(1)

Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost modificat în mod substanțial (5). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

(2)

Regulamentul (UE) 2015/847 a fost adoptat pentru a se asigura că cerințele Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) privind prestatorii de servicii de transfer electronic și, în special, obligația prestatorilor de servicii de plată de a face ca transferurile de fonduri să fie însoțite de informații privind plătitorul și beneficiarul plății au fost aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Cele mai recente modificări introduse, în iunie 2019, în standardele GAFI privind noile tehnologii, care vizează reglementarea activelor virtuale și a furnizorilor de servicii de active virtuale, au prevăzut obligații noi și similare pentru furnizorii de servicii de active virtuale, cu scopul de a facilita trasabilitatea transferurilor de active virtuale. În urma acestor modificări, furnizorii de servicii de active virtuale urmează să se asigure că transferurile de active virtuale sunt însoțite de informații privind inițiatorii și beneficiarii respectivelor transferuri. Furnizorilor de servicii de active virtuale le revine, de asemenea, obligația să obțină, să păstreze și să partajeze respectivele informații cu contrapartea lor de la celălalt capăt al transferului de active virtuale și să le pună, la cerere, la dispoziția autorităților competente.

(3)

Având în vedere faptul că Regulamentul (UE) 2015/847 se aplică în prezent doar transferurilor de fonduri, și anume bancnotelor și monedelor fizice, monedelor scripturale, precum și monedelor electronice, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/847 ar trebui să fie extins pentru a include și transferurile de active virtuale.

(4)

Fluxurile de bani iliciți rezultate din transferurile de fonduri și de active virtuale pot deteriora integritatea, stabilitatea și reputația sectorului financiar și pot amenința piața internă a Uniunii, precum și dezvoltarea internațională. Spălarea banilor, finanțarea terorismului și criminalitatea organizată rămân probleme semnificative, care ar trebui să fie abordate la nivelul Uniunii. Soliditatea, integritatea și stabilitatea sistemului de transferuri de fonduri și de active virtuale și încrederea în sistemul financiar în ansamblul său ar putea fi grav compromise de demersurile infractorilor și ale complicilor acestora fie de a disimula originea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni, fie de a transfera fonduri sau active virtuale pentru activități infracționale sau în scopuri teroriste.

(5)

Pentru a facilita activitățile lor infracționale, persoanele care spală bani și cele care finanțează terorismul ar putea profita de libera circulație a capitalurilor în interiorul spațiului financiar integrat al Uniunii, dacă nu se adoptă anumite măsuri de coordonare la nivelul Uniunii. Cooperarea internațională în cadrul GAFI și punerea în aplicare la nivel global a recomandărilor sale vizează prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului atunci când se transferă fonduri sau active virtuale.

(6)

Având în vedere amploarea acțiunii care urmează să fie întreprinsă, Uniunea ar trebui să asigure faptul că standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării, adoptate de GAFI la 16 februarie 2012 și ulterior revizuite la 21 iunie 2019 (denumite în continuare „recomandările GAFI revizuite”), în special Recomandarea GAFI nr. 15 privind noile tehnologii, Recomandarea GAFI nr. 16 privind transferurile electronice și notele explicative revizuite referitoare la aceste recomandări sunt aplicate uniform în întreaga Uniune, precum și faptul că nu se face nicio discriminare și nu există nicio discrepanță între plățile sau transferurile de active virtuale din cadrul unui stat membru, pe de o parte, și plățile sau transferurile transfrontaliere de active virtuale între state membre, pe de altă parte. O acțiune necoordonată, întreprinsă doar de către state membre acționând separat, în domeniul transferurilor transfrontaliere de fonduri și de active virtuale ar putea avea un impact semnificativ asupra bunei funcționări a sistemelor de plată și a serviciilor de active virtuale la nivelul Uniunii și, prin urmare, ar putea aduce prejudicii pieței interne în domeniul serviciilor financiare.

(7)

Pentru a încuraja o abordare coerentă la nivel internațional și a crește eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, viitoarele acțiuni ale Uniunii ar trebui să țină seama de evoluțiile la nivel internațional, în special de recomandările GAFI revizuite.

(8)

Acoperirea lor mondială, rapiditatea cu care pot fi efectuate tranzacțiile și posibilitatea de anonimat pe care le oferă transferurile de active virtuale fac ca acestea să fie deosebit de vulnerabile la utilizarea abuzivă în scopuri infracționale, inclusiv în situații transfrontaliere. Pentru a aborda în mod eficace riscurile prezentate de utilizarea abuzivă a activelor virtuale în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului, Uniunea ar trebui să promoveze aplicarea la nivel mondial a standardelor puse în aplicare de prezentul regulament și dezvoltarea dimensiunii internaționale și interjurisdicționale a cadrului de reglementare și de supraveghere pentru transferurile de active virtuale în legătură cu spălarea banilor și finanțarea terorismului.

(9)

Prin Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (7), ca urmare a modificării sale prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului (8), a fost introdusă o definiție a monedelor virtuale și au fost incluși furnizorii implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare, precum și furnizorii de portofele digitale în rândul entităților cărora li se aplică cerințele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prevăzute în dreptul Uniunii. Evoluțiile internaționale recente, în special din cadrul GAFI, implică în prezent necesitatea de a reglementa categorii suplimentare de furnizori de servicii de active virtuale, care nu erau reglementate până acum, și de a extinde definiția actuală a monedei virtuale.

(10)

Definiția criptoactivelor din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului (9) corespunde definiției activelor virtuale prevăzută în recomandările GAFI revizuite, iar lista serviciilor de criptoactive și a furnizorilor de servicii de criptoactive care intră sub incidența regulamentului respectiv include, de asemenea, furnizorii de servicii de active virtuale identificați ca atare de GAFI și considerați ca fiind în măsură să suscite preocupări legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Pentru a asigura coerența dreptului Uniunii în acest domeniu, prezentul regulament ar trebui să utilizeze în cazul criptoactivelor, al serviciilor de criptoactive și al furnizorilor de servicii de criptoactive aceleași definiții ca cele utilizate în Regulamentul (UE) 2023/1114.

(11)

Punerea în aplicare și asigurarea respectării prezentului regulament reprezintă mijloace relevante și eficace pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

(12)

Prezentul regulament nu își propune să impună sarcini sau costuri inutile prestatorilor de servicii de plată, furnizorilor de servicii de criptoactive sau persoanelor care utilizează serviciile acestora. În acest sens, abordarea preventivă ar trebui să aibă un scop specific și să fie proporțională și ar trebui să respecte întru totul libera circulație a capitalului, garantată pe întreg teritoriul Uniunii.

(13)

Strategia revizuită a Uniunii privind finanțarea terorismului din 17 iulie 2008 (denumită în continuare „Strategia revizuită”) afirmă că trebuie depuse în continuare eforturi pentru a preveni finanțarea terorismului și pentru a controla modul în care persoanele suspectate de terorism își utilizează propriile resurse financiare. Aceasta recunoaște că GAFI se străduiește constant să își îmbunătățească recomandările și depune eforturi pentru a ajunge la o înțelegere comună a modului de punere în aplicare a acestora. Strategia revizuită menționează că punerea în aplicare a recomandărilor GAFI revizuite de către toți membrii GAFI și de către membrii organismelor regionale similare GAFI este evaluată periodic și că, din acest punct de vedere, este important să existe o abordare comună a statelor membre cu privire la punerea în aplicare.

(14)

În plus, în Comunicarea sa din 7 mai 2020 privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, Comisia a identificat șase domenii prioritare de acțiune urgentă în vederea îmbunătățirii regimului Uniunii de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv stabilirea unui cadru de reglementare coerent pentru acest regim în Uniune, în vederea obținerii unor norme mai detaliate și armonizate, în special pentru a ține seama de implicațiile inovării tehnologice și de evoluțiile standardelor internaționale și pentru a evita punerea în aplicare divergentă a normelor existente. Eforturile depuse la nivel internațional sugerează necesitatea de a extinde numărul sectoarelor sau entităților vizate de regimul respectiv și de a analiza modul în care acesta ar trebui să se aplice furnizorilor de servicii de criptoactive care în prezent nu intră sub incidența acestui regim.

(15)

Pentru a preveni finanțarea terorismului, au fost luate măsuri de indisponibilizare a fondurilor și a resurselor economice ale anumitor persoane, grupuri și entități, inclusiv prin Regulamentele (CE) nr. 2580/2001 (10), (CE) nr. 881/2002 (11) și (UE) nr. 356/2010 (12) ale Consiliului. În același scop au fost luate măsuri de protejare a sistemului financiar împotriva transmiterii de fonduri și de resurse financiare în scopuri teroriste. Directiva (UE) 2015/849 cuprinde o serie de astfel de măsuri. Cu toate acestea, măsurile menționate nu sunt suficiente pentru a împiedica pe deplin teroriștii și alți infractori să aibă acces la sistemele de plată pentru a-și transfera fondurile.

(16)

Trasabilitatea transferurilor de fonduri și de criptoactive poate reprezenta un instrument extrem de important și de valoros în materie de prevenire, depistare și investigare a activităților de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, precum și la punerea în aplicare a unor măsuri restrictive, în special a celor impuse de Regulamentele (CE) nr. 2580/2001, (CE) nr. 881/2002 și (UE) nr. 356/2010. Prin urmare, pentru a asigura transmiterea informațiilor de-a lungul lanțului de plăți sau al lanțului de transfer de criptoactive, este oportun să se prevadă un sistem care să impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a face ca transferurile de fonduri să fie însoțite de informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății, iar furnizorilor de servicii de criptoactive obligația de a face ca transferurile de criptoactive să fie însoțite de informații cu privire la inițiator și la beneficiar.

(17)

Anumite transferuri de criptoactive implică factori de risc ridicat specifici în materie de spălare a banilor, de finanțare a terorismului și de alte activități infracționale, în special transferurile legate de produse, tranzacții sau tehnologii menite să sporească anonimatul, inclusiv portofele de confidențialitate ori servicii de amestecare (mixer sau tumbler). Pentru a asigura trasabilitatea unor astfel de transferuri, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (13) (ABE), ar trebui să clarifice, în special, modul în care furnizorii de servicii de criptoactive trebuie să ia în considerare factorii de risc enumerați în anexa III la Directiva (UE) 2015/849, inclusiv atunci când efectuează tranzacții cu entități din afara Uniunii care nu sunt reglementate, înregistrate sau autorizate în nicio țară terță, sau cu adrese negăzduite. În cazul în care sunt identificate situații de risc mai ridicat, ABE ar trebui să emită ghiduri care să precizeze măsurile de precauție sporită a căror aplicare ar trebui să fie luată în considerare de către entitățile obligate pentru a atenua astfel de riscuri, inclusiv adoptarea unor proceduri adecvate, de exemplu utilizarea de instrumente analitice bazate pe tehnologia registrelor distribuite (DLT), pentru a detecta originea sau destinația criptoactivelor.

(18)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere măsurilor restrictive naționale și măsurilor restrictive ale Uniunii impuse prin regulamentele întemeiate pe articolul 215 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, precum Regulamentele (CE) nr. 2580/2001, (CE) nr. 881/2002 și (UE) nr. 356/2010 și Regulamentele (UE) nr. 267/2012 (14), (UE) 2016/1686 (15) și (UE) 2017/1509 (16) ale Consiliului, care pot impune ca prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor și ai beneficiarilor plăților, furnizorii de servicii de criptoactive ai inițiatorilor și ai beneficiarilor, prestatorii intermediari de servicii de plată, precum și furnizorii intermediari de servicii de criptoactive să ia măsurile corespunzătoare în vederea indisponibilizării anumitor fonduri și criptoactive sau să se conformeze unor restricții specifice privind anumite transferuri de fonduri sau de criptoactive. Prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să dispună de politici, proceduri și controale interne care să asigure punerea în aplicare a respectivelor măsuri restrictive, inclusiv de măsuri de screening pe baza listelor Uniunii și naționale de persoane desemnate. ABE ar trebui să emită ghiduri care să specifice politicile, procedurile și controalele interne respective. Se intenționează ca cerințele prezentului regulament privind politicile, procedurile și controalele interne în legătură cu măsuri restrictive să fie abrogate în viitorul apropiat printr-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.

(19)

Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să se desfășoare în deplină conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (17). Ar trebui să fie strict interzisă prelucrarea suplimentară a datelor cu caracter personal în scopuri comerciale. Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului este recunoscută ca o rațiune importantă de interes public de către toate statele membre. În aplicarea prezentului regulament, transferul de date cu caracter personal către o țară terță se impune să fie efectuat în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. Este important ca prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive care își desfășoară activitatea în mai multe jurisdicții, cu filiale sau sucursale situate în afara Uniunii, să nu fie împiedicați să transfere date cu privire la tranzacții suspecte în cadrul aceleiași organizații, cu condiția să aplice garanții adecvate. În plus, furnizorii de servicii de criptoactive ai inițiatorului și ai beneficiarului, prestatorii de servicii de plată ai plătitorului și ai beneficiarului plății și prestatorii intermediari de servicii de plată, precum și furnizorii intermediari de servicii de criptoactive ar trebui să dispună de măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a proteja datele cu caracter personal împotriva pierderii accidentale, modificării, dezvăluirii neautorizate sau accesului neautorizat.

(20)

Nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament persoanele a căror activitate se limitează la transformarea documentelor pe suport de hârtie în date în format electronic și care acționează în temeiul unui contract încheiat cu un prestator de servicii de plată și nici persoanele care furnizează prestatorilor de servicii de plată doar sisteme de mesagerie sau alte sisteme de sprijin pentru transmiterea de fonduri sau sisteme de compensare și decontare.

(21)

Persoanele care furnizează doar infrastructuri auxiliare, cum ar fi furnizorii de servicii de rețele și infrastructură de internet, furnizorii de servicii de cloud sau dezvoltatorii de software, care permit unei alte entități să furnizeze servicii de transfer de criptoactive nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament, cu excepția cazului în care efectuează transferuri de criptoactive.

(22)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice transferurilor de criptoactive între persoane efectuate fără implicarea unui furnizor de servicii de criptoactive sau atunci când atât inițiatorul, cât și beneficiarul sunt furnizori de servicii de transfer de criptoactive care acționează în nume propriu.

(23)

Transferurile de fonduri corespunzătoare serviciilor menționate la articolul 3 literele (a)-(m) și litera (o) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (18) nu intră sub incidența prezentului regulament. Nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament nici transferurile de fonduri și de tokenuri de monedă electronică, în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) punctul 7 din Regulamentul (UE) 2023/1114, care prezintă un risc redus de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Excluderile respective ar trebui să vizeze cardurile de plată, instrumentele de monedă electronică, telefoanele mobile sau alte dispozitive digitale sau informatice preplătite sau cumpărate cu abonament, cu caracteristici similare, atunci când acestea sunt utilizate în mod exclusiv pentru achiziționarea de bunuri sau servicii, iar numărul cardului, instrumentului sau dispozitivului însoțește toate transferurile. Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică cazurilor în care un card de plată, un instrument de monedă electronică, un telefon mobil sau orice un alt dispozitiv digital sau informatic preplătit sau plătit ulterior, cu caracteristici similare, este utilizat pentru a efectua un transfer de fonduri sau de tokenuri de monedă electronică între persoane fizice care, în calitate de consumatori, acționează în alte scopuri decât activitatea lor comercială, de afaceri sau profesională. În plus, ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament retragerile de la bancomate, plata impozitelor, a amenzilor sau a altor taxe, transferurile de fonduri efectuate prin schimburi de imagini ale cecurilor, inclusiv cecurile trunchiate sau cambiile și transferurile de fonduri în cazul cărora atât plătitorul, cât și beneficiarul plății sunt prestatori de servicii de plată care acționează în nume propriu.

(24)

Cerințele prezentului regulament nu se aplică criptoactivelor care sunt unice și nefungibile, cu excepția cazului în care sunt clasificate drept criptoactive sau fonduri în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114.

(25)

Bancomatele de criptoactive (ATM-urile cripto) pot permite utilizatorilor să efectueze transferuri de criptoactive către o adresă pentru criptoactive, prin depunerea de numerar, adesea fără nicio formă de identificare și verificare a clienților. ATM-urile cripto sunt deosebit de expuse riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, deoarece anonimatul pe care îl oferă și posibilitatea de a opera cu numerar de origine necunoscută fac din acestea un vehicul ideal pentru activitățile ilicite. Având în vedere rolul ATM-urilor cripto în efectuarea sau facilitarea activă a transferurilor de criptoactive, transferurile de criptoactive legate de ATM-uri cripto ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.

(26)

Pentru a ține seama de caracteristicile speciale ale sistemelor de plată naționale și cu condiția ca transferul de fonduri să poată fi urmărit întotdeauna până la plătitor, statele membre ar trebui să poată exclude din domeniul de aplicare al prezentului regulament anumite transferuri de fonduri interne cu valoare redusă, inclusiv plățile electronice giro utilizate pentru achiziționarea de bunuri sau servicii.

(27)

Din cauza caracterului inerent fără frontiere al transferurilor de criptoactive și al furnizării de servicii de criptoactive și din cauza acoperirii mondiale a acestora, nu există motive obiective pentru a face distincția între tratamentul riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului aferent transferurilor interne și cel al riscului aferent transferurilor transfrontaliere. Pentru a ține seama de aceste caracteristici specifice, transferurile interne de criptoactive cu valoare scăzută nu ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, în conformitate cu cerința GAFI de a trata toate transferurile de criptoactive ca fiind transfrontaliere.

(28)

Prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să se asigure că informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății sau cu privire la inițiator și la beneficiar nu lipsesc și nu sunt incomplete.

(29)

Pentru a nu afecta eficiența sistemelor de plată și pentru a se obține un echilibru între riscul de a încuraja tranzacțiile ilegale ca urmare a unor cerințe de identificare prea stricte, pe de o parte, și posibila amenințare teroristă reprezentată de transferurile mici de fonduri, pe de altă parte, obligația de a verifica exactitatea informațiilor cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății ar trebui, în cazul transferurilor de fonduri care încă nu au fost verificate, să fie impusă numai transferurilor de fonduri care depășesc 1 000 EUR, cu excepția cazului în care un transfer pare să fie legat de alte transferuri de fonduri care, împreună, ar depăși 1 000 EUR, sau a cazului în care fondurile au fost primite sau încasate în numerar ori în monedă electronică anonimă sau a cazului în care există motive întemeiate pentru a presupune că este vorba despre o activitate de spălare a banilor ori de finanțare a terorismului.

(30)

Spre deosebire de transferurile de fonduri, transferurile de criptoactive pot fi efectuate în mai multe jurisdicții la o scară mai mare și cu o viteză mai mare, datorită acoperirii lor mondiale și caracteristicilor lor tehnologice. Pe lângă pseudoanonimitatea criptoactivelor, aceste caracteristici ale transferurilor de criptoactive le oferă infractorilor posibilitatea de a efectua foarte rapid transferuri ilicite semnificative, eludând totodată obligațiile în materie de trasabilitate și evitând detectarea, prin structurarea unei tranzacții mari în sume mai mici, utilizând adrese DLT multiple, aparent fără legătură între ele, inclusiv adrese DLT cu utilizare unică, și procese automatizate. Majoritatea criptoactivelor sunt și foarte volatile, iar valoarea lor poate fluctua semnificativ într-un interval de timp foarte scurt, ceea ce conferă mai multă incertitudine calculului tranzacțiilor care au legătură între ele. Prin urmare, pentru a ține seama de aceste caracteristici specifice, transferurilor de criptoactive ar trebui să li se aplice aceleași cerințe, indiferent de valoarea lor și indiferent dacă sunt transferuri interne sau transferuri transfrontaliere.

(31)

Pentru transferurile de fonduri sau pentru transferurile de criptoactive în cazul cărora se consideră că verificarea a avut loc, prestatorilor de servicii de plată și furnizorilor de servicii de criptoactive nu ar trebui să le revină obligația să verifice exactitatea informațiilor cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății care însoțesc fiecare transfer de fonduri sau informațiile privind inițiatorul și beneficiarul care însoțesc fiecare transfer de criptoactive, dacă au fost îndeplinite obligațiile prevăzute de Directiva (UE) 2015/849.

(32)

Având în vedere actele legislative ale Uniunii cu privire la serviciile de plată, și anume Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (19), Directiva (UE) 2015/2366 și Regulamentul (UE) 2021/1230 al Parlamentului European și al Consiliului (20), ar trebui să fie suficient să se prevadă ca transferurile de fonduri în cadrul Uniunii să fie însoțite numai de informațiile simplificate, cum ar fi numărul de cont de plăți sau un cod unic de identificare a tranzacției.

(33)

Pentru a permite autorităților din țările terțe responsabile în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanțării terorismului să descopere sursa fondurilor sau a criptoactivelor folosite în aceste scopuri, transferurile de fonduri sau de criptoactive efectuate din Uniune în afara acesteia ar trebui să fie însoțite de informații complete cu privire la plătitor și la beneficiarul plății, în ceea ce privește transferurile de fonduri, și cu privire la inițiator și la beneficiar, în ceea ce privește transferurile de criptoactive. Informațiile complete privind plătitorul și beneficiarul plății ar trebui să includă identificatorul entității juridice (LEI), sau orice identificator oficial echivalent, în cazul în care indicatorul respectiv este furnizat de plătitor prestatorului său de servicii de plată, deoarece acest identificator ar permite o mai bună identificare a părților implicate într-un transfer de fonduri și ar putea fi inclus cu ușurință în formatele de mesaje de plată existente, cum ar fi cel elaborat de Organizația Internațională de Standardizare pentru schimbul electronic de date între instituțiile financiare. Autorităților din țări terțe responsabile pentru combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului ar trebui să li se permită accesul la informațiile complete cu privire la plătitor și la beneficiarul plății sau la cele cu referitoare la inițiator și la beneficiar, după caz, numai în scopul prevenirii, depistării și investigării cazurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

(34)

Criptoactivele există într-o realitate virtuală fără frontiere și pot fi transferate oricărui furnizor de servicii de criptoactive, indiferent dacă furnizorul respectiv este sau nu înregistrat într-o jurisdicție. Multe jurisdicții din afara Uniunii aplică norme privind protecția datelor și asigurarea respectării legii care diferă de cele din Uniune. Atunci când transferă criptoactive în numele unui client către un furnizor de servicii de criptoactive care nu este înregistrat în Uniune, furnizorul de servicii de criptoactive al inițiatorului ar trebui să evalueze capacitatea furnizorului de servicii de criptoactive al beneficiarului de a primi și de a păstra informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679, utilizând, după caz, opțiunile disponibile în capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679. Comitetul european pentru protecția datelor ar trebui, după consultarea ABE, să emită ghiduri privind punerea în aplicare practică a cerințelor de protecție a datelor pentru transferurile de date cu caracter personal către țări terțe în contextul transferurilor de criptoactive. Ar putea să apară situații în care nu este posibilă transmiterea de date cu caracter personal deoarece nu pot fi îndeplinite cerințele Regulamentului (UE) 2016/679. ABE ar trebui să emită ghiduri cu privire la procedurile adecvate pentru a determina dacă transferul de criptoactive ar trebui să fie executat, respins sau suspendat în astfel de cazuri.

(35)

Autoritățile din statele membre responsabile pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și autoritățile judiciare și cele de aplicare a legii relevante din statele membre și de la nivelul Uniunii ar trebui să coopereze mai strâns între ele și cu autoritățile relevante din țările terțe, inclusiv cele din țările în curs de dezvoltare, pentru a consolida și mai mult transparența și schimbul de informații și bune practici.

(36)

Furnizorul de servicii de criptoactive al inițiatorului ar trebui să se asigure că transferurile de criptoactive sunt însoțite de numele inițiatorului, de adresa de registru distribuit a inițiatorului, în cazul în care un transfer de criptoactive este înregistrat într-o rețea care utilizează DLT sau o tehnologie similară, de numărul de cont de criptoactive al inițiatorului, în cazul în care există un astfel de cont și este utilizat pentru procesarea tranzacției, de adresa inițiatorului, inclusiv numele țării, numărul documentului personal oficial și numărul de identificare al clientului, sau, alternativ, data și locul nașterii inițiatorului și, cu condiția să existe câmpul necesar în formatul de mesaj relevant și în cazul în care este furnizat de inițiator furnizorului său de servicii de criptoactive, de LEI actual sau, în lipsa acestuia, de orice alt identificator oficial echivalent disponibil al inițiatorului. Informațiile ar trebui transmise în mod securizat, înainte de transferul de criptoactive sau simultan ori concomitent cu acesta.

(37)

Furnizorul de servicii de criptoactive al inițiatorului ar trebui să se asigure, de asemenea, că transferurile de criptoactive sunt însoțite de numele beneficiarului, de adresa de registru distribuit a beneficiarului, în cazul în care un transfer de criptoactive este înregistrat într-o rețea care utilizează DLT sau o tehnologie similară, de numărul de cont al beneficiarului, în cazul în care există un astfel de cont și este utilizat pentru procesarea tranzacției și, cu condiția să existe câmpul necesar în formatul de mesaj relevant și în cazul în care este furnizat de inițiator furnizorului său de servicii de criptoactive, de LEI actual sau, în lipsa acestuia, de orice alt identificator oficial echivalent disponibil al beneficiarului. Informațiile ar trebui transmise în mod securizat, înainte de transferul de criptoactive sau simultan ori concomitent cu acesta.

(38)

În ceea ce privește transferurile de criptoactive, cerințele prezentului regulament ar trebui să se aplice tuturor transferurilor, inclusiv transferurilor de criptoactive către sau de la o adresă negăzduită, atât timp cât este implicat un furnizor de servicii de criptoactive.

(39)

În cazul unui transfer către sau de la o adresă negăzduită, furnizorul de servicii de criptoactive ar trebui să colecteze informații, de regulă de la clientul său, atât cu privire la inițiator, cât și cu privire la beneficiar. Furnizorul de servicii de criptoactive nu ar trebui, în principiu, să fie obligat să verifice informațiile cu privire la utilizatorul adresei negăzduite. Cu toate acestea, în cazul unui transfer care depășește 1 000 EUR și care este transmis sau primit în numele unui client al unui furnizor de servicii de criptoactive către sau de la o adresă negăzduită, respectivul furnizor de servicii de criptoactive ar trebui să verifice dacă respectiva adresă negăzduită este deținută sau controlată efectiv de clientul respectiv.

(40)

În ceea ce privește transferurile de fonduri efectuate de un singur plătitor către mai mulți beneficiari ai plăților care urmează să fie transmise din Uniune în afara acesteia ca transfer procesat sub forma unui lot care include transferuri individuale, ar trebui să se prevadă ca fiecare dintre aceste transferuri individuale să fie însoțit numai de numărul de cont de plăți al plătitorului sau de codul unic de identificare a tranzacției, precum și de informații complete privind beneficiarul plății, cu condiția ca lotul să conțină informații complete cu privire la plătitor a căror exactitate a fost verificată și informații complete cu privire la beneficiarul plății a căror trasabilitate este deplină.

(41)

În ceea ce privește transferurile de criptoactive procesate sub forma unui lot, transmiterea sub formă de loturi a informațiilor privind inițiatorul și beneficiarul ar trebui să fie acceptată, cu condiția ca transmiterea respectivă să aibă loc imediat și în condiții de siguranță. Nu ar trebui să se permită transmiterea după transfer a informațiilor solicitate, întrucât transmiterea trebuie să aibă loc înainte de efectuarea tranzacției sau în momentul finalizării acesteia, iar furnizorii de servicii de criptoactive sau alte entități obligate ar trebui să transmită informațiile cerute simultan cu transferul de criptoactive procesat sub forma unui lot.

(42)

Pentru a verifica dacă transferurile de fonduri sunt însoțite de informațiile cerute cu privire la plătitor și la beneficiarul plății și pentru a facilita identificarea tranzacțiilor suspecte, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să aplice proceduri eficace pentru a depista dacă lipsesc informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății sau dacă acestea sunt incomplete. Aceste proceduri ar trebui să includă controlul după efectuarea transferurilor sau în cursul efectuării acestora, atunci când acest lucru este posibil. Autoritățile competente ar trebui să asigure faptul că prestatorii de servicii de plată includ informațiile cerute privind tranzacția în mesajul legat de transferul electronic sau în mesajul aferent pe parcursul întregului lanț de plăți.

(43)

În ceea ce privește transferurile de criptoactive, furnizorul de servicii de criptoactive al beneficiarului ar trebui să pună în aplicare proceduri eficace pentru a detecta dacă informațiile privind inițiatorul sau beneficiarul lipsesc sau sunt incomplete. Printre aceste proceduri ar trebui să se numere, după caz, controlul după efectuarea transferurilor sau în cursul efectuării acestora. Nu ar trebui să fie obligatoriu ca informațiile să fie atașate direct la transferul criptoactivelor, cu condiția ca aceste informații să fie transmise înainte de transferul de criptoactive sau simultan ori concomitent cu acesta și să fie disponibile la cererea autorităților corespunzătoare.

(44)

Ca urmare a riscului potențial ca transferurile anonime să reprezinte o spălare a banilor și finanțare a terorismului, este necesar să se impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a solicita informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății, iar furnizorilor de servicii de criptoactive obligația de a solicita informații cu privire la inițiator și la beneficiar. În conformitate cu abordarea bazată pe riscuri elaborată de GAFI, este necesar să se identifice atât domeniile care prezintă un risc mai ridicat, cât și pe cele care prezintă un risc mai scăzut, pentru a gestiona mai bine riscul spălării banilor și finanțării terorismului. Prin urmare, furnizorul de servicii de criptoactive al beneficiarului, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății, prestatorul intermediar de servicii de plată și furnizorul intermediar de servicii de criptoactive ar trebui să dispună de proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor care să se aplice în cazurile în care un transfer de fonduri nu este însoțit de informațiile cerute privind plătitorul sau beneficiarul plății sau în cazurile în care un transfer de criptoactive nu este însoțit de informațiile cerute privind inițiatorul și beneficiarul, pentru a-i permite furnizorului sau prestatorului de servicii respectiv să hotărască dacă să execute, să respingă sau să suspende transferul respectiv și să determine măsurile ulterioare adecvate de luat în acest caz.

(45)

Furnizorii de servicii de criptoactive, la fel ca toate entitățile obligate, ar trebui să evalueze și să monitorizeze riscurile legate de clienții și produsele lor, precum și de canalele lor de distribuție. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui, de asemenea, să evalueze riscul asociat cu tranzacțiile lor, inclusiv atunci când efectuează transferuri către sau de la o adresă negăzduită. În cazul în care furnizorul de servicii de criptoactive are sau ia cunoștință de faptul că informațiile cu privire la inițiatorul sau beneficiarul care utilizează adresa negăzduită sunt inexacte sau în cazul în care furnizorul de servicii de criptoactive întâlnește tipare neobișnuite sau suspecte de tranzacții sau situații de risc mai ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului legate de transferuri care implică adrese negăzduite, furnizorul de servicii de criptoactive respectiv ar trebui să aplice, după caz, măsuri de precauție sporită pentru a gestiona și a atenua riscurile în mod corespunzător. Furnizorul de servicii de criptoactive ar trebui să țină seama de circumstanțele respective atunci când evaluează dacă un transfer de criptoactive sau orice tranzacție asociată sunt neobișnuite și dacă trebuie să fie raportate unității de informații financiare (FIU) în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.

(46)

Prezentul regulament ar trebui revizuit în contextul adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului, a unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind mecanismele care trebuie să fie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 și a unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, pentru a asigura coerența cu dispozițiile relevante.

(47)

Atunci când evaluează riscurile, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății, prestatorul intermediar de servicii de plată, furnizorul de servicii de criptoactive al beneficiarului sau furnizorul intermediar de servicii de criptoactive ar trebui să dea dovadă de o vigilență deosebită în cazul în care constată că informațiile cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății sau cu privire la inițiator ori la beneficiar, după caz, lipsesc sau sunt incomplete sau în cazul în care un transfer de criptoactive trebuie să fie considerat suspect pe baza originii sau a destinației criptoactivelor în cauză și ar trebui să raporteze tranzacțiile suspecte autorităților competente, în conformitate cu obligațiile de raportare prevăzute în Directiva (UE) 2015/849.

(48)

Similar transferurilor de fonduri între prestatori de servicii de plată, transferurile de criptoactive care implică furnizori intermediari de servicii de criptoactive ar putea facilita transferurile ca element intermediar într-un lanț de transferuri de criptoactive. În conformitate cu standardele internaționale, acestor furnizori intermediari ar trebui să li se aplice cerințele prevăzute în prezentul regulament, în același mod ca obligațiile aplicabile prestatorilor intermediari de servicii de plată.

(49)

Dispozițiile privind transferurile de fonduri și transferurile de criptoactive în cazul cărora informațiile cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății ori cu privire la inițiator sau la beneficiar lipsesc sau sunt incomplete și cele potrivit cărora transferurile de criptoactive trebuie considerate suspecte pe baza originii sau a destinației criptoactivelor în cauză se aplică fără a aduce atingere niciunei obligații care revine prestatorilor de servicii de plată, prestatorilor intermediari de servicii de plată, furnizorilor de servicii de criptoactive și furnizorilor intermediari de servicii de criptoactive de a respinge sau a suspenda transferurile de fonduri și transferurile de criptoactive care încalcă dispoziții de drept civil, administrativ sau penal.

(50)

Pentru a asigura neutralitatea tehnologică, prezentul regulament nu ar trebui să impună utilizarea de către furnizorii de servicii de criptoactive a unei anumite tehnologii pentru transferul de informații referitoare la tranzacții. Pentru a se asigura punerea în aplicare eficientă a cerințelor aplicabile furnizorilor de servicii de criptoactive în temeiul prezentului regulament, inițiativele de standardizare care implică sectorul criptoactivelor sau sunt conduse de acesta vor fi esențiale. Soluțiile obținute ar trebui să fie interoperabile, folosind standarde internaționale sau standarde adoptate la nivelul Uniunii, pentru a permite schimbul rapid de informații.

(51)

ABE ar trebui să publice ghiduri cu scopul de a sprijini implementarea de către prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive a unor proceduri eficace pentru a depista cazurile în care primesc transferuri de fonduri sau transferuri de criptoactive în cazul cărora informațiile cu privire la plătitor, la beneficiarul plății, la inițiator sau la beneficiar lipsesc sau sunt incomplete și întreprinderea unor măsuri de urmărire eficace.

(52)

Pentru a permite luarea de măsuri prompte pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, prestatorii de servicii de plată și furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să răspundă rapid la cererile de informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății ori cu privire la inițiator și la beneficiar care le sunt adresate de către autoritățile responsabile în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanțării terorismului din statul membru în care sunt stabiliți prestatorii de servicii de plată respectivi sau în care își au sediul social furnizorii de servicii de criptoactive respectivi.

(53)

Numărul de zile necesare pentru a răspunde cererilor de informații cu privire la plătitor este stabilit în funcție de numărul de zile lucrătoare din statul membru al prestatorului de servicii de plată al plătitorului.

(54)

Deoarece este posibil ca, în cadrul anchetelor penale, datele cerute sau persoanele implicate într-o tranzacție să nu poată fi identificate timp de mai multe luni sau chiar ani după efectuarea transferului inițial de fonduri sau de criptoactive, precum și pentru a putea avea acces la mijloace de probă esențiale în contextul anchetelor, este necesar să se impună prestatorilor de servicii de plată sau furnizorilor de servicii de criptoactive obligația de a păstra informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății ori cu privire la inițiator și la beneficiar pentru o perioadă de timp în vederea prevenirii, depistării și investigării activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Această perioadă ar trebui să fie limitată la cinci ani, după care toate datele cu caracter personal ar trebui șterse, dacă dreptul intern nu prevede altfel. Dacă este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și după efectuarea unei evaluări a necesității și a proporționalității acestei măsuri, statele membre ar trebui să poată permite sau impune păstrarea datelor pentru o perioadă suplimentară care să nu depășească cinci ani, fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul penal intern privind mijlocele de probă aplicabile anchetelor penale și procedurilor judiciare în curs și cu respectarea deplină a Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (21). Măsurile respective ar putea face obiectul unei revizuiri în contextul adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului.

(55)

În vederea îmbunătățirii respectării prezentului regulament și în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”, ar trebui să fie consolidate competențele autorităților competente de a adopta măsuri de supraveghere și de a aplica sancțiuni. Ar trebui să fie prevăzute sancțiuni și măsuri administrative și, dată fiind importanța combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni și măsuri eficace, proporționale și disuasive. Statele membre ar trebui să informeze despre acestea Comisia și comitetul intern permanent pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului menționat la articolul 9a alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(56)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(57)

Mai multe țări și teritorii care nu fac parte din teritoriul Uniunii au o uniune monetară cu un stat membru, fac parte din spațiul monetar al unui stat membru sau au semnat o convenție monetară cu Uniunea reprezentată de un stat membru și au prestatori de servicii de plată care participă direct sau indirect la sistemele de plată și decontare ale statului membru respectiv. Pentru a evita aplicarea prezentului regulament la transferurile de fonduri între statele membre în cauză și țările sau teritoriile respective, aplicare care ar avea un efect negativ semnificativ asupra economiei acestor țări sau teritorii, este necesar să se prevadă posibilitatea ca aceste transferuri de fonduri să fie considerate drept transferuri de fonduri în interiorul statelor membre în cauză.

(58)

Având în vedere riscurile ridicate potențiale asociate adreselor negăzduite și complexitatea tehnologică și în materie de reglementare aferentă, inclusiv în ceea ce privește verificarea informațiilor privind proprietarii, până la 1 iulie 2026, Comisia ar trebui să evalueze necesitatea unor măsuri specifice suplimentare pentru a atenua riscurile prezentate de transferurile către sau dinspre adresele negăzduite sau către sau dinspre entitățile care nu sunt stabilite în Uniune, inclusiv introducerea unor eventuale restricții, și ar trebui să evalueze eficacitatea și proporționalitatea mecanismelor utilizate pentru a verifica exactitatea informațiilor privind proprietarii adreselor negăzduite.

(59)

În prezent, Directiva (UE) 2015/849 se aplică numai în cazul a două categorii de furnizori de servicii de criptoactive, și anume furnizorii de portofele digitale și furnizorii implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare. Pentru a elimina lacunele existente ale cadrului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și pentru a alinia dreptul Uniunii la recomandările internaționale, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui să fie modificată pentru a include toate categoriile de furnizori de servicii de criptoactive, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2023/1114, care vizează o gamă mai largă de furnizori de servicii de criptoactive. În special, pentru a se asigura faptul că furnizorilor de servicii de criptoactive li se aplică aceleași cerințe și același nivel de supraveghere ca și instituțiilor de credit și instituțiilor financiare, este oportun să se actualizeze lista entităților obligate prin includerea furnizorilor de servicii de criptoactive în categoria instituțiilor financiare în sensul Directivei (UE) 2015/849. În plus, ținând seama de faptul că instituțiile financiare tradiționale se încadrează și în definiția furnizorilor de servicii de criptoactive atunci când oferă astfel de servicii, identificarea furnizorilor de servicii de criptoactive ca instituții financiare permite să se aplice un set unic și coerent de norme entităților care furnizează atât servicii financiare tradiționale, cât și servicii de criptoactive. Directiva (UE) 2015/849 ar trebui, de asemenea, modificată, pentru a se asigura că furnizorii de servicii de criptoactive sunt în măsură să atenueze în mod corespunzător riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care sunt expuși.

(60)

Relațiile stabilite între furnizorii de servicii de criptoactive și entitățile stabilite în țări terțe în scopul efectuării de transferuri de criptoactive sau al furnizării de servicii de criptoactive similare prezintă asemănări cu relațiile de corespondent bancare stabilite cu o instituție respondentă dintr-o țară terță. Având în vedere caracterul lor continuu și repetitiv, relațiile respective ar trebui să fie considerate drept un tip de relație de corespondent și ar trebui să facă obiectul unor măsuri specifice de precauție sporită, similare, în principiu, celor aplicate în contextul serviciilor bancare și financiare. În special, atunci când stabilesc o nouă relație de corespondent cu o entitate respondentă, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să aplice măsuri specifice de precauție sporită pentru a identifica și a evalua expunerea la risc a respectivului respondent, pe baza reputației, a calității supravegherii și a controalelor acestuia în materie de combatere a spălării banilor/combatere a finanțării terorismului (CSB/CFT). Pe baza informațiilor colectate, furnizorii de servicii de criptoactive corespondenți ar trebui să pună în aplicare măsuri adecvate de atenuare a riscurilor, care ar trebui să țină seama în special de riscul potențial mai ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pe care îl prezintă entitățile neînregistrate și neautorizate. Acest lucru este deosebit de relevant atât timp cât punerea în aplicare a standardelor GAFI privind criptoactivele la nivel mondial rămâne inegală, creând astfel riscuri și provocări suplimentare. ABE ar trebui să ofere îndrumări cu privire la modul în care furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să aplice măsurile de precauție sporită și ar trebui să specifice măsurile adecvate de diminuare a riscurilor, inclusiv măsurile minime care trebuie luate, atunci când interacționează cu entități neînregistrate sau neautorizate care furnizează servicii de criptoactive.

(61)

Regulamentul (UE) 2023/1114 a instituit un cadru de reglementare cuprinzător pentru furnizorii de servicii de criptoactive, care armonizează normele referitoare la autorizarea și funcționarea furnizorilor de servicii de criptoactive în întreaga Uniune. Pentru a se evita duplicarea cerințelor, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui modificată în vederea eliminării obligațiilor de înregistrare în ceea ce privește acele categorii de furnizori de servicii de criptoactive care vor face obiectul unui regim unic de autorizare în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114.

(62)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv prin punerea în aplicare a unor standarde internaționale și prin asigurarea disponibilității unor informații de bază privind plătitorii și beneficiarii plăților aferente transferurilor de fonduri, precum și privind inițiatorii și beneficiarii transferurilor de criptoactive, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(63)

Prezentul regulament respectă Regulamentul (UE) 2016/679 și Regulamentul (UE) 2018/1725 ale Parlamentului European și ale Consiliului (23). Acesta respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7, dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47, precum și principiul ne bis in idem.

(64)

Pentru a se asigura coerența cu Regulamentul (UE) 2023/1114, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data aplicării regulamentului respectiv. Până la data respectivă, statele membre ar trebui, de asemenea, să transpună modificările aduse Directivei (UE) 2015/849.

(65)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 22 septembrie 2021 (24),

(1)

Este important să se asigure faptul că actele legislative ale Uniunii privind serviciile financiare sunt adaptate erei digitale și contribuie la o economie adaptată exigențelor viitorului și aflată în serviciul cetățenilor, inclusiv prin crearea de condiții favorabile utilizării tehnologiilor inovatoare. Uniunea are un interes de politică în dezvoltarea și promovarea adoptării tehnologiilor transformatoare în sectorul financiar, inclusiv a adoptării tehnologiei registrelor distribuite (DLT). Se preconizează că numeroase aplicații ale tehnologiei registrelor distribuite, inclusiv ale tehnologiei blockchain, care nu au fost încă pe deplin studiate, vor continua să creeze noi tipuri de activitate economică și modele de afaceri care, împreună cu sectorul criptoactivelor propriu-zis, vor duce la creștere economică și la noi oportunități de angajare pentru cetățenii Uniunii.

(2)

Criptoactivele reprezintă una dintre principalele aplicații ale tehnologiei registrelor distribuite. Criptoactivele sunt reprezentări digitale ale valorii sau ale drepturilor, care au potențialul de a aduce beneficii semnificative participanților la piață, inclusiv deținătorilor de retail de criptoactive. Reprezentările valorii includ valoarea externă, neintrinsecă, atribuită unui criptoactiv de către părțile implicate sau de către participanții la piață, valoarea fiind așadar subiectivă și bazată doar pe interesul cumpărătorului criptoactivului. Prin faptul că simplifică procesele de mobilizare a capitalului și stimulează concurența, ofertele de criptoactive ar putea constitui o modalitate inovatoare și incluzivă de finanțare, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Atunci când sunt utilizate ca mijloace de plată, criptoactivele pot oferi oportunități din punctul de vedere al unor plăți mai ieftine, mai rapide și mai eficiente, în special la nivel transfrontalier, prin limitarea numărului de intermediari.

(3)

Unele criptoactive, în special cele care se califică drept instrumente financiare, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), intră în domeniul de aplicare al actelor legislative în vigoare ale Uniunii privind serviciile financiare. Prin urmare, un set complet de norme ale Uniunii se aplică deja emitenților de astfel de criptoactive și firmelor care desfășoară activități legate de astfel de criptoactive.

(4)

Alte criptoactive nu intră însă în domeniul de aplicare al actelor legislative ale Uniunii privind serviciile financiare. În prezent, nu există norme, altele decât cele referitoare la combaterea spălării banilor, pentru furnizarea de servicii legate de astfel de criptoactive nereglementate, inclusiv pentru operarea platformelor de tranzacționare pentru criptoactive, pentru schimbul de criptoactive contra unor fonduri sau alte criptoactive și pentru asigurarea custodiei și a administrării criptoactivelor în numele clienților. Din cauza lipsei unor astfel de norme, deținătorii de astfel de criptoactive sunt expuși la riscuri, în special în domeniile care nu sunt vizate de normele privind protecția consumatorilor. Lipsa unor astfel de norme poate conduce, de asemenea, la riscuri substanțiale pentru integritatea pieței, inclusiv legate de abuzuri ale pieței și de infracțiuni financiare. Pentru a aborda aceste riscuri, unele state membre au instituit norme specifice pentru toate criptoactivele sau pentru un subset de criptoactive care nu intră sub incidența actelor legislative ale Uniunii privind serviciile financiare, iar alte state membre analizează dacă să legifereze în domeniul criptoactivelor.

(5)

Absența unui cadru general al Uniunii pentru piețele criptoactivelor poate duce la o lipsă de încredere a utilizatorilor în aceste active, ceea ce ar putea împiedica semnificativ dezvoltarea unei piețe a acestor active și ar putea duce la ratarea unor oportunități în materie de servicii digitale inovatoare, instrumente de plată alternative sau noi surse de finanțare pentru întreprinderile din Uniune. În plus, întreprinderile care utilizează criptoactive nu ar avea nicio securitate juridică cu privire la modul în care ar fi tratate criptoactivele lor în diferitele state membre, ceea ce le-ar submina eforturile de a utiliza criptoactivele pentru inovarea digitală. Lipsa unui cadru general al Uniunii pentru piețele criptoactivelor ar putea duce, de asemenea, la o fragmentare legislativă, care ar denatura concurența pe piața internă, ar îngreuna eforturile furnizorilor de servicii de criptoactive de a-și extinde activitățile la nivel transfrontalier și ar da naștere arbitrajului de reglementare. Piețele criptoactivelor sunt încă modeste ca dimensiuni și nu reprezintă în prezent o amenințare pentru stabilitatea financiară. Cu toate acestea, este posibil ca deținătorii de retail să adopte în viitor pe scară largă tipuri de criptoactive care vizează stabilizarea prețului lor în raport cu un anumit activ sau cu un coș de active, iar o astfel de evoluție ar putea da naștere unor provocări suplimentare pentru stabilitatea financiară, buna funcționare a sistemelor de plăți, transmisia politicii monetare sau suveranitatea monetară.

(6)

Prin urmare, este necesar un cadru armonizat specific la nivelul Uniunii pentru piețele criptoactivelor, care să prevadă norme specifice pentru criptoactive și serviciile și activitățile conexe care nu sunt încă vizate de actele legislative ale Uniunii privind serviciile financiare. Un astfel de cadru ar trebui să sprijine inovarea și concurența loială, asigurând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a deținătorilor de retail și integritatea piețelor criptoactivelor. Un cadru clar ar trebui să le permită furnizorilor de servicii de criptoactive să își extindă activitatea la nivel transfrontalier și să faciliteze accesul acestora la serviciile bancare pentru a-și putea desfășura activitatea în bune condiții. Un cadru al Uniunii pentru piețele criptoactivelor ar trebui să prevadă tratamentul proporțional al emitenților de criptoactive și al furnizorilor de servicii de criptoactive, oferind astfel șanse egale în ceea ce privește intrarea pe piață și dezvoltarea prezentă și viitoare a piețelor criptoactivelor. Un astfel de cadru ar trebui, de asemenea, să promoveze stabilitatea financiară și buna funcționare a sistemelor de plăți și să abordeze riscurile la adresa politicii monetare care ar putea decurge din criptoactivele care urmăresc să își stabilizeze prețul în raport cu un anumit activ sau coș de active. O reglementare adecvată menține competitivitatea statelor membre pe piețele financiare și tehnologice internaționale și le oferă clienților beneficii semnificative în ceea ce privește accesul la servicii financiare mai ieftine, mai rapide și mai sigure și la administrarea activelor. Cadrul Uniunii pentru piețele criptoactivelor nu ar trebui să reglementeze tehnologia-suport. Actele legislative ale Uniunii ar trebui să evite să impună o sarcină de reglementare inutilă și disproporționată asupra utilizării tehnologiei, întrucât Uniunea și statele membre urmăresc să mențină competitivitatea pe o piață globală.

(7)

Mecanismele de consens utilizate pentru validarea tranzacțiilor cu criptoactive ar putea avea impacturi negative principale asupra climei și alte impacturi negative legate de mediu. Prin urmare, astfel de mecanisme de consens ar trebui să implementeze soluții mai ecologice și să garanteze că emitenții de criptoactive și furnizorii de servicii de criptoactive identifică și publică în mod adecvat orice impact negativ principal pe care acestea l-ar putea avea asupra climei și orice alt impact negativ legat de mediu. Atunci când se stabilește dacă impacturile negative sunt principale, ar trebui să se țină seama de principiul proporționalității, precum și de dimensiunea și volumul criptoactivului emis. Prin urmare, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), în cooperare cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6), ar trebui să fie mandatată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia conținutul, metodologiile și modul de prezentare a informațiilor referitoare la indicatorii de sustenabilitate privind impactul negativ asupra climei și alte impacturi negative asupra mediului și pentru a prezenta indicatorii-cheie în domeniul energiei. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ar trebui, de asemenea, să asigure coerența informațiilor publicate de emitenții de criptoactive și de furnizorii de servicii de criptoactive. Atunci când elaborează proiectele de standarde tehnice de reglementare, ESMA ar trebui să țină seama de diferitele tipuri de mecanisme de consens utilizate pentru validarea tranzacțiilor cu criptoactive, de caracteristicile acestora și de diferențele dintre ele. ESMA ar trebui, de asemenea, să țină seama de cerințele existente de publicare a informațiilor, să asigure complementaritatea și coerența și să evite creșterea sarcinii asupra întreprinderilor.

(8)

Piețele criptoactivelor sunt globale și, prin urmare, au, în mod inerent, un caracter transfrontalier. Uniunea ar trebui așadar să sprijine în continuare eforturile internaționale de promovare a convergenței în ceea ce privește tratamentul criptoactivelor și al serviciilor de criptoactive prin intermediul unor organizații sau organisme internaționale precum Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și Grupul de Acțiune Financiară Internațională.

(9)

Actele legislative ale Uniunii privind serviciile financiare ar trebui să se ghideze după principiul „aceleași activități, aceleași riscuri, aceleași reguli” și după principiul neutralității din punct de vedere tehnologic. Prin urmare, criptoactivele care intră sub incidența actelor legislative în vigoare ale Uniunii privind serviciile financiare ar trebui să fie în continuare reglementate de cadrul de reglementare în vigoare, indiferent de tehnologia utilizată pentru emiterea sau transferul lor, mai curând decât de prezentul regulament. În consecință, prezentul regulament exclude în mod expres din domeniul său de aplicare criptoactivele care se califică drept instrumente financiare, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE, cele care se califică drept depozite, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), inclusiv depozite structurate, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE, cele care se califică drept fonduri, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (8), cu excepția cazului în care se califică drept tokenuri de monedă electronică (denumite în continuare „tokenuri de monedă electronică”), cele care se califică drept poziții din securitizare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (9), și cele care se califică drept contracte de asigurare generală sau de viață, produse sau sisteme de pensii și sisteme de securitate socială. Având în vedere că monedele electronice și fondurile primite în schimbul monedelor electronice nu ar trebui tratate ca depozite în conformitate cu Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), tokenurile de monedă electronică nu pot fi tratate ca depozite care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(10)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice criptoactivelor care sunt unice și nefungibile cu alte criptoactive, inclusiv artei digitale și obiectelor de colecție. Valoarea unor astfel de criptoactive unice și nefungibile se datorează caracteristicilor unice ale fiecărui criptoactiv și utilității pe care o oferă deținătorului tokenului. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici criptoactivelor care reprezintă servicii sau active corporale care sunt unice și nefungibile, cum ar fi garanțiile pentru produse sau bunurile imobile. Deși criptoactivele unice și nefungibile ar putea fi tranzacționate pe piață și ar putea fi acumulate în mod speculativ, ele nu sunt ușor interschimbabile, iar valoarea relativă a unui astfel de criptoactiv în raport cu altul, fiecare fiind unic, nu poate fi stabilită prin comparație cu o piață existentă sau cu un activ echivalent. Aceste caracteristici limitează măsura în care criptoactivele respective pot avea o utilizare financiară, limitând astfel riscurile pentru deținători și pentru sistemul financiar și justificând excluderea lor din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(11)

Părțile fracționate ale unui criptoactiv unic și nefungibil nu ar trebui considerate unice și nefungibile. Emiterea de criptoactive ca tokenuri nefungibile într-o mare serie sau colecție ar trebui considerată un indicator al fungibilității acestora. Simpla atribuire a unui identificator unic unui criptoactiv nu este, în sine, suficientă pentru a-l clasifica ca fiind unic și nefungibil. Activele sau drepturile reprezentate ar trebui să fie, de asemenea, unice și nefungibile pentru a clasifica criptoactivul drept unic și nefungibil. Excluderea criptoactivelor care sunt unice și nefungibile din domeniul de aplicare al prezentului regulament nu aduce atingere calificării unor astfel de criptoactive drept instrumente financiare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, criptoactivelor care par a fi unice și nefungibile, dar ale căror caracteristici de facto sau ale căror caracteristici care sunt legate de utilizările lor de facto le-ar face fie fungibile, fie neunice. În această privință, atunci când evaluează și clasifică criptoactivele, autoritățile competente ar trebui să adopte o abordare bazată pe prevalența fondului asupra formei, astfel încât clasificarea să fie determinată de caracteristicile criptoactivului în cauză și nu de desemnarea sa de către emitent.

(12)

Este oportun să se excludă anumite tranzacții intragrup și unele entități publice din domeniul de aplicare al prezentului regulament, deoarece acestea nu prezintă riscuri pentru protecția investitorilor, integritatea pieței, stabilitatea financiară, buna funcționare a sistemelor de plăți, transmisia politicii monetare sau suveranitatea monetară. Organizațiile internaționale publice care sunt exceptate includ Fondul Monetar Internațional și Banca Reglementelor Internaționale.

(13)

Activele digitale emise de către băncile centrale acționând în calitate de autorități monetare, inclusiv banii băncii centrale în format digital sau criptoactivele emise de către alte autorități publice, inclusiv administrațiile centrale, regionale și locale, nu ar trebui să facă obiectul cadrului Uniunii pentru piețele criptoactivelor. Nici serviciile conexe furnizate de astfel de bănci centrale acționând în calitate de autorități monetare sau de alte autorități publice nu ar trebui să facă obiectul respectivului cadru al Uniunii.

(14)

Pentru a asigura o delimitare clară între, pe de o parte, criptoactivele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și, pe de altă parte, instrumentele financiare, ESMA ar trebui să fie mandatată să emită ghiduri privind criteriile și condițiile pentru calificarea criptoactivelor drept instrumente financiare. Ghidurile respective ar trebui, de asemenea, să permită o mai bună înțelegere a cazurilor în care criptoactivele considerate a fi unice și nefungibile cu alte criptoactive s-ar putea califica drept instrumente financiare. Pentru a promova o abordare comună în ceea ce privește clasificarea criptoactivelor, ABE, ESMA și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) (EIOPA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (denumite în continuare „autoritățile europene de supraveghere” sau „AES”), ar trebui să promoveze discuțiile cu privire la această clasificare. Autoritățile competente ar trebui să poată solicita avize din partea AES privind clasificarea criptoactivelor, inclusiv privind clasificările propuse de ofertanți sau de persoanele care solicită admiterea la tranzacționare. Ofertanții sau persoanele care solicită admiterea la tranzacționare sunt principalii responsabili pentru clasificarea corectă a criptoactivelor, care ar putea fi contestată de autoritățile competente, atât înainte de data publicării ofertei, cât și în orice moment ulterior. În cazul în care clasificarea unui criptoactiv pare incompatibilă cu prezentul regulament sau cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind serviciile financiare, AES ar trebui să facă uz de competențele care le sunt conferite în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 pentru a asigura o abordare consecventă și coerentă a acestei clasificări.

(15)

În temeiul articolului 127 alineatul (2) a patra liniuță din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), una dintre misiunile fundamentale care trebuie îndeplinite prin intermediul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) este promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți. În temeiul articolului 22 din Protocolul nr. 4 la Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene anexat la tratate, Banca Centrală Europeană (BCE) poate adopta regulamente în vederea asigurării eficienței și solidității sistemelor de compensare și de plată în cadrul Uniunii și în relație cu țările terțe. În acest scop, BCE a adoptat regulamente privind cerințele pentru sistemele de plăți de importanță sistemică. Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilităților BCE și ale băncilor centrale naționale din cadrul SEBC de a asigura eficiența și buna funcționare a sistemelor de compensare și de plată din Uniune și în relațiile cu țările terțe. Prin urmare, și pentru a preveni eventuala creare a unui set de norme paralele, ABE, ESMA și BCE ar trebui să coopereze îndeaproape la elaborarea proiectelor de standarde tehnice relevante în temeiul prezentului regulament. În plus, este esențial ca BCE și băncile centrale naționale să aibă acces la informații atunci când își îndeplinesc sarcinile legate de supravegherea sistemelor de plăți, inclusiv de compensarea plăților. În plus, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (12) și ar trebui interpretat în așa fel încât să nu intre în conflict cu regulamentul respectiv.

(16)

Orice act legislativ adoptat în domeniul criptoactivelor ar trebui să fie specific și pregătit să răspundă provocărilor viitorului, capabil să țină pasul cu inovarea și cu evoluțiile tehnologice și întemeiat pe o abordare bazată pe stimulente. Prin urmare, termenii „criptoactive” și „tehnologia registrelor distribuite” ar trebui definiți cât mai larg posibil pentru a include toate tipurile de criptoactive care nu intră în prezent în domeniul de aplicare al actelor legislative ale Uniunii privind serviciile financiare. Orice act legislativ adoptat în domeniul criptoactivelor ar trebui să contribuie, de asemenea, la obiectivul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. Din acest motiv, entitățile care oferă servicii care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui, de asemenea, să respecte normele aplicabile ale Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, care includ standarde internaționale.

(17)

Activele digitale care nu pot fi transferate altor deținători nu se încadrează în definiția criptoactivelor. Prin urmare, activele digitale care sunt acceptate doar de emitent sau de ofertant și care, din punct de vedere tehnic, este imposibil să fie transferate direct altor deținători ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Astfel de active digitale sunt, de exemplu, sistemele de fidelitate în cadrul cărora punctele de fidelitate pot fi schimbate în favoarea unor beneficii doar cu emitentul sau ofertantul punctelor respective.

(18)

Prezentul regulament clasifică criptoactivele în trei tipuri care ar trebui diferențiate unele de altele și ar trebui să facă obiectul unor cerințe diferite în funcție de riscurile pe care le implică. Clasificarea are drept criteriu măsura în care criptoactivele urmăresc să își stabilizeze valoarea în raport cu alte active. Primul tip constă în criptoactivele care urmăresc să își stabilizeze valoarea prin raportare la o singură monedă oficială. Funcția unor astfel de criptoactive este foarte similară cu cea a monedelor electronice, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/110/CE. La fel ca monedele electronice, astfel de criptoactive sunt substitute electronice ale monedelor fizice și ale bancnotelor și este probabil să fie utilizate pentru efectuarea de plăți. Criptoactivele respective ar trebui definite în prezentul regulament drept „tokenuri de monedă electronică”. Al doilea tip de criptoactive se referă la „tokenurile raportate la active”, care urmăresc să își stabilizeze valoarea prin raportarea la o altă valoare sau la un alt drept, sau la o combinație între acestea, inclusiv una sau mai multe monede oficiale. Acest al doilea tip cuprinde toate celelalte criptoactive, altele decât tokenurile de monedă electronică, a căror valoare este garantată cu active, astfel încât să se evite eludarea și să se garanteze că prezentul regulament răspunde provocărilor viitorului. În fine, al treilea tip constă în criptoactive care nu sunt tokenuri raportate la active și nici tokenuri de monedă electronică și acoperă o gamă largă de criptoactive, inclusiv tokenuri utilitare.

(19)

În prezent, în pofida similarității lor, monedele electronice și criptoactivele care se raportează la o monedă oficială diferă sub o serie de aspecte importante. Deținătorii de monede electronice, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/110/CE, au întotdeauna un drept de creanță împotriva emitentului de monedă electronică și au dreptul contractual de a răscumpăra, în orice moment și la valoarea nominală, valoarea monetară a monedei electronice pe care o dețin. În schimb, unele dintre criptoactivele raportate la o monedă oficială nu le oferă deținătorilor lor un astfel de drept de creanță împotriva emitenților criptoactivelor respective și ar putea să nu intre în domeniul de aplicare al Directivei 2009/110/CE. Alte criptoactive care se raportează la o monedă oficială nu oferă un drept de creanță la paritate cu moneda la care se raportează sau limitează perioada de răscumpărare. Faptul că deținătorii unor astfel de criptoactive nu au un drept de creanță împotriva emitenților criptoactivelor respective sau că un astfel de drept de creanță nu este la paritate cu moneda la care se raportează astfel de criptoactive ar putea submina încrederea deținătorilor acestor criptoactive. Prin urmare, pentru a se evita eludarea dispozițiilor Directivei 2009/110/CE, orice definiție a tokenurilor de monedă electronică ar trebui să fie cât mai largă posibil pentru a include toate tipurile de criptoactive care se raportează la o singură monedă oficială. În plus, ar trebui prevăzute condiții stricte privind emiterea de tokenuri de monedă electronică, inclusiv obligația ca tokenurile de monedă electronică să fie emise fie de o instituție de credit autorizată în temeiul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13), fie de o instituție emitentă de monedă electronică autorizată în temeiul Directivei 2009/110/CE. Din același motiv, emitenții de tokenuri de monedă electronică ar trebui să asigure faptul că deținătorii unor astfel de tokenuri își pot exercita dreptul de răscumpărare a tokenurilor lor în orice moment și la paritate cu moneda la care se raportează tokenurile respective. Întrucât tokenurile de monedă electronică sunt criptoactive și pot să dea naștere unor preocupări legate de protecția deținătorilor de retail și integritatea pieței specifice criptoactivelor, ele ar trebui să fie, de asemenea, supuse normelor prevăzute în prezentul regulament pentru abordarea acestor preocupări.

(20)

Având în vedere diferitele riscuri și oportunități pe care le prezintă criptoactivele, este necesar să se prevadă norme privind ofertanții și persoanele care solicită admiterea la tranzacționare a criptoactivelor, altele decât tokenuri raportate la active și tokenuri de monedă electronică, precum și pentru emitenții de tokenuri raportate la active și tokenuri de monedă electronică. Emitenții de criptoactive sunt entități care controlează crearea de criptoactive.

(21)

Este necesar să se stabilească norme specifice pentru entitățile care furnizează servicii de criptoactive. O primă categorie de astfel de servicii constă în asigurarea operării unei platforme de tranzacționare pentru criptoactive, în schimbarea criptoactivelor contra unor fonduri sau contra altor criptoactive, asigurarea custodiei și a administrării criptoactivelor în numele clienților și furnizarea de servicii de transfer de criptoactive în numele clienților. O a doua categorie de astfel de servicii constă în plasarea criptoactivelor, primirea sau transmiterea ordinelor aferente criptoactivelor în numele clienților, executarea ordinelor aferente criptoactivelor în numele clienților, oferirea de consultanță cu privire la criptoactive și asigurarea administrării portofoliului de criptoactive. Orice persoană care furnizează servicii de criptoactive cu titlu profesional în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie considerată drept „furnizor de servicii de criptoactive”.

(22)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice persoanelor fizice și juridice și anumitor alte întreprinderi, precum și serviciilor de criptoactive și activităților realizate, furnizate sau controlate în orice mod, direct sau indirect, de acestea, inclusiv atunci când o parte a unor astfel de activități sau servicii sunt realizate în mod descentralizat. În cazul în care serviciile de criptoactive sunt furnizate în mod complet descentralizat fără a recurge la niciun intermediar, acestea nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Prezentul regulament reglementează drepturile și obligațiile emitenților de criptoactive, ale ofertanților, ale persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare a criptoactivelor și ale furnizorilor de servicii de criptoactive. În cazul în care criptoactivele nu au un emitent identificabil, acestea nu ar trebui să intre sub incidența titlului II, III sau IV din prezentul regulament. Cu toate acestea, furnizorii de servicii de criptoactive care furnizează servicii legate de astfel de criptoactive ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.

(23)

Pentru a se asigura faptul că, în Uniune, toate ofertele publice de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, care ar putea avea o utilizare financiară, sau toate admiterile la tranzacționare ale unor criptoactive pe o platformă de tranzacționare pentru criptoactive (denumită în continuare „admitere la tranzacționare”) sunt monitorizate și supravegheate în mod corespunzător de către autoritățile competente, toți ofertanții sau toate persoanele care solicită admiterea la tranzacționare ar trebui să fie persoane juridice.

(24)

Pentru a se asigura protecția lor, potențialii deținători de retail de criptoactive ar trebui să fie informați cu privire la caracteristicile, funcțiile și riscurile asociate criptoactivelor pe care intenționează să le achiziționeze. Atunci când fac o ofertă publică de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, sau atunci când solicită admiterea unor astfel de criptoactive la tranzacționare în Uniune, ofertanții sau persoanele care solicită admiterea la tranzacționare ar trebui să elaboreze, să notifice autorității lor competentă și să publice un document informativ care conține informații ce trebuie publicate în mod obligatoriu (denumit în continuare „o carte albă pentru criptoactive”). O carte albă pentru criptoactive ar trebui să conțină informații generale cu privire la emitent, la ofertant sau la persoana care solicită admiterea la tranzacționare, la proiectul care ar urma să fie realizat cu capitalul atras, la oferta publică de criptoactive sau la admiterea acestora la tranzacționare, la drepturile și obligațiile aferente criptoactivelor, la tehnologia-suport utilizată pentru astfel de criptoactive și la riscurile asociate. Cu toate acestea, cartea albă pentru criptoactive nu ar trebui să conțină o descriere a riscurilor imprevizibile și foarte puțin probabil să se materializeze. Informațiile cuprinse în cartea albă pentru criptoactive, precum și în comunicările relevante cu caracter publicitar, cum ar fi mesajele și materialele publicitare, inclusiv prin intermediul unor noi canale, cum ar fi platformele de comunicare socială, ar trebui să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare. Mesajele și materialele publicitare ar trebui să fie consecvente cu informațiile prevăzute în cartea albă pentru criptoactive.

(25)

Cărțile albe pentru criptoactive, inclusiv rezumatele acestora, și normele de funcționare a platformelor de tranzacționare pentru criptoactive ar trebui să fie redactate în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine și ale oricărui stat membru gazdă sau, în mod alternativ, într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale. La momentul adoptării prezentului regulament, limba engleză este limba uzuală în domeniul finanțelor internaționale, dar acest lucru s-ar putea schimba în viitor.

(26)

Pentru a se asigura o abordare proporțională, nu ar trebui să se aplice nicio cerință din prezentul regulament ofertelor publice de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, care sunt oferite gratuit sau care sunt create automat ca recompensă pentru întreținerea unui registru distribuit sau pentru validarea tranzacțiilor în contextul unui mecanism de consens. În plus, nu ar trebui să se aplice nicio cerință ofertelor de tokenuri utilitare care oferă acces la un bun sau serviciu existent, permițând deținătorului să colecteze bunul sau să utilizeze serviciul, sau atunci când deținătorul criptoactivelor are dreptul de a le utiliza numai în schimbul unor bunuri și servicii într-o rețea limitată de comercianți, în baza unor acorduri contractuale cu ofertantul. Astfel de exceptări nu ar trebui să se aplice criptoactivelor care reprezintă bunuri depozitate care nu sunt menite a fi colectate de cumpărător în urma achiziției. De asemenea, exceptarea privind rețeaua limitată nu ar trebui să se aplice criptoactivelor care sunt, în principiu, concepute pentru o rețea de furnizori de servicii în continuă creștere. Exceptarea privind rețeaua limitată ar trebui să fie evaluată de autoritatea competentă de fiecare dată când o ofertă sau valoarea agregată a mai multor oferte depășește un anumit prag, ceea ce înseamnă că o nouă ofertă nu ar trebui să beneficieze în mod automat de o exceptare acordată unei oferte anterioare. Exceptările respective ar trebui să nu se mai aplice atunci când ofertantul sau o altă persoană care acționează în numele ofertantului comunică intenția ofertantului de a solicita admiterea la tranzacționare sau atunci când criptoactivele care fac obiectul exceptării sunt admise la tranzacționare.

(27)

Pentru a asigura o abordare proporțională, cerințele prezentului regulament privind elaborarea și publicarea unei cărți albe pentru criptoactive nu ar trebui să se aplice în cazul ofertelor de criptoactive altele decât ofertele de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică care sunt făcute unui număr mai mic de 150 de persoane per stat membru sau care sunt adresate exclusiv investitorilor calificați, în cazul în care criptoactivele pot fi deținute doar de astfel de investitori calificați. IMM-urile și întreprinderile nou-înființate nu ar trebui să fie supuse unor sarcini administrative excesive și disproporționate. Așadar, obligația referitoare la elaborarea unei cărți albe pentru criptoactive nu ar trebui să se aplice nici în cazul ofertelor publice din Uniune de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, care nu depășesc în total o valoare de 1 000 000 EUR pe o perioadă de 12 luni.

(28)

Simpla admitere la tranzacționare sau publicarea prețurilor de cumpărare și de vânzare nu ar trebui, în sine, să fie considerată drept o ofertă publică de criptoactive. O astfel de admitere sau publicare ar trebui să reprezinte o ofertă publică de criptoactive numai în cazul în care include o comunicare care constituie o ofertă publică în temeiul prezentului regulament.

(29)

Chiar dacă în cazul anumitor oferte de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, nu se aplică diverse obligații prevăzute de prezentul regulament, actele legislative ale Uniunii care asigură protecția consumatorilor, cum ar fi Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) sau Directiva 93/13/CEE a Consiliului (15), inclusiv orice obligații de informare conținute în acestea, se aplică în continuare ofertelor publice de criptoactive în cazul în care acestea privesc relații între întreprinderi și consumatori.

(30)

În cazul în care oferta publică de criptoactive are ca obiect tokenuri utilitare pentru bunuri care nu există încă sau pentru servicii care nu sunt încă în funcțiune, durata ofertei publice, astfel cum este descrisă în cartea albă pentru criptoactive, nu ar trebui să depășească 12 luni. Această limitare a duratei ofertei publice nu are legătură cu momentul în care bunurile sau serviciile încep să existe sau devin operaționale și pot fi utilizate de deținătorul unui token utilitar după încheierea ofertei publice.

(31)

Pentru a crea condiții favorabile supravegherii, ofertanții de criptoactive și persoanele care solicită admiterea la tranzacționare de criptoactive, altele decât tokenuri raportate la active sau tokenuri de monedă electronică, ar trebui, înainte de a face orice ofertă publică de criptoactive în Uniune sau înainte ca respectivele criptoactive să fie admise la tranzacționare să notifice cartea lor albă pentru criptoactive și, la cererea autorității competente, comunicările lor cu caracter publicitar, autorității competente din statul membru în care își au sediul social sau, dacă nu au niciun sediu social în Uniune, din statul membru în care au o sucursală. Ofertanții stabiliți într-o țară terță ar trebui să notifice cartea lor albă pentru criptoactive și, la cererea autorității competente, comunicările lor cu caracter publicitar, autorității competente din statul membru în care intenționează să ofere criptoactivele.

(32)

Operatorul unei platforme de tranzacționare ar trebui să fie responsabil de respectarea cerințelor din titlul II din prezentul regulament în cazul în care criptoactivele sunt admise la tranzacționare din propria sa inițiativă, iar cartea albă pentru criptoactive nu a fost deja publicată în cazurile prevăzute de prezentul regulament. Operatorul unei platforme de tranzacționare ar trebui, de asemenea, să fie responsabil de respectarea cerințelor respective în cazul în care a încheiat un acord scris în acest scop cu persoana care solicită admiterea la tranzacționare. Persoana care solicită admiterea la tranzacționare ar trebui să rămână responsabilă atunci când furnizează informații care induc în eroare operatorului platformei de tranzacționare. Persoana care solicită admiterea la tranzacționare ar trebui, de asemenea, să rămână responsabilă pentru aspectele care nu sunt delegate operatorului platformei de tranzacționare.

(33)

Pentru a evita sarcinile administrative nejustificate, autoritățile competente nu ar trebui să aibă obligația de a aproba o carte albă pentru criptoactive înainte de publicarea sa. Autoritățile competente ar trebui să aibă însă competența de a solicita modificări ale cărții albe pentru criptoactive și ale oricăror comunicări cu caracter publicitar și, dacă este necesar, de a solicita includerea de informații suplimentare în cartea albă pentru criptoactive.

(34)

Autoritățile competente ar trebui să poată suspenda sau interzice o ofertă publică de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, sau admiterea unor astfel de criptoactive la tranzacționare în cazul în care o astfel de ofertă publică sau admitere la tranzacționare nu respectă cerințele aplicabile din prezentul regulament, inclusiv atunci când cartea albă pentru criptoactive sau comunicările cu caracter publicitar nu sunt corecte, nu sunt clare sau induc în eroare. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a publica un avertisment privind faptul că ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare nu a îndeplinit aceste cerințe, fie pe website-ul acestora, fie printr-un comunicat de presă.

(35)

Cărțile albe pentru criptoactive care au fost notificate în mod corespunzător unei autorități competente și comunicările cu caracter publicitar ar trebui să fie publicate. După o astfel de publicare, ofertanților și persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare a criptoactivelor, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, ar trebui să li se permită să ofere criptoactivele respective în întreaga Uniune și să solicite admiterea la tranzacționare a unor astfel de criptoactive în Uniune.

(36)

Ofertanții de criptoactive, altele decât tokenuri raportate la active sau tokenuri de monedă electronică, ar trebui să dispună de mecanisme eficace de monitorizare și protejare a fondurilor sau a celorlalte criptoactive atrase pe durata ofertei publice. Mecanismele respective ar trebui, de asemenea, să asigure faptul că orice fonduri sau alte criptoactive colectate de la deținători sau de la potențiali deținători sunt restituite în mod corespunzător cât mai curând posibil în cazul în care o ofertă publică este anulată din orice motiv. Ofertantul ar trebui să se asigure că fondurile sau alte criptoactive colectate pe durata ofertei publice sunt protejate de un terț.

(37)

Pentru a se asigura în continuare protecția deținătorilor de retail de criptoactive, deținătorii de retail care achiziționează criptoactive, altele decât tokenuri raportate la active și tokenuri de monedă electronică, direct de la ofertant sau de la un furnizor de servicii de criptoactive care plasează criptoactivele în numele ofertantului, ar trebui să beneficieze de dreptul de retragere pentru o perioadă de 14 zile de la achiziție. Pentru a se asigura finalizarea fără probleme a unei oferte publice limitate în timp de criptoactive, dreptul de retragere nu ar trebui să fie exercitat de deținătorii de retail după încheierea perioadei de subscriere. În plus, dreptul de retragere nu ar trebui să se aplice în cazul în care criptoactivele, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, sunt admise la tranzacționare înainte de cumpărarea de către deținătorul de retail deoarece, într-un astfel de caz, prețul unor astfel de criptoactive ar depinde de fluctuațiile de pe piețele criptoactivelor. În cazul în care deținătorul de retail are un drept de retragere în temeiul prezentului regulament, dreptul de retragere în temeiul Directivei 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) nu ar trebui să se aplice.

(38)

Ofertanții și persoanele care solicită admiterea la tranzacționare a criptoactivelor, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, ar trebui să acționeze cu onestitate, corectitudine și profesionalism, ar trebui să comunice cu deținătorii și deținătorii potențiali de criptoactive într-un mod corect, clar și care nu induce în eroare, ar trebui să identifice, să prevină, să gestioneze și să divulge conflictele de interese și ar trebui să dispună de mecanisme administrative eficace pentru a avea garanția că sistemele și protocoalele lor de securitate sunt conforme cu standardele Uniunii. Pentru a veni în sprijinul autorităților competente în îndeplinirea sarcinilor lor de supraveghere, ESMA, în strânsă cooperare cu ABE, ar trebui să fie mandatată să emită ghiduri cu privire la astfel de sisteme și protocoale de securitate, care să detalieze respectivele standarde ale Uniunii.

(39)

Pentru a-i proteja în continuare pe deținătorii de criptoactive, ofertanților și persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare, precum și membrilor organelor lor de conducere ar trebui să li se aplice normele privind răspunderea civilă pentru informațiile furnizate publicului în cartea albă pentru criptoactive.

(40)

Tokenurile raportate la active ar putea fi adoptate pe scară largă de către deținători ca mijloc de transfer de valoare sau ca mijloc de schimb și, prin urmare, ar putea prezenta riscuri sporite pentru protecția deținătorilor de criptoactive, în special a deținătorilor de retail, și pentru integritatea pieței în comparație cu alte criptoactive. Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor cerințe mai stricte decât emitenții de alte criptoactive.

(41)

În cazul în care un criptoactiv se încadrează în definiția unui token raportat la active sau a unui token de monedă electronică, ar trebui să se aplice titlul III sau IV din prezentul regulament, indiferent de modul în care emitentul intenționează să conceapă criptoactivul, inclusiv de mecanismul de menținere a unei valori stabile a criptoactivului. Același lucru este valabil și pentru așa-numitele „criptomonede stabile” algoritmice care urmăresc să își mențină o valoare stabilă în raport cu o monedă oficială sau cu unul sau mai multe criptoactive, prin protocoale care prevăd majorarea sau reducerea ofertei de astfel de criptoactive ca răspuns la modificări ale cererii. Ofertanții sau persoanele care solicită admiterea la tranzacționare a criptoactivelor algoritmice care nu urmăresc să stabilizeze valoarea criptoactivelor prin raportarea la unul sau mai multe active ar trebui, în orice caz, să respecte titlul II din prezentul regulament.

(42)

Pentru a se asigura supravegherea și monitorizarea corespunzătoare a ofertelor publice de tokenuri raportate la active, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să aibă un sediu social în Uniune.

(43)

Ofertele publice de tokenuri raportate la active în Uniune sau solicitarea admiterii unor astfel de criptoactive la tranzacționare ar trebui permise numai în cazul în care autoritatea competentă a acordat o autorizație în acest sens emitentului unor astfel de criptoactive și a aprobat cartea albă pentru criptoactive relevantă. Cu toate acestea, cerința privind autorizarea nu ar trebui să se aplice în cazul în care tokenurile raportate la active sunt adresate exclusiv investitorilor calificați sau atunci când oferta publică de tokenuri raportate la active este mai mică de 5 000 000 EUR. În aceste cazuri, emitentul tokenurilor raportate la active ar trebui să aibă în continuare obligația de a elabora o carte albă pentru criptoactive pentru a-i informa pe cumpărători cu privire la caracteristicile și riscurile aferente tokenurilor raportate la active, precum și obligația de a notifica cartea albă pentru criptoactive autorității competente relevante, înainte de publicarea sa.

(44)

Instituțiile de credit autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE nu ar trebui să aibă nevoie de o altă autorizare în temeiul prezentului regulament pentru a oferi sau a solicita admiterea la tranzacționare a tokenurilor raportate la active. Procedurile naționale instituite în temeiul directivei respective ar trebui să se aplice, dar ar trebui să fie completate de o cerință de notificare către autoritatea competentă a statului membru de origine desemnată în temeiul prezentului regulament cu privire la elementele care îi permit autorității respective să verifice capacitatea emitentului de a oferi sau de a solicita admiterea la tranzacționare a tokenurilor raportate la active. Instituțiile de credit care oferă sau solicită admiterea la tranzacționare a tokenurilor raportate la active ar trebui să facă obiectul tuturor cerințelor care se aplică emitenților de tokenuri raportate la active, cu excepția cerințelor de autorizare, a cerințelor de fonduri proprii și a procedurii de aprobare în ceea ce privește acționarii care dețin participații calificate, întrucât aceste aspecte sunt reglementate de Directiva 2013/36/UE și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17). O carte albă pentru criptoactive elaborată de o astfel de instituție de credit ar trebui să fie aprobată de autoritatea competentă a statului membru de origine înainte de publicare. Instituțiile de credit autorizate în temeiul dispozițiilor de drept intern care transpun Directiva 2013/36/UE și care oferă sau solicită admiterea la tranzacționare a tokenurilor raportate la active ar trebui să facă obiectul competențelor administrative prevăzute în directiva respectivă, precum și al celor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv restricționarea sau limitarea activității unei instituții de credit și suspendarea sau interzicerea unei oferte publice de tokenuri raportate la active. Dacă obligațiile care se aplică unor astfel de instituții de credit în temeiul prezentului regulament se suprapun cu cele din Directiva 2013/36/UE, instituțiile de credit ar trebui să respecte cerințele mai specifice sau mai stricte, asigurând astfel respectarea ambelor seturi de norme. Procedura de notificare pentru instituțiile de credit care intenționează să ofere sau să solicite admiterea la tranzacționare a tokenurilor raportate la active în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor de drept intern care transpun Directiva 2013/36/UE și care instituie proceduri de autorizare a instituțiilor de credit pentru furnizarea serviciilor enumerate în anexa I la directiva respectivă.

(45)

O autoritate competentă ar trebui să refuze acordarea unei autorizații pe baza unor motive obiective și demonstrabile, inclusiv în cazul în care modelul de afaceri al emitentului de tokenuri raportate la active solicitant ar putea reprezenta o amenințare gravă la adresa integrității pieței, a stabilității financiare sau a bunei funcționări a sistemelor de plăți. Înainte de a acorda sau de a refuza acordarea unei autorizații, autoritatea competentă ar trebui să se consulte cu ABE, ESMA, BCE și, în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru a cărui monedă oficială nu este moneda euro sau în cazul în care tokenul raportat la active se raportează la o monedă oficială a unui stat membru care nu este moneda euro, cu banca centrală a statului membru respectiv. Avizele fără caracter obligatoriu ale ABE și ESMA ar trebui să abordeze clasificarea criptoactivului, în timp ce BCE și, după caz, banca centrală a statului membru în cauză ar trebui să furnizeze autorității competente un aviz privind riscurile la adresa stabilității financiare, a bunei funcționări a sistemelor de plăți, a transmisiei politicii monetare sau a suveranității monetare. Autoritățile competente ar trebui să refuze autorizarea în cazurile în care BCE sau banca centrală a unui stat membru emite un aviz negativ pe motivul existenței unui risc la adresa bunei funcționări a sistemelor de plăți, a transmisiei politicii monetare sau a suveranității monetare. În cazul în care autorizația este acordată unui emitent de tokenuri raportate la active solicitant, cartea albă pentru criptoactive elaborată de emitentul respectiv ar trebui, de asemenea, să fie considerată aprobată. Autorizația acordată de către autoritatea competentă ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune și ar trebui să îi permită emitentului de tokenuri raportate la active să ofere criptoactivele respective pe piața internă și să solicite admiterea la tranzacționare. În mod similar, cartea albă pentru criptoactive ar trebui, de asemenea, să fie valabilă pentru întreaga Uniune, fără posibilitatea ca statele membre să impună cerințe suplimentare.

(46)

În mai multe cazuri în care BCE este consultată în temeiul prezentului regulament, avizul său ar trebui să fie obligatoriu în măsura în care obligă o autoritate competentă să refuze, să retragă sau să limiteze autorizația emitentului pentru tokenuri raportate la active sau să impună măsuri specifice emitentului de tokenuri raportate la active. Conform articolului 263 primul paragraf din TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) controlează legalitatea actelor BCE, altele decât recomandările sau avizele. Cu toate acestea, trebuie amintit că este de competența Curții de Justiție să interpreteze dispoziția respectivă în lumina conținutului și a efectelor unui aviz al BCE.

(47)

Pentru a se asigura protecția deținătorilor de retail, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să furnizeze întotdeauna deținătorilor unor astfel de tokenuri informații complete, corecte, clare și care nu induc în eroare. Cărțile albe pentru criptoactive referitoare la tokenurile raportate la active ar trebui să includă informații privind mecanismul de stabilizare, politica de investiții cu privire la activele de rezervă, măsurile de custodie pentru activele de rezervă și drepturile acordate deținătorilor.

(48)

În plus față de informațiile furnizate în cartea albă pentru criptoactive, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui, de asemenea, să furnizeze în mod permanent informații deținătorilor de astfel de tokenuri. Aceștia ar trebui mai ales să publice pe website-ul lor volumul de tokenuri raportate la active aflate în circulație și valoarea și componența activelor de rezervă. De asemenea, ar trebui ca emitenții de tokenuri raportate la active să publice informații cu privire la orice eveniment care are sau ar avea probabil un impact semnificativ asupra valorii tokenurilor raportate la active sau a activelor de rezervă, indiferent dacă respectivele criptoactive sunt admise la tranzacționare.

(49)

Pentru a se asigura protecția deținătorilor de retail, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să acționeze întotdeauna cu onestitate, corectitudine și profesionalism și în interesul superior al deținătorilor de tokenuri raportate la active. Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui, de asemenea, să stabilească o procedură clară pentru tratarea plângerilor primite de la deținătorii de tokenuri raportate la active.

(50)

Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să instituie o politică prin care să identifice, să prevină, să gestioneze și să divulge conflictele de interese care pot apărea în relațiile lor cu, acționarii sau asociații, sau cu orice acționar sau asociat, direct sau indirect, care deține o participație calificată în emitent, sau cu membrii organelor lor de conducere, cu angajații lor, cu deținătorii de tokenuri raportate la active ori cu furnizorii de servicii terți.

(51)

Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să dispună de un cadru solid de guvernanță, inclusiv de o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente și cu procese eficace de identificare, gestionare, monitorizare și raportare a riscurilor la care sunt sau la care ar putea fi expuși. Membrii organului de conducere al unor astfel de emitenți ar trebui să îndeplinească cerințele de competență profesională și probitate morală și, în special, să nu fi fost condamnați pentru nicio infracțiune în domeniul spălării banilor sau al finanțării terorismului și pentru nicio altă infracțiune care le-ar afecta buna reputație. Acționarii sau asociații, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate în astfel de emitenți ar trebui să aibă o reputație suficient de bună și, în special, ar trebui să nu fi fost condamnați pentru nicio infracțiune în domeniul spălării banilor sau al finanțării terorismului și pentru nicio altă infracțiune care le-ar afecta buna reputație. Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui, de asemenea, să utilizeze resurse proporționale cu anvergura activităților lor și ar trebui să asigure întotdeauna continuitatea și regularitatea activităților lor. În acest scop, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să stabilească o politică de continuitate a activității care să urmărească să asigure, în cazul unei întreruperi a sistemelor și a procedurilor lor, continuitatea desfășurării activităților lor esențiale legate de tokenurile raportate la active. Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui, de asemenea, să dispună de mecanisme solide de control intern și de proceduri eficiente de gestionare a riscurilor, precum și de un sistem care să garanteze integritatea și confidențialitatea informațiilor primite. Aceste obligații urmăresc să asigure protecția deținătorilor de tokenuri raportate la active, în special a deținătorilor de retail, fără a crea bariere inutile.

(52)

Emitenții de tokenuri raportate la active se află de obicei în centrul unei rețele de entități care asigură emiterea de astfel de criptoactive, transferul și distribuția lor către deținători. Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui, prin urmare, să aibă obligația să încheie și să mențină acorduri contractuale adecvate cu entități terțe pentru a garanta mecanismul de stabilizare și investirea activelor de rezervă care garantează valoarea tokenurilor, custodia respectivelor active de rezervă și, dacă este cazul, distribuirea către public a tokenurilor raportate la active.

(53)

Pentru a aborda riscurile la adresa stabilității financiare a sistemului financiar în sens mai larg, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să facă obiectul unor cerințe de fonduri proprii. Cerințele respective ar trebui să fie proporționale cu volumul emisiunii de tokenuri raportate la active și, prin urmare, ar trebui să fie calculate ca procentaj din rezerva de active care garantează valoarea tokenurilor raportate la active. Cu toate acestea, autoritățile competente ar trebui să poată să majoreze cuantumul fondurilor proprii impus, de exemplu, pe baza evaluării procesului de gestionare a riscurilor și a mecanismelor interne de control ale emitentului, a calității și a volatilității activelor de rezervă care garantează tokenurile raportate la active, sau a valorii agregate și a numărului de tranzacții decontate cu tokenuri raportate la active.

(54)

Pentru a acoperi responsabilitatea lor față de deținătorii de tokenuri raportate la active, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să constituie și să mențină o rezervă de active corespunzătoare riscurilor aferente acestei responsabilități. Rezerva de active ar trebui utilizată în beneficiul deținătorilor tokenurilor raportate la active atunci când emitenții nu sunt în măsură să își îndeplinească obligațiile față de deținători, cum ar fi în caz de insolvență. Rezerva de active ar trebui constituită și gestionată în așa fel încât să fie acoperite riscurile de piață și valutare. Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să asigure gestionarea prudentă a rezervei de active și ar trebui, în special, să se asigure că valoarea rezervei este egală cu cel puțin valoarea corespunzătoare a tokenurilor în circulație și că schimbările de la nivelul rezervei sunt gestionate adecvat, astfel încât activele de rezervă să nu aibă un impact negativ asupra piețelor activelor de rezervă. Prin urmare, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să aibă politici clare și detaliate care să descrie, printre altele, componența rezervei de active, alocarea activelor incluse în aceasta, o evaluare cuprinzătoare a riscurilor asociate activelor de rezervă, procedura de emitere și de răscumpărare a tokenurilor raportate la active, procedura de majorare și de reducere a activelor de rezervă și, în cazul în care activele de rezervă sunt investite, politica de investiții a emitentenților. Emitenții de tokenuri raportate la active care sunt comercializate atât în Uniune, cât și în țări terțe ar trebui să se asigure că rezerva lor de active este disponibilă pentru a acoperi răspunderea emitenților față de deținătorii din Uniune. Cerința de a păstra rezerva de active la întreprinderi care intră sub incidența dreptului Uniunii ar trebui, prin urmare, să se aplice în mod proporțional cu cota de tokenuri raportate la active care se preconizează că va fi comercializată în Uniune.

(55)

Pentru a preveni riscul de pierdere în cazul tokenurilor raportate la active și pentru a menține valoarea activelor respective, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să dispună de o politică adecvată de custodie a activelor lor de rezervă. Politica respectivă ar trebui să asigure faptul că activele de rezervă sunt în orice moment complet separate de activele proprii ale emitentului, că activele de rezervă nu sunt grevate de sarcini sau gajate drept garanții reale și că emitentul de tokenuri raportate la active are acces rapid la activele de rezervă respective. Activele de rezervă ar trebui, în funcție de natura lor, să fie ținute în custodie de un furnizor de servicii de criptoactive, de o instituție de credit autorizată în temeiul Directivei 2013/36/UE sau de o firmă de investiții autorizată în temeiul Directivei 2014/65/UE. Acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea de a delega deținerea de active fizice unei alte entități. Furnizorii de servicii de criptoactive, instituțiile de credit sau firmele de investiții care acționează în calitate de custozi ai activelor de rezervă ar trebui să răspundă în fața emitentului sau a deținătorilor tokenurilor raportate la active în cazul pierderii unor astfel de active de rezervă, cu excepția cazului în care demonstrează că o astfel de pierdere a fost rezultatul unui eveniment extern, în afara controlului lor rezonabil. Ar trebui evitate concentrările custozilor activelor de rezervă. În anumite situații, acest lucru ar putea însă să nu fie posibil din cauza lipsei unor alternative adecvate. În astfel de cazuri, o concentrare temporară ar trebui să fie considerată acceptabilă.

(56)

Pentru a-i proteja pe deținătorii de tokenuri raportate la active în eventualitatea unei scăderi a valorii activelor care garantează valoarea tokenurilor, emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să investească activele de rezervă doar în active sigure, cu riscuri scăzute, cu un risc de piață, de concentrare și de credit minim. Având în vedere că tokenurile raportate la active ar putea fi utilizate ca mijloc de schimb, toate profiturile sau pierderile care rezultă din investirea activelor de rezervă ar trebui să îi revină emitentului tokenurilor raportate la active.

(57)

Deținătorii de tokenuri raportate la active ar trebui să aibă un drept permanent de răscumpărare, astfel încât emitentul să fie obligat să răscumpere tokenurile raportate la active în orice moment, la cererea deținătorilor tokenurilor raportate la active. Emitentul de tokenuri raportate la active ar trebui să răscumpere fie prin plata unei sume în fonduri, altele decât moneda electronică, echivalentă cu valoarea de piață a activelor la care se raportează tokenurile raportate la active, fie prin livrarea activelor la care se raportează tokenurile. Emitentul de tokenuri raportate la active ar trebui să ofere întotdeauna deținătorului opțiunea de răscumpărare a tokenurilor raportate la active în alte fonduri decât moneda electronică denominată în aceeași monedă oficială pe care emitentul a acceptat-o la vânzarea tokenurilor. Emitentul ar trebui să furnizeze informații suficient de detaliate și ușor de înțeles cu privire la diferitele forme de răscumpărare disponibile.

(58)

Pentru a reduce riscul ca tokenurile raportate la active să fie utilizate ca mijloc de tezaurizare, emitenții de tokenuri raportate la active și furnizorii de servicii de criptoactive nu ar trebui, atunci când furnizează servicii de criptoactive legate de tokenurile raportate la active, să acorde dobânzi deținătorilor de tokenuri raportate la active în funcție de durata perioadei de timp în care acești deținători dețin respectivele tokenuri raportate la active.

(59)

Tokenurile raportate la active și tokenurile de monedă electronică ar trebui considerate semnificative atunci când îndeplinesc sau sunt susceptibile să îndeplinească anumite criterii, inclusiv o bază mare de clienți, o capitalizare de piață ridicată sau un număr mare de tranzacții. Ca atare, acestea ar putea fi utilizate de un număr mare de deținători, iar utilizarea lor ar putea genera provocări specifice în ceea ce privește stabilitatea financiară, transmisia politicii monetare sau suveranitatea monetară. Aceste tokenuri semnificative raportate la active și tokenuri de monedă electronică ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor cerințe mai stricte decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică care nu sunt considerate semnificative. În special, emitenții de tokenuri semnificative raportate la active ar trebui, în special, să facă obiectul unor cerințe de capital mai ridicate, unor cerințe de interoperabilitate și ar trebui să instituie politici de gestionare a lichidității. Caracterul adecvat al pragurilor aplicate pentru a clasifica un token raportat la active sau un token de monedă electronică ca fiind semnificativ ar trebui să fie examinat de Comisie în cadrul reexaminării sale cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Reexaminarea respectivă ar trebui să fie însoțită, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(60)

Monitorizarea cuprinzătoare a întregului ecosistem al emitenților de tokenuri raportate la active este importantă pentru a stabili adevărata dimensiune și adevăratul impact al unor astfel de tokenuri. Pentru a ține seama de toate tranzacțiile efectuate în legătură cu orice token raportat la active dat, monitorizarea unor astfel de tokenuri include, prin urmare, monitorizarea tuturor tranzacțiilor care sunt decontate, indiferent dacă sunt decontate în registrul distribuit („în lanț”) sau în afara registrului distribuit („în afara lanțului”), inclusiv a tranzacțiilor dintre clienții aceluiași furnizor de servicii de criptoactive.

(61)

Este deosebit de important să se estimeze tranzacțiile decontate cu tokenuri raportate la active asociate unor utilizări ca mijloc de schimb în cadrul unei zone cu o monedă unică, în special cele asociate unor plăți de datorii, inclusiv în contextul unor tranzacții cu comercianții. Tranzacțiile respective nu ar trebui să includă tranzacțiile asociate cu funcții și servicii de investiții, de exemplu ca mijloc de schimb contra unor fonduri sau a altor criptoactive, cu excepția cazului în care există dovezi că tokenurile raportate la active sunt utilizate pentru decontarea unor tranzacții cu alte criptoactive. O utilizare pentru decontarea tranzacțiilor cu alte criptoactive ar exista în cazurile în care o tranzacție care implică două componente ale criptoactivelor, care sunt diferite de tokenurile raportate la active, este decontată în tokenurile raportate la active. În plus, în cazul în care tokenurile raportate la active sunt utilizate pe scară largă ca mijloc de schimb într-o zonă cu monedă unică, emitenții ar trebui să aibă obligația de a reduce nivelul de activitate. Tokenurile raportate la active ar trebui considerate ca fiind utilizate pe scară largă ca mijloc de schimb atunci când numărul mediu și valoarea medie agregată a tranzacțiilor pe zi asociate utilizărilor ca mijloc de schimb într-o zonă cu o monedă unică depășesc un milion de tranzacții și, respectiv, 200 000 000 EUR.

(62)

În cazul în care tokenurile raportate la active reprezintă o amenințare gravă la adresa bunei funcționări a sistemelor de plăți, a transmisiei politicii monetare sau a suveranității monetare, băncile centrale ar trebui să poată solicita autorității competente să retragă autorizația emitentului pentru respectivele tokenuri raportate la active. În cazul în care tokenurile raportate la active constituie o amenințare gravă la adresa bunei funcționări a sistemelor de plăți, a transmisiei politicii monetare sau a suveranității monetare, băncile centrale ar trebui să poată solicita autorității competente să limiteze valoarea tokenurilor respective raportate la active care urmează să fie emise, sau să impună o valoare nominală minimă.

(63)

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului intern care reglementează utilizarea monedelor naționale și a valutelor în operațiunile dintre rezidenți, adoptat de statele membre din afara zonei euro în exercitarea prerogativelor lor de suveranitate monetară.

(64)

Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să pregătească un plan de redresare care să prevadă măsuri ce trebuie luate de emitent pentru a restabili conformitatea cu cerințele aplicabile rezervei de active, inclusiv în cazurile în care soluționarea cererilor de răscumpărare creează dezechilibre temporare ale rezervei de active. Autoritatea competentă ar trebui să aibă competența de a suspenda temporar răscumpărarea tokenurilor raportate la active pentru a proteja interesele deținătorilor tokenurilor raportate la active și stabilitatea financiară.

(65)

Emitenții de tokenuri raportate la active ar trebui să dispună de un plan de răscumpărare ordonată a tokenurilor, pentru a se asigura că drepturile deținătorilor tokenurilor raportate la active sunt protejate în cazul în care emitenții nu sunt în măsură să își respecte obligațiile, inclusiv în cazul întreruperii emiterii tokenurilor raportate la active. În cazul în care emitentul de tokenuri raportate la active este o instituție de credit sau o entitate care intră sub incidența Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (18), autoritatea competentă ar trebui să consulte autoritatea de rezoluție responsabilă. Autorității de rezoluție respective ar trebui să i se permită să examineze planul de răscumpărare cu scopul de a identifica orice elemente ale acestuia care ar putea afecta negativ capacitatea de rezoluție a emitentului, strategia de rezoluție a emitentului sau orice măsuri prevăzute în planul de rezoluție al emitentului, precum și să facă recomandări autorității competente cu privire la aceste aspecte. În acest sens, autorității de rezoluție ar trebui să i se permită, de asemenea, să analizeze dacă sunt necesare modificări ale planului de rezoluție sau ale strategiei de rezoluție, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2014/59/UE și ale Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (19), după caz. O astfel de examinare de către autoritatea de rezoluție nu ar trebui să aducă atingere competențelor autorității de supraveghere prudențială sau ale autorității de rezoluție, după caz, de a lua măsuri de prevenire a crizelor sau de gestionare a crizelor.

(66)

Emitenții de tokenuri de monedă electronică ar trebui să fie autorizați ca instituție de credit în temeiul Directivei 2013/36/UE sau ca instituție emitentă de monedă electronică în temeiul Directivei 2009/110/CE. Tokenurile de monedă electronică ar trebui considerate „monedă electronică” în sensul definiției din Directiva 2009/110/CE, iar emitenții acestora ar trebui, cu excepția cazului în care se specifică altfel în prezentul regulament, să respecte cerințele relevante prevăzute în Directiva 2009/110/CE pentru inițierea, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică și cerințele privind emiterea și răscumpărarea tokenurilor de monedă electronică. Emitenții de tokenuri de monedă electronică ar trebui să elaboreze o carte albă pentru criptoactive și să o notifice autorității lor competente. Exceptările referitoare la rețelele limitate, la anumite tranzacții efectuate de furnizorii de rețele de comunicații electronice și la instituțiile emitente de monedă electronică care emit doar o sumă maximă limitată de monedă electronică, pe baza exceptărilor facultative prevăzute în Directiva 2009/110/CE, ar trebui să se aplice și tokenurilor de monedă electronică. Totuși, emitenții de tokenuri de monedă electronică ar trebui să aibă în continuare obligația de a elabora o carte albă pentru criptoactive pentru a informa cumpărătorii cu privire la caracteristicile și riscurile tokenurilor de monedă electronică și ar trebui să aibă obligația de a notifica autorității competente cartea albă pentru criptoactive înainte de publicarea acesteia.

(67)

Deținătorii de tokenuri de monedă electronică ar trebui să beneficieze de un drept de creanță împotriva emitentului tokenurilor de monedă electronică. Deținătorilor de tokenuri de monedă electronică ar trebui să li se acorde întotdeauna un drept de răscumpărare la paritate cu fonduri denominate în moneda oficială la care se raportează tokenurile de monedă electronică. Dispozițiile Directivei 2009/110/CE privind posibilitatea perceperii unui comision aferent răscumpărării nu sunt relevante în contextul tokenurilor de monedă electronică.

(68)

Pentru a reduce riscul ca tokenurile de monedă electronică să fie utilizate ca mijloc de tezaurizare, emitenții de tokenuri de monedă electronică și furnizorii de servicii de criptoactive nu ar trebui, atunci când furnizează servicii de criptoactive legate de tokenurile de monedă electronică, să acorde dobânzi deținătorilor de tokenuri de monedă electronică, inclusiv dobânzi care nu sunt calculate în funcție de durata perioadei de timp în care acești deținători dețin respectivele tokenuri de monedă electronică.

(69)

Cartea albă pentru criptoactive elaborată de un emitent de tokenuri de monedă electronică ar trebui să conțină toate informațiile cu privire la emitentul respectiv și oferta de tokenuri de monedă electronică sau admiterea acestora la tranzacționare care sunt necesare pentru a le permite potențialilor cumpărători să ia o decizie de cumpărare în cunoștință de cauză și să înțeleagă riscurile asociate ofertei de tokenuri de monedă electronică. Cartea albă pentru criptoactive ar trebui, de asemenea, să se refere în mod expres la dreptul deținătorilor de tokenuri de monedă electronică de a răscumpăra tokenurile de monedă electronică, la valoarea nominală și în orice moment, în fonduri denominate în moneda oficială la care se referă tokenurile de monedă electronică.

(70)

În cazul în care un emitent de tokenuri de monedă electronică investește fondurile primite în schimbul tokenurilor de monedă electronică, fondurile respective ar trebui să fie investite în active denominate în aceeași monedă oficială ca cea la care se raportează tokenul de monedă electronică, pentru a se evita riscurile intervalutare.

(71)

Tokenurile de monedă electronică semnificative ar putea prezenta riscuri mai mari pentru stabilitatea financiară decât tokenurile de monedă electronică care nu sunt semnificative și monedele electronice tradiționale. Emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative care sunt instituții monetare ar trebui, prin urmare, să îndeplinească cerințe suplimentare. Astfel de emitenți de tokenuri de monedă electronică semnificative ar trebui, în special, să facă obiectul unor cerințe de capital mai ridicate decât emitenții altor tokenuri de monedă electronică, să facă obiectul unor cerințe de interoperabilitate și să instituie o politică de gestionare a lichidității. Aceștia ar trebui, de asemenea, să respecte unele dintre cerințele care se aplică emitenților de tokenuri raportate la active în ceea ce privește rezerva de active, cum ar fi cele privind custodia și investirea rezervei de active. Respectivele cerințe pentru emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative ar trebui să se aplice în locul articolelor 5 și 7 din Directiva 2009/110/CE. Deoarece dispozițiile respective ale Directivei 2009/110/CE nu se aplică instituțiilor de credit atunci când emit monedă electronică, nu ar trebui să se aplice nici cerințele suplimentare pentru tokenurile de monedă electronică semnificative prevăzute în prezentul regulament.

(72)

Emitenții de tokenuri de monedă electronică ar trebui să dispună de planuri de redresare și de răscumpărare, astfel încât drepturile deținătorilor respectivelor tokenuri de monedă electronică să fie protejate atunci când emitenții nu sunt în măsură să își respecte obligațiile.

(73)

În majoritatea statelor membre, furnizarea de servicii de criptoactive nu este încă reglementată, în pofida riscurilor potențiale pe care acestea le prezintă pentru protecția investitorilor, integritatea pieței și stabilitatea financiară. Pentru a aborda astfel de riscuri, prezentul regulament prevede cerințe operaționale, organizaționale și prudențiale la nivelul Uniunii aplicabile furnizorilor de servicii de criptoactive.

(74)

Pentru a permite o supraveghere eficace și pentru a elimina posibilitatea de evitare sau de eludare a supravegherii, serviciile de criptoactive ar trebui să fie furnizate numai de către persoane juridice care au un sediu social într-un stat membru în care desfășoară activități comerciale substanțiale, inclusiv furnizarea de servicii de criptoactive. Întreprinderilor care nu sunt persoane juridice, cum ar fi parteneriatele comerciale, ar trebui, de asemenea, să li se permită, în anumite condiții, să furnizeze servicii de criptoactive. Este esențial ca furnizorii de servicii de criptoactive să mențină o gestionare eficace a activităților lor în Uniune pentru a evita ca eficacitatea supravegherii prudențiale să fie subminată și pentru a asigura aplicarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament care sunt menite să asigure protecția investitorilor, integritatea pieței și stabilitatea financiară. Contactele directe regulate dintre autoritățile de supraveghere și conducerea responsabilă a furnizorilor de servicii de criptoactive ar trebui să fie un element esențial al unei astfel de supravegheri. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui, așadar, să își aibă sediul conducerii efective în Uniune, iar cel puțin unul dintre directori ar trebui să își aibă reședința în Uniune. Sediul conducerii efective înseamnă locul în care se iau principalele decizii administrative și comerciale necesare pentru desfășurarea afacerilor.

(75)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca persoanele stabilite în Uniune să beneficieze, din proprie inițiativă, de servicii de criptoactive furnizate de către o societate dintr-o țară terță. În cazul în care o societate dintr-o țară terță furnizează servicii de criptoactive unei persoane stabilite în Uniune la inițiativa persoanei respective, nu ar trebui să se considere că serviciile de criptoactive sunt furnizate pe teritoriul Uniunii. În cazul în care o societate dintr-o țară terță contactează clienți sau clienți potențiali din Uniune sau promovează servicii de criptoactive sau activități legate de criptoactive în Uniune ori face reclamă unor astfel de activități sau servicii, serviciile sale nu ar trebui să fie considerate servicii de criptoactive furnizate la inițiativa clientului. Într-un astfel de caz, societatea din țara terță ar trebui să fie autorizată ca furnizor de servicii de criptoactive.

(76)

Având în vedere dimensiunile relativ reduse până în prezent ale furnizorilor de servicii de criptoactive, ar trebui ca sarcina autorizării și supravegherii unor astfel de furnizori să fie încredințată autorităților naționale competente. Autorizația de furnizor de servicii de criptoactive ar trebui să fie acordată, refuzată sau retrasă de către autoritatea competentă a statului membru în care are sediul social entitatea respectivă. Atunci când se acordă o astfel de autorizație, aceasta ar trebui să indice serviciile de criptoactive pentru care este autorizat furnizorul de servicii de criptoactive și ar trebui să fie valabilă în întreaga Uniune.

(77)

Pentru a se asigura protecția continuă a sistemului financiar al Uniunii împotriva riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, este necesar să se asigure că furnizorii de servicii de criptoactive efectuează controale sporite cu privire la operațiunile financiare care implică clienți și instituții financiare din țări terțe incluse pe lista țărilor terțe cu grad înalt de risc, deoarece sunt jurisdicții care au deficiențe strategice în regimurile lor naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care reprezintă o amenințare gravă la adresa sistemului financiar al Uniunii, astfel cum se menționează în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (20).

(78)

Anumitor societăți care intră sub incidența actelor legislative ale Uniunii privind serviciile financiare ar trebui să li se permită să furnizeze toate serviciile sau unele servicii de criptoactive fără a fi obligate să obțină o autorizație de furnizor de servicii de criptoactive în temeiul prezentului regulament dacă notifică autorităților lor competente anumite informații înainte de a furniza serviciile respective pentru prima dată. În astfel de cazuri, societățile respective ar trebui să fie considerate furnizori de servicii de criptoactive, iar competențele administrative relevante prevăzute în prezentul regulament, inclusiv competența de a suspenda sau de a interzice anumite servicii de criptoactive, ar trebui să li se aplice. Societățile respective ar trebui să facă obiectul tuturor cerințelor aplicabile furnizorilor de servicii de criptoactive în temeiul prezentului regulament, cu excepția cerințelor de autorizare, a cerințelor de fonduri proprii și a procedurii de aprobare a acționarilor și asociaților care dețin participații calificate, aceste aspecte fiind reglementate de actele legislative ale Uniunii în temeiul cărora au fost autorizate societățile respective. Procedura de notificare pentru instituțiile de credit care intenționează să furnizeze servicii de criptoactive în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor de drept intern care transpun Directiva 2013/36/UE și care instituie proceduri de autorizare a instituțiilor de credit pentru furnizarea serviciilor enumerate în anexa I la directiva respectivă.

(79)

Pentru a se asigura protecția consumatorilor, integritatea pieței și stabilitatea financiară, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să acționeze întotdeauna cu onestitate, corectitudine și profesionalism și în interesul superior al clienților lor. Serviciile de criptoactive ar trebui considerate „servicii financiare”, astfel cum sunt definite în Directiva 2002/65/CE, în cazurile în care îndeplinesc criteriile prevăzute în directiva respectivă. În cazul în care sunt comercializate la distanță, contractele dintre furnizorii de servicii de criptoactive și consumatori ar trebui să intre, de asemenea, în domeniul de aplicare al Directivei 2002/65/CE, cu excepția cazului în care se prevede în mod expres altfel în prezentul regulament. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să le furnizeze clienților lor informații complete, corecte, clare și care să nu inducă în eroare și să îi avertizeze cu privire la riscurile asociate criptoactivelor. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să facă publice politicile lor de stabilire a prețului, ar trebui să stabilească proceduri de tratare a plângerilor și ar trebui să aibă o politică solidă pentru identificarea, prevenirea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese.

(80)

Pentru a se asigura protecția consumatorilor, furnizorii de servicii de criptoactive autorizați în temeiul prezentului regulament ar trebui să îndeplinească anumite cerințe prudențiale. Cerințe prudențiale respective ar trebui stabilite ca o sumă fixă sau în mod proporțional cu cheltuielile generale fixe din anul precedent ale furnizorilor de servicii de criptoactive, în funcție de tipul de servicii pe care le furnizează.

(81)

Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să îndeplinească cerințe organizatorice stricte. Membrii organului de conducere al furnizorilor de servicii de criptoactive ar trebui să dea dovadă de competență profesională și probitate morală și, în special, să nu fi fost condamnați pentru nicio infracțiune în domeniul spălării banilor sau al finanțării terorismului și pentru nicio altă infracțiune care le-ar afecta buna reputație. Acționarii sau asociații, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate în furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să aibă o reputație suficient de bună și, în special, ar trebui să nu fi fost condamnați pentru nicio infracțiune în domeniul spălării banilor sau al finanțării terorismului și pentru nicio altă infracțiune care le-ar afecta buna reputație. În plus, în cazul în care este probabil ca influența exercitată de acționarii și asociații care dețin participații calificate în furnizorii de servicii de criptoactive să aducă atingere gestionării corecte și prudente a furnizorului de servicii de criptoactive, ținând seama, printre altele, de activitățile lor anterioare, de riscul ca acestea să fie angajate în activități ilicite sau de influența sau controlul exercitat asupra acestora de un guvern al unei țări terțe, autoritățile competente ar trebui să aibă competența de a aborda aceste riscuri. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să angajeze personal de conducere și membri ai personalului care să aibă cunoștințe, competențe și un nivel de expertiză adecvate și ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a-și îndeplini atribuțiile, inclusiv prin elaborarea unui plan de asigurare a continuității activității. Aceștia ar trebui să dispună de mecanisme solide de control intern și de evaluare a riscurilor, precum și de sisteme și proceduri adecvate pentru a asigura integritatea și confidențialitatea informațiilor primite. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să dispună de mecanisme adecvate pentru a ține evidența tuturor tranzacțiilor, ordinelor și serviciilor legate de serviciile de criptoactive pe care le furnizează. Aceștia ar trebui, de asemenea, să instituie sisteme de detectare a potențialelor abuzuri de piață comise de clienți.

(82)

Pentru a asigura protecția clienților lor, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să dispună de mecanisme adecvate pentru a garanta drepturile de proprietate ale clienților cu privire la criptoactivele deținute. În cazul în care modelul lor de afaceri le impune să dețină fonduri, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/2366, sub formă de bancnote, monede, bani scripturali sau monedă electronică aparținând clienților lor, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să încredințeze fondurile respective unei instituții de credit sau unei bănci centrale, în cazul în care este disponibil un cont la o bancă centrală. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să fie autorizați să efectueze operațiuni de plată legate de serviciile de criptoactive pe care le oferă numai în cazul în care sunt autorizați ca instituții de plată în conformitate cu directiva respectivă.

(83)

În funcție de serviciile pe care le furnizează și de riscurile specifice asociate fiecăruia dintre aceste tipuri de servicii, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să facă obiectul unor cerințe adaptate în mod specific serviciilor respective. Furnizorii de servicii de criptoactive care asigură custodia și administrarea criptoactivelor în numele unor clienți ar trebui să încheie un acord cu clienții lor cu anumite dispoziții obligatorii, și ar trebui să stabilească și să pună în aplicare o politică de custodie, care ar trebui să fie pusă la dispoziția clienților la cererea acestora în format electronic. Un astfel de acord ar trebui să specifice, printre altele, natura serviciului furnizat, care ar putea include deținerea de criptoactive care aparțin clienților sau mijloacele de acces la astfel de criptoactive, caz în care clientul ar putea păstra controlul asupra criptoactivelor în custodie. În mod alternativ, criptoactivele sau mijloacele de acces la acestea ar putea fi plasate sub controlul deplin al furnizorului de servicii de criptoactive. Furnizorii de servicii de criptoactive care dețin criptoactive aparținând clienților sau mijloacele de acces la astfel de criptoactive ar trebui să se asigure că respectivele criptoactive nu sunt utilizate în propriul lor cont. Furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să se asigure că toate criptoactivele deținute sunt întotdeauna negrevate de sarcini. Respectivii furnizori de servicii de criptoactive ar trebui, de asemenea, să fie trași la răspundere pentru orice pierderi care ar rezulta în urma unui incident din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), inclusiv a unui incident survenit ca urmare a unui atac cibernetic, a unui furt sau a unei funcționări defectuoase. Furnizorii de hardware sau de software pentru portofele negăzduite nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(84)

Pentru a se asigura buna funcționare a piețelor criptoactivelor, ar trebui ca furnizorii de servicii de criptoactive care operează o platformă de tranzacționare pentru criptoactive să dispună de norme de funcționare detaliate, să se asigure că sistemele și procedurile lor sunt suficient de reziliente, să fie supuși unor obligații de transparență pretranzacționare și posttranzacționare adaptate piețelor criptoactivelor și să stabilească norme transparente și nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective, care să reglementeze accesul la platformele lor. Furnizorii de servicii de criptoactive care operează o platformă de tranzacționare pentru criptoactive ar trebui, de asemenea, să aibă o structură transparentă a comisioanelor percepute pentru serviciile furnizate, pentru a se evita plasarea unor ordine care ar putea contribui la abuzul de piață sau la condiții de tranzacționare de natură să aducă atingere bunei funcționări a pieței. Furnizorii de servicii de criptoactive care operează o platformă de tranzacționare pentru criptoactive ar trebui să poată deconta tranzacții executate pe platforme de tranzacționare în lanț și în afara lanțului și ar trebui să asigure o decontare rapidă. Decontarea tranzacțiilor ar trebui inițiată în termen de 24 de ore de la executarea unei tranzacții pe platforma de tranzacționare. În cazul unei decontări în afara lanțului, decontarea ar trebui inițiată în aceeași zi lucrătoare, în timp ce, în cazul unei decontări în lanț, decontarea ar putea dura mai mult deoarece nu este controlată de furnizorul de servicii de criptoactive care operează platforma de tranzacționare.

(85)

Pentru a asigura protecția consumatorilor, furnizorii de servicii de criptoactive care realizează schimburi de criptoactive contra unor fonduri sau a altor criptoactive prin utilizarea capitalului lor propriu ar trebui să elaboreze o politică comercială nediscriminatorie. Aceștia ar trebui să publice fie cotații ferme, fie metodologia pe care o utilizează pentru a stabili prețul criptoactivelor pe care doresc să le schimbe și ar trebui să publice eventualele plafoane pe care doresc să le stabilească pentru cuantumul care urmează să facă obiectul schimbului. Aceștia ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor cerințe privind transparența post-tranzacționare.

(86)

Furnizorii de servicii de criptoactive care execută ordine aferente criptoactivelor în numele unor clienți ar trebui să elaboreze o politică de executare a ordinelor și să urmărească întotdeauna obținerea celui mai bun rezultat posibil pentru clienții lor, inclusiv atunci când acționează în calitate de contraparte a unui client. Aceștia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a evita utilizarea abuzivă de către angajații lor a informațiilor legate de ordinele clienților. Furnizorii de servicii de criptoactive care primesc ordine și transmit ordinele respective altor furnizori de servicii de criptoactive ar trebui să pună în aplicare proceduri pentru transmiterea promptă și adecvată a ordinelor respective. Furnizorii de servicii de criptoactive nu ar trebui să primească niciun fel de beneficii monetare sau nemonetare pentru transmiterea ordinelor respective către o anumită platformă de tranzacționare pentru criptoactive sau către orice alt furnizor de servicii de criptoactive. Aceștia ar trebui să monitorizeze eficacitatea dispozițiilor lor în materie de executare a ordinelor și a politicii lor în acest domeniu, evaluând dacă locurile de executare incluse în politica de executare a ordinelor permit obținerea celui mai bun rezultat posibil pentru client sau dacă trebuie să opereze modificări ale dispozițiilor lor în materie de executare, și ar trebui să le semnaleze clienților cu care întrețin relații la momentul respectiv orice modificare importantă a dispozițiilor lor în materie de executare a ordinelor sau a politicii lor în acest domeniu.

(87)

Atunci când un furnizor de servicii de criptoactive care execută ordine aferente criptoactivelor în numele unor clienți este contrapartea clientului, ar putea exista similitudini cu serviciile de schimb de criptoactive contra unor fonduri sau a altor criptoactive. Cu toate acestea, la schimburile de criptoactive contra unor fonduri sau a altor criptoactive, prețul schimburilor respective este stabilit în mod liber de furnizorul de servicii de criptoactive ca schimb valutar. Totuși, în cadrul executării ordinelor aferente criptoactivelor în numele unor clienți, furnizorul de servicii de criptoactive ar trebui să se asigure întotdeauna că obține cel mai bun rezultat posibil pentru clientul său, inclusiv atunci când acționează în calitate de contraparte a clientului, în conformitate cu politica sa cea mai bună de executare. Schimbul de criptoactive contra unor fonduri sau a altor criptoactive, atunci când este efectuat de emitent sau ofertant, nu ar trebui să fie un serviciu de criptoactive.

(88)

Furnizorii de servicii de criptoactive care plasează criptoactive pentru potențiali deținători ar trebui, înainte de încheierea unui contract, să le comunice persoanelor respective informații cu privire la modul în care intenționează să își furnizeze serviciul. Pentru a asigura protecția clienților lor, furnizorii de servicii de criptoactive care sunt autorizați să plaseze criptoactive ar trebui să dispună de proceduri specifice și adecvate pentru a preveni, a monitoriza, a gestiona și a divulga eventualele conflicte de interese care ar putea rezulta din plasarea criptoactivelor la propriii lor clienți și care ar putea apărea atunci când prețul propus pentru plasarea criptoactivelor a fost supraestimat sau subestimat. Plasarea de criptoactive în numele unui ofertant nu ar trebui considerată o ofertă separată.

(89)

Pentru a asigura protecția consumatorilor, furnizorii de servicii de criptoactive care oferă consultanță cu privire la criptoactive, fie la cererea unui client, fie din proprie inițiativă, sau care asigură administrarea de portofolii de criptoactive, ar trebui să evalueze dacă respectivele servicii de criptoactive sau criptoactive sunt potrivite pentru clienți, având în vedere experiența, cunoștințele, obiectivele și capacitatea clienților lor de a suporta pierderi. În cazul în care clienții nu le furnizează furnizorilor de servicii de criptoactive informații cu privire la experiența, cunoștințele, obiectivele și capacitatea lor de a suporta pierderi sau este evident că criptoactivele nu sunt potrivite pentru clienți, furnizorii de servicii de criptoactive nu ar trebui să le recomande clienților respectivi astfel de servicii de criptoactive sau astfel de criptoactive și nici nu ar trebui să înceapă să asigure administrarea portofoliului de criptoactive. Atunci când oferă consultanță cu privire la criptoactive, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să le furnizeze clienților un raport, care ar trebui să includă evaluarea adecvării, specificând consultanța oferită și modul în care aceasta corespunde preferințelor și obiectivelor clienților. Atunci când asigură administrarea portofoliilor de criptoactive, furnizorii de servicii de criptoactive ar trebui să le furnizeze clienților lor declarații periodice, care ar trebui să includă o analiză a activităților lor și a performanței portofoliului, precum și o declarație actualizată privind evaluarea adecvării.

(90)

Unele servicii de criptoactive, în special asigurarea custodiei și a administrării criptoactivelor în numele clienților, plasarea criptoactivelor și serviciile de transfer de criptoactive în numele clienților, s-ar putea suprapune cu serviciile de plată, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/2366.

(91)

Este posibil ca instrumentele oferite de emitenții de monedă electronică clienților lor pentru gestionarea unui token de monedă electronică să nu poată fi distinse de activitatea de asigurare a custodiei și a administrării, astfel cum este reglementată de prezentul regulament. Așadar, instituțiile emitente de monedă electronică ar trebui să poată furniza servicii de custodie fără autorizarea prealabilă în temeiul prezentului regulament pentru a furniza servicii de criptoactive numai în legătură cu tokenurile de monedă electronică emise de acestea.

(92)

Activitatea distribuitorilor de monedă electronică tradițională, și anume cea de distribuire a monedei electronice în numele emitenților, ar echivala cu activitatea de plasare de criptoactive în sensul prezentului regulament. Cu toate acestea, persoanele fizice sau juridice autorizate să distribuie monedă electronică în temeiul Directivei 2009/110/CE ar trebui, de asemenea, să poată distribui tokenuri de monedă electronică în numele emitenților de tokenuri de monedă electronică fără a fi obligate să obțină o autorizație prealabilă în temeiul prezentului regulament pentru a furniza servicii de criptoactive. Prin urmare, astfel de distribuitori nu ar trebui să li se aplice la obligația de a solicita o autorizare ca furnizori de servicii de criptoactive pentru activitatea de plasare de criptoactive.

(93)

Un furnizor de servicii de transfer de criptoactive ar trebui să fie o entitate care asigură transferul de criptoactive, în numele unui client, de la o adresă de registru distribuit la alta sau de la un cont de registru distribuit la altul. Un astfel de serviciu de transfer nu ar trebui să includă validatorii, nodurile sau minerii care ar putea face parte din confirmarea unei tranzacții și din actualizarea stării tehnologiei-suport a registrelor distribuite. Mulți furnizori de servicii de criptoactive oferă, de asemenea, un anumit tip de servicii de transfer de criptoactive, de exemplu, ca parte a serviciului de asigurare a custodiei și a administrării criptoactivelor în numele clienților, ca parte a schimbului de criptoactive contra unor fonduri sau altor criptoactive, sau ca parte a executării ordinelor aferente criptoactivelor în numele clienților. În funcție de caracteristicile precise ale serviciilor asociate transferului de tokenuri de monedă electronică, astfel de servicii s-ar putea încadra în definiția serviciilor de plată din Directiva (UE) 2015/2366. În astfel de cazuri, transferurile respective ar trebui să fie efectuate de o entitate autorizată să presteze astfel de servicii de plată în conformitate cu directiva respectivă.

(94)

Prezentul regulament nu ar trebui să se refere la acordarea și contractarea de împrumuturi de criptoactive, inclusiv tokenuri de monedă electronică, și, prin urmare, nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern aplicabil. Fezabilitatea și necesitatea reglementării unor astfel de activități ar trebui evaluate mai amănunțit.

(95)

Este important să se asigure încrederea în piețele criptoactivelor și integritatea acestor piețe. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme pentru a descuraja abuzul de piață în cazul criptoactivelor care sunt admise la tranzacționare. Cu toate acestea, întrucât emitenții de criptoactive și furnizorii de servicii de criptoactive sunt adesea IMM-uri, ar fi disproporționat ca acestora să li se aplice toate dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (21). Prin urmare, este necesar să se stabilească norme specifice care să interzică anumite comportamente care ar submina probabil încrederea utilizatorilor în piețele de criptoactive și în integritatea acestor piețe, printre care utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate, divulgarea ilegală de informații privilegiate și manipularea pieței legată de criptoactive. Aceste norme speciale privind abuzul de piață comis în relație cu criptoactivele ar trebui aplicate și în cazurile în care criptoactivele sunt admise la tranzacționare.

(96)

Ar trebui consolidată securitatea juridică pentru participanții la piețele criptoactivelor printr-o caracterizare a două elemente esențiale pentru specificarea informațiilor privilegiate, și anume caracterul precis al informațiilor respective și importanța efectului potențial al acestora asupra prețurilor criptoactivelor. Aceste elemente ar trebui luate în considerare și pentru prevenirea abuzului de piață în contextul piețelor criptoactivelor și al funcționării acestora, ținând seama, de exemplu, de utilizarea platformelor de comunicare socială, de utilizarea contractelor inteligente pentru executarea ordinelor și de concentrarea cooperativelor de minare de criptoactive.

(97)

Instrumentele derivate care se califică drept instrumente financiare astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE, al căror activ-suport este un criptoactiv, fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 atunci când sunt tranzacționate pe o piață reglementată, într-un sistem multilateral de tranzacționare sau într-un sistem organizat de tranzacționare. Criptoactivele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament care sunt criptoactive-suport ale instrumentelor derivate respective ar trebui să facă obiectul dispozițiilor privind abuzul de piață din prezentul regulament.

(98)

Autorităților competente ar trebui să li se confere competențe suficiente pentru a supraveghea emiterea, oferta publică și admiterea la tranzacționare de criptoactive, inclusiv de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică, precum și pentru a supraveghea furnizorii de servicii de criptoactive. Aceste competențe ar trebui să includă competența de a suspenda sau de a interzice o ofertă publică sau admiterea la tranzacționare de criptoactive sau furnizarea unui serviciu de criptoactive, precum și de a investiga încălcările normelor privind abuzul de piață. Emitenții de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, nu ar trebui supuși supravegherii în temeiul prezentului regulament atunci când nu sunt ofertanți sau persoane care solicită admiterea la tranzacționare.

(99)

Autoritățile competente ar trebui să aibă și competența de a impune sancțiuni emitenților sau ofertanților de criptoactive, inclusiv de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică, sau persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare a criptoactivelor, inclusiv a tokenurilor raportate la active sau a tokenurilor de monedă electronică, precum și furnizorilor de servicii de criptoactive. Atunci când stabilesc tipul și nivelul unei sancțiuni administrative sau al unei alte măsuri administrative, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv gravitatea și durata încălcării, precum și dacă aceasta a fost comisă intenționat.

(100)

Având în vedere caracterul transfrontalier al piețelor criptoactivelor, autoritățile competente ar trebui să coopereze pentru a detecta și a descuraja orice încălcare a prezentului regulament.

(101)

Pentru a facilita transparența în ceea ce privește criptoactivele și furnizorii de servicii de criptoactive, ESMA ar trebui să creeze un registru al cărților albe pentru criptoactive, al emitenților de tokenuri raportate la active, al emitenților de tokenuri de monedă electronică și al furnizorilor de servicii de criptoactive.

(102)

Tokenurile semnificative raportate la active pot fi utilizate ca mijloc de schimb și pentru a efectua volume mari de operațiuni de plată. Întrucât astfel de volume mari pot prezenta riscuri specifice pentru canalele de transmitere a politicii monetare și pentru suveranitatea monetară, este oportun să se încredințeze ABE sarcina de a-i supraveghea pe emitenții de tokenuri raportate la active de îndată ce astfel de tokenuri au fost clasificate ca semnificative. O astfel de atribuire ar trebui să abordeze natura foarte specifică a riscurilor prezentate de tokenurile raportate la active și nu ar trebui să stabilească un precedent pentru niciun alt act legislativ al Uniunii privind serviciile financiare.

(103)

Autoritățile competente responsabile cu supravegherea în temeiul Directivei 2009/110/CE ar trebui să îi supravegheze pe emitenții de tokenuri de monedă electronică. Cu toate acestea, având în vedere utilizarea potențială pe scară largă a tokenurilor de monedă electronică semnificative ca mijloc de plată și riscurile pe care acestea le pot prezenta pentru stabilitatea financiară, este necesar ca emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative să facă obiectul unei duble supravegheri, atât din partea autorităților competente, cât și a ABE. ABE ar trebui să supravegheze respectarea de către emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative a cerințelor suplimentare specifice prevăzute în prezentul regulament pentru astfel de tokenuri. Întrucât cerințele suplimentare specifice ar trebui să se aplice numai instituțiilor emitente de monedă electronică care emit tokenuri de monedă electronică semnificative, instituțiile de credit care emit tokenuri de monedă electronică semnificative, cărora nu li se aplică astfel de cerințe, ar trebui să rămână supravegheate de autoritățile lor competente. Dubla supraveghere ar trebui să abordeze natura foarte specifică a riscurilor prezentate de tokenurile de monedă electronică și nu ar trebui să stabilească un precedent pentru niciun alt act legislativ al Uniunii privind serviciile financiare.

(104)

Tokenurile de monedă electronică semnificative denominate într-o monedă oficială a unui stat membru, alta decât euro, care sunt utilizate ca mijloc de schimb și pentru decontarea unor volume mari de tranzacții de plată, pot, deși este puțin probabil ca acest lucru să aibă loc, prezenta riscuri specifice la adresa suveranității monetare a statului membru în a cărui monedă oficială sunt denominate. În cazul în care cel puțin 80 % din numărul deținătorilor și din volumul tranzacțiilor cu respectivele tokenuri de monedă electronică semnificative sunt concentrate în statul membru de origine, responsabilitățile de supraveghere nu ar trebui să fie transferate către ABE.

(105)

ABE ar trebui să instituie un colegiu de supraveghetori pentru fiecare emitent de tokenuri semnificative raportate la active și de tokenuri de monedă electronică semnificative. Întrucât emitenții de tokenuri semnificative raportate la active și de tokenuri de monedă electronică semnificative se află, de obicei, în centrul unei rețele de entități care asigură emiterea, transferul și distribuția unor astfel de criptoactive, membrii colegiului de supraveghetori pentru fiecare emitent ar trebui să includă, printre altele, autoritățile competente ale celor mai relevante platforme de tranzacționare pentru criptoactive, în cazurile în care tokenurile semnificative raportate la active sau tokenurile de monedă electronică semnificative sunt admise la tranzacționare, precum și autoritățile competente ale celor mai relevante entități și furnizorii de servicii de criptoactive care asigură custodia și administrarea tokenurilor semnificative raportate la active și a tokenurilor de monedă electronică semnificative în numele deținătorilor. Colegiul de supraveghetori pentru emitenții de tokenuri semnificative raportate la active și de tokenuri de monedă electronică semnificative ar trebui să faciliteze cooperarea și schimbul de informații între membrii săi și ar trebui să emită avize fără caracter obligatoriu cu privire la, printre altele, modificările legate de autorizarea sau supravegherea unor astfel de emitenți.

(106)

Pentru a-i supraveghea pe emitenții de tokenuri semnificative raportate la active și de tokenuri de monedă electronică semnificative, ABE ar trebui să aibă, printre altele, competența de a efectua inspecții la fața locului, de a lua măsuri de supraveghere și de a aplica amenzi.

(107)

ABE ar trebui să perceapă taxe de la emitenții de tokenuri semnificative raportate la active și de la emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative pentru a-și acoperi costurile, inclusiv cheltuielile indirecte. Pentru emitenții de tokenuri semnificative raportate la active, taxa ar trebui să fie proporțională cu volumul activelor lor de rezervă. Pentru emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative, taxa ar trebui să fie proporțională cu cuantumul fondurilor primite în schimbul tokenurilor de monedă electronică semnificative.

(108)

Pentru a asigura eficacitatea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește detalierea elementelor tehnice ale definițiilor prevăzute în prezentul regulament pentru a le adapta la evoluțiile pieței și la evoluțiile tehnologice, pentru a detalia anumite criterii pentru a stabili dacă un token raportat la active sau un token de monedă electronică ar trebui clasificat ca semnificativ, pentru a stabili dacă există o preocupare semnificativă legată de protecția investitorilor sau o amenințare la adresa bunei funcționări și a integrității piețelor criptoactivelor ori la adresa stabilității întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia, detalierea normelor procedurale pentru exercitarea competenței ABE de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispoziții privind dreptul la apărare, dispoziții temporale, dispoziții privind colectarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu, precum și termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu, precum și în ceea ce privește detalierea tipului și a cuantumului taxelor de supraveghere pe care ABE le poate percepe emitenților de tokenuri semnificative raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică semnificative. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(109)

Pentru a promova aplicarea consecventă a prezentului regulament, inclusiv protecția adecvată a deținătorilor de criptoactive și a clienților furnizorilor de servicii de criptoactive din întreaga Uniune, în special atunci când aceștia sunt consumatori, ar trebui elaborate standarde tehnice. Este eficient și oportun ca ABE și ESMA, în calitate de organisme cu o înaltă specializare, să fie însărcinate cu elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri la nivelul politicilor, pe care să le înainteze Comisiei.

(110)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare elaborate de ABE și ESMA în ceea ce privește: conținutul, metodologiile și modul de prezentare a informațiilor într-o carte albă pentru criptoactive privind principalele efecte negative asupra climei și alte efecte negative legate de mediu ale mecanismului de consens utilizat pentru emiterea criptoactivelor; procedura de aprobare a cărților albe pentru criptoactive transmise de instituțiile de credit atunci când emit tokenuri raportate la active; informațiile pe care ar trebui să le conțină o cerere de autorizare ca emitent de tokenuri raportate la active; metodologia de estimare a numărului mediu trimestrial și a valorii medii agregate a tranzacțiilor pe zi care sunt asociate utilizărilor tokenurilor raportate la active și tokenurilor de monedă electronică denominate într-o monedă care nu este moneda oficială a unui stat membru ca mijloc de schimb în fiecare zonă cu monedă unică; cerințele, modelele și procedurile pentru tratarea plângerilor deținătorilor de tokenuri raportate la active și ale clienților furnizorilor de servicii de criptoactive; cerințele privind politicile și procedurile de identificare, prevenire, gestionare și divulgare a conflictelor de interese ale emitenților de tokenuri raportate la active, precum și detaliile și metodologia pentru conținutul informațiilor respective; procedura și calendarul pentru ca un emitent de tokenuri raportate la active și de tokenuri de monedă electronică semnificative să se adapteze la cerințe de fonduri proprii mai ridicate, criteriile pentru impunerea unui cuantum mai mare al fondurilor proprii, cerințele minime pentru conceperea programelor de simulare de criză; cerințele de lichiditate pentru rezerva de active; instrumentele financiare în care poate fi investită rezerva de active; conținutul detaliat al informațiilor necesare pentru a efectua evaluarea proiectului de achiziție a participației calificate la un emitent de tokenuri raportate la active; cerințele privind obligațiile suplimentare pentru emitenții de tokenuri semnificative raportate la active; informațiile pe care instituție de credit, depozitarii centrali de titluri de valoare, firmele de investiții, operatorii de piață, instituțiile emitente de monedă electronică, societățile de administrare a OPCVM și administratorii fondurilor de investiții alternative care intenționează să furnizeze servicii de criptoactive le notifică autorităților competente; informațiile pe care le conține o cerere de autorizare a furnizorului de servicii de criptoactive; conținutul, metodologiile și modul de prezentare a informațiilor pe care le publică furnizorul de servicii de criptoactive și care se referă la principalele efecte negative asupra climei și la alte efecte negative legate de mediu ale mecanismului de consens utilizat pentru emiterea fiecărui criptoactiv în legătură cu care furnizează servicii; măsurile pentru asigurarea continuității și a regularității executării serviciilor de criptoactive și evidențele care trebuie păstrate cu privire la toate serviciile, ordinele și tranzacțiile de criptoactive pe care le efectuează; cerințele privind politicile de identificare, prevenire, gestionare și divulgare a conflictelor de interese ale furnizorilor de servicii de criptoactive, precum și detaliile și metodologia pentru conținutul divulgării respective; modul de prezentare a datelor privind transparența ale operatorului unei platforme de tranzacționare, precum și conținutul și formatul evidențelor din registrul de ordine în ceea ce privește platforma de tranzacționare; conținutul detaliat al informațiilor necesare pentru a efectua evaluarea proiectului de achiziție a participației calificate la un furnizor de servicii de criptoactive; mecanismele, sistemele și procedurile adecvate pentru monitorizarea și detectarea abuzului de piață; modelul de notificare pentru raportarea suspiciunilor de abuz de piață și procedurile de coordonare între autoritățile competente relevante pentru detectarea abuzului de piață; informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului dintre autoritățile competente; un model de document pentru acordurile de cooperare între autoritățile competente ale statelor membre și autoritățile de supraveghere din țările terțe; datele necesare pentru clasificarea cărților albe pentru criptoactive în registrul ESMA, precum și modalitățile practice pentru a se asigura că datele respective pot fi citite automat; condițiile în care anumiți membri ai colegiului de supraveghetori pentru emitenții de tokenuri semnificative raportate la active și emitenții de tokenuri de monedă electronică semnificative trebuie să fie considerați cei mai relevanți în categoria lor; și condițiile în care se consideră că tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică sunt utilizate la scară largă în scopul calificării anumitor membri ai colegiului respectiv și detaliile privind modalitățile practice de funcționare a colegiului respectiv. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010 și, respectiv, (UE) nr. 1095/2010.

(111)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE și ESMA în ceea ce privește: stabilirea de formulare, formate și modele standard pentru cărțile albe pentru criptoactive; stabilirea de formulare, modele și proceduri standard pentru transmiterea informațiilor în scopul cererii de autorizare ca emitent de tokenuri raportate la active; stabilirea de formulare, formate și modele standard pentru raportarea tokenurilor raportate la active și tokenurilor de monedă electronică denominate într-o monedă care nu este moneda oficială a unui stat membru, care sunt emise cu o valoare mai mare de 100 000 000 EUR; stabilirea de formulare, modele și proceduri standard pentru notificarea informațiilor către autoritățile competente de către instituțiile de credit, depozitarii centrali de valori mobiliare, firmele de investiții, operatorii de piață, instituțiile emitente de monedă electronică, societățile de administrare a OPCVM și administratorii fondurilor de investiții alternative care intenționează să furnizeze servicii de criptoactive; stabilirea de formulare, modele și proceduri standard pentru cererea de autorizare ca furnizor de servicii de criptoactive; stabilirea mijloacelor tehnice de publicare a informațiilor privilegiate și de amânare a publicării informațiilor privilegiate; și stabilirea formularelor, modelelor și procedurilor standard pentru cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente și între autoritățile competente, ABE și ESMA. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(112)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume abordarea problemei fragmentării cadrului juridic aplicabil ofertanților sau persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică, emitenților de tokenuri raportate la active și de tokenuri de monedă electronică și furnizorilor de servicii de criptoactive și asigurarea bunei funcționări a piețelor de criptoactive, asigurând în același timp protecția deținătorilor de criptoactive și a clienților furnizorilor de servicii de criptoactive, în special a deținătorilor de retail, precum și protecția integrității pieței și stabilitatea financiară, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii prin crearea unui cadru care ar permite dezvoltarea unei piețe transfrontaliere mai mari pentru criptoactive și furnizorii de servicii de criptoactive, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(113)

Pentru a se evita perturbarea participanților la piață care furnizează servicii de criptoactive și desfășoară activități legate de criptoactive, altele decât tokenurile raportate la active și tokenurile de monedă electronică care au fost emise înainte de data aplicării prezentului regulament, emitenții de astfel de criptoactive nu ar trebui să li se aplice obligația de a publica o carte albă pentru criptoactive, precum și de alte cerințe aplicabile ale prezentului regulament. Cu toate acestea, anumite obligații ar trebui să se aplice atunci când criptoactivele respective au fost admise la tranzacționare înainte de data aplicării prezentului regulament. Pentru a evita perturbarea participanților la piață existenți, sunt necesare dispoziții tranzitorii pentru emitenții de tokenuri raportate la active care își desfășurau activitatea la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

(114)

Întrucât cadrele naționale de reglementare aplicabile furnizorilor de servicii de criptoactive înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament diferă de la un stat membru la altul, este esențial ca statele membre care nu dispun în prezent de cerințe prudențiale stricte pentru furnizorii de servicii de criptoactive care își desfășoară în prezent activitatea în temeiul cadrelor lor de reglementare să aibă posibilitatea de a solicita ca astfel de furnizori de servicii de criptoactive să fie supuși unor cerințe mai stricte decât cele prevăzute în cadrele naționale de reglementare. În astfel de cazuri, statelor membre ar trebui să li se permită să nu aplice sau să reducă perioada de tranziție de 18 luni care, în caz contrar, le-ar permite furnizorilor de servicii de criptoactive să furnizeze servicii pe baza cadrului lor național de reglementare existent. O astfel de opțiune pentru statele membre nu ar trebui să stabilească un precedent pentru niciun alt act legislativ al Uniunii privind serviciile financiare.

(115)

Avertizorii de integritate ar trebui să poată supune atenției autorităților competente informații noi care să ajute la identificarea eventualelor încălcări ale prezentului regulament și la impunerea de sancțiuni. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să asigure existența unor proceduri adecvate care să permită avertizorilor de integritate să înștiințeze autoritățile competente cu privire la încălcările efective sau potențiale ale prezentului regulament și să le ofere protecție împotriva eventualelor represalii. Acest lucru ar trebui realizat prin modificarea Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (23) astfel încât aceasta să se aplice încălcărilor prezentului regulament.

(116)

Având în vedere că ABE ar trebui să fie mandatată să supravegheze direct emitenții de tokenuri semnificative raportate la active și de tokenuri de monedă electronică semnificative, iar ESMA ar trebui să fie mandatată să facă uz de competențele sale în ceea ce privește furnizorii semnificativi de servicii de criptoactive, este necesar să se asigure faptul că ABE și ESMA își pot exercita toate competențele și sarcinile pentru a-și îndeplini obiectivele de protejare a interesului public contribuind la stabilitatea și eficacitatea pe termen scurt, mediu și lung a sistemului financiar în beneficiul economiei Uniunii, al cetățenilor și al întreprinderilor sale și să se asigure că emitenții de criptoactive și furnizorii de servicii de criptoactive intră sub incidența Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010. Prin urmare, este necesar ca regulamentele respective să fie modificate în consecință.

(117)

Emiterea, oferirea sau solicitarea admiterii la tranzacționare a criptoactivelor și furnizarea de servicii de criptoactive ar putea implica prelucrarea de date cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie efectuată în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din Regulamentele (UE) 2016/679 (24) și (UE) 2018/1725 (25) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(118)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 24 iunie 2021 (26).

(119)

Data aplicării prezentului regulament ar trebui amânată pentru a permite adoptarea standardelor tehnice de reglementare, a standardelor tehnice de punere în aplicare și a actelor delegate care sunt necesare pentru detalierea anumitor elemente ale prezentului regulament,