(1)   Obiectivul general al fondului este de a contribui la o tranziție echitabilă din punct de vedere social către neutralitatea climatică prin abordarea impactului social al includerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri și de transportul rutier în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE.

(2)   Obiectivele specifice ale fondului sunt de a sprijini gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile vulnerabile și utilizatorii de transport vulnerabili prin sprijin temporar direct pentru venit și prin măsuri și investiții menite să sporească eficiența energetică a clădirilor, decarbonizarea încălzirii și răcirii clădirilor, inclusiv prin integrarea în clădiri a generării și stocării de energie din surse regenerabile, și de a acorda un acces îmbunătățit la mobilitate și transporturi cu emisii zero și cu emisii scăzute.

(1)   Fiecare stat membru prezintă Comisiei planul său. Planul conține un set coerent de măsuri și de investiții existente sau noi la nivel național menite să abordeze impactul stabilirii prețului carbonului asupra gospodăriilor vulnerabile, a microîntreprinderilor vulnerabile și a utilizatorilor de transport vulnerabili, astfel încât să asigure încălzirea, răcirea și mobilitatea la prețuri accesibile, însoțind și accelerând totodată măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii.

(2)   Fiecare stat membru asigură coerența dintre planul său și planul său național integrat actualizat privind energia și clima menționat la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(3)   Planul poate include măsuri naționale care să ofere sprijin temporar direct pentru venit gospodăriilor vulnerabile și utilizatorilor de transport vulnerabili, pentru a reduce impactul creșterii prețului combustibililor fosili care rezultă din includerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri și de transportul rutier în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE.

(4)   Planul include măsuri și investiții la nivel național și, după caz, la nivel local și regional, în conformitate cu articolul 8, pentru:

(5)   În cazul în care un stat membru dispune deja de o schemă națională de comercializare a certificatelor de emisii pentru clădiri și transportul rutier sau de o taxă pe carbon, măsurile naționale deja în vigoare pentru atenuarea impacturilor și a provocărilor sociale pot fi incluse în plan, cu condiția ca acestea să fie conforme cu prezentul regulament.

(1)   Fiecare stat membru prezintă Comisiei un plan în urma unei consultări publice cu autoritățile locale și regionale, cu reprezentanții partenerilor economici și sociali, cu organizațiile relevante ale societății civile, cu organizațiile de tineret și cu alte părți interesate. Fiecare stat membru efectuează consultarea respectivă în conformitate cu cerințele articolului 10 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și cu cadrul juridic național al statului membru respectiv.

(2)   Fiecare stat membru include în planul său un rezumat al următoarelor elemente:

(3)   În sensul articolului 16 alineatul (3), Comisia evaluează dacă planul a fost elaborat în consultare cu părțile interesate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.

(4)   Comisia sprijină statele membre oferind exemple de bune practici în materie de consultări cu privire la planuri, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4).

(1)   Planul conține următoarele elemente:

(2)   Planul poate include acțiuni de asistență tehnică necesare pentru administrarea și punerea în aplicare eficace a măsurilor și a investițiilor.

(3)   Planul este în concordanță cu informațiile incluse și cu angajamentele asumate de statul membru în cadrul:

(4)   În cursul elaborării planurilor, Comisia organizează un schimb de bune practici, inclusiv cu privire la măsurile și investițiile eficiente din punctul de vedere al costurilor care urmează să fie incluse în plan. Statele membre pot solicita sprijin tehnic în cadrul inițiativei intitulate „Asistență europeană pentru energie locală” (ELENA), instituită printr-un acord al Comisiei cu Banca Europeană de Investiții în 2009, sau în cadrul Instrumentului de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

(5)   În sensul alineatului (1) litera (l) de la prezentul articol, Comisia oferă statelor membre orientări tehnice, adaptate domeniului de aplicare al fondului, cu privire la conformitatea măsurilor și a investițiilor cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852.

(6)   Pentru a ajuta statele membre să furnizeze informațiile menționate la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, Comisia prevede o valoare comună care trebuie luată în considerare ca estimare pentru prețul carbonului care rezultă din includerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri, de transportul rutier și de alte sectoare în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE.

(7)   Fiecare stat membru utilizează modelul prevăzut în anexa V pentru plan.

(1)   Fondul oferă sprijin financiar statelor membre pentru a finanța măsurile și investițiile prevăzute în planurile lor.

(2)   Plata sprijinului financiar în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol către fiecare stat membru este condiționată de atingerea de către statul membru respectiv a jaloanelor și a țintelor pentru măsuri și investiții în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament. Aceste jaloane și ținte sunt compatibile cu obiectivele climatice ale Uniunii, precum și cu obiectivul stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119, și vizează în special:

(3)   Fondul sprijină numai măsurile și investițiile care respectă principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852.

(4)   Măsurile și investițiile sprijinite de fond reduc dependența de combustibilii fosili și, după caz, contribuie la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, precum și la crearea de locuri de muncă durabile și de calitate în domeniile vizate de măsurile și investițiile fondului.

(1)   Statele membre pot include în costurile totale estimate ale planului următoarele măsuri și investiții cu impact pe termen lung, cu condiția ca acestea să vizeze în principal gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile vulnerabile sau utilizatorii de transport vulnerabili și să fie menite:

(2)   Statele membre pot include în costurile totale estimate ale planurilor costurile măsurilor care oferă sprijin direct pentru venit gospodăriilor vulnerabile și utilizatorilor de transport vulnerabili pentru a reduce impactul creșterii prețurilor combustibililor pentru transportul rutier și pentru încălzire. Un astfel de sprijin este temporar și se reduce în timp. Statele membre pot acorda sprijin temporar direct pentru venit în cazul în care planurile lor conțin măsuri sau investiții care vizează gospodăriile vulnerabile și utilizatorii de transport vulnerabili în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din prezentul regulament. Un astfel de sprijin se limitează la impactul direct al includerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri și de transportul rutier în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE. Costurile măsurilor care furnizează sprijin temporar direct pentru venit nu reprezintă mai mult de 37,5 % din costul total estimat al planului, astfel cum este menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (j) din prezentul regulament.

(3)   Statele membre pot include în costurile totale estimate ale planurilor costurile asistenței tehnice pentru a acoperi cheltuielile legate de activitățile de formare, programare, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea fondului și îndeplinirea obiectivelor acestuia, de exemplu studii, cheltuieli legate de tehnologia informației (IT), consultarea publică a părților interesate, acțiuni de informare și comunicare. Costurile asistenței tehnice respective reprezintă până la 2,5 % din costurile totale estimate ale planului, astfel cum este menționat la articolul 6 alineatul (1) litera (j).

(1)   Statele membre pot include în planuri sprijinul acordat prin intermediul entităților publice sau private, altele decât gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile vulnerabile și utilizatorii de transport vulnerabili, cu condiția ca aceste entități să pună în aplicare măsuri și să realizeze investiții de care beneficiază în cele din urmă gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile vulnerabile sau utilizatorii de transport vulnerabili.

(2)   Statele membre prevăd garanțiile legale și contractuale necesare pentru a se asigura că întregul beneficiu este transferat gospodăriilor vulnerabile, microîntreprinderilor vulnerabile sau utilizatorilor de transport vulnerabili.

(1)   În conformitate cu articolul 10a alineatul (8b) și cu articolul 30d alineatele (3) și (4) din Directiva 2003/87/CE, pentru execuția fondului se pune la dispoziție un cuantum maxim de 65 000 000 000 EUR pentru perioada 1 ianuarie 2026-31 decembrie 2032, în prețuri curente. Cuantumul respectiv constituie venituri alocate externe în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, fără a aduce atingere articolului 30d alineatul (4) al șaselea paragraf din Directiva 2003/87/CE.

Cuantumurile anuale alocate fondului, în limita cuantumului maxim prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat, nu depășesc cuantumurile menționate la articolul 30d alineatul (4) al patrulea paragraf din Directiva 2003/87/CE.

În cazul în care schema de comercializare a certificatelor de emisii instituită în conformitate cu capitolul IVa din Directiva 2003/87/CE este amânat până în 2028 în temeiul articolului 30k din directiva respectivă, cuantumul maxim care urmează să fie pus la dispoziția fondului este de 54 600 000 000 EUR, iar cuantumurile anuale alocate fondului nu depășesc cuantumurile respective menționate la articolul 30d alineatul (4) al cincilea paragraf din Directiva 2003/87/CE.

(2)   Prin derogare de la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și fără a aduce atingere articolului 19 din prezentul regulament, creditele de angajament care acoperă cuantumul maxim relevant menționat la alineatul (1) de la prezentul articol se pun la dispoziție în mod automat la începutul fiecărui exercițiu financiar, începând cu 1 ianuarie 2026, până la cuantumurile anuale relevante aplicabile menționate la alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf.

(3)   Cuantumurile prevăzute la alineatul (1) pot acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea fondului și îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special cele legate de studii, reuniunile experților, consultarea părților interesate, acțiunile de informare și comunicare, inclusiv acțiunile incluzive de sensibilizare, și comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea au legătură cu obiectivele prezentului regulament, cheltuielile cu rețelele informatice care se concentrează pe prelucrarea și schimbul de informații, instrumentele corporative de IT și toate celelalte cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă suportate de Comisie pentru gestionarea fondului. Cheltuielile pot acoperi, de asemenea, costurile altor activități de sprijin, cum ar fi controlul calității și monitorizarea proiectelor pe teren și costurile aferente consilierii inter pares și cele ale experților pentru evaluarea și punerea în aplicare a acțiunilor eligibile.

(1)   Resursele alocate statelor membre în cadrul gestiunii partajate pot fi transferate, la cererea acestora, către fond, sub rezerva condițiilor prevăzute în dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060. Comisia execută aceste resurse în mod direct în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Resursele respective sunt utilizate exclusiv în beneficiul statului membru în cauză.

(2)   În planurile lor prezentate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament, statele membre pot solicita transferarea a până la 15 % din alocarea lor financiară anuală maximă către fondurile care fac obiectul gestiunii partajate prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060. Resursele transferate finanțează măsurile și investițiile menționate la articolul 8 din prezentul regulament și sunt executate în conformitate cu normele fondurilor către care sunt transferate resursele. Resursele sunt transferate de statele membre prin modificarea unuia sau mai multor programe, cu excepția programelor din cadrul obiectivului Cooperare teritorială europeană (Interreg), în conformitate cu articolul 26a din Regulamentul (UE) 2021/1060, și sunt executate în conformitate cu normele stabilite în regulamentul respectiv și cu normele fondurilor către care sunt transferate resursele.

(3)   Statele membre pot încredința autorităților de management ale programelor din cadrul politicii de coeziune în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1060 punerea în aplicare a măsurilor și a investițiilor care beneficiază de fond, dacă este cazul, având în vedere sinergiile cu respectivele programe ale politicii de coeziune și în conformitate cu obiectivele fondului. Statele membre își declară intenția de a încredința, prin urmare, aceste sarcini autorităților respective în planurile lor. În astfel de cazuri, sistemele de gestiune și control existente instituite de statele membre, astfel cum au fost notificate Comisiei, sunt considerate conforme cu cerințele prezentului regulament.

(4)   Statele membre pot include în planurile lor, în cadrul costurilor totale estimate, plățile pentru sprijin tehnic suplimentar în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2021/240 și cuantumul contribuției în numerar pentru compartimentul pentru statele membre în temeiul dispozițiilor relevante ale Regulamentului (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (31). Aceste costuri nu depășesc 4 % din alocarea financiară maximă a planului, iar măsurile relevante, astfel cum sunt prevăzute în plan, respectă cerințele prezentului regulament.

(1)   Sprijinul acordat în cadrul fondului se adaugă sprijinului furnizat în cadrul altor fonduri, programe și instrumente ale Uniunii. Măsurile și investițiile sprijinite în cadrul fondului pot beneficia de sprijin din partea altor fonduri, programe și instrumente ale Uniunii, cu condiția ca acest sprijin să nu acopere aceleași costuri.

(2)   Sprijinul din partea fondului, inclusiv sprijinul temporar direct pentru venit menționat la articolul 4 alineatul (3), este suplimentar și nu se substituie cheltuielilor bugetare naționale recurente.

(3)   Pentru asistența tehnică acordată statelor membre, costurile administrative asociate în mod direct cu punerea în aplicare a planului nu sunt considerate cheltuieli bugetare naționale recurente.

(1)   Alocarea financiară maximă se calculează pentru fiecare stat membru în conformitate cu articolul 10 și astfel cum se specifică în anexele I și II.

(2)   Fiecare stat membru poate depune o cerere în limitele alocării financiare maxime pentru punerea în aplicare a planului său.

(1)   Comisia evaluează planul și, după caz, orice modificare a planului respectiv prezentată de un stat membru în conformitate cu articolul 18, din punctul de vedere al conformității cu prezentul regulament. Atunci când efectuează evaluarea, Comisia acționează în strânsă cooperare cu statul membru în cauză. Comisia poate face observații sau poate solicita informații suplimentare în termen de două luni de la data prezentării planului de către statul membru. Statul membru furnizează informațiile suplimentare solicitate și poate revizui planul, dacă este necesar, inclusiv după transmiterea acestuia. Statul membru și Comisia pot stabili de comun acord să prelungească termenul pentru evaluare cu o perioadă rezonabilă, dacă este necesar.

(2)   Comisia evaluează dacă transferurile solicitate în conformitate cu articolul 11 sunt în conformitate cu obiectivele prezentului regulament.

(3)   Comisia evaluează relevanța, eficacitatea, eficiența și coerența planului, ținând seama de provocările specifice și de alocarea financiară a statului membru, după cum urmează:

(1)   Pe baza evaluării efectuate în conformitate cu articolul 16, Comisia decide cu privire la planul unui stat membru, printr-un act de punere în aplicare, în termen de maximum cinci luni de la data prezentării planului respectiv în temeiul articolului 4 alineatul (1).

(2)   În cazul în care Comisia evaluează pozitiv un plan, actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) stabilește:

(3)   Alocarea financiară maximă menționată la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol se stabilește pe baza costurilor totale estimate ale planului propus de statul membru, astfel cum au fost evaluate în temeiul criteriilor stabilite la articolul 16 alineatul (3).

Cuantumul alocării financiare maxime menționate la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol se stabilește după cum urmează:

(4)   În cazul în care Comisia evaluează negativ un plan, decizia menționată la alineatul (1) include motivele acestei evaluări negative. Statul membru prezintă din nou planul, după ce ia în considerare evaluarea Comisiei.

(1)   În cazul în care un plan, inclusiv jaloanele și țintele relevante, nu mai poate fi realizat sau trebuie să fie ajustat în mod semnificativ, integral sau parțial, de către un stat membru din cauza unor circumstanțe obiective, în special din cauza efectelor directe reale ale includerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri și transportul rutier în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE, statul membru în cauză prezintă Comisiei un plan modificat pentru a include modificările necesare și justificate în mod corespunzător. Statele membre pot solicita sprijin tehnic, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4), pentru pregătirea planului modificat.

(2)   Comisia evaluează planul modificat în conformitate cu articolul 16.

(3)   În cazul în care Comisia evaluează pozitiv planul modificat, aceasta adoptă, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), o decizie în care prezintă motivele pentru evaluarea sa pozitivă, prin intermediul unui act de punere în aplicare. Prin derogare de la articolul 17 alineatul (1), Comisia adoptă decizia menționată la prezentul alineat în termen de trei luni de la data prezentării planului modificat de către statul membru în cauză.

(4)   În cazul în care evaluează negativ planul modificat, Comisia respinge planul modificat în termenul menționat la alineatul (3), după ce a acordat statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile în termen de trei luni de la data comunicării de către Comisie a evaluării planului modificat.

(5)   Până la 15 martie 2029, fiecare stat membru evaluează caracterul adecvat al planului său având în vedere efectele directe reale ale includerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de clădiri și transportul rutier în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE. Aceste evaluări sunt prezentate Comisiei împreună cu raportul național intermediar integrat privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(6)   În cazul unor ajustări minore ale planului reprezentând o creștere sau o scădere cu mai puțin de 5 % a unei ținte stabilite în plan, cum ar fi actualizări minore ale măsurilor și investițiilor prevăzute în plan sau corectarea unor erori materiale, statul membru notifică astfel de modificări Comisiei.

(1)   După ce a adoptat o decizie pozitivă, astfel cum se menționează la articolul 17 din prezentul Regulament, Comisia încheie în timp util un acord cu statul membru în cauză care constituie un angajament juridic individual în sensul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 pentru perioada 2026-2032, fără a aduce atingere articolului 30d alineatul (4) și articolelor 30i și 30k din Directiva 2003/87/CE. Acest acord se încheie cel mai devreme cu un an înainte de anul de începere a licitațiilor în temeiul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE, sau cu doi ani înainte de respectivul an, în cazurile în care se aplică articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf din prezentul regulament.

(2)   Angajamentele bugetare se pot baza pe angajamente globale și, după caz, pot fi defalcate în tranșe anuale eșalonate pe parcursul mai multor ani.

(1)   Plățile alocărilor financiare către statul membru în temeiul prezentului articol se efectuează la atingerea jaloanelor și a țintelor relevante convenite și indicate în plan, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 17 și sub rezerva disponibilității finanțării. După atingerea lor, statul membru transmite Comisiei o cerere de plată justificată în mod corespunzător. Statul membru transmite Comisiei astfel de cereri de plată o dată sau de două ori pe an, până la 31 iulie sau până la 31 decembrie.

(2)   La primirea unei cereri de plată din partea unui stat membru, Comisia evaluează dacă au fost atinse în mod satisfăcător jaloanele și țintele relevante stabilite în decizia Comisiei menționată la articolul 17. Atingerea în mod satisfăcător a jaloanelor și a țintelor presupune că măsurile legate de jaloanele și țintele care anterior au fost atinse în mod satisfăcător nu au fost revocate de statul membru în cauză.

(3)   În cazul în care Comisia face o evaluare pozitivă a unei cereri de plată individuale, aceasta adoptă o decizie individuală de autorizare a plății alocării financiare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, sub rezerva disponibilității finanțării și cu asigurarea egalității de tratament a statelor membre. Comisia adoptă decizia individuală nu mai devreme de două luni și nu mai târziu de trei luni de la termenul relevant pentru depunerea cererii de plată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.

(4)   În cazul în care, ca urmare a evaluării prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia stabilește că jaloanele și țintele stabilite în decizia Comisiei menționată la articolul 17 nu au fost atinse în mod satisfăcător, se suspendă plata părții din alocarea financiară proporțională cu jalonul sau ținta care nu a fost atinsă. Statul membru își poate prezenta observațiile în termen de o lună de la comunicarea evaluării Comisiei.

Suspendarea se revocă numai atunci când jaloanele și țintele au fost atinse în mod satisfăcător, astfel cum se prevede în decizia Comisiei menționată la articolul 17.

(5)   Prin derogare de la articolul 116 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, termenul de plată începe să curgă de la data la care Comisia a comunicat statului membru în cauză decizia de autorizare a plății alocării financiare în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol sau de la data la care i s-a comunicat revocarea unei suspendări în temeiul alineatului (4) al doilea paragraf de la prezentul articol.

(6)   În cazul în care jaloanele și țintele nu sunt atinse în mod satisfăcător în termen de nouă luni de la suspendarea menționată la alineatul (4) primul paragraf, Comisia reduce în mod proporțional cuantumul alocării financiare după ce i-a dat statului membru posibilitatea de a-și prezenta observațiile în termen de două luni de la comunicarea concluziilor sale referitoare la atingerea jaloanelor și a țintelor.

(7)   În cazul în care, în termen de 15 luni de la data încheierii acordurilor relevante menționate la articolul 19, statul membru nu a făcut progrese concrete în ceea ce privește atingerea oricăror jaloane sau ținte relevante, Comisia denunță acordurile respective și dezangajează cuantumul alocării financiare, fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Comisia adoptă o decizie privind încetarea acordurilor respective după ce a dat statului membru posibilitatea de a-și prezenta observațiile în termen de două luni de la comunicarea evaluării Comisiei, potrivit căreia nu au fost înregistrate progrese concrete.

(8)   Toate plățile se efectuează până la 31 decembrie 2033.

(9)   Prin derogare de la articolul 116 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și de la alineatul (5) de la prezentul articol, în cazul în care, într-o anumită rundă de cereri de plată, astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, veniturile alocate fondului în conformitate cu articolul 30d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE nu sunt suficiente pentru a acoperi cererile de plată transmise, Comisia plătește statelor membre pe bază proporțională, determinată ca procent de disponibilități de plată în raport cu totalul plăților aprobate. În următoarea rundă de cereri de plată, Comisia acordă prioritate statelor membre cu plăți întârziate din runda anterioară de cereri de plată și abia apoi noilor cereri de plată transmise.

(10)   Prin derogare de la articolul 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și fără a aduce atingere articolului 30d alineatul (4) al șaselea paragraf din Directiva 2003/87/CE, Comisia alocă statelor membre cuantumurile corespunzătoare creditelor neutilizate până la 31 decembrie 2033 în conformitate cu normele de distribuire a certificatelor definite la articolul 30d alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, în vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 3 din prezentul regulament.

(1)   La punerea în aplicare a planurilor, statele membre, în calitate de beneficiari ai fondurilor din cadrul fondului, iau toate măsurile adecvate pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și pentru a se asigura că utilizarea alocărilor financiare în legătură cu măsurile și investițiile sprijinite de fond, inclusiv cele puse în aplicare de entități publice sau private altele decât gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile vulnerabile și utilizatorii de transport vulnerabili, în conformitate cu articolul 9, respectă normele aplicabile din dreptul Uniunii și din dreptul intern, în special în ceea ce privește prevenirea, depistarea și corectarea fraudei, a corupției și a conflictelor de interese. În acest scop, statele membre prevăd un sistem de control intern eficace și eficient, astfel cum se detaliază în anexa III, precum și recuperarea cuantumurilor plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect. Statele membre se pot baza pe propriile sisteme naționale de gestiune a bugetului.

(2)   Acordurile menționate la articolul 19 prevăd următoarele obligații ale statelor membre:

Informațiile menționate la primul paragraf litera (d) punctul (ii) de la prezentul articol sunt necesare numai în cazul în care valoarea achizițiilor publice este mai mare decât pragurile Uniunii stabilite la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34). În ceea ce privește subcontractanții, aceste informații sunt necesare numai:

(3)   Datele cu caracter personal menționate la alineatul (2) litera (d) de la prezentul articol sunt prelucrate de către statele membre și de către Comisie în scopul și pe durata corespunzătoare a procedurilor de descărcare de gestiune, de audit și de control și a activităților de informare, comunicare și vizibilitate legate de utilizarea alocărilor financiare în legătură cu punerea în aplicare a acordurilor menționate la articolul 19. Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 sau cu Regulamentul (UE) 2018/1725, în funcție de aplicabilitatea acestora. În cadrul procedurii de descărcare de gestiune către Comisie, în conformitate cu articolul 319 din TFUE, fondul face obiectul raportării în temeiul rapoartelor financiare și de răspundere integrate menționate la articolul 247 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și, în special, separat în cadrul raportului anual privind gestiunea și performanța.

(4)   Acordurile menționate la articolul 19 prevăd, de asemenea, dreptul Comisiei de a reduce în mod proporțional sprijinul acordat în cadrul fondului și de a recupera orice cuantum datorat bugetului Uniunii, în cazuri de fraudă, corupție și conflict de interese care afectează interesele financiare ale Uniunii și care nu au fost corectate de statul membru sau în cazul unei încălcări grave a unei obligații care decurge din astfel de acorduri.

Atunci când decide în ceea ce privește cuantumul recuperării și al reducerii, Comisia respectă principiul proporționalității și ține seama de gravitatea fraudei, a actului de corupție și a conflictului de interese care afectează interesele financiare ale Uniunii sau de gravitatea unei încălcări a unei obligații. Comisia oferă statului membru posibilitatea de a-și prezenta observațiile înainte de efectuarea reducerii.

(1)   Statele membre pun datele menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (d) punctele (i), (ii) și (iv) din prezentul regulament la dispoziția publicului și le actualizează pe un site internet unic, în formate deschise și prelucrabile automat, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului (35), care permit sortarea, căutarea, extragerea, compararea și reutilizarea datelor. Informațiile menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (d) punctele (i) și (ii) din prezentul regulament nu se publică în cazurile menționate la articolul 38 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 sau în cazul sprijinului temporar direct pentru venit acordat gospodăriilor vulnerabile.

(2)   Destinatarii sprijinului din partea fondului sunt informați cu privire la originea fondurilor respective, inclusiv în cazul în care beneficiază de fondurile respective prin intermediari. Informațiile respective includ emblema Uniunii și o mențiune corespunzătoare privind finanțarea, cu textul „finanțat de Uniunea Europeană – Fondul social pentru climă” pe documentele și materialele de comunicare referitoare la punerea în aplicare a măsurii care se adresează destinatarilor. Destinatarii fondurilor din partea fondului, cu excepția sprijinului pentru persoane fizice sau a cazurilor în care există un risc de divulgare a unor informații sensibile din punct de vedere comercial, asigură vizibilitatea fondurilor din partea Uniunii, în special cu ocazia promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora, prin oferirea de informații specifice coerente, eficace și proporționale unor categorii de public diverse, care includ mass-media și publicul larg.

(3)   Comisia pune în aplicare acțiuni de informare și comunicare privind fondul, precum și acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament și rezultatele obținute, inclusiv, după caz și cu acordul autorităților naționale, prin activități de comunicare comune cu autoritățile naționale, precum și cu birourile de reprezentare ale Parlamentului European și ale Comisiei în statul membru în cauză.

(1)   Fiecare stat membru prezintă Comisiei, o dată la doi ani, un raport privind punerea în aplicare a planului său, împreună cu raportul său național intermediar integrat privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în conformitate cu articolul 28 din același regulament. Monitorizarea punerii în aplicare este orientată către activitățile desfășurate în cadrul planului și este proporțională cu aceste activități. Statele membre includ indicatorii prevăzuți în anexa IV la prezentul Regulament în raportul lor intermediar.

(2)   Comisia monitorizează execuția fondului și măsoară gradul de îndeplinire a obiectivelor sale. Monitorizarea execuției este orientată către activitățile desfășurate în cadrul fondului și este proporțională cu aceste activități.

(3)   Sistemul Comisiei de raportare a performanței asigură faptul că datele pentru monitorizarea punerii în aplicare a activităților și a rezultatelor sunt colectate în mod eficient, cu eficacitate și la timp. În acest scop, destinatarilor sprijinului din partea fondului li se impun cerințe de raportare proporționale.

(4)   Comisia utilizează indicatorii comuni prevăzuți în anexa IV pentru raportarea intermediară și pentru monitorizarea și evaluarea fondului din perspectiva atingerii obiectivelor prevăzute la articolul 3.

(1)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, fără întârzieri nejustificate, simultan și în condiții de egalitate, planurile prezentate de statele membre și deciziile, astfel cum au fost făcute publice de către Comisie.

(2)   Informațiile transmise de către Comisie Consiliului în contextul prezentului regulament sau al punerii sale în aplicare sunt puse în mod simultan la dispoziția Parlamentului European, sub rezerva dispozițiilor privind confidențialitatea, dacă este cazul.

(3)   Comisiile competente ale Parlamentului European pot invita Comisia să furnizeze informații cu privire la stadiul evaluării planurilor de către Comisie.

(1)   Pentru a consolida dialogul între instituțiile Uniunii, în special între Parlamentul European și Comisie, precum și pentru a asigura un nivel mai ridicat de transparență și responsabilitate, comisiile competente ale Parlamentului European pot invita Comisia, de două ori pe an, să discute următoarele chestiuni:

(2)   Comisia ia în considerare toate elementele care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului social pentru climă, inclusiv, dacă sunt disponibile, din rezoluțiile Parlamentului European.

(1)   La doi ani de la demararea punerii în aplicare a planurilor, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare privind execuția și funcționarea fondului, ținând seama de rezultatele primelor rapoarte transmise de statele membre în conformitate cu articolul 24 și transmite, dacă este cazul, orice propunere de modificare a prezentului regulament.

(2)   Raportul de evaluare menționat la alineatul (1) analizează în special:

(3)   Până la 31 decembrie 2033, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare independentă ex post. Raportul de evaluare ex post constă într-o evaluare globală a fondului și include informații privind impactul acestuia.

(4)   Fără a aduce atingere cadrului financiar multianual care urmează să fie adoptat după 2027, în cazul în care veniturile provenite din licitarea certificatelor menționată la articolul 30d alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE sunt considerate ca fiind resurse proprii în conformitate cu articolul 311 alineatul (3) din TFUE, Comisia prezintă, după caz, propunerile necesare pentru a asigura, în cadrul financiar multianual care urmează să fie adoptat după 2027, eficacitatea și continuitatea execuției fondului, care este finanțat temporar și excepțional din venituri alocate externe generate de certificatele din cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii.

(1)   Prezentul regulament instituie un mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (denumit în continuare „CBAM”) pentru a aborda emisiile de gaze cu efect de seră încorporate în mărfurile enumerate în anexa I, la importul acestora pe teritoriul vamal al Uniunii, în scopul de a preveni riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, reducând astfel emisiile de dioxid de carbon la nivel global și sprijinind obiectivele Acordului de la Paris, printre altele prin crearea unor stimulente vizând reducerea emisiilor de către operatorii din țările terțe.

(2)   CBAM completează schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii stabilită prin Directiva 2003/87/CE (denumit în continuare „EU ETS”) prin aplicarea unui set echivalent de norme importurilor pe teritoriul vamal al Uniunii de mărfuri menționate la articolul 2 din prezentul regulament.

(3)   CBAM are rolul de a înlocui mecanismele instituite în temeiul Directivei 2003/87/CE pentru a preveni riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon, reflectând măsura în care certificatele EU ETS sunt alocate cu titlu gratuit, în conformitate cu articolul 10a din directiva respectivă.

(1)   Prezentul regulament se aplică mărfurilor enumerate în anexa I originare dintr-o țară terță, în cazul în care mărfurile respective sau produsele prelucrate din aceste mărfuri care rezultă din regimul de perfecționare activă menționat la articolul 256 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 sunt importate pe teritoriul vamal al Uniunii.

(2)   Prezentul regulament se aplică, de asemenea, mărfurilor enumerate în anexa I la prezentul regulament, originare dintr-o țară terță, în cazul în care mărfurile respective sau produsele prelucrate din aceste mărfuri care rezultă din regimul de perfecționare activă menționat la articolul 256 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 sunt aduse pe o insulă artificială, pe o structură fixă sau plutitoare sau pe orice altă structură de pe platoul continental sau din zona economică exclusivă a unui stat membru care se învecinează cu teritoriul vamal al Uniunii.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc condițiile detaliate pentru aplicarea CBAM în cazul unor astfel de mărfuri, în special în ceea ce privește noțiunile echivalente cu cele de import pe teritoriul vamal al Uniunii și de punere în liberă circulație, în ceea ce privește procedurile legate de depunerea declarației CBAM referitoare la astfel de mărfuri și controalele care trebuie efectuate de autoritățile vamale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), prezentul regulament nu se aplică:

(4)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), prezentul regulament nu se aplică mărfurilor originare din țările terțe și teritoriile enumerate la punctul 1 din anexa III.

(5)   Mărfurile importate sunt considerate ca fiind originare din țări terțe în conformitate cu normele privind originea nepreferențială a mărfurilor, astfel cum sunt menționate la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(6)   Țările terțe și teritoriile sunt enumerate la punctul 1 din anexa III, în cazul în care îndeplinesc toate condițiile de mai jos:

(7)   În cazul în care o țară terță sau un teritoriu terț are o piață a energiei electrice care este integrată în piața internă de energie electrică a Uniunii prin cuplarea piețelor și nu există o soluție tehnică pentru aplicarea CBAM la importul de energie electrică pe teritoriul vamal al Uniunii din țara terță sau teritoriul terț respectiv, importul de energie electrică din țara sau teritoriul respectiv este scutit de la aplicarea CBAM, dacă Comisia a evaluat că au fost îndeplinite toate condițiile următoare în conformitate cu alineatul (8):

(8)   O țară terță sau un teritoriu terț care îndeplinește toate condițiile prevăzute la alineatul (7) este inclus(ă) la punctul 2 din anexa III și prezintă două rapoarte privind îndeplinirea condițiilor respective, primul raport până la 1 iulie 2025 și al doilea raport până la 31 decembrie 2027. Până la 31 decembrie 2025 și până la 1 iulie 2028, Comisia evaluează, în special pe baza foii de parcurs menționate la alineatul (7) litera (c) și a rapoartelor primite din partea țării terțe sau a teritoriului terț, dacă țara terță sau teritoriul terț respectiv continuă să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (7).

(9)   O țară terță sau un teritoriu terț enumerat la punctul 2 din anexa III se elimină de pe lista respectivă dacă se aplică una sau mai multe dintre condițiile următoare:

(10)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a completa prezentul regulament stabilind cerințe și proceduri pentru țările terțe sau teritoriile terțe care au fost eliminate de pe lista de la punctul 2 din anexa III, pentru a asigura aplicarea prezentului regulament în țările sau teritoriile respective în ceea ce privește energia electrică. Dacă, în astfel de cazuri, cuplarea piețelor rămâne incompatibilă cu aplicarea prezentului regulament, Comisia poate decide să excludă țările terțe sau teritoriile terțe respective de la cuplarea piețelor din Uniune și să solicite alocarea explicită a capacităților la frontiera dintre Uniune și țările terțe sau teritoriile respective, astfel încât CBAM să se poată aplica.

(11)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a modifica listele cu țările terțe sau teritoriile terțe enumerate la punctul 1 sau 2 din anexa III prin adăugarea sau înlăturarea unei țări terțe sau a unui teritoriu terț, în funcție de îndeplinirea condițiilor stabilite la alineatul (6), (7) sau (9) de la prezentul articol în ceea ce privește țara terță sau teritoriul respectiv.

(12)   Uniunea poate încheia acorduri cu țări terțe sau teritorii terțe pentru a ține seama de mecanismele de stabilire a prețului carbonului din astfel de țări sau teritorii în scopul aplicării articolului 9.

(1)   Înainte de a importa mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii, orice importator stabilit într-un stat membru solicită statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM (denumită în continuare „cererea de autorizare”). În cazul în care un astfel de importator desemnează un reprezentant vamal indirect în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și în cazul în care reprezentantul vamal indirect este de acord să acționeze în calitate de declarant autorizat în cadrul CBAM, reprezentantul vamal indirect depune cererea de autorizare.

(2)   În cazul în care un importator nu este stabilit într-un stat membru, reprezentantul vamal indirect depune cererea de autorizare.

(3)   Cererea de autorizare se depune prin intermediul registrului CBAM înființat în conformitate cu articolul 14.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care capacitatea de transport pentru importul de energie electrică este alocată prin alocarea explicită a capacității, persoana căreia i-a fost alocată capacitatea pentru import și care desemnează această capacitate pentru import este considerată, în sensul prezentului regulament, un declarant autorizat în cadrul CBAM în statul membru în care persoana a declarat importul de energie electrică în declarația vamală. Importurile se măsoară per frontieră pentru perioade de timp care nu depășesc o oră și nu este posibilă deducerea exporturilor sau a tranzitului în aceeași oră.

Autoritatea competentă a statului membru în care a fost depusă declarația vamală înregistrează persoana în registrul CBAM.

(5)   Cererea de autorizare include următoarele informații privind solicitantul:

(6)   Solicitantul își poate retrage cererea în orice moment.

(7)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM informează fără întârziere autoritatea competentă, prin intermediul registrului CBAM, cu privire la orice modificare adusă informațiilor furnizate în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol, survenită după ce decizia de acordare a statutului de declarant autorizat în cadrul CBAM a fost adoptată în temeiul articolului 17, care ar putea influența decizia respectivă sau conținutul autorizației acordate pe baza acesteia.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind comunicările dintre solicitant, autoritatea competentă și Comisie, privind formatul standard al cererii de autorizare și procedurile de depunere a unei astfel de cereri prin intermediul registrului CBAM, privind procedura care trebuie urmată de autoritatea competentă și termenele de prelucrare a cererilor de autorizare în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol și normele de identificare de către autoritatea competentă a declaranților autorizați în cadrul CBAM pentru importul de energie electrică. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Până la data de 31 mai a fiecărui an, și pentru prima dată în 2027 pentru anul 2026, fiecare declarant autorizat în cadrul CBAM folosește registrul CBAM menționat la articolul 14 pentru a depune o declarație CBAM pentru anul calendaristic anterior.

(2)   Declarația CBAM conține următoarele informații:

(3)   În cazul în care produsele transformate care rezultă din regimul de perfecționare activă menționat la articolul 256 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se importă, declarantul autorizat în cadrul CBAM raportează în declarația CBAM emisiile încorporate în mărfurile care au fost plasate sub regimul de perfecționare activă și au permis obținerea produselor transformate importate, chiar dacă produsele transformate nu sunt mărfuri enumerate în anexa I la prezentul regulament. Prezentul alineat se aplică și când produsele transformate rezultate din regimul de perfecționare activă sunt mărfuri reintroduse, astfel cum se menționează la articolul 205 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(4)   În cazul în care mărfurile importate enumerate în anexa I la prezentul regulament sunt produse transformate care rezultă din regimul de perfecționare pasivă menționat la articolul 259 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, declarantul autorizat în cadrul CBAM raportează în declarația CBAM numai emisiile rezultate din operațiunea de perfecționare efectuată în afara teritoriului vamal al Uniunii.

(5)   În cazul în care mărfurile importate sunt mărfuri reintroduse, astfel cum se menționează la articolul 203 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, declarantul autorizat în cadrul CBAM raportează separat, în declarația CBAM, „zero” pentru emisiile totale încorporate corespunzătoare mărfurilor respective.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind formatul standard al declarației CBAM, inclusiv informațiile detaliate pentru fiecare instalație și țară de origine și tip de mărfuri care trebuie raportate care confirmă valorile totale menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, în special în ceea ce privește emisiile încorporate și prețul carbonului plătit, și procedura de depunere a declarației CBAM prin intermediul registrului CBAM și modalitățile de restituire a certificatelor CBAM menționate la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), în special în ceea ce privește procesul și selecția efectuată de declarantul CBAM în privința certificatelor care urmează să fie restituite. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Emisiile încorporate în mărfuri se calculează în conformitate cu metodele prevăzute în anexa IV. Pentru mărfurile enumerate în anexa II, se calculează și se iau în considerare numai emisiile directe.

(2)   Emisiile încorporate în mărfuri, altele decât energia electrică, se determină pe baza emisiilor reale în conformitate cu metodele prevăzute în anexa IV punctele 2 și 3. În cazul în care emisiile reale nu pot fi determinate în mod adecvat, precum și în cazul emisiilor indirecte, emisiile încorporate se determină prin trimitere la valorile implicite, în conformitate cu metodele prevăzute la punctul 4.1 din anexa IV.

(3)   Emisiile încorporate în energia electrică importată se determină prin trimitere la valorile implicite în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 4.2 din anexa IV, cu excepția cazului în care declarantul autorizat în cadrul CBAM demonstrează că sunt îndeplinite criteriile în funcție de care se determină emisiile încorporate pe baza emisiilor reale enumerate la punctul 5 din anexa IV.

(4)   Emisiile indirecte încorporate se calculează în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 4.3 din anexa IV și se detaliază în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (7) de la prezentul articol, cu excepția cazului în care declarantul autorizat în cadrul CBAM demonstrează că sunt îndeplinite criteriile în funcție de care se determină emisiile încorporate pe baza emisiilor reale care sunt enumerate la punctul 6 din anexa IV.

(5)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM ține evidența informațiilor necesare pentru calcularea emisiilor încorporate în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa V. Evidențele respective trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite verificatorilor acreditați în temeiul articolului 18 să verifice emisiile încorporate în conformitate cu articolul 8 și cu anexa VI și pentru a permite Comisiei și autorității competente să examineze declarația CBAM în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).

(6)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM păstrează evidențele informațiilor menționate la alineatul (5), inclusiv raportul verificatorului, până la sfârșitul celui de-al patrulea an după anul în care a fost sau ar fi trebuit să fie depusă declarația CBAM.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind:

În cazuri justificate obiectiv, actele de punere în aplicare menționate în primul paragraf prevăd că valorile implicite pot fi adaptate anumitor zone, regiuni sau țări pentru a ține seama de factori obiectivi specifici care influențează emisiile, cum ar fi sursele de energie predominante sau procesele industriale. Respectivele acte de punere în aplicare se bazează pe legislația existentă privind monitorizarea și verificarea emisiilor și a datelor de activitate pentru instalațiile care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, în special pe Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (24), pe Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 și pe Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei (25). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament.

(1)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM se asigură că emisiile totale încorporate declarate în declarația CBAM depusă în temeiul articolului 6 sunt verificate de un verificator acreditat în temeiul articolului 18, pe baza principiilor de verificare stabilite în anexa VI.

(2)   Pentru emisiile încorporate în mărfurile produse în instalații dintr-o țară terță înregistrate în conformitate cu articolul 10, declarantul autorizat în cadrul CBAM poate alege să utilizeze informațiile verificate care i-au fost prezentate în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) pentru a îndeplini obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru aplicarea principiilor de verificare stabilite în anexa VI în ceea ce privește:

În cazul în care adoptă actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf, Comisia urmărește echivalența și coerența cu procedurile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament.

(1)   Un declarant autorizat în cadrul CBAM poate solicita în declarația CBAM o reducere a numărului de certificate CBAM care trebuie restituite pentru a fi luat în considerare prețul carbonului plătit în țara de origine pentru emisiile încorporate declarate. Reducerea poate fi solicitată numai dacă prețul carbonului a fost plătit efectiv în țara de origine. Într-un astfel de caz, se ia în considerare orice reducere sau altă formă de compensare disponibilă în țara respectivă care ar fi condus la o reducere a prețului carbonului în cauză.

(2)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM ține o evidență a documentației necesare pentru a demonstra că emisiile încorporate declarate au făcut obiectul unui preț al carbonului în țara de origine a mărfurilor care a fost efectiv plătit, astfel cum se menționează la alineatul (1). Declarantul autorizat în cadrul CBAM păstrează, în special, dovezi legate de orice reducere sau altă formă de compensare disponibilă, îndeosebi trimiterile la legislația aplicabilă din țara respectivă. Informațiile incluse în documentația respectivă sunt certificate de o persoană care este independentă de declarantul autorizat în cadrul CBAM și independentă de autoritățile din țara de origine. Numele și datele de contact ale persoanei independente respective figurează în documentație. Declarantul autorizat în cadrul CBAM păstrează, de asemenea, dovada plății efective a prețului carbonului.

(3)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM păstrează evidențele menționate la alineatul (2) până la sfârșitul celui de-al patrulea an după anul în care a fost sau ar fi trebuit să fie depusă declarația CBAM.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind conversia prețului mediu anual al carbonului plătit efectiv în conformitate cu alineatul (1) într-o reducere corespunzătoare a numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite, inclusiv conversia prețului carbonului plătit efectiv în monedă străină în euro la cursul de schimb mediu anual, dovezile necesare privind plata efectivă a prețului carbonului, exemple de reduceri aplicabile sau de orice altă formă de compensare menționată la alineatul (1) de la prezentul articol și calificările persoanei independente menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, precum și condițiile de verificare a independenței persoanei respective. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   La cererea unui operator al unei instalații situate într-o țară terță, Comisia înregistrează informațiile referitoare la operatorul respectiv și la instalația acestuia în registrul CBAM menționat la articolul 14.

(2)   Cererea de înregistrare menționată la alineatul (1) conține următoarele informații care trebuie incluse în registrul CBAM la înregistrare:

(3)   Comisia notifică operatorul cu privire la înregistrarea în registrul CBAM. Înregistrarea este valabilă pe o perioadă de cinci ani de la data notificării sale către operatorul instalației.

(4)   Operatorul informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor menționate la alineatul (2) care survine după înregistrare, iar Comisia actualizează informațiile relevante în registrul CBAM.

(5)   Operatorul:

(6)   Evidențele menționate la alineatul (5) litera (c) de la prezentul articol sunt suficient de detaliate pentru a permite verificarea emisiilor încorporate în conformitate cu articolul 8 și cu anexa VI și pentru a permite examinarea, în conformitate cu articolul 19, a declarației CBAM întocmite de un declarant autorizat în cadrul CBAM căruia i-au fost prezentate informațiile relevante în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol.

(7)   Un operator poate comunica unui declarant autorizat în cadrul CBAM informațiile privind verificarea emisiilor încorporate menționate la alineatul (5) de la prezentul articol. Declarantul autorizat în cadrul CBAM are dreptul să folosească respectivele informații prezentate pentru a îndeplini obligația menționată la articolul 8.

(8)   Operatorul poate solicita, în orice moment, radierea din registrul CBAM. La primirea unei astfel de solicitări și după notificarea autorităților competente, Comisia radiază operatorul și șterge informațiile referitoare la operatorul respectiv și la instalația acestuia din registrul CBAM, cu condiția ca aceste informații să nu fie necesare pentru examinarea declarațiilor CBAM depuse. După ce a acordat operatorului respectiv posibilitatea de a fi audiat și după consultarea autorităților competente relevante, Comisia poate, de asemenea, să radieze informațiile în cazul în care Comisia constată că informațiile privind operatorul în cauză nu mai sunt exacte. Comisia informează autoritățile competente cu privire la orice astfel de radiere.

(1)   Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament și informează Comisia cu privire la aceasta.

Comisia pune la dispoziția statelor membre o listă a tuturor autorităților competente și publică informațiile respective în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pune la dispoziție informațiile respective în registrul CBAM.

(2)   Autoritățile competente fac schimb de orice informații esențiale sau relevante pentru exercitarea funcțiilor și sarcinilor lor în temeiul prezentului regulament.

(1)   Toate informațiile de natură confidențială sau furnizate cu titlu confidențial, obținute de autoritatea competentă sau de Comisie în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor, intră sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional. Astfel de informații nu se divulgă de către autoritatea competentă sau de către Comisie fără permisiunea prealabilă expresă a persoanei sau a autorității care le-a furnizat ori în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente și Comisia pot face schimb de astfel de informații între ele, cu autoritățile vamale, cu autoritățile responsabile cu aplicarea de sancțiuni administrative sau penale și cu Parchetul European, în scopul asigurării respectării de către persoane a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament și al aplicării legislației vamale. Informațiile comunicate astfel intră sub incidența secretului profesional și nu pot fi comunicate niciunei alte persoane sau autorități decât în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

(1)   Comisia înființează un registru CBAM al declaranților autorizați în cadrul CBAM sub forma unei baze de date electronice standardizate care conține datele privind certificatele CBAM ale declaranților autorizați în cadrul CBAM respectivi. Comisia pune informațiile din registrul CBAM la dispoziția autorităților vamale și a autorităților competente, în mod automat și în timp real.

(2)   Registrul CBAM menționat la alineatul (1) conține conturi cu informații despre fiecare declarant autorizat în cadrul CBAM, în special:

(3)   Registrul CBAM conține, într-o secțiune separată a registrului, informațiile despre operatori și despre instalațiile din țara terță înregistrate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2).

(4)   Informațiile din registrul CBAM menționate la alineatele (2) și (3) sunt confidențiale, cu excepția numelor, a adreselor și a datelor de contact ale operatorilor și a amplasării instalațiilor din țări terțe. Un operator poate alege ca numele, adresa și datele sale de contact să nu fie puse la dispoziția publicului. Informațiile publice din registrul CBAM sunt puse la dispoziția Comisiei într-un format interoperabil.

(5)   Comisia publică anual, pentru fiecare dintre mărfurile enumerate în anexa I, emisiile agregate încorporate ale mărfurilor importate.

(6)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind infrastructura și procesele și procedurile specifice ale registrului CBAM, inclusiv analiza riscurilor menționată la articolul 15, bazele de date electronice care conțin informațiile menționate la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, datele conturilor din registrul CBAM menționate la articolul 16, transmiterea către registrul CBAM a informațiilor privind vânzarea, răscumpărarea și anularea certificatelor CBAM menționate la articolul 20 și verificarea încrucișată a informațiilor menționată la articolul 25 alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Comisia efectuează controale bazate pe riscuri asupra tranzacțiilor înregistrate în registrul CBAM, menționate la articolul 14, pentru a se asigura că nu există nereguli în achiziționarea, deținerea, restituirea, răscumpărarea și anularea certificatelor CBAM.

(2)   În cazul în care constată nereguli în urma controalelor efectuate în temeiul alineatului (1), Comisia informează autoritățile competente în cauză, astfel încât să se efectueze investigații suplimentare în vederea corectării neregulilor identificate.

(1)   Comisia atribuie fiecărui declarant autorizat în cadrul CBAM un număr unic de cont CBAM.

(2)   Fiecărui declarant autorizat în cadrul CBAM i se acordă acces la contul său din registrul CBAM.

(3)   Comisia deschide contul imediat după acordarea autorizației menționate la articolul 17 alineatul (1) și informează declarantul autorizat în cadrul CBAM în acest sens.

(4)   În cazul în care declarantul autorizat în cadrul CBAM și-a încetat activitatea economică sau autorizația sa a fost revocată, Comisia închide contul declarantului respectiv autorizat în cadrul CBAM, cu condiția ca acesta să fi respectat toate obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(1)   În cazul în care se depune o cerere de autorizare în conformitate cu articolul 5, autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit declarantul acordă statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM în cazul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol. Statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM este recunoscut în toate statele membre.

Înainte de a acorda statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM, autoritatea competentă desfășoară o procedură de consultare cu privire la cererea de autorizare prin intermediul registrului CBAM. Procedura de consultare implică autoritățile competente din celelalte state membre și Comisia și nu depășește 15 zile lucrătoare.

(2)   Criteriile pentru acordarea statutului de declarant autorizat în cadrul CBAM sunt următoarele:

(3)   În cazul în care autoritatea competentă constată că nu sunt îndeplinite criteriile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol sau în cazul în care solicitantul nu a furnizat informațiile enumerate la articolul 5 alineatul (5), acordarea statutului de declarant autorizat în cadrul CBAM este refuzată. O astfel de decizie de a refuza statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM prezintă motivele refuzului și include informații cu privire la posibilitatea de a introduce o cale de atac.

(4)   O decizie a autorității competente prin care se acordă statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM se înregistrează în registrul CBAM și conține următoarele informații:

(5)   Pentru a respecta criteriile menționate la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, autoritatea competentă solicită constituirea unei garanții în cazul în care solicitantul nu a fost stabilit pe parcursul celor două exerciții financiare anterioare anului în care a fost depusă cererea în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

Autoritatea competentă stabilește cuantumul unei astfel de garanții, calculat ca valoarea maximă a numărului de certificate CBAM pe care declarantul autorizat în cadrul CBAM ar trebui să le restituie, în conformitate cu articolul 22 cu privire la importurile de mărfuri raportate în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) litera (g). Garanția constituită se face sub forma unei garanții bancare, plătibilă la prima cerere, de către o instituție financiară care își desfășoară activitatea în Uniune sau printr-o altă formă de garanție care oferă o asigurare echivalentă.

(6)   În cazul în care autoritatea competentă constată că garanția furnizată nu asigură sau nu mai este suficientă pentru a asigura capacitatea financiară și operațională a declarantului autorizat în cadrul CBAM de a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, aceasta solicită declarantului autorizat în cadrul CBAM să aleagă între a furniza o garanție suplimentară sau a înlocui garanția inițială cu o nouă garanție în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Autoritatea competentă eliberează garanția imediat după data de 31 mai a celui de-al doilea an în care declarantul autorizat în cadrul CBAM a restituit certificatele CBAM în conformitate cu articolul 22.

(8)   Autoritatea competentă revocă statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM în cazul în care:

Înainte de a revoca statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM, autoritatea competentă acordă declarantului autorizat în cadrul CBAM posibilitatea de a fi audiat și inițiază o procedură de consultare privind posibila revocare a unui astfel de statut. Procedura de consultare implică autoritățile competente din celelalte state membre și Comisia și nu depășește 15 zile lucrătoare.

Orice decizie de revocare conține motivele care stau la baza deciziei și informații cu privire la dreptul la o cale de atac.

(9)   Autoritatea competentă înregistrează în registrul CBAM informații despre:

(10)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, condițiile pentru:

Actele de punere în aplicare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Orice persoană acreditată în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 pentru o grupă de activități relevantă este considerată verificator acreditat în temeiul prezentului regulament. Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a identifica grupele relevante de activități prin asigurarea alinierii calificărilor unui verificator acreditat, necesare pentru a efectua verificări în temeiul prezentului regulament, cu grupa de activități relevantă menționată în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 și indicată în certificatul de acreditare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2)   Un organism național de acreditare poate, la cerere, acredita o persoană în calitate de verificator în temeiul prezentului regulament în cazul în care consideră, pe baza documentației depuse, că persoana respectivă are capacitatea de a aplica principiile de verificare menționate în anexa VI atunci când îndeplinește obligațiile de control al emisiilor încorporate prevăzute la articolele 8 și 10.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a completa prezentul regulament prin specificarea condițiilor pentru acordarea acreditării menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, pentru controlul și supravegherea verificatorilor acreditați, pentru retragerea acreditării și pentru recunoașterea reciprocă și evaluarea colegială a organismelor de acreditare.

(1)   Comisia are rolul de supraveghere în revizuirea declarațiilor CBAM.

(2)   Comisia poate examina declarațiile CBAM, în conformitate cu o strategie de examinare, care să includă factorii de risc, în perioada care se încheie cu al patrulea an după anul în care declarațiile CBAM ar fi trebuit depuse.

Examinarea poate consta în verificarea informațiilor furnizate în declarația CBAM și în rapoartele de verificare pe baza informațiilor comunicate de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 25 și a oricăror alte dovezi relevante, precum și pe baza oricărui audit considerat necesar, inclusiv la sediul declarantului autorizat în cadrul CBAM.

Comisia comunică inițierea și rezultatele examinării autorității competente a statului membru în care este stabilit declarantul din cadrul CBAM, prin intermediul registrului CBAM.

Autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit declarantul autorizat în cadrul CBAM poate, de asemenea, să examineze o declarație CBAM în termenul menționat la primul paragraf de la prezentul alineat. Autoritatea competentă comunică Comisiei inițierea și rezultatele unei examinări, prin intermediul registrului CBAM.

(3)   Comisia stabilește periodic factori de risc specifici și aspecte importante, pe baza unei analize a riscurilor legate de punerea în aplicare a CBAM la nivelul Uniunii, luând în considerare informațiile conținute în registrul CBAM, datele comunicate de autoritățile vamale și alte surse de informații relevante, inclusiv controalele și verificările efectuate în temeiul articolului 15 alineatul (2) și al articolului 25.

Comisia facilitează, de asemenea, schimbul de informații cu autoritățile competente cu privire la activitățile frauduloase și la penalitățile impuse în conformitate cu articolul 26.

(4)   În cazul în care un declarant autorizat în cadrul CBAM nu depune o declarație CBAM în conformitate cu articolul 6 sau în cazul în care Comisia consideră, pe baza examinării prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, că numărul de certificate CBAM declarat nu este corect, Comisia evaluează obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament declarantului respectiv autorizat în cadrul CBAM pe baza informațiilor de care dispune. Comisia stabilește un calcul preliminar al numărului total de certificate CBAM care ar fi trebuit să fie restituite cel târziu până la data de 31 decembrie a anului care urmează anului în care ar fi trebuit depusă declarația CBAM sau cel târziu până la data de 31 decembrie a celui de-al patrulea an care urmează anului în care declarația CBAM incorectă a fost depusă, după caz. Comisia furnizează autorităților competente un astfel de calcul preliminar, cu titlu orientativ și fără a aduce atingere calculului definitiv stabilit de autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit declarantul autorizat în cadrul CBAM.

(5)   În cazul în care autoritatea competentă decide că numărul declarat de certificate CBAM care urmează să fie restituite este incorect sau că nu a fost depusă nicio declarație CBAM în conformitate cu articolul 6, aceasta determină numărul de certificate CBAM care ar fi trebuit să fie restituite de declarantul autorizat în cadrul CBAM, ținând seama de informațiile trimise de Comisie.

Autoritatea competentă notifică declarantului autorizat în cadrul CBAM cu privire la decizia sa privind numărul de certificate CBAM stabilit și solicită ca declarantul autorizat în cadrul CBAM să restituie certificatele CBAM suplimentare în termen de o lună.

Decizia autorității competente conține motivele care au stat la baza deciziei și informații cu privire la dreptul la o cale de atac. Decizia se notifică, de asemenea, prin intermediul registrului CBAM.

Atunci când, după primirea calculului preliminar din partea Comisiei în temeiul alineatelor (2) și (4) de la prezentul articol, autoritatea competentă decide să nu ia nicio măsură, aceasta informează Comisia în consecință, prin intermediul registrului CBAM.

(6)   În cazul în care ajunge la concluzia că numărul de certificate CBAM restituite depășește numărul certificatelor care ar fi trebuit restituite, autoritatea competentă informează în acest sens Comisia, fără întârziere. Certificatele CBAM restituite în exces sunt răscumpărate în conformitate cu articolul 23.

(1)   Vânzarea de către statele membre a certificatelor CBAM se realizează pe o platformă centrală comună declaranților autorizați în cadrul CBAM stabiliți în statul membru respectiv.

(2)   Comisia instituie și gestionează platforma centrală comună în urma unei proceduri comune de achiziții publice între Comisie și statele membre.

Comisia și autoritățile competente au acces la informațiile de pe platforma centrală comună.

(3)   Informațiile privind vânzarea, răscumpărarea și anularea certificatelor CBAM de pe platforma centrală comună se transferă în registrul CBAM la sfârșitul fiecărei zile lucrătoare.

(4)   Certificatele CBAM se vând declaranților autorizați în cadrul CBAM la prețul calculat în conformitate cu articolul 21.

(5)   Comisia se asigură că fiecărui certificat CBAM i se atribuie un număr unic de identificare la momentul creării sale. Comisia înregistrează numărul unic de identificare și prețul și data vânzării certificatului CBAM în registrul CBAM în contul declarantului autorizat în cadrul CBAM care achiziționează certificatul respectiv.

(6)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru completarea prezentului regulament prin detalierea calendarului, a administrării și a altor aspecte legate de gestionarea vânzării și răscumpărării certificatelor CBAM, urmărind coerența cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (26).

(1)   Comisia calculează prețul certificatelor CBAM ca medie a prețurilor de închidere ale certificatelor EU ETS pe platforma de licitație în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 pentru fiecare săptămână calendaristică.

Pentru săptămânile calendaristice în care nu sunt programate licitații pe platforma de licitație, prețul certificatelor CBAM este media prețurilor de închidere ale certificatelor EU ETS din ultima săptămână în care au avut loc licitații pe platforma de licitație.

(2)   Comisia publică prețul mediu, astfel cum este menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, pe website-ul său sau în orice alt mod adecvat în prima zi lucrătoare a săptămânii calendaristice următoare. Prețul respectiv se aplică din prima zi lucrătoare următoare datei publicării sale până în prima zi lucrătoare a săptămânii calendaristice următoare.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind aplicarea metodologiei de calculare a prețului mediu al certificatelor CBAM prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol și modalitățile practice de publicare a prețului respectiv. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Până la data de 31 mai a fiecărui an, și pentru prima dată în 2027 pentru anul 2026, declarantul autorizat în cadrul CBAM restituie prin intermediul registrului CBAM un număr de certificate CBAM care corespunde emisiilor încorporate declarate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (c) și verificate în conformitate cu articolul 8 pentru anul calendaristic anterior restituirii. Comisia elimină certificatele CBAM restituite din registrul CBAM. Declarantul autorizat în cadrul CBAM se asigură că numărul necesar de certificate CBAM este disponibil în contul său din registrul CBAM.

(2)   Declarantul autorizat în cadrul CBAM se asigură că numărul de certificate CBAM din contul său în registrul CBAM la sfârșitul fiecărui trimestru corespunde unui procent de cel puțin 80 % din emisiile încorporate, determinate prin trimitere la valorile implicite în conformitate cu metodele prevăzute în anexa IV, pentru toate mărfurile pe care le-a importat de la începutul anului calendaristic.

(3)   În cazul în care Comisia constată că numărul de certificate CBAM din contul unui declarant autorizat în cadrul CBAM nu respectă obligațiile prevăzute la alineatul (2), aceasta informează, prin intermediul registrului CBAM, autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit declarantul autorizat în cadrul CBAM.

Autoritatea competentă notifică declarantului autorizat în cadrul CBAM necesitatea de a asigura un număr suficient de certificate CBAM în contul său în termen de o lună de la notificarea respectivă.

Autoritatea competentă înregistrează în registrul CBAM notificarea adresată declarantului autorizat în cadrul CBAM și răspunsul acestuia.

(1)   La cererea unui declarant autorizat în cadrul CBAM, statul membru în care este stabilit declarantul autorizat în cadrul CBAM răscumpără excedentul de certificate CBAM rămase în contul declarantului în registrul CBAM după restituirea certificatelor în conformitate cu articolul 22.

Comisia răscumpără excedentul de certificate CBAM prin intermediul platformei centrale comune menționate la articolul 20 în numele statului membru în care este stabilit declarantul autorizat în cadrul CBAM. Declarantul autorizat în cadrul CBAM depune cererea de răscumpărare până la data de 30 iunie a fiecărui an în care au fost restituite certificate CBAM.

(2)   Numărul de certificate care fac obiectul răscumpărării menționate la alineatul (1) se limitează la o treime din numărul total al certificatelor CBAM achiziționate de declarantul autorizat în cadrul CBAM în cursul anului calendaristic precedent.

(3)   Prețul de răscumpărare pentru fiecare certificat CBAM este prețul plătit de declarantul autorizat în cadrul CBAM pentru certificatul respectiv în momentul achiziției.

(1)   Autoritățile vamale nu permit importul de mărfuri de către altă persoană decât un declarant autorizat în cadrul CBAM.

(2)   Autoritățile vamale comunică periodic și în mod automat Comisiei, în special prin intermediul mecanismului de supraveghere instituit în temeiul articolului 56 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, informații specifice privind mărfurile declarate la import. Informațiile respective includ numărul EORI și numărul contului CBAM al declarantului autorizat în cadrul CBAM, codul NC format din opt cifre al mărfurilor, cantitatea, țara de origine, data declarației vamale și regimul vamal.

(3)   Comisia comunică informațiile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol autorității competente a statului membru în care este stabilit declarantul autorizat în cadrul CBAM și, pentru fiecare declarant din cadrul CBAM, verifică încrucișat informațiile respective cu datele din registrul CBAM în temeiul articolului 14.

(4)   În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, autoritățile vamale pot comunica Comisiei și autorității competente din statul membru care a acordat statutul de declarant autorizat în cadrul CBAM, informațiile confidențiale obținute de autoritățile vamale în cursul exercitării sarcinilor lor sau furnizate autorităților vamale cu titlu confidențial.

(5)   Regulamentul (CE) nr. 515/97 se aplică mutatis mutandis prezentului regulament.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să definească obiectul informațiilor și periodicitatea, calendarul și mijloacele de comunicare a informațiilor în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Unui declarant autorizat în cadrul CBAM care nu restituie, până la data de 31 mai a fiecărui an, numărul de certificate CBAM care corespunde emisiilor încorporate în mărfurile importate în cursul anului calendaristic precedent i se aplică o penalitate. O astfel de penalitate este identică cu penalitatea pentru exces de emisii prevăzută la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, majorată în temeiul articolului 16 alineatul (4) din directiva respectivă, aplicabilă în anul importului mărfurilor. O astfel de penalitate se aplică pentru fiecare certificat CBAM pe care declarantul autorizat în cadrul CBAM autorizat nu l-a restituit.

(2)   În cazul în care o persoană, alta decât declarantul autorizat în cadrul CBAM, introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii fără a respecta obligațiile prevăzute în prezentul regulament, persoanei respective i se aplică o penalitate. O astfel de penalitate trebuie să fie efectivă, proporțională și disuasivă și, în special în funcție de durata, gravitatea, amploarea, caracterul internațional și frecvența nerespectării, dar și de nivelul de cooperare al persoanei cu autoritatea competentă, are o valoare de trei până la cinci ori mai mare decât penalitatea menționată la alineatul (1), aplicabilă în anul introducerii mărfurilor, pentru fiecare certificat CBAM pe care persoana nu l-a restituit.

(3)   Plata penalității nu exonerează declarantul autorizat în cadrul CBAM de obligația de a restitui numărul restant de certificate CBAM dintr-un anumit an.

(4)   În cazul în care autoritatea competentă stabilește, inclusiv în urma calculelor preliminare efectuate de Comisie în conformitate cu articolul 19, că un declarant autorizat în cadrul CBAM nu a respectat obligația de restituire a certificatelor CBAM, astfel cum se prevede la alineatul (1) de la prezentul articol, sau că o persoană a introdus mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii fără a respecta obligațiile prevăzute în prezentul regulament, astfel cum se prevede la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea competentă impune penalitatea în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol, după caz. În acest scop, autoritatea competentă notifică declarantului autorizat în cadrul CBAM sau, în cazul în care se aplică alineatul (2) de la prezentul articol, persoanei:

(5)   În cazul în care penalitatea nu a fost plătită până la data scadenței menționată la alineatul (4) litera (d), autoritatea competentă asigură plata penalității respective prin toate mijloacele de care dispune în temeiul dreptului intern al statului membru în cauză.

(6)   Statele membre comunică Comisiei deciziile privind penalitățile menționate la alineatele (1) și (2) și înregistrează plata finală menționată la alineatul (5) în registrul CBAM.

(1)   Comisia ia măsuri în conformitate cu prezentul articol, pe baza unor date relevante și obiective, pentru a aborda practicile de eludare a prezentului regulament.

(2)   Practicile de eludare se definesc drept o modificare a configurației schimburilor comerciale de mărfuri, care derivă dintr-o practică, dintr-un proces sau dintr-o activitate care nu are altă motivație suficientă sau justificare economică decât evitarea, totală sau parțială, a oricăreia dintre obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Astfel de practici, procese sau activități pot consta în, dar nu se limitează la:

(3)   Comisia monitorizează permanent situația la nivelul Uniunii cu scopul de a identifica practicile de eludare, inclusiv prin supravegherea pieței sau pe baza oricărei surse de informații relevante, precum observațiile și semnalările organizațiilor societății civile.

(4)   Un stat membru sau orice parte care a fost afectată sau favorizată de oricare dintre situațiile menționate la alineatul (2) poate notifica Comisia în cazul în care se confruntă cu practici de eludare. Comisia poate fi notificată și de părțile interesate, altele decât părțile direct afectate sau favorizate, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului și organizațiile neguvernamentale, care găsesc dovezi concrete ale practicilor de eludare.

(5)   Notificarea menționată la alineatul (4) precizează motivele pe care se bazează și include date și statistici relevante în sprijinul declarației că a avut loc o eludare a prezentului regulament. Comisia inițiază o anchetă cu privire la o acuzație de eludare dacă a fost notificată de un stat membru sau de o parte afectată sau favorizată sau de altă parte interesată, cu condiția ca notificarea să îndeplinească cerințele menționate la prezentul alineat sau atunci când Comisia însăși stabilește că ancheta este necesară. La desfășurarea anchetei Comisia poate fi asistată de autoritățile competente și autoritățile vamale. Comisia încheie ancheta în termen de nouă luni de la data notificării. În cazul în care se inițiază o anchetă, Comisia notifică toate autoritățile competente.

(6)   În cazul în care Comisia, ținând seama de datele, rapoartele și statisticile relevante, inclusiv de cele furnizate de autoritățile vamale, are suficiente motive să considere că circumstanțele menționate la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol se produc într-unul sau mai multe state membre pe baza unei configurații stabilite, aceasta este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28 pentru a modifica lista de mărfuri din anexa I prin adăugarea produselor ușor modificate relevante menționate la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol, în scopul combaterii eludării.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatele (10) și (11), la articolul 18 alineatul (3), la articolul 20 alineatul (6) și la articolul 27 alineatul (6) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data de 17 mai 2023. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatele (10) și (11), la articolul 18 alineatul (3), la articolul 20 alineatul (6) și la articolul 27 alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu.

(4)   O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(6)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(7)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatele (10) și (11), al articolului 18 alineatul (3), al articolului 20 alineatul (6) sau al articolului 27 alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de Comitetul CBAM. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Comisia colectează, în consultare cu părțile interesate relevante, informațiile necesare în vederea extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament astfel cum se indică la alineatul (2) litera (a) și în conformitate cu alineatul respectiv, precum și în vederea elaborării de metode de calculare a emisiilor încorporate pe baza metodelor privind amprenta de mediu.

(2)   Înainte de încheierea perioadei de tranziție menționate la articolul 32, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament.

Raportul conține o evaluare a:

(3)   Cu cel puțin un an înainte de încheierea perioadei de tranziție, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport prin care identifică produsele situate în avalul lanțului valoric al mărfurilor enumerate în anexa I pe care le recomandă pentru a fi incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În acest scop, Comisia elaborează, în timp util, o metodologie care ar trebui să se bazeze pe relevanța în ceea ce privește emisiile cumulate de gaze cu efect de seră și riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

(4)   Rapoartele menționate la alineatele (2) și (3) sunt însoțite, dacă este cazul, de o propunere legislativă până la sfârșitul perioadei de tranziție, inclusiv de o evaluare detaliată a impactului, în special în vederea extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament pe baza concluziilor formulate în rapoartele respective.

(5)   La fiecare doi ani după sfârșitul perioadei de tranziție, ca parte a raportului său anual către Parlamentul European și către Consiliu, în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, Comisia evaluează eficacitatea CBAM în combaterea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru mărfuri produse în Uniune și destinate exportului către țări terțe care nu aplică EU ETS sau un mecanism similar de stabilire a prețului carbonului. Raportul evaluează, în special, evoluția exporturilor Uniunii în sectoarele care fac obiectul CBAM și evoluțiile fluxurilor comerciale și ale emisiilor încorporate ale mărfurilor respective pe piața mondială. În cazul în care raportul concluzionează că există un risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru mărfuri produse în Uniune și destinate exportului către astfel de țări terțe care nu aplică EU ETS sau un mecanism similar de stabilire a prețului carbonului, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă de combatere a riscului respectiv într-un mod care respectă legislația Organizației Mondiale a Comerțului și care ține cont de decarbonizarea instalațiilor din Uniune.

(6)   Comisia monitorizează funcționarea CBAM în vederea evaluării impactului și a posibilelor ajustări legate de aplicarea acestuia.

Înainte de 1 ianuarie 2028 precum și ulterior, la fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament și funcționarea CBAM. Raportul conține cel puțin următoarele elemente:

(7)   Atunci când se produce un eveniment imprevizibil, excepțional și neprovocat care se află în afara controlului uneia sau mai multor țări terțe cărora li se aplică CBAM, iar evenimentul respectiv are consecințe distructive asupra infrastructurii economice și industriale a țării sau a țărilor în cauză, Comisia evaluează situația și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament prin stabilirea măsurilor provizorii necesare pentru a gestiona respectivele circumstanțe excepționale.

(8)   De la sfârșitul perioadei de tranziție menționate la articolul 32 din prezentul regulament, în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 41 din Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului (27), Comisia evaluează modul în care finanțarea în temeiul regulamentului respectiv a contribuit la decarbonizarea industriei prelucrătoare în țările cel mai puțin dezvoltate și prezintă un raport în acest sens.

(1)   Certificatele CBAM care urmează să fie restituite în conformitate cu articolul 22 din prezentul regulament se ajustează pentru a reflecta măsura în care certificatele EU ETS sunt alocate cu titlu gratuit în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87/CE instalațiilor care produc, în cadrul Uniunii, mărfurile enumerate în anexa I la prezentul regulament.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care stabilesc norme detaliate pentru calcularea ajustării, astfel cum este menționată la alineatul (1) de la prezentul articol. Normele detaliate respective se elaborează prin trimitere la principiile aplicate în EU ETS pentru alocarea cu titlu gratuit a certificatelor către instalațiile care produc, în cadrul Uniunii, mărfurile enumerate în anexa I, ținând seama de diferitele valori de referință utilizate în EU ETS pentru alocarea cu titlu gratuit, în vederea combinării acestor valori de referință în valori corespunzătoare pentru mărfurile în cauză și ținând seama de materiile prime (precursori) relevante. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2).

(1)   Autoritățile vamale informează importatorul sau, în situațiile prevăzute la articolul 32, reprezentantul vamal indirect cu privire la obligația de raportare menționată la articolul 35 cel târziu la momentul punerii în liberă circulație a mărfurilor respective.

(2)   Autoritățile vamale comunică periodic și în mod automat Comisiei, mai ales prin intermediul mecanismului de supraveghere instituit în temeiul articolului 56 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 sau prin mijloace electronice de transmitere a datelor, informații privind mărfurile importate, inclusiv produsele prelucrate care rezultă din regimul de perfecționare pasivă. Informațiile respective includ numărul EORI al declarantului vamal și al importatorului, codul NC format din opt cifre, cantitatea, țara de origine, data declarației vamale și regimul vamal.

(3)   Comisia comunică informațiile menționate la alineatul (2) autorităților competente ale statelor membre în care sunt stabiliți declarantul vamal și, după caz, importatorul.

(1)   În cazul în care se importă produse prelucrate care rezultă din regimul de perfecționare activă menționat la articolul 256 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, obligația de raportare menționată la articolul 35 din prezentul regulament include informațiile referitoare la mărfurile care au fost plasate sub regimul de perfecționare activă și au avut ca rezultat produsele prelucrate importate, chiar dacă produsele prelucrate nu sunt incluse în anexa I la prezentul regulament. Prezentul alineat se aplică și în cazul în care produsele prelucrate rezultate din regimul de perfecționare activă sunt mărfuri reintroduse, astfel cum se menționează la articolul 205 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(2)   Obligația de raportare menționată la articolul 35 din prezentul regulament nu se aplică importurilor de:

(1)   Fiecare importator sau, în situațiile prevăzute la articolul 32, reprezentantul vamal indirect care a importat mărfuri într-un anumit trimestru al unui an calendaristic prezintă Comisiei, pentru trimestrul respectiv, un raport (denumit în continuare „raportul CBAM”) care conține informații privind mărfurile importate în cursul trimestrului respectiv, în termen de cel mult o lună de la încheierea trimestrului respectiv.

(2)   Raportul CBAM include următoarele informații:

(3)   Comisia comunică periodic autorităților competente relevante o listă a importatorilor sau a reprezentanților vamali indirecți stabiliți în statul membru, inclusiv justificările corespunzătoare, în cazul cărora are motive să considere că nu au respectat obligația de a prezenta un raport CBAM în conformitate cu alineatul (1).

(4)   Atunci când consideră că un raport CBAM este incomplet sau incorect, Comisia comunică autorității competente a statului membru în care este stabilit importatorul sau, în situațiile prevăzute la articolul 32, în care este stabilit reprezentantul vamal indirect informațiile suplimentare pe care le consideră necesare pentru a completa sau a corecta raportul respectiv. Astfel de informații se furnizează în scopuri orientative și nu aduc atingere evaluării definitive realizate de către autoritatea competentă respectivă. Autoritatea competentă respectivă inițiază procedura de corecție și notifică importatorului sau, în situațiile prevăzute la articolul 32, reprezentantului vamal indirect informațiile suplimentare necesare pentru corectarea raportului respectiv. Dacă este cazul, importatorul respectiv sau reprezentantul vamal indirect respectiv prezintă autorității competente în cauză și Comisiei un raport corectat.

(5)   În cazul în care autoritatea competentă a statului membru menționat la alineatul (4) de la prezentul articol inițiază o procedură de corecție, inclusiv având în vedere informațiile primite în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, și stabilește că importatorul sau, dacă este cazul în conformitate cu articolul 32, reprezentantul vamal indirect nu a luat măsurile necesare pentru a corecta raportul CBAM, sau în cazul în care autoritatea competentă în cauză stabilește, inclusiv având în vedere informațiile primite în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, că importatorul, sau, dacă este cazul în conformitate cu articolul 32, reprezentantul vamal indirect nu a respectat obligația de a prezenta un raport CBAM în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea competentă respectivă impune importatorului sau, dacă este cazul în conformitate cu articolul 32, reprezentantului vamal indirect o penalitate eficace, proporțională și disuasivă. În acest scop, autoritatea competentă notifică următoarele informații declarantului vamal sau, dacă este cazul în conformitate cu articolul 32, reprezentantului vamal indirect, și informează Comisia cu privire la următoarele:

(6)   Atunci când, după primirea informațiilor din partea Comisiei în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă decide să nu ia nicio măsură, aceasta informează Comisia în consecință.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament. Acestea se aplică mărfurilor importate pe parcursul perioadei de tranziție menționate la articolul 32 din prezentul regulament și se bazează pe legislația existentă pentru instalațiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE.

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Acesta se aplică de la 1 octombrie 2023. Cu toate acestea: