ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 148

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 66
8 iunie 2023


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Decizia (UE) 2023/1116 a Consiliului din 25 mai 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, în ceea ce privește Acordul privind subvențiile pentru pescuit

1

 

 

TRADUCERE – Protocol de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului Acord privind subvențiile pentru pescuit

3

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 al Comisiei din 12 ianuarie 2023 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează cerințele privind tipul și natura informațiilor ce fac obiectul schimbului de către autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă ( 1 )

10

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2023/1118 al Comisiei din 12 ianuarie 2023 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează condițiile în care își exercită sarcinile colegiile de supraveghetori ( 1 )

17

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1119 al Comisiei din 12 ianuarie 2023 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește formularele, modelele și procedurile standard pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă ( 1 )

29

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1120 al Comisiei din 7 mai 2023 de acordare a unei autorizații a Uniunii pentru produsul biocid unic APESIN Handaktiv, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )

36

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1121 al Comisiei din 1 iunie 2023 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Nordhessische Ahle Wurscht/Nordhessische Ahle Worscht (IGP)]

44

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1122 al Comisiei din 7 iunie 2023 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului

45

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1123 al Comisiei din 7 iunie 2023 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului

84

 

 

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

 

*

Decizia nr. 1/2023 a Comitetului pentru comerț și dezvoltare durabilă instituit în temeiul Acordului dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic din 1 martie 2023 privind stabilirea listei persoanelor care doresc și sunt în măsură să exercite funcția de expert, precum și adoptarea regulamentului de procedură al grupului de experți [2023/1124]

121

 

 

Rectificări

 

*

Rectificare la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului ( JO L 275, 25.10.2003 ) (Ediția specială în limba română, capitolul 15, volumul 010, p. 78)

130

 

*

Rectificare la Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în temeiul mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto ( JO L 338, 13.11.2004 ) (Ediția specială în limba română, capitolul 15, volumul 012, p. 61)

139

 

*

Rectificare la Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității ( JO L 8, 13.1.2009 )

140

 

*

Rectificare la Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră ( JO L 140, 5.6.2009 )

148

 

*

Rectificare la Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814 ( JO L 76, 19.3.2018 )

167

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/1


DECIZIA (UE) 2023/1116 A CONSILIULUI

din 25 mai 2023

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, în ceea ce privește Acordul privind subvențiile pentru pescuit

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Uniunea este membră a Organizației Mondiale a Comerțului („OMC”), care a lansat, în noiembrie 2001, Runda de negocieri comerciale de la Doha, cunoscută sub numele de „Agenda de dezvoltare de la Doha”. Negocierile OMC privind subvențiile pentru pescuit au urmărit să se obțină rezultate în ceea ce privește obiectivul nr. 14.6 de dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite.

(2)

Comisia a negociat cu alți membri ai OMC, în consultare cu comitetul constituit în temeiul articolului 207 alineatul (3) din tratat.

(3)

Negocierile s-au încheiat cu ocazia celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC la 17 iunie 2022. Conferința menționată a adoptat Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „protocolul”) și l-a declarat deschis spre acceptare de către membrii OMC.

(4)

Anexa la protocol include Acordul privind subvențiile pentru pescuit, care va fi introdus, de la intrarea în vigoare a protocolului, în anexa 1A la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului.

(5)

Protocolul ar trebui să fie aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Uniunii, Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „protocolul”) (2).

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să depună, în numele Uniunii, instrumentul de acceptare indicat la alineatul (5) din protocol (3).

Articolul 3

Protocolul nu poate fi interpretat în sensul în care conferă drepturi sau impune obligații care pot fi invocate direct în fața instanțelor judecătorești ale Uniunii sau ale statelor membre.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării sale.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 2023.

Pentru Consiliu

Președintele

J. FORSSELL


(1)  Aprobarea din 19 aprilie 2023 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  A se vedea pagina 3 din prezentul Jurnal Oficial.

(3)  Data intrării în vigoare a protocolului se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/3


TRADUCERE

PROTOCOL de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului Acord privind subvențiile pentru pescuit

MEMBRII ORGANIZAȚIEI MONDIALE A COMERȚULUI,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia Conferinței ministeriale din documentul WT/MIN(22)/33 – WT/L/1144, adoptată în temeiul articolului X alineatul (1) din Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului („Acordul OMC”),

CONVIN URMĂTOARELE:

1.

De la intrarea în vigoare a prezentului protocol în temeiul punctului 4, anexa 1A la Acordul OMC se modifică prin includerea Acordului privind subvențiile pentru pescuit, astfel cum figurează în anexa la prezentul protocol, care urmează să fie introdus după Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii.

2.

Nu pot fi formulate rezerve cu privire la niciuna dintre dispozițiile prezentului protocol.

3.

Prezentul protocol este deschis spre acceptare de către membri.

4.

Prezentul protocol intră în vigoare în conformitate cu articolul X alineatul (3) din Acordul OMC (1).

5.

Prezentul protocol se depune la directorul general al Organizației Mondiale a Comerțului, care trimite fiecărui membru, fără întârziere, o copie certificată a protocolului și o notificare a fiecărei acceptări în conformitate cu punctul 3.

6.

Prezentul protocol se înregistrează în conformitate cu dispozițiile articolului 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

Întocmit la Geneva, la șaptesprezece iunie două mii douăzeci și doi, într-un singur exemplar, în limbile engleză, franceză și spaniolă, fiecare dintre aceste texte fiind autentic.

 


(1)  În scopul calculării acceptărilor în temeiul articolului X alineatul (3) din Acordul OMC, instrumentul de acceptare prezentat de către Uniunea Europeană pentru ea însăși și pentru statele sale membre se consideră ca reprezentând acceptarea de către un număr de membri egal cu numărul de state membre ale Uniunii Europene care sunt membre ale OMC.


ANEXĂ

ACORDUL PRIVIND SUBVENȚIILE PENTRU PESCUIT

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul acord se aplică subvențiilor, în sensul articolului 1.1 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („Acordul SMC”), care sunt specifice, în sensul articolului 2 din acordul respectiv, pescuitului marin de specii sălbatice și activităților legate de pescuitul pe mare. (1) , (2) , (3)

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)

„pește” înseamnă toate speciile de resurse marine vii, procesate sau nu;

(b)

„pescuit” înseamnă căutarea, atragerea, localizarea, capturarea, prinderea sau recoltarea de pește sau orice activitate care poate duce, în mod rezonabil, la atragerea, localizarea, capturarea, prinderea sau recoltarea de pește;

(c)

„activități legate de pescuit” înseamnă orice operațiune de sprijin sau de pregătire a pescuitului, inclusiv debarcarea, ambalarea, procesarea, transbordarea sau transportul peștelui care nu a fost debarcat anterior într-un port, precum și asigurarea personalului, a carburantului, a uneltelor de pescuit și a altor provizii pe mare;

(d)

„navă” înseamnă orice navă, vapor de orice tip sau barcă utilizată, echipată sau prevăzută pentru a fi utilizată pentru pescuit sau activități legate de pescuit;

(e)

„operator” înseamnă proprietarul unei nave sau orice persoană care este responsabilă, conduce sau controlează nava.

Articolul 3

Subvenții care contribuie la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (4)

3.1   Niciun membru nu acordă sau nu menține subvenții în favoarea unei nave sau a unui operator (5) implicat în activități de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) sau în activități legate de pescuit în sprijinul pescuitului INN.

3.2   În sensul articolului 3.1, se consideră că o navă sau un operator sunt implicați în activități de pescuit INN în cazul în care oricare dintre entitățile următoare ajung la o determinare afirmativă în acest sens (6) , (7):

(a)

un stat membru costier, pentru activități desfășurate în zonele aflate sub jurisdicția sa; sau

(b)

un stat membru de pavilion, pentru activitățile desfășurate de navele care arborează pavilionul său; sau

(c)

o organizație regională de gestionare a pescuitului (ORGP) sau un acord regional de gestionare a pescuitului (ARGP) relevant, în conformitate cu normele și procedurile ORGP/ARGP și cu dreptul internațional relevant, inclusiv prin furnizarea în timp util a notificării și a informațiilor relevante, în zonele și pentru speciile care intră în sfera sa de competență.

3.3

(a)

O determinare afirmativă (8) în temeiul articolului 3.2 se referă la constatarea finală a unui membru și/sau la includerea finală pe listă de către o ORGP/un ARGP a faptului că o navă sau un operator au fost implicați în activități de pescuit INN.

(b)

În sensul articolului 3.2 litera (a), interdicția prevăzută la articolul 3.1 se aplică în cazul în care determinarea de către statul membrul costier se bazează pe informații concrete relevante, iar statul membru costier a furnizat statului membru de pavilion și, dacă este cunoscut, membrului care acordă subvenția, următoarele:

(i)

notificarea în timp util, prin canale adecvate, a faptului că o navă sau un operator a fost reținut temporar în așteptarea unei investigații suplimentare pentru implicarea în activități de pescuit INN sau că statul membru costier a inițiat o anchetă privind pescuitul INN, inclusiv trimiteri la orice informații concrete relevante, la actele cu putere de lege, normele administrative, procedurile administrative aplicabile sau la alte măsuri relevante;

(ii)

posibilitatea de a face schimb de informații relevante (9) înainte de o determinare, astfel încât aceste informații să poată fi luate în considerare în determinarea finală. Statul membru costier poate specifica modul și perioada de timp în care ar trebui să aibă loc un astfel de schimb de informații; și

(iii)

notificarea determinării finale și a oricăror sancțiuni aplicate, inclusiv, dacă este cazul, durata acestora.

Statul membru costier notifică decizia pozitivă comitetului prevăzut la articolul 9.1 (denumit în prezentul acord „comitetul”).

3.4   Membrul care acordă subvenția ține seama de natura, gravitatea și repetarea activităților de pescuit INN comise de o navă sau de un operator, atunci când stabilește durata aplicării interdicției prevăzute la articolul 3.1. Interdicția prevăzută la articolul 3.1 se aplică cel puțin atât timp cât sancțiunea (10) care rezultă din determinarea care a declanșat interdicția rămâne în vigoare sau cel puțin atât timp cât nava sau operatorul este inclus pe listă de către o ORGP/un ARGP, luându-se în considerare perioada mai lungă.

3.5   Membrul care acordă subvenția notifică comitetului măsurile luate în temeiul articolului 3.1, în conformitate cu articolul 8.3.

3.6   În cazul în care statul membru al portului notifică unui membru care acordă subvenția că are motive întemeiate să creadă că o navă din unul dintre porturile sale a fost implicată în activități de pescuit INN, membrul care acordă subvenția ține seama în mod corespunzător de informațiile primite și ia măsurile pe care le consideră adecvate în ceea ce privește subvențiile sale.

3.7   Fiecare membru dispune de acte cu putere de lege și/sau proceduri administrative pentru a se asigura că subvențiile menționate la articolul 3.1, inclusiv subvențiile existente la data intrării în vigoare a prezentului acord, nu sunt acordate sau menținute.

3.8   Pentru o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, subvențiile acordate sau menținute de țările membre în curs de dezvoltare, inclusiv de țările membre cel mai puțin dezvoltate, până la zona economică exclusivă (ZEE) și în interiorul acesteia, sunt exceptate de la acțiunile întemeiate pe articolele 3.1 și 10 din prezentul acord.

Articolul 4

Subvenții privind stocurile supraexploatate

4.1   Niciun membru nu acordă sau nu menține subvenții pentru pescuit sau activități legate de pescuit în ceea ce privește un stoc supraexploatat.

4.2   În sensul prezentului articol, un stoc de pește este supraexploatat dacă este recunoscut ca fiind pescuit excesiv de către membrul costier sub jurisdicția căruia are loc pescuitul sau de către o ORGP/un ARGP relevant în zonele și pentru speciile aflate în competența sa, pe baza celor mai bune dovezi științifice de care dispune.

4.3   Fără a aduce atingere articolului 4.1, un membru poate acorda sau menține subvențiile menționate la articolul 4.1, în cazul în care astfel de subvenții sau alte măsuri sunt puse în aplicare pentru a reface stocul la un nivel sustenabil din punct de vedere biologic (11).

4.4   Pentru o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, subvențiile acordate sau menținute de țările membre în curs de dezvoltare, inclusiv de țările membre cel mai puțin dezvoltate, până la ZEE și în interiorul acesteia, sunt exceptate de la acțiunile întemeiate pe articolele 4.1 și 10 din prezentul acord.

Articolul 5

Alte subvenții

5.1   Niciun membru nu acordă sau nu menține subvențiile acordate pentru activități de pescuit sau activități legate de pescuit în afara jurisdicției unui stat membru costier sau unui stat terț costier și în afara competenței unei ORGP/unui ARGP relevant.

5.2   Un membru trebuie să acorde o atenție deosebită și să dea dovadă de moderație atunci când acordă subvenții navelor care nu arborează pavilionul său.

5.3   Un membru trebuie să acorde o atenție deosebită și să dea dovadă de moderație atunci când acordă subvenții pentru activități de pescuit sau activități legate de pescuit în ceea ce privește stocurile al căror statut este necunoscut.

Articolul 6

Dispoziții specifice pentru țările membre cel mai puțin dezvoltate

Un membru dă dovadă de moderație în ceea ce privește abordarea chestiunilor care implică o țară membră cel mai puțin dezvoltată, iar soluțiile explorate iau în considerare situația specifică a țării membre cel mai puțin dezvoltate implicate, dacă este cazul.

Articolul 7

Asistență tehnică și consolidarea capacităților

Se acordă asistență tehnică specifică și asistență pentru consolidarea capacităților țărilor membre în curs de dezvoltare, inclusiv țărilor membre cel mai puțin dezvoltate, în scopul punerii în aplicare a disciplinelor prevăzute în prezentul acord. În sprijinul acestei asistențe, se instituie un mecanism voluntar de finanțare al OMC, în cooperare cu organizațiile internaționale relevante, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Fondul internațional pentru dezvoltare agricolă. Contribuțiile membrilor OMC la mecanism se efectuează exclusiv pe bază de voluntariat și nu utilizează resurse bugetare obișnuite.

Articolul 8

Notificare și transparență

8.1   Fără a aduce atingere articolului 25 din Acordul SMC și pentru a consolida și a îmbunătăți notificările subvențiilor pentru pescuit, precum și pentru a permite o supraveghere mai eficace a punerii în aplicare a angajamentelor privind subvențiile în domeniul pescuitului, fiecare membru:

(a)

furnizează următoarele informații în cadrul notificării periodice a subvențiilor pentru pescuit în temeiul articolului 25 din Acordul SMC (12) , (13): tipul sau natura activității de pescuit pentru care se acordă subvenția;

(b)

în măsura în care este posibil, furnizează următoarele informații în cadrul notificării periodice a subvențiilor pentru pescuit în temeiul articolului 25 din Acordul SMC (12) , (13):

(i)

situația stocurilor de pește din zona de pescuit pentru care se acordă subvenția (de exemplu, supraexploatat, pescuit maxim sustenabil sau subpescuit) și punctele de referință utilizate și dacă aceste stocuri sunt partajate (14) cu orice alt membru sau sunt gestionate de o ORGP/un ARGP;

(ii)

măsurile de conservare și gestionare în vigoare pentru stocul de pește relevant;

(iii)

capacitatea flotei în zona de pescuit pentru care se acordă subvenția;

(iv)

numele și numărul de identificare al navei sau navelor de pescuit care beneficiază de subvenție; și

(v)

date privind capturile, pe specii sau grupuri de specii din zona de pescuit pentru care se acordă (15) subvenția.

8.2   Fiecare membru notifică anual comitetului, în scris, o listă a navelor și operatorilor despre care a determinat în mod afirmativ că au fost implicați în activități de pescuit INN.

8.3   În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare membru informează comitetul cu privire la măsurile existente sau luate pentru a asigura punerea în aplicare și administrarea prezentului acord, inclusiv cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a interdicțiilor prevăzute la articolele 3, 4 și 5. De asemenea, fiecare membru informează de îndată comitetul cu privire la orice modificare ulterioară a acestor măsuri, precum și cu privire la noile măsuri luate pentru punerea în aplicare a interdicțiilor prevăzute la articolul 3.

8.4   În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare membru furnizează comitetului o descriere a regimului său în domeniul pescuitului, cu trimiteri la actele sale cu putere de lege și la procedurile sale administrative relevante pentru prezentul acord, și informează de îndată comitetul cu privire la orice modificări ulterioare. Un membru poate îndeplini această obligație prin punerea la dispoziția Comitetului a unui link electronic actualizat către pagina web a membrului sau către o altă pagină oficială corespunzătoare care conține aceste informații.

8.5   Un membru poate solicita informații suplimentare de la membrul care face notificarea cu privire la notificările și informațiile furnizate în temeiul prezentului articol. Membrul care face notificarea răspunde la cererea respectivă cât mai curând posibil, în scris și în mod cuprinzător. În cazul în care un membru consideră că nu a fost furnizată o notificare sau o informație în temeiul prezentului articol, acesta poate aduce chestiunea în atenția membrului respectiv sau a comitetului.

8.6   Membrii notifică în scris comitetului, la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice ORGP/ARGP la care sunt părți. Această notificare cuprinde cel puțin textul instrumentului juridic de constituire a ORGP/ARGP, zona și speciile aflate în competența sa, informații privind starea stocurilor de pește gestionate, o descriere a măsurilor sale de conservare și gestionare, normele și procedurile care reglementează determinarea pescuitului INN și listele actualizate ale navelor și/sau operatorilor despre care s-a stabilit că au fost implicați în activități de pescuit INN. Această notificare poate fi prezentată fie individual, fie de către un grup de membri (16). Comitetului îi sunt notificate prompt orice modificări ce afectează aceste informații. Secretariatul comitetului păstrează o listă a ORGP/ARGP notificate în temeiul prezentului articol.

8.7   Membrii recunosc că notificarea unei măsuri nu aduce atingere (a) statutului său juridic în temeiul GATT 1994, al Acordului SMC sau al prezentului acord; (b) efectele măsurii în temeiul Acordului SMC sau (c) natura măsurii în sine.

8.8   Nicio dispoziție a prezentului articol nu impune furnizarea unor informații confidențiale.

Articolul 9

Măsuri instituționale

9.1   Se constituie un Comitet privind subvențiile pentru pescuit, compus din reprezentanți ai fiecărui membru. Comitetul își alege Președintele și se reunește cel puțin de două ori pe an, precum și la cererea oricărui membru, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale prezentului Acord. Comitetul exercită atribuțiile care îi sunt conferite în baza prezentului acord sau de către membri; el acordă membrilor posibilitatea de a proceda la consultări asupra oricărui aspect privitor la funcționarea prezentului acord sau la realizarea obiectivelor acestuia. Secretariatul OMC asigură secretariatul Comitetului.

9.2   Comitetul examinează toate informațiile furnizate în temeiul articolelor 3 și 8 și al prezentului articol cel puțin o dată la fiecare doi ani.

9.3   Comitetul procedează în fiecare an la o examinare a aplicării și funcționării prezentului acord, ținând cont de obiectivele acestuia. Comitetul informează în fiecare an Consiliul pentru comerțul cu mărfuri cu privire la faptele intervenite în perioada supusă examinării.

9.4   În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord și, ulterior, la fiecare trei ani, comitetul examinează funcționarea prezentului acord în vederea identificării tuturor modificărilor necesare pentru îmbunătățirea funcționării prezentului acord, ținând seama de obiectivele acestuia. Când va fi cazul, Comitetul poate prezenta Consiliului pentru comerțul cu mărfuri, propuneri de modificare a textului prezentului acord, ținând seama, printre altele, de experiența acumulată în cursul aplicării sale.

9.5   Comitetul menține contacte strânse cu FAO și cu alte organizații internaționale relevante din domeniul gestionării pescuitului, inclusiv cu ORGP/ARGP relevante.

Articolul 10

Soluționarea litigiilor

10.1   Prevederile articolelor XXII și XXIII ale GATT 1994, astfel cum au fost elaborate și aplicate prin Înțelegerea privind soluționarea litigiilor, se aplică și în cazul consultărilor și soluționării litigiilor în baza prezentului acord, cu excepția situațiilor în care prezentul acord prevede altfel, în mod expres (17).

10.2   Fără a aduce atingere articolului 10.1, dispozițiile articolului 4 din Acordul SMC (18) se aplică consultărilor și soluționării litigiilor în temeiul articolelor 3, 4 și 5 din prezentul acord.

Articolul 11

Dispoziții finale

11.1   Sub rezerva dispozițiilor articolelor 3 și 4, nicio dispoziție a prezentului acord nu împiedică un membru să acorde o subvenție pentru ajutor în caz de dezastre (19), cu condiția ca subvenția să fie:

(a)

limitată la ajutorul pentru un anumit dezastru;

(b)

limitată la zona geografică afectată;

(c)

limitată în timp; și

(d)

în cazul subvențiilor pentru reconstrucție, limitată la refacerea pescăriilor afectate și/sau a flotei afectate la nivelul anterior dezastrelor.

11.2

(a)

Prezentul acord, inclusiv eventualele constatări, recomandări și hotărâri cu privire la acesta, nu are implicații juridice în ceea ce privește revendicările teritoriale sau delimitarea frontierelor maritime.

(b)

Un comitet constituit în temeiul articolului 10 din prezentul acord nu face nicio constatare cu privire la orice pretenție care i-ar impune să își bazeze constatările pe revendicări teritoriale sau pe delimitări ale frontierelor maritime (20) declarate.

11.3   Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează sau nu se aplică într-un mod care să aducă atingere jurisdicției, drepturilor și obligațiilor membrilor care decurg din dreptul internațional, inclusiv din dreptul mării (21).

11.4   Cu excepția cazului în care se prevede altfel, nicio dispoziție a prezentului acord nu implică faptul că un membru este obligat să aplice măsuri sau decizii luate de orice ORGP/ARGP la care nu este parte sau parte cooperantă necontractantă sau să recunoască o astfel de organizație sau un astfel de acord.

11.5   Prezentul acord nu modifică și nici nu anulează drepturile și obligațiile prevăzute în Acordul SMC.

Articolul 12

Denunțarea acordului în cazul în care nu sunt adoptate discipline cuprinzătoare

În cazul în care nu se adoptă discipline cuprinzătoare în termen de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord și cu excepția cazului în care Consiliul General decide altfel, prezentul acord încetează imediat.


(1)  Pentru o mai mare certitudine, acvacultura și pescuitul în apele continentale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului acord.

(2)  Pentru o mai mare certitudine, plățile între guverne, în temeiul acordurilor de acces la pescuit, nu sunt considerate subvenții în sensul prezentului acord.

(3)  Pentru o mai mare certitudine, în sensul prezentului acord, o subvenție poate fi atribuită membrului care o conferă, indiferent de pavilionul sau de înmatricularea oricărei nave implicate sau de naționalitatea beneficiarului.

(4)  „Pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN)” înseamnă activitățile descrise la punctul 3 din Planul internațional de acțiune privind prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, adoptat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în 2001.

(5)  În sensul articolului 3, „operator” înseamnă operator în sensul articolului 2 litera (e) în momentul săvârșirii infracțiunii de pescuit INN. Pentru o mai mare certitudine, interdicția de a acorda sau de a menține subvențiile în favoarea operatorilor implicați în activități de pescuit INN se aplică subvențiilor acordate pescuitului și activităților legate de pescuitul pe mare.

(6)  Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca obligând membrii să inițieze anchete privind pescuitul INN sau să facă determinări privind pescuitul INN.

(7)  Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca aducând atingere competenței entităților incluse pe listă în temeiul instrumentelor internaționale relevante sau acordării de noi drepturi entităților incluse pe listă de a face determinări privind pescuitul INN.

(8)  Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca amânând sau afectând valabilitatea sau caracterul executoriu al unei determinări privind pescuitul INN.

(9)  De exemplu, aceasta poate include o oportunitate de dialog sau de schimb de informații în scris, dacă acest lucru este solicitat de statul de pavilion sau de membrul care acordă subvenția.

(10)  Încetarea sancțiunilor este cea prevăzută de legislația sau procedurile autorității care a efectuat determinarea menționată la articolul 3.2.

(11)  În sensul prezentului alineat, un nivel sustenabil din punct de vedere biologic este nivelul stabilit de un membru costier care are jurisdicție asupra zonei în care se desfășoară activitatea de pescuit sau activitatea legată de pescuit, utilizând puncte de referință precum captura maximă durabilă (MSY) sau alte puncte de referință, proporționale cu datele disponibile pentru activitatea de pescuit; sau de către o ORGP/un ARGP relevant în zonele și pentru speciile care intră în sfera sa de competență.

(12)  În sensul articolului 8.1, membrii furnizează aceste informații în plus față de toate informațiile solicitate în temeiul articolului 25 din Acordul SMC și astfel cum se prevede în orice chestionar utilizat de Comitetul SMC, de exemplu G/SCM/6/Rev.1.

(13)  În cazul țărilor membre cel mai puțin dezvoltate și al țărilor membre în curs de dezvoltare cu o cotă anuală din volumul global al producției de capturi marine care nu depășește 0,8 %, conform celor mai recente date FAO publicate, astfel cum au fost transmise de Secretariatul OMC, notificarea informațiilor suplimentare de la prezentul paragraf poate fi efectuată o dată la patru ani.

(14)  Termenul „stocuri comune” se referă la stocurile care se găsesc în ZEE a două sau mai multe state membre costiere sau atât în ZEE, cât și într-o zonă situată dincolo de aceasta și adiacentă acesteia.

(15)  În schimb, pentru activitățile de pescuit care vizează mai multe specii, un membru poate furniza alte date relevante și disponibile privind capturile.

(16)  Această obligație poate fi îndeplinită prin punerea la dispoziție a unui link electronic actualizat către pagina web a membrului care face notificarea sau către o altă pagină oficială corespunzătoare care conține aceste informații.

(17)  Articolul XXIII alineatul (1) literele (b) și (c) din GATT 1994 și articolul 26 din Înțelegerea privind soluționarea litigiilor nu se aplică soluționării litigiilor în temeiul prezentului acord.

(18)  În sensul prezentului articol, „subvenție interzisă” de la articolul 4 din Acordul SMC se referă la subvențiile care fac obiectul interdicției prevăzute la articolul 3, 4 sau 5 din prezentul acord.

(19)  Pentru mai multă certitudine, această dispoziție nu se aplică crizelor economice sau financiare.

(20)  Această limitare se aplică, de asemenea, unui arbitru stabilit în temeiul articolului 25 din Memorandumul de înțelegere privind soluționarea litigiilor.

(21)  Inclusiv normele și procedurile ORGP/ARGP.


REGULAMENTE

8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/10


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/1117 AL COMISIEI

din 12 ianuarie 2023

de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează cerințele privind tipul și natura informațiilor ce fac obiectul schimbului de către autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (1), în special articolul 13 alineatul (7) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

Pentru a asigura o cooperare eficientă între autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă, este necesar să se precizeze care sunt informațiile referitoare la firmele de investiții și, după caz, la funcționarea sucursalelor acestora sau la exercitarea libertății de a presta servicii în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care sunt situate sediile lor centrale, ce urmează să fie furnizate de către autoritățile competente din statul membru de origine autorităților competente din statul membru gazdă și invers.

(2)

Este esențial ca schimbul de informații între autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă să fie privit în contextul mai larg al supravegherii grupurilor transfrontaliere de firme de investiții. Prin urmare, dacă este cazul, este oportun ca informațiile să fie furnizate la nivel consolidat. Mai precis, în cazul în care o firmă de investiții ce desfășoară activități prin intermediul unei sucursale deține o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang în statul membru în care își are sediul central, iar autoritatea competentă în cauză îndeplinește și rolul de supraveghetor al grupului, se consideră oportun să se furnizeze informații la nivel consolidat, mai degrabă decât la nivelul unei firme de investiții. Totuși, în acest caz, autoritatea competentă ar trebui să notifice autoritățile competente din statele membre gazdă în legătură cu faptul că informațiile sunt furnizate la nivelul consolidat al grupului de firme de investiții.

(3)

Deși sunt prezentate elementele-cheie care ar trebui să facă obiectul unui schimb de informații între autoritățile competente, nu ar fi oportun, în contextul unei cooperări eficiente la nivel transfrontalier între autoritățile competente, să se restricționeze domeniul de aplicare al unui astfel de schimb de informații. În special, articolul 14 din Directiva (UE) 2019/2034 stabilește dispoziții specifice pentru schimbul de informații privind verificarea la fața locului a sucursalelor care ar putea fi, de asemenea, relevante în contextul articolului 13 din directiva respectivă.

(4)

Cerințele privind cooperarea și schimbul de informații în ceea ce privește notificările privind exercitarea dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii sunt prevăzute la articolele 34 și 35 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), iar cerințele privind cooperarea dintre autoritățile competente responsabile cu supravegherea piețelor și a instrumentelor în cadrul activităților de supraveghere, cu verificările la fața locului sau cu investigațiile sunt prevăzute la articolul 80 din Directiva 2014/65/UE și sunt specificate mai în detaliu în Regulamentul delegat (UE) 2017/586 al Comisiei (3). Prin urmare, prezentul regulament nu specifică nicio cerință privind schimbul de informații în domeniile respective.

(5)

Deși informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului în scopul asigurării unei protecții adecvate a clienților și al garantării stabilității sistemului financiar din statul membru gazdă ar trebui specificate în contextul furnizării de servicii transfrontaliere într-un stat membru gazdă, ar trebui, de asemenea, evitată dublarea schimbului de informații. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare informațiile de care dispun deja, în special prin intermediul mecanismului instituit în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2034 pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente și autoritățile desemnate într-un anumit stat membru în temeiul articolului 67 din Directiva 2014/65/UE, în cazul în care autoritățile respective diferă, precum și în temeiul articolului 80 din Directiva 2014/65/UE și al Regulamentului delegat (UE) 2017/586.

(6)

Pentru a asigura o convergență suficientă a practicilor de reglementare și de supraveghere în întreaga Uniune și un nivel minim de schimb de informații care să permită autorităților competente să își îndeplinească sarcinile de supraveghere, este necesar să se stabilească cerințe minime pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă. Informațiile respective ar trebui să acopere cel puțin toate domeniile menționate la articolul 13 din Directiva (UE) 2019/2034, și anume informații cu privire la: structura de administrare și de proprietate a firmei de investiții, respectarea de către firma de investiții a cerințelor de fonduri proprii, respectarea de către firma de investiții a cerințelor privind riscul de concentrare și a cerințelor de lichiditate, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern ale firmei de investiții, precum și orice alți factori relevanți care ar putea influența riscul prezentat de firma de investiții. Pentru a facilita o supraveghere adecvată a firmelor de investiții, autoritățile competente din statul membru gazdă și din statul membru de origine ar trebui să se informeze reciproc cu privire la situațiile identificate de nerespectare a legislației naționale sau a Uniunii, în cazul în care o astfel de neconformitate poate afecta protecția clienților sau stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă, precum și cu privire la măsurile de supraveghere și la sancțiunile impuse firmelor de investiții. În plus, informațiile suplimentare privind pregătirea pentru situații de urgență ar trebui să se regăsească printre informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului între autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă, astfel încât acestea din urmă să fie în măsură să monitorizeze firmele de investiții în mod eficace.

(7)

Pentru a se asigura desfășurarea într-un interval de timp rezonabil a schimbului de informații relevante, evitându-se, în același timp, situațiile în care autoritățile competente dintr-un stat membru de origine sunt obligate să comunice orice informații cu privire la o firmă de investiții, indiferent de natura și importanța acestora, tuturor autorităților competente din statele membre gazdă, este oportun ca, în anumite cazuri specifice, doar informațiile care sunt relevante pentru o sucursală anume să fie transmise exclusiv autorităților competente însărcinate cu supravegherea sucursalei respective. În scopuri similare de eficacitate și proporționalitate, într-un număr de domenii specifice, ar trebui ca autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă să facă schimb doar de informații referitoare la situațiile de neconformitate identificate, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să se facă schimb de informații în cazul în care firma de investiții respectă legislația națională și legislația Uniunii.

(8)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și elaborat în consultare cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(9)

ABE a desfășurat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile aferente potențiale și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Informații pe bază consolidată

În cazul în care firma de investiții mamă de cel mai înalt rang este stabilită în același stat membru în care își are sediul central firma de investiții, iar autoritatea competentă din statul membru de origine al firmei de investiții este, de asemenea, supraveghetorul grupului stabilit în conformitate cu articolul 46 din Directiva (UE) 2019/2034, autoritatea competentă respectivă furnizează informații cu privire la firma de investiții respectivă la nivel consolidat pentru grupul de firme de investiții și informează autoritățile competente din statele membre gazdă cu privire la faptul că informațiile sunt furnizate la nivel consolidat.

Articolul 2

Informații privind structura de administrare și de proprietate a firmelor de investiții ce desfășoară activități prin intermediul unei sucursale

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații privind structura organizațională a unei firme de investiții, liniile de activitate și relațiile sale cu entitățile din cadrul grupului.

(2)   În plus față de tipul de informații menționat la alineatul (1), autoritățile competente din statul membru de origine care supraveghează o firmă de investiții ce nu a fost identificată ca fiind o firmă de investiții mică și neinterconectată în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului (5) furnizează autorităților competente din statul membru gazdă următoarele informații în legătură cu firma de investiții:

(a)

structura organului de conducere și a conducerii superioare, precum și descrierea repartizării responsabilităților legate de supravegherea unei sucursale;

(b)

lista acționarilor și a asociaților care dețin participații calificate.

Articolul 3

Informații privind respectarea cerințelor de fonduri proprii

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă dacă o firmă de investiții respectă sau nu următoarele cerințe:

(a)

cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 57 din regulamentul respectiv;

(b)

dacă este cazul, orice cerințe de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034;

(c)

dacă este cazul, orice orientări privind fondurile proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034.

(2)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă următoarele informații privind cerințele de fonduri proprii aplicabile unei firme de investiții:

(a)

valoarea cerințelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033;

(b)

dacă valoarea menționată la litera (a) a fost stabilită în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Regulamentul (UE) 2019/2033;

(c)

dacă este cazul, valoarea oricăror cerințe de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 și motivele impunerii acestora;

(d)

dacă este cazul, valoarea oricăror orientări privind fondurile proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034.

(3)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o firmă de investiții nu a respectat cerințele de fonduri proprii aplicabile menționate la alineatul (1). În cadrul informațiilor furnizate se explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(4)   În cazul în care o firmă de investiții a fost scutită de la aplicarea părții a doua din Regulamentul (UE) 2019/2033 în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol la nivel consolidat.

(5)   În cazul în care unei firme de investiții i s-a permis să aplice articolul 8 din Regulamentul (UE) 2019/2033, autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă dacă firma de investiții respectă cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 8 alineatele (3) și (4) din regulamentul respectiv.

Articolul 4

Informații privind respectarea cerințelor privind riscul de concentrare și a cerințelor de lichiditate

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă dacă o firmă de investiții respectă cerințele privind riscul de concentrare prevăzute în partea a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033.

(2)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o firmă de investiții nu a respectat cerințele privind riscul de concentrare aplicabile, astfel cum sunt prevăzute în partea a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033. În cadrul informațiilor furnizate se explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(3)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă dacă o firmă de investiții respectă cerințele de lichiditate prevăzute în partea a cincea din Regulamentul (UE) 2019/2033, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 57 alineatul (1) din regulamentul respectiv și de aplicarea eventualelor derogări în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.

(4)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o firmă de investiții nu a respectat cerințele de lichiditate aplicabile, astfel cum sunt prevăzute în partea a cincea din Regulamentul (UE) 2019/2033. În cadrul informațiilor furnizate se explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(5)   Autoritățile competente din statul membru de origine transmit autorităților competente din statul membru gazdă evaluarea lor globală a profilului de risc de lichiditate al unei firme de investiții și a gestionării riscurilor, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 și de aplicarea eventualelor derogări în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.

(6)   În cazul în care autoritățile competente au scutit o firmă de investiții de aplicarea părții a cincea din Regulamentul (UE) 2019/2033 în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din regulamentul respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol la nivel consolidat.

Articolul 5

Informații privind procedurile administrative și contabile

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statul membru de origine au stabilit că o firmă de investiții nu a respectat standardele și procedurile contabile aplicabile pe care trebuie să le respecte firma de investiții în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2)   În cazul în care informațiile menționate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru o anumită sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 6

Informații privind mecanismele de control intern

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care autoritățile competente din statele membre de origine au stabilit că o firmă de investiții nu a respectat cerințele referitoare la mecanismele de control intern, inclusiv măsurile de gestionare a riscurilor, de control al riscurilor și de audit intern prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 și în Directiva (UE) 2019/2034. Informațiile care trebuie furnizate explică situația și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(2)   În cazul în care informațiile menționate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru o anumită sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 7

Informații privind alți factori relevanți care ar putea influența riscul prezentat de firma de investiții

(1)   În plus față de informațiile și constatările prevăzute în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2034, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice riscuri semnificative și la evaluarea în scopuri de supraveghere a acestora, astfel cum reiese din analiza de supraveghere și evaluare efectuată în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034 sau prin orice altă activitate de supraveghere desfășurată de autoritățile competente din statul membru de origine.

(2)   În cazul în care informațiile menționate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru o anumită sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 8

Informații privind neconformitatea generală

(1)   În cazul în care nu se aplică articolele 3-7 din prezentul regulament sau dispozițiile relevante privind schimbul de informații din Directiva 2014/65/UE sau din Regulamentul delegat (UE) 2017/586, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează autorităților competente din statul membru gazdă informații cu privire la orice situație în care au constatat că o firmă de investiții nu a respectat oricare dintre următoarele cerințe, în cazul în care o astfel de neconformitate ar putea afecta protecția clienților sau stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă:

(a)

cerințele legate de supravegherea prudențială a firmelor de investiții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7), în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9), în Regulamentul (UE) 2019/2033 și în Directiva (UE) 2019/2034;

(b)

cerințele prevăzute în temeiul altor legi naționale relevante.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) explică neconformitatea și măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate.

(3)   În cazul în care informațiile menționate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru o anumită sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 9

Comunicarea măsurilor de supraveghere și a sancțiunilor

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine informează autoritățile competente din statul membru gazdă cu privire la orice sancțiuni administrative sau măsuri administrative ori măsuri de supraveghere impuse unei firme de investiții în legătură cu încălcări ale cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 sau în Directiva (UE) 2019/2034 și care afectează operațiunile sucursalei sale.

(2)   În cazul în care informațiile indicate la alineatul (1) sunt relevante doar pentru o anumită sucursală, autoritățile competente din statul membru de origine furnizează informațiile doar autorităților competente din statul membru gazdă în care este stabilită sucursala respectivă.

Articolul 10

Informații privind măsurile de pregătire pentru situații de urgență

Autoritățile competente din statul membru de origine și autoritățile competente din statul membru gazdă fac schimb de informații cu privire la măsurile de pregătire pentru situații de urgență. În special, acestea se informează reciproc cu privire la următoarele:

(a)

datele de contact în caz de urgență ale persoanelor din cadrul autorităților competente care sunt însărcinate cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

procedurile de comunicare care se aplică în situații de urgență.

Articolul 11

Informații furnizate de autoritățile din statul membru gazdă

Autoritățile competente din statul membru gazdă furnizează autorităților competente din statul membru de origine următoarele informații:

(a)

o descriere a oricărei situații în care autoritățile competente din statul membru gazdă au constatat că o sucursală nu a respectat nicio cerință referitoare la supravegherea prudențială a firmelor de investiții, inclusiv cerințele din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Directiva 2013/36/UE, Directiva 2014/59/UE, Regulamentul (UE) 2019/2033 și Directiva (UE) 2019/2034, împreună cu informații privind măsurile de supraveghere adoptate sau care urmează să fie adoptate pentru a remedia neconformitatea;

(b)

orice informații și constatări cu privire la orice probleme și riscuri potențiale prezentate de sucursală sau de activitățile acesteia în statul membru gazdă care au un impact semnificativ asupra protecției clienților sau asupra stabilității sistemului financiar din statul membru gazdă, astfel cum au fost identificate de autoritățile competente din statul membru gazdă.

Articolul 12

Informații privind prestatorii de servicii transfrontaliere

La primirea unei cereri de informații din partea autorităților competente dintr-un stat membru gazdă în legătură cu o firmă de investiții care desfășoară activități în temeiul libertății de a presta servicii în statul membru gazdă respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine le furnizează informațiile specificate la articolul 3 alineatele (1) și (3), la articolul 4 alineatele (1), (2) și (3), la articolul 5 alineatul (1), la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 ianuarie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 314, 5.12.2019, p. 64.

(2)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2017/586 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la schimbul de informații dintre autoritățile competente atunci când acestea cooperează în cadrul activităților de supraveghere, al verificărilor la fața locului și al investigațiilor (JO L 87, 31.3.2017, p. 382).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(5)  Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(8)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(9)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/17


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/1118 AL COMISIEI

din 12 ianuarie 2023

de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează condițiile în care își exercită sarcinile colegiile de supraveghetori

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (1), în special articolul 48 alineatul (8),

întrucât:

(1)

În vederea înființării colegiilor de supraveghetori și a identificării membrilor colegiului și a potențialilor observatori, este necesară cartografierea grupurilor de firme de investiții. Scopul unei astfel de cartografieri este de a identifica entitățile sau sucursalele grupului din Uniune sau dintr-o țară terță și de a descrie, pentru fiecare entitate din grup, natura, localizarea, autoritățile implicate în supravegherea sa, derogările prudențiale aplicabile, importanța sa pentru grup și importanța sa pentru țara în care este autorizat sau înființat.

(2)

Pentru a asigura o aplicare coerentă a articolului 48 din Directiva (UE) 2019/2034 în întreaga Uniune și, prin urmare, condiții de concurență echitabile, este important să se promoveze convergența practicilor supraveghetorilor grupului în ceea ce privește înființarea de colegii de supraveghetori pentru grupurile de firme de investiții. În special, întrucât înființarea de colegii de supraveghetori este lăsată la latitudinea supraveghetorului grupului stabilit în conformitate cu articolul 46 din Directiva (UE) 2019/2034, este esențial să se stabilească criterii comune pe care supraveghetorii grupurilor ar trebui să le ia în considerare atunci când stabilesc dacă ar trebui înființat un colegiu de supraveghetori. Aceste criterii comune ar trebui să includă criterii de proporționalitate, să reflecte necesitatea de a facilita sarcinile de supraveghere și să faciliteze coordonarea dintre autoritățile de supraveghere relevante din țări terțe și cooperarea cu aceste autorități, în special în cazul în care o astfel de coordonare și cooperare sunt necesare pentru a face schimb de informații relevante privind modelul de marjă cu autoritățile de supraveghere ale membrilor compensatori ai contrapărților centrale calificate (CPCC) sau cu autoritățile de supraveghere ale CPCC, precum și pentru a actualiza aceste informații.

(3)

Pentru a spori eficiența și eficacitatea funcționării colegiilor de supraveghetori, acordurile scrise menționate la articolul 48 alineatul (6) al treilea paragraf din Directiva (UE) 2019/2034 ar trebui să acopere toate domeniile de activitate ale colegiului. Prin urmare, aceste acorduri scrise ar trebui să acopere și acordurile dintre membrii colegiului implicați în activități specifice ale colegiului, inclusiv activități desfășurate prin intermediul unor substructuri specifice ale colegiului, în cazul în care astfel de substructuri sunt instituite din motive de eficiență. Din același motiv, acordurile scrise ar trebui să cuprindă și aspectele operaționale ale activității colegiului, deoarece aspectele respective sunt esențiale pentru facilitarea funcționării colegiului de supraveghetori atât în situațiile de funcționare normală, cât și în situații de urgență. În fine, acordurile scrise ar trebui să fie cuprinzătoare, coerente și exhaustive și ar trebui să ofere o bază adecvată și corespunzătoare pentru ca autoritățile competente să își poată îndeplini atribuțiile și sarcinile în cadrul colegiului de supraveghetori, și nu în afara acestuia.

(4)

Colegiile de supraveghetori reprezintă un instrument esențial pentru schimbul de informații, pregătirea în vederea situațiilor de urgență și gestionarea acestora, precum și pentru a permite supraveghetorului grupului să desfășoare o supraveghere eficientă pe bază consolidată. Pentru a asigura coerența și pentru a permite Autorității Bancare Europene (ABE) să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), ABE ar trebui să participe la toate colegiile de supraveghetori. În plus, având în vedere rolul de coordonare al colegiilor de supraveghetori pentru toate activitățile de supraveghere referitoare la grupurile de firme de investiții care decurg din alte acte legislative ale Uniunii, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) ar trebui să fie întotdeauna invitată să participe la reuniunile și activitățile colegiului de supraveghetori, în conformitate cu acordurile scrise.

(5)

Pentru a putea desfășura toate activitățile colegiului, supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori ar trebui să aibă o imagine de ansamblu a activităților desfășurate de toate entitățile grupului de firme de investiții în cauză, inclusiv a activităților entităților care desfășoară activități financiare fără a fi calificate drept firme de investiții, precum și a activităților entităților care își desfășoară activitatea în țări terțe. Din același motiv, ar trebui promovată interacțiunea dintre supraveghetorul grupului, membrii colegiului, autoritățile sau organismele publice dintr-un stat membru care sunt responsabile cu supravegherea oricărei entități a grupului de firme de investiții sau sunt implicate în această activitate de supraveghere, inclusiv autoritățile competente din statele membre gazdă în care sunt stabilite sucursale evaluate ca fiind importante, autoritățile sau organismele responsabile cu supravegherea piețelor instrumentelor financiare și cu prevenirea utilizării sistemului financiar pentru spălarea banilor și finanțarea terorismului, autoritățile sau organismele responsabile cu protecția consumatorilor și autoritățile de rezoluție. Prin urmare, este important ca acestor autorități sau organisme publice să li se permită să participe la activitatea colegiului de supraveghetori în calitate de observatori, după caz.

(6)

În interesul transparenței și pentru a asigura buna funcționare a colegiului de supraveghetori, membrii colegiului ar trebui să discute și să convină asupra domeniului de aplicare și a nivelului de implicare a altor autorități, după caz, care ar trebui să participe la colegiul de supraveghetori în calitate de observatori. Condițiile de participare a acestor autorități în calitate de observatori în cadrul colegiului de supraveghetori ar trebui să fie stabilite în mod clar în acordurile scrise și ar trebui comunicate tuturor autorităților care participă în calitate de observatori în cadrul colegiului de supraveghetori.

(7)

Pentru a-și îndeplini mai bine atribuțiile și pentru a evita suprapunerea sarcinilor, inclusiv duplicarea cererilor de informații adresate entităților supravegheate ale grupului, membrii colegiului de supraveghetori ar trebui să colaboreze îndeaproape și să își coordoneze acțiunile de supraveghere în cea mai mare măsură posibilă. Din același motiv, membrii colegiului de supraveghetori ar trebui să revizuiască periodic orice acorduri privind delegarea sarcinilor și a responsabilităților și, în special, atunci când membrii colegiului stabilesc alocarea resurselor și elaborează planul pentru sarcinile de supraveghere la fața locului și ex situ la nivelul colegiului de supraveghetori.

(8)

Supraveghetorul grupului ar trebui să aibă posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra situației grupului și de a acționa ca facilitator, asigurând buna circulație a informațiilor între membrii colegiului. Prin urmare, supraveghetorul grupului ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor și a responsabilităților sale și ar trebui să acționeze în calitate de coordonator pentru colectarea și diseminarea informațiilor primite de la oricare membru al colegiului de supraveghetori, de la orice alt observator sau de la orice entitate a grupului sau de la orice alte organisme sau autorități de supraveghere înființate în legătură cu grupul de firme de investiții. Același lucru este valabil și pentru membrii colegiului, care trebuie să aibă acces la informațiile relevante pentru a-și îndeplini sarcinile și atribuțiile în legătură cu entitățile de care sunt responsabili și în legătură cu necesitatea de a face schimb de informații relevante cu ceilalți membri ai colegiului de supraveghetori. În special, în cazul în care supraveghetorul grupului stabilește că anumite informații sunt relevante pentru un alt membru al colegiului de supraveghetori, nu ar trebui să excludă în mod nejustificat membrii colegiului de la primirea informațiilor respective.

(9)

Colegiile de supraveghetori facilitează cooperarea și coordonarea între autoritățile competente. Acest lucru este valabil în special în cazul oricăror decizii privind utilizarea modelelor interne pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii care necesită aprobarea prealabilă a autorităților competente. Prin urmare, este important să se specifice condițiile în care supraveghetorul grupului și autoritățile competente în cauză fac schimb de informații cu privire la performanța modelelor interne și să se discute și să se ajungă la un acord cu privire la măsurile de remediere a ineficiențelor identificate.

(10)

Pentru a aloca resurse de supraveghere și pentru a dezvolta sau coordona sarcini de supraveghere la fața locului și ex situ la nivelul colegiului de supraveghetori, membrii colegiului de supraveghetori ar trebui să țină seama de rezultatele procesului de analiză de supraveghere și evaluare menționat la articolul 36 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034 care este efectuat pentru grupul de firme de investiții și pentru fiecare dintre entitățile acestuia. Pentru a identifica mai bine prioritățile activității comune de supraveghere și pentru a asigura alocarea adecvată a resurselor, instituirea programului de supraveghere prudențială al colegiului ar trebui, prin urmare, să înceapă odată ce au fost finalizate aceste procese de analiză de supraveghere și evaluare și ar trebui să se încheie după ce autoritățile competente au luat în considerare sarcinile pe care s-au angajat să le îndeplinească la nivel național, resursele alocate acestor sarcini și termenele respective pentru îndeplinirea sarcinilor în cauză.

(11)

Membrii colegiului de supraveghetori ar trebui să își coordoneze activitățile de pregătire pentru situații de urgență și de răspuns la situații de urgență, inclusiv în cazul unor evoluții negative care pot compromite grav funcționarea normală și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia ori alte situații care afectează sau ar putea afecta în mod direct situația financiară și economică a unui grup de firme de investiții sau a oricăreia dintre entitățile acestuia.

(12)

Este necesar să se asigure că o situație de urgență este evaluată și abordată în mod corespunzător. Prin urmare, atunci când se confruntă cu o situație de urgență, membrii colegiului de supraveghetori ar trebui, sub coordonarea supraveghetorului grupului, să urmărească să realizeze o evaluare prudențială coordonată a situației, să convină asupra unui răspuns coordonat în materie de supraveghere și să monitorizeze punerea în aplicare a răspunsului lor. Membrii colegiului de supraveghetori ar trebui, de asemenea, să se asigure că orice comunicare externă este coordonată și că o astfel de comunicare acoperă elemente care sunt convenite ex ante între ei.

(13)

Prezentul regulament are la bază proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate Comisiei de către ABE.

(14)

ABE a consultat ESMA, a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

SECȚIUNEA 1

ÎNFIINȚAREA DE COLEGII

Articolul 1

Cartografierea grupurilor de firme de investiții

(1)   Supraveghetorul grupului cartografiază un grup de firme de investiții pentru a identifica următoarele entități din grup:

(a)

firmele de investiții autorizate într-un stat membru și sucursalele stabilite într-un stat membru, altele decât firmele de investiții cărora li se aplică articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului (3);

(b)

instituțiile financiare, întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare, agenții delegați și sucursalele acestora autorizate sau stabilite într-un stat membru;

(c)

firmele de investiții, instituțiile financiare, întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare, agenții delegați și sucursalele acestora autorizate sau stabilite într-o țară terță.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (a), în cartografiere se reflectă următoarele informații:

(a)

statul membru în care este autorizată firma de investiții sau în care este stabilită sucursala;

(b)

autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea firmei de investiții sau autoritatea competentă a statului membru gazdă în care este stabilită sucursala, precum și alte autorități relevante din sectorul financiar ale statului membru respectiv, inclusiv autoritățile competente responsabile cu supravegherea piețelor instrumentelor financiare, cu prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului sau cu protecția consumatorului și cu rezoluția;

(c)

în cazul unei firme de investiții autorizate într-un stat membru, dacă îndeplinește criteriile pentru a fi considerată o firmă de investiții mică și neinterconectată, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033.

(3)   În sensul alineatului (1) literele (b) și (c), în cartografiere se reflectă următoarele informații:

(a)

statul membru sau țara terță în care a fost autorizată sau stabilită entitatea din grup sau sucursala;

(b)

autoritatea responsabilă cu supravegherea entității din grup sau a sucursalei respective sau implicată în această activitate de supraveghere;

(c)

informații privind importanța entității din grup sau a sucursalei pentru statul membru menționat la litera (a) și pentru grupul de firme de investiții, precum și criteriile relevante utilizate de autoritățile competente pentru a stabili această importanță.

Articolul 2

Stabilirea oportunității înființării unui colegiu de supraveghetori

(1)   Atunci când stabilește dacă înființarea unui colegiu de supraveghetori este adecvată, supraveghetorul grupului ține seama de cartografierea grupului menționată la articolul 1 și verifică dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

grupul de firme de investiții este format din cel puțin două firme de investiții care sunt autorizate și își desfășoară activitatea în două state membre diferite;

(b)

exercitarea sarcinilor menționate la articolul 48 din Directiva (UE) 2019/2034 ar fi facilitată prin înființarea unui colegiu de supraveghetori;

(c)

coordonarea și cooperarea cu autoritățile de supraveghere relevante din țările terțe ar fi realizate mai eficient în cadrul unui colegiu de supraveghetori;

(d)

coordonarea și cooperarea sunt necesare pentru a face schimb de informații cu autoritățile de supraveghere ale membrilor compensatori ai contrapărților centrale calificate („CPCC”) sau cu autoritățile de supraveghere ale CPC-urilor în sensul articolului 23 alineatul (1) primul paragraf litera (c) și al articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/2033 și pentru a actualiza informațiile respective.

(2)   În cazul în care este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d), înființarea unui colegiu este considerată adecvată, cu excepția cazului în care supraveghetorul grupului consideră că o astfel de înființare nu ar fi adecvată având în vedere în special cartografierea grupului menționată la articolul 1 și, mai ales, în cazul în care firmele de investiții sunt considerate firme de investiții mici și neinterconectate, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033.

Articolul 3

Comunicarea referitoare la înființarea unui colegiu de supraveghetori

(1)   În cazul în care a fost înființat un colegiu de supraveghetori, supraveghetorul grupului, fără întârzieri nejustificate:

(a)

notifică autorităților competente și de supraveghere menționate la articolul 48 alineatul (5) din Directiva (UE) 2019/2034 calitatea lor de membri în colegiul de supraveghetori;

(b)

informează ABE și firma de investiții-mamă din Uniune, societatea de investiții holding-mamă din Uniune sau societatea financiară holding mixtă-mamă din Uniune (oricare dintre aceste entități fiind desemnată și ca „întreprindere-mamă din Uniune”) vizată cu privire la înființarea colegiului de supraveghetori, cu privire la identitatea membrilor și a observatorilor săi, precum și cu privire la orice modificare a componenței colegiului respectiv.

(2)   În cazul în care nu a fost înființat un colegiu de supraveghetori, deși au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (a), supraveghetorul grupului notifică ABE, fără întârzieri nejustificate, decizia sa de a nu înființa un colegiu de supraveghetori și își justifică decizia.

SECȚIUNEA 2

FUNCȚIONAREA COLEGIILOR

Articolul 4

Stabilirea acordurilor scrise

(1)   Acordurile scrise menționate la articolul 48 alineatul (6) al treilea paragraf din Directiva (UE) 2019/2034 trebuie să conțină toate elementele următoare:

(a)

informații privind structura generală a grupului în cauză, în ceea ce privește toate entitățile grupului, inclusiv întreprinderea-mamă din Uniune;

(b)

identificarea membrilor colegiului de supraveghetori, inclusiv a membrilor care sunt autorități de supraveghere în țări terțe, și a observatorilor menționați la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament;

(c)

o descriere a condițiilor care reglementează participarea autorităților de supraveghere din țări terțe menționate la articolul 48 alineatul (5) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034 la colegiul de supraveghetori, în special în ceea ce privește implicarea acestora în diferitele dialoguri și procese ale colegiului de supraveghetori și drepturile și obligațiile acestora în ceea ce privește schimbul de informații în cadrul colegiului de supraveghetori;

(d)

dacă supraveghetorul grupului poate invita observatori, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, precum și condițiile de participare a acestora la activitățile colegiului de supraveghetori;

(e)

modalitățile de schimb de informații, inclusiv sfera de cuprindere a informațiilor, frecvența și canalele de comunicare, inclusiv schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere din țări terțe și cu autoritățile de rezoluție menționate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (v) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 care au fost invitate să participe în cadrul colegiului în calitate de observatori;

(f)

modalitățile de tratare a informațiilor confidențiale;

(g)

procedurile de colectare de informații de la entitățile grupului de firme de investiții și de verificare a acestor informații;

(h)

procesul de coordonare a cererilor de informații din partea autorităților de supraveghere ale membrilor compensatori ai CPCC-urilor sau din partea autorităților de supraveghere ale CPCC-urilor;

(i)

modalitățile de delegare a sarcinilor și a responsabilităților, după caz;

(j)

descrierea eventualelor substructuri ale colegiului, după caz;

(k)

modalitățile de planificare și coordonare a activităților de supraveghere în situațiile de funcționare normală;

(l)

modalitățile de planificare și coordonare a activităților de supraveghere pentru pregătirea pentru situațiile de urgență și în situațiile de urgență, inclusiv planurile de urgență și instrumentele și procedurile de comunicare;

(m)

procedurile de informare a supraveghetorului grupului și a membrilor colegiului de supraveghetori înainte și după impunerea de sancțiuni semnificative entităților grupurilor de firme de investiții;

(n)

politica de comunicare a supraveghetorului grupului și a membrilor colegiului de supraveghetori cu întreprinderea-mamă din Uniune și cu entitățile grupului;

(o)

procedurile și termenele convenite pentru transmiterea documentelor aferente reuniunilor colegiului de supraveghetori;

(p)

orice alt acord între membrii colegiului de supraveghetori, inclusiv indicatorii conveniți pentru a identifica semnalele timpurii de alarmă, riscurile potențiale și punctele vulnerabile;

(q)

dispoziții privind situația în care un membru sau un observator își încetează participarea la colegiu și, în special, privind obligațiile de stocare și de furnizare a accesului la datele care au fost comunicate înainte de o astfel de încetare.

(2)   Acordurile scrise menționate la articolul 48 alineatul (6) al treilea paragraf din Directiva (UE) 2019/2034 pot prevedea alte elemente convenite între supraveghetorul consolidant și membrii colegiului.

Articolul 5

Identificarea observatorilor

(1)   Supraveghetorul grupului invită, după caz și pe lângă membrii colegiului de supraveghetori și ABE, să participe la reuniunile și activitățile colegiului de supraveghetori în calitate de observatori următoarele autorități:

(a)

autoritățile competente din acele state membre gazdă în care sunt stabilite sucursale care au fost considerate importante în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (c);

(b)

ESMA;

(c)

banca centrală națională a unui stat membru în care este autorizată sau stabilită o entitate din grup, inclusiv întreprinderea-mamă din Uniune, sau Banca Centrală Europeană;

(d)

autoritățile sau organismele publice dintr-un stat membru care sunt responsabile cu supravegherea oricărei entități a grupului de firme de investiții, sau implicate în această activitate de supraveghere, inclusiv autoritățile competente responsabile cu supravegherea piețelor instrumentelor financiare, cu prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului și cu protecția consumatorilor, precum și autoritățile competente din statul membru de origine al unui membru compensator sau autoritățile competente ale CPCC menționate la articolul 48 din Directiva (UE) 2019/2034;

(e)

autoritățile de rezoluție menționate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (v) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(2)   Supraveghetorul grupului, în consultare cu membrii colegiului de supraveghetori, precizează, în acordurile scrise de coordonare și cooperare menționate la articolul 4, modalitățile prin care autoritățile menționate la alineatul (1) literele (a)-(e) al prezentului articol pot participa la colegiul de supraveghetori. Supraveghetorul grupului informează toți membrii și observatorii colegiului de supraveghetori cu privire la aceste acorduri.

Articolul 6

Participarea la reuniunile colegiului de supraveghetori

(1)   Atunci când organizează o reuniune a colegiului, astfel cum se menționează la articolul 48 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034, supraveghetorul grupului ia în considerare toate elementele următoare:

(a)

subiectele care urmează să fie discutate, activitățile avute în vedere și obiectivele reuniunii, în special în ceea ce privește relevanța acestora pentru toate entitățile grupului de firme de investiții în funcție de cartografierea efectuată în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament;

(b)

importanța fiecărei entități a grupului de firme de investiții, în funcție de cartografierea efectuată în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, atât pentru grupul de firme de investiții, cât și pentru statul membru în care entitatea respectivă a fost autorizată sau stabilită.

(2)   Supraveghetorul grupului, membrii și observatorii din cadrul colegiului de supraveghetori se asigură, pe baza subiectelor discutate și a obiectivelor urmărite, că la reuniunile sau activitățile colegiului de supraveghetori participă cei mai potriviți reprezentanți. Reprezentanții respectivi au competența de a angaja autoritățile lor, în calitate de membri sau de observatori ai colegiului, în cea mai mare măsură posibilă, pentru discuțiile și deciziile care urmează să fie luate în cadrul reuniunilor respective.

(3)   Supraveghetorul grupului poate, pe baza subiectelor și a obiectivelor reuniunii colegiului de supraveghere, să invite reprezentanți ai entităților grupului de firme de investiții să participe la reuniunile respective.

Articolul 7

Delegarea de sarcini și responsabilități

(1)   Atunci când stabilește și actualizează programul de supraveghere prudențială al colegiului menționat la articolul 14, supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori au în vedere posibilitatea încheierii unor acorduri privind delegarea voluntară a sarcinilor și a responsabilităților menționată la articolul 48 alineatul (2) litera (e) din Directiva (UE) 2019/2034, în special în cazul în care se preconizează că o astfel de delegare va determina o supraveghere mai eficientă și mai eficace, mai ales prin eliminarea suprapunerilor inutile ale cerințelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește cererile de informații.

(2)   Încheierea unui acord privind delegarea sarcinilor și a responsabilităților este notificată întreprinderii-mamă din Uniune de către supraveghetorul grupului și firmei de investiții în cauză de către autoritatea competentă, care își deleagă competențele.

Articolul 8

Schimbul de informații între membrii colegiului de supraveghetori și un grup de firme de investiții

(1)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori coordonează comunicarea de informații către orice entitate a grupului de firme de investiții și solicitarea de informații adresată oricărei astfel de entități, după cum urmează:

(a)

supraveghetorul grupului comunică informații întreprinderii-mamă din Uniune și solicită informații de la aceasta;

(b)

membrii colegiului de supraveghetori comunică informații entităților grupului de firme de investiții care intră în sfera lor de competență de supraveghere și solicită informații de la acestea în funcție de cartografierea efectuată în conformitate cu articolul 1.

(2)   Un membru al colegiului de supraveghetori care, în mod excepțional, intenționează să comunice informații întreprinderii-mamă din Uniune sau să solicite informații de la aceasta informează în prealabil supraveghetorul grupului cu privire la acest lucru.

(3)   În cazul în care, în mod excepțional, intenționează să comunice informații unei entități a grupului de firme de investiții care nu intră în sfera sa de competență directă în funcție de cartografierea efectuată în conformitate cu articolul 1 sau intenționează să solicite informații de la o asemenea entitate, supraveghetorul grupului informează în prealabil membrul în cauză al colegiului responsabil cu supravegherea entității respective.

SECȚIUNEA 3

PLANIFICAREA ȘI COORDONAREA ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE ÎN SITUAȚIILE DE FUNCȚIONARE NORMALĂ

Articolul 9

Condițiile generale pentru schimbul de informații în cadrul colegiului de supraveghetori

(1)   Supraveghetorul grupului, membrii și observatorii colegiului de supraveghetori fac schimb de toate informațiile necesare pentru a facilita exercitarea funcțiilor și a atribuțiilor care le revin, inclusiv a sarcinilor menționate la articolele 48 și 49 din Directiva (UE) 2019/2034.

(2)   Printre informațiile menționate la alineatul (1) se numără toate informațiile relevante, indiferent dacă au fost primite de la o entitate din grup sau de la o sucursală, de la o autoritate competentă sau de la o autoritate de supraveghere ori de la orice altă sursă, și se transmit într-un mod adecvat, exact și în timp util.

Articolul 10

Schimbul de informații pentru a spori eficiența supravegherii grupurilor de firme de investiții

(1)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori își transmit periodic următoarele informații:

(a)

informațiile menționate la articolul 13 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2019/2034, astfel cum se specifică în Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 al Comisiei (4);

(b)

informațiile necesare pentru îndeplinirea cerințelor de cooperare prevăzute la articolul 49 din Directiva (UE) 2019/2034;

(c)

dacă este cazul, informații privind mediul macroeconomic în care își desfășoară activitatea grupul de firme de investiții și entitățile sale.

(2)   Pe baza informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (1), supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori identifică și fac schimb de informații cantitative pentru a detecta semnalele de alertă timpurie, riscurile și vulnerabilitățile potențiale și pentru a contribui la procesul de analiză de supraveghere și evaluare.

Articolul 11

Schimbul de informații în scopul procesului de analiză de supraveghere și evaluare

(1)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori fac schimb de informații cu privire la rezultatele procesului de analiză de supraveghere și evaluare desfășurat în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) cuprind cel puțin următoarele elemente:

(a)

elementele menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (a)-(g) din Directiva (UE) 2019/2034 care au făcut obiectul unei analize de supraveghere și evaluare;

(b)

rezultatele evaluării conform căreia a fost identificată una dintre situațiile menționate la articolul 40 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034, inclusiv, după caz, informații cu privire la orice cerințe de fonduri proprii suplimentare care au fost impuse în conformitate cu articolele 39 și 40 din Directiva (UE) 2019/2034 și orice informații cu privire la concluziile revizuirii efectuate în conformitate cu articolul 41 din directiva respectivă, precum și, după caz, orice cereri conexe de fonduri proprii suplimentare;

(c)

rezultatele evaluării adecvării lichidității efectuate în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034 și, după caz, informații cu privire la orice cerințe de lichiditate specifice, impuse în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (k) și cu articolul 42 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034;

(d)

informații cu privire la alte măsuri de supraveghere sau măsuri de intervenție timpurie întreprinse ori care urmează să fie întreprinse pentru a remedia deficiențele identificate în urma procesului de analiză de supraveghere și evaluare;

(e)

informații cu privire la constatările inspecțiilor la fața locului și ale monitorizării ex situ care sunt relevante pentru evaluarea profilului de risc al grupului de firme de investiții sau al entităților acestuia.

Articolul 12

Schimbul de informații cu privire la analiza continuă a autorizării utilizării modelelor interne

(1)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori își transmit toate informațiile relevante cu privire la rezultatul analizei continue a autorizării utilizării modelelor interne menționate la articolul 37 din Directiva (UE) 2019/2034.

(2)   În cazul în care supraveghetorul grupului sau orice membru al colegiului de supraveghetori a constatat că o entitate a grupului de firme de investiții, inclusiv întreprinderea-mamă din Uniune, nu mai îndeplinește cerințele pentru aplicarea modelelor interne sau a identificat deficiențe în conformitate cu articolul 37 din Directiva (UE) 2019/2034, supraveghetorul grupului sau membrul colegiului de supraveghetori transmite imediat următoarele informații, după caz:

(a)

o evaluare a efectului deficiențelor identificate și a oricăror probleme de neconformitate cu cerințele pentru utilizarea modelelor interne, precum și a caracterului semnificativ al acestor deficiențe și probleme;

(b)

o evaluare a planului prezentat de entitatea relevantă a grupului de firme de investiții pentru a restabili conformitatea și pentru a remedia deficiențele identificate, inclusiv informații privind calendarul de punere în aplicare a planului respectiv;

(c)

informații privind intenția supraveghetorului grupului sau a oricărui membru relevant al colegiului de supraveghetori de a revoca permisiunea de a utiliza modelul intern sau de a limita utilizarea modelului respectiv la acele domenii care sunt în conformitate sau la cele pentru care conformitatea poate fi asigurată într-un termen corespunzător sau la domeniile care nu sunt afectate de deficiențele identificate;

(d)

informații privind orice cerințe suplimentare de fonduri proprii propuse în temeiul articolului 39 alineatul (2) litera (a), coroborat cu articolul 40 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2019/2034, ca măsură de supraveghere pentru remedierea problemelor de neconformitate sau a deficiențelor identificate.

(3)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori fac, de asemenea, schimb de informații cu privire la extinderea permisiunii de a utiliza modelul intern sau cu privire la modificările aduse modelelor interne respective.

Articolul 13

Cooperarea privind neconformitatea și sancțiuni

(1)   Membrii și observatorii din cadrul colegiului de supraveghetori comunică supraveghetorului grupului informații cu privire la orice situație în care au stabilit că o entitate a unui grup de firme de investiții care intră în sfera lor de competență de supraveghere:

(a)

nu a respectat cerințele referitoare la supravegherea prudențială sau la supravegherea conduitei pe piață, prevăzute în:

(i)

Regulamentul (UE) 2019/2033 și, după caz, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5);

(ii)

Directiva (UE) 2019/2034;

(iii)

Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6);

(iv)

Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7);

(v)

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8);

(b)

face obiectul oricăreia dintre sancțiunile administrative sau al altor măsuri administrative care au fost impuse în conformitate cu articolul 54 din Directiva (UE) 2019/2034.

(2)   Pe baza informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (1), membrii și observatorii din cadrul colegiului de supraveghetori discută cu supraveghetorul grupului posibilul impact al problemelor de neconformitate sau al sancțiunilor asupra entităților din grup vizate sau asupra grupului de firme de investiții în ansamblu.

Articolul 14

Punerea în aplicare a procesului de analiză de supraveghere și evaluare

(1)   În scopul efectuării procesului de analiză de supraveghere și evaluare desfășurat în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034, supraveghetorul grupului, în consultare cu membrii colegiului de supraveghetori, stabilește și menține un program actualizat de supraveghere prudențială al colegiului.

(2)   În cazul în care se instituie programul de supraveghere prudențială, supraveghetorul grupului, în consultare cu membrii colegiului de supraveghetori, identifică activitățile de supraveghere care urmează să fie întreprinse în legătură cu entitățile din grup sau cu grupul de firme de investiții în ansamblu. Programul respectiv de supraveghere prudențială al colegiului conține toate elementele următoare:

(a)

domeniile de activitate comună identificate ca urmare a analizei de supraveghere și a evaluării efectuate în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034 sau ca urmare a oricăror alte activități întreprinse de colegiul de supraveghetori, inclusiv eforturile de a contribui la o supraveghere eficientă și de a elimina duplicarea inutilă a cerințelor de supraveghere menționate la articolul 48 alineatul (2) litera (f) din directiva respectivă;

(b)

programele respective de supraveghere prudențială ale supraveghetorului grupului și ale membrilor colegiului de supraveghetori pentru întreprinderea-mamă din Uniune și pentru entitățile sau sucursalele grupului de firme de investiții;

(c)

domeniile asupra cărora se concentrează activitatea colegiului de supraveghetori și activitățile de supraveghere planificate de acesta, inclusiv verificările la fața locului și inspecțiile menționate la articolul 14 din Directiva (UE) 2019/2034;

(d)

membrii colegiului de supraveghetori responsabili cu realizarea activităților de supraveghere planificate;

(e)

termenele preconizate, în ceea ce privește atât calendarul, cât și durata, pentru fiecare dintre activitățile de supraveghere planificate.

SECȚIUNEA 4

PLANIFICAREA ȘI COORDONAREA ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE PENTRU PREGĂTIREA PENTRU SITUAȚIILE DE URGENȚĂ ȘI ÎN SITUAȚIILE DE URGENȚĂ

Articolul 15

Cadrul colegiului în anticiparea posibilelor situații de urgență

(1)   Supraveghetorul grupului, în consultare cu membrii colegiului de supraveghetori, stabilește un cadru al colegiului în anticiparea posibilelor situații de urgență, ținând seama de caracteristicile și structura specifice ale grupului de firme de investiții.

(2)   Cadrul colegiului menționat la alineatul (1) este formalizat în acordurile scrise încheiate în conformitate cu articolul 4 și conține toate elementele următoare:

(a)

procedurile specifice colegiului care se aplică în cazul apariției unei situații de urgență astfel cum se menționează la articolul 47 din Directiva (UE) 2019/2034;

(b)

informațiile care trebuie comunicate în cazul apariției unei situații de urgență astfel cum se menționează la articolul 47 din Directiva (UE) 2019/2034.

(3)   Informațiile menționate la alineatul (2) litera (b) trebuie să includă toate elementele următoare:

(a)

descrierea situației de urgență care a survenit, inclusiv a cauzei care a determinat situația de urgență, și impactul estimat al situației de urgență asupra entităților grupului de firme de investiții sau asupra grupului în ansamblu, a clienților săi, a piețelor și a stabilității sistemului financiar din Uniunea Europeană;

(b)

o explicație cu privire la măsurile și acțiunile întreprinse sau care urmează să fie întreprinse de către supraveghetorul grupului, de către oricare dintre membrii colegiului de supraveghetori sau de către entitățile grupului de firme de investiții ca răspuns la situația de urgență;

(c)

cele mai recente informații cantitative disponibile privind lichiditatea și poziția de capital ale firmelor de investiții din grupul de firme de investiții.

Articolul 16

Schimbul de informații în situații de urgență

(1)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori își comunică, de asemenea, toate informațiile necesare pentru facilitarea îndeplinirii sarcinilor menționate la articolul 47 din Directiva (UE) 2019/2034.

(2)   Atunci când este alertat cu privire la o situație de urgență de către orice membru sau observator din cadrul colegiului de supraveghetori sau după ce a identificat o situație de urgență, supraveghetorul grupului comunică informațiile menționate la articolul 15 alineatul (2) litera (b), urmând procedurile stabilite în conformitate cu litera (a) de la alineatul respectiv, membrilor colegiului de supraveghetori care supraveghează firma de investiții sau sucursalele acesteia care sunt afectate sau riscă să fie afectate de situația de urgență, precum și ABE și Comitetului european pentru risc sistemic.

(3)   În funcție de natura, gravitatea, potențialul impact sistemic sau alte tipuri de impact, precum și de riscul de contagiune determinat de situația de urgență, membrii colegiului de supraveghetori care supraveghează entitățile sau sucursalele grupului care sunt afectate sau riscă să fie afectate de situația de urgență și supraveghetorul grupului pot decide să își comunice informații suplimentare.

(4)   Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (2) și (3) se actualizează de îndată ce sunt disponibile noi informații.

(5)   În cazul în care comunicarea menționată la prezentul articol se realizează verbal, autoritățile competente în cauză confirmă conținutul comunicării respective în scris și în timp util.

Articolul 17

Coordonarea evaluării și a răspunsului în materie de supraveghere la o situație de urgență

(1)   În cazul apariției unei situații de urgență, supraveghetorul grupului coordonează evaluarea situației de urgență în cooperare cu membrii colegiului de supraveghetori și consultă observatorii din cadrul colegiului, după caz. Această evaluare se concentrează în special pe următoarele elemente:

(a)

natura și gravitatea situației de urgență;

(b)

impactul sau impactul potențial al situației de urgență asupra entităților sau a sucursalelor grupului de firme de investiții și asupra grupului în ansamblu, precum și asupra clienților și a piețelor;

(c)

riscul de contagiune transfrontalieră, în special având în vedere potențialele consecințe sistemice în oricare dintre statele membre în care sunt autorizate sau stabilite entitățile grupului de firme de investiții.

(2)   Pe baza evaluării menționate la alineatul (1), supraveghetorul grupului coordonează elaborarea unui răspuns în materie de supraveghere la situația de urgență în cooperare cu membrii colegiului de supraveghetori și se consultă cu observatorii din cadrul colegiului de supraveghetori, după caz.

(3)   Răspunsul coordonat în materie de supraveghere specifică acțiunile de supraveghere necesare, domeniul lor de aplicare și calendarul punerii lor în aplicare.

(4)   Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori responsabili cu supravegherea entităților sau a sucursalelor grupului de firme de investiții care sunt afectate sau riscă să fie afectate de situația de urgență monitorizează și fac schimb de informații privind modul în care trebuie pus în aplicare răspunsul coordonat în materie de supraveghere.

Articolul 18

Coordonarea comunicării externe într-o situație de urgență

Supraveghetorul grupului și membrii colegiului de supraveghetori responsabili cu supravegherea entităților sau a sucursalelor grupului de firme de investiții care sunt afectate sau riscă să fie afectate de o situație de urgență își coordonează, pe cât posibil, comunicările externe, ținând seama de obligațiile și constrângerile juridice prevăzute de dreptul Uniunii și dreptul intern.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, 12 ianuarie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 314, 5.12.2019, p. 64.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(3)  Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 al Comisiei din 12 ianuarie 2023 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează cerințele pentru tipul și natura informațiilor ce fac obiectul schimbului de către autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă (a se vedea pagina 10 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

(7)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(8)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/29


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1119 AL COMISIEI

din 12 ianuarie 2023

de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește formularele, modelele și procedurile standard pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (1), în special articolul 13 alineatul (8) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

O cooperare eficientă și în timp util între autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă necesită un schimb de informații bidirecțional adecvat în cadrul competențelor de supraveghere respective ale autorităților în cauză. În acest sens, ar trebui stabilite formulare, modele și proceduri de operare standard, inclusiv termene, pentru schimbul de informații. Întrucât informațiile care fac obiectul schimbului ar trebui să fie actualizate și furnizate în timp util, autoritățile competente ar trebui să depună eforturi pentru a face schimb de informații cât mai curând posibil, fără întârzieri nejustificate, înainte de expirarea oricărui termen maxim de transmitere.

(2)

Pentru a garanta transmiterea eficientă a informațiilor către persoanele de contact relevante din cadrul autorităților competente, precum și confidențialitatea informațiilor, autoritățile competente ar trebui să stabilească, să comunice și să actualizeze periodic listele persoanelor de contact.

(3)

Pentru a asigura eficacitatea supravegherii transfrontaliere a firmelor de investiții, protecția adecvată a clienților și a piețelor, precum și acțiuni corective prompte, autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă ar trebui să se informeze reciproc, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice situație care ar putea afecta stabilitatea financiară sau funcționarea unei sucursale și să furnizeze toate informațiile esențiale și relevante cu privire la situația respectivă.

(4)

Cerințele privind tipul și natura informațiilor care urmează să facă obiectul schimbului dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă sunt stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 al Comisiei (2). Prin urmare, stabilirea de formulare, modele și proceduri standard pentru astfel de cerințe privind schimbul de informații ar trebui să fie în concordanță cu domeniul de aplicare și abordarea prevăzute în regulamentul delegat respectiv și să țină seama de formularele, modelele și procedurile standard care sunt deja puse în aplicare prin intermediul altor mecanisme, cum ar fi cele stabilite în conformitate cu articolele 34 și 35 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), evitându-se astfel duplicarea.

(5)

Cadrul stabilit în Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 specifică cerințele privind tipul și natura informațiilor care trebuie să facă obiectul schimbului dintre autoritățile competente. Deși regulamentul menționat anterior indică elementele-cheie care ar trebui să facă obiectul unui schimb de informații dintre autoritățile competente, nu urmărește să limiteze domeniul de aplicare al unui astfel de schimb de informații în contextul promovării unei cooperări ample între autoritățile competente la nivel transfrontalier.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE), în consultare cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(7)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Frecvența schimbului de informații

(1)   Informațiile menționate la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 sunt puse la dispoziție și actualizate cel puțin o dată pe an. Informațiile actualizate sunt furnizate de către autoritățile competente din statul membru de origine autorităților competente din statul membru gazdă până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an sau, fără întârzieri nejustificate, în urma unei modificări semnificative.

(2)   Informațiile privind orice situație de neconformitate cu cerințele, astfel cum se specifică la articolele 3-6 și la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117, și privind aplicarea măsurilor de supraveghere ori a altor sancțiuni administrative sau măsuri administrative menționate la articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 se furnizează fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la constatarea de către autoritățile competente a situației de neconformitate ori de la aplicarea măsurii de supraveghere sau a altei măsuri administrative ori de la aplicarea unei sancțiuni administrative.

(3)   Informațiile menționate la articolele 3-7 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 sunt puse la dispoziție și actualizate cel puțin o dată pe an. Informațiile actualizate sunt furnizate de către autoritățile competente din statul membru de origine autorităților competente din statul membru gazdă până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, pe baza închiderii contabile de la 31 decembrie, sau, fără întârzieri nejustificate, în urma unei modificări semnificative.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), într-un an calendaristic, în cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine finalizează procesul de supraveghere și evaluare pentru firmele de investiții efectuat în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034, informațiile menționate la alineatul (3) se furnizează în termen de cel mult 1 lună de la finalizarea raportului.

Articolul 2

Proceduri operaționale pentru transmiterea informațiilor

(1)   Autoritățile competente din statul membru de origine mențin și comunică autorităților competente din statul membru gazdă, pentru fiecare firmă de investiții, o listă de contacte la zi care cuprinde persoanele de contact și informațiile de contact relevante, inclusiv contactele de urgență, pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă.

(2)   Autoritățile competente din statele membre gazdă informează autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la persoanele de contact și la informațiile de contact, precum și la orice modificări care survin, fără întârzieri nejustificate. Autoritățile competente din statul membru de origine și din statele membre gazdă revizuiesc și actualizează cel puțin anual lista de contacte.

(3)   Autoritățile competente din statul membru de origine și autoritățile competente din statele membre gazdă fac schimb de informații în scris sau în format electronic și transmit informațiile persoanelor de contact relevante identificate în lista de contacte menționată la alineatul (1), cu excepția cazului în care o autoritate competentă care solicită informații specifică altfel.

(4)   În cazul în care schimbul de informații se face în format electronic, se utilizează canale de comunicare securizate, cu excepția cazului în care autoritățile competente care furnizează și primesc informații convin, după caz, să utilizeze canale de comunicare nesecurizate, fără a aduce atingere totodată aplicării articolului 15 din Directiva (UE) 2019/2034 și normelor privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

(5)   În funcție de urgența unei situații specifice, atunci când autoritățile competente constată că o firmă de investiții pune probleme și riscuri potențiale la adresa protecției clienților sau a stabilității sistemului financiar din statul membru gazdă ori atunci când constată situații de neconformitate, următoarele informații pot fi furnizate mai întâi oral, înainte de a fi confirmate în scris sau în format electronic:

(a)

informații privind neconformitatea cu cerințele menționate la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117;

(b)

informații privind aplicarea unor măsuri de supraveghere sau a altor măsuri administrative;

(c)

informații privind impunerea unor sancțiuni administrative.

(6)   Odată primite informațiile, autoritățile competente confirmă primirea acestora. Atunci când informațiile au fost furnizate în format electronic printr-un canal de comunicare securizat, confirmarea de primire se face folosind același canal. Confirmarea de primire nu este necesară în cazul informațiilor care au fost furnizate oral sau prin folosirea unui canal de comunicare securizat care permite expeditorului să primească o confirmare că destinatarul a primit informațiile.

(7)   În cazul în care a fost instituit un colegiu de supraveghetori în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034, iar autoritățile competente din statul membru de origine și autoritățile competente din statele membre gazdă participă la colegiu în calitate de membri sau alți participanți în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2023/1118 al Comisiei (5), alineatele (1)-(6) din prezentul articol nu se aplică. În astfel de cazuri, schimbul de informații se efectuează în conformitate cu articolul 48 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034.

Articolul 3

Formulare standard care trebuie utilizate pentru schimbul de informații privind firmele de investiții care desfășoară activități prin intermediul unei sucursale

(1)   Informațiile menționate la articolele 2-4 și la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 se transmit utilizând modelul și formularul prevăzute în anexă.

(2)   Informațiile și constatările cu privire la orice probleme și riscuri potențiale prezentate de sucursală sau de activitățile acesteia în statul membru gazdă care au un impact semnificativ asupra protecției clienților sau asupra stabilității sistemului financiar din statul membru gazdă sunt furnizate de autoritățile competente din statul membru gazdă în forma considerată adecvată de către autoritățile respective.

(3)   Informațiile menționate la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 și informațiile privind aplicarea măsurilor de supraveghere ori a altor măsuri administrative sau sancțiuni administrative, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, sunt furnizate în forma considerată adecvată de către autoritatea competentă care furnizează informațiile.

Articolul 4

Cereri de informații privind prestatorii de servicii transfrontaliere

(1)   Autoritățile competente dintr-un stat membru gazdă în care o firmă de investiții desfășoară activități în temeiul libertății de a presta servicii, care solicită autorităților competente din statul membru de origine să furnizeze informații cu privire la serviciile respective, astfel cum se prevede în Regulamentul delegat (UE) 2023/1117:

(a)

transmit cererea de informații în scris sau în format electronic persoanei de contact relevante identificate în lista de contacte menționată la articolul 2 alineatul (1);

(b)

indică un termen rezonabil până la care se preconizează că răspunsul va fi disponibil.

(2)   Autoritățile competente din statul membru de origine care primesc o cerere de tipul celei menționate la alineatul (1) furnizează informațiile fără întârzieri nejustificate și depun toate eforturile pentru a răspunde în termenul indicat în cerere. În cazul în care autoritățile competente respective nu sunt în măsură să răspundă în termenul indicat în cerere, acestea informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile competente solicitante cu privire la termenul în care vor transmite informațiile.

Articolul 5

Cereri ad-hoc de informații

(1)   Orice altă cerere ad-hoc de informații care nu este specificată în Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 se transmite în scris sau în format electronic persoanelor de contact relevante identificate în lista de contacte menționată la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)   Autoritățile competente care formulează o cerere de tipul celei menționate la alineatul (1) explică modul în care informațiile ar putea facilita supravegherea sau monitorizarea unei firme de investiții sau protejarea stabilității sistemului financiar.

(3)   Autoritățile competente care solicită informațiile indică un termen rezonabil până la care se preconizează că răspunsul va fi disponibil, ținând seama de natura și urgența cererii și de informațiile cerute.

(4)   Autoritățile competente care primesc o cerere de tipul celei menționate la alineatul (1) furnizează informațiile fără întârzieri nejustificate și depun toate eforturile pentru a răspunde în termenul indicat în cerere. În cazul în care autoritățile competente respective nu sunt în măsură să răspundă în termenul indicat în cerere, acestea informează, fără întârzieri nejustificate, autoritățile competente solicitante cu privire la termenul în care vor transmite informațiile.

(5)   În cazul în care informațiile solicitate nu sunt disponibile, autoritățile competente care primesc o cerere de tipul celei menționate la alineatul (1) informează autoritățile competente care au prezentat cererea cu privire la acest lucru.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 ianuarie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 314, 5.12.2019, p. 64.

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2023/1117 al Comisiei din 12 ianuarie 2023 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează cerințele privind tipul și natura informațiilor ce fac obiectul schimbului de către autoritățile competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă (a se vedea pagina 10 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(5)  Regulamentul delegat (UE) 2023/1118 al Comisiei din 12 ianuarie 2023 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează condițiile în care își exercită sarcinile colegiile de supraveghetori (a se vedea pagina 17 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXĂ

Model pentru schimbul de informații privind firmele de investiții pe care autoritățile competente din statul membru de origine trebuie să le furnizeze autorităților competente dintr-un stat membru gazdă care supraveghează o sucursală

Autoritatea competentă:

Text liber

Denumirea firmei de investiții:

Text liber

Data de referință (ZZ/LL/AAAA)

Data de referință pentru informații.

Data depunerii (ZZ/LL/AAAA):

Data la care informațiile sunt furnizate autorităților competente din statul membru gazdă.

Informații furnizate pe bază consolidată (Da/Nu)

Vă rugăm să precizați „da” dacă informațiile din acest model sunt furnizate pe bază consolidată, și nu la nivel de grup de firme de investiții.

Persoana de contact din cadrul autorităților competente din statul membru de origine

Numele și datele de contact ale persoanei care furnizează informații în eventualitatea unor întrebări suplimentare

Declarație privind respectarea de către firma de investiții a cerințelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 57 din regulamentul respectiv

Referință juridică: articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Text liber pentru a răspunde la întrebarea privind data raportării.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Vă atragem atenția asupra faptului că problemele legate de nerespectarea cerințelor minime de reglementare și eventualele măsuri de supraveghere adoptate de autoritățile competente în vederea soluționării acestora trebuie raportate în afara acestui model destinat schimbului periodic de informații și în conformitate cu articolul 1 alineatul (2).

Declarație privind respectarea de către firma de investiții a oricăror cerințe de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034

Declarație privind respectarea de către firma de investiții a oricăror orientări referitoare la fondurile proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034

Valoarea cerințelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033

Referință juridică: articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Valoarea din raportarea în scopuri de supraveghere.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Declarație din care să reiasă dacă valoarea furnizată la rândul anterior a fost stabilită în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Regulamentul (UE) 2019/2033

Referință juridică: articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Text liber prin care se precizează baza pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Valoarea oricăror cerințe de fonduri proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 și motivele impunerii

Referință juridică: articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Valoarea din raportarea în scopuri de supraveghere.

Text liber prin care se precizează motivele pentru impunerea cerințelor de fonduri proprii.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Valoarea oricăror orientări referitoare la fondurile proprii suplimentare impuse în conformitate cu articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034

Referință juridică: articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Valoarea din raportarea în scopuri de supraveghere.

Text liber prin care se precizează motivele pentru impunerea orientărilor referitoare la fondurile proprii.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Declarație privind respectarea de către firma de investiții a cerințelor privind riscul de concentrare prevăzute în partea a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033

Referință juridică: articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Text liber pentru a răspunde la întrebarea privind data raportării.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Vă atragem atenția asupra faptului că problemele legate de nerespectarea cerințelor minime de reglementare și eventualele măsuri de supraveghere adoptate de autoritățile competente în vederea soluționării acestora trebuie raportate în afara acestui model destinat schimbului periodic de informații și în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament.

Declarație privind respectarea de către firma de investiții a cerințelor de lichiditate prevăzute în partea a cincea din Regulamentul (UE) 2019/2033, ținând seama de dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 57 alineatul (1) din regulamentul respectiv

Referință juridică: articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Text liber pentru a răspunde la întrebarea privind data raportării.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Vă atragem atenția asupra faptului că problemele legate de nerespectarea cerințelor minime de reglementare și eventualele măsuri de supraveghere adoptate de autoritățile competente în vederea soluționării acestora trebuie raportate în afara acestui model destinat schimbului periodic de informații și în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament.

Rezumat al evaluării globale efectuate de autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la profilul de risc de lichiditate al unei firme de investiții și la gestionarea riscurilor

Referință juridică: articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Text liber pentru a răspunde la întrebarea privind data raportării.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Evaluare sintetică a oricăror riscuri semnificative evidențiate de procesul de supraveghere și evaluare efectuat în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034 sau prin orice altă activitate de supraveghere desfășurată de autoritățile competente din statul membru de origine

Referință juridică: articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

Text liber pentru a răspunde la întrebarea privind data raportării.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Informații suplimentare care trebuie să facă obiectul schimburilor privind conducerea și structura de proprietate a firmei de investiții și pregătirea acesteia pentru situații de urgență

Referință juridică: articolul 2 alineatul (1) și articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

1.

Structura organizatorică actuală (organigrama) a firmei de investiții, inclusiv liniile sale de activitate și relația sa cu entitățile din cadrul grupului.

2.

Detaliile de contact pentru cazuri de urgență ale persoanelor responsabile de gestionarea situațiilor de urgență din cadrul autorităților competente și procedurile de comunicare aplicabile în situații de urgență.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător.

Informații suplimentare care trebuie furnizate de autoritățile competente din statul membru de origine care supraveghează firmele de investiții care nu sunt identificate ca fiind firme de investiții mici și neinterconectate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2033

Referință juridică: articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2023/1117.

1.

Structura organului de conducere și a conducerii superioare, inclusiv repartizarea responsabilităților legate de supravegherea unei sucursale.

2.

Lista acționarilor și a asociaților care dețin participații calificate.

În cazul în care nu există nicio modificare în comparație cu perioada precedentă de raportare, autoritățile competente pot face referire la informațiile furnizate deja sau le pot actualiza în mod corespunzător


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/36


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1120 AL COMISIEI

din 7 mai 2023

de acordare a unei autorizații a Uniunii pentru produsul biocid unic „APESIN Handaktiv”, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1), în special articolul 44 alineatul (5) primul paragraf,

întrucât:

(1)

La 23 aprilie 2019, Tana-Chemie GmbH a prezentat Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”), în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 414/2013 al Comisiei (2), o cerere de autorizare la nivelul Uniunii a aceluiași produs biocid unic, astfel cum se menționează la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 414/2013, denumit „APESIN Handaktiv”, aparținând tipului de produs 1, astfel cum este descris în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Cererea a fost înregistrată cu numărul de caz BC-CF051114-66 în Registrul produselor biocide (denumit în continuare „registrul”). Cererea a indicat, de asemenea, numărul cererii familiei de produse biocide de referință conexe „Knieler & Team Propanol Family”, înregistrat în registru cu numărul de caz BC-AQ050985-22.

(2)

Același produs biocid unic „APESIN Handaktiv” conține, ca substanțe active, propan-1-ol și propan-2-ol, care sunt incluse pe lista de substanțe active aprobate a Uniunii, menționată la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 pentru tipul de produs 1.

(3)

La 8 decembrie 2021, agenția a prezentat Comisiei un aviz (3) și proiectul de rezumat al caracteristicilor produsului biocid (denumit în continuare „RCP”) pentru „APESIN Handaktiv”, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 414/2013.

(4)

Avizul concluzionează că diferențele propuse dintre același produs biocid unic și produsul biocid de referință conex sunt limitate la informații care pot face obiectul unei modificări administrative în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 354/2013 al Comisiei (4) și că, pe baza evaluării familiei de produse biocide de referință conexe „Knieler & Team Propanol Family” și sub rezerva conformității cu proiectul de RCP, același produs biocid îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

La 20 octombrie 2022, agenția a transmis Comisiei proiectul de SPC în toate limbile oficiale ale Uniunii, în conformitate cu articolul 44 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(6)

Comisia este de acord cu avizul agenției și consideră, prin urmare, că este oportun să se acorde o autorizație a Uniunii pentru același produs biocid unic „APESIN Handaktiv”.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se acordă Tana-Chemie GmbH o autorizație a Uniunii cu numărul de autorizație EU-0027673-0000 pentru punerea la dispoziție pe piață și utilizarea aceluiași produs biocid unic „APESIN Handaktiv”, în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului biocid prevăzut în anexă.

Autorizația Uniunii este valabilă de la 28 iunie 2023 până la 31 iulie 2032.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 mai 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 414/2013 al Comisiei din 6 mai 2013 privind precizarea procedurii de autorizare a acelorași produse biocide, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 125, 7.5.2013, p. 4).

(3)  ECHA opinion for ‘APESIN Handaktiv’ (Avizul ECHA privind „APESIN Handaktiv”), 8 decembrie 2021, https://echa.europa.eu/opinions-on-union-authorisation

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 354/2013 al Comisiei din 18 aprilie 2013 privind modificări ale produselor biocide autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 109, 19.4.2013, p. 4).


ANEXĂ

Rezumatul caracteristicilor produsului pentru un produs biocid

APESIN Handaktiv

Tip de produs 1 – Igienă umană (Dezinfectante)

Numărul curent: EU-0027673-0000

Numărul deciziei de reglementare R4BP: EU-0027673-0000

1.   INFORMAȚII ADMINISTRATIVE

1.1.   Denumirea sau denumirile comerciale ale produsului

Denumirea comercială

APESIN Handaktiv

APESIN handactive F

APESIN Handaktiv F

1.2.   Deținătorul autorizației

Numele și adresa deținătorului autorizației

Numele

tana-Chemie GmbH

Adresa

Rheinallee 96, 55120 Mainz Germania

Numărul curent

EU-0027673-0000

Numărul deciziei de reglementare R4BP

EU-0027673-0000

Data autorizației

28 iunie 2023

Data de expirare a autorizației

31 iulie 2032

1.3.   Producătorul/producătorii produsului

Denumirea producătorului

tana-Chemie GmbH

Adresa producătorului

Rheinallee 96, 55120 Mainz Germania

Adresa locurilor de producție

Werner & Mertz GmbH & Co KG, Neualmerstr. 13, 5400 Hallein Austria

Werner & Mertz GmbH, Rheinallee 96, 55120 Mainz Germania

1.4.   Producătorul/producătorii substanței/substanțelor active

Substanța activă

Propan-1-ol

Denumirea producătorului

OQ Chemicals GmbH (formerly Oxea GmbH)

Adresa producătorului

Rheinpromenade 4a, 40789 Monheim am Rhein Germania

Adresa locurilor de producție

OQ Chemicals Corperation (formerly Oxea Coperation), 2001 FM 3057 TX, 77414 Bay City Statele Unite


Substanța activă

Propan-1-ol

Denumirea producătorului

BASF SE

Adresa producătorului

Carl-Bosch-Str. 38, 67056 Ludwigshafen Germania

Adresa locurilor de producție

BASF SE, Carl-Bosch-Str. 38, 67056 Ludwigshafen Germania


Substanța activă

Propan-1-ol

Denumirea producătorului

SASOL Chemie GmbH & Co. KG

Adresa producătorului

Secunda Chemical Operations, Sasol Place, 50 Katherine Street, 2090 Sandton Africa de Sud

Adresa locurilor de producție

Secunda Chemical Operations, PDP Kruger Street, 2302 Secunda Africa de Sud


Substanța activă

Propan-2-ol

Denumirea producătorului

INEOS Solvent Germany GmbH

Adresa producătorului

Römerstrasse 733, 47443 Moers Germania

Adresa locurilor de producție

INEOS Solvent Germany GmbH, Römerstrasse 733, 47443 Moers Germania

INEOS Solvent Germany GmbH, Shamrockstrasse 88, 44623 Herne Germania

2.   COMPOZIȚIA ȘI FORMULAREA PRODUSULUI

2.1.   Informații calitative și cantitative privind compoziția produsului

Denumirea comună

Denumirea IUPAC

Funcția

Numărul CAS

Numărul CE

Conținut (%)

Propan-1-ol

 

Substanța activă

71-23-8

200-746-9

30,0

Propan-2-ol

 

Substanța activă

67-63-0

200-661-7

45,0

2.2.   Tipul preparatului

AL – Orice alt lichid

3.   FRAZE DE PERICOL ȘI DE PRECAUȚIE

Fraze de pericol

Lichid și vapori inflamabili.

Provoacă leziuni oculare grave.

Poate provoca somnolență sau amețeală.

Expunerea repetată poate provoca uscarea sau crăparea pielii.

Fraze de precauție

A se păstra departe de surse de căldură, suprafețe fierbinți, scântei, flăcări și alte surse de aprindere. – Fumatul interzis.

Păstrați recipientul închis etanș.

Evitați să inspirați vaporii.

A se utiliza numai în aer liber sau în spații bine ventilate.

ÎN CAZ DE INHALARE: Transportați persoana la aer liber și mențineți-o într-o poziție confortabilă pentru respirație.

ÎN CAZ DE CONTACT CU OCHII: Clătiți cu atenție cu apă, timp de mai multe minute. Scoateți lentilele de contact, dacă este cazul și dacă acest lucru se poate face cu ușurință. Continuați să clătiți.

Sunați imediat la un CENTRU DE INFORMARE TOXICOLOGICĂ/medic.

A se depozita într-un spațiu bine ventilat. A se păstra la rece.

A se depozita sub cheie.

Aruncați recipientul la un punct autorizat de colectare a deșeurilor.

4.   UTILIZARE/UTILIZĂRI AUTORIZATĂ/AUTORIZATE

4.1.   Modul de utilizare

Tabelul 1.

Utilizare # 1 – Dezinfectant igienic, lichid

Tipul produsului

TP 01 – Igienă umană

Descrierea exactă a utilizării autorizate, după caz

nerelevant.

Organism/organisme-țintă (inclusiv stadiul de dezvoltare)

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: bacterii

etapă de dezvoltare: nu există date

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: micobacterii

etapă de dezvoltare: nu există date

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: Drojdii

etapă de dezvoltare: nu există date

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: virusurile încapsulate

etapă de dezvoltare: nu există date

Domeniul de utilizare

de interior

spitale și alte instituții de sănătate, ambulanțe, intervenții chirurgicale, aziluri de bătrâni (inclusiv îngrijirea la domiciliu a pacienților)

cantine de spital, bucătării mari, industrii farmaceutice, centre de producție și laboratoare: dezinfectează igienic mâinile care devin vizibil curate și uscate.

exclusiv pentru uz profesional.

Metoda/metodele de aplicare

Metoda: aplicare manuală

Descriere detaliată:

frecare

Ratele și frecvența de aplicare

Frecvența de aplicare: Dozaj: Cel puțin 3 ml (utilizați dozatoare: de exemplu setați la 1,5 ml pe cursă, 2 curse pe 3 ml). Timp de contact: 30 s.

Diluare (%): Produs gata de utilizare

Numărul și calendarul de aplicare:

Nu există restricții în ceea ce privește numărul și momentul aplicațiilor. Între fazele de aplicare nu trebuie să se țină cont de intervale de siguranță.

Produsul poate fi utilizat în orice moment și de câte ori este necesar.

Categoria/categoriile de utilizatori

industrial

profesional

Dimensiunile ambalajului și materialul de ambalare

100, 125, 500, 1 000 ml în flacoane de polietilenă de înaltă densitate (HDPE) transparente/albe cu capace din polipropilenă (PP);

Recipient HDPE transparent/alb de 5 000 ml cu capac filetat HDPE.

500 și 1 000 ml de sticlă ușoară HDPE transparentă, cu pompă PP integrată.

4.1.1.   Instrucțiuni specifice de utilizare

Produsele pot fi aplicate direct sau produsele pot fi utilizate într-un dozator sau împreună cu o pompă.

Pentru dezinfectarea igienică a mâinilor, folosiți 3 ml de produs și țineți mâinile umede timp de 30 de secunde.

Nu reumpleți.

4.1.2.   Măsuri specifice de reducere a riscului de utilizare

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.1.3.   În funcție de modul de utilizare, particularități ale efectelor posibile directe sau indirecte, instrucțiuni de prim ajutor și măsuri de urgență pentru protecția mediului

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.1.4.   În funcție de modul de utilizare, instrucțiunile pentru eliminarea în siguranță a produsului și a ambalajului acestuia

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.1.5.   În funcție de modul de utilizare, condițiile de depozitare și termenul de valabilitate a produsului în condiții normale de depozitare

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.2.   Modul de utilizare

Tabelul 2.

Utilizare # 2 – Dezinfectant chirurgical, lichid

Tipul produsului

TP 01 – Igienă umană

Descrierea exactă a utilizării autorizate, după caz

nerelevant.

Organism/organisme-țintă (inclusiv stadiul de dezvoltare)

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: bacterii

etapă de dezvoltare: nu există date

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: micobacterii

etapă de dezvoltare: nu există date

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: Drojdii

etapă de dezvoltare: nu există date

denumirea științifică: nu există date

denumirea comună: virusurile încapsulate

etapă de dezvoltare: nu există date

Domeniul de utilizare

de interior

Produsul poate fi aplicat pentru detergentul folosit în intervenții chirurgicale în spitale și în alte instituții de asistență medicală: dezinfectează în intervenții chirurgicale mâinile și antebrațele care devin vizibil curate și uscate.

Exclusiv pentru uz profesional.

Metoda/metodele de aplicare

Metoda: aplicare manuală

Descriere detaliată:

frecare

Ratele și frecvența de aplicare

Frecvența de aplicare: Dozaj: Frecați o cantitate suficientă în porțiuni de 3 ml (utilizați dozatoare: de exemplu setați la 1,5 ml pe cursă, 2 curse la 3 ml). Durată de contact: 90 s

Diluare (%): Produs gata de utilizare

Numărul și calendarul de aplicare:

Nu există restricții în ceea ce privește numărul și momentul aplicațiilor. Între fazele de aplicare nu trebuie să se țină cont de intervale de siguranță.

Produsul poate fi utilizat în orice moment și de câte ori este necesar.

Categoria/categoriile de utilizatori

profesional

Dimensiunile ambalajului și materialul de ambalare

100, 125, 500, 1 000 ml în flacoane de polietilenă de înaltă densitate (HDPE) transparente/albe cu capace din polipropilenă (PP);

Recipient HDPE transparent/alb de 5 000 ml cu capac filetat HDPE.

500 și 1 000 ml de sticlă ușoară HDPE transparentă, cu pompă PP integrată.

4.2.1.   Instrucțiuni specifice de utilizare

Produsele pot fi aplicate direct sau produsele pot fi utilizate într-un dozator sau împreună cu o pompă.

Pentru dezinfecția chirurgicală a mâinilor, folosiți cât mai multe porțiuni de 3 ml, după caz, pentru a menține mâinile umede timp de 90 de secunde.

Nu reumpleți.

4.2.2.   Măsuri specifice de reducere a riscului de utilizare

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.2.3.   În funcție de modul de utilizare, particularități ale efectelor posibile directe sau indirecte, instrucțiuni de prim ajutor și măsuri de urgență pentru protecția mediului

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.2.4.   În funcție de modul de utilizare, instrucțiunile pentru eliminarea în siguranță a produsului și a ambalajului acestuia

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

4.2.5.   În funcție de modul de utilizare, condițiile de depozitare și termenul de valabilitate a produsului în condiții normale de depozitare

Consultați instrucțiunile generale de utilizare.

5.   DIRECȚII GENERALE DE UTILIZARE (1)

5.1.   Instrucțiuni de utilizare

Exclusiv pentru uz profesional.

5.2.   Măsuri de reducere a riscurilor

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Evitați contactul cu ochii.

5.3.   Particularități ale efectelor posibile directe sau indirecte, instrucțiuni de prim ajutor și măsuri de urgență pentru protecția mediului

Măsuri de prim ajutor generale: Îndepărtați persoana afectată de zona contaminată. Dacă nu vă simțiți bine, consultați medicul/solicitați asistență medicală. Dacă este posibil, afișați această fișă.

ÎN CAZ DE INHALARE: Deplasați-vă la aer proaspăt și mențineți-vă în stare de repaus într-o poziție confortabilă pentru respirație. Sunați la un CENTRU DE INFORMARE TOXICOLOGICĂ sau la un medic.

ÎN CAZ DE PROBLEME CU PIELEA: Spălați imediat pielea cu apă din abundență. Apoi dezbrăcați toate hainele contaminate și spălați-le înainte de reutilizare. Continuați să spălați pielea cu apă timp de 15 minute. Sunați la un CENTRU DE INFORMARE TOXICOLOGICĂ sau la un medic.

DACĂ INTRĂ ÎN OCHI: Clătiți imediat cu apă, timp de câteva minute. Scoateți lentilele de contact, dacă există și dacă acest lucru este ușor de făcut. Continuați clătirea timp de cel puțin 15 minute. Apelați 112/ambulanța pentru asistență medicală.

Informații pentru personalul medical/medic:

De asemenea, ochii trebuie să fie clătiți în mod repetat până a ajunge la medic, în cazul expunerii ochilor la substanțe chimice alcaline (pH > 11), amine și acizi precum acidul acetic, acidul toxic sau acidul propionic.

ÎN CAZ DE ÎNGHIȚIRE: Clătiți imediat gura. Dacă persoana expusă poate înghiți, dați-i ceva să bea. NU provocați voma. Apelați 112/ambulanța pentru asistență medicală.

Măsuri de eliberare accidentală:

Opriți scurgerea, dacă puteți face acest lucru în condiții de siguranță. Eliminați sursele de aprindere. Acordați o atenție deosebită evitării sarcinilor electrice statice. Nu există flăcări deschise. Fumatul interzis.

Împiedicați intrarea în canalizare și în apele publice.

Ștergeți cu material absorbant (de exemplu, o cârpă). Înmuiați scurgerile cu solide inerte, cum ar fi argila sau diatomitul, cât mai curând posibil. Strângeți în mod mecanic (cu mătura, cu lopata). A se arunca în conformitate cu reglementările locale relevante.

5.4.   Instrucțiuni pentru eliminarea în siguranță a produsului și a ambalajului acestuia

Eliminarea trebuie efectuată în conformitate cu reglementările oficiale. Nu goliți în canalizări. Nu aruncați împreună cu deșeurile menajere. Aruncați conținutul/recipientul la un punct autorizat de colectare a deșeurilor. Goliți ambalajul complet înainte de aruncare. Când sunt complet goale, recipientele sunt reciclabile ca orice alte ambalaje.

5.5.   Condiții de depozitare și termenul de valabilitate a produsului în condiții normale de depozitare

Durata de depozitare: 24 de luni

A se păstra într-un loc uscat, răcoros și bine ventilat. Păstrați recipientul închis etanș. A se feri de lumina directă a soarelui.

Temperatura de depozitare recomandată: 0-30 °C

A nu se păstra la temperaturi sub 0 °C

Nu depozitați în apropierea alimentelor, băuturilor și animalelor de alăptare. A se feri de materialele combustibile.

6.   ALTE INFORMAȚII


(1)  Instrucțiunile de utilizare, măsurile de reducere a riscurilor și alte instrucțiuni de utilizare prevăzute la prezentul punct sunt valabile pentru orice utilizare autorizată.


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/44


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1121 AL COMISIEI

din 1 iunie 2023

de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Nordhessische Ahle Wurscht/Nordhessische Ahle Worscht” (IGP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Nordhessische Ahle Wurscht/Nordhessische Ahle Worscht”, depusă de Germania, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Nordhessische Ahle Wurscht/Nordhessische Ahle Worscht” trebuie, prin urmare, înregistrată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirea „Nordhessische Ahle Wurscht/Nordhessische Ahle Worscht” (IGP).

Denumirea menționată la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.2. Produse din carne (preparate, sărate, afumate etc.) din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei (3).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 1 iunie 2023.

Pentru Comisie,

Pentru Președintă,

Janusz WOJCIECHOWSKI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO C 56, 15.2.2023, p. 19.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 179, 19.6.2014, p. 36).


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/45


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1122 AL COMISIEI

din 7 iunie 2023

de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 11 alineatul (2),

întrucât:

1.   PROCEDURA

1.1.   Investigațiile precedente și măsurile în vigoare

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/649 (2), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit taxe antidumping definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara în cauză” sau „China”) (denumite în continuare „măsurile inițiale”). Investigația care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „investigația inițială”. Nivelul taxelor antidumping în vigoare în prezent variază între 0 % și 31,3 % (3). Nivelurile taxei au fost stabilite pe baza marjei de prejudiciu, în conformitate cu regula taxei celei mai mici, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.

1.2.   Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor

(2)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (4), Comisia a primit o cerere de reexaminare în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(3)

Cererea de reexaminare (denumită în continuare „cererea”) a fost depusă la 4 ianuarie 2022 de EUROFER, Asociația Europeană a Oțelului, (denumită în continuare „solicitantul”), în numele industriei Uniunii producătoare de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cererea de reexaminare s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar putea avea ca efect reapariția dumpingului și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(4)

China Iron and Steel Association (Asociația pentru fier și oțel din China - denumită în continuare „CISA”) a susținut că EUROFER a exercitat o confidențialitate excesivă în cererea de reexaminare, întrucât părțile interesate nu au fost în măsură să prezinte observații semnificative cu privire la aceasta și că, prin urmare, cererea ar fi trebuit să fie respinsă. Potrivit CISA, utilizarea deliberată a confidențialității excesive a împiedicat-o să înțeleagă în mod rezonabil situația în cursul perioadei de investigație. În special în ceea ce privește modelul de costuri al producătorilor din Uniune, CISA a susținut că Acordul antidumping al OMC (denumit în continuare „Acordul privind PAD”), în special articolul 6.5.1, precum și regulamentul de bază, în special articolul 19, conțin o formulare similară în ceea ce privește obligația părților interesate de a divulga informații neconfidențiale.

(5)

Articolul 19 din regulamentul de bază permite protecția informațiilor confidențiale în situații în care divulgarea lor ar avantaja în mod semnificativ un concurent sau ar avea un efect defavorabil semnificativ pentru persoana care a furnizat informația sau pentru cea de la care a obținut-o. Informațiile furnizate în anexele cu acces limitat ale cererii se încadrează în aceste categorii. În special, în ceea ce privește ratele consumului specific al producătorilor din Uniune pentru mijloacele de producție necesare pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării, furnizate în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a observat că aceste date conțin informații comerciale secrete și nu pot fi rezumate. Ratele consumului pentru mijloacele de producție au fost utilizate de solicitant pentru a construi valoarea normală. În același timp, versiunea neconfidențială a cererii de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor conținea suficiente elemente de probă cu privire la mijloacele de producție utilizate efectiv pentru construirea valorii normale. În mod similar, în cursul investigației, producătorii-exportatori cooperanți nu sunt obligați să divulge sau să rezume anumite informații confidențiale, cum ar fi rețeta reală a tipurilor lor de produs, care conține ratele consumului de mijloace de producție. Prin urmare, Comisia a considerat că versiunea cererii deschisă consultării de către părțile interesate conținea toate elementele de probă esențiale și că informațiile furnizate în versiunea neconfidențială a plângerii erau suficiente pentru ca părțile interesate să își exercite dreptul la apărare. În consecință, afirmația a fost respinsă.

1.3.   Deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor

(6)

Întrucât a stabilit, în urma consultării comitetului înființat prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis, la 5 aprilie 2022, o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în privința importurilor în Uniune de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din RPC, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (5) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(7)

CISA a susținut că nivelurile profitabilității industriei Uniunii, astfel cum au fost raportate în cerere, ar fi trebuit să determine Comisia să respingă cererea și că cererea nu a demonstrat că expirarea măsurilor ar putea conduce, în mod logic, la continuarea prejudiciului. Potrivit CISA, situația industriei Uniunii nu este atât de fragilă cum a susținut EUROFER. CISA a susținut că niciunul dintre indicatorii de prejudiciu nu a scăzut în cursul întregii perioade examinate până la un nivel situat sub indicele de scădere a consumului și că industria Uniunii a fost în măsură să se redreseze, într-o anumită măsură, în perioada în care a beneficiat de protecția măsurilor în vigoare. În cele din urmă, CISA a remarcat, de asemenea, că instituirea de măsuri ar fi împotriva interesului Uniunii din cauza impactului sancțiunilor UE, precum și a perturbărilor interdependente ale lanțului de aprovizionare și a redresării post-COVID-19.

(8)

Comisia a reamintit că cererea s-a bazat pe motivele care ar indica o probabilitate de reapariție a prejudiciului și nu o continuare a prejudiciului. Astfel, cifrele privind profitabilitatea indicate în cererea de reexaminare nu au împiedicat deschiderea unei investigații de reexaminare, care este orientată spre viitor. În orice caz, profitabilitatea este doar unul dintre numeroșii indicatori utilizați pentru a analiza situația economică a industriei Uniunii. Contrar opiniei CISA, analiza Comisiei cu privire la cerere a arătat că solicitantul a furnizat suficiente elemente de probă în etapa de deschidere a investigației care indică probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping aplicabile importurilor din RPC. În această privință, Comisia a reamintit că nu există nicio obligație juridică de a lua în considerare interesul Uniunii atunci când evaluează temeinicia unei cereri de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, deschiderea investigației de reexaminare a fost justificată.

1.4.   Perioada investigației de reexaminare și perioada examinată

(9)

Investigația privind continuarea sau reapariția dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2021 (denumită în continuare „perioada investigației de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și sfârșitul perioadei investigației de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

1.5.   Părțile interesate

(10)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la investigație. Comisia a informat în mod specific solicitantul, toți producătorii cunoscuți din Uniune, producătorii cunoscuți din Republica Populară Chineză și autoritățile din Republica Populară Chineză, precum și importatorii, utilizatorii și comercianții cunoscuți cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și i-a invitat să participe.

(11)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

1.6.   Eșantionarea

(12)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion din rândul părților interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

1.6.1.    Eșantionarea producătorilor din Uniune

(13)

În avizul de deschidere, Comisia a declarat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum de producție a produsului similar din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare care putea fi examinat în mod rezonabil în timpul disponibil. Eșantionul a fost constituit din trei producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau aproximativ 29 % din producția totală estimată din Uniune în perioada investigației de reexaminare. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Nu s-au primit observații, iar Comisia a confirmat eșantionul selectat provizoriu. Eșantionul este reprezentativ pentru industria Uniunii.

(14)

Deși nu au fost furnizate observații în cursul procedurii de selecție a eșantionului, CISA a susținut într-o comunicare ulterioară că nivelul de reprezentativitate a fost scăzut, în special în comparație cu eșantionul selectat în investigația inițială, care reprezenta 45 % din producția Uniunii. CISA a invitat Comisia să analizeze în detaliu dacă cifra scăzută nu afectează nivelul de reprezentativitate al industriei interne.

(15)

Comisia a reamintit în primul rând că diferențele dintre eșantionul din investigația inițială și cel din investigația de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor nu invalidează reprezentativitatea eșantionului. În al doilea rând, Comisia a observat că CISA nu a prezentat niciun element de fond, în afară de o comparație cu eșantionul din investigația inițială, care să demonstreze că eșantionul ar fi nereprezentativ. Având în vedere că eșantionul a fost selectat în temeiul articolului 17 din regulamentul de bază, pe baza volumelor de producție a produsului similar din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, precum și pe baza reprezentativității geografice, și a fost limitat la un număr de producători din Uniune care poate fi examinat în mod rezonabil în timpul aflat la dispoziție, Comisia a reafirmat că eșantionul este considerat reprezentativ.

1.6.2.    Eșantionarea importatorilor

(16)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(17)

Totuși, niciun importator neafiliat nu s-a prezentat și nu a furnizat informațiile solicitate.

1.6.3.    Eșantionarea producătorilor-exportatori din Republica Populară Chineză

(18)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor cunoscuți din Republica Populară Chineză să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat autorităților din China să identifice și/sau să contacteze și alți producători, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(19)

La deschiderea investigației, Comisia a pus la dispoziție o copie a chestionarelor în dosarul destinat consultării de către părțile interesate și pe site-ul web al DG TRADE (6).

(20)

Niciun producător chinez nu a furnizat informațiile solicitate și nu a fost de acord să fie inclus în eșantion. Comisia a informat Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană cu privire la intenția sa de a aplica datele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Nu s-au primit observații.

(21)

Prin urmare, întrucât producătorii-exportatori din RPC nu au cooperat, constatările cu privire la importurile din RPC s-au bazat pe datele disponibile în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, în special utilizând statisticile comerciale privind importurile și exporturile [Eurostat, Global Trade Atlas („GTA”) (7) și cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor].

(22)

Comisia a trimis Guvernului Republicii Populare Chineze (denumit în continuare „GC”) un chestionar referitor la existența unor distorsiuni semnificative în Republica Populară Chineză în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază (8). Nu s-a primit niciun răspuns. Prin urmare, Comisia a informat Misiunea RPC pe lângă Uniunea Europeană cu privire la intenția sa de a aplica datele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Nu s-au primit observații.

1.7.   Răspunsurile și verificarea

(23)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(24)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului și interesul Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

Producătorii din Uniune

Arcelor Mittal Poland (Dąbrowa Górnicza, Polonia)

Tata Steel Ijmuiden (IJmuiden, Țările de Jos)

ThyssenKrupp Steel Europe AG (Duisburg, Germania) și societatea afiliată acestuia ThyssenKrupp Material Processing (Krefeld, Germania).

1.8.   Comunicarea constatărilor

(25)

La 4 aprilie 2023, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să mențină taxele antidumping în vigoare. Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată formula observații cu privire la comunicarea constatărilor.

(26)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate de Comisie și au fost luate în considerare, după caz. Au fost audiate părțile care au formulat o solicitare în acest sens. CISA a solicitat și i s-a acordat o audiere cu serviciile Comisiei la 12 aprilie 2023.

2.   PRODUSUL CARE FACE OBIECTUL REEXAMINĂRII, PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

2.1.   Produsul care face obiectul reexaminării

(27)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări constă în anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite (denumite, în continuare, „HRF” sau „produsul care face obiectul reexaminării”).

Următoarele produse nu fac obiectul prezentei reexaminări:

(i)

produsele din oțel inoxidabil și produsele din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați;

(ii)

produsele din oțel de scule și oțeluri rapide;

(iii)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de peste 10 mm și o lățime de cel puțin 600 mm; și

(iv)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de cel puțin 4,75 mm și de cel mult 10 mm și cu o lățime de cel puțin 2 050 mm.

Produsul care face obiectul reexaminării se încadrează în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10 (codul TARIC 7225191090), 7225 30 90, ex 7225 40 60 (codul TARIC 7225406090), 7225 40 90, ex 7226 19 10 (codurile TARIC 7226191091, 7226191095), 7226 91 91 și 7226 91 99. Codurile NC și TARIC sunt menționate doar cu titlu informativ, fără a aduce atingere eventualei modificări ulterioare a clasificării tarifare.

(28)

Produsele plate din oțel laminate la cald sunt fabricate prin laminare la cald. Acesta este un proces de prelucrare a metalului în cadrul căruia metalul fierbinte este trecut prin una sau mai multe perechi de cilindri fierbinți pentru a-i reduce grosimea și a-l uniformiza, temperatura metalului fiind mai mare decât temperatura de recristalizare. Ele pot fi furnizate sub diferite forme: în rulouri (chiar uleiate sau decapate), în bucăți de anumite lungimi (folii) sau în benzi înguste.

Există două utilizări principale ale produselor plate din oțel laminate la cald. În primul rând, ele reprezintă materia primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produse din oțel plate laminate la rece și produse cu înveliș. În al doilea rând, ele sunt utilizate ca produse industriale achiziționate de utilizatorii finali pentru diverse aplicații, inclusiv pentru construcții (producția de țevi din oțel), construcții navale, recipiente de gaz, automobile, recipiente sub presiune și conducte energetice.

2.2.   Produsul în cauză

(29)

Produsul vizat de prezenta investigație este produsul care face obiectul reexaminării, originar din Republica Populară Chineză.

2.3.   Produsul similar

(30)

Astfel cum s-a stabilit în investigația inițială, prezenta investigație de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

produsul în cauză, exportat către Uniune;

produsul care face obiectul reexaminării fabricat și vândut pe piața internă din Republica Populară Chineză; și

produsul care face obiectul reexaminării, fabricat și vândut în Uniune de către industria Uniunii.

(31)

Prin urmare, aceste produse sunt considerate produse similare în înțelesul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3.   DUMPINGUL

3.1.   Observații preliminare

(32)

În perioada investigației de reexaminare, importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate din RPC au continuat, deși la niveluri mai scăzute decât în perioada investigației inițiale (și anume între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015). Potrivit datelor Eurostat, importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate din RPC au reprezentat mai puțin de 0,1 % din piața Uniunii în perioada investigației de reexaminare, comparativ cu o cotă de piață de 4,32 % (9) în cursul perioadei de investigație a investigației inițiale. În termeni absoluți, China a exportat către Uniune aproximativ 28 743 de tone în perioada investigației de reexaminare, ceea ce reprezintă o scădere semnificativă în comparație cu cele aproximativ 1 519 304 tone (10) pe care le-a exportat în Uniune în cursul perioadei investigației inițiale.

(33)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 20, niciunul dintre exportatorii/producătorii din RPC nu a cooperat la investigație. În consecință, Comisia a informat autoritățile din RPC că, din cauza lipsei de cooperare, Comisia ar putea aplica articolul 18 din regulamentul de bază cu privire la constatările referitoare la RPC. Comisia nu a primit nicio observație și nicio cerere pentru intervenția consilierului-auditor în această privință.

(34)

În consecință, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, constatările cu privire la probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului care vizează RPC s-au bazat pe datele disponibile, în special pe informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și în observațiile prezentate de părțile interesate, împreună cu alte surse de informații, cum ar fi statisticile comerciale privind importurile și exporturile [Eurostat, GTA (11)].

3.2.   Procedura de stabilire a valorii normale în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază

(35)

Având în vedere elementele de probă suficiente disponibile la momentul deschiderii investigației care tind să demonstreze existența unor distorsiuni semnificative în RPC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a deschis investigația în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(36)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru investigația sa cu privire la presupusele distorsiuni semnificative, Comisia a trimis un chestionar către GC. În plus, la punctul 5.3.2 din avizul de deschidere, Comisia a invitat toate părțile interesate să își prezinte punctele de vedere și să furnizeze informații și documente justificative referitoare la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în termen de 37 de zile de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Nu s-a primit niciun răspuns la chestionar din partea GC și nu s-a primit nicio observație privind aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în termenul stabilit. Ulterior, Comisia a informat GC că va folosi datele disponibile în sensul articolului 18 din regulamentul de bază pentru a determina existența distorsiunilor semnificative în RPC.

(37)

La punctul 5.3.2 din avizul de deschidere, Comisia a precizat, de asemenea, că, având în vedere elementele de probă disponibile, selectase cu titlu provizoriu Mexic ca țară reprezentativă adecvată, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, în scopul stabilirii valorii normale pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate. Comisia a precizat, de asemenea, că va examina și alte posibile țări adecvate, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (6a) prima liniuță din regulamentul de bază.

(38)

La 29 august 2022, prin intermediul unei note privind mijloacele de producție, Comisia a informat părțile interesate cu privire la sursele relevante pe care intenționa să le utilizeze la stabilirea valorii normale, luând în considerare Mexicul ca țară reprezentativă. În nota respectivă, Comisia a furnizat o listă a tuturor mijloacelor de producție, cum ar fi materiile prime, forța de muncă și energia utilizate pentru fabricarea produselor plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate. A informat, de asemenea, părțile interesate că va stabili costuri de vânzare, cheltuieli administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și profituri, pe baza informațiilor referitoare la societatea Ternium S.A., un producător din țara reprezentativă.

(39)

CISA și-a prezentat observațiile la 16 septembrie 2022. CISA a susținut că datele GTA privind importurile nu reflectă prețurile interne, ci prețurile de import, care sunt de obicei afectate de mulți factori, cum ar fi cantitatea importurilor unui anumit produs, disponibilitatea unui astfel de produs și distanța dintre țările exportatoare și cele importatoare. Comisia a recunoscut că datele GTA privind importurile reflectă, într-adevăr, prețurile de import. Cu toate acestea, niciun element din dosar nu sugera că prețurile respective nu reflectau prețurile de pe piața internă din țara reprezentativă sau că calitatea sau cantitatea datelor utilizate privind importurile le-ar face improprii pentru construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(40)

În plus, CISA a pus sub semnul întrebării faptul că utilizarea prețului unitar mediu ponderat ar putea reflecta un cost unitar semnificativ al materiilor prime, cum ar fi feroaliajele, deoarece există diferențe semnificative în ceea ce privește prețul unitar în funcție de categoria materiilor prime și/sau de țara de origine. Întrucât producătorii din RPC au ales să nu coopereze la investigație, Comisia nu a fost în măsură să identifice categoria exactă a feroaliajelor utilizate de aceștia la fabricarea HRF. Prin urmare, prețul de import în țara reprezentativă a fost determinat ca fiind media ponderată a prețurilor unitare ale importurilor din toate țările terțe, cu excepția RPC și a țărilor care nu sunt membre ale OMC, menționate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(41)

În plus, CISA a pus sub semnul întrebării exactitatea prețului unitar CIF plătit pentru fiecare factor, întrucât datele GTA privind importurile raportate de Mexic se situează mai degrabă la nivelul FOB, decât la nivelul CIF. În contextul unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia nu este obligată să calculeze o marjă de dumping precisă, ci mai degrabă să stabilească dacă există probabilitatea unei continuări sau a unei reapariții a dumpingului. Având în vedere că, astfel cum se explică în considerentul 118 de mai jos, constatările potrivit cărora diferența de preț dintre valoarea normală și prețul de export către restul lumii a fost mai mare de 100 %, chiar dacă s-ar fi utilizat un alt coeficient de conversie bazat pe originea reală a mărfurilor importate, nu ar fi modificat concluziile la care a ajuns Comisia. În consecință, afirmația a fost respinsă.

3.3.   Valoarea normală

(42)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, „[v]aloarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare”.

(43)

Cu toate acestea, potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, „[î]n cazul în care se stabilește […] că nu este adecvat să se folosească prețurile și costurile interne din țara exportatoare din cauza existenței în țara respectivă a unor distorsiuni semnificative în înțelesul literei (b), valoarea normală este construită exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate” și „include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri” („cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale” sunt denumite în continuare „costuri VAG”).

(44)

Astfel cum se explică în continuare, Comisia a concluzionat în prezenta investigație că, pe baza dovezilor disponibile și având în vedere lipsa cooperării din partea GC și a producătorilor, aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este adecvată.

3.4.   Existența unor distorsiuni semnificative

(45)

În cadrul investigațiilor recente privind sectorul siderurgic din RPC (13), Comisia a constatat existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază.

(46)

În cadrul investigațiilor respective, Comisia a constatat că în RPC există o intervenție substanțială a statului, ceea ce duce la distorsionarea alocării efective a resurselor în conformitate cu principiile pieței (14). În special, Comisia a concluzionat că, în sectorul oțelului, care reprezintă principala materie primă utilizată la fabricarea produsului care face obiectul reexaminării, nu numai că persistă un grad substanțial de proprietate din partea GC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) prima liniuță din regulamentul de bază (15), dar GC este, de asemenea, în măsură să intervină în procesul de stabilire a prețurilor și a costurilor prin prezența statului în cadrul firmelor în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță din regulamentul de bază (16). Comisia a constatat, de asemenea, că prezența și intervenția statului pe piețele financiare, precum și în furnizarea de materii prime și de factori de producție au un efect suplimentar de distorsionare asupra pieței. Într-adevăr, în ansamblu, sistemul de planificare din RPC are ca rezultat concentrarea resurselor în sectoarele desemnate de GC ca fiind strategice sau importante din punct de vedere politic, în locul alocării acestora în conformitate cu forțele pieței (17). În plus, Comisia a concluzionat că legislația chineză privind falimentul și proprietatea nu funcționează în mod corespunzător în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a patra liniuță din regulamentul de bază, ceea ce generează distorsiuni, în special atunci când întreprinderile insolvente sunt menținute pe linia de plutire și când sunt atribuite drepturi de folosință asupra terenurilor în RPC (18). În aceeași ordine de idei, Comisia a constatat distorsiuni ale costurilor salariale în sectorul siderurgic în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a cincea liniuță din regulamentul de bază (19), precum și distorsiuni pe piețele financiare în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a șasea liniuță din regulamentul de bază, în special în ceea ce privește accesul la capital al întreprinderilor din RPC (20).

(47)

La fel ca în investigațiile anterioare referitoare la sectorul siderurgic din RPC, Comisia a analizat, în prezenta investigație, dacă este adecvat sau nu să utilizeze prețurile și costurile interne din RPC, dată fiind existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Comisia a făcut această analiză pe baza dovezilor disponibile la dosar, inclusiv a elementelor de probă conținute în cerere, precum și în documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind distorsiunile semnificative din economia RPC în scopul investigațiilor în materie de apărare comercială (21) (denumit în continuare „raportul”), care se bazează pe sursele disponibile în mod public. Această analiză a inclus examinarea intervențiilor substanțiale ale statului în economia RPC în general, dar și a situației specifice a pieței din sectorul relevant, inclusiv a produsului care face obiectul reexaminării. Comisia a completat în continuare aceste elemente de probă cu propriile cercetări privind diferitele criterii relevante pentru a confirma existența unor distorsiuni semnificative în RPC, astfel cum s-a constatat și în investigațiile sale anterioare în această privință.

(48)

În cerere se afirmă că economia chineză în ansamblu este puternic influențată și afectată de diverse intervenții atotcuprinzătoare ale GC sau ale altor autorități publice la diferite niveluri de guvernare, din cauza cărora prețurile și costurile interne ale industriei siderurgice chineze nu pot fi utilizate în prezenta investigație. Pentru a-și susține poziția, solicitarea a făcut referire la investigațiile recente ale Comisiei privind sectorul siderurgic chinez (22) sau la concluziile Forumului mondial al G20 privind supracapacitatea producției siderurgice (23).

(49)

Mai precis, cererea a subliniat că, în contextul doctrinei „economiei de piață socialiste”, consacrată în Constituția RPC, al omniprezenței Partidului Comunist Chinez („PCC”) și al influenței statului asupra economiei prin intermediul inițiativelor de planificare strategică – cum ar fi cel de al 13-lea și cel de al 14-lea plan cincinal (24) –, intervenționismul GC îmbracă diverse forme, administrative, financiare și de reglementare.

(50)

Cererea a furnizat exemple de elemente care indică existența unor distorsiuni, astfel cum sunt enumerate la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) prima până la a șasea liniuță din regulamentul de bază. În special, făcând referire la investigațiile anterioare ale Comisiei în sectorul siderurgic, la raport, precum și la alte surse, solicitantul a susținut că:

Statul chinez se angajează într-o politică economică intervenționistă în vederea îndeplinirii unor obiective care mai degrabă coincid cu agenda politică stabilită de PCC decât să reflecte condițiile economice predominante pe piața liberă. Având în vedere nivelul ridicat de intervenție guvernamentală în industria siderurgică și o pondere semnificativă a întreprinderilor deținute de stat (denumite în continuare „IDS”) în cadrul sectorului, chiar și producătorii de oțel privați sunt împiedicați să își desfășoare activitatea în condiții de piață. Astfel, piața oțelului este deservită într-o măsură semnificativă de întreprinderi care își desfășoară activitatea în proprietatea, sub controlul autorităților chineze și sub supravegherea acestuia în privința politicilor;

Partidul statului chinez nu numai că formulează și supraveghează în mod activ punerea în aplicare a politicilor economice generale de către întreprinderile deținute de stat individuale, dar își revendică și dreptul de a participa la procesul decizional operațional în cadrul întreprinderilor deținute de stat. Acest lucru se realizează, de obicei, prin rotația cadrelor între autoritățile publice și IDS, prin prezența membrilor de partid în organele executive ale IDS și a celulelor de partid în cadrul societăților, precum și prin modelarea structurii corporative a sectorului IDS. În schimb, IDS se bucură de un statut special în cadrul economiei chineze. Acest statut implică o serie de beneficii economice, în special protejarea de concurență și accesul preferențial la factorii de producție relevanți, inclusiv la finanțare;

Industria siderurgică este considerată un sector fundamental al economiei chineze, o piatră de temelie națională (25) de către guvernul chinez și, ca atare, este o industrie sprijinită în mod deosebit (26). Problema actuală a supracapacității (27) este, fără îndoială, cea mai clară ilustrare a implicațiilor politicilor guvernului chinez pentru industrie și a distorsiunilor rezultate;

Sistemul chinez de declarare a falimentului pare a fi inadecvat pentru îndeplinirea propriilor sale obiective principale, cum ar fi soluționarea echitabilă a creanțelor și a datoriilor și protejarea drepturilor și intereselor legale ale creditorilor și debitorilor;

Guvernul chinez controlează prețurile materiilor prime, deoarece volumele de export sunt restricționate prin intermediul contingentelor de export, iar exportatorii trebuie să solicite o licență de export. Într-o investigație anterioară (28), Comisia a constatat că „cocsul (împreună cu minereul de fier, principala materie primă pentru producerea oțelului) face obiectul unor restricții cantitative la export și al unei taxe la export”;

Deficiențele sistemului drepturilor de proprietate sunt deosebit de evidente în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor și drepturile de folosință asupra terenurilor în China. Toate terenurile sunt deținute de statul chinez (terenuri rurale deținute în mod colectiv și terenuri urbane aflate în proprietatea statului). Alocarea acestora depinde exclusiv de stat (29);

Lucrătorii și angajatorii sunt împiedicați să își exercite drepturile de organizare colectivă, iar mobilitatea este restricționată de sistemul de înregistrare a gospodăriilor populației, care limitează accesul la întreaga gamă de prestații de securitate socială și de altă natură. Aceasta duce la o situație în care costurile salariale sunt distorsionate, întrucât ele nu rezultă din forțele normale ale pieței sau din negocieri între societăți și forța de muncă;

Sistemul financiar chinez se caracterizează prin poziția puternică a băncilor deținute de stat care, atunci când acordă acces la finanțare, iau în considerare alte criterii decât viabilitatea economică a unui proiect. Pot exista în mod oficial norme prudențiale, cum ar fi necesitatea de a examina bonitatea debitorului; cu toate acestea, dovezile copleșitoare, inclusiv constatările făcute în cursul investigațiilor de apărare comercială, sugerează că aceste dispoziții joacă doar un rol secundar în aplicarea diferitelor instrumente juridice;

Băncile respectă o obligație juridică explicită de a-și desfășura activitatea în conformitate cu necesitățile dezvoltării economice și sociale naționale și sub îndrumarea politicilor industriale ale statului. În plus, costurile îndatorării au fost menținute la un nivel scăzut în mod artificial pentru a stimula creșterea investițiilor, ceea ce a condus la utilizarea excesivă a investițiilor de capital, cu un randament al investițiilor din ce în ce mai scăzut.

(51)

GC nu a prezentat observații și nu a furnizat elemente de probă care să susțină sau să infirme elementele de probă existente la dosarul cazului, inclusiv raportul și elementele de probă suplimentare furnizate de solicitant, cu privire la existența unor distorsiuni semnificative și/sau la oportunitatea aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cazul de față.

(52)

În special în sectorul produsului care face obiectul reexaminării, și anume sectorul siderurgic, persistă un grad substanțial de proprietate din partea GC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) prima liniuță din regulamentul de bază. Având în vedere că niciun exportator chinez al produsului care face obiectul reexaminării nu a cooperat, nu se poate stabili proporția exactă a producătorilor privați și a celor deținuți de stat. Cu toate acestea, investigația a confirmat că cei mai mari doi producători din sectorul siderurgic, și anume Angang Steel Group (denumit în continuare „Ansteel”) și China Baowu Steel Group (denumit în continuare „Baowu”), fie sunt deținuți integral de stat, fie statul deține o participație majoritară în aceste societăți. În orice caz, chiar și în cazul în care nu sunt disponibile informații specifice pentru produsul care face obiectul reexaminării, acesta reprezintă un subsector al industriei siderurgice și, prin urmare, constatările privind sectorul siderurgic sunt considerate sugestive și pentru produsul care face obiectul reexaminării.

(53)

Atât întreprinderile publice, cât și cele private din sectorul siderurgic fac obiectul supravegherii în privința politicilor și al îndrumării. Cele mai recente documente de politică ale Chinei privind sectorul siderurgic confirmă importanța continuă pe care GC o atribuie sectorului, inclusiv intenția de a interveni în acest sector pentru a-l modela în conformitate cu politicile guvernamentale. Acest fapt este exemplificat de proiectul de aviz orientativ al Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației privind promovarea unei dezvoltări de înaltă calitate a industriei siderurgice, care solicită consolidarea în continuare a bazei industriale și îmbunătățirea semnificativă a nivelului de modernizare a lanțului industrial (30) sau prin cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime, conform căruia sectorul „va adera la combinația dintre poziția de lider de piață și promovarea guvernamentală” și va „cultiva un grup de întreprinderi de vârf cu o poziție de lider în domeniul ecologiei și o competitivitate de bază” (31) sau, de asemenea, prin cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei deșeurilor siderurgice, ale cărui obiective principale sunt „creșterea continuă a ratei de valorificare a deșeurilor siderurgice, astfel încât, până la sfârșitul celui de al 14-lea plan cincinal, rata totală a deșeurilor din producția națională de oțel va ajunge la 30 %.” (32)

(54)

Exemple similare ale intenției autorităților chineze de a supraveghea și a direcționa evoluțiile din acest sector pot fi observate la nivel provincial, cum ar fi în provincia Hebei, care intenționează să „pună în aplicare constant dezvoltarea grupurilor de organizații, să accelereze reforma proprietății mixte a întreprinderilor deținute de stat, să se concentreze asupra promovării fuziunii și reorganizării transregionale a întreprinderilor private din domeniul fierului și oțelului și să depună eforturi pentru a înființa 1-2 grupuri mari de talie mondială, 3-5 grupuri mari cu influență internă pentru sprijin” și să „extindă în continuare canalele de reciclare și de circulație a deșeurilor siderurgice, să consolideze sortarea și clasificarea deșeurilor siderurgice.” (33). În plus, planul provinciei Hebei în sectorul siderurgic include în mod specific mai multe trimiteri la produsele din oțel laminate la cald: „Să încurajeze întreprinderile producătoare de plăci să accelereze punerea în aplicare a procesului de transformare a laminoarelor la cald de nivel scăzut (…) și să depună eforturi pentru a se asigura că, până în 2022, plăcile primare laminate la cald reprezintă peste 30 % din operațiunile de înaltă prelucrare” (34). În plus: „Consolidarea avantajelor pieței sârmei și barelor. Încurajarea producătorilor de sârme și bare să desfășoare activități de cercetare și dezvoltare și de producție de bare din oțel cu nervuri laminate la cald peste 500 MPa și să modernizeze produsele principale. Sprijinirea întreprinderilor siderurgice speciale să combine transformarea tehnologiei și a echipamentelor și să modernizeze și dezvolte oțelul pentru rulmenți, oțelul pentru unelte și alte produse siderurgice speciale”.

(55)

În mod similar, Planul de punere în aplicare din Henan pentru transformarea și modernizarea industriei siderurgice în cadrul celui de al 14-lea plan cincinal prevede „construirea de baze specifice de producție a oțelului […], construirea a 6 baze specifice de producție a oțelului în Anyang, Jiyuan, Pingdingshan, Xinyang, Shangqiu, Zhouou etc., precum și creșterea dimensiunii, a intensității, a specializării și a gradului de expertiză al industriei. Printre acestea, până în 2025, capacitatea de producție de fontă brută din Anyang va fi controlată în limita a 14 milioane de tone, iar capacitatea de producție de oțel brut va fi controlată în limita a 15 milioane de tone” (35). Planul de punere în aplicare din Henan include, de asemenea, trimiteri specifice la produsele laminate la cald: „Sprijinirea întreprinderilor laminoare la cald independente să participe la fuziunile și reorganizarea întreprinderilor siderurgice și să îmbunătățească reziliența și concentrarea lanțului industrial (36)”. Alte obiective ale politicii industriale pot fi observate și în documentele de planificare ale altor provincii, precum Jiangsu (37), Shandong (38), Shanxi (39), sau Zhejiang (40) sau ale municipalităților, precum Liaoning Dalian (41).

(56)

În ceea ce privește faptul că GC este în măsură să intervină în procesul de stabilire a prețurilor și a costurilor prin prezența statului în cadrul firmelor în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță din regulamentul de bază, din cauza lipsei de cooperare din partea producătorilor-exportatori, a fost imposibil să se stabilească în mod sistematic existența unor legături personale între producătorii produsului care face obiectul reexaminării și PCC. Cu toate acestea, dat fiind faptul că produsul care face obiectul reexaminării reprezintă un subsector al sectorului siderurgic, informațiile disponibile cu privire la producătorii de oțel sunt relevante și pentru produsul care face obiectul reexaminării.

(57)

De exemplu, președintele Ansteel îndeplinește, în același timp, funcția de secretar al Comitetului de partid. În mod similar, directorul general al Ansteel ocupă și funcția de secretar adjunct al Comitetului de partid (42). În cazul Baowu, președintele Baosteel, care este o filială deținută în proporție de 100 % de Baowu, deține în același timp funcția de secretar al Comitetului de partid, în timp ce directorul executiv îndeplinește, de asemenea, funcția de secretar adjunct al Comitetului de partid, iar directorul general adjunct îndeplinește funcția de membru al Comitetului permanent al Comitetului de partid (43).

(58)

În plus, în sectorul produsului care face obiectul reexaminării sunt în vigoare politici discriminatorii în favoarea producătorilor interni sau care influențează în alt mod piața în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a treia liniuță din regulamentul de bază. Astfel cum s-a descris mai sus în considerentul 54 privind planul de acțiune al provinciei Hebei și în considerentul 55 privind planul de acțiune al provinciei Henan, investigația a putut identifica unele documente care orientează în mod specific dezvoltarea subsectorului produselor plate din oțel laminate la cald. În plus, investigația a identificat alte documente care arată că industria beneficiază de orientări și intervenții guvernamentale în sectorul siderurgic, având în vedere că produsul care face obiectul reexaminării reprezintă unul dintre subsectoarele acestuia.

(59)

Industria siderurgică este considerată, în continuare, de GC ca fiind o industrie-cheie (44). Acest lucru este confirmat în numeroasele planuri, directive și alte documente având ca obiect oțelul, care sunt publicate la nivel național, regional și municipal. În cadrul celui de al 14-lea plan cincinal adoptat în martie 2021, GC a desemnat industria siderurgică pentru transformare și modernizare, precum și pentru optimizare și ajustare structurală (45). În mod similar, cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime, aplicabil și industriei siderurgice, enumeră sectorul ca fiind „piatra de temelie a economiei reale” și „un domeniu-cheie care modelează avantajul competitiv internațional al Chinei” și stabilește o serie de obiective și metode de lucru care ar stimula dezvoltarea sectorului siderurgic în perioada 2021-2025, precum modernizarea tehnologică, îmbunătățirea structurii sectorului (nu în ultimul rând prin intermediul unor concentrări suplimentare ale întreprinderilor) sau transformarea digitală (46).

(60)

Principala materie primă utilizată pentru fabricarea de produse plate din oțel laminate la cald este minereul de fier. Minereul de fier este menționat, de asemenea, în cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime, în care statul intenționează să „dezvolte în mod rațional resursele minerale interne. Consolidarea exploatării minereului de fier […], punerea în aplicare a unor politici fiscale preferențiale, încurajarea adoptării de tehnologii și echipamente avansate pentru a reduce generarea de deșeuri solide din activitățile miniere” (47). În provinciile precum provincia HEBEI, autoritățile prevăd pentru acest sector următoarele: „o subvenție sub formă de reduceri pentru investițiile în noi proiecte; identificarea și îndrumarea instituțiilor financiare care să ofere împrumuturi cu dobândă redusă pentru ca întreprinderile din sectorul metalurgiei și al siderurgiei să facă tranziția către industrii noi și, în același timp, oferirea de către guvern a unor subvenții sub formă de reduceri” (48). În concluzie, GC a luat măsuri pentru a determina operatorii să respecte obiectivele politicii publice de a sprijini sectoarele industriale încurajate, inclusiv producția principalelor materii prime utilizate pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării. Aceste măsuri împiedică forțele pieței să acționeze liber.

(61)

Prezenta investigație a evidențiat unele elemente de probă privind aplicarea discriminatorie sau inadecvată a legislației privind falimentul și proprietatea în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) a patra liniuță din regulamentul de bază în sectorul oțelului plat laminat la cald. În special, în ceea ce privește fabrica Chaoyang Iron & Steel, care a înregistrat pierderi timp de 5 ani consecutivi (din 2010 până în 2015) și se afla în pragul falimentului. Aceasta a fost, de asemenea, identificată ca fiind o „companie zombi” de către Comisia de supraveghere a activelor deținute de stat (49).

(62)

Sectorul produselor plate din oțel laminate la cald este, de asemenea, afectat de distorsiuni ale costurilor salariale în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a cincea liniuță din regulamentul de bază, astfel cum s-a menționat și în considerentul 46 de mai sus. Aceste distorsiuni afectează sectorul atât direct (în contextul fabricării produsului care face obiectul investigației sau a principalilor factori de producție), cât și indirect (în contextul accesului la factorii de producție ai societăților care sunt supuse aceluiași sistem de muncă în RPC) (50).

(63)

În plus, în cadrul prezentei investigații nu a fost prezentat niciun element de probă care să demonstreze că sectorul produsului care face obiectul reexaminării nu este afectat de intervenția statului în sistemul financiar în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a șasea liniuță din regulamentul de bază, astfel cum se menționează și în considerentul 46 de mai sus. Prin urmare, intervenția substanțială a statului în sistemul financiar conduce la afectarea gravă a condițiilor de piață la toate nivelurile.

(64)

În cele din urmă, Comisia reamintește că, pentru a fabrica produsul care face obiectul reexaminării, sunt necesari mai mulți factori de producție. Atunci când producătorii de produse plate din oțel laminate la cald cumpără/contractează acești factori de producție, prețurile pe care le plătesc (și care sunt înregistrate drept costuri ale acestora) sunt expuse, în mod evident, acelorași distorsiuni sistemice menționate anterior. De exemplu, furnizorii de factori de producție angajează forță de muncă supusă distorsiunilor. Aceștia pot împrumuta fonduri care sunt supuse distorsiunilor care afectează sectorul financiar/alocarea de capital. În plus, ei fac obiectul sistemului de planificare care se aplică la toate nivelurile administrative și în toate sectoarele.

(65)

În consecință, pe lângă faptul că prețurile de vânzare pentru oțelului plat laminat la cald pe piața internă nu sunt adecvate pentru a fi utilizate în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, sunt afectate inclusiv toate costurile factorilor de producție (inclusiv ale materiilor prime, energiei, terenurilor, finanțării, forței de muncă etc.), deoarece formarea prețurilor acestora este afectată de intervenții substanțiale ale statului, astfel cum se arată în părțile I și II ale raportului. Într-adevăr, intervențiile statului descrise în legătură cu alocarea de capitaluri, cu terenurile, forța de muncă, energia și materiile prime sunt prezente în întreaga RPC. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un factor de producție care a fost, în sine, produs în RPC prin combinarea unei serii de factori de producție este expus unor distorsiuni semnificative. Același raționament este valabil și pentru factorii de producție ai factorilor de producție și așa mai departe.

(66)

La 19 mai 2022 (51) și la 16 septembrie 2022 (52), CISA a prezentat o serie de argumente referitoare la afirmațiile privind distorsiunile semnificative. În primul rând, CISA a susținut că raportul invocat de Comisie nu îndeplinea standardele de elemente de probă imparțiale și obiective și de elemente de probă cu valoare probatorie suficientă, având în vedere în special faptul că a fost pregătit de Comisie cu scopul specific de a facilita depunerea unei plângeri de către industriile din Uniune în domeniul măsurilor comerciale. În plus, CISA a susținut că, întrucât raportul a fost publicat în 2017, acesta nu a putut reflecta presupusele distorsiuni pentru perioada de investigație care acoperă anul calendaristic 2021.

(67)

Comisia nu a fost de acord. Comisia a observat că raportul este un document cuprinzător bazat pe elemente de probă ample și obiective, incluzând acte legislative, reglementări și alte documente oficiale de politică publicate de GC, rapoarte ale unor părți terțe din partea organizațiilor internaționale, studii academice și articole elaborate de cercetători, precum și alte surse independente fiabile. El a fost pus la dispoziția publicului în decembrie 2017, astfel încât orice parte interesată ar fi avut numeroase posibilități de a depune obiecții, completări sau observații cu privire la raport și la elementele de probă pe care se bazează acesta, și nici GC, nici alte părți nu au prezentat argumente sau elemente de probă care să contrazică sursele incluse în raport. De asemenea, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia raportul nu mai este de actualitate, Comisia a observat, în special, că principalele documente de politică și elemente de probă cuprinse în raport, inclusiv planurile cincinale relevante și legislația aplicabilă produsului care face obiectul reexaminării, erau încă relevante în mare măsură în cursul perioadei investigației de reexaminare și că nicio parte nu a dovedit că această situație s-ar fi schimbat. China a început să publice noi planuri cincinale abia pe parcursul anului 2021, iar multe dintre aceste planuri au fost făcute publice abia în a doua jumătate a anului. Acest lucru a fost confirmat și mai mult prin cercetările specifice cazului întreprinse de Comisie, rezumate mai sus.

(68)

În al doilea rând, CISA a susținut că Acordul privind practicile antidumping al OMC (denumit în continuare „Acordul privind PAD”) nu recunoaște conceptul de distorsiuni semnificative la articolul 2.2 din Acordul privind PAD. În schimb, dispoziția permite construirea valorii normale într-un număr limitat de condiții specifice, distorsiunile semnificative nefiind incluse printre aceste condiții. În plus, CISA a susținut că articolul 2.2 din Acordul privind PAD permite numai utilizarea costului de producție din țara de origine plus un cuantum rezonabil pentru costurile administrative, de vânzare și generale și pentru profit, în timp ce articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază permite utilizarea datelor dintr-o țară reprezentativă adecvată, fiind, prin urmare, inconsecvent cu acordul OMC. În plus, CISA a susținut că orice valoare construită ar trebui să fie calculată în conformitate cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD și în conformitate cu interpretarea dată de Organul de apel al OMC în cauza UE-Biomotorină (DS 473), precum și de grupul special de soluționare a litigiilor al OMC în cauza UE-Metodologii de ajustare a costurilor II (Rusia) (DS494), care nu menționează conceptul de distorsiuni semnificative, și nici posibilitatea de a nu lua în considerare datele societății exportatoare.

(69)

Comisia a considerat că dispozițiile de la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt pe deplin compatibile cu obligațiile Uniunii Europene în baza normelor OMC și cu jurisprudența citată de CISA. În plus, în opinia Comisiei, în conformitate cu decizia grupului special al OMC și al Organului de apel în cauza DS473, dispozițiile regulamentului de bază care se aplică în general tuturor membrilor OMC, cum este articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf, permit utilizarea datelor dintr-o țară terță, ajustate în mod corespunzător, atunci când o astfel de ajustare este necesară și justificată. Existența unor distorsiuni semnificative face ca prețurile și costurile din țara exportatoare să fie inadecvate pentru construirea valorii normale. În aceste condiții, articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază prevede construirea costurilor de producție și de vânzare pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate, inclusiv cele dintr-o țară reprezentativă adecvată cu un nivel de dezvoltare asemănător celui din țara exportatoare. În legătură cu cauza DS 494, Comisia a reamintit că atât UE, cât și Federația Rusă au contestat constatările grupului special, care nu sunt definitive și, în consecință, în conformitate cu jurisprudența consacrată a OMC, nu au niciun statut juridic în cadrul sistemului OMC întrucât nu au fost aprobate de Organul de soluționare a litigiilor printr-o decizie a membrilor OMC. În orice caz, raportul grupului special din acest litigiu a considerat în mod specific că dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt în afara domeniului de aplicare al litigiului respectiv. În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(70)

În al treilea rând, CISA a argumentat că practica de a face trimitere la investigațiile anterioare ca „elemente de probă” privind anumite acuzații, astfel cum a făcut solicitantul în cererea din prezenta investigație, nu ar face față, probabil, abordării Organului de apel privind sarcina probei, astfel cum este prevăzută în hotărârea Organului de apel al OMC în cauza SUA – Taxe antidumping și compensatorii definitive asupra anumitor produse (China) (DS 379). În special, CISA a făcut trimitere la constatările Comisiei în investigația sa antisubvenție privind HRF (53).

(71)

Comisia contestă acest argument. Pe de o parte, cererea nu s-a bazat numai pe taxa compensatorie privind HRF, ci a adăugat surse suplimentare pentru a susține afirmația referitoare la distorsiunile de pe piața HRFS (54). Pe de altă parte, Comisia nu își formulează concluziile cu privire la aplicabilitatea articolului 2 alineatul (6a) pe baza cererii, ci pe baza tuturor elementelor de probă disponibile, astfel cum au fost colectate în cursul investigației și prezentate în întregime în această secțiune.

(72)

În al patrulea rând, CISA a adus în discuție cel de al 14-lea plan cincinal, subliniind că, pe de o parte, cel de al 14-lea plan cincinal se referă într-adevăr la sectorul siderurgic, dar numai într-un context general, remarcând importanța transformării și modernizării generale a industriilor tradiționale și că, pe de altă parte, planul nu ar trebui să fie considerat un act juridic obligatoriu, ci mai degrabă un document de orientare care exprimă opinii politice pentru viitor. În plus, CISA a considerat că astfel de planuri există și în UE, având în vedere publicarea de către Comisia Europeană a „Cărților albe”, a „Cărților verzi” etc.

(73)

Acest argument nu a putut fi acceptat. În primul rând, planurile cincinale publicate de GC nu sunt doar documente de orientare generale, ci au un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. În acest sens, Comisia a făcut trimitere la analiza detaliată a planurilor din capitolul 4 al raportului, cu o secțiune dedicată în mod specific caracterului obligatoriu al planurilor la punctul 4.3.1. Cel de al 14-lea plan cincinal reamintește tuturor autorităților să pună în aplicare cu diligență planurile: „Vom consolida sistemele de gestionare a planificării, cum ar fi cataloagele și listele, compilarea și arhivarea, precum și alinierea și coordonarea, vom elabora liste și cataloage, cum ar fi planurile speciale la nivel național din cadrul celui de al «14-lea plan cincinal», vom promova arhivarea planurilor care se bazează pe platforma națională integrată de informare în materie de planificare și vom reuni diverse planuri sub o conducere unificată. Vom stabili și îmbunătăți mecanismele de aliniere și coordonare a planificării, vom alinia planurile aprobate de Comitetul Central al PCC și de Consiliul de Stat și planurile de dezvoltare provincială cu acest plan înainte de a fi supus aprobării, ne vom asigura că amenajarea teritoriului la nivel național, planificarea specială, planificarea regională și alte niveluri de planificare sunt coordonate cu acest plan în ceea ce privește obiectivele principale, direcțiile de dezvoltare, configurația generală, politicile majore, proiectele majore și prevenirea și controlul riscurilor” (55). În plus, cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime prevede că „toate localitățile trebuie să se familiarizeze mai bine cu acest plan și să includă conținutul principal și proiectele majore ale acestuia în sarcinile lor locale primare”, în timp ce „oțelul și alte sectoare esențiale trebuie să formuleze avize specifice de punere în aplicare bazate pe obiectivele și sarcinile acestui plan”. (56)

(74)

GC nu a prezentat elemente de probă sau argumente contrare în cadrul prezentei investigații.

(75)

După comunicarea constatărilor, CISA a subliniat în plus că raportul nu îndeplinește standardele privind elementele de probă imparțiale și obiective și elementele cu o valoare probatorie suficientă. În legătură cu cele de mai sus, CISA a făcut trimitere, de asemenea, la diferitele „planuri cincinale” care, potrivit CISA, ar trebui să fie considerate drept documente de politică generale care stabilesc diferite priorități în ceea ce privește investițiile publice și nu drept documente legislative cu caracter obligatoriu.

(76)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 67 și 73, aceste afirmații au fost respinse și, întrucât nu au fost prezentate elemente de probă sau argumente suplimentare în urma comunicării constatărilor, decizia Comisiei a rămas neschimbată.

(77)

În concluzie, elementele de probă disponibile au arătat că prețurile sau costurile produsului care face obiectul reexaminării, inclusiv costurile materiilor prime, ale energiei și ale forței de muncă, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, astfel cum rezultă din impactul efectiv sau potențial al unuia sau al mai multor elemente relevante menționate la dispoziția respectivă. Pe această bază și în lipsa oricărei cooperări din partea GC, Comisia a concluzionat că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă pentru a stabili valoarea normală în acest caz. În consecință, Comisia a procedat la construirea valorii normale exclusiv pe baza unor costuri de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate, cu alte cuvinte, în acest caz, pe baza costurilor corespunzătoare de producție și de vânzare dintr-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, după cum se arată în secțiunea următoare.

3.4.1.    Țara reprezentativă

3.4.1.1.   Observații generale

(78)

Alegerea țării reprezentative s-a bazat pe următoarele criterii, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază:

un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din RPC. În acest scop, Comisia a avut în vedere țări cu un venit național brut pe cap de locuitor similar celui din RPC, potrivit datelor din baza de date a Băncii Mondiale (57);

fabricarea produsului care face obiectul reexaminării în țara respectivă (58);

disponibilitatea datelor publice relevante în țara reprezentativă;

în cazul în care există mai multe țări reprezentative posibile, ar trebui să se acorde prioritate, dacă este cazul, țării cu un nivel adecvat de protecție socială și a mediului.

(79)

Astfel cum se indică în considerentul 38, Comisia a publicat, la 29 august 2022, o notă la dosar cu privire la sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale (denumită în continuare „nota privind mijloacele de producție”). Nota respectivă descria faptele și elementele de probă care stau la baza criteriilor relevante, comunica părților interesate intenția de a considera Mexicul drept o țară reprezentativă adecvată în cazul de față, dacă se va confirma existența unor distorsiuni semnificative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(80)

În conformitate cu criteriile enumerate la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia a identificat Mexicul ca fiind o țară cu un nivel de dezvoltare economică similar cu cel al RPC. Mexicul este clasificat de Banca Mondială ca țară cu „venituri medii-superioare” pe baza venitului național brut. În plus, Mexicul a fost identificat ca țară în care se fabrică produsul care face obiectul reexaminării și în care datele relevante sunt ușor accesibile.

(81)

În final, având în vedere absența cooperării și după ce s-a stabilit că Mexicul este o țară reprezentativă adecvată pe baza tuturor elementelor de mai sus, nu a fost necesară efectuarea unei evaluări a nivelului protecției sociale și a mediului în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază.

3.4.1.2.   Concluzie

(82)

În absența cooperării, astfel cum s-a propus în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și având în vedere că Mexicul îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază, Comisia a selectat Mexicul ca țară reprezentativă adecvată.

3.4.2.    Surse utilizate pentru stabilirea costurilor nedistorsionate

(83)

În nota privind sursele care se pot utiliza pentru stabilirea valorii normale, Comisia a explicat că, din cauza lipsei de cooperare, ar trebui să se bazeze pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Alegerea țării reprezentative s-a bazat pe informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, combinate cu alte surse de informații considerate adecvate în conformitate cu criteriile relevante prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în conformitate cu articolul 18 alineatul (5) din regulamentul de bază, inclusiv Global Trade Atlas (denumit în continuare „GTA”) pentru a stabili costul nedistorsionat al majorității factorilor de producție, în special al materiilor prime. În plus, Comisia a afirmat că va utiliza următoarele surse pentru a stabili costul nedistorsionat al energiei: pentru energia electrică, cele mai recente date disponibile privind prețurile industriale ale energiei electrice aplicabile în Mexic, publicate de Globalpetrolprices.com (59), iar pentru gaz, prețul publicat de Indices de Referencia de Precios de Gas Natural (IPGN) (60). În plus, Comisia a afirmat că, pentru a stabili costurile nedistorsionate ale forței de muncă, va utiliza ultimele date disponibile public furnizate de Departamentul de Statistică al Organizației Internaționale a Muncii (ILOSTAT) (61) pentru a determina salariile din Mexic.

(84)

Comisia a inclus o valoare pentru cheltuielile indirecte de producție cu scopul de a acoperi costurile care nu sunt incluse în factorii de producție menționați mai sus. Comisia a stabilit raportul dintre cheltuielile indirecte de producție și costurile directe de producție, pe baza datelor producătorilor din Uniune furnizate de solicitant, care a furnizat informații specifice în acest scop.

(85)

În nota privind mijloacele de producție, Comisia a indicat că, pentru țara identificată ca țară în care este fabricat produsul care face obiectul reexaminării, și anume Mexicul, Comisia a identificat societatea Ternium S.A. ca fiind producător al produsului care face obiectul reexaminării, cu date financiare publice recente care arată profituri și un cuantum rezonabil pentru costurile VAG, pentru stabilirea valorii normale nedistorsionate.

(86)

Analiza datelor privind importurile a relevat faptul că Mexicul ar putea fi utilizată ca țară reprezentativă adecvată, întrucât importurile sale de factori principali de producție nu au fost afectate în mod semnificativ de importurile din RPC sau din oricare dintre țările enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755 (62).

(87)

În lumina considerațiilor de mai sus, Comisia a informat părțile interesate că intenționează să utilizeze Mexicul ca țară reprezentativă adecvată și societatea Ternium S.A, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază, ca sursă de prețuri sau valori de referință nedistorsionate în vederea calculării valorii normale.

(88)

Părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile privind caracterul adecvat al Mexicului ca țară reprezentativă și al societății Ternium S.A ca producător din țara reprezentativă.

(89)

În observațiile sale, CISA a susținut că, dintre mai multe țări reprezentative alese recent de Comisie, Mexicul este singura țară care nu este în măsură să raporteze prețurile de import la nivel CIF și a contestat abordarea Comisiei de a adăuga 5 % la prețul FOB pentru a converti prețul FOB într-un preț CIF. Comisia a observat că, chiar dacă acest raport de conversie nu ar fi fost aplicat, diferența de preț dintre valoarea normală și prețul de export către restul lumii stabilită în considerentul 118 de mai jos ar fi fost semnificativă. În consecință, a respins afirmația.

(90)

CISA a susținut, de asemenea, că valoarea de referință pentru feroaliaje nu era fiabilă, deoarece codurile SA utilizate cuprindeau mai multe aliaje diferite, cu prețuri unitare foarte diferite. Comisia a observat că CISA nu a indicat ce tip (tipuri) de aliaje ar trebui să fie eliminat(e) din datele agregate pentru prețul de referință respectiv. În plus, Comisia a considerat că această afirmație era lipsită de obiect deoarece, chiar dacă nu s-ar stabili niciun preț de referință pentru acest factor de producție, astfel cum se explică în considerentul 118 de mai jos, diferența de preț dintre valoarea normală și prețul de export către restul lumii ar rămâne semnificativă. În consecință, a respins afirmația.

(91)

CISA a contestat, de asemenea, caracterul adecvat al rezultatelor financiare ale societății Ternium S.A., întrucât acestea sunt raportate la un nivel consolidat care acoperă mai multe țări și alte produse.

(92)

Comisia a considerat că, în cazul de față, utilizarea datelor consolidate ale societății Ternium S.A. a fost adecvată, în absența unor date mai detaliate limitate la Ternium Mexico și la produsul care face obiectul reexaminării. În plus, societatea produce în principal produse siderurgice. Prin urmare, datele sale au fost considerate reprezentative pentru sectorul siderurgic și pentru produsul care face obiectul reexaminării. În plus, articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază prevede că valoarea costurilor VAG și a profitului inclusă în valoarea normală construită ar trebui să fie nedistorsionată și rezonabilă. CISA nu a afirmat și nici nu a susținut cu probe afirmația potrivit căreia cuantumul utilizat ar fi distorsionat sau nerezonabil. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(93)

CISA a susținut că utilizarea datelor financiare ale societății Ternium S.A. din 2020 a fost incompatibilă cu perioada investigației de reexaminare, și anume 2021. Comisia a considerat că cifrele referitoare la Ternium S.A. sunt rezonabile, întrucât societatea a înregistrat profit în cursul perioadei investigației de reexaminare, situațiile sale financiare au fost ușor accesibile, iar vânzările către Mexic reprezintă 52 % din vânzările sale consolidate. În plus, Comisia a considerat că, în contextul prezentei investigații, utilizarea anului 2020 ca an de referință este justificată, deoarece este cel mai recent an în care Ternium S.A. a fost profitabil și a înregistrat un nivel rezonabil al costurilor VAG și al profitului. Astfel cum se explică în nota privind mijloacele de producție, în exercițiul financiar 2021, profitul a fost excepțional de ridicat, și anume 58,25 %, reflectând probabil redresarea după pandemia de COVID-19. În consecință, Comisia a considerat că utilizarea datelor pentru anul 2020 a fost mai adecvată și a respins afirmația.

(94)

După comunicarea constatărilor, CISA a susținut că Comisia nu a divulgat „valorile de referință utilizate în scopul stabilirii valorii normale” ceea ce, potrivit CISA, poate conduce la o încălcare iminentă a principiului de bază al legislației și procedurii antidumping, în special a articolului 20 din regulamentul de bază, precum și a dreptului la apărare al CISA în ceea ce privește aspectele fundamentale ale investigației de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. În plus, CISA a afirmat că furnizarea de prețuri de referință (și de calcule) detaliate în scopul stabilirii valorii normale este o practică constantă a Comisiei, atât în cadrul investigațiilor inițiale, cât și în cadrul reexaminărilor efectuate în perspectiva expirării măsurilor și, prin urmare, solicită Comisiei să își alinieze practica în cadrul unor proceduri similare.

(95)

Comisia a subliniat faptul că a furnizat prețuri de referință, și anume valorile unitare ale principalilor factori de producție, în nota privind factorii de producție din 29 august 2022, precum și sursele acestora. CISA, în calitate de parte interesată, a fost notificată în momentul în care nota privind factorii de producție a fost introdusă la dosar și a avut acces la aceasta. Niciuna dintre valorile de referință menționate în nota respectivă nu a fost modificată ulterior. În plus, Comisia a utilizat aceeași metodologie pentru a calcula valoarea normală ca cea utilizată în cererea care a fost pusă la dispoziția tuturor părților interesate. În cele din urmă, Comisia a reamintit că nu a avut loc nicio informare specifică societăților, având în vedere lipsa de cooperare din partea producătorilor din RPC. În consecință, afirmația a fost respinsă.

3.4.2.1.   Concluzie

(96)

Având în vedere analiza de mai sus, Mexicul a îndeplinit criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a fi considerat drept țară reprezentativă adecvată.

3.4.3.    Costuri și valori de referință nedistorsionate

3.4.3.1.   Factorii de producție

(97)

Având în vedere toate informațiile bazate pe cerere și după analizarea observațiilor transmise de părțile interesate, au fost identificați următorii factori de producție și sursele acestora pentru a stabili valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază:

Tabelul 1

Factori de producție a anumitor produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate

Factor de producție

Codul mărfii

Valoarea nedistorsionată în CNY

Unitatea de măsură

Materii prime

Resturi de oțel

72041001 ; 72042101 ; 72042999 ; 72044101 ; 72044999

3 135,04

Tone

Minereu de fier

26011101 ; 260112

3 364,05

Tone

Cărbune

270119 ; 27011201

757,98

Tone

Cocs

27040003 ; 27131101

1 249,21

Tone

Feroaliaje

72022102 ; 72022199 ; 72022999 ; 72023001 ; 72024101 ; 72024999 ; 72027001 ; 72029104 ; 72029202 ; 72029301 ; 72029999

18 560,08

Tone

Brame

720712 ; 72072002 ; 72241006 ; 722490

4 980,54

Tone

Produs secundar:

Credite și produse secundare evaluate ca deșeuri

72041001 ; 72042101 ; 72042999 ; 72044101 ; 72044999

3 135,04

Tone

Forța de muncă

Forța de muncă

 

13,00

oră/persoană

Energie

Energie electrică

 

1 058,69

MWH

Gaze naturale

 

34,42

GJ

Oxigen

280440

514,52

Km3

3.4.3.2.   Materii prime

(98)

Pentru a stabili prețul nedistorsionat al materiilor prime, livrate la poarta fabricii unui producător din țara reprezentativă, Comisia a utilizat drept bază prețul mediu ponderat de import în țara reprezentativă, astfel cum a fost raportat în GTA, la care au fost adăugate taxele de import. Prețul de import în țara reprezentativă a fost determinat ca fiind media ponderată a prețurilor unitare ale importurilor din toate țările terțe, cu excepția RPC și a țărilor care nu sunt membre ale OMC, menționate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755. Comisia a decis să excludă importurile din RPC în țara reprezentativă, concluzionând în considerentul 77 că nu este oportun să se utilizeze prețurile și costurile interne din RPC din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Având în vedere că nu există niciun element de probă din care să reiasă că aceleași distorsiuni nu afectează în egală măsură și produsele destinate exportului, Comisia a considerat că aceleași distorsiuni au afectat și prețurile de export. După excluderea importurilor din RPC și din țările care nu sunt membre ale OMC în țara reprezentativă, volumul importurilor din alte țări terțe a rămas reprezentativ.

(99)

În mod normal, prețurile de transport intern ar trebui, de asemenea, să fie adăugate la aceste prețuri de import. Cu toate acestea, având în vedere constatarea din secțiunea 3.4, precum și natura prezentei investigații de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, care se concentrează asupra determinării continuării dumpingului în perioada investigației de reexaminare sau a posibilității de reapariție a acestuia, și nu asupra amplorii exacte a acestuia, Comisia a decis că ajustările pentru transportul intern erau inutile. Astfel de ajustări ar conduce doar la creșterea valorii normale și, prin urmare, a marjei de dumping.

3.4.3.3.   Forța de muncă

(100)

ILOSTAT publică informații detaliate privind salariile din diferite sectoare economice din Mexic. Comisia a utilizat cele mai recente statistici disponibile pentru anul 2021 privind costul mediu cu forța de muncă și numărul mediu săptămânal de ore lucrate în Mexic.

3.4.3.4.   Energie electrică

(101)

Prețul energiei electrice pentru societățile (utilizatorii industriali) din Mexic este publicat de Globalpetrolprices.com. Comisia a utilizat datele privind prețurile energiei electrice pentru industrie pentru luna septembrie din 2021.

3.4.3.5.   Gaze naturale

(102)

Comisia a utilizat prețul gazului din Mexic pentru perioada investigației de reexaminare, astfel cum a fost publicat de Indices de Referencia de Precios de Gas Natural (IPGN) (63), care permite stabilirea prețului gazelor naturale furnizate utilizatorilor industriali.

3.4.3.6.   Cheltuielile indirecte de fabricație, costurile VAG, profiturile și amortizarea

(103)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, „valoarea normală construită include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri”. În plus, trebuie stabilită o valoare pentru cheltuielile indirecte de fabricație care să acopere costurile neincluse în factorii de producție menționați anterior.

(104)

Comisia a utilizat datele financiare ale Ternium S.A, producătorul din țara reprezentativă, astfel cum se menționează în considerentul 85.

(105)

Pentru a stabili o valoare nedistorsionată a cheltuielilor indirecte de fabricație și având în vedere absența cooperării din partea producătorilor-exportatori, Comisia a utilizat datele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Prin urmare, pe baza datelor furnizate de producătorii din Uniune în cerere, Comisia a stabilit raportul dintre cheltuielile indirecte de producție, pe de o parte, și costurile totale de fabricație și costurile forței de muncă, pe de altă parte. Acest procent a fost aplicat ulterior la valoarea nedistorsionată a costului de fabricație pentru a obține valoarea nedistorsionată a cheltuielilor indirecte de fabricație, în funcție de modelul produs.

3.4.4.    Calcularea valorii normale

(106)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a construit valoarea normală la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(107)

În primul rând, Comisia a stabilit costurile de fabricație nedistorsionate. În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori, Comisia s-a bazat pe informațiile furnizate de solicitant în cererea de reexaminare în ceea ce privește utilizarea fiecărui factor (materiale și forță de muncă) pentru producerea anumitor produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate.

(108)

După ce a fost stabilit costul de producție nedistorsionat, Comisia a adăugat cheltuielile indirecte de fabricație, costurile VAG și profitul. Cheltuielile indirecte de fabricație au fost determinate pe baza datelor furnizate de solicitant. Costurile VAG și profitul au fost stabilite pe baza situațiilor financiare ale Ternium S.A pentru anul 2020, astfel cum au fost raportate în conturile auditate ale societății (64). Comisia a adăugat următoarele elemente la costurile nedistorsionate de fabricație:

cheltuielile generale de producție, care au reprezentat în total 11,30 % din costurile directe de producție;

costurile VAG și alte costuri, care au reprezentat 10,74 % din costurile mărfurilor vândute (denumite în continuare „CMV”) de Ternium S.A; și

profiturile, care s-au ridicat la 16,33 % din costurile mărfurilor vândute, realizate de Ternium S.A, au fost aplicate costurilor totale nedistorsionate de producție.

(109)

Pe această bază, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Valoarea normală stabilită pe această bază este de 1 381,50 EUR/tonă.

(110)

După comunicarea constatărilor, CISA a fost de acord cu utilizarea de către Comisie a datelor financiare din 2020 în loc de 2021, deși a susținut, de asemenea, că profitul de 16,33 % al Ternium S.A din 2020 nu era scăzut pentru industria siderurgică.

(111)

După comunicarea constatărilor, CISA a contestat valoarea normală stabilită de Comisie. Astfel cum se menționează în considerentul 94, CISA a susținut că nu a fost în măsură să verifice exactitatea valorii normale stabilite de Comisie și, potrivit CISA, valoarea normală stabilită în cursul investigației putea fi incorectă. Acest lucru s-a datorat faptului că, deși perioadele utilizate în cerere și în reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor s-au suprapus în cea mai mare parte, Comisia a constatat o valoare normală în reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor care este cu peste 80 % mai mare decât cea din cerere, chiar dacă s-a aplicat aceeași metodologie de calcul și a fost utilizată ca țara reprezentativă aceeași țară.

(112)

În nota privind factorii de producție din 29 august 2022, Comisia a prezentat valorile unitare ale principalilor „factori de producție”. Pe baza acestor valori, a fost evident că prețul de referință pentru minereul de fier, care este unul dintre cei mai importanți factori de producție utilizați pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării, a crescut semnificativ, și anume cu 186 %, în cursul perioadei investigației de reexaminare. În plus, la introducerea la dosarul cazului a notei privind factorii de producție, nu au fost primite observații cu privire la diferențele dintre prețurile factorilor de producție din nota privind factorii de producție și cele din cerere. În consecință, afirmația a fost respinsă.

3.4.5.    Continuarea dumpingului

(113)

În absența cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, determinarea prețului de export s-a bazat pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Comisia a încercat să utilizeze informațiile statistice disponibile furnizate de Eurostat pentru a determina prețurile de export.

(114)

Cu toate acestea, conform Eurostat, numai 28 743 de tone de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate au fost importate din RPC în cursul perioadei investigației de reexaminare, ceea ce corespunde unei ponderi de 0,1 % din consumul de pe piața liberă. Din acest motiv, Comisia a concluzionat că aceste volume mici nu oferă o bază suficientă pentru continuarea unei analize a dumpingului. Prin urmare, Comisia și-a concentrat investigația asupra probabilității reapariției dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

3.4.6.    Probabilitatea reapariției dumpingului

(115)

Având în vedere cele menționate în considerentele 113 și 114 de mai sus, Comisia a analizat în continuare dacă există elemente de probă privind probabilitatea reapariției dumpingului în cazul expirării măsurilor. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: prețul de export către restul lumii al anumitor produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate din China, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China și atractivitatea pieței Uniunii.

3.4.6.1.   Comparația dintre prețurile de export către țări terțe și valoarea normală

(116)

Comisia a analizat tiparul prețurilor exporturilor chineze către țări terțe în cursul perioadei investigației de reexaminare. Prin urmare, Comisia a consultat informații disponibile în mod public, precum statisticile Chinei privind exporturile raportate în Global Trade Atlas („GTA”), și a extras cantitățile și valorile exporturilor de anumite produse plate din oțel laminate la cald pentru perioada investigației de reexaminare.

(117)

Statisticile GTA privind exporturile Chinei au arătat un preț FOB mediu de export din China către alte țări în valoare de 660 EUR/tonă, care a fost ajustat la un preț franco fabrică (după ajustările aplicate pentru a ține seama de transportul maritim și intern și de taxele de descărcare) în valoare de 626 EUR/tonă.

(118)

Prețul mediu de export constatat în cursul perioadei investigației de reexaminare a fost cu peste 100 % mai mic decât valoarea normală menționată la punctul 3.4.4 de mai sus. Prin urmare, s-a considerat că este probabil ca, în cazul în care măsurile actuale ar fi abrogate, producătorii-exportatori chinezi să înceapă să vândă către Uniune la niveluri sub valoarea normală stabilită.

3.4.6.2.   Capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC

(119)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori din RPC, Comisia și-a bazat constatările cu privire la capacitatea celorlalți producători-exportatori pe datele disponibile și pe informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, precum și pe alte surse disponibile.

(120)

În 2020, China a reprezentat 56,5 % din producția mondială de oțel brut, față de 53,3 % în 2019 (65). În septembrie 2020, o declarație a celei de a 88-a sesiuni a Comitetului pentru oțel al OCDE a remarcat că „în pofida șocului global negativ al cererii, producția și stocurile au crescut semnificativ față de nivelurile înregistrate în China cu un an în urmă”. În plus, Comitetul pentru oțel a remarcat „cu îngrijorare diferența față de tendința mondială din China, unde producția de oțel a atins volume record în primul semestru al anului 2020 și unde stocurile au atins niveluri record. Aceste evoluții au creat un risc de ofertă excedentară în China, exacerbând dezechilibrul la nivel global rezultat din șocurile provocate de COVID-19 în privința cererii”. Tendința de creștere continuă a capacității de producție a oțelului în China a fost sprijinită de „relaxarea extremă a condițiilor de creditare”, combinate cu investițiile din ce în ce mai mari efectuate de marii producători de oțel, în timp ce actorii mai mici se mențin în afara sistemului de control al capacității. De asemenea, un raport recent al OCDE din februarie 2021 a constatat o creștere a supracapacității siderurgice la nivel mondial, aceasta fiind determinată în special de țările asiatice, printre care China (66).

(121)

Guvernul chinez are planuri ambițioase pentru industria sa siderurgică (67), întrucât urmărește să elimine instalațiile învechite și întreprinderile necompetitive cu costuri excesive, concentrându-se, în același timp, pe stimularea și promovarea producătorilor de oțel care se conformează politicilor și priorităților guvernului. Ideea este de a epura industria, consolidând actorii principali și eliminându-i pe cei cu performanțe slabe și pe cei care nu se conformează (sau nu se aliniază) priorităților guvernamentale. Obiectivul este de a forma „o nouă generație de lideri industriali”. Acest obiectiv este atins prin politici precum sistemul de schimburi de capacitate și conversia creanțelor în acțiuni, care oferă statului o putere discreționară foarte importantă asupra operațiunilor întreprinderilor individuale. Scopul subiacent este de a spori capacitățile actorilor „selectați”, care sunt producători de înaltă performanță care respectă obiectivele actuale ale guvernului în ceea ce privește industria siderurgică.

(122)

Informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor au estimat capacitatea totală a Chinei de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate la peste 345 de milioane de tone, în timp ce producția și consumul din China au fost ambele estimate la 314 milioane de tone în 2020. Pe această bază, capacitatea neutilizată din China a fost estimată la 31 de milioane de tone în 2020, ceea ce reprezintă un indiciu al capacității neutilizate din perioada investigației de reexaminare, care este aproape egală cu consumul total al Uniunii pe piața liberă (aproximativ 35 de milioane de tone) din perioada investigației de reexaminare.

(123)

Scăderea cererii de oțel din China la începutul anului 2021 este și va fi un factor-cheie al creșterii exporturilor. Este probabil ca dezechilibrul rezultat între capacitate și cerere să sporească presiunea asupra producătorilor de a exporta. Capacitățile chineze sunt prea mari în comparație cu nevoile reale ale economiei chineze.

(124)

În plus, una dintre principalele piețe, și anume SUA, este protejată prin măsuri antidumping privind produsul care face obiectul reexaminării, ceea ce reduce accesul producătorilor-exportatori chinezi.

(125)

Pe această bază, este probabil ca producătorii chinezi să își direcționeze capacitățile neutilizate către piața Uniunii în cantități mari, la prețuri de dumping, în cazul expirării măsurilor.

3.4.6.3.   Atractivitatea pieței Uniunii

(126)

Piața Uniunii se numără printre cele mai mari piețe de anumite produse plate din oțel laminate la cald din lume. Piața chineză nu poate absorbi supracapacitatea siderurgică, iar principalele piețe ale țărilor terțe sunt închise pentru exporturile chineze, deoarece au în vigoare măsuri antidumping, măsuri de salvgardare sau alte măsuri de protecție împotriva RPC (68). În plus, nivelurile prețurilor din Uniune (prețul mediu perceput de industria Uniunii a fost de 734 EUR/tonă în cursul perioadei investigației de reexaminare) sunt mai mari decât prețul mediu practicat de producătorii-exportatori chinezi față de restul lumii (714 EUR/tonă la nivel CIF). Întrucât, astfel cum se explică în considerentul 200 de mai jos, HRF sunt un produs de bază foarte sensibil la prețuri, exportatorii chinezi ar avea un stimulent puternic să își direcționeze exporturile către Uniune în cazul expirării măsurilor.

(127)

Solicitantul a susținut în cererea sa că numai măsurile de salvgardare privind oțelul ale Uniunii, care se aplică produsului care face obiectul reexaminării, nu ar fi suficiente pentru a proteja piața Uniunii împotriva importurilor în cantități semnificative la prețuri de dumping. Întrucât China nu a primit niciun contingent specific de țară pentru produsul care face obiectul reexaminării, producătorii-exportatori chinezi au acces la un volum mare de contingente reziduale în cadrul cărora ar putea să își direcționeze exporturile către piața Uniunii în cazul expirării măsurilor antidumping. Prin urmare, în cazul în care măsurile antidumping ar fi abrogate, este probabil ca volumele exporturilor chineze să crească semnificativ în cadrul contingentului rezidual și, prin urmare, să inunde piața Uniunii înainte ca vreo taxă în afara contingentului în temeiul măsurii de salvgardare să devină aplicabilă.

(128)

În lumina celor de mai sus, Comisia a concluzionat că piața Uniunii reprezintă o destinație atractivă pentru capacitatea neutilizată existentă în RPC, în cazul abrogării măsurilor antidumping.

(129)

După comunicarea constatărilor, CISA a susținut că, chiar dacă se bazează pe datele disponibile în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, nu este rezonabil ca valoarea normală a exportatorilor chinezi să fie aproape dublă față de costul de producție al industriei Uniunii.

(130)

Astfel cum se menționează în considerentele 95 și 112, Comisia a furnizat valorile unitare ale factorilor de producție și a detaliat metodologia utilizată pentru calcularea valorii normale. Întrucât producătorii-exportatori din RPC nu au cooperat, constatările cu privire la importurile din RPC s-au bazat pe datele disponibile, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, printre care Global Trade Atlas (denumit în continuare „GTA”) pentru a stabili costul nedistorsionat al majorității factorilor de producție, în special al materiilor prime. În consecință, afirmația a fost respinsă.

3.4.6.4.   Concluzie privind probabilitatea reapariției dumpingului

(131)

Având în vedere constatările privind capacitățile neutilizate, atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește dimensiunea și prețurile, precum și faptul că prețurile practicate de producătorii-exportatori din RPC către țări terțe sunt semnificativ mai mici decât valoarea normală stabilită, Comisia a concluzionat că există probabilitatea reapariției dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

4.   PREJUDICIUL

4.1.   Definiția industriei Uniunii și a producției Uniunii

(132)

Conform solicitantului, produsul similar a fost fabricat de 21 de producători din Uniune în cursul perioadei examinate. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(133)

Producția totală din Uniune a produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei investigației de reexaminare a fost stabilită la aproximativ 70 de milioane de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile privind industria Uniunii, precum cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, răspunsurile verificate la chestionar și răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER. Astfel cum se indică în considerentul 13, producătorii din Uniune selectați să facă parte din eșantion au reprezentat 29 % din producția totală a Uniunii de produs similar în cursul perioadei investigației de reexaminare.

4.2.   Consumul la nivelul Uniunii

(134)

Produsul care face obiectul reexaminării este considerat o materie primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produsele laminate la rece. Având în vedere că industria Uniunii este, în cea mai mare parte, integrată vertical și produce atât produsul care face obiectul reexaminării, cât și produsele din aval, atât piața captivă, cât și piața liberă au fost analizate separat, după caz.

(135)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate pieței captive nu sunt expuse concurenței directe din partea importurilor, iar eventualele prețuri de transfer sunt stabilite în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare. În schimb, producția destinată pieței libere se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză, iar prețurile sunt stabilite în conformitate cu condițiile pieței. În plus, piața liberă totală include vânzări ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați și vânzări necaptive către societăți afiliate.

(136)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga activitate legată de produsul în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată pieței captive sau pieței libere. Comisia a constatat că aproximativ 60 % din producția totală a Uniunii de produs similar a fost destinată pieței captive în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(137)

Comisia a stabilit consumul de pe piața liberă din Uniune pe baza (a) vânzărilor pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER și (b) importurilor în Uniune din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat. Consumul de pe piața captivă din Uniune a fost stabilit pe baza utilizării captive și a vânzărilor captive pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER.

(138)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul la nivelul Uniunii (în mii de tone)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Consumul pe piața liberă

34 533

32 411

27 899

34 869

Indice

100

94

81

101

Consumul captiv

45 289

42 011

36 989

40 424

Indice

100

93

82

89

Consumul total la nivelul Uniunii

79 822

74 422

64 888

75 293

Indice

100

93

81

94

Sursă: Eurostat, răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(139)

Consumul total la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 % în 2019 și a scăzut în continuare cu încă 12 % în 2020 din cauza unei scăderi bruște a cererii cauzate de pandemia de COVID-19. Această scădere a fost însă urmată de o redresare importantă determinată de creșterea cererii de oțel în cursul perioadei investigației de reexaminare, dar a continuat să fie cu 6 % sub nivelul înregistrat în 2018.

(140)

Consumul de pe piața liberă a urmat o tendință similară cu cea a consumului total al Uniunii. Acesta a scăzut brusc cu 19 % până în 2020 și s-a redresat puternic în cursul perioadei investigației de reexaminare, atingând chiar un nivel cu 1 % mai ridicat decât cel înregistrat în 2018.

(141)

Tendința consumului pe piața captivă a fost aproape identică cu tendința consumului total al Uniunii, scăzând brusc cu 18 % până în 2020, această scădere fiind urmată de o redresare care a atins, totuși, doar 89 % din nivelul înregistrat în 2018.

(142)

În ansamblu, consumul total la nivelul Uniunii a scăzut cu 6 % în cursul perioadei examinate.

4.3.   Importurile din țara în cauză

4.3.1.    Volumul și cota de piață ale importurilor din țara în cauză

(143)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza unei comparații între volumele importurilor și consumul de pe piața liberă din Uniune, raportată în tabelul 2 de mai sus.

(144)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Volumul importurilor (în mii de tone), cota de piață și prețurile (EUR/tonă)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Volumul importurilor din RPC

1,7

0,5

0,3

28,7

Cotă de piață

0,0  %

0,0  %

0,0  %

0,1  %

Prețurile importurilor din RPC

1 674

3 177

2 482

664

Indice

100

190

148

40

Sursă: Eurostat, răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(145)

După instituirea măsurilor în 2017, importurile din China au scăzut până la un nivel nesemnificativ, cu o cotă de piață neglijabilă de 0,002 % în 2018. Între 2018 și 2020, importurile au scăzut și mai mult. Cu toate acestea, în cursul perioadei investigației de reexaminare, importurile din RPC au crescut în aprilie 2021 în comparație cu nivelurile scăzute din ultimii trei ani precedenți. Cu toate acestea, cota de piață a rămas foarte scăzută, situându-se la 0,1 %.

(146)

Prețurile importurilor din China, astfel cum au fost raportate de Eurostat, au fost excepțional de ridicate în 2018, 2019 și 2020, deși au scăzut drastic în perioada investigației de reexaminare. Prețurile de import excepțional de ridicate din 2018 până în 2020 sunt probabil legate de faptul că volumele exporturilor din China către Uniune au fost neglijabile, neputând fi considerate fiabile.

(147)

Comisia a considerat că prețurile importurilor din China raportate de Eurostat în cursul perioadei examinate nu sunt reprezentative pentru prețurile medii ale HRF din cauza volumului foarte scăzut al importurilor din RPC efectuate în cursul perioadei respective și că acestea nu au putut fi utilizate pentru a trage concluzii pertinente sau relevante.

(148)

Importurile produsului care face obiectul reexaminării din alte țări terțe au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Importurile din țări terțe

Țara

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Totalul pentru toate țările terțe, cu excepția RPC

Volumul (în mii de tone)

7 997

7 225

5 879

9 635

 

Indice

100

90

74

120

 

Cotă de piață

23  %

22  %

21  %

28  %

 

Preț mediu (în EUR/tonă)

532

482

428

765

 

Indice

100

90

80

144

Sursă: Eurostat.

(149)

Importurile totale de produs care face obiectul reexaminării din alte țări terțe decât țara în cauză au scăzut cu 26 % între 2018 și 2020 și au crescut brusc în 2021 pentru a atinge o cotă de piață de 28 %, care este cu 20 % peste nivelul înregistrat în 2018. În ansamblu, Uniunea importă HRF din peste 40 de țări din întreaga lume. Cei mai mari cinci exportatori de HRF către UE în cursul perioadei investigației de reexaminare au fost Rusia, India, Turcia, Egipt și Taiwan, reprezentând 18 % din piața liberă a Uniunii și 65 % din totalul importurilor de HRF. În mod individual, Rusia a fost cel mai mare exportator, cu o cotă de piață de 5,8 %, în timp ce celelalte patru țări dețineau o cotă de piață cuprinsă între 2 % și, respectiv, 4 %. Nicio altă țară nu deține o cotă de piață mai mare de 2 %. Printre cei mai mari exportatori, importurile din Rusia (69) și Turcia (70) fac în prezent obiectul măsurilor antidumping.

4.4.   Situația economică a industriei Uniunii

4.4.1.    Observații generale

(150)

Evaluarea situației economice a industriei Uniunii a implicat o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(151)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 13, pentru evaluarea situației economice a industriei Uniunii s-a recurs la eșantionare.

(152)

În scopul determinării prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor transmise de solicitant care se refereau la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(153)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(154)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costul forței de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital.

(155)

Astfel cum se explică în considerentele 136-137, pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga producție a produsului în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată pieței captive sau pieței libere. Acolo unde a fost relevant și posibil, Comisia a analizat separat indicatorii de prejudiciu referitori la piața liberă și la piața captivă.

4.4.2.    Indicatori macroeconomici

4.4.2.1.   Producție, capacitate de producție și grad de utilizare a capacității de producție

(156)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Volumul producției (în mii de tone)

75 626

70 920

61 096

69 531

Indice

100

94

81

92

Capacitatea de producție (în mii de tone)

90 923

92 584

91 965

93 249

Indice

100

102

101

103

Rata de utilizare a capacității

83  %

77  %

66  %

75  %

Indice

100

92

80

90

Sursă: răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(157)

Volumul producției industriei Uniunii a urmat o tendință similară cu cea a consumului total al Uniunii și a scăzut în ansamblu cu aproximativ 8 % în cursul perioadei examinate, cu o scădere semnificativă în 2020, urmată de o redresare a cererii de oțel în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(158)

În timp ce capacitatea de producție a industriei Uniunii a crescut ușor în cursul perioadei examinate, cu 3 %, gradul de utilizare a capacității a urmat aceeași tendință negativă ca volumul producției și consumul și a scăzut cu 10 % între 2018 și perioada investigației de reexaminare.

4.4.2.2.   Volumul vânzărilor și cota de piață

(159)

În perioada examinată, volumul vânzărilor și cota de piață de pe piața liberă ale industriei Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață pe piața liberă (în mii de tone)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Vânzările pe piața liberă

26 534

25 185

22 020

25 205

Indice

100

95

83

95

Cotă de piață

77 %

78 %

79 %

72 %

Indice

100

101

104

99

Sursă: răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(160)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii a urmat tendința consumului în cursul perioadei examinate. Acesta a scăzut între 2018 și 2020 din motivele explicate în considerentul 139, scăderea fiind urmată de o redresare în perioada investigației de reexaminare. Cu toate acestea, redresarea din cursul perioadei investigației de reexaminare s-a situat în continuare sub nivelurile din 2018.

(161)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei Uniunii în ceea ce privește consumul din Uniune a crescut ușor între 2018 și 2020, de la 77 la 79 %, pentru a scădea cu șapte puncte procentuale între 2020 și perioada investigației de reexaminare, până la 72 %. Astfel cum se arată în tabelul 4, această scădere se explică prin faptul că cota de piață a importurilor din țări terțe a crescut cu 7 % între 2020 și perioada investigației de reexaminare, ceea ce explică pierderea de către industria Uniunii a cotei de piață liberă.

Tabelul 7

Volumul captiv pe piața Uniunii și cota de piață (în mii de tone)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Volumul captiv pe piața Uniunii

45 289

42 011

36 989

40 424

Indice

100

93

82

89

Producția totală a industriei Uniunii

75 626

70 920

61 096

69 531

% al volumului captiv în raport cu producția totală

59,9  %

59,2  %

60,5  %

58,1  %

Sursă: răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(162)

Volumul captiv al industriei Uniunii (compus din utilizarea captivă și vânzările captive pe piața Uniunii) a scăzut cu 18 % între 2018 și 2020 și s-a redresat cu 7 puncte procentuale în 2021, ceea ce a dus la o scădere globală de 11 % în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 45 de milioane de tone până la 40 de milioane de tone de la începutul până la sfârșitul perioadei investigației de reexaminare. În ansamblu, piața captivă și piața liberă au urmat aceeași tendință. Prin urmare, Comisia a concluzionat că dezvoltarea pieței captive nu a avut niciun impact semnificativ asupra performanței industriei Uniunii pe piața liberă.

(163)

Cota de piață captivă a industriei Uniunii (exprimată ca procent din producția totală) a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, fiind cuprinsă între 58,1 % și 60,5 %.

4.4.2.3.   Creșterea

(164)

În contextul scăderii consumului și a producției, industria Uniunii a înregistrat pierderi în ceea ce privește volumul vânzărilor și cota de piață pe piața liberă. În ansamblu, nu s-a înregistrat o creștere a industriei Uniunii în cursul perioadei luate în considerare.

4.4.2.4.   Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(165)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Numărul de angajați

41 161

38 980

36 207

38 470

Indice

100

95

88

93

Productivitatea (unitate/salariat)

1 824

1 819

1 687

1 807

Indice

100

100

93

99

Sursă: răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(166)

Între 2018 și perioada investigației de reexaminare, numărul de angajați implicați în fabricarea produsului care face obiectul reexaminării a urmat tendința volumului producției din Uniune, a scăzut brusc între 2018 și 2020 pentru a se redresa ușor în cursul perioadei investigației de reexaminare. În ansamblu, aceasta a condus la o scădere cu 7 % pe parcursul perioadei examinate.

(167)

Productivitatea forței de muncă a industriei Uniunii, măsurată ca producție (tone) pe salariat, a rămas stabilă, în ansamblu, în cursul perioadei examinate.

4.4.2.5.   Amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping din trecut

(168)

Astfel cum se explică în considerentul 114, nu a fost posibil să se stabilească o determinare afirmativă a dumpingului în cursul perioadei investigației de reexaminare. Prin urmare, nu s-a putut stabili nicio marjă de dumping. Prin urmare, investigația s-a axat pe probabilitatea reapariției dumpingului în cazul în care măsurile antidumping ar fi abrogate.

(169)

Măsurile antidumping instituite în urma investigației inițiale au permis industriei Uniunii să se redreseze în urma practicilor anterioare de dumping, astfel cum reiese din datele pentru 2018. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, de constatările Comisiei din investigația antidumping privind produsele plate laminate la cald din Turcia (71).

4.4.3.    Indicatori microeconomici

4.4.3.1.   Prețurile și factorii care influențează prețurile

(170)

Prețurile de vânzare unitare medii ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion practicate față de clienți din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Prețurile de vânzare și costul de producție în Uniune (EUR/tonă)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Prețurile de vânzare unitare medii pe piața liberă

549

509

450

734

Indice

100

93

82

134

Costul unitar de producție

518

557

534

669

Indice

100

108

103

129

Sursă: răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(171)

Prețurile medii de vânzare ale industriei Uniunii au scăzut cu 18 % între 2018 și 2020 și au crescut drastic, cu 34 %, în 2021 în comparație cu 2018. Tendința prețurilor unitare de vânzare în cursul perioadei examinate a fost influențată de perturbările grave cauzate de pandemia de COVID-19 și de reluarea cererii după pandemie. În 2021, cererea ridicată de oțel, oferta restrânsă și creșterea costului de producție au fost factorii care au influențat creșterea bruscă și semnificativă a prețului unitar de vânzare.

(172)

Costul de producție unitar a crescut pe parcursul perioadei în cauză cu 29 %. Cu toate acestea, în 2019, costul de producție a crescut, în timp ce prețurile de vânzare unitare au scăzut. Incapacitatea industriei Uniunii de a reflecta creșterea costului de producție în prețul său de vânzare s-a datorat volumelor mari de importuri care fac obiectul unui dumping din Turcia, care au dus la scăderea prețurilor. În 2020, atât costul de producție, cât și prețurile de vânzare au scăzut, dar costul de producție a scăzut într-o măsură mai mică. Acest lucru s-a datorat prăbușirii pieței în timpul pandemiei de COVID-19, care a dus la scăderea semnificativă a prețurilor, în timp ce costul de producție a fost mai puțin afectat. Costul unitar de producție a crescut în 2021 ca urmare a unei creșteri bruște a prețurilor energiei și materiilor prime. Cu toate acestea, datorită redresării post-COVID, cererea a crescut și, prin urmare, prețurile au crescut, de asemenea, în mod semnificativ (cu peste 50 % între 2020 și perioada investigației de reexaminare), chiar mai mult decât creșterea costurilor de producție din aceeași perioadă.

4.4.3.2.   Costurile cu forța de muncă

(173)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Costurile medii cu forța de muncă per angajat (EUR/ENI)

64 164

69 352

69 748

78 444

Indice

100

108

109

122

Sursă: răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(174)

În cursul perioadei examinate, costurile medii cu forța de muncă au crescut cu 22 %. În timp ce numărul de angajați în cursul perioadei investigației de reexaminare a scăzut, comparativ cu 2018, costul mediu cu forța de muncă per angajat a crescut.

4.4.3.3.   Stocuri

(175)

Nivelurile stocurilor producătorilor din cadrul Uniunii incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 11

Stocurile

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Stocuri finale (tone)

631 608

533 200

390 880

522 405

Indice

100

84

62

83

Stocuri finale, ca procentaj din producție

5,0  %

4,5  %

3,8  %

4,6  %

Indice

100

90

76

92

Sursă: răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(176)

În cursul perioadei examinate, stocul de HRF al industriei Uniunii a scăzut continuu, cu o scădere drastică în 2020, care se explică prin efectele pandemiei de COVID-19, și o redresare în 2021. Industria HRF din Uniune se caracterizează prin contracte-cadru (lunare, trimestriale, anuale) între producători și clienți, prin care se stabilesc cantitățile și prețurile. Aceste contracte-cadru sunt puse în aplicare prin comenzi de cumpărare în funcție de nevoile clienților. Astfel, industria Uniunii își poate planifica producția și stocurile. Prin urmare, astfel cum s-a stabilit și în investigația inițială, stocurile nu sunt considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie, deoarece majoritatea tipurilor de produs similar sunt fabricate de industria Uniunii pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor.

4.4.3.4.   Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital

(177)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 12

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Profitabilitatea vânzărilor pe piața liberă din Uniune (% din cifra de afaceri a vânzărilor)

8,4

–7,2

–18,0

14,1

Indice

100

–86

– 214

168

Fluxul de lichidități (EUR)

496 319 788

–6 211 922

– 130 468 840

645 183 908

Indice

100

–1,3

–26

130

Investiții (EUR)

216 927 207

433 154 031

181 406 902

394 535 083

Indice

100

200

84

182

Randamentul investițiilor

9,1  %

–6,0  %

–13,3  %

17,4  %

Indice

100

–66

– 146

191

Sursă: răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(178)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar pe piața liberă din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective.

(179)

Profitabilitatea a fluctuat în cursul perioadei examinate, iar profitabilitatea generală a crescut cu 5,7 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. După instituirea măsurilor în 2017, industria s-a redresat și a înregistrat un profit în 2018. Cu toate acestea, în 2019 s-au înregistrat pierderi, iar profitabilitatea a atins cel mai scăzut nivel, și anume – 18 %, în 2020, în mijlocul pandemiei, în timp ce în 2021 profitul a crescut puternic, până la 14,1 %. În urma instituirii de măsuri împotriva RPC în 2017, importurile care fac obiectul unui dumping la prețuri scăzute din Turcia au crescut rapid, ceea ce explică scăderea profitabilității în 2019. Această scădere a profitabilității a fost ulterior exacerbată de șocurile cauzate de pandemia mondială din 2020, cum ar fi perturbările lanțului de aprovizionare și scăderea consumului de oțel. Creșterea pronunțată a cererii de oțel, combinată cu creșterea prețurilor de vânzare, au condus la profituri excepțional de mari în 2021, ceea ce a marcat un an excepțional pentru industria Uniunii.

(180)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități a avut o evoluție similară profitabilității: o scădere drastică în perioada 2019-2020, urmată de o revenire puternică în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(181)

Între 2018 și perioada investigației de reexaminare, investițiile au crescut cu 82 %. În ansamblu, în cursul perioadei examinate, fluxurile de investiții au urmat o distribuție bimodală: investițiile au crescut semnificativ în 2019, această creștere fiind urmată de o scădere în 2020 și de un al doilea vârf în 2021. În general, investițiile au vizat îmbunătățirea calității și ecologizarea producției.

(182)

Randamentul investițiilor („RI”) este profitul exprimat în procente raportat la valoarea contabilă netă a investițiilor. Randamentul investițiilor s-a îmbunătățit în mod semnificativ în cursul perioadei investigației de reexaminare în comparație cu 2018. De fapt, în cursul perioadei examinate, randamentul investițiilor a crescut cu 8,3 puncte procentuale. Acesta a evoluat într-un mod similar cu profitabilitatea: o scădere drastică în 2019 și 2020, urmată de o redresare puternică în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(183)

Capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a mobiliza capital nu a fost afectată în cursul perioadei investigației de reexaminare, înregistrând o redresare rapidă în urma pandemiei.

4.5.   Concluzie privind prejudiciul

(184)

În urma instituirii măsurilor antidumping împotriva importurilor de HRF din China în 2017, importurile din China au scăzut și au rămas sub nivelul de minimis în cursul perioadei examinate, permițând industriei Uniunii să înceapă să se redreseze în urma efectelor prejudiciabile ale importurilor care au făcut obiectul unui dumping din China și, astfel cum a confirmat Comisia în Regulamentul (UE) 2021/1100 (72) privind importurile de HRF originare din Turcia, să se redreseze până la sfârșitul anului 2018. Cu toate acestea, redresarea situației economice a industriei Uniunii s-a oprit brusc și s-a inversat în 2019, când industria Uniunii a trebuit să concureze cu volume semnificative de importuri la prețuri de dumping provenite de la Turcia, obligând-o să își stabilească prețurile sub nivelul costurilor pentru a-și menține cota de piață și cauzând astfel un prejudiciu important industriei Uniunii (73). În iulie 2021, Comisia a instituit măsuri definitive împotriva Turciei și, datorită mai multor factori implicați, astfel cum se explică în considerentul 179, situația industriei Uniunii s-a îmbunătățit și s-a redresat până la sfârșitul anului 2021, ajungând la o situație economică similară cu cea din 2018. Prin urmare, în cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii nu a mai fost considerată ca fiind prejudiciată.

(185)

Mai precis, aproape toți indicatorii de prejudiciu, în special producția, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor și prețurile de vânzare, ocuparea forței de muncă și productivitatea, profitul, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor au urmat o tendință similară în cursul perioadei examinate. Această tendință s-a caracterizat printr-o scădere în 2019, o scădere mai accentuată în 2020 și o redresare în perioada investigației de reexaminare până la niveluri similare cu cele de la începutul perioadei examinate în 2018. Motivul acestei tendințe neregulate constă în mare parte din coincidența unui aflux considerabil de importuri de HRF la prețuri de dumping din Turcia și din dinamica unică creată de pandemia de COVID-19. Măsurile de limitare a mișcării persoanelor și întreruperile activității industriale au condus la niveluri de consum extrem de scăzute și la o cerere scăzută de oțel în 2020, în timp ce cererea și prețurile oțelului au crescut brusc în 2021 în timpul redresării post-COVID, ceea ce a condus, printre altele, la profituri excepțional de mari pentru industria siderurgică în perioada investigației de reexaminare.

(186)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada investigației de reexaminare.

(187)

Cu toate acestea, indicatorii nu pot fi analizați fără a lua în considerare condițiile excepțional de favorabile de pe piața oțelului din 2021. Cu toate acestea, în 2020, încetinirea activității industriale determinată de pandemie și scăderea ulterioară a cererii de oțel au condus la o încetinire importantă a performanței industriei siderurgice și a economiei mondiale, în general. În 2021, ca urmare a unei redresări a cererii, consumul de oțel a crescut puternic, la fel ca și prețurile oțelului.

5.   PROBABILITATEA REAPARIȚIEI PREJUDICIULUI

(188)

Astfel cum se explică în considerentul 186, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei investigației de reexaminare. Pe de altă parte, astfel cum se explică în considerentul 131, Comisia a concluzionat că este probabil ca dumpingul să reapară în absența măsurilor antidumping. Prin urmare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă ar exista probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping din RPC, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(189)

În această privință, Comisia a examinat capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China, atractivitatea pieței Uniunii, nivelurile probabile ale prețurilor importurilor din China în absența măsurilor antidumping, precum și impactul acestora asupra industriei Uniunii.

5.1.   Capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC

(190)

Astfel cum se descrie în considerentul 122, producătorii din China dispun de o capacitate neutilizată semnificativă. Într-adevăr, capacitatea neutilizată estimată a Chinei reprezintă 89 % din volumul consumului de pe piața liberă a UE. Această capacitate neutilizată ar putea fi folosită pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării în vederea exportului către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 123, scăderea cererii de oțel din China este și va rămâne un factor-cheie al creșterii exporturilor. Este probabil ca dezechilibrul rezultat între capacitate și cerere în China să sporească presiunea asupra producătorilor chinezi de a exporta.

(191)

În plus, una dintre principalele piețe, SUA, este protejată prin măsuri antidumping privind produsul care face obiectul reexaminării, ceea ce reduce accesul producătorilor chinezi.

5.2.   Atractivitatea pieței Uniunii

(192)

Astfel cum se descrie în considerentul 126, piața Uniunii se numără printre cele mai mari piețe de anumite produse plate din oțel laminate la cald din lume. În plus, piața chineză nu poate absorbi supracapacitatea de oțel, iar principalele piețe ale țărilor terțe sunt închise pentru exporturile chineze, deoarece dispun de măsuri antidumping, de măsuri de salvgardare sau de alte măsuri de protecție împotriva RPC. De asemenea, nivelurile prețurilor din Uniune sunt mai ridicate decât prețul mediu practicat de exportatorii chinezi către restul lumii. Prin urmare, piața Uniunii reprezintă o destinație atractivă pentru capacitatea neutilizată existentă în RPC în cazul abrogării măsurilor antidumping.

(193)

După comunicarea constatărilor, CISA a contestat concluziile cu privire la atractivitatea pieței Uniunii, susținând că industria siderurgică chineză se bazează pe piața sa internă și că consumul intern chinez este de zece ori mai mare decât segmentul de piață liberă din UE. CISA a subliniat, de asemenea, că, începând cu 1 august 2021, anumite produse siderurgice, inclusiv oțelul plat laminat la cald, nu mai sunt eligibile pentru reduceri de TVA la export, având astfel un efect descurajator asupra exporturilor și redirecționând producția chineză de oțel către industria internă chineză.

(194)

Comisia a recunoscut că consumul intern de HRF din China este semnificativ mai mare decât piața liberă a UE, dar, astfel cum se explică în considerentul 190, producătorii din China dispun de o capacitate neutilizată semnificativă pe care nu sunt în măsură să o vândă pe piața lor internă. Prin urmare, nu există niciun element care să împiedice producătorii chinezi să utilizeze această capacitate neutilizată pentru a fabrica produsul care face obiectul reexaminării pentru exportul către Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 123, scăderea cererii de oțel din China este și va rămâne un factor-cheie al creșterii exporturilor. Este probabil ca dezechilibrul rezultat între capacitatea de producție și cerere în China să sporească presiunea asupra producătorilor chinezi de a exporta. În ceea ce privește presupusa modificare a sistemului TVA, Comisia a observat că CISA nu a furnizat niciun element de probă care să susțină afirmația potrivit căreia modificarea reducerilor de TVA ar fi condus sau vor conduce la modificări semnificative ale comportamentului la export al producătorilor chinezi. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație, aceasta fiind considerată nefondată.

5.3.   Prețurile de import probabile din China și impactul asupra industriei Uniunii

(195)

Având în vedere volumele scăzute ale importurilor din RPC din 2018 până în 2021, Comisia a considerat că prețurile de import raportate de Eurostat nu puteau fi utilizate pentru a stabili prețurile probabile ale importurilor de HRF din China în absența măsurilor antidumping. În schimb, Comisia a considerat drept un substituent reprezentativ prețurile de export din RPC către toate țările terțe, altele decât Uniunea (denumite în continuare „restul lumii”).

(196)

Astfel cum se descrie în considerentul 117 de mai sus, Comisia a stabilit că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, prețul exporturilor chineze (FOB) către restul lumii a fost, în medie, de 660 EUR/tonă. Pe baza acestui preț și pentru a stabili un preț probabil la care exporturile chineze ar ajunge la frontiera Uniunii, Comisia a adăugat costuri pentru asigurare și navlu. În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, Comisia a recurs la costurile utilizate în investigația inițială, și anume 52 EUR/tonă sau 7,9 % din preț/tonă, ca fiind cele mai bune date disponibile. În consecință, Comisia a concluzionat că este probabil ca prețul CIF de import al exporturilor chineze de HRF către Uniune să nu fie, în absența măsurilor, mai mare de 712 EUR/tonă.

(197)

Având în vedere că au fost utilizate date statistice, în absența cooperării producătorilor-exportatori chinezi, s-a putut stabili doar un preț mediu pe tonă pentru o gamă foarte variată de tipuri de produse. Prin urmare, în absența unor informații la nivel de tip de produs, Comisia nu a putut efectua un calcul precis al subcotării, ci a trebuit să se limiteze la o comparație a prețurilor între prețurile medii pe tonă.

(198)

Prețul de export din China determinat astfel a fost comparat cu prețurile de vânzare medii ponderate din cursul investigației de reexaminare practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții de pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică.

(199)

Compararea prețurilor a fost efectuată la același nivel comercial și, prin analogie cu o metodologie precisă de calcul al subcotării prețurilor, rezultatul comparației fiind exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei investigației de reexaminare. Comparația a arătat că, în medie, exporturile chineze către Uniune ar subcota prețurile medii ale industriei Uniunii cu aproximativ 8 %.

(200)

HRF este un produs de bază foarte sensibil la preț și, astfel cum s-a observat în investigația inițială privind importurile de HRF din China și, de asemenea, în investigația privind produsul identic din Turcia, nivelurile relativ modeste de subcotare a prețurilor combinate cu volume mari sunt susceptibile să aibă un impact semnificativ și imediat asupra performanței industriei Uniunii (74). În ambele investigații, marjele de subcotare sub 5 % au forțat industria Uniunii să scadă prețurile de vânzare (sau să piardă cotă de piață) într-o asemenea măsură încât a suferit un prejudiciu important pe termen scurt.

(201)

Având în vedere că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii tocmai s-a redresat după o perioadă turbulentă și dificilă din punct de vedere economic, inclusiv după pandemia de COVID-19, cu pierderi acumulate, aceasta se află încă într-o situație fragilă. Prin urmare, este foarte probabil ca reapariția importurilor la prețuri scăzute care au făcut obiectul unui dumping din China, în volume semnificative, care au subcotat prețurile din Uniune, să aibă un efect negativ semnificativ asupra performanței industriei Uniunii, în special în ceea ce privește producția, volumul vânzărilor și prețurile, profitabilitatea și nevoile în materie de investiții, ducând la recurența prejudiciului important.

(202)

După comunicarea constatărilor, CISA a contestat selectarea perioadei luate în considerare pentru analiza prejudiciului. CISA a susținut că importurile de HRF care fac obiectul unui dumping la volume crescute din Turcia efectuate în 2019, încetinirea economică provocată de pandemia de COVID-19 și redresarea bruscă ulterioară pandemiei au denaturat elementele de probă care au servit drept bază pentru analiza dumpingului și a prejudiciului. Acesta a susținut că Comisia ar fi trebuit să analizeze o perioadă diferită și a sugerat să se examineze o perioadă extinsă, care să acopere unul sau doi ani înainte de perioada examinată (2016-2018), precum și perioada ulterioară PIR (2022).

(203)

Comisia a respins această afirmație. Ea a reamintit că diferitele elemente enumerate de CISA ca fiind de natură să denatureze elementele de probă în cursul perioadei examinate au fost recunoscute și examinate cu atenție în analiza prejudiciului efectuată de Comisie. Comisia a observat, de asemenea, că, chiar dacă s-ar fi luat în considerare o perioadă extinsă înainte de perioada investigației de reexaminare, astfel cum a sugerat CISA, aceleași elemente ar fi fost încă prezente. În ceea ce privește perioada investigației de reexaminare, Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, „se alege o perioadă de examinare care, în cazul dumpingului, acoperă în mod normal o perioadă de cel puțin șase luni imediat anterioară deschiderii procedurii. Informațiile referitoare la o perioadă posterioară perioadei desfășurării investigației nu se iau în mod normal în considerare”. Potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia nu poate fi obligată să includă în calculele sale factori referitori la o perioadă ulterioară perioadei de investigație, cu excepția cazului în care astfel de factori dezvăluie noi evoluții care fac ca taxa antidumping propusă să fie vădit inadecvată (75). Același raționament ar trebui să se aplice, prin analogie, investigațiilor de reexaminare deschise în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. CISA nu a furnizat niciun element de probă care să demonstreze că evoluțiile care au urmat perioadei investigației de reexaminare au făcut ca reinstituirea taxei să fie în mod vădit inadecvată.

5.4.   Concluzie

(204)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că absența măsurilor ar conduce, cel mai probabil, la o creștere semnificativă a importurilor care au făcut obiectul unui dumping din RPC la prețuri prejudiciabile și, prin urmare, la o posibilă reapariție a unui prejudiciu important.

6.   INTERESUL UNIUNII

(205)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă menținerea măsurilor antidumping existente ar fi contrară interesului Uniunii în ansamblul ei. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

6.1.   Interesul industriei Uniunii

(206)

Industria Uniunii este localizată în 15 state membre (Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, Cehia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Țările de Jos și Ungaria). Aceasta are peste 38 000 de angajați în legătură cu produsul care face obiectul reexaminării.

(207)

În absența măsurilor, industria Uniunii nu mai este protejată împotriva creșterii probabile a importurilor care au făcut obiectul unui dumping din China, ceea ce va cauza un prejudiciu important. Efectul măsurilor antidumping va fi pozitiv pentru producătorii din Uniune, întrucât măsurile vor ajuta industria Uniunii să își continue redresarea în urma practicilor de dumping anterioare. Prin urmare, menținerea măsurilor este în mod clar în interesul industriei Uniune.

6.1.1.    Interesul utilizatorilor și al importatorilor neafiliați

(208)

Comisia a contactat toți utilizatorii și toți importatorii neafiliați cunoscuți. Niciun utilizator și niciun importator neafiliat nu s-a făcut cunoscut manifestat și nu a cooperat la prezenta investigație prin transmiterea unui răspuns la chestionar. Având în vedere lipsa de cooperare din partea utilizatorilor și a importatorilor neafiliați și în absența oricăror indicații contrare, menținerea măsurilor nu este considerată a fi împotriva interesului utilizatorilor și importatorilor.

(209)

În plus, Comisia a analizat dacă măsurile împotriva Chinei ar avea un efect negativ asupra securității aprovizionării, întrucât există, de asemenea, măsuri în vigoare privind HRF împotriva Turciei, Braziliei, Iranului și Rusiei. Nivelul de utilizare a capacității industriei Uniunii a fost de 75 % în cursul perioadei investigației de reexaminare, iar capacitatea totală de producție a depășit consumul total al Uniunii cu 18 milioane de tone, conform datelor din chestionarul macro al EUROFER. În plus, în pofida măsurilor împotriva unora dintre principalii exportatori de HRF, aproape 40 de țări au exportat produsul care face obiectul reexaminării către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, arătând astfel că instituirea de măsuri nu ar afecta diversificarea ofertei. Din aceste motive și în absența cooperării din partea utilizatorilor și importatorilor, Comisia a concluzionat că nu există riscuri potențiale la nivelul aprovizionării pentru utilizatorii din aval.

(210)

După comunicarea constatărilor, CISA a făcut trimitere la măsura de salvgardare a UE privind importurile de, printre altele, HRF din China, care limitează în mod semnificativ posibilitatea producătorilor chinezi de a exporta HRF pe piața UE și restricționează fluxurile de liber schimb în detrimentul producătorilor din aval și al utilizatorilor finali.

(211)

Comisia a reamintit că măsura de salvgardare în cauză nu poate fi considerată ca având un caracter durabil și că măsura în vigoare în prezent (76) nu are niciun impact asupra evaluării probabilității creșterii importurilor în absența taxelor antidumping. Având în vedere caracterul temporar al măsurilor de salvgardare privind oțelul, Comisia a constatat, prin urmare, că acestea nu pot avea un impact asupra concluziilor sale din cadrul prezentei investigații. În ceea ce privește securitatea aprovizionării, astfel cum se menționează în considerentul 209, capacitatea totală de producție a industriei Uniunii a depășit consumul total al Uniunii, iar alte câteva țări terțe au exportat HRF către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare. În plus, măsura de salvgardare este revizuită periodic și ajustată, dacă este necesar, pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu oțel pe piața Uniunii. Prin urmare, măsurile de salvgardare nu ar constitui un risc pentru securitatea aprovizionării utilizatorilor din aval.

(212)

În plus, CISA a susținut, de asemenea, că introducerea mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon (Carbon Border Adjustment Mechanism – CBAM) ar deteriora accesul la piața UE, având în vedere obligațiile de raportare împovărătoare și suprataxele legate de CBAM.

(213)

Comisia a reamintit că CBAM va intra în vigoare abia în octombrie 2023 și că, în cursul unei perioade de tranziție care va dura până în 2026, importatorii vor trebui să raporteze doar emisiile încorporate în mărfurile lor, fără a suporta taxe financiare. Motivul declarat pentru această perioadă de tranziție este acela de a acorda părților timpul necesar pentru a se acomoda înainte de instituirea sistemului final și de a reduce riscul de perturbări ale comerțului. În consecință, Comisia a considerat că este prematur să se efectueze orice evaluare a impactului potențial al CBAM asupra viitoarelor fluxuri comerciale de HRF și a respins afirmația.

6.1.2.    Concluzie privind interesul Uniunii

(214)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase din sfera interesului Uniunii împotriva menținerii măsurilor existente vizând importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate originare din RPC.

7.   CERERI DE SUSPENDARE A MĂSURILOR

(215)

CISA a susținut că măsurile antidumping actuale ar trebui să fie suspendate în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază, susținând că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute la articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază menționat anterior. CISA a susținut că condițiile de piață s-au schimbat temporar într-o asemenea măsură încât este puțin probabil ca prejudiciul să continue sau să se producă ca urmare a suspendării. În acest sens, CISA a făcut trimitere la așteptările în materie de creștere ale industriei din aval a Uniunii și la redresarea economică preconizată în perioada post-COVID, la creșterile de preț ale produsului în cauză, la scăderea preconizată a volumului importurilor din Rusia și Ucraina și la decizia de punere în aplicare de suspendare a taxelor antidumping definitive instituite asupra importurilor de produse laminate plate din aluminiu originare din RPC (77).

(216)

Comisia a respins cererea CISA, întrucât aceasta era generică și nefondată. Pe de altă parte, investigația de reexaminare a stabilit că este probabil ca prejudiciul să reapară în absența măsurilor și, mutatis mutandis, inclusiv în cazul unei suspendări. În urma comunicării constatărilor, CISA a reiterat această afirmație, dar nu a prezentat niciun argument nou.

8.   MĂSURILE ANTIDUMPING

(217)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la reapariția dumpingului, la reapariția prejudiciului și la interesul Uniunii, măsurile antidumping aplicate importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din RPC, ar trebui menținute.

(218)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile supuse unor taxe antidumping individuale trebuie să prezinte autorităților vamale ale statelor membre o factură comercială valabilă. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Este necesar ca importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(219)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările uzuale și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a asigura faptul că aplicarea ulterioară a taxei mai mici este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(220)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie, ea însăși, o modificare a configurației schimburilor comerciale datorată instituirii măsurilor, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. O investigație anticircumvenție poate fi deschisă în astfel de circumstanțe și cu condiția să fie îndeplinite condițiile. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, instituirea unei taxe la nivel național.

(221)

Nivelurile individuale ale taxelor antidumping specificate în prezentul regulament pentru întreprinderi se aplică exclusiv importurilor produsului care face obiectul reexaminării originar din RPC și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs care face obiectul reexaminării fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Acestora nu trebuie să li se aplice niciunul dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(222)

O societate care își schimbă ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (78). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament referitor la schimbarea denumirii.

(223)

Un exportator sau un producător care nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile în prezent exporturilor sale poate solicita Comisiei să fie supus nivelului taxei antidumping pentru societățile cooperante neincluse în eșantion. Comisia ar trebui să aprobe o astfel de cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții, de care noul producător-exportator ar trebui să facă dovadă: (i) faptul că nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile exporturilor sale; (ii) faptul că nu este afiliat unei societăți care a făcut acest lucru și care, prin urmare, face obiectul taxelor antidumping; și (iii) faptul că a exportat ulterior produsul în cauză ori este supus unei obligații contractuale irevocabile de export al unor cantități substanțiale.

(224)

În conformitate cu articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (79), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(225)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite, încadrate în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10 (codul TARIC 7225191090), 7225 30 90, ex 7225 40 60 (codul TARIC 7225406090), 7225 40 90, ex 7226 19 10 (codurile TARIC 7226191091, 7226191095), 7226 91 91 și 7226 91 99 și originare din Republica Populară Chineză.

Următoarele produse nu fac obiectul prezentei reexaminări:

(i)

produsele din oțel inoxidabil și produsele din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați;

(ii)

produsele din oțel de scule și oțeluri rapide;

(iii)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de peste 10 mm și o lățime de cel puțin 600 mm; și

(iv)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de cel puțin 4,75 mm și de cel mult 10 mm și cu o lățime de cel puțin 2 050 mm.

(2)   Nivelurile taxei antidumping definitive aplicabile prețului net franco-frontiera Uniunii, înainte de vămuire, pentru produsul descris la alineatul (1) și fabricat de societățile menționate mai jos, se stabilesc după cum urmează:

Țara

Societate

Taxă antidumping

Cod adițional TARIC

Republica Populară Chineză

Bengang Steel Plates Co., Ltd.

0  %

C157

 

Handan Iron & Steel Group Han-Bao Co., Ltd.

10,3  %

C158

 

Hesteel Co., Ltd. Tangshan Branch  (80)

10,3  %

C159

 

Hesteel Co., Ltd. Chengde Branch  (81)

10,3  %

C160

 

Zhangjiagang Hongchang Plate Co., Ltd.

31,3  %

C161

 

Zhangjiagang GTA Plate Co., Ltd.

31,3  %

C162

 

Shougang Jingtang United Iron and Steel Co. Ltd.

0  %

C164

 

Beijing Shougang Co. Ltd., Qian’an Iron & Steel branch

0  %

C208

 

Angang Steel Company Limited

10,8  %

C150

 

Inner Mongolia Baotou Steel Union Co., Lt

0  %

C151

 

Jiangyin Xingcheng Special Steel Works Co., Ltd.

0  %

C147

 

Shanxi Taigang Stainless Steel Co., Ltd.

0  %

C163

 

Maanshan Iron & Steel Co., Ltd.

10,8  %

C165

 

Rizhao Steel Wire Co., Ltd.

10,8  %

C166

 

Rizhao Baohua New Material Co., Ltd.

10,8  %

C167

 

Tangshan Yanshan Iron and Steel Co., Ltd.

0  %

C168

 

Wuhan Iron & Steel Co., Ltd.

10,8  %

C156

 

Toate celelalte societăți

0  %

C999

(3)   Aplicarea nivelurilor individuale ale taxelor specificate pentru societățile menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea la autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, pe care trebuie să figureze o declarație datată și semnată de un reprezentant oficial al entității care emite respectiva factură, identificat prin numele și funcția acestuia, redactată după cum urmează: „Subsemnatul (subsemnata) certific faptul că (volumul) de (produsul în cauză) vândut pentru export în Uniunea Europeană, vizat de prezenta factură, a fost produs de către (denumirea și adresa societății) (cod adițional TARIC) în [țara în cauză]. Declar că informațiile din prezenta factură sunt complete și corecte”. În cazul în care nu se prezintă o astfel de factură, se aplică taxa stabilită pentru „toate celelalte societăți”.

(4)   În cazul în care orice nou producător-exportator din Republica Populară Chineză prezintă Comisiei suficiente dovezi care demonstrează faptul că:

(a)

nu a exportat mărfurile descrise la articolul 1 alineatul (1), originare din Republica Populară Chineză, în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015 (perioada investigației inițiale);

(b)

nu este afiliat unui exportator sau producător care face obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament; și

(c)

fie a exportat efectiv produsul care face obiectul reexaminării originar din Republica Populară Chineză, fie și-a asumat o obligație contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate semnificativă către Uniune după încheierea perioadei investigației inițiale după încheierea perioadei de investigație.

Articolul 1 alineatul (2) poate fi modificat prin adăugarea noului producător-exportator pe lista societăților identificate în tabel și care fac obiectul unei taxe individuale care nu depășește nivelul taxei aplicabile acelor societăți care au cooperat la investigația antidumping dar nu au cooperat la investigația antisubvenție, și anume 0 %.

(5)   În cazul în care taxele compensatorii definitive instituite prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/969 sunt modificate sau eliminate, taxele menționate la alineatul (2) se majorează în aceeași proporție, limitată la marja de dumping efectivă constatată sau la marja de prejudiciu considerată adecvată pentru fiecare societate și de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

În cazurile în care taxa compensatorie a fost scăzută din taxa antidumping pentru anumiți producători-exportatori, cererile de rambursare în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2016/1037 declanșează, de asemenea, evaluarea marjei de dumping pentru producătorul-exportator în cauză în perioada investigației de rambursare. Cuantumul care urmează să fie restituit solicitantului cu titlu de rambursare nu poate depăși diferența dintre taxa percepută și taxa compensatorie și antidumping combinată stabilită în cadrul investigației de rambursare.

(6)   Sub rezerva unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 iunie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 176, 30.6.2016, p. 21.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei din 5 aprilie 2017 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 92, 6.4.2017, p. 68).

(3)  Regulamentul (UE) 2017/649, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/969 al Comisiei din 8 iunie 2017 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 146, 9.6.2017, p. 17).

(4)  JO C 277, 12.7.2021, p. 3.

(5)  JO C 150, 5.4.2022, p. 3.

(6)  https://trade.ec.europa.eu/tdi/case_details.cfm?id=2594

(7)  https://www.gtis.com/gta

(8)  Termenul „GC” este utilizat în prezentul regulament într-un sens larg, el incluzând Consiliul de Stat, precum și toate ministerele, departamentele, agențiile și administrațiile de la nivel central, regional sau local.

(9)  Considerentul 76 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1778 al Comisiei din 6 octombrie 2016 de impunere a unei taxe antidumping asupra importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la cald originare din Republica Populară Chineză (JO L 272, 7.10.2016, p. 33).

(10)  A se vedea nota de subsol anterioară.

(11)  https://www.gtis.com/gta/

(12)  Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (JO L 123, 19.5.2015, p. 33). Articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază prevede că prețurile de pe piața internă din țările respective nu pot fi utilizate în scopul stabilirii valorii normale și, în orice caz, aceste date privind importurile au fost neglijabile.

(13)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068 al Comisiei din 26 octombrie 2022 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 277, 27.10.2022, p. 149); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191 al Comisiei din 16 februarie 2022 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau din oțel originare din Republica Populară Chineză (JO L 36, 17.2.2022, p. 1); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95 al Comisiei din 24 ianuarie 2022 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite accesorii de țevărie, din fier sau din oțel, originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite accesorii de țevărie, din fier sau din oțel, expediate din Taiwan, Indonezia, Sri Lanka și Filipine, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din aceste țări, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 16, 25.1.2022, p. 36); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239 al Comisiei din 15 decembrie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite turnuri eoliene din oțel la scară industrială originare din Republica Populară Chineză (JO L 450, 16.12.2021, p. 59); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635 al Comisiei din 16 aprilie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite tuburi și țevi sudate din fier sau oțel nealiat originare din Belarus, Republica Populară Chineză și Rusia, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 132, 19.4.2021, p. 145).

(14)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 80; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentul 208, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentul 59, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 149-150.

(15)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 64; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentul 192, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentul 46, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 115-118.

(16)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 66; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentele 193-194, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentul 47, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 119-122. În timp ce dreptul autorităților de stat relevante de a numi și de a revoca personalul-cheie din conducere în cadrul întreprinderilor deținute de stat („IDS”), în conformitate cu legislația chineză, poate fi considerat ca reflectând drepturile de proprietate corespunzătoare, celulele PCC din cadrul întreprinderilor deținute de stat și private reprezintă un alt canal important prin care statul poate interveni în deciziile comerciale. Conform dreptului societăților comerciale din RPC, se înființează o organizație PCC în fiecare societate (cu cel puțin trei membri ai PCC, astfel cum se specifică în Constituția PCC), iar societatea oferă condițiile necesare pentru desfășurarea activităților organizației de partid. În trecut, această cerință pare să nu fi fost întotdeauna urmată sau aplicată cu strictețe. Cu toate acestea, cel puțin din 2016, PCC și-a consolidat intenția de a controla deciziile comerciale în cadrul IDS, aceasta fiind o chestiune de principiu politic. Se pare că PCC exercită, de asemenea, presiuni asupra societăților private pentru ca acestea să acorde prioritate „patriotismului” și să urmeze disciplina de partid. În 2017 s-a raportat că existau celule de partid în 70 % dintre cele aproximativ 1,86 milioane de societăți private, exercitându-se o presiune tot mai mare ca organizațiile PCC să aibă ultimul cuvânt în procesul decizional din cadrul societăților respective. Aceste norme se aplică la scară largă în întreaga economie a Chinei, în toate sectoarele, producătorilor produsului care face obiectul reexaminării și furnizorilor de factori de producție.

(17)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 68; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentele 195-201, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentele 48-52, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 123-129.

(18)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 74; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentul 202, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentul 53, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 130-133.

(19)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 75; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentul 203, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentul 54, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 134-135.

(20)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2068, considerentul 76; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191, considerentul 204, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/95, considerentul 55, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2239, considerentele 67-74 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 136-145.

(21)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2017) 483 final/2, 20 decembrie 2017, disponibil la adresa: https://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2017/december/tradoc_156474.pdf

(22)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei din 5 aprilie 2017 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 92, 6.4.2017, p. 68); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/969 al Comisiei din 8 iunie 2017 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 146, 9.6.2017, p. 17); Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/688 al Comisiei din 2 mai 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de anumite produse din oțel cu acoperire organică originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 116, 3.5.2019, p. 39).

(23)  Forumul mondial privind supracapacitatea producției siderurgice, Raport ministerial, 20 septembrie 2018.

(24)  Congresul Național al Poporului, Al 14-lea plan cincinal, traducere în limba engleză efectuată de Center for Security and Emerging Technology (Centrul pentru securitate și tehnologii emergente), 12 martie 2021,

https://cset.georgetown.edu/wp-content/uploads/t0284_14th_Five_Year_Plan_EN.pdf

(25)  Introducere la Planul de adaptare și modernizare a industriei siderurgice.

(26)  Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea 2011) (modificat în 2013) emis prin Ordinul nr. 9 al Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă la 27 martie 2011, și modificat în conformitate cu Decizia Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă cu privire la modificarea clauzelor relevante ale Catalogului de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea 2011), emisă prin Ordinul nr. 21 al Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă la 16 februarie 2013.

(27)  OCDE, „Latest developments in steelmaking capacity” (Ultimele evoluții ale capacității de producție a oțelului), februarie 2021, pagina 11.

(28)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 214/2013 al Consiliului din 11 martie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de anumite produse din oțel cu acoperire organică originare din Republica Populară Chineză (JO L 73, 15.3.2013, p. 1).

(29)  Marketplace, „Industrial Policy: If China does it, why can’t we?” (Politica industrială: dacă China poate, de ce nu putem și noi?), 1 martie 2021.

https://www.marketplace.org/2021/03/01/industrial-policy-if-china-does-it-why-cant-we/

(30)  A se vedea: https://www.miit.gov.cn/jgsj/ycls/gzdt/art/2020/art_8fc2875eb24744f591bfd946c126561f.html (accesat la 6 februarie 2023).

(31)  A se vedea secțiunea IV, subsecțiunea 3 din cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime.

(32)  A se vedea secțiunea II, subsecțiunea 1 din cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei deșeurilor siderurgice

(33)  A se vedea Planul de acțiune pe trei ani al provinciei Hebei privind dezvoltarea clusterelor în lanțul industriei siderurgice, capitolul I, secțiunea 3; disponibil la adresa: https://huanbao.bjx.com.cn/news/20200717/1089773.shtml (accesat la 6 februarie 2023).

(34)  A se vedea Planul de acțiune pe trei ani al provinciei Hebei privind dezvoltarea clusterelor în lanțul industriei siderurgice, secțiunea II, capitolul 4, punctul 12; disponibil la adresa: https://huanbao.bjx.com.cn/news/20200717/1089773.shtml

(35)  A se vedea Planul de punere în aplicare din Henan pentru transformarea și modernizarea industriei siderurgice în cadrul celui de al 14-lea plan cincinal, capitolul II, secțiunea 3; disponibil la adresa: https://huanbao.bjx.com.cn/news/20211210/1192881.shtml (accesat la 6 februarie 2023).

(36)  A se vedea Planul de punere în aplicare din Henan pentru transformarea și modernizarea industriei siderurgice în cadrul celui de al 14-lea plan cincinal, capitolul II, secțiunea 3; disponibil la adresa: https://huanbao.bjx.com.cn/news/20211210/1192881.shtml

(37)  Planul de lucru al provinciei Jiangsu privind transformarea și modernizarea sectorului siderurgic, precum și optimizarea structurii, pentru perioada 2019-2025; disponibil la adresa: http://www.jiangsu.gov.cn/art/2019/5/5/art_46144_8322422.html (accesat la 6 februarie 2023).

(38)  Cel de-al 14-lea plan cincinal al provinciei Shangdong privind dezvoltarea industriei siderurgice; disponibil la adresa: http://gxt.shandong.gov.cn/art/2021/11/18/art_15681_10296246.html (accesat la 6 februarie 2023).

(39)  Planul de acțiune pentru transformarea și modernizarea industriei siderurgice al provinciei Shanxi din 2020; disponibil la adresa: http://gxt.shanxi.gov.cn/zfxxgk/zfxxgkml/cl/202110/t20211018_2708031.shtml (accesat la 6 februarie 2023).

(40)  Planul de acțiune al provinciei Zhejiang pentru promovarea unei dezvoltări de înaltă calitate a industriei siderurgice: „Stimularea fuziunilor de întreprinderi și a reorganizării acestora, accelerarea procesului de concentrare, reducerea numărului de întreprinderi din sectorul topirii oțelului la aproximativ 10 întreprinderi”; disponibil la adresa: https://www.dl.gov.cn/art/2021/12/20/art_854_1995411.html (accesat la 6 februarie 2023).

(41)  Al 14-lea plan cincinal al municipalității Liaoning Dalian privind dezvoltarea industriei prelucrătoare: „Până în 2025, producția industrială de materiale noi va ajunge la 15 milioane de yuani, iar nivelul echipamentelor și capacitatea de garantare a principalelor materiale sunt, în mod evident, îmbunătățite.”; disponibil la adresa: https://www.dl.gov.cn/art/2021/12/20/art_854_1995411.html (accesat la 6 februarie 2023).

(42)  A se vedea site-ul web al grupului, la adresa: http://www.ansteel.cn/about/jituangaoguan/ (accesat la 6 februarie 2023).

(43)  A se vedea site-ul web al societății, la adresa: https://www.baosteel.com/about/manager (accesat la 6 februarie 2023).

(44)  Raportul, partea III capitolul 14, p. 346 și următoarele.

(45)  A se vedea cel de al 14-lea plan cincinal pentru dezvoltare economică și socială națională și obiectivele pe termen lung pentru 2035, partea III articolul VIII, disponibil la adresa: https://cset.georgetown.edu/publication/china-14th-five-year-plan/ (accesat la 6 februarie 2023).

(46)  A se vedea în special secțiunile I și II ale celui de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime.

(47)  A se vedea cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime, p. 22.

(48)  A se vedea Planul de acțiune 1 + 3 pentru 2022 în sectorul metalurgiei și al siderurgiei al municipalității Hebei Tangshan, capitolul 4, secțiunea 2; disponibil la adresa: http://www.chinaisa.org.cn/gxportal/xfgl/portal/content.html?articleId=e2bb5519aa49b566863081d57aea9dfdd59e1a4f482bb7acd243e3ae7657c70b&columnId=3683d857cc4577e4cb75f76522b7b82cda039ef70be46ee37f9385ed3198f68a (accesat la 6 februarie 2023).

(49)  A se vedea articolul pe site-ul web al Ansteel: 鞍钢集团网站 (ansteel.cn) (Sursă: Angang Daily 2021-11-24).

(50)  A se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/635, considerentele 134-135, și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/508 al Comisiei din 7 aprilie 2020 (JO L 110, 8.4.2020, p. 3), considerentele 143-144.

(51)  „Observații în cadrul reexaminării de către UE în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză” ale CISA, prezentate la 19 mai 2022.

(52)  „Observații cu privire la nota privind sursele pentru stabilirea valorii normale în cadrul reexaminării de către UE în perspectiva expirării măsurilor antidumping referitoare la importurile de anumite produse plate laminate la cald sau fier, oțel nealiat sau alte oțeluri aliate (HRF) originare din China” ale CISA, prezentate la 16 septembrie 2022.

(53)  JO L 146, 9.6.2017, p. 17.

(54)  De exemplu, trimiterea la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 214/2013 (punctul 80 din cerere) (JO L 73, 15.3.2013, p. 1).

(55)  A se vedea articolul LXIV, secțiunea 2 din cel de al 14-lea plan cincinal.

(56)  A se vedea secțiunea VIII din cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime.

(57)  „World Bank Open Data – Upper Middle Income” (Date deschise ale Băncii Mondiale – Venituri medii-superioare), https://data.worldbank.org/income-level/upper-middle-income

(58)  În cazul în care produsul care face obiectul reexaminării nu este fabricat în nicio țară cu un nivel asemănător de dezvoltare, se poate lua în considerare fabricarea unui produs din aceeași categorie generală și/sau sector cu produsul care face obiectul reexaminării.

(59)  https://www.globalpetrolprices.com/Mexico/electricity_prices/

(60)  https://www.cre.gob.mx/IPGN/index.html

(61)  https://ilostat.ilo.org/data/country-profiles/

(62)  Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 123, 19.5.2015, p. 33), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2017/749 al Comisiei din 24 februarie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește eliminarea Kazahstanului de pe lista țărilor din anexa I la regulamentul respectiv (JO L 113, 29.4.2017, p. 11).

(63)  https://www.cre.gob.mx/IPGN/index.html

(64)  https://s2.q4cdn.com/156255844/files/doc_financials/quarterly/2021/4Q2021/FS-Ternium-Dec31-2021.pdf

(65)  Worldsteel, 26 ianuarie 2021, ThinkDesk China Research & Consulting, „China’s State-Business Nexus Revisited – Government Interventions and Market Distortions in the Chinese Steel Industry” (Reinterpretarea legăturii cauzale stat-întreprinderi în China – intervenții guvernamentale și distorsiuni ale pieței în industria siderurgică chineză), 17 octombrie 2021, p. 92.

(66)  OCDE, „Latest developments in steelmaking capacity” (Ultimele evoluții ale capacității de producție a oțelului), februarie 2021, pagina 11.

(67)  ThinkDesk China Research & Consulting, „China’s State-Business Nexus Revisited – Government Interventions and Market Distortions in the Chinese Steel Industry” (Reinterpretarea legăturii cauzale stat-întreprinderi în China – intervenții guvernamentale și distorsiuni ale pieței în industria siderurgică chineză), 17 octombrie 2021.

(68)  În prezent, există măsuri antidumping în următoarele țări: Canada, SUA, Turcia, Mexic și Regatul Unit. CCG (țările din Golf) dispune de măsuri de salvgardare, iar SUA dispune, de asemenea, de măsuri în temeiul secțiunii 232.

(69)  JO L 258, 6.10.2017, p. 24.

(70)  JO L 238, 6.7.2021, p. 32.

(71)  Considerentul 139, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/9 al Comisiei din 6 ianuarie 2021 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Turcia (JO L 3, 7.1.2021, p. 4).

(72)  Considerentul 210, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1100 al Comisiei din 5 iulie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Turcia (JO L 238, 6.7.2021, p. 32).

(73)  Ibid.

(74)  Considerentul 98 (JO L 3, 7.1.2021, p. 4).

(75)  Hotărârea din 17 decembrie 2008, HEG și Graphite India/Consiliul, T-462/04, ECLI:EU:T:2008:586, punctul 67.

(76)  Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159, Comisia a instituit o măsură de salvgardare cu privire la anumite produse siderurgice pentru o perioadă de trei ani. Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029, măsura de salvgardare a fost prelungită până la 30 iunie 2024.

(77)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1788 a Comisiei din 8 octombrie 2021 de suspendare a taxelor antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1784 asupra importurilor de produse laminate plate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO L 359, 11.10.2021, p. 105).

(78)  Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, Direcția G, Rue de la Loi 170, 1040 Bruxelles, Belgia.

(79)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(80)  Anterior „Hebei Iron & Steel Co., Ltd. Tangshan Branch”.

(81)  Anterior „Hebei Iron & Steel Co., Ltd. Chengde Branch”.


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/84


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/1123 AL COMISIEI

din 7 iunie 2023

de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză, ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), și în special articolul 18,

întrucât:

1.   PROCEDURA

1.1.   Investigațiile precedente și măsurile în vigoare

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/969 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara în cauză” sau „China”). Nivelul taxelor compensatorii în vigoare în prezent variază între 4,6 % și 35,9 % (denumite în continuare „măsurile inițiale”). Investigația care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „investigația inițială”.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei (3), Comisia a instituit măsuri antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (RPC). Nivelul taxelor antidumping în vigoare în prezent variază între 0 % și 31,3 %.

1.2.   Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor (4), Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor compensatorii în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(4)

Cererea de reexaminare (denumită în continuare „cererea”) a fost depusă la 9 martie 2022 de EUROFER, Asociația Europeană a Oțelului, (denumită în continuare „solicitantul”), în numele industriei Uniunii producătoare de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, în sensul articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(5)

Solicitantul a susținut faptul că expirarea măsurilor compensatorii ar favoriza probabil continuarea sau reapariția subvenției și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

1.3.   Deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor

(6)

Întrucât a stabilit că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis, la 8 iunie 2022, o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în privința importurilor în Uniune de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din RPC, în temeiul articolului 18 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (5) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(7)

Înainte de deschiderea reexaminării, Comisia a notificat Guvernului Chinei (denumit în continuare „GC”) (6) la data de 12 mai 2022 că primise o cerere documentată în mod corespunzător și a invitat GC la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. În aceeași zi, GC a prezentat, de asemenea, observații în scris, susținând că, în general, cererea nu conține suficiente elemente de probă pentru a deschide o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, în special în ceea ce privește specificitatea presupuselor subvenții acordate producătorilor de HRF. Comisia a luat act de observațiile formulate de GC și a acordat o atenție deosebită acestor elemente în cursul investigației de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

1.4.   Investigația separată privind același produs în cauză

(8)

Printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 5 aprilie 2022 (7), Comisia a anunțat, de asemenea, deschiderea unei reexaminări în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (8) în perspectiva expirării măsurilor antidumping definitive în vigoare în ceea ce privește importurile în Uniune de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din RPC.

1.5.   Perioada investigației de reexaminare și perioada examinată

(9)

Investigația privind continuarea sau reapariția subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2021 (denumită în continuare „perioada investigației de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și sfârșitul perioadei investigației de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

1.6.   Părțile interesate

(10)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la investigație. Comisia a informat în mod specific solicitantul, toți producătorii cunoscuți din Uniune, producătorii cunoscuți din RPC și autoritățile din Republica Populară Chineză, precum și importatorii, utilizatorii și comercianții cunoscuți cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și i-a invitat să participe.

(11)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

1.7.   Eșantionarea

(12)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

1.7.1.    Eșantionarea producătorilor din Uniune

(13)

În avizul de deschidere, Comisia a declarat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune. În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum de producție a produsului similar din Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare care putea fi examinat în mod rezonabil în timpul disponibil. Eșantionul a fost constituit din trei producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau aproximativ 29 % din producția totală estimată a Uniunii. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu. Nu s-au primit observații, iar Comisia a confirmat eșantionul selectat provizoriu. Eșantionul este reprezentativ pentru industria Uniunii.

1.7.2.    Eșantionarea importatorilor

(14)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați cunoscuți să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. Niciun importator neafiliat nu s-a prezentat și nu a furnizat informațiile solicitate.

1.7.3.    Eșantionarea producătorilor-exportatori din RPC

(15)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară în ceea ce privește producătorii-exportatori și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii RPC de pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători care ar putea fi interesați să participe la investigație. Niciunul dintre producătorii din RPC nu a furnizat informațiile solicitate.

(16)

Prin urmare, Comisia a informat autoritățile din RPC prin nota verbală din 2 septembrie 2022 că ar putea recurge la utilizarea datelor disponibile în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în contextul analizării continuării sau reapariției subvenției. Autoritățile din RPC nu au reacționat la respectiva notă.

1.8.   Chestionarele și verificarea

(17)

Comisia a trimis chestionare celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, solicitantului și GC. Au fost primite răspunsuri la chestionare de la cei trei producători din Uniune incluși în eșantion și de la solicitant.

(18)

Comisia a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau a reapariției subvenționării și a prejudiciului, precum și a criteriului interesului Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

 

Producători din Uniune:

Arcelor Mittal Poland (Dąbrowa Górnicza, Polonia)

Tata Steel Ijmuiden (IJmuiden, Țările de Jos)

ThyssenKrupp Steel Europe AG (Duisburg, Germania) și societatea afiliată acestuia ThyssenKrupp Material Processing (Krefeld, Germania).

1.9.   Comunicarea constatărilor

(19)

La 4 aprilie 2023, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie taxe compensatorii. Toate părțile au beneficiat de o perioadă în care au putut face observații cu privire la respectiva comunicare.

(20)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate de Comisie și au fost luate în considerare, după caz. Au fost audiate părțile care au formulat o solicitare în acest sens. CISA a solicitat și i s-a acordat o audiere cu serviciile Comisiei la 12 aprilie 2023.

2.   PRODUSUL CARE FACE OBIECTUL REEXAMINĂRII, PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

2.1.   Produsul care face obiectul reexaminării

(21)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este același cu cel din investigația inițială, mai precis anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite (denumite, în continuare, „HRF” sau „produsul care face obiectul reexaminării”).

Următoarele produse nu fac obiectul prezentei reexaminări:

(a)

produsele din oțel inoxidabil și produsele din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați;

(b)

produsele din oțel de scule și oțeluri rapide;

(c)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de peste 10 mm și o lățime de cel puțin 600 mm și

(d)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de cel puțin 4,75 mm și de cel mult 10 mm și cu o lățime de cel puțin 2 050 mm.

Produsul în cauză se încadrează în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10 (codul TARIC 7225191090), 7225 30 90, ex 7225 40 60 (codul TARIC 7225406090), 7225 40 90, ex 7226 19 10 (codurile TARIC 7226191091, 7226191095), 7226 91 91 și 7226 91 99. Codurile NC și TARIC sunt menționate doar cu titlu informativ, fără a aduce atingere unei eventuale modificări ulterioare a clasificării tarifare.

(22)

Produsele plate din oțel laminate la cald sunt fabricate prin laminare la cald. Acesta este un proces de prelucrare a metalului în cadrul căruia metalul fierbinte este trecut prin una sau mai multe perechi de cilindri fierbinți pentru a-i reduce grosimea și a-l uniformiza, temperatura metalului fiind mai mare decât temperatura de recristalizare. Ele pot fi furnizate sub diferite forme: în rulouri (chiar uleiate sau decapate), în bucăți de anumite lungimi (folii) sau în benzi înguste.

(23)

Există două utilizări principale ale produselor plate din oțel laminate la cald. În primul rând, ele reprezintă materia primă pentru fabricarea a diferite produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produse din oțel plate laminate la rece și produse cu înveliș. În al doilea rând, ele sunt utilizate ca produse industriale achiziționate de utilizatorii finali pentru diverse aplicații, inclusiv pentru construcții (producția de țevi din oțel), construcții navale, recipiente de gaz, automobile, recipiente sub presiune și conducte energetice.

2.2.   Produsul în cauză

(24)

Produsul vizat de prezenta investigație este produsul care face obiectul reexaminării, originar din Republica Populară Chineză.

2.3.   Produsul similar

(25)

Astfel cum s-a stabilit în investigația inițială, prezenta investigație de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

produsul în cauză, exportat către Uniune;

produsul care face obiectul reexaminării, produs și vândut pe piața internă din RPC și

produsul care face obiectul reexaminării, fabricat și vândut în Uniune de către industria Uniunii.

(26)

Aceste produse sunt, prin urmare, considerate produse similare în înțelesul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

3.   PROBABILITATEA CONTINUĂRII SUBVENȚIONĂRII

(27)

În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și astfel cum se menționează în avizul de deschidere, Comisia a examinat mai întâi probabilitatea ca expirarea măsurilor existente să conducă la o continuare a subvenționării.

3.1.   Lipsa cooperării și utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază

(28)

La 12 iulie 2022, Comisia a transmis un chestionar către GC. GC a fost invitat să transmită un chestionar adresat băncilor și altor instituții financiare cunoscute de către GC că ar fi oferit împrumuturi industriei în cauză, precum și producătorilor și distribuitorilor de oțel laminat la cald și la rece care furnizează materii prime pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării.

(29)

Comisia nu a primit niciun răspuns.

(30)

Prin nota verbală din 2 septembrie 2022, Comisia a informat autoritățile chineze că, în urma lipsei cooperării din partea GC și a producătorilor produsului care face obiectul reexaminării, Comisia intenționa să își bazeze constatările pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază. De asemenea, autoritățile chineze au fost informate asupra faptului că o constatare pe baza datelor disponibile poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care GC și producătorii ar fi cooperat.

(31)

Nu au fost primite observații în această privință. În conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază, Comisia a avut în vedere utilizarea datelor disponibile necesare pentru a stabili continuarea practicilor de subvenționare din China în industria producătoare de produse plate laminate la cald din fier.

(32)

În consecință, Comisia a utilizat pentru analiza sa toate datele disponibile, în special:

(a)

cererea;

(b)

constatările investigației inițiale efectuate de Comisie cu privire la același produs în China, și anume produsele plate laminate la cald (9);

(c)

constatările celor mai recente investigații antisubvenție efectuate de Comisie cu privire la industriile încurajate din China, cum ar fi investigația privind anvelopele pneumatice (10) (denumită în continuare „investigația privind anvelopele”), cea privind bicicletele electrice (11) (denumită în continuare „investigația privind bicicletele electrice”), cea privind produsele din oțel cu acoperire organică (12) (denumită în continuare „investigația privind produsele din oțel cu acoperire organică”), cea privind cablurile din fibre optice (13) (denumită în continuare „investigația privind fibrele de sticlă”) și cea privind foliile convertoare de aluminiu (14) (denumită în continuare „investigația privind foliile de aluminiu”), în cadrul cărora au fost examinate subvenții similare;

(d)

documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind distorsiunile semnificative din economia RPC în scopul investigațiilor în materie de apărare comercială (denumit în continuare „Raportul privind China”) (15).

3.2.   Observații generale privind sectorul siderurgic din China

(33)

Înainte de a analiza subvenționarea presupusă a fi acordată sub formă de subvenții sau programe de subvenționare specifice (punctul 3.3 și următoarele de mai jos), Comisia a evaluat planurile, proiectele și alte documente guvernamentale, care au fost relevante pentru mai multe subvenții sau programe de subvenționare. Aceasta a constatat că toate subvențiile sau programele de subvenționare care fac obiectul evaluării fac parte din procesul de implementare a planificării centralizate a GC din următoarele motive.

3.2.1.    Al 14-lea plan cincinal

(34)

În cadrul prezentei investigații, Comisia a stabilit că principalul document relevant în cursul perioadei investigației de reexaminare a fost cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriilor materiilor prime, cum ar fi industria siderurgică. Industria siderurgică fiind o parte importantă a industriilor materiilor prime, ea reprezintă un domeniu-cheie care conturează avantajele competitive ale Chinei pe plan internațional și „principalul teren de luptă” pentru restructurarea fundației industriale și dezvoltarea industrială ecologică. Planul pune accentul pe cultivarea unui grup de întreprinderi de vârf din lanțul industrial, cu o poziție de lider ecologic și o competitivitate de bază.

(35)

Planul de acțiune pe trei ani al provinciei Hebei privind dezvoltarea clusterelor în lanțul industriei siderurgice (2020-2022) elaborează reforma proprietății mixte a întreprinderilor deținute de stat, se axează pe promovarea fuzionării transregionale și a reorganizării întreprinderilor siderurgice private.

(36)

Cel de-al 14-lea plan cincinal al provinciei Shangdong privind dezvoltarea industriei siderurgice pune accentul pe competitivitatea industriei siderurgice ca obiectiv, întrucât este evidențiat controlul strict al capacității de producție. În plus, planul urmărește optimizarea structurii industriale, consolidarea inovării, promovarea dezvoltării ecologice și construirea unei baze industriale avansate de producție a oțelului, cu competitivitate internă de primă clasă și influență internațională.

(37)

După comunicarea constatărilor, CISA a susținut că Comisia s-a bazat în mare măsură pe „cel de al 14-lea plan cincinal” pentru a demonstra importanța strategică a industriei relevante și, procedând astfel, demonstrează existența unor subvenții în legătură cu acest sector specific. CISA a subliniat că „planurile cincinale” sunt doar documente orientative care exprimă opinii politice pentru viitor și, ca atare, nu au caracter obligatoriu, deoarece în astfel de planuri nu există nicio clauză de încălcare sau penală. În plus, CISA a făcut trimitere, în această privință, la documente și rapoarte echivalente din partea Comisiei Europene, cum ar fi propria publicație a Comisiei intitulată „O nouă strategie industrială”, în care Comisia însăși identifică diverse priorități în ceea ce privește investițiile publice, în încercarea clară de a orienta dezvoltarea viitoare a industriilor-cheie ale UE.

(38)

Acest argument nu a putut fi acceptat. În primul rând, planurile cincinale publicate de GC nu sunt doar documente de orientare generale, ci au un efect obligatoriu din punct de vedere juridic. Cel de al 14-lea plan cincinal reamintește în mod explicit tuturor autorităților să pună în aplicare cu diligență planurile: „Vom consolida sistemele de gestionare a planificării, cum ar fi cataloagele și listele, compilarea și arhivarea, precum și alinierea și coordonarea, vom elabora liste și cataloage, cum ar fi «cel de al 14-lea plan cincinal» special la nivel național, vom promova arhivarea planurilor care se bazează pe platforma națională integrată de informare în materie de gestionare a planificării și vom aduce diverse planuri sub o gestionare unificată. Vom institui și vom îmbunătăți mecanismele de aliniere și de coordonare în materie de planificare, vom alinia planurile aprobate de Comitetul central al PCC și de Consiliul de Stat și planurile de dezvoltare provinciale cu acest plan înainte de a fi supuse aprobării, ne vom asigura că amenajarea teritoriului la nivel național, planificarea specială, planificarea regională și alte niveluri de planificare sunt coordonate cu acest plan în ceea ce privește obiectivele principale, direcțiile de dezvoltare, structura generală, politicile majore, proiectele majore și prevenirea și controlul riscurilor.” (16) În plus, cel de al 14-lea plan cincinal privind dezvoltarea industriei materiilor prime prevede că „toate localitățile trebuie să se familiarizeze mai bine cu acest plan și să includă conținutul principal și proiectele majore ale acestuia în sarcinile lor locale primare”, în timp ce „oțelul și alte sectoare esențiale trebuie să formuleze avize specifice de punere în aplicare bazate pe obiectivele și sarcinile acestui plan”. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(39)

GC nu a prezentat elemente de probă sau argumente contrare în cadrul prezentei investigații.

3.2.2.    Ordinul nr. 35

(40)

Ordinul nr. 35 al Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă – Politici pentru dezvoltarea industriei siderurgice (2005) (denumit în continuare „Ordinul nr. 35”) este un alt document de politică ce reglementează industria siderurgică din China. Adoptat de Consiliul de Stat, acesta vizează diverse aspecte ale controlului GC asupra industriei, printre care:

interzicerea acționariatului majoritar străin la nivelul producătorilor de oțel din China (articolul 1);

stabilirea obiectivelor pentru capacitatea de producție pentru cei mai mari producători de oțel (articolul 3);

stabilirea normelor pentru modificările în structura organizațională a întreprinderilor siderurgice (articolul 20);

stabilirea procedurilor de aprobare de către GC a investițiilor la nivelul producătorilor de oțel (articolul 22);

acordarea de împrumuturi și drepturi de utilizare a terenurilor exclusiv producătorilor de oțel care respectă politicile naționale de dezvoltare pentru sectorul respectiv (articolele 24 și 25); și

intervenția statului care vizează sprijinirea grupurilor mari de întreprinderi de bază pentru stabilirea producției și furnizarea de materii prime în străinătate (articolul 30).

3.2.3.    Decizia nr. 40

(41)

Decizia nr. 40 este un ordin emis de Consiliul de Stat care clasifică sectoarele industriale din punct de vedere investițional în diverse categorii, și anume „proiecte încurajate, restrictive și eliminate”. Potrivit acestei decizii, „Catalogul liniilor directoare de adaptare a structurilor industriale”, care este o măsură de punere în aplicare a Deciziei nr. 40, constituie o bază importantă pentru orientarea direcțiilor pentru investiții. De asemenea, catalogul oferă îndrumări GC privind administrarea proiectelor de investiții și formularea și punerea în aplicare a politicilor privind finanțele publice, fiscalitatea, creditele, terenurile, importul și exportul (17). Industria siderurgică este indicată ca o industrie încurajată în capitolul VIII din acest catalog de îndrumări. În ceea ce privește natura sa juridică, Comisia a observat că Decizia nr. 40 este un ordin emis de Consiliul de Stat, care este cel mai înalt organism administrativ din RPC. În acest sens, decizia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru alte organisme publice și pentru operatorii economici (18).

3.2.4.    Planul de revitalizare

(42)

Planul pentru ajustarea și revitalizarea industriei siderurgice (2009) constituie un plan de acțiune pentru industria siderurgică. Planul își propune să soluționeze criza financiară internațională și să abordeze cerințele generale de politică ale GC pentru a menține creșterea economică. De asemenea, el urmărește „garantarea funcționării stabile a industriei”, dat fiind că „industria este privită ca un pilon important al economiei naționale”. Documentul prevede următoarele:

intensificarea sprijinului financiar acordat producătorilor de oțel considerați „actori-cheie”;

accelerarea procesului de ajustare structurală și promovarea modernizării industriale;

sprijinirea companiilor-cheie care își desfășoară activitatea în străinătate în materie de dezvoltare, cooperare tehnică, fuziuni și achiziții;

creșterea nivelului creditelor la export pentru echipamente metalurgice.

3.2.5.    Catalogul îndrumător privind ajustarea structurii industriale

(43)

În conformitate cu capitolul VIII din Catalogul îndrumător privind ajustarea structurii industriale (2019), sectorul siderurgic este un sector încurajat.

3.2.6.    Concluzii generale privind intervenția GC în industria siderurgică

(44)

Având în vedere documentele la care se face referire anterior și dispozițiile prevăzute în acestea, despre care nu există niciun element de probă care să ateste că nu mai sunt în vigoare, Comisia și-a reafirmat concluzia din investigația inițială conform căreia, în perioada investigației de reexaminare, industria siderurgică din China a fost considerată în continuare drept o industrie-cheie/strategică, a cărei dezvoltare continuă a fi urmărită în mod activ și condusă de GC ca obiectiv strategic de politică.

3.3.   Subvenții și programe de subvenționare care fac obiectul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor

(45)

Având în vedere lipsa de cooperare din partea GC și a producătorilor din China menționați la considerentele 27 și 30, Comisia a decis să examineze dacă s-a continuat subvenționarea după cum urmează. În primul rând, Comisia a examinat dacă subvențiile care au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul investigației inițiale au continuat să confere beneficii industriei producătoare de produse plate din oțel laminate la cald. Ulterior, Comisia a analizat dacă industria în cauză a beneficiat de subvenții care nu au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul investigației inițiale (denumite în continuare „subvenții suplimentare” sau „subvenții noi”), astfel cum se susține în cerere.

(46)

Comisia a decis că, având în vedere constatările care confirmă existența continuării subvenționării în ceea ce privește majoritatea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul investigației inițiale, precum și unele dintre subvențiile suplimentare, nu este necesară investigarea tuturor celorlalte subvenții a căror existență o susține solicitantul.

(47)

După comunicarea constatărilor, CISA a susținut că constatările la care s-a ajuns în investigațiile antisubvenție anterioare nu pot fi transpuse doar la investigația actuală a Comisiei, deoarece astfel de inversări ale sarcinii probei se abat de la dreptul la apărare acceptat de orice pârât în cadrul unor astfel de investigații. Potrivit CISA, Comisia a utilizat constatările anterioare din cadrul altor investigații separate și fără legătură cu investigația de față pentru a prezenta practicile economice din China ca exemple de subvenționare. Totuși, această abordare nu dovedește existența subvenționării în ceea ce privește produsul care face obiectul reexaminării.

(48)

Comisia a considerat că solicitantul a furnizat elemente de probă suficiente referitoare la existența, valoarea, natura, avantajul și specificitatea acestora, aflate în mod rezonabil la dispoziția sa. În plus, Comisia a considerat, de asemenea, că, în absența cooperării, investigațiile antisubvenție recente ale UE referitoare la aceleași programe de subvenționare invocate în cerere au examinat și avantajul, specificitatea și cuantumurile subvenționării pentru aceleași programe. Aceste constatări anterioare privind subvenționarea, împreună cu multitudinea de informații cuprinse în cerere și confirmate de Comisie în cursul prezentei investigații, au constituit datele disponibile în ceea ce privește continuarea subvenționării în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. În consecință, afirmația a fost respinsă.

3.4.   Subvențiile care fac obiectul unor măsuri compensatorii în investigația inițială

3.4.1.    Acordarea de împrumuturi în condiții preferențiale

3.4.1.1.   Constatările investigației inițiale

(49)

În cadrul investigației inițiale (19), Comisia a stabilit că băncile deținute de stat sunt considerate organisme publice deoarece execută funcții guvernamentale și, astfel, exercită autoritate guvernamentală.

(50)

În privința băncilor care au acordat împrumuturi producătorilor care au cooperat la investigația inițială, acestea erau în mare majoritate deținute de stat. Pe baza informațiilor disponibile în investigația inițială, s-a constatat că cel puțin 35 din cele 45 de bănci raportate erau bănci deținute de stat, inclusiv principalele bănci comerciale din China, cum ar fi Bank of China, China Construction Bank și Industrial and Commercial Bank of China. În continuare, s-a constatat că aceste bănci comerciale deținute de stat ocupau un loc predominant pe piață, iar în calitate de organisme publice erau implicate în acordarea de împrumuturi la o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piață. În consecință, s-a concluzionat că GC avea o politică de furnizare de împrumuturi în condiții preferențiale pentru sectorul HRF.

(51)

De asemenea, Comisia a stabilit, pe baza articolelor 34 și 38 din Legea privind activitățile bancare comerciale și a articolelor 17 și 18 din Ordinul nr. 40, că băncile comerciale private din China erau mandatate și dirijate de GC să ofere împrumuturi preferențiale producătorilor în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(52)

Prin urmare, Comisia a concluzionat următoarele: a existat o contribuție financiară acordată producătorilor de HRF sub forma unui transfer direct de fonduri de la autoritățile publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază; iar băncile private au fost, de asemenea, mandatate sau dirijate de autorități să ofere contribuții financiare acelorași producători în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(53)

S-a constatat existența unui avantaj în sensul articolului 3 alineatul (2) și al articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, în măsura în care împrumuturile acordate de stat prevedeau condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar putea obține în mod normal pe piață. Deoarece s-a stabilit că împrumuturile neguvernamentale din China nu reprezintă o valoare de referință a pieței adecvată (băncile private fiind mandatate și dirijate de GC), aceasta a fost construită pe baza ratei standard de împrumut a Băncii Populare a Chinei. Această rată a fost ajustată astfel încât să reflecte riscul normal de piață prin adăugarea primei corespunzătoare aferente obligațiunilor emise de societăți cu rating de obligațiuni de tip „rating speculativ” (la rata BB).

(54)

S-a constatat că acest program de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece industria siderurgică aparținea categoriei încurajate în conformitate cu Decizia nr. 40, iar acordarea de împrumuturi era limitată doar întreprinderilor siderurgice care respectau pe deplin politicile de dezvoltare pentru industria siderurgică (Ordinul nr. 35).

(55)

Mai mult, s-a constatat că programul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că anumite planuri și documente guvernamentale erau încurajatoare și conțineau prevederi privind acordarea de sprijin financiar industriei siderurgice și în anumite regiuni geografice din China.

(56)

Rata subvenției stabilită în investigația inițială pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion a variat între 1,99 % și 27,91 %.

3.4.1.2.   Continuarea programului de subvenționare

(57)

În cererea și anexele corespunzătoare (20), solicitantul a furnizat dovezi că producătorii chinezi de HRF au continuat să beneficieze de împrumuturi preferențiale și de o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piață din partea băncilor naționale din China.

(58)

Solicitantul a furnizat dovezi privind prezența semnificativă și dominarea continuă pe piață a băncilor deținute de stat în sectorul bancar chinez. La punctul (67), cererea a enumerat principalele bănci deținute de stat care au acordat împrumuturi în condiții preferențiale producătorilor de HRF din China.

(59)

În cele din urmă, solicitantul a indicat faptul că băncile private erau în continuare sub mandatul și ordinul GC să acorde împrumuturi subvenționate, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Prin urmare, concluziile Comisiei din investigația inițială sunt în continuare valabile în acest sens.

(60)

În absența cooperării din partea GC, nu au fost prezentate argumente care să conteste dovezile prezentate de solicitant în ceea ce privește situația actuală a sistemului bancar chinez.

(61)

În plus, aspectele critice esențiale în ceea ce privește stabilirea acestui program de subvenționare și continuarea sa, și anume acționarea ca organisme publice de către băncile deținute de stat, poziția lor dominantă în sectorul bancar, împuternicirea și dirijarea băncilor private, au fost confirmate de Raportul privind China (21) și constatările celor mai recente investigații privind anvelopele (22), bicicletele electrice (23), produsele din oțel cu acoperire organică (24), fibrele de sticlă (25) și foliile de aluminiu (26).

3.4.1.3.   Avantajul

(62)

În absența cooperării din partea producătorilor chinezi, Comisia nu a prezentat informații specifice societății pe baza cărora putea fi calculată valoarea subvenției acordate în cursul perioadei investigației de reexaminare. Deși valoarea subvenționării în cursul perioadei investigației de reexaminare nu a putut fi stabilită cu precizie din cauza lipsei de cooperare, pe baza cererii, a constatărilor din investigațiile anterioare menționate în considerentul 61 și în absența oricăror indicații contrare, s-a putut concluziona că producătorii chinezi de HRF au continuat să fie subvenționați.

3.4.1.4.   Specificitatea

(63)

Programul de subvenționare în cauză era în continuare specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, având în vedere că situația juridică descrisă la considerentul 54 nu s-a schimbat și în lumina celui de-al 14-lea nou plan cincinal pentru sectorul siderurgic, confirmând industria siderurgică ca o industrie încurajată.

3.4.1.5.   Concluzie

(64)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi care arată că acordarea de împrumuturi preferențiale ca o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a continuat în cursul perioadei investigației de reexaminare.

3.4.2.    Acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor pentru o remunerație mai mică decât cea adecvată

3.4.2.1.   Constatările investigației inițiale

(65)

În cadrul investigației inițiale (27), Comisia a stabilit că acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor de către GC ar trebui să fie considerată o măsură de subvenționare în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Deoarece nu exista o piață funcțională a terenurilor în China, GC acordă drepturi de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, conferind astfel un avantaj societăților beneficiare. Utilizarea unui indicator de referință extern a demonstrat că cuantumul plătit pentru drepturile de folosință asupra terenurilor de către producătorii de HRF este cu mult inferior valorii normale de piață.

(66)

De asemenea, Comisia a stabilit că subvenția este specifică în temeiul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c) din regulamentul de bază, deoarece accesul la terenurile industriale este limitat prin lege numai la societățile care respectă politicile industriale stabilite de către stat. În plus, doar anumite operațiuni au făcut obiectul unei proceduri de cerere de ofertă, prețurile fiind deseori stabilite de către autorități, iar practicile autorităților publice în acest domeniu sunt neclare și lipsite de transparență.

(67)

Utilizând indicatorul de referință al prețurilor terenurilor din Taiwan, rata subvenției cu privire la această măsură a fost stabilită în investigația inițială pentru producătorii incluși în eșantion între 1,20 % și 7,63 %.

3.4.2.2.   Continuarea programului de subvenționare

(68)

În cererea și anexele corespunzătoare (28), solicitantul a furnizat dovezi că producătorii chinezi de HRF au continuat să beneficieze de drepturile de folosință asupra terenurilor contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(69)

Solicitantul a indicat că legea care reglementează această chestiune nu s-a schimbat de la data investigației inițiale. Proprietatea privată asupra terenurilor este interzisă în China. Legea privind administrarea terenurilor, și în special articolul 2, prevede în continuare că toate terenurile din China sunt, în ultimă instanță, deținute de GC, deoarece aparțin în mod colectiv Chinei. Legea proprietății (articolele 45-48) specifică faptul că terenurile din China sunt fie „deținute în mod colectiv”, fie „se află în proprietatea statului”. Terenurile nu pot fi vândute, dar se pot acorda drepturi de folosire a terenurilor prin procedee de ofertare, cotații sau licitații publice.

(70)

Nici GC, nici producătorii-exportatori nu au furnizat dovezi care să sugereze că industria HRF a încetat să beneficieze de acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor pentru o remunerație mai mică decât cea adecvată.

(71)

Pe baza informațiilor disponibile, inclusiv a elementelor de probă incluse în Raportului privind China (29) în această privință și a constatărilor celor mai recente investigații referitoare la RPC privind anvelopele (30), bicicletele electrice (31) și cablurile din fibre optice (32), Comisia a concluzionat că tarifele plătite pentru utilizarea terenurilor au fost în continuare subvenționate, dat fiind faptul că sistemul impus de GC nu respectă principiile pieței.

3.4.2.3.   Avantajul

(72)

În absența cooperării din partea GC și a producătorilor chinezi, Comisia nu a prezentat informații specifice societății pe baza cărora să calculeze valoarea subvenției acordate în cursul perioadei investigației de reexaminare. Deși valoarea subvenționării nu a putut fi stabilită cu precizie din cauza lipsei de cooperare, pe baza cererii, a constatărilor din investigațiile anterioare menționate în considerentul 71 și în absența oricăror indicații contrare, s-a putut concluziona că producătorii chinezi de HRF au continuat să fie subvenționați.

3.4.2.4.   Specificitatea

(73)

Subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază. Drepturile de folosință asupra terenurilor sunt acordate doar unui grup restrâns de întreprinderi. În plus, industria siderurgică, făcând parte din categoria încurajată în contextul Deciziei nr. 40 a Consiliului de Stat, este una dintre industriile care beneficiază de drepturi de folosință asupra terenurilor.

3.4.2.5.   Concluzie

(74)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi care arată că acordarea drepturilor de folosință asupra terenurilor la rate preferențiale ca o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a continuat în cursul perioadei investigației de reexaminare.

3.4.3.    Programele de scutire sau de reducere a impozitelor directe

3.4.3.1.   Constatările investigației inițiale

(75)

În cadrul investigației inițiale (33), Comisia a stabilit că producătorii de HRF beneficiau de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în legătură cu tratamentul preferențial în cadrul programelor și politicilor privind impozitul pe profit și alte impozite directe.

(76)

În ceea ce privește trei programe specifice: privilegii legate de impozitul pe profit al întreprinderilor pentru produse obținute din resurse prin utilizare sinergică, compensarea privind impozitul pe profit al întreprinderilor pentru cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea și scutirea de la plata impozitului pe utilizarea terenurilor, Comisia și-a bazat constatările în ceea ce privește temeiul juridic, eligibilitatea, natura subvenției și specificitatea acesteia pe răspunsurile verificate la chestionar și a fost în măsură să calculeze ratele individuale ale subvenției pentru societățile incluse în eșantion.

(77)

S-a constatat că veniturile și alte programe de impozitare directă constituie subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care acordă un avantaj societăților beneficiare.

(78)

De asemenea, s-a constatat că sistemele de subvenționare sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislațiile în baza cărora acționează autoritatea care acordă subvenția a limitat accesul la sisteme numai la anumite întreprinderi și industrii clasificate ca încurajate, precum cele care aparțin industriei producătoare de HRF.

(79)

Rata subvenției stabilită în investigația inițială pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion a variat între 0,00 % și 0,66 %.

3.4.3.2.   Continuarea programului de subvenționare

(80)

În cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (34), solicitantul a furnizat elemente de probă conform cărora mulți producători chinezi de HRF continuă să beneficieze de mai multe programe care conferă privilegii legate de impozitul pe profit al întreprinderilor și care au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul investigației inițiale. Temeiul juridic al programului care conferă privilegii legate de impozitul pe profit al întreprinderilor este articolul 28 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii RPC privind impozitul pe profit al întreprinderilor. În plus, solicitantul a furnizat elemente de probă privind subvenția de compensare privind impozitul pe profit al întreprinderilor pentru cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea, având ca temei juridic articolul 30 alineatul (1) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, împreună cu Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC.

(81)

Investigațiile privind cablurile din fibre optice (35) și foliile de aluminiu (36) au confirmat că sistemele erau încă în uz și că natura lor nu s-a schimbat.

(82)

În absența cooperării din partea GC, nu au fost prezentate argumente care să conteste dovezile prezentate de solicitant în ceea ce privește avantajele continue ale producătorilor de HRF de pe urma programelor și politicilor privind impozitul pe profit și alte impozite directe.

(83)

Sistemele în cauză sunt considerate subvenții, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care acordă un avantaj societăților beneficiare.

3.4.3.3.   Avantajul

(84)

În absența cooperării din partea GC și a producătorilor chinezi, Comisia nu a prezentat informații specifice societății pe baza cărora să calculeze valoarea subvenției acordate în cursul perioadei investigației de reexaminare. Deși valoarea subvenționării nu a putut fi stabilită cu precizie din cauza lipsei de cooperare, pe baza cererii, a constatărilor din investigațiile anterioare menționate în considerentul 81 și în absența oricăror indicații contrare, s-a putut concluziona că producătorii chinezi de HRF au continuat să fie subvenționați.

3.4.3.4.   Specificitatea

(85)

Sistemele sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislațiile în baza cărora acționează autoritatea care acordă autorizația a limitat accesul la sisteme numai la anumite întreprinderi și industrii.

3.4.3.5.   Concluzie

(86)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi care arată că unele dintre programele fiscale au continuat să fie subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în cursul perioadei investigației de reexaminare.

3.4.4.    Programe și politici de fiscalitate indirectă și programe și politici tarifare la import

3.4.4.1.   Constatările investigației inițiale

(87)

În cadrul investigației inițiale (37), Comisia a stabilit că producătorii de HRF beneficiau de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în legătură cu tratamentul preferențial în cadrul a două programe de fiscalitate indirectă și programe tarifare la import:

(a)

Scutiri de TVA și reduceri ale taxelor la import pentru utilizarea echipamentelor și tehnologiei importate

(b)

Scutirea de taxe pentru transferul bazat pe considerente strategice

(88)

Programele de fiscalitate indirectă și programele tarifare la import au fost considerate subvenții, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care acordă un avantaj societăților beneficiare.

(89)

De asemenea, s-a constatat că sistemele de subvenționare sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislațiile în baza cărora acționează autoritatea care acordă subvenția a limitat accesul la sisteme numai la anumite întreprinderi și industrii. În plus, lipsa cooperării din partea GC nu a permis Comisiei să ajungă la concluzia că au existat criterii obiective de eligibilitate pentru anumite sisteme care le-au făcut specifice în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(90)

Rata subvenției stabilită în investigația inițială pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion a fost de 1,01 %.

3.4.4.2.   Continuarea programului de subvenționare

(91)

Cererea, precum și constatările celor mai recente investigații antisubvenție efectuate de Comisie cu privire la industriile încurajate din China, cum ar fi investigațiile privind anvelopele (38), produsele din oțel cu acoperire organică (39) și foliile de aluminiu (40), au confirmat că sistemele erau încă în uz și că natura lor nu s-a schimbat.

(92)

În absența cooperării din partea GC și a producătorilor chinezi de HRF, nu au fost prezentate argumente care să conteste dovezile prezentate de solicitant în ceea ce privește avantajele continue ale producătorilor de HRF de pe urma programelor și politicilor de fiscalitate indirectă și a programelor și politicilor tarifare la import.

(93)

Sistemele în cauză sunt considerate subvenții, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care acordă un avantaj societăților beneficiare.

3.4.4.3.   Avantajul

(94)

În absența cooperării din partea GC și a producătorilor chinezi de HRF, Comisia nu a prezentat informații specifice societății pe baza cărora să calculeze valoarea subvenției acordate în cursul perioadei investigației de reexaminare. Deși valoarea subvenționării nu a putut fi stabilită cu precizie din cauza lipsei de cooperare, pe baza cererii, a constatărilor din investigațiile anterioare menționate în considerentul 91 și în absența oricăror indicații contrare, s-a putut concluziona că producătorii de HRF au continuat să fie subvenționați.

3.4.4.4.   Specificitatea

(95)

Sistemele sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât accesul la sisteme este limitat numai la anumite întreprinderi și industrii.

3.4.4.5.   Concluzie

(96)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că există suficiente dovezi care arată că programele de fiscalitate indirectă și programele tarifare la import au continuat să fie subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în cursul perioadei investigației de reexaminare.

3.4.5.    Programe de granturi

3.4.5.1.   Constatările investigației inițiale

(97)

În investigația inițială (41), Comisia a concluzionat că toate societățile incluse în eșantion au beneficiat de diverse granturi legate de protecția mediului și de reducerea emisiilor, precum și de granturi legate de cercetare și dezvoltare, modernizarea tehnologică și inovare.

(98)

Concluziile investigației inițiale au stabilit, de asemenea, în mod clar existența unui număr de subvenții ad hoc acordate anumitor producători de HRF de la diferite niveluri ale autorităților guvernamentale, și anume locale, regionale și naționale. Exemple de astfel de granturi au fost fondurile de brevete, fondurile și premiile pentru știință și tehnologie, fondurile de dezvoltare a afacerilor, granturile pentru infrastructura de bază, fondurile de sprijin furnizate la nivel districtual sau provincial, fondurile pentru importurile de minereu de fier, fondurile pentru transferul societății, fondul special pentru introducerea tehnologiei avansate de peste mări, actualizarea dobânzilor aferente împrumuturilor pentru echipamente din import.

(99)

S-a constatat că aceste granturi și alte subvenții ad hoc constituie subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume un transfer de fonduri de la GC sub forma unor granturi destinate producătorilor de produs în cauză.

(100)

De asemenea, s-a constatat că acestea sunt specifice fie în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, având în vedere că par să se limiteze la anumite societăți sau proiecte specifice din anumite regiuni și/sau industria siderurgică, fie în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (b), având în vedere că condițiile de eligibilitate și criteriile reale de selecție pentru ca întreprinderile să fie eligibile nu sunt transparente, nu sunt obiective și nu se aplică în mod automat.

(101)

Rata subvenției stabilită în investigația inițială pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion a variat între 0,09 % și 1,45 %.

3.4.5.2.   Continuarea programelor de subvenționare

(102)

În cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (42), solicitantul a furnizat elemente de probă conform cărora mulți producători de HRF continuă să beneficieze de programe de granturi.

(103)

Constatările celor mai recente investigații antisubvenție efectuate de Comisie cu privire la industriile încurajate din China, cum ar fi investigațiile privind produsele din oțel cu acoperire organică (43) și foliile de aluminiu (44), au confirmat că sistemele erau încă în uz și că natura lor nu s-a schimbat.

(104)

Majoritatea granturilor au fost acordate pentru a finanța proiecte sau active specifice, pentru a sprijini conservarea energiei sau protecția mediului și pentru a moderniza fabricile de oțel.

(105)

Solicitantul a furnizat, de asemenea, elemente de probă, pe baza analizei conturilor anuale ale anumitor societăți, conform cărora cel puțin 12 producători de HRF au primit subvenții între 2018 și 2021.

(106)

Toate granturile și alte subvenții ad hoc analizate în cursul reexaminării în perspectiva expirării măsurilor constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri în ceea ce privește granturile și transferurile similare ale resurselor.

(107)

În absența cooperării din partea GC și a producătorilor de HRF, nu au fost prezentate argumente care să conteste dovezile prezentate de solicitant în ceea ce privește avantajele continue ale producătorilor de HRF de pe urma granturilor sau „ad hoc”.

3.4.5.3.   Avantajul

(108)

În absența cooperării din partea GC și a producătorilor chinezi, Comisia nu a prezentat informații specifice societății pe baza cărora să calculeze valoarea subvenției acordate în cursul perioadei investigației de reexaminare. Deși valoarea subvenționării nu a putut fi stabilită cu precizie din cauza lipsei de cooperare, pe baza cererii, a constatărilor din investigațiile anterioare menționate în considerentul 103 și în absența oricărei indicații contrare, s-a putut concluziona că producătorii de HRF au continuat să fie subvenționați.

3.4.5.4.   Specificitatea

(109)

Aceste subvenții au fost considerate specifice, în drept sau în fapt, în sensul articolului 4 alineatul (2) din regulamentul de bază. În absența cooperării GC și a producătorilor chinezi de HRF, acestea sunt considerate a fi acordate unui număr restrâns de producători de HRF și/sau din cauza modului în care autoritățile abilitate și-au exercitat puterea discreționară pentru acordarea lor.

3.4.5.5.   Concluzie

(110)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi care arată că producătorii au primit în continuare granturi ca subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în cursul perioadei investigației de reexaminare.

3.5.   Subvenții suplimentare

3.5.1.    Conversii ale creanțelor în acțiuni

3.5.1.1.   Introducere

(111)

Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (45) conținea numeroase elemente de probă potrivit cărora mai mulți producători chinezi de HRF au fost implicați în instrumentele de conversie a creanțelor în acțiuni de a doua generație în perioada 2016-2019, totalul combinat al datoriilor fiind 237 miliarde RMB. Se afirmă că datoria restantă a producătorilor de oțel deținuți de stat față de băncile comerciale deținute de stat a fost anulată în schimbul capitalului propriu prin implicarea diferitelor tipuri de agenții de implementare care sunt instituții financiare nebancare aflate sub jurisdicția China Banking and Insurance Regulatory Commission (Comisia de reglementare a sectorului bancar și a asigurărilor din China). Cea mai frecventă formă de agenții de implementare pentru conversia creanțelor în acțiuni sunt societățile de investiții în active financiare, care sunt disociate de bănci sau societăți de asigurare. Cererea a susținut în continuare că agențiile de implementare au fost create în mod specific pentru a dispune de împrumuturi neperformante masive în industriile-cheie, inclusiv în sectorul siderurgic și pentru a restructura datoriile întreprinderilor deținute de stat, printre altele, prin conversii ale creanțelor în acțiuni.

(112)

Având în vedere că GC nu a furnizat nicio informație cu privire la acest program, Comisia și-a formulat constatările cu privire la acest program pe baza informațiilor cuprinse în cerere și a informațiilor din investigația antisubvenție efectuată de Comisie cu privire la sectorul siderurgic din China, și anume privind OAO (46).

(113)

După cum s-a examinat în considerentul 91 de mai sus, Comisia a stabilit că HRF este o industrie încurajată și, la punctul 3.4.1, a constatat că producătorii de HRF beneficiază de finanțare preferențială datorită faptului că GC a avut o politică de a oferi împrumuturi preferențiale sectorului HRF prin intermediul băncilor deținute de stat și, de asemenea, că băncile private au primit sarcini și ordine din partea GC să acorde astfel de împrumuturi preferențiale producătorilor de HRF. În plus, Comisia a stabilit că GC a construit un întreg ecosistem de reglementare în jurul conceptului conversiei creanțelor în acțiuni, care acoperă un număr și o gamă din ce în ce mai variată de creditori, societăți-țintă, agenții de implementare, investitori, platforme de servicii și instituții de supraveghere. Și, cu toate că documentele GC subliniază în mod constant orientarea către piață a acestui sistem, ele reamintesc, de asemenea, participanților că se așteaptă de la ei să servească interesul superior precum și obiectivele suplimentare în materie de politică economică națională.

(114)

În conformitate cu documentul intitulat „Orientări privind reglementarea activității de gestionare a activelor instituțiilor financiare”, la care se face trimitere în cerere, instituțiile financiare sunt încurajate să strângă fonduri prin emiterea de produse de gestionare a activelor pentru a investi în domenii care îndeplinesc cerințele strategiilor naționale și ale politicilor industriale și care îndeplinesc cerințele politicilor naționale de reformă structurală în ceea ce privește oferta, pe baza condițiilor de conformitate cu legile și reglementările și de sustenabilitate a întreprinderilor. În plus, instituțiile financiare sunt, de asemenea, încurajate să strângă fonduri prin emiterea de produse de gestionare a activelor pentru a sprijini transformarea structurii economice, pentru a sprijini conversia legalizată a creanțelor în acțiuni orientată către piață și pentru a reduce gradul de îndatorare al întreprinderilor.

(115)

Cererea se referea, de asemenea, la „Avizele privind rezolvarea problemei supracapacității din industria siderurgică și realizarea unei redresări”, care au subliniat necesitatea de a crește sprijinul financiar pentru întreprinderile siderurgice și necesitatea de a atrage capital de investiții din alte surse decât bugetul de stat și instituțiile financiare, cum ar fi produsele de gestionare a patrimoniului, fondurile de pensii etc. În plus, acest document îndeamnă la dezvoltarea unor abordări bazate pe piață în ceea ce privește procesarea datoriilor întreprinderilor și la sprijinirea băncilor în ceea ce privește cedarea datoriilor cu risc ridicat de neplată prin transferarea pozițiilor creditoare aflate în dificultate către societățile de gestionare a activelor.

(116)

„Avizele privind susținerea industriilor oțelului și a cărbunelui pentru soluționarea problemei supracapacității și redresarea dezvoltării”, publicate în 2016 de Banca Populară a Chinei și de comisiile de reglementare care supraveghează sectorul bancar, al asigurărilor și al valorilor mobiliare, oferă instrucțiuni cu privire la modul în care pot fi ajutate industriile oțelului și cărbunelui să rezolve problemele supracapacității și insolvenței. Acest lucru se realizează prin „rolul de orientare al întreprinderilor din sectorul serviciilor financiare”, care ar permite industriilor cărbunelui și oțelului să își îmbunătățească performanța financiară, tehnologică și de mediu. În plus, întreprinderile care respectă politicile industriale naționale și pot îndeplini mai multe condiții vag definite în ceea ce privește restructurarea, solvabilitatea și protecția mediului pot beneficia de reajustarea perioadelor de creditare.

(117)

În cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, există informații privind instituirea unui sistem comun de conferințe sub conducerea Consiliului de Stat, care revizuia și aproba politicile de reglementare și de sprijin, inclusiv punerea în aplicare a unei noi runde de conversie a creanțelor în acțiuni. În același timp, acesta elabora mecanisme comune de sancționare pentru a sancționa încălcările normelor. În plus, conferința comună a solicitat ca tranzacțiile de conversie a creanțelor în acțiuni să aducă avantaje întreprinderilor și industriilor cu o mare importanță pentru transformarea economică și pentru securitatea națională.

(118)

În cadrul Conferinței privind activitatea financiară din 2017 a Comitetului Central al Partidului Comunist din China (CPCCC), secretarul general Xi Jinping a confirmat pozițiile de lungă durată conform cărora instituțiile financiare trebuie să își înțeleagă rolul principal de deservire a economiei reale și trebuie să depună toate eforturile pentru a-și corija punctele slabe. În declarația sa, el a prezentat în detaliu datoria sectorului financiar de a deservi economia reală prin protejarea acesteia de riscurile financiare. Procedând astfel, sectorul financiar ar trebui să îmbunătățească eficiența și calitatea serviciilor și să canalizeze mai multe resurse către domenii majore și slabe de dezvoltare economică și socială. În plus, guvernul este implicat în dezintermedierea financiară a economiei, adoptând cu fermitate o politică monetară prudentă și acordând prioritate reducerii gradului de îndatorare al întreprinderilor de stat.

(119)

Reuniunea Comitetului permanent al Consiliului de Stat al Chinei (CS) din 2017 a plasat reducerea gradului de îndatorare a întreprinderilor de stat în centrul sarcinii generale de reducere a gradului de îndatorare a întreprinderilor. Comitetul permanent a propus elaborarea unor măsuri relevante de sprijin fiscal pentru activele deținute de stat în situație de supraîndatorare în industriile oțelului și cărbunelui. Acesta a discutat, de asemenea, despre instituirea unui mecanism complementar de capital deținut de stat și despre punerea la dispoziție a capitalului necesar pentru transformare și modernizare.

(120)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că conversiile creanțelor în acțiuni constituie o contribuție financiară sub formă de aport de capital și/sau împrumut, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, sau sub formă de venituri nepercepute care rezultă din creanțe anulate sau care nu sunt percepute în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii). Statul a furnizat această contribuție financiară prin intermediul organismelor publice implicate în aceste tranzacții, și anume cele patru agenții de implementare și diverse bănci comerciale deținute de stat. În absența oricărei cooperări din partea GC pe parcursul investigației de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a stabilit că elementele de probă de la dosar demonstrează în mod suficient că agențiile de implementare erau organisme publice, deoarece acestea au fost special create de autoritățile chineze pentru a se debarasa de împrumuturile neperformante masive din industriile-cheie, inclusiv sectorul siderurgic, și a restructura datoriile întreprinderilor deținute de stat. Prin urmare, s-a considerat că propriul comportament al acestora echivala cu exercitarea autorității guvernamentale.

(121)

Mai mult, cererea conținea elemente de probă care demonstrează că numărul semnificativ de anulări de datorii nu a făcut obiectul unor considerații comerciale normale, întrucât GC nu a evaluat ipoteza conform căreia un investitor privat obișnuit ar fi efectuat aceste conversii ale creanțelor în acțiuni în speranța că o rată rezonabilă de recuperare ar fi generată în timp. Cererea conținea informații conform cărora GC a convertit un volum imens de creanțe în acțiuni cu obiectivul de a reduce raportul dintre pasive și active ale producătorilor de HRF pentru sporirea competitivității acestora, în afara considerentelor comerciale pe care le-ar avea în vedere un investitor privat. Comisia, în urma unei analize atente a informațiilor furnizate în cerere și în absența oricăror alte informații privind dosarul, a concluzionat că măsurile au conferit un avantaj în sensul articolului 6 litera (a) din regulamentul de bază.

3.5.1.2.   Avantajul

(122)

Conversiile creanțelor în acțiuni constituie o contribuție financiară sub formă de aport de capital și/sau împrumut, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, sau sub formă de venituri nepercepute care rezultă din creanțe anulate sau care nu sunt percepute în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(123)

În absența cooperării GC și a producătorilor chinezi de HRF în cursul prezentei reexaminări, Comisia, în urma unei analize atente a informațiilor furnizate în cerere și în absența oricăror alte informații privind dosarul, a concluzionat că măsurile au conferit, astfel, un avantaj în sensul articolului 6 litera (a) din regulamentul de bază.

3.5.1.3.   Specificitatea

(124)

Subvenția a fost specifică în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, deoarece nu au existat criterii obiective pentru acordarea subvențiilor și nu s-a stabilit cu exactitate în ce condiții producătorii de HRF pot fi sau nu implicați în acest program. De asemenea, conversiile au fost specifice în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază, având în vedere larga putere discreționară a autorităților publice de a acorda subvenția și doar anumite sectoare au beneficiat de subvenție, cum ar fi cele care se confruntă cu probleme de supracapacitate.

3.5.1.4.   Concluzie

(125)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi care arată că producătorii de HRF din RPC au beneficiat de conversii ale creanțelor în acțiuni ca o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii în cursul perioadei investigației de reexaminare sub formă de asistență financiară pentru a reduce datoria corporativă a întreprinderilor puternic îndatorate.

3.6.   Concluzie generală privind continuarea subvenționării

(126)

În lumina celor de mai sus, Comisia a concluzionat că producătorii de HRF din China au beneficiat în continuare de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în cursul perioadei investigației de reexaminare.

4.   EVOLUȚIA IMPORTURILOR ÎN EVENTUALITATEA ABROGĂRII MĂSURILOR

(127)

Ca urmare a constatării existenței subvenționării în cursul perioadei investigației de reexaminare, Comisia a analizat probabilitatea continuării importurilor subvenționate din țara în cauză, în eventualitatea abrogării măsurilor. S-au analizat următoarele elemente suplimentare: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată a RPC și atractivitatea pieței Uniunii.

4.1.   Capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC

(128)

În lipsa cooperării din partea producătorilor din RPC, Comisia și-a bazat constatările cu privire la capacitatea celorlalți producători pe datele disponibile și pe informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, precum și pe alte surse disponibile.

(129)

În 2020, China a reprezentat 56,5 % din producția mondială de oțel brut, față de 53,3 % în 2019 (47). În septembrie 2020, o declarație a celei de a 88-a sesiuni a Comitetului pentru oțel al OCDE a remarcat că „în pofida șocului global negativ în privința cererii, producția și stocurile au crescut semnificativ față de nivelurile înregistrate în China cu un an în urmă”. În plus, Comitetul pentru oțel a remarcat „cu îngrijorare diferența față de tendința mondială din China, unde producția de oțel a atins volume record în primul semestru al anului 2020 și unde stocurile au atins niveluri record. Aceste evoluții au creat un risc de ofertă excedentară în China, exacerbând dezechilibrul la nivel global rezultat din șocurile provocate de COVID-19 în privința cererii”. Tendința de creștere continuă a capacității de producție a oțelului în China a fost sprijinită de „relaxarea extremă a condițiilor de creditare”, combinată cu investițiile din ce în ce mai mari efectuate de marii producători de oțel, în timp ce actorii mai mici se mențin în afara sistemului de control al capacității. De asemenea, un raport al OCDE din februarie 2021 a constatat o creștere a supracapacității siderurgice la nivel mondial, aceasta fiind determinată în special de țările asiatice, printre care China (48).

(130)

Guvernul chinez are planuri ambițioase pentru industria sa siderurgică (49), întrucât urmărește să elimine instalațiile învechite și întreprinderile necompetitive cu costuri excesive, concentrându-se, în același timp, pe stimularea și promovarea producătorilor de oțel care se conformează politicilor și priorităților guvernului. Ideea este de a epura industria, consolidând actorii principali și eliminându-i pe cei cu performanțe slabe și pe cei care nu se conformează (sau nu se aliniază) priorităților guvernamentale. Obiectivul este de a forma „o nouă generație de lideri industriali”. Acest obiectiv este atins prin politici precum sistemul de modernizare a capacității și conversia creanțelor în acțiuni, care oferă statului o putere discreționară foarte importantă asupra operațiunilor întreprinderilor individuale. Scopul subiacent este de a spori capacitățile actorilor „selectați”, care sunt producători de înaltă performanță care respectă obiectivele actuale ale guvernului în ceea ce privește industria siderurgică.

(131)

Informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor au estimat capacitatea totală a Chinei de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate la peste 345 milioane de tone, în timp ce producția și consumul din China au fost ambele estimate la 314 milioane de tone în 2020. Pe această bază, capacitatea neutilizată din China a fost estimată la 31 de milioane de tone în 2020, ceea ce reprezintă un indiciu al capacității neutilizate din perioada investigației de reexaminare, care este aproape egală cu consumul total al Uniunii pe piața liberă (aproximativ 35 de milioane de tone) din perioada investigației de reexaminare.

(132)

Scăderea cererii de oțel chinezesc la începutul anului 2021 este și va fi un factor-cheie al creșterii exporturilor. Este probabil ca dezechilibrul rezultat între capacitate și cerere să sporească presiunea asupra producătorilor de a exporta. Capacitățile chineze sunt prea mari în comparație cu nevoile reale ale economiei chineze.

(133)

Pe această bază, este probabil ca producătorii chinezi să își direcționeze capacitățile neutilizate către piața Uniunii în cantități mari, la prețuri subvenționate, în cazul expirării măsurilor.

4.2.   Atractivitatea pieței Uniunii

(134)

La nivel mondial, piața Uniunii se numără printre cele mai mari piețe de anumite produse plate din oțel laminate la cald. Piața chineză nu poate absorbi supracapacitatea siderurgică, iar principalele piețe ale țărilor terțe sunt închise pentru exporturile chineze, deoarece au în vigoare măsuri antidumping, măsuri de salvgardare sau alte măsuri de protecție împotriva RPC (50). În plus, nivelurile prețurilor din Uniune (prețul mediu perceput de industria Uniunii a fost de 734 EUR/tonă în cursul perioadei investigației de reexaminare) sunt mai mari decât prețul mediu practicat de producătorii-exportatori chinezi față de restul lumii (714 EUR/tonă la nivel CIF). Întrucât, astfel cum se explică în considerentul 206 de mai jos, HRF sunt un produs de bază foarte sensibil la prețuri, exportatorii chinezi ar avea un stimulent puternic să își direcționeze exporturile către Uniune în cazul expirării măsurilor.

(135)

Solicitantul a susținut în cererea sa că numai măsurile de salvgardare privind oțelul ale Uniunii, care se aplică produsului care face obiectul reexaminării, nu ar fi suficiente pentru a proteja piața Uniunii împotriva importurilor în cantități semnificative la prețuri subvenționate. Întrucât China nu a primit niciun contingent specific de țară pentru produsul care face obiectul reexaminării, producătorii chinezi au acces la un volum mare de contingente reziduale în cadrul cărora ar putea să își direcționeze exporturile către piața Uniunii în cazul expirării măsurilor compensatorii. Prin urmare, în cazul în care măsurile compensatorii ar fi abrogate, este probabil ca volumele exporturilor chineze să crească semnificativ în cadrul contingentului rezidual și, prin urmare, să inunde piața Uniunii înainte ca vreo taxă în afara contingentului în temeiul măsurii de salvgardare să devină aplicabilă.

4.3.   Concluzie privind probabilitatea continuării subvenționării

(136)

Pe baza celor mai bune date disponibile, Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi că subvenționarea industriei de HRF în RPC a continuat în cursul perioadei investigații de reexaminare și este probabil să continue în viitor. Niciun element de probă nu a arătat că subvențiile și programele de subvenționare în cauză vor înceta în viitorul apropiat.

(137)

Subvenționarea industriei de HRF permite producătorilor chinezi să-și mențină capacitățile de producție la un nivel care depășește cu mult cererea internă și care ar putea acoperi în întregime consumul la nivelul Uniunii.

(138)

Prin urmare, Comisia a constatat că abrogarea măsurilor compensatorii este probabil să conducă la redirecționarea pe piața Uniunii a unor volume semnificative de importuri subvenționate ale produsului care face obiectul reexaminării. GC oferă în continuare diferite programe de subvenționare industriei de HRF, iar Comisia a stabilit că industria de HRF a beneficiat de o serie de astfel de programe în cursul perioadei investigației de reexaminare.

5.   PREJUDICIUL

5.1.   Definiția industriei Uniunii și a producției Uniunii

(139)

Produsul similar a fost fabricat de 21 de producători din Uniune în cursul perioadei examinate. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(140)

Producția totală din Uniune a produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei investigației de reexaminare a fost stabilită la aproximativ 70 de milioane de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile privind industria Uniunii, precum cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, răspunsurile verificate la chestionar și răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER. Astfel cum se indică în considerentul 13, producătorii din Uniune selectați să facă parte din eșantion au reprezentat 29 % din producția totală a Uniunii de produs similar în cursul perioadei investigației de reexaminare.

5.2.   Consumul la nivelul Uniunii

(141)

Produsul care face obiectul reexaminării este considerat o materie primă pentru fabricarea diferitelor produse cu valoare adăugată în aval, începând cu produsele laminate la rece. Având în vedere că industria Uniunii este, în cea mai mare parte, integrată vertical și produce atât produsul care face obiectul reexaminării, cât și produsele din aval, atât piața captivă, cât și piața liberă au fost analizate separat, după caz.

(142)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate pieței captive nu sunt expuse concurenței directe din partea importurilor, iar eventualele prețuri de transfer sunt stabilite în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare. În schimb, producția destinată pieței libere se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză, iar prețurile sunt stabilite în conformitate cu condițiile pieței.

(143)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga activitate legată de produsul în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată pieței captive sau pieței libere. Comisia a constatat că aproximativ 60 % din producția totală a Uniunii de produs similar a fost destinată pieței captive în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(144)

Comisia a stabilit consumul de pe piața liberă din Uniune pe baza (a) vânzărilor pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER și (b) importurilor în Uniune din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate de Eurostat. Consumul de pe piața captivă din Uniune a fost stabilit pe baza utilizării captive și a vânzărilor captive pe piața Uniunii ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul la chestionarul macro transmis de EUROFER.

(145)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (în mii de tone)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Consumul pe piața liberă

34 533

32 411

27 899

34 869

Indice

100

94

81

101

Consumul captiv

45 289

42 011

36 989

40 424

Indice

100

93

82

89

Consumul total la nivelul Uniunii

79 822

74 422

64 888

75 293

Indice

100

93

81

94

Sursă: Eurostat, răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(146)

Consumul total la nivelul Uniunii a scăzut cu 7 % în 2019 și a scăzut în continuare cu încă 12 % în 2020 din cauza unei scăderi bruște a cererii cauzate de pandemia de COVID-19. Această scădere a fost însă urmată de o redresare importantă determinată de creșterea cererii de oțel în cursul perioadei investigației de reexaminare, dar a fost încă cu 6 % sub nivelul înregistrat în 2018.

(147)

Consumul de pe piața liberă a urmat o tendință similară cu cea a consumului total al Uniunii. Acesta a scăzut brusc cu 19 % până în 2020 și s-a redresat puternic în cursul perioadei investigației de reexaminare, atingând chiar un nivel cu 1 % mai ridicat decât cel înregistrat în 2018.

(148)

Tendința consumului pe piața captivă a fost aproape identică cu tendința consumului total al Uniunii, scăzând brusc cu 18 % până în 2020, această scădere fiind urmată de o redresare care a atins, totuși, doar 89 % din nivelul înregistrat în 2018.

(149)

În ansamblu, consumul total la nivelul Uniunii a scăzut cu 6 % în cursul perioadei examinate.

5.3.   Importurile din țara în cauză

5.3.1.    Volumul și cota de piață ale importurilor din țara în cauză

(150)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza unei comparații între volumele importurilor și consumul de pe piața liberă din Uniune, raportată în tabelul 2 de mai sus.

(151)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (în mii de tone), cota de piață și prețurile (EUR/tonă)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Volumul importurilor din RPC

1,7

0,5

0,3

28,7

Cotă de piață

0,0  %

0,0  %

0,0  %

0,1  %

Prețurile importurilor din RPC

1 674

3 177

2 482

664

Indice

100

190

148

40

Sursă: Eurostat, răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(152)

După instituirea măsurilor în 2017, importurile din China au scăzut până la un nivel nesemnificativ, cu o cotă de piață neglijabilă de 0,002 % în 2018. Între 2018 și 2020, importurile au scăzut și mai mult. Cu toate acestea, în cursul perioadei investigației de reexaminare, importurile din RPC au crescut în aprilie 2021 în comparație cu nivelurile scăzute din ultimii trei ani precedenți. Cu toate acestea, cota de piață a rămas foarte scăzută, situându-se la 0,1 %.

(153)

Prețurile importurilor din China, astfel cum au fost raportate de Eurostat, au fost excepțional de ridicate în 2018, 2019 și 2020, deși au scăzut drastic în perioada investigației de reexaminare. Prețurile de import excepțional de ridicate din 2018 până în 2020 sunt probabil legate de faptul că volumele exportate din China către Uniune au fost neglijabile, neputând fi considerate fiabile.

(154)

Comisia a considerat că prețurile importurilor din China raportate de Eurostat în cursul perioadei examinate nu sunt reprezentative pentru prețurile medii ale HRF din cauza volumului foarte scăzut al importurilor din RPC efectuate în cursul perioadei respective și că acestea nu au putut fi utilizate pentru a trage concluzii pertinente sau relevante.

(155)

Importurile produsului care face obiectul reexaminării din alte țări terțe au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Importurile din țări terțe

Țara

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Totalul pentru toate țările terțe, cu excepția RPC

Volumul (în mii de tone)

7 997

7 225

5 879

9 635

 

Indice

100

90

74

120

 

Cotă de piață

23  %

22  %

21  %

28  %

 

Preț mediu (în EUR/tonă)

532

482

428

765

 

Indice

100

90

80

144

Sursă: Eurostat.

(156)

Importurile totale de produs care face obiectul reexaminării din alte țări terțe decât țara în cauză au scăzut cu 26 % între 2018 și 2020 și au crescut brusc în 2021 pentru a atinge o cotă de piață de 28 %, care este cu 20 % peste nivelul înregistrat în 2018. În ansamblu, Uniunea importă HRF din peste 40 de țări din întreaga lume. Cei mai mari cinci exportatori de HRF către UE în cursul perioadei investigației de reexaminare au fost Rusia, India, Turcia, Egipt și Taiwan, reprezentând 18 % din piața liberă a Uniunii și 65 % din totalul importurilor de HRF. În mod individual, Rusia a fost cel mai mare exportator, cu o cotă de piață de 5,8 %, în timp ce celelalte patru țări dețineau o cotă de piață cuprinsă între 2 % și, respectiv, 4 %. Nicio altă țară nu deține o cotă de piață mai mare de 2 %. Dintre cei mai mari exportatori, importurile din Rusia (51) și Turcia (52) fac în prezent obiectul măsurilor antidumping.

5.4.   Situația economică a industriei Uniunii

5.4.1.    Observații generale

(157)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor subvenționate asupra industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(158)

În scopul determinării prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor transmise de solicitant care se refereau la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(159)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, magnitudinea valorii subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii și redresarea în urma practicilor de subvenționare anterioare.

(160)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital.

(161)

Astfel cum se explică în considerentele 143 și 144, pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei Uniunii, Comisia a obținut date pentru întreaga producție a produsului în cauză și a stabilit dacă producția a fost destinată pieței captive sau pieței libere. Acolo unde a fost relevant și posibil, Comisia a analizat separat indicatorii de prejudiciu referitori la piața liberă și la piața captivă.

5.4.2.    Indicatori macroeconomici

5.4.2.1.   Producție, capacitate de producție și grad de utilizare a capacității de producție

(162)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Volumul producției (în mii de tone)

75 626

70 920

61 096

69 531

Indice

100

94

81

92

Capacitatea de producție (în mii de tone)

90 923

92 584

91 965

93 249

Indice

100

102

101

103

Rata de utilizare a capacității

83  %

77  %

66  %

75  %

Indice

100

92

80

90

Sursă: Răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(163)

Volumul producției industriei Uniunii a urmat o tendință similară cu cea a consumului total al Uniunii și a scăzut în ansamblu cu aproximativ 8 % în cursul perioadei examinate, cu o scădere semnificativă în 2020, urmată de o redresare din cauza motivelor explicate în considerentul 146.

(164)

În timp ce capacitatea de producție a industriei Uniunii a crescut ușor în cursul perioadei examinate, cu 3 %, gradul de utilizare a capacității a urmat aceeași tendință negativă ca volumul producției și consumul și a scăzut cu 10 % între 2018 și perioada investigației de reexaminare.

5.4.2.2.   Volumul vânzărilor și cota de piață

(165)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață pe piața liberă (în mii de tone)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Vânzările pe piața liberă

26 534

25 185

22 020

25 205

Indice

100

95

83

95

Cotă de piață

77  %

78  %

79  %

72  %

Indice

100

101

104

99

Sursă: Răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(166)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii a urmat tendința consumului în cursul perioadei examinate. Acesta a scăzut între 2018 și 2020 din motivele explicate în considerentul 146, scăderea fiind urmată de o redresare în perioada investigației de reexaminare. Cu toate acestea, redresarea din cursul perioadei investigației de reexaminare s-a situat în continuare sub nivelurile din 2018.

(167)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei Uniunii în ceea ce privește consumul din Uniune a crescut ușor între 2018 și 2020, de la 77 la 79 %, pentru a scădea cu șapte puncte procentuale între 2020 și perioada investigației de reexaminare, până la 72 %. Astfel cum se arată în tabelul 4, această scădere se explică prin faptul că cota de piață a importurilor din țări terțe a crescut cu 7 % între 2020 și perioada investigației de reexaminare, ceea ce explică pierderea de către industria Uniunii a cotei de piață liberă.

Tabelul 6

Volumul captiv pe piața Uniunii și cota de piață (în mii de tone)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Volumul captiv pe piața Uniunii

45 289

42 011

36 989

40 424

Indice

100

93

82

89

Producția totală a industriei Uniunii

75 626

70 920

61 096

69 531

% al volumului captiv în raport cu producția totală

59,9  %

59,2  %

60,5  %

58,1  %

Sursă: Răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(168)

Volumul captiv al industriei Uniunii (compus din utilizarea captivă și vânzările captive pe piața Uniunii) a scăzut cu 18 % între 2018 și 2020 și s-a redresat cu 7 puncte procentuale în 2021, ceea ce a dus la o scădere globală de 11 % în cursul perioadei examinate, de la aproximativ 45 de milioane de tone până la 40 de milioane de tone de la începutul până la sfârșitul perioadei investigației de reexaminare. În ansamblu, piața captivă și piața liberă au urmat aceeași tendință. Prin urmare, Comisia a concluzionat că dezvoltarea pieței captive nu a avut niciun impact semnificativ asupra performanței industriei Uniunii pe piața liberă.

(169)

Cota de piață captivă a industriei Uniunii (exprimată ca procent din producția totală) a rămas relativ stabilă în cursul perioadei examinate, fiind cuprinsă între 58,1 % și 60,5 %.

5.4.2.3.   Creșterea

(170)

În contextul scăderii consumului și a producției, industria Uniunii a înregistrat pierderi în ceea ce privește volumul vânzărilor și cota de piață pe piața liberă. În ansamblu, nu s-a înregistrat o creștere a industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

5.4.2.4.   Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(171)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Numărul de angajați

41 161

38 980

36 207

38 470

Indice

100

95

88

93

Productivitatea (unitate/salariat)

1 824

1 819

1 687

1 807

Indice

100

100

93

99

Sursă: Răspunsul la chestionarul macro din partea EUROFER.

(172)

Între 2018 și perioada investigației de reexaminare, numărul de angajați implicați în fabricarea produsului care face obiectul reexaminării a urmat tendința volumului producției din Uniune, a scăzut brusc între 2018 și 2020 pentru a se redresa ușor în cursul perioadei investigației de reexaminare. În ansamblu, aceasta a condus la o scădere cu 7 % pe parcursul perioadei examinate.

(173)

Productivitatea forței de muncă a industriei Uniunii, măsurată ca producție (tone) pe salariat, a rămas stabilă, în ansamblu, în cursul perioadei examinate.

5.4.2.5.   Magnitudinea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii și redresarea în urma practicilor de subvenționare anterioare

(174)

Comisia a concluzionat că există suficiente dovezi care arată că producătorii au primit în continuare subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în cursul perioadei investigației de reexaminare. Volumul subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii pentru RPC, specificat mai sus în secțiunea privind subvențiile, este semnificativ.

(175)

Măsurile antisubvenție instituite în urma investigației inițiale au permis industriei Uniunii să se redreseze în urma practicilor anterioare de subvenționare, astfel cum reiese din datele pentru 2018. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, de constatările Comisiei din investigația antidumping privind produsele plate laminate la cald din Turcia (53).

5.4.3.    Indicatori microeconomici

5.4.3.1.   Prețurile și factorii care influențează prețurile

(176)

Prețurile de vânzare unitare medii ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion practicate față de clienți din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare și costul de producție în Uniune (EUR/tonă)

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Prețurile de vânzare unitare medii pe piața liberă

549

509

450

734

Indice

100

93

82

134

Costul unitar de producție

518

557

534

669

Indice

100

108

103

129

Sursă: Răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(177)

Prețurile medii de vânzare ale industriei Uniunii au scăzut cu 17 % între 2018 și 2020 și au crescut drastic, cu 34 %, în 2021. Tendința prețurilor unitare de vânzare în cursul perioadei examinate a fost influențată de perturbările grave cauzate de pandemia de COVID-19 și de reluarea cererii după pandemie. În 2021, cererea ridicată de oțel, oferta restrânsă și creșterea costului de producție au fost factorii care au influențat creșterea bruscă și semnificativă a prețului unitar de vânzare.

(178)

Costul de producție unitar a crescut pe parcursul perioadei în cauză cu 29 %. Cu toate acestea, în 2019, costul de producție a crescut, în timp ce prețurile de vânzare unitare au scăzut. Incapacitatea industriei Uniunii de a reflecta creșterea costului de producție în prețul său de vânzare s-a datorat volumelor mari de importuri care fac obiectul unui dumping din Turcia, care au dus la scăderea prețurilor. În 2020, atât costul de producție, cât și prețurile de vânzare au scăzut, dar costul de producție a scăzut într-o măsură mai mică. Acest lucru s-a datorat prăbușirii pieței în timpul pandemiei de COVID-19, care a dus la scăderea semnificativă a prețurilor, în timp ce costul de producție a fost mai puțin afectat. Costul unitar de producție a crescut în 2021 ca urmare a unei creșteri bruște a prețurilor energiei și materiilor prime. Cu toate acestea, datorită redresării post-COVID, cererea a crescut și, prin urmare, prețurile au crescut, de asemenea, în mod semnificativ (cu peste 50 % între 2020 și perioada investigației de reexaminare), chiar mai mult decât creșterea costurilor de producție din aceeași perioadă.

5.4.3.2.   Costurile cu forța de muncă

(179)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Costurile medii cu forța de muncă per angajat (EUR/ENI)

64 164

69 352

69 748

78 444

Indice

100

108

109

122

Sursă: Răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(180)

În cursul perioadei examinate, costurile medii cu forța de muncă au crescut cu 22 %. În timp ce numărul de angajați în cursul perioadei investigației de reexaminare a scăzut, comparativ cu 2018, costul mediu cu forța de muncă per angajat a crescut.

5.4.3.3.   Stocuri

(181)

Nivelurile stocurilor producătorilor din cadrul Uniunii incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 10

Stocurile

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Stocuri finale (tone)

631 608

533 200

390 880

522 405

Indice

100

84

62

83

Stocuri finale, ca procentaj din producție

5,0  %

4,5  %

3,8  %

4,6  %

Indice

100

90

76

92

Sursă: Răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(182)

În cursul perioadei examinate, stocul de HRF al industriei Uniunii a scăzut continuu, cu o scădere drastică în 2020, care se explică prin efectele pandemiei de COVID-19, și o redresare în 2021. Industria HRF din Uniune se caracterizează prin contracte-cadru (lunare, trimestriale, anuale) între producători și clienți, prin care se stabilesc cantitățile și prețurile. Aceste contracte-cadru sunt puse în aplicare prin comenzi de cumpărare în funcție de nevoile clienților. Astfel, industria Uniunii își poate planifica producția și stocurile. Prin urmare, astfel cum s-a stabilit și în investigația inițială, stocurile nu sunt considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie, deoarece majoritatea tipurilor de produs similar sunt fabricate de industria Uniunii pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor.

5.4.3.4.   Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital

(183)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 11

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

 

2018

2019

2020

Perioada investigației de reexaminare

Profitabilitatea vânzărilor pe piața liberă din Uniune (% din cifra de afaceri a vânzărilor)

8,4

–7,2

–18,0

14,1

Indice

100

–86

– 214

168

Fluxul de lichidități (EUR)

496 319 788

–6 211 922

– 130 468 840

645 183 908

Indice

100

–1,3

–26

130

Investiții (EUR)

216 927 207

433 154 031

181 406 902

394 535 083

Indice

100

200

84

182

Randamentul investițiilor

9,1  %

–6,0  %

–13,3  %

17,4  %

Indice

100

–66

– 146

191

Sursă: Răspunsul la chestionar al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(184)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar pe piața liberă din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective.

(185)

Profitabilitatea a fluctuat în cursul perioadei examinate, deși profitabilitatea generală a crescut cu 5,7 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. După instituirea măsurilor în 2017, industria s-a redresat și a înregistrat profit în 2018. Cu toate acestea, în 2019 s-au înregistrat pierderi, iar profitabilitatea a atins cel mai scăzut nivel, și anume –18 %, în 2020, în mijlocul pandemiei, în timp ce în 2021 profitul a crescut puternic, până la 14,1 %. În același timp, în urma instituirii de măsuri împotriva RPC, importurile care fac obiectul unui dumping la prețuri scăzute din Turcia au crescut rapid, ceea ce explică scăderea profitabilității în 2019. Această scădere a profitabilității a fost ulterior exacerbată de șocurile cauzate de pandemia mondială din 2020, cum ar fi perturbările lanțului de aprovizionare și scăderea consumului de oțel. Creșterea pronunțată a cererii de oțel, combinată cu creșterea prețurilor de vânzare, au condus la profituri neobișnuit de mari în 2021, ceea ce a marcat un an excepțional pentru industria Uniunii.

(186)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități a avut o evoluție similară profitabilității: o scădere drastică în perioada 2019-2020, urmată de o revenire puternică în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(187)

Între 2018 și perioada investigației de reexaminare, investițiile au crescut cu 82 %. În ansamblu, în cursul perioadei examinate, fluxurile de investiții au urmat o distribuție bimodală: investițiile au crescut semnificativ în 2019, fiind urmate de o scădere în 2020 și de un al doilea vârf în 2021. În general, investițiile au vizat îmbunătățirea calității și ecologizarea producției.

(188)

Randamentul investițiilor („RI”) este profitul exprimat în procente raportat la valoarea contabilă netă a investițiilor. Randamentul investițiilor s-a îmbunătățit în mod semnificativ în cursul perioadei investigației de reexaminare în comparație cu 2018. De fapt, în cursul perioadei examinate, randamentul investițiilor a crescut cu 8,3 puncte procentuale. Acesta a evoluat într-un mod similar cu profitabilitatea: o scădere drastică în 2019 și 2020, urmată de o redresare puternică în cursul perioadei investigației de reexaminare.

(189)

Capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a mobiliza capital nu a fost afectată în cursul perioadei investigației de reexaminare, înregistrând o redresare rapidă în urma pandemiei.

5.5.   Concluzie privind prejudiciul

(190)

În urma instituirii măsurilor compensatorii împotriva importurilor de HRF din China în 2017, importurile din China au scăzut și au rămas sub nivelul de minimis în cursul perioadei examinate, permițând industriei Uniunii să înceapă să se redreseze în urma efectelor prejudiciabile ale importurilor subvenționate din China și, astfel cum s-a confirmat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1100 (54) al Comisiei privind importurile de HRF originare din Turcia, să se redreseze până la sfârșitul anului 2018. Cu toate acestea, redresarea situației economice a industriei Uniunii s-a oprit brusc și s-a inversat în 2019, când industria Uniunii a trebuit să concureze cu volume semnificative de importuri la prețuri de dumping provenite din Turcia, obligând-o să își stabilească prețurile sub nivelul costurilor pentru a-și menține cota de piață și cauzând astfel un prejudiciu important industriei Uniunii (55). În iulie 2021, Comisia a instituit măsuri definitive împotriva Turciei și, datorită mai multor factori implicați, astfel cum se explică în considerentul 185, situația industriei Uniunii s-a îmbunătățit și s-a redresat până la sfârșitul anului 2021, ajungând la o situație economică similară cu cea din 2018. Prin urmare, în cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii nu a mai fost considerată ca fiind prejudiciată.

(191)

Mai precis, aproape toți indicatorii de prejudiciu, în special producția, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor și prețurile de vânzare, ocuparea forței de muncă și productivitatea, profitul, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor au urmat o tendință similară în cursul perioadei examinate. Această tendință s-a caracterizat printr-o scădere în 2019, o scădere mai accentuată în 2020 și o redresare în perioada investigației de reexaminare până la niveluri similare cu cele de la începutul perioadei examinate în 2018. Motivul acestei tendințe neregulate constă în mare parte în coincidența unui aflux considerabil de importuri de HRF la prețuri de dumping din Turcia și în dinamica unică creată de pandemia de COVID-19. Măsurile de limitare a mișcării persoanelor și întreruperile activității industriale au condus la niveluri de consum extrem de scăzute și la o cerere scăzută de oțel în 2020, în timp ce cererea și prețurile oțelului au crescut brusc în 2021 în timpul redresării post-COVID, ceea ce a condus, printre altele, la profituri excepțional de mari pentru industria siderurgică în perioada investigației de reexaminare.

(192)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 din regulamentul de bază în perioada investigației de reexaminare.

(193)

Cu toate acestea, indicatorii nu pot fi analizați fără a lua în considerare condițiile excepțional de favorabile de pe piața oțelului din 2021. Cu toate acestea, în 2020, încetinirea activității industriale determinată de pandemie și scăderea ulterioară a cererii de oțel au condus la o încetinire importantă a performanței industriei siderurgice și a economiei mondiale, în general. În 2021, ca urmare a unei redresări a cererii, consumul de oțel a crescut puternic, la fel ca și prețurile oțelului.

6.   PROBABILITATEA REAPARIȚIEI PREJUDICIULUI

(194)

Astfel cum se explică în considerentul 192, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei investigației de reexaminare. Pe de altă parte, astfel cum se explică în considerentul 138, Comisia a concluzionat că abrogarea măsurilor compensatorii este probabil să conducă la redirecționarea pe piața Uniunii a unor volume semnificative de importuri subvenționate ale produsului care face obiectul reexaminării. Prin urmare, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă ar exista probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat de importurile subvenționate din RPC, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(195)

În acest sens, Comisia a examinat capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China, atractivitatea pieței Uniunii și prețurile de import chineze probabile, precum și impactul asupra industriei Uniunii.

6.1.   Capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC

(196)

Astfel cum se descrie în considerentul 131, producătorii din China dispun de o capacitate neutilizată semnificativă. Într-adevăr, capacitatea neutilizată estimată a Chinei reprezintă 89 % din volumul consumului de pe piața liberă a UE. Această capacitate neutilizată ar putea fi folosită pentru fabricarea produsului care face obiectul reexaminării în vederea exportului către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 132, scăderea cererii de oțel chinezesc este și va rămâne un factor-cheie al creșterii exporturilor. Este probabil ca dezechilibrul rezultat între capacitate și cerere în China să sporească presiunea asupra producătorilor chinezi de a exporta.

(197)

În plus, una dintre principalele piețe, SUA, este protejată prin măsuri antidumping privind produsul care face obiectul reexaminării, ceea ce reduce accesul producătorilor chinezi.

6.2.   Atractivitatea pieței Uniunii

(198)

Astfel cum se descrie în considerentul 134, piața Uniunii se numără printre cele mai mari piețe de anumite produse plate din oțel laminate la cald din lume. În plus, piața chineză nu poate absorbi supracapacitatea de oțel, iar principalele piețe ale țărilor terțe sunt închise pentru exporturile chineze, deoarece dispun de măsuri antidumping, de măsuri de salvgardare sau de alte măsuri de protecție împotriva RPC. De asemenea, nivelurile prețurilor din Uniune sunt mai ridicate decât prețul mediu practicat de exportatorii chinezi către restul lumii. Prin urmare, piața Uniunii reprezintă o destinație atractivă pentru capacitatea neutilizată existentă în RPC în cazul abrogării măsurilor antisubvenție.

(199)

După comunicarea constatărilor, CISA a contestat concluziile cu privire la atractivitatea pieței Uniunii, susținând că industria siderurgică chineză se bazează pe piața sa internă și că consumul intern din China este de zece ori mai mare decât segmentul pieței libere din UE. Acesta a subliniat, de asemenea, că, începând cu 1 august 2021, anumite produse siderurgice, inclusiv oțelul plat laminat la cald, nu mai sunt eligibile pentru reduceri de TVA la export, având astfel un efect descurajant asupra exporturilor și redirecționând producția de oțel chinezesc către industria internă chineză.

(200)

Comisia a recunoscut că consumul intern de HRF din China este semnificativ mai mare decât consumul de pe piața liberă a UE, dar, astfel cum se explică în considerentul 196, producătorii din China dispun de o capacitate neutilizată semnificativă pe care nu sunt în măsură să o plaseze pe piața lor internă. Prin urmare, nu există niciun element care să împiedice producătorii chinezi să utilizeze această capacitate neutilizată pentru a fabrica produsul care face obiectul reexaminării pentru exportul către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 132, scăderea cererii de oțel chinezesc este și va rămâne un factor-cheie al creșterii exporturilor. Este probabil ca dezechilibrul rezultat între capacitate și cerere în China să sporească presiunea asupra producătorilor chinezi de a exporta. În ceea ce privește presupusa modificare a sistemului TVA, Comisia a observat că CISA nu a furnizat niciun element de probă care să susțină argumentul potrivit căruia modificarea reducerilor de TVA ar fi condus sau ar conduce la modificări semnificative ale comportamentului la export al producătorilor chinezi. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație, considerată nefondată.

6.3.   Prețurile probabile de import din China și impactul asupra industriei Uniunii

(201)

Având în vedere volumele scăzute ale importurilor din RPC din 2018 până în 2021, Comisia a considerat că prețurile de import raportate de Eurostat nu au putut fi utilizate pentru a stabili prețurile probabile ale importurilor de HRF din China în absența măsurilor antidumping. În schimb, Comisia a considerat drept un substituent reprezentativ prețurile de export din RPC către toate țările terțe, altele decât Uniunea (denumite în continuare „restul lumii”).

(202)

Comisia a stabilit că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, prețul exporturilor chineze (FOB) către restul lumii a fost, în medie, de 660 EUR/tonă. Pe baza acestui preț și pentru a stabili un preț probabil la care exporturile chineze ar ajunge la frontiera Uniunii, Comisia a adăugat costuri pentru asigurare și navlu. În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, Comisia a recurs la costurile utilizate în investigația inițială, și anume 52 EUR/tonă sau 7,9 % din preț/tonă, ca fiind cele mai bune date disponibile. În consecință, Comisia a concluzionat că prețul CIF de import probabil al exporturilor chineze de HRF către Uniune nu ar fi, în absența măsurilor, mai mare de 712 EUR/tonă.

(203)

Având în vedere că au fost utilizate date statistice, în absența cooperării producătorilor-exportatori chinezi, s-a putut stabili doar un preț mediu pe tonă pentru o gamă foarte variată de tipuri de produse. Prin urmare, în absența unor informații la nivel de tip de produs, Comisia nu a putut efectua un calcul precis al subcotării, ci a trebuit să se limiteze la o comparație a prețurilor între prețurile medii pe tonă.

(204)

Prețul de export din China determinat astfel a fost comparat cu prețurile de vânzare medii ponderate din cursul investigației de reexaminare practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții de pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică.

(205)

Compararea prețurilor a fost efectuată la același nivel comercial și, prin analogie cu o metodologie precisă de calcul al subcotării prețurilor, rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei investigației de reexaminare. Comparația a arătat că, în medie, exporturile chineze către Uniune ar subcota prețurile medii ale industriei Uniunii cu aproximativ 8 %.

(206)

HRF este un produs de bază foarte sensibil la preț și, astfel cum s-a observat în investigația inițială privind importurile de HRF din China și, de asemenea, în investigația privind produsul identic din Turcia, nivelurile relativ modeste de subcotare a prețurilor combinate cu volume mari sunt susceptibile să aibă un impact semnificativ și imediat asupra performanței industriei Uniunii (56). În ambele investigații, marjele de subcotare sub 5 % au forțat industria Uniunii să scadă prețurile de vânzare (sau să piardă cotă de piață) într-o asemenea măsură încât a suferit un prejudiciu important pe termen scurt.

(207)

Având în vedere că, în cursul perioadei investigației de reexaminare, industria Uniunii tocmai s-a redresat după o perioadă turbulentă și dificilă din punct de vedere economic, inclusiv după pandemia de COVID-19, cu pierderi acumulate, aceasta se află încă într-o situație fragilă. În plus, Comisia a stabilit că GC oferă în continuare diferite programe de subvenționare industriei de HRF, iar Comisia a stabilit că industria producătoare de HRF a beneficiat de o serie de astfel de programe în cursul perioadei investigației de reexaminare. Prin urmare, este foarte probabil ca reapariția importurilor subvenționate la prețuri scăzute din China, în volume semnificative, care subcotează prețurile din Uniune, să aibă un efect negativ semnificativ asupra performanței industriei Uniunii, în special în ceea ce privește producția, volumul vânzărilor și prețurile, profitabilitatea și nevoile în materie de investiții, ducând la recurența prejudiciului important.

(208)

După comunicarea constatărilor, CISA a contestat selectarea perioadei examinate pentru analiza prejudiciului. Acesta a susținut că volumele crescute ale importurilor de HRF care fac obiectul unui dumping din Turcia efectuate în 2019, încetinirea economică provocată de pandemia de COVID-19 și redresarea puternică ulterioară pandemiei au denaturat elementele de probă care au servit drept bază pentru analiza dumpingului și a prejudiciului. Potrivit CISA, Comisia ar fi trebuit să analizeze o perioadă diferită și a sugerat să se examineze o perioadă extinsă, care să acopere unul sau doi ani înainte de perioada examinată (2016-2018), precum și perioada ulterioară PIR (2022).

(209)

Comisia a respins această afirmație. Ea a reamintit că diferitele elemente enumerate de CISA ca fiind de natură să denatureze elementele de probă în cursul perioadei examinate au fost recunoscute și examinate cu atenție în analiza prejudiciului efectuată de Comisie. Comisia a observat, de asemenea, că, chiar dacă s-ar fi examinat o perioadă extinsă înainte de perioada investigației de reexaminare, astfel cum a sugerat CISA, aceleași elemente ar fi fost încă prezente. În ceea ce privește perioada investigației de reexaminare, Comisia a reamintit că, pe baza articolului 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, „se alege o perioadă de investigație care, în cazul dumpingului, acoperă în mod normal o perioadă de cel puțin șase luni imediat anterioară inițierii procedurii. Informațiile referitoare la o perioadă posterioară perioadei desfășurării investigației nu se iau în mod normal în considerare”. Potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia nu poate fi obligată să includă în calculele sale factori referitori la o perioadă ulterioară perioadei de investigație, cu excepția cazului în care astfel de factori dezvăluie noi evoluții care fac ca taxa antidumping propusă să fie în mod vădit inadecvată (57). Același raționament ar trebui să se aplice, prin analogie, investigațiilor de reexaminare deschise în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. CISA nu a furnizat niciun element de probă care să demonstreze că evoluțiile care au urmat perioadei investigației de reexaminare au făcut ca reinstituirea taxei să fie în mod vădit inadecvată.

6.4.   Concluzie

(210)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că absența măsurilor ar conduce, cel mai probabil, la o creștere semnificativă a importurilor subvenționate din RPC la prețuri prejudiciabile și, prin urmare, la o posibilă reapariție a unui prejudiciu important.

7.   INTERESUL UNIUNII

(211)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă menținerea măsurilor antisubvenție existente ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate în ansamblul lor.

7.1.   Interesul industriei Uniunii

(212)

Industria Uniunii este localizată în 15 state membre (Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Țările de Jos și Ungaria). Aceasta are peste 38 000 de angajați în legătură cu produsul care face obiectul reexaminării.

(213)

În absența măsurilor, industria Uniunii nu mai este protejată împotriva creșterii probabile a importurilor subvenționate din China, ceea ce va cauza un prejudiciu important. Efectul măsurilor antisubvenție va fi pozitiv pentru producătorii din Uniune, deoarece măsurile vor ajuta industria Uniunii să își continue redresarea în urma importurilor subvenționate și a efectelor pandemiei de COVID-19. Prin urmare, menținerea măsurilor este în mod clar în interesul industriei Uniune.

7.2.   Interesul utilizatorilor și al importatorilor neafiliați

(214)

Comisia a contactat toți utilizatorii și toți importatorii neafiliați cunoscuți. Niciun utilizator și niciun importator neafiliat nu s-a manifestat și nu a cooperat la prezenta investigație prin transmiterea unui răspuns la chestionar. Având în vedere lipsa de cooperare din partea utilizatorilor și a importatorilor neafiliați și în absența oricăror indicații contrare, menținerea măsurilor nu este considerată a fi împotriva interesului utilizatorilor și importatorilor.

(215)

În plus, Comisia a analizat dacă măsurile împotriva Chinei ar avea un efect negativ asupra securității aprovizionării, întrucât există, de asemenea, măsuri în vigoare privind HRF împotriva Turciei, Braziliei, Iranului și Rusiei. Nivelul de utilizare a capacității industriei Uniunii a fost de 75 % în cursul perioadei investigației de reexaminare, iar capacitatea totală de producție a depășit consumul total al Uniunii cu 18 milioane de tone, conform datelor din chestionarul macro al EUROFER. În plus, în pofida măsurilor împotriva unora dintre principalii exportatori de HRF, aproape 40 de țări au exportat produsul care face obiectul reexaminării către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare, arătând astfel că instituirea de măsuri nu ar afecta diversificarea ofertei. Din aceste motive și în absența cooperării din partea utilizatorilor și importatorilor, Comisia a concluzionat că nu există riscuri potențiale la nivelul aprovizionării pentru utilizatorii din aval.

(216)

După comunicarea constatărilor, CISA a făcut trimitere la măsura de salvgardare a UE privind importurile, printre altele, de HRF din China, care limitează în mod semnificativ posibilitatea producătorilor chinezi de a exporta HRF pe piața UE și restricționează fluxurile de liber schimb în detrimentul producătorilor din aval și al utilizatorilor finali.

(217)

Comisia a reamintit că măsura de salvgardare în cauză nu poate fi considerată ca având un caracter durabil și că măsura în vigoare în prezent (58) nu are niciun impact asupra evaluării probabilității creșterii importurilor în absența taxelor compensatorii. Având în vedere caracterul temporar al măsurii de salvgardare privind oțelul, Comisia a constatat, prin urmare, că aceasta nu poate avea un impact asupra concluziilor sale din cadrul prezentei investigații. În ceea ce privește securitatea aprovizionării, astfel cum se menționează în considerentul 215, capacitatea totală de producție a industriei Uniunii a depășit consumul total al Uniunii, iar alte câteva țări terțe au exportat HRF către Uniune în cursul perioadei investigației de reexaminare. În plus, măsura de salvgardare este revizuită periodic și ajustată, dacă este necesar, pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu oțel pe piața Uniunii. Prin urmare, măsurile de salvgardare nu ar constitui un risc pentru securitatea aprovizionării utilizatorilor din aval.

(218)

În plus, CISA a susținut, de asemenea, că introducerea mecanismului de ajustare la frontieră în funcție de carbon (Carbon Border Adjustment Mechanism, CBAM) ar distorsiona accesul la piața UE, având în vedere obligațiile de raportare împovărătoare și suprataxele legate de CBAM.

(219)

Comisia a reamintit că CBAM va intra în vigoare abia în octombrie 2023 și că, în cursul unei perioade de tranziție, până în 2026, importatorii vor trebui să raporteze doar emisiile încorporate în mărfurile lor, fără a suporta taxe financiare. Motivul declarat pentru această perioadă de tranziție este acela de a acorda părților timpul necesar pentru a se adapta înainte de instituirea sistemului final și de a reduce riscul de perturbări ale comerțului. În consecință, Comisia a considerat că este prematur să se efectueze orice evaluare a impactului potențial al CBAM asupra viitoarelor fluxuri comerciale de produse plate laminate la cald și a respins afirmația.

7.3.   Concluzie privind interesul Uniunii

(220)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase din sfera interesului Uniunii împotriva menținerii măsurilor existente vizând importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate originare din RPC.

8.   CERERI DE SUSPENDARE A MĂSURILOR

(221)

În urma comunicării constatărilor, CISA a susținut că actualele măsuri antisubvenție ar trebui să fie suspendate în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) din regulamentul de bază, afirmând că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute la articolul 24 alineatul (4) din regulamentul de bază menționat anterior. Acesta a susținut că condițiile de piață s-au modificat temporar într-o asemenea măsură încât este puțin probabil ca prejudiciul să continue sau să apară ca urmare a suspendării. În acest sens, CISA a făcut trimitere la scăderea preconizată a volumului importurilor din Rusia și Ucraina, la deficitele de aprovizionare în urma incidentelor survenite în instalațiile de HRF din Uniunea Europeană și la creșterile de preț ale produsului în cauză.

(222)

Comisia a respins afirmația CISA, întrucât aceasta era generală și nefondată. Pe de altă parte, investigația de reexaminare a stabilit că este probabil ca prejudiciul să reapară în absența măsurilor și, mutatis mutandis, inclusiv în cazul unei suspendări.

9.   MĂSURI ANTISUBVENȚIE

(223)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la continuarea subvenționării, la reapariția prejudiciului și la interesul Uniunii, măsurile antisubvenție aplicate importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din RPC, ar trebui menținute.

(224)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării taxelor compensatorii individuale. Societățile care beneficiază de taxe compensatorii individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurilor care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să li se aplice taxa compensatorie stabilită pentru „toate celelalte societăți”.

(225)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei compensatorii la importuri, ea nu trebuie să fie singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările uzuale și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a asigura faptul că aplicarea ulterioară a taxei mai mici este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(226)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare în configurația schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 23 alineatul (1) din regulamentul de bază. O investigație anticircumvenție poate fi deschisă în astfel de circumstanțe și cu condiția să fie îndeplinite condițiile. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, instituirea unei taxe la nivel național.

(227)

Nivelurile individuale ale taxelor compensatorii specificate în prezentul regulament pentru întreprinderi se aplică exclusiv importurilor produsului care face obiectul reexaminării originar din RPC și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs care face obiectul reexaminării fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Acestora nu trebuie să li se aplice niciunul dintre nivelurile individuale ale taxei compensatorii.

(228)

O societate poate solicita aplicarea acelorași niveluri individuale ale taxei compensatorii în cazul în care își schimbă denumirea ulterior. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (59). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament referitor la schimbarea denumirii.

(229)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea măsurilor existente. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma acestei informări.

(230)

În conformitate cu articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (60), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(231)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Se instituie o taxă compensatorie definitivă la importurile de anumite produse plate laminate din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, chiar în rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, neplacate și neacoperite, încadrate în prezent la codurile NC 7208 10 00, 7208 25 00, 7208 26 00, 7208 27 00, 7208 36 00, 7208 37 00, 7208 38 00, 7208 39 00, 7208 40 00, 7208 52 10, 7208 52 99, 7208 53 10, 7208 53 90, 7208 54 00, 7211 13 00, 7211 14 00, 7211 19 00, ex 7225 19 10 (TARIC code 7225191090), 7225 30 90, ex 7225 40 60 (codul TARIC 7225406090), 7225 40 90, ex 7226 19 10 (codurile TARIC 7226191091, 7226191095), 7226 91 91 și 7226 91 99 și originare din Republica Populară Chineză.

Următoarele produse nu fac obiectul prezentei reexaminări:

(i)

produsele din oțel inoxidabil și produsele din oțeluri cu siliciu numite „magnetice” cu grăunți orientați;

(ii)

produsele din oțel de scule și oțeluri rapide;

(iii)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de peste 10 mm și o lățime de cel puțin 600 mm; și

(iv)

produsele, altfel decât în rulouri, fără modele în relief, cu o grosime de cel puțin 4,75 mm și de cel mult 10 mm și cu o lățime de cel puțin 2 050 mm.

(2)   Nivelurile taxei compensatorii definitive aplicabile prețului net franco-frontiera Uniunii, înainte de vămuire, al produsului descris la alineatul (1) și fabricat de societățile menționate mai jos se stabilesc după cum urmează:

Țara

Societatea

Taxă compensatorie

Cod adițional TARIC

Republica Populară Chineză

Bengang Steel Plates Co., Ltd.

28,1  %

C157

 

Handan Iron & Steel Group Han-Bao Co., Ltd.

7,8  %

C158

 

Hesteel Co., Ltd. Tangshan Branch (61)

7,8  %

C159

 

Hesteel Co., Ltd. Chengde Branch (62)

7,8  %

C160

 

Zhangjiagang Hongchang Plate Co., Ltd.

4,6  %

C161

 

Zhangjiagang GTA Plate Co., Ltd.

4,6  %

C162

 

Shougang Jingtang United Iron and Steel Co. Ltd.

31,5  %

C164

 

Beijing Shougang Co. Ltd., Qian’an Iron & Steel branch

31,5  %

C208

 

Alte societăți cooperante enumerate în anexă

17,1  %

A se vedea anexa

 

Toate celelalte societăți

35,9  %

C999

(3)   Aplicarea nivelurilor individuale ale taxelor specificate pentru societățile menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea la autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, pe care trebuie să figureze o declarație datată și semnată de un reprezentant oficial al entității care emite respectiva factură, identificat prin numele și funcția acestuia, redactată după cum urmează: „Subsemnatul (subsemnata) certific faptul că (volumul) de (produsul în cauză) vândut pentru export în Uniunea Europeană, vizat de prezenta factură, a fost produs de către (denumirea și adresa societății) (cod adițional TARIC) în [țara în cauză]. Declar că informațiile din prezenta factură sunt complete și corecte”. În cazul în care nu se prezintă o astfel de factură, se aplică taxa stabilită pentru „toate celelalte societăți”.

(4)   În cazul în care taxele compensatorii definitive instituite prin articolul 1 alineatul (2) vor fi modificate sau eliminate, taxele menționate la alineatul (2) vor fi majorate în aceeași proporție, limitată la marja de dumping efectivă constatată sau la marja de prejudiciu considerată adecvată pentru fiecare societate și de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

În cazurile în care taxa compensatorie a fost scăzută din taxa antidumping pentru anumiți producători-exportatori, cererile de rambursare în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2016/1037 declanșează, de asemenea, evaluarea marjei de dumping pentru producătorul-exportator în cauză în perioada investigației de rambursare. Cuantumul care urmează să fie restituit solicitantului cu titlu de rambursare nu poate depăși diferența dintre taxa percepută și taxa compensatorie și antidumping combinată stabilită în cadrul investigației de rambursare.

(5)   Sub rezerva unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 iunie 2023.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/969 al Comisiei din 8 iunie 2017 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 146, 9.6.2017, p. 17).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/649 al Comisiei din 5 aprilie 2017 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 92, 6.4.2017, p. 68).

(4)  JO C 372, 16.9.2021, p. 10.

(5)  Aviz de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor compensatorii aplicabile importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO C 223, 8.6.2022, p. 37).

(6)  Termenul „GC” este utilizat în prezentul regulament într-un sens larg, el incluzând Consiliul de Stat, precum și toate ministerele, departamentele, agențiile și administrațiile de la nivel central, regional sau local.

(7)  Aviz de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO C 150, 5.4.2022, p. 3).

(8)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO L 176, 30.6.2016, p. 21).

(9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/969 al Comisiei din 8 iunie 2017 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Republica Populară Chineză (JO L 146, 9.6.2017, p. 17).

(10)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2018/1690 al Comisiei din 9 noiembrie 2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză (JO L 283, 12.11.2018, p. 1).

(11)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2019/72 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză (JO L 16, 18.1.2019, p. 5).

(12)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/688 al Comisiei din 2 mai 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de anumite produse din oțel cu acoperire organică originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 116, 3.5.2019, p. 39).

(13)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/72 al Comisiei din 18 ianuarie 2022 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de cabluri din fibre optice originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de cabluri din fibre optice originare din Republica Populară Chineză (JO L 12, 19.1.2022, p. 34).

(14)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2287 al Comisiei din 17 decembrie 2021 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de folii convertoare de aluminiu originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/2170 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de folii convertoare de aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO L 458, 22.12.2021, p. 344).

(15)  Disponibil la adresa: http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2017/december/tradoc_156474.pdf

(16)  A se vedea articolul LXIV secțiunea 2 din cel de al 14-lea plan cincinal.

(17)  Capitolul III articolul 12 din Decizia nr. 40.

(18)  A se vedea considerentul 182 din regulamentul inițial.

(19)  A se vedea considerentele 83-244 din regulamentul inițial.

(20)  A se vedea considerentele 70-82 și anexele S-1, S-2 și S-3 din cerere.

(21)  A se vedea capitolul 6.3 din raport.

(22)  A se vedea considerentele 167-236 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1690 al Comisiei din 9 noiembrie 2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163 (JO L 283, 12.11.2018, p. 1).

(23)  A se vedea considerentele 175-237 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72 al Comisiei din 17 ianuarie 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză(JO L 16, 18.1.2019, p. 5).

(24)  A se vedea considerentele 101-118 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/688 al Comisiei din 2 mai 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de anumite produse din oțel cu acoperire organică originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 116, 3.5.2019, p. 39).

(25)  A se vedea considerentele 222-285 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/776 al Comisiei din 12 iunie 2020 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din Republica Populară Chineză și din Egipt și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/492 al Comisiei de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din Republica Populară Chineză și din Egipt (JO L 189, 15.6.2020, p. 1).

(26)  A se vedea considerentele 146-223 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2287 al Comisiei din 17 decembrie 2021 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de folii convertoare de aluminiu originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/2170 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de folii convertoare de aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO L 458, 22.12.2021, p. 344).

(27)  A se vedea considerentele 215 și 281-311 din regulamentul inițial.

(28)  A se vedea considerentele 209-215.

(29)  A se vedea capitolul 9 din raport.

(30)  A se vedea considerentele 474-493.

(31)  A se vedea considerentele 503-512.

(32)  A se vedea considerentele 533-557 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/72 al Comisiei din 18 ianuarie 2022 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de cabluri din fibre optice originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de cabluri din fibre optice originare din Republica Populară Chineză (JO L 12, 19.1.2022, p. 34).

(33)  Considerentele 312-344 din regulamentul inițial.

(34)  A se vedea considerentele 198-204 și anexa S-4.

(35)  A se vedea considerentele 463-488.

(36)  A se vedea considerentele 474-505.

(37)  A se vedea considerentele 345-364.

(38)  A se vedea considerentele 549-552.

(39)  A se vedea considerentele 189-202.

(40)  A se vedea considerentele 516-531.

(41)  A se vedea considerentele 365-393 din regulamentul inițial.

(42)  A se vedea considerentele 183-197 și anexa S-4 la cerere.

(43)  A se vedea considerentele 141-156.

(44)  A se vedea considerentele 447-451.

(45)  A se vedea considerentele 90-182.

(46)  A se vedea considerentele 119-134 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/688 al Comisiei din 2 mai 2019 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de anumite produse din oțel cu acoperire organică originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 116, 3.5.2019, p. 39), punctul 3.5.2.

(47)  Worldsteel, 26.1.2021, ThinkDesk China Research & Consulting, China’s State-Business Nexus Revisited – Government Interventions and Market Distortions in the Chinese Steel Industry (Reinterpretarea legăturii cauzale stat-întreprinderi în China – intervenții guvernamentale și distorsiuni ale pieței în industria siderurgică chineză), 17 octombrie 2021, p. 92.

(48)  OCDE, Latest developments in steelmaking capacity (Ultimele evoluții ale capacității de producție a oțelului), februarie 2021, pagina 11.

(49)  ThinkDesk China Research & Consulting, China’s State-Business Nexus Revisited – Government Interventions and Market Distortions in the Chinese Steel Industry (Reinterpretarea legăturii cauzale stat-întreprinderi în China – intervenții guvernamentale și distorsiuni ale pieței în industria siderurgică chineză), 17 octombrie 2021.

(50)  În prezent, există măsuri antidumping în următoarele țări: Canada, SUA, Turcia, Mexic și Regatul Unit. CCG (țările din Golf) dispune de măsuri de salvgardare, iar SUA dispune, de asemenea, de măsuri în temeiul secțiunii 232.

(51)  JO L 258, 5.10.2017, p. 24.

(52)  JO L 238, 6.7.2021, p. 32.

(53)  Considerentul 139, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/9 al Comisiei din 6 ianuarie 2021 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Turcia (JO L 3, 7.1.2021, p. 4).

(54)  Considerentul 210, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1100 al Comisiei din 5 iulie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Turcia (JO L 238, 6.7.2021, p. 32).

(55)  Ibid.

(56)  Considerentul 98, JO L 3, 7.1.2021, p. 4.

(57)  Hotărârea din 17 decembrie 2008 în cauza T-462/04, HEG and Graphite India v Council, ECLI:EU:T:2008:586, punctul 67.

(58)  Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei, Comisia a instituit o măsură de salvgardare cu privire la anumite produse siderurgice pentru o perioadă de trei ani. Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029 al Comisiei, măsura de salvgardare a fost prelungită până la 30 iunie 2024.

(59)  Comisia Europeană, Direcția Generală Comerț, Direcția G, Rue de la Loi 170, 1040 Bruxelles, Belgia.

(60)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(61)  Anterior „Hebei Iron & Steel Co., Ltd. Tangshan Branch”.

(62)  Anterior „Hebei Iron & Steel Co., Ltd. Chengde Branch”.


ANEXĂ

Țara

Denumirea

Codul adițional TARIC

RPC

Angang Steel Company Limited

C150

RPC

Maanshan Iron & Steel Co., Ltd.

C165

RPC

Rizhao Steel Wire Co., Ltd.

C166

RPC

Rizhao Baohua New Material Co., Ltd.

C167

RPC

Wuhan Iron & Steel Co., Ltd.

C156


ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/121


DECIZIA nr. 1/2023 A COMITETULUI PENTRU COMERȚ ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ INSTITUIT ÎN TEMEIUL ACORDULUI DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI JAPONIA PENTRU UN PARTENERIAT ECONOMIC

din 1 martie 2023

privind stabilirea listei persoanelor care doresc și sunt în măsură să exercite funcția de expert, precum și adoptarea regulamentului de procedură al grupului de experți [2023/1124]

COMITETUL PENTRU COMERȚ ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ,

având în vedere Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic (denumit în continuare „APE UE-Japonia”), în special articolul 16.18 alineatul (2) și alineatul (4) litera (d),

întrucât:

(1)

Articolul 16.18 alineatul (4) litera (d) din APE UE-Japonia prevede stabilirea de către Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă (denumit în continuare „comitetul”) a unei liste de cel puțin 10 persoane care doresc și sunt în măsură să exercite funcția de expert în temeiul articolului respectiv.

(2)

Articolul 16.18 alineatul (2) din APE UE-Japonia prevede adoptarea de către comitet a regulamentului de procedură al grupului de experți,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Lista persoanelor care doresc și sunt în măsură să exercite funcția de expert este stabilită în forma prevăzută în anexa 1 la prezenta decizie.

Articolul 2

Regulamentul de procedură al grupului de experți este adoptat astfel cum este prevăzut în anexa 2 la prezenta decizie.

Articolul 3

Lista persoanelor și regulamentul de procedură al grupului de experți prevăzute în anexele 1 și 2 la prezenta decizie în conformitate cu articolul 16.18 alineatul (2) și alineatul (4) litera (d) din APE UE-Japonia sunt valabile de la data adoptării prezentei decizii.

Adoptată la Bruxelles, 1 martie 2023.

Pentru Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă

Copreședinții

Ulrich WEIGL

Pentru Uniunea Europeană

Takeshi KOYAMA

Pentru Japonia


ANEXA 1

LISTA EXPERȚILOR MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 16.18 ALINEATUL (4) LITERA (d) DIN APE UE-JAPONIA

Sublista pentru Uniunea Europeană

1.

Jorge CARDONA

2.

Karin LUKAS

3.

Laurence BOISSON DE CHAZOURNES

4.

Geert VAN CALSTER

Sublista pentru Japonia

1.

AGO Shin-ichi

2.

TAKAMURA Yukari

3.

TAMADA Dai

4.

YAGI Nobuyuki

Sublista persoanelor care nu sunt resortisanți ai niciunei părți și care acționează în calitate de președinte al grupului de experți

1.

Armand DE MESTRAL (Canada)

2.

Jennifer A. HILLMAN (Statele Unite ale Americii)

3.

Arthur Edmond APPLETON (Statele Unite ale Americii)

4.

Nathalie BERNASCONI (Elveția)


ANEXA 2

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL GRUPULUI DE EXPERȚI

În procedurile grupului de experți prevăzut la capitolul 16 (Comerț și dezvoltare durabilă) din Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic, se aplică următoarele reguli:

I.   Definiții

1.

În prezentul regulament de procedură:

(a)

„personal administrativ”, în ceea ce privește un expert, înseamnă persoanele aflate sub coordonarea și controlul expertului, altele decât asistenții;

(b)

„consilier” înseamnă o persoană reținută de o parte pentru a consilia sau a asista această parte în scopul procedurii grupului de experți, alta decât reprezentanții acelei părți;

(c)

„acord” înseamnă Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic;

(d)

„asistent” înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui expert, desfășoară activități de documentare sau îl asistă pe expert în activitatea acestuia;

(e)

„Cod de conduită” înseamnă Codul de conduită pentru arbitri menționat la articolul 21.30 din acord și adoptat prin Decizia nr. 1/2019 din 10 aprilie 2019 a Comitetului mixt al acordului;

(f)

„Comitet” înseamnă Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă instituit în temeiul articolului 22.3 din acord;

(g)

„zile” înseamnă zile calendaristice;

(h)

„expert” înseamnă un membru al unui grup de experți;

(i)

„grup de experți” înseamnă un grup de experți instituit în temeiul articolului 16.18 alineatul (1) din acord;

(j)

„procedură” înseamnă procedura grupului de experți;

(k)

„reprezentant” în raport cu o parte înseamnă un funcționar sau orice altă persoană din cadrul unui departament sau al unei agenții guvernamentale sau orice altă entitate publică a unei părți și alt personal, pe care partea o desemnează ca reprezentant în cadrul procedurilor grupului de experți;

(l)

„parte solicitantă” înseamnă partea care solicită convocarea unui grup de experți în temeiul articolului 16.18 alineatul (1) din acord; și

(m)

„parte solicitată” înseamnă partea căreia partea solicitantă îi adresează o cerere de convocare a unui grup de experți în temeiul articolului 16.18 alineatul (1) din acord.

II.   Numirea experților

2.

Copreședintele părții solicitante a comitetului răspunde de organizarea tragerii la sorți menționate la articolul 16.18 alineatul (4) litera (c) din acord și îl informează pe copreședintele părții solicitate, cu suficient timp în avans, cu privire la data, ora și locul de desfășurare a tragerii la sorți. Copreședintele părții solicitate poate fi prezent sau poate fi reprezentat de o altă persoană la tragerea la sorți. De asemenea, pot fi prezenți reprezentanți ai ambelor părți. În orice caz, tragerea la sorți se efectuează cu partea care este prezentă sau cu părțile care sunt prezente.

3.

Părțile informează în scris fiecare persoană care a fost desemnată drept expert în conformitate cu articolul 16.18 din acord cu privire la desemnarea sa. Fiecare persoană confirmă ambelor părți disponibilitatea sa, în termen de cinci zile de la data la care persoana în cauză a fost informată cu privire la desemnarea sa.

III.   Codul de conduită

4.

Codul de conduită se aplică, mutatis mutandis, experților care fac parte din grupul de experți.

IV.   Reuniunea de organizare

5.

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, părțile se întâlnesc cu grupul de experți în termen de șapte zile de la data instituirii grupului de experți pentru a stabili aspectele pe care părțile sau grupul de experți le consideră adecvate, inclusiv:

(a)

remunerația și cheltuielile care trebuie plătite experților, care sunt conforme cu standardele și criteriile OMC;

(b)

cheltuielile pentru orice asistent sau personal administrativ pe care un expert poate decide să îl angajeze, unde valoarea totală a remunerației pentru fiecare asistent sau membru al personalului administrativ nu trebuie să depășească 50 % din remunerația expertului respectiv, cu excepția cazului în care părțile convin altfel; și

(c)

calendarul procedurii, care se stabilește pe baza fusului orar corespunzător părții solicitate.

Numai experții și reprezentanții părților care sunt funcționari sau alte persoane dintr-un departament sau agenție guvernamentală sau orice altă entitate publică pot lua parte la această reuniune personal, prin telefon sau prin videoconferință.

V.   Notificări

6.

Orice solicitare, aviz, memoriu sau alt document transmis de:

(a)

grupul de experți se transmite ambelor părți în același timp;

(b)

o parte către grupul de experți se transmite în copie și celeilalte părți în același timp; și

(c)

o parte către cealaltă parte se transmite în copie și la grupul de experți în același timp, după caz.

7.

Orice notificare menționată la punctul 6 se efectuează prin e-mail sau, după caz, prin orice alt mijloc de telecomunicație care permite înregistrarea trimiterii. În absența unor dovezi contrare, în cazul unei astfel de notificări, data primirii se consideră a fi aceeași cu data trimiterii.

8.

Erorile minore de redactare din orice solicitare, aviz, observații scrise sau alt document referitor la procedurile grupului de experți pot fi corectate prin transmiterea unui nou document în care se indică în mod clar modificările.

9.

În cazul în care ultima zi de transmitere a unui document cade într-o zi de sărbătoare legală din Japonia sau Uniunea Europeană sau în orice altă zi în care birourile guvernamentale ale unei părți sunt închise oficial sau ca urmare a unui eveniment de forță majoră, se va considera că documentul este primit în următoarea zi lucrătoare. La reuniunea organizatorică menționată la punctul 5, fiecare parte prezintă o listă a sărbătorilor legale și a oricăror alte zile în care birourile sale sunt închise oficial. Fiecare parte își actualizează lista pe parcursul procedurii grupul de experți.

VI.   Comunicări scrise

10.

Partea solicitantă transmite observațiile sale scrise în termen de cel mult 20 de zile de la data înființării grupul de experți. Partea solicitată transmite observațiile sale scrise în termen de cel mult 20 de zile de la data primirii observațiilor scrise ale părții solicitante.

VII.   Cereri de informații și consiliere

11.

În conformitate cu articolul 16.18 alineatul (3) din acord, grupul de experți ar trebui să solicite informații și consiliere din partea organizațiilor sau organismelor internaționale relevante în chestiuni legate de instrumentele Organizației Internaționale a Muncii sau de acordurile multilaterale de mediu, după cum consideră necesar.

12.

Înainte de a solicita informații și consiliere din partea entităților menționate la punctul 11, grupul de experți oferă părților posibilitatea de a prezenta observații cu privire la lista entităților și la cererile care urmează să le fie adresate.

13.

Grupul de experți transmite orice informație obținută în temeiul punctului 11 părților, care au posibilitatea de a formula observații cu privire la astfel de informații.

VIII.   Funcționarea grupului de experți

14.

Președintele grupului de experți prezidează toate reuniunile grupului. Un grup de experți poate delega președintelui autoritatea de a lua decizii administrative și procedurale.

15.

În absența unor dispoziții contrare incluse la articolul 16.18 din acord sau în prezentul regulament de procedură, grupul de experți își poate desfășura activitățile prin orice mijloace, inclusiv prin telefon, transmisii fax sau mijloace informatice.

16.

În cazul în care se ridică o chestiune procedurală care nu este reglementată nici la articolul 16.18 din acord sau în prezentul Regulament de procedură, nici în codul de conduită, grupul de experți, după consultarea părților, poate adopta o procedură corespunzătoare care să fie compatibilă cu dispozițiile respective.

17.

Grupul de experți poate modifica orice termen, cu excepția termenelor stabilite la articolul 16.18 din acord, și poate efectua orice altă modificare procedurală sau administrativă în procedură după consultarea părților. Atunci când grupul de experți consultă părțile, acesta le informează în scris cu privire la modificarea sau ajustarea propusă și motivele acesteia.

IX.   Audieri

18.

Pe baza calendarului stabilit în conformitate cu punctul 5, după consultarea părților și a celorlalți experți, președintele grupului de experți stabilește data și ora audierii.

19.

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, locul de desfășurare a audierilor alternează între părți, prima audiere urmând să aibă loc pe teritoriul părții solicitate. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, partea pe teritoriul căreia are loc audierea:

(a)

stabilește locul de desfășurare a audierii și îl informează pe președintele grupului de experți în acest sens; și

(b)

este responsabilă de administrarea logistică a audierii.

20.

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel și fără a aduce atingere punctului 49, părțile împart cheltuielile ocazionate de administrarea logistică a reuniunii.

21.

Președintele grupului de experți comunică în timp util părților, în scris, data, ora și locul audierii. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului de către partea pe al cărei teritoriu are loc audierea, cu excepția cazului în care audierea nu este publică.

22.

Ca regulă generală, ar trebui să existe o singură audiere. În cazul în care litigiul implică chestiuni extrem de complexe, grupul de experți poate convoca audieri suplimentare din proprie inițiativă sau, la cererea uneia dintre părți, după consultarea părților. Pentru fiecare dintre audierile suplimentare, se aplică punctele 18-21 mutatis mutandis.

23.

Orice audiere a grupului de experți este deschisă publicului, cu excepția cazului în care părțile convin altfel sau a cazului în care prezentările și argumentele unei părți conțin informații confidențiale. Nu ar trebui să existe o înregistrare audio sau vizuală a audierii de către public. Audierile desfășurate în sesiuni închise publicului sunt confidențiale în conformitate cu punctul 39.

24.

Toți experții sunt prezenți pe parcursul întregii audieri.

25.

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, următoarele persoane pot participa la audiere, indiferent dacă audierea este deschisă publicului:

(a)

reprezentanții părților;

(b)

consilieri;

(c)

asistenți și personal administrativ;

(d)

interpreți, traducători și grefieri ai grupului de experți; și

(e)

reprezentanți ai organizațiilor sau organismelor internaționale relevante, după cum decide grupul de experți în conformitate cu articolul 16.18 alineatul (3) din acord.

26.

Cu cel târziu cinci zile înainte de data audierii, fiecare parte trimite grupului de experți o listă cu numele persoanelor care vor pleda sau vor face prezentări în numele părții respective în cadrul audierii, precum și cu numele altor reprezentanți sau consilieri care vor lua parte la audiere.

27.

Grupul de experți desfășoară audierea în modul următor, asigurându-se că partea solicitantă și partea solicitată beneficiază de timp egal, atât în ceea ce privește pledoariile, cât și obiecțiile:

 

Pledoarie

(a)

pledoaria părții solicitante; și

(b)

pledoaria părții solicitate.

 

Obiecție

(a)

replica părții solicitante; și

(b)

contrareplica părții solicitate.

28.

Grupul de experți poate adresa întrebări oricărei părți, în orice moment al audierii.

29.

Grupul de experți ia măsurile necesare în vederea realizării și transmiterii către părți, în cel mai scurt timp de la data audierii, a unei transcrieri a audierii. Părțile pot formula observații referitoare la transcriere, iar grupul de experți poate lua în considerare aceste observații.

30.

În termen de 10 zile de la data audierii, fiecare parte poate trimite o comunicare scrisă suplimentară cu privire la orice aspect abordat în cadrul audierii.

X.   Deliberări

31.

La dezbaterile din cadrul grupului de experți nu pot lua parte decât experții.

XI.   Întrebări scrise

32.

Grupul de experți poate, în orice moment al procedurii, să adreseze întrebări scrise unei părți sau ambelor părți. Orice întrebare adresată uneia dintre părți se transmite în copie celeilalte părți.

33.

Fiecare parte transmite celeilalte părți o copie a răspunsurilor sale la întrebările adresate de grupul de experți. Fiecare parte are posibilitatea să prezinte observații în scris la răspunsul celeilalte părți în termen de cinci zile de la data primirii respectivei copii.

XII.   Înlocuirea experților

34.

În cazul în care oricare dintre membrii grupului de experți inițial se retrage, nu poate participa sau trebuie să fie înlocuit din alte motive în cadrul procedurilor grupului de experți în temeiul articolului 16.18 din acord, se aplică mutatis mutandis articolul 16.18 alineatul (4) din acord.

35.

În cazul în care o parte consideră că un expert nu respectă cerințele codului de conduită și că, din acest motiv, ar trebui să fie înlocuit, partea respectivă comunică acest lucru celeilalte părți, în termen de 15 zile de la data la care a obținut dovezi suficiente privind încălcarea de către expert a cerințelor prevăzute în codul de conduită.

36.

În cazul în care una dintre părți consideră că un expert, altul decât președintele, nu respectă cerințele codului de conduită, părțile se consultă și, în cazul în care ajung la un acord, selectează un expert nou în conformitate cu punctul 34.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește necesitatea de a înlocui un expert, oricare dintre părți poate solicita ca această chestiune să fie supusă atenției președintelui grupului de experți, a cărui decizie este definitivă.

Dacă, în urma acestei solicitări, președintele constată că expertul nu respectă cerințele codului de conduită, un nou expert va fi selectat în conformitate cu punctul 34.

37.

În cazul în care una dintre părți consideră că președintele grupului de experți nu respectă cerințele codului de conduită, părțile se consultă și, în cazul în care ajung la un acord, selectează un președinte nou în conformitate cu punctul 34.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la necesitatea de a înlocui președintele, oricare dintre părți poate solicita ca respectiva chestiune să fie transmisă spre soluționare celorlalți doi experți. Experții hotărăsc, în termen de cel mult 10 zile de la data transmiterii solicitării, dacă este necesară înlocuirea președintelui grupului de experți. Hotărârea experților cu privire la necesitatea de a înlocui președintele este definitivă.

Dacă experții decid că președintele nu respectă cerințele codului de conduită, se va selecta un președinte nou în conformitate cu punctul 34.

38.

Procedurile se suspendă pe durata desfășurării procedurilor prevăzute la punctele 34-37.

XIII.   Confidențialitate

39.

Grupul de experți și părțile tratează drept confidențiale orice informații prezentate de o parte grupului de experți pe care partea respectivă le-a desemnat drept confidențiale. În cazul în care o parte transmite grupului de experți o versiune confidențială a memoriului său, aceasta, la cererea celeilalte părți, furnizează, în termen de 20 de zile de la data solicitării, o versiune neconfidențială a memoriului, care poate fi făcută publică. Nicio dispoziție din prezentul regulament de procedură nu împiedică o parte să își facă publice propriile memorii în măsura în care nu dezvăluie nicio informație desemnată de cealaltă parte ca fiind confidențială. Grupul de experți se reunește în sesiuni închise publicului atunci când observațiile și pledoariile uneia dintre părți conțin informații confidențiale. Grupul de experți și părțile păstrează caracterul confidențial al audierilor organizate de grupul de experți, atunci când acestea se desfășoară în sesiuni închise publicului.

XIV.   Contactele ex parte

40.

Grupul de experți nu se întâlnește și nu comunică cu o parte în absența celeilalte părți.

41.

Niciun expert nu poate discuta un aspect al obiectului procedurii cu o parte sau ambele părți în absența celorlalți experți.

XV.   Comunicări amicus curiae

42.

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel în termen de trei zile de la data instituirii grupului de experți, acesta poate primi memorii nesolicitate din partea oricăror persoane fizice ale unei părți sau a oricăror persoane juridice stabilite pe teritoriul unei părți, care sunt independente de guvernele părților, cu condiția ca respectivele memorii să fie primite în termen de 10 zile de la data instituirii grupului de experți.

43.

Memoriile trebuie să fie concise și să conțină maximum 15 pagini scrise la două rânduri și să fie relevante, în mod direct, pentru o chestiune de fapt sau de drept aflată în atenția grupului de experți. Memoriile conțin o descriere a persoanei care le furnizează, inclusiv:

(a)

în cazul unei persoane fizice, cetățenia acesteia; și

(b)

în cazul unei persoane juridice, locul de rezidență, natura activităților sale, statutul său juridic, obiectivele sale generale și sursa sa de finanțare.

Orice persoană specifică în cadrul memoriilor natura interesului pe care îl are în ceea ce privește procedura. Memoriile în cauză se redactează în limbile alese de părți, în conformitate cu punctele 45 și 46 din prezentul regulament de procedură.

44.

Grupul de experți va include în raportul său toate memoriile pe care le-a primit în conformitate cu punctele 42 și 43. Grupul de experți nu este obligat să abordeze în raportul său argumentele formulate în cadrul acestor memorii. Memoriile se transmit părților pentru ca acestea să formuleze observații. Observațiile părților care au fost transmise grupului de experți în termen de 30 de zile vor fi luate în considerare de către grup.

XVI.   Limbă și traducere

45.

În cadrul consultărilor menționate la articolul 16.17 din acord și cel târziu până la reuniunea de organizare menționată la punctul 5, părțile depun eforturi pentru a ajunge la un acord în privința unei limbi de lucru comune care să fie utilizată în cadrul procedurilor de pe rolul grupului de experți. Fiecare parte notifică celeilalte părți, în termen de cel mult 90 de zile de la adoptarea prezentului regulament de procedură de către comitet, în conformitate cu articolul 16.18 alineatul (2) din acord, o listă de limbi preferate. Lista trebuie să cuprindă cel puțin o limbă de lucru a OMC.

46.

În cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la un acord în privința unei limbi de lucru comune, fiecare parte își transmite memoriile în limba aleasă, furnizând în același timp o traducere într-una din limbile de lucru ale OMC, notificată de cealaltă parte în conformitate cu punctul 45, după caz. Partea responsabilă de organizarea audierii va asigura interpretarea comunicărilor orale în aceeași limbă de lucru a OMC, după caz.

47.

Raportul intermediar și final al grupului de experți se emite în limba comună de lucru. În cazul în care părțile nu au convenit asupra unei limbi de lucru comune, raportul intermediar și cel final al grupului de experți se redactează într-una dintre limbile de lucru ale OMC menționate la punctul 46.

48.

Oricare dintre părți poate prezenta comentarii cu privire la exactitatea oricărei versiuni traduse a unui document elaborat în conformitate cu prezentul regulament de procedură.

49.

În cazul în care este necesară traducerea sau interpretarea observațiilor scrise și orale ale unei părți în limba de lucru relevantă a OMC, partea respectivă suportă costurile aferente.

XVII.   Raportul grupului de experți

50.

Grupul de experți prezintă părților un raport intermediar și un raport final în conformitate cu articolul 16.18 alineatul (5) din acord. Raportul final este pus la dispoziția publicului. Grupul de experți nu ar trebui să își divulge raportul înainte de publicarea de către părți.

XVIII.   Revizuire

51.

Regulamentul de procedură poate fi revizuit, cu acordul părților.

Rectificări

8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/130


Rectificare la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 275 din 25 octombrie 2003 )

(Ediția specială în limba română, capitolul 15, volumul 010, p. 78)

1.

La pagina 32, în titlu:

în loc de:

de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului”,

se citește:

de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului”.

2.

La pagina 32, considerentul 1:

în loc de:

„(1)

Cartea verde privind comercializarea drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene a generat o dezbatere în întreaga Europă privind oportunitatea și posibila funcționare a comercializării drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene. Programul european privind schimbările climatice a evaluat politicile și măsurile comunitare prin intermediul unui proces care implică multipli factori interesați, incluzând un sistem de comercializare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră (sistem comunitar) bazat pe cartea verde. În concluziile sale din 8 martie 2001, Consiliul a recunoscut importanța specială a Programului european privind schimbările climatice și a lucrărilor bazate pe cartea verde și a subliniat nevoia urgentă de acțiuni concrete la nivel comunitar.”,

se citește:

„(1)

Cartea verde privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană a generat o dezbatere în întreaga Europă privind oportunitatea și posibila funcționare a comercializării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene. Programul european privind schimbările climatice a evaluat politicile și măsurile comunitare prin intermediul unui proces care implică multipli factori interesați, inclusiv o schemă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (denumită în continuare „schema comunitară”) bazată pe Cartea verde. În concluziile sale din 8 martie 2001, Consiliul a recunoscut importanța specială a Programului european privind schimbările climatice și a lucrărilor bazate pe cartea verde și a subliniat nevoia urgentă a unor acțiuni concrete la nivel comunitar.”

3.

La pagina 32, considerentul 2:

în loc de:

„(2)

Al șaselea program comunitar de acțiune privind mediul instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) identifică modificările climatice ca prioritate de acțiune și prevede stabilirea unui sistem de comercializare a drepturilor de emisie la nivel comunitar până în 2005. Programul respectiv recunoaște angajamentul asumat de Comunitate privind realizarea unei reduceri cu 8 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2008-2012 în comparație cu nivelurile din 1990 și că, pe termen lung, este necesar să se reducă emisiile globale de gaze cu efect de seră cu aproximativ 70 % față de nivelurile din 1990.

se citește:

„(2)

Al șaselea program comunitar de acțiune privind mediul instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) identifică modificările climatice ca prioritate de acțiune și prevede stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii la nivel comunitar până în 2005. Programul respectiv recunoaște angajamentul asumat de Comunitate privind realizarea unei reduceri cu 8 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2008-2012 în comparație cu nivelurile din 1990 și că, pe termen lung, este necesar să se reducă emisiile globale de gaze cu efect de seră cu aproximativ 70 % față de nivelurile din 1990.

4.

La pagina 32, considerentul 5:

în loc de:

„(5)

Comunitatea și statele membre au convenit să își îndeplinească împreună angajamentele de a reduce emisiile antropice de gaze cu efect de seră în temeiul Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu Decizia 2002/358/CE. Prezenta directivă are ca obiectiv aducerea unei contribuții la îndeplinirea mai eficientă a angajamentelor Comunității Europene și ale statelor membre prin intermediul unei piețe europene eficiente a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, în condițiile unei diminuări cât mai reduse a dezvoltării economice și a ocupării forței de muncă.”,

se citește:

„(5)

Comunitatea și statele membre au convenit să își îndeplinească împreună angajamentele de a reduce emisiile antropice de gaze cu efect de seră în temeiul Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu Decizia 2002/358/CE. Prezenta directivă are ca obiectiv aducerea unei contribuții la îndeplinirea mai eficientă a angajamentelor Comunității Europene și ale statelor membre prin intermediul unei piețe europene eficiente a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, în condițiile unei diminuări cât mai reduse a dezvoltării economice și a ocupării forței de muncă.”

5.

La pagina 32, considerentul 7:

în loc de:

„(7)

Dispozițiile comunitare privind alocarea cotelor de către statele membre sunt necesare pentru a contribui la menținerea integrității pieței interne și la evitarea denaturării concurenței.”,

se citește:

„(7)

Dispozițiile comunitare privind alocarea certificatelor de emisii de către statele membre sunt necesare pentru a contribui la menținerea integrității pieței interne și la evitarea denaturării concurenței.”

6.

La pagina 33, considerentul 8:

în loc de:

„(8)

Este necesar ca statele membre să țină seama la alocarea cotelor de potențialul activităților care implică procese industriale de reducere a emisiilor.”,

se citește:

„(8)

Este necesar ca statele membre să țină seama la alocarea certificatelor de potențialul activităților care implică procese industriale de reducere a emisiilor.”

7.

La pagina 33, considerentul 9:

în loc de:

„(9)

Statele membre pot dispune, în privința cotelor anulate, emiterea de cote valabile pe o perioadă de cinci ani începând din 2008 către persoane, corespunzătoare reducerilor de emisii realizate de persoanele respective pe teritoriul lor național pe parcursul unei perioade de trei ani începând din 2005.”,

se citește:

„(9)

Statele membre pot dispune, în privința certificatelor anulate, eliberarea unor certificate valabile pe o perioadă de cinci ani începând din 2008 către persoane, corespunzătoare reducerilor de emisii realizate de persoanele respective pe teritoriul lor național pe parcursul unei perioade de trei ani începând din 2005.”

8.

La pagina 33, considerentul 10:

în loc de:

„(10)

Începând de la perioada de cinci ani menționată, transferul cotelor în alt stat membru va implica ajustări corespunzătoare ale unităților cantitative alocate în temeiul Protocolului de la Kyoto.”,

se citește:

„(10)

Începând de la perioada de cinci ani menționată, transferul certificatelor în alt stat membru va implica ajustări corespunzătoare ale unităților cantitative alocate în temeiul Protocolului de la Kyoto.”

9.

La pagina 33, considerentul 11:

în loc de:

„(11)

Este necesar ca statele membre să se asigure că operatorii anumitor activități specificate dețin permise de emisie de gaze cu efect de seră și că aceștia monitorizează și raportează emisiile lor de gaze cu efect de seră specificate în legătură cu activitățile respective.”,

se citește:

„(11)

Este necesar ca statele membre să se asigure că operatorii anumitor activități specificate dețin autorizații de emisii de gaze cu efect de seră și că aceștia monitorizează și raportează emisiile lor de gaze cu efect de seră specificate în legătură cu activitățile respective.”

10.

La pagina 33, considerentul 13:

în loc de:

„(13)

În vederea asigurării transparenței, este necesar ca publicul să aibă acces la informațiile privind alocarea cotelor și la rezultatele monitorizării emisiilor, sub rezerva restricțiilor prevăzute de Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (1).

se citește:

„(13)

În vederea asigurării transparenței, este necesar ca publicul să aibă acces la informațiile privind alocarea certificatelor și la rezultatele monitorizării emisiilor, sub rezerva restricțiilor prevăzute de Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (2).

11.

La pagina 33, considerentul 21:

în loc de:

„(21)

Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (3) instituie un cadru general pentru prevenirea și controlul poluării, pe baza căruia pot fi emise permisele de emisie de gaze cu efect de seră. Este necesară modificarea Directivei 96/61/CE pentru a garanta că nu sunt stabilite valori limită de emisie pentru emisii directe de gaze cu efect de seră din instalații care intră sub incidența prezentei directive și că statele membre pot opta să nu impună cerințe privind eficiența energetică pentru unitățile de combustie sau pentru alte unități care emit dioxid de carbon în teren, fără a aduce atingere oricăror alte cerințe din Directiva 96/61/CE.

se citește:

„(21)

Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (3) instituie un cadru general pentru prevenirea și controlul poluării, pe baza căruia pot fi eliberate autorizațiile de emisii de gaze cu efect de seră. Este necesară modificarea Directivei 96/61/CE pentru a garanta că pentru emisii directe de gaze cu efect de seră din instalații care intră sub incidența prezentei directive nu sunt stabilite valori limită de emisie și că statele membre pot opta să nu impună cerințe privind eficiența energetică pentru unitățile de combustie sau pentru alte unități care emit dioxid de carbon la fața locului, fără a aduce atingere oricăror alte cerințe din Directiva 96/61/CE.

12.

La pagina 34, considerentul 23

în loc de:

„(23)

Este necesar ca procesul de comercializare a cotelor de emisie să fie parte a unui pachet cuprinzător și coerent de politici și de măsuri puse în aplicare la nivelul statelor membre și al Comunității. Fără a aduce atingere aplicării articolelor 87 și 88 din tratat, în cazul în care activitățile intră sub incidența sistemului comunitar, statele membre pot avea în vedere introducerea unor politici de reglementare, fiscale sau de altă natură care urmăresc atingerea acelorași obiective. Este necesar ca revizuirea prezentei directive să ia în considerare măsura în care au fost atinse obiectivele menționate.”,

se citește:

„(23)

Este necesar ca procesul de comercializare a certificatelor să fie parte a unui pachet cuprinzător și coerent de politici și de măsuri puse în aplicare la nivelul statelor membre și al Comunității. Fără a aduce atingere aplicării articolelor 87 și 88 din tratat, în cazul în care activitățile intră sub incidența schemei comunitare, statele membre pot avea în vedere introducerea unor politici de reglementare, fiscale sau de altă natură care urmăresc atingerea acelorași obiective. Este necesar ca revizuirea prezentei directive să ia în considerare măsura în care au fost atinse obiectivele menționate.”

13.

La pagina 34, considerentul 30

în loc de:

„(30)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, instituirea unui sistem comunitar, nu poate fi atins suficient de către statele membre acționând individual și, în consecință, datorită amplorii și efectelor acțiunii propuse, poate fi realizat mai eficient la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat,”,

se citește:

„(30)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, stabilirea unei scheme comunitare, nu poate fi atins suficient de către statele membre acționând individual și, în consecință, datorită amplorii și efectelor acțiunii propuse, poate fi realizat mai eficient la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat,”.

14.

La pagina 34, articolul 1:

în loc de:

„Prezenta directivă instituie un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (denumit în continuare „sistemul comunitar”) pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic.”,

se citește:

„Prin prezenta directivă se stabilește o schemă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (denumită în continuare „schema comunitară”) pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic.”

15.

La pagina 34, articolul 3 litera (a):

în loc de:

„(a)

«cotă» înseamnă orice cotă pentru emiterea unei tone de dioxid de carbon echivalent pe parcursul unei perioade specificate, care este valabilă numai în sensul respectării cerințelor din prezenta directivă și care este transferabilă în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă;”,

se citește:

„(a)

«certificat» înseamnă orice certificat de emisii corespunzător emiterii unei tone de dioxid de carbon echivalent pe parcursul unei perioade determinate, care este valabil numai în sensul respectării cerințelor din prezenta directivă și care este transferabil în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă;”.

16.

La pagina 35, articolul 5 titlu și primul paragraf partea introductivă:

în loc de:

Cererile pentru eliberarea de permise de emisie de gaze cu efect de seră

O cerere înaintată autorității competente pentru eliberarea unui permis de emisie de gaze cu efect de seră cuprinde o descriere a:”,

se citește:

Cererile pentru eliberarea autorizațiilor de emisii de gaze cu efect de seră

O cerere înaintată autorității competente pentru eliberarea unei autorizații de emisii de gaze cu efect de seră cuprinde o descriere a:”.

17.

La pagina 35, articolul 6:

în loc de:

„Articolul 6

Condițiile de acordare și conținutul permiselor de emisie de gaze cu efect de seră

(1)   Autoritatea competentă emite permise de emisie de gaze cu efect de seră acordând autorizația de emisie de gaze cu efect de seră din întreaga instalație sau dintr-o parte a acesteia în cazul în care autoritatea competentă a stabilit că operatorul poate monitoriza și raporta emisiile.

Un permis de emisie de gaze cu efect de seră poate reglementa una sau mai multe instalații din aceeași locație, operate de același operator.

(2)   Permisele de emisie de gaze cu efect de seră conțin următoarele elemente:

(a)

numele și adresa operatorului;

(b)

o descriere a activităților și a emisiilor instalației;

(c)

cerințele de monitorizare, cu specificarea metodelor de monitorizare și a frecvenței acesteia;

(d)

cerințele de raportare și

(e)

obligația de a restitui cote care corespund emisiilor totale ale instalației în fiecare an calendaristic, conform verificărilor efectuate în conformitate cu articolul 15, în termen de patru luni de la sfârșitul anului în cauză.”,

se citește:

„Articolul 6

Condițiile de acordare și conținutul autorizațiilor de emisii de gaze cu efect de seră

(1)   Autoritatea competentă eliberează autorizații de emisii de gaze cu efect de seră autorizând emisiile de gaze cu efect de seră din întreaga instalație sau dintr-o parte a acesteia în cazul în care autoritatea competentă a stabilit că operatorul poate monitoriza și raporta emisiile.

O autorizație de emisii de gaze cu efect de seră poate viza una sau mai multe instalații de pe același amplasament, operate de același operator.

(2)   Autorizațiile de emisii de gaze cu efect de seră conțin următoarele elemente:

(a)

numele și adresa operatorului;

(b)

o descriere a activităților și a emisiilor instalației;

(c)

cerințele de monitorizare, cu specificarea metodelor de monitorizare și a frecvenței acesteia;

(d)

cerințele de raportare; și

(e)

obligația de a restitui certificate care corespund emisiilor totale ale instalației în fiecare an calendaristic, conform verificărilor efectuate în conformitate cu articolul 15, în termen de patru luni de la sfârșitul anului în cauză.”

18.

La pagina 36, articolul 12 titlu și alineatul (1):

în loc de:

„Articolul 12

Transferul, restituirea și anularea cotelor

(1)   Statele membre garantează posibilitatea transferării cotelor între:

(a)

persoane din cadrul Comunității;

(b)

persoane din cadrul Comunității și persoane din țări terțe, în cazul în care astfel de cote sunt recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, fără alte restricții decât cele din prezenta directivă sau cele adoptate în temeiul acesteia.”,

se citește:

„Articolul 12

Transferul, restituirea și anularea certificatelor

(1)   Statele membre garantează posibilitatea transferării certificatelor între:

(a)

persoane din cadrul Comunității;

(b)

persoane din cadrul Comunității și persoane din țări terțe, în cazul în care astfel de certificate sunt recunoscute în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, fără alte restricții decât cele din prezenta directivă sau cele adoptate în temeiul acesteia.”

19.

La pagina 37, articolul 19 alineatul (2):

în loc de:

„(2)   Orice persoană poate deține cote. Registrul este accesibil publicului și conține evidențe separate în care sunt menționate cotele deținute de fiecare persoană pentru care sau de la care sunt emise sau transferate cote.”,

se citește:

„(2)   Orice persoană poate deține certificate. Registrul este accesibil publicului și conține evidențe separate în care sunt menționate certificatele deținute de fiecare persoană pentru care sau de la care sunt emise sau transferate certificate.”

20.

La pagina 38, articolul 20:

în loc de:

„(1)   Comisia desemnează un administrator central care păstrează un registru independent privind tranzacțiile în care înregistrează emiterea, transferul și anularea cotelor.

(2)   Administratorul central efectuează un control automatizat asupra fiecărei tranzacții din registre prin intermediul registrului independent privind tranzacțiile pentru a se asigura că nu există neregularități legate de emiterea, transferul și anularea cotelor.

(3)   În cazul în care în urma controlului automatizat sunt identificate neregularități, administratorul central informează statul membru sau statele membre în cauză, care nu înregistrează tranzacțiile respective și nici alte tranzacții ulterioare legate de cotele în cauză până la remedierea neregularităților.”,

se citește:

„(1)   Comisia desemnează un administrator central care păstrează un registru independent privind tranzacțiile în care înregistrează emiterea, transferul și anularea certificatelor.

(2)   Administratorul central efectuează un control automatizat asupra fiecărei tranzacții din registre prin intermediul registrului independent privind tranzacțiile pentru a se asigura că nu există neregularități legate de emiterea, transferul și anularea certificatelor.

(3)   În cazul în care în urma controlului automatizat sunt identificate neregularități, administratorul central informează statul membru sau statele membre în cauză, care nu înregistrează tranzacțiile respective și nici alte tranzacții ulterioare legate de certificatele în cauză până la remedierea neregularităților.”

21.

La pagina 39, articolul 25 titlu și alineatul (1):

în loc de:

„Articolul 25

Legătura cu alte sisteme de comercializare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră

(1)   Este necesar să fie încheiate acorduri cu țările terțe enumerate în anexa B la Protocolul de la Kyoto care au ratificat protocolul pentru a asigura recunoașterea reciprocă a cotelor în sistemul comunitar și în alte sisteme de comercializare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră în conformitate cu normele prevăzute la articolul 300 din tratat.”,

se citește:

„Articolul 25

Legătura cu alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

(1)   Ar trebui să fie încheiate acorduri cu țările terțe enumerate în anexa B la Protocolul de la Kyoto care au ratificat protocolul pentru a asigura recunoașterea reciprocă a certificatelor în schema comunitară și în alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu normele prevăzute la articolul 300 din tratat.”

22.

La pagina 39, articolul 26:

în loc de:

„La articolul 9 alineatul (3) din Directiva 96/91/CE se adaugă următoarele paragrafe:

«În cazul în care emisiile de gaz cu efect de seră dintr-o instalație sunt specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (*1) în legătură cu o activitate desfășurată în instalația respectivă, permisul include o valoare limită pentru emisii directe de astfel de gaz numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă.

Pentru activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, statele membre pot opta să nu impună cerințele privind randamentul energetic pentru unitățile de ardere sau pentru alte unități care emit dioxid de carbon la fața locului.

După caz, autoritățile competente modifică permisul în mod adecvat.

Cele trei paragrafe precedente nu se aplică instalațiilor care sunt excluse temporar din sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră din cadrul Comunității în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE.

se citește:

„La articolul 9 alineatul (3) din Directiva 96/91/CE se adaugă următoarele paragrafe:

«În cazul în care emisiile de gaz cu efect de seră dintr-o instalație sunt specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (*2) în legătură cu o activitate desfășurată în instalația respectivă, autorizația include o valoare limită pentru emisii directe de astfel de gaz numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă.

Pentru activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, statele membre pot opta să nu impună cerințele privind randamentul energetic pentru unitățile de ardere sau pentru alte unități care emit dioxid de carbon la fața locului.

După caz, autoritățile competente modifică autorizația în mod corespunzător.

Cele trei paragrafe precedente nu se aplică instalațiilor care sunt excluse temporar din schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din cadrul Comunității în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE.


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/139


Rectificare la Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în temeiul mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 13 noiembrie 2004 )

(Ediția specială în limba română, capitolul 15, volumul 012, p. 61)

1.

La pagina 18, titlul:

în loc de:

Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în temeiul mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto”,

se citește:

Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în temeiul mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto”.

2.

La pagina 21, articolul 1 punctul 3 referitor la înlocuirea articolului 17 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 17

Accesul la informații

În conformitate cu Directiva 2003/4/CE, se pun la dispoziția publicului deciziile privind alocarea de cote, informațiile privind activitățile bazate pe proiecte la care un stat membru participă sau permite entităților publice sau private să participe și rapoartele privind emisiile cerute în conformitate cu permisul de emisii de gaze cu efect de seră și care sunt deținute de autoritatea competentă.”

,

se citește:

„Articolul 17

Accesul la informații

În conformitate cu Directiva 2003/4/CE, se pun la dispoziția publicului deciziile privind alocarea de certificate, informațiile privind activitățile bazate pe proiecte la care un stat membru participă sau permite entităților publice sau private să participe și rapoartele privind emisiile cerute în conformitate cu autorizația de emisii de gaze cu efect de seră și care sunt deținute de autoritatea competentă.”


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/140


Rectificare la Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 8 din 13 ianuarie 2009 )

1.

La pagina 3, titlul:

în loc de:

Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității”,

se citește:

Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității”.

2.

La pagina 8, articolul 1 punctul 4 referitor la introducerea articolelor 3c, 3d, 3e și 3f în Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 3c

Cantitatea totală de cote pentru aviație

(1)   În perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012, cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată operatorilor de aeronave este echivalentă cu 97 % din emisiile istorice din aviație.

(2)   În perioada menționată la articolul 11 alineatul (2), care începe la 1 ianuarie 2013, și, dacă nu există nicio modificare în urma revizuirii menționate la articolul 30 alineatul (4), pentru fiecare perioadă ulterioară, cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată operatorilor de aeronave este echivalentă cu 95 % din suma emisiilor istorice din aviație, înmulțită cu numărul de ani din perioada în cauză.

Acest procent poate fi revizuit în cadrul revizuirii generale a prezentei directive.

(3)   Comisia revizuiește cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată operatorilor de aeronave în conformitate cu articolul 30 alineatul (4).

(4)   Până la 2 august 2009, Comisia decide cu privire la emisiile istorice din aviație, pe baza celor mai fiabile date disponibile, inclusiv a estimărilor bazate pe informații privind traficul real. Respectiva decizie va fi evaluată în cadrul comitetului menționat la articolul 23 alineatul (1).

Articolul 3d

Metoda de alocare prin licitație a cotelor pentru aviație

(1)   Un procent de 15 % din cote este supus licitației în perioada menționată la articolul 3c alineatul (1).

(2)   De la 1 ianuarie 2013, procentul de 15 % din cote va fi licitat. Acest procent poate fi mărit în cadrul revizuirii generale a prezentei directive.

(3)   Se adoptă un regulament care să conțină dispoziții detaliate privind licitarea de către statele membre a cotelor care nu trebuie eliberate cu titlu gratuit, în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol sau cu articolul 3f alineatul (8). Numărul de cote care urmează să fie licitate în fiecare perioadă de către fiecare stat membru este proporțional cu partea ce îi revine statului în cauză din cantitatea totală de emisii atribuite aviației pentru toate statele membre, pentru anul de referință, comunicate în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) și verificate în conformitate cu articolul 15. Pentru perioada menționată la articolul 3c alineatul (1), anul de referință este 2010, iar pentru fiecare perioadă ulterioară menționată la articolul 3c, anul de referință este anul calendaristic care se încheie cu 24 luni înainte de începerea perioadei care face obiectul licitației.

Regulamentul respectiv, destinat să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(4)   Statelor membre le revine sarcina de a determina destinația veniturilor obținute în urma licitării cotelor. Aceste venituri ar trebui să fie utilizate pentru a face față schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, inter alia, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la impactul schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor și al adaptării, inclusiv, în special, în domeniul aeronautic și al transportului aerian, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse și pentru a acoperi cheltuielile de administrare a sistemului comunitar. Veniturile obținute în urma licitației ar trebui afectate, de asemenea, finanțării contribuțiilor la Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, precum și măsurilor de evitare a despăduririi.

Statele membre informează Comisia cu privire la acțiunile adoptate în temeiul prezentului alineat.

(5)   Informațiile furnizate Comisiei în temeiul prezentei directive nu eliberează statele membre de obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat.

Articolul 3e

Alocarea și eliberarea de cote pentru operatorii de aeronave

(1)   Pentru fiecare perioadă menționată la articolul 3c, fiecare operator de aeronave poate solicita alocarea unor cote destinate să fie alocate cu titlu gratuit. O cerere poate fi efectuată prin prezentarea către autoritatea competentă din statul membru de administrare a datelor verificate tonă-kilometru pentru activitățile de aviație enumerate în anexa I și efectuate de operatorul de aeronave în cauză pentru anul monitorizat. În sensul prezentului articol, anul monitorizat este anul calendaristic care se încheie cu douăzeci și patru de luni înainte de începutul perioadei la care se referă, în conformitate cu anexele IV și V, sau 2010, în ceea ce privește perioada menționată la articolul 3c alineatul (1). Orice cerere se efectuează cu cel puțin 21 de luni înainte de începerea perioadei la care se referă sau până la 31 martie 2011, în ceea ce privește perioada menționată la articolul 3c alineatul (1).

(2)   Cu cel puțin 18 luni înainte de începerea perioadei pentru care se depune cererea sau, în ceea ce privește perioada prevăzută la articolul 3c alineatul (1), până la 30 iunie 2011, statele membre prezintă Comisiei cererile primite în temeiul alineatului (1).

(3)   Cu cel puțin 15 luni înainte de începerea fiecărei perioade menționate la articolul 3c alineatul (2) sau, în ceea ce privește perioada menționată la articolul 3c alineatul (1), până la 30 septembrie 2011, Comisia calculează și adoptă o decizie prin care stabilește:

(a)

cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată pentru perioada respectivă, în conformitate cu articolul 3c;

(b)

numărul de cote care urmează să fie licitat pentru perioada în cauză, în conformitate cu articolul 3d;

(c)

numărul de cote din rezerva specială a operatorilor de aeronave pentru perioada respectivă, în conformitate cu articolul 3f alineatul (1);

(d)

numărul de cote ce vor fi alocate cu titlu gratuit în perioada respectivă prin scăderea numărului de cote menționate la literele (b) și (c) din cantitatea totală de cote stabilite în temeiul literei (a); și

(e)

indicatorul ce va fi folosit pentru alocarea cotelor cu titlu gratuit operatorilor de aeronave ale căror cereri au fost înaintate Comisiei în conformitate cu alineatul (2).

Indicatorul menționat la litera (e), exprimat în cote per tonă-kilometru, se calculează prin împărțirea numărului de cote menționate la litera (d) la suma datelor tonă-kilometru incluse în cererile prezentate Comisiei în conformitate cu alineatul (2).

(4)   În termen de trei luni de la data la care Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatului (3), fiecare stat membru de administrare calculează și publică:

(a)

numărul total de cote alocate, pentru perioada respectivă, fiecărui operator de aeronavă a cărui cerere a prezentat-o Comisiei în conformitate cu alineatul (2), calculat prin înmulțirea datelor tonă-kilometru din cerere cu indicatorul menționat la alineatul (3) litera (e); și

(b)

cotele alocate fiecărui operator de aeronave pentru fiecare an, care se stabilesc prin împărțirea numărului total de cote alocate pentru perioada respectivă, calculat în conformitate cu litera (a), la numărul de ani din perioada în care operatorul de aeronave respectiv întreprinde o activitate de aviație specificată în anexa I.

(5)   Până la 28 februarie 2012 și, ulterior, până la data de 28 februarie a fiecărui an, autoritatea competentă a statului membru de administrare eliberează, pentru fiecare operator de aeronave, numărul de cote alocate respectivului operator pentru anul respectiv în temeiul prezentului articol sau al articolului 3f.

Articolul 3f

Rezervă specială pentru anumiți operatori de aeronave

(1)   Pentru fiecare perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2), 3 % din cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată se atribuie unei rezerve speciale pentru operatorii de aeronave:

(a)

care încep desfășurarea unei activități de aviație care se încadrează în anexa I după anul de monitorizare pentru care datele tonă-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) în privința unei perioade menționate la articolul 3c alineatul (2); fie

(b)

ale căror date tonă-kilometru cresc anual în medie cu peste 18 % între anul de monitorizare pentru care au fost prezentate datele tonă-kilometru în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) pentru perioada menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade,

și a căror activitate prevăzută la litera (a) sau a căror activitate suplimentară în conformitate cu litera (b) nu este o continuare integrală sau parțială a unei activități de aviație desfășurată anterior de un alt operator de aeronave.

(2)   Un operator de aeronave care este eligibil în temeiul alineatului (1) poate solicita alocarea cu titlu gratuit a unor cote din rezerva specială prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă din statul său membru de administrare. Orice cerere se depune până la 30 iunie în cel de-al treilea an al perioadei menționate la articolul 3c alineatul (2) la care se referă.

Alocarea cotelor către un operator de aeronave în temeiul alineatului (1) litera (b) nu depășește 1 000 000 de cote.

(3)   O cerere în temeiul alineatului (2):

(a)

include datele verificate tonă-kilometru în conformitate cu anexele IV și V pentru activitățile de aviație menționate în anexa I efectuate de operatorul de aeronave în al doilea an calendaristic al perioadei menționate la articolul 3c alineatul (2) la care se referă cererea;

(b)

furnizează dovezi privind îndeplinirea criteriilor de eligibilitate prevăzute la alineatul (1); precum și

(c)

în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (b), atestă:

(i)

creșterea procentului în tone-kilometru realizată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care datele tone-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) cu privire la o perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade;

(ii)

creșterea absolută în tone-kilometru realizată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care datele tone-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) cu privire la o perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade; precum și

(iii)

creșterea absolută în tone-kilometru realizată de acel operator de aeronave între anul de monitorizare pentru care datele tone-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) cu privire la o perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade care depășește procentul precizat la alineatul (1) litera (b).

(4)   Cel târziu după șase luni de la termenul prevăzut pentru prezentarea cererilor în conformitate cu alineatul (2), statele membre înaintează Comisiei cererile primite în temeiul acelui alineat.

(5)   Cel târziu după 12 luni de la termenul prevăzut pentru prezentarea cererilor în temeiul alineatului (2), Comisia decide care este indicatorul care va fi utilizat pentru alocarea cotelor cu titlu gratuit operatorilor de aeronave ale căror cereri au fost trimise Comisiei în conformitate cu alineatul (4).

Sub rezerva alineatului (6), indicatorul este calculat prin împărțirea numărului de cote din rezerva specială la suma:

(a)

datelor tonă-kilometru, în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (a), incluse în cererile trimise Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (a) și cu alineatul (4); precum și

(b)

creșterii absolute în tone-kilometru care depășește procentul menționat la alineatul (1) litera (b) în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (b) incluse în cererile trimise Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (c) punctul (iii) și cu alineatul (4).

(6)   Calcularea indicatorului menționat la alineatul (5) nu are drept rezultat o alocare anuală per tonă-kilometru mai mare decât alocarea anuală per tonă-kilometru operatorilor de aeronave în conformitate cu articolul 3e alineatul (4).

(7)   În termen de trei luni de la data la care Comisia adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (5), fiecare stat membru de administrare calculează și publică:

(a)

alocarea cotelor din rezerva specială fiecărui operator de aeronave a cărui cerere a fost trimisă Comisiei în conformitate cu alineatul (4). Această alocare este calculată prin înmulțirea indicatorului menționat la alineatul (5) cu:

(i)

în cazul unui operator de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (a), datele tonă-kilometru incluse în cererea trimisă Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (a) și alineatul (4);

(ii)

în cazul unui operator de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (b), creșterea absolută în tone-kilometru care depășește procentul precizat la alineatul (1) litera (b) care figurează în cererea trimisă Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (c) punctul (iii) și cu alineatul (4); precum și

(b)

cotele alocate fiecărui operator de aeronave pentru fiecare an, care se stabilesc prin împărțirea alocării de cote prevăzute la litera (a) la numărul de ani calendaristici compleți rămași din perioada menționată la articolul 3c alineatul (2) la care se referă alocarea.

(8)   Cotele nealocate din rezerva specială sunt supuse licitației de statele membre.

(9)   Comisia poate stabili norme detaliate în ceea ce privește utilizarea rezervei speciale în conformitate cu acest articol, inclusiv evaluarea respectării criteriilor de eligibilitate prevăzute la alineatul (1). Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).”

,

se citește:

„Articolul 3c

Cantitatea totală de certificate pentru aviație

(1)   În perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012, cantitatea totală de certificate care se alocă operatorilor de aeronave este echivalentă cu 97 % din emisiile istorice din aviație.

(2)   În perioada menționată la articolul 11 alineatul (2) și care începe la 1 ianuarie 2013 și, dacă nu există nicio modificare în urma revizuirii menționate la articolul 30 alineatul (4), pentru fiecare perioadă ulterioară, cantitatea totală de certificate care se alocă operatorilor de aeronave este echivalentă cu 95 % din emisiile istorice din aviație înmulțite cu numărul de ani din perioada în cauză.

Acest procent poate fi revizuit în cadrul revizuirii generale a prezentei directive.

(3)   Comisia revizuiește cantitatea totală de certificate care se alocă operatorilor de aeronave în conformitate cu articolul 30 alineatul (4).

(4)   Până la 2 august 2009, Comisia decide cu privire la emisiile istorice din aviație, pe baza celor mai fiabile date disponibile, inclusiv a estimărilor bazate pe informații privind traficul real. Respectiva decizie este deliberată în cadrul comitetului menționat la articolul 23 alineatul (1).

Articolul 3d

Metoda de alocare prin licitație a certificatelor pentru aviație

(1)   În perioada menționată la articolul 3c alineatul (1) se licitează 15 % din certificate.

(2)   De la 1 ianuarie 2013, se licitează 15 % din certificate. Acest procent poate fi majorat în cadrul revizuirii generale a prezentei directive.

(3)   Se adoptă un regulament care să conțină dispoziții detaliate privind licitarea de către statele membre a certificatelor care nu trebuie eliberate cu titlu gratuit, în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol sau cu articolul 3f alineatul (8). Numărul de certificate care urmează să fie licitate în fiecare perioadă de către fiecare stat membru este proporțional cu partea ce îi revine statului în cauză din cantitatea totală de emisii atribuite aviației pentru toate statele membre, pentru anul de referință, comunicate în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) și verificate în conformitate cu articolul 15. Pentru perioada menționată la articolul 3c alineatul (1), anul de referință este 2010, iar pentru fiecare perioadă ulterioară menționată la articolul 3c, anul de referință este anul calendaristic care se încheie cu 24 luni înainte de începerea perioadei care face obiectul licitației.

Regulamentul respectiv, destinat să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(4)   Statelor membre le revine sarcina de a determina destinația veniturilor obținute în urma licitării certificatelor. Aceste venituri ar trebui să fie utilizate pentru a face față schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, inter alia, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor și al adaptării, inclusiv, în special, în domeniul aeronautic și al transportului aerian, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse și pentru a acoperi cheltuielile de administrare a schemei comunitare. Veniturile obținute în urma licitației ar trebui afectate, de asemenea, finanțării contribuțiilor la Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, precum și măsurilor de evitare a despăduririi.

Statele membre informează Comisia cu privire la acțiunile adoptate în temeiul prezentului alineat.

(5)   Informațiile furnizate Comisiei în temeiul prezentei directive nu exonerează statele membre de obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat.

Articolul 3e

Alocarea și eliberarea de certificate pentru operatorii de aeronave

(1)   Pentru fiecare perioadă menționată la articolul 3c, fiecare operator de aeronave poate solicita alocarea unor certificate care se alocă cu titlu gratuit. O cerere poate fi efectuată prin prezentarea către autoritatea competentă din statul membru de administrare a datelor verificate tonă-kilometru pentru activitățile de aviație enumerate în anexa I și efectuate de operatorul de aeronave în cauză pentru anul monitorizat. În sensul prezentului articol, anul monitorizat este anul calendaristic care se încheie cu douăzeci și patru de luni înainte de începutul perioadei la care se referă, în conformitate cu anexele IV și V, sau 2010, în ceea ce privește perioada menționată la articolul 3c alineatul (1). Orice cerere se efectuează cu cel puțin 21 de luni înainte de începerea perioadei la care se referă sau până la 31 martie 2011, în ceea ce privește perioada menționată la articolul 3c alineatul (1).

(2)   Cu cel puțin 18 luni înainte de începerea perioadei pentru care se depune cererea sau, în ceea ce privește perioada prevăzută la articolul 3c alineatul (1), până la 30 iunie 2011, statele membre prezintă Comisiei cererile primite în temeiul alineatului (1).

(3)   Cu cel puțin 15 luni înainte de începerea fiecărei perioade menționate la articolul 3c alineatul (2) sau, în ceea ce privește perioada menționată la articolul 3c alineatul (1), până la 30 septembrie 2011, Comisia calculează și adoptă o decizie prin care stabilește:

(a)

cantitatea totală de certificate care se alocă pentru perioada respectivă, în conformitate cu articolul 3c;

(b)

numărul de certificate care se licitează pentru perioada în cauză, în conformitate cu articolul 3d;

(c)

numărul de certificate din rezerva specială a operatorilor de aeronave pentru perioada respectivă, în conformitate cu articolul 3f alineatul (1);

(d)

numărul de certificate care se alocă cu titlu gratuit în perioada respectivă prin scăderea numărului de certificate menționate la literele (b) și (c) din cantitatea totală de cote stabilite în temeiul literei (a); și

(e)

valoarea de referință care se utilizează pentru alocarea certificatelor cu titlu gratuit operatorilor de aeronave ale căror cereri au fost prezentate Comisiei în conformitate cu alineatul (2).

Valoarea de referință menționată la litera (e), exprimată în certificate per tonă-kilometru, se calculează prin împărțirea numărului de certificate menționate la litera (d) la suma datelor tonă-kilometru incluse în cererile prezentate Comisiei în conformitate cu alineatul (2).

(4)   În termen de trei luni de la data la care Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatului (3), fiecare stat membru de administrare calculează și publică:

(a)

numărul total de certificate alocate, pentru perioada respectivă, fiecărui operator de aeronavă a cărui cerere este prezentată Comisiei în conformitate cu alineatul (2), calculat prin înmulțirea datelor tonă-kilometru din cerere cu valoarea de referință menționată la alineatul (3) litera (e); și

(b)

certificatele alocate fiecărui operator de aeronave pentru fiecare an, care se stabilesc prin împărțirea numărului total de certificate alocate pentru perioada respectivă, calculat în conformitate cu litera (a), la numărul de ani din perioada în care operatorul de aeronave respectiv întreprinde o activitate de aviație specificată în anexa I.

(5)   Până la 28 februarie 2012 și, ulterior, până la data de 28 februarie a fiecărui an, autoritatea competentă a statului membru de administrare eliberează, pentru fiecare operator de aeronave, numărul de certificate alocate respectivului operator pentru anul respectiv în temeiul prezentului articol sau al articolului 3f.

Articolul 3f

Rezervă specială pentru anumiți operatori de aeronave

(1)   Pentru fiecare perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2), 3 % din cantitatea totală de certificate care se alocă este atribuită unei rezerve speciale pentru operatorii de aeronave:

(a)

care încep desfășurarea unei activități de aviație care se încadrează în anexa I după anul de monitorizare pentru care datele tonă-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) în privința unei perioade menționate la articolul 3c alineatul (2); sau

(b)

ale căror date tonă-kilometru cresc anual în medie cu peste 18 % între anul de monitorizare pentru care au fost prezentate datele tonă-kilometru în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) pentru perioada menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade,

și a căror activitate prevăzută la litera (a) sau a căror activitate suplimentară în conformitate cu litera (b) nu este o continuare integrală sau parțială a unei activități de aviație desfășurată anterior de un alt operator de aeronave.

(2)   Un operator de aeronave care este eligibil în temeiul alineatului (1) poate solicita alocarea de certificate cu titlu gratuit din rezerva specială prezentând o cerere autorității competente din statul său membru de administrare. Orice cerere se prezintă până la 30 iunie în cel de al treilea an al perioadei menționate la articolul 3c alineatul (2) la care se referă.

Alocarea de certificate unui operator de aeronave în temeiul alineatului (1) litera (b) nu depășește 1 000 000 de certificate.

(3)   O cerere prezentată în temeiul alineatului (2):

(a)

include datele verificate tonă-kilometru în conformitate cu anexele IV și V pentru activitățile de aviație menționate în anexa I efectuate de operatorul de aeronave în al doilea an calendaristic al perioadei menționate la articolul 3c alineatul (2) la care se referă cererea;

(b)

furnizează dovezi privind îndeplinirea criteriilor de eligibilitate prevăzute la alineatul (1); și

(c)

în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (b), atestă:

(i)

creșterea procentului în tone-kilometru realizată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care datele tone-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) cu privire la o perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade;

(ii)

creșterea absolută în tone-kilometru realizată de operatorul de aeronave între anul de monitorizare pentru care datele tone-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) cu privire la o perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade; precum și

(iii)

creșterea absolută în tone-kilometru realizată de acel operator de aeronave între anul de monitorizare pentru care datele tone-kilometru au fost prezentate în conformitate cu articolul 3e alineatul (1) cu privire la o perioadă menționată la articolul 3c alineatul (2) și al doilea an calendaristic al acelei perioade care depășește procentul precizat la alineatul (1) litera (b).

(4)   În cel mult șase luni de la termenul prevăzut pentru prezentarea cererilor în conformitate cu alineatul (2), statele membre transmit Comisiei cererile primite în temeiul alineatului menționat.

(5)   În cel mult 12 luni de la termenul prevăzut pentru prezentarea cererilor în temeiul alineatului (2), Comisia decide cu privire la valoarea de referință care se utilizează pentru alocarea certificatelor cu titlu gratuit operatorilor de aeronave ale căror cereri au fost transmise Comisiei în conformitate cu alineatul (4).

Sub rezerva alineatului (6), valoarea de referință se calculează prin împărțirea numărului de certificate din rezerva specială la suma:

(a)

datelor tonă-kilometru, în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (a), incluse în cererile transmise Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (a) și cu alineatul (4); și

(b)

creșterii absolute în tone-kilometru care depășește procentul menționat la alineatul (1) litera (b) în cazul operatorilor de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (b) incluse în cererile transmise Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (c) punctul (iii) și cu alineatul (4).

(6)   Calcularea indicatorului menționat la alineatul (5) nu are drept rezultat o alocare anuală per tonă-kilometru mai mare decât alocarea anuală per tonă-kilometru operatorilor de aeronave în conformitate cu articolul 3e alineatul (4).

(7)   În termen de trei luni de la data la care Comisia adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (5), fiecare stat membru de administrare calculează și publică:

(a)

alocarea de certificate din rezerva specială pentru fiecare operator de aeronave a cărui cerere a fost transmisă Comisiei în conformitate cu alineatul (4). Această alocare este calculată prin înmulțirea valorii de referință menționate la alineatul (5) cu:

(i)

în cazul unui operator de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (a), datele tonă-kilometru incluse în cererea transmisă Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (a) și alineatul (4);

(ii)

în cazul unui operator de aeronave care se încadrează la alineatul (1) litera (b), creșterea absolută în tone-kilometru care depășește procentul precizat la alineatul (1) litera (b) care figurează în cererea transmisă Comisiei în conformitate cu alineatul (3) litera (c) punctul (iii) și cu alineatul (4); și

(b)

certificatele alocate pentru fiecare operator de aeronave pentru fiecare an, care se stabilește prin împărțirea alocării de certificate prevăzute la litera (a) la numărul de ani calendaristici compleți rămași din perioada menționată la articolul 3c alineatul (2) la care se referă alocarea.

(8)   Certificatele din rezerva specială care nu sunt alocate se licitează de către statele membre.

(9)   Comisia poate stabili norme detaliate în ceea ce privește utilizarea rezervei speciale în conformitate cu acest articol, inclusiv evaluarea respectării criteriilor de eligibilitate prevăzute la alineatul (1). Normele respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).”


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/148


Rectificare la Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 140 din 5 iunie 2009 )

1.

La pagina 63, titlul:

în loc de:

Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră”,

se citește:

Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii schemei comunitare de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

2.

La pagina 70, articolul 1 punctul 5 referitor la înlocuirea articolului 4 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 4

Permise de emisii de gaze cu efect de seră

Statele membre se asigură că, de la 1 ianuarie 2005, nicio instalație nu realizează niciuna dintre activitățile enumerate în anexa I care generează emisii specificate pentru activitatea în cauză, cu excepția cazurilor în care operatorul deține un permis eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu articolele 5 și 6, sau dacă instalația este exclusă din sistemul comunitar în temeiul articolului 27. Acestea se aplică și în cazul instalațiilor care intră sub incidența articolului 24.”

,

se citește:

„Articolul 4

Autorizații de emisii de gaze cu efect de seră

Statele membre se asigură că, de la 1 ianuarie 2005, nicio instalație nu desfășoară niciuna dintre activitățile enumerate în anexa I care generează emisii specificate pentru activitatea în cauză, cu excepția cazurilor în care operatorul deține o autorizație eliberată de autoritatea competentă în conformitate cu articolele 5 și 6, sau dacă instalația este exclusă din schema comunitară în temeiul articolului 27. Acestea se aplică și în cazul instalațiilor care intră sub incidența articolului 24.”

3.

La pagina 70, articolul 1 punctul 7 litera (b) referitor la înlocuirea alineatului (2) litera (c) de la articolul 6 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(c)

un plan de monitorizare care respectă cerințele regulamentului menționat la articolul 14. Statele membre pot permite operatorilor să actualizeze planurile de monitorizare fără a schimba permisul. Operatorii prezintă autorității competente, în vederea aprobării, toate planurile de monitorizare actualizate.”,

se citește:

„(c)

un plan de monitorizare care respectă cerințele regulamentului menționat la articolul 14. Statele membre pot permite operatorilor să actualizeze planurile de monitorizare fără să schimbe autorizația. Operatorii prezintă autorității competente, în vederea aprobării, toate planurile de monitorizare actualizate.”

4.

La pagina 70, articolul 1 punctul 8 referitor la înlocuirea articolului 7 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 7

Modificări privind instalațiile

Operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcționarea, extinderea sau reducerea semnificativă a capacității instalației care ar putea impune revizuirea permisului de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă revizuiește permisul. În cazul în care survine o modificare a identității operatorului instalației, autoritatea competentă revizuiește permisul astfel încât acesta să includă numele și adresa noului operator.”

,

se citește:

„Articolul 7

Modificări privind instalațiile

Operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcționarea, extinderea sau reducerea semnificativă a capacității instalației care ar putea impune revizuirea autorizației de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă revizuiește autorizația. În cazul în care survine o modificare a identității operatorului instalației, autoritatea competentă revizuiește autorizația astfel încât acesta să includă numele și adresa noului operator.”

5.

La pagina 70, articolul 1 punctul 9 referitor la înlocuirea articolului 9 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 9

Cantitatea de cote emise la nivel comunitar

Cantitatea de cote emise anual la nivel comunitar începând din 2013 se diminuează linear pornind de la mijlocul perioadei 2008-2012. Cantitatea respectivă se reduce cu un factor linear de 1,74 % în raport cu cantitatea medie anuală totală a cotelor emise de statele membre în conformitate cu deciziile Comisiei privind planurile naționale de alocare pentru perioada 2008-2012.

Comisia publică, până la 30 iunie 2010, cantitatea totală la nivel comunitar a cotelor pentru 2013, pe baza totalului cantităților cotelor emise sau care urmează a fi emise de statele membre în conformitate cu deciziile Comisiei privind planurile naționale de alocare pentru perioada 2008-2012.

Comisia reexaminează factorul linear și prezintă o propunere, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului începând cu 2020, în vederea adoptării unei decizii până în 2025.”

,

se citește:

„Articolul 9

Cantitatea de certificate emise la nivel comunitar

Cantitatea de certificate emise anual la nivel comunitar începând din 2013 se diminuează linear pornind de la mijlocul perioadei 2008-2012. Cantitatea respectivă se reduce cu un factor linear de 1,74 % în raport cu cantitatea medie anuală totală a certificatelor emise de statele membre în conformitate cu deciziile Comisiei privind planurile naționale de alocare pentru perioada 2008-2012.

Comisia publică, până la 30 iunie 2010, cantitatea totală la nivel comunitar a certificatelor pentru 2013, pe baza totalului cantităților de certificate emise sau care urmează să fie emise de statele membre în conformitate cu deciziile Comisiei privind planurile naționale de alocare pentru perioada 2008-2012.

Comisia reexaminează factorul linear și prezintă o propunere, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului începând cu 2020, în vederea adoptării unei decizii până în 2025.”

6.

La pagina 71, articolul 1 punctul 10 referitor la introducerea articolului 9a din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 9a

Ajustarea cantității cotelor emise la nivel comunitar

(1)   În ceea ce privește instalațiile incluse în sistemul comunitar în perioada 2008-2012 în temeiul articolului 24 alineatul (1), cantitatea cotelor emise începând cu 1 ianuarie 2013 se ajustează pentru a reflecta cantitatea medie anuală a cotelor emise pentru instalațiile respective în cursul perioadei de includere a acestora, cantitate ajustată cu factorul linear menționat la articolul 9.

(2)   În ceea ce privește instalațiile care desfășoară activitățile menționate în anexa I, incluse în sistemul comunitar doar începând cu 2013, statele membre se asigură că operatorii acestor instalații prezintă autorității competente date privind emisiile, argumentate corespunzător și verificate în mod independent, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare la ajustarea cantității de cote care trebuie emise la nivel comunitar.

Toate aceste date se prezintă până la 30 aprilie 2010 autorităților competente vizate, în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul articolului 14 alineatul (1).

În cazul în care datele prezentate sunt justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă informează în acest sens Comisia până la 30 iunie 2010, iar cantitatea cotelor care trebuie emise, ajustată cu factorul linear menționat la articolul 9, se ajustează în consecință. În cazul instalațiilor care generează alte gaze cu efect de seră decât CO2, autoritatea competentă poate notifica o cantitate mai mică de emisii în conformitate cu potențialul lor de reducere a emisiilor acestor instalații.

(3)   Comisia publică cantitățile ajustate menționate la alineatele (1) și (2) până la 30 septembrie 2010.

(4)   În ceea ce privește instalațiile excluse din sistemul comunitar în conformitate cu articolul 27, cantitatea de cote care urmează să fie emise la nivel comunitar începând cu1 ianuarie 2013 se ajustează descrescător pentru a reflecta emisiile medii anuale verificate provenite de la aceste instalații în perioada 2008-2010, ajustate cu factorul linear menționat la articolul 9.”

,

se citește:

„Articolul 9a

Ajustarea cantității de certificate emise la nivel comunitar

(1)   În ceea ce privește instalațiile incluse în schema comunitară în perioada 2008-2012 în temeiul articolului 24 alineatul (1), cantitatea de certificate emise începând cu 1 ianuarie 2013 se ajustează pentru a reflecta cantitatea medie anuală de certificate emise pentru instalațiile respective în cursul perioadei de includere a acestora, cantitate ajustată cu factorul linear menționat la articolul 9.

(2)   În ceea ce privește instalațiile care desfășoară activitățile menționate în anexa I, incluse în schema comunitară doar începând cu 2013, statele membre se asigură că operatorii acestor instalații prezintă autorității competente date privind emisiile, argumentate corespunzător și verificate în mod independent, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare la ajustarea cantității de certificate care urmează să fie emise la nivel comunitar.

Toate aceste date se prezintă până la 30 aprilie 2010 autorităților competente vizate, în conformitate cu dispozițiile adoptate în temeiul articolului 14 alineatul (1).

În cazul în care datele prezentate sunt justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă informează în acest sens Comisia până la 30 iunie 2010, iar cantitatea de certificate care urmează să fie emise, ajustată cu factorul linear menționat la articolul 9, se ajustează în consecință. În cazul instalațiilor care generează alte gaze cu efect de seră decât CO2, autoritatea competentă poate notifica o cantitate mai mică de emisii în conformitate cu potențialul lor de reducere a emisiilor acestor instalații.

(3)   Comisia publică cantitățile ajustate menționate la alineatele (1) și (2) până la 30 septembrie 2010.

(4)   În ceea ce privește instalațiile excluse din schema comunitară în conformitate cu articolul 27, cantitatea de certificate care urmează să fie emise la nivel comunitar începând cu 1 ianuarie 2013 se ajustează descrescător pentru a reflecta emisiile medii anuale verificate provenite de la aceste instalații în perioada 2008-2010, ajustate cu factorul linear menționat la articolul 9.”

7.

La pagina 71, punctul 11 referitor la înlocuirea articolului 10 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 10

Licitarea cotelor

(1)   Începând din 2013, statele membre scot la licitație toate cotele care nu sunt alocate cu titlu gratuit în conformitate cu articolele 10a și 10c. Până la 31 decembrie 2010, Comisia stabilește și publică cantitatea estimată de cote care urmează să fie licitate.

(2)   Cantitatea totală a cotelor pe care fiecare stat membru urmează să le scoată la licitație se prezintă după cum urmează:

(a)

88 % din cantitatea totală a cotelor de licitat se distribuie între statele membre în ponderi identice cu ponderea deținută de statul membru vizat din totalul emisiilor verificate în cadrul sistemului comunitar pentru 2005 sau media pentru perioada 2005-2007, alegându-se valoarea cea mai ridicată; […]”

,

se citește:

„Articolul 10

Licitarea certificatelor

(1)   Începând din 2013, statele membre scot la licitație toate certificatele care nu sunt alocate cu titlu gratuit în conformitate cu articolele 10a și 10c. Până la 31 decembrie 2010, Comisia stabilește și publică cantitatea estimată de certificate care urmează să fie licitate.

(2)   Cantitatea totală de certificate pe care fiecare stat membru urmează să le scoată la licitație se prezintă după cum urmează:

(a)

88 % din cantitatea totală de certificate de licitat se distribuie între statele membre în ponderi identice cu ponderea deținută de statul membru vizat din totalul emisiilor verificate în cadrul schemei comunitare pentru 2005 sau media pentru perioada 2005-2007, alegându-se valoarea cea mai ridicată; […]”.

8.

La pagina 72, articolul 1 punctul 12 referitor la introducerea articolului 10a din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 10a

Norme comunitare tranzitorii privind alocarea de cote cu titlu gratuit

(1)   Până la 31 decembrie 2010, Comisia adoptă dispoziții integral armonizate de punere în aplicare pentru o alocare armonizată a cotelor menționate la alineatele (4), (5), (7) și (12), inclusiv orice dispoziții necesare unei aplicări armonizate a alineatului (19).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

Măsurile menționate la primul paragraf stabilesc, în măsura posibilului, criteriile de referință ex ante la nivel comunitar pentru a se asigura că modalitățile de alocare încurajează tehnici eficiente din punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al ameliorării randamentului energetic, ținând seama de cele mai eficiente tehnici, de produse de substituție, de procese alternative de producție, de cogenerarea cu un randament ridicat, de recuperarea gazelor reziduale în mod eficient din punct de vedere energetic, de utilizarea biomasei și de captarea și stocarea CO2 în locurile în care există astfel de instalații, fără să se stimuleze creșterea nivelului emisiilor. Sunt interzise alocările cu titlu gratuit pentru producția de energie electrică, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 10c și a energiei electrice produse din gaze reziduale.

Pentru fiecare sector și subsector, în principiu, criteriile de referință sunt calculate mai degrabă pentru produsul finit și nu pentru materiile prime, astfel încât să se maximizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eficiența energetică pe parcursul fiecărui proces de producție din sectorul sau subsectorul în cauză.

La definirea principiilor de stabilire a criteriilor de referință ex ante pentru fiecare sector și subsector, Comisia consultă părțile interesate, inclusiv sectoarele și subsectoarele în cauză.

Din momentul aprobării de către Comunitate a unui acord internațional privind schimbările climatice, care prevede reduceri obligatorii ale emisiilor de gaze cu efect de seră comparabile cu cele ale Comunității, Comisia reexaminează aceste măsuri pentru a se asigura că alocarea cu titlu gratuit este utilizată numai în cazuri pe deplin justificate, având în vedere acordul respectiv.

(2)   Pentru definirea principiilor de stabilire a criteriilor de referință pentru fiecare sector sau subsector, punctul de plecare îl reprezintă performanța medie a 10 % dintre cele mai eficiente instalații dintr-un sector sau subsector comunitar între 2007 și 2008. Comisia consultă persoanele interesate, inclusiv sectoarele și subsectoarele vizate.

Pentru stabilirea criteriilor de referință ex ante, regulamentele adoptate în temeiul articolelor 14 și 15 prevăd norme armonizate de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din procesul de producție.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (4) și (8) și fără a aduce atingere articolului 10c, se interzice alocarea de cote cu titlu gratuit pentru producătorii de energie electrică, pentru instalațiile de captare de CO2, conductele de transport de CO2 sau siturile de stocare a CO2.

(4)   În ceea ce privește producerea de căldură sau răcirea, cotele cu titlu gratuit se alocă pentru sistemele de încălzire centralizată, precum și pentru instalațiile de cogenerare cu randament ridicat, definite de Directiva 2004/8/CE, pentru o cerere justificată din punct de vedere economic. În fiecare an ulterior anului 2013, cantitatea totală a cotelor alocate acestor instalații pentru producția de energie termică se ajustează cu factorul linear menționat la articolul 9.

(5)   Cantitatea anuală maximă de cote utilizată ca bază pentru calcularea cotelor alocate instalațiilor care nu intră sub incidența alineatului (3) și care nu sunt nou intrate nu depășește suma reprezentată de:

(a)

cantitatea totală anuală la nivel comunitar calculată în conformitate cu articolul 9 înmulțită cu ponderea emisiilor provenite de la instalațiile care nu intră sub incidența alineatului (3) din totalul emisiilor medii verificate în perioada 2005-2007 provenite de la instalațiile incluse în sistemul comunitar în perioada 2008-2012; și

(b)

totalul mediei emisiilor anuale verificate ale instalațiilor în 2005-2007, care au fost incluse în sistemul comunitar doar începând cu 2013 și care nu intră sub incidența alineatului (3), ajustat cu factorul linear menționat la articolul 9.

Dacă este cazul, se aplică un factor de corecție transsectorial uniform.

(6)   Statele membre pot, de asemenea, să adopte măsuri financiare în favoarea sectoarelor sau subsectoarelor care sunt considerate a fi expuse unor riscuri semnificative de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a transferării costului dioxidului de carbon în prețul electricității, pentru a compensa aceste costuri și atunci când astfel de măsuri financiare respectă normele aplicabile privind ajutorul de stat și care urmează să fie adoptate în acest domeniu.

Aceste măsuri trebuie să se bazeze pe stabilirea unor criterii de referință ex ante pentru emisiile indirecte de CO2 pe unitatea de producție. Aceste criterii de referință ex ante se calculează, într-un sector sau subsector dat, ca fiind produsul dintre consumul de energie electrică pe unitatea de producție corespunzătoare celei mai eficiente tehnologii disponibile și emisiile de CO2 aferente producției de electricitate relevante la nivel european.

(7)   5 % din cantitatea de cote la nivel comunitar, stabilită în conformitate cu articolele 9 și 9a pentru perioada 2013-2020, constituie o rezervă pentru instalațiile nou intrate, acesta fiind procentul maxim care poate fi alocat instalațiilor nou intrate în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) și, în ceea ce privește normele de aplicare și calendarul, cu articolul 10 alineatul (4), precum și cu dispozițiile de aplicare relevante, statele membre scot la licitație cotele din această rezervă comunitară care nu sunt nici alocate instalațiilor nou intrate, nici utilizate în temeiul alineatului (8), (9) sau (10) din prezentul articol în perioada 2013-2020, ținând seama de cota din rezervă de care au beneficiat instalațiile de pe teritoriul lor.

Cantitățile de cote alocate se ajustează cu factorul linear menționat la articolul 9.

Sunt interzise alocările cu titlu gratuit instalațiilor nou intrate pentru producerea de energie electrică.

Până la 31 decembrie 2010, Comisia adoptă norme armonizate privind aplicarea definiției «instalației nou intrate», în special în raport cu definiția «extinderilor semnificative».

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(8)   Până la 31 decembrie 2015, sunt disponibile maximum 300 de milioane de cote din rezerva instalațiilor nou intrate, pentru a contribui la stimularea elaborării și funcționării unui număr de până la 12 proiecte demonstrative comerciale care vizează captarea și stocarea geologică a CO2 (CSC) sigură din punctul de vedere al mediului, precum și a unor proiecte demonstrative din domeniul tehnologiilor pentru energie din surse regenerabile, desfășurate pe teritoriul Uniunii.

Cotele sunt disponibile pentru a sprijini proiecte demonstrative care prevăd dezvoltarea, în zone cu o amplasare echilibrată din punct de vedere geografic, a unei game ample de tehnologii CSC și de tehnologii inovatoare din domeniul energiei din surse regenerabile care nu sunt încă viabile din punct de vedere comercial. Atribuirea cotelor depinde de evitarea verificată a emisiilor de CO2.

Proiectele se selectează pe baza unor criterii transparente și obiective, care includ cerințe privind împărtășirea cunoștințelor. Respectivele criterii și măsuri se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 23 alineatul (3) și se fac publice.

Se rezervă cote pentru proiectele care îndeplinesc criteriile menționate la paragraful al treilea. Sprijinul pentru aceste proiecte se acordă prin intermediul statelor membre și este completat de o cofinanțare substanțială din partea operatorului instalației. Proiectele respective ar putea, de asemenea, să fie cofinanțate de statele membre în cauză, precum și de alte instrumente. Prin mecanismul prevăzut de prezentul alineat nu este sprijinit niciun proiect care depășește 15 % din totalul cotelor disponibile în acest scop. Aceste cote se iau în considerare în conformitate cu alineatul (7).

(9)   Lituania, care, în conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 4 privind centrala nucleară de la Ignalina, anexat la Actul de aderare din 2003, s-a angajat să închidă unitatea 2 a centralei nucleare de la Ignalina până la 31 decembrie 2009, poate solicita, în cazul în care nivelul total verificat al emisiilor Lituaniei în perioada 2013-2015 în cadrul sistemului comunitar depășește totalul cotelor gratuite alocate instalațiilor din Lituania pentru emisiile aferente producției de energie electrică în acea perioadă și trei optimi din cotele ce vor fi licitate de Lituania pentru perioada 2013-2020, cote din rezerva instalațiilor nou intrate pe piață pentru a licita în conformitate cu regulamentul menționat la articolul 10 alineatul (4). Cantitatea maximă de cote este echivalentă cu depășirea nivelului de emisii în acea perioadă, în măsura în care această depășire se datorează creșterilor emisiilor aferente producției de energie electrică, minus orice cantitate cu care alocările din statul membru în cauză în perioada 2008-2012 au depășit emisiile verificate în cadrul sistemului comunitar în Lituania pe parcursul acelei perioade. Orice astfel de cote se iau în considerare în conformitate cu alineatul (7).

(10)   Orice stat membru a cărui rețea de electricitate este interconectată cu Lituania și care în 2007 a importat mai mult de 15 % din consumul național de energie electrică din Lituania pentru consumul propriu, și în cazul în care nivelul de emisii a crescut datorită investițiilor în noi modalități de generare a energiei electrice, poate aplica, mutatis mutandis, dispozițiile alineatului (9) în condițiile prevăzute la acel alineat.

(11)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 10b, cantitatea de cote alocate cu titlu gratuit în temeiul alineatelor (4)-(7) din prezentul articol în 2013 este de 80 % din cantitatea stabilită în conformitate cu măsurile menționate la alineatul (1). Ulterior, alocarea cu titlu gratuit scade în fiecare an cu aceeași cantitate, până la 30 % alocări gratuite în 2020, cu scopul de a se ajunge la nicio alocare cu titlu gratuit în 2027.

(12)   Sub rezerva articolului 10b, în 2013 și în fiecare an ulterior până în 2020, instalațiilor din sectoarele sau subsectoarele expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon li se atribuie, în conformitate cu alineatul (1), cote cu titlu gratuit la un nivel de 100 % din cantitatea stabilită în conformitate cu măsurile prevăzute la alineatul (1).

(13)   Până la 31 decembrie 2009 și, ulterior, la fiecare cinci ani, după discuții în cadrul Consiliului European, Comisia stabilește o listă a sectoarelor sau subsectoarelor menționate la alineatul (12), pe baza criteriilor menționate la alineatele (14)-(17).

În fiecare an Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, să adauge la lista menționată la primul paragraf un sector sau un subsector, în cazul în care se poate demonstra, într-un raport analitic, că sectorul sau subsectorul respectiv întrunește criteriile menționate la alineatele (14)-(17), ca urmare a unei modificări care are un impact semnificativ asupra activităților sectorului sau subsectorului în cauză.

În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, Comisia consultă statele membre, sectoarele sau subsectoarele vizate și alți actori implicați.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(14)   Pentru a stabili sectoarele sau subsectoarele menționate la alineatul (12), Comisia evaluează, la nivel comunitar, măsura în care sectorul sau subsectorul în cauză poate, la nivelul relevant de clasificare, transfera costul direct al cotelor solicitate și costurile indirecte provenite din creșterea prețurilor la energie electrică ca urmare a aplicării prezentei directive în prețul produselor, fără a pierde o parte semnificativă a cotei de piață în favoarea instalațiilor mai puțin eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon, situate în afara Comunității. Aceste evaluări trebuie să se bazeze pe un preț mediu al carbonului, în conformitate cu evaluarea de impact realizată de Comisie, care însoțește pachetul pentru punerea în aplicare a obiectivelor UE privind schimbările climatice și energia din surse regenerabile pentru anul 2020 și, în eventualitatea în care acestea sunt disponibile, cu datele privind activitatea comercială, producția și valoarea adăugată din ultimii trei ani referitoare la fiecare sector sau subsector.

(15)   Se consideră că un sector sau un subsector este expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

totalul costurilor suplimentare directe sau indirecte provocate de aplicarea prezentei directive ar duce la o creștere substanțială a costurilor de producție, calculată ca procent din valoarea adăugată brută, de cel puțin 5 %; și

(b)

intensitatea schimburilor comerciale cu țări terțe definită ca raport între valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și mărimea totală a pieței comunitare (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor din țări terțe) este mai mare de 10 %.

(16)   Fără a aduce atingere alineatului (15), se consideră că un sector sau un subsector este expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în cazul în care:

(a)

totalul costurilor suplimentare directe sau indirecte provocate de implementarea prezentei directive ar duce la o creștere foarte importantă a costurilor de producție, calculată ca procent din valoarea adăugată brută, de cel puțin 30 %; sau

(b)

intensitatea schimburilor comerciale cu țări terțe definită ca raport între valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și mărimea totală a pieței comunitare (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor din țări terțe) este mai mare de 30 %.

(17)   Lista menționată la alineatul (13) poate fi completată după finalizarea unei evaluări calitative, ținând seama, în momentul în care datele relevante sunt disponibile, de criteriile următoare:

(a)

măsura în care instalațiile individuale din sectorul și/sau subsectorul vizat au posibilitatea de a reduce nivelurile emisiilor sau consumul de electricitate, inclusiv, după caz, creșterea costurilor de producție la care ar putea conduce investiția aferentă, de exemplu pe baza celor mai eficiente tehnici;

(b)

caracteristicile actuale și planificate ale pieței, inclusiv atunci când expunerea comercială sau ratele de creștere a costurilor directe și indirecte se apropie de unul din pragurile menționate la alineatul (16);

(c)

marjele de profit, care pot servi drept indicator potențial pentru investițiile pe termen lung și/sau pentru deciziile de relocalizare.

(18)   Lista sectoarelor sau subsectoarelor menționate la alineatul (13) se stabilește luând în considerare, atunci când sunt disponibile date relevante, următoarelor aspecte:

(a)

măsura în care țările terțe care reprezintă o pondere decisivă a producției globale în sectoarele sau subsectoarele considerate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon se angajează ferm să reducă emisiile de gaze cu efect de seră în sectoarele sau subsectoarele relevante într-o măsură comparabilă cu Comunitatea și în același interval de timp; precum și

(b)

măsura în care eficiența în ce privește emisiile de carbon a instalațiilor situate în respectivele țări este comparabilă cu cea înregistrată în Comunitate.

(19)   Se interzice alocarea de cote cu titlu gratuit unei instalații care și-a încetat activitatea, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează autorității competente că instalația respectivă își va relua producția într-un interval de timp definit și rezonabil. Se consideră că și-au încetat activitatea instalațiile al căror permis de emisie de gaze cu efect de seră a expirat sau a fost retras și instalațiile în cazul cărora funcționarea sau reluarea funcționării este tehnic imposibilă.

(20)   În cadrul măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1), Comisia include măsuri destinate definirii instalațiilor care își încetează parțial activitatea sau își reduc în mod semnificativ capacitatea și măsuri destinate adaptării, în mod adecvat, a nivelului de alocări gratuite care le corespund.”

,

se citește:

„Articolul 10a

Norme comunitare tranzitorii privind alocarea de certificate cu titlu gratuit

(1)   Până la 31 decembrie 2010, Comisia adoptă dispoziții integral armonizate de punere în aplicare pentru o alocare armonizată de certificate menționate la alineatele (4), (5), (7) și (12), inclusiv orice dispoziții necesare unei aplicări armonizate a alineatului (19).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

Măsurile menționate la primul paragraf stabilesc, în măsura posibilului, valorile de referință ex ante la nivel comunitar pentru a se asigura că modalitățile de alocare încurajează tehnici eficiente din punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al ameliorării randamentului energetic, ținând seama de cele mai eficiente tehnici, de produse de substituție, de procese alternative de producție, de cogenerarea cu un randament ridicat, de recuperarea gazelor reziduale în mod eficient din punct de vedere energetic, de utilizarea biomasei și de captarea și stocarea CO2 în locurile în care există astfel de instalații, fără să se stimuleze creșterea nivelului emisiilor. Sunt interzise alocările cu titlu gratuit pentru producția de energie electrică, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 10c și a energiei electrice produse din gaze reziduale.

Pentru fiecare sector și subsector, în principiu, valorile de referință sunt calculate mai degrabă pentru produsul finit și nu pentru materiile prime, astfel încât să se maximizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eficiența energetică pe parcursul fiecărui proces de producție din sectorul sau subsectorul în cauză.

La definirea principiilor de stabilire a valorilor de referință ex ante pentru fiecare sector și subsector, Comisia consultă părțile interesate, inclusiv sectoarele și subsectoarele în cauză.

Din momentul aprobării de către Comunitate a unui acord internațional privind schimbările climatice, care prevede reduceri obligatorii ale emisiilor de gaze cu efect de seră comparabile cu cele ale Comunității, Comisia reexaminează aceste măsuri pentru a se asigura că alocarea cu titlu gratuit este utilizată numai în cazuri pe deplin justificate, având în vedere acordul respectiv.

(2)   Pentru definirea principiilor de stabilire a valorilor de referință pentru fiecare sector sau subsector, punctul de plecare îl reprezintă performanța medie a 10 % dintre cele mai eficiente instalații dintr-un sector sau subsector comunitar între 2007 și 2008. Comisia consultă persoanele interesate, inclusiv sectoarele și subsectoarele vizate.

Pentru stabilirea valorilor de referință ex ante, regulamentele adoptate în temeiul articolelor 14 și 15 prevăd norme armonizate de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din procesul de producție.

(3)   Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (4) și (8) și fără a aduce atingere articolului 10c, se interzice alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru producătorii de energie electrică, pentru instalațiile de captare de CO2, conductele de transport de CO2 sau siturile de stocare a CO2.

(4)   În ceea ce privește producerea de căldură sau răcirea, certificatele cu titlu gratuit se alocă pentru sistemele de încălzire centralizată, precum și pentru instalațiile de cogenerare cu randament ridicat, definite de Directiva 2004/8/CE, pentru o cerere justificată din punct de vedere economic. În fiecare an ulterior anului 2013, cantitatea totală de certificate alocate acestor instalații pentru producția de energie termică se ajustează cu factorul linear menționat la articolul 9.

(5)   Cantitatea anuală maximă de certificate care se utilizează ca bază pentru calcularea certificatelor alocate instalațiilor care nu intră sub incidența alineatului (3) și care nu sunt nou intrate nu depășește suma reprezentată de:

(a)

cantitatea totală anuală la nivel comunitar calculată în conformitate cu articolul 9 înmulțită cu ponderea emisiilor provenite de la instalațiile care nu intră sub incidența alineatului (3) din totalul emisiilor medii verificate în perioada 2005-2007 provenite de la instalațiile incluse în schema comunitară în perioada 2008-2012; și

(b)

totalul mediei emisiilor anuale verificate ale instalațiilor în 2005-2007, care au fost incluse în schema comunitară doar începând cu 2013 și care nu intră sub incidența alineatului (3), ajustat cu factorul linear menționat la articolul 9.

Dacă este cazul, se aplică un factor de corecție transsectorial uniform.

(6)   Statele membre pot, de asemenea, să adopte măsuri financiare în favoarea sectoarelor sau subsectoarelor care sunt considerate a fi expuse unor riscuri semnificative de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a transferării costului dioxidului de carbon în prețul electricității, pentru a compensa aceste costuri și atunci când astfel de măsuri financiare respectă normele aplicabile privind ajutorul de stat și care urmează să fie adoptate în acest domeniu.

Aceste măsuri trebuie să se bazeze pe stabilirea unor valori de referință ex ante pentru emisiile indirecte de CO2 pe unitatea de producție. Aceste valori de referință ex ante se calculează, într-un sector sau subsector dat, ca fiind produsul dintre consumul de energie electrică pe unitatea de producție corespunzătoare celei mai eficiente tehnologii disponibile și emisiile de CO2 aferente producției de electricitate relevante la nivel european.

(7)   5 % din cantitatea de certificate la nivel comunitar, stabilită în conformitate cu articolele 9 și 9a pentru perioada 2013-2020, constituie o rezervă pentru instalațiile nou intrate, acesta fiind procentul maxim care poate fi alocat instalațiilor nou intrate în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) și, în ceea ce privește normele de aplicare și calendarul, cu articolul 10 alineatul (4), precum și cu dispozițiile de aplicare relevante, statele membre scot la licitație certificatele din această rezervă comunitară care nu sunt nici alocate instalațiilor nou intrate, nici utilizate în temeiul alineatului (8), (9) sau (10) din prezentul articol în perioada 2013-2020, ținând seama de procentul din rezervă de care au beneficiat instalațiile de pe teritoriul lor.

Cantitățile de certificate alocate se ajustează cu factorul linear menționat la articolul 9.

Sunt interzise alocările cu titlu gratuit instalațiilor nou intrate pentru producerea de energie electrică.

Până la 31 decembrie 2010, Comisia adoptă norme armonizate privind aplicarea definiției «instalației nou intrate», în special în raport cu definiția «extinderilor semnificative».

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(8)   Până la 31 decembrie 2015, sunt disponibile maximum 300 de milioane de certificate din rezerva instalațiilor nou intrate, pentru a contribui la stimularea elaborării și funcționării unui număr de până la 12 proiecte demonstrative comerciale care vizează captarea și stocarea geologică a CO2 (CSC) sigură din punctul de vedere al mediului, precum și a unor proiecte demonstrative din domeniul tehnologiilor pentru energie din surse regenerabile, desfășurate pe teritoriul Uniunii.

Certificatele sunt disponibile pentru a sprijini proiecte demonstrative care prevăd dezvoltarea, în zone cu o amplasare echilibrată din punct de vedere geografic, a unei game ample de tehnologii CSC și de tehnologii inovatoare din domeniul energiei din surse regenerabile care nu sunt încă viabile din punct de vedere comercial. Atribuirea certificatelor depinde de evitarea verificată a emisiilor de CO2.

Proiectele se selectează pe baza unor criterii transparente și obiective, care includ cerințe privind împărtășirea cunoștințelor. Respectivele criterii și măsuri se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 23 alineatul (3) și se fac publice.

Se rezervă certificate pentru proiectele care îndeplinesc criteriile menționate la paragraful al treilea. Sprijinul pentru aceste proiecte se acordă prin intermediul statelor membre și este completat de o cofinanțare substanțială din partea operatorului instalației. Proiectele respective ar putea, de asemenea, să fie cofinanțate de statele membre în cauză, precum și de alte instrumente. Prin mecanismul prevăzut de prezentul alineat nu este sprijinit niciun proiect care depășește 15 % din totalul certificatelor disponibile în acest scop. Aceste certificate se iau în considerare în conformitate cu alineatul (7).

(9)   Lituania, care, în conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 4 privind centrala nucleară de la Ignalina, anexat la Actul de aderare din 2003, s-a angajat să închidă unitatea 2 a centralei nucleare de la Ignalina până la 31 decembrie 2009, poate solicita, în cazul în care nivelul total verificat al emisiilor Lituaniei în perioada 2013-2015 în cadrul schemei comunitare depășește totalul certificatelor alocate cu titlu gratuit instalațiilor din Lituania pentru emisiile aferente producției de energie electrică în acea perioadă și trei optimi din certificatele ce vor fi licitate de Lituania pentru perioada 2013-2020, certificate din rezerva instalațiilor nou intrate pe piață pentru a licita în conformitate cu regulamentul menționat la articolul 10 alineatul (4). Cantitatea maximă de certificate este echivalentă cu depășirea nivelului de emisii în acea perioadă, în măsura în care această depășire se datorează creșterilor emisiilor aferente producției de energie electrică, minus orice cantitate cu care alocările din statul membru în cauză în perioada 2008-2012 au depășit emisiile verificate în cadrul schemei comunitare în Lituania pe parcursul acelei perioade. Orice astfel de certificate se iau în considerare în conformitate cu alineatul (7).

(10)   Orice stat membru a cărui rețea de electricitate este interconectată cu Lituania și care în 2007 a importat mai mult de 15 % din consumul național de energie electrică din Lituania pentru consumul propriu, și în cazul în care nivelul de emisii a crescut datorită investițiilor în noi modalități de generare a energiei electrice, poate aplica, mutatis mutandis, dispozițiile alineatului (9) în condițiile prevăzute la acel alineat.

(11)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 10b, cantitatea de certificate alocate cu titlu gratuit în temeiul alineatelor (4)-(7) din prezentul articol în 2013 este de 80 % din cantitatea stabilită în conformitate cu măsurile menționate la alineatul (1). Ulterior, alocarea cu titlu gratuit scade în fiecare an cu aceeași cantitate, până la 30 % alocări gratuite în 2020, cu scopul de a se ajunge la nicio alocare cu titlu gratuit în 2027.

(12)   Sub rezerva articolului 10b, în 2013 și în fiecare an ulterior până în 2020, instalațiilor din sectoarele sau subsectoarele expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon li se atribuie, în conformitate cu alineatul (1), certificate cu titlu gratuit la un nivel de 100 % din cantitatea stabilită în conformitate cu măsurile prevăzute la alineatul (1).

(13)   Până la 31 decembrie 2009 și, ulterior, la fiecare cinci ani, după discuții în cadrul Consiliului European, Comisia stabilește o listă a sectoarelor sau subsectoarelor menționate la alineatul (12), pe baza criteriilor menționate la alineatele (14)-(17).

În fiecare an Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, să adauge la lista menționată la primul paragraf un sector sau un subsector, în cazul în care se poate demonstra, într-un raport analitic, că sectorul sau subsectorul respectiv întrunește criteriile menționate la alineatele (14)-(17), ca urmare a unei modificări care are un impact semnificativ asupra activităților sectorului sau subsectorului în cauză.

În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, Comisia consultă statele membre, sectoarele sau subsectoarele vizate și alți actori implicați.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(14)   Pentru a stabili sectoarele sau subsectoarele menționate la alineatul (12), Comisia evaluează, la nivel comunitar, măsura în care sectorul sau subsectorul în cauză poate, la nivelul relevant de clasificare, transfera costul direct al certificatelor solicitate și costurile indirecte provenite din creșterea prețurilor la energie electrică ca urmare a aplicării prezentei directive în prețul produselor, fără a pierde o parte semnificativă a cotei de piață în favoarea instalațiilor mai puțin eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon, situate în afara Comunității. Aceste evaluări trebuie să se bazeze pe un preț mediu al carbonului, în conformitate cu evaluarea impactului realizată de Comisie, care însoțește pachetul pentru punerea în aplicare a obiectivelor UE privind schimbările climatice și energia din surse regenerabile pentru anul 2020 și, în eventualitatea în care acestea sunt disponibile, cu datele privind activitatea comercială, producția și valoarea adăugată din ultimii trei ani referitoare la fiecare sector sau subsector.

(15)   Se consideră că un sector sau un subsector este expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

totalul costurilor suplimentare directe sau indirecte provocate de aplicarea prezentei directive ar duce la o creștere substanțială a costurilor de producție, calculată ca procent din valoarea adăugată brută, de cel puțin 5 %; și

(b)

intensitatea schimburilor comerciale cu țări terțe definită ca raport între valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și mărimea totală a pieței comunitare (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor din țări terțe) este mai mare de 10 %.

(16)   Fără a aduce atingere alineatului (15), se consideră că un sector sau un subsector este expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în cazul în care:

(a)

totalul costurilor suplimentare directe sau indirecte provocate de implementarea prezentei directive ar duce la o creștere foarte importantă a costurilor de producție, calculată ca procent din valoarea adăugată brută, de cel puțin 30 %; sau

(b)

intensitatea schimburilor comerciale cu țări terțe definită ca raport între valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și mărimea totală a pieței comunitare (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor din țări terțe) este mai mare de 30 %.

(17)   Lista menționată la alineatul (13) poate fi completată după finalizarea unei evaluări calitative, ținând seama, în momentul în care datele relevante sunt disponibile, de criteriile următoare:

(a)

măsura în care instalațiile individuale din sectorul și/sau subsectorul vizat au posibilitatea de a reduce nivelurile emisiilor sau consumul de electricitate, inclusiv, după caz, creșterea costurilor de producție la care ar putea conduce investiția aferentă, de exemplu pe baza celor mai eficiente tehnici;

(b)

caracteristicile actuale și planificate ale pieței, inclusiv atunci când expunerea comercială sau ratele de creștere a costurilor directe și indirecte se apropie de unul din pragurile menționate la alineatul (16);

(c)

marjele de profit, care pot servi drept indicator potențial pentru investițiile pe termen lung și/sau pentru deciziile de relocalizare.

(18)   Lista sectoarelor sau subsectoarelor menționate la alineatul (13) se stabilește luând în considerare, atunci când sunt disponibile date relevante, următoarelor aspecte:

(a)

măsura în care țările terțe care reprezintă o pondere decisivă a producției globale în sectoarele sau subsectoarele considerate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon se angajează ferm să reducă emisiile de gaze cu efect de seră în sectoarele sau subsectoarele relevante într-o măsură comparabilă cu Comunitatea și în același interval de timp; precum și

(b)

măsura în care eficiența în ce privește emisiile de carbon a instalațiilor situate în respectivele țări este comparabilă cu cea înregistrată în Comunitate.

(19)   Se interzice alocarea de certificate cu titlu gratuit unei instalații care și-a încetat activitatea, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează autorității competente că instalația respectivă își va relua producția într-un interval de timp definit și rezonabil. Se consideră că și-au încetat activitatea instalațiile a căror autorizație de emisii de gaze cu efect de seră a expirat sau a fost retrasă și instalațiile în cazul cărora funcționarea sau reluarea funcționării este tehnic imposibilă.

(20)   În cadrul măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1), Comisia include măsuri destinate definirii instalațiilor care își încetează parțial activitatea sau își reduc în mod semnificativ capacitatea și măsuri destinate adaptării, în mod adecvat, a nivelului de alocări gratuite care le corespund.”

9.

La pagina 77, articolul 1 punctul 13 referitor la înlocuirea articolelor 11 și 11a din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„Articolul 11

Măsuri naționale de punere în aplicare

(1)   Fiecare stat membru publică și prezintă Comisiei, până la 30 septembrie 2011, lista instalațiilor de pe teritoriul său care intră sub incidența prezentei directive, precum și cotele gratuite alocate fiecărei instalații de pe teritoriul său, calculate în conformitate cu normele menționate la articolul 10a alineatul (1) și la articolul 10c.

(2)   Până la data de 28 februarie a fiecărui an, autoritățile competente emit cantitatea de cote care trebuie alocate pentru anul respectiv, calculată în conformitate cu articolele 10, 10a și 10c.

(3)   Statele membre nu pot aloca cote cu titlu gratuit în temeiul alineatului (2) instalațiilor a căror înscriere în lista menționată la alineatul (1) a fost respinsă de către Comisie.

Articolul 11a

Utilizarea de CER și de ERU rezultate din activități de proiect în cadrul sistemului comunitar anterior intrării în vigoare a unui acord internațional privind schimbările climatice

(1)   Alineatele (2)-(7) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere aplicării articolului 28 alineatele (3) și (4).

(2)   În măsura în care nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012 sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8), operatorii pot solicita autorității competente să le aloce cote valabile începând cu 2013 în schimbul CER și ERU aferente unor reduceri de emisii realizate până în 2012 în cadrul tipurilor de proiecte eligibile pentru utilizare în cadrul sistemului comunitar în perioada 2008-2012.

Până la 31 martie 2015, autoritatea competentă efectuează aceste schimburi la cerere.

(3)   În măsura în care operatorii nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012, sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8), autoritățile competente permit operatorilor să schimbe CER și ERU rezultate din proiecte înregistrate înainte de 2013 și care au fost alocate pentru reduceri ale emisiilor realizate începând cu 2013 contra unor cote valabile din 2013.

Primul paragraf se aplică CER și ERU pentru toate tipurile de proiect care au fost eligibile pentru utilizare în cadrul sistemului comunitar în perioada 2008-2012.

(4)   În măsura în care operatorii nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012, sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8), autoritățile competente permit operatorilor să schimbe CER alocate pentru reduceri ale emisiilor realizate începând cu 2013 contra unor cote provenind din proiecte noi lansate începând cu 2013 în țările cel mai puțin dezvoltate.

Primul paragraf se aplică CER pentru toate tipurile de proiect care au fost eligibile pentru a fi utilizate în cadrul sistemului comunitar în perioada 2008-2012, până la încheierea unui acord în acest sens între țările respective și Comunitate sau până în 2020, luându-se în considerare data cea mai apropiată dintre acestea două.

(5)   În măsura în care operatorii nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012, sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8) și în eventualitatea în care negocierile pentru un acord internațional privind schimbările climatice nu se încheie până la 31 decembrie 2009, creditele provenind din proiecte sau alte activități de reducere a emisiilor pot fi utilizate în sistemul comunitar în conformitate cu acordurile încheiate cu țări terțe în care se precizează nivelurile de utilizare. În conformitate cu aceste acorduri, operatorii pot utiliza creditele din activitățile de proiect desfășurate în țări terțe pentru a-și respecta obligațiile care le revin în cadrul sistemului comunitar.

(6)   Acordurile menționate la alineatul (5) prevăd utilizarea în sistemul comunitar a creditelor provenind din tipurile de proiecte care au fost eligibile pentru utilizare în cadrul sistemului comunitar în perioada 2008-2012, inclusiv din tehnologii legate de energiile din surse regenerabile sau de eficiența energetică, care promovează transferul tehnologic și dezvoltarea durabilă. De asemenea, acordurile respective prevăd utilizarea unor credite provenind din proiecte în care valoarea de referință utilizată este inferioară nivelului prevăzut pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul măsurilor menționate la articolul 10a sau inferioară nivelurilor prevăzute de legislația comunitară.

(7)   Începând cu 1 ianuarie 2013, din momentul încheierii unui acord internațional privind schimbările climatice, sunt acceptate în sistemul comunitar numai creditele din proiecte provenind din țări terțe care au ratificat acordul respectiv.

(8)   Toți operatorii existenți sunt autorizați să utilizeze credite în perioada 2008-2020 fie până la cuantumul autorizat în perioada 2008-2012, fie până la un cuantum echivalent cu un procentaj, stabilit la cel puțin 11 %, din alocarea corespunzătoare perioadei 2008-2012, luându-se în considerare cuantumul cel mai ridicat.

Operatorii se autorizează să utilizeze credite care depășesc procentul de 11 % prevăzut la primul paragraf, până la un cuantum stabilit astfel încât cotele gratuite în perioada 2008-2012 combinate cu totalul creditelor de proiect acordate să fie egale cu un anumit procent din emisiile lor verificate în perioada 2005-2007.

Instalațiile nou intrate, inclusiv instalațiile nou intrate în perioada 2008-2012 cărora nu li s-au acordat nici cote gratuite, nici dreptul de a utiliza CER și ERU în perioada 2008-2012 și sectoarele noi sunt autorizate să utilizeze credite până la un cuantum echivalent cu un procent, stabilit la cel puțin 4,5 %, din emisiile lor verificate în perioada 2013-2020. Operatorii din domeniul aviației sunt autorizați să utilizeze credite până la un cuantum echivalent cu un procent, stabilit la cel puțin 1,5 %, din emisiile lor verificate în perioada 2013-2020.

Se adoptă măsuri care să specifice procentele exacte care se aplică în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Cel puțin o treime din cuantumul suplimentar care urmează să fie distribuit operatorilor existenți în plus față de primul procent menționat la primul paragraf se distribuie operatorilor care au avut nivelul mediu cel mai scăzut de cote cu titlu gratuit combinate cu credite de proiect utilizate în perioada 2008-2012.

Măsurile respective asigură ca utilizarea totală a creditelor alocate să nu depășească 50 % din reducerile de la nivelul Comunității sub nivelurile din 2005 ale sectoarelor existente în cadrul sistemului comunitar în perioada 2008-2020 și 50 % din reducerile de la nivelul Comunității sub nivelurile din 2005 ale sectoarelor noi și aviației din perioada de la data includerii acestora în sistemul comunitar până în 2020.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(9)   De la 1 ianuarie 2013, se pot aplica măsuri de restricționare a utilizării unor credite specifice provenind din proiecte.

Măsurile respective stabilesc, de asemenea, data de la care utilizarea creditelor în temeiul alineatelor (1)-(4) se face în conformitate cu măsurile respective. Data menționată este de cel puțin șase luni de la adoptarea măsurilor sau de cel mult trei ani de la adoptarea acestora.

Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3). Comisia ia în considerare posibilitatea de a prezenta comitetului un proiect al măsurilor propuse, în cazul în care un stat membru solicită acest lucru.”

,

se citește:

„Articolul 11

Măsuri naționale de punere în aplicare

(1)   Fiecare stat membru publică și prezintă Comisiei, până la 30 septembrie 2011, lista instalațiilor de pe teritoriul său care intră sub incidența prezentei directive, precum și certificatele alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații de pe teritoriul său, calculate în conformitate cu normele menționate la articolul 10a alineatul (1) și la articolul 10c.

(2)   Până la data de 28 februarie a fiecărui an, autoritățile competente eliberează cantitatea de certificate care urmează să fie alocate pentru anul respectiv, calculată în conformitate cu articolele 10, 10a și 10c.

(3)   Statele membre nu pot aloca certificate cu titlu gratuit în temeiul alineatului (2) instalațiilor a căror înscriere în lista menționată la alineatul (1) a fost respinsă de către Comisie.

Articolul 11a

Utilizarea de CER și de ERU rezultate din activități de proiect în cadrul schemei comunitare anterioare intrării în vigoare a unui acord internațional privind schimbările climatice

(1)   Alineatele (2)-(7) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere aplicării articolului 28 alineatele (3) și (4).

(2)   În măsura în care nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012 sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8), operatorii pot solicita autorității competente să le aloce certificate valabile începând cu 2013 în schimbul CER și ERU aferente unor reduceri de emisii realizate până în 2012 în cadrul tipurilor de proiecte eligibile pentru utilizare în cadrul schemei comunitare în perioada 2008-2012.

Până la 31 martie 2015, autoritatea competentă efectuează aceste schimburi la cerere.

(3)   În măsura în care operatorii nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012, sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8), autoritățile competente permit operatorilor să schimbe CER și ERU rezultate din proiecte înregistrate înainte de 2013 și care au fost alocate pentru reduceri ale emisiilor realizate începând cu 2013 contra unor certificate valabile din 2013.

Primul paragraf se aplică CER și ERU pentru toate tipurile de proiect care au fost eligibile pentru utilizare în cadrul schemei comunitare în perioada 2008-2012.

(4)   În măsura în care operatorii nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012, sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8), autoritățile competente permit operatorilor să schimbe CER alocate pentru reduceri ale emisiilor realizate începând cu 2013 contra unor certificate provenind din proiecte noi lansate începând cu 2013 în țările cel mai puțin dezvoltate.

Primul paragraf se aplică CER pentru toate tipurile de proiect care au fost eligibile pentru a fi utilizate în cadrul schemei comunitare în perioada 2008-2012, până la încheierea unui acord în acest sens între țările respective și Comunitate sau până în 2020, luându-se în considerare data cea mai apropiată dintre acestea două.

(5)   În măsura în care operatorii nu au epuizat CER și ERU autorizate de statele membre pentru operatori sau operatori de aeronave pentru perioada 2008-2012, sau în cazul în care s-a acordat dreptul de a utiliza credite în temeiul alineatului (8) și în eventualitatea în care negocierile pentru un acord internațional privind schimbările climatice nu se încheie până la 31 decembrie 2009, creditele provenind din proiecte sau alte activități de reducere a emisiilor pot fi utilizate în cadrul schemei comunitare în conformitate cu acordurile încheiate cu țări terțe în care se precizează nivelurile de utilizare. În conformitate cu aceste acorduri, operatorii pot utiliza creditele din activitățile de proiect desfășurate în țări terțe pentru a-și respecta obligațiile care le revin în cadrul schemei comunitare.

(6)   Acordurile menționate la alineatul (5) prevăd utilizarea în cadrul schemei comunitare a creditelor provenind din tipurile de proiecte care au fost eligibile pentru utilizare în cadrul schemei comunitare în perioada 2008-2012, inclusiv din tehnologii legate de energiile din surse regenerabile sau de eficiența energetică, care promovează transferul tehnologic și dezvoltarea durabilă. De asemenea, acordurile respective prevăd utilizarea unor credite provenind din proiecte în care valoarea de referință utilizată este inferioară nivelului prevăzut pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit în temeiul măsurilor menționate la articolul 10a sau inferioară nivelurilor prevăzute de legislația comunitară.

(7)   Începând cu 1 ianuarie 2013, din momentul încheierii unui acord internațional privind schimbările climatice, sunt acceptate în schema comunitară numai creditele din proiecte provenind din țări terțe care au ratificat acordul respectiv.

(8)   Toți operatorii existenți sunt autorizați să utilizeze credite în perioada 2008-2020 fie până la cuantumul autorizat în perioada 2008-2012, fie până la un cuantum echivalent cu un procentaj, stabilit la cel puțin 11 %, din alocarea corespunzătoare perioadei 2008-2012, luându-se în considerare cuantumul cel mai ridicat.

Operatorii se autorizează să utilizeze credite care depășesc procentul de 11 % prevăzut la primul paragraf, până la un cuantum stabilit astfel încât certificatele alocate cu titlu gratuit în perioada 2008-2012 combinate cu totalul creditelor de proiect acordate să fie egale cu un anumit procent din emisiile lor verificate în perioada 2005-2007.

Instalațiile nou intrate, inclusiv instalațiile nou intrate în perioada 2008-2012 cărora nu li s-au acordat nici certificate cu titlu gratuit, nici dreptul de a utiliza CER și ERU în perioada 2008-2012 și sectoarele noi sunt autorizate să utilizeze credite până la un cuantum echivalent cu un procent, stabilit la cel puțin 4,5 %, din emisiile lor verificate în perioada 2013-2020. Operatorii din domeniul aviației sunt autorizați să utilizeze credite până la un cuantum echivalent cu un procent, stabilit la cel puțin 1,5 %, din emisiile lor verificate în perioada 2013-2020.

Se adoptă măsuri care să specifice procentele exacte care se aplică în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Cel puțin o treime din cuantumul suplimentar care urmează să fie distribuit operatorilor existenți în plus față de primul procent menționat la primul paragraf se distribuie operatorilor care au avut nivelul mediu cel mai scăzut de certificate cu titlu gratuit combinate cu credite de proiect utilizate în perioada 2008-2012.

Măsurile respective asigură ca utilizarea totală a creditelor alocate să nu depășească 50 % din reducerile de la nivelul Comunității sub nivelurile din 2005 ale sectoarelor existente în cadrul schemei comunitare în perioada 2008-2020 și 50 % din reducerile de la nivelul Comunității sub nivelurile din 2005 ale sectoarelor noi și aviației din perioada de la data includerii acestora în schema comunitară până în 2020.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3).

(9)   De la 1 ianuarie 2013, se pot aplica măsuri de restricționare a utilizării unor credite specifice provenind din proiecte.

Măsurile respective stabilesc, de asemenea, data de la care utilizarea creditelor în temeiul alineatelor (1)-(4) se face în conformitate cu măsurile respective. Data menționată este de cel puțin șase luni de la adoptarea măsurilor sau de cel mult trei ani de la adoptarea acestora.

Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (3). Comisia ia în considerare posibilitatea de a prezenta comitetului un proiect al măsurilor propuse, în cazul în care un stat membru solicită acest lucru.”

10.

La pagina 78, articolul 1 punctul 15 literele (a) și (b) referitor la modificarea articolului 12 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(a)

se introduce următorul alineat:

«(1a)   Până la 31 decembrie 2010, Comisia verifică dacă piața cotelor de emisie este suficient protejată de utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și de manipulările pieței și, după caz, prezintă propuneri care să asigure protecția necesară. Dispozițiile relevante ale Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (market abuse) (*1) pot fi utilizate, cu adaptările adecvate necesare aplicării în domeniul comerțului cu produse de bază.

(*1)  OJ L 96, 12.4.2003, p. 16.»;"

(b)

se introduce următorul alineat:

«(3a)   Obligația de a restitui cotele nu se aplică în ceea ce privește emisiile care, conform verificărilor, sunt captate și transportate în vederea stocării permanente într-o instalație care dispune de un permis în vigoare, în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (*2).

(*2)  OJ L 140, 5.6.2009, p. 114.»;”,"

se citește:

„(a)

se introduce următorul alineat:

«(1a)   Până la 31 decembrie 2010, Comisia verifică dacă piața certificatelor este suficient protejată de utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și de manipulările pieței și, după caz, prezintă propuneri care să asigure protecția necesară. Dispozițiile relevante ale Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (market abuse) (*3) pot fi utilizate, cu adaptările adecvate necesare aplicării în domeniul comerțului cu produse de bază.

(*3)  JO L 96, 12.4.2003, p. 16.»"

;

(b)

se introduce următorul alineat:

«(3a)   Obligația de a restitui certificatele nu se aplică în ceea ce privește emisiile care, conform verificărilor, sunt captate și transportate în vederea stocării permanente într-o instalație care dispune de un permis în vigoare, în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (*4).

(*4)  JO L 140, 5.6.2009, p. 114.»;”."

11.

La pagina 79, articolul 1 punctul 20 referitor la înlocuirea alineatului (4) de la articolul 16 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(4)   Amenda pentru depășirea nivelului de emisii aferent cotelor emise începând cu 1 ianuarie 2013 crește în conformitate cu indicele european al prețurilor de consum.”

,

se citește:

„(4)   Penalitatea pentru depășirea nivelului de emisii aferent certificatelor emise începând cu 1 ianuarie 2013 se majorează în conformitate cu indicele european al prețurilor de consum.”

12.

La pagina 79, articolul 1 punctul 21 litera (a) referitor la modificarea alineatului (1) de la articolul 19 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(1)   Cotele emise începând cu 1 ianuarie 2012 sunt înregistrate în registrul comunitar în vederea executării proceselor referitoare la menținerea conturilor de depozit deschise în statul membru și la alocarea, restituirea și anularea cotelor în conformitate cu regulamentul menționat la alineatul (3).

Fiecare stat membru trebuie să fie în măsură să realizeze executarea operațiilor autorizate în temeiul UNFCCC sau al Protocolului de la Kyoto.”

,

se citește:

„(1)   Certificatele emise începând cu 1 ianuarie 2012 sunt înregistrate în registrul comunitar în vederea executării proceselor referitoare la menținerea conturilor de depozit deschise în statul membru și la alocarea, restituirea și anularea certificatelor în conformitate cu regulamentul menționat la alineatul (3).

Fiecare stat membru trebuie să fie în măsură să realizeze executarea operațiilor autorizate în temeiul UNFCCC sau al Protocolului de la Kyoto.”

13.

La pagina 80, articolul 1 punctul 22 referitor la modificarea articolului 21 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(a)

la alineatul (1), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

«Raportul respectiv acordă o atenție specială modalităților privind alocarea cotelor, funcționarea registrelor, precum și executarea măsurilor de punere în aplicare legate de monitorizarea și raportarea emisiilor, de verificare și de acreditare, de aspecte referitoare la respectarea prezentei directive și, după caz, legate de regimul fiscal aplicat cotelor.»;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

«(3)   Comisia organizează un schimb de informații între autoritățile competente din statele membre cu privire la evoluțiile legate de alocarea cotelor, de folosirea ERU și CER în sistemul comunitar, de funcționarea registrelor, de monitorizare, raportare, verificare și acreditare, de tehnologia informațiilor, precum și de respectarea prezentei directive.»”

,

se citește:

„(a)

la alineatul (1), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

«Raportul respectiv acordă o atenție specială modalităților privind alocarea certificatelor, funcționarea registrelor, precum și executarea măsurilor de punere în aplicare legate de monitorizarea și raportarea emisiilor, de verificare și de acreditare, de aspectele referitoare la respectarea prezentei directive și, după caz, legate de regimul fiscal aplicat certificatelor.»;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

«(3)   Comisia organizează un schimb de informații între autoritățile competente din statele membre cu privire la evoluțiile legate de alocarea certificatelor, de folosirea ERU și CER în schema comunitară, de funcționarea registrelor, de monitorizare, raportare, verificare și acreditare, de tehnologia informațiilor, precum și de respectarea prezentei directive.»”

14.

La pagina 80, articolul 1 punctul 25 referitor la înlocuirea alineatului (2) de la articolul 24 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(2)   Atunci când se aprobă includerea suplimentară a unor activități și tipuri de gaze, Comisia poate autoriza simultan emiterea de cote suplimentare și autoriza și alte state membre să includă respectivele activități și tipuri suplimentare de gaze.”

,

se citește:

„(2)   Atunci când se aprobă includerea suplimentară a unor activități și tipuri de gaze, Comisia poate autoriza simultan emiterea de certificate suplimentare și poate autoriza și alte state membre să includă respectivele activități și tipuri suplimentare de gaze.”

15.

La pagina 80, articolul 1 punctul 26 referitor la introducerea alineatului (3) de la articolul 24a din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(3)   Un stat membru poate refuza emiterea de cote sau de credite pentru anumite tipuri de proiecte care reduc emisiile de gaze cu efect de seră pe teritoriul său.

Astfel de proiecte vor fi executate pe baza acordului statului membru în care se desfășoară proiectul.”

,

se citește:

„(3)   Un stat membru poate refuza să emită certificate sau credite pentru anumite tipuri de proiecte care reduc emisiile de gaze cu efect de seră pe teritoriul său.

Astfel de proiecte vor fi executate pe baza acordului statului membru în care se desfășoară proiectul.”

16.

La pagina 81, articolul 1 punctul 27 referitor la introducerea alineatelor (1a) și (1b) de la articolul 25 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(1a)   Se pot încheia acorduri pentru a permite recunoașterea reciprocă a cotelor între sistemul comunitar și alte sisteme obligatorii compatibile de comercializare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră care stabilesc plafoane absolute pentru emisii, existente în alte țări sau unități administrative subfederale sau regionale.

(1b)   Se pot încheia înțelegeri fără caracter obligatoriu cu terțe țări sau unități administrative subfederale sau regionale, pentru a asigura coordonarea administrativă și tehnică în ceea ce privește cotele din cadrul sistemului comunitar sau din cadrul altor sisteme obligatorii de comercializare a drepturilor de emisie care stabilesc plafoane absolute pentru emisii.”

,

se citește:

„(1a)   Se pot încheia acorduri pentru a permite recunoașterea reciprocă a certificatelor între schema comunitară și alte scheme obligatorii compatibile de comercializare a certificatelor de gaze cu efect de seră care stabilesc plafoane absolute pentru emisii, existente în alte țări sau unități administrative subfederale sau regionale.

(1b)   Se pot încheia înțelegeri fără caracter obligatoriu cu terțe țări sau unități administrative subfederale sau regionale, pentru a asigura coordonarea administrativă și tehnică în ceea ce privește certificatele din cadrul schemei comunitare sau din cadrul altor scheme obligatorii de comercializare a certificatelor care stabilesc plafoane absolute pentru emisii.”

17.

La pagina 81, articolul 1 punctul 28 referitor la înlocuirea alineatelor (2), (3) și (4) de la articolul 27 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(2)   În cazul în care, după expirarea unei perioade de trei luni de la data notificării publice, Comisia nu prezintă obiecții în termen de șase luni, excluderea se consideră acceptată.

În urma restituirii cotelor aferente perioadei în care o instalație se află în sistemul comunitar, instalația respectivă este exclusă din sistem, iar statul membru nu mai emite alte cote gratuite pentru instalația respectivă în conformitate cu articolul 10a.

(3)   Atunci când o instalație este reintrodusă în sistemul comunitar în conformitate cu alineatul (1) litera (c), cotele emise în conformitate cu articolul 10a se acordă începând cu anul în care are loc reintroducerea. În conformitate cu articolul 10 alineatul (2), cotele emise acestor instalații se scad din cantitatea care urmează a fi licitată de către statul membru în care este amplasată instalația.

O astfel de instalație rămâne în sistemul comunitar pentru restul perioadei de comercializare.

(4)   Pentru instalațiile care nu au fost incluse în sistemul comunitar în perioada 2008-2012, se pot aplica cerințe simplificate de monitorizare, raportare și verificare pentru stabilirea emisiilor în cei trei ani precedenți notificării prevăzute la alineatul (1) litera (a).”

,

se citește:

„(2)   În cazul în care, după expirarea unei perioade de trei luni de la data notificării publice, Comisia nu prezintă obiecții în termen de șase luni, excluderea se consideră acceptată.

În urma restituirii certificatelor aferente perioadei în care o instalație se află în schema comunitară, instalația respectivă este exclusă din schemă, iar statul membru nu mai emite alte certificate cu titlu gratuit pentru instalația respectivă în conformitate cu articolul 10a.

(3)   Atunci când o instalație este reintrodusă în schema comunitară în conformitate cu alineatul (1) litera (c), certificatele emise în conformitate cu articolul 10a se acordă începând cu anul în care are loc reintroducerea. În conformitate cu articolul 10 alineatul (2), certificatele acordate acestor instalații se scad din cantitatea care urmează a fi licitată de către statul membru în care este amplasată instalația.

O astfel de instalație rămâne în schema comunitară pentru restul perioadei de comercializare.

(4)   Pentru instalațiile care nu au fost incluse în schema comunitară în perioada 2008-2012, se pot aplica cerințe simplificate de monitorizare, raportare și verificare pentru stabilirea emisiilor în cei trei ani precedenți notificării prevăzute la alineatul (1) litera (a).”


8.6.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 148/167


Rectificare la Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 76 din 19 martie 2018 )

La pagina 10, articolul 1 punctul 7 referitor la înlocuirea literei (h) de la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE:

în loc de:

„(h)

«instalație nou-intrată» înseamnă orice instalație care desfășoară una sau mai multe activități cuprinse în anexa I, care a obținut pentru prima dată un permis de emisie a gazelor cu efect de seră în perioada care începe cu trei luni înaintea datei de transmitere a listei în temeiul articolului 11 alineatul (1) și se termină cu trei luni înaintea datei de transmitere a listei ulterioare în temeiul articolului menționat;”,

se citește:

„(h)

«instalație nou-intrată» înseamnă orice instalație care desfășoară una sau mai multe activități cuprinse în anexa I, care a obținut pentru prima dată o autorizație de emisii de gaze cu efect de seră în perioada care începe cu trei luni înaintea datei de transmitere a listei în temeiul articolului 11 alineatul (1) și se termină cu trei luni înaintea datei de transmitere a listei ulterioare în temeiul articolului menționat;”.