(1)

În temeiul articolului 7 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, regimul sancțiunilor în fonduri bănești nu se aplică atunci când participanții care cauzează neexecutarea decontării sunt CPC-uri.

(2)

La articolul 19 din Regulamentul delegat (UE) 2018/1229 al Comisiei (2), în versiunea aplicabilă în prezent, se prevede un mecanism specific pentru colectarea și distribuirea de către CPC-uri a sancțiunilor în fonduri bănești („mecanismul de sancționare”) pentru a se asigura că, în ceea ce privește cazurile de neexecutare a decontării legate de tranzacțiile compensate în care CPC-urile se interpun între contrapărți, CPC-urilor nu li se aplică sancțiuni în fonduri bănești.

(3)

Cu toate acestea, din cauza multitudinii părților implicate, aplicarea mecanismului de sancționare de către CPC-uri adaugă riscuri operaționale, complexități tehnice și costuri procesului de colectare și distribuire a sancțiunilor în fonduri bănești pentru cazurile de neexecutare a decontării legate de tranzacțiile compensate. Sancțiunile pentru cazurile de neexecutare a decontării legate de tranzacțiile compensate ar putea fi calculate, aplicate, colectate și distribuite integral de CSD-uri, de la și către toți participanții identificați în instrucțiunile de decontare transmise de CPC-uri, în conformitate cu articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2018/1229, ca orice alte sancțiuni pentru cazurile de neexecutare a decontării legate de tranzacții necompensate.

(4)

În temeiul articolului 2 punctul 19 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, orice instituție, contraparte centrală, agent de decontare, casă de compensare, operator de sistem sau membru compensator al unei CPC se poate califica drept participant.

(5)

Pentru a facilita calcularea, colectarea și distribuirea sancțiunilor în fonduri bănești pentru cazurile de neexecutare a instrucțiunilor de decontare legate de tranzacțiile compensate transmise de CPC, reducându-se în același timp riscurile și costurile aferente acestui proces, CSD-urile ar trebui să calculeze, să colecteze de la participanții lor relevanți și să distribuie unor astfel de participanți, în temeiul articolelor 16, 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2018/1229, sancțiunile în fonduri bănești legate de instrucțiunile de decontare transmise de CPC-uri pentru tranzacțiile compensate.

(6)

În cazul în care CPC-urile se interpun între contrapărți, cuantumul net al sancțiunilor pe care CSD-urile trebuie să le colecteze și să le distribuie în legătură cu instrucțiunile de decontare transmise de o CPC ar fi, în mod normal, egal cu zero, deoarece instrucțiunile de decontare transmise de CPC reprezintă ambele segmente ale tranzacțiilor compensate. Cu toate acestea, în anumite cazuri, cum ar fi livrarea cu întârziere a titlurilor de valoare unei CPC la data preconizată pentru decontare, care nu permite executarea instrucțiunilor de livrare de la CPC sau în cazul unor diferențe în ceea ce privește sancțiunile calculate de diferite CSD-uri, în conturile CPC-urilor pot rămâne poziții dezechilibrate în ceea ce privește tranzacțiile compensate, iar cuantumul net al sancțiunilor care urmează să fie colectate de la CPC-uri sau distribuite acestora poate fi diferit de zero. În astfel de cazuri, CPC-urile ar trebui să aibă posibilitatea de a aloca membrilor lor compensatori cuantumul net rămas al sancțiunilor, sub formă fie de credit, fie de debit. CPC-urile ar trebui să stabilească un mecanism adecvat în normele lor în acest scop.

(7)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2018/1229 ar trebui modificat în consecință.

(8)

Pentru a se asigura că modul de calculare a sancțiunilor pentru cazurile de neexecutare a decontării care au loc înainte de data aplicării prezentului regulament nu este afectat retroactiv, este oportun să se includă dispoziții tranzitorii.

(9)

Pentru a permite CPC-urilor și CSD-urilor să efectueze adaptările tehnologice necesare în vederea asigurării conformității cu mecanismul de sancționare modificat, este oportun să se amâne aplicarea prezentului regulament.

(10)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare elaborate în strânsă cooperare cu membrii Sistemului European al Băncilor Centrale și prezentate Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(11)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

(1)

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei (2) stabilește norme specifice privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare. În special, anexa I la regulamentul menționat stabilește o listă de substanțe autorizate a Uniunii care pot fi utilizate la fabricarea materialelor și a obiectelor din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

(2)

La 11 decembrie 2019, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a adoptat un aviz științific favorabil (3) privind utilizarea substanței bis(2-etilhexil)ciclohexan-1,4-dicarboxilat („DEHCH”, nr. CAS 84731-70-4, MCA nr. 1079) ca aditiv (plastifiant) în poli(clorură de vinil) (PVC) la un nivel de până la 25 % g/g în contact cu alimente apoase, acide și cu conținut scăzut de alcool, pentru depozitare pe termen lung la temperatura camerei sau la o temperatură inferioară (refrigerate și congelate). În plus, pe baza unui studiu științific furnizat autorității, autoritatea a concluzionat că substanța nu ridică probleme de genotoxicitate și a luat notă de faptul că nu au fost observate efecte adverse până la cea mai mare doză testată de 1 000 mg/kg greutate corporală pe zi în studiile de toxicitate la doze repetate. Cu toate acestea, având în vedere incertitudinea cu privire la potențialul de acumulare a substanței la om, aceasta a concluzionat că migrarea substanței nu trebuie să depășească 0,05 mg/kg de aliment, iar substanța trebuie utilizată numai în PVC aflat în contact cu produsele alimentare, pentru care sunt atribuiți simulanți A (10 % etanol) și B (3 % acid acetic), la temperatura camerei sau la o temperatură mai mică.

(3)

Prin urmare, este adecvat să se autorizeze substanța bis(2-etilhexil)ciclohexan-1,4-dicarboxilat.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

În conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea de înregistrare ca indicație geografică protejată (IGP) a denumirii „Лидский квас/Lidski kvas”. Cererea se referă la o băutură fermentată produsă în orașul Lida din Belarus și a fost depusă de societatea pe acțiuni „Lidskoe Pivo” din Belarus la 21 iulie 2021 (PGI-BY-02788).

(2)

În urma examinării, Comisia a trimis o scrisoare prin care solicita clarificări cu privire la câteva dintre aspectele dosarului. Mai precis, ținând seama de faptul că apa utilizată pentru a produce „Лидский квас/Лiдскi квас” trebuie să provină din anumite izvoare specifice situate pe un teren aflat în proprietatea solicitantului, iar producția produsului se realizează în conformitate cu o „instrucțiune tehnologică unică separată”, după cum se menționează în caietul de sarcini al produsului (al cărui proprietar și utilizator unic este solicitantul), solicitantului i s-a cerut să explice dacă este posibilă participarea altor producători, în conformitate cu principiile sistemului indicațiilor geografice din UE.

(3)

De asemenea, Comisia a explicat că o singură persoană fizică sau juridică poate fi tratată ca grup atunci când depune o cerere, în cazul în care se demonstrează că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012: (a) persoana respectivă este singurul producător care dorește să depună o cerere; și (b) în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, zona geografică definită are caracteristici care diferă în mod considerabil de cele ale zonelor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor din zonele învecinate. Solicitantului i s-a cerut să prezinte justificările necesare.

(4)

În răspunsul său, solicitantul a furnizat un document unic și un caiet de sarcini actualizate, conform cărora societatea pe acțiuni „Lidskoe Pivo” este singurul proprietar și operator al puțurilor care trebuie să fie utilizate pentru producția de „Лидский квас/Lidski kvas” și că întregul proces de producție se desfășoară pe teritoriul orașului Lida de către solicitant și în conformitate cu o „instrucțiune tehnologică unică separată”, al cărei proprietar și utilizator unic este solicitantul.

(5)

Pe baza informațiilor furnizate, Comisia a concluzionat că cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și a informat solicitantul în scrisoarea de respingere că, în cazul în care nu se primesc observații în termen de două luni de la primirea scrisorii, intenționează să lanseze procedura de adoptare a unei decizii oficiale a Comisiei de respingere a cererii în temeiul articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(6)

Comisia a luat în considerare faptul că sistemul indicațiilor geografice a fost elaborat și conceput astfel încât să le permită producătorilor dintr-o anumită zonă și al căror produs se diferențiază de orice alt produs de pe piață datorită mediului natural și/sau social în care a fost produs să își protejeze produsele.

(7)

Comisia a considerat că, spre deosebire de mărcile individuale, indicațiile geografice protejate conferă drepturi colective și, spre deosebire de mărcile deținute de titulari identificabili în mod clar, indicațiile geografice sunt considerate a fi proprietatea unei comunități abstracte colective, care include toți producătorii – actuali sau potențiali – care respectă caietul de sarcini aferent. Aceasta înseamnă că orice producător care respectă cerințele caietului de sarcini poate utiliza denumirea protejată.

(8)

Comisia a concluzionat că, în mod evident, participarea altor producători nu este posibilă în cazul „Лидский квас/Lidski kvas”, solicitantul fiind singurul proprietar și operator al puțurilor care trebuie utilizate pentru fabricarea produsului în cauză.

(9)

În plus, Comisia a ținut seama de faptul că proprietarul și utilizatorul unic al „instrucțiunii tehnologice unice separate”, conform căreia este fabricat produsul, este chiar solicitantul. Prin urmare, caracteristicile produsului nu pot fi atribuite originii sale geografice, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, ci „metodei speciale de producție”, astfel cum este descrisă de solicitant, care se află în posesia exclusivă a solicitantului. Tehnica de producție este descrisă în linii generale prin simpla enumerare a etapelor de producție, fără a furniza detalii care să permită participarea altor producători potențiali.

(10)

În plus, articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 prevede că cererile de protecție a indicațiilor geografice trebuie depuse, de regulă, de un grup de producători. Numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile suplimentare prevăzute la articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf este posibil ca un singur producător să solicite o astfel de protecție. Comisia a observat că solicitantul nu a furnizat nicio justificare în această privință.

(11)

Solicitantul nu a răspuns la scrisoarea de respingere trimisă de Comisie în termenul stabilit.

(12)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că cererea de înregistrare a „Лидский квас/Lidski kvas” ca IGP nu îndeplinește cerințele Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, și anume articolul 5 alineatul (2) și articolul 49 alineatul (1) din regulamentul menționat.

(13)

Prin urmare, este necesar ca cererea de protecție ca indicație geografică protejată a denumirii „Лидский квас/Lidski kvas” să fie respinsă.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

EUROMARKPAT GERMANY

v.Füner Ebbinghaus Finck Hano

European Patent, Trademark and Design Attorneys

Mariahilfplatz 3

81541 München

Germania