(1)

Substanțele odorante sunt compuși organici cu mirosuri caracteristice, de obicei plăcute. Ele sunt utilizate pe scară largă în parfumuri și în alte produse cosmetice parfumate, dar și în multe alte produse, cum ar fi detergenții, emolienții pentru țesături și alte produse de uz casnic.

(2)

Alergia de contact este cauzată de o reactivitate specifică modificată, prezentă pe tot parcursul vieții, a sistemul imunitar uman. În condiții de reexpunere la o cantitate suficientă de alergen, poate apărea eczemă (dermatită alergică de contact). În situația în care o persoană a fost deja sensibilizată la un alergen, o concentrație mult mai mică a acestuia este suficientă pentru a declanșa simptome de alergie. Procentul populației din Uniune care este alergică la substanțe odorante alergenice poate fi estimat la 1 – 9 % (2).

(3)

Diverse măsuri vizează protejarea întregii populații împotriva alergiilor la substanțe odorante (profilaxie primară) și protejarea persoanelor sensibilizate împotriva apariției simptomelor de alergie (profilaxie secundară).

(4)

În scopul profilaxiei primare, o restricționare a substanțelor odorante alergenice poate fi suficientă. Totuși, la persoanele sensibilizate pot apărea simptome atunci când sunt expuse la concentrații mai mici ale unui alergen decât nivelurile maxime permise. Prin urmare, ca măsură de profilaxie secundară, este important să se pună la dispoziție informații cu privire la prezența substanțelor odorante alergenice individuale din produsele cosmetice, astfel încât persoanele sensibilizate să poată evita contactul cu substanța la care sunt alergice.

(5)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, un produs cosmetic se pune la dispoziție pe piața Uniunii numai în cazul în care pe ambalajul său este indicată o listă de ingrediente. În plus, articolul respectiv precizează că termenii „parfum” sau „aromă” din lista ingredientelor trebuie să facă referire la compozițiile odorante și aromatice și la materiile lor prime, care sunt completate de substanțele a căror menționare este necesară în coloana „Altele” din anexa III la regulamentul respectiv. În prezent, 24 de substanțe odorante alergenice enumerate la rubricile 45 și 67-92 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 trebuie menționate în lista ingredientelor (etichetate individual).

(6)

Ca răspuns la solicitarea Comisiei de actualizare a listei substanțelor odorante alergenice etichetate individual, Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC) a adoptat un aviz în cadrul reuniunii sale plenare din 26-27 iunie 2012 (3). În aviz s-a confirmat faptul că substanțele odorante alergenice listate în rubricile 45 și 67-92 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 sunt în continuare relevante. În plus, în aviz s-au identificat suplimentar ale 56 de substanțe odorante alergenice, care au cauzat în mod clar alergii la oameni și pentru care, în prezent, nu există nicio cerință în materie de etichetare individuală.

(7)

Având în vedere avizul CSSC, se poate concluziona că există un risc potențial pentru sănătatea umană generat de utilizarea substanțelor odorante alergenice suplimentare identificate de CSSC și că este necesar să se informeze consumatorii cu privire la prezența acestor substanțe odorante alergenice. Prin urmare, este necesar ca în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 să fie introdusă obligația de a eticheta individual substanțele odorante alergenice respective atunci când concentrația lor depășește 0,001 % în produsele fără clătire și 0,01 % în produsele care se îndepărtează prin clătire. În plus, este necesar ca substanțele odorante, cum ar fi prehaptenele și prohaptenele, care pot fi transformate în alergeni de contact cunoscuți prin oxidare în prezență de aer sau prin bioactivare, să fie tratate ca fiind echivalente cu substanțele odorante alergenice și să facă obiectul acelorași restricții și al altor cerințe de reglementare.

(8)

Din motive de coerență și claritate, este, în plus, necesar să se actualizeze anumite rubrici existente referitoare la substanțele odorante alergenice din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 prin alinierea denumirilor comune ale substanțelor la cele din cea mai recentă versiune a Glosarului denumirilor comune ale ingredientelor menționat la articolul 33 din regulamentul respectiv, precum și prin gruparea substanțelor similare într-o singură intrare. Suplimentar, în cazul în care există mai multe denumiri comune ale ingredientelor pentru o substanță, este necesar ca în cerința de etichetare individuală să se stabilească care este denumirea utilizată în lista ingredientelor menționată la articolul 19 alineatul (1) litera (g), pentru ca etichetarea să fie raționalizată și mai favorabilă consumatorilor, precum și pentru a facilita activitatea operatorilor economici și a autorităților naționale.

(9)

Din motive de exhaustivitate și claritate, este, în plus, necesar să se actualizeze anumite rubrici existente privind substanțele odorante alergenice din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 prin adăugarea izomerilor și prin completarea și modificarea numerelor CAS și CE respective, facilitând astfel activitatea operatorilor economici și a autorităților naționale.

(10)

Întrucât este posibil ca lista actualizată a substanțelor odorante alergenice să genereze rubrici în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 care combină restricții existente cu unele noi, este cazul să se prevadă că este necesar ca operatorii economici, pe de o parte, să continue să aplice restricțiile existente, iar pe de altă parte, să dispună de o perioadă de timp rezonabilă pentru a se conforma noilor restricții.

(11)

În ceea ce privește noile restricții, este necesar ca operatorilor economici să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru a se adapta la ele prin ajustarea formulărilor și recipientelor produselor, care este necesară pentru a se asigura faptul că pe piață se introduc doar produsele cosmetice care respectă noile cerințe. De asemenea, este necesar ca operatorilor economici să li se acorde o perioadă rezonabilă de timp pentru retragerea de pe piață a produselor cosmetice care nu respectă noile cerințe și care au fost introduse pe piață înainte ca noile dispoziții privind etichetarea să devină aplicabile. Având în vedere procentul relativ mic și stabil de consumatori la care apare dermatita alergică de contact, numărul mare de substanțe odorante alergenice noi care urmează să fie etichetate individual și numărul semnificativ de produse cosmetice în cauză, este necesar ca perioada de tranziție să fie de 3 și, respectiv, 5 ani.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse cosmetice,

(1)

În temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea depusă de Franța de înregistrare a denumirilor: „Pancetta de l’Île de Beauté/Panzetta de l’Île de Beauté” (PGI-FR-02427) (2), „Saucisson sec de l’Île de Beauté/Salciccia de l’Île de Beauté” (PGI-FR-02431) (3), „Bulagna de l’Île de Beauté” (PGI-FR-02429) (4) și „Figatelli de l’Île de Beauté/Figatellu de l’Île de Beauté” (PGI-FR-02432) (5) ca indicații geografice protejate (IGP) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)

Au fost primite trei acte de opoziție cu privire la cererile menționate mai sus din partea Italiei, a Spaniei și a unei organizații internaționale cu sediul în Elveția.

(3)

După ce a examinat declarațiile de opoziție motivate și le-a considerat admisibile, în conformitate cu articolul 51 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a invitat oponenții să inițieze consultări adecvate în vederea ajungerii la un acord.

(4)

Consultările dintre Franța și oponenți s-au încheiat fără să se fi ajuns la vreun acord. Prin urmare, Comisia trebuie să adopte o decizie cu privire la înregistrare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 52 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, ținând seama de rezultatele acestor consultări.

(5)

În primul rând, oponenții au invocat neconformitatea cererilor de IGP „Pancetta de l’Île de Beauté/Panzetta de l’Île de Beauté”, „Saucisson sec de l’Île de Beauté/Salciccia de l’Île de Beauté”, „Bulagna de l’Île de Beauté” și „Figatelli de l’Île de Beauté/Figatellu de l’Île de Beauté” cu condițiile de la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În această privință, oponenții au susținut că cerințele prevăzute în definiția unei indicații geografice protejate în temeiul articolului menționat anterior nu sunt îndeplinite, deoarece, în opinia lor, produsele care fac obiectul prezentelor cereri de IGP nu prezintă caracteristici specifice care ar putea fi legate de aria geografică în cauză. De asemenea, s-a atras atenția asupra presupuselor metode industriale de producție, cum ar fi afumarea, utilizate pentru mezelurile în cauză, care, potrivit oponenților, ar demonstra și mai mult absența legăturii cu aria geografică.

(6)

În plus, oponenții au susținut că, contrar cerințelor articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, la momentul depunerii cererilor de IGP, denumirea „Île de Beauté” nu era utilizată în comerț.

(7)

Oponenții au menționat, de asemenea, o posibilă încălcare a normelor privind omonimia prevăzute la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, având în vedere DOP existente din Corsica: „Lonzo de Corse”/„Lonzo de Corse – Lonzu”, „Jambon sec de Corse”/„Jambon sec de Corse – Prisuttu” și „Coppa de Corse”/„Coppa de Corse – Coppa di Corsica”. În acest scop, oponenții au întrebat dacă, având în vedere obiectivul specific urmărit de articolul menționat anterior, omonimia poate exista doar în cazul unor termeni identici sau și în cazul expresiilor sinonime.

(8)

În plus, oponenții au susținut că înregistrarea IGP propusă ar periclita existența DOP menționate mai sus, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. În acest context, ei au atras atenția asupra faptului că denumirile din cadrul celor patru cereri de IGP se referă la produse fabricate într-o arie geografică aproape identică cu cea a altor mezeluri, ale căror denumiri sunt deja recunoscute ca DOP menționate anterior. Deși denumirile din cadrul celor patru cereri de IGP în cauză par să fie diferite de denumirile DOP indicate mai sus din punct de vedere lexical, „Île de Beauté” este înțeleasă în general de consumatori ca fiind sinonimă cu „Corse” (Corsica), care face parte din aceste denumiri DOP.

Drept urmare, oponenții consideră că consumatorii ar putea înțelege greșit că există o legătură între „Pancetta de l’Île de Beauté/Panzetta de l’Île de Beauté” (IGP), „Saucisson sec de l’Île de Beauté/Salciccia de l’Île de Beauté” (IGP), „Bulagna de l’Île de Beauté” (IGP) și „Figatelli de l’Île de Beauté/Figatellu de l’Île de Beauté” (IGP) și DOP înregistrate „Lonzo de Corse”/„Lonzo de Corse – Lonzu”, „Jambon sec de Corse”/„Jambon sec de Corse – Prisuttu” și „Coppa de Corse”/„Coppa de Corse – Coppa di Corsica”. În opinia oponenților, respectiva confuzie s-ar putea produce deoarece toate produsele desemnate ca IGP și DOP fac parte din aceeași categorie de produse (mezeluri).

(9)

Comisia a evaluat argumentele expuse de oponenți în lumina dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 și a luat în considerare rezultatele consultărilor corespunzătoare efectuate între solicitant și oponenți.

(10)

În ceea ce privește presupusa neconformitate a cererilor de IGP cu condițiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 în contextul lipsei caracteristicilor specifice care ar putea fi legate de aria geografică în cauză, trebuie luate în considerare următoarele:

(11)

În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora nu există dovezi privind utilizarea anterioară sau comercială a denumirii „Île de Beauté” pentru produsele de mezeluri în cauză, trebuie reiterat faptul că articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu impune și nici nu presupune vreo durată specifică a utilizării anterioare a denumirilor care trebuie protejate.

Solicitantul a atras atenția asupra utilizării consacrate a denumirilor IGP în ultimii ani și subliniat diversele activități de comunicare sau de comercializare întreprinse pentru a promova utilizarea denumirilor începând din 2015.

Având în vedere cele de mai sus, condiția pentru utilizarea denumirii comerciale, menționată la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, trebuie considerată ca fiind îndeplinită.

(12)

În ceea ce privește afirmațiile privind presupusa sau posibila încălcare a articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 în cazul înregistrării denumirilor IGP în cauză, ele trebuie respinse, deoarece situația din cazul de față nu intră în domeniul de aplicare al dispoziției menționate anterior, care stabilește normele exclusiv pentru omonimele parțiale sau întregi. Omonimele sunt, în general, înțelese drept cuvinte care au aceeași ortografie sau pronunție, dar semnificații și origini diferite. „Île de Beauté” și „Corse/Corsica” sunt în mod clar ortografiate și pronunțate în mod diferit și, prin urmare, nu pot fi considerate omonime. Părțile din denumirile care se referă la tipurile de mezeluri atât în denumirile IGP, cât și în cele DOP sunt, de asemenea, complet diferite. Ca atare, denumirile IGP propuse pentru înregistrare nu sunt nici în totalitate, nici parțial omonime cu denumirile DOP înregistrate „Lonzo de Corse/Lonzo de Corse – Lonzu”, „Jambon sec de Corse/Jambon sec de Corse – Prisuttu” și „Coppa de Corse/Coppa de Corse – Coppa di Corsica”.

(13)

În ceea ce privește argumentele oponenților conform cărora înregistrările IGP propuse ar periclita existența DOP menționate mai sus, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia consideră că riscul unui astfel de efect negativ este improbabil. Denumirile IGP care fac obiectul prezentelor cereri sunt suficient de diferite de denumirile DOP înregistrate, precum și de produsele asociate acestora. Astfel, coexistența lor pe piață nu ar induce în eroare consumatorii și nici nu ar avea un impact negativ asupra DOP protejate.

Mai mult, „Île de Beauté” este o perifrază uzuală, care înseamnă, în special pentru consumatorii francezi, Corsica, iar termenul „Île de Beauté” este utilizat pentru a desemna Corsica, în special pe site-urile turistice. Prin urmare, acești doi termeni pot fi considerați sinonime în percepția consumatorilor.

Cu toate acestea, din punct de vedere lexical, astfel cum s-a explicat mai sus, orice confuzie în percepția consumatorului este puțin probabilă. Atât denumirea IGP, cât și denumirea DOP în cauză sunt substantive compuse care indică locul de origine și tipul de produs. Termenii concreți pancetta/panzetta, saucisson sec/salciccia, boulagna sau figatelli/figatellu sunt asociați cu tipuri specifice de mezeluri, care sunt diferite de produsele desemnate ca lonzo/lonzu, jambon sec/prisuttu sau coppa. Un consumator de rând, chiar dacă nu este expert în tipurile de mezeluri, ar trebui să poată concluziona că termeni diferiți se referă la produse diferite, care au caracteristici diferite.

Aspectele vizuale și forma în care produsele sunt oferite pe piață (prezentarea produsului către consumatorul final – aspect, dimensiune, forme etc.) joacă, de asemenea, un rol esențial în diferențierea între produse.

Având în vedere diferențele dintre IGP și DOP, precum și între denumirile acestora, Comisia consideră că înregistrarea celor patru denumiri IGP avute în vedere nu ar avea un impact negativ asupra produselor asociate denumirilor DOP „Lonzo de Corse/Lonzo de Corse – Lonzu”, „Jambon sec de Corse/Jambon sec de Corse – Prisuttu” și „Coppa de Corse/Coppa de Corse – Coppa di Corsica”. Astfel de produse IGP și DOP ar putea coexista, deoarece consumatorii ar putea să le distingă pe piață și să facă alegeri conștiente de cumpărare. În consecință, acest lucru conduce la concluzia că înregistrarea denumirilor IGP propuse nu ar produce efectul indicat la articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(14)

Având în vedere cele de mai sus, denumirile „Pancetta de l’Île de Beauté/Panzetta de l’Île de Beauté”, „Saucisson sec de l’Île de Beauté/Salciccia de l’Île de Beauté”, „Bulagna de l’Île de Beauté” și „Figatelli de l’Île de Beauté/Figatellu de l’Île de Beauté” trebuie înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

(1)

În temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea Regatului Unit de înregistrare a denumirii „Gower Salt Marsh Lamb” ca denumire de origine protejată a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

La 8 martie 2022, Comisia a primit din partea Franței un act de opoziție. La 10 martie 2022, Comisia a transmis Regatului Unit actul de opoziție. La 6 mai 2022, Franța a prezentat Comisiei o declarație de opoziție motivată.

(3)

După ce a examinat declarația de opoziție motivată și a constatat că este admisibilă, în conformitate cu articolul 51 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a invitat Regatul Unit și Franța, printr-o scrisoare datată 30 iunie 2022, să desfășoare consultări adecvate pentru a ajunge la un acord.

(4)

La 28 septembrie 2022, la cererea Regatului Unit, Comisia a prelungit cu o lună termenul-limită pentru consultări. Consultările dintre Regatul Unit și Franța s-au încheiat fără să se fi ajuns la vreun acord.

(5)

Prin urmare, Comisia trebuie să adopte o decizie cu privire la înregistrare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 52 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, ținând seama de rezultatele acestor consultări.

(6)

Principalele argumente ale Franței, prezentate în declarația de opoziție motivată și în consultările desfășurate cu Regatul Unit, sunt rezumate în cele ce urmează.

(7)

Franța a susținut că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, ar trebui să se precizeze dacă este autorizată congelarea cărnii, afirmând că, în cazul în care este permisă congelarea, acest lucru ar putea destabiliza piața a două produse franceze cu DOP, „Prés-salés de la baie de Somme” și „Prés-salés du Mont-Saint-Michel”, care sunt disponibile pe piață doar din iulie până în noiembrie, și ar crea o concurență neloială. Caietele de sarcini ale acestor produse interzic congelarea și decongelarea cărnii.

(8)

În plus, Franța a susținut că dispozițiile care definesc mlaștinile sărăturate, prevăzute în caietul de sarcini al produsului, ar trebui adăugate în documentul unic, având în vedere că legătura dintre produsul pentru care se solicită înregistrarea ca DOP și aria geografică delimitată trebuie să fie definită în documentul unic în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(9)

Regatul Unit a precizat că, de preferință, carnea ar trebui să fie vândută și consumată în stare proaspătă, deși poate fi congelată. După congelare, carnea trebuie vândută în stare congelată. Caietul de sarcini și documentul unic au fost modificate în consecință.

(10)

Regatul Unit a inclus, de asemenea, în documentul unic hărțile și coordonatele GPS care delimitează mlaștinile sărăturate.

(11)

Franța a considerat că aceste modificări sunt insuficiente pentru a răspunde afirmațiilor sale și a solicitat clarificări suplimentare cu privire la perioada în care produsul este disponibil pe piață în stare congelată. În ceea ce privește definiția mlaștinilor sărăturate, Franța a solicitat includerea anumitor părți din caietul de sarcini al produsului în documentul unic, în special definiția detaliată a „mlaștinii sărăturate” și cerințele specifice aferente.

(12)

Comisia a analizat argumentele expuse în declarația de opoziție motivată primită din partea Franței în raport cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, ținând seama de rezultatele consultărilor adecvate desfășurate între solicitant și oponent, și a ajuns la următoarele concluzii:

(13)

În ceea ce privește presupusa neconformitate a cererii de înregistrare a DOP cu condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, congelarea cărnii nu este în sine o metodă de obținere a produsului. Articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu impune includerea unei norme specifice privind posibilitatea congelării cărnii și nici a perioadei în care produsul poate fi vândut congelat. Acest lucru este lăsat la latitudinea solicitantului, care poate introduce sau nu norme de acest tip. În urma opoziției, solicitantul a ales să precizeze regimul produsului congelat. Normele privind congelarea produsului sunt relevante pentru descrierea produsului.

Având în vedere cele de mai sus, condiția menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 ar trebui considerată ca fiind îndeplinită.

(14)

În ceea ce privește afirmația privind presupusa neconformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, documentul unic descrie în mod corect și exhaustiv „legătura dintre produs și mediul geografic sau originea geografică”.

Caracteristicile și calitatea produsului sunt influențate de doi factori-cheie, unul dintre aceștia fiind alimentația naturală a mieilor, care constă în pășunatul vegetației unice a mlaștinilor sărăturate de pe coasta nordică a peninsulei Gower. Documentul unic mai precizează că mlaștinile sărăturate prezintă o gamă unică de plante halofite, dominată de comunități de plante care cresc în zonele mediane și superioare ale mlaștinii, cu o reprezentare puternică a celor două specii menționate în anexa 1 la directiva privind habitatele și speciile: pășuni atlantice udate de apa mării și Salicornia și alte specii anuale care populează zonele mlăștinoase sau nisipoase. Ca răspuns la cererea formulată de Franța, solicitantul a inclus, de asemenea, în documentul unic o hartă și coordonate GPS care indică suprafața acoperită de aceste mlaștini sărăturate.

Documentul unic este un rezumat al caietului de sarcini al produsului. Elementele suplimentare pe care oponentul solicită să le introducă nu sunt esențiale pentru înțelegerea metodei de producție.

Având în vedere cele de mai sus, cerințele articolului 8 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din regulamentul menționat ar trebui considerate ca fiind îndeplinite.

(15)

În contextul consultărilor dintre părți, au fost modificate atât documentul unic, cât și caietul de sarcini. Dat fiind că respectivele modificări nu sunt considerate substanțiale, în conformitate cu articolul 51 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia nu procedat la reexaminarea cererii și a ajuns la concluzia că s-au îndeplinit condițiile pentru înregistrare.

(16)

Având în vedere cele de mai sus, denumirea „Gower Salt Marsh Lamb” trebuie înregistrată în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate, Versiunea consolidată a documentului unic ar trebui publicată doar cu titlu informativ.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) urmărește să dea dovadă de solidaritate și să promoveze locuri de muncă decente și durabile în Uniune, oferind sprijin lucrătorilor concediați și persoanelor care desfășoară o activitate independentă a căror activitate a încetat în cazul unor evenimente majore de restructurare și ajutându-i să revină cât mai curând posibil la locuri de muncă decente și durabile.

(2)

FEG nu trebuie să depășească un cuantum anual maxim de 186 de milioane EUR (la prețurile din 2018), astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (3).

(3)

Regulamentul (UE) 2021/691 prevede că, la inițiativa Comisiei, în fiecare an se poate utiliza un procent maxim de 0,5 % din valoarea anuală maximă a FEG pentru asistență tehnică.

(4)

Această asistență este necesară pentru a îndeplini obligațiile privind execuția FEG impuse de articolul 11 din Regulamentul (UE) 2021/691, în special în ceea ce privește monitorizarea și colectarea de date, precum și activitățile de comunicare și cele de îmbunătățire a vizibilității FEG.

(5)

În consecință, FEG ar trebui mobilizat pentru a pune la dispoziție suma de 190 000 EUR pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei,

(1)

Mandatul unuia dintre actualii directori executivi adjuncți ai Europol se încheie la 31 iulie 2023. Prin urmare, este necesară numirea unui nou director executiv adjunct al Europol.

(2)

Decizia Consiliului de administrație al Europol din 1 mai 2017 stabilește normele privind selecția, prelungirea mandatului și demiterea din funcție a directorului executiv și a directorilor executivi adjuncți ai Europol.

(3)

Unul dintre posturile de director executiv adjunct al Europol a fost considerat vacant, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din decizia Consiliului de administrație al Europol din 1 mai 2017, de la 1 noiembrie 2022. La 31 octombrie 2022 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunț de post vacant pentru un post de director executiv adjunct al Europol (2).

(4)

În conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/794, un comitet de selecție instituit de Consiliul de administrație (denumit în continuare „comitetul de selecție”) a întocmit o listă scurtă de candidați. La 13 martie 2023, comitetul de selecție a întocmit un raport motivat corespunzător și l-a înaintat Consiliului de administrație.

(5)

Pe baza raportului comitetului de selecție și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794 și cu decizia Consiliului de administrație din 1 mai 2017, Consiliul de administrație a emis la 22 martie 2023 un aviz motivat privind numirea unui nou director executiv adjunct al Europol, în care a propus Consiliului o listă scurtă de trei candidați potriviți pentru postul respectiv.

(6)

La 24 aprilie 2023, Consiliul l-a selectat pe domnul Ștefan-Andrei LINȚĂ drept noul director executiv adjunct al Europol și a informat Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European (denumită în continuare „Comisia LIBE”), care este comisia competentă în sensul articolului 54 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/794, despre această selecție.

(7)

La 23 mai 2023, domnul Ștefan-Andrei LINȚĂ s-a prezentat în fața comisiei LIBE. La 1 iunie 2023, Comisia LIBE a emis avizul său în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/794,

(1)

În temeiul articolului 300 alineatul (3) din tratat, Comitetul Regiunilor este format din reprezentanți ai colectivităților regionale și locale care fie sunt titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în fața unei adunări alese.

(2)

La 10 decembrie 2019, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2019/2157 (2) de numire a membrilor și a supleanților în Comitetul Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2020-25 ianuarie 2025.

(3)

Un loc de supleant în Comitetul Regiunilor va deveni vacant de la 3 august 2023, ca urmare a încheierii mandatului național în baza căruia a fost numit domnul Peter KURZ.

(4)

Guvernul german l-a propus pe domnul Wolfram LEIBE, reprezentant al unei colectivități locale care este titularul unui mandat electoral în cadrul unei autorități locale, Oberbürgermeister der Stadt Trier (primarul orașului Trier), în calitatea de supleant în Comitetul Regiunilor, pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2023 și sfârșitul mandatului actual, și anume 25 ianuarie 2025,

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 10 noiembrie 2022, Germania a solicitat o autorizație pentru o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE, în vederea instituirii facturării electronice obligatorii pentru toate tranzacțiile efectuate între persoanele impozabile stabilite pe teritoriul Germaniei (denumită în continuare „măsura specială”).

(2)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 8 februarie 2023, Germania a precizat că data solicitată pentru intrarea în vigoare a măsurii speciale este 1 ianuarie 2025.

(3)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis celorlalte state membre cererea înaintată de Germania, prin scrisorile din data de 22 februarie 2023. Prin scrisoarea din 23 februarie 2023, Comisia a notificat Germaniei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a evalua cererea.

(4)

Germania intenționează să instituie măsura specială ca prim pas în punerea în aplicare a unui sistem de raportare bazat pe tranzacții. Un astfel de sistem de raportare ar oferi beneficii în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Acesta ar permite identificarea mai din timp de către autoritățile fiscale a lanțurilor frauduloase în domeniul TVA. Acesta ar permite de asemenea autorităților fiscale să verifice coerența dintre TVA declarată și TVA datorată în timp util și în mod automat. Sistemul de raportare bazat pe tranzacții ar permite depistarea și verificarea timpurie a unor astfel de discrepanțe. În plus, Germania preconizează că accesul în timp util la datele din facturi va permite autorităților fiscale să prevină procesele mai birocratice de solicitare a facturilor, ceea ce va accelera și va facilita lupta împotriva fraudei în domeniul TVA.

(5)

Germania consideră că introducerea măsurii speciale nu ar fi foarte împovărătoare pentru persoanele impozabile deoarece, în Germania, facturarea electronică este deja o practică obișnuită în multe sectoare ale economiei și este obligatorie în domeniul achizițiilor publice. În plus, măsura specială ar aduce beneficii persoanelor impozabile prin digitalizarea proceselor și prin reducerea sarcinii administrative a acestora. În cele din urmă, utilizarea facturilor electronice ar genera economii pe termen lung datorită eliminării facturilor pe suport de hârtie, reducând astfel costurile de emitere, de trimitere, de prelucrare și de depozitare a facturilor.

(6)

La 8 decembrie 2022, Comisia a adoptat o propunere de directivă a Consiliului de modificare Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele în materie de TVA pentru era digitală. Comisia propune modificarea articolului 218 și eliminarea articolului 232 din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, este posibil să se adopte o directivă de modificare a articolelor respective care ar permite statelor membre să pună în aplicare facturarea electronică obligatorie și ar elimina necesitatea solicitării altor măsuri speciale de derogare de la Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, începând cu data la care statele membre ar trebui să aplice orice dispoziții naționale de transpunere a directivei de modificare a respectivelor articole, prezenta decizie ar trebui să înceteze să se aplice.

(7)

Având în vedere domeniul larg de aplicare și noutatea măsurii speciale, este important să se evalueze impactul acesteia asupra combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și asupra persoanelor impozabile. Prin urmare, în cazul în care consideră că este necesară o prelungire a măsurii speciale, Germania ar trebui să transmită Comisiei, alături de cererea de prelungire, un raport care să conțină o evaluare a măsurii speciale din perspectiva eficacității în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA, precum și în simplificarea colectării TVA.

(8)

Măsura specială nu ar trebui să aducă atingere dreptului clienților de a primi facturi pe suport de hârtie în cazul tranzacțiilor în interiorul Uniunii.

(9)

Măsura specială ar trebui să aibă o durată limitată pentru a se putea evalua dacă este adecvată și eficace în raport cu obiectivele sale.

(10)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere durata limitată și domeniul de aplicare limitat. În plus, măsura specială nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(11)

Măsura specială nu va influența negativ cuantumul global al încasărilor din impozite colectate în stadiul consumului final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,

(1)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1401 a Consiliului (2), Italia a fost autorizată până la 31 decembrie 2017 să prevadă obligația ca taxa pe valoarea adăugată (TVA) datorată pentru livrările și prestările către autoritățile publice să fie plătită de către respectivele autorități într-un cont bancar separat blocat al autorităților fiscale (denumită în continuare „măsura specială”). Măsura specială a reprezentat o derogare de la articolele 206 și 226 din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește modalitățile de plată și de facturare a TVA.

(2)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/784 a Consiliului (3), Italia a fost autorizată să aplice măsura specială până la 30 iunie 2020, iar domeniul de aplicare al măsurii speciale a fost extins pentru a include livrările și prestările către anumite societăți controlate de autorități publice și către societățile cotate la bursă care sunt incluse în indicele Financial Times Stock Exchange Milano Indice di Borsa (FTSE MIB). Măsura specială a fost prelungită ulterior până la 30 iunie 2023 prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1105 a Consiliului (4).

(3)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 26 septembrie 2022, Italia a solicitat autorizația de a aplica în continuare măsura specială până la 31 decembrie 2026. Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 8 mai 2023, Italia a solicitat ca, începând cu 1 iulie 2025, domeniul de aplicare al măsurii speciale să fie limitat la livrările de bunuri și prestările de servicii către autoritățile publice și către anumite societăți controlate de autoritățile publice.

(4)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis celorlalte state membre cererea înaintată de Italia, prin scrisoarea din 11 mai 2023. Prin scrisoarea din 12 mai 2023, Comisia a notificat Italiei faptul că dispune de toate informațiile necesare pentru a evalua cererea.

(5)

Măsura specială face parte dintr-un pachet de măsuri introdus de Italia pentru a combate frauda și evaziunea fiscală. Pachetul respectiv de măsuri, care include facturarea electronică obligatorie autorizată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/593 a Consiliului (5), a înlocuit alte măsuri de control și permite autorităților fiscale italiene să efectueze verificări încrucișate ale diferitelor operațiuni declarate de persoanele impozabile și să monitorizeze plățile de TVA ale acestora.

(6)

Italia consideră că, în contextul pachetului de măsuri pus în aplicare, facturarea electronică obligatorie reduce intervalul de care au nevoie autoritățile fiscale pentru a lua cunoștință de faptul că există un caz potențial de fraudă sau evaziune fiscală. Cu toate acestea, Italia consideră că, în absența mecanismului de plată defalcată introdus prin măsura specială, recuperarea cuantumurilor de TVA de la persoanele impozabile implicate în fraudă sau evaziune fiscală ar putea fi imposibilă după ce a fost efectuată verificarea încrucișată deoarece, între timp, persoanele impozabile respective ar fi putut deveni insolvabile. Prin urmare, mecanismul de plată defalcată, ca măsură ex ante, s-a dovedit a fi foarte eficace și complementar facturării electronice obligatorii, care este o măsură ex post.

(7)

Italia s-a angajat în mod repetat să nu solicite reînnoirea măsurii speciale după punerea în aplicare pe deplin a pachetului de măsuri. Cu toate acestea, Italia consideră că, având în vedere eficacitatea măsurii speciale și sinergiile acesteia cu alte măsuri aplicate, în special cu facturarea electronică obligatorie, măsura specială ar trebui să fie prelungită, pentru a se evita un regres în eforturile depuse pentru reducerea diferenței globale dintre veniturile din TVA preconizate și sumele colectate efectiv în Italia. Totuși, pentru a-și onora angajamentul de a elimina treptat măsura specială, Italia și-a modificat solicitarea de a exclude din domeniul de aplicare al măsurii speciale, începând cu 1 iulie 2025, livrările de bunuri și prestările de servicii către societățile cotate la bursă care sunt incluse în indicele FTSE MIB. Respectivul interval de timp va permite persoanelor impozabile afectate de limitarea domeniului de aplicare al măsurii speciale să efectueze ajustările operaționale adecvate. Acesta va permite de asemenea autorităților fiscale italiene să monitorizeze eficacitatea măsurii speciale și să evalueze în mod adecvat posibile măsuri alternative.

(8)

Unul dintre efectele măsurii speciale este că furnizorii, fiind persoane impozabile, nu sunt în măsură să deducă TVA plătită în amonte din TVA primită, aferentă prestațiilor. Acești furnizori se pot afla mereu într-o poziție de creditori și ar putea fi nevoiți să solicite autorităților fiscale o rambursare efectivă a TVA plătite în amonte. Conform informațiilor oferite de Italia, persoanele impozabile care efectuează operațiuni supuse măsurii speciale au dreptul de a primi cu prioritate plata creditelor de TVA corespunzătoare, în limita creditului care decurge din aceste operațiuni. Respectiva practică implică faptul că cererile de rambursare legate de măsura specială sunt prelucrate cu prioritate atât în cursul anchetei preliminare, cât și la momentul plății cuantumurilor datorate din rambursările neprioritare.

(9)

Prelungirea suplimentară solicitată a autorizației de a aplica măsura specială ar trebui să fie limitată în timp, pentru a se permite efectuarea unei evaluări a faptului dacă măsura specială este adecvată și eficace. Prin urmare, autorizația de a aplica măsura specială ar trebui să fie prelungită până la 30 iunie 2026. Acest lucru ar lăsa suficient timp pentru evaluarea eficacității măsurilor puse în aplicare de Italia cu scopul de a reduce evaziunea fiscală în sectoarele vizate.

(10)

Pentru a se garanta monitorizarea necesară în cadrul măsurii speciale și, în special, pentru a se evalua impactul asupra rambursărilor de TVA către persoanele impozabile vizate de măsura specială, Italia ar trebui să aibă obligația de a prezenta un raport Comisiei, cel târziu în septembrie 2024. Respectivul raport ar trebui să abordeze situația generală și, în special, timpul mediu necesar pentru rambursarea TVA către persoanele impozabile și eficacitatea măsurii speciale și a oricăror altor măsuri puse în aplicare de Italia cu scopul de a reduce evaziunea fiscală în sectoarele vizate. Respectivul raport ar trebui, de asemenea, să includă o listă a măsurilor respective, împreună cu data intrării lor în vigoare.

(11)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, întrucât este limitată în timp și nu privește decât sectoarele în care există riscuri considerabile în ceea ce privește evaziunea fiscală. În plus, măsura specială nu generează un risc de reorientare a evaziunii fiscale către alte sectoare sau către alte state membre.

(12)

Măsura specială nu va afecta negativ cuantumul global al încasărilor din impozitele colectate în etapa de consum final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA.

(13)

Pentru a se asigura atingerea obiectivelor urmărite de măsura specială, inclusiv aplicarea neîntreruptă a măsurii speciale, și pentru a asigura securitatea juridică în ceea ce privește perioada fiscală, este oportun să se acorde o autorizație de prelungire a măsurii speciale începând cu 1 iulie 2023. Întrucât Italia a solicitat, la 26 septembrie 2022, autorizația de a continua să aplice măsura specială și a continuat să aplice regimul juridic stabilit în dreptul său intern pe baza Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/784 începând cu 1 iulie 2023, așteptările legitime ale persoanelor vizate sunt respectate în mod corespunzător.

(14)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/784 ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 14 ianuarie 2022, România a solicitat o autorizație pentru o măsură specială de derogare de la articolele 178, 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE, în vederea instituirii facturării electronice obligatorii pentru toate tranzacțiile efectuate între persoanele impozabile stabilite pe teritoriul României (denumită în continuare „măsura specială”). Măsura specială a fost solicitată pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2022 și 31 decembrie 2025.

(2)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 30 septembrie 2022, România a informat Comisia că derogarea solicitată de la articolul 178 din Directiva 2006/112/CE nu mai este necesară. În plus, România a solicitat ca autorizația să fie acordată pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026, în locul perioadei solicitate inițial.

(3)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis cererea înaintată de România celorlalte state membre prin scrisorile din data de 8 decembrie 2022. Prin scrisoarea din 9 decembrie 2022, Comisia a comunicat României faptul că deține toate informațiile necesare pentru a evalua cererea.

(4)

România susține că facturarea electronică obligatorie pentru tranzacțiile dintre persoane impozabile stabilite în România, împreună cu obligația de a raporta datele privind tranzacțiile respective către autoritățile fiscale, ar fi benefică în privința combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Aceasta ar permite autorităților fiscale să verifice coerența dintre TVA declarată și TVA datorată în timp util și în mod automat. O astfel de verificare automată ar îmbunătăți semnificativ competențele analitice ale autorităților fiscale române. În plus, introducerea facturării electronice obligatorii ar fi un instrument puternic pentru urmărirea în timp real a lanțurilor de fraudare în materie de TVA, permițând autorităților fiscale să ia măsuri imediate pentru a identifica și pentru a stopa participarea persoanelor impozabile la astfel de activități frauduloase.

(5)

România consideră că introducerea măsurii speciale ar aduce beneficii și persoanelor impozabile, prin digitalizarea proceselor de facturare și prin reducerea sarcinii lor administrative, asigurând, în același timp, un mediu concurențial echitabil pentru persoanele impozabile. Digitalizarea proceselor de facturare ar permite plăți mai rapide, economii legate de costurile de transmitere, prelucrarea rapidă și ieftină a datelor cuprinse în facturi și costuri reduse de arhivare pentru persoanele impozabile. Introducerea măsurii speciale ar conduce la eliminarea obligației actuale de raportare a informațiilor privind livrările și prestările interne, reducând sarcina administrativă pentru persoanele impozabile.

(6)

La 8 decembrie 2022, Comisia a adoptat o propunere de directivă a Consiliului de modificare Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele în materie de TVA pentru era digitală. Comisia propune modificarea articolului 218 și eliminarea articolului 232 din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, este posibil să se adopte o directivă de modificare a articolelor respective, care ar permite statelor membre să pună în aplicare facturarea electronică obligatorie și ar elimina necesitatea solicitării altor măsuri speciale de derogare de la Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, începând cu data la care statele membre ar trebui să aplice orice dispoziție națională de transpunere a directivei de modificare a respectivelor articole, prezenta decizie ar trebui să înceteze să se aplice.

(7)

Având în vedere domeniul larg de aplicare și noutatea măsurii speciale, este important să se evalueze impactul acesteia asupra combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și asupra persoanelor impozabile. Prin urmare, în cazul în care consideră că este necesară o prelungire a măsurii speciale, România ar trebui să transmită Comisiei, alături de cererea de prelungire, un raport care să conțină evaluarea măsurii speciale din perspectiva eficacității acesteia în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și în simplificarea colectării TVA.

(8)

Măsura specială nu ar trebui să aducă atingere dreptului clienților de a primi facturi pe suport de hârtie în cazul tranzacțiilor în interiorul Uniunii.

(9)

Măsura specială ar trebui să aibă o durată limitată pentru a se putea evalua dacă este adecvată și eficace în raport cu obiectivele sale.

(10)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere durata limitată și domeniul de aplicare limitat. În plus, măsura specială nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(11)

Măsura specială nu va influența negativ cuantumul global al încasărilor din impozite colectate în stadiul consumului final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,

(1)

Pesta porcină africană este o boală infecțioasă virală care afectează populațiile de porcine deținute și sălbatice și care poate avea un impact mare asupra populațiilor de animale în cauză și asupra profitabilității creșterii porcinelor, cauzând perturbări ale circulației transporturilor de aceste animale și de produse provenite de la ele în interiorul Uniunii, precum și ale exporturilor către țări terțe.

(2)

În cazul apariției unor focare de pestă porcină africană la porcine sălbatice, există un risc grav de răspândire a bolii la alte porcine sălbatice și la unități de porcine deținute.

(3)

Regulamentul delegat 2020/687 al Comisiei (2) completează normele privind combaterea bolilor listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 și definite ca boli de categoria A, B și C în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (3). În special, articolele 63-66 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 prevăd anumite măsuri care trebuie luate în cazul confirmării oficiale a unui focar al unei boli de categoria A la animale sălbatice, inclusiv pesta porcină africană la porcine sălbatice. Mai concret, aceste dispoziții prevăd stabilirea unei zone infectate și a unor interdicții privind circulația animalelor sălbatice din speciile listate și a produselor de origine animală provenind de la acestea.

(4)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/594 al Comisiei (4) stabilește măsuri speciale de combatere a pestei porcine africane. În special, în situația apariției unui focar al bolii respective la porcine sălbatice într-o zonă dintr-un stat membru, articolul 3 litera (b) din respectivul regulament de punere în aplicare prevede instituirea unei zone infectate în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687. În plus, articolul 6 din regulamentul de punere în aplicare respectiv prevede că zona respectivă trebuie listată ca zonă de restricții II în partea II din anexa sa I și că zona infectată instituită în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 trebuie ajustată fără întârziere pentru a include cel puțin zona de restricții II. Măsurile speciale de combatere a pestei porcine africane stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/594 includ, printre altele, interdicții privind circulația transporturilor de porcine deținute în zonele de restricții II și de produse obținute de la acestea în afara respectivelor zone de restricții.

(5)

Croația a informat Comisia cu privire la confirmarea unui caz de pestă porcină africană la un porc sălbatic din regiunea Karlovacka la 13 iulie 2023. În consecință, autoritatea competentă din respectivul stat membru a instituit o zonă infectată în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/594.

(6)

Pentru a preveni orice fel de perturbări inutile ale comerțului în Uniune și a evita impunerea de către țări terțe a unor bariere nejustificate în calea comerțului, este necesar să se identifice la nivelul Uniunii zona infectată în ceea ce privește pesta porcină africană din Croația, în colaborare cu statul membru respectiv.

(7)

Pentru a împiedica răspândirea pestei porcine africane, până la listarea zonei din Croația afectate de focarele recente la porcinele sălbatice ca zonă de restricții II în partea II din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/594, este necesar ca măsurile speciale de combatere a pestei porcine africane prevăzute în acesta care se aplică circulației transporturilor de porcine deținute în zonele de restricții II și de produse obținute de la acestea în afara acestor zone să se aplice și circulației transporturilor respective din zona infectată instituită de Croația în urma acestui caz recent, în plus față de măsurile stabilite la articolele 63-66 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687.

(8)

Prin urmare, zona infectată în cauză trebuie listată în anexa la prezenta decizie și trebuie să facă obiectul măsurilor speciale de combatere a pestei porcine africane care se aplică zonelor de restricții II prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/594. Totuși, din cauza acestei noi situații epidemiologice determinate de pesta porcină africană și ținând seama de riscul sporit imediat de răspândire a bolii, este necesar ca circulația transporturilor de porcine deținute și de produse obținute de la acestea către alte state membre și către țări terțe dinspre zona infectată să nu fie autorizată, în conformitate regulamentul de punere în aplicare menționat. Durata acestei zonări trebuie de asemenea stabilită în prezenta decizie.

(9)

În consecință, pentru a reduce riscurile care decurg din focarul de pestă porcină africană izbucnit recent la porcine sălbatice în Croația, prezenta decizie trebuie să prevadă că circulația către alte state membre și către țări terțe a transporturilor de porcine deținute în zona infectată și de produse obținute de la acestea nu trebuie autorizată de Croația până la data expirării prezentei decizii.

(10)

Având în vedere caracterul urgent al situației epidemiologice din Uniune în ceea ce privește răspândirea pestei porcine africane, este important ca măsurile prevăzute în prezenta decizie de punere în aplicare să se aplice cât mai curând posibil.

(11)

Prin urmare, până la avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, zona infectată din Croația trebuie instituită imediat și listată în anexa la prezenta decizie și trebuie totodată stabilită durata zonării respective.

(12)

Prezenta decizie se revizuiește în cadrul următoarei reuniuni a Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

În temeiul articolului 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397, statele membre înregistrează în mod fiabil, fără întârziere, certificatele de calificare, carnetele de serviciu și jurnalele de bord în baza de date a Comisiei, în scopul punerii în aplicare, al asigurării respectării și al evaluării Directivei (UE) 2017/2397, pentru menținerea siguranței și facilitarea navigației și în scopuri statistice, precum și pentru a facilita schimbul de informații între autoritățile care pun în aplicare directiva respectivă. În acest scop, Comisia a instituit baza de date europeană privind echipajele (ECDB), pentru certificatele de calificare și carnetele de serviciu, și baza de date europeană pentru identificarea navelor (EHDB) pentru jurnalele de bord, prin adoptarea Regulamentului delegat (UE) 2020/473 (2).

(2)

Articolul 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397 și articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2020/473 prevăd, de asemenea, includerea în bazele de date ale Comisiei a informațiilor privind certificatele de calificare, carnetele de serviciu și jurnalele de bord recunoscute în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397. Articolul 10 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397 se referă la certificatele de calificare, la carnetele de serviciu sau la jurnalele de bord eliberate în conformitate cu Regulamentului privind personalul navigant de pe Rin (3), care sunt valabile pe căile navigabile interioare ale Uniunii dacă cerințele regulamentelor respective sunt identice cu cele ale Directivei (UE) 2017/2397 și dacă țara terță emitentă recunoaște, în cadrul jurisdicției sale, documentele Uniunii în temeiul Directivei (UE) 2017/2397.

(3)

Elveția eliberează certificate de calificare, carnete de serviciu sau jurnale de bord pe baza Regulamentului privind personalul navigant de pe Rin în temeiul unor cerințe identice cu cele din Directiva (UE) 2017/2397 și acceptă documentele corespunzătoare ale Uniunii în jurisdicția sa, astfel încât certificatele de calificare elvețiene sunt valabile pe căile navigabile interioare ale Uniunii în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397.

(4)

În temeiul articolului 2.01 din Regulamentul privind personalul navigant de pe Rin, care a fost adoptat în conformitate cu Decizia (UE) 2022/1912 a Consiliului (4), Elveția este, de asemenea, obligată să includă fiecare certificat de calificare, carnet de serviciu și jurnal de bord eliberat de o autoritate competentă, precum și datele cuprinse în acestea, în registrul național care trebuie ținut în conformitate cu articolul 25 din Directiva (UE) 2017/2397 și să își coreleze registrele naționale cu registrul ținut de Comisie în conformitate cu cerințele Regulamentului delegat (UE) 2020/473.

(5)

La 20 octombrie 2021, Elveția a transmis Comisiei o solicitare pentru a primi accesul la bazele de date ale Comisiei.

(6)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (4) din Directiva (UE) 2017/2397, autorităților din țările terțe care eliberează certificate de calificare, carnete de serviciu sau jurnale de bord în temeiul Regulamentului privind personalul navigant de pe Rin li se poate acorda accesul la baza de date în măsura în care acest lucru este necesar pentru scopurile menționate la articolul 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397, cu condiția ca cerințele privind protecția datelor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (5) să fie îndeplinite și ca țara terță să nu limiteze accesul statelor membre sau al Comisiei la baza sa de date corespunzătoare și dacă Comisia se asigură că țara terță nu transferă datele unei alte țări terțe sau organizații internaționale fără autorizarea scrisă expresă a Comisiei și în condițiile specificate de Comisie.

(7)

Comisia a recunoscut că Elveția oferă un nivel adecvat de protecție a datelor (6). În plus, Elveția a asigurat, printr-o scrisoare oficială, că va acorda accesul la bazele sale de date corespunzătoare și că nu va transfera niciun fel de date către o altă țară terță sau organizație internațională fără autorizarea scrisă expresă a Comisiei și în condițiile specificate de Comisie.

(8)

Accesul la bazele de date ale Comisiei trebuie, în fine, să fie necesar în scopurile menționate la articolul 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397, și anume pentru punerea în aplicare, asigurarea respectării și evaluarea directivei, pentru menținerea siguranței și facilitarea navigației, precum și în scopuri statistice și pentru a facilita schimbul de informații între autoritățile relevante.

(9)

Ținând seama de faptul că membrii echipajului care dețin calificări elvețiene operează în mod regulat pe căile de navigație interioară ale Uniunii și de faptul că certificatele de calificare, carnetele de serviciu sau jurnalele de bord eliberate de Elveția trebuie să respecte cerințe identice cu cele impuse de Directiva (UE) 2017/2397, este necesar un schimb de informații relevante între statele membre și Elveția pentru punerea în aplicare, asigurarea respectării și evaluarea Directivei (UE) 2017/2397, asigurându-se în același timp desfășurarea neîntreruptă a navigației într-un mod sigur și legitim pe căile navigabile interioare ale Uniunii. În plus, acordând Elveției accesul la ECDB și EHDB, Comisia va putea ține un registru complet al datelor relevante despre echipaje și va contribui la statistici. Prin urmare, este necesar ca, în scopurile prevăzute la articolul 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/2397, să se acorde autorităților competente din Elveția accesul la ECDB și EHDB.

(10)

După ce a analizat solicitarea Elveției, Comisia consideră că este adecvat să se acorde autorităților din Elveția accesul la ECDB și EHDB,

(1)

La 31 martie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2020/472, prin care a fost instituită și lansată o operație militară a Uniunii Europene în zona Mării Mediterane (EUNAVFOR MED IRINI) pentru perioada până la 31 martie 2021.

(2)

Articolul 8 alineatul (3) din Decizia (PESC) 2020/472 prevede că, în pofida perioadei respective, autorizarea operației urmează să fie reconfirmată la fiecare patru luni și că operația este prelungită de Comitetul politic și de securitate, cu excepția cazului în care desfășurarea mijloacelor maritime ale operației produce un efect de atracție asupra migrației, pe baza unor dovezi întemeiate colectate conform criteriilor stabilite în planul de operații.

(3)

La 20 martie 2023, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2023/653 (2), prin care a prelungit operația până la 31 martie 2025, cu respectarea aceleiași proceduri de reconfirmare.

(4)

Comandantul operației a furnizat rapoarte lunare cu privire la factorii de atracție.

(5)

Autorizarea operației ar trebui să fie reconfirmată pentru a 11-a subperioadă de patru luni a mandatului său, iar operația ar trebui să fie prelungită în consecință,

1.

2.

„(i)

cu excepția bovinelor deținute menționate la articolul 11 alineatul (4), la articolul 12 alineatul (4) și la articolul 13, animalele îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (stereotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;”,

„(i)

cu excepția bovinelor deținute menționate la articolul 11 alineatul (4), la articolul 12 alineatul (4) și la articolul 13, animalele îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;”.