(1)

Concluziile Consiliului European din 19-20 decembrie 2013 au salutat pregătirile pentru următoarea generație de comunicații guvernamentale prin satelit, desfășurate prin cooperare strânsă între statele membre, cu Comisia și cu Agenția Spațială Europeană (ESA). Comunicațiile guvernamentale prin satelit au fost de asemenea identificate drept unul dintre elementele Strategiei globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din iunie 2016. Comunicațiile guvernamentale prin satelit urmează să contribuie la răspunsul UE în fața amenințărilor hibride și să ofere sprijin Strategiei Uniunii Europene în materie de securitate maritimă și politicii UE privind regiunea arctică.

(2)

Concluziile Consiliului European din 21-22 martie 2019 au subliniat faptul că Uniunea trebuie să își accentueze eforturile pentru dezvoltarea unei economii digitale competitive, sigure, favorabile incluziunii și etice, cu o conectivitate de talie mondială.

(3)

Comunicarea Comisiei din 22 februarie 2021 intitulată „Planul de acțiune privind sinergiile dintre industria civilă, industria de apărare și industria spațială” menționează că obiectivul urmărit este de a „permite accesul la conectivitate de mare viteză pentru toți cetățenii Europei și de a oferi un sistem de conectivitate rezilient grație căruia Europa va putea rămâne conectată în orice moment”.

(4)

„Busola strategică pentru securitate și apărare” adoptată de Consiliu la 21 martie 2022 recunoaște că infrastructurile spațiale ale Uniunii și ale statelor sale membre contribuie la reziliența noastră și oferă servicii esențiale care înlocuiesc sau completează infrastructurile de la sol pentru telecomunicații. Prin urmare, se solicită Uniunii să lucreze la propunerea privind un sistem global spațial de comunicații securizate al Uniunii.

(5)

GOVSATCOM reprezintă una din componentele Programului spațial al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului (2), al cărei scop este să asigure disponibilitatea pe termen lung a unor servicii de comunicații prin satelit fiabile, securizate, scalabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru utilizatorii GOVSATCOM. Regulamentul (UE) 2021/696 urmărește ca, într-o primă fază a componentei GOVSATCOM, aproximativ până în 2025, capacitățile existente să fie puse în comun și partajate prin intermediul centrului GOVSATCOM. În acest context, Comisia urmează să achiziționeze capacități GOVSATCOM de la statele membre care dispun de sisteme naționale și capacități spațiale și de la furnizori comerciali de comunicații sau de servicii prin satelit, ținând cont de interesele esențiale în materie de securitate ale Uniunii.

În această primă fază, serviciile GOVSATCOM urmează să fie introduse pe baza unei abordări etapizate, ținându-se seama de extinderea capacităților de infrastructură ale centrului GOVSATCOM. Abordarea respectivă se bazează, de asemenea, pe premisa potrivit căreia dacă, în cursul primei faze, analiza detaliată a cererii și a ofertei viitoare arată că abordarea a fost insuficientă pentru a acoperi evoluția cererii, va fi necesar să se treacă la faza a doua și să se dezvolte infrastructuri sau capacități spațiale suplimentare specifice prin cooperare cu sectorul privat, de exemplu cu operatorii de sateliți din Uniune.

(6)

La 22 martie 2017, Comitetul politic și de securitate al Consiliului a aprobat documentul intitulat „Nevoile de comunicații guvernamentale prin satelit (GOVSATCOM) ale utilizatorilor militari civili de nivel înalt”, elaborat de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), reunind cu acestea cerințele utilizatorilor militari identificate de Agenția Europeană de Apărare în cadrul obiectivului său de stat major comun adoptat în 2013 și nevoile utilizatorilor civili colectate de Comisie. Analizele ulterioare efectuate de Comisie au arătat că oferta actuală a Uniunii în materie de comunicații prin satelit, pe baza capacităților statelor membre care dispun de sisteme naționale, precum și a capacităților sectorului privat, nu poate satisface anumite nevoi noi ale cerințelor guvernamentale, care se îndreaptă către soluții cu un nivel mai ridicat de securitate, către o latență redusă și o acoperire globală. Aceste nevoi ar trebui să fie monitorizate și reevaluate periodic.

(7)

Progresele tehnice recente au permis apariția unor constelații de sateliți de comunicații pe orbite negeostaționare (NGSO) și furnizarea treptată a unor servicii de conectivitate de mare viteză și cu latență redusă. Există așadar o conjunctură favorabilă pentru a răspunde nevoilor în continuă evoluție ale utilizatorilor autorizați de guverne prin dezvoltarea și implementarea de infrastructuri suplimentare, deoarece în Uniune sunt disponibile în prezent rezervări de frecvențe la Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, de care este nevoie pentru furnizarea serviciilor necesare. Dacă nu sunt utilizate, aceste rezervări de frecvențe vor deveni caduce și vor fi atribuite altor actori. Întrucât frecvențele și pozițiile nominale pe orbită reprezintă o resursă din ce în ce mai rară, Comisia ar trebui să profite de această ocazie – printr-o procedură deschisă și transparentă desfășurată împreună cu statele membre – pentru a încheia cu statele membre care pun la dispoziție rezervări de frecvențe acorduri de licență specifice pentru furnizarea de servicii guvernamentale bazate pe infrastructura guvernamentală. Sectorul privat este responsabil pentru obținerea drepturilor legate de rezervările de frecvențe necesare pentru furnizarea de servicii comerciale.

(8)

Există o cerere tot mai mare din partea actorilor guvernamentali din Uniune de servicii de comunicații prin satelit bazate pe spațiu securizate și fiabile, în special deoarece acestea reprezintă opțiunea cea mai viabilă în absența sistemelor de comunicații terestre sau atunci când acestea sunt perturbate sau nu sunt fiabile. Accesul la comunicații prin satelit eficient din punctul de vedere al costurilor și la un preț abordabil este, de asemenea, indispensabil în zonele în care nu există infrastructură terestră, inclusiv deasupra oceanelor, în spațiul aerian, în regiunile îndepărtate și în zonele în care infrastructura terestră este în pană sau nu inspiră încredere în situații de criză. Comunicațiile prin satelit pot spori reziliența generală a rețelelor de comunicații reprezentând, de exemplu, o alternativă în cazul unor atacuri fizice sau cibernetice asupra infrastructurii terestre locale, a unor accidente sau dezastre naturale sau provocate de om.

(9)

Uniunea ar trebui să asigure furnizarea unor soluții de comunicații prin satelit reziliente, globale, securizate, protejate, neîntrerupte, garantate și flexibile pentru nevoile și cerințele guvernamentale în continuă evoluție, fundamentate pe o bază tehnologică și industrială a Uniunii, pentru a spori reziliența operațiunilor statelor membre și ale instituțiilor Uniunii.

(10)

Prin urmare, este important să fie instituit un nou program, și anume Programul Uniunii privind conectivitatea securizată (denumit în continuare „programul”), pentru a asigura o infrastructură multiorbitală de comunicații prin satelit a Uniunii pentru uz guvernamental, concomitent cu integrarea și completarea capacităților naționale și europene existente și viitoare în cadrul componentei GOVSATCOM și cu dezvoltarea în continuare și integrarea treptată a inițiativei privind infrastructura europeană de comunicații cuantice (EuroQCI) în sistemul de conectivitate securizată.

(11)

Programul ar trebui să răspundă noilor nevoi guvernamentale privind soluții cu un nivel mai ridicat de securitate, o latență redusă și o acoperire globală. Acesta ar trebui să asigure furnizarea și disponibilitatea pe termen lung a accesului neîntrerupt la nivel mondial la servicii de comunicații guvernamentale prin satelit securizate, autonome, fiabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, sprijinind reziliența și protecția infrastructurilor critice, cunoașterea situației, acțiunile externe, gestionarea crizelor, precum și aplicațiile care sunt esențiale pentru economia, securitatea și apărarea Uniunii și a statelor membre, prin intermediul unei infrastructuri guvernamentale specializate care integrează și completează capacitățile GOVSATCOM. În plus, programul ar trebui să acorde prioritate furnizării unor servicii guvernamentale și să permită furnizarea unor servicii comerciale de către sectorul privat european prin intermediul unei infrastructuri comerciale, luând în considerare un studiu de piață care include consultarea utilizatorilor autorizați de guverne.

(12)

Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește o serie de obiective și ținte pentru promovarea dezvoltării unor infrastructuri digitale reziliente, securizate, performante și durabile în Uniune, inclusiv un obiectiv digital pentru Comisie și statele membre de a realiza conectivitatea la nivel de gigabiți pentru toți până în 2030. Programul ar trebui să permită realizarea conectivității în întreaga Uniune și în întreaga lume, pentru cetățeni și întreprinderi, incluzând printre altele asigurarea accesului la servicii în bandă largă de mare viteză la prețuri abordabile, care poate contribui la eliminarea „zonelor moarte” de comunicații și la sporirea coeziunii în întreaga Uniune, fără a lăsa deoparte regiunile sale ultraperiferice, zonele rurale, periferice, îndepărtate și izolate și insulele. În prezent, serviciile prin satelit nu pot înlocui performanța rețelelor de la sol, dar pot reduce decalajul digital și pot chiar contribui, după caz, la obiectivele generale ale Directivei (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(13)

Programul ar trebui așadar să cuprindă activități de definire, proiectare, dezvoltare și validare și activități de implementare conexe în ceea ce privește construirea infrastructurii spațiale și de la sol inițiale necesare pentru furnizarea primelor servicii guvernamentale. Programul ar trebui să implice apoi activități de implementare treptată vizând finalizarea atât a infrastructurii spațiale, cât și a celei de la sol necesare pentru furnizarea de servicii guvernamentale avansate, care nu sunt disponibile în prezent și care depășesc stadiul actual al tehnologiei serviciilor europene de comunicații prin satelit existente. În plus, programul ar trebui să promoveze dezvoltarea unor terminale pentru utilizatori capabile să exploateze serviciile de comunicații avansate. Activitățile de exploatare ar trebui să înceapă cât mai curând posibil, urmărindu-se furnizarea primelor servicii guvernamentale până în 2024, astfel încât nevoile utilizatorilor autorizați de guverne să fie acoperite cât mai repede. Programul ar trebui să implice și activități care să vizeze finalizarea atât a infrastructurii spațiale, cât și a celei de la sol, necesare pentru atingerea capacității operaționale depline până în 2027. Furnizarea de servicii guvernamentale, exploatarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a infrastructurii spațiale și de la sol, odată ce va fi implementată, precum și dezvoltarea generațiilor viitoare de servicii guvernamentale ar trebui să fie încadrate în activitățile de exploatare.

(14)

În iunie 2019, statele membre au semnat Declarația privind infrastructura europeană de comunicații cuantice (EuroQCI) (denumită în continuare „declarația”), convenind să colaboreze, alături de Comisie și cu sprijinul ESA, în vederea dezvoltării unei infrastructuri de comunicații cuantice care să acopere întreaga Uniune. În conformitate cu declarația, EuroQCI vizează implementarea unei infrastructuri securizate și certificate de comunicații cuantice de la un capăt la altul, care să permită transmiterea și stocarea informațiilor și a datelor și conectarea activelor critice de comunicații publice din întreaga Uniune. Programul va contribui la îndeplinirea obiectivelor declarației prin dezvoltarea unei infrastructuri EuroQCI spațiale și la sol integrate în infrastructura guvernamentală a programului, precum și prin dezvoltarea și implementarea infrastructurii EuroQCI terestre, care va fi deținută de statele membre. Infrastructura EuroQCI spațială, de la sol și terestră ar trebui să fie dezvoltată în cadrul programului în două faze principale: o fază preliminară de validare, care ar implica dezvoltarea și validarea mai multor tehnologii și protocoale de comunicație diferite, și o fază de implementare deplină, incluzând soluții adecvate pentru conectivitatea între sateliți și pentru transmisia de date între sateliți, infrastructura de la sol și cea terestră.

(15)

Una dintre principalele funcții ale EuroQCI va fi aceea de a permite distribuirea cuantică a cheilor criptografice (QKD). Până în prezent, tehnologia și produsele QKD nu sunt suficient de mature astfel încât să fie utilizate pentru protecția informațiilor UE clasificate (IUEC). Până în prezent nu au fost soluționate principalele aspecte legate de securitatea QKD, cum ar fi standardizarea protocoalelor QKD, analiza canalelor laterale și metodologia de evaluare. Prin urmare, programul ar trebui să sprijine EuroQCI și să permită includerea în infrastructură a produselor criptografice aprobate, atunci când acestea vor fi disponibile.

(16)

Pentru a proteja IUEC într-un mod securizat satisfăcător, soluțiile primare de contracarare a amenințărilor reprezentate de informatica cuantică ar trebui să combine soluții convenționale, criptografia post-cuantică și, eventual, QKD în cadrul unor abordări hibride. Prin urmare, programul ar trebui să utilizeze astfel de abordări cu scopul de a asigura atât o criptografie bazată pe o tehnologie de vârf, cât și distribuirea cheilor.

(17)

Pentru a extinde capacitățile de comunicații prin satelit ale Uniunii, infrastructura programului ar trebui să aibă la bază, să integreze și să completeze infrastructura dezvoltată în scopul componentei GOVSATCOM. În special, infrastructura de la sol a programului ar trebui să se bazeze pe centrele GOVSATCOM, astfel cum au fost extinse progresiv în funcție de nevoile utilizatorilor prin alte active ale segmentului terestru, inclusiv cele ale statelor membre care doresc să contribuie suplimentar, pe baza cerințelor operaționale și de securitate.

(18)

Programul ar trebui să îmbunătățească conectivitatea securizată în zone geografice de interes strategic, cum ar fi Africa și Arctica, precum și în regiunea Mării Baltice, a Mării Negre, a Mării Mediterane și în Atlantic. Serviciile furnizate în temeiul programului ar trebui, de asemenea, să contribuie la reziliența geopolitică oferind o conectivitate suplimentară în conformitate cu obiectivele de politică din regiunile respective și cu Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 1 decembrie 2021 privind Inițiativa „Global Gateway”.

(19)

Fără a aduce atingere serviciilor de comunicații, sateliții construiți în scopul programului ar putea fi echipați cu subsisteme, inclusiv sarcini utile, care să facă posibilă sporirea capacității și a serviciilor componentelor Programului spațial al Uniunii, permițând astfel dezvoltarea unor servicii suplimentare, altele decât cele de comunicații, care urmează să fie decise de comitetul programului reunit în configurația relevantă, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/696, și să fie puse în aplicare în condițiile stabilite în prezentul regulament. Dacă se stabilește în mod corespunzător, luându-se în considerare nevoile utilizatorilor și constrângerile bugetare, că există beneficii pentru componentele Programului spațial al Uniunii, subsistemele respective ar putea fi dezvoltate pentru a oferi servicii alternative de poziționare, de navigație și de sincronizare care să completeze programul Galileo, pentru a asigura difuzarea mesajelor Serviciului european geostaționar mixt de navigare (EGNOS) cu o latență mai redusă, pentru a pune la dispoziție senzori spațiali pentru supravegherea spațială și pentru a sprijini consolidarea capacităților actuale ale programului Copernicus, în special pentru serviciile de urgență și de securitate civilă. În plus, subsistemele respective ar putea furniza statelor membre alte servicii decât cele de comunicații, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze securitatea și bugetul programului.

(20)

Având în vedere importanța pentru program a infrastructurii sale guvernamentale de la sol și impactul acesteia asupra securității sale, amplasarea acestei infrastructuri ar trebui să fie stabilită de Comisie în conformitate cu cerințele generale de securitate și printr-o procedură deschisă și transparentă, în vederea asigurării unei distribuții echilibrate între statele membre. Implementarea infrastructurii guvernamentale de la sol a programului, care integrează și infrastructura dezvoltată în cadrul componentei GOVSATCOM, ar putea implica Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial (denumită în continuare „agenția”) sau, după caz și în funcție de domeniul său de competență, ESA.

(21)

Este esențial pentru securitatea Uniunii și a statelor sale membre și pentru asigurarea securității și integrității serviciilor guvernamentale ca activele spațiale ale programului să fie lansate de pe teritoriul Uniunii. În circumstanțe excepționale, justificate temeinic, ar trebui să existe posibilitatea ca astfel de lansări să fie făcute de pe teritoriul unei țări terțe. Pe lângă lansatoarele grele și medii, lansatoarele mici și microlansatoarele ar putea oferi o flexibilitate suplimentară pentru a permite o desfășurare rapidă a activelor spațiale.

(22)

Este important ca Uniunea să dețină toate activele corporale și necorporale de infrastructură guvernamentală dezvoltată în cadrul programului, cu excepția infrastructurii EuroQCI terestre, asigurând în același timp respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv a articolului 17 din aceasta. În pofida deținerii de către Uniune a drepturilor de proprietate asupra activelor respective, ar trebui să fie posibil ca Uniunea, în conformitate cu prezentul regulament și acolo unde acest lucru este considerat adecvat pe baza unei evaluări de la caz la caz, să pună activele respective la dispoziția unor părți terțe sau să le înstrăineze.

(23)

Inițiativele la nivelul Uniunii, cum ar fi inițiativa privind conectivitatea securizată, sunt modelate de participarea largă a întreprinderilor inovatoare – întreprinderi mici și mijlocii (IMM), întreprinderi nou-înființate și întreprinderi mari – din sectorul spațial în amonte și în aval din întreaga Uniune. În ultimii ani, unii actori din acest domeniu au lansat provocări în sectorul spațial, mai ales unele întreprinderi nou-înființate și IMM-uri care au dezvoltat tehnologii și aplicații spațiale inovatoare, determinate de piață, utilizând uneori modele de afaceri diferite. Pentru a asigura competitivitatea ecosistemului spațial al Uniunii, programul ar trebui să maximizeze utilizarea unor tehnologii inovatoare și disruptive, precum și a unor noi modele de afaceri dezvoltate de ecosistemul spațial european, inclusiv Noul Spațiu, în special de către IMM-urile, întreprinderile cu capitalizare medie și întreprinderile nou-înființate care dezvoltă noi tehnologii și aplicații spațiale determinate de piață, acoperind în același timp întregul lanț valoric spațial care cuprinde segmentele din amonte și din aval.

(24)

Este esențial să fie încurajate investițiile sectorului privat prin achiziții publice adecvate și agregarea contractelor de servicii, reducându-se astfel incertitudinea și asigurându-se vizibilitatea și previzibilitatea pe termen lung a nevoilor de servicii din sectorul public. Pentru a asigura competitivitatea industriei spațiale europene în viitor, programul ar trebui, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea unor competențe avansate în domeniile legate de spațiu și să sprijine activitățile de educație și de formare, precum și promovând egalitatea de șanse, egalitatea de gen și capacitarea femeilor, în vederea realizării întregului potențial al cetățenilor Uniunii în acest domeniu.

(25)

În conformitate cu obiectivele stabilite în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, programul ar trebui să își reducă cât mai mult posibil impactul asupra mediului. Deși activele spațiale nu emit ele însele gaze cu efect de seră în timpul utilizării lor, instalațiile lor de producție și instalațiile asociate de la sol au un impact asupra mediului. Ar trebui să fie adoptate măsuri pentru a atenua acest impact. În acest scop, achizițiile publice menționate în cadrul programului ar trebui să includă principii și măsuri privind durabilitatea, cum ar fi dispoziții pentru reducerea la minimum și compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de dezvoltarea, producția și implementarea infrastructurii, precum și măsuri de prevenire a poluării luminoase, cum ar fi impactul asupra observațiilor astronomice de la sol.

(26)

Având în vedere numărul tot mai mare de vehicule spațiale și de deșeuri spațiale aflate pe orbită, noua constelație europeană ar trebui, de asemenea, să îndeplinească criterii de durabilitate a spațiului și să fie un exemplu de bune practici în ceea ce privește managementul traficului spațial și supravegherea și urmărirea spațială (SST), pentru a reduce cantitatea de deșeuri spațiale produse, pentru a preveni distrugerile și coliziunile pe orbită și pentru a oferi măsuri adecvate pentru vehiculele spațiale aflate la sfârșitul ciclului de viață. În contextul în care în cadrul forurilor internaționale, de exemplu în cadrul Comitetului Organizației Națiunilor Unite pentru utilizarea pașnică a spațiului cosmic, sunt dezbătute preocupări legitime legate de protecția mediului spațial, este extrem de important ca Uniunea să își asume rolul de lider în ceea ce privește durabilitatea spațiului. Contractele încheiate în cadrul programului ar trebui să garanteze faptul că tehnologia utilizată respectă cele mai înalte standarde posibile în ceea ce privește durabilitatea, precum și eficiența energetică și a resurselor.

(27)

Cerințele operaționale pentru serviciile guvernamentale ar trebui să se bazeze pe evaluarea nevoilor utilizatorilor autorizați de guverne, ținându-se seama totodată de capacitățile existente în cadrul ofertelor actuale de pe piață. Atunci când se evaluează aceste cerințe, capacitățile actuale de pe piață ar trebui folosite în cea mai mare măsură posibilă. Portofoliul de servicii pentru serviciile guvernamentale ar trebui elaborat pornind de la aceste cerințe operaționale, în combinație cu cerințele generale de securitate și cu evoluția cererii de servicii guvernamentale. Portofoliul de servicii respectiv ar trebui să stabilească scenariul de referință aplicabil pentru serviciile guvernamentale. Acesta ar trebui, de asemenea, să identifice categoriile de servicii care completează portofoliul de servicii al serviciilor GOVSATCOM stabilit în cadrul Regulamentului (UE) 2021/696. Comisia ar trebui să asigure consecvența și coerența cerințelor operaționale și de securitate între componenta GOVSATCOM și program. Pentru a menține un grad optim de corelare între cererea și furnizarea de servicii, portofoliul de servicii pentru serviciile guvernamentale ar trebui să fie stabilit în 2023 și să poată fi actualizat periodic, în urma consultării statelor membre pe baza respectivelor cerințe operaționale și de securitate.

(28)

Comunicațiile prin satelit sunt o resursă finită, limitată de capacitatea satelitară, de frecvențe și de acoperirea geografică. Prin urmare, pentru a fi eficient din punctul de vedere al costurilor și pentru a profita de economiile de scară, programul ar trebui să optimizeze corelarea cererii cu oferta de servicii guvernamentale și să evite supracapacitatea. Întrucât atât cererea, cât și oferta potențială se schimbă în timp, Comisia ar trebui să monitorizeze nevoile în vederea ajustării portofoliului pentru serviciile guvernamentale ori de câte ori acest lucru este necesar.

(29)

Statele membre, Consiliul, Comisia și SEAE, precum și agențiile și organele Uniunii ar trebui să poată deveni participanți la program, în măsura în care aleg să autorizeze utilizatori de servicii guvernamentale sau să furnizeze capacități, amplasamente sau instalații. Luând în considerare faptul că statele membre sunt cele care decid dacă autorizează utilizatori naționali ai serviciilor guvernamentale, acestea nu ar trebui să fie obligate să contribuie la program sau să găzduiască infrastructuri ale programului.

(30)

Fiecare participant la program ar trebui să desemneze o autoritate competentă în materie de conectivitate securizată care să monitorizeze dacă utilizatorii și alte entități naționale care joacă un rol în cadrul programului respectă normele și procedurile de securitate aplicabile, astfel cum sunt specificate în cerințele generale de securitate. Participanții la program pot decide ca funcțiile unei astfel de autorități să fie atribuite unei autorități existente.

(31)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (5), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(32)

Obiectivele programului sunt consecvente și complementare cu cele ale altor programe ale Uniunii, în special programul Orizont Europa instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și prin Decizia (UE) 2021/764 a Consiliului (7), programul Europa digitală instituit prin Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului (8), Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” instituit prin Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului (9), Mecanismul pentru interconectarea Europei instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și, în special, Programul spațial al Uniunii.

(33)

Orizont Europa va aloca o parte specifică a componentelor din clusterul „Dezvoltarea digitală, industria și spațiul” pentru activitățile de cercetare și inovare legate de dezvoltarea și validarea sistemului de conectivitate securizată, inclusiv pentru tehnologiile potențiale care ar urma să fie dezvoltate în cadrul ecosistemului spațial, inclusiv al Noului Spațiu. Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI) va aloca o parte specifică din fondurile sale aferente programului „Europa globală” pentru activitățile legate de exploatarea sistemului de conectivitate securizată și de furnizarea la nivel mondial a unor servicii care vor face posibilă oferirea unei game largi de servicii partenerilor internaționali. Programul spațial al Uniunii va aloca o parte specifică a componentei GOVSATCOM pentru activitățile legate de dezvoltarea centrului GOVSATCOM, care va face parte din infrastructura de la sol a sistemului de conectivitate securizată. Finanțarea care provine din aceste programe ar trebui să se execute în conformitate cu normele programelor respective.

(34)

Având în vedere implicațiile sale inerente asupra securității Uniunii și a statelor sale membre, programul partajează, de asemenea, obiective și principii cu Fondul european de apărare instituit prin Regulamentul (UE) 2021/697 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Prin urmare, o parte din finanțarea din Fondul european de apărare ar trebui să fie furnizată pentru finanțarea activităților din cadrul programului, în special a activităților legate de implementarea infrastructurii sale.

(35)

Pentru a garanta implementarea cu succes a programului, este important să se asigure că sunt disponibile resurse suficiente. Statele membre ar trebui să poată contribui cu competențe tehnice, expertiză și asistență, în special în domeniile siguranței și securității, sau, dacă este adecvat și posibil, punând la dispoziția programului date, informații, servicii și infrastructuri amplasate pe teritoriul lor. Programul ar trebui să poată primi contribuții financiare suplimentare sau contribuții în natură din partea unor terți, inclusiv din partea agențiilor și organelor Uniunii, a statelor membre, a țărilor terțe participante la program sau a organizațiilor internaționale, în conformitate cu acordurile relevante.

(36)

Prezentului program i se aplică Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (12) („Regulamentul financiar”). Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(37)

În conformitate cu articolul 191 alineatul (3) din Regulamentul financiar, aceleași costuri nu se finanțează în niciun caz de două ori din bugetul Uniunii.

(38)

Comisia ar trebui să poată face apel, dacă este cazul și în măsura în care este necesar, la asistență tehnică din partea anumitor părți externe, cu condiția respectării intereselor în materie de securitate ale Uniunii. Și alte entități implicate în guvernanța publică a programului ar trebui să poată beneficia de aceeași asistență tehnică pentru executarea sarcinilor care le sunt atribuite în temeiul prezentului regulament.

(39)

Contractele de achiziții publice încheiate în cadrul programului pentru activități finanțate prin program ar trebui să respecte normele Uniunii. În acest context, Uniunea ar trebui să fie de asemenea responsabilă cu definirea obiectivelor care trebuie urmărite în ceea ce privește achizițiile publice.

(40)

Programul se bazează pe tehnologii complexe și în continuă schimbare. Utilizarea unor astfel de tehnologii determină incertitudini și riscuri pentru contractele de achiziții publice încheiate în cadrul programului, în măsura în care aceste contracte implică angajamente pe termen lung privind echipamentele sau serviciile. Prin urmare, sunt necesare măsuri specifice privind contractele de achiziții publice, pe lângă normele prevăzute în Regulamentul financiar. Astfel, ar trebui să existe posibilitatea de a impune un nivel minim de subcontractare. În ceea ce privește ultimul aspect, ar trebui să se acorde prioritate, atunci când este posibil, întreprinderilor nou-înființate și IMM-urilor, în special pentru a permite participarea lor transfrontalieră.

(41)

Pentru a îndeplini obiectivele programului, este important să se poată face apel, atunci când este cazul, la capacitățile oferite de entități publice și private din Uniune care își desfășoară activitatea în domeniul spațial și, de asemenea, să se poată colabora, la nivel internațional, cu țări terțe sau cu organizații internaționale. Din acest motiv, este necesar să se prevadă posibilitatea de a utiliza toate instrumentele și metodele de gestiune relevante prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Regulamentul financiar și procedurile comune de achiziții publice.

(42)

Cooperarea dintre sectorul public și cel privat reprezintă cel mai adecvat model pentru a se asigura că pot fi urmărite obiectivele programului. Aceasta ar trebui să permită valorificarea bazei tehnologice și industriale de comunicații prin satelit existente a Uniunii, inclusiv a activelor private, și furnizarea de servicii guvernamentale solide și inovatoare, precum și să le permită partenerilor privați să completeze infrastructura programului cu capacități suplimentare pentru a oferi servicii comerciale în condiții de piață prin investiții proprii suplimentare. În plus, un astfel de model ar trebui să optimizeze costurile de implementare și de exploatare prin partajarea costurilor de dezvoltare și de implementare a componentelor comune atât infrastructurilor guvernamentale, cât și celor comerciale, precum și a costurilor de exploatare, permițând un nivel ridicat de utilizare în comun a capacităților. De asemenea, ar trebui să stimuleze inovarea în ecosistemul spațial al Uniunii, inclusiv în Noul Spațiu, permițând partajarea riscurilor legate de cercetare și dezvoltare între partenerii publici și privați.

(43)

Pentru implementarea programului, contractele de concesiune, contractele de achiziție de produse, de servicii sau de lucrări ori contractele mixte ar trebui să respecte principii-cheie. Contractele respective ar trebui să stabilească o distribuție clară a sarcinilor și a responsabilităților între partenerii publici și cei privați, inclusiv o repartizare clară a riscurilor între aceștia, astfel încât să se asigure asumarea responsabilității de către contractanți pentru consecințele eventualelor neîndepliniri ale obligațiilor de care sunt responsabili. Contractele ar trebui să garanteze că nu se acordă contractanților nicio supracompensare pentru furnizarea de servicii guvernamentale, să permită ca furnizarea de servicii comerciale să fie stabilită de către sectorul privat și să asigure că se acordă prioritate în mod adecvat nevoilor utilizatorilor autorizați de guverne. Contractele ar trebui să garanteze faptul că furnizarea de servicii bazate pe infrastructura comercială protejează interesele esențiale ale Uniunii și obiectivele generale și specifice ale programului. Prin urmare, este important să se instituie măsuri care să asigure protejarea intereselor esențiale și a obiectivelor respective. În special, Comisia ar trebui să poată lua măsurile necesare pentru a asigura continuitatea serviciilor în cazul în care contractantul nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile.

Contractele ar trebui să includă garanții adecvate pentru a preveni, printre altele, conflictele de interese și potențialele denaturări ale concurenței care decurg din furnizarea de servicii comerciale, discriminarea nejustificată sau orice alte avantaje indirecte ascunse. Astfel de garanții ar putea include separarea conturilor între serviciile guvernamentale și serviciile comerciale, inclusiv înființarea unei entități, separate din punct de vedere structural și juridic de operatorul integrat vertical, pentru furnizarea de servicii guvernamentale, precum și accesul deschis, echitabil, rezonabil și nediscriminatoriu la infrastructura necesară pentru furnizarea de servicii comerciale. Prin urmare, serviciile comerciale ar trebui să fie disponibile pentru furnizorii de servicii terestre existenți, în condiții transparente și nediscriminatorii. Contractele ar trebui să încurajeze participarea întreprinderilor nou-înființate și a IMM-urilor la nivelul întregului lanț valoric și în toate statele membre.

(44)

Unul dintre obiectivele importante ale programului este acela de a asigura securitatea Uniunii și a statelor membre și de a consolida reziliența la nivelul tehnologiilor și al lanțurilor valorice esențiale, menținând totodată o economie deschisă. În cazuri specifice, pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesară stabilirea unor condiții de eligibilitate și de participare, astfel încât să se asigure protecția integrității, a securității și a rezilienței sistemelor operaționale ale Uniunii. Acest lucru nu ar trebui să submineze nevoia de competitivitate și de eficiență din punctul de vedere al costurilor.

(45)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (14), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (15) și (UE) 2017/1939 (16) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv controale și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (17).

În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată, ai EPPO în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, precum și să se asigure că orice terți implicați în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(46)

Pentru a asigura protecția intereselor financiare ale Uniunii, este necesar să se solicite țărilor terțe să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își poată exercita pe deplin competențele care le revin.

(47)

În vederea optimizării eficienței și a impactului programului, ar trebui luate măsuri pentru a promova utilizarea și dezvoltarea de standarde deschise și tehnologii cu sursă deschisă, precum și a interoperabilității în arhitectura sistemului de conectivitate securizată. Conceperea sistemului respectiv astfel încât acesta să aibă un caracter mai deschis ar putea permite sinergii mai bune cu alte componente ale Programului spațial al Uniunii sau cu serviciile și aplicațiile naționale, ar putea optimiza costurile prin evitarea duplicării acestora în cadrul dezvoltării aceleiași tehnologii și ar putea îmbunătăți fiabilitatea, stimula inovarea și profita de avantajele concurenței la scară largă.

(48)

O bună guvernanță publică a programului necesită repartizarea clară a responsabilităților și a sarcinilor între diferiții actori implicați, pentru a se evita suprapunerile inutile și a se reduce depășirile de costuri și întârzierile. Toți actorii implicați în guvernanță ar trebui să sprijine, în domeniul lor de competență și în conformitate cu responsabilitățile lor, îndeplinirea obiectivelor programului.

(49)

Statele membre sunt de multă vreme active în domeniul spațiului. Acestea dispun de sisteme, de infrastructuri, de agenții și de organisme naționale în acest domeniu. Prin urmare, statele membre pot avea o contribuție semnificativă la program, în special la implementarea acestuia. Acestea ar putea coopera cu Uniunea pentru a promova serviciile și aplicațiile din cadrul programului și pentru a asigura coerența între inițiativele naționale relevante și program. Comisia ar putea fi în măsură să mobilizeze mijloacele aflate la dispoziția statelor membre, ar putea să beneficieze de asistența acestora și, sub rezerva îndeplinirii unor condiții convenite de comun acord, ar putea să încredințeze statelor membre sarcini în cadrul implementării programului. După caz, statele membre ar trebui să urmărească să asigure coerența și complementaritatea planurilor lor de redresare și reziliență cu programul. Mai mult, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția infrastructurilor de la sol amplasate pe teritoriile lor. În plus, statele membre ar trebui să poată asigura disponibilitatea și protecția la nivel corespunzător a frecvențelor necesare programului, pentru a permite dezvoltarea și implementarea integrală a aplicațiilor bazate pe serviciile oferite, cu respectarea Deciziei nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului (18). Frecvențele puse la dispoziția programului nu ar trebui să aibă niciun impact financiar asupra programului.

(50)

În conformitate cu articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și în calitate de promotor al intereselor generale ale Uniunii, Comisiei îi revine răspunderea de a implementa programul, de a-și asuma responsabilitatea generală și de a promova utilizarea acestuia. Pentru a optimiza resursele și competențele diferitelor părți interesate, Comisia ar trebui să poată încredința anumite sarcini altor entități, în circumstanțe în care acest lucru se justifică. Comisia ar trebui să stabilească principalele cerințe tehnice și operaționale necesare pentru a realiza evoluția sistemelor și a serviciilor. Comisia ar trebui să facă acest lucru după consultarea experților din statele membre, a utilizatorilor și a altor părți interesate relevante din sectorul public sau privat. În sfârșit, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din TFUE, exercitarea competenței de către Uniune nu poate avea ca efect împiedicarea exercitării propriilor competențe de către statele membre. Cu toate acestea, pentru a utiliza în mod adecvat fondurile Uniunii, este oportun ca, pe cât posibil, Comisia să asigure coerența activităților desfășurate în contextul programului cu cele ale statelor membre, fără a crea o suprapunere inutilă a eforturilor.

(51)

Articolul 154 din Regulamentul financiar prevede că, pe baza rezultatelor unei evaluări ex ante, Comisia trebuie să se poată baza pe sistemele și pe procedurile persoanelor sau entităților însărcinate cu execuția fondurilor Uniunii. Dacă este necesar, ajustările specifice aduse respectivelor sisteme și proceduri (măsurile de supraveghere), precum și dispozițiile privind contractele existente ar trebui să fie definite în acordurile de contribuție corespunzătoare.

(52)

Având în vedere acoperirea sa la nivel mondial, programul are o puternică dimensiune internațională. Partenerii internaționali, guvernele și cetățenii acestora vor fi destinatarii gamei de servicii oferite de program, cu beneficii sporite pentru cooperarea internațională a Uniunii și a statelor membre cu partenerii respectivi. Pentru chestiunile care țin de program, Comisia ar putea coordona, în domeniul său de competență și în numele Uniunii, activitățile de pe scena internațională.

(53)

Bazându-se pe expertiza dezvoltată în ultimii ani în materie de gestionare, exploatare și furnizare de servicii în legătură cu componentele Galileo și EGNOS ale Programului spațial al Uniunii, agenția este organismul cel mai adecvat pentru a implementa, sub supravegherea Comisiei, sarcinile legate de exploatarea infrastructurii guvernamentale și de furnizarea de servicii guvernamentale. Prin urmare, aceasta ar trebui să dezvolte în continuare capacități relevante în acest scop. Agenției ar trebui să i se încredințeze furnizarea de servicii guvernamentale și ar trebui să i se poată încredința, integral sau parțial, gestionarea operațională a infrastructurii guvernamentale.

(54)

În ceea ce privește securitatea, dată fiind experiența sa în domeniu, agenția ar trebui să fie responsabilă, prin intermediul consiliului său de acreditare de securitate, pentru asigurarea acreditării de securitate a serviciilor și a infrastructurii guvernamentale. În plus, sub rezerva pregătirii operaționale a agenției, în special în ceea ce privește nivelurile adecvate de resurse umane, agenția ar trebui să îndeplinească sarcinile care i-au fost încredințate de Comisie. Atunci când este posibil, agenția ar trebui să își pună în valoare expertiza, de exemplu, în cadrul activităților legate de Sistemul Global de Navigație prin Satelit European (EGNSS). Atunci când i se încredințează sarcini, agenției ar trebui să i se pună la dispoziție resurse umane, administrative și financiare adecvate, pentru a i se permite să își îndeplinească pe deplin sarcinile și misiunile.

(55)

Pentru a asigura exploatarea infrastructurii guvernamentale și pentru a facilita furnizarea de servicii guvernamentale, agenției ar trebui să i se permită să încredințeze altor entități, prin intermediul unor acorduri de contribuție, activități specifice în domeniile care sunt de competența respectivă a acestora, în condițiile de gestiune indirectă care i se aplică Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul financiar.

(56)

ESA este o organizație internațională cu o vastă expertiză în domeniul spațial, inclusiv în domeniul comunicațiilor prin satelit, și, prin urmare, este un partener important în implementarea diferitelor aspecte ale politicii spațiale a Uniunii. În această privință, ESA ar trebui să fie în măsură să furnizeze expertiză Comisiei, inclusiv pentru pregătirea specificațiilor și implementarea aspectelor tehnice ale programului. În acest scop, ESA ar trebui să fie însărcinată cu supravegherea activităților de dezvoltare și de validare din cadrul programului și să sprijine evaluarea contractelor încheiate în contextul implementării programului.

(57)

Dată fiind importanța activităților legate de spațiu pentru economia Uniunii și pentru viețile cetățenilor din Uniune, atingerea și menținerea unui nivel ridicat de securitate ar trebui să fie o prioritate-cheie pentru program, în special în vederea protejării intereselor Uniunii și ale statelor membre, inclusiv în legătură cu informațiile clasificate și cu informațiile sensibile neclasificate.

(58)

Date fiind expertiza specifică de care dispune SEAE și contactele sale periodice cu autorități ale țărilor terțe și cu organizații internaționale, SEAE ar trebui să fie în măsură să asiste Comisia la executarea anumitor sarcini legate de securitatea programului în domeniul relațiilor externe, în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului (19).

(59)

Fără a se aduce atingere responsabilității exclusive a statelor membre în domeniul securității naționale, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE, și nici dreptului statelor membre de a-și proteja interesele esențiale în materie de securitate în conformitate cu articolul 346 din TFUE, ar trebui să se instituie o guvernanță specifică în materie de securitate pentru a se asigura implementarea fără probleme a programului. Această guvernanță ar trebui să se bazeze pe trei principii-cheie. În primul rând, este imperativ ca experiența vastă și unică a statelor membre în chestiuni de securitate să fie luată în considerare în cea mai mare măsură posibilă. În al doilea rând, pentru a preveni conflictele de interese și orice alte deficiențe în aplicarea normelor de securitate, funcțiile operaționale ar trebui să fie separate de funcțiile de acreditare de securitate. În al treilea rând, entitatea responsabilă cu gestionarea întregii infrastructuri a programului sau a unei părți a acesteia este, de asemenea, cea mai în măsură să gestioneze securitatea sarcinilor care îi sunt încredințate. Securitatea programului s-ar baza pe experiența dobândită în implementarea Programului spațial al Uniunii în ultimii ani. O bună guvernanță în materie de securitate impune, de asemenea, ca rolurile să fie distribuite în mod adecvat între diferiții participanți. Fiind responsabilă pentru program, Comisia ar trebui să stabilească împreună cu statele membre cerințele generale de securitate aplicabile programului, fără a se aduce atingere prerogativelor statelor membre în domeniul securității naționale. În special în domeniul informațiilor clasificate, guvernanța în materie de securitate a programului ar trebui să reflecte rolurile și domeniile de competență respective ale Consiliului și ale statelor membre în ceea ce privește evaluarea și aprobarea produselor criptografice destinate protecției IUEC.

(60)

Securitatea cibernetică și fizică ale infrastructurilor programului, atât cele de la sol, cât și cele din spațiu, precum și redundanța fizică a acestora sunt esențiale pentru a se asigura continuitatea serviciului și a funcționării sistemului. Prin urmare, necesitatea de a proteja sistemul și serviciile sale împotriva atacurilor cibernetice și a amenințărilor la adresa sateliților, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii și prin sprijinirea răspunsului la astfel de atacuri cibernetice și a redresării în urma acestora, ar trebui să fie luată în considerare în mod corespunzător la stabilirea cerințelor generale de securitate.

(61)

După caz, după analizarea riscurilor și a amenințărilor, Comisia ar trebui să identifice o structură de monitorizare a securității. Respectiva structură de monitorizare a securității ar trebui să fie entitatea care urmează instrucțiunile elaborate în cadrul domeniului de aplicare al Deciziei (PESC) 2021/698 a Consiliului (20).

(62)

Fără a aduce atingere prerogativelor statelor membre în domeniul securității naționale, Comisia și Înaltul Reprezentant, fiecare în domeniul său de competență, trebuie să asigure securitatea programului în conformitate cu prezentul regulament și, când este cazul, cu Decizia (PESC) 2021/698.

(63)

Serviciile guvernamentale furnizate de program vor fi utilizate de actorii guvernamentali din Uniune în misiuni și operațiuni esențiale pentru siguranță, securitate și apărare, precum și pentru protejarea infrastructurilor critice. Prin urmare, astfel de servicii și de infrastructuri ar trebui să facă obiectul acreditării de securitate.

(64)

Este indispensabil ca activitățile de acreditare de securitate să fie realizate pe baza responsabilității colective pentru securitatea Uniunii și a statelor sale membre, făcându-se eforturi pentru a se ajunge la un consens și implicând toate părțile interesate de problema securității, și să fie instituită o procedură permanentă de monitorizare a riscurilor. Este, de asemenea, necesar ca activitățile de acreditare de securitate de ordin tehnic să fie desfășurate de specialiști care sunt calificați corespunzător pentru acreditarea unor sisteme complexe și care dețin un nivel adecvat de autorizare de securitate.

(65)

În temeiul articolului 17 din TUE, Comisia este responsabilă cu gestionarea programelor care, în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul financiar, pot fi subdelegate unor terți, în cadrul gestiunii indirecte. În acest context, Comisia trebuie să se asigure că sarcinile îndeplinite de terți pentru implementarea programului în cadrul gestiunii indirecte nu subminează securitatea programului, în special în ceea ce privește controlul informațiilor clasificate. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care Comisia încredințează ESA sarcini în cadrul programului, acordurile de contribuție corespunzătoare trebuie să asigure faptul că informațiile clasificate generate de ESA sunt considerate IUEC în conformitate cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului (21) și cu Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (22) și sunt create sub autoritatea Comisiei.

(66)

Serviciile guvernamentale ale programului ar putea să fie utilizate și în misiunile și operațiunile critice pentru securitate și pentru siguranță desfășurate de actori de la nivelul Uniunii și al statelor membre. Prin urmare, pentru a proteja interesul esențial în materie de securitate al Uniunii și al statelor sale membre, este nevoie de măsuri prin care să se asigure nivelul necesar de independență față de terți (țări terțe și entități din țări terțe) și care să acopere toate elementele programului. Astfel de măsuri ar putea viza tehnologiile spațiale și de la sol de la nivelul componentelor, al subsistemelor sau al sistemelor, industriile producătoare, proprietarii și operatorii sistemelor spațiale și localizarea fizică a componentelor de la sol ale sistemului.

(67)

Membrilor Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membri ai Spațiului Economic European (SEE), țărilor în curs de aderare, țărilor candidate și potențial candidate, precum și țărilor din cadrul politicii europene de vecinătate și altor țări terțe li se poate permite să participe la program numai în baza unui acord care trebuie să fie încheiat în conformitate cu articolul 218 din TFUE.

(68)

În temeiul Deciziei (UE) 2021/1764 a Consiliului (23), persoanele și entitățile stabilite în țări sau teritorii de peste mări sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva normelor și a obiectivelor programului și a unor eventuale regimuri aplicabile statului membru cu care are legături țara sau teritoriul de peste mări respectiv(ă).

(69)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (24), programul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitându-se totodată sarcina administrativă, în special pentru statele membre, precum și reglementarea excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, pe baza cărora să se evalueze efectele programului. Evaluarea programului ar trebui să țină seama de constatările evaluării Programului spațial al Uniunii referitoare la componenta GOVSATCOM, efectuată în cadrul Regulamentului (UE) 2021/696.

(70)

Pentru a se asigura menținerea caracterului adecvat al indicatorilor utilizați pentru raportarea cu privire la progresele înregistrate de program, precum și al cadrului de monitorizare și de evaluare a programului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexei la prezentul regulament cu privire la indicatori, la completarea prezentului regulament cu dispoziții privind stabilirea unui cadru de monitorizare și de evaluare și la completarea prezentului regulament prin precizarea caracteristicilor unei baze de date a activelor spațiale ale programului, precum și a metodologiei și procedurilor necesare pentru menținerea și actualizarea bazei de date respective. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(71)

În interesul unei bune guvernanțe publice și având în vedere sinergiile dintre program și componenta GOVSATCOM, comitetul programului constituit în cadrul Regulamentului (UE) 2021/696 în configurația GOVSATCOM ar trebui să servească, de asemenea, drept comitet în sensul prezentului program. În ceea ce privește aspectele legate de securitatea programului, comitetul programului ar trebui să se reunească într-o configurație de securitate specifică.

(72)

Având în vedere faptul că o bună guvernanță publică necesită o gestionare uniformă a programului, accelerarea procesului decizional și accesul egal la informații, reprezentanții entităților cărora li s-au încredințat sarcini legate de program ar putea participa, în calitate de observatori, la lucrările comitetului programului constituit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (25). Din aceleași motive, reprezentanții țărilor terțe sau ai organizațiilor internaționale care au încheiat un acord internațional cu Uniunea referitor la program ar putea participa la lucrările comitetului programului, sub rezerva restricțiilor în materie de securitate și în conformitate cu clauzele acordului respectiv. Reprezentanții entităților cărora li s-au încredințat sarcini legate de program, ai țărilor terțe și ai organizațiilor internaționale nu ar trebui să poată participa la vot în cadrul comitetului programului. Condițiile de participare a observatorilor și a participanților ad-hoc ar trebui stabilite în regulamentul de procedură al comitetului programului.

(73)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să-i fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea normelor detaliate privind furnizarea serviciilor guvernamentale, a cerințelor operaționale pentru serviciile guvernamentale, a portofoliului de servicii pentru serviciile guvernamentale, a deciziilor privind contribuția referitoare la acordurile de contribuție și a programelor de lucru, precum și a cerințelor suplimentare pentru participarea țărilor terțe și a organizațiilor internaționale la program. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(74)

Ca regulă generală, serviciile guvernamentale care sunt bazate pe infrastructura guvernamentală ar trebui să fie furnizate gratuit utilizatorilor autorizați de guverne. Capacitatea disponibilă pentru aceste servicii este însă limitată. Dacă în urma unei analize Comisia ajunge la concluzia că există un deficit de capacități, ar trebui ca, în cazuri justificate în mod corespunzător în care cererea depășește capacitatea de acces, să se permită adoptarea unei politici tarifare în cadrul normelor detaliate privind furnizarea de servicii, pentru a se realiza o corelare a cererii cu oferta de servicii. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să-i fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea unei astfel de politici tarifare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(75)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea măsurilor necesare pentru a determina amplasamentele centrelor care aparțin infrastructurii guvernamentale de la sol. Pentru selectarea acestor amplasamente, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare cerințele operaționale și de securitate, precum și infrastructura existentă. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(76)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru implementarea prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea cerințelor generale de securitate. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Ar trebui ca statele membre să poată exercita un control maxim asupra cerințelor generale de securitate ale programului. Atunci când adoptă acte de punere în aplicare în domeniul securității programului, Comisia ar trebui să fie asistată de comitetul programului, reunit într-o configurație de securitate specifică. Având în vedere caracterul sensibil al aspectelor privind securitatea, președintele comitetului programului ar trebui să depună toate eforturile pentru a găsi soluții care beneficiază de cel mai larg sprijin posibil în cadrul comitetului programului. Comisia nu ar trebui să adopte acte de punere în aplicare care stabilesc cerințele generale de securitate ale programului în cazurile în care comitetul programului nu emite niciun aviz. În celelalte cazuri în care este prevăzută implicarea configurației de securitate a comitetului programului, această implicare ar trebui să aibă loc în conformitate cu regulamentul de procedură al comitetului programului.

(77)

Programul completează actualul Program spațial al Uniunii, prin integrarea și extinderea obiectivelor și acțiunilor sale pentru a crea un sistem de conectivitate securizat și bazat pe spațiu pentru Uniune. Acest lucru ar trebui luat în considerare la evaluarea programului.

(78)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele acțiunii care depășesc capacitățile financiare și tehnice ale oricărui stat membru acționând individual, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(79)

Programul ar trebui să fie instituit pentru o perioadă de cinci ani, pentru a alinia durata acestuia la cea a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (26) (denumit în continuare „CFM 2021-2027”).

(80)

Pentru a permite începerea punerii în aplicare a prezentului regulament cât mai curând posibil, în vederea atingerii obiectivelor sale, acesta ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență,

(1)

Regulamentul delegat (UE) 2016/127 al Comisiei (2) stabilește, printre altele, cerințe specifice referitoare la compoziție aplicabile formulelor de început și de continuare fabricate din hidrolizate proteice. El prevede că formulele de început și de continuare fabricate din hidrolizate proteice trebuie să respecte cerințele privind conținutul de proteine, sursa proteinelor și prelucrarea proteinelor, precum și cerințele privind aminoacizii indispensabili și indispensabili în anumite condiții și L-carnitina, prevăzute la punctul 2.3 din anexa I și la punctul 2.3 din anexa II la regulamentul respectiv.

(2)

Astfel cum se indică în Regulamentul delegat (UE) 2016/127, în avizul ei din 24 iulie 2014 privind compoziția formulelor de început și de continuare (3), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a menționat că siguranța și adecvarea fiecărei formule specifice care conține hidrolizate proteice trebuie să fie stabilită prin evaluare clinică în cadrul populației-țintă. Până în prezent, autoritatea a evaluat pozitiv două hidrolizate proteice utilizate în formulele de început și de continuare. Compoziția respectivelor două hidrolizate proteice este reflectată în cerințele prevăzute în prezent în Regulamentul delegat (UE) 2016/127. Totuși, cerințele respective pot fi actualizate pentru a permite introducerea pe piață a unei formule fabricate din hidrolizate proteice cu o compoziție diferită de cele deja evaluate pozitiv, în urma unei evaluări de tip de la caz la caz efectuată de către autoritate în ceea ce privește siguranța și adecvarea lor.

(3)

La 6 februarie 2019, Comisia a primit din partea meyer.science GmbH, în numele HIPP-Werk Georg Hipp OHG și Arla Foods Ingredients, o cerere de evaluare de către autoritate a siguranței și adecvării formulelor de început și de continuare fabricate dintr-un hidrolizat proteic, a cărui compoziție nu respectă cerințele prevăzute la punctul 2.3 din anexa I și la punctul 2.3 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2016/127.

(4)

La cererea Comisiei, autoritatea a emis, la 9 martie 2022, un aviz științific privind siguranța nutrițională și adecvarea formulelor de început și de continuare respective (4). În avizul respectiv, autoritatea a concluzionat că hidrolizatul proteic în cauză este o sursă de proteine sigure din punct de vedere nutrițional și adecvate pentru utilizare într-o formulă de început și într-o formulă de continuare, atât timp cât formula în care este utilizat conține cel puțin 0,45 g/100 kJ (1,9 g/100 kcal) și respectă celelalte criterii referitoare la compoziție, prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/127 și compoziția în aminoacizi din secțiunea A a anexei III la regulamentul respectiv.

(5)

Ținând seama de concluziile autorității, este adecvat să se permită introducerea pe piață a formulei de început și a formulei de continuare fabricate pe baza hidrolizatului proteic în cauză. Prin urmare, este necesar ca cerințele privind hidrolizatele proteice, prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/127, să fie actualizate și adaptate pentru a include și cerințele referitoare la hidrolizatul proteic respectiv.

(6)

Prin urmare, este necesar ca anexele I, II și III la Regulamentul delegat (UE) 2016/127 să fie modificate în consecință.

(7)

Regulamentul delegat (UE) 2016/127 se aplică formulelor de început și de continuare fabricate din hidrolizate proteice începând cu 22 februarie 2022. Pentru a permite introducerea pe piață, fără întârzieri inutile, a formulelor de început și de continuare fabricate din proteine hidrolizate în conformitate cu cerințele stabilite în prezentul regulament, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare în regim de urgență,

(1)

Versiunea în limba letonă a regulamentului delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei (2) conține erori în titlul său și în considerentul 1 în ceea ce privește normele pentru unitățile care dețin animale terestre și incubatoare, în considerentul 2 în ceea ce privește autorizarea incubatoarelor, în considerentul 11 în ceea ce privește incubatoarele de păsări captive și incubatoarele de păsări de curte. Regulamentul respectiv conține, de asemenea, mai multe erori care afectează domeniul de aplicare al următoarelor dispoziții: la articolul 1 alineatul (3), în ceea ce privește incubatoarele de păsări captive; la articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b), în ceea ce privește ouăle pentru incubație provenite din incubatoare; la articolul 1 alineatul (6) litera (b) în ceea ce privește obligațiile de informare ale autorității competente cu privire la registrele sale de incubatoare; la articolul 1 alineatul (9), în ceea ce privește incubatoarele înregistrate sau autorizate; în partea II titlul I, titlul capitolului 2 în ceea ce privește incubatoarele; la articolul 7, titlul și teza introductivă în ceea ce privește condițiile de autorizare a incubatoarelor din care urmează să fie deplasate într-un alt stat membru ouăle pentru incubație provenite de la păsări de curte sau de la pui de o zi; la articolul 18, titlul și teza introductivă în ceea ce privește registrele unităților de animale terestre deținute și incubatoare; în partea II titlul III, titlul capitolului 2 în ceea ce privește incubatoarele; la articolul 33, titlul, teza introductivă și litera (a) în ceea ce privește obligațiile de ținere a evidențelor ale operatorilor de incubatoare; în anexa I partea 3, titlul în ceea ce privește cerințele pentru acordarea autorizației pentru incubatoare; în anexa I partea 3 punctul 1 teza introductivă și literele (a) și (b) în ceea ce privește cerințele referitoare la măsurile de biosecuritate ale incubatoarelor; în anexa I partea 3 punctul 2 teza introductivă și litera (b) în ceea ce privește cerințele referitoare la supravegherea incubatoarelor; în anexa I partea 3 punctul 3 teza introductivă și literele (a), (c) și (f) în ceea ce privește cerințele referitoare la instalațiile și echipamentele incubatoarelor; în anexa I partea 3 punctul 5 teza introductivă și litera (a) subpunctul (i) în ceea ce privește cerințele referitoare la măsurile de biosecuritate ale incubatoarelor; în anexa I partea 4 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) în ceea ce privește cerințele referitoare la măsurile de biosecuritate ale unităților care dețin păsări de curte; în anexa I partea 4 punctul 2 litera (b) în ceea ce privește cerințele referitoare la supravegherea unităților care dețin păsări de curte; în anexa I partea 4 punctul 3 litera (b) subpunctul (iii) și punctul 3 litera (e) în ceea ce privește cerințele referitoare la instalațiile și echipamentele unităților care dețin păsări de curte; în anexa II, titlul în ceea ce privește programele de control microbiologic în incubatoare și programele de supraveghere a bolilor în unitățile care dețin păsări de curte și în incubatoare; în anexa II partea 1, titlul în ceea ce privește programul de control microbiologic din incubatoare; în anexa II partea 2 titlul referitor la programele de supraveghere a bolilor în incubatoare și în unitățile care dețin păsări de curte; în anexa II partea 2 punctul 2.4 litera (b) teza introductivă și subpunctul (iv) în ceea ce privește cerințele referitoare la matricea de eșantionare; în anexa II partea 2 punctul 2.5 litera (b) prima teză și subpunctele (i) și (ii) în ceea ce privește cerințele referitoare la baza de eșantionare și frecvența eșantionării.

(2)

Prin urmare, versiunea în limba letonă a Regulamentului delegat (UE) 2019/2035 trebuie rectificată în consecință. Celelalte versiuni lingvistice nu sunt afectate,

(1)

La 17 ianuarie 2019, Comisia a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor în Uniune de biciclete electrice originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) (denumite în continuare „produsul în cauză”), prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/73 (denumit în continuare „regulamentul inițial”).

(2)

Pentru examinarea producătorilor-exportatori din Republica Populară Chineză în cadrul investigației inițiale s-a aplicat eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2016/1036.

(3)

Pentru producătorii-exportatori din Republica Populară Chineză incluși în eșantion, Comisia a instituit niveluri individuale ale taxei antidumping, cuprinse între 10,3 % și 62,1 %, asupra importurilor de biciclete electrice. Pentru producătorii-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion (cu excepția societăților care fac obiectul taxei compensatorii paralele pentru toate celelalte societăți), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72 al Comisiei (3) a instituit o taxă medie ponderată de 24,2 %. Producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au fost incluși în eșantion sunt enumerați în anexa I la regulamentul inițial. O taxă medie ponderată de 16,2 % a fost instituită pentru alte societăți cooperante neincluse în eșantion [care fac obiectul nivelului taxei compensatorii paralele pentru toate celelalte societăți – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72]. Acestea sunt enumerate în anexa II la regulamentul inițial. În plus, s-a instituit un nivel al taxei de 70,1 % la nivel național pentru bicicletele electrice provenite de la societăți din Republica Populară Chineză care fie nu s-au făcut cunoscute, fie nu au cooperat la investigația antidumping, dar au cooperat în cadrul investigației antisubvenție desfășurate în paralel (enumerate în anexa III la regulamentul inițial).

(4)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial, alineatul (2) din articolul respectiv se poate modifica prin adăugarea noului producător-exportator în anexa corespunzătoare la societățile cooperante neincluse în eșantion, aplicându-i-se astfel nivelul mediu ponderat adecvat al taxei antidumping, în cazul în care noul producător-exportator din Republica Populară Chineză furnizează Comisiei suficiente elemente de probă care să ateste că:

(5)

Societatea Zhejiang Jollo Technology Co., Ltd (denumită în continuare „solicitantul”) a prezentat Comisiei o cerere pentru a i se acorda tratamentul de nou producător-exportator și, prin urmare, pentru a fi supusă nivelului taxei aplicabile societăților cooperante din Republica Populară Chineză neincluse în eșantion, care fac obiectul nivelului taxei compensatorii paralele pentru toate celelalte societăți, și anume 16,2 % (denumit în continuare „TNPE”), susținând că îndeplinește toate cele trei condiții prevăzute la articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial.

(6)

Pentru a stabili dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru acordarea TNPE, în conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial („condițiile TNPE”), Comisia a trimis mai întâi un chestionar solicitantului, cerând probe din care să reiasă că îndeplinește condițiile TNPE. Solicitantul a furnizat un răspuns la chestionar.

(7)

Comisia a căutat să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a stabili dacă solicitantul întrunește condițiile TNPE.

(8)

În ceea ce privește condiția prevăzută la articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial, potrivit căreia solicitantul nu a exportat produsul în cauză în Uniune în cursul perioadei de investigație pe care se bazează măsurile, și anume 1 octombrie 2016-30 septembrie 2017 (denumită în continuare „perioada investigației inițiale”), în cursul investigației, Comisia a stabilit că solicitantul nu ar fi putut exporta biciclete electrice către Uniune în cursul perioadei de investigație, deoarece solicitantul a furnizat elemente de probă conform cărora a fost înființat în 2021.

(9)

În ceea ce privește condiția prevăzută la articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial, ca solicitantul să nu fie afiliat niciunui exportator sau producător care face obiectul măsurilor antidumping instituite prin regulamentul inițial, în cursul investigației, Comisia a stabilit că solicitantul nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor antidumping instituite prin regulamentul inițial și care ar fi putut să coopereze la ancheta inițială.

(10)

În ceea ce privește condiția prevăzută la articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial ca solicitantul să fi exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada investigației inițiale sau să își fi asumat o obligație contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune, în timpul investigației, Comisia a stabilit pe baza documentației probante furnizate că solicitantul a exportat de fapt biciclete electrice în Uniune după perioada de investigație. Solicitantul a furnizat documente de vânzare pentru tranzacții către Spania (iunie 2021) și Italia (august 2022).

(11)

În consecință, Comisia a concluzionat că solicitantul îndeplinește condiția prevăzută la articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial.

(12)

În consecință, solicitantul îndeplinește toate cele trei condiții pentru a i se acorda TNPE, astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (6) din regulamentul inițial, iar cererea ar trebui, prin urmare, să fie acceptată. În consecință, solicitantul ar trebui să facă obiectul unei taxe antidumping de 16,2 % pentru societățile cooperante neincluse în eșantionul investigației inițiale și care fac obiectul nivelului taxei compensatorii paralele pentru toate celelalte societăți – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/72.

(13)

Solicitantul și industria de profil din Uniune au fost informați cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora s-a considerat adecvat să se acorde societății comerciale Zhejiang Jollo Technology Co., Ltd taxa antidumping aplicabilă societăților comerciale cooperante care nu au fost incluse în eșantionul investigației inițiale.

(14)

Părților li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Nu s-au primit observații.

(15)

Regulamentul este în conformitate cu avizul comitetului înființat prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

(1)

Importurile de biomotorină originară din Argentina fac obiectul unor taxe compensatorii definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/244 al Comisiei (2) („ancheta inițială”).

(2)

Oleaginosa Moreno Hermanos S.A.C.I.F.I. y A (denumit în continuare „solicitantul”), un producător-exportator argentinian, cod adițional TARIC (3) C497, supus unui nivel individual al taxei compensatorii de 25,0 %, a informat Comisia, la 23 mai 2022, că și-a schimbat denumirea în Viterra Argentina S.A.

(3)

Societatea a considerat că schimbarea denumirii nu îi afectează drepturile de a beneficia de nivelul individual al taxei compensatorii care i-a fost aplicat sub denumirea sa anterioară și a solicitat Comisiei să confirme acest lucru.

(4)

Asociația europeană a producătorilor de biomotorină (EBB) nu a fost de acord cu solicitantul, susținând că acesta a suferit modificări structurale mai complexe care i-au afectat dreptul de a beneficia în continuare de nivelul măsurii stabilit în ancheta inițială.

(5)

Comisia a colectat informații și a examinat elementele de probă furnizate de solicitant și a considerat că schimbarea denumirii a fost înregistrată în mod corespunzător la autoritățile relevante și nu a dus la crearea niciunei noi relații cu alte grupuri de societăți care nu fuseseră anchetate de Comisie în cadrul anchetei inițiale.

(6)

Elementele de probă din dosar au confirmat afirmația solicitantului potrivit căreia schimbarea denumirii a fost aprobată la 3 mai 2022 de Registrul Public al Comerțului din Argentina și la 1 iulie 2022 de Administrația Federală a Veniturilor Publice. În consecință, Comisia a concluzionat că schimbarea denumirii nu afectează constatările Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/244 și, în special, nivelul taxei compensatorii care i se aplică.

(7)

Pe baza celor de mai sus, ar trebui ca modificarea denumirii să intre în vigoare începând cu data de la care societatea a început să își desfășoare în mod oficial activitatea sub noua denumire, și anume 1 iulie 2022.

(8)

În observațiile sale efectuate la comunicarea constatărilor, industria din Uniune (CEB) a reiterat argumentele prezentate inițial cu privire la cererea de modificare a denumirii. Aceasta a susținut că schimbarea denumirii ascunde o schimbare structurală mai complexă, că solicitantul și-a intensificat activitățile în domeniul biomotorinei prin diferite achiziții, și-a schimbat directorul general, a devenit lider în sectorul agricol din Argentina și că era, oarecum, afiliat unui alt producător-exportator, care a intrat în faliment.

(9)

Se reamintește faptul că toți producătorii-exportatori din Argentina fac obiectul unui angajament de preț prin care trebuie să respecte un preț minim de import și să își exporte biomotorina în Uniune sub un prag de volum, care este revizuit anual pentru întreaga țară.

(10)

Comisia a examinat afirmațiile de mai sus și a observat că industria nu a furnizat suficiente elemente de probă care să confirme afirmațiile sale. Comisia nu a constatat existența niciunui element de probă care să indice un impact al activităților solicitantului în sectorul agricol sau al presupusei creșteri a capacității sale de producție asupra măsurilor în vigoare în prezent. Simpla modificare a denumirii nu va permite solicitantului să exporte un volum mai mare în Uniune sau să vândă sub prețul minim stabilit periodic de Comisie și, prin urmare, nu poate afecta sau submina măsurile în vigoare în prezent. Afirmațiile industriei din Uniune nu au putut fi luate în considerare și, prin urmare, au fost respinse.

(11)

Având în vedere aspectele prezentate în considerentele de mai sus, Comisia a estimat că este adecvat să modifice Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/244 pentru a reflecta schimbarea denumirii societății căreia i-a fost atribuit anterior codul adițional TARIC C497.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

(1)

În urma unei investigații antidumping în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul de bază, Comisia a adoptat, la 2 mai 2017, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/763 (2) de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de hârtie termică subțire originară din Republica Coreea (denumită în continuare „țara în cauză”) (denumit în continuare „regulamentul în speță”). Măsurile au luat forma unor niveluri fixe ale taxei: 104,46 EUR per tonă netă atât pentru grupul Hansol, cât și pentru toate celelalte societăți.

(2)

Grupul Hansol (Hansol Paper Co. Ltd. și Hansol Artone Paper Co. Ltd.) (denumit în continuare „Hansol”) a contestat regulamentul în speță în fața Tribunalului. La 2 aprilie 2020, Tribunalul a pronunțat hotărârea sa în cauza T-383/17, prin care a anulat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/763 în ceea ce privește Hansol. La 11 iunie 2020, Comisia a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului (cauza C-260/20 P). La 12 mai 2022, Curtea de Justiție a respins recursul.

(3)

Tribunalul a constatat că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a stabilit valoarea normală pentru cel puțin un tip de produs vândut de Hansol Artone Paper Co. Ltd. (denumită în continuare „Artone”). În absența vânzărilor interne ale tipului de produs respectiv, Comisia a construit valoarea normală pentru Artone pe baza costului de producție al Artone în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază. Întrucât Hansol Paper Co. Ltd. (denumită în continuare „Hansol Paper”) a realizat vânzări interne reprezentative ale acestui tip de produs în cadrul operațiunilor comerciale normale, Tribunalul a constatat că Comisia ar fi trebuit să utilizeze ca valoare normală prețul de vânzare pe piața internă al părții respective, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(4)

Tribunalul a constatat, de asemenea, că Comisia săvârșise o eroare vădită de apreciere în ponderarea vânzărilor în Uniune de rulouri jumbo către clienți independenți în raport cu vânzările către întreprinderi prelucrătoare afiliate în vederea transformării în rulouri de mici dimensiuni. Comisia a aplicat o astfel de ponderare pentru a reflecta în mod corespunzător comportamentul global de dumping al Hansol, în timp ce Hansol, la cererea sa, primise o scutire de la completarea chestionarului pentru trei dintre întreprinderile prelucrătoare care îi sunt afiliate. Tribunalul a constatat că, prin faptul că nu a luat în considerare un anumit volum de revânzări ale Schades Nordic, una dintre aceste trei întreprinderi prelucrătoare afiliate din Uniune, Comisia a subestimat ponderea vânzărilor Hansol de rulouri jumbo către clienți independenți care aveau o marjă de dumping semnificativ mai mică decât vânzările sale către întreprinderile prelucrătoare afiliate pentru revânzare sub formă de rulouri de mici dimensiuni către comercianți independenți. Prin urmare, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, deoarece calculele efectuate de Comisie nu au reflectat amploarea completă a dumpingului practicat de Hansol.

(5)

În cele din urmă, Tribunalul a constatat că eroarea de ponderare descrisă în considerentul 4 a afectat, de asemenea, calculul subcotării și al marjei de prejudiciu, întrucât Comisia a utilizat aceeași ponderare pentru aceste calcule. Prin urmare, s-a constatat că Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

(6)

Aceste constatări au fost confirmate de Curtea de Justiție (5).

(7)

În conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), instituțiile Uniunii sunt obligate să ia măsurile impuse de executarea hotărârilor instanțelor Uniunii. În caz de anulare a unui act adoptat de instituțiile Uniunii în contextul unei proceduri administrative, cum ar fi, în cazul de față, investigația antidumping, executarea hotărârii Tribunalului constă în înlocuirea actului anulat cu un nou act, prin care este eliminată ilegalitatea identificată de către Tribunal (6).

(8)

În conformitate cu jurisprudența Tribunalului și a Curții de Justiție, procedura de înlocuire a unui act anulat poate fi reluată chiar din punctul în care a intervenit ilegalitatea (7). Aceasta implică, în special, faptul că, într-o situație în care este anulat un act care încheie o procedură administrativă, anularea respectivă nu afectează neapărat actele pregătitoare, cum ar fi deschiderea procedurii antidumping. De exemplu, în cazul în care un regulament de instituire a unor măsuri antidumping definitive este anulat, procedura rămâne deschisă, deoarece numai actul de încheiere a procedurii a dispărut din ordinea juridică a Uniunii (8), cu excepția cazului în care ilegalitatea s-a produs în etapa de deschidere. Reluarea procedurii administrative prin reinstituirea de taxe antidumping asupra importurilor care au fost efectuate în perioada de aplicare a regulamentului anulat nu poate fi considerată contrară principiului neretroactivității (9).

(9)

În cazul de față, Tribunalul a anulat regulamentul în speță în ceea ce privește Hansol pentru motivele menționate în considerentele 3-5.

(10)

Rămân complet valabile constatările din cadrul regulamentului în speță care nu au fost contestate sau care au fost contestate dar respinse de Tribunal sau care nu au fost examinate de Tribunal și, prin urmare, nu au dus la anularea regulamentului în speță (10).

(11)

În urma hotărârii Curții de Justiție în cauza C-260/20 P, Comisia a decis să redeschidă parțial investigația antidumping privind importurile de anumite tipuri de hârtie termică subțire care au condus la adoptarea regulamentului în speță și să reia investigația din punctul în care au apărut neregulile. Un aviz (denumit în continuare „avizul de redeschidere”) a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 30 iunie 2022 (11). Domeniul de aplicare al redeschiderii a fost limitat la punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în ceea ce privește Hansol.

(12)

În același timp, Comisia a decis să supună înregistrării importurile de anumite tipuri de hârtie termică subțire originară din Republica Coreea și produsă de Hansol și a solicitat autorităților vamale naționale să aștepte publicarea regulamentului de punere în aplicare relevant al Comisiei de reinstituire a taxelor înainte de a decide cu privire la eventualele cereri de rambursare și de remitere a taxelor antidumping în ceea ce privește importurile de produse fabricate de Hansol (12) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”).

(13)

Comisia a informat părțile interesate cu privire la redeschiderea procedurii și le-a invitat să prezinte observații.

(14)

Comisia a primit observații din partea Hansol și a Asociației europene a hârtiei termice (European Thermal Paper Association – ETPA) și a membrilor săi.

(15)

Hansol a remarcat că, în regulamentul de înregistrare, Comisia s-a bazat pe hotărârile Tribunalului în cauzele T-440/20 și T-441/20 („hotărârile Jindal Saw”) (13) pentru a concluziona că înregistrarea este un instrument care permite aplicarea ulterioară a măsurilor împotriva importurilor de la data înregistrării. Hansol a susținut că aceste hotărâri nu erau încă definitive și că nu se aplicau situației de față, întrucât, în cauza T-383/17, Tribunalul a declarat că regulamentul era nelegal, în timp ce în cauzele T-440/20 și T-441/20 nu făcuse o astfel de declarație. Hansol a susținut, de asemenea, că, în cauza Jindal Saw, societatea vizată, Jindal Saw, era unul dintre mai mulți producători-exportatori și erau mai multe țări în cauză, în timp ce, în cazul de față, Hansol este singurul producător-exportator, care se referă la o singură țară, Coreea. Pe această bază, Hansol a susținut că, prin urmare, Comisia nu se poate baza pe hotărârile Jindal Saw pentru a percepe retroactiv datoriile finale aferente plății taxelor antidumping la importurile produsului în cauză fabricat de Hansol.

(16)

În ceea ce privește faptul că hotărârile în cauzele Jindal Saw pot fi încă atacate, ETPA a susținut că aceste hotărâri reflectă jurisprudența consacrată de mult timp. ETPA a contestat, de asemenea, diferențele invocate de Hansol între hotărârile în cauzele Jindal Saw și hotărârea în cauza T-383/17, întrucât, în dispozitivul hotărârilor în cauzele T-300/16 și T-301/16 (cauzele anterioare T-440/20 și T-441/20 prin care au fost anulate regulamentele inițiale referitoare la Jindal Saw), la fel ca în cauza T-383/17, Tribunalul a anulat în totalitate regulamentul atacat, în măsura în care îl privește pe reclamant. Potrivit ETPA, faptul că hotărârea a anulat regulamentul în speță numai pentru Hansol implică, de asemenea, faptul că, contrar celor susținute de Hansol, regulamentul face încă parte din ordinea juridică a Uniunii.

(17)

În această privință, Comisia a observat că faptul că hotărârea în cauza T-440/20 nu era încă definitivă la momentul publicării regulamentului de înregistrare nu înseamnă că înregistrarea nu era posibilă în acest caz. În cauza respectivă, Tribunalul a aprobat practica Comisiei de a înregistra importurile atunci când pune în aplicare hotărârile, susținând faptul că, într-adevăr, Comisia poate înregistra importurile în astfel de situații. Tribunalul a afirmat că articolul 14 din regulamentul de bază, care împuternicește Comisia să solicite autorităților naționale să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile, are o aplicabilitate generală. În special, Tribunalul a arătat că „articolul 14 alineatul (5) din acest regulament nu este supus niciunei restricții în ceea ce privește împrejurările în care Comisia este abilitată să solicite autorităților vamale naționale înregistrarea mărfurilor”. În plus, Tribunalul a precizat că „privarea Comisiei de dreptul de a recurge la înregistrare în cadrul unei proceduri de reinstituire a unei taxe antidumping definitive este de natură să submineze eficacitatea regulamentelor care pot conduce la o astfel de reinstituire”. În orice caz, hotărârea a rămas definitivă între timp. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(18)

În ceea ce privește afirmația Hansol potrivit căreia regulamentul în speță nu mai este valabil întrucât Hansol, societatea pentru care regulamentul a fost anulat, era singurul producător-exportator vizat de regulamentul respectiv, Comisia a observat că, fără a aborda aspectul relevanței juridice a afirmației, afirmația este incorectă din punct de vedere faptic. Într-adevăr, faptul că nu a fost identificat niciun alt producător din Republica Coreea care să fi exportat către Uniune în perioada de investigație nu înseamnă că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/763 se aplică numai Hansol. Într-adevăr, în regulamentul în speță, Comisia a instituit taxe și asupra altor producători-exportatori prin intermediul taxei reziduale (14). În plus, Tribunalul a anulat regulamentul în speță numai „în ceea ce privește Hansol Paper Co. Ltd.”. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(19)

Hansol și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la faptul că este posibil ca Comisia să nu înțeleagă corect cum să corecteze problema ponderării. Hansol a susținut că, potrivit hotărârii Tribunalului, procentul care reprezintă revânzările de rulouri jumbo de către Schades Ltd. din totalul vânzărilor de rulouri jumbo efectuate de Hansol Paper, Artone și de comerciantul său afiliat Hansol Europe către comerciantul său afiliat Schades Ltd., ar trebui să se aplice cantității de vânzări de rulouri jumbo către întreprinderile prelucrătoare afiliate acestuia (Schades Nordic, Heipa și R+S) pentru revânzări. Cantitatea rezultată ar trebui adăugată la cantitatea vânzărilor de rulouri jumbo (directe și indirecte) utilizate pentru calcularea marjei de dumping și dedusă din cantitatea vânzărilor de rulouri jumbo către Schades Nordic, Heipa și R+S pentru transformare. Pe această bază, Hansol a furnizat o recalculare a ponderării între vânzările directe și indirecte de rulouri jumbo către clienți independenți și vânzările către prelucrători afiliați pentru revânzări sub formă de rulouri de mici dimensiuni către clienți independenți. ETPA a subliniat că, în cursul investigației, pe lângă Schades Ltd., singura întreprindere prelucrătoare afiliată grupului Hansol care a revândut, de asemenea, rulouri jumbo a fost Schades Nordic și că, prin urmare, chiar luând în considerare doar acest motiv, o astfel de abordare nu ar fi în conformitate cu elementele de probă aflate la dispoziția Comisiei. Acesta a subliniat, de asemenea, că, deși Tribunalul a identificat anumite erori în abordarea adoptată de Comisie în cadrul investigației inițiale, acesta nu a impus o abordare pentru un calcul revizuit al ponderării și a clarificat faptul că este de competența Comisiei să decidă ce măsuri sunt adecvate pentru a asigura respectarea hotărârii.

(20)

În ceea ce privește acest aspect, Comisia a observat că metoda propusă de Hansol este fundamental diferită de metoda utilizată de Comisie în calculul dumpingului pentru regulamentul în speță. În acest calcul de stabilire a marjelor Hansol, Comisia a cuantificat vânzările directe și indirecte totale de rulouri jumbo către clienți neafiliați efectuate de grupul Hansol în ansamblu, astfel cum au fost raportate în răspunsurile la chestionar ale diferitelor entități din grup în tabelele lor de vânzări. Pe această bază, Comisia a stabilit greutatea aferentă acestor vânzări în comparație cu greutatea rulourilor jumbo destinate transformării în rulouri de mici dimensiuni. Propunerea Hansol de a aplica ponderea calculată a revânzărilor de rulouri jumbo de către Schades Ltd. în comparație cu volumele totale de achiziții ale Schades Ltd în cazul celorlalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate este o metodă fundamental diferită și mai puțin precisă, având în vedere volumul revânzărilor de rulouri jumbo ale celor trei întreprinderi prelucrătoare afiliate care nu au răspuns la chestionar, astfel cum a raportat Hansol în cursul procedurii.

(21)

Comisia a clarificat, de asemenea, că, deși Tribunalul a constatat că Comisia a săvârșit o eroare prin neincluderea în calcul a volumelor revânzărilor de rulouri jumbo raportate în cadrul procedurii de către Schades Nordic (15), acesta nu a descalificat metodologia Comisiei ca atare. Prin urmare, Comisia a respectat cu strictețe hotărârea Tribunalului, menținând neschimbată metodologia de stabilire a greutății respective, cu excepția faptului că a adăugat volumele de rulouri jumbo vândute de Schades Nordic, Heipa și R+S, astfel cum a solicitat Tribunalul. Acest calcul a fost explicat în detaliu în comunicarea limitată specifică societății.

(22)

Pentru două tipuri de produse exportate către Uniune de Artone, la calcularea dumpingului, Comisia a construit valoarea normală în absența unor vânzări interne reprezentative ale părții respective. La punctul 148 și la punctele 152-158 din hotărârea în cauza T-383/17 și la punctele 79 și 85 din hotărârea în cauza C-260/20 P, instanțele Uniunii au constatat că, în conformitate atât cu formularea, cât și cu structura articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază, prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în cadrul operațiunilor comerciale normale este cel care trebuie luat în considerare în mod prioritar pentru a stabili valoarea normală. În cazul în care exportatorul nu vinde produsul similar pe piața internă, valoarea normală se stabilește cu prioritate pe baza prețurilor altor vânzători sau producători, și nu pe baza costurilor de producție ale societății în cauză.

(23)

Unul dintre cele două tipuri de produse menționate în considerentul 22 a fost, într-adevăr, vândut pe piața internă în cantități reprezentative și în cadrul operațiunilor comerciale normale de către societatea afiliată Hansol Paper și, prin urmare, Tribunalul a constatat că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază în contextul calculării valorii normale a Artone.

(24)

Astfel, Comisia a revizuit calculul valorii normale pentru acest tip de produs înlocuind valoarea normală construită de Artone cu valoarea normală aferentă societății Hansol Paper în ceea ce privește acest tip de produs.

(25)

Nici celălalt tip de produs exportat de Artone pentru care a fost construită valoarea normală nu a înregistrat vânzări interne reprezentative ale Hansol Paper. Într-adevăr, volumul vânzărilor pe piața internă ale Hansol Paper a scăzut cu mult sub pragul de 5 % prevăzut la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. În consecință și în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a tipului de produs respectiv a fost, de asemenea, construită pentru Hansol Paper. În absența unor prețuri de vânzare reprezentative în cadrul operațiunilor comerciale normale ale altor vânzători sau producători din țara exportatoare, construirea valorii normale a Artone pentru acest tip de produs a fost, prin urmare, menținută.

(26)

În cadrul investigației care a condus la adoptarea regulamentului în speță, Comisia a primit răspunsuri la chestionar din partea Hansol, Artone, Hansol Europe (un comerciant afiliat din Uniune) și Schades UK Ltd., un comerciant afiliat/întreprindere prelucrătoare afiliată situat(ă) în Uniune. Trei întreprinderi prelucrătoare situate în Uniune și afiliate grupului Hansol, și anume Schades Nordic, Heipa și R+S, au solicitat o scutire de la completarea chestionarului pentru societățile afiliate producătorului-exportator (anexa I la chestionar). Aceste părți au prelucrat produsul în cauză pentru a fi revândut, în rulouri de mici dimensiuni, unor clienți independenți. Comisia a acceptat cererea lor de scutire, care s-a bazat pe absența sau volumul limitat al vânzărilor produsului în cauză de către aceste părți.

(27)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, Comisia este obligată să ia în considerare toate tranzacțiile de export către Uniune atunci când calculează marja de dumping. Pentru a include în calculul dumpingului volumul semnificativ de vânzări ale grupului Hansol către întreprinderile prelucrătoare afiliate care fuseseră scutite de obligația de a completa un chestionar, Comisia a extins rezultatele calculului dumpingului prin aplicarea unei ponderări a marjelor de dumping calculate pe baza răspunsurilor verificate la chestionar ale Hansol Paper, Artone, Hansol Europe și Schades UK Ltd. În acest scop, Comisia a atribuit o pondere cuprinsă între 15 % și 25 % marjei de dumping stabilite pentru vânzările directe și vânzările produsului în cauză prin intermediul unor societăți afiliate și o pondere cuprinsă între 75 % și 85 % marjei de dumping stabilite pentru vânzările către întreprinderi prelucrătoare afiliate în vederea revânzării sub formă de rulouri de mici dimensiuni către părți neafiliate (16).

(28)

Prin urmare, Tribunalul și Curtea de Justiție au constatat că Comisia încălcase articolul 2 alineatul (11) și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Acestea au constatat că ponderarea utilizată era afectată de o eroare vădită, întrucât un anumit volum de produs în cauză revândut de Schades Nordic a fost neglijat. Prin urmare, volumul vânzărilor directe și indirecte ale produsului în cauză a fost subestimat în calculul ponderării și, în consecință, amploarea totală a dumpingului nu a fost reflectată în calcule (17).

(29)

Având în vedere constatările instanțelor Uniunii, astfel cum sunt rezumate în considerentul 28, Comisia a revizuit calculul ponderării. Comisia a făcut acest lucru adăugând la volumul vânzărilor directe și indirecte ale produsului în cauză utilizat pentru calculul respectiv, volumul revânzărilor de rulouri jumbo ale societății Hansol prin Schades Nordic, astfel cum a fost raportat de Hansol în cursul investigației. Ponderea vânzărilor directe și indirecte ale Hansol de produs în cauză în comparație cu vânzările sale totale către Uniune a crescut, în consecință, cu 0,7 puncte procentuale, în timp ce ponderea vânzărilor sale către întreprinderi prelucrătoare afiliate pentru revânzarea sub formă de rulouri de mici dimensiuni către părți neafiliate a scăzut cu același procent.

(30)

Comisia a recalculat marja de dumping pentru Hansol, înlocuind valoarea normală construită a unui tip de produs vândut de Artone cu o valoare normală bazată pe prețul de vânzare pe piața internă al acelui tip de produs obținut de Hansol Paper, astfel cum se explică în considerentul 24, și revizuind ponderarea marjelor de dumping stabilite pentru cele două tipuri de vânzări, astfel cum se explică în considerentul 29.

(31)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată definitivă revizuită a grupului Hansol, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a fost redusă de la 10,3 % la 10,2 %.

(32)

În regulamentul în speță, aceeași ponderare care fusese aplicată marjelor de dumping pentru vânzările directe și indirecte ale produsului în cauză, pe de o parte, și pentru vânzările către întreprinderi prelucrătoare afiliate în vederea revânzării ca rulouri de mici dimensiuni către părți neafiliate, pe de altă parte, a fost aplicată și pentru calcularea marjei de subcotare a Hansol.

(33)

Instanțele Uniunii au constatat că eroarea care afectează calcularea ponderii vânzărilor a afectat, de asemenea, calcularea subcotării prețurilor și evaluarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra produselor similare ale industriei Uniunii (18).

(34)

În ceea ce privește calcularea subcotării, Comisia a pus în aplicare hotărârea Curții de Justiție prin aplicarea ratelor de ponderare revizuite, astfel cum se explică în considerentul 29, și la marjele de subcotare pentru vânzările directe și indirecte ale produsului în cauză, pe de o parte, și pentru vânzările către întreprinderi prelucrătoare afiliate în vederea revânzării ca rulouri de mici dimensiuni către părți neafiliate, pe de altă parte.

(35)

Rezultatul comparației, exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, în cursul perioadei de investigație, a arătat că marja medie ponderată de subcotare a fost de 9,3 %.

(36)

Marja de subcotare constatată în cursul investigației care a condus la adoptarea regulamentului în speță a fost de 9,4 %. Având în vedere diferența nesemnificativă dintre marja respectivă și marja de subcotare revizuită, Comisia a concluzionat că modificarea respectivă nu justifica reevaluarea prejudiciului sau a analizei legăturii de cauzalitate. Prin urmare, Comisia a confirmat constatările în această privință, astfel cum sunt rezumate în secțiunile 4 și 5 din regulamentul de instituire a măsurilor provizorii (19) și în considerentul 102 din regulamentul în speță.

(37)

La 14 noiembrie 2022, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la constatările de mai sus, pe baza cărora intenționa să propună reinstituirea taxei antidumping la importurile de anumite tipuri de hârtie termică subțire originară din Republica Coreea și fabricată de Hansol și ajustarea taxei reziduale, pe baza datelor colectate și prezentate în legătură cu investigația inițială. În urma comunicării constatărilor finale, au fost primite observații din partea Hansol, ETPA și a Guvernului Republicii Coreea („autoritățile publice coreene”).

(38)

Autoritățile publice coreene și-au exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care Comisia a pus în aplicare hotărârile instanțelor Uniunii, întrucât ele au înțeles că calculele revizuite privind dumpingul nu au rectificat integral erorile identificate în aceste hotărâri. Cu toate acestea, autoritățile publice coreene nu au precizat în continuare în ce sens Comisia ar fi săvârșit o eroare.

(39)

ETPA a sprijinit cu fermitate acțiunile preconizate de Comisie.

(40)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor, Hansol a susținut că Comisia nu a corectat eroarea în ceea ce privește calculul valorii normale. Hansol a susținut, de asemenea, că Comisia nu a rectificat eroarea de ponderare identificată de Tribunal și confirmată de Curtea de Justiție.

(41)

Hansol a susținut că este de acord cu faptul că Comisia a pus în aplicare hotărârile instanțelor Uniunii prin utilizarea, pentru comparația cu prețul de export al Artone, a prețului de vânzare pe piața internă practicat de Hansol Paper pentru un tip de produs pe care partea respectivă l-a vândut pe piața internă în cantități reprezentative și în cadrul operațiunilor comerciale normale (a se vedea considerentele 23 și 24). Cu toate acestea, Hansol nu a fost de acord cu faptul că, astfel cum se explică în considerentul 25, Comisia nu a făcut acest lucru pentru un alt tip de produs care nu a fost vândut pe piața internă de Artone.

(42)

Hansol a susținut că, cu toate acestea, Comisia ar fi trebuit să utilizeze prețurile de vânzare ale acestui tip de produs practicate de Hansol Paper, denumit în continuare și „tipul de produs X” (numărul real al tipului de produs este confidențial). Acesta a susținut că Tribunalul a hotărât că Comisia ar trebui să utilizeze „cu prioritate” prețurile de vânzare ale altor părți, dacă acestea sunt disponibile. În acest sens, acesta a susținut că vânzările interne ale Hansol ale tipului de produs X au fost toate profitabile și, prin urmare, valoarea normală construită de Hansol Paper pentru acel tip de produs a fost egală cu o valoare normală bazată pe prețurile de vânzare. Valoarea normală construită fiind egală cu prețul de vânzare, Hansol a susținut că Comisia avea obligația de a utiliza prețul de vânzare practicat de Hansol Paper.

(43)

Comisia nu a fost de acord. În primul rând, ea a clarificat faptul că Tribunalul a confirmat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul de bază, în cazul în care nu există vânzări ale produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau acestea sunt insuficiente, Comisia derogă de la principiul utilizării prețurilor de vânzare pentru a stabili valoarea normală și stabilește valoarea normală pe baza prețurilor altor vânzători sau producători sau, în cazul în care acestea nu sunt disponibile, calculează valoarea normală pe baza costului de producție. Acesta a precizat, la punctul 150 din hotărârea în cauza T-383/17, că o insuficiență a vânzărilor corespunde situației în care vânzările produsului similar în țara exportatoare constituie mai puțin de 5 % din volumul vânzărilor produsului în cauză către Uniune. Prin urmare, Tribunalul a confirmat că, în acest scenariu, Comisia nu va utiliza prețurile de vânzare pe piața internă (20). În acest caz, volumul vânzărilor interne ale Hansol Paper pentru tipul de produs X a reprezentat mai puțin de 1 % din vânzările acelui tip de produs către Uniune, ceea ce este cu mult sub pragul de 5 % menționat la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază și, prin urmare, valoarea sa normală pentru tipul de produs respectiv a fost construită de Comisie. De asemenea, acesta a reamintit că, în cursul investigației, Hansol nu a susținut niciodată că Comisia nu ar fi trebuit să construiască valoarea normală a acestui tip de produs pentru Hansol Paper. În absența oricărui alt producător cooperant, întrucât Comisia a construit valoarea normală a tipului de produs X pentru Hansol Paper, astfel cum s-a explicat mai sus și prin urmare, nu a fost disponibil niciun preț de vânzare intern alternativ pentru tipul de produs respectiv, Comisia a construit valoarea normală a tipului de produs X pentru Artone.

(44)

În al doilea rând, simplul fapt că valoarea normală construită a unui anumit tip de produs este identică cu prețul de vânzare al acestuia nu înseamnă că această valoare este bazată pe prețurile de vânzare. O valoare normală stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază este o valoare normală construită. Prin urmare, în scopul calculării dumpingului, această valoare normală construită nu poate fi utilizată pentru o comparație cu prețurile de export ale altor părți, deoarece nu există nicio dispoziție în acest sens în regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația Hansol potrivit căreia hotărârile instanțelor Uniunii au obligat Comisia să utilizeze prețul de vânzare pe piața internă practicat de Hansol Paper pentru calculul dumpingului exercitat de Artone pentru respectivul tip de produs a fost respinsă.

(45)

Hansol a susținut, de asemenea, că Comisia nu a înțeles în mod corect metoda pe care ar trebui să o adopte pentru a corecta eroarea de ponderare. Acesta a invocat punctul 86 din hotărârea pronunțată în cauza T-383/17 și punctul 64 din hotărârea în cauza C-260/20 P pentru a susține că Comisia ar fi trebuit să reflecte proporția vânzărilor Schades UK Ltd. fără transformare în vânzările Hansol către ceilalți comercianți afiliați ai acestuia în loc să adauge volumul vânzărilor Schades Nordic fără transformare în vânzările directe și indirecte ale Hansol către clienți independenți. Hansol a afirmat, de asemenea, că, în cazul în care Tribunalul ar fi luat în considerare că Comisia va rectifica eroarea de ponderare, astfel cum se explică în considerentul 29, acesta, având în vedere impactul limitat, nu ar fi ajuns la concluzia că eroarea de ponderare ar fi putut afecta calculul subcotării prețurilor și evaluarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra produselor similare ale industriei Uniunii.

(46)

Ca observație preliminară, afirmația Hansol sugerează că Comisia a utilizat eșantionarea, și anume că a aplicat articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când a decis să utilizeze datele Schades UK Ltd. pentru a calcula marja de dumping pentru vânzările produsului în cauză către întreprinderi prelucrătoare afiliate. Comisia a observat că, la punctele 63-69 din hotărârea pronunțată în cauza T-383/17, Tribunalul a respins aceeași afirmație. Într-adevăr, Comisia a decis să calculeze marja de dumping pentru vânzările Hansol către celelalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate pe baza datelor privind prețurile de export furnizate de Schades UK Ltd, deoarece s-a considerat că aceasta este cea mai în măsură să furnizeze cele mai exacte cifre cu privire la majoritatea vânzărilor grupului Hansol către întreprinderi prelucrătoare afiliate din Uniune în vederea revânzării ulterioare ca rulouri de mici dimensiuni către clienți neafiliați (21). În scopul calculării dumpingului exercitat de grupul Hansol, Comisia a considerat că Schades UK Ltd. era singura întreprindere prelucrătoare afiliată grupului Hansol care a revândut produsul în cauză unor clienți independenți. Această concluzie a fost considerată incorectă de către instanțele Uniunii, având în vedere elementele de probă disponibile la dosar în ceea ce privește Schades Nordic.

(47)

Într-adevăr, Comisia a observat că Hansol, în cadrul investigației inițiale, a raportat Comisiei că Schades Nordic a revândut [170-190] de tone către clienți independenți fără transformare. De asemenea, acesta a raportat că celelalte două întreprinderi prelucrătoare afiliate care au beneficiat de scutire, Heipa și R+S, nu au avut revânzări fără transformare (22). Hansol nu a furnizat nicio dovadă a vânzărilor de rulouri jumbo de către Heipa sau R+S. Prin urmare, afirmația Hansol a fost în contradicție directă cu informațiile pe care le-a furnizat în cursul investigației.

(48)

În hotărârea pronunțată în cauza C-260/20 P, Curtea de Justiție a afirmat în mod clar că Comisia nu poate exclude informațiile furnizate de părțile interesate pentru simplul motiv că acestea au fost furnizate altfel decât răspunzând la chestionarul antidumping (23). După redeschiderea investigației, Comisia s-a conformat acestei hotărâri, întrucât a preluat informațiile furnizate de Hansol, în cadrul investigației, cu privire la revânzările de rulouri jumbo de către Schades Nordic, Heipa și R+S. Întrucât Hansol a raportat că Heipa și R+S nu au revânzări ale produsului în cauză, nu a fost necesară nicio corecție în ceea ce privește volumele stabilite pentru aceste părți.

(49)

În plus, Hansol și-a întemeiat afirmația potrivit căreia Comisia ar trebui să aplice proporția vânzărilor Schades UK Ltd., fără transformare, celorlalți trei comercianți afiliați ai Hansol, în special pe textul de la punctul 86 din hotărârea pronunțată în cauza T-383/17, care prevede: „[…] ar trebui reținut faptul că Comisia a decis să utilizeze datele Schades (UK Ltd’s) pentru a calcula marja de dumping cu privire la vânzările efectuate de reclamant către celelalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate. […]”. În acest sens, instanța a făcut trimitere și la afirmația Curții de Justiție de la punctul 64 din hotărârea pronunțată în cauza C-260/20 P, după cum urmează: „Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 85 și 86 din hotărârea atacată, Comisia decisese să utilizeze datele Schades (UK Ltd) pentru a calcula marja de dumping a vânzărilor Hansol către celelalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate. […] Ținând seama de faptul că Comisia cunoștea că Schades (Nordic) revânduse anumite cantități din produsul în cauză unor clienți independenți fără transformare, Tribunalul a apreciat că ea ar fi trebuit să reflecte această situație la nivelul vânzărilor produselor în cauză către celelalte întreprinderi prelucrătoare afiliate. […]”.

(50)

Comisia a considerat că Hansol a interpretat în mod eronat declarațiile instanțelor Uniunii. Într-adevăr, datele Schades UK Ltd au fost utilizate pentru a calcula marja de dumping pentru vânzările Hansol către celelalte trei întreprinderi prelucrătoare afiliate, întrucât marja de dumping stabilită pentru vânzările Schades UK Ltd. de rulouri jumbo transformate în rulouri de mici dimensiuni a fost aplicată volumelor de rulouri de origine coreeană destinate transformării care fuseseră vândute acestor trei întreprinderi prelucrătoare afiliate. Cu toate acestea, la punctul 64, Curtea de Justiție a observat că caracterul reprezentativ al datelor societății Schades UK Ltd. „nu exclude nicidecum afectarea de erori a calculului întemeiat pe aceste date, ținând seama de neluarea în considerare a tuturor datelor pertinente în această privință”. Cu alte cuvinte, Curtea de Justiție a constatat că utilizarea Schades UK Ltd. pentru a reprezenta vânzările Hansol către celelalte întreprinderi prelucrătoare afiliate nu implica faptul că Comisia ar putea să nu țină seama de elementele de probă din dosar în ceea ce privește vânzările de rulouri jumbo către clienți independenți raportate de Schades Nordic. Curtea nu a impus Comisiei să reflecte sau să extindă aceeași proporție a vânzărilor Schades Ltd fără transformare în vânzările Hansol către ceilalți comercianți afiliați ai acestuia. Acest lucru ar contrazice elementele de probă din dosar, care nu au fost contestate de Hansol. Prin redeschiderea investigației și spre deosebire modul în care procedase anterior, Comisia a luat în considerare pe deplin cantitățile de rulouri jumbo vândute întreprinderilor prelucrătoare afiliate Hansol din Uniune care au revândut rulouri jumbo fără transformare.

(51)

În ceea ce privește cele [170-190] de tone de revânzări ale produsului în cauză către clienți independenți de către Schades Nordic, Tribunalul și Curtea de Justiție stabiliseră că este vorba de o eroare, deoarece aceste revânzări, care au fost raportate de Hansol în cadrul procedurii prin alte mijloace decât prin intermediul unui răspuns la chestionar, nu au fost luate în considerare de către Comisie. Așa cum se explică în considerentul 29, acest lucru a fost corectat adăugând la volumul vânzărilor directe și indirecte ale produsului în cauză volumul revânzărilor de rulouri jumbo ale grupului Hansol efectuate prin intermediul Schades Nordic, astfel cum a fost raportat de Hansol în cursul investigației. Nu au fost necesare ajustări suplimentare, întrucât Hansol a raportat că întreprinderile prelucrătoare Heipa și R+S nu efectuaseră nicio revânzare a produsului în cauză către clienți independenți.

(52)

În cele din urmă, Comisia a respins afirmația conform căreia faptul că corecția efectuată de Comisie are doar un impact redus asupra marjei de subcotare și nu are niciun impact asupra analizei prejudiciului și a legăturii de cauzalitate ar demonstra că Comisia a înțeles greșit hotărârile instanțelor Uniunii. În hotărârea Tribunalului se afirmă că „nu se poate exclude” faptul că eroarea Comisiei ar fi putut avea un impact și nu că a avut un impact asupra analizei prejudiciului și a legăturii de cauzalitate (24). În aceeași ordine de idei, Curtea de Justiție a constatat la punctul 62: „Faptul că, având în vedere datele menționate, era posibil cel puțin ca Comisia să fi atribuit o pondere prea mare vânzărilor către întreprinderile prelucrătoare afiliate pentru transformarea în rulouri de mici dimensiuni crescând astfel dumpingul real practicat de Hansol era suficient pentru a repune în discuție fiabilitatea și caracterul obiectiv al aprecierii de către Comisie a dumpingului practicat de Hansol”. Prin urmare, faptul că corectarea ponderării a avut un impact redus asupra subcotării revizuite nu demonstrează nimic altceva decât că eroarea identificată de Tribunal era nesemnificativă. Afirmația a fost deci respinsă.

(53)

Eroarea identificată de Tribunal și confirmată de Curtea de Justiție cu privire la ponderarea vânzărilor a afectat, de asemenea, calculul marjei de prejudiciu. Comisia a pus în aplicare hotărârile instanțelor Uniunii prin aplicarea ratelor de ponderare revizuite, astfel cum se explică în considerentul 29, și la marjele de prejudiciu pentru vânzările directe și indirecte ale produsului în cauză, pe de o parte, și pentru vânzările către întreprinderi prelucrătoare afiliate în vederea revânzării ca rulouri de mici dimensiuni către părți neafiliate, pe de altă parte.

(54)

Rezultatul comparației a condus la o marjă de prejudiciu pentru Hansol de 36,9 %, în timp ce marja de prejudiciu stabilită în cursul investigației care a condus la adoptarea regulamentului în speță a fost de 37 % (25). Având în vedere că marja de dumping reinstituită este mai mică decât marja de prejudiciu, în conformitate cu normele aplicabile, nivelul taxei antidumping trebuie să fie stabilit la același nivel cu cel al marjei de dumping. În consecință, nivelul taxei antidumping reinstituite pentru Hansol este de 10,2 %.

(55)

Comisia a reamintit că taxa antidumping a fost instituită ca o sumă fixă în euro pe tonă netă. Nivelul taxei definitive revizuite de 10,2 % reprezintă un nivel al taxei fixe de 103,16 EUR pe tonă net.

(56)

Comisia a reamintit, de asemenea, că nivelul de cooperare în acest caz a fost ridicat, întrucât importurile Hansol au constituit totalul exporturilor către Uniune în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, taxa antidumping reziduală a fost stabilită la nivelul societății cooperante. În consecință, nivelul taxei definitive reziduale, aplicabil tuturor celorlalte societăți, a fost revizuit la un nivel fix al taxei de 103,16 EUR pe tonă netă.

(57)

Nivelul revizuit al taxei antidumping se aplică fără întrerupere de la intrarea în vigoare a regulamentului în speță (și anume, începând cu 4 mai 2017). Autorităților vamale le revine sarcina de a percepe suma corespunzătoare la importurile privind produsele societății Hansol și de a rambursa orice sumă percepută în plus până în prezent în conformitate cu legislația vamală aplicabilă.

(58)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (26), în cazul rambursării unei sume ca urmare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dobânda care trebuie plătită ar trebui să fie rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(59)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a considerat oportun să reinstituie taxa antidumping definitivă la importurile de anumite tipuri de hârtie termică subțire cu o greutate de maximum 65 g/m2, în rulouri cu o lățime de minimum 20 cm, cu o greutate a ruloului (inclusiv hârtia) de minimum 50 kg și cu un diametru al ruloului (inclusiv hârtia) de minimum 40 cm („rulouri jumbo”), cu sau fără un strat de bază pe una sau pe ambele fețe, acoperită cu o substanță termosensibilă pe una sau pe ambele fețe și cu sau fără un strat de suprafață, încadrată în prezent la codurile NC ex 4809 90 00, ex 4811 90 00, ex 4816 90 00 și ex 4823 90 85 (coduri TARIC: 4809900010, 4811900010, 4816900010, 4823908520), originară din Republica Coreea la o taxă vamală fixă de 103,16 EUR pe tonă.

(60)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

(1)

Pesta porcină africană este o boală infecțioasă virală care afectează populațiile de porcine deținute și sălbatice și care poate avea un impact puternic asupra populațiilor de animale în cauză și asupra rentabilității creșterii porcinelor, cauzând perturbări ale circulației transporturilor acestor animale și a produselor obținute de la acestea în interiorul Uniunii, precum și ale exporturilor către țări terțe.

(2)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește un cadru legislativ pentru prevenirea și controlul bolilor care sunt transmisibile la animale sau la oameni. Pesta porcină africană se încadrează în definiția unei boli listate în respectivul regulament și face obiectul normelor de prevenire și de control al bolilor prevăzute în el. În plus, conform anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (2), pesta porcină africană este listată ca boală de categoria A, D și E care afectează speciile din familia Suidae, în timp ce Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei (3) completează normele pentru controlul bolilor de categoria A, B și C prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 cu măsuri de control al pestei porcine africane.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește normele de sănătate animală aplicabile subproduselor de origine animală cu scopul de a preveni și a reduce la minimum riscurile pe care aceste subproduse le pot genera pentru sănătatea animală. În plus, Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (5) stabilește anumite norme sanitar-veterinare vizând subprodusele de origine animală care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1069/2009, inclusiv norme privind cerințele de certificare pentru circulația transporturilor acestor subproduse în interiorul Uniunii. Respectivele regulamente nu cuprind toate detaliile și aspectele specifice în ceea ce privește riscul de răspândire a pestei porcine africane prin intermediul subproduselor de origine animală obținute de la porcine deținute în zone de restricții II și III și al subproduselor de origine animală obținute de la porcine sălbatice din zone de restricții I, II și III. Prin urmare, este adecvat ca prin prezentul regulament să se stabilească măsuri speciale de control al pestei porcine africane cu privire la respectivele subproduse de origine animală și la circulația transporturilor de astfel de subproduse de origine animală provenite din zonele de restricții I, II și III.

(4)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 al Comisiei (6) a fost adoptat în cadrul Regulamentului (UE) 2016/429 și stabilește măsuri speciale de control al pestei porcine africane care trebuie aplicate într-o perioadă limitată de timp de către statele membre menționate în anexa sa I, în zonele de restricții I, II și III, astfel cum sunt menționate în anexa respectivă. Normele prevăzute în regulamentul de punere în aplicare respectiv au fost aliniate, pe cât posibil, la standardele internaționale, precum cele prevăzute la capitolul 15.1 „Infecția cu virusul pestei porcine africane” din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (7) (codul OMSA).

(5)

Este necesar ca prezentul regulament să prevadă și o metodă de regionalizare, care să se aplice în plus față de măsurile de control al bolilor prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/687, precum și să listeze zonele de restricții din statele membre afectate de focare de pestă porcină africană sau expuse riscului să fie afectate din cauza apropierii lor de astfel de focare (statele membre în cauză). Este necesar ca respectivele zone de restricții să fie diferențiate în funcție de situația epidemiologică a pestei porcine africane și de nivelul de risc și să fie clasificate ca zone de restricții I, II și III, iar zona de restricții III să cuprindă zonele cu cel mai mare risc de răspândire a acestei boli și cu cea mai dinamică situație a evoluției epidemiologice la porcinele deținute. În plus, este necesar ca respectivele zone de restricții să fie listate în anexa I la prezentul regulament ținând cont de informațiile cu privire la situația epidemiologică furnizate de autoritățile competente din statele membre în cauză, de principiile și criteriile fundamentate științific pentru definirea geografică a regionalizării determinate de pesta porcină africană și de orientările Uniunii cu privire la pesta porcină africană, astfel cum au fost convenite cu statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și disponibile publicului pe site-ul de internet al Comisiei (8), precum și de nivelul riscului de răspândire a pestei porcine africane și de situația epidemiologică generală a pestei porcine africane în statul membru în cauză și în statele membre sau țările terțe învecinate, după caz. În plus, este necesar ca orice modificare ulterioară a limitelor zonelor de restricții I, II și III din anexa I la prezentul regulament să se bazeze pe considerente similare celor utilizate pentru listare și să țină seama de standarde internaționale, precum codul OMSA, prin care se indică absența bolii timp de cel puțin douăsprezece luni în zona respectivă sau într-o țară. În anumite situații, în funcție de justificarea furnizată de autoritatea competentă a statului membru în cauză și de principiile și criteriile fundamentate științific pentru definirea geografică a regionalizării determinate de pesta porcină africană, precum și de orientările disponibile la nivelul Uniunii, este necesar ca această perioadă să fie redusă la trei luni.

(6)

De la data adoptării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/605, situația epidemiologică din Uniune a evoluat, iar statele membre au dobândit experiență și cunoștințe noi cu privire la epidemiologia pestei porcine africane. Prin urmare, este adecvat să se revizuiască și să se adapteze actualele măsuri speciale de control al pestei porcine africane stabilite prin regulamentul de punere în aplicare menționat, ținând cont de aceste evoluții, cu scopul de a preveni răspândirea acestei boli în Uniune. În consecință, este necesar ca măsurile speciale de control al pestei porcine africane prevăzute în prezentul regulament să țină cont de experiența dobândită în urma aplicării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/605.

(7)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 stabilește măsuri speciale de combatere a pestei porcine africane care, în general, se aplică circulației dinspre zonele de restricții I, II și III a transporturilor de porcine deținute în respectivele zone de restricții și de produse obținute de la ele. Totuși, circulația transporturilor de porcine deținute în zone de restricții I, II și III și de produse obținute de la ele în interiorul zonelor de restricții prezintă, de asemenea, riscuri în ceea ce privește răspândirea acestei boli și contribuie la persistența îndelungată a bolii în zonele de restricții respective. Prin urmare, ținând cont de situația epidemiologică a pestei porcine africane în statele membre în cauză, este adecvat să se stabilească interdicții specifice și măsuri de atenuare a riscurilor pentru circulația transporturilor de porcine deținute în interiorul acestor zone de restricții și să se extindă în consecință domeniul de aplicare al actualelor măsuri speciale de control al bolii prevăzute în normele Uniunii.

(8)

În trecut, pentru a asigura o reacție eficace și rapidă la riscuri emergente, cum ar fi confirmarea unui focar de pestă porcină africană într-un stat membru sau într-o zonă anterior indemne de boală, au fost adoptate decizii individuale de punere în aplicare ale Comisiei, după caz, pentru identificarea rapidă la nivelul Uniunii fie a zonei de restricții pentru focarele de pestă porcină africană la porcine deținute, care cuprindea zone de protecție și zone de supraveghere, fie a zonei infectate în cazul unui focar al bolii la porcine sălbatice, astfel cum se prevede în Regulamentul delegat (UE) 2020/687. Pentru a asigura claritatea și transparența normelor Uniunii, este adecvat ca, în urma confirmării unui focar de pestă porcină africană la porcine deținute sau sălbatice într-un stat membru sau într-o zonă anterior indemne de boală, zonele în cauză să fie identificate la nivelul Uniunii ca zone de protecție și zone de supraveghere sau, în cazul porcinelor sălbatice, ca zone infectate și enumerate în anexa II la prezentul regulament, cu precizarea duratei regionalizării respective. Pentru a asigura o continuitate teritorială a zonelor de restricții pentru porcinele deținute sau sălbatice, în situații specifice și ținând cont de evaluarea riscului, după caz, este în plus necesar ca, în urma confirmării unui focar de pestă porcină africană, zonele anterior indemne de boală să poată fi listate ca zone de restricții II sau III în anexa I la prezentul regulament, și nu în anexa sa II.

(9)

Având în vedere evoluția situației epidemiologice a pestei porcine africane la porcinele sălbatice pe teritoriul Uniunii, este necesar ca măsurile speciale de control al bolii, inclusiv derogările relevante, aplicabile zonelor de restricții II prevăzute în prezentul regulament, să se aplice și în zonele infectate listate în anexa II la prezentul regulament, în plus față de măsurile prevăzute la articolele 63-66 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687. Cu toate acestea, din cauza riscului imediat de continuare a răspândirii respectivei boli detectată la porcine sălbatice, este necesar ca circulația transporturilor de porcine deținute și de produse obținute de la acestea, provenind din zonele infectate listate în anexa II la prezentul regulament, către alte state membre și către țări terțe, să nu fie autorizată.

(10)

Articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 prevede o derogare de la cerința privind împrejmuirea cu un gard impenetrabil pentru efectivele de animale în cazul anumitor unități în care sunt ținute porcine deținute pentru o perioadă de trei luni de la confirmarea unui prim focar de pestă porcină africană în statul membru, în anumite condiții. Pentru a ține seama de situația specifică din statele membre care, din motive tehnice sau administrative nu pot construi astfel de împrejmuire impenetrabilă pentru efectivele de animale într-o perioadă scurtă de timp, este adecvat ca prin prezentul regulament să se prevadă prelungirea perioadei la șase luni, cu scopul de a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a normelor speciale de control al pestei porcine africane într-un stat membru sau într-o zonă anterior indemne de boală.

(11)

Articolele 166 și 167 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevăd că transporturile de produse de origine animală provenite de la animale terestre, produse sau prelucrate în unități, în întreprinderi din sectorul alimentar sau în zone care fac obiectul unor măsuri de urgență sau al unor restricții de circulație, trebuie să fie însoțite de certificatele de sănătate animală relevante. Articolul 19 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 stabilește obligațiile operatorilor în materie de certificate de sănătate animală pentru circulația transporturilor de carne proaspătă și de produse din carne, inclusiv membrane naturale, obținute de la porcine din zonele de restricții I, II și III și enumeră transporturile în cazul cărora marca de sănătate sau marca de identificare pot înlocui certificatul de sănătate animală pentru circulația anumitor transporturi dinspre zonele de restricții respective. În vederea asigurării punerii în aplicare a normelor speciale de control al pestei porcine africane, este necesar ca prin prezentul regulament să se stabilească dispoziții adaptate în ceea ce privește lista unităților în cazul cărora autoritatea competentă din statul membru în cauză poate înlocui certificatul de sănătate animală cu marca de sănătate sau cu marca de identificare pentru circulația anumitor transporturi.

(12)

Articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 stabilește interdicții specifice cu privire la circulația transporturilor de materiale germinative obținute de la porcine deținute în zone de restricții II și III, în afara acestor zone de restricții. În plus, articolul 31 din regulamentul de punere în aplicare menționat stabilește condiții specifice pentru acordarea de derogări prin care se autorizează circulația transporturilor de materiale germinative obținute de la porcine deținute într-o zonă de restricții II, dinspre această zonă de restricții, pe teritoriul aceluiași stat membru. Ținând seama de nivelul înalt al măsurilor de biosecuritate instituite în unitățile de material germinativ autorizate, este necesar ca prezentul regulament să stabilească condiții specifice pentru acordarea de derogări prin care se autorizează circulația transporturilor de materiale germinative obținute de la porcine deținute într-o zonă de restricții III, dinspre această zonă de restricții, pe teritoriul aceluiași stat membru. Printre alte condiții, este necesar ca astfel de transporturi să fie autorizate de autoritatea competentă a statului membru în cauză numai dacă porcinele masculi și femele donatoare au fost ținute în unități de material germinativ autorizate de la naștere sau o perioadă de cel puțin trei luni înainte de colectarea materialului germinativ, astfel cum se prevede în codul OMSA. Conform codului OMSA, este adecvat să se prevadă și obligația de a testa, cel puțin o dată pe an, pentru depistarea pestei porcine africane, toate porcinele deținute în unități de material germinativ autorizate pentru circulația transporturilor de materiale germinative dinspre zona de restricții III.

(13)

Articolul 14 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 stabilește condițiile generale pentru acordarea de derogări de la interdicțiile specifice privind circulația transporturilor de porcine deținute în zone de restricții I, II și III, în afara acestor zone. Articolul 14 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat face trimitere la o condiție generală prevăzută la articolul 28 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2020/687, care impune ca toată circulația autorizată în interiorul zonei de protecție să fie efectuată exclusiv pe rute desemnate. Ținând seama de alte măsuri de atenuare a riscurilor prevăzute în prezentul regulament pentru circulația transporturilor de porcine deținute în zone de restricții I, II și III și în vederea evitării unor restricții inutile, este necesar ca trimiterea la condițiile generale de acordare a derogărilor de la interdicții în zona de protecție prevăzute la articolul 28 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 să fie înlocuită cu o trimitere la condițiile generale de acordare a derogărilor de la interdicții relevante pentru zona de supraveghere prevăzute la articolul 43 din regulamentul delegat menționat, ceea ce necesită, printre altele, ca toată circulația autorizată să fie efectuată utilizând în mod prioritar autostrăzi sau căi ferate majore.

(14)

Articolul 35 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 stabilește condiții specifice pentru autorizarea circulației transporturilor de materiale de categoria 3 obținute de la porcine deținute în zone de restricții II, în afara acestor zone de restricții, pe teritoriul aceluiași stat membru, în scopul prelucrării subproduselor de origine animală prin sterilizare sub presiune sau prin anumite metode alternative, al fabricării hranei pentru animale de companie și al transformării subproduselor de origine animală și a produselor derivate în biogaz sau compost, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Ținând seama de eficacitatea metodelor de prelucrare relevante în ceea ce privește atenuarea riscurilor de apariție a pestei porcine africane, este adecvat ca prin prezentul regulament să se stabilească și condiții specifice pentru autorizarea circulației transporturilor de materiale de categoria 3 obținute de la porcine deținute într-o zonă de restricții III, în afara acestei zone de restricții, pe teritoriul aceluiași stat membru, în scopul prelucrării subproduselor de origine animală prin sterilizare sub presiune sau prin anumite metode alternative, al fabricării de hrană pentru animale de companie și al transformării subproduselor de origine animală și a produselor derivate în biogaz sau compost.

(15)

Articolul 44 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 prevede mărci de sănătate speciale sau, după caz, mărci de identificare speciale pentru anumite produse de origine animală. Este necesar ca aceste produse să fie marcate cu o marcă de sănătate specială sau, dacă este cazul, cu o marcă de identificare specială care nu este ovală și care nu poate fi confundată cu marca de sănătate sau cu marca de identificare prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Ținând seama de normele prevăzute în regulamentul respectiv și pentru aplicarea efectivă a normelor speciale de control al pestei porcine africane în ceea ce privește circulația în interiorul zonelor de restricții sau dinspre acestea a anumitor transporturi de carne proaspătă și de produse din carne obținute de la porcine deținute sau sălbatice, precum și din motive de claritate, este necesar ca prezentul regulament să stabilească o formă concretă a mărcilor speciale, care asigură un set cuprinzător de măsuri tehnice de control al bolii respective. În plus, este necesar să fie introdusă o perioadă de tranziție în vederea armonizării formei acestor mărci speciale, pentru a ține seama de situația specifică a autorităților competente și a operatorilor din sectorul alimentar din statele membre afectate de pesta porcină africană, care trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(16)

Experiența dobândită în materie de combatere a pestei porcine africane în interiorul Uniunii arată că sunt necesare anumite măsuri de atenuare a riscurilor și măsuri consolidate de biosecuritate pentru prevenirea răspândirii acestei boli în unitățile în care se află porcine deținute. Este necesar ca aceste măsuri să fie prevăzute în anexa III la prezentul regulament și să vizeze unitățile care fac obiectul derogărilor stabilite pentru circulația transporturilor de porcine deținute în zone de restricții I, II și III.

(17)

De la data adoptării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/605, situația epidemiologică din Uniune a continuat să evolueze în ceea ce privește pesta porcină africană în mai multe state membre, în special la populațiile de porcine sălbatice, care au jucat un rol major în transmiterea și persistența virusului pe teritoriul Uniunii. În pofida măsurilor de control al pestei porcine africane adoptate de statele membre în conformitate cu normele Uniunii, porcinele sălbatice continuă să fie o sursă majoră de transmitere și de persistență a acestei boli pe teritoriul Uniunii. Focarele de respectivă boală apărute porcine prezintă un risc și pentru statele membre indemne de boală din cauza circulației porcinelor sălbatice sau ca parte a răspândirii mijlocite de om a bolii prin materiale infectate. Având în vedere actuala situație epidemiologică de pe teritoriul Uniunii în ceea ce privește pesta porcină africană, este necesar ca statele membre să aplice măsuri de control bine coordonate și coerente. Aplicarea de măsuri speciale de control înainte de introducerea pestei porcine africane a fost recomandată și prin consilierea științifică furnizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în avizul ei științific adoptat la 12 iunie 2018 privind pesta porcină africană la mistreți (10) și în raportul științific din 18 decembrie 2019 privind analizele epidemiologice vizând pesta porcină africană în Uniunea Europeană (11).

(18)

În consecință, pentru a evita răspândirea pestei porcine africane de către porcinele sălbatice, este esențial ca statele membre să adopte măsuri bine coordonate pentru a evita redundanța eforturilor. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă obligația statelor membre de a institui planuri naționale de acțiune vizând porcinele sălbatice pentru a evita răspândirea pestei porcine africane pe teritoriul Uniunii, prin asigurarea unei abordări coordonate și coerente în toate statele membre (planuri naționale de acțiune). Pentru a asigura o abordare armonizată la nivelul statelor membre, este necesar ca cerințele minime din planurile naționale de acțiune să țină seama de consilierea științifică furnizată de EFSA, în special în ceea ce privește măsurile preventive de reducere și de stabilizare a densității populațiilor de mistreți înainte de introducerea acestei boli, măsurile de supraveghere pasivă și măsurile în materie de biosecuritate în timpul vânării porcinelor sălbatice. Este necesar ca aceste planuri naționale de acțiune și rezultatele anuale ale punerii lor în aplicare să fie prezentate Comisiei și celorlalte state membre.

(19)

Este necesar ca măsurile de gestionare a porcinelor sălbatice, adoptate în contextul planurilor naționale de acțiune, să fie compatibile, după caz, cu normele în materie de mediu ale Uniunii, inclusiv cu cerințele vizând protecția naturii, prevăzute în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și în Directiva 92/43/CEE a Consiliului (13).

(20)

Pentru a ține seama de evoluțiile recente ale situației epidemiologice a pestei porcine africane pe teritoriul Uniunii, de noile experiențe și cunoștințe dobândite în Uniune, precum și pentru a combate în mod proactiv riscurile asociate cu răspândirea acestei boli, este necesar ca prezentul regulament să stabilească norme speciale revizuite și extinse de control al bolii. În consecință, este necesar ca prezentul regulament să abroge și să înlocuiască Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605.

(21)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 se aplică până la 20 aprilie 2028. Având în vedere situația epidemiologică actuală a pestei porcine africane în Uniune, este necesar ca măsurile speciale de control al bolii prevăzute în prezentul regulament să fie menținute până la data respectivă.

(22)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,