aplicare și răspunderii. Organizațiile satisfac aceste cerințe în următoarele moduri: (i) participând la programele elaborate de sectorul privat cu privire la protecția vieții private care integrează principiile în normele lor și care includ mecanisme eficiente de asigurare a respectării legii de tipul celor descrise în principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii, (ii) conformându-se instrucțiunilor autorităților de supraveghere sau de reglementare legale care asigură gestionarea plângerilor persoanelor și soluționarea litigiilor sau (iii) luându-și angajamentul de a coopera cu APD din UE sau cu reprezentanții autorizați ai acestora.

b.

Prezenta listă are valoare ilustrativă și nu este restrictivă. Sectorul privat poate elabora mecanisme suplimentare de asigurare a respectării legii, atât timp cât acestea îndeplinesc cerințele principiului recursului, punerii în aplicare și răspunderii, precum și ale principiilor suplimentare. Trebuie remarcat faptul că respectivele cerințe ale principiului recursului, punerii în aplicare și răspunderii vin în completarea cerinței conform căreia inițiativele de autoreglementare trebuie să poată fi aplicate în conformitate cu secțiunea 5 din Legea FTC (titlul 15 articolul 45 din U.S.C) care interzice practicile neloiale și frauduloase, titlul 49 articolul 41712 din U.S.C., care interzice unui transportator sau unui agent de bilete să desfășoare orice practică neloială sau frauduloasă în cadrul activității de transport aerian sau pentru vânzarea de servicii de transport aerian sau o altă lege sau reglementare care interzice astfel de practici.

c.

Pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate în temeiul CCD UE-SUA și pentru a sprijini gestionarea programului, organizațiile, precum și mecanismele independente de recurs ale acestora trebuie să furnizeze informații cu privire la CCD UE-SUA atunci când acestea sunt solicitate de către departament. În plus, organizațiile trebuie să răspundă rapid plângerilor privind respectarea principiilor, transmise prin intermediul departamentului de către APD. Răspunsul ar trebui să stabilească dacă plângerea este justificată și, în caz afirmativ, modul în care organizația va remedia problema. Departamentul va proteja confidențialitatea informațiilor pe care le primește în conformitate cu legislația SUA.

d.

Mecanisme de recurs

i.

Persoanele ar trebui să fie încurajate să adreseze eventualele plângeri organizației în cauză înainte de a se adresa mecanismelor independente de recurs. Organizațiile trebuie să răspundă unei persoane în termen de 45 de zile de la primirea plângerii. Independența unui mecanism de recurs este o chestiune de fapt care poate fi demonstrată, în special, prin imparțialitate, transparența componenței sale și a finanțării și un bilanț pozitiv în domeniul său de activitate. În conformitate cu principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii, mecanismele de recurs disponibile persoanelor trebuie să fie ușor accesibile și să nu implice costuri pentru acestea. Organismele independente de soluționare a litigiilor trebuie să examineze fiecare plângere primită de la persoane, exceptând cazurile în care acestea sunt în mod evident nefondate sau abuzive. Această dispoziție nu împiedică stabilirea unor condiții de eligibilitate de către organismul independent de soluționare a litigiilor care gestionează mecanismul de recurs, însă astfel de cerințe ar trebui să fie transparente și justificate (de exemplu, excluderea plângerilor care nu intră în domeniul de aplicare al programului sau care sunt de competența altei instanțe) și nu trebuie să aibă ca rezultat subminarea angajamentului de examinare a plângerilor legitime. În plus, mecanismele de recurs ar trebui să ofere persoanelor informații complete și ușor accesibile cu privire la modul în care funcționează procedura de soluționare a litigiilor atunci când acestea depun o plângere. Aceste informații ar trebui să includă o descriere a practicilor de protecție a vieții private ale mecanismului, în conformitate cu principiile. De asemenea, acestea ar trebui să coopereze în vederea elaborării de instrumente, precum formularele tip pentru plângeri, pentru a facilita procedura de soluționare a litigiilor.

ii.

Mecanismele independente de recurs trebuie să includă pe site-urile lor web publice informații cu privire la principii și serviciile pe care acestea le furnizează în temeiul CCD UE-SUA. Informațiile în cauză trebuie să includă: (1) informații despre sau un link către cerințele principiilor referitoare la mecanismele independente de recurs, (2) un hyperlink către site-ul web al departamentului destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor, (3) o explicație privind caracterul gratuit al serviciilor de soluționare a litigiilor în temeiul CCD UE-SUA, (4) o descriere a modului în care se poate înainta o plângere legată de principii, (5) termenul în care sunt prelucrate plângerile legate principii și (6) o descriere a gamei de soluții posibile.

iii.

Mecanismele independente de recurs trebuie să publice un raport anual care să furnizeze statistici agregate privind serviciile lor de soluționare a litigiilor. Raportul anual trebuie să conțină: (1) numărul total de plângeri legate de principii primite în cursul anului de raportare, (2) tipurile de plângeri primite, (3) măsurile cu privire la calitatea procesului de soluționare a litigiilor, cum ar fi perioada de timp necesară pentru soluționarea plângerilor și (4) rezultatele plângerilor primite, în special numărul și tipul de măsuri reparatorii sau sancțiuni impuse.

iv.

Astfel cum se prevede în anexa I, o opțiune de arbitraj este pusă la dispoziția unei persoane pentru a se stabili, pentru plângerile reziduale, dacă o organizație care participă la CCD UE-SUA și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul principiilor cu privire la persoana în cauză și dacă orice astfel de încălcare rămâne neremediată integral sau parțial. Această opțiune este disponibilă numai în aceste scopuri. Această opțiune nu este disponibilă, de exemplu, în ceea ce privește exceptările de la principii (15) sau o afirmație cu privire la caracterul adecvat al CCD UE-SUA. În cadrul acestei opțiuni de arbitraj, „comisia de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor” (formată din unul sau din trei arbitri, astfel cum s-a convenit de către părți) are autoritatea de a impune măsuri nemonetare, echitabile și personalizate (precum accesul la datele persoanei în cauză și rectificarea, ștergerea sau returnarea acestora) necesare pentru a remedia încălcarea principiilor numai cu privire la persoana în cauză. Persoanele și organizațiile care participă la CCD UE-SUA vor putea să inițieze o procedură de control jurisdicțional și să solicite punerea în aplicare a hotărârilor arbitrale în temeiul legislației SUA, în conformitate cu Legea federală privind arbitrajul.

e.

Măsuri reparatorii și sancțiuni

i.

Rezultatul oricăror măsuri reparatorii oferite de organismul independent de soluționare a litigiilor ar trebui să fie că efectele nerespectării sunt anulate sau corectate de organizație, în măsura în care acest lucru este fezabil, și că prelucrarea viitoare de către organizație se va efectua în conformitate cu principiile și, după caz, că prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanei care a depus plângerea va înceta. Sancțiunile trebuie să fie suficient de severe pentru a garanta respectarea principiilor de către organizație. O serie de sancțiuni cu grade diferite de severitate va permite organismelor de soluționare a litigiilor să răspundă în mod corespunzător diferitelor niveluri de nerespectare a principiilor. Sancțiunile ar trebui să includă atât publicarea constatărilor de nerespectare, cât și obligația de a șterge datele în anumite circumstanțe (16). Alte sancțiuni pot include suspendarea sau îndepărtarea unei mărci de conformitate, despăgubirea persoanelor pentru prejudiciile suferite ca urmare a nerespectării principiilor, precum și ordine cu caracter reparatoriu. Organismele independente de soluționare a litigiilor și de autoreglementare din sectorul privat trebuie să semnaleze organismului guvernamental competent sau instanțelor, după caz, și departamentului nerespectarea de către organizațiile care participă la CCD UE-SUA a deciziilor acestora.

f.

Acțiunile FTC

i.

FTC s-a angajat să acorde prioritate examinării sesizărilor referitoare la pretinsa nerespectare a principiilor, prezentate de: (i) organizații de autoreglementare în domeniul protecției vieții private și de alte organisme independente de soluționare a litigiilor, (ii) state membre ale UE și (iii) de departament, pentru a stabili dacă a fost încălcată secțiunea 5 din Legea FTC, care interzice actele sau practicile neloiale sau frauduloase în comerț. În cazul în care stabilește că există un temei pentru a considera că secțiunea 5 a fost încălcată, FTC poate soluționa această problemă obținând un ordin administrativ de încetare care să interzică practicile contestate sau depunând o plângere la o instanță districtuală federală, care, în cazul în care plângerea este soluționată favorabil, poate emite un ordin judecătoresc cu aceleași efecte. Această situație vizează declarațiile false de adeziune la principii sau de participare la CCD UE-SUA emise de către organizații care fie nu se mai află pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor, fie nu au prezentat niciodată o autocertificare departamentului. FTC poate obține impunerea unor sancțiuni civile pentru încălcarea unui ordin administrativ de încetare și poate urmări contravenientul pentru sfidarea curții în materie de drept civil sau penal în cazul încălcării ordinului unei instanțe federale. FTC informează departamentul cu privire la orice acțiune de acest tip întreprinsă. Departamentul încurajează alte organisme guvernamentale să îl înștiințeze cu privire la luarea unei decizii definitive în cazul oricăror astfel de sesizări sau a altor decizii care vizează aderarea la principii.

g.

Încălcarea sistematică a principiilor

i.

În cazul în care o organizație încalcă sistematic principiile, aceasta nu mai are dreptul să beneficieze de CCD UE-SUA. Organizațiile care au încălcat în mod sistematic principiile vor fi eliminate de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor de către departament și trebuie să returneze sau să șteargă informațiile cu caracter personal primite în temeiul CCD UE-SUA.

ii.

Principiile sunt încălcate sistematic atunci când o organizație care a prezentat departamentului o autocertificare refuză să se conformeze unei decizii definitive luate de orice organism de autoreglementare în domeniul protecției vieții private, un organism independent de soluționare a litigiilor sau un organism guvernamental sau, atunci când un asemenea organism, inclusiv departamentul, constată că aceasta încalcă atât de frecvent principiile încât declarația sa de respectare a acestora nu mai este credibilă. În cazurile în care o astfel de decizie este luată de un alt organism decât departamentul, organizația trebuie să notifice imediat departamentul în acest sens. În caz contrar, aceasta este pasibilă de sancțiuni în temeiul Legii privind declarațiile false (titlul 18 articolul 1001 din U.S.C). Retragerea unei organizații dintr-un program de autoreglementare în domeniul protecției vieții private elaborat de sectorul privat sau dintr-un mecanism independent de soluționare a litigiilor nu o exonerează de obligația de a respecta principiile și ar putea constitui o încălcare sistematică a acestora.

iii.

Departamentul va elimina o organizație de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor pentru o încălcare sistematică a principiilor, inclusiv ca răspuns la orice notificare pe care o primește cu privire la o astfel de nerespectare din partea organizației, a unui organism de autoreglementare în domeniul protecției vieții private sau a unui alt organism independent de soluționare a litigiilor sau a unui organism guvernamental, însă numai după ce a acordat organizației un preaviz de 30 de zile și posibilitatea de a răspunde (17). În consecință, lista Cadrului privind confidențialitatea datelor gestionată de departament va preciza care organizații beneficiază de CCD UE-SUA și care organizații nu mai beneficiază de acesta.

iv.

O organizație care solicită să fie supusă autorității unui organism de autoreglementare pentru a putea beneficia din nou de CCD UE-SUA trebuie să furnizeze acestui organism informații complete cu privire la participarea sa anterioară la CCD UE-SUA.

12.   Opțiune – Când poate fi exercitat dreptul de refuz

a.

În general, obiectivul principiului opțiunii este de a garanta că informațiile cu caracter personal sunt utilizate și divulgate în conformitate cu așteptările și opțiunile persoanelor în cauză. În consecință, atunci când informații cu caracter personal sunt utilizate în cadrul unei acțiuni de marketing direct, o persoană ar trebui să poată să își exercite opțiunea de a refuza în orice moment o astfel de utilizare, în limitele rezonabile definite de organizație, cum ar fi timpul necesar pentru a permite organizației punerea în aplicare a refuzului. De asemenea, organizația poate solicita informații suficiente pentru a confirma identitatea persoanei care și-a exprimat refuzul. În Statele Unite ale Americii, persoanele își pot exercita această opțiune prin intermediul unui program central de refuz. În orice caz, exercitarea acestei opțiuni ar trebui să se realizeze în baza unui mecanism ușor accesibil și puțin costisitor.

b.

În mod similar, o organizație poate utiliza informații în anumite scopuri de marketing direct atunci când condițiile nu permit exprimarea opțiunii de refuz a persoanelor în cauză înainte de utilizarea informațiilor, cu condiția ca organizația să ofere ulterior cu promptitudine (și, la cerere, în orice moment) posibilitatea persoanelor în cauză de a refuza (fără ca aceasta să implice costuri pentru persoana în cauză) să primească orice alte comunicări directe cu caracter publicitar și ca aceasta să se conformeze dorințelor acestor persoane.

13.   Informații cu privire la călătorii

a.

Informațiile cu privire la rezervările pasagerilor curselor aeriene și alte informații cu privire la călătorii, cum ar fi cele privind clienții frecvenți sau rezervările la hotel, precum și cererile speciale, de exemplu, mese care sunt în conformitate cu anumite principii religioase sau asistență fizică, pot fi comunicate organizațiilor situate în afara UE în diferite circumstanțe. În temeiul RGPD, datele cu caracter personal pot fi transferate, în absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, către o țară terță dacă sunt prevăzute garanții adecvate în materie de protecție a datelor în temeiul articolului 46 din RGPD sau, în situații specifice, dacă este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la articolul 49 din RGPD (de exemplu, în cazul în care persoana vizată și-a exprimat în mod explicit acordul cu privire la transfer). Organizațiile din SUA care subscriu la CCD UE-SUA oferă o protecție adecvată a datelor cu caracter personal și, prin urmare, pot primi transferuri de date din UE în temeiul articolului 45 din RGPD, fără a fi nevoite să instituie un instrument de transfer în temeiul articolului 46 din RGPD sau să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 49 din RGPD. Întrucât CCD UE-SUA cuprinde reguli specifice cu privire la informațiile sensibile, acest tip de informații (care pot fi colectate, de exemplu, în legătură cu necesitatea clientului de a beneficia de asistență fizică) poate fi inclus în transferurile către organizații care participă la CCD UE-SUA. În toate cazurile, însă, organizația care transferă informațiile trebuie să respecte legislația statului membru al UE în care își desfășoară activitatea, care poate impune, printre altele, condiții speciale pentru gestionarea datelor sensibile.

14.   Produse farmaceutice și medicale

a.   Aplicarea legislației UE/a statelor membre sau a principiilor

i.

Legislația UE/a statelor membre se aplică în cazul colectării de date cu caracter personal și al oricărei prelucrări care are loc înainte de transferul către Statele Unite ale Americii. Principiile se aplică datelor odată ce acestea au fost transferate către Statele Unite ale Americii. Datele utilizate pentru cercetarea farmaceutică și în alte scopuri ar trebui anonimizate, după caz.

b.   Cercetarea științifică viitoare

i.

Datele cu caracter personal elaborate în cadrul studiilor medicale sau farmaceutice joacă adesea un rol important în cercetarea științifică viitoare. Atunci când datele cu caracter personal colectate pentru un studiu de cercetare sunt transferate unei organizații din SUA care participă la CCD UE-SUA, organizația poate să utilizeze datele pentru o nouă activitate de cercetare științifică, în cazul în care au fost prevăzute de la început o notificare și o opțiune corespunzătoare. Notificarea trebuie să ofere informații cu privire la orice utilizare specifică viitoare a datelor, cum ar fi monitorizarea periodică, studiile asociate sau comercializarea.

ii.

Este de la sine înțeles că nu pot fi precizate toate utilizările viitoare ale datelor, întrucât o nouă examinare a datelor inițiale, noi descoperiri și progrese medicale, precum și evoluția în domeniul sănătății publice și al reglementărilor ar putea determina noi utilizări ale datelor în scopuri de cercetare. Prin urmare, notificarea ar trebui să includă, după caz, o mențiune că datele cu caracter personal pot fi utilizate pentru activități medicale și farmaceutice de cercetare viitoare neanticipate. În cazul în care această utilizare a datelor nu este conformă cu scopurile de cercetare generale în care au fost colectate inițial datele sau pentru care persoana în cauză și-a exprimat acordul, trebuie obținut un nou acord al persoanei vizate.

c.   Retragerea dintr-un studiu clinic

i.

Participanții pot decide sau pot fi invitați să se retragă dintr-un studiu clinic în orice moment. Cu toate acestea, datele cu caracter personal colectate înaintea retragerii pot fi prelucrate în continuare împreună cu celelalte date colectate în cadrul studiului clinic, cu condiția ca acest fapt să fi fost comunicat participantului în notificare în momentul în care și-a dat acordul de participare.

d.   Transferurile în scopuri de reglementare și de supraveghere

i.

Societățile farmaceutice și societățile producătoare de dispozitive medicale au dreptul de a transmite date cu caracter personal extrase din studiile clinice efectuate în UE către autoritățile din Statele Unite ale Americii în scopuri de reglementare și de supraveghere. Este permisă realizarea unor transferuri similare și altor părți decât autoritățile de reglementare, cum ar fi întreprinderile și alți cercetători, în conformitate cu principiile notificării și opțiunii.

e.   Studii „oarbe”

i.

Pentru a asigura obiectivitatea în cadrul a numeroase studii clinice, accesul la informațiile privind tratamentul de care beneficiază fiecare participant le este interzis participanților și, deseori, chiar și cercetătorilor. Accesul la aceste informații ar periclita validitatea studiului și a rezultatelor. Participanții la asemenea studii clinice (denumite studii „oarbe”) nu vor avea acces la datele privind tratamentul lor pe parcursul studiului în cazul în care această restricție le-a fost explicată la începutul studiului și dacă divulgarea acestor informații ar periclita integritatea eforturilor de cercetare.

ii.

Acordul de a participa la studiu în aceste condiții presupune renunțarea în mod rezonabil la dreptul de acces. La încheierea studiului și după analizarea rezultatelor, participanții ar trebui să aibă acces la datele lor, dacă doresc acest lucru. Aceștia ar trebui să ceară datele în primul rând medicului sau altui furnizor de asistență medicală de la care au primit tratamentul în cadrul studiului clinic sau, în al doilea rând, organizației care a sponsorizat programul.

f.   Controlul securității și al eficacității produsului

i.

O societate farmaceutică sau producătoare de dispozitive medicale nu trebuie să aplice principiul notificării, al opțiunii, al responsabilității pentru transferurile ulterioare și al accesului în activitățile sale de control al securității și al eficacității produsului, inclusiv în cadrul raportării incidentelor și al urmăririi pacienților/subiecților care folosesc anumite medicamente sau aparate medicale, în măsura în care respectarea acestor principii contravine cerințelor de reglementare. Acest lucru este valabil în ceea ce privește, de exemplu, atât rapoartele prezentate de furnizorii de servicii medicale societăților farmaceutice și societăților producătoare de dispozitive medicale, cât și cele prezentate de acestea agențiilor guvernamentale precum Agenția pentru Alimentație și Medicamente (Food and Drug Administration).

g.   Date codificate

i.

Datele provenite din cercetare sunt codificate în mod unic, de regulă, la sursă de către cercetătorul principal pentru a nu fi dezvăluită identitatea persoanelor vizate. Societățile farmaceutice care sponsorizează aceste cercetări nu primesc codul de acces. Codul unic de acces este deținut numai de către cercetător, astfel încât acesta să poată identifica persoana în cauză în circumstanțe speciale (de exemplu, în cazul în care este necesară monitorizarea medicală). Un transfer din UE către Statele Unite ale Americii de date codificate în acest mod, care sunt date cu caracter personal din UE în temeiul legislației UE, ar fi reglementat de principii.

15.   Informații din registre publice și informații accesibile publicului

a.

O organizație trebuie să aplice principiul securității, al integrității datelor și al limitării scopului, precum și principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii față de datele cu caracter personal obținute din surse aflate la dispoziția publicului. Aceste principii se aplică, de asemenea, datelor cu caracter personal colectate din registrele publice (și anume registrele păstrate de agenții sau entități guvernamentale la orice nivel și care pot fi consultate de publicul larg).

b.

Nu este necesar să se aplice principiul notificării, al opțiunii sau al responsabilității pentru transferurile ulterioare informațiilor din registrele publice atât timp cât acestea nu sunt asociate cu informații care nu au caracter public și sunt respectate toate condițiile de consultare stabilite în jurisdicția relevantă. De asemenea, în general, nu este necesară aplicarea principiului notificării, al opțiunii sau al responsabilității pentru transferurile ulterioare în cazul informațiilor accesibile publicului decât în cazul în care entitatea europeană care efectuează transferul indică faptul că aceste informații fac obiectul unor restricții care impun aplicarea respectivelor principii de către organizație pentru utilizările preconizate. Organizațiile nu au nicio răspundere cu privire la modul în care sunt utilizate astfel de informații de către cei care le obțin din materiale publicate.

c.

În cazul în care se constată că o organizație a făcut publice în mod intenționat informații cu caracter personal încălcând principiile astfel încât ea însăși sau alte părți terțe să poată beneficia de aceste excepții, aceasta va înceta să mai fie eligibilă pentru a beneficia de CCD UE-SUA.

d.

Nu este necesar să se aplice principiul accesului în cazul informațiilor extrase din registrele publice atât timp cât acestea nu sunt asociate cu alte date cu caracter personal (cu excepția unor volume reduse de informații utilizate pentru indexarea sau organizarea registrelor publice); cu toate acestea, trebuie respectate toate condițiile de consultare stabilite în jurisdicția relevantă. În schimb, atunci când informațiile din registre publice sunt asociate cu alte informații care nu au caracter public (altele decât cele menționate mai sus), o organizație trebuie să permită accesul la toate aceste informații, în cazul în care acestea nu fac obiectul altor derogări permise.

e.

La fel ca în cazul informațiilor extrase din registrele publice, nu este necesar să se acorde accesul la informații care sunt deja accesibile publicului, atât timp cât acestea nu sunt asociate cu alte date care nu sunt au caracter public. Organizațiile specializate în vânzarea de informații accesibile publicului pot solicita taxa practicată în mod obișnuit de organizație ca răspuns la cererile de acces. De asemenea, persoanele pot obține accesul la informațiile care le privesc adresându-se direct primei organizații care a compilat datele.

16.   Cererile de acces formulate de autorități publice

a.

Pentru a asigura transparența în ceea ce privește solicitările legale formulate de autorități publice pentru a avea acces la informații cu caracter personal, organizațiile care participă la CCD UE-SUA pot emite voluntar rapoarte periodice privind transparența cu privire la numărul de cereri de informații cu caracter personal pe care le primesc, formulate de autorități publice pentru rațiuni de securitate națională sau de asigurare a respectării legii, în măsura în care divulgările sunt admisibile în conformitate cu legislația aplicabilă.

b.

Informațiile furnizate de organizațiile care participă la CCD UE-SUA în aceste rapoarte, împreună cu informațiile comunicate de către comunitatea serviciilor de informații, alături de alte informații, pot fi utilizate ca fundament pentru revizuirea comună realizată periodic cu privire la funcționarea CCD UE-SUA în conformitate cu principiile.

c.

Absența notificării în conformitate cu litera (a) punctul (xii) din principiul notificării nu împiedică, nici nu compromite capacitatea unei organizații de a răspunde la orice solicitare legală.


(1)  Cu condiția ca decizia Comisiei privind caracterul adecvat al protecției oferite de CCD UE-SUA să se aplice Islandei, Liechtensteinului și Norvegiei, CCD UE-SUA va viza atât UE, cât și aceste trei țări. În consecință, trimiterile la UE și la statele sale membre vor fi interpretate ca incluzând Islanda, Liechtenstein și Norvegia.

(2)  REGULAMENTUL (UE) 2016/679 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

(3)  Principiile Cadrului privind Scutul de confidențialitate UE-SUA au fost modificate drept „Principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor”. (A se vedea principiul suplimentar privind autocertificarea).

(4)  Ordinul executiv din 7 octombrie 2022 – „Enhancing Safeguards for US Signals Intelligence Activities” (Consolidarea garanțiilor pentru activitățile de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de Statele Unite ale Americii).

(5)   A se vedea, de exemplu, litera (c) din principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii.

(6)  În funcție de circumstanțe, printre exemplele de scopuri de prelucrare compatibile se pot număra cele care vizează, în mod rezonabil, relațiile cu clienții, respectarea reglementărilor și considerații de ordin juridic, activitățile de audit, securitatea și prevenirea fraudei, conservarea și apărarea drepturilor legale ale organizației sau alte scopuri care sunt conforme cu așteptările unei persoane rezonabile, având în vedere contextul în care sunt colectate.

(7)  În acest context, dacă, ținând seama de mijloacele de identificare care pot fi utilizate în mod rezonabil (luând în considerare, printre altele, costurile și intervalul de timp necesare pentru identificare și tehnologia disponibilă la momentul prelucrării) și forma sub care sunt păstrate datele, o persoană ar putea să fie identificată în mod rezonabil de organizație sau de o parte terță în cazul în care ar avea acces la date, se poate considera că persoana este „identificabilă”.

(8)  Cererea se transmite prin intermediul site-ului web al departamentului destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor, de către o persoană din cadrul organizației care este autorizată să prezinte observații în numele organizației și al oricărei entități a acesteia care face obiectul cererii respective cu privire la adeziunea la principii.

(9)  Principalul „punct de contact al organizației” sau „reprezentantul organizației” nu poate fi din afara organizației (de exemplu, un consilier sau un consultant extern).

(10)   A se vedea principiul suplimentar privind verificarea).

(11)   A se vedea principiul suplimentar privind soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor.

(12)  O organizație care se autocertifică pentru prima dată nu poate preciza participarea la CCD UE-SUA în politica sa finală de confidențialitate înainte ca departamentul să notifice organizația că poate acționa astfel. Organizația în cauză trebuie să furnizeze departamentului un proiect de politică de confidențialitate, care să fie în conformitate cu principiile, atunci când își prezintă cererea de autocertificare inițială. Odată ce departamentul a stabilit că respectiva cerere de autocertificare inițială a organizației este completă în celelalte privințe, departamentul va notifica organizației că ar trebui să își finalizeze (de exemplu, să publice, dacă este cazul) politica de confidențialitate conformă cu CCD UE-SUA. Organizația trebuie să informeze cu promptitudine departamentul de îndată ce politica de confidențialitate relevantă este finalizată, moment în care departamentul va înscrie organizația pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor.

(13)  Dacă, la momentul retragerii, o organizație alege să păstreze datele cu caracter personal pe care le-a primit în temeiul CCD UE-SUA și să declare anual departamentului că va continua să aplice principiile în ceea ce privește astfel de date, organizația trebuie să comunice departamentului o dată pe an de la retragerea sa (și anume cu excepția cazului în care și până când organizația oferă un nivel „adecvat” de protecție în ceea ce privește astfel de date prin alte mijloace autorizate sau returnează sau șterge toate aceste date și notifică departamentul în acest sens) care sunt acțiunile pe care le-a întreprins în legătură cu datele cu caracter personal respective, care sunt acțiunile pe care le va întreprinde în legătură cu oricare dintre datele cu caracter personal pe care continuă să le păstreze și care este punctul de contact permanent desemnat pentru orice întrebări legate de principii.

(14)  Organizația ar trebui să răspundă solicitărilor din partea unei persoane în ceea ce privește scopurile prelucrării, categoriile de date cu caracter personal vizate și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt divulgate datele cu caracter personal.

(15)  Punctul 5 secțiunea „Prezentare generală” din principii.

(16)  Organismele independente de soluționare a litigiilor dispun de o marjă de apreciere cu privire la circumstanțele în care utilizează aceste sancțiuni. Caracterul sensibil al datelor în cauză este un element care trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă ar trebui să se impună ștergerea datelor, precum și dacă o organizație a colectat, a utilizat sau a divulgat informații cu încălcarea flagrantă a principiilor.

(17)  Departamentul va indica în notificare perioada de timp, care va fi în mod necesar mai mică de 30 de zile, în care organizația trebuie să răspundă la notificare.


ANEXA I: MODELUL DE ARBITRAJ

Prezenta anexă I prevede condițiile în baza cărora organizațiile participante la CCD UE-SUA sunt obligate să supună plângerile unei proceduri de arbitraj, în conformitate cu principiul recursului, punerii în aplicare și răspunderii. Opțiunea arbitrajului obligatoriu descrisă mai jos se aplică anumitor plângeri „reziduale” privind datele aflate sub incidența CCD UE-SUA. Obiectivul acestei opțiuni este de a oferi un mecanism echitabil, independent și prompt, la alegerea persoanelor în cauză, pentru soluționarea oricăror presupuse încălcări ale principiilor care nu au fost soluționate prin niciunul dintre celelalte mecanisme ale CCD UE-SUA.

A.   Domeniul de aplicare

Această opțiune de arbitraj este pusă la dispoziția unei persoane pentru a se stabili, pentru plângerile reziduale, dacă o organizație care participă la CCD UE-SUA și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul principiilor cu privire la persoana în cauză și dacă orice astfel de încălcare rămâne neremediată integral sau parțial. Această opțiune este disponibilă numai în aceste scopuri. Această opțiune nu este disponibilă, de exemplu, în ceea ce privește exceptările de la principii (1) sau o afirmație cu privire la caracterul adecvat al CCD UE-SUA.

B.   Măsuri reparatorii disponibile

În cadrul acestei opțiuni de arbitraj, „comisia de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor” (comisia de arbitraj formată din unul sau din trei arbitri, astfel cum s-a convenit de către părți) are autoritatea de a impune măsuri nemonetare, echitabile și personalizate (precum accesul la datele persoanei în cauză și rectificarea, ștergerea sau returnarea acestora) necesare pentru a remedia încălcarea principiilor numai cu privire la persoana în cauză. Acestea sunt singurele competențe ale comisiei de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor referitoare la măsurile reparatorii. Atunci când are în vedere măsurile reparatorii, comisia de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor este obligată să țină seama de alte măsuri reparatorii deja impuse prin alte mecanisme ale CCD UE-SUA. Nu sunt disponibile despăgubiri, măsuri reparatorii pentru costuri sau taxe sau de altă natură. Fiecare parte suportă onorariile propriilor avocați.

C.   Cerințe care trebuie îndeplinite înainte de arbitraj

O persoană care decide să se prevaleze de această opțiune de arbitraj trebuie să ia următoarele măsuri înainte de introducerea unei cereri de arbitraj: (1) să invoce presupusa încălcare direct la organizație și să ofere organizației posibilitatea de a soluționa problema în termenele prevăzute la litera (d) punctul (i) din principiul suplimentar privind soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor, (2) să utilizeze mecanismul independent de recurs în temeiul principiilor, fără ca aceasta să implice vreun cost pentru persoana respectivă și (3) să se adreseze, prin intermediul APD individuale, departamentului și să ofere departamentului oportunitatea de a depune toate eforturilor pentru a soluționa problema în termenele prevăzute în scrisoarea din partea Administrației pentru Comerțul Internațional (International Trade Administration) din cadrul departamentului, fără ca aceasta să implice vreun cost pentru persoana respectivă.

Această opțiune de arbitraj nu poate fi invocată în cazul în care aceeași presupusă încălcare a principiilor invocată de o persoană (1) a făcut deja obiectul unei proceduri de arbitraj obligatoriu, (2) a făcut obiectul unei hotărâri cu caracter definitiv într-o acțiune în justiție la care persoana respectivă a fost parte sau (3) a fost soluționată de părți prin intermediul unei tranzacții. În plus, această opțiune nu poate fi invocată în cazul în care o APD (1) are autoritate în temeiul principiului suplimentar privind rolul autorităților pentru protecția datelor sau al principiului suplimentar referitor la datele privind resursele umane sau (2) are competența de a soluționa presupusa încălcare în mod direct cu organizația. Competența unei APD de a soluționa aceeași plângere împotriva unui operator de date din UE nu se opune invocării opțiunii de arbitraj împotriva unei entități juridice diferite care nu intră sub jurisdicția APD.

D.   Caracterul obligatoriu al hotărârilor

Decizia unei persoane de a invoca opțiunea arbitrajului obligatoriu este exclusiv voluntară. Hotărârile arbitrale sunt obligatorii pentru toate părțile la arbitraj. Odată invocată această opțiune, persoana în cauză renunță la posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii pentru aceeași presupusă încălcare în alte forumuri, cu excepția cazului în care măsurile reparatorii echitabile nemonetare nu compensează pe deplin presupusa încălcare, în care caz invocarea arbitrajului nu împiedică introducerea unei acțiuni în despăgubiri care este disponibilă în alt mod în instanță.

E.   Reexaminarea și punerea în aplicare

Persoanele și organizațiile care participă la CCD UE-SUA vor putea să inițieze o procedură de control jurisdicțional și să solicite punerea în aplicare a hotărârilor arbitrale în temeiul legislației SUA, în conformitate cu Legea federală privind arbitrajul (2). Orice astfel de cauze trebuie introduse la instanța districtuală federală pe a cărei rază teritorială se află sediul principal al organizației care participă la CCD UE-SUA.

Această opțiune de arbitraj vizează soluționarea litigiilor individuale; hotărârile arbitrale nu sunt menite să funcționeze ca un precedent obligatoriu sau convingător în chestiuni care implică alte părți, inclusiv în arbitraje viitoare sau în instanțe din UE sau din SUA sau într-o procedură FTC.

F.   Comisia de arbitraj

Părțile selectează arbitrii care vor intra în componența comisiei de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor din lista de arbitri discutată mai jos.

În conformitate cu legislația aplicabilă, departamentul și Comisia vor elabora o listă care va cuprinde cel puțin zece arbitri, selectați pe criterii de independență, integritate și competențe. În ceea ce privește acest proces, se aplică următoarele dispoziții:

Arbitrii

(1)

vor rămâne pe listă pentru o perioadă de 3 ani, cu absențe în circumstanțe excepționale sau ca urmare a revocării din funcție din motive întemeiate, termen care poate fi reînnoit cu notificarea prealabilă a Comisiei pentru o perioadă suplimentară de 3 ani,

(2)

nu se supun niciunei instrucțiuni din partea, nici nu au legătură cu vreuna dintre părți, nici cu vreo organizație care participă la CCD UE-SUA, nici cu SUA, UE sau orice stat membru al UE sau orice altă autoritate guvernamentală, autoritate publică sau autoritate de aplicare a legii și

(3)

trebuie să fie autorizați să exercite o profesie juridică în SUA și să fie experți în legislația SUA privind protecția vieții private și să fie specializați în legislația UE privind protecția datelor.

G.   Procedurile de arbitraj

Departamentul și Comisia au convenit, în conformitate cu legislația aplicabilă, asupra adoptării unor norme de arbitraj care să reglementeze procedurile desfășurate înaintea comisiei de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor (3). În cazul în care normele care reglementează procedurile trebuie modificate, departamentul și Comisia vor conveni să modifice normele respective sau să adopte un set diferit de proceduri de arbitraj existente consacrate din SUA, după caz, sub rezerva următoarelor considerații:

1.

O persoană poate iniția un arbitraj obligatoriu, sub rezerva îndeplinirii dispoziției privind cerințele care trebuie îndeplinite înainte de arbitraj menționate mai sus, prin transmiterea unei „notificări” în acest sens organizației. Notificarea trebuie să conțină un rezumat al măsurilor luate în conformitate cu punctul C pentru soluționarea cererii, o descriere a pretinsei încălcări și, la alegerea persoanei, toate documentele și materialele justificative și/sau o dezbatere pe marginea legislației referitoare la pretinsa încălcare.

2.

Se vor elabora proceduri pentru a se asigura că aceeași încălcare invocată de o persoană nu beneficiază de măsuri reparatorii sau proceduri duplicate.

3.

Acțiunile FTC se pot desfășura în paralel cu arbitrajul.

4.

Niciun reprezentant al SUA, UE sau al vreunui stat membru al UE sau vreo altă autoritate guvernamentală, autoritate publică sau autoritate de aplicare a legii nu poate participa la aceste arbitraje, cu condiția ca, la cererea unei persoane din UE, APD să poată oferi asistență doar în pregătirea notificării, fără ca APD să aibă acces la materialele divulgate în cadrul prezentării dovezilor sau la orice alte materiale referitoare la aceste proceduri de arbitraj.

5.

Locul arbitrajului este Statele Unite ale Americii, iar persoana în cauză poate alege să participe prin teleconferință sau videoconferință, servicii care vor fi furnizate cu titlu gratuit persoanei în cauză. Nu va fi necesară participarea în persoană.

6.

Limba procedurilor de arbitraj va fi limba engleză, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. În urma unei cereri justificate și luând în considerare dacă persoana respectivă este reprezentată de un avocat, se vor oferi servicii de interpretare în cadrul ședinței de arbitraj, precum și traducerea materialelor de arbitraj fără ca aceasta să implice vreun cost pentru persoana în cauză. Comisia de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor poate considera că, în împrejurările unei anumite proceduri de arbitraj, aceasta ar conduce la costuri nejustificate sau disproporționate.

7.

Materialele prezentate arbitrilor vor fi tratate confidențial și vor fi utilizate numai în legătură cu procedura de arbitraj.

8.

Prezentarea dovezilor specifice persoanei în cauză poate fi permisă, dacă este necesar, iar astfel de materiale vor fi tratate confidențial de către părți și vor fi utilizate numai în legătură cu procedura de arbitraj.

9.

Procedurile de arbitraj trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la transmiterea notificării către organizația în cauză, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel de către părți.

H.   Cheltuielile de judecată

Arbitrii ar trebui să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum costurile sau onorariile aferente procedurilor de arbitraj.

Departamentul va facilita, în conformitate cu legislația aplicabilă, menținerea unui fond la care organizațiile care participă la CCD UE-SUA vor trebui să contribuie, parțial în funcție de dimensiunea organizației, care va acoperi costurile de arbitraj, inclusiv onorariile arbitrilor, până la sume maxime („plafoane”). Fondul va fi gestionat de o parte terță, care va raporta cu regularitate departamentului cu privire la operațiunile aferente fondului. Departamentul va coopera cu partea terță respectivă pentru a revizui periodic funcționarea fondului, inclusiv necesitatea de a ajusta valoarea contribuțiilor sau a plafoanelor privind costurile procedurilor de arbitraj, ținând seama, printre altele, de numărul de arbitri, costurile și calendarul arbitrajelor și înțelegându-se că nu se va impune o sarcină financiară excesivă asupra organizațiilor care participă la CCD UE-SUA. Departamentul va informa Comisia cu privire la rezultatul acestor revizuiri realizate împreună cu partea terță și va transmite Comisiei o notificare prealabilă cu privire la orice ajustare a cuantumului contribuțiilor. Onorariile avocaților nu sunt vizate de prezenta dispoziție sau de vreun fond instituit în temeiul acestei dispoziții.


(1)  Punctul 5 secțiunea „Prezentare generală” din principii.

(2)  Capitolul 2 din Legea federală privind arbitrajul („FAA”) prevede că „[u]n acord de arbitraj sau o hotărâre arbitrală care decurge dintr-un raport juridic, contractual sau nu, care este considerată comercial, inclusiv o tranzacție, un contract sau un acord descrise în [secțiunea 2 din FAA], intră în domeniul de aplicare al Convenției [privind recunoașterea și punerea în aplicare a hotărârilor arbitrale străine din 10 iunie 1958, 21 U.S.T. 2519, T.I.A.S. nr. 6997 («Convenția de la New York»).” Titlul 9 articolul 202 din U.S.C. De asemenea, FAA prevede că, „[u]n acord sau o hotărâre arbitrală care decurge dintr-un astfel de raport exclusiv între cetățenii Statelor Unite ale Americii se consideră ca neintrând în domeniul de aplicare al Convenției [de la New York], cu excepția cazului în care acest raport implică bunuri aflate în străinătate, prevede executarea sau aplicarea în străinătate sau implică o altă legătură cu unul sau mai multe state terțe.” Idem. În conformitate cu capitolul 2, „orice parte la arbitraj poate apela la orice instanță care are competență în temeiul prezentului capitol pentru emiterea unui ordin prin care se confirmă hotărârea împotriva oricărei alte părți la arbitraj. Instanța confirmă hotărârea, cu excepția cazului în care constată că unul dintre motivele de refuz sau de amânare a recunoașterii sau a executării hotărârii este specificat în Convenția [de la New York] menționată.” Idem articolul 207. Capitolul 2 prevede în continuare că „[i]nstanțele districtuale din Statele Unite [...] au jurisdicția inițială asupra [...] unei acțiuni sau proceduri [în temeiul Convenției de la New York], indiferent de valoarea în litigiu”. Idem articolul 203.

Capitolul 2 prevede, de asemenea, că „dispozițiile capitolului 1 se aplică acțiunilor și procedurilor intentate în temeiul prezentului capitol, în măsura în care capitolul în cauză nu intră în conflict cu prezentul capitol sau cu Convenția [de la New York], astfel cum a fost ratificată de Statele Unite ale Americii.” Idem articolul 208. Capitolul 1, în schimb, prevede că „[o] dispoziție scrisă dintr-un [...] contract care demonstrează existența unei tranzacții care implică raporturi comerciale pentru a soluționa prin arbitraj un litigiu, care decurge din acest contract sau tranzacție sau refuzul de a executa contractul în totalitate sau parțial sau un acord în scris de a supune arbitrajului un litigiu existent care decurge din acest contract, tranzacție sau refuz este valabil, irevocabil și executoriu, cu excepția cazurilor în care există motive în drept sau în echitate pentru revocarea unui contract.” Idem articolul 2. Capitolul 1 prevede, de asemenea, că „orice parte la procedura de arbitraj poate solicita instanței susmenționate un ordin care să confirme ulterior hotărârea, iar instanța trebuie să acorde un astfel de ordin, cu excepția cazului în care hotărârea este anulată, modificată sau rectificată, astfel cum se prevede în secțiunile 10 și 11 din [FAA].” Idem articolul 9.

(3)  Departamentul a selectat Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor (International Centre for Dispute Resolution) („ICDR”), divizia internațională a Asociației Americane de Arbitraj (American Arbitration Association) („AAA”), (denumite în mod colectiv „ICDR-AAA”), pentru desfășurarea procedurilor de arbitraj în conformitate cu anexa I la principii și pentru a gestiona fondul de arbitraj identificat în aceasta. La 15 septembrie 2017, departamentul și Comisia au convenit cu privire la adoptarea unui set de norme de arbitraj care să reglementeze procedurile de arbitraj obligatoriu descrise în anexa I la principii, precum și a unui cod de conduită pentru arbitri care să fie în concordanță cu standardele etice general acceptate pentru arbitrii comerciali și cu anexa I la principii. Departamentul și Comisia au convenit să adapteze normele de arbitraj și codul de conduită pentru a reflecta actualizările în temeiul CCD UE-SUA, iar departamentul va colabora cu ICDR-AAA pentru a realiza aceste actualizări.


ANEXA II

Image 2

DEPARTAMENTUL COMERȚULUI DIN STATELE UNITE ALE AMERICII

Secretarul pentru comerț

Washington, D.C. 20230

6 iulie 2023

Onorabilului Didier Reynders

Comisar pentru justiție

Comisia Europeană

Rue de la Loi/Wetstraat 200

1049 Bruxelles

Belgia

Stimate Domnule Comisar Reynders,

în numele Statelor Unite ale Americii, am plăcerea de a vă transmite în anexă un pachet de materiale referitoare la Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor, care, alături de Ordinul executiv nr. 14086 – „Enhancing Safeguards for US Signals Intelligence Activities” (Consolidarea garanțiilor pentru activitățile de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de Statele Unite ale Americii) și titlul 28 partea 201 din CFR de modificare a regulamentelor Departamentului de Justiție pentru instituirea „Curții de Reexaminare a Protecției Datelor”, reflectă negocierile importante și detaliate derulate în vederea consolidării protecției vieții private și a libertăților civile. Aceste negocieri au condus la noi garanții care asigură necesitatea și proporționalitatea activităților de colectare de informații de tip SIGINT în urmărirea unor obiective definite de securitate națională și la un nou mecanism de recurs pentru persoanele din Uniunea Europeană („UE”) în cazul în care consideră că sunt vizate în mod ilegal de activitățile de colectare de informații de tip SIGINT. Împreună, acestea vor asigura confidențialitatea datelor cu caracter personal din UE. CCD UE-SUA va sta la baza unei economii digitale favorabile incluziunii și competitive. Ar trebui să fim cu toții mândri de îmbunătățirile reflectate în acest cadru, care vor spori protecția vieții private în întreaga lume. Acest pachet, alături de ordinul executiv, regulamentele și alte materiale provenite din surse publice, oferă o bază foarte solidă pentru o nouă constatare a caracterului adecvat efectuată de Comisia Europeană (1).

Se anexează următoarele materiale:

principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor, inclusiv principiile suplimentare (denumite în mod colectiv „principiile”) și anexa I la principii (și anume o anexă care prevede condițiile în care organizațiile care participă la Cadrul privind confidențialitatea datelor sunt obligate să supună arbitrajului anumite cereri reziduale în ceea ce privește datele cu caracter personal reglementate de principii);

o scrisoare din partea Administrației pentru Comerțul Internațional care gestionează programul aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor, în care se descriu angajamentele luate de departamentul nostru pentru asigurarea funcționării eficace a Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor;

o scrisoare din partea Comisiei Federale pentru Comerț, care descrie acțiunile sale de asigurare a respectării principiilor;

o scrisoare din partea Departamentului Transporturilor, care descrie acțiunile sale de asigurare a respectării principiilor;

o scrisoare redactată de Biroul Directorului Serviciului Național de Informații cu privire la garanțiile și limitările aplicabile autorităților de securitate națională din SUA și

o scrisoare pregătită de Departamentul de Justiție cu privire la garanțiile și limitările privind accesul guvernului Statelor Unite în scopul aplicării legii și în scopuri de interes public.

Pachetul integral aferent Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor va fi publicat pe site-ul web al departamentului destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor, iar principiile și anexa I la principii vor intra în vigoare la data intrării în vigoare a deciziei Comisiei Europene privind caracterul adecvat al nivelului de protecție.

Puteți fi sigur că Statele Unite ale Americii iau aceste angajamente în serios. Așteptăm cu interes să colaborăm cu dumneavoastră pe parcursul punerii în aplicare a Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor și pe măsură ce ne angajăm împreună în următoarea fază a acestui proces.

Cu stimă,

Image 3

Gina M. RAIMONDO


(1)  Cu condiția ca decizia Comisiei privind caracterul adecvat al protecției oferite de Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor să se aplice Islandei, Liechtensteinului și Norvegiei, Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor va viza atât Uniunea Europeană, cât și aceste trei țări.


ANEXA III

Image 4

12 decembrie 2022

Onorabilului Didier Reynders

Comisar pentru justiție

Comisia Europeană

Rue de la Loi/Wetstraat 200

1049 Bruxelles

Belgia

Stimate Domnule Comisar Reynders,

În numele Administrației pentru Comerțul Internațional („ITA”), am plăcerea de a descrie angajamentele asumate de Departamentul Comerțului („departamentul”) pentru a asigura protecția datelor cu caracter personal prin administrarea și supravegherea programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor. Finalizarea Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor („ CCD UE-SUA”) este o realizare majoră pentru protecția vieții private și pentru întreprinderile de pe ambele maluri ale Atlanticului, deoarece va oferi încredere persoanelor din UE că datele lor vor fi protejate și că aceștia vor dispune de căi de atac pentru a răspunde preocupărilor legate de datele lor, totodată permițând în continuare realizarea de investiții de către mii de întreprinderi și implicarea lor în alt mod în comerțul transatlantic, în beneficiul economiilor și al cetățenilor noștri. CCD UE-SUA reflectă ani de muncă asiduă și de colaborare cu dumneavoastră și colegii dumneavoastră din Comisia Europeană („Comisia”). Așteptăm cu interes să continuăm activitatea desfășurată în colaborare cu Comisia pentru a ne asigura că acest efort de colaborare funcționează în mod eficace.

CCD UE-SUA va aduce beneficii importante atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi. În primul rând, acesta oferă un set important de măsuri de protecție a vieții private în ceea ce privește datele persoanelor din UE transferate către Statele Unite ale Americii. Cadrul impune organizațiilor din SUA care participă la acesta să elaboreze o politică de confidențialitate conformă, să se angajeze public să respecte „ principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor”, inclusiv principiile suplimentare (denumite în mod colectiv „principiile”) și anexa I la principii (și anume o anexă care prevede condițiile în care organizațiile care participă la CCD UE-SUA sunt obligate să supună arbitrajului anumite cereri reziduale în ceea ce privește datele cu caracter personal reglementate de principii), astfel încât angajamentul să devină executoriu în temeiul legislației SUA (1), să recertifice anual respectarea principiilor adresându-se departamentului, să ofere mecanisme independente gratuite de soluționare a litigiilor persoanelor din UE și să se supună competențelor de investigare și de asigurare a respectării legii a unui organism statutar al SUA menționat în principii [de exemplu, Comisia Federală pentru Comerț („FTC”) și Departamentul Transporturilor („DoT”)] sau a unui organism statutar din SUA enumerat într-o viitoare anexă la principii. Decizia unei organizații de a se autocertifica este voluntară, însă, odată ce o organizație s-a angajat public să respecte CCD UE-SUA, angajamentul său este executoriu în temeiul legislației SUA de către FTC, DoT sau un alt organism statutar din SUA, în funcție de organismul care are jurisdicție asupra organizației care participă la CCD UE-SUA. În al doilea rând, CCD UE-SUA va permite întreprinderilor din Statele Unite ale Americii, inclusiv filialelor întreprinderilor europene situate în Statele Unite ale Americii, să primească date cu caracter personal din Uniunea Europeană pentru a facilita fluxurile de date care sprijină comerțul transatlantic. Fluxurile de date dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană sunt cele mai mari din lume și susțin relația economică SUA-UE în valoare de 7,1 mii de miliarde USD, care oferă milioane de locuri de muncă pe ambele maluri ale Atlanticului. Întreprinderile care se bazează pe fluxurile transatlantice de date provin din toate sectoarele industriei și includ societăți importante din clasamentul Fortune 500, precum și numeroase întreprinderi mici și mijlocii. Fluxurile transatlantice de date permit organizațiilor din SUA să prelucreze datele necesare pentru a oferi bunuri, servicii și oportunități de ocupare a forței de muncă persoanelor din UE.

Departamentul se angajează să colaboreze îndeaproape și în mod productiv cu omologii noștri din UE pentru a gestiona și a supraveghea în mod eficace programul aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor. Acest angajament se reflectă în dezvoltarea și perfecționarea continuă de către departament a unei varietăți de resurse pentru a sprijini organizațiile în procesul de autocertificare, în crearea unui site web care să furnizeze informații specifice părților interesate, în colaborarea cu Comisia și cu autoritățile europene pentru protecția datelor („APD”) pentru a elabora orientări care să clarifice elemente importante ale CCD UE-SUA, în activități de informare menite să faciliteze o mai bună înțelegere a obligațiilor organizațiilor în materie de protecție a datelor, precum și în supravegherea și monitorizarea respectării de către organizații a cerințelor programului.

Cooperarea noastră permanentă cu omologii noștri valoroși din UE îi va permite departamentului să se asigure că CCD UE-SUA funcționează în mod eficace. Guvernul Statelor Unite ale Americii are o lungă tradiție de colaborare cu Comisia în ceea ce privește promovarea principiilor comune de protecție a datelor, eliminând diferențele dintre abordările noastre juridice și sprijinind totodată comerțul și creșterea economică în Uniunea Europeană și în Statele Unite ale Americii. Considerăm că CCD UE-SUA, un exemplu al acestei cooperări, îi va permite Comisiei să emită o nouă decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, care le va permite organizațiilor să utilizeze CCD UE-SUA pentru a transfera date cu caracter personal din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii, în conformitate cu legislația UE.

Gestionarea și supravegherea programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor de către Departamentul Comerțului

Departamentul se angajează ferm să asigure gestionarea și supravegherea eficace a programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor și va depune eforturile necesare și va aloca resurse adecvate pentru a garanta acest rezultat. Departamentul va menține și va pune la dispoziția publicului o listă oficială a organizațiilor din SUA care au prezentat departamentului autocertificarea și și-au declarat angajamentul de a adera la principii („lista Cadrului privind confidențialitatea datelor”), pe care o va actualiza pe baza cererilor anuale de recertificare prezentate de organizațiile care participă la CCD UE-SUA și prin eliminarea organizațiilor atunci când acestea se retrag în mod voluntar sau nu finalizează recertificarea anuală în conformitate cu procedurile departamentului sau se constată că acestea încalcă în mod sistematic principiile. De asemenea, departamentul va menține și va pune la dispoziția publicului un registru oficial al organizațiilor din SUA care au fost eliminate de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor și va identifica motivul eliminării fiecăreia dintre acestea. Registrul și lista oficiale menționate mai sus vor rămâne la dispoziția publicului pe site-ul web al departamentului destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor. Site-ul web destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor va include o explicație plasată în mod vizibil care va indica faptul că orice organizație eliminată din lista Cadrului privind confidențialitatea datelor trebuie să înceteze să mai declare că participă sau respectă CCD UE-SUA și că poate primi informații cu caracter personal în temeiul CCD UE-SUA. Cu toate acestea, o astfel de organizație trebuie să continue să aplice principiile informațiilor cu caracter personal pe care le-a primit în timpul participării sale la CCD UE-SUA atât timp aceasta păstrează informațiile respective. În scopul promovării angajamentului său amplu și continuu față de gestionarea și supravegherea eficace a programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor, departamentul se angajează în mod specific să întreprindă acțiunile menționate în cele de mai jos:

Verificarea cerințelor de autocertificare

Înainte de finalizarea autocertificării inițiale sau a recertificării anuale a unei organizații (denumite în mod colectiv „autocertificarea”) și de plasarea sau menținerea unei organizații pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor, departamentul va verifica dacă organizația a îndeplinit cel puțin cerințele relevante prevăzute în principiul suplimentar privind autocertificarea în ceea ce privește informațiile pe care o organizație trebuie să le furnizeze în cererea sa de autocertificare înaintată departamentului și a furnizat, la momentul oportun, o politică de confidențialitate relevantă care informează persoanele cu privire la toate cele 13 elemente enumerate în principiul notificării. Departamentul va verifica dacă organizația:

a precizat organizația care depune autocertificarea, precum și orice entități din SUA sau filiale din SUA ale acesteia care aderă, de asemenea, la principiile pe care organizația dorește să le acopere prin autocertificarea sa;

a furnizat datele de contact necesare ale organizației [de exemplu, datele de contact ale persoanei (persoanelor) și/sau ale biroului (birourilor) specifice din cadrul organizației care se autocertifică responsabile pentru gestionarea plângerilor, a cererilor de acces și a oricăror alte aspecte care intervin în temeiul CCD UE-SUA];

a descris scopul (scopurile) în care organizația ar urma să colecteze și să utilizeze informațiile cu caracter personal primite din Uniunea Europeană;

a indicat informațiile cu caracter personal care ar urma să fie primite din Uniunea Europeană în temeiul CCD UE-SUA și, prin urmare, ar urma să facă obiectul autocertificării sale;

în cazul în care organizația dispune de un site web public, a furnizat adresa URL la care este disponibilă politica de confidențialitate relevantă pe site-ul respectiv sau, în cazul în care organizația nu dispune de un site web public, a furnizat departamentului o copie a politicii de confidențialitate relevante și a comunicat locul în care textul politicii de confidențialitate este disponibil pentru consultare de către persoanele afectate (și anume angajații afectați, dacă politica de confidențialitate relevantă este o politică de confidențialitate privind resursele umane, sau publicul, dacă politica de confidențialitate relevantă nu este o politică de confidențialitate privind resursele umane);

a inclus în politica sa de confidențialitate relevantă la momentul oportun (și anume inițial numai într-un proiect de politică de confidențialitate furnizat împreună cu cererea în cazul în care cererea vizează o autocertificare inițială și, în caz contrar, într-o politică de confidențialitate finală și, după caz, publicată) o declarație că aderă la principii și un hyperlink către site-ul web destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor al departamentului sau adresa URL a acestuia (de exemplu, pagina principală sau pagina web a listei Cadrului privind confidențialitatea datelor);

a inclus în politica sa de confidențialitate relevantă, la momentul oportun, toate celelalte 12 elemente enumerate în principiul notificării (de exemplu, posibilitatea, în anumite condiții, ca persoana din UE afectată să recurgă la o procedură de arbitraj obligatoriu, cerința de a divulga informații cu caracter personal ca răspuns la solicitări legale formulate de către autorități publice, inclusiv pentru respectarea cerințelor privind securitatea națională sau aplicarea legii și răspunderea sa în cazul transferurilor ulterioare către părți terțe);

a precizat organismul statutar care are competența de a examina plângerile înaintate împotriva organizației referitoare la posibile practici neloiale sau frauduloase și încălcări ale legilor sau reglementărilor privind protecția vieții private (și care este menționat în principii sau într-o viitoare anexă la principii);

a precizat orice program de protecție a vieții private la care participă organizația;

a precizat dacă metoda relevantă (și anume procedurile de urmărire pe care trebuie să le asigure) pentru verificarea conformității sale cu principiile este „autoevaluarea” (și anume verificarea internă) sau „evaluarea externă a conformității” (și anume verificarea de către o parte terță) și, dacă a precizat că metoda relevantă este evaluarea externă a conformității, a precizat, de asemenea, partea terță care a realizat evaluarea respectivă;

a precizat mecanismul independent de recurs corespunzător disponibil pentru soluționarea plângerilor depuse în temeiul principiilor și pentru a oferi o cale de atac adecvată și gratuită persoanei afectate.

În cazul în care organizația a selectat un mecanism independent de recurs pus la dispoziție de un organism de soluționare alternativă a litigiilor din sectorul privat, aceasta a inclus în politica sa de confidențialitate relevantă un hyperlink către site-ul web relevant sau adresa URL a acestuia sau formularul de înaintare a plângerilor aferent mecanismului disponibil pentru investigarea plângerilor nesoluționate înaintate în temeiul principiilor.

În cazul în care organizația fie este obligată (și anume în legătură cu datele privind resursele umane transferate din Uniunea Europeană în contextul unui raport de muncă), fie a ales să coopereze cu APD corespunzătoare în cadrul investigării și soluționării plângerilor înaintate în temeiul principiilor, aceasta și-a declarat angajamentul de a coopera cu APD și de a se conforma recomandărilor acestora de a întreprinde acțiuni specifice în vederea respectării principiilor.

Departamentul va verifica, de asemenea, dacă respectiva cerere de autocertificare a organizației este în concordanță cu politica sa (politicile) (sale) de confidențialitate relevantă (relevante). În cazul în care o organizație de autocertificare dorește să includă oricare dintre entitățile sale din SUA sau filialele sale din SUA care au politici de confidențialitate relevante separate, departamentul va revizui, de asemenea, politicile de confidențialitate relevante ale acestor entități sau filiale vizate pentru a se asigura că acestea includ toate elementele necesare prevăzute în principiul notificării.

Departamentul va colabora cu organismele statutare (de exemplu, FTC și DoT) pentru a verifica dacă organizațiile intră sub jurisdicția organismului statutar relevant identificat în cererile lor de autocertificare, în cazul în care departamentul are motive să se îndoiască de acest lucru.

Departamentul va colabora cu organisme de soluționare alternativă a litigiilor din sectorul privat pentru a verifica dacă organizațiile sunt înregistrate în mod activ în ceea ce privește mecanismul independent de recurs identificat în cererile lor de autocertificare și pentru a verifica dacă organizațiile sunt înregistrate în mod activ pentru evaluarea externă a conformității identificată în documentele lor de autocertificare, în cazul în care organismele respective pot oferi ambele tipuri de servicii.

Departamentul va colabora cu partea terță selectată de departament pentru a servi drept custode al fondurilor colectate prin intermediul taxei pentru comitetul APD (și anume taxa anuală menită să acopere costurile de funcționare ale comitetului APD) pentru a verifica dacă organizațiile au plătit taxa respectivă pentru anul relevant, în cazul în care organizațiile au identificat APD ca fiind mecanismul independent de recurs relevant.

Departamentul va colabora cu partea terță selectată de departament pentru desfășurarea procedurilor de arbitraj în temeiul anexei I la principii și gestionarea fondului de arbitraj menționat în aceasta pentru a verifica dacă organizațiile au contribuit la fondul de arbitraj respectiv.

În cazul în care departamentul identifică orice probleme în cursul examinării cererilor de autocertificare ale organizațiilor, acesta le va informa că trebuie să soluționeze toate aceste probleme în intervalul de timp adecvat desemnat de departament (2). Departamentul le va informa, de asemenea, cu privire la faptul că lipsa unui răspuns în termenele stabilite de departament sau orice altă omisiune de a-și finaliza autocertificarea în conformitate cu procedurile departamentului va conduce la concluzia că s-a renunțat la cererile de autocertificare respective, precum și cu privire la faptul că orice declarație falsă cu privire la participarea unei organizații la CCD UE-SUA sau la respectarea acestuia poate face obiectul unei măsuri de asigurare a respectării legii luate de FTC, de DoT sau de alt organism guvernamental relevant. Departamentul va informa organizațiile prin intermediul modalităților de contact pe care organizațiile le-au furnizat departamentului.

Facilitarea cooperării cu organismele de soluționare alternativă a litigiilor care oferă servicii legate de principii

Departamentul va colabora cu organisme de soluționare alternativă a litigiilor din sectorul privat care oferă mecanisme independente de recurs și sunt disponibile pentru a investiga plângerile nesoluționate înaintate în temeiul principiilor pentru a verifica dacă acestea îndeplinesc cel puțin cerințele prevăzute în principiul suplimentar privind soluționarea litigiilor și punerea în aplicare a deciziilor. Departamentul va verifica dacă acestea:

includ pe site-urile lor web publice informații cu privire la principii și serviciile pe care acestea le furnizează în temeiul CCD UE-SUA, care trebuie să includă: (1) informații despre sau un hyperlink către cerințele principiilor referitoare la mecanismele independente de recurs, (2) un hyperlink către site-ul web al departamentului destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor, (3) o explicație privind caracterul gratuit al serviciilor de soluționare a litigiilor în temeiul CCD UE-SUA, (4) o descriere a modului în care se poate înainta o plângere legată de principii, (5) termenul în care sunt prelucrate plângerile legate principii și (6) o descriere a gamei de soluții posibile. Departamentul va informa organismele respective în timp util cu privire la modificările semnificative în ceea ce privește supravegherea și gestionarea de către departament a programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor, în cazul în care astfel de modificări sunt iminente sau au fost deja efectuate și sunt relevante pentru rolul pe care îl au organismele respective în temeiul CCD UE-SUA;

publică un raport anual care să furnizeze statistici agregate privind serviciile lor de soluționare a litigiilor, care trebuie să includă: (1) numărul total de plângeri legate de principii primite în cursul anului de raportare, (2) tipurile de plângeri primite, (3) măsurile cu privire la calitatea procesului de soluționare a litigiilor, cum ar fi perioada de timp necesară pentru soluționarea plângerilor și (4) rezultatele plângerilor primite, în special numărul și tipul de măsuri reparatorii sau sancțiuni impuse. Departamentul va furniza organismelor respective orientări specifice și complementare cu privire la informațiile pe care ar trebui să le furnizeze în rapoartele anuale care detaliază cerințele respective (de exemplu, enumerarea criteriilor specifice pe care o plângere trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată o plângere legată de principii în scopul raportului anual), precum și identificarea altor tipuri de informații pe care ar trebui să le furnizeze (de exemplu, dacă organismul furnizează, de asemenea, un serviciu de verificare legat de principii, o descriere a modului în care organismul evită orice conflict de interese real sau potențial în situațiile în care furnizează unei organizații atât servicii de verificare, cât și servicii de soluționare a litigiilor). Orientările suplimentare furnizate de departament vor specifica, de asemenea, data până la care rapoartele anuale ale organismelor ar trebui să fie publicate pentru perioada de raportare relevantă.

Urmărirea organizațiilor care doresc să fie eliminate sau au fost eliminate de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor

Dacă o organizație dorește să se retragă din CCD UE-SUA, departamentul îi va solicita organizației respective să elimine din orice politică de confidențialitate relevantă orice trimiteri la CCD UE-SUA care implică faptul că organizația continuă să participe la CCD UE-SUA și că poate primi date cu caracter personal în temeiul CCD UE-SUA (a se vedea descrierea angajamentului departamentului de identificare a declarațiilor false de participare). De asemenea, departamentul îi va solicita organizației să completeze și să transmită departamentului un chestionar corespunzător pentru a verifica:

dorința acesteia de a se retrage;

care sunt acțiunile, din cele menționate mai jos, pe care le va întreprinde în legătură cu datele cu caracter personal primite în temeiul CCD UE-SUA în timpul participării sale la CCD UE-SUA, respectiv: (a) va păstra aceste date, va continua să aplice principiile în cazul acestor date și își va declara anual departamentului angajamentul de a aplica principiile în cazul acestor date, (b) va păstra aceste date și va asigura o protecție „adecvată” a acestor date prin alte mijloace autorizate sau (c) va returna sau va șterge toate aceste date până la o dată specificată și

care este punctul de contact permanent din cadrul organizației desemnat pentru orice întrebări legate de principii.

În cazul în care o organizație a ales acțiunile menționate la litera (a) de mai sus, departamentul va solicita, de asemenea, ca aceasta să completeze și să transmită departamentului în fiecare an după retragere (și anume până la prima aniversare a retragerii sale, precum și până la fiecare aniversare ulterioară, cu excepția situației în care și până când organizația fie asigură o protecție „adecvată” a acestor date prin alte mijloace autorizate sau returnează sau șterge toate aceste date și informează departamentul în acest sens) un chestionar corespunzător pentru a stabili care sunt acțiunile pe care le-a întreprins în legătură cu datele cu caracter personal respective, care sunt acțiunile pe care le va întreprinde în legătură cu oricare dintre datele cu caracter personal pe care continuă să le păstreze și care este punctul de contact permanent din cadrul organizației desemnat pentru orice întrebări legate de principii.

În cazul în care o organizație a permis expirarea autocertificării sale (și anume nici nu a finalizat recertificarea anuală a adeziunii sale la principii și nici nu a fost eliminată de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor din alte motive, cum ar fi retragerea), departamentul o va îndruma să completeze și să transmită departamentului un chestionar corespunzător pentru a verifica dacă dorește să se retragă sau să se recertifice:

și, dacă dorește să se retragă, pentru a verifica în continuare care sunt acțiunile pe care le va întreprinde în legătură cu datele cu caracter personal primite în temeiul CCD UE-SUA în timpul participării sale la CCD UE-SUA (a se vedea descrierea anterioară a aspectelor pe care trebuie să le confirme o organizație dacă dorește să se retragă);

și, dacă dorește să se recertifice, pentru a verifica în continuare dacă, în timpul perioadei în care certificarea era expirată, aceasta a aplicat principiile în cazul datelor cu caracter personal primite în temeiul CCD UE-SUA și pentru a clarifica măsurile pe care aceasta le va lua pentru a aborda problemele nesoluționate care au determinat întârzierea recertificării.

În cazul în care o organizație este eliminată de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor din oricare dintre următoarele motive: (a) ca urmare a retragerii din CCD UE-SUA, (b) ca urmare a nefinalizării recertificării anuale a adeziunii sale la principii (și anume fie a început, dar nu a finalizat procesul de recertificare anuală în timp util, fie nici măcar nu a demarat procesul de recertificare anuală) sau (c) ca urmare a unei „încălcări sistematice”, departamentul va trimite o notificare persoanei (persoanelor) de contact identificate în cererea de autocertificare a organizației, specificând motivul eliminării și explicând că aceasta trebuie să înceteze să mai facă afirmații explicite sau implicite că participă la sau respectă CCD UE-SUA și că poate primi date cu caracter personal în temeiul CCD UE-SUA. Notificarea, care poate include, de asemenea, un alt conținut adaptat motivului eliminării, va indica faptul că organizațiile care dau declarații false cu privire la participarea la sau respectarea CCD UE-SUA, inclusiv în cazul în care declară că participă la CCD UE-SUA după ce au fost eliminate de pe lista Cadrului privind confidențialitatea datelor, pot face obiectul unor măsuri de asigurare a respectării legii luate de către FTC, DoT sau un alt organism guvernamental relevant.

Identificarea și abordarea declarațiilor false de participare

în permanență, atunci când o organizație: (a) renunță la participarea sa la CCD UE-SUA, (b) nu finalizează recertificarea anuală a adeziunii sale la principii (și anume fie a început, dar nu a finalizat procesul de recertificare anuală în timp util, fie nici măcar nu a demarat procesul de recertificare anuală) sau (c) este eliminată de pe lista organizațiilor care participă la CCD UE-SUA în principal ca urmare a unei „încălcări sistematice” sau (d) nu finalizează autocertificarea inițială a adeziunii sale la principii (și anume a început, dar nu a finalizat procesul de autocertificare inițială în timp util), departamentul va întreprinde acțiuni ex officio pentru a se asigura că nicio politică de confidențialitate publicată a organizației nu include trimiteri la CCD UE-SUA care implică faptul că organizația participă la CCD UE-SUA și că poate primi date cu caracter personal în temeiul CCD UE-SUA. În cazul în care departamentul constată existența unor astfel de trimiteri, acesta va informa organizația că, după caz, va sesiza agenția relevantă pentru eventuale măsuri de asigurare a respectării legii în cazul în care organizația continuă să facă declarații false privind participarea la CCD UE-SUA. Departamentul va informa organizația respectivă prin intermediul modalităților de contact pe care organizația le-a furnizat departamentului sau, după caz, prin intermediul altor mijloace corespunzătoare. În cazul în care organizația nu elimină trimiterile respective și nici nu își autocertifică respectarea principiilor în temeiul CCD UE-SUA în conformitate cu procedurile departamentului, acesta va sesiza ex officio FTC, DoT sau o altă agenție corespunzătoare de aplicare a legii sau va lua alte măsuri adecvate pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a mărcii de certificare CCD UE-SUA;

departamentul va depune alte eforturi pentru a identifica declarațiile false privind participarea la CCD UE-SUA și utilizarea necorespunzătoare a mărcii de certificare CCD UE-SUA, inclusiv de către organizații care, spre deosebire de organizațiile descrise mai sus, nici măcar nu au început vreodată procesul de autocertificare (de exemplu efectuarea de căutări corespunzătoare pe internet pentru a identifica trimiterile la CCD UE-SUA în politicile de confidențialitate ale organizațiilor). În situația în care, în urma acestor eforturi, departamentul identifică declarații false privind participarea la CCD UE-SUA și utilizarea necorespunzătoare a mărcii de certificare, departamentul va informa organizația că, după caz, departamentul va sesiza agenția relevantă pentru eventuale măsuri de asigurare a respectării legii în cazul în care organizația continuă să facă declarații false privind participarea la CCD UE-SUA. Departamentul va informa organizația respectivă prin intermediul modalităților de contact pe care organizația le-a furnizat departamentului, dacă există, sau, după caz, prin intermediul altor mijloace corespunzătoare. În cazul în care organizația nu elimină trimiterile respective și nici nu își autocertifică respectarea principiilor în temeiul CCD UE-SUA în conformitate cu procedurile departamentului, departamentul va sesiza ex officio FTC, DoT sau o altă agenție corespunzătoare de aplicare a legii sau va lua alte măsuri adecvate pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a mărcii de certificare CCD UE-SUA;

departamentul va examina și va soluționa cu celeritate plângerile specifice neabuzive cu privire la declarațiile false de participare la CCD UE-SUA pe care le primește (de exemplu, plângerile primite de la APD, mecanismele independente de recurs furnizate de organismele de soluționare alternativă a litigiilor din sectorul privat, persoanele vizate, întreprinderile din UE și SUA și alte tipuri de părți terțe) și

departamentul poate lua alte măsuri de remediere adecvate. Orice declarație falsă adresată departamentului poate fi sancționată în temeiul Legii privind declarațiile false (titlul 18 articolul 1001 din U.S.C).

Efectuarea de evaluări periodice ex officio ale conformității și de evaluări ale programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor

în permanență, departamentul va depune eforturi pentru a monitoriza respectarea efectivă a cadrului de către organizațiile CCD UE-SUA pentru a identifica problemele care ar putea justifica acțiuni subsecvente. În special, departamentul va efectua ex officio controale de rutină prin sondaj asupra unor organizații CCD UE-SUA selectate aleatoriu, precum și controale ad-hoc prin sondaj asupra unor anumite organizații CCD UE-SUA în situația în care sunt identificate eventuale deficiențe de conformitate (de exemplu, eventuale deficiențe de conformitate aduse în atenția departamentului de către părți terțe) pentru a verifica: (a) dacă punctul (punctele) de contact responsabil(e) cu gestionarea plângerilor, a cererilor de acces și a altor aspecte care intervin în temeiul CCD UE-SUA sunt disponibile, (b) după caz, dacă politica de confidențialitate publică a organizației este ușor accesibilă consultării de către public, atât pe site-ul web public al organizației, cât și prin intermediul unui hyperlink care conduce la lista Cadrului privind confidențialitatea datelor, (c) dacă politica de confidențialitate a organizației continuă să respecte cerințele de autocertificare descrise în principii și (d) dacă mecanismul independent de recurs identificat de organizație este disponibil pentru soluționarea plângerilor depuse în temeiul CCD UE-SUA. De asemenea, departamentul va monitoriza în mod activ știrile pentru a identifica relatări care oferă dovezi credibile de neconformitate cu privire la organizațiile CCD UE-SUA.

În cadrul procedurii de evaluare a conformității, departamentul va solicita unei organizații CCD UE-SUA să completeze și să transmită departamentului un chestionar detaliat atunci când: (a) departamentul a primit orice plângeri neabuzive specifice cu privire la respectarea principiilor de către organizație; (b) o organizație nu răspunde în mod satisfăcător la solicitările de informații din partea departamentului referitoare la CCD UE-SUA sau (c) există dovezi credibile că o organizație nu își respectă angajamentele asumate în temeiul CCD UE-SUA. În cazul în care departamentul a transmis un astfel de chestionar detaliat unei organizații, iar organizația nu răspunde în mod satisfăcător la chestionarul respectiv, departamentul va informa organizația că, după caz, va sesiza agenția relevantă pentru eventuale măsuri de asigurare a respectării legii în cazul în care departamentul nu primește în timp util un răspuns satisfăcător de la organizație. Departamentul va informa organizația respectivă prin intermediul modalităților de contact pe care organizația le-a furnizat departamentului sau, după caz, prin intermediul altor mijloace corespunzătoare. În cazul în care organizația nu oferă în timp util un răspuns satisfăcător, acesta va sesiza ex officio FTC, DoT sau o altă agenție competentă de aplicare a legii sau va lua alte măsuri adecvate în vederea asigurării conformității. Departamentul se va consulta, după caz, cu autoritățile competente pentru protecția datelor cu privire la astfel de evaluări ale conformității și

departamentul va evalua periodic gestionarea și supravegherea programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor, pentru a se asigura că eforturile sale de monitorizare, inclusiv orice astfel de eforturi întreprinse prin utilizarea unor instrumente de căutare (de exemplu, pentru a verifica dacă există linkuri întrerupte către politicile de confidențialitate ale organizațiilor CCD UE-SUA), sunt adecvate pentru abordarea problemelor existente și a oricăror probleme noi, pe măsură ce apar.

Adaptarea site-ului web destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor la publicul vizat

Departamentul va adapta site-ul web destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor pentru a viza următoarele categorii de public: persoane din UE, întreprinderi din UE, întreprinderi din SUA și APD. Includerea materialelor care vizează direct persoanele din UE și întreprinderile din UE va facilita transparența în mai multe moduri. În ceea ce privește persoanele din UE, site-ul web va explica în mod clar: (1) drepturile pe care CCD UE-SUA le oferă persoanelor din UE, (2) mecanismele de recurs disponibile persoanelor din UE în momentul în care aceștia consideră că o organizație și-a încălcat angajamentul de a respecta principiile și (3) modul în care se pot identifica informații referitoare la autocertificarea organizației în ceea ce privește CCD UE-SUA. În ceea ce privește întreprinderile din UE, acesta va facilita verificarea: (1) participării unei organizații la CCD UE-SUA, (2) a tipului de informații care fac obiectul autocertificării unei organizații în ceea ce privește CCD UE-SUA, (3) a politicii de confidențialitate care se aplică informațiilor care intră sub incidența acesteia și (4) a metodei utilizate de organizație pentru verificarea adeziunii acesteia la principii. În ceea ce privește întreprinderile din UE, acesta va explica în mod clar: (1) beneficiile participării la CCD UE-SUA, (2) modalitatea de aderare la CCD UE-SUA, precum și modalitatea de recertificare și de retragere din CCD UE-SUA și (3) modul de gestionare și punere în aplicare de către Statele Unite ale Americii a CCD UE-SUA. Includerea de materiale care vizează în mod direct APD (de exemplu, informații cu privire la punctul de contact specific al departamentului destinat APD și un hyperlink către conținutul legat de principii de pe site-ul web FTC) va facilita atât cooperarea, cât și transparența. De asemenea, departamentul va colabora ad-hoc cu Comisia și Comitetul european pentru protecția datelor („CEPD”) pentru a elabora materiale suplimentare punctuale (de exemplu, răspunsuri la întrebări frecvente) care să fie utilizate pe site-ul web destinat Cadrului privind confidențialitatea datelor, în cazul în care astfel de informații ar facilita gestionarea și supravegherea eficientă a programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor.

Facilitarea cooperării cu APD

Pentru a spori posibilitățile de cooperare cu APD, departamentul va stabili un punct de contact specific în cadrul acestuia care să acționeze ca punct de legătură cu APD. În situațiile în care o APD consideră că o organizație CCD UE-SUA nu respectă principiile, inclusiv în urma unei plângeri din partea unei persoane din UE, APD va putea lua legătura cu punctul de contact specific din cadrul departamentului în vederea reexaminării acesteia. Departamentul va depune toate eforturile pentru a facilita soluționarea plângerii împreună cu organizația CCD UE-SUA. În termen de 90 de zile de la primirea plângerii, departamentul va furniza APD o actualizare. Punctul de contact specific va primi, de asemenea, sesizări cu privire la organizațiile care pretind în mod fals că participă la CCD UE-SUA. Punctul de contact specific va urmări toate sesizările de la APD primite de departament, iar departamentul va furniza în cadrul revizuirii comune descrise mai jos un raport în care se analizează în ansamblu plângerile pe care le primește în fiecare an. Punctul de contact specific va sprijini APD în activitatea acestora de identificare a informațiilor referitoare la autocertificarea sau participarea anterioară a unei anumite organizații la CCD UE-SUA și va răspunde solicitărilor de informații ale APD cu privire la punerea în aplicare a anumitor cerințe ale CCD UE-SUA. Departamentul va coopera, de asemenea, cu Comisia și cu CEPD cu privire la aspecte procedurale și administrative care vizează comitetul APD, inclusiv la stabilirea unor proceduri adecvate pentru distribuirea fondurilor colectate prin intermediul taxei comitetului APD. Potrivit înțelegerii noastre, Comisia va colabora cu departamentul pentru a facilita soluționarea oricăror probleme care ar putea apărea în legătură cu aceste proceduri. În plus, departamentul va oferi APD materiale privind CCD UE-SUA pentru a fi incluse pe propriile site-uri web în vederea sporirii transparenței pentru persoanele din UE și întreprinderile din UE. Creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește CCD UE-SUA și drepturile și responsabilitățile pe care le creează acesta ar trebui să faciliteze identificarea problemelor pe măsură ce acestea apar, astfel încât să poată fi abordate în mod adecvat.

Îndeplinirea angajamentelor asumate în temeiul anexei I la principii

Departamentul își va îndeplini angajamentele asumate în temeiul anexei I la principii, inclusiv menținerea unei liste de arbitri aleși împreună cu Comisia pe baza independenței, integrității și competențelor acestora și sprijinirea, după caz, a părții terțe selectate de departament pentru desfășurarea procedurilor de arbitraj în temeiul anexei I la principii și gestionarea fondului de arbitraj menționat în aceasta (3). Departamentul va colabora cu partea terță respectivă pentru a verifica, printre altele, dacă partea terță menține un site web pe care se regăsesc orientări privind procesul de arbitraj, inclusiv: (1) modul de inițiere a procedurilor și de depunere a documentelor, (2) lista arbitrilor menținută de departament și modul de selectare a arbitrilor din lista respectivă, (3) procedurile de arbitraj aplicabile și codul de conduită al arbitrilor adoptate de departament și de Comisie (4) și (4) colectarea și plata onorariilor arbitrilor. În plus, departamentul va coopera cu partea terță respectivă pentru a revizui periodic funcționarea fondului de arbitraj, inclusiv necesitatea de a ajusta valoarea contribuțiilor sau a plafoanelor (și anume a sumelor maxime) privind costurile procedurilor de arbitraj, ținând seama, printre altele, de numărul de arbitri, costurile și calendarul arbitrajelor și înțelegându-se că nu se va impune o sarcină financiară excesivă asupra organizațiilor CCD UE-SUA. Departamentul va informa Comisia cu privire la rezultatul acestor revizuiri realizate împreună cu partea terță și va transmite Comisiei o notificare prealabilă cu privire la orice ajustare a cuantumului contribuțiilor.

Realizarea de revizuiri comune ale funcționării CCD UE-SUA

Departamentul și alte agenții, după caz, vor organiza reuniuni periodice cu Comisia, cu APD interesate și cu reprezentanții corespunzători ai CEPD, în cadrul cărora departamentul va oferi informații actualizate cu privire la CCD UE-SUA. În cadrul reuniunilor, se va discuta cu privire la aspecte de actualitate legate de funcționarea, punerea în aplicare, supravegherea și asigurarea respectării programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor. Reuniunile pot include, după caz, discuții pe teme conexe, cum ar fi alte mecanisme de transfer de date care beneficiază de garanțiile prevăzute de CCD UE-SUA.

Actualizarea legislației

Departamentul va depune eforturi rezonabile pentru a informa Comisia cu privire la evoluții semnificative în legislația Statelor Unite ale Americii, în măsura în care acestea sunt relevante pentru CCD UE-SUA, în ceea ce privește protecția confidențialității datelor cu caracter personal și limitările și garanțiile aplicabile accesului la datele cu caracter personal de către autoritățile SUA și utilizarea ulterioară a acestora.

Accesul autorităților SUA la datele cu caracter personal

Statele Unite ale Americii au emis Ordinul executiv nr. 14086 – „Enhancing Safeguards for US Signals Intelligence Activities” (Consolidarea garanțiilor pentru activitățile de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de Statele Unite ale Americii) și titlul 28 partea 201 din CFR de modificare a regulamentelor Departamentului de Justiție pentru instituirea „Curții de Reexaminare a Protecției Datelor”, care oferă o protecție solidă a datelor cu caracter personal în ceea ce privește accesul autorităților la date în scopuri legate de securitatea națională. Protecția oferită include: consolidarea garanțiilor privind protecția vieții private și a libertăților civile care asigură faptul că activitățile de colectare de informații de tip SIGINT sunt necesare și proporționale din perspectiva urmăririi unor obiective definite de securitate națională, instituirea unui nou mecanism independent de recurs cu autoritate obligatorie și consolidarea supravegherii existente riguroase și pe mai multe niveluri a activităților de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de SUA. Prin intermediul acestor măsuri de protecție, persoanele din UE pot exercita căi de atac prin intermediul unui nou mecanism de recurs pe mai multe niveluri, care include o instanță DPRC independentă, compusă din persoane care nu fac parte din personalul autorităților SUA, cu competență deplină de a se pronunța asupra plângerilor și de a acorda în mod direct măsuri reparatorii, după cum este necesar. Departamentul va păstra o evidență a persoanelor din UE care depun plângeri eligibile în temeiul Ordinului executiv nr. 14086 și al titlului 28 partea 201 din CFR. La cinci ani de la data prezentei scrisori și, ulterior, o dată la cinci ani, departamentul va contacta agențiile relevante pentru a stabili dacă informațiile referitoare la examinarea plângerilor eligibile sau la reexaminarea oricăror cereri de reexaminare depuse la DPRC au fost declasificate. În cazul în care aceste informații au fost declasificate, departamentul va colabora cu APD relevantă pentru a informa persoana din UE în acest sens. Aceste îmbunătățiri confirmă faptul că datele cu caracter personal din UE transferate către Statele Unite ale Americii vor fi tratate în conformitate cu cerințele legale ale UE în ceea ce privește accesul autorităților la date.

Pe baza principiilor, a Ordinului executiv nr. 14086, a titlului 28 partea 201 din CFR și a scrisorilor și materialelor însoțitoare, inclusiv a angajamentelor departamentului privind gestionarea și supravegherea programului aferent Cadrului privind confidențialitatea datelor, ne așteptăm ca decizia Comisiei să stabilească că acest Cadru UE-SUA privind confidențialitatea datelor oferă o protecție adecvată în sensul legislației UE și ca transferurile de date din Uniunea Europeană să continue să se efectueze către organizațiile care participă la CCD UE-SUA. De asemenea, ne așteptăm ca transferurile către organizațiile din SUA efectuate pe baza clauzelor contractuale standard ale UE sau a regulilor corporatiste obligatorii ale UE să fie facilitate și mai mult de termenii acestor acorduri.

Cu stimă,

Image 5

Marisa LAGO


(1)  Organizațiile care și-au autocertificat angajamentul de a respecta principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor și doresc să beneficieze de participarea la CCD UE-SUA trebuie să respecte „ principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor”. Acest angajament de a respecta „ principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor” se va reflecta în politicile de confidențialitate ale acestor organizații care participă la CCD UE-SUA cât mai curând posibil și, în orice caz, nu mai târziu de trei luni de la data intrării în vigoare a „ principiilor Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor”. [A se vedea litera (e) din principiul suplimentar privind autocertificarea].

(2)  De exemplu, în ceea ce privește recertificarea, se așteaptă ca organizațiile să abordeze toate aceste aspecte în termen de 45 de zile, sub rezerva stabilirii de către departament a unui interval de timp diferit și corespunzător.

(3)  Departamentul a selectat Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor (International Centre for Dispute Resolution) („ICDR”), divizia internațională a Asociației Americane de Arbitraj (American Arbitration Association) („AAA”), (denumite în mod colectiv „ICDR-AAA”), pentru desfășurarea procedurilor de arbitraj în conformitate cu anexa I la principii și pentru a gestiona fondul de arbitraj identificat în aceasta.

(4)  La 15 septembrie 2017, departamentul și Comisia au convenit cu privire la adoptarea unui set de norme de arbitraj care să reglementeze procedurile de arbitraj obligatoriu descrise în anexa I la principii, precum și a unui cod de conduită pentru arbitri care să fie în concordanță cu standardele etice general acceptate pentru arbitrii comerciali și cu anexa I la principii. Departamentul și Comisia au convenit să adapteze normele de arbitraj și codul de conduită pentru a reflecta actualizările în temeiul CCD UE-SUA, iar departamentul va colabora cu ICDR-AAA pentru a realiza aceste actualizări.


ANEXA IV

Image 6

Biroul președintelui

STATELE UNITE ALE AMERICII

Comisia Federală pentru Comerț

Washington, D.C. 20580

9 iunie 2023

Didier Reynders

Comisar pentru justiție

Comisia Europeană

Rue de la Loi/Wetstraat 200

1049 Bruxelles

Belgia

Stimate Domnule Comisar Reynders,

Comisia Federală pentru Comerț a Statelor Unite ale Americii („FTC”) apreciază oportunitatea de a aborda rolul său de asigurare a respectării principiilor Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor („ CCD UE-SUA”). FTC s-a angajat de multă vreme să protejeze consumatorii și viața privată la nivel transfrontalier și ne angajăm să punem în aplicare aspectele legate de sectorul comercial ale acestui cadru. FTC a îndeplinit un astfel de rol începând cu anul 2000, în legătură cu Cadrul privind sfera de siguranță UE-SUA și, cel mai recent, din 2016, în legătură cu Cadrul privind Scutul de confidențialitate UE-SUA (1). La 16 iulie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) a declarat ca fiind nevalidă decizia Comisiei Europene privind caracterul adecvat al nivelului de protecție care stă la baza Cadrului privind Scutul de confidențialitate UE-SUA, pe temeiul altor aspecte decât principiile comerciale pe care le-a pus în aplicare FTC. Între timp, SUA și Comisia Europeană au negociat Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor pentru a ține seama de această hotărâre a CJUE.

Vă scriu pentru a confirma angajamentul FTC de a pune în aplicare cu fermitate principiile CCD UE-SUA. În special, ne afirmăm angajamentul în trei domenii principale: (1) gestionarea cu prioritate a sesizărilor și realizarea investigațiilor, (2) solicitarea și monitorizarea ordinelor și (3) cooperarea cu autoritățile UE pentru protecția datelor („APD”) în vederea asigurării respectării legii.

I.   Introducere

a.   Activitățile FTC în materie de politici și de asigurare a respectării legii în domeniul protecției vieții private

FTC dispune de o competență amplă de asigurare a respectării legii în materie de drept civil pentru a promova protecția consumatorilor și concurența în domeniul comercial. În cadrul mandatului său de protecție a consumatorilor, FTC aplică o gamă largă de norme de protecție a vieții private și a securității consumatorilor și a datelor acestora. Legislația primară aplicată de FTC, Legea privind FTC, interzice actele sau practicile „neloiale” și „înșelătoare” în domeniul comerțului sau care afectează comerțul (2). FTC aplică, de asemenea, legi specifice care protejează informațiile referitoare la starea de sănătate, la credite și la alte aspecte financiare, precum și informațiile privind copii în mediul online și a publicat o serie de regulamente de punere în aplicare a fiecăruia dintre aceste legi (3).

De asemenea, FTC s-a implicat recent în numeroase inițiative de consolidare a activității noastre în domeniul protecției vieții private. În august 2022, FTC a anunțat că are în vedere norme împotriva supravegherii comerciale dăunătoare și securitatea laxă a datelor (4). Obiectivul proiectului este de a crea o evidență publică solidă pentru a fundamenta posibilitatea ca FTC să emită norme care să abordeze practicile de supraveghere comercială și de securitate a datelor, precum și modul în care ar trebui formulate aceste norme. Am salutat observațiile părților interesate din UE cu privire la această inițiativă și la alte inițiative.

Conferințele noastre „PrivacyCon” continuă să reunească cercetători de renume pentru a dezbate cele mai recente studii și tendințe în domeniul protecției vieții private a consumatorilor și securitatea datelor. De asemenea, am sporit capacitatea agenției noastre de a ține pasul cu evoluțiile tehnologice aflate în centrul unei mari părți a activității noastre în domeniul protecției vieții private, construind o echipă din ce în ce mai numeroasă de tehnicieni și cercetători interdisciplinari. De asemenea, după cum știți, am anunțat un dialog comun cu dumneavoastră și cu colegii dumneavoastră din cadrul Comisiei Europene, care include abordarea unor subiecte legate de protecția vieții private, cum ar fi interfețele înșelătoare și modelele de afaceri caracterizate prin colectarea generalizată de date (5). De asemenea, am publicat recent un raport către Congres, care avertizează cu privire la consecințele asociate utilizării inteligenței artificiale („IA”) pentru a aborda problemele din mediul online identificate de Congres. Acest raport a ridicat semne de întrebare cu privire la inexactitatea, prejudecățile, discriminarea și denaturarea supravegherii comerciale (6).

b.   Protecția juridică în SUA de care beneficiază consumatorii UE

CCD UE-SUA funcționează în contextul american mai amplu al protecției vieții private, care protejează, de asemenea, consumatorii din UE în mai multe moduri. Interdicția inclusă în Legea FTC privind actele sau practicile neloiale sau frauduloase nu se limitează la protecția consumatorilor din SUA de întreprinderile din SUA, întrucât aceasta include practicile care (1) cauzează sau pot cauza un prejudiciu previzibil în mod rezonabil în Statele Unite ale Americii sau (2) implică o serie de comportamente semnificative în Statele Unite ale Americii. De asemenea, FTC poate utiliza toate căile de atac disponibile pentru a proteja consumatorii de la nivel național atunci când protejează consumatorii străini (7).

De asemenea, FTC asigură aplicarea altor legi specifice ale căror măsuri de protecție se extind la consumatori care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA, cum ar fi Legea privind respectarea vieții private a copiilor în mediul online („COPPA”). Printre altele, COPPA impune operatorilor de servicii online și site-uri web care vizează copiii sau de site-uri web care vizează publicul general și care colectează în cunoștință de cauză informații cu caracter personal de la copii sub vârsta de 13 ani să furnizeze o notificare parentală și să obțină consimțământul verificabil al părinților. Site-urile web și serviciile care fac obiectul COPPA și care colectează informații cu caracter personal de la copii străini sunt obligați să respecte dispozițiile COPPA. Site-urile web și serviciile online cu sediul în străinătate trebuie, de asemenea, să respecte COPPA dacă vizează direct copii din Statele Unite ale Americii sau în cazul în care colectează în cunoștință de cauză informații cu caracter personal de la copii din Statele Unite ale Americii. De asemenea, în plus față de legislația federală a SUA aplicată de FTC, alte legi specifice federale și la nivel de stat de protecție a consumatorilor și a vieții private, precum și împotriva încălcărilor securității datelor pot aduce beneficii suplimentare pentru consumatorii din UE.

c.   Activitatea FTC de asigurare a respectării legii

FTC a introdus acțiuni atât în temeiul Cadrului privind sfera de siguranță UE-SUA, cât și în temeiul Scutului de confidențialitate UE-SUA și a continuat să asigure respectarea Scutului de confidențialitate UE-SUA chiar și după ce CJUE a declarat nevalidă decizia privind caracterul adecvat al nivelului de protecție care stă la baza Cadrului privind Scutul de confidențialitate UE-SUA (8). Mai multe dintre plângerile recente ale FTC au inclus capete de acuzare care au vizat pretinsa încălcare a dispozițiilor Scutului de confidențialitate, inclusiv în cadrul unor proceduri împotriva Twitter, (9) CafePress, (10) și Flo (11). În cadrul acțiunii împotriva Twitter, FTC a obținut 150 de milioane USD de la Twitter pentru încălcarea unui ordin FTC anterior prin practici care au afectat peste 140 de milioane de clienți, inclusiv încălcarea principiului 5 al Scutului de confidențialitate UE-SUA (integritatea datelor și limitarea scopului). În plus, ordinul agenției impune Twitter să permită utilizatorilor să utilizeze metode securizate de autentificare multifactorială care nu impun utilizatorilor să furnizeze numerele lor de telefon.

În cazul CafePress, FTC a susținut că societatea respectivă nu a garantat securitatea informațiilor sensibile ale consumatorilor, a mușamalizat o încălcare majoră a securității datelor și a încălcat principiile 2 (opțiunea), 4 (securitatea) și 6 (accesul) din Scutul de confidențialitate UE-SUA. Ordinul FTC impune societății să înlocuiască măsurile de autentificare necorespunzătoare cu autentificarea multifactorială, să limiteze în mod substanțial volumul de date pe care le colectează și le păstrează, să cripteze numerele de securitate socială și să dispună evaluarea de către o parte terță a programelor de securitate a informațiilor și să furnizeze FTC o copie care poate fi făcută publică.

În cazul Flo, FTC a susținut că aplicația de urmărire a fertilității a divulgat informații privind sănătatea utilizatorilor furnizorilor terți de analize de date, după ce s-a angajat să păstreze confidențialitatea acestor informații. FTC face referire în special la interacțiunile societății cu consumatorii din UE și la faptul că Flo a încălcat principiile 1 (notificarea), 2 (opțiunea), 3 (responsabilitatea pentru transferurile ulterioare) și 5 (integritatea datelor și limitarea scopului) din Scutul de confidențialitate UE-SUA. Printre altele, ordinul agenției impune societății Flo să informeze utilizatorii afectați cu privire la divulgarea informațiilor lor cu caracter personal și să solicite oricărei părți terțe care a primit informații privind sănătatea utilizatorilor să distrugă datele respective. Este important de menționat că ordinele FTC protejează toți consumatorii din întreaga lume care interacționează cu o întreprindere din SUA, și nu doar consumatorii care au depus plângeri.

Multe dintre cazurile anterioare care vizează asigurarea respectării Cadrului privind sfera de siguranță UE-SUA și a Scutului de confidențialitate UE-SUA au implicat organizații care au finalizat o autocertificare inițială prin intermediul Departamentului Comerțului, dar nu și-au menținut autocertificarea anuală, deși au continuat să se reprezinte ca participanți la acestea. Alte cazuri au implicat declarații false de participare din partea organizațiilor care nu au finalizat niciodată o autocertificare inițială prin intermediul Departamentului Comerțului. Pe viitor, ne așteptăm să ne concentrăm eforturile proactive de asigurare a respectării legii asupra tipurilor de încălcări de fond ale principiilor CCD UE-SUA în cazuri precum Twitter, CafePress și Flo. Între timp, Departamentul Comerțului va gestiona și va supraveghea procesul de autocertificare, va menține lista oficială a participanților la CCD UE-SUA și va aborda alte aspecte legate de cererile de participare la program (12). Este important de precizat că organizațiile care solicită participarea la CCD UE-SUA pot face obiectul unor acțiuni substanțiale de asigurare a respectării principiilor CCD UE-SUA în cazul în care nu se autocertifică sau nu mențin autocertificarea prin intermediul Departamentului Comerțului.

II.   Gestionarea cu prioritate a sesizărilor și realizarea investigațiilor

Astfel cum am procedat în temeiul Cadrului privind sfera de siguranță UE-SUA și al Cadrului privind Scutul de confidențialitate UE-SUA, FTC se angajează să acorde prioritate sesizărilor referitoare la principiile CCD UE-SUA transmise de Departamentul Comerțului și statele membre ale UE. De asemenea, vom acorda prioritate examinării sesizărilor în ceea ce privește nerespectarea principiilor CCD UE-SUA transmise de organizații de autoreglementare în domeniul protecției vieții private și de alte organisme independente de soluționare a litigiilor.

Pentru a facilita sesizările în temeiul CCD UE-SUA de la statele membre ale UE, FTC a creat un proces de sesizare standard și a oferit orientări pentru statele membre cu privire la tipul de informații care ar sprijini cel mai mult FTC în investigația sa în legătură cu o sesizare. Ca parte a acestui efort, FTC a desemnat un punct de contact în cadrul agenției pentru sesizările primite de la statele membre ale UE. Este foarte util ca autoritatea de trimitere să fi efectuat o investigație preliminară în legătură cu presupusa încălcare și să poată coopera cu FTC în cadrul unei investigații.

După primirea unei sesizări din partea Departamentului Comerțului, a unui stat membru al UE, a unui organism de autoreglementare sau a unui alt organism independent de soluționare a litigiilor, FTC poate lua o serie de măsuri pentru a soluționa aspectele invocate. De exemplu, se pot revizui politicile de confidențialitate ale organizației, se pot obțin informații suplimentare direct de la organizație sau de la părți terțe, se poate asigura o monitorizare împreună cu entitatea de trimitere, se poate evalua dacă există mai multe încălcări sau un număr semnificativ de consumatori afectați, se poate determina dacă sesizarea implică aspecte ce țin de competența Departamentul Comerțului, se poate evalua dacă ar fi utile eforturi suplimentare pentru informarea participanților pe piață și, după caz, se poate iniția o procedură de asigurare a respectării legii.

În plus față de gestionarea cu prioritate a sesizărilor referitoare la principiile CCD UE-SUA transmise de Departamentul Comerțului, statele membre ale UE și organizațiile de autoreglementare în domeniul protecției vieții private sau de alte organisme independente de soluționare a litigiilor (13), FTC va continua să investigheze încălcări ale principiilor CCD UE-SUA din proprie inițiativă, după caz, prin utilizarea unei serii de instrumente. În cadrul programului FTC de investigare a aspectelor legate de protecția vieții private și de securitate care implică organizații comerciale, agenția a examinat în mod regulat dacă entitatea în cauză a emis declarații privind Scutul de confidențialitate UE-SUA. Dacă entitatea a emis astfel de declarații și investigația a scos la iveală încălcări clare ale principiilor Scutului de confidențialitate, FTC a inclus în acțiunile sale de asigurare a respectării legii acuzații de încălcări ale Scutului de confidențialitate UE-SUA. Vom continua această abordare proactivă și în prezent în ceea ce privește CCD UE-SUA.

III.   Solicitarea și monitorizarea ordinelor

FTC își afirmă, de asemenea, angajamentul de a solicita și monitoriza ordinele de asigurare a respectării legii pentru a asigura respectarea principiilor CCD UE-SUA. Vom impune respectarea principiilor CCD UE-SUA prin diverse dispoziții reparatorii corespunzătoare în ordine viitoare ale FTC care vizează principiile CCD UE-SUA. Încălcările ordinelor administrative ale FTC pot conduce la sancțiuni civile de până la 50 120 USD pentru fiecare încălcare sau 50 120 USD pe zi pentru o încălcare persistentă (14), care, în cazul practicilor care afectează mulți consumatori, se pot ridica la milioane de dolari. De asemenea, fiecare ordonanță prin consimțământ conține dispoziții de raportare și de conformitate. Entitățile vizate de un ordin trebuie să păstreze documentele care le demonstrează conformitatea timp de un anumit număr de ani. Ordinele trebuie, de asemenea, să fie transmise angajaților responsabili pentru asigurarea conformității cu acestea.

FTC monitorizează sistematic respectarea ordinelor care vizează principiile Scutului de confidențialitate UE-SUA, astfel cum procedează în cazul tuturor ordinelor sale, și întreprinde acțiuni de asigurare a respectării acestora în situațiile necesare (15). Este important de menționat că ordinele FTC vor continua să protejeze toți consumatorii din întreaga lume care interacționează cu o întreprindere din SUA, și nu doar consumatorii care au depus plângeri. În sfârșit, FTC va menține o listă online a societăților care fac obiectul ordinelor obținute în legătură cu asigurarea respectării principiilor CCD UE-SUA (16).

IV.   Cooperarea cu APD din UE

FTC recunoaște rolul important pe care îl joacă APD din UE cu privire la respectarea principiilor CCD UE-SUA și încurajează sporirea consultării și cooperarea în vederea asigurării respectării legii. Într-adevăr, o abordare coordonată a provocărilor generate de evoluțiile actuale ale pieței digitale și de modelele de afaceri care utilizează intensiv date este din ce în ce mai importantă. FTC va face schimb de informații cu privire la sesizări cu autoritățile de aplicare a legii de trimitere, inclusiv cu privire la stadiul sesizărilor, sub rezerva legilor și a restricțiilor în materie de confidențialitate. În măsura în care este fezabil, având în vedere numărul și tipul de sesizări primite, informațiile furnizate vor include o evaluare a aspectelor sesizate, inclusiv o descriere a principalelor probleme invocate, precum și orice măsuri luate în vederea soluționării cazurilor de încălcare a legii, care sunt de competența FTC. De asemenea, FTC va oferi feedback autorității de trimitere privind tipurile de sesizări primite pentru a spori eficacitatea eforturilor de combatere a comportamentului ilicit. În cazul în care o autoritate de aplicare a legii de trimitere solicită informații privind stadiul unei anumite sesizări în scopul desfășurării propriei proceduri de asigurarea a respectării legii, FTC va răspunde, ținând cont de numărul de sesizări în curs de examinare și cu condiția respectării cerințelor de confidențialitate și a altor cerințe juridice.

De asemenea, FTC va colabora îndeaproape cu APD din UE pentru a oferi asistență pentru asigurarea respectării legii. În cazurile corespunzătoare, aceasta ar putea include schimbul de informații și asistență pentru investigații în conformitate cu Legea SAFE WEB din SUA, care autorizează FTC să acorde asistență agențiilor străine de aplicare a legii atunci când agenția străină pune în aplicare legi care interzic practici în mare măsură similare cu cele interzise de legislația aplicată de FTC (17). În cadrul acestei asistențe, FTC poate transmite informații obținute în legătură cu o investigație FTC, poate emite un ordin obligatoriu de depoziție în numele APD din UE care desfășoară propria investigație și poate solicita depoziții orale ale martorilor sau inculpaților în legătură cu procedurile APD de asigurare a respectării legii, sub rezerva îndeplinirii cerințelor Legii SAFE WEB din SUA. FTC utilizează periodic această competență pentru a asista alte autorități din întreaga lume în cazuri care vizează protecția vieții private și a consumatorilor.

Pe lângă consultările cu APD din UE cu privire la aspecte specifice cazurilor, FTC se angajează să participe la reuniuni periodice cu reprezentanții desemnați ai Comitetului european pentru protecția datelor („CEPD”) pentru a discuta în termeni generali modalitățile de îmbunătățire a cooperării în vederea asigurării respectării cadrului. FTC va participa, de asemenea, împreună cu Departamentul Comerțului, Comisia Europeană și reprezentanți ai CEPD, la revizuirea periodică a CCD UE-SUA pentru a discuta punerea sa în aplicare. FTC încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor instrumente care vor consolida cooperarea cu APD din UE în vederea asigurării respectării legii, precum și cu alte autorități de aplicare a legii în domeniul protecției vieții private din întreaga lume. FTC are plăcerea de a-și afirma angajamentul în direcția punerii în aplicare a aspectelor ce țin de sectorul comercial din CCD UE-SUA. Considerăm că parteneriatul nostru cu colegii din UE este o esențial pentru asigurarea protecției vieții private atât pentru cetățenii noștri, cât și pentru ai dumneavoastră.

Cu stimă,

Image 7

Lina M. KHAN

Președinta Comisiei Federale pentru Comerț


(1)  Scrisoarea președintei Edith Ramirez către Věra Jourová, comisarul pentru justiție, consumatori și egalitate de gen al Comisiei Europene, în care se descrie punerea în aplicare de către Comisia Federală pentru Comerț a noului Cadru privind Scutul de confidențialitate UE-SUA (29 februarie 2016), disponibilă la adresa https://www.ftc.gov/legal-library/browse/cases-proceedings/public-statements/letter-chairwoman-edith-ramirez-vera-jourova-commissioner-justice-consumers-gender-equality-european. De asemenea, FTC s-a angajat anterior să pună în aplicare Programul privind sfera de siguranță UE-SUA. Scrisoarea președintelui FTC Robert Pitofsky către John Mogg, directorul DG Piața Internă a Comisiei Europene (14 iulie 2000), disponibilă la adresa https://www.federalregister.gov/documents/2000/07/24/00-18489/issuance-of-safe-harbor-principles-and-transmission-to-european-commission. Prezenta scrisoare înlocuiește angajamentele anterioare.

(2)  Titlul 15 articolul 45 litera (a) din U.S.C. FTC nu are competență în materie de asigurare a respectării dreptului penal sau cu privire la securitatea națională. De asemenea, FTC nu poate aplica majoritatea celorlalte măsuri aflate la dispoziția autorităților. În plus, există excepții de la competența FTC asupra activităților comerciale, respectiv în ceea ce privește activitățile bancare, companiile aeriene, activitățile de asigurare și activitățile transportatorilor comuni sau activitățile desfășurate de furnizorii de servicii de telecomunicații. De asemenea, FTC nu are competență în ceea ce privește cea mai mare parte a organizațiilor fără scop lucrativ, dar are competență în ceea ce privește organizațiile caritabile fictive sau alte organizații fără scop lucrativ care au, în realitate, scop lucrativ. De asemenea, FTC dispune de competență în ceea ce privește organizațiile fără scop lucrativ care funcționează în avantajul membrilor cu scop lucrativ, inclusiv prin furnizarea de beneficii economice pentru membrii respectivi. În anumite situații, competența FTC coexistă cu cea a altor agenții de aplicare a legii. Am stabilit o serie de relații strânse cu autoritățile federale și cu autoritățile la nivel de stat și colaborăm îndeaproape cu acestea pentru a coordona investigații sau pentru a face sesizări, după caz.

(3)   A se vedea FTC, secțiunea privind protecția vieții private și securitatea, https://www.ftc.gov/business-guidance/privacy-security.

(4)   A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Federale pentru Comerț privind explorarea de către FTC a unor norme împotriva practicilor de supraveghere comercială și de securitate laxă a datelor (11 august 2022), https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2022/08/ftc-explores-rules-cracking-down-commercial-surveillance-lax-data-security-practices.

(5)   A se vedea declarația de presă comună a lui Didier Reynders, comisar pentru justiție al Comisiei Europene și a Linei Khan, președinta Comisiei Federale pentru Comerț a Statelor Unite ale Americii (30 martie 2022), https://www.ftc.gov/system/files/ftc_gov/pdf/Joint%20FTC-EC%20Statement%20informal%20dialogue%20consumer%20protection%20issues.pdf.

(6)   A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Federale pentru Comerț privind raportul FTC care avertizează asupra utilizării inteligenței artificiale pentru a contracara problemele din mediul online (16 iunie 2022), https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2022/06/ftc-report-warns-about-using-artificial-intelligence-combat-online-problems.

(7)  Titlul 15 articolul 45 litera (a) punctul 4 partea B din U.S.C. În plus, „actele sau practicile neloiale sau înșelătoare” includ astfel de acte sau practici privind comerțul internațional care (i) cauzează sau pot cauza un prejudiciu previzibil în mod rezonabil în Statele Unite ale Americii sau (ii) implică comportamente semnificative în Statele Unite ale Americii. Titlul 15 articolul 45 litera (a) punctul 4 partea A din U.S.C.

(8)   A se vedea apendicele A, care include o listă a cazurilor FTC care vizează sfera de siguranță și Scutul de confidențialitate.

(9)   A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Federale pentru Comerț privind cazul în care FTC acuză Twitter de utilizarea înșelătoare a datelor de securitate a contului pentru a vinde publicitate direcționată (25 mai 2022), https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2022/05/ftc-charges-twitter-deceptively-using-account-security-data-sell-targeted-ads.

(10)   A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Federale pentru Comerț privind cazul în care FTC se îndreaptă împotriva CafePress pentru încercarea de mușamalizare a încălcării securității datelor (15 martie 2022), https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2022/03/ftc-takes-action-against-cafepress-data-breach-cover.

(11)   A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Federale pentru Comerț privind cazul în care FTC finalizează ordinul pentru Flo Health, o aplicație de monitorizare a fertilității care a divulgat date sensibile cu caracter personal privind sănătatea cu Facebook, Google și alte părți (22 iunie 2021), https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2021/06/ftc-finalizes-order-flo-health-fertility-tracking-app-shared-sensitive-health-data-facebook-google.

(12)  Scrisoarea Subsecretarului pentru comerț internațional Marisa Lago către onorabilul Didier Reynders, comisar pentru justiție, Comisia Europeană (12 decembrie 2022).

(13)  Deși FTC nu soluționează sau mediază plângeri ale consumatorilor individuali, FTC afirmă că va acorda prioritate sesizărilor legate de principiile CCD UE-SUA primite din partea APD din UE. De asemenea, FTC utilizează plângerile din baza de date Consumer Sentinel, care poate fi accesată de un număr mare de alte agenții de aplicare a legii, pentru a identifica tendințele, pentru a stabili prioritățile în materie de asigurare a respectării legii și pentru a identifica posibilele obiective de investigare. Persoanele din UE pot utiliza același sistem de plângeri de care dispun consumatorii din SUA pentru a depune o plângere la FTC, disponibil la adresa https://reportfraud.ftc.gov/. Cu toate acestea, pentru plângerile individuale în temeiul principiilor CCD UE-SUA, ar putea fi mai util pentru persoanele din UE să depună plângeri la APD a statului lor membru sau la organismul independent de soluționare a litigiilor.

(14)  Titlul 15 articolul 45 litera (m) din U.S.C., titlul 16 secțiunea 1.98 din CFR. Această sumă este ajustată periodic în funcție de inflație.

(15)  Anul trecut, FTC a votat pentru simplificarea procesului de investigare în cazul recidivelor. A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Federale pentru Comerț privind autorizarea de către FTC a investigațiilor privind principalele priorități în materie de asigurare a respectării legii (1 iulie 2021), https://www.ftc.gov/news-events/news/press-releases/2021/07/ftc-authorizes-investigations-key-enforcement-priorities.

(16)   Cf. FTC, Scutul de confidențialitate, https://www.ftc.gov/business-guidance/privacy-security/privacy-shield.

(17)  Atunci când decide dacă să își exercite competența în temeiul Legii SAFE WEB din SUA, FTC are în vedere, printre altele: „(A) dacă agenția solicitantă a fost de acord să ofere sau va oferi Comisiei asistență reciprocă, (B) dacă îndeplinirea cererii ar aduce atingere interesului public al Statelor Unite ale Americii și (C) dacă investigația sau procedura de asigurare a respectării legii a agenției solicitante se referă la acte sau practici care cauzează sau pot cauza un prejudiciu unui număr semnificativ de persoane.” Titlul 15 articolul 46 litera (j) punctul 3. Această competență nu se aplică în ceea ce privește asigurarea respectării legislației în domeniul concurenței.


Apendicele A

Asigurarea respectării Scutului de confidențialitate și a programului privind sfera de siguranță

 

Nr. de înregistrare pe rol/nr. dosar FTC

Cazul

Linkul

 

 

 

 

1

Dosar FTC nr. 2023062

Cazul nr. 3:22-cv-03070 (N.D. Cal.)

SUA/Twitter, Inc.

Twitter

2

Dosar FTC nr. 192 3209

Residual Pumpkin Entity, LLC, anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea CafePress și PlanetArt, LLC, anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea CafePress

CafePress

3

Dosar FTC nr. 192 3133

Nr. de înregistrare pe rol – C-4747

Flo Health, Inc.

Flo Health

4

Dosar FTC nr. 192 3050

Nr. de înregistrare pe rol – C-4723

Ortho-Clinical Diagnostics, Inc.

Ortho-Clinical

5

Dosar FTC nr. 192 3092

Nr. de înregistrare pe rol – C-4709

T&M Protection, LLC

T&M Protection

6

Dosar FTC nr. 192 3084

Nr. de înregistrare pe rol – C-4704

TDARX, Inc.

TDARX

7

Dosar FTC nr. 192 3093

Nr. de înregistrare pe rol – C-4706

Global Data Vault, LLC

Global Data

8

Dosar FTC nr. 192 3078

Nr. de înregistrare pe rol – C-4703

Incentive Services, Inc.

Incentive Services

9

Dosar FTC nr. 192 3090

Nr. de înregistrare pe rol – C-4705

Click Labs, Inc.

Click Labs

10

Dosar FTC nr. 182 3192

Nr. de înregistrare pe rol – C-4697

Medable, Inc.

Medable

11

Dosar FTC nr. 182 3189

Nr. de înregistrare pe rol – 9386

NTT Global Data Centers Americas, Inc., în calitate de succesor în drepturi a RagingWire Data Centers, Inc.

RagingWire

12

Dosar FTC nr. 182 3196

Nr. de înregistrare pe rol – C-4702

Thru, Inc.

Thru

13

Dosar FTC nr. 182 3188

Nr. de înregistrare pe rol – C-4698

DCR Workforce, Inc.

DCR Workforce

14

Dosar FTC nr. 182 3194

Nr. de înregistrare pe rol – C-4700

LotaData, Inc.

LotaData

15

Dosar FTC nr. 182 3195

Nr. de înregistrare pe rol – C-4701

EmpiriStat, Inc.

EmpiriStat

16

Dosar FTC nr. 182 3193

Nr. de înregistrare pe rol – C-4699

214 Technologies, Inc., anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea Trueface.ai

Trueface.ai

17

Dosar FTC nr. 182 3107

Nr. de înregistrare pe rol – 9383

Cambridge Analytica, LLC

Cambridge Analytica

18

Dosar FTC nr. 182 3152

Nr. de înregistrare pe rol – C-4685

SecureTest, Inc.

SecurTest

19

Dosar FTC nr. 182 3144

Nr. de înregistrare pe rol – C-4664

VenPath, Inc.

VenPath

20

Dosar FTC nr. 182 3154

Nr. de înregistrare pe rol – C-4666

SmartStart Employment Screening, Inc.

SmartStart

21

Dosar FTC nr. 182 3143

Nr. de înregistrare pe rol – C-4663

mResourceLLC, anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea Loop Works LLC

mResource

22

Dosar FTC nr. 182 3150

Nr. de înregistrare pe rol – C-4665

Idmission LLC

IDmission

23

Dosar FTC nr. 182 3100

Nr. de înregistrare pe rol – C-4659

ReadyTech Corporation

ReadyTech

24

Dosar FTC nr. 172 3173

Nr. de înregistrare pe rol – C-4630

Decusoft, LLC

Decusoft

25

Dosar FTC nr. 172 3171

Nr. de înregistrare pe rol – C-4628

Tru Communication, Inc.

Tru

26

Dosar FTC nr. 172 3172

Nr. de înregistrare pe rol – C-4629

Md7, LLC

Md7

30

Dosar FTC nr. 152 3198

Nr. de înregistrare pe rol – C-4543

Jhayrmaine Daniels (anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea California Skate-Line)

Jhayrmaine Daniels

31

Dosar FTC nr. 152 3190

Nr. de înregistrare pe rol – C-4545

Dale Jarrett Racing Adventure, Inc.

Dale Jarrett

32

Dosar FTC nr. 152 3141

Nr. de înregistrare pe rol – C-4540

Golf Connect, LLC

Golf Connect

33

Dosar FTC nr. 152 3202

Nr. de înregistrare pe rol – C-4546

Inbox Group, LLC

Inbox Group

34

Dosar nr. 152 3187

Nr. de înregistrare pe rol – C-4542

IOActive, Inc.

IOActive

35

Dosar FTC nr. 152 3140

Nr. de înregistrare pe rol – C-4549

Jubilant Clinsys, Inc.

Jubilant

36

Dosar FTC nr. 152 3199

Nr. de înregistrare pe rol – C-4547

Just Bagels Manufacturing, Inc.

Just Bagels

37

Dosar FTC nr. 152 3138

Nr. de înregistrare pe rol – C-4548

NAICS Association, LLC

NAICS

38

Dosar FTC nr. 152 3201

Nr. de înregistrare pe rol – C-4544

One Industries Corp.

One Industries

39

Dosar FTC nr. 152 3137

Nr. de înregistrare pe rol – C-4550

Pinger, Inc.

Pinger

40

Dosar FTC nr. 152 3193

Nr. de înregistrare pe rol – C-4552

SteriMed Medical Waste Solutions

SteriMed

41

Dosar FTC nr. 152 3184

Nr. de înregistrare pe rol – C-4541

Contract Logix, LLC

Contract Logix

42

Dosar FTC nr. 152 3185

Nr. de înregistrare pe rol – C-4551

Forensics Consulting Solutions, LLC

Forensics Consulting

43

Dosar FTC nr. 152 3051

Nr. de înregistrare pe rol – C-4526

American Int'l Mailing, Inc.

AIM

44

Dosar FTC nr. 152 3015

Nr. de înregistrare pe rol – C-4525

TES Franchising, LLC

TES

45

Dosar FTC nr. 142 3036

Nr. de înregistrare pe rol – C-4459

American Apparel, Inc.

American Apparel

46

Dosar FTC nr. 142 3026

Nr. de înregistrare pe rol – C-4469

Fantage.com, Inc.

Fantage

47

Dosar FTC nr. 142 3017

Nr. de înregistrare pe rol – C-4461

Apperian, Inc.

Apperian

48

Dosar FTC nr. 142 3018

Nr. de înregistrare pe rol – C-4462

Atlanta Falcons Football Club, LLC

Atlanta Falcons

49

Dosar FTC nr. 142 3019

Nr. de înregistrare pe rol – C-4463

Baker Tilly Virchow Krause, LLP

Baker Tilly

50

Dosar FTC nr. 142 3020

Nr. de înregistrare pe rol – C-4464

BitTorrent, Inc.

BitTorrent

51

Dosar FTC nr. 142 3022

Nr. de înregistrare pe rol – C-4465

Charles River Laboratories, Int'l

Charles River

52

Dosar FTC nr. 142 3023

Nr. de înregistrare pe rol – C-4466

DataMotion, Inc.

DataMotion

53

Dosar FTC nr. 142 3024

Nr. de înregistrare pe rol – C-4467

DDC Laboratories, Inc., anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea DNA Diagnostics Center

DDC

54

Dosar FTC nr. 142 3028

Nr. de înregistrare pe rol – C-4470

Level 3 Communications, LLC

Level 3

55

Dosar FTC nr. 142 3025

Nr. de înregistrare pe rol – C-4468

PDB Sports, Ltd., anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea Denver Broncos Football Club, LLP

Broncos

56

Dosar FTC nr. 142 3030

Nr. de înregistrare pe rol – C-4471

Reynolds Consumer Products, Inc.

Reynolds

57

Dosar FTC nr. 142 3031

Nr. de înregistrare pe rol – C-4472

Receivable Management Services Corporation

Receivable Mgmt

58

Dosar FTC nr. 142 3032

Nr. de înregistrare pe rol – C-4473

Tennessee Football, Inc.

Tennessee Football

59

Dosar FTC nr. 102 3058

Nr. de înregistrare pe rol – C-4369

Myspace LLC

Myspace

60

Dosar FTC nr. 092 3184

Nr. de înregistrare pe rol – C-4365

Facebook, Inc.

Facebook

61

Dosar FTC nr. 092 3081

Acțiunea civilă nr. 09-CV-5276 (C.D. Cal.)

FTC/Javian Karnani și Balls of Kryptonite, LLC, anterior desfășurându-și activitatea sub denumirea Bite Size Deals, LLC și Best Priced Brands, LLC

Balls of Kryptonite

62

Dosar FTC nr. 102 3136

Nr. de înregistrare pe rol – C-4336

Google, Inc.

Google

63

Dosar FTC nr. 092 3137

Nr. de înregistrare pe rol – C-4282

World Innovators, Inc.

World Innovators

64

Dosar FTC nr. 092 3141

Nr. de înregistrare pe rol – C-4271

Progressive Gaitways LLC

Progressive Gaitways

65

Dosar FTC nr. 092 3139

Nr. de înregistrare pe rol – C-4270

Onyx Graphics, Inc.

Onyx Graphics

66

Dosar FTC nr. 092 3138

Nr. de înregistrare pe rol – C-4269

ExpatEdge Partners, LLC

ExpatEdge

67

Dosar FTC nr. 092 3140

Nr. de înregistrare pe rol – C-4281

Directors Desk LLC

Directors Desk

68

Dosar FTC nr. 092 3142

Nr. de înregistrare pe rol – C-4272

Collectify LLC

Collectify


ANEXA V

Image 8

6 iulie 2023

Comisarul Didier Reynders

Comisia Europeană

Rue de la Loi/Wetstraat 200

1049 1049 Bruxelles

Belgia

Stimate Domnule Comisar Reynders,

Departamentul Transporturilor al Statelor Unite ale Americii („departamentul” sau „DoT”) apreciază posibilitatea de a descrie rolul său în asigurarea respectării principiilor Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor („CCD UE-SUA”). CCD UE-SUA va juca un rol esențial în protecția datelor cu caracter personal furnizate în cursul tranzacțiilor comerciale într-o lume din ce în ce mai interconectată. Acesta va permite întreprinderilor să efectueze operațiuni importante în economia globală, asigurând, în același timp, protecția vieții private a consumatorilor din UE.

Departamentul Transporturilor și-a exprimat pentru prima dată, în mod public, angajamentul față de asigurarea respectării Cadrului privind sfera de siguranță UE-SUA într-o scrisoare adresată Comisiei Europene cu peste 22 de ani în urmă, iar acest angajament a fost reluat și extins în scrisoarea din 2016 referitoare la Cadrul privind Scutul de confidențialitate UE-SUA. În scrisorile respective, Departamentul Transporturilor s-a angajat să asigure respectarea cu strictețe a principiilor privind protecția vieții private ale sferei de siguranță UE-SUA și, ulterior, a principiilor Scutului de confidențialitate UE-SUA. DoT își extinde angajamentul la principiile CCD UE-SUA, iar prezenta scrisoare consacră acest angajament.

În special, DoT își confirmă angajamentul în următoarele domenii esențiale: (1) realizarea cu prioritate a investigațiilor unor presupuse încălcări ale principiilor CCD UE-SUA, (2) acțiuni adecvate de asigurare a respectării legii împotriva entităților care fac afirmații false sau înșelătoare cu privire la participarea la CCD UE-SUA și (3) monitorizarea și publicarea ordinelor de asigurare a respectării legii privind încălcările CCD UE-SUA. Prezentăm informații cu privire la fiecare dintre aceste angajamente și, pentru contextul necesar, istoricul pertinent privind rolul DoT în protecția vieții private a consumatorilor și asigurarea respectării principiilor CCD UE-SUA.

1.   Context

A.   Competența în materie de confidențialitate a DoT

Departamentul este ferm hotărât să asigure confidențialitatea informațiilor furnizate de consumatori companiilor aeriene și agenților de bilete.

Autoritatea DoT de a lua măsuri în acest domeniu se întemeiază pe titlul 49 articolul 41712 din U.S.C., care interzice unui transportator sau unui agent de bilete să desfășoare orice „practică neloială sau frauduloasă” în cadrul activității de transport aerian sau pentru vânzarea de servicii de transport aerian. Articolul 41712 este formulat după modelul secțiunii 5 din Legea Comisiei Federale pentru Comerț (titlul 15 articolul 45 din U.S.C.).

Recent, DoT a emis reglementări care definesc practicile neloiale și înșelătoare, în concordanță atât cu precedentele DoT, cât și FTC (titlul 14 articolul 399.79 din CFR). Mai exact, o practică este considerată „neloială” în cazul în care cauzează sau poate cauza un prejudiciu semnificativ consumatorilor, care nu poate fi evitat în mod rezonabil și care nu este compensat de beneficiile pentru consumatori sau concurență.

O practică este „înșelătoare” pentru consumatori în cazul în care poate să inducă în eroare un consumator care acționează în mod rezonabil în circumstanțele date cu privire la un aspect semnificativ. Un aspect este semnificativ dacă este probabil ca acesta să fie afectat comportamentul sau decizia consumatorului cu privire la un produs sau un serviciu. Pe lângă aceste principii generale, DoT interpretează în mod specific articolul 41712 ca interzicând transportatorilor și agenților de bilete: (1) să încalce dispozițiile politicii sale de confidențialitate, (2) să încalce orice normă emisă de departament care identifică practici specifice de protecție a vieții private ca neloiale sau frauduloase sau (3) să încalce Legea privind respectarea vieții private a copiilor în mediul online („COPPA”) sau normele FTC de punere în aplicare a COPPA sau (4) în calitate de participant la CCD UE-SUA, să încalce principiile CCD UE SUA (1).

Astfel cum se menționează anterior, în temeiul legii federale, DoT dispune de competențe exclusive de reglementare a practicilor de protecție a vieții private ale companiilor aeriene și împarte competența cu FTC în ceea ce privește practicile de protecție a vieții private ale agenților de bilete la vânzarea serviciilor de transport aerian.

Astfel, după ce un transportator sau un vânzător de servicii de transport aerian se angajează public să respecte principiile CCD UE-SUA, departamentul poate să recurgă la competențele legale care îi sunt conferite de articolul 41712 pentru a asigura respectarea acestor principii. Prin urmare, atunci când un pasager furnizează informații unui transportator sau unui agent de bilete care și-a luat angajamentul să respecte principiile CCD UE-SUA, orice nerespectare a acestui angajament de către transportatorul sau agentul de bilete respectiv ar constitui o încălcare a articolului 41712.

B.   Practici de asigurare a respectării legii

Biroul pentru protecția consumatorilor în domeniul aviației (Office of Aviation Consumer Protection) („OACP”) (2) din cadrul departamentului investighează cazuri și introduce acțiuni în legătură cu acestea în temeiul titlului 49 articolul 41712 din U.S.C. Acesta pune în aplicare interdicțiile legale din articolul 41712 împotriva practicilor neloiale și frauduloase, în principal, prin negociere, pregătirea ordinelor administrative de încetare și elaborarea de ordine privind sancțiunile civile. Biroul ia cunoștință de încălcările potențiale, în mare măsură, ca urmare a plângerilor pe care le primește din partea persoanelor, a agențiilor de turism, a companiilor aeriene și a agențiilor guvernamentale din Statele Unite ale Americii și din străinătate. Consumatorii pot utiliza site-ul web al DoT pentru a depune plângeri în materie de confidențialitate împotriva companiilor aeriene și agenților de bilete (3).

În situația în care nu se ajunge la o tranzacție rezonabilă și adecvată într-un caz, OACP are competența de a iniția o procedură de asigurare a respectării legii care implică o audiere probatorie în fața unui judecător de drept administrativ („JDA”) al DoT. JDA are competența de a emite ordine administrative de încetare și de a impune sancțiuni civile. Nerespectarea dispozițiilor articolului 41712 poate avea ca rezultat emiterea de ordine administrative de încetare și impunerea de sancțiuni civile de până la 37 377 USD pentru fiecare încălcare a articolului 41712.

Departamentul nu are competența de a acorda daune sau despăgubiri pecuniare reclamantului. Cu toate acestea, departamentul are competența de a aproba tranzacțiile rezultate în urma investigațiilor desfășurate de OACP care aduc beneficii directe consumatorilor (de exemplu, în numerar, tichete) pentru a compensa sancțiunile monetare datorate în alt mod autorităților SUA. Acest lucru s-a întâmplat în trecut și este posibil, de asemenea, în contextul principiilor CCD UE-SUA atunci când circumstanțele justifică acest lucru. Încălcările repetate ale articolului 41712 de către o companie aeriană ar pune, de asemenea, la îndoială bunele intenții ale companiei aeriene de a-și respecta angajamentul și, în situații extreme, s-ar putea considera că respectiva companie nu mai este aptă de funcționare și, în consecință, riscă să-și piardă licența de funcționare.

Până în prezent, DoT a primit relativ puține plângeri care implică presupuse încălcări ale confidențialității de către agenții de bilete sau de către companiile aeriene. Atunci când apar, acestea sunt investigate în conformitate cu principiile enunțate mai sus.

C.   Măsuri de protecție juridică ale DoT în beneficiul consumatorilor din UE

În temeiul articolului 41712, interdicția cu privire la practicile neloiale sau frauduloase în transportul aerian sau vânzarea serviciilor de transport aerian se aplică agenților de bilete, precum și companiilor aeriene americane și străine. DoT ia frecvent măsuri împotriva companiilor aeriene americane și străine pentru practici care afectează atât consumatorii străini, cât și americani, pe baza faptului că practicile companiei aeriene au avut loc în cadrul furnizării de servicii de transport către sau dinspre Statele Unite. DoT utilizează și va continua să utilizeze toate căile de atac disponibile pentru a proteja atât consumatorii străini, cât și americani împotriva practicilor neloiale sau frauduloase în transportul aerian asigurat de către entități reglementate.

De asemenea, în ceea ce privește companiile aeriene, DoT asigură aplicarea altor legi specifice ale căror măsuri de protecție se extind la consumatori care nu sunt cetățeni americani/rezidenți SUA, cum ar fi Legea privind respectarea vieții private a copiilor în mediul online („COPPA”). Printre altele, COPPA impune operatorilor de servicii online și site-uri web care vizează copiii sau de site-uri web care vizează publicul general și care colectează în cunoștință de cauză informații cu caracter personal de la copii sub vârsta de 13 ani să furnizeze o notificare parentală și să obțină consimțământul verificabil al părinților. Site-urile web și serviciile care fac obiectul COPPA și care colectează informații cu caracter personal de la copii străini sunt obligați să respecte dispozițiile COPPA. Site-urile web și serviciile online cu sediul în străinătate trebuie, de asemenea, să respecte COPPA dacă vizează direct copii din Statele Unite ale Americii sau în cazul în care colectează în cunoștință de cauză informații cu caracter personal de la copii din Statele Unite ale Americii. În măsura în care companiile aeriene americane sau străine care își desfășoară activitatea în Statele Unite ale Americii încalcă COPPA, DoT ar avea competența de a întreprinde acțiuni de asigurare a respectării legii.

II.   Asigurarea respectării principiilor CCD UE-SUA

În cazul în care o companie aeriană sau un agent de bilete alege să participe la CCD UE-SUA, iar departamentul primește o plângere potrivit căreia o astfel de companie aeriană sau un astfel de agent de bilete ar fi încălcat principiile CCD UE-SUA, departamentul ia următoarele măsuri pentru a asigura respectarea cu strictețe a principiilor CCD UE-SUA.

A.   Realizarea cu prioritate a investigării pretinselor încălcări

OACP din cadrul Departamentului va investiga fiecare plângere referitoare la pretinse încălcări ale principiilor CCD UE-SUA, inclusiv plângerile primite de la autorități pentru protecția datelor („APD”) din UE și va întreprinde acțiuni de asigurare a respectării legii în cazul în care există dovezi ale unei încălcări.

În plus, OACP va coopera cu FTC și Departamentul Comerțului și va acorda prioritate plângerilor legate de nerespectarea de către entitățile reglementate a angajamentelor în materie de confidențialitate asumate în temeiul CCD UE-SUA.

La primirea unei plângeri privind o încălcare a principiilor CCD UE-SUA, OACP poate lua o serie de măsuri în cadrul investigației sale. De exemplu, acesta poate revizui politicile de confidențialitate ale companiei aeriene sau ale agentului de bilete, poate obține informații suplimentare din partea companiei aeriene sau a agentului de bilete sau de la terți, poate asigura o monitorizare împreună cu entitatea de trimitere și poate evalua dacă există mai multe încălcări sau un număr semnificativ de consumatori afectați. În plus, acesta poate stabili dacă problema se referă la aspecte care intră în domeniul de competență al Departamentului Comerțului sau FTC, poate evalua dacă ar fi utilă educarea consumatorilor sau a mediului de afaceri și, după caz, poate iniția o procedură de asigurare a respectării legii.

În cazul în care departamentul ia cunoștință de posibile încălcări ale principiilor CCD UE-SUA comise de agenți de bilete, acesta își va coordona acțiunile cu FTC în această privință. De asemenea, comunicăm FTC și Departamentului Comerțului rezultatul oricăror acțiuni de asigurare a respectării principiilor CCD UE-SUA.

B.   Abordarea declarațiilor false sau frauduloase de participare

Departamentul își menține angajamentul de a investiga încălcările principiilor CCD UE-SUA, inclusiv declarațiile false sau frauduloase de participare la CCD UE-SUA. Vom acorda prioritate examinării sesizărilor din partea Departamentului Comerțului în ceea ce privește organizațiile identificate de acesta ca declarând în mod nejustificat că participă la CCD UE-SUA sau ca utilizând marca de certificare CCD UE-SUA fără a deține autorizarea în acest sens.

În plus, observăm că, dacă politica de confidențialitate a unei organizații afirmă că respectă principiile CCD UE SUA, incapacitatea acesteia de a efectua sau de a menține o autocertificare prin intermediul Departamentului Comerțului nu va scuti, în sine, organizația de la impunerea angajamentelor respective de către DoT.

C.   Monitorizarea și publicarea ordinelor de asigurare a respectării legii privind încălcările CCD UE-SUA

OACP din cadrul departamentului își reafirmă, de asemenea, angajamentul de a monitoriza ordinele de asigurare a respectării legii după cum este necesar pentru a asigura respectarea principiilor CCD UE-SUA. Mai precis, în cazul în care biroul emite un ordin de încetare prin care se indică unei companii aeriene sau unui agent de bilete să nu mai comită în viitor nicio încălcare a principiilor CCD UE-SUA și a articolului 41712, acesta va monitoriza respectarea de către entitatea respectivă a dispoziției de încetare din ordinul respectiv. În plus, biroul se va asigura că ordinele care decurg din cazuri care vizează principiile CCD UE-SUA sunt disponibile pe site-ul său web.

Așteptăm cu interes continuarea activității noastre cu partenerii de la nivel federal și cu părțile interesate din UE cu privire la aspecte legate de CCD UE-SUA.

Sper că aceste informații vă vor fi utile. Vă stau la dispoziție pentru orice informații suplimentare.

Cu stimă,

Image 9

Pete BUTTIGIEG


(1)  https://www.transportation.gov/individuals/aviation-consumer-protection/privacy.

(2)  Denumit anterior Biroul pentru proceduri și asigurarea respectării legii în domeniul aviației (Office of Aviation Enforcement and Proceedings).

(3)  http://www.transportation.gov/airconsumer/privacy-complaints.


ANEXA VI

Image 10

Departamentul de Justiție al SUA

Divizia penală

Biroul Procurorului General Adjunct

Washington, D.C. 20530

23 iunie 2023

Dna Ana Gallego Torres

Director general justiție și consumatori

Comisia Europeană

Rue Montoyer/Montoyerstraat 59

1049 Bruxelles

Belgia

Stimată Doamnă Director General Gallego Torres,

Prezenta scrisoare cuprinde o scurtă prezentare generală a principalelor instrumente de investigare utilizate pentru obținerea de date comerciale și alte informații din registre de la societățile din Statele Unite ale Americii în scopul asigurării respectării dreptului penal sau în interes public (civil și de reglementare), inclusiv a limitărilor cu privire la acces prevăzute de mecanismele respective (1). Toate procesele juridice descrise în prezenta scrisoare sunt nediscriminatorii prin faptul că sunt utilizate pentru obținerea de informații de la societățile din Statele Unite ale Americii, inclusiv de la societăți care se vor autocertifica prin intermediul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor, fără a ține cont de cetățenia sau locul de reședință al persoanei vizate. În plus, societățile care beneficiază de calitate procesuală în Statele Unite ale Americii o pot contesta în instanță, astfel cum este descris mai jos (2).

În ceea ce privește confiscarea datelor de către autoritățile publice, trebuie remarcat al patrulea amendament la Constituția Statelor Unite, care prevede că „[n]u se va încălca dreptul cetățenilor de a fi siguri în ceea ce privește persoanele, locuințele, documentele și efectele, împotriva perchezițiilor și sechestrelor nerezonabile, și nu se vor emite mandate fără un motiv întemeiat, susținut de jurământ sau declarație solemnă, care include în special descrierea spațiului care urmează să fie percheziționat, persoanele care urmează să fie arestate sau obiectele care urmează să fie confiscate.” (Constituția SUA, al patrulea amendament). Astfel cum a afirmat Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii în hotărârea Berger/Statul New York, „[s]copul de bază al acestui amendament, astfel cum este recunoscut în numeroase hotărâri ale Curții, este să protejeze viața privată și securitatea persoanelor împotriva invaziei arbitrare din partea funcționarilor guvernamentali.” (388 U.S. 41, 53 (1967) [citând hotărârea Camara/Tribunalul Municipal din San Francisco, 387 U.S. 523, 528 (1967)]. În investigările interne, cel de al patrulea amendament impune, în general, agenților de aplicare a legii să obțină un mandat judecătoresc înainte de a efectua o percheziție. A se vedea hotărârea Katz/Statele Unite ale Americii, 389 U.S. 347, 357 (1967). Standardele pentru emiterea unui mandat, cum ar fi cerințele privind cauza probabilă și caracterul particular, se aplică mandatelor pentru percheziții fizice și confiscări, precum și mandatelor pentru conținutul stocat al comunicațiilor electronice emise în temeiul Legii privind comunicațiile stocate, astfel cum se discută în cele ce urmează. Atunci când cerința privind mandatul nu se aplică, activitatea autorității publice este supusă, totuși, unui test privind caracterul rezonabil în temeiul celui de al patrulea amendament. Prin urmare, se garantează chiar prin Constituție faptul că, în SUA, autoritatea publică nu are putere nelimitată sau arbitrară de a reține informații cu caracter privat (3).

Autoritățile de aplicare a dreptului penal:

Procurorii federali, care sunt funcționari ai Departamentului de Justiție (DOJ) și agenți federali de investigații, inclusiv agenții din cadrul Biroului Federal de Investigații (FBI), agenție de aplicare a legii din cadrul DOJ, sunt în măsură să impună societăților din Statele Unite ale Americii să prezinte documente și alte informații din registre în scopuri de cercetare penală prin intermediul mai multor tipuri de procese juridice obligatorii, inclusiv prin citații pentru a apărea în fața marelui juriu, citații administrative și mandate de percheziție, și pot obține alte comunicări în baza mecanismelor federale de interceptare a comunicațiilor în temeiul legislației penale.

Citațiile pentru a apărea în fața marelui juriu sau la proces: Citațiile penale sunt utilizate pentru a sprijini anchete specifice ale autorităților de aplicare a legii. O citație pentru a apărea în fața marelui juriu este emisă de un mare juriu (de regulă, la cererea unui procuror federal), pentru a sprijini o investigație a marelui juriu în cazul unei anumite presupuse încălcări a dreptului penal. Marile jurii reprezintă ramura de investigare a instanței și sunt alcătuite de un judecător sau magistrat. O citație poate impune unei persoane să depună mărturie în cadrul unei proceduri sau să producă sau să pună la dispoziție documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile. Informațiile trebuie să fie relevante pentru investigație, iar citația nu poate fi nerezonabilă, fiind excesiv de cuprinzătoare, abuzivă sau împovărătoare. Persoana citată poate depune o propunere de a contesta o citație întemeiată pe aceste motive. A se vedea Codul federal de procedură penală, p. 17. În anumite circumstanțe, citațiile referitoare la documente pot fi utilizate după punerea sub acuzare de către marele juriu.

Competența administrativă de citare: Competențele administrative de citare pot fi exercitate în anchete penale sau civile. În contextul aplicării dreptului penal, mai multe legi federale autorizează utilizarea unor citații administrative pentru a prezenta sau a pune la dispoziție documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile relevante pentru investigațiile care implică fraudarea serviciilor de sănătate, abuzuri împotriva copiilor, protecția Serviciului Secret, cazuri referitoare la substanțe controlate și investigații ale inspectorului general care implică agenții guvernamentale. În cazul în care autoritatea publică dorește să aplice o citație administrativă în instanță, destinatarul citației administrative, la fel ca destinatarul unei citații emise de marele juriu, poate susține că aceasta este nerezonabilă deoarece este excesiv de cuprinzătoare sau pentru că este abuzivă sau împovărătoare.

Ordine judecătorești pentru interceptare și capturare și trasabilitate: În temeiul dispozițiilor privind interceptarea și capturarea și trasabilitatea în materie penală, autoritățile de aplicare a legii pot obține un ordin judecătoresc de a obține, în timp real, disimularea, rutarea, adresarea și semnalarea de informații cu privire la un număr de telefon sau la o adresă de e-mail, pe baza certificării faptului că informațiile furnizate sunt relevante pentru o investigare în curs. A se vedea titlul 18 articolele 3121-3127 din U.S.C. Utilizarea sau instalarea unui astfel de dispozitiv în afara legii federale este o infracțiune la nivel federal.

Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act – ECPA): Norme suplimentare reglementează accesul guvernului la informațiile privind abonații, traficul și conținutul stocat al comunicațiilor, deținute de furnizorii de servicii de internet (internet service providers – ISP), de companiile de telefonie și de alți furnizori de servicii terți, în temeiul titlului II din ECPA, denumită și Legea privind comunicațiile stocate (Stored Communications Act – SCA), titlul 18 articolele 2701-2712 din U.S.C. SCA stabilește un sistem de drepturi legale la viață privată care limitează accesul autorităților de aplicare a legii la alte date decât cele necesare în temeiul dreptului constituțional ale clienților și abonaților ai furnizorilor de servicii de internet. SCA prevede creșterea nivelului de protecție a vieții private în funcție de caracterul intruziv al colectării. Pentru informațiile de înregistrare ale abonaților, adresele IP și mărcile temporale asociate, precum și informațiile privind facturarea, autoritățile de aplicare a dreptului penal trebuie să obțină o citație. Pentru majoritatea celorlalte informații fără conținut stocate, cum ar fi antete de e-mail fără subiect, autoritățile de aplicare a legii trebuie să prezinte unui judecător faptele specifice care să demonstreze că informațiile solicitate sunt relevante și importante pentru o investigare în curs. Pentru a obține conținutul stocat al comunicațiilor, în general, autoritățile de aplicare a dreptului penal trebuie să obțină un mandat de la un judecător pe baza unei cauze probabile de a crede că acel cont conține dovezi ale unei infracțiuni. SCA prevede, de asemenea, răspunderea civilă și sancțiuni penale (4).

Ordine judecătorești de supraveghere în temeiul Legii federale privind interceptarea convorbirilor: În plus, autoritățile de aplicare a legii pot intercepta în timp real comunicații prin cablu, comunicații orale sau electronice în scopuri de cercetare penală, în conformitate cu Legea federală privind interceptarea comunicațiilor. A se vedea titlul 18 articolele 2510-2523 din U.S.C. Această competență este disponibilă numai în temeiul unui ordin judecătoresc, prin care un judecător constată, printre altele, că există o cauză probabilă să se creadă că interceptarea convorbirilor sau interceptarea electronică va face dovada unei infracțiuni federale sau va dezvălui locul în care se află un fugar care se sustrage de la urmărirea penală. Legea prevede răspunderea civilă și sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor privind interceptarea.

Mandat de percheziție – Codul federal de procedură penală, articolul 41: Autoritățile de aplicarea legii pot să percheziționeze fizic spații din Statele Unite în cazul în care sunt autorizate în acest sens de un judecător. Autoritățile de aplicare a legii trebuie să demonstreze judecătorului, pe baza unei cauze probabile, că o infracțiune a fost comisă sau este pe cale să fie comisă și că obiectele legate de infracțiune sunt susceptibile de a fi găsite în locul specificat în mandat. Această competență este utilizată adesea în cazul în care este necesară efectuarea unei percheziții fizice a unui spațiu de către poliție, având în vedere pericolul ca probele să fie distruse în cazul în care societății i se trimite o citație sau un alt tip de ordin de prezentare. O persoană care face obiectul unei percheziții sau ale cărei bunuri fac obiectul unei percheziții poate solicita invalidarea elementelor de probă obținute sau rezultate în urma unei percheziții ilegale în cazul în care se aduc astfel de probe împotriva persoanei respective în cursul unui proces penal. A se vedea hotărârea Mapp/Ohio, 367 U.S. 643 (1961). În cazul în care un deținător de date este obligat să divulge date în temeiul unui mandat, partea obligată poate contesta cerința de divulgare a datelor ca fiind nejustificat de împovărătoare. A se vedea hotărârea cu privire la o cerere înaintată de Statele Unite ale Americii, 610 F.2d 1148, 1157 (al treilea circuit, 1979) (în care s-a statuat că, „pentru respectarea garanțiilor procedurale, este necesar să aibă loc o audiere cu privire la caracterul împovărător al unei măsuri înainte de a obliga o societate de telefonie să furnizeze” asistență în baza unui mandat de percheziție); hotărârea cu privire la o cerere înaintată de Statele Unite ale Americii, 616 F.2d 1122 (al nouălea circuit, 1980) (care a ajuns la aceeași concluzie pe baza competenței de supraveghere a instanței).

Orientările și politicile DOJ: Pe lângă aceste limitări constituționale, statutare și bazate pe norme privind accesul autorității publice la date, procurorul general a emis orientări care stabilesc limite suplimentare pentru accesul autorităților de aplicare a legii la date și care conțin, de asemenea, măsuri de protecție a vieții private și a libertăților civile. De exemplu, Orientările procurorului general pentru operațiunile interne ale Biroului Federal de Investigații (FBI) (septembrie 2008) (denumite în continuare Orientările AG FBI), disponibile la adresa http://www.justice.gov/archive/opa/docs/guidelines.pdf, stabilesc limite privind utilizarea mijloacelor de investigare pentru a căuta informații cu privire la anchetele care implică infracțiuni federale. Aceste orientări prevăd ca FBI să utilizeze metodele de anchetă cele mai puțin invazive, luând în considerare impactul asupra vieții private și a libertăților civile și eventualele daune aduse reputației. De asemenea, acestea prevăd că „este incontestabil faptul că FBI trebuie să își desfășoare anchetele și alte activități în mod legal și rezonabil, respectând libertatea și viața privată și să evite intervențiile inutile în viața cetățenilor care respectă legea.” Orientările AG FBI 5. FBI a pus în aplicare aceste orientări prin Ghidul FBI privind investigațiile și operațiunile interne (Domestic Investigations and Operations Guide – DIOG), disponibil la adresa https://vault.fbi.gov/FBI%20Domestic%20Investigations%20and%20Operations%20Guide%20%28DIOG%29, un manual cuprinzător care include limite detaliate privind utilizarea unor instrumente de investigare și orientări pentru a se asigura că libertățile publice și viața privată sunt protejate în fiecare anchetă. Norme și politici suplimentare care prevăd limitări ale activităților de investigare ale procurorilor federali sunt stabilite în Manualul justiției, disponibil, de asemenea, online la adresa https://www.justice.gov/jm/justicemanual.

Autoritățile civile și de reglementare (interesul public):

De asemenea, există limitări semnificative în ceea ce privește accesul civil sau de reglementare (și anume, „interesul public”) la datele deținute de companii din Statele Unite. Agențiile cu responsabilități civile și de reglementare pot emite citații societăților pentru documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile. Aceste agenții sunt limitate în ceea ce privește exercitarea competenței administrative sau civile de citare nu numai prin legile lor organice, ci și prin controlul jurisdicțional independent al unor citații emise înainte de punerea în aplicare a unor potențiale decizii judiciare. A se vedea, de exemplu Codul federal de procedură civilă p. 45. Agențiile pot solicita accesul numai la datele care sunt relevante pentru chestiuni care intră în sfera lor de autoritate de reglementare. În plus, destinatarul unei citații administrative poate contesta executarea acestei citații în instanță, prezentând dovada că agenția nu a acționat în conformitate cu standardele de bază privind caracterul rezonabil, astfel cum s-a arătat anterior.

Există alte temeiuri juridice pentru ca societățile să conteste cererile de date din partea agențiilor administrative, pe baza sectoarelor lor specifice de activitate și a tipurilor de date pe care le dețin. De exemplu, instituțiile financiare pot contesta citațiile administrative care urmăresc anumite tipuri de informații ca fiind încălcări ale Legii privind secretul bancare și ale regulamentelor de punere în aplicare ale acesteia. Titlul 31 articolul 5318 din U.S.C.; titlul 31 capitolul X din C.F.R. Alte întreprinderi pot invoca Legea privind raportarea echitabilă a creditelor (Fair Credit Reporting Act), a se vedea titlul 15 articolul 1681b din U.S.C., sau o serie de alte legi sectoriale specifice. Utilizarea abuzivă a autorității de citare a unei agenții poate antrena răspunderea agenției sau răspunderea personală a agenților agenției. A se vedea, de exemplu, Legea privind dreptul la confidențialitate financiară (Right to Financial Privacy Act), titlul 12 articolele 3401-3423 din U.S.C. Astfel, instanțele din Statele Unite apără împotriva solicitărilor neadecvate de reglementare și asigură supravegherea independentă a acțiunilor agențiilor federale.

În cele din urmă, orice competență legală de care dispun autoritățile administrative pentru a confisca fizic evidențele unei societăți din Statele Unite ale Americii în urma unei percheziții administrative trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în temeiul celui de al patrulea amendament. A se vedea hotărârea See/Orașul Seattle, 387 U.S. 541 (1967).

Concluzie:

Toate activitățile de aplicare a legii și de reglementare din Statele Unite ale Americii trebuie să respecte legislația aplicabilă, inclusiv Constituția SUA, statutele, normele și reglementările. Aceste activități trebuie să fie în conformitate cu politicile aplicabile, inclusiv orice orientări ale procurorului general care reglementează activitățile de aplicare a legii federale. Cadrul juridic descris mai sus limitează capacitatea agențiilor de reglementare și de aplicare a legii din SUA de a obține informații de la societățile din Statele Unite – indiferent dacă informațiile se referă la cetățeni americani/rezidenți în SUA sau cetățeni ai unor țări străine – și, în plus, permite controlul jurisdicțional al tuturor solicitărilor de date ale autorităților publice în conformitate cu aceste competențe.

Image 11


(1)  Această prezentare generală nu descrie instrumentele de investigare în materie de securitate națională utilizate de autoritățile de aplicare a legii în investigații cu privire la terorism și alte investigații privind securitatea națională, inclusiv scrisorile privind securitatea națională (National Security Letters – NSL) – pentru anumite informații din rapoartele de credit, evidențele financiare și evidențele electronice privind abonații și tranzacțiile, a se vedea titlul 12 articolul 3414 din U.S.C., titlul 15 articolul 1681u din U.S.C., titlul 15 articolul 1681v din U.S.C., titlul 18 articolul 2709 din U.S.C., titlul 50 articolul 3162 din U.S.C., iar pentru măsurile de supraveghere electronică, mandatele de percheziție, documentele comerciale și alte colectări de informații efectuate în temeiul Legii privind supravegherea activităților străine de spionaj, a se vedea titlul 50 articolul 1801 și urm. din U.S.C.

(2)  Această scrisoare discută aplicarea legii federale și autoritățile de reglementare. Încălcările legislației statale sunt investigate de autoritățile statale de aplicare a legii și sunt judecate în instanțele statale. Autoritățile statale de aplicare a legii utilizează mandatele și citațiile emise conform legislației statale, în esență în același mod descris în prezentul document, dar cu posibilitatea ca procesul juridic la nivel de stat să poată face obiectul unor măsuri de protecție suplimentare prevăzute de constituțiile sau statutele statelor, care le depășesc pe cele din Constituția SUA. Măsurile de protecție din legislația statală trebuie să fie cel puțin egale cu cele din Constituția SUA, inclusiv cu al patrulea amendament, dar fără a se limita la acesta.

(3)  În ceea ce privește principiile celui de al patrulea amendament privind protecția vieții private și a intereselor de securitate care sunt discutate mai sus, instanțele din SUA aplică în mod regulat aceste principii noilor tipuri de instrumente de investigare în materie de aplicare a legii care sunt facilitate de evoluțiile tehnologice. De exemplu, în 2018, Curtea Supremă a statuat că obținerea de către autoritatea publică, în cadrul unei anchete de aplicare a legii, a istoricului datelor privind localizarea unui telefon mobil de la o societate de telefonie mobilă pentru o perioadă îndelungată constituie o „percheziție” care face obiectul cerinței privind mandatul prevăzută în cel de al patrulea amendament. Carpenter/Statele Unite ale Americii, 138 S. Ct. 2206 (2018).

(4)  În plus, secțiunea 2705 litera (b) din SCA autorizează autoritatea publică să obțină un ordin judecătoresc, pe baza unei nevoi demonstrate de protecție împotriva divulgării, prin care se interzice unui furnizor de servicii de comunicații să notifice în mod voluntar utilizatorilor săi demararea procesului juridic în temeiul SCA. În octombrie 2017, procurorul general adjunct Rod Rosenstein a emis un memorandum adresat avocaților și agenților DOJ, care prevede orientări pentru asigurarea faptului că cererile pentru astfel de ordine de protecție sunt adaptate faptelor și preocupărilor specifice investigației și care stabilește un plafon general de un an pentru perioada cu care o cerere poate încerca să amâne notificarea. În mai 2022, procurorul general adjunct Lisa Monaco a emis orientări suplimentare pe această temă, care, printre alte aspecte, au stabilit cerințe interne de aprobare de către DOJ pentru cererile de prelungire a unui ordin de protecție dincolo de perioada inițială de un an și au solicitat încetarea ordinelor de protecție la încheierea unei investigații.


ANEXA VII

BIROUL DIRECTORULUI SERVICIULUI NAȚIONAL DE INFORMAȚII AL CONSILIERULUI GENERAL

WASHINGTON, DC 20511

9 decembrie 2022

Consilier general

Leslie B. Kiernan

Departamentul Comerțului din

SUA 1401 Constituție Ave.,

NW Washington, DC 20230

Stimată Doamnă Kiernan,

La 7 octombrie 2022, Președintele Biden a semnat Ordinul executiv nr. 14086, „Enhancing Safeguards for US Signals Intelligence Activities” (Consolidarea garanțiilor pentru activitățile de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de Statele Unite ale Americii), care consolidează gama riguroasă de garanții privind viața privată și libertățile civile care se aplică activităților SUA de colectare a informațiilor de tip SIGINT. Aceste garanții includ: impunerea obligației ca activitățile de colectare de informații de tip SIGINT să îndeplinească obiectivele legitime enumerate; interzicerea explicită a unor astfel de activități în scopul unor obiective specifice interzise; instituirea unor proceduri noi pentru a se asigura că activitățile de colectare de informații de tip SIGINT promovează aceste obiective legitime, și nu alte obiective, interzise; impunerea obligației ca activitățile de colectare de informații de tip SIGINT să fie efectuate numai după ce s-a stabilit, pe baza unei evaluări rezonabile a tuturor factorilor relevanți, că activitățile sunt necesare pentru a promova o prioritate validată în materie de informații și numai în măsura și într-un mod proporțional cu prioritatea validată în materie de informații pentru care au fost autorizate și direcționarea elementelor comunității serviciilor de informații (CI) pentru a-și actualiza politicile și procedurile astfel încât să reflecte garanțiile impuse de ordinul executiv în materie de SIGINT. Cel mai important aspect este faptul că ordinul executiv introduce și un mecanism independent și obligatoriu care permite persoanelor din „statele care îndeplinesc condițiile”, astfel cum au fost desemnate în temeiul ordinului executiv, să solicite reparații în cazul în care consideră că au făcut obiectul unor activități de colectare de informații de tip SIGINT ilegale ale SUA, inclusiv activități care încalcă măsurile de protecție identificate în ordinul executiv.

Emiterea de către Președintele Biden a Ordinului executiv nr. 14086 a marcat încununarea a mai mult de un an de negocieri detaliate între reprezentanți ai Comisiei Europene (CE) și ai Statelor Unite ale Americii și ghidează măsurile pe care le vor lua Statele Unite ale Americii pentru a-și pune în aplicare angajamentele asumate în temeiul Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor. În concordanță cu spiritul de cooperare care a produs cadrul, înțeleg că ați primit două seturi de întrebări din partea CE cu privire la modul în care CI va pune în aplicare ordinul executiv. Am plăcerea de a răspunde acestor întrebări prin prezenta scrisoare.

Secțiunea 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj din 1978 (secțiunea 702 din FISA)

Primul set de întrebări se referă la secțiunea 702 din FISA, care permite colectarea de informații operative externe prin vizarea unor persoane care nu sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA și despre care se crede în mod rezonabil că se află în afara Statelor Unite ale Americii, cu asistența obligatorie a furnizorilor de servicii de comunicații electronice. Mai precis, întrebările privesc interacțiunea dintre această dispoziție și Ordinul executiv nr. 14086, precum și celelalte garanții care se aplică activităților desfășurate în temeiul secțiunii 702 din FISA.

Pentru început, putem confirma că CI va aplica garanțiile prevăzute în Ordinul executiv nr. 14086 activităților desfășurate în temeiul secțiunii 702 din FISA.

În plus, numeroase alte garanții se aplică utilizării de către guvern a secțiunii 702 din FISA. De exemplu, toate certificările în temeiul secțiunii 702 din FISA trebuie să fie semnate atât de procurorul general, cât și de directorul Serviciului Național de Informații (Director of National Intelligence – DNI), iar guvernul trebuie să prezinte toate aceste certificări spre aprobare de către Curtea de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj (Foreign Intelligence Surveillance Court – FISC), care este formată din judecători independenți, numiți pe viață, care îndeplinesc un mandat de șapte ani ce nu poate fi reînnoit. Certificările identifică categoriile de informații secrete externe care urmează să fie colectate, care trebuie să corespundă definiției legale a informațiilor operative externe, prin vizarea unor persoane care nu sunt cetățeni americani/rezidenți în SUA despre care se crede în mod rezonabil că se află în afara Statelor Unite ale Americii. Certificările au inclus informații privind terorismul internațional și alte subiecte, cum ar fi obținerea de informații privind armele de distrugere în masă. Fiecare certificare anuală trebuie prezentată FISC spre aprobare într-un pachet de cereri de certificare care include certificările procurorului general și ale DNI, declarații sub jurământ ale unor șefi ai serviciilor de informații, precum și proceduri de vizare, proceduri de minimizare și proceduri de interogare care sunt obligatorii pentru guvern. Procedurile de vizare impun, printre altele, ca CI să evalueze în mod rezonabil, pe baza tuturor circumstanțelor, că vizarea va conduce probabil la colectarea de informații externe identificate într-o certificare în conformitate cu secțiunea 702 din FISA.

În plus, atunci când colectează informații în conformitate cu secțiunea 702 din FISA, CI trebuie: să furnizeze o explicație scrisă a elementelor pe baza cărora evaluează, în momentul vizării, că se preconizează că ținta va deține, va primi sau că este probabil să comunice informațiile operative externe identificate într-o certificare în conformitate cu secțiunea 702 din FISA; să confirme că standardul de vizare, astfel cum este prevăzut în secțiunea 702 din FISA, este în continuare îndeplinit și să înceteze colectarea în cazul în care standardul nu mai este respectat. A se vedea documentul prezentat de guvernul SUA Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj, Sinteza din 2015 a principalelor cerințe în temeiul secțiunii 702, punctele 2-3 (15 iulie 2015).

Cerința ca CI să înregistreze în scris și să afirme în mod regulat validitatea evaluării sale potrivit căreia obiectivele din secțiunea 702 a FISA îndeplinesc standardele de vizare aplicabile facilitează supravegherea de către FISC a activităților de vizare ale CI. Fiecare evaluare și justificare a vizării înregistrate este revizuită bilunar de către avocații însărcinați cu supravegherea serviciilor de informații din cadrul Departamentului de Justiție (DOJ), care exercită această funcție de supraveghere independent de operațiunile de informații externe. Secțiunea din cadrul DOJ care îndeplinește această funcție are apoi responsabilitatea, în temeiul unei norme FISC stabilite cu mult timp în urmă, de a raporta către FISC orice încălcare a procedurilor aplicabile. Această raportare, împreună cu reuniunile periodice dintre FISC și această secțiune din cadrul DOJ privind supravegherea procedurii de vizare în conformitate cu secțiunea 702 din FISA, permite FISC să asigure respectarea procedurii de vizare conform secțiunii 702 din FISA și a altor proceduri și, în caz contrar, să se asigure că activitățile guvernului sunt legale. În special, FISC poate face acest lucru în mai multe moduri, inclusiv prin emiterea unor decizii de remediere obligatorii pentru sista competența guvernului de a colecta date în raport cu o anumită țintă sau pentru a modifica sau a întârzia colectarea de date conform secțiunii 702 din FISA. De asemenea, FISC poate solicita guvernului să furnizeze rapoarte sau informări suplimentare cu privire la respectarea de către acesta a procedurilor de vizare și a altor proceduri sau poate solicita modificări ale acestor proceduri.

Colectarea SIGINT „în masă”

Al doilea set de întrebări se referă la colectarea SIGINT „în masă”, care este definită prin Ordinul executiv nr. 14086 ca fiind „colectarea autorizată a unor cantități mari de SIGINT care, din motive tehnice sau operaționale, sunt obținute fără a se recurge la factori de diferențiere (de exemplu, fără utilizarea unor identificatori sau a unor termeni de selecție specifici).”

În ceea ce privește aceste întrebări, observăm mai întâi că nici FISA, nici scrisorile privind securitatea națională nu autorizează colectarea în masă. În ceea ce privește FISA:

Titlurile I și III din FISA, care autorizează supravegherea electronică și, respectiv, percheziții fizice, impun un ordin judecătoresc (cu câteva excepții, de exemplu în situații de urgență) și necesită întotdeauna o cauză probabilă de a crede că ținta este o putere străină sau un agent al unei puteri străine. A se vedea titlul 50 articolele 1805, 1824 din U.S.C.

Legea FREEDOM din 2015 a SUA a modificat titlul IV din FISA, care autorizează utilizarea dispozitivelor de interceptare și de captare și urmărire, în baza unui ordin judecătoresc (cu excepția situațiilor de urgență), pentru a solicita guvernului să își întemeieze cererile pe un „termen de selecție specific”. A se vedea titlul 50 articolul 1842 litera (c) punctul 3 din U.S.C.

Titlul V din FISA, care permite Biroului Federal de Investigații (FBI) să obțină anumite tipuri de documente comerciale, impune emiterea unui ordin judecătoresc pe baza unei cereri în care se precizează că „există fapte specifice și articulabile care susțin convingerea că persoana la care se referă evidențele este o putere străină sau un agent al unei puteri străine.” A se vedea titlul 50 articolul 1862 litera (b) punctul 2 partea B din U.S.C (1).

În cele din urmă, secțiunea 702 din FISA autorizează „vizarea unor persoane despre care se crede în mod rezonabil că se află în afara Statelor Unite ale Americii, pentru a obține informații operative externe”. A se vedea titlul 50 articolul 1881a litera (a) din U.S.C. Astfel, după cum a remarcat Consiliul de supraveghere a vieții private și a libertăților civile, colectarea de date de către guvern în temeiul secțiunii 702 din FISA „constă în întregime în vizarea persoanelor fizice și în obținerea de comunicații asociate acestor persoane, de la care guvernul are motive să se aștepte să obțină anumite tipuri de informații externe”, astfel încât „programul nu funcționează prin colectarea în masă a comunicațiilor.” Consiliul de supraveghere a vieții private și a libertăților civile, „Raport privind programul de supraveghere care funcționează în conformitate cu secțiunea 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj” punctul 103 (2 iulie 2014) (2).

În ceea ce privește scrisorile privind securitatea națională, Legea FREEDOM din 2015 a SUA impune „un termen de selecție specific” privind utilizarea unor astfel de scrisori. A se vedea titlul 12 articolul 3414 litera (a) punctul 2 din U.S.C., titlul 15 articolul 1681u din U.S.C., titlul 15 articolul 1681v litera (a) din U.S.C., titlul 18 articolul 2709 litera (b) din U.S.C.

În plus, Ordinul executiv nr. 14086 prevede că „[c]olectarea direcționată trebuie să aibă prioritate” și că, atunci când CI efectuează colectare în masă, „colectarea în masă a SIGINT este autorizată numai după ce s-a stabilit [...] că informațiile necesare pentru a promova o prioritate validată în materie de informații nu pot fi obținute în mod rezonabil prin colectare țintită.” A se vedea Ordinul executiv nr. 14086, articolul 2 litera (c) punctul (ii) partea A.

În plus, atunci când CI stabilește că colectarea în masă respectă aceste standarde, Ordinul executiv nr. 14086 prevede garanții suplimentare. În special, ordinul executive impune ca, atunci când efectuează colectare în masă, CI să aplice „metode și măsuri tehnice pentru a limita datele colectate numai la ceea ce este necesar pentru promovarea unei priorități validate în materie de informații, reducând în același timp la minimum colectarea de informații nepertinente”. A se vedea id. Ordinul precizează, de asemenea, că activitățile de colectare de informații de tip SIGINT, „care includ interogarea informațiilor de tip SIGINT obținute prin colectare în masă, să fie efectuate numai după ce s-a stabilit, pe baza unei evaluări rezonabile a tuturor factorilor relevanți, că activitățile sunt necesare pentru a promova o prioritate validată în materie de informații”. A se vedea id. articolul 2 litera (a) punctul (ii) partea A. Ordinul pune în aplicare în continuare acest principiu, afirmând că CI poate să efectueze doar interogări nereduse la minimum de SIGINT obținute în masă în vederea atingerii a șase obiective permise și că astfel de interogări trebuie efectuate în conformitate cu politici și proceduri care „iau în considerare în mod corespunzător impactul [interogărilor] asupra vieții private și a libertăților civile ale tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie sau de locul de reședință al acestora”. A se vedea id. articolul 2 litera (c) punctul (iii) partea D. În cele din urmă, ordinul prevede măsuri de control privind gestionarea, securitatea și accesul la datele colectate. A se vedea id. articolul 2 litera (c) punctul (iii) partea A și articolul 2 litera (c) punctul (iii) partea B.

* * * * *

Sperăm că aceste clarificări vor fi utile. Vă rugăm să nu ezitați să ne contactați dacă aveți întrebări suplimentare cu privire la modul în care CI SUA intenționează să pună în aplicare Ordinul executiv nr. 14086.

Sincerely,

Image 12

Christopher C. FONZONE

Consilier general


(1)  Din 2001 până în 2020, titlul V din FISA a permis FBI să solicite autorizația FISC pentru a obține „lucruri tangibile” care sunt relevante pentru anumite investigații autorizate. A se vedea Legea PATRIOT a SUA, Pub. L. Nr. 107-56, 115 Stat. 272 articolul 215 (2001). Această formulare, care a devenit caducă și, prin urmare, nu mai reprezintă legea, a constituit autoritatea în temeiul căreia guvernul a colectat la un moment dat metadate de telefonie în masă. Cu toate acestea, chiar înainte de expirarea dispoziției, Legea FREEDOM a SUA o modificase pentru a impune guvernului să își întemeieze cererea către FISC pe un „termen de selecție specific”. A se vedea Legea FREEDOM a SUA, Pub. L. Nr. 114-23, 129 Stat. 268 articolul I 03 (2015).

(2)  Secțiunile 703 și 704, care autorizează CI să vizeze cetățeni americani/rezidenți în SUA situați în străinătate, impun un ordin judecătoresc (cu excepția situațiilor de urgență) și necesită întotdeauna o cauză probabilă de a crede că ținta este o putere străină, un agent al unei puteri străine sau un funcționar sau un angajat al unei puteri străine. A se vedea titlul 50 articolele 1881b, 1881c din U.S.C.


ANEXA VIII

Lista abrevierilor

În prezenta decizie apar următoarele abrevieri:

AAA

American Arbitration Association (Asociația Americană de Arbitraj)

Regulamentul PG

Regulamentul procurorului general de instituire a unei instanțe de reexaminare a protecției datelor

AGG-DOM

Orientările procurorului general cu privire la operațiunile interne ale FBI

APA

Administrative Procedure Act (Legea privind procedura administrativă)

CIA

Central Intelligence Agency

CNSS

Committee on National Security Systems (Comitetul privind sistemele de securitate națională)

Curtea de Justiție

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Decizie

Decizia de punere în aplicare a Comisiei de constatare, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, a nivelului adecvat de protecție a datelor cu caracter personal asigurat de Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor

DHS

Department of Homeland Security (Departamentul de Securitate Internă)

DNI

Directorul Serviciului Național de Informații

DoC

Departamentul Comerțului al SUA

DoJ

Departamentul de Justiție al SUA

DoT

Departamentul Transporturilor al SUA

APD

Autoritate pentru protecția datelor

Lista CCD

Lista Cadrului privind confidențialitatea datelor

DPRC

Data Protection Review Court (Curtea de Reexaminare a Protecției Datelor)

ECOA

Equal Credit Opportunity Act (Legea privind egalitatea de șanse în materie de credit)

ECPA

Electronic Communications Privacy Act (Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice)

SEE

Spațiul Economic European

OE nr. 12333

Ordinul executiv nr. 12333 „United States Intelligence Activities” (Activitățile de colectare de informații ale Statelor Unite ale Americii)

OE nr. 14086, OE

Ordinul executiv nr. 14086 „Enhancing Safeguards for US Signals Intelligence Activities” (Consolidarea garanțiilor pentru activitățile de colectare de informații de tip SIGINT desfășurate de Statele Unite ale Americii)

CCD UE-SUA sau CCD

Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor

Comisia de arbitraj CCD UE-SUA

Comisia de arbitraj pentru Cadrul UE-SUA privind confidențialitatea datelor

FBI

Federal Bureau of Investigation (Biroul Federal de Investigații)

FCRA

Fair Credit Reporting Act (Legea privind raportarea echitabilă a creditelor)

FISA

Foreign Intelligence Surveillance Act (Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj)

FISC

Foreign Intelligence Surveillance Court (Curtea de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj)

FISCR

Foreign Intelligence Surveillance Court of Review (Curtea de Reexaminare a Supravegherii Activităților Străine de Spionaj)

FOIA

Freedom of Information Act (Legea privind libertatea de informare)

FRA

Federal Records Act (Legea privind registrele federale)

FTC

U.S. Federal Trade Commission (Comisia Federală pentru Comerț din SUA)

HIPAA

Health Insurance Portability and Accountability Act (Legea privind portabilitatea și răspunderea în materie de asigurări de sănătate)

ICDR

International Centre for Dispute Resolution (Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor)

IOB

Intelligence Oversight Board (Comitetul pentru supravegherea serviciilor de informații)

NIST

National Institute of Standards and Technology (Institutul Național pentru Standarde și Tehnologie)

NSA

National Security Agency (Agenția Națională de Securitate)

NSL

National Security Letter(s) (scrisori privind securitatea națională)

ODNI

Office of the Director of National Intelligence (Biroul Directorului Serviciului Național de Informații)

ODNI CLPO, CLPO

Civil Liberties Protection Officer of the Director of National Intelligence (responsabilul pentru protecția libertăților civile din cadrul Biroului Directorului Serviciului Național de Informații)

OMB

Office of Management and Budget (Biroul pentru Administrare și Buget)

OPCL

Office of Privacy and Civil Liberties of the Department of Justice (Biroul pentru protecția vieții private și a libertăților civile din cadrul Departamentului de Justiție)

PCLOB

Privacy and Civil Liberties Oversight Board (Comitetul de supraveghere în materie de protecție a vieții private și a libertăților civile)

PIAB

President’s Intelligence Advisory Board (Consiliul consultativ privind serviciile de informații al președintelui)

PPD-28

Presidential Policy Directive 28 (Directiva nr. 28 privind politica prezidențială)

Regulamentul (UE) 2016/679

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE

SAOP

Senior Agency Official for Privacy (înalt funcționar al agenției pentru protecția vieții private)

Principiile

Principiile Cadrului UE-SUA privind confidențialitatea datelor

SUA

Statele Unite ale Americii

Uniunea

Uniunea Europeană