ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene
L 86
Ediţia în limba română
Legislaţie
Anul 66
24 martie 2023
|
ISSN 1977-0782 |
||
|
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86 |
|
|
|
||
|
Ediţia în limba română |
Legislaţie |
Anul 66 |
|
Cuprins |
|
II Acte fără caracter legislativ |
Pagina |
|
|
|
ACORDURI INTERNAŢIONALE |
|
|
|
* |
||
|
|
|
REGULAMENTE |
|
|
|
* |
||
|
|
* |
||
|
|
* |
Regulamentul (UE) 2023/679 al Comisiei din 23 martie 2023 de modificare a anexelor II și III la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește limitele maxime de reziduuri pentru piridaben, piridat, piriproxifen și triclopir din sau de pe anumite produse ( 1 ) |
|
|
|
* |
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/680 al Comisiei din 23 martie 2023 de aprobare a clorurii de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)] ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 1, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 ) |
|
|
|
|
RECOMANDĂRI |
|
|
|
* |
||
|
|
* |
||
|
|
|
REGULAMENTE DE ORDINE INTERIOARĂ ȘI DE PROCEDURĂ |
|
|
|
* |
|
|
|
|
|
(1) Text cu relevanță pentru SEE. |
|
RO |
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată. Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc. |
II Acte fără caracter legislativ
ACORDURI INTERNAŢIONALE
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/1 |
DECIZIA (UE) 2023/676 A CONSILIULUI
din 20 martie 2023
privind semnarea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Chile în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (5),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
|
(1) |
La 15 iunie 2018, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994 referitor la repartizarea contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE, ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune. |
|
(2) |
Negocierile cu Republica Chile au fost finalizate și, la 1 decembrie 2022, a fost parafat Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Chile în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (denumit în continuare „acordul”). |
|
(3) |
Acordul ar trebui să fie semnat, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Prin prezenta decizie se autorizează semnarea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Chile în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană, sub rezerva încheierii acordului menționat (1).
Articolul 2
Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să semneze acordul în numele Uniunii.
Articolul 3
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
Adoptată la Bruxelles, 20 martie 2023.
Pentru Consiliu
Președintele
P. KULLGREN
(1) Textul acordului se publică împreună cu decizia privind încheierea acestuia.
REGULAMENTE
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/3 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/677 AL COMISIEI
din 17 martie 2023
de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Ricotta di Bufala Campana” (DOP)]
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, coroborat cu articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din același regulament, Comisia a examinat cererea Italiei de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Ricotta di Bufala Campana”, înregistrată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 634/2010 al Comisiei (2). |
|
(2) |
Deoarece modificarea respectivă nu este minoră în sensul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3), în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv. |
|
(3) |
Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție motivată în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, modificarea caietului de sarcini trebuie aprobată, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Se aprobă modificarea caietului de sarcini publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu privire la denumirea „Ricotta di Bufala Campana” (DOP).
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 17 martie 2023.
Pentru Comisie,
Pentru Președintă,
Janusz WOJCIECHOWSKI
Membru al Comisiei
(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.
(2) Regulamentul (UE) nr. 634/2010 al Comisiei din 19 iulie 2010 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Ricotta di Bufala Campana” (DOP)] (JO L 186, 20.7.2010, p. 14).
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/5 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/678 AL COMISIEI
din 17 martie 2023
de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Slavonska kobasica” (IGP)]
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Slavonska kobasica”, depusă de Croația, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). |
|
(2) |
Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Slavonska kobasica” trebuie, prin urmare, înregistrată, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Se înregistrează denumirea „Slavonska kobasica” (IGP).
Denumirea menționată la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.2. Produse din carne (preparate, sărate, afumate etc.) din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei (3).
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 17 martie 2023.
Pentru Comisie,
Pentru Președintă,
Janusz WOJCIECHOWSKI
Membru al Comisiei
(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.
(2) JO C 454, 30.11.2022, p. 119.
(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 179, 19.6.2014, p. 36).
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/6 |
REGULAMENTUL (UE) 2023/679 AL COMISIEI
din 23 martie 2023
de modificare a anexelor II și III la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește limitele maxime de reziduuri pentru piridaben, piridat, piriproxifen și triclopir din sau de pe anumite produse
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (1), în special articolul 14 alineatul (1) litera (a),
întrucât:
|
(1) |
Pentru piridaben, piridat și triclopir, limitele maxime de reziduuri („LMR-uri”) au fost stabilite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 396/2005. Pentru piriproxifen, LMR-urile au fost stabilite în partea A din anexa III la regulamentul respectiv. |
|
(2) |
În ceea ce privește substanța piridaben, a fost depusă o cerere pentru toleranțele la import în temeiul articolului 6 alineatul (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 în ceea ce privește utilizarea acestei substanțe pe grepfruturi în Statele Unite. Solicitantul a furnizat date care arată că utilizările autorizate ale substanței respective pe respectivele plante de cultură în Statele Unite determină reziduuri care depășesc LMR-urile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 396/2005 și că este necesară stabilirea unei LMR mai ridicate pentru piridaben pentru a se evita barierele comerciale la importul în Uniune al plantelor de cultură respective. |
|
(3) |
În ceea ce privește substanța piridat, a fost depusă o cerere în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, prin care se solicită modificarea LMR existentă pentru arpagic. În ceea ce privește substanța piriproxifen, o astfel de cerere a fost depusă pentru caise și piersici. În ceea ce privește substanța triclopir, o astfel de cerere a fost depusă pentru portocale, lămâi și mandarine. |
|
(4) |
În conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, toate aceste cereri au fost evaluate de către statele membre în cauză, iar rapoartele de evaluare au fost înaintate Comisiei. |
|
(5) |
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a evaluat cererile și rapoartele de evaluare, analizând în special riscurile pentru consumatori și, în cazurile în care era relevant, pentru animale, și a emis avize motivate cu privire la LMR-urile propuse (2). Autoritatea a transmis respectivele avize solicitanților, Comisiei și statelor membre și le-a pus la dispoziția publicului. |
|
(6) |
În ceea ce privește substanța piridat, autoritatea a remarcat că lacunele în materie de date privind metodele analitice pentru determinarea reziduurilor de piridat, care au fost identificate în cadrul revizuirii LMR pentru această substanță activă în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 (3), au fost abordate în evaluarea inter pares a pesticidelor efectuată de UE pentru substanța activă piridat (4), în cadrul căreia a fost furnizată o metodă suficient de validată. Prin urmare, este adecvat să se elimine notele de subsol respective din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 referitoare la absența datelor. |
|
(7) |
În ceea ce privește LMR-urile pentru triclopir în portocale, lămâi și mandarine, autoritatea a observat că datele prezentate au fost suficiente pentru a obține o propunere de LMR mai mică, de 0,07 mg/kg, pe baza utilizării preconizate. Cu toate acestea, autoritatea a remarcat că sunt necesare date de confirmare care să susțină LMR existentă de 0,1 mg/kg în cadrul revizuirii LMR în temeiul articolului 12 pentru substanța activă respectivă, care este încă în curs de examinare, și, prin urmare, a concluzionat că este necesară o analiză suplimentară din partea responsabililor cu gestionarea riscurilor. În așteptarea evaluării datelor de confirmare, s-a decis că este adecvat să se mențină LMR provizorie actuală de 0,1 mg/kg. |
|
(8) |
În ceea ce privește modificările LMR cerute de solicitanți pentru toate cele patru substanțe, autoritatea a concluzionat că toate cerințele privind integralitatea datelor transmise au fost îndeplinite și că modificările LMR-urilor cerute de către solicitanți sunt admisibile din punctul de vedere al siguranței consumatorilor, pe baza unei evaluări a expunerii consumatorilor pentru 27 de grupuri specifice de consumatori din Europa. În concluzia sa, autoritatea a ținut seama de cele mai recente date privind proprietățile toxicologice ale substanțelor. Nici expunerea pe termen lung la aceste substanțe prin intermediul consumului tuturor produselor alimentare care pot să le conțină, nici expunerea pe termen scurt ca urmare a unui consum mare de produse relevante nu au indicat existența unui risc de depășire a dozei zilnice acceptabile sau a dozei acute de referință. |
|
(9) |
Pe baza avizelor motivate ale autorității și ținând seama de factorii relevanți menționați la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, modificările respective ale LMR-urilor îndeplinesc cerințele articolului 14 alineatul (2) din regulamentul menționat. |
|
(10) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 trebuie modificat în consecință. |
|
(11) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 23 martie 2023.
Pentru Comisie
Președinta
Ursula VON DER LEYEN
(2) Rapoarte științifice ale EFSA disponibile online: http://www.efsa.europa.eu
„Reasoned Opinion on the setting of an import tolerance for pyridaben in grapefruits” (Aviz motivat privind stabilirea unei toleranțe la import pentru piridaben în grepfruturi). EFSA Journal 2022;20(9):7553.
„Reasoned Opinion on the modification of the existing maximum residue level for pyridate in chives” (Aviz motivat privind modificarea limitelor maxime de reziduuri existente pentru piridat în arpagic). EFSA Journal 2022;20(8):7537.
„Reasoned Opinion on the modification of the existing maximum residue levels for pyriproxyfen in apricots and peaches” (Aviz motivat privind modificarea limitelor maxime de reziduuri existente pentru piriproxifen în caise și piersici). EFSA Journal 2022;20(9):7567.
„Reasoned Opinion on the modification of the existing maximum residue levels for triclopyr in oranges, lemons and mandarins” (Aviz motivat privind modificarea limitelor maxime de reziduuri existente pentru triclopir în portocale, lămâi și mandarine). EFSA Journal 2022;20(8):7545.
(3) „Reasoned opinion on the review of the existing maximum residue levels (MRLs) for pyridate according to Article 12 of Regulation (EC) No 396/2005” [Aviz motivat privind reexaminarea actualelor limite maxime pentru reziduurile (LMR) de piridat în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005]. EFSA Journal 2012;10(4):2687.
(4) „Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance pyridate” (Concluzia evaluării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active piridat). EFSA Journal 2014;12(8):3801, 84 pp.
ANEXĂ
Anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 se modifică după cum urmează:
|
1. |
în anexa II, coloanele referitoare la piridaben, piridat și triclopir se înlocuiesc cu următorul text: „ANEXA II Reziduuri de pesticide și limite maxime de reziduuri (mg/kg)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
2. |
în partea A din anexa III, coloana referitoare la piriproxifen se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA IIIA Reziduuri de pesticide și limite maxime de reziduuri (mg/kg)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(*) Indică limita inferioară de detectare analitică
(1) Pentru lista completă cu produse de origine vegetală și animală cărora li se aplică LMR, vă rugăm să consultați anexa I
(*) Indică limita inferioară de detectare analitică
(2) Pentru lista completă cu produse de origine vegetală și animală cărora li se aplică LMR, vă rugăm să consultați anexa I
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/41 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/680 AL COMISIEI
din 23 martie 2023
de aprobare a clorurii de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)] ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 1, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1), în special articolul 89 alineatul (1) al treilea paragraf,
întrucât:
|
(1) |
Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (2) stabilește o listă a substanțelor active existente care trebuie să fie evaluate în vederea unei eventuale aprobări pentru utilizare în produse biocide. Lista respectivă include clorura de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)]. |
|
(2) |
Clorura de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)] a fost evaluată pentru utilizare în produsele biocide din tipul de produs 1, astfel cum este descris în anexa V la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și al Consiliului (3), care corespunde tipului de produs 1, dezinfectanți: igienă umană, astfel cum este descris în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. |
|
(3) |
Italia a fost desemnată ca stat membru raportor, iar autoritatea sa competentă responsabilă de evaluări a transmis Comisiei, la 10 septembrie 2012, raportul de evaluare împreună cu concluziile sale. După prezentarea raportului de evaluare, au avut loc discuții în cadrul unor reuniuni tehnice organizate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”). |
|
(4) |
Din articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 se poate deduce că substanțele pentru care evaluarea statelor membre a fost finalizată până la 1 septembrie 2013 trebuie să fie evaluate în conformitate cu Directiva 98/8/CE. |
|
(5) |
În conformitate cu articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, Comitetul pentru produse biocide pregătește avizul agenției cu privire la cererile de aprobare a substanțelor active. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014, Comitetul pentru produse biocide a adoptat avizul agenției (4) la 2 decembrie 2021, luând în considerare concluziile autorității competente responsabile de evaluare. |
|
(6) |
Conform avizului respectiv, este de așteptat ca produsele biocide din tipul de produs 1 care conțin clorură de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)] să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Directiva 98/8/CE, sub rezerva respectării anumitor cerințe referitoare la utilizarea lor. |
|
(7) |
Având în vedere avizul agenției, este adecvat să se aprobe clorura de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)] ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 1, sub rezerva respectării anumitor condiții. |
|
(8) |
Este necesar să se permită trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a se permite părților interesate să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe. |
|
(9) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Clorura de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu [ADBAC/BKC (C12-C16)] se aprobă ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 1, sub rezerva respectării condițiilor prezentate în anexă.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 23 martie 2023.
Pentru Comisie
Președinta
Ursula VON DER LEYEN
(1) JO L 167, 27.6.2012, p. 1.
(2) Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei din 4 august 2014 privind programul de lucru pentru examinarea sistematică a tuturor substanțelor active existente conținute de produsele biocide, menționat în Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 294, 10.10.2014, p. 1).
(3) Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (JO L 123, 24.4.1998, p. 1).
(4) Avizul Comitetului pentru produse biocide privind cererea de aprobare a substanței active clorură de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu; Tipul de produs: 1; ECHA/BPC/309/2021, adoptat la 2 decembrie 2021.
ANEXĂ
|
Denumire comună |
Denumire IUPAC Numere de identificare |
Gradul minim de puritate a substanței active (1) |
Data aprobării |
Data de expirare a aprobării |
Tipul produsului |
Condiții specifice |
||
|
Clorură de alchil (C12-16) dimetilbenzil amoniu |
Denumire IUPAC: compuși de amoniu cuaternar, benzil-C12-16-alchildimetil, cloruri Nr. CE: 270-325-2 Nr. CAS: 68424-85-1 |
Puritatea minimă a substanței active evaluate: 972 g/kg greutate uscată |
1 iulie 2024 |
30 iunie 2034 |
1 |
Autorizarea produselor biocide este supusă următoarelor condiții:
|
(1) Puritatea indicată în această coloană a fost gradul minim de puritate a substanței active evaluate. Substanța activă din produsul introdus pe piață poate avea o puritate egală sau diferită dacă s-a demonstrat că este echivalentă din punct de vedere tehnic cu substanța activă evaluată.
RECOMANDĂRI
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/44 |
RECOMANDAREA (UE) 2023/681 A COMISIEI
din 8 decembrie 2022
privind drepturile procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate care fac obiectul arestării preventive și privind condițiile materiale de detenție
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Articolele 1, 4 și 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) prevăd că demnitatea umană este inviolabilă și trebuie respectată și protejată, că nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante și că orice persoană are dreptul la libertate și siguranță. Articolele 7 și 24 din cartă consacră dreptul la viața de familie și drepturile copilului. Articolul 21 din cartă prevede că nimeni nu poate face obiectul discriminării. Articolele 47 și 48 din cartă recunosc dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Articolul 52 din cartă prevede că orice restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale recunoscute în aceasta trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți, precum și principiile necesității și proporționalității. |
|
(2) |
Statele membre au deja obligații juridice în temeiul instrumentelor existente ale Consiliului Europei privind drepturile omului și interzicerea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante, în special Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), protocoalele la această convenție, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 1987. În plus, toate statele membre sunt părți la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (UNCAT). |
|
(3) |
De asemenea, trebuie luate în considerare o serie de instrumente fără caracter juridic obligatoriu care se referă în mod specific la drepturile persoanelor care au fost private de libertate, în special: la nivelul Organizației Națiunilor Unite – Normele minime privind tratamentul deținuților (regulile minime privind tratamentul deținuților) și normele minime standard privind măsurile neprivative de libertate (normele de la Tokyo); la nivelul Consiliului Europei – Recomandarea Rec (2006)2-Rev privind normele penitenciare europene, Recomandarea Rec 2006)13 privind detenția provizorie, condițiile în care are loc și instituirea unor garanții împotriva abuzurilor, Recomandarea CM/Rec (2017)3 referitoare la normele europene privind sancțiunile și măsurile aplicate în comunitate, Recomandarea CM/Rec (2014)4 privind monitorizarea electronică, Recomandarea CM/Rec (2010) 1 referitoare la normele Consiliului Europei privind probațiunea și Cartea albă privind supra-aglomerarea închisorilor. |
|
(4) |
În plus, există alte instrumente care vizează grupuri specifice de persoane private de libertate, în special: la nivelul Organizației Națiunilor Unite – Normele pentru protecția minorilor privați de libertate și Normele privind tratamentul femeilor deținute și măsurile neprivative de libertate pentru infractoare (regulile Bangkok), Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului (CDC); la nivelul Consiliului Europei – Recomandarea CM/Rec (2008)11 privind normele europene pentru infractorii minori care fac obiectul unor sancțiuni sau măsuri, Recomandarea CM/Rec (2018)5 privind copiii cu părinți deținuți și Recomandarea CM/Rec (2012)12 privind deținuții străini; la nivel internațional neguvernamental – Principiile privind aplicarea dreptului internațional în domeniul drepturilor omului în legătură cu orientările sexuale și identitatea de gen (Principiile de la Yogyakarta), elaborate de Comisia Internațională a Juriștilor și de Serviciul Internațional pentru Drepturile Omului. |
|
(5) |
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut, în hotărârea Aranyosi/Căldăraru și în hotărârile ulterioare (1), importanța condițiilor de detenție în contextul recunoașterii reciproce și al aplicării Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (2) privind mandatul european de arestare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de asemenea, cu privire la impactul condițiilor precare de detenție asupra funcționării mandatului european de arestare (3). |
|
(6) |
În concluziile Consiliului din decembrie 2018 privind promovarea recunoașterii reciproce prin consolidarea încrederii reciproce, statele membre au fost încurajate să utilizeze măsuri alternative detenției în vederea reducerii populației din centrele lor de detenție, promovând astfel obiectivul reabilitării sociale și oferind în același timp un răspuns faptului că încrederea reciprocă este adesea împiedicată de condițiile precare de detenție și de problema suprapopulării penitenciarelor (4). |
|
(7) |
În concluziile Consiliului din decembrie 2019 privind alternativele la detenție, statele membre s-au angajat să întreprindă mai multe acțiuni în domeniul detenției la nivel național, cum ar fi adoptarea de măsuri alternative la detenție (5). |
|
(8) |
În concluziile Consiliului din iunie 2019 privind prevenirea și combaterea radicalizării în închisori și soluționarea problemei infractorilor teroriști și extremiști violenți după eliberare, statele membre s-au angajat urgent să ia măsuri eficace în acest domeniu (6). |
|
(9) |
Timp de mai mulți ani, Parlamentul European a îndemnat Comisia să ia măsuri pentru a aborda problema condițiilor materiale din închisori și să se asigure că arestarea preventivă rămâne o măsură excepțională, care să fie utilizată în conformitate cu prezumția de nevinovăție. Această solicitare a fost reiterată în raportul Parlamentului European referitor la mandatul european de arestare (7). |
|
(10) |
La cererea Comisiei și prin intermediul finanțării oferite de aceasta, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a elaborat o bază de date privind condițiile de detenție, care a fost lansată în decembrie 2019 și care este accesibilă publicului (8). În baza de date privind detenția în materie penală, agenția colectează informații privind condițiile de detenție din toate statele membre. Pe baza standardelor naționale, internaționale și ale Uniunii, a jurisprudenței și a rapoartelor de monitorizare, baza de date oferă informații cu privire la anumite aspecte esențiale ale condițiilor de detenție, inclusiv spațiul celulei, condițiile sanitare, accesul la asistență medicală și protecția împotriva violenței. |
|
(11) |
Statisticile disponibile privind mandatul european de arestare demonstrează că, din 2016, statele membre au refuzat sau au amânat executarea din motive legate de un risc real de încălcare a drepturilor fundamentale în aproape 300 de cazuri, inclusiv din cauza unor condiții materiale de detenție inadecvate (9). |
|
(12) |
Autoritățile judiciare naționale au solicitat orientări mai concrete cu privire la modul de tratare a unor astfel de cazuri. Problemele identificate de practicieni se referă la lipsa de armonizare, dispersie și lipsa de claritate a standardelor de detenție în întreaga Uniune, ceea ce reprezintă o provocare pentru cooperarea judiciară în materie penală (10). |
|
(13) |
Jumătate dintre statele membre care au furnizat Comisiei statistici cu privire la populațiile aflate în detenție au indicat că se confruntă cu o problemă de suprapopulare în centrele lor de detenție, care au o rată de ocupare de peste 100 %. Utilizarea excesivă sau inutilă și durata arestului preventiv contribuie, de asemenea, la fenomenul suprapopulării în centrele de detenție, ceea ce subminează grav îmbunătățirea condițiilor de detenție. |
|
(14) |
Există divergențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește aspecte importante ale arestării preventive, cum ar fi utilizarea arestului preventiv ca soluție de ultimă instanță și revizuirea deciziilor privind detenția premergătoare procesului (11). Termenul maxim pentru arestarea preventivă diferă, de asemenea, de la un stat membru la altul, variind de la mai puțin de 1 an la peste 5 ani (12). În 2020, durata medie a arestării preventive în diferitele state membre a variat de la 2 luni la 13 luni (13). Numărul persoanelor aflate în arest preventiv ca procent din numărul total de deținuți variază, de asemenea, în mod semnificativ de la un stat membru la altul, de la mai puțin de 10 % la peste 40 % (14). Astfel de divergențe majore par nejustificate într-un spațiu european comun de libertate, securitate și justiție. |
|
(15) |
Rapoartele recente ale Comitetului pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei atrag atenția asupra persistenței anumitor probleme grave în unele state membre, cum ar fi relele tratamente, caracterul inadecvat al centrelor de detenție, precum și lipsa unor activități semnificative și a furnizării adecvate de asistență medicală. |
|
(16) |
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului continuă să constate că statele membre încalcă articolul 3 sau 5 din CEDO în contextul detenției. |
|
(17) |
Având în vedere numărul mare de recomandări elaborate de organizațiile internaționale în ceea ce privește detenția în materie penală, este posibil ca judecătorii și procurorii din statele membre care trebuie să evalueze condițiile de detenție înainte de a lua decizii – în contextul unui mandat european sau național de arestare – să nu aibă întotdeauna un acces ușor la aceste recomandări. |
|
(18) |
În interiorul Uniunii și al spațiului de libertate, securitate și justiție, sunt necesare standarde minime specifice, aplicabile în egală măsură sistemelor de detenție ale tuturor statelor membre, pentru a consolida încrederea reciprocă între statele membre și a facilita recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare. |
|
(19) |
Pentru a consolida încrederea reciprocă a statelor membre în sistemele lor de justiție penală și, astfel, pentru a îmbunătăți recunoașterea reciprocă a deciziilor în materie penală, în special s-au adoptat șase măsuri privind drepturile procedurale în cadrul procedurilor penale, și anume Directivele 2010/64/UE (15), 2012/13/UE (16), 2013/48/UE (17), (UE) 2016/343 (18), (UE) 2016/800 (19) și (UE) 2016/1919 (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și Recomandarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 privind garanțiile procedurale pentru persoanele vulnerabile suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (21). Aceste măsuri au scopul de a asigura respectarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate în cadrul procedurilor penale, inclusiv în cazul în care se impune arestarea preventivă. În acest scop, aceste directive conțin garanții procedurale specifice pentru persoanele suspectate și acuzate care sunt private de libertate. Directiva (UE) 2016/800 conține dispoziții specifice privind condițiile de arestare preventivă a copiilor; acestea au scopul de a le proteja bunăstarea în cazul în care fac obiectul unei astfel de măsuri coercitive. Este necesar să se completeze standardele privind drepturile procedurale stabilite în aceste directive și în recomandarea din 2013, precum și, în cazul Directivei (UE) 2016/800, standardele relevante privind condițiile materiale de detenție pentru copiii care fac obiectul arestării preventive. |
|
(20) |
Comisia urmărește să consolideze standardele minime stabilite în cadrul Consiliului Europei și să se bazeze pe acestea, precum și pe jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest scop, este necesar să se ofere o imagine de ansamblu a standardelor minime selectate pentru drepturile procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate care fac obiectul arestării preventive și a condițiilor materiale de detenție în domeniile-cheie prioritare pentru cooperarea judiciară în materie penală între statele membre. |
|
(21) |
În ceea ce privește drepturile procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate care fac obiectul arestării preventive, orientările din prezenta recomandare ar trebui să acopere standarde esențiale privind utilizarea arestării preventive ca măsură de ultimă instanță și alternative la detenție, motivele arestării preventive, cerințe privind luarea deciziilor de către autoritățile judiciare, revizuirea periodică a arestării preventive, audierea persoanelor suspectate sau acuzate în vederea pronunțării deciziilor de arestare preventivă, căi de atac eficiente și dreptul la o cale de atac, durata arestării preventive și recunoașterea timpului petrecut în arest preventiv în sensul deducerii acestuia din pedeapsa definitivă. |
|
(22) |
În ceea ce privește condițiile materiale de detenție, ar trebui oferite orientări cu privire la standardele esențiale în domeniul cazării, al repartizării deținuților, al igienei și salubrității, al nutriției, al regimurilor de detenție în ceea ce privește exercițiile și activitățile în afara celulelor, al muncii și educației, al asistenței medicale, al prevenirii violenței și a relelor tratamente, al contactului cu lumea exterioară, al accesului la asistență juridică, al procedurilor de solicitare și de depunere a plângerilor, precum și al inspecțiilor și monitorizării. În plus, ar trebui furnizate orientări cu privire la protejarea drepturilor persoanelor pentru care privarea de libertate constituie o situație de vulnerabilitate deosebită, cum ar fi femeile, copiii, persoanele cu handicap sau cu afecțiuni grave de sănătate, persoanele LGBTIQ și resortisanții străini, precum și cu privire la prevenirea radicalizării în închisori. |
|
(23) |
Arestarea preventivă ar trebui utilizată întotdeauna ca măsură de ultimă instanță, pe baza unei evaluări de la caz la caz. Ar trebui să se pună la dispoziție și să se aplice, ori de câte ori este posibil, o gamă cât mai largă de măsuri mai puțin restrictive, alternative la detenție (măsuri alternative). Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că deciziile de arestare preventivă nu sunt discriminatorii și nu sunt impuse în mod automat persoanelor suspectate și acuzate pe baza anumitor caracteristici, cum ar fi cetățenia străină. |
|
(24) |
Condițiile materiale adecvate de detenție sunt fundamentale pentru protejarea drepturilor și a demnității persoanelor private de libertate și pentru prevenirea încălcării interdicției torturii și a tratamentului inuman sau degradant al pedepselor (rele tratamente). |
|
(25) |
Pentru a asigura standarde adecvate de detenție, statele membre ar trebui să ofere fiecărui deținut un spațiu personal minim de locuit, în conformitate cu recomandările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. |
|
(26) |
În cazul în care persoanele sunt private de libertate, acestea sunt deosebit de vulnerabile la violență și la rele tratamente, precum și la izolare socială. Din motive de siguranță și pentru a le sprijini reintegrarea socială, repartizarea și separarea deținuților ar trebui să țină seama de diferențele dintre regimurile de detenție, precum și de necesitatea ca deținuții aflați în situații de vulnerabilitate deosebită să fie protejați de abuzuri. |
|
(27) |
Regimurile de detenție nu ar trebui să limiteze în mod nejustificat libertatea de circulație a deținuților în interiorul centrului de detenție și accesul acestora la exerciții fizice, spații în aer liber, precum și activități semnificative și interacțiune socială, pentru a le permite să își mențină sănătatea fizică și mentală și a se promova reintegrarea lor socială. |
|
(28) |
Victimele infracțiunilor comise în detenție au adesea acces limitat la justiție, fără a aduce atingere obligației statelor de a prevedea căi de atac eficiente în cazurile în care drepturile lor au fost încălcate. În conformitate cu obiectivele Strategiei UE privind drepturile victimelor (2020-2025), se recomandă ca statele membre să asigure căi de atac eficiente pentru încălcarea drepturilor deținuților, precum și măsuri de protecție și sprijin. Asistența juridică și mecanismele de depunere a cererilor și a plângerilor ar trebui să fie ușor accesibile, confidențiale și eficace. |
|
(29) |
Statele membre ar trebui să țină seama de nevoile speciale ale anumitor grupuri de deținuți, inclusiv femeile, copiii, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap sau cu afecțiuni grave de sănătate, persoanele LGBTIQ, persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară și resortisanții străini, în toate deciziile legate de detenția lor. În special, în cazul în care copiii sunt deținuți, interesul superior al copilului trebuie să fie întotdeauna considerat primordial. |
|
(30) |
În ceea ce privește infractorii teroriști și extremiști violenți, statele membre ar trebui să ia măsuri eficace pentru a preveni radicalizarea în închisori și pentru a pune în aplicare strategii de reabilitare și reintegrare, având în vedere riscul pe care îl reprezintă infractorii teroriști și extremiști violenți sau infractorii radicalizați în timpul perioadei de detenție, precum și faptul că unii dintre acești infractori vor fi eliberați în termen scurt. |
|
(31) |
Prezenta recomandare oferă doar o imagine de ansamblu a standardelor selectate și ar trebui să fie luată în considerare în lumina orientărilor mai detaliate furnizate în standardele Consiliului Europei și în jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului și fără a aduce atingere acestora. Recomandarea nu aduce atingere legislației în vigoare la nivelul Uniunii și nici evoluțiilor viitoare ale acesteia. De asemenea, nu aduce atingere interpretării cu valoare de autoritate a dreptului Uniunii care poate fi dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. |
|
(32) |
Prezenta recomandare ar trebui, de asemenea, să faciliteze executarea mandatelor europene de arestare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI, precum și recunoașterea hotărârilor judecătorești și executarea pedepselor în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului (22) privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești care impun pedepse sau măsuri privative de libertate. |
|
(33) |
Prezenta recomandare respectă și promovează drepturile fundamentale recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta recomandare urmărește să promoveze respectarea demnității umane, a dreptului la libertate, a dreptului la viața de familie, a drepturilor copilului, a dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare. |
|
(34) |
Trimiterile din prezenta recomandare la măsuri adecvate pentru a asigura accesul efectiv la justiție al persoanelor cu handicap ar trebui înțelese în lumina drepturilor și obligațiilor care decurg din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap la care Uniunea Europeană și toate statele sale membre sunt părți. În plus, ar trebui să se asigure faptul că, în cazul în care persoanele cu handicap sunt private de libertate în cadrul procedurilor penale, acestea au dreptul, în condiții egale cu celelalte persoane, la garanții în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului și sunt tratate în conformitate cu obiectivele și principiile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv prin asigurarea unor amenajări corespunzătoare pentru nevoi speciale și prin asigurarea accesibilității. |
ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:
OBIECTIVUL RECOMANDĂRII
|
(1) |
Prezenta recomandare stabilește orientări destinate statelor membre, pe baza cărora acestea să ia măsuri eficace, adecvate și proporționale pentru a consolida drepturile tuturor persoanelor suspectate și acuzate în cadrul procedurilor penale care sunt private de libertate, în ceea ce privește atât drepturile procedurale ale persoanelor care fac obiectul arestării preventive, cât și condițiile materiale de detenție, pentru a se asigura că persoanele care fac obiectul privării de libertate sunt tratate cu demnitate, că drepturile lor fundamentale sunt respectate și că sunt private de libertate numai ca măsură de ultimă instanță. |
|
(2) |
Prezenta recomandare consolidează standardele stabilite în cadrul politicilor existente la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional privind drepturile persoanelor private de libertate în urma procedurilor penale. Aceste standarde sunt de o importanță majoră în cadrul cooperării judiciare în materie penală între statele membre. |
|
(3) |
Statele membre pot extinde orientările stabilite prin prezenta recomandare pentru a oferi un nivel mai ridicat de protecție. Un astfel de nivel mai ridicat de protecție nu ar trebui să constituie un obstacol în calea recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești pe care aceste orientări vizează să o faciliteze. Nivelul de protecție nu trebuie să fie inferior standardelor prevăzute de cartă și de convenție, astfel cum sunt interpretate de jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului. |
DEFINIȚII
|
(4) |
În temeiul prezentei recomandări, prin „arestare preventivă” ar trebui să se înțeleagă orice perioadă de detenție a unei persoane suspectate sau acuzate în cadrul unor proceduri penale dispuse de o autoritate judiciară înainte de condamnare. Aceasta nu ar trebui să includă privarea inițială de libertate de către un agent de poliție sau de asigurare a respectării legii (sau de către orice altă persoană autorizată să acționeze) în scopul interogării sau al securizării persoanei suspectate sau acuzate până la luarea unei decizii privind arestarea preventivă. |
|
(5) |
În temeiul prezentei recomandări, „măsurile alternative” ar trebui înțelese ca măsuri mai puțin restrictive ca alternativă la detenție. |
|
(6) |
În temeiul acestei recomandări, termenul „deținut” ar trebui înțeles ca incluzând persoanele private de libertate aflate în arest preventiv și persoanele condamnate care execută o pedeapsă cu închisoarea. Prin „centru de detenție” ar trebui să se înțeleagă orice penitenciar sau alt centru de cazare a deținuților, astfel cum este definit în prezenta recomandare. |
|
(7) |
În temeiul prezentei recomandări, prin „copil” ar trebui să se înțeleagă o persoană cu vârsta sub 18 ani. |
|
(8) |
În temeiul prezentei recomandări, prin „tânăr adult” ar trebui să se înțeleagă o persoană cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani. |
|
(9) |
În temeiul prezentei recomandări, termenul „persoane cu handicap” ar trebui înțeles în conformitate cu articolul 1 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap ca incluzând persoanele care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung care, în interacțiune cu diferite bariere, pot împiedica participarea lor deplină și efectivă la viața socială în condiții de egalitate cu ceilalți. |
PRINCIPII GENERALE
|
(10) |
Statele membre ar trebui să utilizeze arestarea preventivă numai ca măsură de ultimă instanță. Ar trebui preferate măsurile alternative detenției, în special în cazul în care infracțiunea este pasibilă numai de o pedeapsă cu închisoarea de scurtă durată sau în cazul în care autorul infracțiunii este un copil. |
|
(11) |
Statele membre ar trebui să se asigure că deținuții sunt tratați cu respect și demnitate și în conformitate cu obligațiile lor respective în materie de drepturi ale omului, inclusiv interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, astfel cum se prevede la articolul 3 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. |
|
(12) |
Statele membre sunt încurajate să gestioneze detenția astfel încât să faciliteze reintegrarea socială a deținuților, în vederea prevenirii recidivei. |
|
(13) |
Statele membre ar trebui să aplice prezenta recomandare fără nicio deosebire, cum ar fi originea rasială sau etnică, culoarea, sexul, vârsta, handicapul, orientarea sexuală, limba, religia, opiniile politice sau de altă natură, originea națională sau socială, averea, nașterea sau orice alt statut. |
STANDARDE MINIME PENTRU DREPTURILE PROCEDURALE ALE PERSOANELOR SUSPECTATE ȘI ACUZATE CARE FAC OBIECTUL ARESTĂRII PREVENTIVE
Arestarea preventivă ca măsură de ultimă instanță și alternative la detenție
|
(14) |
Statele membre ar trebui să impună arestarea preventivă numai atunci când acest lucru este strict necesar și ca măsură de ultimă instanță, ținând seama în mod corespunzător de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte. În acest scop, statele membre ar trebui să aplice măsuri alternative, acolo unde este posibil. |
|
(15) |
Statele membre ar trebui să adopte o prezumție în favoarea punerii în libertate. Statele membre ar trebui să solicite autorităților naționale competente să suporte sarcina probei pentru a demonstra necesitatea impunerii arestării preventive. |
|
(16) |
Pentru a evita utilizarea necorespunzătoare a arestării preventive, statele membre ar trebui să pună la dispoziție o gamă cât mai largă de măsuri alternative, cum ar fi măsurile alternative menționate în Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului (23) privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă. |
|
(17) |
Printre aceste măsuri se pot număra: (a) obligația de a se prezenta în fața unei autorități judiciare după cum și atunci când este necesar, de a nu interveni în cursul justiției și de a se abține de la un anumit comportament, inclusiv cel specific unei profesii sau unui anumit loc de muncă; (b) obligația de raportare zilnică sau periodică către o autoritate judiciară, poliție sau altă autoritate; (c) obligația de acceptare a supravegherii de către o agenție desemnată de autoritatea judiciară; (d) obligația de a se supune monitorizării electronice; (e) obligația de a locui la o anumită adresă, cu sau fără condiții privind orele petrecute în acel loc; (f) obligația de a nu părăsi sau de a nu sau zone fără autorizație; (g) obligația de a nu se întâlni cu anumite persoane fără autorizație; (h) obligația de a preda pașapoartele sau alte documente de identificare și (i) obligația de a furniza sau de a obține garanții financiare sau de altă natură în ceea ce privește comportamentul pe durata procesului. |
|
(18) |
În plus, statele membre ar trebui să solicite ca, în cazul în care o garanție financiară este stabilită ca o condiție pentru eliberare, suma să fie proporțională cu mijloacele de care dispune persoana suspectată sau acuzată. |
Suspiciune rezonabilă și motive pentru arestarea preventivă
|
(19) |
Statele membre ar trebui să impună arestarea preventivă numai pe baza unei suspiciuni rezonabile, stabilită printr-o evaluare atentă de la caz la caz, conform căreia suspectul a comis infracțiunea în cauză și ar trebui să limiteze temeiurile legale pentru arestarea preventivă la: (a) riscul de sustragere; (b) riscul de recidivă; (c) riscul ca persoana suspectată sau acuzată să intervină în cursul justiției; sau (d) riscul unei amenințări la adresa ordinii publice. |
|
(20) |
Statele membre ar trebui să se asigure că determinarea oricărui risc se bazează pe circumstanțele individuale ale cazului, dar că se acordă o atenție deosebită: (a) naturii și gravității presupusei infracțiuni; (b) pedepsei care poate fi aplicată în cazul condamnării; (c) vârstei, stării de sănătate, caracterului, condamnărilor anterioare și situației personale și sociale a suspectului și, în special, legăturilor cu comunitatea acestuia; și (d) comportamentului suspectului, în special modului în care acesta și-a îndeplinit eventualele obligații care i-au fost impuse în cursul procedurilor penale anterioare. Faptul că suspectul nu este cetățean al statului în care se presupune că a fost săvârșită infracțiunea sau nu are alte legături cu acesta nu este suficient în sine pentru a concluziona că există un risc de sustragere. |
|
(21) |
Statele membre sunt încurajate să impună arestarea preventivă numai pentru infracțiunile pentru care se aplică o pedeapsă privativă de libertate minimă de 1 an. |
Motivarea deciziilor de arestare preventivă
|
(22) |
Statele membre ar trebui să se asigure că orice decizie a unei autorități judiciare de a impune arestarea preventivă, de a prelungi o astfel de arestare preventivă sau de a impune măsuri alternative este motivată și justificată în mod corespunzător și se referă la circumstanțele specifice ale persoanei suspectate sau acuzate care justifică detenția sa. Persoanei afectate ar trebui să i se pună la dispoziție o copie a deciziei, care ar trebui să includă, de asemenea, motivele pentru care alternativele la arestarea preventivă nu sunt considerate adecvate. |
Revizuirea periodică a arestării preventive
|
(23) |
Statele membre ar trebui să se asigure că valabilitatea continuă a motivelor pe baza cărora o persoană suspectată sau acuzată este reținută în arest preventiv este revizuită periodic de către o autoritate judiciară. De îndată ce motivele pentru reținerea persoanei încetează să existe, statele membre ar trebui să se asigure că persoana suspectată sau acuzată este eliberată fără întârzieri nejustificate. |
|
(24) |
Statele membre ar trebui să permită ca revizuirea periodică a deciziilor de arestare preventivă să fie inițiată la cererea inculpatului sau, din oficiu, de către o autoritate judiciară. |
|
(25) |
Statele membre ar trebui, în principiu, să limiteze intervalul dintre revizuiri la maximum 1 lună, cu excepția cazurilor în care persoana suspectată sau acuzată are dreptul de a depune, în orice moment, o cerere de eliberare și de a primi o decizie cu privire la această cerere fără întârzieri nejustificate. |
Audierea persoanei suspectate sau acuzate
|
(26) |
Statele membre ar trebui să se asigure că persoana suspectată sau acuzată este audiată personal sau prin intermediul unui reprezentant legal în cadrul unei audieri organizate în temeiul principiului contradictorialității, în fața autorității judiciare competente care ia o decizie privind arestarea preventivă. Statele membre ar trebui să se asigure că deciziile privind arestarea preventivă sunt luate fără întârzieri nejustificate. |
|
(27) |
Statele membre ar trebui să susțină dreptul persoanei suspectate sau acuzate la un proces într-un termen rezonabil. În special, statele membre ar trebui să se asigure că acele cazuri în care a fost impusă arestarea preventivă sunt tratate de urgență și cu diligența necesară. |
Căi de atac eficiente și dreptul la o cale de atac
|
(28) |
Statele membre ar trebui să garanteze că persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate pot recurge la proceduri în fața unei instanțe, care are competența de a examina legalitatea detenției și, după caz, de a dispune eliberarea. |
|
(29) |
Statele membre ar trebui să acorde persoanelor suspectate sau acuzate care fac obiectul unei decizii de arestare preventivă dreptul la o cale de atac împotriva unei astfel de decizii și să le informeze cu privire la acest drept în momentul luării deciziei. |
Durata arestării preventive
|
(30) |
Statele membre ar trebui să se asigure că durata arestării preventive nu depășește pedeapsa care poate fi impusă pentru infracțiunea în cauză și nu este disproporționată în raport cu aceasta. |
|
(31) |
Statele membre ar trebui să se asigure că durata arestării preventive impuse nu contravine dreptului unei persoane deținute de a fi judecată într-un termen rezonabil. |
|
(32) |
Statele membre ar trebui să considere prioritare cazurile care implică o persoană ce face obiectul arestării preventive. |
Deducerea din pedeapsa definitivă a timpului petrecut în arest preventiv
|
(33) |
Statele membre ar trebui să deducă perioada care a fost petrecută în arest preventiv, înainte de condamnare, inclusiv în cazul în care este executată prin măsuri alternative, din durata pedepsei cu închisoarea pronunțate ulterior. |
STANDARDE MINIME PENTRU CONDIȚIILE MATERIALE DE DETENȚIE
Cazare
|
(34) |
Statele membre ar trebui să aloce fiecărui deținut o suprafață minimă de cel puțin 6 m2 în celule individuale și de 4 m2 în celule colective. Statele membre ar trebui să garanteze că spațiul personal minim absolut disponibil pentru fiecare deținut, inclusiv într-o celulă colectivă, reprezintă echivalentul unei suprafețe de cel puțin 3 m2 per deținut. În cazul în care spațiul personal de care dispune un deținut este mai mic de 3 m2, apare o prezumție solidă de încălcare a articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului. Calculul spațiului disponibil ar trebui să includă suprafața ocupată de mobilier, dar nu și suprafața ocupată de instalații sanitare. |
|
(35) |
Statele membre ar trebui să se asigure că orice reducere excepțională a suprafeței minime absolute de 3 m2 per deținut este de scurtă durată, ocazională, minoră și este însoțită de o libertate de mișcare suficientă și de activități adecvate în afara celulei. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că, în astfel de cazuri, condițiile generale de detenție în centru sunt adecvate și că nu există alți factori agravanți în ceea ce privește condițiile de detenție a persoanei în cauză, cum ar fi alte deficiențe în ceea ce privește cerințele structurale minime pentru celule sau instalații sanitare. |
|
(36) |
Statele membre ar trebui să garanteze că deținuții au acces la lumină naturală și la aer curat în celulele lor. |
Repartizare
|
(37) |
Statele membre sunt încurajate și, în cazul copiilor, ar trebui să se asigure că deținuții sunt repartizați, în măsura posibilului, în centre de detenție situate în apropierea caselor lor sau în alte locuri adecvate pentru reabilitarea lor socială. |
|
(38) |
Statele membre ar trebui să se asigure că persoanele aflate în arest preventiv sunt ținute separat de deținuții condamnați. Femeile ar trebui să fie ținute separat de bărbați. Copiii nu ar trebui să fie plasați în detenție împreună cu adulți, cu excepția cazului în care se consideră că acest lucru este în interesul superior al copilului. |
|
(39) |
Atunci când un copil aflat în stare de detenție ajunge la vârsta de 18 ani și, după caz, în cazul tinerilor adulți cu vârsta sub 21 de ani, statele membre ar trebui să le ofere posibilitatea să stea în continuare separat de alți adulți deținuți atunci când acest lucru este justificat, luând în considerare circumstanțele persoanei în cauză, cu condiția ca acest lucru să fie compatibil cu interesul superior al copiilor care sunt deținuți împreună cu persoana respectivă. |
Condiții de igienă și sanitare
|
(40) |
Statele membre ar trebui să se asigure că instalațiile sanitare sunt accesibile în orice moment și că acestea oferă o intimitate suficientă deținuților, inclusiv separarea structurală efectivă de spațiile de locuit din celulele colective. |
|
(41) |
Statele membre ar trebui să stabilească măsuri eficiente pentru a menține standarde de igienă corecte prin dezinfectare și fumigație. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că deținuților le sunt furnizate produse sanitare de bază, inclusiv produse de igienă intimă, și că în celule sunt disponibile apă caldă și apă curentă. |
|
(42) |
Statele membre ar trebui să pună la dispoziția deținuților îmbrăcăminte și așternuturi adecvate și curate, precum și mijloace pentru a menține aceste articole curate. |
Nutriție
|
(43) |
Statele membre ar trebui să se asigure că alimentele sunt furnizate într-o cantitate suficientă și că sunt de o calitate suficientă pentru a răspunde nevoilor nutriționale ale deținutului și că alimentele sunt preparate și servite în condiții de igienă. În plus, statele membre ar trebui să garanteze că deținuții au în permanență la dispoziție apă potabilă curată. |
|
(44) |
Statele membre ar trebui să le asigure deținuților o alimentație nutritivă care să țină seama de vârsta, handicapul, sănătatea, starea fizică, religia, cultura și natura muncii lor. |
Timpul petrecut în afara celulei și în aer liber
|
(45) |
Statele membre ar trebui să le permită deținuților să efectueze exerciții în aer liber timp de cel puțin 1 oră pe zi și ar trebui să le pună la dispoziție centre spațioase și echipamente adecvate în acest scop. |
|
(46) |
Statele membre ar trebui să le permită deținuților să petreacă o perioadă rezonabilă de timp în afara celulelor lor pentru a se implica în activități profesionale, educaționale și recreative, după cum este necesar pentru un nivel adecvat de interacțiune umană și socială. Pentru a preveni o încălcare a interdicției torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, statele membre ar trebui să se asigure că orice excepție de la această regulă în contextul regimurilor și măsurilor speciale de securitate, inclusiv încarcerarea solitară, este necesară și proporțională. |
Munca și educația deținuților – necesare pentru a promova reintegrarea lor socială
|
(47) |
Statele membre ar trebui să investească în reabilitarea socială a deținuților, ținând seama de nevoile lor individuale. În acest scop, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a le oferi o muncă remunerată de natură utilă. În vederea promovării reintegrării cu succes a deținutului în societate și pe piața muncii, statele membre ar trebui să acorde prioritate muncii care implică formare profesională. |
|
(48) |
Pentru a ajuta deținuții să se pregătească pentru eliberare și a le facilita reintegrarea în societate, statele membre ar trebui să se asigure că toți deținuții au acces la programe educaționale sigure, favorabile incluziunii și accesibile (inclusiv formare la distanță) care să răspundă nevoilor lor individuale, ținând seama, în același timp, de aspirațiile lor. |
Asistență medicală
|
(49) |
Statele membre ar trebui să garanteze că deținuții au acces în timp util la asistența medicală, inclusiv psihologică, de care au nevoie pentru a-și menține sănătatea fizică și mentală. În acest scop, statele membre ar trebui să se asigure că asistența medicală din centrele de detenție respectă aceleași standarde ca cele prevăzute de sistemul național de sănătate publică, inclusiv în ceea ce privește tratamentul psihiatric. |
|
(50) |
Statele membre ar trebui să asigure o supraveghere medicală regulată și ar trebui să încurajeze programele de vaccinare și de depistare medicală, inclusiv pentru bolile transmisibile (HIV, hepatita virală B și C, tuberculoza și bolile cu transmitere sexuală) și bolile netransmisibile (în special screening pentru depistarea cancerului), urmate de diagnosticarea și inițierea tratamentului acolo unde este necesar. Programele de educație în domeniul sănătății pot contribui la îmbunătățirea ratelor de screening și a cunoștințelor în materie de sănătate. În special, statele membre ar trebui să se asigure că se acordă o atenție deosebită tratamentului deținuților cu dependență de droguri, prevenirii și îngrijirii bolilor infecțioase, sănătății mintale și prevenirii sinuciderilor. |
|
(51) |
Statele membre ar trebui să solicite efectuarea unui examen medical fără întârzieri nejustificate la începutul oricărei perioade privative de libertate și ulterior oricărui transfer. |
Prevenirea violenței și a relelor tratamente
|
(52) |
Statele membre ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a le garanta siguranța deținuților și a preveni orice formă de tortură sau de rele tratamente. În special, statele membre ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că deținuții nu sunt supuși violenței sau relelor tratamente din partea personalului din centrul de detenție și că aceștia sunt tratați cu respect. Statele membre ar trebui, de asemenea, să prevadă obligația personalului din centrul de detenție și a tuturor autorităților competente de a proteja deținuții împotriva violenței sau a relelor tratamente aplicate de alți deținuți. |
|
(53) |
Statele membre ar trebui să se asigure că îndeplinirea acestei obligații de diligență și orice utilizare a forței de către personalul din centrul de detenție fac obiectul supravegherii. |
Contactul cu lumea exterioară
|
(54) |
Statele membre ar trebui să le permită deținuților să primească vizite din partea familiei și a altor persoane, cum ar fi reprezentanți legali, asistenți sociali și medici. Statele membre ar trebui, de asemenea, să le permită deținuților să corespondeze în mod liber cu aceste persoane prin scrisori și, cât mai des posibil, prin telefon sau prin alte forme de comunicare, inclusiv prin mijloace alternative de comunicare pentru persoanele cu handicap. |
|
(55) |
Statele membre ar trebui să pună la dispoziție centre adecvate pentru ca vizitele de familie să se desfășoare în condiții adaptate copiilor, compatibile cu cerințele de securitate, dar mai puțin traumatizante pentru copii. Astfel de vizite de familie ar trebui să asigure menținerea unui contact regulat și semnificativ între membrii familiei. |
|
(56) |
Statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a permite comunicarea prin mijloace digitale, cum ar fi apelurile video, pentru a le permite deținuților, printre altele, să mențină contactul cu familiile lor, să candideze pentru un loc de muncă, să urmeze cursuri de formare sau să caute cazare în anticiparea eliberării. |
|
(57) |
Statele membre ar trebui să se asigure că, în cazul în care deținuților li se interzice în mod excepțional să comunice cu lumea exterioară, o astfel de măsură restrictivă este strict necesară și proporțională și nu se aplică pentru o perioadă lungă de timp. |
Asistență juridică
|
(58) |
Statele membre ar trebui să se asigure că deținuții au acces efectiv la un avocat. |
|
(59) |
Statele membre ar trebui să respecte confidențialitatea întâlnirilor și a altor forme de comunicare, inclusiv a corespondenței juridice, dintre deținuți și avocații lor. |
|
(60) |
Statele membre ar trebui să le acorde deținuților acces la documente referitoare la procedurile lor judiciare sau să le permită să le păstreze în posesia lor. |
Cereri și plângeri
|
(61) |
Statele membre ar trebui să se asigure că toți deținuții sunt informați în mod clar cu privire la normele aplicabile în centrul lor specific de detenție. |
|
(62) |
Statele membre ar trebui să faciliteze accesul efectiv la o procedură care să le permită deținuților să conteste în mod oficial aspecte ale vieții lor în detenție. În special, statele membre ar trebui să se asigure că deținuții pot depune în mod liber cereri și plângeri confidențiale cu privire la tratamentul lor, atât prin mecanisme interne, cât și externe de tratare a plângerilor. |
|
(63) |
Statele membre ar trebui să se asigure că plângerile deținuților sunt tratate cu promptitudine și cu diligență de către o autoritate sau o instanță independentă competentă să dispună măsuri de remediere, în special măsuri de încetare a oricărei încălcări a dreptului de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. |
Măsuri speciale pentru femei și fete
|
(64) |
Statele membre ar trebui să țină seama de nevoile fizice, profesionale, sociale și psihologice specifice ale femeilor și fetelor, precum și de cerințele sanitare și de asistență medicală, atunci când iau decizii care afectează orice aspect al detenției lor. |
|
(65) |
Statele membre ar trebui să le permită femeilor deținute să nască într-un spital din afara centrului de detenție. În cazul în care un copil se naște totuși în centrul de detenție, statele membre ar trebui să asigure tot sprijinul și toate facilitățile necesare pentru a proteja legătura dintre mamă și copil și a proteja bunăstarea fizică și mentală a acestora, inclusiv asistența medicală prenatală și postnatală adecvată. |
|
(66) |
Statele membre ar trebui să le permită femeilor deținute care au copii de vârstă mică să țină acești copii în centrul de detenție, în măsura în care acest lucru este compatibil cu interesul superior al copilului. Statele membre ar trebui să asigure condiții speciale de cazare și să ia toate măsurile rezonabile adaptate copiilor pentru a asigura sănătatea și bunăstarea copiilor afectați pe toată durata executării pedepsei. |
Măsuri speciale pentru cetățenii străini
|
(67) |
Statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii străini și alți deținuți cu nevoi lingvistice speciale care sunt privați de libertate au acces rezonabil la servicii profesionale de interpretare și traducere a materialelor scrise într-o limbă pe care o înțeleg. |
|
(68) |
Statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii străini sunt informați, fără întârzieri nejustificate, cu privire la dreptul lor de a solicita contactarea serviciului diplomatic sau consular al țării lor de cetățenie și că li se pun la dispoziție modalități rezonabile pentru a comunica cu aceste servicii. |
|
(69) |
Statele membre ar trebui să se asigure că deținuților le sunt furnizate informații cu privire la asistența juridică. |
|
(70) |
Statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii străini sunt informați cu privire la posibilitatea de a solicita ca executarea pedepsei sau a măsurilor de supraveghere judiciară premergătoare procesului să fie transferate în țara lor de cetățenie sau de reședință permanentă, precum cea prevăzută de Decizia-cadru 2008/909/JAI și de Decizia-cadru 2009/829/JAI. |
Măsuri speciale pentru copii și tineri adulți
|
(71) |
Statele membre ar trebui să se asigure că interesul superior al copilului este considerat primordial în toate aspectele legate de detenția sa și că drepturile și nevoile sale specifice sunt luate în considerare atunci când se iau decizii care afectează orice aspect al detenției sale. |
|
(72) |
Pentru copii, statele membre ar trebui să instituie un regim de detenție adecvat și multidisciplinar, care să le asigure și să le protejeze sănătatea și dezvoltarea fizică, mentală și emoțională, dreptul la educație și formare, exercitarea efectivă și periodică a dreptului la viața de familie și accesul la programe care încurajează reintegrarea în societate. |
|
(73) |
Orice utilizare a măsurilor disciplinare, inclusiv încarcerarea solitară, utilizarea restricțiilor sau utilizarea forței ar trebui să facă obiectul unor considerații stricte privind necesitatea și proporționalitatea. |
|
(74) |
După caz, statele membre sunt încurajate să aplice regimul de detenție a minorilor în cazul delincvenților tineri cu vârsta sub 21 ani. |
Măsuri speciale pentru persoanele cu handicap sau cu afecțiuni medicale grave
|
(75) |
Statele membre ar trebui să se asigure că persoanele cu handicap sau alte persoane cu afecțiuni medicale grave beneficiază de o îngrijire adecvată, comparabilă cu cea oferită de sistemul național de sănătate publică, care să răspundă nevoilor lor specifice. În special, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele diagnosticate cu afecțiuni medicale legate de sănătatea mintală beneficiază de îngrijire profesională specializată, dacă este necesar, în instituții specializate sau în secții specializate ale centrului de detenție sub supraveghere medicală și că, dacă este necesar, deținuților care urmează să fie eliberați li se asigură continuitatea îngrijirilor medicale. |
|
(76) |
Statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită satisfacerii nevoilor deținuților cu handicap sau cu afecțiuni medicale grave și asigurării accesibilității acestora în ceea ce privește condițiile materiale de detenție și regimurile de detenție. Aceasta ar trebui să includă propunerea de activități adecvate pentru astfel de deținuți. |
Măsuri speciale de protecție a altor deținuți cu nevoi speciale sau vulnerabilități
|
(77) |
Statele membre ar trebui să se asigure că plasarea în detenție nu agravează și mai mult marginalizarea persoanelor din cauza orientării lor sexuale, a originii lor rasiale sau etnice sau a convingerilor lor religioase sau pe baza oricărui alt motiv. |
|
(78) |
Statele membre ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni orice violență sau alte rele tratamente, cum ar fi abuzul fizic, mental sau sexual, împotriva persoanelor din cauza orientării lor sexuale, a originii rasiale sau etnice, a convingerilor religioase sau pe baza oricărui alt motiv, comise de personalul din centrul de detenție sau de alți deținuți. Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică măsuri speciale de protecție în cazul în care există riscul unor astfel de violențe sau rele tratamente. |
Inspecțiile și controlul
|
(79) |
Statele membre ar trebui să faciliteze efectuarea de inspecții periodice de către o autoritate independentă pentru a evalua dacă centrele de detenție sunt administrate în conformitate cu cerințele dreptului național și internațional. În special, statele membre ar trebui să acorde acces neîngrădit Comitetului pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante și rețelei mecanismelor naționale de prevenire. |
|
(80) |
Statele membre ar trebui să le permită parlamentarilor naționali să aibă acces la centrele de detenție și sunt încurajate să acorde un acces similar deputaților din Parlamentul European. |
|
(81) |
Statele membre ar trebui, de asemenea, să ia în considerare organizarea de vizite periodice la centrele de detenție și la alte locuri de detenție pentru judecători, procurori și avocați ai apărării, ca parte a formării lor judiciare. |
Măsuri specifice de combatere a radicalizării în închisori
|
(82) |
Statele membre sunt încurajate să efectueze o evaluare inițială a riscurilor pentru a stabili regimul adecvat de detenție aplicabil deținuților suspectați sau condamnați pentru infracțiuni teroriste și extremiste violente. |
|
(83) |
Pe baza acestei evaluări a riscurilor, acești deținuți pot fi plasați într-o aripă separată destinată teroriștilor sau pot fi dispersați în rândul populației penitenciare generale. În acest din urmă caz, statele membre ar trebui să împiedice astfel de persoane să intre în contact direct cu deținuții aflați în situații de vulnerabilitate deosebită în detenție. |
|
(84) |
Statele membre ar trebui să se asigure că administrația penitenciarelor efectuează în mod regulat evaluări suplimentare ale riscurilor (la începutul detenției, în timpul detenției și înainte de eliberarea deținuților suspectați sau condamnați pentru infracțiuni teroriste și extremiste violente). |
|
(85) |
Statele membre sunt încurajate să pună la dispoziție cursuri de formare generală de sensibilizare pentru întregul personal și cursuri de formare pentru personalul specializat, pentru a recunoaște semnele radicalizării într-un stadiu incipient. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ia în considerare punerea la dispoziție a unui număr adecvat de clerici bine pregătiți care să fie alocați centrului de detenție, reprezentând o varietate de religii. |
|
(86) |
Statele membre ar trebui să pună în aplicare în închisori măsuri care să prevadă programe de reabilitare, deradicalizare și dezangajare, în vederea pregătirii eliberării, precum și programe pentru perioada de după eliberare, prin care să se promoveze reintegrarea deținuților condamnați pentru infracțiuni teroriste și extremiste violente. |
MONITORIZAREA
|
(87) |
Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la acțiunile întreprinse ca urmare a prezentei recomandări în termen de 18 luni de la adoptarea acesteia. Pe baza acestor informații, Comisia ar trebui să monitorizeze și să evalueze măsurile luate de statele membre și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului în termen de 24 de luni de la adoptarea acesteia. |
Adoptată la Bruxelles, 8 decembrie 2022.
Pentru Comisie
Didier REYNDERS
Membru al Comisiei
(1) Hotărârea Curții de Justiție din 5 aprilie 2016, Aranyosi și Căldăraru, C-404/15 și C-659/15 PPU, ECLI:EU:C:2016:198. Hotărârea Curții de Justiție din 25 iulie 2018, Generalstaatsanwaltschaft, C-220/18 PPU, ECLI:EU:C:2018:589 și Hotărârea Curții de Justiție din 15 octombrie 2019, Dumitru-Tudor Dorobanțu, C-128/18, ECLI:EU:C:2019:857.
(2) Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).
(3) Bivolaru și Moldovan/Franța, Hotărârea din 25 martie 2021, 40324/16 și 12623/17.
(4) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14540-2018-INIT/ro/pdf
(5) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14075-2019-INIT/en/pdf
(6) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9727-2019-INIT/ro/pdf
(7) 2019/2207 (INI), astfel cum a fost adoptat la 20 ianuarie 2021.
(8) Accesați site-ul https://fra.europa.eu/en/databases/criminal-detention
(9) Perioada acoperită 2016-2019. Pentru informații suplimentare, a se vedea: https://ec.europa.eu/info/publications/replies-questionnaire-quantitative-information-practical-operation-european-arrest-warrant_en
(10) Cea de a noua rundă de evaluări reciproce și concluziile Conferinței la nivel înalt privind mandatul european de arestare, organizată de președinția germană a Consiliului Uniunii Europene în septembrie 2020.
(11) A se vedea: Direcția-Generală Justiție și Consumatori, Dreptul persoanelor suspectate sau acuzate pe durata arestului preventiv (studiu exploratoriu): raport final, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022, https://data.europa.eu/doi/10.2838/293366; Direcția-Generală Justiție și Consumatori, Dreptul persoanelor suspectate sau acuzate pe durata arestului preventiv (studiu exploratoriu). Anexa 2, Fișe privind situația din fiecare țară, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022, https://data.europa.eu/doi/10.2838/184080
(12) Mai puțin de 1 an în Austria, Germania, Danemarca, Estonia, Letonia, Suedia și Slovacia; între 1 an și 2 ani în Bulgaria, Grecia, Lituania, Malta, Polonia și Portugalia; între 2 și 5 ani în Cehia, Franța, Spania, Croația și Ungaria; peste 5 ani în Italia și România; fără limită de timp în Belgia, Cipru, Finlanda, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos.
(13) În 2020, de la puțin sub 2 luni și jumătate în Malta la aproape 13 luni în Slovenia. Media în fiecare stat membru: Austria: 2,9 luni; Bulgaria: 6,5 luni; Cehia: 5,1 luni; Estonia: 4,7 luni; Finlanda: 3,7 luni; Grecia: 11,5 luni; Ungaria: 12,3 luni; Irlanda: 2,5 luni; Italia: 6,5 luni; Lituania: 2,8 luni; Luxemburg: 5,2 luni; Malta: 2,4 luni; Țările de Jos:. 3,7 luni; Portugalia: 11 luni; România: 5,3 luni; Slovacia: 3,9 luni; Slovenia: 12,9 luni; Spania: 5,9 luni. Nu au fost disponibile date aferente anului 2020 pentru Belgia, Danemarca, Franța, Letonia, Polonia, Germania, Croația, Cipru și Suedia.
(14) Mai puțin de 10 % în Bulgaria, Cehia și România și peste 45 % în Luxemburg în 2019.
(15) Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).
(16) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).
(17) Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).
(18) Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale (JO L 65, 11.3.2016, p. 1).
(19) Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (JO L 132, 21.5.2016, p. 1).
(20) Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).
(21) JO C 378, 24.12.2013, p. 8.
(22) Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO L 327, 5.12.2008, p. 27).
(23) Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (JO L 294, 11.11.2009, p. 20).
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/58 |
RECOMANDAREA (UE) 2023/682 A COMISIEI
din 16 martie 2023
privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare și accelerarea returnărilor atunci când se pune în aplicare Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,
întrucât:
|
(1) |
Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate. |
|
(2) |
Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) stabilește standardele și procedurile comune care trebuie aplicate în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. |
|
(3) |
La data de 12 septembrie 2018, Comisia a prezentat o propunere de reformare a Directivei 2008/115/CE pentru a reduce durata procedurilor de returnare și a asigura o legătură mai bună între procedurile de azil și cele de returnare și o utilizare mai eficace a măsurilor de prevenire a sustragerii, veghind, în același timp, la respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). |
|
(4) |
Noul Pact privind migrația și azilul (2) vizează instituirea unui sistem comun al UE pentru returnări care să combine crearea unor structuri mai puternice în interiorul Uniunii cu o cooperare mai eficace cu țările terțe în materie de returnare și readmisie, ca parte a unei abordări cuprinzătoare privind gestionarea migrației. Această abordare reunește toate politicile din domeniile migrației, azilului, integrării și gestionării frontierelor, recunoscând faptul că eficacitatea globală depinde de progresele înregistrate pe toate fronturile. Având ca sprijin sisteme informatice moderne și asistență din partea agențiilor relevante ale UE, un proces de migrație mai rapid și desfășurat fără sincope, o guvernanță mai solidă a politicilor în materie de migrație și frontiere și cooperarea cu țările terțe, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor și a aranjamentelor de readmisie cu UE, vor promova un proces de returnare mai eficace și mai durabil. |
|
(5) |
Consiliul European a subliniat în mod constant importanța unei politici armonizate, cuprinzătoare și eficace a Uniunii în materie de returnare și readmisie, solicitând acțiuni rapide de asigurare a unor returnări efective dinspre Uniune prin accelerarea procedurilor de returnare. De asemenea, Consiliul European a invitat statele membre să își recunoască reciproc deciziile de returnare (3). |
|
(6) |
Comunicarea Comisiei din 10 februarie 2021 intitulată „Consolidarea cooperării în materie de returnare și readmisie ca parte a unei politici echitabile, eficace și cuprinzătoare a UE în domeniul migrației” (4) a identificat obstacolele care împiedică returnarea efectivă și a indicat că, pentru a le depăși, trebuie îmbunătățite procedurile, astfel încât să se reducă fragmentarea abordărilor naționale, fiind necesară, de asemenea, o cooperare mai strânsă și o solidaritate consolidată între toate statele membre. Mecanismul de evaluare și monitorizare Schengen, instituit prin Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului (5), și informațiile colectate prin intermediul Rețelei europene de migrație (6), create prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului, au permis efectuarea unei evaluări cuprinzătoare a modului în care statele membre pun în aplicare politica Uniunii în materie de returnare și identificarea lacunelor și a obstacolelor existente. |
|
(7) |
Având în vedere provocările persistente în domeniul returnării și până la încheierea negocierilor legislative, în special cu privire la propunerea de reformare a Directivei 2008/115/CE, se recomandă întreprinderea de acțiuni suplimentare pentru a îmbunătăți și mai mult aplicarea eficace și eficientă a cadrului juridic existent. |
|
(8) |
Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei (7), care propune o serie de măsuri și acțiuni pentru eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE, rămâne relevantă și ar trebui să continue să ghideze statele membre, astfel încât procesul de returnare să fie mai rapid. Recomandarea (UE) 2017/432 a fost încorporată în Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei (8), permițând o evaluare continuă a punerii sale în aplicare ca parte a Mecanismului de evaluare și monitorizare Schengen. |
|
(9) |
Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare este un pas înainte către un sistem comun al UE pentru returnări, poate facilita și accelera procesele de returnare pentru statul membru responsabil cu returnarea și poate consolida cooperarea și încrederea reciprocă între statele membre în vederea sporirii în continuare a convergenței dintre statele membre în ceea ce privește gestionarea migrației. Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise anterior într-un alt stat membru poate contribui, de asemenea, la descurajarea migrației ilegale și a deplasărilor secundare neautorizate în interiorul Uniunii. Directiva 2001/40/CE a Consiliului (9) stabilește un cadru pentru recunoașterea reciprocă. Acest cadru a fost completat de Decizia 2004/191/CE a Consiliului de stabilire a criteriilor și sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE (10), care a precedat o mare parte din sprijinul ce a fost dezvoltat de atunci la nivelul Uniunii. Progresele înregistrate în ceea ce privește recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare ar trebui, la rândul lor, să contribuie la discuțiile în curs privind propunerea Comisiei de reformare a Directivei 2008/115/CE. |
|
(10) |
Lipsa unui sistem la nivelul Uniunii care să indice dacă un resortisant al unei țări terțe ce a fost reținut face deja obiectul unei decizii de returnare emise de un alt stat membru a împiedicat până acum recurgerea la recunoașterea reciprocă. |
|
(11) |
Din data de 7 martie 2023, când a început să se aplice Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului (11), statele membre au obligația de a introduce în Sistemul de informații Schengen, fără întârziere după emiterea unei decizii de returnare, o semnalare privind returnarea. Prin intermediul Sistemului de informații Schengen, statele membre pot acum să verifice imediat dacă un resortisant al unei țări terțe reținut de autoritatea competentă face deja obiectul unei decizii de returnare emise de un alt stat membru. |
|
(12) |
Valoarea adăugată a acestei noi caracteristici a Sistemului de informații Schengen depinde de utilizarea activă a semnalărilor privind returnarea și de luarea măsurilor necesare cu privire la acestea, inclusiv prin recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise anterior de alte state membre. Acest lucru poate accelera în mod semnificativ procesul de returnare și îl poate eficientiza, în special atunci când returnarea poate fi efectuată imediat, inclusiv în cazul în care a expirat termenul pentru plecarea voluntară, prevăzut în decizia de returnare de către statul membru emitent, și în cazul în care au fost epuizate căile de atac împotriva unei astfel de decizii de returnare. |
|
(13) |
Printr-o finanțare specifică din Fondul pentru azil, migrație și integrare (12) se va sprijini punerea în aplicare a prezentei recomandări și, în special, recunoașterea reciprocă de către statele membre a deciziilor de returnare. În plus, ar trebui să se acorde sprijin practic și operațional din partea agențiilor competente ale UE pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări. |
|
(14) |
Obstacolele din calea cooperării și comunicării între autoritățile naționale responsabile cu procedurile de azil și cele responsabile cu procedurile de returnare reprezintă o provocare structurală esențială care trebuie abordată pentru a eficientiza procesul de returnare. Toate autoritățile competente ale statelor membre implicate în diferitele etape ale procesului de returnare ar trebui să lucreze și să se coordoneze îndeaproape. |
|
(15) |
Crearea unor legături mai strânse între procedurile de azil și de returnare și asigurarea unor proceduri rapide la frontierele externe ale statelor membre pot spori considerabil eficiența returnării. Atunci când nu se poate deroga de la aplicarea Directivei 2008/115/CE pe baza articolului 2 alineatul (2) litera (a) nu este aplicabilă, este necesar să se accelereze, în actualul cadru legislativ, în special returnarea efectivă a resortisanților țărilor terțe a căror cerere de protecție internațională a fost respinsă și tratarea cazurilor din vecinătatea frontierelor externe ale statelor membre, prin intermediul unui proces de returnare mai rapid, cu condiția ca respectarea drepturilor lor fundamentale să fie asigurată pe parcursul întregului proces de returnare. |
|
(16) |
Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1860 prevede posibilitatea de a nu introduce semnalări privind returnarea în Sistemul de informații Schengen atunci când decizia de returnare se emite la frontiera externă a unui stat membru și se execută imediat. Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1860 impune statelor membre să se asigure că semnalările sunt introduse în Sistemul de informații Schengen fără întârziere atunci când returnarea nu a fost efectuată imediat de la frontierele externe. |
|
(17) |
În vederea stimulării și a încurajării returnărilor voluntare, posibilitățile prevăzute în Directiva 2008/115/CE ar putea fi utilizate pentru a lua în considerare neemiterea unei interdicții de intrare în cazul resortisanților țărilor terțe care cooperează cu autoritățile și care participă la un program de returnare voluntară asistată și de reintegrare, fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE. În astfel de cazuri, statele membre trebuie să prelungească termenul pentru plecarea voluntară, după caz, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE. |
|
(18) |
Prevenirea sustragerii și a deplasărilor neautorizate în interiorul Uniunii este esențială pentru asigurarea eficacității sistemului comun al UE pentru returnări. Este necesară o abordare cuprinzătoare, care să includă principalele instrumente de evaluare și prevenire a riscului de sustragere, pentru a facilita și a raționaliza evaluarea acestui risc în cazurile individuale, pentru a spori utilizarea unor alternative eficiente la luarea în custodie publică și pentru a asigura o capacitate suficientă de luare în custodie publică – atunci când luarea în custodie publică este utilizată ca măsură de ultimă instanță și pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2008/115/CE. |
|
(19) |
Pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări este disponibil sprijin la nivelul Uniunii, inclusiv din partea coordonatorului UE pentru returnare și a Rețelei la nivel înalt pentru returnări, iar în strategia operațională privind returnările sunt prevăzute orientări în materie de acordare a acestui sprijin. De asemenea, prin intermediul agențiilor competente ale Uniunii, în special Frontex, Agenția Uniunii Europene pentru Azil și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, este disponibil sprijin operațional. |
|
(20) |
Autoritățile naționale de returnare fac parte din poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, care este responsabilă cu asigurarea punerii în aplicare eficace a gestionării europene integrate a frontierelor. Frontex are un rol esențial în calitate de componentă operațională a sistemului comun al UE pentru returnări și oferă asistență statelor membre în toate etapele procesului de returnare, în temeiul mandatului său prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (13). |
|
(21) |
Prezenta recomandare ar trebui să se adreseze tuturor statelor membre care au obligații în temeiul Directivei 2008/115/CE. |
|
(22) |
Statele membre sunt încurajate să solicite autorităților lor naționale competente în materie de returnare să aplice prezenta recomandare atunci când își îndeplinesc sarcinile. |
|
(23) |
Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă. Prezenta recomandare asigură, în special, respectarea deplină a demnității umane și aplicarea articolelor 1, 4, 14, 18, 19, 21, 24 și 47 din cartă și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător, |
ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:
Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare
|
1. |
Pentru a facilita și a accelera procesul de returnare, statul membru responsabil cu returnarea unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală ar trebui să recunoască reciproc orice decizie de returnare emisă anterior pentru aceeași persoană de către un alt stat membru, cu excepția cazului în care efectul unei astfel de decizii de returnare a fost suspendat. În acest scop, statele membre ar trebui:
|
Accelerarea returnărilor
|
2. |
În vederea accelerării procedurilor de returnare, statele membre ar trebui să stabilească o cooperare strânsă între autoritățile responsabile cu deciziile de încetare a șederii legale și cele responsabile cu emiterea deciziilor de returnare, inclusiv un schimb periodic de informații și o cooperare operațională, pe baza abordării integrate și coordonate prevăzute în Recomandarea (UE) 2017/432. |
|
3. |
Pentru a asigura disponibilitatea în timp util a informațiilor care se referă la identitatea și situația juridică a resortisanților țărilor terțe vizați de o decizie de returnare și care sunt necesare pentru monitorizarea și urmărirea cazurilor individuale, precum și pentru a stabili și a menține un tablou situațional național privind returnarea, statele membre sunt invitate să instituie, fără întârziere, un sistem informatic cuprinzător de gestionare a cazurilor de returnare, pe baza modelului elaborat de Frontex în temeiul articolului 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2019/1896. Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze pe deplin sistemele de gestionare a cazurilor de readmisie care au fost create pentru a încuraja punerea în aplicare a acordurilor sau a aranjamentelor de readmisie cu țările terțe. |
|
4. |
Pentru a se asigura faptul că o decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională este urmată rapid de proceduri de returnare, statele membre ar trebui:
|
|
5. |
Pentru a asigura efectuarea unor returnări mai rapide în vecinătatea frontierelor externe, statele membre ar trebui:
|
|
6. |
Statele membre ar trebui să se bazeze pe întregul sprijin oferit de Frontex și să îl utilizeze pe deplin, sprijinul respectiv constând în special în sprijinul operațional pe care agenția îl acordă autorităților naționale, asistența în ceea ce privește identificarea persoanelor returnate și obținerea documentelor de călătorie, organizarea operațiunilor de returnare și sprijinul pentru plecarea voluntară și reintegrare. |
Stimulente pentru returnarea voluntară
|
7. |
În scopul de a încuraja resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală să se întoarcă în mod voluntar, statele membre ar trebui să instituie structuri de consiliere în materie de returnare și reintegrare pentru a le oferi informații și orientări cât mai devreme posibil în cadrul procesului și a-i îndruma către un program de returnare voluntară asistată și de reintegrare. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile privind returnarea sunt furnizate și în timpul procesului de azil, dat fiind că returnarea este un rezultat posibil în cazul în care cererea de protecție internațională este respinsă. |
|
8. |
În plus, statele membre ar trebui:
|
O abordare cuprinzătoare cu privire la sustragere
|
9. |
În vederea instituirii unui proces raționalizat și coordonat, statele membre ar trebui să stabilească o abordare cuprinzătoare care să includă următoarele instrumente-cheie pentru evaluarea și prevenirea riscului de sustragere:
|
|
10. |
Pentru a evalua dacă într-un caz individual există motive să se considere că un resortisant al unei țări terțe care face obiectul procedurilor de returnare se poate sustrage de la acestea în sensul articolului 3 punctul 7 din Directiva 2008/115/CE, statele membre ar trebui să introducă în legislația națională circumstanțele și criteriile obiective menționate la punctele 15 și, respectiv, 16 din Recomandarea (UE) 2017/432. Statele membre ar trebui să prevadă o gamă largă de alternative la luarea în custodie publică care să fie eficace în prevenirea sustragerii resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și care să țină seama de circumstanțele individuale ale persoanelor în cauză. Statele membre ar trebui să instituie proceduri adecvate pentru a se asigura că resortisanții țărilor terțe respectă aceste măsuri. Ar trebui prevăzute măsuri eficiente, dar mai puțin coercitive decât luarea în custodie publică, printre acestea putându-se număra:
|
|
11. |
Statele membre ar trebui să se asigure că există o concordanță între capacitatea de luare în custodie publică și nevoile reale, ținând seama de numărul de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul unei decizii de returnare și de numărul estimat al unor astfel de resortisanți care se preconizează că vor fi returnați pe termen mediu. |
Punere în aplicare, monitorizare și raportare
|
12. |
Atunci când pun în aplicare prezenta recomandare, statele membre ar trebui să se bazeze pe întregul sprijin acordat la nivelul Uniunii și să utilizeze pe deplin acest sprijin, care cuprinde:
|
|
13. |
În vederea monitorizării punerii în aplicare a prezentei recomandări, statele membre sunt invitate să prezinte anual Comisiei un raport, inclusiv cu privire la numărul de decizii de returnare ale altor state membre care au fost recunoscute reciproc. |
Adoptată la Bruxelles, 16 martie 2023.
Pentru Comisie
Ylva JOHANSSON
Membră a Comisiei
(1) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).
(2) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul [COM(2020) 609 final].
(3) Concluziile Consiliului European din 9 februarie 2023, 1/23.
(4) COM(2021) 56 final.
(5) Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului din 9 iunie 2022 privind instituirea și funcționarea unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 (JO L 160, 15.6.2022, p. 1).
(6) Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețele europene de migrație (JO L 131, 21.5.2008, p. 7).
(7) Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei din 7 martie 2017 cu privire la eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 66, 11.3.2017, p. 15).
(8) Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei din 16 noiembrie 2017 de instituire a unui manual comun în materie de returnare care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (JO L 339, 19.12.2017, p. 83).
(9) Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanților țărilor terțe (JO L 149, 2.6.2001, p. 34).
(10) Decizia 2004/191/CE a Consiliului din 23 februarie 2004 de stabilire a criteriilor și sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE privind recunoașterea reciprocă a hotărârilor de expulzare a resortisanților țărilor terțe (JO L 60, 27.2.2004, p. 55).
(11) Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 312, 7.12.2018, p. 1).
(12) Regulamentul (UE) 2021/1147 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare (JO L 251, 15.7.2021, p. 1).
(13) Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).
(14) Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 (JO L 312, 7.12.2018, p. 14).
REGULAMENTE DE ORDINE INTERIOARĂ ȘI DE PROCEDURĂ
|
24.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 86/65 |
DECIZIA DELEGATĂ nr. 17/2023 A COMITETULUI ADMINISTRATIV AL CURȚII DE CONTURI EUROPENE
din 1 martie 2023
privind normele de punere în aplicare pentru gestionarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED la Curtea de Conturi Europeană
COMITETUL ADMINISTRATIV AL CURȚII DE CONTURI EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 287,
având în vedere Decizia nr. 41/2021 a Curții de Conturi Europene privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (IUEC) (1),
având în vedere politica Curții de Conturi Europene privind securitatea informațiilor (DEC/127/15 FINAL) și politica privind clasificarea informațiilor (Comunicarea către personal nr. 123/2020) (2),
întrucât Decizia nr. 41/2021 se aplică tuturor serviciilor din cadrul Curții de Conturi Europene și în ansamblu incintelor acesteia;
întrucât Decizia nr. 41/2021 prevede la articolul 1 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (6) că Curtea de Conturi Europeană gestionează informațiile de nivel RESTREINT UE/EU RESTRICTED în incinta sa și poate încheia un acord privind nivelul serviciilor cu o altă instituție a UE din Luxemburg pentru a putea gestiona și stoca informații clasificate la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior într-o zonă securizată a instituției respective;
întrucât măsurile de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (IUEC) pe durata ciclului lor de viață trebuie să fie proporționale, în special, cu clasificarea lor în materie de securitate;
întrucât măsurile de securitate pentru protejarea confidențialității, a integrității și a disponibilității informațiilor comunicate Curții de Conturi Europene trebuie să fie adecvate tipului și naturii informațiilor în cauză;
întrucât articolul 10 alineatul (10) din Decizia nr. 41/2021 prevede că Comitetul administrativ adoptă o decizie delegată în care sunt prevăzute norme de punere în aplicare a respectivei decizii; în temeiul articolului 8 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (1) din Decizia nr. 41/2021, aceste norme de punere în aplicare reglementează aspecte precum gestionarea și stocarea IUEC, precum și situațiile de încălcare a securității;
întrucât anexa la Decizia nr. 41/2021 stabilește măsurile de securitate fizică ce se aplică în zonele administrative în care sunt gestionate și stocate informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED;
întrucât măsurile de securitate luate pentru punerea în aplicare a acestei decizii trebuie să respecte principiile de securitate din cadrul Curții de Conturi Europene prevăzute la articolul 3 din Decizia nr. 41/2021;
întrucât Curtea de Conturi Europeană s-a asigurat prin Decizia nr. 41/2021 că măsurile sale de securitate care vizează garantarea unui nivel ridicat de protecție pentru IUEC sunt echivalente cu cele stabilite prin normele privind protecția IUEC adoptate de alte instituții, agenții și organe ale UE;
întrucât un acord administrativ simplificat între Curtea de Conturi Europeană și Comisia Europeană, Consiliul și SEAE a fost încheiat și a intrat în vigoare la 27 ianuarie 2023,
DECIDE:
CAPITOLUL 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Prezenta decizie stabilește condițiile de gestionare a informațiilor UE clasificate (IUEC) de nivel RESTREINT UE/EU RESTRICTED (3) în conformitate cu Decizia nr. 41/2021.
(2) Prezenta decizie se aplică tuturor serviciilor din cadrul Curții de Conturi Europene și în ansamblu incintelor acesteia. Ea se aplică și camerelor și comitetelor Curții, care sunt incluse în termenul „servicii” utilizat în scopul prezentei decizii.
Articolul 2
Criteriile de acces la informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Accesul la informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED poate fi acordat după ce:
|
(a) |
s-a stabilit necesitatea ca persoana în cauză să aibă acces la anumite informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED pentru a putea îndeplini o funcție sau o sarcină profesională pentru Curtea de Conturi Europeană; |
|
(b) |
persoana în cauză a fost informată cu privire la normele și la standardele și orientările de securitate relevante pentru protecția informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED; și |
|
(c) |
persoana în cauză a confirmat că știe ce responsabilități îi revin în privința protejării informațiilor respective. |
(2) Stagiarilor Curții de Conturi Europene nu li se pot da sarcini care să necesite accesul acestora la informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
(3) În ceea ce privește alte categorii de personal, acordarea sau nu a accesului este prevăzută în tabelul din anexă.
CAPITOLUL 2
CREAREA DE INFORMAȚII RESTREINT UE/EU RESTRICTED
Articolul 3
Emitentul
Emitentul, în sensul articolului 2 din Decizia nr. 41/2021, este instituția, agenția sau organul Uniunii, statul membru, statul terț sau organizația internațională sub a cărei autoritate au fost create și/sau introduse în structurile Uniunii informațiile clasificate; persoana care creează informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu este neapărat aceeași cu emitentul.
Articolul 4
Atribuirea unui nivel de clasificare
(1) Membrii personalului care elaborează un document pe baza informațiilor definite la articolul 1, de exemplu în contextul articolului 3 alineatul (6) din Decizia nr. 41-2023, analizează întotdeauna dacă este necesar ca documentul în cauză să fie sau nu clasificat. Clasificarea unui document drept IUEC implică o evaluare și o decizie a emitentului cu privire la întrebarea dacă divulgarea documentului către persoane neautorizate ar cauza prejudicii intereselor Uniunii Europene sau ale unuia sau mai multor state membre. În cazul în care persoanele care redactează documentul nu sunt sigure dacă se justifică clasificarea documentului în cauză drept „RESTREINT UE/EU RESTRICTED”, acestea ar trebui să se consulte în această privință cu managerul principal sau cu directorul responsabil.
(2) Un document trebuie clasificat cel puțin la nivelul RESTREINT UE/EU RESTRICTED dacă divulgarea neautorizată a acestuia ar putea, printre altele:
|
(a) |
să aibă efecte negative asupra relațiilor diplomatice; |
|
(b) |
să producă neplăceri considerabile unor persoane fizice; |
|
(c) |
să îngreuneze menținerea eficacității operaționale sau a securității personalului detașat al statelor membre sau al altor contribuitori; |
|
(d) |
să încalce angajamentele de a păstra confidențialitatea informațiilor asumate de părți terțe; |
|
(e) |
să prejudicieze anchetarea unor infracțiuni sau să faciliteze comiterea acestora; |
|
(f) |
să dezavantajeze Uniunea sau statele membre în negocierile comerciale sau de politică purtate cu alte state; |
|
(g) |
să împiedice elaborarea sau funcționarea eficace a politicilor Uniunii; |
|
(h) |
să submineze buna gestionare a Uniunii și a misiunilor sale, în general; sau |
|
(i) |
să ducă la aflarea unor informații cu un nivel mai ridicat de clasificare. |
(3) Emitenții pot decide să atribuie un nivel de clasificare standard categoriilor de informații pe care le creează în mod regulat. Cu toate acestea, emitenții se asigură că informațiilor individuale li se atribuie nivelul de clasificare corespunzător.
Articolul 5
Lucrul cu documentele aflate în faza de proiect
(1) Informațiile trebuie clasificate de îndată ce sunt create. Notele personale, proiectele preliminare sau mesajele care conțin informații ce justifică clasificarea la nivelul RESTREINT UE/EU RESTRICTED trebuie marcate ca atare încă de la început și trebuie elaborate și gestionate în conformitate cu prezenta decizie.
(2) În cazul în care pentru documentul final nu se mai justifică nivelul de clasificare RESTREINT UE/EU RESTRICTED, documentul respectiv se declasifică.
Articolul 6
Înregistrarea materialelor-sursă
Pentru a se putea exercita controlul aferent emitentului, în conformitate cu articolul 13, emitenții de documente RESTREINT UE/EU RESTRICTED păstrează, în măsura posibilului, o evidență a tuturor surselor clasificate utilizate pentru elaborarea documentelor clasificate, inclusiv a detaliilor privind sursele care provin de la statele membre ale UE, de la organizații internaționale sau țări terțe. După caz, informațiile clasificate agregate sunt marcate în așa fel încât să se păstreze identificarea emitenților materialelor-sursă clasificate utilizate.
Articolul 7
Clasificarea unor părți dintr-un document
(1) În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Decizia nr. 41/2021, nivelul de clasificare general al unui document trebuie să fie cel puțin echivalent cu cel al componentei sale având cel mai ridicat nivel de clasificare. La compilarea unor informații din surse diferite, documentul agregat final este reexaminat pentru a i se stabili nivelul general de clasificare de securitate, deoarece poate necesita o clasificare superioară celei atribuite părților sale componente.
(2) Documentele care conțin atât părți clasificate, cât și neclasificate trebuie structurate și marcate în așa fel încât componentele cu niveluri de clasificare și/sau sensibilitate diferite să poată fi identificate și detașate cu ușurință, dacă este necesar. Astfel, fiecare parte va putea fi gestionată în mod corespunzător atunci când va fi detașată de celelalte componente.
Articolul 8
Marcajul de clasificare complet
(1) Informațiile a căror clasificare este justificată trebuie marcate și gestionate ca atare, indiferent de forma lor fizică. Nivelul de clasificare se comunică în mod clar destinatarilor, fie printr-un marcaj de clasificare, în cazul în care informațiile sunt furnizate în scris, indiferent dacă sunt livrate pe hârtie, pe un suport de stocare amovibil sau într-un sistem informatic și de comunicații (SIC), fie printr-un anunț, în cazul în care informațiile sunt furnizate sub formă verbală, de exemplu într-o conversație sau într-o prezentare. Materialele clasificate se marchează fizic pentru a permite identificarea cu ușurință a clasificării de securitate a acestora.
(2) Pe documente, marcajul de clasificare complet „RESTREINT UE/EU RESTRICTED” se scrie cu majuscule, fără a fi abreviat, în franceză și engleză (mai întâi în franceză), în conformitate cu alineatul (3). Marcajul nu se traduce în alte limbi.
(3) Marcajul de clasificare RESTREINT UE/EU RESTRICTED se aplică după cum urmează:
|
(a) |
centrat în partea de sus și de jos a fiecărei pagini a documentului; |
|
(b) |
marcajul de clasificare complet se scrie pe un rând, fără spații înainte sau după bara oblică; |
|
(c) |
cu majuscule, cu negru, utilizând fontul Times New Roman 16, cu caractere aldine și amplasat într-un chenar. |
(4) La elaborarea unui document RESTREINT UE/EU RESTRICTED:
|
(a) |
pe fiecare pagină trebuie marcat clar nivelul de clasificare; |
|
(b) |
fiecare pagină trebuie numerotată; |
|
(c) |
documentul trebuie să poarte un număr de referință și să aibă un subiect (acesta nu trebuie să fie informație clasificată, cu excepția cazului în care este marcat ca atare); |
|
(d) |
trebuie enumerate sub formă de listă toate anexele și documentele însoțitoare (pe prima pagină, ori de câte ori este posibil); și |
|
(e) |
pe document trebuie să apară data la care a fost elaborat. |
Articolul 9
Marcajul de clasificare abreviat R-UE/EU-R
Abrevierea R-UE/EU-R poate fi utilizată pentru a indica nivelul de clasificare al unor părți individuale dintr-un document RESTREINT UE/EU RESTRICTED sau atunci când nu se poate introduce marcajul de clasificare complet, de exemplu pe un suport de stocare amovibil mic. Această abreviere poate fi utilizată în corpul textului atunci când utilizarea repetată a marcajului de clasificare complet ar fi greoaie. Abrevierea nu poate fi utilizată în locul marcajului de clasificare complet din antetul și din subsolul documentului.
Articolul 10
Alți identificatori de securitate
(1) Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot purta alte marcaje („identificatori de securitate”), care să specifice, de exemplu, domeniul la care se referă documentul sau care să indice o distribuție specială bazată pe principiul necesității de a cunoaște. De exemplu:
|
RELEASABLE TO LIECHTENSTEIN |
(2) Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot conține un avertisment de securitate care să ofere instrucțiuni specifice cu privire la modul de manipulare și de gestionare a documentelor respective.
(3) Ori de câte ori este posibil, indicațiile cu privire la declasificare trebuie introduse pe prima pagină a documentului, la momentul elaborării acestuia. De exemplu, se poate utiliza următorul marcaj:
|
RESTREINT UE/EU RESTRICTED until [dd.mm.yyyy] |
Articolul 11
Prelucrarea electronică
(1) Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED se elaborează cu ajutorul mijloacelor electronice, atunci când acestea sunt disponibile.
(2) La crearea informațiilor de nivel RESTREINT UE/EU RESTRICTED, membrii personalului Curții de Conturi Europene utilizează sisteme informatice și de comunicații acreditate (denumite în continuare „SIC”) (a se vedea articolul 6 din Decizia nr. 41/2021). Membrii personalului se consultă cu responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene în cazul în care nu sunt siguri care SIC trebuie utilizat. În consultare cu responsabilul pentru securitatea informațiilor, se pot aplica proceduri speciale în situații de urgență sau în cadrul unor configurații tehnice specifice.
(3) Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED, inclusiv cele aflate în faza de proiect, astfel cum se prevede la articolul 5, nu pot fi transmise printr-un e-mail deschis obișnuit, nu pot fi tipărite și nici scanate utilizând imprimante sau scanere obișnuite și nu pot fi manipulate pe dispozitivele personale ale membrilor personalului. Pentru a tipări documente RESTREINT UE/EU RESTRICTED, nu se pot utiliza decât imprimante sau copiatoare care sunt conectate la calculatoare autonome sau la un sistem acreditat.
Articolul 12
Distribuția
Expeditorul documentelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED decide cui să îi distribuie informațiile, pe baza existenței unei necesități de a cunoaște. Dacă este necesar, se întocmește o listă de distribuție ca mijloc suplimentar de asigurare a respectării principiului necesității de a cunoaște.
CAPITOLUL 3
LUCRUL CU INFORMAȚIILE RESTREINT UE/EU RESTRICTED EXISTENTE
Articolul 13
Controlul aferent emitentului
(1) Emitentul exercită asupra informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED pe care le-a creat așa-numitul control aferent emitentului. Trebuie cerută aprobarea scrisă prealabilă a emitentului înainte ca informațiile să poată fi:
|
(a) |
declasificate; |
|
(b) |
folosite pentru alte scopuri decât cele stabilite de emitent; |
|
(c) |
comunicate unei țări terțe sau unei organizații internaționale; |
|
(d) |
comunicate unei părți care este din afara Curții de Conturi Europene, dar care face parte din UE; sau |
|
(e) |
comunicate unui contractant ori unui potențial contractant situat într-o țară terță. |
(2) Deținătorilor de informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED li s-a acordat acces la informațiile clasificate pentru a-și putea îndeplini atribuțiile. Aceștia sunt responsabili cu gestionarea, păstrarea și protecția corectă a informațiilor respective, în conformitate cu Decizia nr. 41/2021. Spre deosebire de emitenții informațiilor clasificate, deținătorii de astfel de informații nu sunt autorizați să decidă cu privire la declasificarea sau la transmiterea către țări terțe sau organizații internaționale a informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
(3) În cazul în care emitentul unei informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu poate fi identificat, controlul aferent emitentului se exercită de către serviciul Curții de Conturi Europene care deține informația clasificată în cauză. În cazul în care transmiterea de informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED către o țară terță sau o organizație internațională este considerată necesară de către deținătorul informațiilor, Curtea de Conturi Europeană se consultă cu una dintre părțile la un acord privind securitatea informațiilor încheiat cu țara terță respectivă sau cu organizația internațională respectivă.
Articolul 14
SIC adecvate pentru gestionarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED se gestionează și se transmit prin intermediul mijloacelor electronice, atunci când acestea sunt disponibile. În conformitate cu articolul 6 din Decizia nr. 41/2021, se utilizează numai SIC și echipamente care au fost acreditate de o altă instituție, de o altă agenție sau de un alt organ al UE sau de Curtea de Conturi Europeană.
Articolul 15
Măsuri specifice pentru informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED salvate pe suporturile de stocare amovibile
(1) Utilizarea suporturilor de stocare amovibile este controlată și se ține o evidență a unor astfel de utilizări. Se utilizează numai suporturi de stocare amovibile furnizate de Curtea de Conturi Europeană sau de o altă instituție, de o altă agenție sau de un alt organ al UE, aprobate de responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene și criptate cu ajutorul unui produs aprobat de acesta. Suporturile personale de stocare amovibile și cele oferite gratuit la conferințe, seminare etc. nu pot fi utilizate pentru transferul de informații clasificate. Atunci când este posibil, ar trebui utilizate suporturi de stocare amovibile rezistente la TEMPEST, în conformitate cu orientările emise de responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene.
(2) Atunci când un document clasificat este gestionat sau stocat în format electronic pe suporturi de stocare amovibile, cum ar fi pe unități flash pentru USB, hard diskuri USB, CD-uri, DVD-uri sau carduri de memorie (inclusiv SSD (4)), marcajul de clasificare trebuie să fie vizibil în mod clar pe informațiile afișate în sine, precum și în numele fișierului și pe suportul de stocare amovibil.
(3) Personalul trebuie să aibă în vedere faptul că, atunci când pe suportul de stocare amovibil sunt stocate cantități mari de informații clasificate, poate fi justificată atribuirea unui nivel de clasificare mai ridicat dispozitivului în cauză.
(4) Pentru a transfera informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED pe sau de pe suporturi de stocare amovibile, nu pot fi utilizate decât SIC care au fost acreditate în mod corespunzător.
(5) Atunci când se descarcă informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED pe suporturi de stocare amovibile, înainte de transferul datelor se acordă o atenție deosebită asigurării faptului că suporturile în cauză nu conțin viruși sau programe malware.
(6) Dacă este cazul, suporturile de stocare amovibile se manipulează în conformitate cu procedurile operaționale de securitate aferente sistemului de criptare utilizat.
(7) Documentele care sunt salvate pe suporturi de stocare amovibile și care fie nu mai sunt necesare, fie au fost transferate într-un SIC adecvat sunt eliminate sau șterse în condiții de siguranță prin utilizarea unor produse sau metode aprobate. Cu excepția cazului în care sunt depozitate într-un articol de mobilier de birou încuiat corespunzător, suporturile de stocare amovibile se distrug atunci când nu mai sunt necesare. La distrugerea sau ștergerea acestora se utilizează o metodă care să respecte normele de securitate ale Curții de Conturi Europene. Se păstrează un inventar al suporturilor amovibile, iar distrugerea lor se înregistrează.
Articolul 16
Gestionarea și stocarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) În conformitate cu articolul 5 alineatul (8) și cu articolul 6 alineatul (9) din Decizia nr. 41/2021, informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi gestionate într-o zonă administrativă (5) sau într-o zonă securizată a Comisiei (6), pentru utilizarea căreia Curtea de Conturi Europeană a încheiat un acord privind nivelul serviciilor, după cum urmează:
|
— |
personalul trebuie să închidă ușa de la birou atunci când manipulează informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED; |
|
— |
personalul îndepărtează de pe birou orice informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED sau le acoperă, în cazul în care primește un vizitator; |
|
— |
personalul nu lasă la vedere informațiile RESTREINT UE/EU RESTICTED atunci când nu se află în birou; |
|
— |
ecranele pe care sunt afișate informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu trebuie să fie niciodată orientate spre ferestre sau spre ușă pentru a nu putea fi văzute. |
(2) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi gestionate temporar în afara unei zone securizate sau a unei zone administrative, cu condiția ca deținătorul să se fi angajat să respecte măsurile compensatorii de protecție împotriva accesului persoanelor neautorizate. Printre măsurile compensatorii se numără cel puțin următoarele:
|
— |
informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu se citesc în spații publice; |
|
— |
IUEC sunt păstrate în permanență sub controlul personal al deținătorului; |
|
— |
documentele sunt stocate într-un articol de mobilier încuiat corespunzător atunci când nu sunt citite sau discutate; |
|
— |
ușile încăperii sunt închise atunci când documentul este citit sau discutat; |
|
— |
nu se discută la telefon pe o linie nesecurizată sau într-un e-mail necriptat detalii legate de document; |
|
— |
documentul poate fi fotocopiat sau scanat numai cu echipamente autonome sau acreditate; |
|
— |
documentul nu poate fi manipulat și păstrat temporar în afara unei zone administrative sau a unei zone securizate decât perioada minimă necesară; |
|
— |
deținătorul nu trebuie să arunce documentul clasificat, ci să îl returneze în vederea stocării într-o zonă administrativă sau securizată ori să se asigure că documentul în cauză este distrus într-un tocător de hârtie autorizat (7). |
(3) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED tipărite se păstrează într-un articol de mobilier de birou încuiat într-o zonă administrativă sau securizată. Acestea pot fi depozitate temporar în afara unei zone securizate sau a unei zone administrative, cu condiția ca deținătorul să se fi angajat să respecte măsurile compensatorii.
(4) Poate fi solicitată consultanță suplimentară responsabilului pentru securitatea informațiilor.
(5) Orice suspiciune de incident de securitate și orice incidente de securitate efective care implică documentul se raportează responsabilului pentru securitatea informațiilor cât mai curând posibil.
Articolul 17
Copierea și traducerea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi copiate sau traduse la cererea deținătorului, cu condiția ca emitentul să nu fi impus nicio restricție. Cu toate acestea, nu pot fi făcute mai multe copii decât sunt strict necesare.
(2) În cazul reproducerii doar a unei părți dintr-un document clasificat, se aplică aceleași condiții ca în cazul copierii documentului complet. Extrasele se clasifică, de asemenea, drept RESTREINT UE/EU RESTRICTED, cu excepția cazului în care emitentul le-a marcat în mod expres ca neclasificate.
(3) Măsurile de securitate aplicabile informațiilor originale se aplică, de asemenea, copiilor și traducerilor informațiilor în cauză.
Articolul 18
Principii generale privind transportarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Ori de câte ori este posibil, informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED care trebuie scoase din zonele securizate sau din zonele administrative sunt transmise pe cale electronică, utilizând mijloace acreditate în mod corespunzător, și/sau sunt protejate prin produse criptografice aprobate.
(2) În funcție de mijloacele disponibile sau de circumstanțele specifice, informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi transportate fizic, în mână, sub formă de documente pe hârtie sau pe suporturi de stocare amovibile. Pentru transferul de informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED se preferă utilizarea suporturilor de stocare amovibile, nu trimiterea de documente pe hârtie.
(3) Se pot utiliza numai suporturile de stocare amovibile care sunt criptate cu ajutorul unui produs aprobat de responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene. Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED salvate pe suporturi de stocare amovibile care nu sunt protejate de un produs de criptare aprobat de responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene sunt manipulate în același mod ca și documentele pe hârtie.
(4) O trimitere poate conține mai multe informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED, cu condiția respectării principiului necesității de a cunoaște.
(5) Ambalajul utilizat trebuie să asigure faptul că nu se poate vedea conținutul. Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED se transportă în ambalaje opace, cum ar fi un plic, un dosar opac sau o servietă. Ambalajul exterior nu trebuie să poarte nicio indicație cu privire la natura sau la nivelul de clasificare al conținutului acestuia. În cazul în care se utilizează două ambalaje, și anume unul plasat în interiorul celuilalt, pe ambalajul interior se înscrie mențiunea RESTREINT UE/EU RESTRICTED. Atât pe ambalajul interior, cât și pe cel exterior trebuie să se menționeze numele destinatarului, funcția și adresa acestuia, precum și o adresă de retur în cazul în care nu se poate efectua livrarea.
(6) Orice incidente de securitate care implică informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED transportate de către membrii personalului sau de către curieri trebuie raportate pentru investigații ulterioare directorului Direcției Resurse umane, finanțe și servicii generale, prin intermediul responsabilului pentru securitatea informațiilor.
Articolul 19
Transportul de mână al suporturilor de stocare amovibile
(1) Suporturile de stocare amovibile utilizate pentru transportarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED trebuie însoțite de o notă de expediere, în care să se prevadă detalii privind respectivele suporturi de stocare amovibile care conțin informațiile clasificate, precum și privind toate fișierele pe care le conțin, pentru a-i permite destinatarului să facă verificările care se impun.
(2) Suporturile de stocare amovibile trebuie să conțină numai documentele care trebuie furnizate. De exemplu, toate informațiile clasificate aflate pe o unitate flash pentru USB trebuie să fie destinate aceluiași destinatar. Expeditorul trebuie să aibă în vedere faptul că stocarea de cantități mari de informații clasificate pe astfel de dispozitive poate justifica atribuirea unui nivel de clasificare mai ridicat întregului dispozitiv.
(3) Pentru transportarea de informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED, nu pot fi utilizate decât suporturi de stocare amovibile care poartă marcajul de clasificare adecvat.
Articolul 20
Transportarea documentelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED în clădirile Curții de Conturi Europene
(1) Personalul poate transporta documente RESTREINT UE/EU RESTRICTED în interiorul unei clădiri a Curții de Conturi Europene sau între instituții, agenții sau organe ale Uniunii, dar documentele trebuie să rămână în permanență în posesia purtătorului și nu pot fi citite în public.
(2) Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi trimise prin poșta internă către alte birouri ale Curții de Conturi Europene într-un singur plic opac obișnuit, dar nu trebuie să existe nicio indicație pe ambalaj cu privire la clasificarea conținutului lor.
Articolul 21
Transportarea documentelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED în cadrul Uniunii
(1) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi transportate de către personalul sau curierii Curții de Conturi Europene sau ai altei instituții, altei agenții sau altui organ al UE oriunde în Uniune, cu condiția să se respecte următoarele instrucțiuni:
|
(a) |
pentru a transmite informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED trebuie să se utilizeze un plic sau un ambalaj opac. Exteriorul acestuia nu trebuie să poarte nicio indicație cu privire la natura sau la nivelul de clasificare al conținutului; |
|
(b) |
informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED trebuie să rămână în permanență în posesia purtătorului; și |
|
(c) |
plicul sau ambalajul nu trebuie deschis pe traseu, iar informațiile nu pot fi citite în spații publice. |
(2) Personalul care dorește să trimită informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED în alte locații din Uniune le poate transmite prin unul dintre următoarele mijloace:
|
— |
prin serviciile poștale naționale care urmăresc trimiterea sau prin anumite servicii de curierat comercial care garantează transportul personal, de mână, cu condiția să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 23 din prezenta decizie; sau |
|
— |
prin curier militar, guvernamental sau diplomatic, în coordonare cu personalul Biroului de ținere a evidenței. |
Articolul 22
Transportarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED de pe sau către teritoriul unei țări terțe
(1) Informațiile clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi transportate de mână de către membrii personalului de pe teritoriul Uniunii pe teritoriul unei țări terțe.
(2) Personalul Biroului de ținere a evidenței le poate transmite prin unul dintre următoarele mijloace:
|
— |
prin serviciile poștale care urmăresc trimiterea sau prin serviciile de curierat comercial care garantează transportul personal de mână; sau |
|
— |
prin curier militar sau diplomatic. |
(3) Atunci când transportă de mână documente pe hârtie sau pe suporturi de stocare amovibile clasificate la nivelul RESTREINT UE/EU RESTRICTED, personalul trebuie să respecte toate măsurile suplimentare de mai jos:
|
— |
atunci când călătorește cu mijloace de transport public, informațiile clasificate trebuie transportate într-o servietă sau într-o geantă care este păstrată în custodia personală a purtătorului. Acestea nu pot fi lăsate într-un compartiment de bagaje; |
|
— |
informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED sunt transmise în două straturi de ambalaje. Ambalajul interior trebuie să poarte o ștampilă oficială care să indice că este vorba de un transport oficial și că acesta nu se supune controlului de securitate; |
|
— |
purtătorul trebuie să dețină un certificat de curier emis de Biroul de ținere a evidenței care să ateste faptul că purtătorul este autorizat să transporte informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED. |
Articolul 23
Transportul prin curieri comerciali
(1) În sensul prezentei decizii, „curierii comerciali” includ serviciile poștale naționale și societățile de curierat comercial care oferă un serviciu de transport de informații contra unei taxe, iar acestea sunt fie transportate de mână, fie urmărite.
(2) Curierii comerciali pot recurge la serviciile unui subcontractant. Cu toate acestea, răspunderea cu privire la respectarea prezentei decizii îi rămâne societății de curierat.
(3) În cazul în care destinatarul indicat se află în afara UE, se utilizează două straturi de ambalaje. Atunci când expeditorul pregătește pentru transport trimiteri clasificate, acesta trebuie să aibă în vedere faptul că serviciile de curierat comercial nu pot livra trimiteri de nivel RESTREINT UE/EU RESTRICTED decât destinatarului indicat, unui locțiitor autorizat în mod corespunzător al acestuia, ofițerului de control al registraturii, locțiitorului său autorizat în mod corespunzător ori unui recepționer. Pentru a atenua riscul ca trimiterea să nu ajungă la destinatarul indicat, pe stratul exterior și, după caz, pe cel interior al ambalajului expedierii se indică o adresă de retur.
(4) Serviciile oferite de curierii comerciali care furnizează servicii de trimitere electronică a documentelor transmise cu confirmare de primire nu se utilizează pentru informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
Articolul 24
Alte condiții de manipulare specifice
(1) Trebuie respectate toate condițiile de transport prevăzute într-un acord privind securitatea informațiilor sau într-un acord administrativ. În cazul în care au unele semne de întrebare, membrii personalului se consultă cu responsabilul pentru securitatea informațiilor sau cu Biroul de ținere a evidenței.
(2) Se poate renunța la cerința privind utilizarea unui ambalaj dublu în cazul informațiilor clasificate care sunt protejate prin produse criptografice aprobate. Cu toate acestea, în scopul indicării destinatarului și, de asemenea, întrucât suportul de stocare amovibil poartă un marcaj de clasificare de securitate explicit, suportul trebuie transportat cel puțin într-un plic obișnuit, putând fi însă necesare măsuri de protecție fizică suplimentare, cum ar fi utilizarea de plicuri cu bule de aer.
CAPITOLUL 4
REUNIUNILE CLASIFICATE
Articolul 25
Pregătirea unei reuniuni RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Reuniunile în cadrul cărora urmează să fie discutate informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu pot fi organizate decât într-o sală de reuniune care a fost acreditată la nivelul de clasificare respectiv sau la un nivel mai ridicat. În cazul în care nu este disponibilă o astfel de sală, personalul solicită avizul responsabilului pentru securitatea informațiilor.
(2) De regulă, ordinea de zi a reuniunii nu ar trebui clasificată. Chiar dacă ordinea de zi a unei reuniuni menționează documente clasificate, nu înseamnă că trebuie automat clasificată. Punctele de pe ordinea de zi trebuie formulate în așa fel încât să se evite periclitarea protecției Uniunii sau a intereselor unuia sau mai multor state membre.
(3) Dacă la ordinea de zi se atașează fișiere electronice care conțin informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED, este obligatorie protejarea acestora prin produse criptografice aprobate de responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene.
(4) Organizatorii reuniunii le reamintesc participanților că nu poate fi trimisă prin e-mail deschis obișnuit sau prin alte mijloace care nu au fost acreditate în mod corespunzător în conformitate cu articolul 11 din prezenta decizie nicio observație cu privire la un punct de pe ordinea de zi care este clasificat RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
(5) Organizatorii reuniunii încearcă să înscrie punctele RESTREINT UE/EU RESTRICTED în mod consecutiv pe ordinea de zi, pentru a facilita buna funcționare a reuniunii. Numai persoanele pentru care s-a stabilit necesitatea de a cunoaște pot fi prezente în timpul discuțiilor privind punctele clasificate.
(6) În invitația la reuniune, participanții trebuie avertizați că în cadrul acesteia vor fi discutate subiecte clasificate și că se vor aplica măsurile de securitate de rigoare.
(7) În invitație sau chiar într-o notă de pe ordinea de zi trebuie să li se reamintească participanților că dispozitivele electronice portabile trebuie să fie închise în timpul discutării punctelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
(8) Înainte de reuniune, organizatorii acesteia pregătesc o listă completă a participanților externi.
Articolul 26
Echipamentele electronice care pot fi utilizate într-o sală de reuniune RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Atunci când sunt transmise informații RESTRICTED UE/EU RESTRICTED, de exemplu în cursul unei prezentări ori al unei videoconferințe, pot fi utilizate numai sistemele informatice acreditate în conformitate cu articolul 11 din prezenta decizie.
(2) Președintele reuniunii se asigură că dispozitivele electronice portabile neautorizate au fost închise.
Articolul 27
Procedurile de urmat în cadrul unei reuniuni RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Înainte de a începe discuțiile cu privire la informații clasificate, președintele reuniunii îi informează pe participanți că va trece la modul de desfășurare a reuniunii utilizat în cazul informațiilor clasificate. Ușile și storurile se închid.
(2) La începutul discuției, participanților și interpreților, după caz, li se înmânează numai numărul necesar de documente.
Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu pot fi lăsate nesupravegheate în timpul pauzelor reuniunii.
(3) La sfârșitul reuniunii, participanților și interpreților li se reamintește să nu lase nesupravegheate în sala de reuniune niciun document clasificat și nicio notiță cu informații clasificate pe care au luat-o în timpul reuniunii. Documentele clasificate sau notițele lăsate în sală de către participanți la sfârșitul reuniunii sunt adunate de organizatorii reuniunii și sunt distruse în tocătoare de hârtie corespunzătoare.
(4) În cursul reuniunii se întocmește o listă a participanților și o fișă cu informațiile clasificate comunicate statelor membre și transmise oral țărilor terțe sau organizațiilor internaționale pentru a fi înregistrate în minuta lucrărilor.
Articolul 28
Interpreții și traducătorii
Au acces la informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED numai interpreții și traducătorii care intră sub incidența Statutului funcționarilor sau a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene ori care au o legătură contractuală cu Curtea de Conturi Europeană.
CAPITOLUL 5
PARTAJAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII RESTREINT UE/EU RESTRICTED
Articolul 29
Consimțământul emitentului
În cazul în care Curtea de Conturi Europeană nu este emitentul informațiilor clasificate a căror divulgare sau partajare este solicitată sau al materialelor-sursă pe care aceste informații le-ar putea conține, serviciul din cadrul Curții de Conturi Europene care deține informațiile clasificate în cauză solicită, mai întâi, consimțământul scris al emitentului pentru divulgarea acestora. În cazul în care emitentul nu poate fi identificat, controlul aferent emitentului este exercitat de serviciul din cadrul Curții de Conturi Europene care deține informațiile clasificate în cauză.
Articolul 30
Partajarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED cu alte entități ale Uniunii
(1) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED se comunică altei instituții sau agenții, altui organ sau oficiu al Uniunii numai dacă destinatarul are o necesitate de a cunoaște și entitatea în cauză are un acord juridic corespunzător cu Curtea de Conturi Europeană.
(2) La Curtea de Conturi Europeană, Biroul de ținere a evidenței creat în cadrul Secretariatului Curții constituie, de regulă, principalul punct de intrare și de ieșire pentru schimburile de informații clasificate la nivelul RESTREINT UE/EU RESTRICTED dintre Curtea de Conturi Europeană și alte instituții, agenții, organe și oficii ale Uniunii. Cu toate acestea, informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi partajate direct cu destinatarii vizați după ce au fost informați responsabilul pentru securitatea informațiilor din cadrul Curții de Conturi Europene și Biroul de ținere a evidenței.
Articolul 31
Schimbul de informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED cu statele membre
(1) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pot fi partajate cu statele membre dacă destinatarul are o necesitate de a cunoaște.
(2) Informațiilor clasificate ale statelor membre care poartă un marcaj de clasificare național echivalent (8) și care au fost furnizate Curții de Conturi Europene li se acordă același nivel de protecție ca informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
Articolul 32
Schimbul de informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED cu țările terțe și organizațiile internaționale
(1) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED sunt comunicate unei țări terțe sau unei organizații internaționale numai în cazul în care destinatarul prezintă necesitatea de a cunoaște, iar țara sau organizația internațională în cauză are un cadru juridic sau administrativ adecvat, de exemplu un acord privind securitatea informațiilor sau un acord administrativ cu Curtea de Conturi Europeană. Dispozițiile unui astfel de acord prevalează asupra dispozițiilor prezentei decizii.
(2) Biroul de ținere a evidenței din cadrul Secretariatului Curții de Conturi Europene acționează, de regulă, ca principal punct de intrare și de ieșire pentru toate schimburile de informații clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED dintre Curtea de Conturi Europeană, pe de o parte, și țările terțe și organizațiile internaționale, pe de alta.
(3) Pentru a asigura trasabilitatea, informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED se înregistrează de către Biroul de ținere a evidenței:
|
— |
atunci când sosesc la o entitate organizațională sau când pleacă de la aceasta; și |
|
— |
atunci când sosesc la un SIC sau când pleacă de la acesta. |
(4) Înregistrarea se poate efectua pe hârtie sau în registre electronice.
(5) Procedurile de înregistrare a informațiilor clasificate gestionate în cadrul unui SIC acreditat pot fi efectuate de procesele din cadrul SIC. În acest caz, SIC trebuie să includă măsuri de garantare a integrității înregistrărilor din registre.
(6) Informațiilor clasificate primite de la țări terțe sau de la organizații internaționale li se acordă un nivel de protecție echivalent IUEC care poartă marcajul de clasificare echivalent, astfel cum este prevăzut în acordul privind securitatea informațiilor sau în acordul administrativ aferent.
Articolul 33
Comunicarea excepțională ad-hoc a informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Atunci când Curtea de Conturi Europeană sau unul dintre serviciile acesteia stabilește că este nevoie în mod excepțional să se comunice informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED unei țări terțe, unei organizații internaționale sau unei entități din UE cu care nu s-a încheiat un acord privind securitatea informațiilor sau un acord administrativ, se urmează procedura de comunicare excepțională ad-hoc a informațiilor.
(2) Serviciile Curții de Conturi Europene contactează responsabilul pentru securitatea informațiilor și emitentul. Curtea de Conturi Europeană se consultă cu una dintre părțile la un acord privind securitatea informațiilor încheiat cu entitatea UE respectivă, cu țara terță respectivă sau cu organizația internațională respectivă.
(3) După această consultare, colegiul Curții de Conturi Europene, pe baza unei propuneri a secretarului general, poate autoriza comunicarea informațiilor vizate.
CAPITOLUL 6
SFÂRȘITUL CICLULUI DE VIAȚĂ AL INFORMAȚIILOR RESTREINT UE/EU RESTRICTED
Articolul 34
Când trebuie declasificate informațiile
(1) Informațiile rămân clasificate numai atât timp cât necesită protecție. Prin „declasificare” se înțelege faptul că informațiile nu mai sunt considerate clasificate. La elaborarea IUEC, emitentul indică, atunci când acest lucru este posibil, dacă informațiile UE clasificate pot fi declasificate la o anumită dată sau în urma unui anumit eveniment. În caz contrar, emitentul revizuiește periodic informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED pentru a stabili dacă această clasificare mai este adecvată.
(2) Informațiile clasificate RESTREINT UE/EU RESTRICTED care provin de la Curtea de Conturi Europeană vor fi declasificate automat după treizeci de ani, în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 354/83 (9), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului (10) și prin Regulamentul (UE) 2015/496 al Consiliului (11).
(3) Documentele Curții de Conturi Europene pot fi, de asemenea, declasificate în mod ad-hoc, de exemplu în urma unei cereri de acces din partea publicului.
Articolul 35
Responsabilitatea pentru declasificarea informațiilor
(1) Informațiile RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu pot fi declasificate fără permisiunea emitentului.
(2) Serviciul din cadrul Curții de Conturi Europene care elaborează un document clasificat are responsabilitatea de a decide dacă documentul respectiv poate fi declasificat. La Curtea de Conturi Europeană, în cazul tuturor cererilor de declasificare trebuie consultat managerul principal sau directorul serviciului emitent ori coordonatorul de activitate. Dacă serviciul respectiv a compilat informații clasificate din mai multe surse, acesta solicită mai întâi consimțământul tuturor părților care au furnizat materiale-sursă, inclusiv al părților din statele membre, din cadrul altor organisme ale UE, din țări terțe sau din cadrul organizațiilor internaționale.
(3) Atunci când serviciul emitent din cadrul Curții de Conturi Europene a fost desființat, iar responsabilitățile sale au fost preluate de către alt serviciu, decizia privind declasificarea se ia de către acest serviciu. Atunci când serviciul emitent din cadrul Curții de Conturi Europene a fost desființat, dar responsabilitățile sale nu au fost preluate de către alt serviciu, decizia privind declasificarea se ia împreună de către directorii din cadrul Curții de Conturi Europene.
Articolul 36
Informațiile sensibile neclasificate
Atunci când, în urma analizării unui document, se decide declasificarea acestuia, se examinează necesitatea ca documentul să poarte marcajul de distribuție pentru informațiile sensibile neclasificate, în sensul punctului 16 din politica Curții de Conturi Europene privind clasificarea informațiilor și al punctului 4 din Orientările privind clasificarea și gestionarea informațiilor UE neclasificate (12).
Articolul 37
Cum trebuie indicat faptul că un document a fost declasificat
(1) Marcajul de clasificare inițial din partea de sus și de jos a fiecărei pagini se taie în mod vizibil (nu se elimină), folosind funcția „barat” pentru documentele în format electronic sau se taie manual pentru documentele pe hârtie.
(2) Prima pagină (pagina de gardă) se ștampilează cu marcajul „declasificat” și pe aceasta se adaugă informațiile privind autoritatea responsabilă cu declasificarea și data aferentă.
(3) Destinatarii inițiali ai informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED sunt informați cu privire la declasificare. Destinatarii inițiali au responsabilitatea de a informa orice destinatari ulteriori cărora le-au trimis sau le-au copiat informațiile originale RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
(4) Serviciul de arhive al Curții de Conturi Europene este informat cu privire la toate deciziile de declasificare luate.
(5) Toate traducerile informațiilor clasificate fac obiectul acelorași proceduri de declasificare ca versiunea lingvistică originală.
Articolul 38
Declasificarea parțială a informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Este posibilă și declasificarea parțială (de exemplu, anexe, numai unele paragrafe). Procedura este identică cu cea utilizată în cazul declasificării întregului document.
(2) În urma unei declasificări parțiale (operațiune denumită „sanitizare”) a informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED, se elaborează un extras declasificat.
(3) Părțile care rămân clasificate se înlocuiesc cu textul:
|
PARTE CARE NU SE DECLASIFICĂ |
fie în corpul textului, dacă partea care rămâne clasificată face parte dintr-un paragraf, fie ca paragraf, dacă partea care rămâne clasificată este un anumit paragraf sau mai mult de un paragraf.
(4) În cazul în care o întreagă anexă nu poate fi declasificată și, prin urmare, nu este inclusă în extras, se precizează acest lucru în text.
Articolul 39
Procedura obișnuită de distrugere și ștergere a informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED
(1) Curtea de Conturi Europeană nu trebuie să strângă cantități mari de informații clasificate.
(2) Serviciile emitente examinează periodic cantități mici de informații în vederea distrugerii sau ștergerii acestora la intervale scurte de timp. O astfel de reexaminare se desfășoară la intervale regulate atât pentru informațiile pe hârtie, cât și pentru informațiile stocate în SIC.
(3) Membrii personalului distrug sau șterg în mod securizat orice document RESTREINT UE/EU RESTRICTED care nu mai este necesar, sub rezerva oricăror cerințe de arhivare pentru documentul original.
(4) Membrii personalului nu sunt obligați să informeze emitentul dacă distrug sau șterg copii ale documentelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
(5) Materialele aflate în faza de proiect care conțin informații clasificate fac obiectul acelorași metode de eliminare ca și documentele clasificate finalizate.
(6) Pentru distrugerea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED se utilizează doar tocătoarele de hârtie aprobate. Pentru distrugerea documentelor RESTREINT UE/EU RESTRICTED sunt adecvate tocătoarele de hârtie DIN 32757 de nivelul 4 și DIN 66399 de nivelul 5.
(7) Hârtia tocată rezultată în urma utilizării tocătoarelor de hârtie aprobate poate fi eliminată ca deșeuri de birou obișnuite.
(8) Toate suporturile și dispozitivele care conțin informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED sunt sanitizate corespunzător atunci când ajung la sfârșitul ciclului lor de viață. Datele electronice se distrug sau se șterg din resursele de tehnologie a informațiilor și de pe suporturile de stocare (inclusiv backpupurile) aferente într-un mod care să ofere o asigurare rezonabilă că informațiile nu pot fi recuperate. Prin sanitizare se elimină datele de pe dispozitivul de stocare și, de asemenea, se elimină toate etichetările, marcajele și evidențele activităților.
(9) Suporturile informatice de stocare se predau responsabilului pentru securitatea informațiilor în vederea distrugerii și a eliminării.
Articolul 40
Evacuarea și distrugerea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED în situațiile de urgență
(1) Directorul Direcției Resurse umane, finanțe și servicii generale împreună cu responsabilul pentru securitatea informațiilor elaborează, aprobă și, dacă este necesar, activează planurile de evacuare și distrugere de urgență pentru salvgardarea informațiilor RESTREINT UE/EU RESTRICTED în privința cărora există un risc semnificativ de a ajunge în mâinile unor persoane neautorizate în timpul unei crize. În ordinea priorității și în funcție de natura situației de urgență, se are în vedere:
|
1. |
mutarea IUEC într-un loc sigur alternativ; atunci când este posibil, într-o zonă administrativă sau în Biroul de ținere a evidenței din incinta Curții de Conturi Europene; |
|
2. |
evacuarea IUEC într-un loc sigur alternativ; atunci când este posibil, într-o zonă administrativă sau într-o zonă securizată dintr-o altă clădire și, atunci când este posibil, în zona securizată a Comisiei, pentru utilizarea căreia Curtea de Conturi Europeană a încheiat un acord privind nivelul serviciilor; |
|
3. |
distrugerea IUEC, utilizând, atunci când este posibil, mijloacele de distrugere aprobate. |
(2) Atunci când se activează planurile de urgență, se acordă prioritate mutării sau distrugerii mai întâi a informațiilor de nivel mai ridicat.
(3) Detaliile operaționale ale planurilor de evacuare și distrugere de urgență sunt clasificate ele însele ca RESTREINT UE/EU RESTRICTED.
Articolul 41
Arhivarea
(1) Deciziile privind arhivarea și momentul arhivării, precum și privind măsurile practice necesare sunt adoptate în conformitate cu politica Curții de Conturi Europene privind securitatea informațiilor, cu politica sa privind clasificarea informațiilor și cu politica sa în materie de arhivare.
(2) Documentele RESTREINT UE/EU RESTRICTED nu se trimit Arhivelor istorice ale Uniunii Europene din Florența.
CAPITOLUL 7
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 42
Transparența
Prezenta decizie se aduce la cunoștința personalului Curții de Conturi Europene și a tuturor persoanelor cărora li se aplică și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 43
Intrarea în vigoare
După adoptarea de către Comitetul administrativ, prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Luxemburg, 1 martie 2023.
Pentru Comitetul administrativ al Curții de Conturi Europene
Președintele
Tony MURPHY
(1) JO L 256, 19.7.2021, p. 106.
(2) Disponibilă la https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/LegalFramework.aspx
(3) În temeiul articolului 1 alineatul (2) din Decizia nr. 41/2021, prin „informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED” se înțelege „informații și materiale a căror divulgare neautorizată ar putea fi în defavoarea intereselor Uniunii Europene sau ale unuia ori mai multor state membre”.
(4) SSD înseamnă un dispozitiv de tip semiconductor storage device, solid-state device sau solid-state disk.
(5) Astfel cum este definită în anexa la Decizia nr. 41/2021.
(6) Astfel cum este definită la articolul 18 din Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
(7) A se vedea articolul 39 de mai jos pentru mai multe detalii.
(8) Tabelul de echivalență pentru marcajele statelor membre este prevăzut în anexa I la Decizia (UE, Euratom) 2015/444.
(9) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 354/83 al Consiliului din 1 februarie 1983 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice (JO L 43, 15.2.1983, p. 1).
(10) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului din 22 septembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice (JO L 243, 27.9.2003, p. 1).
(11) Regulamentul (UE) 2015/496 al Consiliului din 17 martie 2015 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 în ceea ce privește depozitarea arhivelor istorice ale instituțiilor la Institutul Universitar European din Florența (JO L 79, 25.3.2015, p. 1).
(12) Comunicarea către personal nr. 123/20, disponibilă la: https://www.eca.europa.eu/Documents/Information_Classification_Policy_EN.pdf
ANEXĂ
Categoriile de personal care pot avea acces la informații RESTREINT UE/EU RESTRICTED, dacă este necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile profesionale
|
Categoriile de personal al Curții de Conturi Europene |
Acces la informații R-UE/EU-R |
Condiții |
|
Funcționari |
Da |
Informare + confirmarea cunoașterii responsabilităților + necesitatea de a cunoaște |
|
Agenți temporari |
Da |
Informare + confirmarea cunoașterii responsabilităților + necesitatea de a cunoaște |
|
Agenți contractuali |
Da |
Informare + confirmarea cunoașterii responsabilităților + necesitatea de a cunoaște |
|
Experți naționali detașați (ENI) din statele membre ale UE |
Da |
Informare (de către Curtea de Conturi Europeană) + confirmarea cunoașterii responsabilităților + necesitatea de a cunoaște |
|
Stagiari |
Nu |
Nu se admit excepții. |
|
Orice altă categorie de personal (interimari, personal extern care își desfășoară activitatea în clădirile Curții etc.) |
Nu |
Pentru orice excepție avută în vedere, trebuie consultat responsabilul pentru securitatea informațiilor. |