(1)

Serviciile societății informaționale și, în special, serviciile intermediare au devenit o parte importantă a economiei Uniunii și a vieții de zi cu zi a cetățenilor Uniunii. La douăzeci de ani de la adoptarea cadrului juridic existent aplicabil acestor servicii prevăzut de Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), modele de afaceri și servicii noi și inovatoare, cum ar fi rețele sociale online și platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, au permis utilizatorilor comerciali și consumatorilor să disemineze și să acceseze informații și să efectueze tranzacții în moduri inedite. În prezent, majoritatea cetățenilor Uniunii utilizează zilnic aceste servicii. Cu toate acestea, transformarea digitală și utilizarea sporită a acestor servicii au dat naștere și unor noi riscuri și provocări pentru destinatarii individuali ai serviciului relevant, pentru întreprinderi și pentru societate în ansamblul său.

(2)

Statele membre tot mai mult adoptă sau au în vedere adoptarea unor norme de drept intern privind aspectele reglementate de prezentul regulament, prin care impun, în special, obligații de diligență furnizorilor de servicii intermediare în ceea ce privește modul în care ar trebui să combată conținutul ilegal, dezinformarea online sau alte riscuri societale. Aceste norme de drept intern divergente au un impact negativ asupra pieței interne, care, astfel cum prevede articolul 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care sunt asigurate libera circulație a mărfurilor și a serviciilor și libertatea de stabilire, dată fiind natura intrinsec transfrontalieră a internetului, care este utilizat în general pentru furnizarea serviciilor respective. Condițiile de furnizare a serviciilor intermediare pe piața internă ar trebui armonizate, astfel încât să se ofere întreprinderilor acces la noi piețe și oportunități de exploatare a beneficiilor pieței interne, iar consumatorilor și altor destinatari ai serviciului, o gamă mai largă de opțiuni. Utilizatorii comerciali, consumatorii, cât și alți utilizatori sunt considerați, în sensul prezentului regulament, „destinatari ai serviciului”.

(3)

Un comportament responsabil și diligent din partea furnizorilor de servicii intermediare este esențial pentru un mediu online sigur, previzibil și de încredere și pentru a permite cetățenilor Uniunii și altor persoane să își exercite drepturile fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), în special libertatea de exprimare și de informare, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la nediscriminare și atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor.

(4)

Prin urmare, pentru a proteja și a îmbunătăți funcționarea pieței interne, ar trebui să fie stabilit un set specific de norme obligatorii uniforme, eficace și proporționale la nivelul Uniunii. Prezentul regulament creează condiții favorabile pentru apariția și dezvoltarea serviciilor digitale inovatoare pe piața internă. Este necesar să existe, la nivelul Uniunii, o apropiere a măsurilor normative naționale cu privire la obligațiile care revin furnizorilor de servicii intermediare, pentru a se evita și a se pune capăt fragmentării pieței interne și pentru a se asigura securitatea juridică, reducând astfel incertitudinea pentru dezvoltatori și favorizând interoperabilitatea. Prin aplicarea unor cerințe neutre din punct de vedere tehnologic, inovarea nu ar trebui să fie inhibată, ci stimulată.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor anumitor servicii ale societății informaționale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (5), adică oricărui serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a unui destinatar. În mod particular, prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor de servicii intermediare, în special serviciilor intermediare care constau în servicii cunoscute sub denumirea de „simplă transmitere” („mere conduit”), „stocare în cache” („caching”) și „găzduire” („hosting”), având în vedere că creșterea exponențială a utilizării acestor servicii, în principal în scopuri legitime și benefice din punct de vedere social, indiferent de forma lor, a consolidat, de asemenea, rolul acestora în intermedierea și răspândirea de informații și activități ilegale sau dăunătoare.

(6)

În practică, anumiți furnizori de servicii intermediare intermediază servicii care pot sau nu să fie furnizate prin mijloace electronice, cum ar fi serviciile informatice la distanță, serviciile de transport, cazare sau livrare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice exclusiv serviciilor intermediare și nu ar trebui să aducă atingere cerințelor prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern cu privire la produsele sau serviciile intermediate prin serviciile intermediare, inclusiv în situațiile în care serviciul intermediar constituie o parte integrantă a altui serviciu care nu este un serviciu intermediar, astfel cum sunt consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(7)

Pentru a asigura eficacitatea normelor prevăzute în prezentul regulament și condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne, respectivele norme ar trebui să se aplice furnizorilor de servicii intermediare indiferent de locul lor de stabilire sau de localizarea lor, în măsura în care aceștia oferă servicii în Uniune, demonstrând o legătură substanțială cu Uniunea.

(8)

Ar trebui să se considere că există o astfel de legătură substanțială cu Uniunea atunci când furnizorul de servicii este stabilit în Uniune sau, în absența unui asemenea loc de stabilire, dacă numărul de destinatari ai serviciului în unul sau mai multe state membre este semnificativ în raport cu populația acestora ori în considerarea direcționării activităților către unul sau mai multe state membre. Direcționarea activităților către unul sau mai multe state membre poate fi determinată pe baza tuturor circumstanțelor relevante, inclusiv a unor factori precum utilizarea unei limbi sau a unei monede utilizate în general în statul membru respectiv, posibilitatea de a comanda produse sau servicii sau utilizarea unui domeniu de prim nivel relevant. Direcționarea activităților către un stat membru ar putea, de asemenea, să rezulte din disponibilitatea unei aplicații în magazinul de aplicații național relevant, din furnizarea de publicitate sau publicitate locală într-o limbă utilizată în statul membru respectiv sau din gestionarea relațiilor cu clienții, de exemplu prin furnizarea de servicii de asistență pentru clienți într-o limbă utilizată în general în statul membru respectiv. De asemenea, ar trebui să se prezume existența unei legături substanțiale în cazul în care un furnizor de servicii își direcționează activitățile spre unul sau mai multe state membre, în sensul articolului 17 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6). În schimb, simpla accesibilitate tehnică a unui site web din Uniune nu poate fi considerată, exclusiv din acest motiv, ca dovadă a existenței unei legături substanțiale cu Uniunea.

(9)

Prezentul regulament armonizează pe deplin normele aplicabile serviciilor intermediare pe piața internă, cu obiectivul de a asigura un mediu online sigur, previzibil și de încredere, împiedicând diseminarea conținutului ilegal online și riscurile societale pe care le poate genera diseminarea dezinformării sau a altor conținuturi, precum și în care drepturile fundamentale consacrate în Cartă sunt protejate în mod eficace și este facilitată inovarea. În consecință, statele membre nu ar trebui să adopte sau să mențină cerințe naționale suplimentare cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament, cu excepția cazului în care acest lucru ar fi prevăzut în mod explicit în prezentul regulament, deoarece ar afecta aplicarea directă și uniformă a normelor pe deplin armonizate aplicabile furnizorilor de servicii intermediare în conformitate cu obiectivele prezentului regulament. Acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea de a aplica alte acte legislative naționale aplicabile furnizorilor de servicii intermediare, în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu Directiva 2000/31/CE, în special cu articolul 3 din directiva respectivă, în cazul în care normele de drept intern urmăresc alte obiective legitime de interes public decât cele urmărite de prezentul regulament.

(10)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere altor acte din dreptul Uniunii care reglementează furnizarea de servicii ale societății informaționale în general, care reglementează alte aspecte ale furnizării de servicii intermediare pe piața internă sau care detaliază și completează normele armonizate prevăzute în prezentul regulament, cum ar fi Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), inclusiv dispozițiile prevăzute în directiva respectivă în ceea ce privește platformele de partajare a materialelor video, Regulamentele (UE) 2019/1148 (8), (UE) 2019/1150 (9), (UE) 2021/784 (10) și (UE) 2021/1232 (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12), precum și normele de drept al Uniunii cuprinse într-un regulament privind ordinele europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice în materie penală și într-o directivă de stabilire a unor norme armonizate privind desemnarea reprezentanților legali în scopul obținerii de probe în cadrul procedurilor penale.

În mod similar, din motive de claritate, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Regulamentelor (UE) 2017/2394 (13) și (UE) 2019/1020 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, Directivelor 2001/95/CE (15), 2005/29/CE (16), 2011/83/UE (17) și 2013/11/UE (18) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivei 93/13/CEE a Consiliului (19), precum și privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere nici normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor referitoare la competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, nici normelor referitoare la legea aplicabilă obligațiilor contractuale și necontractuale. Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată exclusiv de normele dreptului Uniunii în materie, în special de Regulamentul (UE) 2016/679 și de Directiva 2002/58/CE. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere nici dreptului Uniunii privind condițiile de muncă, nici dreptului Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și penală. Cu toate acestea, în măsura în care respectivele acte legislative ale Uniunii urmăresc aceleași obiective ca acelea prevăzute în prezentul regulament, normele din prezentul regulament se aplică în ceea ce privește aspectele care nu sunt abordate sau nu sunt pe deplin abordate de respectivele alte acte, precum și aspectele cu privire la care respectivele alte acte lasă statelor membre posibilitatea de a adopta anumite măsuri la nivel național.

(11)

Ar trebui să se clarifice faptul că prezentul regulament nu aduce atingere normelor din dreptul Uniunii referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv Directivelor 2001/29/CE (21), 2004/48/CE (22) și (UE) 2019/790 (23) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care stabilesc norme și proceduri specifice, care ar trebui să rămână neschimbate.

(12)

Pentru a atinge obiectivul asigurării unui mediu online sigur, previzibil și de încredere, în sensul prezentului regulament conceptul de „conținut ilegal” ar trebui să reflecte în linii mari normele existente în mediul offline. În special, conceptul de „conținut ilegal” ar trebui să fie definit în sens larg pentru a acoperi informațiile referitoare la conținutul, produsele, serviciile și activitățile ilegale. În mod deosebit, acest concept ar trebui înțeles ca referindu-se la informațiile, indiferent de forma lor, care, în temeiul dreptului aplicabil, sunt ele însele ilegale, cum ar fi discursurile ilegale de incitare la ură sau conținutul cu caracter terorist și conținutul discriminatoriu ilegal, sau care, în temeiul normelor aplicabile, sunt declarate ilegale deoarece se referă la activități ilegale. Exemplele ilustrative includ partajarea de imagini care prezintă abuz sexual asupra copiilor, partajarea ilegală neconsensuală de imagini private, urmărirea în mediul online, vânzarea de produse neconforme sau contrafăcute, vânzarea de produse sau furnizarea de servicii cu încălcarea dreptului privind protecția consumatorilor, utilizarea neautorizată a materialelor protejate prin drepturi de autor, oferirea ilegală de servicii de cazare sau vânzarea ilegală de animale vii. În schimb, un videoclip în care martorii observă o potențială infracțiune nu ar trebui să fie considerat conținut ilegal, doar pentru că redă un act ilegal, atunci când înregistrarea sau diseminarea unui astfel de material video către public nu este ilegală în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii. În această privință, este irelevant dacă caracterul ilegal al informațiilor sau al activității este stabilit în baza dreptului Uniunii sau a dreptului intern care este conform cu dreptul Uniunii și care este natura exactă sau obiectul legii în cauză.

(13)

Având în vedere caracteristicile specifice ale serviciilor în cauză și necesitatea corespunzătoare de a impune furnizorilor acestora anumite obligații specifice, este necesar să se distingă, în cadrul categoriei mai largi a furnizorilor de servicii de găzduire definite în prezentul regulament, subcategoria platformelor online. Platformele online, cum ar fi rețelele sociale sau platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, ar trebui să fie definite ca furnizori de servicii de găzduire care nu numai că stochează informațiile furnizate de destinatarii serviciului la cererea acestora, ci și diseminează aceste informații publicului, la cererea destinatarilor serviciului. Cu toate acestea, pentru a se evita impunerea unor obligații prea generale, furnizorii de servicii de găzduire nu ar trebui să fie considerați platforme online în cazul în care diseminarea către public este doar o caracteristică minoră și pur auxiliară care este legată intrinsec de alt serviciu sau o funcție minoră a serviciului principal, și respectiva caracteristică sau funcție nu poate fi utilizată, din motive tehnice obiective, independent de acest alt serviciu sau de serviciul principal, iar integrarea respectivei caracteristici sau funcții nu constituie un mijloc de a eluda normele prezentului regulament aplicabile platformelor online. De exemplu, secțiunea de comentarii a unui ziar online ar putea constitui o astfel de caracteristică, în cazul în care este evident că este auxiliară serviciului principal, care constă în publicarea de știri sub responsabilitatea editorială a editorului.

În schimb, stocarea de comentarii într-o rețea socială ar trebui considerată un serviciu de platformă online, în condițiile în care este evident că aceasta nu este o caracteristică minoră a serviciului oferit, chiar dacă este auxiliară publicării postărilor destinatarilor serviciului. În sensul prezentului regulament, serviciile de „cloud computing” sau serviciile de găzduire web nu ar trebui să fie considerate platforme online în cazul în care diseminarea anumitor informații către public constituie o caracteristică minoră și auxiliară sau o funcție minoră a unor astfel de servicii. În plus, serviciile de „cloud computing” și serviciile de găzduire web, atunci când servesc drept infrastructură, cum ar fi serviciile subiacente de stocare de infrastructură și de calcul ale unei aplicații bazate pe internet, ale unui site web sau ale unei platforme online, nu ar trebui să fie considerate, în sine, ca diseminând către public informații stocate sau prelucrate la cererea unui destinatar al aplicației, al site-ului web sau al platformei online pe care o găzduiește.

(14)

Conceptul de „diseminare către public”, astfel cum este utilizat în prezentul regulament, ar trebui să implice punerea de informații la dispoziția unui număr potențial nelimitat de persoane, însemnând luarea de măsuri astfel încât informațiile să fie ușor accesibile de către destinatarii serviciului în general, fără a fi necesară o intervenție suplimentară din partea destinatarului serviciului care furnizează informațiile, indiferent dacă persoanele respective au efectiv acces la informațiile în cauză. În consecință, în cazul în care accesul la informații necesită înregistrarea sau admiterea într-un grup de destinatari ai serviciului, informațiile respective ar trebui să fie considerate ca fiind diseminate publicului numai în cazul în care destinatarii serviciului care doresc să acceseze informațiile sunt înregistrați sau admiși în mod automat, fără a exista o decizie umană privind destinatarii cărora să li se acorde accesul sau o selecție a acestora. Serviciile de comunicații interpersonale, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (24), cum ar fi e-mailurile sau serviciile de mesagerie privată, nu intră în domeniul de aplicare al definiției platformelor online, întrucât acestea sunt utilizate pentru comunicarea interpersonală între un număr finit de persoane determinat de expeditorul comunicării. Cu toate acestea, obligațiile prevăzute în prezentul regulament pentru furnizorii de platforme online se pot aplica serviciilor care permit punerea de informații la dispoziția unui număr potențial nelimitat de destinatari, nedeterminat de expeditorul comunicării, de exemplu prin intermediul grupurilor publice sau al canalelor deschise. Informațiile ar trebui considerate ca fiind diseminate publicului în sensul prezentului regulament numai în cazul în care respectiva diseminare are loc la cererea directă a destinatarului serviciului care a furnizat informațiile.

(15)

În cazul în care unele dintre serviciile furnizate de un furnizor intră sub incidența prezentului regulament, iar altele nu intră sau în cazul în care serviciile furnizate de un furnizor sunt vizate în secțiuni diferite ale prezentului regulament, dispozițiile relevante din prezentul regulament ar trebui să se aplice numai cu privire la serviciile respective care intră în domeniul lor de aplicare.

(16)

Securitatea juridică oferită de cadrul orizontal de exonerare condiționată de răspundere a furnizorilor de servicii intermediare, prevăzută în Directiva 2000/31/CE, a permis apariția și dezvoltarea multor servicii noi pe piața internă. Prin urmare, acest cadru ar trebui menținut. Cu toate acestea, având în vedere divergențele apărute în contextul transpunerii și al aplicării normelor relevante la nivel național și din motive de claritate și coerență, cadrul respectiv ar trebui încorporat în prezentul regulament. De asemenea, este necesar să fie clarificate anumite elemente ale cadrului respectiv în considerarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(17)

Normele referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să stabilească numai în ce situație furnizorul de servicii intermediare în cauză nu poate fi considerat răspunzător pentru conținutul ilegal furnizat de destinatarii serviciului. Aceste norme nu ar trebui înțelese ca oferind o bază pozitivă pentru identificarea situațiilor în care un furnizor poate fi considerat răspunzător, aspect care trebuie stabilit în baza normelor aplicabile din dreptul Uniunii sau din dreptul intern. În plus, exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice oricărui tip de răspundere, referitoare la orice tip de conținut ilegal, indiferent de obiectul sau de natura exactă a respectivelor norme de drept.

(18)

Exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul în care, în loc să se limiteze la furnizarea neutră a serviciilor prin simpla prelucrare tehnică și automată a informațiilor furnizate de destinatarul serviciului, furnizorul de servicii intermediare joacă un rol activ în acest proces, de așa natură încât acesta îi permite să ia cunoștință de conținutul informațiilor respective sau să le controleze. În consecință, exonerările respective nu ar trebui să se aplice în ceea ce privește răspunderea cu privire la informațiile furnizate nu de destinatarul serviciului, ci chiar de furnizorul serviciului intermediar însuși, inclusiv în situația în care informațiile au fost redactate sub responsabilitatea editorială a furnizorului respectiv

(19)

Având în vedere natura diferită a activităților de „simplă transmitere”, de „stocare în cache” și de „găzduire”, precum și situația și capacitățile diferite ale furnizorilor de servicii în cauză, este necesar să se aplice acestor activități norme distincte, în măsura în care, în temeiul prezentului regulament, acestea fac obiectul unor cerințe și condiții diferite, iar domeniul lor de aplicare diferă, conform interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(20)

În cazul în care un furnizor de servicii intermediare colaborează în mod deliberat cu un destinatar al serviciului pentru a desfășura activități ilegale, serviciul ar trebui considerat ca nefiind furnizat în mod neutru și, prin urmare, furnizorul nu ar trebui să poată beneficia de exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament. Acesta ar trebui să fie cazul, de exemplu, atunci când furnizorul își oferă serviciul cu scopul principal de a facilita activități ilegale, de exemplu prin explicitarea scopului său de a facilita activități ilegale sau a faptului că serviciile sale sunt adecvate scopului respectiv. Simplul fapt că un serviciu oferă transmiteri criptate sau orice alt sistem care face imposibilă identificarea utilizatorului nu ar trebui să fie considerat în sine ca facilitând activități ilegale.

(21)

Un furnizor ar trebui să poată beneficia de exonerările de răspundere pentru serviciile care constau în „simpla transmitere” și „stocarea în cache” în cazul în care nu are nicio legătură cu informațiile transmise sau accesate. Aceasta presupune, printre altele, ca furnizorul să nu modifice informațiile pe care le transmite sau la care acordă acces. Această cerință nu ar trebui însă înțeleasă ca incluzând manipulările cu caracter tehnic care au loc în cursul transmiterii sau al accesării, atât timp cât respectivele manipulări nu alterează integritatea informațiilor transmise sau la care se acordă acces.

(22)

Pentru a beneficia de exonerarea de răspundere pentru serviciile de găzduire, furnizorul ar trebui, din momentul în care ia cunoștință efectiv sau conștientizează activitățile sau conținutul ilegal, să acționeze prompt pentru a elimina conținutul respectiv sau pentru a bloca accesul la acesta. Eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale ale destinatarilor serviciului, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare și de informare. Furnizorul poate lua cunoștință efectiv sau poate conștientiza natura ilegală a conținutului, printre altele prin intermediul investigațiilor efectuate din proprie inițiativă sau al notificărilor care i-au fost transmise de persoane fizice sau entități în conformitate cu prezentul regulament, în măsura în care astfel de notificări sunt suficient de precise și justificate în mod corespunzător pentru a permite unui operator economic diligent să identifice, să evalueze și, după caz, să ia în mod rezonabil măsuri împotriva conținutului presupus ilegal. Cu toate acestea, o astfel de cunoaștere efectivă sau conștientizare nu poate fi considerată ca fiind obținută numai pentru motivul că furnizorul cunoaște, în sens general, faptul că serviciul său este utilizat și pentru stocarea conținutului ilegal. În plus, faptul că furnizorul indexează în mod automat informațiile încărcate în serviciul său, că are o funcție de căutare sau că recomandă informații pe baza profilurilor sau a preferințelor destinatarilor serviciului nu constituie un motiv suficient pentru a considera că furnizorul respectiv are cunoștințe „specifice” cu privire la activități ilegale desfășurate pe platforma respectivă sau la conținut ilegal stocat pe aceasta.

(23)

Exonerarea de răspundere nu ar trebui să se aplice atunci când destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau controlul furnizorului unui serviciu de găzduire. De exemplu, în cazul în care furnizorul unei platforme online care le permite consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții stabilește prețul bunurilor sau al serviciilor oferite de comerciant, s-ar putea considera că comerciantul acționează sub autoritatea sau sub controlul platformei online respective.

(24)

Pentru a asigura protecția eficace a consumatorilor atunci când efectuează tranzacții comerciale intermediate în mediul online, anumiți furnizori de servicii de găzduire, și anume platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, nu ar trebui să poată beneficia de exonerarea de răspundere acordată furnizorilor de servicii de găzduire prevăzută în prezentul regulament în măsura în care respectivele platforme online prezintă informațiile relevante referitoare la tranzacțiile în cauză într-un mod care îi determină pe consumatori să creadă că informațiile respective au fost furnizate de platformele online respective sau de comercianți acționând sub autoritatea sau controlul lor și că platformele online respective au astfel cunoștință de informațiile respective sau le controlează, chiar dacă este posibil ca acest lucru să fie fals. Exemple de asemenea conduite pot fi cazurile în care o platformă online nu afișează în mod clar identitatea comerciantului potrivit prezentului regulament, cele în care o platformă online nu divulgă identitatea sau datele de contact al comerciantului până după încheierea contractului încheiat între comerciant și consumator, sau cele în care o platformă online comercializează produsul sau serviciul în nume propriu, mai degrabă decât în numele comerciantului care va furniza respectivul produs sau serviciu. În această privință, ar trebui să se stabilească în mod obiectiv, pe baza tuturor circumstanțelor relevante, dacă este posibil ca, din felul în care sunt prezentate informațiile, un consumator mediu să considere că informația în cauză a fost furnizată de platforma online sau de comercianți care acționează sub autoritatea sau controlul acesteia.

(25)

Exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să afecteze posibilitatea de a se emite ordine de diferite tipuri împotriva furnizorilor de servicii intermediare, chiar și în cazul în care aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute în cadrul exonerărilor respective. Astfel de ordine pot lua, în special, forma unor hotărâri ale instanțelor judecătorești sau decizii ale autorităților administrative, emise în conformitate cu dreptul Uniunii, prin care se impune încetarea oricărei încălcări sau prevenirea acesteia, inclusiv prin eliminarea conținutului ilegal identificat în ordinele respective, sau blocarea accesului la acest conținut.

(26)

Pentru a crea securitate juridică și pentru a nu descuraja activități menite să depisteze, să identifice și să combată conținutul ilegal pe care furnizorii tuturor categoriilor de servicii intermediare le întreprind în mod voluntar, ar trebui să se clarifice că simplul fapt că furnizorii desfășoară astfel de activități nu determină inaplicabilitatea exonerărilor de răspundere prevăzute în prezentul regulament, cu condiția ca activitățile respective să fie desfășurate cu bună-credință și cu diligență. Condiția de a acționa cu bună-credință și cu diligență ar trebui să includă acțiunea obiectivă, nediscriminatorie și proporțională, ținând seama în mod corespunzător de drepturile și interesele legitime ale tuturor părților implicate și oferind garanțiile necesare împotriva eliminării nejustificate a conținutului legal, în conformitate cu obiectivul și cerințele prezentului regulament. În acest scop, furnizorii în cauză ar trebui, de exemplu, să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că, în cazul în care sunt utilizate instrumente automatizate pentru desfășurarea unor astfel de activități, tehnologia relevantă este suficient de fiabilă pentru a limita, în cea mai mare măsură posibilă, rata erorilor. În plus, este oportun să se clarifice că simplul fapt că furnizorii iau măsuri, cu bună-credință, pentru a se conforma cerințelor din dreptul Uniunii, inclusiv celor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește punerea în aplicare a condițiilor lor de utilizare, nu ar trebui să determine inaplicabilitatea exonerărilor de răspundere stabilite în prezentul regulament. Prin urmare, orice astfel de activități și măsuri care este posibil să fi fost întreprinse de un furnizor nu ar trebui să fie luate în considerare pentru a se stabili dacă furnizorul poate invoca o exonerare de răspundere, în special în ceea ce privește întrebarea dacă furnizorul furnizează serviciul în mod neutru și poate, așadar, să intre sub incidența dispoziției relevante; această regulă nu înseamnă însă că furnizorul poate neapărat invoca o exonerare de răspundere. Acțiunile voluntare nu ar trebui utilizate pentru a eluda obligațiile ce le revin furnizorilor de servicii intermediare în temeiul prezentului regulament.

(27)

Deși normele referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii intermediare stabilite în prezentul regulament se concentrează asupra exonerării de răspundere a furnizorilor de servicii intermediare, este important să se reamintească faptul că, deși astfel de furnizori au, în general, un rol important, problema conținutului ilegal online și a activităților ilegale online nu ar trebui abordată exclusiv prin concentrarea asupra răspunderii și responsabilităților acestora. Atunci când este posibil, terții afectați de conținutul ilegal transmis sau stocat online ar trebui să încerce să soluționeze conflictele legate de un astfel de conținut fără a implica furnizorii de servicii intermediare în cauză. Destinatarii serviciului ar trebui să fie trași la răspundere pentru conținutul ilegal pe care îl furnizează și pe care îl pot disemina publicului prin serviciile intermediare, în cazul în care normele aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului intern care stabilesc o astfel de răspundere prevăd acest lucru. După caz, alți actori, cum ar fi moderatorii de grup din mediile online închise, în special în cazul grupurilor mari, ar trebui, de asemenea, să contribuie la evitarea răspândirii conținutului ilegal online, în conformitate cu dreptul aplicabil. În plus, în cazul în care este necesar să fie implicați furnizorii de servicii ale societății informaționale, inclusiv furnizorii de servicii intermediare, orice solicitare sau ordin cu privire la o astfel de implicare ar trebui, ca regulă generală, să fie adresat furnizorului specific care are capacitatea tehnică și operațională de a acționa împotriva unor elemente specifice de conținut ilegal, astfel încât să se prevină și să se reducă la minimum orice posibile efecte negative asupra disponibilității și accesibilității informațiilor care nu constituie conținut ilegal.

(28)

Începând din anul 2000, au apărut noi tehnologii care îmbunătățesc disponibilitatea, eficiența, viteza, fiabilitatea, capacitatea și securitatea sistemelor în ceea ce privește transmiterea, posibilitatea de localizare și stocarea datelor online, ducând la crearea unui ecosistem online tot mai complex. În această privință, ar trebui reamintit faptul că furnizorii de servicii care stabilesc și facilitează arhitectura logică subiacentă și funcționarea corespunzătoare a internetului, inclusiv funcțiile auxiliare tehnice, pot beneficia, la rândul lor, de exonerările de răspundere prevăzute în prezentul regulament, în măsura în care serviciile lor se încadrează în categoria „simplă transmitere”, „stocare în cache” sau servicii de găzduire. Astfel de servicii includ, după caz, rețelele locale cu acces pe suport radio, servicii ale sistemului de nume de domenii (DNS), registrele de nume de domenii de prim nivel, registratoarele pentru domenii, autoritățile de certificare care eliberează certificate digitale, rețelele private virtuale, motoarele de căutare online, serviciile de infrastructură de tip cloud sau rețelele de furnizare de conținut care permit, localizează sau îmbunătățesc funcțiile altor furnizori de servicii intermediare. În mod similar, serviciile utilizate pentru comunicații și mijloacele tehnice de furnizare a acestora au evoluat, la rândul lor, în mod semnificativ, ducând la apariția unor servicii online precum serviciile online de telefonie VOIP, serviciile de mesagerie și serviciile de e-mail accesate de pe web, în cazul cărora comunicarea este realizată prin intermediul unui serviciu de acces la internet. Și aceste servicii pot beneficia de exonerările de răspundere, în măsura în care se încadrează în categoria „simplă transmitere”, „stocare în cache” sau servicii de găzduire.

(29)

Serviciile intermediare acoperă o gamă largă de activități economice care se desfășoară online și care se dezvoltă în mod continuu pentru a asigura o transmitere rapidă, sigură și securizată a informațiilor și pentru a asigura o utilizare ușoară pentru toți participanții la ecosistemul online. De exemplu, serviciile intermediare de „simplă transmitere” includ categorii generice de servicii, precum internet exchange points, punctele de acces fără fir, rețelele virtuale private, serviciile și rezolverele DNS, registrele de nume de domenii de prim nivel, registratoarele pentru domenii, autoritățile de certificare care eliberează certificate digitale, telefonie VOIP și alte servicii de comunicații interpersonale, în timp ce exemplele generice de servicii intermediare de „stocare în cache” includ doar furnizarea de rețele de distribuție de conținut, de proxy-uri invers sau de proxy-uri de adaptare a conținutului. Astfel de servicii sunt esențiale pentru a asigura o tranziție fără sincope și eficientă a informațiilor furnizate pe internet. Exemplele de „servicii de găzduire” includ categoriile de servicii precum „cloud computing”, găzduirea de pagini web, serviciile de referențiere cu plată sau serviciile care permit partajarea de informații și de conținut online, inclusiv stocarea și partajarea de fișiere. Serviciile intermediare pot fi furnizate separat, în cadrul altui tip de serviciu intermediar sau simultan cu alte servicii intermediare. În ce măsură un anumit serviciu constituie un serviciu de „simplă transmitere”, de „stocare în cache” sau de „găzduire” depinde exclusiv de funcțiile sale tehnice, care ar putea evolua în timp, și ar trebui să fie evaluat de la caz la caz.

(30)

Furnizorii de servicii intermediare nu ar trebui, nici în drept, nici în fapt, să facă obiectul unei obligații de monitorizare în ceea ce privește obligațiile cu caracter general. Acest lucru nu privește obligațiile de monitorizare dintr-un caz specific și, în special, nu afectează ordinele autorităților naționale, emise în conformitate cu dreptul intern și cu respectarea dreptului Uniunii, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și în conformitate cu condițiile prevăzute de prezentul Regulament. Nicio dispoziție a prezentului regulament nu ar trebui interpretată ca impunând o obligație generală de monitorizare sau o obligație generală de cercetare activă a faptelor sau o obligație generală a furnizorilor de a lua măsuri proactive în privința conținutului ilegal.

(31)

În funcție de sistemul juridic al fiecărui stat membru și de domeniul de drept în cauză, autoritățile judiciare sau administrative naționale, inclusiv autoritățile de aplicare a legii, pot dispune ca furnizorii de servicii intermediare să acționeze împotriva unuia sau mai multor elemente specifice de conținut ilegal sau să furnizeze anumite informații specifice. Normele de drept intern pe baza cărora sunt emise astfel de ordine diferă considerabil, iar ordinele sunt emise din ce în ce mai mult în situații transfrontaliere. Pentru a se asigura faptul că respectivele ordine pot fi respectate în mod eficace și eficient, în special într-un context transfrontalier, astfel încât autoritățile publice în cauză să își poată îndeplini sarcinile, iar furnizorilor să nu le revină sarcini disproporționate, fără a afecta în mod nejustificat drepturile și interesele legitime ale oricăror terți, este necesar să fie stabilite anumite condiții pe care ar trebui să le îndeplinească respectivele ordine, precum și anumite cerințe complementare referitoare la prelucrarea acestor ordine. În consecință, prezentul regulament ar trebui să armonizeze numai anumite condiții minime specifice pe care ar trebui să le îndeplinească astfel de ordine pentru a da naștere obligației furnizorilor de servicii intermediare de a informa autoritățile relevante cu privire la modul în care s-a dat curs ordinelor respective. Prin urmare, prezentul regulament nu oferă temeiul juridic pentru emiterea unor astfel de ordine și nici nu reglementează domeniul de aplicare teritorial al acestora sau asigurarea respectării lor la nivel transfrontalier.

(32)

Dreptul Uniunii sau dreptul intern aplicabil în temeiul căruia sunt emise ordinele respective ar putea impune condiții suplimentare și ar trebui să stea la baza asigurării respectării ordinelor respective. În cazul nerespectării acestor ordine, statul membru emitent ar trebui să fie în măsură să asigure respectarea lor în conformitate cu dreptul său intern. Dreptul intern aplicabil ar trebui să respecte dreptul Uniunii, inclusiv dispozițiile Cartei și ale TFUE referitoare la libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii în cadrul Uniunii, în special în ceea ce privește serviciile de jocuri de noroc și pariuri online. În mod similar, aplicarea respectivelor norme de drept intern pentru asigurarea respectării ordinelor în cauză nu aduce atingere actelor juridice ale Uniunii sau acordurilor internaționale aplicabile, încheiate de Uniune sau de statele membre, în ceea ce privește recunoașterea, executarea și asigurarea respectării la nivel transfrontalier a acestor ordine, în special în materie civilă și penală. Pe de altă parte, executarea obligației de a informa autoritățile relevante cu privire la modul în care s-a dat curs respectivelor ordine, spre deosebire de executarea ordinelor în sine, ar trebui să facă obiectul normelor prevăzute în prezentul regulament.

(33)

Furnizorul de servicii intermediare ar trebui să informeze autoritatea emitentă cu privire la măsurile luate ca urmare unor asemenea ordine, fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenele prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern relevant.

(34)

Autoritățile naționale relevante ar trebui să poată emite astfel de ordine împotriva conținutului considerat ilegal sau ordine de a furniza informații în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern care este conform cu dreptul Uniunii, în special cu Carta, și să le adreseze furnizorilor de servicii intermediare, inclusiv celor stabiliți într-un alt stat membru. Totuși, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie civilă sau penală, inclusiv Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 și unui regulament privind ordinele europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice în materie penală și dreptului procesual penal sau civil intern.

Prin urmare, în cazul în care respectivele acte legislative, în contextul procedurilor penale sau civile, prevăd condiții suplimentare sau incompatibile cu cele prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal sau de a furniza informații, condițiile prevăzute în prezentul regulament ar putea să nu se aplice sau ar putea fi adaptate. În special, obligația coordonatorului serviciilor digitale din statul membru al autorității emitente de a transmite o copie a ordinelor tuturor celorlalți coordonatori ai serviciilor digitale ar putea să nu se aplice în contextul procedurilor penale sau ar putea fi adaptată, în cazul în care dreptul procesual penal intern aplicabil prevede acest lucru. În plus, obligația ca ordinele să conțină o expunere de motive în care să se explice motivul pentru care informațiile constituie conținut ilegal ar trebui să fie adaptată, dacă este necesar, în temeiul dreptului procesual penal intern aplicabil pentru prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a infracțiunilor. În cele din urmă, obligația furnizorilor de servicii intermediare de a informa destinatarul serviciului ar putea fi amânată în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern aplicabil, în special în contextul unor proceduri penale, civile sau administrative. În plus, ordinele ar trebui să fie emise în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu interdicția privind obligațiile generale de monitorizare a informațiilor sau de căutare activă a faptelor sau circumstanțelor care indică activități ilegale prevăzute în prezentul regulament. Condițiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament care se aplică ordinelor de a acționa împotriva conținutului ilegal nu aduc atingere altor acte ale Uniunii care prevăd sisteme similare de acțiune împotriva anumitor tipuri de conținut ilegal, cum ar fi Regulamentul (UE) 2021/784, Regulamentul (UE) 2019/1020 sau Regulamentul (UE) 2017/2394, care conferă autorităților statelor membre însărcinate cu asigurarea respectării legislației în materie de protecție a consumatorului competențe specifice pentru a dispune furnizarea de informații, iar condițiile și cerințele care se aplică ordinelor de a furniza informații nu aduc atingere altor acte ale Uniunii care prevăd norme relevante similare pentru sectoare specifice. Respectivele condiții și cerințe nu ar trebui să aducă atingere normelor privind conservarea și păstrarea prevăzute de dreptul intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii, și nici cererilor de confidențialitate ale autorităților de aplicare a legii legate de nedivulgarea informațiilor. Respectivele condiții și cerințe nu ar trebui să afecteze posibilitatea ca statele membre să solicite unui furnizor de servicii intermediare să prevină o încălcare, în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu prezentul regulament, și, în special, cu interdicția privind obligațiile generale de monitorizare.

(35)

Condițiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie îndeplinite cel târziu atunci când ordinul este transmis furnizorului în cauză. Prin urmare, ordinul poate fi emis în una dintre limbile oficiale ale autorității emitente din statul membru în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care respectiva limbă este diferită de limba declarată de furnizorul de servicii intermediare sau de altă limbă oficială a statelor membre, convenită între autoritatea care emite ordinul și furnizorul de servicii intermediare, transmiterea ordinului ar trebui să fie însoțită de o traducere cel puțin a elementelor ordinului care sunt prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care un furnizor de servicii intermediare a convenit cu autoritățile unui stat membru să utilizeze o anumită limbă, acesta ar trebui să fie încurajat să accepte ordine în limba respectivă emise de autoritățile din alte state membre. Ordinele ar trebui să includă elemente care să-i permită destinatarului să identifice autoritatea emitentă, inclusiv datele de contact ale unui punct de contact din cadrul autorității respective, dacă este cazul, și să verifice autenticitatea ordinului.

(36)

Domeniul de aplicare teritorial al acestor ordine de a acționa împotriva conținutului ilegal ar trebui să fie stabilit în mod clar pe baza dreptului Uniunii sau a dreptului intern aplicabil care permite emiterea ordinului și nu ar trebui să depășească ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor sale. În această privință, autoritatea judiciară sau administrativă națională, care poate fi o autoritate de aplicare a legii, emitentă a ordinului, ar trebui să pună în balanță obiectivul urmărit de ordin, în conformitate cu temeiul juridic care permite emiterea sa, și drepturile și interesele legitime ale tuturor terților care pot fi afectați de ordin, în special drepturile lor fundamentale prevăzute de Cartă. În special într-un context transfrontalier, efectul ordinului ar trebui limitat, în principiu, la teritoriul statului membru emitent, cu excepția cazului în care caracterul ilegal al conținutului decurge direct din dreptul Uniunii sau a cazului în care autoritatea emitentă consideră că drepturile în cauză necesită un domeniu de aplicare teritorial mai larg, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, ținând cont și de interesele curtoaziei internaționale.

(37)

Ordinele de a furniza informații reglementate de prezentul regulament se referă la furnizarea de informații specifice cu privire la destinatari individuali ai serviciului intermediar în cauză, care sunt identificați în ordinele respective în scopul stabilirii respectării normelor Uniunii sau a normelor naționale aplicabile de către destinatarii serviciului. Asemenea ordine ar trebui să solicite informații menite să permită identificarea destinatarilor serviciului în cauză. Prin urmare, cerințele de a furniza informații în temeiul prezentului regulament nu privesc ordinele referitoare la informații cu privire la un grup de destinatari ai serviciului care nu sunt identificați în mod specific, nici ordinele de a furniza informații agregate necesare în scopuri statistice sau în scopul elaborării de politici bazate pe date concrete.

(38)

Ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal și de a furniza informații fac obiectul normelor care garantează competența statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii căruia îi este adresat ordinul și normelor care prevăd derogările posibile de la această competență în anumite cazuri, prevăzute la articolul 3 din Directiva 2000/31/CE, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul respectiv. Având în vedere că ordinele în cauză se referă la elemente specifice de conținut ilegal și, respectiv, la anumite informații ilegale, atunci când sunt adresate unor furnizori de servicii intermediare stabiliți în alt stat membru, ordinele în cauză nu restrâng, în principiu, libertatea acestor furnizori de a presta servicii transfrontaliere. Prin urmare, normele prevăzute la articolul 3 din Directiva 2000/31/CE, inclusiv cele privind necesitatea de a justifica măsurile de derogare de la competența statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii din anumite motive specificate și privind notificarea unor astfel de măsuri, nu se aplică în ceea ce privește ordinele respective.

(39)

Cerințele de a furniza informații privind mecanismele reparatorii aflate la dispoziția furnizorului de servicii intermediare și a destinatarului serviciului care a furnizat conținutul includ cerința de a furniza informații cu privire la mecanismele administrative de soluționare a plângerilor și la căile de atac judiciare, inclusiv la căile de atac împotriva ordinelor emise de autoritățile judiciare. În plus, coordonatorii serviciilor digitale pot elabora instrumente și orientări naționale în ceea ce privește mecanismele de depunere a plângerilor și mecanismele reparatorii aplicabile pe teritoriul lor, pentru a facilita accesul destinatarilor serviciului la astfel de mecanisme. În cele din urmă, atunci când aplică prezentul regulament, statele membre ar trebui să respecte dreptul fundamental la o cale de atac judiciară eficace și la un proces echitabil, astfel cum se prevede la articolul 47 din Cartă. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să împiedice autoritățile judiciare sau administrative naționale relevante să emită un ordin de restabilire a conținutului în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern aplicabil, în cazul în care conținutul respecta condițiile generale de utilizare ale furnizorului de servicii intermediare, dar a fost considerat în mod eronat ca fiind ilegal de către respectivul furnizor și a fost eliminat.

(40)

Pentru a atinge obiectivele prezentului regulament și, în special, pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și a asigura un mediu online sigur și transparent, este necesar să se stabilească un set clar, eficace, previzibil și echilibrat de obligații armonizate privind diligența pentru furnizorii de servicii intermediare. Aceste obligații ar trebui să vizeze, în special, garantarea diferitelor obiective de politică publică, cum ar fi siguranța și încrederea destinatarilor serviciului, inclusiv a consumatorilor, a minorilor și a utilizatorilor expuși unui risc deosebit de a fi ținta discursurilor de incitare la ură, a hărțuirii sexuale sau a altor acțiuni discriminatorii, protejarea drepturilor fundamentale relevante consacrate în Cartă, asigurarea unei răspunderi semnificative a furnizorilor respectivi și capacitarea destinatarilor și a altor părți afectate, facilitând în același timp supravegherea necesară de către autoritățile competente.

(41)

În această privință, este important ca obligațiile de diligență să fie adaptate tipului, dimensiunii și naturii serviciului intermediar în cauză. Prin urmare, prezentul regulament stabilește obligații de bază aplicabile tuturor furnizorilor de servicii intermediare, precum și obligații suplimentare pentru furnizorii de servicii de găzduire și, mai precis, pentru furnizorii de platforme online și de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari. În măsura în care furnizorii de servicii intermediare se încadrează într-o serie de categorii diferite, având în vedere natura serviciilor lor și dimensiunea lor, furnizorii de servicii intermediare ar trebui să respecte toate obligațiile corespunzătoare prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește serviciile respective. Respectivele obligații armonizate privind diligența, care ar trebui să fie rezonabile și nearbitrare, sunt necesare pentru a răspunde preocupărilor de politică publică identificate, cum ar fi protejarea intereselor legitime ale destinatarilor serviciului, împiedicarea practicilor ilegale și protejarea drepturilor fundamentale consacrate în Cartă. Obligațiile de diligență sunt independente de chestiunea răspunderii furnizorilor de servicii intermediare, care necesită astfel o evaluare separată.

(42)

Pentru a facilita o comunicare bidirecțională fără sincope și eficientă cu privire la chestiunile reglementate de prezentul regulament, inclusiv, după caz, prin confirmarea primirii unor astfel de comunicări, furnizorilor de servicii intermediare ar trebui să le revină obligația de a desemna un punct electronic de contact unic și de a publica și actualiza informațiile relevante referitoare la punctul respectiv de contact, inclusiv limbile care trebuie utilizate în astfel de comunicări. Punctul electronic de contact poate fi utilizat, de asemenea, de către notificatorii de încredere și entitățile profesionale care se află într-o relație specifică cu furnizorul de servicii intermediare. Spre deosebire de reprezentantul legal, punctul electronic de contact ar trebui să servească unor scopuri operaționale și nu ar trebui să fie obligat să aibă o locație fizică. Furnizorii de servicii intermediare pot desemna același punct unic de contact pentru cerințele prezentului regulament, precum și în scopul altor acte de drept al Uniunii. Atunci când precizează limbile de comunicare, furnizorii de servicii intermediare sunt încurajați să se asigure că limbile alese nu constituie în sine un obstacol în calea comunicării. Dacă este necesar, ar trebui să fie posibil ca furnizorii de servicii intermediare și autoritățile statelor membre să ajungă la un acord separat cu privire la limba de comunicare sau să identifice mijloace alternative de depășire a barierei lingvistice, inclusiv prin utilizarea tuturor mijloacelor tehnologice disponibile sau a resurselor umane interne și externe.

(43)

Furnizorilor de servicii intermediare ar trebui, de asemenea, să le revină obligația de a desemna un punct unic de contact pentru destinatarii serviciului, care să permită comunicarea rapidă, directă și eficientă, în special prin mijloace ușor accesibile, cum ar fi numărul de telefon, adresele de e-mail, formularele de contact electronic, roboții de chat sau mesageria instantanee. Ar trebui să se indice în mod explicit momentul în care un destinatar al serviciului comunică cu roboții de chat. Furnizorii de servicii intermediare ar trebui să permită destinatarilor serviciului să aleagă mijloace directe și eficiente de comunicare care nu se bazează exclusiv pe instrumente automatizate. Furnizorii de servicii intermediare ar trebui să depună toate eforturile rezonabile pentru a garanta că se alocă suficiente resurse umane și financiare pentru a se asigura desfășurarea acestei comunicări într-un mod rapid și eficient.

(44)

Furnizorii de servicii intermediare care sunt stabiliți într-o țară terță și care oferă servicii în Uniune ar trebui să desemneze un reprezentant legal împuternicit în mod suficient în Uniune și ar trebui să furnizeze autorităților relevante informații cu privire la reprezentanții lor legali și să facă publice aceste informații. Pentru a respecta respectiva obligație, astfel de furnizori de servicii intermediare ar trebui să se asigure că reprezentantul legal desemnat dispune de competențele și de resursele necesare pentru a coopera cu autoritățile relevante. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, atunci când un furnizor de servicii intermediare desemnează o filială a aceluiași grup de furnizori sau societatea-mamă a acestuia, dacă respectiva filială sau societate-mamă este stabilită în Uniune. Cu toate acestea, ar putea să nu fie cazul, de exemplu, atunci când reprezentantul legal face obiectul unei proceduri de reorganizare, de faliment, de insolvență a persoanei fizice sau a societăților. Respectiva obligație ar trebui să permită supravegherea eficace și, dacă este necesar, asigurarea respectării prezentului regulament în legătură cu furnizorii respectivi. Ar trebui să fie posibil ca un reprezentant legal să fie mandatat, în conformitate cu dreptul intern, de către mai mulți furnizori de servicii intermediare. Ar trebui să fie posibil ca reprezentantul legal să aibă și rolul de punct de contact, cu condiția respectării cerințelor relevante ale prezentului regulament.

(45)

Deși libertatea de a încheia contracte a furnizorilor de servicii intermediare ar trebui, în principiu, să fie respectată, este oportun să se stabilească anumite norme privind conținutul, aplicarea și asigurarea respectării condițiilor generale de utilizare ale furnizorilor respectivi, în interesul transparenței, al protecției destinatarilor serviciului și al evitării rezultatelor inechitabile sau arbitrare. Furnizorii de servicii intermediare ar trebui să indice în mod clar și să actualizeze, în condițiile generale de utilizare, informații privind motivele pe baza cărora pot restricționa furnizarea serviciului lor. În special, aceștia ar trebui să includă informații cu privire la orice politici, proceduri, măsuri și instrumente utilizate în scopul moderării conținutului, inclusiv procesul decizional algoritmic și verificarea de către o persoană, precum și regulamentul de procedură al sistemului lor intern de soluționare a plângerilor. De asemenea, aceștia ar trebui să furnizeze informații ușor de accesat despre dreptul de a înceta utilizarea serviciului. Furnizorii de servicii intermediare pot utiliza elemente grafice în condițiile lor generale de utilizare, cum ar fi pictograme sau imagini, pentru a ilustra principalele elemente ale cerințelor de informare prevăzute de prezentul regulament. Furnizorii ar trebui să informeze destinatarii serviciului lor prin mijloace adecvate cu privire la modificările semnificative aduse condițiilor generale de utilizare, de exemplu atunci când modifică normele privind informațiile permise în cadrul serviciului lor sau cu privire la alte modificări de acest tip care ar putea afecta în mod direct capacitatea destinatarilor de a utiliza serviciul.

(46)

Furnizorii de servicii intermediare care vizează în principal minorii, de exemplu prin proiectarea sau comercializarea serviciului, sau care sunt utilizate în mod predominant de minori, ar trebui să depună eforturi deosebite pentru a face ca explicația condițiilor lor generale de utilizare să fie ușor de înțeles de către minori.

(47)

Atunci când concep, aplică și asigură respectarea respectivelor restricții, furnizorii de servicii intermediare ar trebui să acționeze în mod nearbitrar și nediscriminatoriu și să țină seama de drepturile și interesele legitime ale destinatarilor serviciului, inclusiv de drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Cartă. De exemplu, furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui în special să acorde atenția cuvenită libertății de exprimare și de informare, inclusiv libertății și pluralismului mijloacelor de informare în masă. Toți furnizorii de servicii intermediare ar trebui, de asemenea, să acorde atenția cuvenită standardelor internaționale relevante pentru protecția drepturilor omului, cum ar fi Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului.

(48)

Având în vedere rolul lor special și raza lor de acoperire, platformelor online foarte mari și motoarelor de căutare online foarte mari ar trebui să le fie impuse cerințe suplimentare privind informarea și transparența condițiilor lor generale de utilizare. În consecință, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să își prezinte condițiile generale de utilizare în limbile oficiale ale tuturor statelor membre în care își oferă serviciile și ar trebui, de asemenea, să le ofere destinatarilor serviciului un rezumat concis și ușor de citit al principalelor elemente ale condițiilor generale de utilizare. Astfel de rezumate ar trebui să identifice principalele elemente ale cerințelor de informare, inclusiv posibilitatea de a renunța cu ușurință la clauzele facultative.

(49)

Pentru a asigura un nivel adecvat de transparență și răspundere, furnizorii de servicii intermediare ar trebui să pună la dispoziția publicului un raport anual, într-un format care poate fi citit automat, în conformitate cu cerințele armonizate prevăzute în prezentul regulament, cu privire la activitatea de moderare a conținutului pe care o desfășoară, inclusiv cu privire la măsurile luate ca urmare a aplicării și a asigurării respectării condițiilor lor generale de utilizare. Cu toate acestea, pentru a se evita sarcinile disproporționate, aceste obligații de raportare în materie de transparență nu ar trebui să se aplice furnizorilor care se califică drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul definiției din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (25) și care nu sunt platforme online foarte mari în sensul prezentului regulament.

(50)

Furnizorii de servicii de găzduire joacă un rol deosebit de important în combaterea conținutului ilegal online, deoarece stochează informații furnizate de destinatarii serviciului și la cererea acestora și oferă, de regulă, acces la informațiile respective și altor destinatari, uneori la scară largă. Este important ca toți furnizorii de servicii de găzduire, indiferent de dimensiunea lor, să instituie mecanisme de notificare și de acțiune ușor accesibile și ușor de utilizat care să faciliteze notificarea către furnizorul de servicii de găzduire în cauză a anumitor informații pe care partea care face notificarea le consideră a constitui conținut ilegal (denumită în continuare „notificarea”), notificare pe baza căreia furnizorul respectiv poate decide dacă este sau nu de acord cu evaluarea respectivă și dacă dorește să elimine sau să blocheze accesul la conținutul respectiv (denumită în continuare „acțiunea”). Astfel de mecanisme ar trebui să poată fi clar identificate, să fie situate aproape de informațiile în cauză și să fie cel puțin la fel de ușor de găsit și de utilizat ca mecanismele de notificare a conținutului care încalcă condițiile generale de utilizare ale furnizorului de servicii de găzduire. Cu condiția ca cerințele privind notificările să fie îndeplinite, ar trebui să fie posibil ca persoanele sau entitățile să poată notifica printr-o singură notificare mai multe elemente specifice de conținut cu privire la care se presupune că este ilegal, pentru a asigura funcționarea eficace a mecanismelor de notificare și de acțiune. Mecanismul de notificare ar trebui să permită, dar nu să impună, identificarea persoanei fizice sau a entității care transmite o notificare. Pentru anumite tipuri de informații notificate, ar putea fi necesară identitatea persoanei fizice sau a entității care transmite o notificare pentru a se stabili dacă informațiile în cauză constituie conținut ilegal, așa cum se presupune. Obligația de a stabili mecanisme de notificare și de acțiune ar trebui să se aplice, de exemplu, serviciilor de stocare și partajare de fișiere, serviciilor de găzduire de pagini web, serverelor publicitare și serviciilor de tip pastebin (de stocare de text), în măsura în care îndeplinesc condițiile necesare pentru a putea fi considerate servicii de găzduire care intră sub incidența prezentului regulament.

(51)

Având în vedere necesitatea de a ține cont în mod corespunzător de drepturile fundamentale garantate de Cartă ale tuturor părților interesate, orice acțiune întreprinsă de un furnizor de servicii de găzduire în urma primirii unei notificări ar trebui să fie precis orientată, în sensul că ar trebui să servească la eliminarea sau la blocarea accesului la anumite informații considerate a fi conținut ilegal, fără a afecta nejustificat libertatea de exprimare și de informare a destinatarilor serviciului. Așadar, ca regulă generală, notificările ar trebui să fie adresate furnizorilor de servicii de găzduire din partea cărora este de așteptat în mod rezonabil să aibă capacitatea tehnică și operațională de a acționa împotriva unor astfel de informații. Furnizorii de servicii de găzduire care primesc o notificare în urma căreia nu pot, din motive tehnice sau operaționale, să elimine informația vizată ar trebui să informeze persoana sau entitatea care a transmis notificarea.

(52)

Normele privind astfel de mecanisme de notificare și de acțiune ar trebui armonizate la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure prelucrarea promptă, diligentă și nearbitrară a notificărilor pe baza unor norme care să fie uniforme, transparente și clare și care să prevadă garanții ferme pentru protejarea drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților afectate, în special a drepturilor fundamentale garantate de Cartă, indiferent de statul membru în care sunt stabilite sau își au reședința părțile respective și de domeniul de drept în cauză. Drepturile fundamentale respective includ, după caz, dar nu se limitează la dreptul la libertatea de exprimare și de informare, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la nediscriminare și dreptul la o cale de atac eficientă pentru destinatarii serviciului, pentru furnizorii de servicii libertatea de a desfășura o activitate comercială, inclusiv libertatea contractuală, pentru părțile afectate de conținutul ilegal dreptul la demnitate umană, drepturile copilului, dreptul la protecția proprietății, inclusiv a proprietății intelectuale, și dreptul la nediscriminare. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să acționeze în timp util în urma notificărilor, în special ținând cont de tipul de conținut ilegal notificat și de urgența de a acționa. De exemplu, ar fi de așteptat ca astfel de furnizori să acționeze fără întârziere atunci când se notifică conținut presupus ilegal care implică o amenințare la adresa vieții sau a siguranței persoanelor. Furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să informeze persoana fizică sau entitatea care notifică conținutul respectiv, fără întârzieri nejustificate, după luarea unei decizii de a da sau a nu da curs notificării.

(53)

Mecanismele de notificare și de acțiune ar trebui să permită transmiterea de notificări suficient de precise și justificate temeinic pentru a permite furnizorului de servicii de găzduire în cauză să decidă în cunoștință de cauză și cu diligență, în concordanță cu libertatea de exprimare și de informare, cu privire la conținutul la care se referă notificarea, în special dacă conținutul respectiv trebuie considerat conținut ilegal și trebuie eliminat sau accesul la el trebuie blocat. Mecanismele menționate ar trebui să fie de așa natură încât să faciliteze transmiterea de notificări în care să se explice motivele pentru care persoana fizică sau entitatea care a transmis o notificare consideră că respectivul conținut constituie conținut ilegal și să se indice clar localizarea conținutului respectiv. În cazul în care o notificare conține suficiente informații pentru a permite unui furnizor de servicii de găzduire diligent să stabilească, fără o examinare juridică detaliată, caracterul ilegal evident al conținutului, ar trebui să se considere că notificarea determină cunoașterea efectivă sau conștientizarea a caracterului ilegal. Cu excepția transmiterii notificărilor referitoare la infracțiunile menționate la articolele 3-7 din Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului (26), aceste mecanisme ar trebui să solicite persoanei fizice sau entității care a transmis o notificare să își dezvăluie identitatea, pentru a evita abuzurile.

(54)

În cazul în care, din motivul că informațiile furnizate de destinatari constituie conținut ilegal sau sunt incompatibile cu condițiile sale generale de utilizare, un furnizor de servicii de găzduire decide să elimine sau să blocheze accesul la informațiile furnizate de un destinatar al serviciului sau să limiteze în alt mod vizibilitatea sau monetizarea acestor informații, de exemplu, în urma primirii unei notificări sau acționând din proprie inițiativă, inclusiv prin utilizarea exclusivă de instrumente automatizate, furnizorul respectiv ar trebui să informeze destinatarul, într-un mod clar și ușor de înțeles, cu privire la decizia sa, la motivele deciziei sale și la căile de atac disponibile pentru a contesta decizia, având în vedere consecințele negative pe care astfel de decizii le pot avea asupra destinatarului, inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare. Această obligație ar trebui să se aplice indiferent de motivele deciziei, în special dacă acțiunea a fost întreprinsă deoarece informațiile notificate sunt considerate a constitui conținut ilegal sau a fi incompatibile cu condițiile generale de utilizare. Atunci când decizia a fost luată în urma primirii unei notificări, furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să dezvăluie destinatarului serviciului identitatea persoanei sau a entității care a transmis notificarea numai în cazul în care aceste informații sunt necesare pentru a stabili caracterul ilegal al conținutului, de exemplu, în cazurile de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.

(55)

Limitarea vizibilității poate consta în retrogradarea în ierarhie sau în sistemele de recomandare, precum și în limitarea accesibilității de către unul sau mai mulți destinatari ai serviciului sau în blocarea accesului utilizatorului la o comunitate online fără ca utilizatorul să știe acest lucru („shadow banning”). Monetizarea prin veniturile din publicitate a informațiilor furnizate de destinatarul serviciului poate fi limitată prin suspendarea sau încetarea plăților monetare sau a veniturilor asociate informațiilor respective. Obligația de a expune motivele nu ar trebui să se aplice însă conținutului comercial înșelător de largă circulație diseminat prin manipularea intenționată a serviciului, îndeosebi prin utilizarea neautentică a serviciului, cum ar fi recurgerea la boți sau la conturi false sau alte utilizări înșelătoare ale serviciului. Indiferent de alte posibilități de a contesta decizia furnizorului de servicii de găzduire, destinatarul serviciului ar trebui să aibă întotdeauna dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu dreptul intern.

(56)

În unele cazuri, un furnizor de servicii de găzduire poate lua cunoștință, de exemplu, prin notificarea transmisă de o parte sau prin măsuri voluntare proprii, de informații referitoare la o anumită activitate a unui destinatar al serviciului, cum ar fi furnizarea anumitor tipuri de conținut ilegal, care justifică în mod rezonabil, având în vedere toate circumstanțele relevante de care are cunoștință furnizorul de servicii de găzduire, suspiciunea că este posibil ca destinatarul respectiv să fi comis sau să fie în curs de a comite sau că este probabil să comită o infracțiune care implică o amenințare la adresa vieții sau a siguranței unei persoane, cum ar fi infracțiunile prevăzute în Directivele 2011/36/UE (27), 2011/93/UE sau (UE) 2017/541 (28) ale Parlamentului European și ale Consiliului. De exemplu, anumite elemente de conținut ar putea da naștere unei suspiciuni de amenințare la adresa publicului, cum ar fi instigarea la comiterea unor infracțiuni de terorism în sensul articolului 21 din Directiva (UE) 2017/541. În astfel de cazuri, furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să informeze fără întârziere autoritățile de aplicare a legii competente cu privire la o astfel de suspiciune. Furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să furnizeze toate informațiile relevante de care dispune, inclusiv, în cazurile relevante, conținutul în cauză și, dacă este disponibil, momentul în care a fost publicat conținutul, inclusiv fusul orar desemnat, o explicație a suspiciunii sale și informațiile necesare pentru localizarea și identificarea destinatarului în cauză al serviciului. Prezentul regulament nu oferă temeiul juridic pentru crearea de profiluri ale destinatarilor serviciului în vederea unei posibile identificări a infracțiunilor de către furnizorii de servicii de găzduire. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui, de asemenea, să respecte alte norme aplicabile de drept al Uniunii sau de drept intern pentru protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice atunci când informează autoritățile de aplicare a legii.

(57)

Pentru a evita sarcinile disproporționate, obligațiile suplimentare impuse prin prezentul regulament furnizorilor de platforme online, inclusiv platformelor care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții nu ar trebui să se aplice furnizorilor care se califică drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici, în sensul definiției din Recomandarea 2003/361/CE. Din același motiv, obligațiile suplimentare respective nu ar trebui să se aplice nici furnizorilor de platforme online care s-au calificat anterior drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici timp de 12 luni de la pierderea statutului respectiv. Astfel de furnizori nu ar trebui să fie exonerați de obligația de a furniza informații cu privire la numărul mediu lunar de destinatari activi ai serviciului la cererea coordonatorului serviciilor digitale din țara de stabilire sau a Comisiei. Totuși, având în vedere că platformele online foarte mari sau motoarele de căutare online foarte mari au o acoperire mai largă și influențează în mai mare măsură modul în care destinatarii serviciului obțin informații și în care comunică online, astfel de furnizori nu ar trebui să beneficieze de excluderea respectivă, indiferent dacă se califică sau s-au calificat de curând drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici. Normele de consolidare prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE contribuie la asigurarea faptului că se previne orice eludare a respectivelor obligații suplimentare. Nicio dispoziție a prezentului regulament nu îi împiedică pe furnizorii de platforme online cărora li se aplică respectivul caz de excludere să instituie, în mod voluntar, un sistem care să respecte una sau mai multe dintre obligațiile respective.

(58)

Destinatarii serviciului ar trebui să poată contesta cu ușurință și în mod eficace anumite decizii care îi afectează ale furnizorilor de platforme online privind caracterul ilegal al conținutului sau incompatibilitatea acestuia cu condițiile generale de utilizare. Prin urmare, furnizorii de platforme online ar trebui să aibă obligația de a institui sisteme interne de soluționare a plângerilor care să îndeplinească anumite condiții menite să asigure faptul că sistemele sunt ușor accesibile și conduc la rezultate rapide, nediscriminatorii, nearbitrare și echitabile și că sunt supuse verificării de către o persoană atunci când se folosesc mijloace automatizate. Astfel de sisteme ar trebui să permită tuturor destinatarilor serviciului să depună o plângere și nu ar trebui să stabilească cerințe formale, cum ar fi trimiterea la anumite dispoziții juridice pertinente sau la explicații juridice complicate. Destinatarii serviciului care au transmis o notificare prin mecanismul de notificare și de acțiune prevăzut de prezentul regulament sau prin mecanismul de notificare a conținutului care încalcă condițiile generale de utilizare ale furnizorului de platforme online ar trebui să aibă dreptul de a recurge la mecanismul de soluționare a plângerilor pentru a ataca decizia furnizorului de platforme online cu privire la notificările lor, inclusiv atunci când consideră că măsurile luate de furnizorul respectiv nu au fost adecvate. Posibilitatea de a depune o plângere cu scopul de a anula deciziile atacate ar trebui să fie disponibilă timp de cel puțin șase luni, calculate din momentul în care furnizorul de platforme online l-a informat pe destinatarul serviciului despre decizie.

(59)

În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a participa cu bună-credință la soluționarea extrajudiciară a unor astfel de litigii, inclusiv a celor care nu au putut fi soluționate în mod satisfăcător prin intermediul sistemelor interne de soluționare a plângerilor, de către organisme certificate care au independența, mijloacele și cunoștințele de specialitate necesare pentru a-și desfășura activitățile într-un mod echitabil, rapid și eficient din punctul de vedere al costurilor. Ar trebui să se asigure independența organismelor de soluționare extrajudiciară a litigiilor și la nivelul persoanelor fizice responsabile cu soluționarea litigiilor, inclusiv prin norme care reglementează conflictele de interese. Taxele percepute de organismele de soluționare extrajudiciară a litigiilor ar trebui să fie rezonabile, accesibile, atractive, necostisitoare pentru consumator și proporționate și să fie evaluate de la caz la caz. În cazul în care un organism de soluționare extrajudiciară a litigiilor este certificat de coordonatorul serviciilor digitale competent, certificarea respectivă ar trebui să fie valabilă în toate statele membre. Furnizorii de platforme online ar trebui să poată refuza să se implice în proceduri extrajudiciare de soluționare a litigiilor în temeiul prezentului regulament atunci când același litigiu, în special din perspectiva informațiilor în cauză și a motivelor pentru care a fost luată decizia contestată, a efectelor deciziei și a motivelor invocate pentru contestarea deciziei, a fost deja soluționat de instanța competentă sau face deja obiectul unei proceduri în curs în fața instanței competente sau în fața unui alt organism competent de soluționare extrajudiciară a litigiilor. Destinatarii serviciului ar trebui să poată alege între mecanismul intern de soluționare a plângerilor, soluționarea extrajudiciară a litigiilor și posibilitatea de a iniția, în orice etapă, proceduri judiciare. Întrucât rezultatul procedurii de soluționare extrajudiciară a litigiilor nu este obligatoriu, părțile nu ar trebui să fie împiedicate să inițieze proceduri judiciare cu privire la același litigiu. Posibilitățile astfel create de a contesta deciziile furnizorilor de platforme online nu ar trebui să afecteze în niciun fel posibilitatea de a recurge la căi de atac judiciare în conformitate cu legislația statului membru în cauză și, așadar, nici posibilitatea de a exercita dreptul la o cale de atac eficientă în temeiul articolului 47 din Cartă. Dispozițiile prezentului regulament privind soluționarea extrajudiciară a litigiilor nu ar trebui să oblige statele membre să înființeze astfel de organisme extrajudiciare de soluționare a litigiilor.

(60)

În ceea ce privește litigiile contractuale dintre consumatori și întreprinderi cu privire la achiziționarea de bunuri sau servicii, Directiva 2013/11/UE asigură accesul consumatorilor și al întreprinderilor din Uniune la entități de soluționare alternativă a litigiilor certificate din punctul de vedere al calității. În acest sens, ar trebui să se clarifice faptul că normele prezentului regulament privind soluționarea extrajudiciară a litigiilor nu aduc atingere directivei respective, inclusiv dreptului pe care îl au consumatorii, în temeiul directivei respective, de a se retrage din procedură în orice moment în cazul în care sunt nemulțumiți de executarea sau funcționarea procedurii.

(61)

Se pot lua măsuri mai rapide și mai fiabile împotriva conținutului ilegal atunci când furnizorii de platforme online iau măsurile necesare pentru a se asigura că notificările transmise de notificatorii de încredere care acționează în domeniul lor de competență desemnat prin intermediul mecanismelor de notificare și de acțiune prevăzute în prezentul regulament sunt tratate cu prioritate, fără a aduce atingere obligației de a prelucra și de a decide cu privire la toate notificările transmise în temeiul mecanismelor respective în timp util, în mod diligent și nearbitrar. Statutul de notificator de încredere ar trebui acordat de coordonatorul serviciilor digitale din statul membru în care este stabilit solicitantul și ar trebui recunoscut de toți furnizorii de platforme online în sensul prezentului regulament. Statutul de notificator de încredere ar trebui să fie acordat numai entităților, și nu persoanelor fizice, care au demonstrat, printre altele, că au cunoștințe de specialitate și competențe deosebite în combaterea conținutului ilegal și că lucrează în mod diligent, precis și obiectiv. Astfel de entități pot avea caracter public, cum ar fi, în cazul conținutului cu caracter terorist, unitățile de semnalare a conținutului online ale autorităților naționale de aplicare a legii sau ale Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) sau pot fi organizații neguvernamentale și organisme private sau semipublice, cum ar fi organizațiile care fac parte din rețeaua INHOPE de linii telefonice de urgență pentru raportarea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și organizațiile care s-au angajat să notifice discursurile ilegale rasiste și xenofobe din mediul online. Pentru a nu diminua plusvaloarea unui astfel de mecanism, numărul total al notificatorilor de încredere recunoscuți în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie limitat. Sunt încurajate să solicite statutul de notificatori de încredere îndeosebi asociațiile industriale care reprezintă interesele membrilor lor, fără a se aduce atingere dreptului entităților sau al persoanelor fizice de a încheia acorduri bilaterale cu furnizorii de platforme online.

(62)

Notificatorii de încredere ar trebui să publice rapoarte ușor de înțeles și detaliate privind notificările transmise în conformitate cu prezentul regulament. Rapoartele respective ar trebui să prezinte informații precum numărul de notificări clasificate în funcție de furnizorul de servicii de găzduire, tipul de conținut și măsurile luate de furnizor. Având în vedere că notificatorii de încredere au demonstrat că dețin cunoștințe de specialitate și competență, este de așteptat ca prelucrarea notificărilor transmise de notificatorii de încredere să fie mai puțin împovărătoare și deci mai rapidă în comparație cu notificările transmise de alți destinatari ai serviciului. Totuși, durata medie de prelucrare poate varia în funcție de factori precum tipul de conținut ilegal, calitatea notificărilor și procedurile tehnice efective stabilite pentru transmiterea unor astfel de notificări. De exemplu, deși Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online din 2016 stabilește un criteriu de referință pentru întreprinderile participante referitor la timpul necesar pentru a prelucra notificările valabile în vederea eliminării discursurilor ilegale de incitare la ură, în cazul altor tipuri de conținut ilegal ar putea fi necesare termene de prelucrare foarte diferite, în funcție de faptele și circumstanțele concrete și de tipurile de conținut ilegal în cauză. Pentru ca statutul de notificator de încredere să nu fie folosit în mod abuziv, ar trebui ca acest statut să poată fi suspendat atunci când un coordonator al serviciilor digitale din țara de stabilire a inițiat o investigație din motive legitime.

Normele prezentului regulament privind notificatorii de încredere nu ar trebui înțelese ca împiedicând furnizorii de platforme online să acorde un tratament similar notificărilor transmise de entități sau persoane cărora nu li s-a acordat statutul de notificator de încredere în temeiul prezentului regulament, sau să coopereze în alt mod cu alte entități, în conformitate cu dreptul aplicabil, inclusiv cu prezentul regulament și cu Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (29). Normele prezentului regulament nu ar trebui să împiedice furnizorii de platforme online să recurgă la un astfel de notificator de încredere sau la mecanisme similare pentru a lua măsuri rapide și fiabile împotriva conținutului incompatibil cu condițiile lor generale de utilizare, în special împotriva conținutului dăunător destinatarilor vulnerabili ai serviciului, precum minorii.

(63)

Utilizarea abuzivă a platformelor online prin furnizarea în mod frecvent de conținut vădit ilegal sau prin transmiterea frecventă de notificări sau plângeri vădit nefondate în cadrul mecanismelor și sistemelor instituite în temeiul prezentului regulament subminează încrederea și prejudiciază drepturile și interesele legitime ale părților în cauză. Prin urmare, este necesară instituirea unor garanții adecvate, proporționale și eficace împotriva unei astfel de utilizări abuzive, garanții care trebuie să respecte drepturile și interesele legitime ale tuturor părților implicate, inclusiv drepturile și libertățile fundamentale aplicabile, astfel cum sunt consacrate în Cartă, îndeosebi libertatea de exprimare. Ar trebui să se considere că informațiile constituie conținut vădit ilegal și că notificările sau plângerile sunt vădit nefondate în cazul în care este evident pentru un nespecialist, fără efectuarea vreunei analize de fond, că acel conținut este ilegal, respectiv că notificările sau plângerile sunt nefondate.

(64)

În anumite condiții, furnizorii de platforme online ar trebui să își suspende temporar activitățile relevante în ceea ce privește persoana implicată în comportamentul abuziv. Acest lucru nu aduce atingere libertății furnizorilor de platforme online de a-și stabili condițiile generale de utilizare, precum și de a stabili măsuri mai stricte în cazul conținutului vădit ilegal în legătură cu infracțiuni grave, cum ar fi materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Din motive de transparență, această posibilitate ar trebui să fie stabilită, în mod clar și suficient de detaliat, în condițiile generale de utilizare ale platformelor online. Ar trebui să fie întotdeauna posibilă introducerea unei căi de atac împotriva deciziilor luate în acest sens de furnizorii de platforme online, iar acestea ar trebui să facă obiectul supravegherii de către coordonatorul serviciilor digitale competent. Furnizorii de platforme online ar trebui să trimită un avertisment prealabil înainte de a decide cu privire la suspendare, care ar trebui să includă motivele eventualei suspendări și căile de atac împotriva deciziei furnizorilor platformei online. Atunci când decid cu privire la suspendare, furnizorii de platforme online ar trebui să trimită expunerea de motive în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament. Normele prezentului regulament privind utilizarea abuzivă nu ar trebui să împiedice furnizorii de platforme online să ia alte măsuri pentru a împiedica furnizarea de conținut ilegal de către destinatarii serviciului lor sau alt tip de utilizare abuzivă a serviciilor lor, inclusiv prin încălcarea condițiilor lor generale de utilizare, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabil. Normele respective nu aduc atingere niciunei posibilități prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern de a trage la răspundere persoanele implicate în utilizarea abuzivă, inclusiv pentru daune.

(65)

Având în vedere responsabilitățile și obligațiile speciale ale furnizorilor de platforme online, acestora ar trebui să le revină obligații de raportare în materie de transparență, care să se aplice în plus față de obligațiile de raportare în materie de transparență aplicabile tuturor furnizorilor de servicii intermediare în temeiul prezentului regulament. Pentru a stabili dacă platformele online și motoarele de căutare online pot fi platforme online foarte mari sau, respectiv, motoare de căutare online foarte mari cărora le revin anumite obligații suplimentare în temeiul prezentului regulament, obligațiile de raportare în materie de transparență pentru platformele online și motoarele de căutare online ar trebui să includă anumite obligații legate de publicarea și comunicarea de informații cu privire la numărul mediu lunar de destinatari activi ai serviciului în Uniune.

(66)

Pentru a asigura transparența și a permite controlul deciziilor de moderare a conținutului ale furnizorilor de platforme online, precum și monitorizarea răspândirii conținutului ilegal online, Comisia ar trebui să constituie și să publice o bază de date care să conțină deciziile și expunerile de motive ale furnizorilor de platforme online atunci când aceștia elimină sau limitează în alt mod disponibilitatea informațiilor și accesul la acestea. Pentru a actualiza în permanență baza de date, furnizorii de platforme online ar trebui să transmită deciziile și expunerea de motive într-un format standard, fără întârzieri nejustificate, după luarea unei decizii, pentru a permite actualizarea în timp real, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și proporțional cu mijloacele platformei online în cauză. Baza de date structurată ar trebui să permită accesul la informațiile relevante și interogarea acestora, în special în ceea ce privește tipul de presupus conținut ilegal în cauză.

(67)

Elementele de design manipulator („dark patterns”) de pe interfețele online ale platformelor online sunt practici care denaturează sau afectează considerabil, fie intenționat, fie prin efectele lor, capacitatea destinatarilor serviciului de a face alegeri sau decizii în mod autonom și în cunoștință de cauză. Se poate recurge la practicile respective pentru a-i convinge pe destinatarii serviciului să adopte comportamente indezirabile sau să ia decizii indezirabile care au consecințe negative pentru ei. Prin urmare, ar trebui ca furnizorilor de platforme online să li se interzică să înșele sau să manipuleze destinatarii serviciului și să denatureze sau să afecteze autonomia, procesul decizional sau alegerile destinatarilor serviciului prin structura, conceptul sau funcțiile unei interfețe online sau a unei părți din aceasta. Această interdicție ar trebui să includă, dar să nu se limiteze la opțiunile exploatatoare în materie de proiectare care direcționează destinatarul către acțiuni în beneficiul furnizorului de platforme online, dar care s-ar putea să nu fie în interesul destinatarului, prezentând opțiunile într-un mod care nu este neutru, de exemplu prin evidențierea anumitor opțiuni cu ajutorul unor elemente vizuale, auditive sau de altă natură atunci când îi cere destinatarului serviciului să ia o decizie.

Interdicția respectivă ar trebui să includă și adresarea unor cereri repetate destinatarului serviciului de a face o alegere atunci când alegerea a fost deja făcută, îngreunarea considerabilă a procedurii de anulare a unui serviciu în raport cu abonarea la serviciul respectiv sau îngreunarea anumitor opțiuni ori prelungirea timpului care le este necesar în raport cu alte opțiuni, îngreunarea excesivă a întreruperii achizițiilor sau a dezabonării de la o anumită platformă online, acordarea către consumatori a posibilității de a încheia contracte la distanță cu comercianții și înșelarea destinatarilor serviciului impulsionându-i să ia unele decizii privind tranzacțiile sau stabilind setări implicite foarte greu de modificat și influențând astfel, în mod nejustificat, procesul decizional al destinatarilor serviciului de o manieră care le afectează autonomia, procesul decizional și opțiunile. Totuși, normele care împiedică elementele de design manipulator nu ar trebui înțelese ca împiedicând furnizorii să interacționeze direct cu destinatarii serviciului și să le ofere acestora servicii noi sau suplimentare. Practicile legitime, cum ar fi, de exemplu, cele publicitare, care respectă dreptul Uniunii nu ar trebui să fie considerate în sine ca elemente de design manipulator. Normele respective privind elementele de design manipulator ar trebui interpretate ca aplicându-se și practicilor interzise care intră sub incidența prezentului regulament în măsura în care practicile respective nu sunt deja reglementate de Directiva 2005/29/CE sau de Regulamentul (UE) 2016/679.

(68)

Publicitatea online joacă un rol important în mediul online, inclusiv în ceea ce privește furnizarea de platforme online, atunci furnizarea serviciului este uneori remunerată integral sau parțial, direct sau indirect, prin venituri din publicitate. Publicitatea online poate contribui la apariția unor riscuri semnificative, de la comunicările cu caracter publicitar care constituie ele însele conținut ilegal la contribuția la stimulentele financiare pentru publicarea sau amplificarea în mediul online a conținutului și a activităților ilegale sau care sunt dăunătoare în alt mod sau la prezentarea discriminatorie a comunicărilor cu caracter publicitar care au impact asupra egalității de tratament a cetățenilor și a oportunităților oferite acestora. Pe lângă cerințele care decurg din articolul 6 din Directiva 2000/31/CE, furnizorilor de platforme online ar trebui, prin urmare, să le revină obligația de a se asigura că destinatarii serviciului dispun de anumite informații individualizate care sunt necesare pentru a înțelege când și în numele cui este prezentată comunicarea cu caracter publicitar. Furnizorii de platforme online ar trebui să se asigure că informațiile sunt puse în evidență, inclusiv prin marcaje vizuale sau audio standardizate, pot fi clar identificate și sunt lipsite de ambiguitate pentru destinatarul mediu al serviciului, iar informațiile ar trebui să fie adaptate la natura interfeței online a fiecărui serviciu. În plus, destinatarii serviciului ar trebui să dispună de informații ce pot fi accesate direct de pe interfața online pe care este prezentată comunicarea cu caracter publicitar cu privire la principalii parametri utilizați pentru a determina faptul că le este prezentată o anumită comunicare cu caracter publicitar, fiind oferite explicații utile cu privire la logica utilizată în acest scop, inclusiv cu privire la faptul că acest lucru se bazează pe crearea de profiluri.

Aceste explicații ar trebui să conțină informații privind metoda utilizată pentru prezentarea comunicării cu caracter publicitar, de exemplu, dacă este vorba de publicitate contextuală sau de alt tip de publicitate, și, după caz, principalele criterii folosite pentru crearea de profiluri; de asemenea, explicațiile ar trebui să informeze destinatarul despre toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a modifica aceste criterii. Cerințele prezentului regulament privind furnizarea de informații cu caracter publicitar nu aduc atingere aplicării dispozițiilor relevante ale Regulamentului (UE) 2016/679, în special a celor referitoare la dreptul de opoziție, procesul decizional individual automatizat, inclusiv crearea de profiluri și, în mod particular, necesitatea de a obține consimțământul persoanei vizate înainte de prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul publicității direcționate. De asemenea, prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor Directivei 2002/58/CE, în special celor privind stocarea informațiilor în echipamentele terminale și accesul la informațiile stocate în acestea. În cele din urmă, prezentul regulament completează aplicarea Directivei 2010/13/UE, care impune măsuri menite să permită utilizatorilor să declare comunicările comerciale audiovizuale din materialele video generate de utilizatori. Acesta completează, de asemenea, obligațiile care le revin comercianților în ceea ce privește divulgarea comunicărilor comerciale care decurg din Directiva 2005/29/CE.

(69)

Atunci când destinatarilor serviciului li se prezintă comunicări cu caracter publicitar pe baza unor tehnici de direcționare a comunicării către un public-țintă care sunt optimizate pentru a răspunde intereselor lor și eventual pentru a profita de vulnerabilitățile lor, acest lucru poate avea efecte negative deosebit de grave. În anumite cazuri, tehnicile de manipulare pot avea efecte negative asupra unor grupuri întregi și pot amplifica prejudiciile societale, de exemplu, contribuind la campaniile de dezinformare sau discriminând anumite grupuri. Platformele online sunt medii deosebit de sensibile la astfel de practici și prezintă un risc societal mai mare. În consecință, furnizorii de platforme online nu ar trebui să prezinte comunicări cu caracter publicitar pe baza creării de profiluri în sensul definiției de la articolul 4 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2016/679, utilizând categoriile speciale de date cu caracter personal menționate la articolul 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, inclusiv categorii ale creării de profiluri bazate pe respectivele categorii speciale. Această interdicție nu aduce atingere obligațiilor care le revin furnizorilor de platforme online sau oricărui alt furnizor de servicii sau oricărei persoane care face publicitate implicate în diseminarea comunicărilor cu caracter publicitar în temeiul dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal.

(70)

O parte esențială a activității unei platforme online este modul în care informațiile sunt prioritizate și prezentate pe interfața sa online pentru a facilita și optimiza accesul la informații al destinatarilor serviciului. Acest lucru se realizează, de exemplu, prin sugerarea, ierarhizarea și prioritizarea algoritmică a informațiilor, efectuarea unei distincții la nivel de text sau alte reprezentări vizuale sau prin organizarea în alt mod a informațiilor furnizate de destinatari. Astfel de sisteme de recomandare pot avea un impact considerabil asupra capacității destinatarilor de a extrage informații online și de a interacționa cu acestea și pot inclusiv să le simplifice destinatarilor serviciului căutarea informațiilor de interes și pot contribui la îmbunătățirea experienței utilizatorilor. Sistemele de recomandare joacă, de asemenea, un rol important în amplificarea anumitor mesaje, diseminarea virală a informațiilor și stimularea comportamentului online. Prin urmare, platformele online ar trebui să se asigure permanent că destinatarii serviciului lor sunt informați în mod corespunzător despre modul în care sistemele de recomandare influențează modul în care sunt afișate informațiile și despre faptul că acesta poate influența modul în care le sunt prezentate informațiile. Platformele online ar trebui să prezinte în mod clar și ușor de înțeles parametrii utilizați la astfel de sisteme de recomandare pentru a asigura faptul că destinatarii serviciului înțeleg modul în care se prioritizează informațiile care le sunt oferite. Printre parametrii respectivi ar trebui să se numere cel puțin criteriile cele mai importante pentru stabilirea informațiilor sugerate destinatarului serviciului și motivele care justifică importanța acordată, inclusiv atunci când informațiile sunt prioritizate pe baza creării de profiluri și a comportamentului online al destinatarilor serviciului.

(71)

Protecția minorilor este un obiectiv de politică important al Uniunii. Se poate considera că o platformă online este accesibilă minorilor atunci când condițiile sale generale de utilizare le permit minorilor să utilizeze serviciul, când serviciul său este direcționat către minori sau este utilizat în mod predominant de aceștia sau când furnizorul are cunoștință în alt mod de faptul că unii dintre destinatarii serviciului său sunt minori, de exemplu, deoarece prelucrează deja în alte scopuri date cu caracter personal ale destinatarilor serviciului său din care reiese vârsta acestora. Furnizorii de platforme online utilizate de minori ar trebui să ia măsuri adecvate și proporționale pentru a proteja minorii, de exemplu, proiectându-și interfețele online sau unele părți ale acestora astfel încât să aibă în mod implicit un maxim de confidențialitate, siguranță și securitate pentru minori, dacă este cazul, sau adoptând standarde de protecție minorilor sau coduri de conduită pentru protecția minorilor. Furnizorii respectivi ar trebui să aibă în vedere cele mai bune practici și orientări disponibile, cum ar fi cele furnizate în Comunicarea Comisiei intitulată „Un deceniu digital pentru copii și tineri: noua strategie europeană «Un internet mai bun pentru copii» (BIK+)”. Furnizorii de platforme online nu ar trebui să prezinte comunicări cu caracter publicitar bazate pe crearea de profiluri pentru care se folosesc datele cu caracter personal ale destinatarului serviciului atunci când știu cu grad rezonabil de certitudine că destinatarul serviciului este minor. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, în special cu principiul reducerii la minimum a datelor prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv, această interdicție nu ar trebui să determine furnizorul platformei online să păstreze, să obțină sau să prelucreze mai multe date cu caracter personal decât cele pe care le deține deja pentru a aprecia dacă destinatarul serviciului este minor. Prin urmare, această obligație nu ar trebui să îi încurajeze pe furnizorii de platforme online să înregistreze vârsta destinatarului serviciului înainte ca acesta să utilizeze serviciul. Această măsură nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal.

(72)

Pentru a contribui la crearea unui mediu online sigur, fiabil și transparent pentru consumatori, precum și pentru alte părți interesate, cum ar fi comercianții concurenți și titularii drepturilor de proprietate intelectuală, și pentru a descuraja comercianții să vândă produse sau servicii cu încălcarea normelor aplicabile, platformele online care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții ar trebui să asigure trasabilitatea acestor comercianți. Prin urmare, comerciantului ar trebui să îi revină obligația de a pune anumite informații esențiale la dispoziția furnizorului de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, inclusiv în scopul promovării de mesaje cu privire la produse sau al oferirii de produse. Obligația respectivă ar trebui să le revină și comercianților care promovează mesaje cu privire la produse sau servicii în numele mărcilor, pe baza unor acorduri subiacente. Respectivii furnizori de platforme online ar trebui să stocheze toate informațiile în mod securizat pe durata raportului lor contractual cu comerciantul și timp de șase luni după încetarea acestuia, pentru a permite depunerea eventualelor reclamații împotriva comerciantului sau respectarea ordinelor legate de comerciant.

Obligația respectivă este necesară și proporțională pentru ca informațiile să poată fi accesate în conformitate cu normele de drept aplicabile, inclusiv cea referitoare la protecția datelor cu caracter personal, de către autoritățile publice și părțile private care au un interes legitim, inclusiv prin ordinele de a furniza informații menționate în prezentul regulament. Această obligație nu aduce atingere eventualelor obligații de a păstra un anumit conținut pentru perioade mai lungi, în temeiul altor norme de drept al Uniunii sau de drept intern care este conform cu dreptul Uniunii. Fără a aduce atingere definiției prevăzute în prezentul regulament, pentru orice comerciant, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, identificat în temeiul articolului 6a alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/83/UE și al articolului 7 alineatul (4) litera (f) din Directiva 2005/29/CE, ar trebui să se poată asigura trasabilitatea atunci când oferă un produs sau un serviciu printr-o platformă online. Directiva 2000/31/CE obligă toți furnizorii de servicii ale societății informaționale să asigure accesul ușor, direct și permanent al destinatarilor serviciului și al autorităților competente la anumite informații care permit identificarea tuturor furnizorilor. Obligațiile privind trasabilitatea care le revin, în temeiul prezentului regulament, furnizorilor de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții nu aduc atingere aplicării Directivei (UE) 2021/514 a Consiliului (30), care urmărește alte obiective legitime de interes public.

(73)

Pentru a asigura aplicarea eficientă și adecvată a obligației respective, fără a impune sarcini disproporționate, furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua fiabilitatea informațiilor furnizate de comercianții în cauză, în special prin utilizarea bazelor de date și a interfețelor oficiale online disponibile gratuit, cum ar fi registrele naționale ale comerțului și Sistemul de schimb de informații privind TVA, sau să impună comercianților în cauză să furnizeze documente justificative de încredere, cum ar fi copii ale documentelor de identitate, ale extraselor de conturi de plăți certificate, ale certificatelor întreprinderii și ale certificatelor emise de registrul comerțului. Aceștia pot utiliza și alte surse, disponibile pentru utilizare la distanță, care oferă un grad similar de fiabilitate în vederea respectării acestei obligații. Cu toate acestea, nu ar trebui să li se impună furnizorilor de platforme online în cauză obligația să întreprindă în mediul online demersuri excesive sau costisitoare de cercetare a faptelor sau să efectueze verificări disproporționate la fața locului. De asemenea, nu ar trebui să se considere că astfel de furnizori care au depus toate eforturile impuse de prezentul regulament garantează consumatorului sau altor părți interesate fiabilitatea informațiilor respective.

(74)

Furnizorii de platforme online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții ar trebui să își proiecteze și să își organizeze interfața online de așa manieră încât să le permită comercianților să își respecte obligațiile care le revin în temeiul dreptului relevant al Uniunii, în special cerințele prevăzute la articolele 6 și 8 din Directiva 2011/83/UE, la articolul 7 din Directiva 2005/29/CE, la articolele 5 și 6 din Directiva 2000/31/CE și la articolul 3 din Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31). În acest sens, furnizorii de platforme online în cauză ar trebui să depună toate eforturile pentru a evalua dacă comercianții care le folosesc serviciile au încărcat informațiile complete pe interfețele lor online, în conformitate cu dreptul relevant aplicabil al Uniunii. Furnizorii de platforme online ar trebui să se asigure că produsele sau serviciile nu sunt oferite atât timp cât aceste informații nu sunt complete. Acest lucru nu ar trebui să constituie în sarcina furnizorilor de platforme online în cauză o obligație generală de monitorizare a produselor sau serviciilor oferite de comercianți cu ajutorul serviciilor lor și nici o obligație generală de cercetare a faptelor, în special de evaluare a exactității informațiilor furnizate de comercianți. Interfețele online ar trebui să fie ușor de utilizat și de accesat pentru comercianți și consumatori. În plus, după ce au permis comerciantului să ofere produsul sau serviciul relevant, furnizorii de platforme online în cauză ar trebui să depună eforturi rezonabile pentru a verifica aleatoriu dacă produsele sau serviciile oferite au fost identificate ca fiind ilegale în orice bază de date online sau interfață online oficială, accesibilă în mod liber și care poate fi citită automat dintr-un stat membru sau din Uniune. De asemenea, Comisia ar trebui să încurajeze trasabilitatea produselor prin soluții tehnologice, cum ar fi codurile de răspuns rapid semnate digital (coduri QR) sau jetoanele nefungibile. Comisia ar trebui să promoveze elaborarea de standarde și, în absența acestora, a unor soluții bazate pe piață care să poată fi acceptate de părțile în cauză.

(75)

Având în vedere importanța platformelor online foarte mari, datorită razei lor de acoperire, în special în ceea ce privește numărul de destinatari ai serviciului, facilitarea dezbaterilor publice, a tranzacțiilor economice și a diseminării către public de informații, opinii și idei și în ceea ce privește influențarea modului în care destinatarii obțin și comunică informații online, este necesar să se impună furnizorilor platformelor respective obligații specifice, pe lângă cele aplicabile tuturor platformelor online. Având în vedere rolul lor fundamental în localizarea și asigurarea accesibilității online a informațiilor, este necesar ca astfel de obligații să fie impuse, în măsura în care sunt aplicabile, și furnizorilor de motoare de căutare online foarte mari. Respectivele obligații suplimentare impuse furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari sunt necesare pentru a răspunde preocupărilor în materie de politici publice, neexistând măsuri alternative și mai puțin restrictive care să conducă în mod efectiv la același rezultat.

(76)

Platformele online foarte mari și motoarele de căutare online foarte mari pot cauza riscuri societale, diferite ca amploare și impact de cele cauzate de platformele mai mici. Furnizorii de astfel de platforme online foarte mari și motoare de căutare online foarte mari ar trebui deci să respecte cele mai stricte standarde de diligență necesară, proporțional cu impactul lor societal. Odată ce numărul destinatarilor activi ai unei platforme sau numărul destinatarilor activi ai unui motor de căutare online, calculat ca medie pe o perioadă de șase luni, ajunge să reprezinte o proporție semnificativă din populația Uniunii, riscurile sistemice pe care le prezintă platforma online sau motorul de căutare online ar putea avea un impact disproporționat în Uniune. Ar trebui să se considere că există o astfel de acoperire semnificativă în cazul în care numărul respectiv depășește un prag operațional stabilit la 45 de milioane, și anume un număr echivalent cu 10 % din populația Uniunii. Acest prag operațional ar trebui să fie actualizat și, prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze dispozițiile prezentului regulament prin adoptarea unor acte delegate, atunci când este necesar.

(77)

Pentru a stabili raza de acoperire a unei anumite platforme online sau a unui anumit motor de căutare online, este necesar să se stabilească individual numărul mediu de destinatari activi ai fiecărui serviciu. În consecință, numărul mediu lunar de destinatari activi ai unei platforme online ar trebui să reflecte toți destinatarii care folosesc efectiv serviciul cel puțin o dată într-o anumită perioadă, fiind expuși la informațiile diseminate pe interfața online a platformei online, de exemplu, vizionându-l sau ascultându-l, sau furnizând informații, așa cum fac platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții.

În sensul prezentului regulament, folosirea serviciului nu se limitează la a interacționa cu informațiile prin clicuri, adăugarea de comentarii sau linkuri, partajare sau efectuarea achiziții sau tranzacții pe o platformă online. Așadar, noțiunea de destinatar activ al serviciului nu coincide neapărat cu cea de utilizator înregistrat al unui serviciu. În ceea ce privește motoarele de căutare online, conceptul de destinatari activi ai serviciului ar trebui să desemneze persoanele care vizionează informații pe interfața lor online, dar nu și, de exemplu, proprietarii site-urilor web indexate de un motor de căutare online, întrucât aceștia nu interacționează activ cu serviciul. Numărul destinatarilor activi ai unui serviciu ar trebui să includă toți destinatarii unici ai unui serviciu care folosesc serviciul respectiv. În acest scop, un destinatar al serviciului care utilizează interfețe online diferite, cum ar fi site-uri web sau aplicații, inclusiv în cazul în care serviciile sunt accesate prin localizatori uniformi de resurse (URL-uri) sau nume de domenii diferite, ar trebui să fie luat în considerare o singură dată la calcularea numărului, dacă este posibil. Totuși, noțiunea de destinatar activ al serviciului nu ar trebui să desemneze folosirea ocazională a serviciului de către destinatarii altor furnizori de servicii intermediare care pun indirect la dispoziție informațiile găzduite de furnizorul de platforme online prin linkuri adăugate sau prin indexarea efectuată de furnizorul unui motor de căutare online. În plus, prezentul regulament nu impune furnizorilor de platforme online sau de motoare de căutare online să efectueze o urmărire specială a persoanelor fizice online. Furnizorilor le este permis să excludă utilizatorii automatizați, cum ar fi boții sau web scraperele, dacă sunt în măsură să facă acest lucru fără prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal și fără urmărire. Calcularea numărului de destinatari activi ai serviciului poate fi influențată de evoluțiile pieței și evoluțiile tehnice, deci, prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze dispozițiile prezentului regulament prin adoptarea unor acte delegate prin care să stabilească metodologia de calculare a numărului de destinatari activi ai unei platforme online sau al unui motor de căutare online, dacă este necesar, ținând seama de natura serviciului și de modul în care destinatarii acestuia interacționează cu el.

(78)

Având în vedere efectele de rețea care caracterizează economia platformelor, baza de utilizatori a unei platforme online sau a unui motor de căutare online se poate extinde rapid și poate atinge dimensiunea unei platforme online foarte mari sau a unui motor de căutare online foarte mare, cu impactul aferent asupra pieței interne. Acest lucru se poate întâmpla în cazul unei creșteri exponențiale înregistrate în perioade scurte sau în cazul unei prezențe globale și al unei cifre de afaceri mari, care îi permit platformei online sau motorului de căutare online să valorifice pe deplin efectele de rețea și economiile de scară și de gamă. În special o cifră de afaceri anuală sau o capitalizare bursieră mare poate fi un indiciu al scalabilității rapide în ceea ce privește numărul de utilizatori. În aceste cazuri, coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire sau Comisia ar trebui să îi poată solicita furnizorului platformei online sau al motorului de căutare online o raportare mai frecventă cu privire la numărul de destinatari activi ai serviciului, pentru a putea identifica în timp util momentul în care platforma respectivă sau motorul de căutare respectiv ar trebui să fie desemnate drept platformă online foarte mare sau motor de căutare online foarte mare în sensul prezentului regulament.

(79)

Platformele online foarte mari și motoarele de căutare online foarte mari pot fi folosite într-un mod care influențează puternic siguranța online, formarea opiniei publice și a discursului, precum și comerțul online. Modul în care își concep serviciile este, în general, optimizat pentru a aduce beneficii modelelor lor de afaceri bazate adesea pe publicitate și poate cauza preocupări societale. Este nevoie de o reglementare și o aplicare eficace pentru a identifica și a atenua în mod eficace riscurile și daunele societale și economice care pot apărea. În temeiul prezentului regulament, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui, prin urmare, să evalueze riscurile sistemice care decurg din proiectarea, funcționarea și utilizarea serviciilor lor, precum și din potențialele utilizări abuzive de către destinatarii serviciului și ar trebui să ia măsuri de atenuare adecvate, cu respectarea drepturilor fundamentale. Atunci când stabilesc importanța eventualelor efecte și impacturi negative, furnizorii ar trebui să ia în considerare gravitatea impactului potențial și probabilitatea tuturor acestor riscuri sistemice. De exemplu, aceștia ar putea analiza dacă eventualul impact negativ poate afecta multe persoane, dacă poate fi ireversibil sau cât de dificil este să se rezolve problema și să se restabilească situația dinainte de impactul potențial.

(80)

Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să evalueze în profunzime patru categorii de riscuri sistemice. O primă categorie se referă la riscurile asociate diseminării de conținut ilegal, cum ar fi diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau discursuri ilegale de incitare la ură sau alte tipuri de utilizări abuzive ale serviciilor lor pentru comiterea de infracțiuni, precum și la riscurile asociate desfășurării de activități ilegale, cum ar fi vânzarea de produse sau servicii interzise de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, inclusiv de produse periculoase sau contrafăcute sau comerțul ilegal cu animale. De exemplu, o astfel de diseminare sau astfel de activități pot constitui un risc sistemic considerabil în cazul în care accesul la conținutul ilegal se poate propaga rapid și pe scară largă cu ajutorul unor conturi cu o sferă de acoperire deosebit de mare sau prin alte mijloace de amplificare. Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să evalueze riscul diseminării conținutului ilegal, indiferent dacă informațiile sunt sau nu și incompatibile cu condițiile lor generale de utilizare. Această evaluare nu aduce atingere răspunderii personale care revine destinatarului serviciului platformelor online foarte mari sau proprietarilor de site-uri web indexate de motoare de căutare online foarte mari pentru posibilul caracter ilegal al activității lor în conformitate cu normele de drept aplicabile.

(81)

O a doua categorie de riscuri se referă la impactul real sau previzibil al serviciului asupra exercitării drepturilor fundamentale, protejate de Cartă, inclusiv demnitatea umană, libertatea de exprimare și de informare, în care se încadrează și libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă, dreptul la viață privată, dreptul la protecția datelor, dreptul la nediscriminare, drepturile copilului și protecția consumatorilor, dar fără a se limita la acestea. Astfel de riscuri pot apărea, de exemplu, în legătură cu modul în care sunt proiectate sistemele algoritmice utilizate de platforma online foarte mare sau de motorul de căutare online foarte mare sau cu utilizarea abuzivă a serviciului acesteia prin transmiterea de notificări abuzive sau prin alte metode de reducere la tăcere sau de obstrucționare a concurenței. Atunci când evaluează riscurile pentru drepturile copilului, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ia în considerare, de exemplu, cât de ușor este pentru minori să înțeleagă proiectarea și funcționarea serviciului, precum și modul în care minorii pot fi expuși prin intermediul serviciului lor la conținuturi care pot afecta sănătatea și dezvoltarea fizică, mentală și morală a minorilor. Astfel de riscuri pot apărea, de exemplu, în ceea ce privește proiectarea de interfețe online care exploatează intenționat sau neintenționat punctele slabe și lipsa de experiență a minorilor sau care pot crea dependență.

(82)

O a treia categorie de riscuri se referă la efectele negative reale sau previzibile asupra proceselor democratice, a discursului civic și a proceselor electorale, precum și asupra siguranței publice.

(83)

O a patra categorie de riscuri decurge din preocupări similare privind proiectarea, funcționarea sau folosirea, inclusiv prin manipulare, a platformelor online foarte mari și a motoarelor de căutare online foarte mari, cu un efect negativ real sau previzibil asupra protecției sănătății publice, a minorilor și cu consecințe negative grave asupra bunăstării fizice și psihice a unei persoane sau în materie de violență bazată pe gen. Astfel de riscuri pot proveni și din campanii de dezinformare coordonate referitoare la sănătatea publică sau din proiectarea unei interfețe online care poate stimula dependențele comportamentale ale destinatarilor serviciului.

(84)

Atunci când evaluează astfel de riscuri sistemice, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se concentreze asupra sistemelor sau asupra altor elemente care pot alimenta riscurile, inclusiv asupra tuturor sistemelor algoritmice care pot prezenta interes, în special asupra sistemelor lor de recomandare și de publicitate, acordând atenție practicilor conexe de colectare și utilizare a datelor. Aceștia ar trebui, de asemenea, să evalueze dacă condițiile lor generale de utilizare și punerea în aplicare a acestora sunt adecvate, precum și dacă procesele de moderare a conținutului, instrumentele tehnice și resursele alocate sunt adecvate. Atunci când evaluează riscurile sistemice identificate în prezentul regulament, furnizorii respectivi ar trebui să se concentreze și asupra informațiilor care nu sunt ilegale, dar care alimentează riscurile sistemice identificate în prezentul regulament. Furnizorii respectivi ar trebui deci să acorde o atenție deosebită modului în care sunt folosite serviciile lor pentru a disemina sau amplifica conținutul care induce în eroare sau care este manipulator, inclusiv dezinformarea. În cazul în care amplificarea algoritmică a informațiilor alimentează riscurile sistemice, furnizorii respectivi ar trebui să prezinte acest lucru în mod corespunzător în evaluările lor de risc. În cazul în care riscurile sunt localizate sau există diferențe de limbă, furnizorii respectivi ar trebui să ia în considerare și acest aspect în evaluările lor de risc. Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui mai ales să evalueze modul în care proiectarea și funcționarea serviciului lor, precum și manipularea și utilizarea intenționată și adesea coordonată a serviciilor lor sau încălcarea sistemică a condițiilor lor de utilizare alimentează riscurile respective. Astfel de riscuri pot apărea, de exemplu, prin utilizarea neautentică a serviciului, precum crearea de conturi false, utilizarea boților sau utilizarea înșelătoare a unui serviciu și prin alte comportamente automatizate sau parțial automatizate, care pot conduce la diseminarea rapidă și pe scară largă către public a informațiilor care constituie conținut ilegal sau sunt incompatibile cu condițiile generale de utilizare ale unei platforme online sau ale unui motor de căutare online și care alimentează campaniile de dezinformare.

(85)

Pentru ca evaluările ulterioare ale riscurilor să se poată întemeia unele pe altele și să arate evoluția riscurilor identificate, precum și pentru a înlesni investigațiile și acțiunile de asigurare a respectării normelor, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să păstreze toate documentele justificative privind evaluările riscurilor pe care le-au efectuat, cum ar fi informațiile referitoare la pregătirea acestora, datele care au stat la baza lor și datele privind testarea sistemelor lor algoritmice.

(86)

Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să utilizeze mijloacele necesare pentru a atenua cu diligență riscurile sistemice identificate în evaluările riscurilor, cu respectarea drepturilor fundamentale. Toate măsurile adoptate ar trebui să respecte cerințele privind obligația de diligență prevăzute de prezentul regulament și să fie rezonabile și eficace în atenuarea riscurilor sistemice concrete identificate. Acestea ar trebui să fie proporționale din perspectiva capacității economice a furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare și a necesității de a evita limitarea inutilă a utilizării serviciului lor, ținând seama în mod corespunzător de potențialele efecte negative asupra drepturilor fundamentale respective. Furnizorii respectivi ar trebui să acorde o atenție deosebită impactului asupra libertății de exprimare.

(87)

Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ia în considerare, în cadrul unor astfel de măsuri de atenuare, de exemplu adaptarea oricărui proiect, caracteristică sau funcționare necesară a serviciului lor, cum ar fi proiectarea interfeței online. Aceștia ar trebui să își adapteze și să aplice condițiile generale de utilizare după necesități și în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament. Alte măsuri adecvate ar putea include adaptarea sistemelor lor de moderare a conținutului și a proceselor interne sau adaptarea proceselor și resurselor lor decizionale, inclusiv a personalului de moderare a conținutului, a formării acestora și a competențelor locale. Este vorba, în special, de rapiditatea și calitatea prelucrării notificărilor. În acest sens, de exemplu, Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online din 2016 stabilește un criteriu de referință pentru prelucrarea notificărilor valabile pentru eliminarea conținutului ilegal de incitare la ură în mai puțin de 24 de ore. Furnizorii de platforme online foarte mari, în special cele utilizate în principal pentru diseminarea către public de conținut pornografic, ar trebui să își îndeplinească cu strictețe toate obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește conținutul ilegal care constituie violență cibernetică, de exemplu conținutul pornografic ilegal, pentru ca victimele să își poată exercita efectiv drepturile privind publicarea fără consimțământ de conținut intim sau manipulat, prin prelucrarea rapidă a notificărilor și eliminarea materialelor fără întârzieri nejustificate. Alte tipuri de conținut ilegal pot necesita termene mai lungi sau mai scurte pentru prelucrarea notificărilor, în funcție de faptele, circumstanțele și tipurile de conținut ilegal în cauză. Furnizorii respectivi pot, de asemenea, să inițieze sau să își intensifice cooperarea cu notificatori de încredere, să organizeze sesiuni de formare și schimburi cu organizații ale notificatorilor de încredere.

(88)

Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să dea dovadă de diligență și în ceea ce privește măsurile pe care le iau pentru a-și testa și, dacă este necesar, pentru a-și adapta sistemele algoritmice, nu în ultimul rând sistemele lor de recomandare. Aceștia ar putea fi nevoiți să contracareze efectele negative ale recomandărilor personalizate și să corecteze criteriile utilizate în efectuarea de recomandări. Sistemele de publicitate utilizate de furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari pot fi, de asemenea, un catalizator pentru riscurile sistemice. Furnizorii respectivi ar trebui să aibă în vedere măsuri corective, cum ar fi încetarea perceperii de venituri din publicitate pentru anumite informații, sau alte acțiuni, ca de exemplu îmbunătățirea vizibilității surselor de informații oficiale, sau adaptarea structurală a sistemelor de publicitate. Este posibil ca furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari să trebuiască să își consolideze procesele interne sau supravegherea oricăreia dintre activitățile lor, în special în ceea ce privește detectarea riscurilor sistemice, și să efectueze evaluări mai frecvente sau mai bine direcționate ale riscurilor legate de noile funcții. Îndeosebi, dacă riscurile sunt comune pentru mai multe platforme online diferite sau motoare de căutare, aceștia ar trebui să coopereze cu alți furnizori de servicii, inclusiv prin inițierea sau aderarea la coduri de conduită existente sau la alte măsuri de autoreglementare. Aceștia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare campanii de sensibilizare, în special în cazul în care riscurile sunt legate de campaniile de dezinformare.

(89)

Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să țină seama de interesul superior al minorilor atunci când iau măsuri precum proiectarea serviciilor și a interfeței lor online, în special atunci când serviciile lor sunt destinate în primul rând minorilor sau sunt utilizate în mod predominant de minori. Aceștia ar trebui să se asigure că serviciile lor sunt organizate astfel încât să le permită minorilor să aibă acces cu ușurință la mecanismele prevăzute în prezentul regulament, după caz, inclusiv la mecanismele de notificare și de acțiune și de depunere a plângerilor. Aceștia ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a proteja minorii de conținutul care le poate afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală și să ofere instrumente care să permită accesul condiționat la astfel de informații. Atunci când selectează măsurile de atenuare adecvate, furnizorii pot lua în considerare, după caz, bunele practici din sectorul lor, inclusiv cele stabilite prin cooperarea în materie de autoreglementare, cum ar fi codurile de conduită, și ar trebui să țină seama de orientările din partea Comisiei.

(90)

Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se asigure că metodologiile lor de evaluare și atenuare a riscurilor se bazează pe cele mai bune informații și cunoștințe științifice disponibile și că își testează ipotezele de lucru cu grupurile cele mai afectate de riscuri și de măsurile pe care le iau. În acest sens, aceștia ar trebui, după caz, să efectueze evaluări ale riscurilor și să își conceapă măsurile de atenuare a riscurilor cu implicarea reprezentanților destinatarilor serviciului, a reprezentanților grupurilor potențial afectate de serviciile lor, a experților independenți și a organizațiilor societății civile. Aceștia ar trebui totodată să încerce să integreze astfel de consultări în metodologiile lor de evaluare și atenuare a riscurilor, inclusiv, după caz, prin anchete, grupuri de reflecție, mese rotunde și alte metode de consultare și de proiectare. Atunci când se evaluează dacă o măsură este rezonabilă, proporționată și eficace, ar trebui să se acorde o atenție specială dreptului la libertatea de exprimare.

(91)

În perioade de criză, ar putea fi necesar ca furnizorii de platforme online foarte mari să ia de urgență anumite măsuri specifice, în plus față de măsurile pe care le-ar lua în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament. În această privință, ar trebui să se considere că o criză are loc atunci când apar circumstanțe extraordinare care pot conduce la o amenințare gravă la adresa siguranței publice sau a sănătății publice în Uniune sau în regiuni importante ale acesteia. Astfel de crize ar putea fi rezultatul conflictelor armate sau al actelor de terorism, inclusiv al unor conflicte sau acte de terorism emergente, al dezastrelor naturale, cum ar fi cutremurele și uraganele, precum și al pandemiilor și al altor amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății publice. Comisia ar trebui să fie în măsură să le solicite furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari, la recomandarea Comitetului european pentru servicii digitale („comitetul”), să inițieze de urgență un răspuns în situații de criză. Măsurile pe care le pot identifica și le pot lua în considerare furnizorii respectivi pot include, de exemplu, adaptarea proceselor de moderare a conținutului și creșterea resurselor dedicate moderării conținutului, adaptarea condițiilor generale de utilizare, a sistemelor algoritmice relevante și a sistemelor de publicitate, intensificarea cooperării cu notificatorii de încredere, luarea de măsuri de sensibilizare și promovarea informațiilor de încredere și adaptarea proiectării interfețelor lor online. Ar trebui prevăzute cerințele necesare pentru a se asigura că astfel de măsuri sunt luate într-un interval de timp foarte scurt și că mecanismul de răspuns în situații de criză este utilizat numai în cazul și în măsura în care acest lucru este strict necesar și că orice măsuri luate în cadrul acestui mecanism sunt eficace și proporționale, ținând seama în mod corespunzător de drepturile și interesele legitime ale tuturor părților implicate. Utilizarea mecanismului nu ar trebui să aducă atingere celorlalte dispoziții ale prezentului regulament, cum ar fi cele privind evaluările riscurilor și măsurile de atenuare a riscurilor și asigurarea respectării acestora, precum și cele privind protocoalele pentru situații de criză.

(92)

Având în vedere necesitatea de a asigura efectuarea unei verificări de către experți independenți, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să răspundă, prin audit independent, pentru respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și, după caz, pentru orice angajament complementar asumat în temeiul codurilor de conduită și al protocoalelor pentru situații de criză. Pentru a se asigura că auditurile sunt efectuate în mod efectiv, eficient și în timp util, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să ofere cooperarea și asistența necesare organizațiilor care efectuează auditurile, inclusiv acordând auditorului acces la toate datele relevante necesare pentru a efectua auditul în mod corespunzător, inclusiv, după caz, la datele referitoare la sistemele algoritmice, precum și prin răspunsuri la întrebări orale sau scrise. Auditorii ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să utilizeze alte surse de informații obiective, inclusiv studii efectuate de cercetători agreați. Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari nu ar trebui să submineze în vreun fel desfășurarea auditului. Auditurile ar trebui să se desfășoare în conformitate cu cele mai bune practici din sector, cu o etică profesională ridicată și cu obiectivitate, ținând seama în mod corespunzător, după caz, de standardele de audit și de codurile de practică. Auditorii ar trebui să garanteze confidențialitatea, securitatea și integritatea informațiilor, cum ar fi secretele comerciale, pe care le obțin atunci când își îndeplinesc sarcinile. Această garanție nu ar trebui să reprezinte un mijloc de a eluda aplicabilitatea obligațiilor de audit prevăzute în prezentul regulament. Auditorii ar trebui să aibă cunoștințele de specialitate necesare în domeniul gestionării riscurilor și competența tehnică de a audita algoritmii. Aceștia ar trebui să fie independenți, astfel încât să își poată îndeplini sarcinile în mod adecvat și fiabil. Aceștia ar trebui să respecte cerințele de bază în materie de independență în ceea ce privește serviciile interzise care nu au legătură cu auditul, rotația întreprinderilor și onorariile contingente. În cazul în care independența lor și competența lor tehnică nu sunt de netăgăduit, aceștia ar trebui să demisioneze sau să se abțină de la misiunea de audit.

(93)

Raportul de audit ar trebui să fie justificat, astfel încât să ofere o imagine semnificativă a activităților întreprinse și a concluziilor la care s-a ajuns. Acesta ar trebui să reprezinte o sursă de informații pentru măsurile pe care le iau furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament sau, după caz, raportul ar trebui să propună îmbunătățiri ale măsurilor respective. Raportul de audit ar trebui să fie transmis fără întârziere coordonatorului serviciilor digitale din țara de stabilire, Comisiei și comitetului, după primirea raportului de audit. Furnizorii ar trebui să transmită, fără întârzieri nejustificate, după finalizare, fiecare raport privind evaluarea riscurilor și măsurile de atenuare, precum și raportul privind punerea în aplicare a măsurilor recomandate în urma auditului asupra furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare care arată modul în care au integrat recomandările auditului. Raportul de audit ar trebui să includă o opinie de audit bazată pe concluziile desprinse din probele de audit obținute. Ar trebui emisă o opinie pozitivă în cazul în care toate dovezile arată că furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mari îndeplinește obligațiile prevăzute în prezentul regulament sau, după caz, orice angajamente pe care și le-a asumat în temeiul unui cod de conduită sau al unui protocol pentru situații de criză, în special prin identificarea, evaluarea și atenuarea riscurilor sistemice ale sistemului și serviciilor sale. O opinie pozitivă ar trebui să fie însoțită de observații, în cazul în care auditorul dorește să includă remarci care nu au un efect semnificativ asupra rezultatului auditului. Ar trebui emisă o opinie negativă în cazul în care auditorul consideră că furnizorul platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare nu respectă prezentul regulament sau angajamentele pe care și le-a asumat. Dacă opinia de audit nu a putut ajunge la o concluzie pentru elemente specifice care intră în domeniul de aplicare al auditului, o expunere a motivelor pentru care nu s-a ajuns la o astfel de concluzie ar trebui inclusă în opinia de audit. Dacă este cazul, raportul ar trebui să includă o descriere a elementelor specifice care nu au putut fi auditate și o explicație a motivului pentru care acestea nu au putut fi auditate.

(94)

Obligațiile privind evaluarea și atenuarea riscurilor ar trebui să declanșeze, de la caz la caz, necesitatea ca furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari să evalueze și să adapteze proiectarea sistemelor lor de recomandare, după caz, de exemplu prin măsuri pentru a preveni sau a reduce la minimum prejudecățile care conduc la discriminarea persoanelor aflate în situații vulnerabile, în special atunci când acest lucru este în conformitate cu normele de drept privind protecția datelor și atunci când informațiile sunt personalizate pe baza unor categorii speciale de date cu caracter personal, astfel cu se menționează la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2016/679. În plus, în completarea obligațiilor în materie de transparență aplicabile platformelor online în ceea ce privește sistemele lor de recomandare, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se asigure în mod consecvent că destinatarii serviciilor lor beneficiază de opțiuni alternative care nu se bazează pe crearea de profiluri, în sensul Regulamentul (UE) 2016/679, în ceea ce privește principalii parametri ai sistemelor lor de recomandare. Astfel de opțiuni ar trebui să fie direct accesibile de pe interfața online pe care sunt prezentate recomandările.

(95)

Sistemele de publicitate utilizate de platformele online foarte mari și de motoarele de căutare online foarte mari prezintă riscuri deosebite și necesită o supraveghere publică și de reglementare suplimentară, având în vedere amploarea lor și capacitatea acestora de a viza și de a ajunge la destinatarii serviciului pe baza comportamentului lor în interiorul și în afara interfeței online a platformei respective sau a motorului de căutare respectiv. Platformele online foarte mari sau motoarele de căutare online foarte mari ar trebui să asigure accesul public la registre cu evidența comunicărilor cu caracter publicitar prezentate pe interfețele lor online pentru a facilita supravegherea și cercetarea cu privire la riscurile emergente generate de distribuirea de comunicări cu caracter publicitar online, de exemplu în ceea ce privește comunicările cu caracter publicitar ilegale sau tehnicile de manipulare și dezinformarea, cu un impact negativ real și previzibil asupra sănătății publice, a securității publice, a dezbaterii civice, a participării politice și a egalității. Registrele cu evidența comunicărilor cu caracter publicitar ar trebui să includă conținutul comunicărilor cu caracter publicitar, inclusiv denumirea produsului, a serviciului sau a mărcii și obiectul comunicării cu caracter publicitar, datele conexe privind entitatea care face publicitate și privind persoana fizică sau juridică care a plătit comunicarea cu caracter publicitar, dacă aceasta diferă de entitatea susmenționată, precum și difuzarea comunicărilor cu caracter publicitar, în special în ceea ce privește publicitatea direcționată. Aceste informații ar trebui să includă atât informații privind criteriile de direcționare, cât și cele de difuzare, în special atunci când comunicările cu caracter publicitar le sunt difuzate unor persoane aflate în situații vulnerabile, cum ar fi minorii.

(96)

Pentru a monitoriza și a evalua în mod corespunzător respectarea de către platformele online foarte mari și de către motoarele de căutare online foarte mari a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire sau Comisia poate solicita accesul la date specifice sau raportarea acestora, inclusiv a datelor referitoare la algoritmi. O astfel de cerere poate include, de exemplu, datele necesare pentru a evalua riscurile și posibilele prejudicii cauzate de sistemele platformei online foarte mare sau ale motorului de căutare online foarte mare, date privind acuratețea, funcționarea și testarea sistemelor algoritmice pentru moderarea conținutului, a sistemelor de recomandare sau de publicitate, inclusiv, după caz, date și algoritmi de pregătire ori date privind procesele și rezultatele moderării conținutului sau ale sistemelor interne de soluționare a plângerilor în sensul prezentului regulament. Astfel de cereri de acces la date nu ar trebui să includă cereri de furnizare de informații specifice cu privire la destinatari individuali ai serviciului pentru a stabili dacă destinatarii respectivi respectă alte norme de drept al Uniunii sau de dreptul intern aplicabile. Investigațiile efectuate de cercetători cu privire la evoluția și gravitatea riscurilor sistemice online sunt deosebit de importante pentru corelarea asimetriilor în materie de informații și pentru instituirea unui sistem rezilient de atenuare a riscurilor, informarea furnizorilor de platforme online, a furnizorilor de motoare de căutare online, a coordonatorilor serviciilor digitale, a altor autorități competente, a Comisiei și a publicului.

(97)

Prin urmare, prezentul regulament prevede un cadru pentru garantarea accesului la datele provenite de la platformele online foarte mari și de la motoarele de căutare online foarte mari în favoarea cercetătorilor agreați afiliați unei organizații de cercetare, în sensul articolului 2 din Directiva (UE) 2019/790, noțiune care poate include, în sensul prezentului regulament, organizații ale societății civile care desfășoară activități de cercetare științifică cu scopul principal de a sprijini misiunea lor de interes public. Toate cererile de acces la date în temeiul cadrului respectiv ar trebui să fie proporționate și să protejeze în mod adecvat drepturile și interesele legitime, inclusiv protecția datelor cu caracter personal, a secretelor comerciale și a altor informații confidențiale, ale platformei online foarte mari sau ale motorului de căutare online foarte mare și ale oricăror alte părți interesate, inclusiv ale destinatarilor serviciului. Cu toate acestea, pentru a asigura realizarea obiectivului prezentului regulament, luarea în considerare a intereselor comerciale ale furnizorilor nu ar trebui să conducă la refuzul accesului la datele necesare pentru obiectivul specific de cercetare vizat de o cerere formulată în temeiul prezentului regulament. În această privință, fără a aduce atingere Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului (32), furnizorii ar trebui să asigure accesul corespunzător al cercetătorilor, inclusiv, dacă este necesar, prin adoptarea unor măsuri de protecție tehnică, de exemplu prin intermediul sistemelor de protecție a datelor. Cererile de acces la date ar putea viza, de exemplu, numărul de vizualizări sau, după caz, alte tipuri de acces la conținut al destinatarilor serviciului înainte de eliminarea acestuia de către furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari.

(98)

În plus, în cazul în care datele sunt accesibile publicului, astfel de furnizori nu ar trebui să împiedice cercetătorii care îndeplinesc un set de criterii adecvat să utilizeze aceste date în scopuri de cercetare care contribuie la detectarea, identificarea și înțelegerea riscurilor sistemice. Aceștia ar trebui să ofere unor astfel de cercetători accesul, inclusiv, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, în timp real, la datele accesibile publicului, de exemplu cu privire la interacțiunile agregate cu conținutul provenit de la pagini publice, grupuri publice sau personalități publice, inclusiv date privind afișările și implicarea, cum ar fi numărul de reacții, de partajări și comentarii din partea destinatarilor serviciului. Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să fie încurajați să coopereze cu cercetătorii și să ofere un acces mai larg la date pentru monitorizarea preocupărilor societale prin eforturi voluntare, inclusiv prin angajamente și proceduri convenite în temeiul codurilor de conduită sau al protocoalelor pentru situații de criză. Furnizorii și cercetătorii respectivi ar trebui să acorde o atenție deosebită protecției datelor cu caracter personal și să se asigure că orice prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679. Furnizorii ar trebui să anonimizeze sau să pseudonimizeze datele cu caracter personal, cu excepția cazurilor în care acest lucru ar face imposibil scopul de cercetare urmărit.

(99)

Având în vedere complexitatea funcționării sistemelor implementate și riscurile sistemice pe care le prezintă acestea pentru societate, furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să instituie o funcție de conformitate, care ar trebui să fie independentă de funcțiile operaționale ale furnizorilor respectivi. Responsabilul principal al funcției de conformitate ar trebui să raporteze direct conducerii furnizorilor respectivi, inclusiv în ceea ce privește preocupările legate de nerespectarea prezentului regulament. Responsabilii de conformitate care fac parte din personalul de resort ar trebui să aibă calificările, cunoștințele, experiența și capacitatea necesare pentru a operaționaliza măsurile și a monitoriza respectarea prezentului regulament în cadrul organizării furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari. Furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să se asigure că funcția de conformitate este implicată, în mod corespunzător și în timp util, în toate aspectele legate de prezentul regulament, inclusiv în strategia și măsurile specifice de evaluare și de atenuare a riscurilor, precum și în evaluarea respectării, după caz, a angajamentelor asumate de furnizorii respectivi în temeiul codurilor de conduită și al protocoalelor pentru situații de criză la care aderă.

(100)

Având în vedere riscurile suplimentare legate de activitățile lor și obligațiile suplimentare care le revin în temeiul prezentului regulament, platformelor online foarte mari și motoarelor de căutare online foarte mari ar trebui să li se aplice în mod specific obligații suplimentare în materie de transparență, în special pentru a raporta în mod exhaustiv cu privire la evaluările riscurilor efectuate și la măsurile subsecvente adoptate, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(101)

Comisia ar trebui să beneficieze de toate resursele necesare, în termeni de personal, cunoștințe de specialitate și mijloace financiare, pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura disponibilitatea resurselor necesare pentru supravegherea adecvată la nivelul Uniunii în temeiul prezentului regulament și având în vedere că statele membre ar trebui să aibă dreptul de a percepe o taxă de supraveghere furnizorilor stabiliți pe teritoriul lor în ceea ce privește sarcinile de supraveghere și de asigurare a respectării normelor exercitate de autoritățile lor, Comisia ar trebui să le perceapă platformelor online foarte mari și motoarelor de căutare online foarte mari o taxă de supraveghere, al cărei nivel să fie stabilit anual. Valoarea totală a taxei anuale de supraveghere percepute ar trebui să fie stabilită pe baza valorii totale a costurilor suportate de Comisie pentru a-și exercita sarcinile de supraveghere în temeiul prezentului regulament, astfel cum sunt estimate în mod rezonabil în prealabil. Această sumă ar trebui să includă costurile legate de exercitarea competențelor și sarcinilor specifice legate de supraveghere, investigare, asigurarea respectării normelor și monitorizare în ceea ce privește furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari, inclusiv costurile legate de desemnarea platformelor online foarte mari și a motoarelor de căutare online foarte mari sau de crearea, întreținerea și exploatarea bazelor de date avute în vedere în temeiul prezentului regulament.

Taxa respectivă ar trebui să includă și costurile legate de crearea, întreținerea și exploatarea informațiilor de bază și a infrastructurii instituționale pentru cooperarea dintre coordonatorii serviciilor digitale, comitet și Comisie, ținând seama de faptul că, având în vedere dimensiunea și raza lor de acoperire, platformele online foarte mari și motoarele de căutare foarte mari au un impact semnificativ asupra resurselor necesare pentru a sprijini o astfel de infrastructură. Estimarea costurilor totale ar trebui să ia în considerare costurile de supraveghere suportate în exercițiul precedent, inclusiv, dacă este cazul, costurile care depășesc taxa individuală anuală de supraveghere percepută în exercițiul precedent. Veniturile alocate externe care rezultă din taxele anuale de supraveghere ar putea fi utilizate pentru a finanța resurse umane suplimentare, cum ar fi agenții contractuali și experții naționali detașați, precum și alte cheltuieli legate de îndeplinirea sarcinilor încredințate Comisiei prin prezentul regulament. Taxa anuală de supraveghere care urmează să fie percepută furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari ar trebui să fie proporțională cu dimensiunea serviciului, astfel cum se reflectă în numărul de destinatari activi ai serviciului din Uniune. În plus, taxa individuală anuală de supraveghere nu ar trebui să depășească un plafon global pentru fiecare furnizor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari, ținând seama de capacitatea economică a furnizorului serviciului sau serviciilor desemnate.

(102)

Pentru a facilita aplicarea eficace și consecventă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, care pot necesita punerea în aplicare prin mijloace tehnologice, este important să fie promovate standarde voluntare care să vizeze anumite proceduri tehnice, în cazul în care sectorul de profil poate contribui la dezvoltarea unor mijloace standardizate pentru a-i sprijini pe furnizorii de servicii intermediare să respecte prezentul regulament, cum ar fi permiterea transmiterii de notificări, inclusiv prin intermediul interfețelor de programare a aplicațiilor, sau standarde legate de condițiile generale de utilizare, standarde legate de audituri sau standarde legate de interoperabilitatea registrelor cu evidența comunicărilor cu caracter publicitar. În plus, astfel de standarde ar putea include standarde legate de publicitatea online, sistemele de recomandare, accesibilitate și protecția minorilor în mediul online. Furnizorii de servicii intermediare au libertatea de a adopta standardele, dar adoptarea lor nu dă naștere unei prezumții de respectare a prezentului regulament. Totodată, prin furnizarea de bune practici, astfel de standarde ar putea fi utile în special pentru furnizorii relativ mici de servicii intermediare. Standardele ar putea face distincție între diferitele tipuri de conținut ilegal sau diferitele tipuri de servicii intermediare, după caz.

(103)

Comisia și comitetul ar trebui să încurajeze elaborarea de coduri de conduită voluntare, precum și respectarea dispozițiilor codurilor respective, pentru a contribui la aplicarea prezentului regulament. Comisia și comitetul ar trebui să vizeze definirea cu claritate prin codurile de conduită a naturii obiectivelor de interes public urmărite, faptul că acestea conțin mecanisme de evaluare independentă a îndeplinirii obiectivelor respective și că rolul autorităților competente este clar definit. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită evitării efectelor negative asupra securității, protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, precum și interdicției de a impune obligații generale de monitorizare. Deși punerea în aplicare a codurilor de conduită ar trebui să fie cuantificabilă și să facă obiectul supravegherii publice, acest lucru nu ar trebui să afecteze caracterul voluntar al unor astfel coduri și libertatea părților interesate de a decide cu privire la participarea lor. În anumite circumstanțe, este important ca platformele online foarte mari să coopereze în ceea ce privește elaborarea și aderarea la coduri de conduită specifice. Nicio dispoziție a prezentului regulament nu împiedică alți furnizori de servicii să adere la aceleași standarde de diligență, să adopte cele mai bune practici și să beneficieze de orientările furnizate de Comisie și de comitet, prin participarea la aceleași coduri de conduită.

(104)

Este oportun ca prezentul regulament să identifice anumite domenii de luat în considerare pentru astfel de coduri de conduită. În special, ar trebui analizate măsurile de atenuare a riscurilor legate de anumite tipuri de conținut ilegal prin acorduri de autoreglementare și coreglementare. Un alt aspect care trebuie luat în considerare este posibilul impact negativ al riscurilor sistemice asupra societății și democrației, cum ar fi dezinformarea sau activitățile manipulatoare și abuzive sau orice efecte negative asupra minorilor. Aceasta include operațiunile coordonate menite să amplifice informațiile, inclusiv dezinformarea, cum ar fi utilizarea boților sau a conturilor false pentru a crea informații intenționat incorecte sau care induc în eroare, uneori cu scopul de a obține câștiguri economice, care sunt deosebit de dăunătoare pentru destinatarii vulnerabili ai serviciului, cum ar fi minorii. În ceea ce privește aceste domenii, aderarea la un anumit cod de conduită și respectarea acestuia de către o platformă online foarte mare sau de către un motor de căutare online foarte mare pot fi considerate o măsură adecvată de atenuare a riscurilor. Refuzul unui furnizor al unei platforme online sau al unui motor de căutare online, fără a oferi explicații adecvate, de a da curs invitației Comisiei de a participa la aplicarea unui astfel de cod de conduită ar putea fi luat în considerare, după caz, atunci când se stabilește dacă platforma online sau motorul de căutare online a încălcat obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Simplul fapt de a participa la un anumit cod de conduită sau de a-l aplica nu ar trebui să dea naștere, în sine, unei prezumții de respectare a prezentului regulament.

(105)

Codurile de conduită ar trebui să faciliteze accesul la platformele online foarte mari și la motoarele de căutare online foarte mari, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, pentru a facilita utilizarea previzibilă a acestora de către persoanele cu dizabilități. În special, codurile de conduită ar putea asigura faptul că informațiile sunt prezentate într-un mod perceptibil, operabil, ușor de înțeles și robust și că formele și măsurile prevăzute în temeiul prezentului regulament sunt puse la dispoziție într-un mod ușor de găsit și accesibil persoanelor cu dizabilități.

(106)

Normele privind codurile de conduită prevăzute în prezentul regulament ar putea servi drept bază pentru eforturile de autoreglementare stabilite deja la nivelul Uniunii, inclusiv Angajamentul privind siguranța produselor, Memorandumul de înțelegere privind vânzarea pe internet a mărfurilor contrafăcute, Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, precum și Codul de bune practici privind dezinformarea. În special în ceea ce privește acest din urmă cod de conduită, în conformitate cu orientările Comisiei, a avut loc o consolidare a Codului de bune practici privind dezinformarea, astfel cum a anunțat Comisia în Planul de acțiune pentru democrația europeană.

(107)

Furnizarea de publicitate online implică, în general, mai mulți actori, inclusiv servicii intermediare care pun în legătură entitățile care publică comunicări cu caracter publicitar cu persoanele care fac publicitate. Codurile de conduită ar trebui să sprijine și să completeze obligațiile în materie de transparență legate de publicitate prevăzute în prezentul regulament care revin furnizorilor de platforme online, celor de platforme online foarte mari și celor de motoare de căutare online foarte mari, pentru a oferi mecanisme flexibile și eficace de facilitare și consolidare a respectării acestor obligații, în special în ceea ce privește modalitățile de transmitere a informațiilor relevante. Acest lucru ar trebui să includă facilitarea transmiterii informațiilor privind persoana care plătește pentru comunicarea cu caracter publicitar, atunci când acesta diferă de persoana fizică sau juridică în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar pe interfața unei platforme online. Codurile de conduită ar trebui să includă și măsuri prin care să se asigure că informațiile utile cu privire la monetizarea datelor sunt partajate în mod corespunzător de-a lungul întregului lanț valoric. Implicarea unei game largi de părți interesate ar trebui să asigure faptul că respectivele coduri de conduită beneficiază de un sprijin larg, sunt solide din punct de vedere tehnic, eficace și sunt cât mai ușor de utilizat, pentru a se asigura faptul că obligațiile în materie de transparență își ating obiectivele. Pentru a asigura eficacitatea codurilor de conduită, Comisia ar trebui să includă mecanisme de evaluare în elaborarea codurilor de conduită. După caz, Comisia poate invita Agenția pentru Drepturi Fundamentale sau Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor să își exprime opinia cu privire la un cod de conduită.

(108)

În plus față de mecanismul de răspuns în situații de criză pentru platforme online foarte mari și motoare de căutare online foarte mari, Comisia poate iniția elaborarea unor protocoale voluntare pentru situații de criză pentru a coordona un răspuns rapid, colectiv și transfrontalier în mediul online. Acesta poate fi cazul, de exemplu, atunci când platformele online sunt utilizate în mod abuziv pentru răspândirea rapidă a conținutului ilegal sau a dezinformării sau în care este necesar să se disemineze rapid informații fiabile. Având în vedere rolul important pe care îl au platformele online foarte mari în diseminarea informațiilor în societățile noastre și la nivel transfrontalier, furnizorii unor astfel de platforme ar trebui să fie încurajați să elaboreze și să aplice protocoale specifice pentru situații de criză. Astfel de protocoale pentru situații de criză ar trebui activate numai pentru o perioadă limitată de timp, iar măsurile adoptate ar trebui, de asemenea, să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru a face față circumstanțelor extraordinare în cauză. Măsurile respective ar trebui să fie consecvente cu prezentul regulament și nu ar trebui să constituie o obligație generală pentru furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari participanți de a monitoriza informațiile pe care le transmit sau le stochează și nici de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care indică un conținut ilegal.

(109)

Pentru a asigura supravegherea și asigurarea respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament în mod adecvat, statele membre ar trebui să desemneze cel puțin o autoritate care să aibă sarcina de a supraveghea aplicarea și de a asigura respectarea prezentului regulament, fără a aduce atingere posibilității de a desemna o autoritate existentă și formei sale juridice în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată încredința mai multor autorități competente sarcini și competențe specifice în materie de supraveghere sau de asigurare a respectării prezentul regulament, de exemplu pentru sectoare specifice pentru care autoritățile existente ar putea dobândi competențe suplimentare, cum ar fi autoritățile de reglementare din domeniul comunicațiilor electronice, autoritățile de reglementare din domeniul mass-mediei sau autoritățile de protecție a consumatorilor, în funcție de structura lor constituțională, organizațională și administrativă națională. În exercitarea sarcinilor care le revin, toate autoritățile competente ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor prezentului regulament, și anume la buna funcționare a pieței interne a serviciilor intermediare, în cadrul căreia normele armonizate pentru un mediu online sigur, previzibil și de încredere care să faciliteze inovarea și în special obligațiile de diligență aplicabile diferitelor categorii de furnizori de servicii intermediare sunt supravegheate și puse în aplicare în mod eficace, cu scopul de a asigura protecția efectivă a drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Cartă, la care se adaugă principiul protecției consumatorului. Prezentul regulament nu impune statelor membre obligația de a conferi autorităților competente sarcina de a se pronunța cu privire la legalitatea anumitor elemente de conținut.

(110)

Având în vedere caracterul transfrontalier al serviciilor în cauză și gama orizontală de obligații introduse de prezentul regulament, în fiecare stat membru ar trebui să fie identificată, drept coordonator al serviciilor digitale, o autoritate desemnată să îndeplinească sarcina de a supraveghea aplicarea prezentului regulament și, după caz, de a asigura respectarea acestuia. În cazul în care sunt desemnate mai multe autorități competente pentru a supraveghea aplicarea și a asigura respectarea prezentului regulament, o singură autoritate din statul membru respectiv ar trebui să fie desemnată drept coordonator al serviciilor digitale. Coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să servească drept punct de contact unic în ceea ce privește toate aspectele legate de aplicarea prezentului regulament, pentru Comisie, comitet, coordonatorii serviciilor digitale ai altor state membre, precum și pentru alte autorități competente ale statului membru în cauză. În special, în cazul în care într-un anumit stat membru li se încredințează sarcini în temeiul prezentului regulament mai multor autorități competente, coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să se coordoneze și să coopereze cu autoritățile respective în conformitate cu dreptul intern care stabilește sarcinile care le revin și fără a aduce atingere evaluării independente a celorlalte autorități competente. Deși nu implică nicio supraordonare ierarhică față de alte autorități competente în exercitarea sarcinilor lor, coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să asigure implicarea efectivă a tuturor autorităților competente relevante și ar trebui să raporteze în timp util evaluarea lor în contextul cooperării privind supravegherea și asigurarea respectării normelor la nivelul Uniunii. În plus, pe lângă mecanismele specifice prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește cooperarea la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să asigure și cooperarea între coordonatorul serviciilor digitale și alte autorități competente desemnate la nivel național, după caz, prin instrumente adecvate, cum ar fi punerea în comun a resurselor, grupuri operative comune, investigații comune și mecanisme de asistență reciprocă.

(111)

Coordonatorul serviciilor digitale, precum și celelalte autorități competente desemnate în temeiul prezentului regulament joacă un rol crucial în asigurarea eficacității drepturilor și obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și în realizarea obiectivelor acestuia. În consecință, este necesar să se asigure faptul că autoritățile respective dispun de mijloacele necesare, inclusiv de resurse financiare și umane, pentru a supraveghea toți furnizorii de servicii intermediare aflați în sfera lor de competență, în interesul tuturor cetățenilor Uniunii. Având în vedere diversitatea furnizorilor de servicii intermediare și utilizarea de către aceștia a unei tehnologii avansate în furnizarea serviciilor lor, este, de asemenea, esențial ca coordonatorul serviciilor digitale și autoritățile competente relevante să dispună de personalul necesar și de experți cu competențe specializate, precum și de mijloace tehnice avansate și să gestioneze resursele financiare în mod autonom pentru a-și îndeplini sarcinile. Totodată, nivelul resurselor ar trebui să țină seama de dimensiunea, de complexitatea și de impactul societal potențial al furnizorilor de servicii intermediare aflați în sfera lor de competență, precum și de raza de acoperire a serviciilor lor în întreaga Uniune. Prezentul regulament nu aduce atingere competenței statelor membre de a institui mecanisme de finanțare bazate pe o taxă de supraveghere percepută furnizorilor de servicii intermediare în temeiul dreptului intern care este conform cu dreptul Uniunii, în măsura în care aceasta este percepută furnizorilor de servicii intermediare al căror loc principal de stabilire se află în statul membru în cauză și este strict limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru a acoperi costurile aferente îndeplinirii sarcinilor conferite autorităților competente în temeiul prezentului regulament, cu excluderea sarcinilor conferite Comisiei, și se asigură o transparență adecvată în ceea ce privește perceperea și utilizarea unei astfel de taxe de supraveghere.

(112)

Autoritățile competente desemnate în temeiul prezentului regulament ar trebui, de asemenea, să acționeze în deplină independență față de organismele private și publice, fără a avea obligația sau posibilitatea de a solicita sau primi instrucțiuni, inclusiv de la guvern, și fără a aduce atingere sarcinilor specifice de a coopera cu alte autorități competente, cu coordonatorii serviciilor digitale, cu comitetul și cu Comisia. Pe de altă parte, independența autorităților respective nu ar trebui să însemne că acestora nu li se pot aplica, în conformitate cu constituțiile naționale și fără a pune în pericol realizarea obiectivelor prezentului regulament, mecanisme proporționale de angajare a răspunderii cu privire la activitățile generale ale coordonatorilor serviciilor digitale, precum cheltuielile lor financiare, sau de raportare către parlamentele naționale. De asemenea, cerința de independență nu ar trebui să împiedice exercitarea controlului jurisdicțional sau posibilitatea de a se consulta sau de a face schimb periodic de opinii cu alte autorități naționale, inclusiv autorități de aplicare a legii, autorități de gestionare a crizelor sau autorități de protecție a consumatorilor, după caz, de exemplu prin informarea reciprocă cu privire la investigațiile în curs, fără a afecta exercitarea competențelor lor respective.

(113)

Statele membre pot desemna o autoritate națională existentă drept coordonator al serviciilor digitale sau îi pot atribui sarcini specifice de supraveghere a aplicării și de asigurare a respectării prezentului regulament, cu condiția ca orice autoritate astfel desemnată să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament, de exemplu în ceea ce privește independența sa. În plus, statele membre nu sunt, în principiu, împiedicate să fuzioneze funcții în cadrul unei autorități existente, în conformitate cu dreptul Uniunii. Măsurile în acest sens pot include, printre altele, interzicerea revocării din funcție a președintelui sau a unui membru al Consiliului de administrație al unui organ colegial al unei autorități existente înainte de expirarea mandatului acestora, pentru simplul motiv că a avut loc o reformă instituțională care implică fuziunea mai multor funcții în cadrul unei singure autorități, în lipsa unor norme care să garanteze că astfel de revocări nu pun în pericol independența și imparțialitatea membrilor respectivi.

(114)

Statele membre ar trebui să acorde coordonatorului serviciilor digitale și oricărei alte autorități competente desemnate în temeiul prezentului regulament competențe și mijloace suficiente pentru a asigura eficacitatea investigațiilor și a asigurării respectării regulamentului, în conformitate cu sarcinile care le-au fost încredințate. Aceasta include capacitatea autorităților competente de a adopta măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern în cazul riscului unui prejudiciu grav. Astfel de măsuri provizorii, care pot include ordine de a pune capăt unei presupuse încălcări date sau de a o corecta, nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru a asigura prevenirea unui prejudiciu grav în așteptarea deciziei finale. Coordonatorii serviciilor digitale ar trebui, în special, să poată căuta și obține informații care se află pe teritoriul lor, inclusiv în contextul investigațiilor comune, ținând seama în mod corespunzător de faptul că măsurile de supraveghere și de asigurare a respectării normelor privind un furnizor aflat în sfera de competență a unui alt stat membru sau a Comisiei ar trebui să fie adoptate de către coordonatorul serviciilor digitale al celuilalt stat membru, atunci când este cazul conform procedurilor legate de cooperarea transfrontalieră, sau, după caz, de către Comisie.

(115)

Statele membre ar trebui să stabilească în dreptul lor intern, în conformitate cu dreptul Uniunii și, în special, cu prezentul regulament și cu Carta, condițiile și limitele detaliate pentru exercitarea competențelor de investigare și de asigurare a respectării normelor care revin coordonatorilor serviciilor digitale și altor autorități competente, după caz, în temeiul prezentului regulament.

(116)

În cursul exercitării competențelor respective, autoritățile competente ar trebui să respecte normele naționale aplicabile privind proceduri și aspecte precum necesitatea unei autorizări judiciare prealabile pentru a intra în anumite incinte și secretul profesional al avocatului. Dispozițiile respective ar trebui să asigure, în special, respectarea drepturilor fundamentale la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, inclusiv dreptul la apărare, și dreptul la respectarea vieții private. În acest sens, garanțiile prevăzute în legătură cu procedurile utilizate de Comisie în temeiul prezentului regulament ar putea servi drept punct de referință adecvat. Ar trebui garantată o procedură prealabilă, echitabilă și imparțială înainte de luarea oricărei decizii finale, inclusiv dreptul de a fi ascultat al persoanelor în cauză și dreptul de a avea acces la dosar, respectând în același timp confidențialitatea și secretul profesional și comercial, precum și obligația de a motiva în mod semnificativ deciziile. Acest lucru nu ar trebui însă să împiedice luarea de măsuri în caz de urgențe justificate în mod corespunzător și sub rezerva unor condiții și modalități procedurale adecvate. Exercitarea competențelor ar trebui, de asemenea, să fie proporțională, printre altele, cu natura și prejudiciul global real sau potențial cauzat de încălcare sau de presupusa încălcare. Autoritățile competente ar trebui să ia în considerare toate faptele și circumstanțele relevante ale cazului, inclusiv informațiile strânse de autoritățile competente ale altor state membre.

(117)

Statele membre ar trebui să se asigure că încălcările obligațiilor prevăzute în prezentul regulament pot fi sancționate într-un mod eficace, proporțional și cu efect de descurajare, ținând seama de natura, gravitatea, recurența și durata încălcării, având în vedere interesul public urmărit, domeniul de aplicare și tipul activităților desfășurate, precum și capacitatea economică a contravenientului. În special, sancțiunile ar trebui să ia în considerare dacă furnizorul de servicii intermediare în cauză nu își respectă în mod sistematic sau recurent obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament, precum și, în cazul în care acest lucru este relevant, numărul de destinatari ai serviciului afectați, dacă încălcarea este săvârșită cu intenție sau din culpă și dacă furnizorul își desfășoară activitatea în mai multe state membre. În cazul în care prezentul regulament prevede un cuantum maxim al amenzilor sau al penalităților cu titlu cominatoriu, acest cuantum maxim ar trebui să se aplice pentru fiecare încălcare a prezentului regulament și fără a aduce atingere modulării amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu pentru anumite încălcări. Statele membre ar trebui să se asigure că impunerea de amenzi sau de penalități cu titlu cominatoriu pentru încălcări ar trebui să fie, în fiecare caz în parte, eficace, proporționată și cu efect de descurajare, prin stabilirea de norme și proceduri interne în conformitate cu prezentul regulament, ținând seama de toate criteriile privind condițiile generale de impunere a amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu.

(118)

Pentru a asigura în mod eficace respectarea obligațiilor impuse prin prezentul regulament, persoanele fizice sau organizațiile reprezentative ar trebui să poată depune plângeri legate de nerespectarea obligațiilor respective la coordonatorul serviciilor digitale de pe teritoriul pe care au primit serviciul, fără a aduce atingere normelor din prezentul regulament referitoare la sferele de competență și normelor aplicabile privind gestionarea plângerilor în conformitate cu principiile bunei administrări de la nivel național. Plângerile ar putea să ofere o imagine fidelă a preocupărilor legate de conformitatea unui anumit furnizor de servicii intermediare și ar putea fi, de asemenea, o modalitate de informare a coordonatorului serviciilor digitale cu privire la orice alte aspecte transversale. Coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să implice alte autorități naționale competente, precum și coordonatorul serviciilor digitale al altui stat membru, în special cel al statului membru în care este stabilit furnizorul de servicii intermediare în cauză, dacă chestiunea respectivă necesită cooperare transfrontalieră.

(119)

Statele membre ar trebui să se asigure că coordonatorii serviciilor digitale pot lua măsuri eficace pentru a remedia anumite încălcări deosebit de grave și persistente ale prezentului regulament, care să fie proporționale cu aceste încălcări. În special în cazul în care măsurile respective pot afecta drepturile și interesele terților, cum ar fi cazul în care accesul la interfețele online este restricționat, este oportun să se solicite ca măsurile să facă obiectul unor garanții suplimentare. În special, terților care ar putea fi afectați ar trebui să li se ofere posibilitatea de a fi ascultați, iar astfel de ordine ar trebui emise numai atunci când nu sunt disponibile în mod rezonabil competențele de a lua astfel de măsuri, astfel cum sunt prevăzute de alte acte din dreptul Uniunii sau de drept intern, de exemplu pentru a proteja interesele colective ale consumatorilor, pentru a asigura eliminarea promptă a paginilor web care conțin sau diseminează pornografie infantilă sau pentru a bloca accesul la servicii utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(120)

Un astfel de ordin de restricționare a accesului nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său. În acest scop, ordinul de restricționare a accesului ar trebui să fie temporar și să se adreseze, în principiu, unui furnizor de servicii intermediare, cum ar fi furnizorul de servicii de găzduire, furnizorul de servicii de internet sau registrul de domenii ori operatorul de registru relevant, care se află într-o poziție rezonabilă pentru a atinge obiectivul în cauză fără a restricționa în mod nejustificat accesul la informații legale.

(121)

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind exonerarea de răspundere prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește informațiile transmise sau stocate la cererea unui destinatar al serviciului, un furnizor de servicii intermediare ar trebui să fie răspunzător pentru daunele suferite de destinatarii serviciului care sunt cauzate de încălcarea de către furnizorul respectiv a obligațiilor sale prevăzute în prezentul regulament. Orice despăgubire ar trebui să fie în conformitate cu normele și procedurile prevăzute în dreptul intern aplicabil și fără a aduce atingere altor căi de atac disponibile în temeiul normelor de protecție a consumatorilor.

(122)

Coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să publice periodic, de exemplu pe site-ul său web, un raport cu privire la activitățile desfășurate în temeiul prezentului regulament. În special, raportul ar trebui să fie publicat în format care să poată fi citit automat și să includă o prezentare generală a plângerilor primite și a acțiunilor întreprinse, de exemplu numărul total de plângeri primite și numărul de plângeri care au condus la deschiderea unei investigații formale sau la transmiterea către alți coordonatori ai serviciilor digitale, fără referiri la date cu caracter personal. Coordonatorul serviciilor digitale este informat cu privire la ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal sau de a furniza informații reglementate de prezentul regulament și prin intermediul sistemului de schimb de informații, motiv pentru care coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să includă în raportul său anual numărul și categoriile de astfel de ordine adresate furnizorilor de servicii intermediare emise de autoritățile judiciare și administrative din statul său membru.

(123)

Din motive de claritate, simplitate și eficacitate, competența de a supraveghea și de a asigura respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie conferită autorităților competente din statul membru în care se află locul principal de stabilire al furnizorului de servicii intermediare, și anume cel în care furnizorul își are sediul central sau sediul social unde se desfășoară principalele funcții financiare și de control operațional. În ceea ce privește furnizorii care nu sunt stabiliți în Uniune, dar care oferă servicii în Uniune și, prin urmare, intră sub incidența prezentului regulament, jurisdicția ar trebui să fie cea a statului membru în care furnizorii respectivi și-au desemnat reprezentantul legal, având în vedere atribuțiile reprezentanților legali în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, în interesul aplicării eficace a prezentului regulament, toate statele membre sau Comisia, după caz, ar trebui să dispună de competențe în ceea ce privește furnizorii care nu și-au desemnat un reprezentant legal. Competențele respective pot fi exercitate de oricare dintre autoritățile competente sau de Comisie, cu condiția ca furnizorul să nu facă obiectul unor proceduri de asigurare a respectării normelor pentru aceleași fapte de către o altă autoritate competentă sau de către Comisie. Pentru a asigura respectarea principiului ne bis in idem și, în special, pentru a evita ca aceeași încălcare a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament să fie sancționată de mai multe ori, fiecare stat membru care intenționează să își exercite competența cu privire la astfel de furnizori ar trebui, fără întârzieri nejustificate, să informeze toate celelalte autorități, inclusiv Comisia, prin intermediul sistemului de schimb de informații instituit în scopul prezentului regulament.

(124)

Având în vedere impactul lor potențial și provocările pe care le presupune supravegherea eficace a acestora, sunt necesare norme speciale privind supravegherea și asigurarea respectării normelor în ceea ce privește furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari. Comisia ar trebui să fie responsabilă, cu sprijinul autorităților naționale competente, după caz, de supravegherea și aplicarea publică a aspectelor ce țin de riscurile sistemice, cum ar fi cele cu un impact larg asupra intereselor colective ale destinatarilor serviciului. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă competențe exclusive de supraveghere și de asigurare a respectării obligațiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice care revin furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari în temeiul prezentului regulament. Competențele exclusive ale Comisiei nu ar trebui să aducă atingere anumitor sarcini administrative care revin autorităților competente din statul membru de stabilire în temeiul prezentului regulament, cum ar fi verificarea cercetătorilor.

(125)

Competențele de supraveghere și de asigurare a respectării obligațiilor de diligență necesară, altele decât obligațiile suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice care revin furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie exercitate în comun de Comisie și de autoritățile naționale competente. Pe de o parte, este posibil ca, în multe situații, Comisia să fie mai bine plasată pentru a trata încălcările sistemice comise de furnizorii respectivi, cum ar fi cele care afectează mai multe state membre sau încălcările grave repetate sau care privesc nerespectarea obligației de instituire a unor mecanisme eficace impuse de prezentul regulament. Pe de altă parte, este posibil ca autoritățile competente din statul membru în care se află locul principal de stabilire al unui furnizor de platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare să fie mai bine plasate pentru a trata încălcările individuale comise de furnizorii respectivi, care nu ridică probleme sistemice sau transfrontaliere. Din motive de eficiență, pentru a evita suprapunerile și pentru a asigura respectarea principiului ne bis in idem, ar trebui să îi revină Comisiei sarcina de a evalua dacă consideră oportun să exercite respectivele competențe partajate într-un anumit caz și, odată ce a inițiat procedurile, ar trebui ca statele membre să nu o mai poată face. Statele membre ar trebui să coopereze îndeaproape atât între ele, cât și cu Comisia, iar Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape cu statele membre, pentru a se asigura că sistemul de supraveghere și de asigurare a respectării normelor instituit prin prezentul regulament funcționează fără probleme și în mod eficace.

(126)

Dispozițiile prezentului regulament privind sferele de competență nu ar trebui să aducă atingere normelor de drept al Uniunii și normelor naționale de drept internațional privat privind competența judiciară și legea aplicabilă în materie civilă și comercială, cum ar fi acțiunile introduse de consumatori în fața instanțelor din statul membru în care își au domiciliul, în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii. În ceea ce privește obligațiile care revin furnizorilor de servicii intermediare în temeiul prezentului regulament de a informa autoritatea emitentă cu privire la modul în care s-a dat curs ordinelor de a acționa împotriva conținutului ilegal și de a furniza informații, normele privind sferele de competență ar trebui să se aplice numai în ceea ce privește supravegherea asigurării respectării obligațiilor respective, dar nu și altor aspecte, cum ar fi competența de a iniția acțiunea respectivă.

(127)

Având în vedere relevanța transfrontalieră și transsectorială a serviciilor intermediare, este necesar un nivel ridicat de cooperare pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului regulament și disponibilitatea informațiilor relevante pentru îndeplinirea sarcinilor de asigurare a respectării normelor prin intermediul sistemului de schimb de informații. Cooperarea poate lua diferite forme, în funcție de aspectele în cauză, fără a aduce atingere efectuării investigațiilor comune specifice. În orice caz, este necesar ca coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire a unui furnizor de servicii intermediare să informeze alți coordonatori ai serviciilor digitale despre aspecte referitoare la un astfel de furnizor și despre investigații și acțiuni care urmează să fie întreprinse în ceea ce-l privește pe acesta. În plus, atunci când o autoritate competentă dintr-un stat membru deține informații relevante pentru o investigație efectuată de autoritățile competente din statul membru de stabilire sau este în măsură să colecteze astfel de informații situate pe teritoriul său, la care autoritățile competente din statul membru de stabilire nu au acces, coordonatorul serviciilor digitale din țara de destinație ar trebui să ofere asistență coordonatorului serviciilor digitale din țara de stabilire în timp util, inclusiv prin exercitarea competențelor sale de investigare în conformitate cu procedurile naționale aplicabile și cu Carta. Destinatarul unor astfel de măsuri de investigare ar trebui să le respecte și să fie tras la răspundere în caz de nerespectare, iar autoritățile competente din statul membru de stabilire ar trebui să se poată baza pe informațiile colectate prin intermediul asistenței reciproce, pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(128)

Coordonatorul serviciilor digitale din țara de destinație, în special pe baza plângerilor primite sau, după caz, a contribuției altor autorități naționale competente, ori comitetul în cazul unor chestiuni care implică cel puțin trei state membre, ar trebui să poată solicita coordonatorului serviciilor digitale din țara de stabilire luarea unor măsuri de investigare sau de asigurare a respectării normelor cu privire la un furnizor aflat în sfera sa de competență. Astfel de cereri de acțiune ar trebui să se bazeze pe dovezi bine întemeiate care să demonstreze existența unei presupuse încălcări cu impact negativ asupra intereselor colective ale destinatarilor serviciului în statul său membru sau cu un impact societal negativ. Coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire ar trebui să se poată baza pe asistența reciprocă sau să îl invite pe coordonatorul serviciilor digitale solicitant la o investigație comună în cazul în care sunt necesare informații suplimentare pentru a lua o decizie, fără a aduce atingere posibilității de a solicita Comisiei să evalueze chestiunea dacă are motive să suspecteze că ar putea fi în joc o încălcare sistemică de către o platformă online foarte mare sau de către un motor de căutare online foarte mare.

(129)

Comitetul ar trebui să poată sesiza Comisia în caz de dezacord în ceea ce privește evaluările sau măsurile luate sau propuse sau în cazul în care nu se adoptă măsuri în conformitate cu prezentul regulament în urma unei cereri de cooperare transfrontalieră sau a unei investigații comune. În cazul în care, pe baza informațiilor puse la dispoziție de autoritățile în cauză, Comisia consideră că măsurile propuse, inclusiv nivelul propus al amenzilor, nu pot asigura în mod eficace respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, aceasta ar trebui, în consecință, să își poată exprima îndoielile serioase și să îi poată solicita coordonatorului serviciilor digitale competent să reevalueze chestiunea și să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament într-un anumit termen. Această posibilitate nu aduce atingere obligației generale a Comisiei de a supraveghea aplicarea dreptului Uniunii și, dacă este necesar, de a asigura respectarea acestuia, sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu tratatele.

(130)

Pentru a facilita supravegherea și investigațiile transfrontaliere privind obligațiile prevăzute în prezentul regulament care implică mai multe state membre, coordonatorii serviciilor digitale din țara de stabilire ar trebui să poată, prin intermediul sistemului de schimb de informații, să invite alți coordonatori ai serviciilor digitale la o investigație comună privind o presupusă încălcare a prezentului regulament. Ar trebui ca și alți coordonatori ai serviciilor digitale și alte autorități competente, după caz, să se poată alătura investigației propuse de coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire, cu excepția cazului în care acesta din urmă consideră că un număr prea mare de autorități participante poate afecta eficacitatea investigației, ținând cont de caracteristicile presupusei încălcări și de lipsa efectelor directe asupra destinatarilor serviciului din statele membre respective. Activitățile investigației comune pot include o varietate de acțiuni care urmează să fie coordonate de coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire în funcție de disponibilitățile autorităților participante, cum ar fi exerciții coordonate de colectare a datelor, punerea în comun a resurselor, grupuri operative, cereri coordonate de informații sau inspecții comune la sedii. Toate autoritățile competente care participă la o investigație comună ar trebui să coopereze cu coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire, inclusiv prin exercitarea competențele lor de investigare în limitele teritoriului lor, în conformitate cu procedurile interne aplicabile. Investigația comună ar trebui să se încheie într-un anumit interval de timp, cu un raport final care să țină cont de contribuția tuturor autorităților competente participante. De asemenea, în cazul în care cel puțin trei coordonatori ai serviciilor digitale din țările de destinație solicită acest lucru, comitetul poate recomanda unui coordonator al serviciilor digitale din țara de stabilire să inițieze o astfel de investigație comună și să ofere indicații cu privire la organizarea sa. Pentru a evita blocajele, comitetul ar trebui să poată sesiza Comisia în cazuri specifice, inclusiv atunci când coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire refuză să lanseze investigația, iar comitetul nu este de acord cu justificarea oferită.

(131)

Pentru a asigura o aplicare consecventă a prezentului regulament, este necesar să se înființeze la nivelul Uniunii un grup consultativ independent, Comitetul european pentru servicii digitale, care ar trebui să sprijine Comisia și să contribuie la coordonarea acțiunilor coordonatorilor serviciilor digitale. Comitetul ar trebui să fie alcătuit din coordonatorii serviciilor digitale, în cazul în care aceștia au fost numiți, fără a aduce atingere posibilității coordonatorilor serviciilor digitale de a invita la reuniunile lor delegați ad-hoc sau de a numi delegați ad-hoc din cadrul altor autorități competente cărora li s-au încredințat sarcini specifice în temeiul prezentului regulament, atunci când acest lucru este necesar în conformitate cu sarcinile și competențele care le-au fost alocate la nivel național. În cazul în care există mai mulți participanți dintr-un stat membru, dreptul de vot ar trebui să rămână limitat la un reprezentant pe fiecare stat membru.

(132)

Comitetul ar trebui să contribuie la obținerea unei perspective comune la nivelul Uniunii cu privire la aplicarea consecventă a prezentului regulament și la cooperarea între autoritățile competente, inclusiv prin consilierea Comisiei și a coordonatorilor serviciilor digitale cu privire la măsurile adecvate de investigare și de asigurare a respectării normelor, în special în ceea ce privește furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari și ținând cont, în special, de libertatea furnizorilor de servicii intermediare de a furniza servicii pe întreg teritoriul Uniunii. Comitetul ar trebui, de asemenea, să contribuie la elaborarea de modele și coduri de conduită relevante și la analiza tendințelor generale emergente în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor digitale în Uniune, inclusiv prin emiterea de avize sau recomandări privind aspectele referitoare la standarde.

(133)

În acest scop, comitetul ar trebui să poată adopta avize, cereri și recomandări adresate coordonatorilor serviciilor digitale sau altor autorități naționale competente. Deși acestea nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, decizia de abatere de la ele ar trebui să fie explicată în mod corespunzător și ar putea fi luată în considerare de către Comisie atunci când evaluează respectarea prezentului regulament de către statul membru în cauză.

(134)

Comitetul ar trebui să reunească reprezentanții coordonatorilor serviciilor digitale și ai eventualelor alte autorități competente, sub președinția Comisiei, pentru a asigura o evaluare a aspectelor care i-au fost prezentate într-o dimensiune pe deplin europeană. Având în vedere posibilele elemente transversale care ar putea fi relevante pentru alte cadre de reglementare de la nivelul Uniunii, comitetului ar trebui să i se permită să coopereze cu alte organe, oficii, agenții și grupuri consultative ale Uniunii cu responsabilități în domenii precum egalitatea, inclusiv egalitatea de gen, nediscriminarea, protecția datelor, comunicațiile electronice, serviciile audiovizuale, detectarea și investigarea fraudelor care aduc atingere bugetului Uniunii în ceea ce privește taxele vamale sau dreptul concurenței, după cum este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(135)

Comisia, prin intermediul președintelui comitetului, ar trebui să participe în cadrul comitetului fără drept de vot. Prin intermediul președintelui, Comisia ar trebui să se asigure că ordinea de zi a reuniunilor este stabilită în conformitate cu cererile membrilor comitetului, astfel cum se prevede în regulamentul de procedură, și în conformitate cu atribuțiile comitetului prevăzute în prezentul regulament.

(136)

Având în vedere necesitatea de a asigura sprijin pentru activitățile comitetului, acesta ar trebui să se poată baza pe cunoștințele de specialitate și pe resursele umane ale Comisiei și ale autorităților naționale competente. Modalitățile operaționale specifice pentru funcționarea internă a comitetului ar trebui detaliate suplimentar în regulamentul de procedură al comitetului.

(137)

Având în vedere importanța platformelor online foarte mari sau a motoarelor de căutare online foarte mari, determinată de raza de acoperire și impactul lor, nerespectarea de către acestea a obligațiilor specifice care le sunt aplicabile poate afecta un număr semnificativ de destinatari ai serviciului din diferite state membre și poate cauza prejudicii societale majore, astfel de nerespectări putând fi, totodată, foarte greu de identificat și abordat. Din acest motiv, Comisia, în cooperare cu coordonatorii serviciilor digitale și cu comitetul, ar trebui să dezvolte cunoștințele de specialitate și capacitățile la nivelul Uniunii în ceea ce privește supravegherea platformelor online foarte mari sau motoarele de căutare online foarte mari. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să coordoneze și să se bazeze pe cunoștințele de specialitate și resursele acestor autorități, de exemplu analizând, în mod permanent sau temporar, tendințele sau problemele specifice care apar cu privire la una sau mai multe platforme online foarte mari sau unul sau mai multe motoare de căutare online foarte mari. Statele membre ar trebui să coopereze cu Comisia la dezvoltarea acestor capacități, inclusiv prin detașarea de personal, după caz, și să contribuie la crearea unei capacități comune de supraveghere la nivelul Uniunii. Pentru a dezvolta cunoștințele de specialitate și capacitățile la nivelul Uniunii, Comisia se poate baza, de asemenea, pe cunoștințele de specialitate și capacitățile deținute de Observatorul privind economia platformelor online, astfel cum a fost înființat prin Decizia din 26 aprilie 2018 a Comisiei privind înființarea grupului de experți pentru Observatorul privind economia platformelor online, pe organismele specializate competente, precum și pe centrele de excelență. Comisia poate invita experți care dețin cunoștințe de specialitate specifice, inclusiv, în special, cercetători agreați, reprezentanți ai agențiilor și organelor Uniunii, reprezentanți ai industriei, asociații care reprezintă utilizatorii sau societatea civilă, organizații internaționale, experți din sectorul privat, precum și alte părți interesate.

(138)

Comisia ar trebui să fie în măsură să investigheze încălcările din proprie inițiativă, în conformitate cu competențele prevăzute în prezentul regulament, inclusiv solicitând acces la date, solicitând informații sau efectuând inspecții, precum și bazându-se pe sprijinul coordonatorilor serviciilor digitale. În cazul în care supravegherea de către autoritățile naționale competente a presupuselor încălcări individuale ale furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari indică probleme sistemice, cum ar fi probleme cu un impact extins asupra intereselor colective ale destinatarilor serviciului, coordonatorii serviciilor digitale ar trebui să poată, pe baza unei cereri motivate corespunzător, să sesizeze Comisia cu privire la aceste aspecte. O astfel de cerere ar trebui să conțină cel puțin toate faptele și circumstanțele necesare din care rezultă presupusa încălcare și caracterul său sistemic. În funcție de rezultatul propriei evaluări, Comisia ar trebui să fie în măsură să ia măsurile de investigare și de asigurare a respectării normelor necesare în temeiul prezentului regulament, inclusiv, dacă este cazul, să inițieze o investigație sau să adopte măsuri provizorii.

(139)

Pentru a-și îndeplini în mod eficace sarcinile, Comisia ar trebui să mențină o marjă de apreciere în ceea ce privește decizia de a iniția proceduri împotriva furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari. Odată ce Comisia a inițiat procedura, coordonatorii serviciilor digitale din țările de stabilire în cauză ar trebui să fie împiedicați să își exercite competențele de investigare și de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește comportamentul în cauză al furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare, astfel încât să se evite suprapunerile, inconsecvențele și riscurile de nerespectare a principiului ne bis in idem. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie în măsură să solicite contribuția individuală sau comună la investigație a coordonatorilor serviciilor digitale. În conformitate cu obligația de cooperare loială, coordonatorii serviciilor digitale ar trebui să depună toate eforturile pentru a da curs cererilor justificate și proporționate ale Comisiei în contextul unei investigații. Mai mult, coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire, precum și comitetul și orice alt coordonator de servicii digitale, după caz, ar trebui să furnizeze Comisiei toate informațiile și asistența necesare pentru a-i permite să își îndeplinească sarcinile în mod eficace, inclusiv informații colectate în contextul exercițiilor de colectare de date sau de acces la date, în măsura în care temeiul juridic în baza căruia au fost colectate informațiile nu împiedică acest lucru. La rândul său, Comisia ar trebui să informeze coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire și comitetul cu privire la exercitarea competențelor sale și, în special, cu privire la momentul în care intenționează să inițieze procedura și să își exercite competențele de investigare. În plus, atunci când le comunică furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari constatările sale preliminare, inclusiv orice aspect cu privire la care are obiecții, Comisia ar trebui să le comunice și comitetului. Comitetul ar trebui să își prezinte opiniile cu privire la obiecțiile și evaluarea formulate de Comisie, iar Comisia ar trebui să țină cont de aviz în raționamentul pe care se bazează decizia sa finală.

(140)

Având în vedere atât provocările specifice care pot apărea în încercarea de a asigura respectarea normelor de către furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari, cât și importanța eficacității unei astfel de acțiuni, date fiind dimensiunea și impactul acestora, precum și prejudiciile pe care le pot cauza, Comisia ar trebui să dispună de competențe solide de investigare și de asigurare a respectării normelor pentru a-i permite să investigheze, să asigure respectarea și să monitorizeze conformitatea cu normele prevăzute în prezentul regulament, cu respectarea deplină a dreptului fundamental de a fi auzit și de a avea acces la dosar în contextul unei proceduri de asigurare a respectării normelor, a principiului proporționalității și a drepturilor și intereselor părților afectate.

(141)

Comisia ar trebui să poată solicita informațiile necesare pentru a asigura punerea în aplicare efectivă și respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament în întreaga Uniune. În special, Comisia ar trebui să aibă acces la orice documente, date și informații relevante necesare pentru inițierea și desfășurarea investigațiilor și pentru monitorizarea respectării obligațiilor relevante prevăzute în prezentul regulament, indiferent de cine deține documentele, datele sau informațiile în cauză și indiferent de forma sau formatul acestora, de suportul de stocare sau de locul exact în care sunt stocate. Comisia ar trebui să poată solicita în mod direct, printr-o cerere de informații motivată corespunzător, ca furnizorul platformei online foarte mare sau al motorului de căutare online foarte mare în cauză, precum și orice altă persoană fizică sau juridică care acționează în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau profesională, care ar putea, în mod rezonabil, să aibă cunoștință de informații referitoare la încălcare sau la presupusa încălcare, după caz, să furnizeze orice dovezi, date și informații relevante. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita orice informații relevante de la orice autoritate, organism sau agenție publică a statului membru în scopurile prezentului regulament. Comisia ar trebui să fie în măsură ca, prin exercitarea competențelor de investigare, precum cereri de informații sau interviuri, să solicite accesul la documente, date, informații, baze de date și algoritmi ai persoanelor relevante, precum și explicații referitoare la acestea, și să intervieveze, cu consimțământul acestora, orice persoane fizice sau juridice care ar putea fi în posesia unor informații utile și să înregistreze declarațiile făcute prin orice mijloace tehnice. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să efectueze inspecțiile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor relevante ale prezentului regulament. Respectivele competențe de investigare urmăresc să completeze posibilitatea Comisiei de a solicita asistență coordonatorilor serviciilor digitale și altor autorități ale statelor membre, de exemplu prin furnizarea de informații sau în exercitarea competențelor respective.

(142)

Măsurile provizorii pot constitui un instrument important pentru a se asigura faptul că, atât timp cât o investigație este în curs, încălcarea investigată nu conduce la riscul unor prejudicii grave pentru destinatarii serviciului. Acest instrument este important pentru a se evita evoluții care ar putea fi foarte greu de inversat printr-o decizie luată de Comisie la finalul procedurii. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă competența de a impune măsuri provizorii printr-o decizie în cadrul unei proceduri inițiate în vederea eventualei adoptări a unei decizii de neconformitate. Această competență ar trebui să se aplice în cazurile în care Comisia a constatat prima facie o încălcare a obligațiilor în temeiul prezentului regulament de către furnizorul unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare. O decizie prin care se impun măsuri provizorii ar trebui să se aplice numai pe o perioadă determinată, care fie poate dura până la încheierea procedurii de către Comisie, fie poate avea o durată fixă, putând fi reînnoită în măsura în care acest lucru este necesar și adecvat.

(143)

Comisia ar trebui să poată lua măsurile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare efectivă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și respectarea acestora. Astfel de măsuri ar trebui să includă capacitatea de a numi experți externi independenți și auditori care să ofere asistență Comisiei în acest proces, inclusiv, după caz, experți și auditori din partea autorităților competente din statele membre, cum ar fi autoritățile de protecție a datelor sau autoritățile de protecție a consumatorilor. La numirea auditorilor, Comisia ar trebui să asigure o rotație suficientă.

(144)

Ar trebui să se poată asigura respectarea obligațiilor relevante prevăzute în prezentul regulament prin impunerea de amenzi și de penalități cu titlu cominatoriu. În acest scop, ar trebui stabilite, de asemenea, niveluri adecvate ale amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu aplicabile pentru nerespectarea obligațiilor și încălcarea normelor de procedură, sub rezerva unor termene de prescripție corespunzătoare, în conformitate cu principiul proporționalității și cu principiul ne bis in idem. Comisia și autoritățile naționale relevante ar trebui să își coordoneze eforturile de asigurare a respectării normelor pentru a se asigura că aceste principii sunt respectate. În special, Comisia ar trebui să țină cont de orice amendă și sancțiune aplicată aceleiași persoane juridice pentru aceleași fapte printr-o decizie definitivă în cadrul unei proceduri referitoare la o încălcare a altor norme de drept al Uniunii sau de drept intern, astfel încât să se asigure că ansamblul amenzilor și al sancțiunilor aplicate corespunde gravității încălcărilor comise. Toate deciziile adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament fac obiectul controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu TFUE. Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să aibă competență de fond în ceea ce privește amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu în conformitate cu articolul 261 din TFUE.

(145)

Având în vedere potențialele efecte societale semnificative ale unei încălcări a obligațiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice care le revin exclusiv platformelor online foarte mari și motoarelor de căutare online foarte mari și pentru a aborda aceste preocupări de politică publică, este necesar să se prevadă un sistem de supraveghere consolidată a oricărei acțiuni întreprinse pentru a pune capăt și a remedia în mod eficace încălcările prezentului regulament. Prin urmare, odată ce a fost constatată și, dacă este necesar, sancționată o încălcare a uneia dintre dispozițiile prezentului regulament care se aplică exclusiv platformelor online foarte mari sau motoarelor de căutare online foarte mari, Comisia ar trebui să solicite furnizorului unei astfel de platforme sau al unui astfel de motor de căutare să elaboreze un plan de acțiune detaliat pentru a remedia orice efect al încălcării pentru viitor și să comunice respectivul plan de acțiune coordonatorilor serviciilor digitale, Comisiei și comitetului, într-un termen stabilit de Comisie. Comisia, ținând cont de avizul comitetului, ar trebui să stabilească dacă măsurile incluse în planul de acțiune sunt suficiente pentru a remedia încălcarea, luând în considerare, de asemenea, dacă respectarea codului de conduită aplicabil este inclusă printre măsurile propuse. Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze orice măsură ulterioară luată de furnizorul în cauză al unei platforme online foarte mari sau al unui motor de căutare online foarte mare, astfel cum se prevede în planul său de acțiune, luând în considerare, de asemenea, un audit independent al furnizorului. În cazul în care, în urma punerii în aplicare a planului de acțiune, Comisia consideră în continuare că încălcarea nu a fost pe deplin remediată sau în cazul în care planul de acțiune nu a fost pus la dispoziție sau nu este considerat adecvat, aceasta ar trebui să poată face uz de orice competență de investigare sau de asigurare a respectării normelor în temeiul prezentului regulament, inclusiv de competența de a impune penalități cu titlu cominatoriu și de a iniția procedura de blocare a accesului la serviciul în cadrul căruia a avut loc încălcarea.

(146)

Furnizorii platformelor online foarte mari sau ai motoarelor de căutare online foarte mari în cauză și alte persoane asupra cărora își exercită competențele Comisia, ale căror interese pot fi afectate de o decizie, ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile înaintea adoptării deciziei, iar deciziile adoptate ar trebui să facă obiectul unei publicități ample. Este esențial ca informațiile confidențiale să fie protejate, asigurându-se totodată dreptul la apărare al părților interesate. În plus, Comisia ar trebui să se asigure, respectând totodată confidențialitatea informațiilor, că orice informație pe care se bazează decizia sa este divulgată într-o măsură care să îi permită destinatarului deciziei să înțeleagă faptele și considerațiile care au condus la adoptarea deciziei.

(147)

Pentru a se garanta aplicarea și respectarea armonizată a prezentului regulament, este important să se asigure că autoritățile naționale, inclusiv instanțele naționale, dispun de toate informațiile necesare pentru a asigura că deciziile lor nu contravin unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. Acest lucru nu aduce atingere articolului 267 din TFUE.

(148)

Pentru a monitoriza și a asigura respectarea prezentului regulament în mod eficace, este necesar un schimb de informații continuu și în timp real între coordonatorii serviciilor digitale, comitet și Comisie, pe baza fluxurilor de informații și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru poate justifica, de asemenea, accesul altor autorități competente la acest sistem, după caz. În același timp, dat fiind că informațiile schimbate pot fi confidențiale sau pot implica date cu caracter personal, acestea ar trebui să rămână protejate împotriva accesului neautorizat, în conformitate cu scopurile pentru care au fost colectate. Din acest motiv, toate comunicările dintre autoritățile ar trebui să se desfășoare pe baza unui sistem fiabil și sigur de schimb de informații, ale cărui detalii ar trebui stabilite într-un act de punere în aplicare. Sistemul de schimb de informații se poate baza pe instrumentele existente ale pieței interne, în măsura în care acestea pot îndeplini obiectivele prezentului regulament într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.

(149)

Fără a aduce atingere drepturilor destinatarilor serviciului de a apela la un reprezentant în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului (33) sau la orice alt tip de reprezentare prevăzut în dreptul intern, destinatarii serviciului ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a mandata o persoană juridică sau un organism public să le exercite drepturile prevăzute în prezentul regulament. Aceste drepturi pot include drepturile legate de transmiterea de notificări, de contestarea deciziilor luate de furnizorii de servicii intermediare și de depunerea de plângeri împotriva furnizorilor pentru încălcarea prezentului regulament. Anumite organisme, organizații și asociații au cunoștințe de specialitate și competențe speciale în ceea ce privește detectarea și semnalarea deciziilor eronate sau nejustificate de moderare a conținutului, iar plângerile lor în numele destinatarilor serviciului pot avea un impact pozitiv asupra libertății de exprimare și de informare în general, astfel încât furnizorii de platforme online ar trebui să trateze plângerile respective fără întârzieri nejustificate.

(150)

Din motive de eficacitate și eficiență, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare generală a prezentului regulament. În special, respectiva evaluare generală ar trebui să abordeze, printre altele, domeniul de aplicare al serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, interacțiunea sa cu alte acte juridice, impactul prezentului regulament asupra funcționării pieței interne, în special în ceea ce privește serviciile digitale, punerea în aplicare a codurilor de conduită, obligația de a desemna un reprezentant legal stabilit în Uniune, efectul obligațiilor asupra întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor, eficacitatea mecanismului de supraveghere și de asigurare a respectării normelor și impactul asupra dreptului la libertatea de exprimare și de informare. În plus, pentru a evita sarcinile disproporționate și pentru a asigura eficacitatea continuă a prezentului regulament, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a impactului obligațiilor prevăzute în prezentul regulament asupra întreprinderilor mici și mijlocii, în termen de trei ani de la punerea sa în aplicare, și o evaluare a domeniului de aplicare al serviciilor care fac obiectul prezentului regulament, în special pentru platformele online foarte mari și pentru motoarele de căutare online foarte mari, precum și a interacțiunii sale cu alte acte juridice, în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare.

(151)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili modele privind forma, conținutul și alte detalii referitoare la rapoartele privind moderarea conținutului, pentru a stabili cuantumul taxei anuale de supraveghere percepute furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari, pentru a stabili modalitățile practice pentru procedurile, audierile și divulgarea negociată a informațiilor efectuate în contextul supravegherii, investigării, asigurării respectării normelor și monitorizării în ceea ce privește furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari, precum și pentru a stabili modalitățile practice și operaționale pentru funcționarea sistemului de schimb de informații și interoperabilitatea acestuia cu alte sisteme relevante. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (34).

(152)

În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește criteriile de identificare a platformelor online foarte mari și a motoarelor de căutare online foarte mari, etapele procedurale, metodologiile de audit și modelele de raportare pentru audituri, specificațiile tehnice pentru cererile de acces și metodologia și procedurile detaliate pentru stabilirea taxei de supraveghere. Este deosebit de important ca în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (35). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(153)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale recunoscute de Cartă și drepturile fundamentale care constituie principii generale ale dreptului Uniunii. În consecință, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi fundamentale, inclusiv cu libertatea de exprimare și de informare, precum și libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă. Atunci când își exercită competențele prevăzute în prezentul regulament, toate autoritățile publice implicate ar trebui să atingă, în situațiile în care drepturile fundamentale relevante intră în conflict, un echilibru just între drepturile în cauză, în conformitate cu principiul proporționalității.

(154)

Având în vedere amploarea și impactul riscurilor societale pe care îl pot cauza platformele online foarte mari și motoarele de căutare online foarte mari, precum și necesitatea de a aborda cu prioritate riscurile respective și capacitatea de a fi luate măsurile necesare, se justifică limitarea termenului la expirarea căruia prezentul regulament începe să li se aplice furnizorilor serviciilor respective.

(155)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a contribui la buna funcționare a pieței interne și de a asigura un mediu online sigur, previzibil și de încredere, în care drepturile fundamentale consacrate în Cartă sunt protejate în mod corespunzător, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acestea nu pot realiza armonizarea și cooperarea necesare acționând singure, dar, având în vedere domeniul de aplicare teritorială și personală, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(156)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (36) și a emis un aviz la 10 februarie 2021 (37),

(1)

În conformitate cu Decizia (UE) 2021/1117 a Consiliului (2), Protocolul de punere în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Republica Gaboneză și Comunitatea Europeană (2021-2026) (3) (denumit în continuare „protocolul”) a fost semnat la 29 iunie 2021, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2)

Protocolul se aplică cu titlu provizoriu de la data semnării sale.

(3)

Obiectivul Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Republica Gaboneză și Comunitatea Europeană (4) (denumit în continuare „acordul”) și al protocolului este de a permite Uniunii și Republicii Gaboneze (denumită în continuare „Gabon”) să colaboreze mai strâns pentru a promova în continuare dezvoltarea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și a permite o exploatare responsabilă a resurselor piscicole din zona de pescuit a Gabonului și din Oceanul Atlantic, contribuind în același timp la condiții de muncă decente în sectorul pescuitului.

(4)

Protocolul ar trebui să fie aprobat.

(5)

Articolul 9 din acord instituie un comitet mixt responsabil cu monitorizarea punerii în aplicare a acordului. În plus, în temeiul articolului 19 alineatul (5) din protocol, comitetul mixt poate aproba anumite modificări ale protocolului. Pentru a facilita adoptarea modificărilor respective, Comisia ar trebui împuternicită să le aprobe, în numele Uniunii, printr-o procedură simplificată, sub rezerva respectării unor condiții specifice de fond și de formă.

(6)

Poziția Uniunii cu privire la propunerile de modificări ale protocolului ar trebui să fie stabilită de Consiliu. Comisia ar trebui să aprobe modificările propuse, în numele Uniunii, cu excepția cazului în care un anumit număr de state membre ce constituie o minoritate de blocare, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, se opun modificărilor respective.

(7)

Protocolul ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil, având în vedere importanța economică a activităților de pescuit ale Uniunii în zona de pescuit a Gabonului și necesitatea de a se reduce pe cât posibil durata de întrerupere a acestor activități,

(1)

Pesta porcină africană este o boală infecțioasă virală care afectează porcine deținute și sălbatice și care poate avea un impact sever asupra populațiilor de animale în cauză și asupra profitabilității creșterii animalelor, cauzând perturbări ale circulației transporturilor acestor animale și ale produselor provenite de la ele, în interiorul Uniunii, precum și ale exporturilor către țări terțe.

(2)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 al Comisiei (2) a fost adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2016/429 și stabilește măsuri speciale de combatere a pestei porcine africane care trebuie aplicate într-o perioadă limitată de timp de către statele membre menționate în anexa sa I (statele membre în cauză), în zonele de restricții I, II și III menționate în anexa respectivă.

(3)

Zonele menționate ca zone de restricții I, II și III în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 sunt bazate pe situația epidemiologică a pestei porcine africane în Uniune. Anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 a fost modificată cel mai recent prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1911 al Comisiei (3) ca urmare a modificărilor situației epidemiologice a bolii respective în Germania și Italia. De la data adoptării respectivului regulament de punere în aplicare, situația epidemiologică în ceea ce privește boala respectivă în anumite state membre în cauză a evoluat.

(4)

Este necesar ca orice modificări ale zonelor de restricții I, II și III menționate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 să fie bazate pe situația epidemiologică a pestei porcine africane în zonele afectate de boala respectivă și pe situația epidemiologică generală a pestei porcine africane în statul membru în cauză, pe nivelul riscului de răspândire suplimentară a bolii respective, pe principiile și criteriile științifice aplicate în definirea geografică a zonelor din perspectiva pestei porcine africane și pe orientările Uniunii convenite cu statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, care sunt puse la dispoziția publicului pe site-ul de internet al Comisiei (4). Este necesar ca astfel de modificări să țină seama și de standardele internaționale, cum ar fi Codul sanitar pentru animale terestre (5) al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), precum și de justificările pentru stabilirea zonelor, puse la dispoziție de autoritățile competente ale statelor membre în cauză.

(5)

Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (6) completează normele privind combaterea bolilor listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 și definite ca boli de categoria A, B și C în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (7). În special, articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 prevede anumite măsuri de clasificare a unui animal sau a unui grup de animale ca fiind un caz suspectat sau confirmat al unei boli listate, inclusiv pesta porcină africană.

(6)

Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei (8) completează normele privind combaterea bolilor listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 și definite ca boli de categoria A, B și C în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882. În particular, articolele 63-66 din Regulamentul delegat (UE) 2020/687 prevăd anumite măsuri care trebuie luate în cazul confirmării oficiale a unui focar de boală de categoria A la animale sălbatice, inclusiv pesta porcină africană la porcine sălbatice. Mai concret, aceste măsuri prevăd stabilirea unei zone în care se înregistrează cazuri de infecții și a unor interdicții privind circulația animalelor sălbatice din speciile listate și a produselor de origine animală provenind de la acestea.

(7)

În mai 2022, Italia a informat Comisia în legătură cu actuala situație a pestei porcine africane de pe teritoriul ei, în urma unui caz suspectat de boală respectivă la un porc sălbatic din provincia Rieti, regiunea Lazio. Utilizând principiul precauției, autoritatea competentă din statul membru respectiv a tratat cazul suspectat de pestă porcină africană ca și cum ar fi fost un caz confirmat de pestă porcină africană și a stabilit o zonă infectată, astfel cum se prevede în cazul confirmării oficiale a bolii respective în Regulamentul delegat (UE) 2020/687 și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605.

(8)

În octombrie 2022, Italia a informat Comisia că măsurile continue și detaliate de control al bolilor și supravegherea pasivă a porcinelor deținute și sălbatice demonstrează absența circulației virusului pestei porcine africane în provincia Rieti și că autoritatea competentă italiană este în măsură să concluzioneze că respectivul caz suspectat de pestă porcină africană în provincia Rieti nu trebuie să fie considerat un caz confirmat de pestă porcină africană în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 deoarece, în pofida faptului că în rezultatele testelor de la animalul în cauză a fost identificat un acid nucleic specific bolii, animalul nu a prezentat semne clinice compatibile cu boala și a fost eliminată posibilitatea oricărei legături epidemiologice cu alte cazuri suspectate sau confirmate.

(9)

De asemenea, de la data adoptării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1911 au apărut noi focare de pestă porcină africană la porcine sălbatice din Germania. În plus, situația epidemiologică din anumite zone menționate ca zone de restricții I și III din Polonia s-a îmbunătățit în ceea ce privește porcinele deținute și sălbatice.

(10)

În octombrie 2022 au fost observate mai multe focare de pestă porcină africană la porcine sălbatice în landul Brandenburg din Germania, într-o zonă menționată în prezent ca zonă de restricții II în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605, situată în imediata apropiere a unei zone din landul Brandenburg menționată în prezent ca zonă de restricții I în anexa respectivă. Aceste noi focare de pestă porcină africană apărută la porcine sălbatice constituie un nivel crescut de risc, care necesită să fie reflectat în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605. În consecință, limitele actuale ale zonelor de restricții de categoria I și II trebuie modificate pentru a se ține seama de aceste focare recente.

(11)

Ca urmare a apariției respectivelor focare recente de pestă porcină africană la porcine sălbatice din landul Brandenburg din Germania și ținând seama de situația epidemiologică actuală în ceea ce privește pesta porcină africană în Uniune, stabilirea zonelor în acest stat membru a fost reevaluată și actualizată în conformitate cu articolele 5, 6 și 7 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605. În plus, au fost reevaluate și actualizate și măsurile în vigoare de gestionare a riscurilor. Este necesar ca aceste modificări să fie reflectate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605.

(12)

De asemenea, având în vedere eficacitatea măsurilor de control al pestei porcine africane vizând porcinele deținute din anumite zone de restricții III menționate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 care se aplică în Polonia în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687, în special a celor prevăzute la articolele 22, 25 și 40, și în conformitate cu măsurile de atenuare a riscurilor vizând pesta porcină africană prezentate în Codul WOAH, este necesar ca anumite zone din regiunile Lubelskie, Podkarpackie, Wielkopolskie și Lubuskie din Polonia, menționate în prezent ca zone de restricții III în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605, să fie menționate de acum ca zone de restricții II în anexa respectivă, datorită absenței focarelor de pestă porcină africană la porcinele deținute din aceste zone de restricții III în ultimele doisprezece luni, deși boala este încă prezentă la porcine sălbatice. Este necesar ca respectivele zone de restricții III să fie incluse de acum ca zone de restricții II, ținând seama de situația epidemiologică actuală a pestei porcine africane.

(13)

De asemenea, având în vedere eficacitatea măsurilor de combatere a pestei porcine africane vizând porcinele deținute din zonele de restricții I menționate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 care se aplică în Polonia în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687, în special a celor prevăzute la articolele 64, 65 și 67, și în conformitate cu măsurile de reducere a riscurilor vizând pesta porcină africană prezentate în Codul WOAH, este necesar ca anumite zone din regiunile Podkarpackie, Łódzkie și Śląskie din Polonia, menționate în prezent ca zone de restricții I în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 să fie eliminate de acum din zonele de restricții I în respectiva anexă, datorită absenței focarelor de pestă porcină africană la animalele porcine deținute și sălbatice din respectivele zone de restricții I în ultimele douăsprezece luni. Este necesar ca zonele de restricții I să fie eliminate de acum din anexa respectivă pentru a ține seama de situația epidemiologică actuală a pestei porcine africane.

(14)

De asemenea, pe baza informațiilor și a justificărilor primite din partea Italiei, ținând seama în special de finalizarea anchetei epidemiologice și de eficacitatea măsurilor de combatere a pestei porcine africane, precum și de situația actuală favorabilă a pestei porcine africane la porcinele sălbatice din regiunea Lazio și de măsurile de control al bolilor puse în aplicare în mod corespunzător de Italia, pentru a preveni orice perturbare inutilă a comerțului, este oportun ca zonele de restricții I și II din provincia Rieti să fie acum eliminate din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 pentru a se ține seama de situația epidemiologică actuală a pestei porcine africane din statul membru respectiv.

(15)

Pentru a ține seama de recentele evoluții ale situației epidemiologice a pestei porcine africane în Uniune și pentru a combate într-un mod proactiv riscurile asociate răspândirii bolii respective, este necesar să fie delimitate noi zone de restricții, având o suprafață suficientă, în Germania și Polonia, care să fie menționate ca zone de restricții I și II în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605. De asemenea, anumite părți din zona de restricții de categoria I trebuie eliminate din anexa respectivă pentru Polonia. Întrucât situația pestei porcine africane este foarte dinamică în Uniune, la delimitarea respectivelor noi zone de restricții s-a ținut seama de situația epidemiologică din zonele înconjurătoare.

(16)

Având în vedere caracterul urgent al situației epidemiologice din Uniune în ceea ce privește răspândirea pestei porcine africane, este important ca modificările anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 efectuate prin prezentul regulament de punere în aplicare să intre în vigoare cât mai curând posibil.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,