(1)

Prin scrisoarea din 15 septembrie 2017, autoritățile din Cipru au propus Comisiei să acorde o perioadă de tranziție pentru utilizarea denumirii „Λουκάνικο Πιτσιλιάς” (Loukaniko Pitsilias) societății „Γρηγορίου Β.Ε. Λτδ” (Grigoriou B.E. Ltd), care, în cursul procedurii de opoziție la nivel național, a dovedit că a comercializat în mod legal produsul de mai mult de cinci ani sub o denumire identică cu denumirea înregistrată. Autoritățile din Cipru au subliniat că această societate este membră a Asociației Cipriote pentru Produse din Carne, care a depus o declarație de opoziție admisibilă la nivel național împotriva cererii de înregistrare a denumirii „Λουκάνικο Πιτσιλιάς” (Loukaniko Pitsilias), care a fost respinsă de autoritatea competentă. Având în vedere că această societate îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, autoritățile din Cipru au propus Comisiei Europene acordarea unei perioade de tranziție.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/154 al Comisiei (2), Comisia a introdus denumirea „Λουκάνικο Πιτσιλιάς” (Loukaniko Pitsilias) (IGP) în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate, fără a acorda societății „Γρηγορίου Β.Ε. Λτδ” (Grigoriou B.E. Ltd) perioada de tranziție propusă de autoritățile din Cipru prevăzută la articolul 15 alineatul (1). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/154 a intrat în vigoare la 2 martie 2021.

(3)

Prin scrisoarea din 1 martie 2021, autoritățile din Cipru au reamintit Comisiei propunerea privind o perioadă de tranziție inclusă în scrisoarea din 15 septembrie 2017.

(4)

Prin scrisoarea din 4 mai 2021, Comisia a răspuns invitând autoritățile din Cipru să precizeze și să justifice durata perioadei de tranziție solicitate.

(5)

Prin scrisoarea din 28 septembrie 2021, autoritățile din Cipru au precizat că se consideră adecvată o perioadă de tranziție de cinci ani. Pentru o perioadă neîntreruptă de peste 10 ani, înainte de înregistrarea indicației geografice protejate, societatea „Γρηγορίου Β.Ε. Λτδ” (Grigoriou B.E. Ltd) a comercializat în mod legal un produs sub o denumire identică cu denumirea înregistrată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/154. Acordarea perioadei de tranziție propuse va permite societății să își adapteze și să își restructureze ciclul de exploatare, conform noii situații.

(6)

Conform informațiilor furnizate de autoritățile din Cipru, societatea în cauză nu respectă caietul de sarcini și, prin urmare, ar încălca dispozițiile de la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 în cazul în care ar utiliza denumirea menționată.

(7)

Așadar, societatea „Γρηγορίου Β.Ε. Λτδ” (Grigoriou B.E. Ltd) îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru a beneficia de o perioadă de tranziție în care să continue utilizarea denumirii sub care a fost comercializat produsul. Prin urmare, trebuie acordată o perioadă de tranziție de cinci ani, pe parcursul căreia societatea „Γρηγορίου Β.Ε. Λτδ” (Grigoriou B.E. Ltd) este autorizată să utilizeze denumirea protejată „Λουκάνικο Πιτσιλιάς” (Loukaniko Pitsilias).

(8)

Deoarece denumirea este protejată de la data de 2 martie 2021, data intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/154, de înregistrare a denumirii „Λουκάνικο Πιτσιλιάς” (Loukaniko Pitsilias) (IGP), este necesară prelungirea retroactivă până la această dată a autorizației de utilizare a denumirii protejate.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

(1)

Versiunea în limba germană a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1998 al Comisiei (2) conține o eroare la punctul 1.1.2.3 prima teză din anexă, care modifică semnificația dispoziției.

(2)

Prin urmare, versiunea în limba germană a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1998 trebuie rectificată în consecință. Celelalte versiuni lingvistice nu sunt afectate.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008,

(1)

În temeiul articolului 287 punctul 15 din Directiva 2006/112/CE, Slovenia poate scuti de plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 25 000 EUR.

(2)

Prin Decizia de punere în aplicare 2013/54/UE a Consiliului (2), Slovenia a fost autorizată, până la 31 decembrie 2015, să introducă o măsură specială de derogare de la articolul 287 punctul 15 din Directiva 2006/112/CE și, prin urmare, să scutească de plata TVA persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 50 000 EUR (denumită în continuare „măsura specială”). Aplicarea măsurii speciale a fost prelungită de două ori, cel mai recent prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1700 a Consiliului (3), până la 31 decembrie 2021.

(3)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 27 octombrie 2021, Slovenia a solicitat o autorizare suplimentară de a continua aplicarea măsurii speciale până la 31 decembrie 2024, dată până la care statele membre trebuie să transpună Directiva (UE) 2020/285 a Consiliului (4). Din directiva respectivă rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2025, statelor membre li se va permite să scutească de la plata TVA livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de persoane impozabile a căror cifră de afaceri anuală într-un anumit stat membru nu depășește plafonul de 85 000 EUR sau echivalentul în monedă națională.

(4)

În temeiul articolului 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis cererea înaintată de Slovenia celorlalte state membre prin scrisoarea din 15 noiembrie 2021. Prin scrisoarea din 16 noiembrie 2021, Comisia a înștiințat Slovenia că deține toate informațiile necesare pentru evaluarea cererii.

(5)

Măsura specială este conformă Directivei (UE) 2020/285, care vizează reducerea sarcinii de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici și evitarea denaturării concurenței pe piața internă.

(6)

Măsura specială va rămâne opțională pentru persoanele impozabile, iar acestea pot opta în continuare pentru regimul normal de TVA în temeiul articolului 290 din Directiva 2006/112/CE.

(7)

Conform informațiilor furnizate de Slovenia, măsura specială va avea un efect neglijabil asupra valorii totale a încasărilor din impozite ale Sloveniei colectate în stadiul consumului final.

(8)

După intrarea în vigoare a Regulamentului (UE, Euratom) 2021/769 al Consiliului (5), Slovenia nu va efectua niciun calcul de compensare în ceea ce privește declarația privind resursele proprii provenite din TVA pentru exercițiul financiar 2021 și ulterior.

(9)

Dat fiind faptul că măsura specială a avut un impact pozitiv asupra simplificării obligațiilor în materie de TVA deoarece a redus sarcina administrativă și costurile de asigurare a conformității atât pentru întreprinderile mici, cât și pentru autoritățile fiscale și faptul că aceasta nu are un impact major asupra veniturilor totale din TVA generate, Slovenia ar trebui să fie autorizată să continue aplicarea măsurii speciale.

(10)

Aplicarea măsurii speciale ar trebui să fie limitată în timp. Termenul ar trebui să fie suficient pentru a permite Comisiei să evalueze eficacitatea și caracterul adecvat al pragului actual. În plus, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2020/285, statele membre trebuie să adopte și să publice, până la 31 decembrie 2024, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma dispozițiilor articolului 1 din directiva respectivă, care modifică Directiva 2006/112/CE, și să aplice aceste dispoziții începând de la 1 ianuarie 2025. Prin urmare, este oportun ca Slovenia să fie autorizată să aplice măsura specială până la 31 decembrie 2024.

(11)

Pentru a se evita orice perturbare, Sloveniei ar trebui să i se permită să aplice în continuare măsura specială fără întrerupere. Prin urmare, autorizația solicitată ar trebui acordată cu efect de la 1 ianuarie 2022, pentru a asigura continuitatea cu dispozițiile anterioare prevăzute în Decizia de punere în aplicare 2013/54/UE.

(12)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2013/54/UE ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește cadrul juridic al rescEU. Aceasta este o rezervă de capacități la nivelul Uniunii ce vizează oferirea de asistență în situații copleșitoare în cazul în care capacitățile totale existente la nivel național și cele angajate de statele membre în cadrul Rezervei europene de protecție civilă nu sunt în măsură să asigure un răspuns eficace la dezastre naturale și provocate de om.

(2)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, capacitățile rescEU trebuie să fie stabilite ținând seama de riscurile identificate și emergente și de capacitățile și de lacunele generale de la nivelul Uniunii. Există patru domenii asupra cărora rescEU ar trebui să se concentreze în mod special, și anume: combaterea aeriană a incendiilor forestiere, incidentele chimice, biologice, radiologice și nucleare („CBRN”), răspunsul medical de urgență, precum și transporturile și logistica.

(3)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 a Comisiei (2) stabilește componența inițială a rescEU în ceea ce privește capacitățile și cerințele de calitate. În prezent, rezerva rescEU constă din capacități de combatere aeriană a incendiilor forestiere, din capacități de evacuare aeriană medicală, din echipe medicale de urgență, din constituirea de stocuri de echipamente medicale și/sau de echipamente individuale de protecție, din capacități de decontaminare chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN), din capacități de constituire de stocuri CBRN, din capacități de adăpostire temporară și din capacități de transport și logistică.

(4)

O analiză a riscurilor identificate și emergente, precum și a capacităților și a lacunelor la nivelul Uniunii arată că este necesară sprijinirea activităților de protecție civilă prin furnizarea de capacități de detectare, prelevare de probe, identificare și monitorizare CBRN pe teren pentru răspunsul în situații de urgență (și anume, pentru atenuarea consecințelor negative asupra vieții sau sănătății umane cauzate de substanțe CBRN), pentru activitățile de căutare (și anume, pentru determinarea locației substanțelor CBRN care nu fac obiectul controlului de reglementare), pentru răspunsul la evenimente de securitate (și anume, pentru a răspunde unor acte potențial infracționale sau neautorizate săvârșite cu intenție care implică sau vizează substanțe CBRN) și pentru supravegherea evenimentelor majore (și anume, pentru prevenirea actelor infracționale sau neautorizate săvârșite cu intenție care implică substanțe CBRN).

(5)

Capacitatea ar trebui să includă un sprijin la distanță (reachback) în materie de evaluare tehnică pentru activitățile de detectare, prelevare de probe, identificare și monitorizare CBRN puse în aplicare în cadrul mecanismului Uniunii. Această componentă de sprijin la distanță ar trebui, de asemenea, să fie pusă la dispoziția autorităților naționale. Sprijinul la distanță ar putea fi furnizat de o singură instituție sau de un grup de instituții specializate.

(6)

Capacitatea este concepută ca un ansamblu unic cu un grad ridicat de scalabilitate și modularitate internă; acest lucru face posibilă, dacă este necesar, desfășurarea separată a componentelor sale individuale adaptate la activitățile de intervenție în situații de urgență, de căutare, de răspuns în materie de securitate sau de supraveghere, precum și adaptate riscului sau amenințării chimice, biologice, radiologice sau nucleare specifice.

(7)

De asemenea, din analiza riscurilor identificate și emergente, precum și a capacităților și a lacunelor la nivelul Uniunii a reieșit necesitatea instituirii unor capacități în materie de laboratoare mobile. Principalul obiectiv al capacităților în materie de laboratoare mobile este de a oferi un sprijin flexibil și adaptabil în cazul în care capacitățile statelor membre de a detecta, de a analiza sau de a verifica agenții patogeni sau substanțele CBRN sunt copleșite. Capacitățile în materie de laboratoare mobile s-ar putea concentra pe diferite specializări cu un grad ridicat de scalabilitate, modularitate și interoperabilitate.

(8)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE, cerințele de calitate din cadrul rescEU ar trebui să se bazeze pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde. Prin urmare, cerințele de calitate pentru componenta biologică a laboratoarelor mobile ar trebui să se bazeze pe clasificările laboratoarelor mobile de reacție rapidă (3) furnizate de Organizația Mondială a Sănătății.

(9)

Ar trebui să se instituie capacități de detectare, prelevare de probe, identificare și monitorizare CBRN și capacități în materie de laboratoare mobile pentru a răspunde riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, în conformitate cu categoriile menționate la articolul 3d din Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 și după consultarea statelor membre.

(10)

Prin urmare, ar trebui ca Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 să fie modificată în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 33 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE,

1.

La articolul 1a, se adaugă următorul punct 4:

2.

La articolul 2, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 3a se înlocuiește cu următorul text:

4.

La articolul 3e, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

5.

Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.