(1)

La 21 decembrie 2020, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel (denumite în continuare „elemente de fixare”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”, „RPC” sau „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la data de 6 noiembrie 2020 de European Industrial Fasteners Institute (denumit în continuare „EIFI” sau „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală de elemente de fixare din fier sau oțel a Uniunii (denumiți și „reclamanții”). În plus, plângerea a fost susținută de producători care reprezintă peste 58 % din producția totală a Uniunii în perioada iulie 2019-iunie 2020. Aceasta conținea elemente de probă referitoare la existența dumpingului și a unui prejudiciu important rezultat din acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

În urma unei cereri din partea reclamantului, susținută de elementele de probă necesare, Comisia a decis să supună înregistrării importurile de elemente de fixare originare din China prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/970 al Comisiei (3) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(4)

În urma publicării regulamentului de înregistrare, Comisia a primit observații din partea mai multor importatori, a European Fasteners Distributor Association (Asociația europeană a distribuitorilor de elemente de fixare) (denumită în continuare „EFDA”) și a Camerei de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”). Comisia a observat că, întrucât nu au fost adoptate măsuri provizorii, Comisia a decis că perceperea retroactivă a taxelor nu era posibilă din punct de vedere juridic. Într-adevăr, articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că „[p]oate fi percepută o taxă antidumping definitivă pentru produsele care se declară că urmează să fie puse în consum cu cel mult 90 de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii” (sublinierea noastră). Prin urmare, toate afirmațiile referitoare la regulamentul de înregistrare au rămas fără obiect, iar regulamentul de înregistrare se abrogă integral.

(5)

În cele din urmă, EFDA a susținut că, în cazul în care Comisia nu ar institui măsuri provizorii, regulamentul de înregistrare ar deveni nul și ar trebui să fie retras, argumentând că unicul scop al regulamentului de înregistrare ar fi acela de a institui retroactiv măsuri definitive și că, în cazul neinstituirii de măsuri provizorii, aplicarea retroactivă de măsuri definitive nu mai este fezabilă în temeiul articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Comisia a fost de acord și a abrogat regulamentul de înregistrare. Necesitatea de a institui retroactiv taxe antidumping definitive este evaluată în considerentul 591 și următoarele.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod special reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din China, importatorii, utilizatorii cunoscuți, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt interesate de deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(7)

CCCME a solicitat să fie considerată parte interesată, argumentând că reprezintă industria chineză a elementelor de fixare. EIFI a contestat statutul CCCME de parte interesată, susținând că CCCME nu a demonstrat nicio legătură obiectivă între activitățile sale și produsul care face obiectul prezentei anchete; în special, CCCME nu a prezentat niciun statut și nicio listă a membrilor săi care să demonstreze că ar putea reprezenta industria chineză a elementelor de fixare. EIFI a susținut că, dimpotrivă, site-ul web al CCCME enumeră 25 de sectoare industriale, fără a menționa în mod specific industria elementelor de fixare. EIFI a susținut, de asemenea, că, deși CCCME a furnizat împuterniciri din partea mai multor societăți, nu există nicio dovadă că acele societăți erau producători de elemente de fixare. În orice caz, CCCME, în calitate de organizație de stat, nu reprezenta decât interesele Chinei, iar nu pe cele ale unei industrii ca atare.

(8)

Comisia a confirmat că CCCME a fost împuternicită de o serie de producători de elemente de fixare din RPC să acționeze în numele lor. CCCME putea fi parte interesată în cadrul acestei proceduri numai în măsura în care a fost împuternicită de către acești producători de elemente de fixare să îi reprezinte.

(9)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Niciuna dintre părțile interesate nu a solicitat o audiere privind deschiderea anchetei.

(10)

La deschiderea anchetei, doi importatori au contestat faptul că perioada de anchetă aleasă de Comisie (1 iulie 2019-30 iunie 2020) reprezintă perioada imediat anterioară deschiderii anchetei și au sugerat ca perioada de anchetă adecvată să fie stabilită între 1 octombrie 2019 și 30 septembrie 2020, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(11)

În conformitate cu practica sa și luând în considerare circumstanțele specifice fiecărei anchete, Comisia a considerat că perioada cuprinsă între 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 este adecvată pentru a realiza o determinare reprezentativă. Industria elementelor de fixare din Uniune este alcătuită în mare parte din întreprinderi mici și mijlocii (denumite în continuare „IMM-uri”), iar raportarea datelor contabile care nu se bazează pe semestre ar fi fost nejustificat de împovărătoare. În plus, datorită faptului că produsul care face obiectul anchetei prezintă numeroase variații și tipuri diferite, un număr excepțional de mare de date contabile au trebuit să fie convertite și compilate în scopul prezentei anchete. Articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază permite o abatere în cazuri justificate precum cel de față. Prin urmare, a fost respinsă afirmația potrivit căreia perioada de anchetă selectată a fost inadecvată.

(12)

Aceiași doi importatori au susținut că, pe baza indicatorilor macroeconomici furnizați în plângere, industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important și că nu există nicio legătură de cauzalitate între importurile din China și prejudiciul suferit de reclamant.

(13)

Comisia a considerat că informațiile furnizate de reclamant au fost suficiente pentru a îndeplini standardul juridic pentru deschiderea procedurii în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază, atât în ceea ce privește prejudiciul important, cât și legătura de cauzalitate. Se reamintește faptul că, în etapa de depunere a plângerii, standardele referitoare la probe sunt mai puțin stricte decât cele impuse pentru instituirea măsurilor. În special, plângerea a arătat o creștere substanțială a importurilor din China, care aproape s-au triplat între 2016 și perioada de examinare a plângerii, ceea ce a condus la o creștere a cotei de piață, care a ajuns la 15 % în cursul perioadei de examinare a plângerii. Prețurile acestor importuri au subcotat grav prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii. A existat o scădere paralelă a producției și a volumului vânzărilor industriei Uniunii, pierderea de locuri de muncă, o scădere a investițiilor și o blocare a nivelurilor prețurilor care au dus la o scădere semnificativă a profitabilității industriei Uniunii (aproximativ minus 50 % între 2016 și perioada de examinare a plângerii). Întrucât aceste evoluții au avut loc în paralel cu creșterea importurilor din China și întrucât nu au fost identificați alți factori care ar fi putut cauza declinul industriei Uniunii, Comisia a concluzionat că există suficiente elemente de probă care să ateste că prejudiciul important a fost cauzat de importurile din China.

(14)

CCCME a exprimat îndoieli cu privire la volumele importurilor prevăzute în plângere, în special estimările realizate de reclamant pentru a exclude importurile de elemente de fixare din oțel inoxidabil din volumul total al importurilor încadrate la anumite coduri NC. Aceasta a remarcat, de asemenea, că nu au fost efectuate astfel de ajustări în ceea ce privește importurile din alte țări terțe. CCCME nu a oferit nicio metodologie alternativă pentru a estima volumul importurilor de elemente de fixare din oțel inoxidabil.

(15)

Comisia a considerat că metodologia propusă de reclamanți este rezonabilă, întrucât aceasta se baza pe date istorice și pe cele mai bune cunoștințe despre piață ale reclamantului. Faptul că nu a fost efectuată nicio ajustare pentru a ține seama de alte surse de import este posibil să fi dus la subestimarea cotei de piață a importurilor din China și, prin urmare, nu a pus sub semnul întrebării evaluarea generală din plângere. Întrucât CCCME nu a propus nicio altă metodologie care ar fi mai adecvată decât cea propusă de reclamanți, Comisia a respins afirmațiile CCCME.

(16)

Majoritatea producătorilor din Uniune care erau fie reprezentați de reclamant – EIFI –, fie susținători ai plângerii au solicitat să obțină tratament de păstrare a anonimatului pentru a preveni exercitarea de posibile represalii din partea clienților din Uniune care s-au aprovizionat, de asemenea, cu elemente de fixare de la furnizori chinezi. Printre acești clienți s-au numărat unele societăți mari cu o putere de piață semnificativă în comparație cu producătorii de elemente de fixare din Uniune, care sunt în principal IMM-uri.

(17)

Doi importatori au contestat decizia Comisiei de a acorda anonimat acestor societăți, susținând că nu există nicio dovadă a unui posibil efect negativ.

(18)

Comisia nu a fost de acord. Având în vedere asimetria dintre producătorii și utilizatorii de elemente de fixare din Uniune, aceasta a concluzionat că exista, într-adevăr, riscul de represalii invocat de producătorii din Uniune reprezentați de EIFI și de susținători (4). Pe această bază, Comisia a acordat un tratament confidențial în ceea ce privește denumirea acestor societăți. Prin urmare, afirmațiile împotriva acestui tratament confidențial au fost respinse.

(19)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au susținut că producătorii din Uniune incluși în eșantion nu au formulat nicio cerere corespunzătoare de păstrare a anonimatului.

(20)

Comisia a primit cereri de păstrare a anonimatului din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion la 8 ianuarie 2021, după ce primise, anterior, din partea reclamantului EIFI, la 18 decembrie 2020, o cerere de a continua tratarea confidențială a numelor reclamanților și ale susținătorilor după deschiderea anchetei și până la depunerea cererilor individuale din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Având în vedere gravitatea amenințărilor cu represalii și având cunoștință de intenția producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a prezenta cererile relevante, Comisia a considerat oportun să protejeze deja identitățile acestora între data deschiderii anchetei, și anume 21 decembrie 2020, și 8 ianuarie 2021, când au fost primite astfel de cereri. Cererile au fost primite și acceptate pentru toți producătorii din Uniune care au fost în cele din urmă incluși în eșantion. De asemenea, EFDA a susținut că EIFI nu avea dreptul de a prezenta astfel de cereri care ar fi trebuit să fie depuse pe bază individuală pentru fiecare societate. Întrucât EIFI are mandatul de a reprezenta atât industria reclamantă din Uniune, cât și membrii săi individuali și având în vedere că EIFI a transmis doar cererile individuale semnate de societățile în cauză, această afirmație a fost respinsă.

(21)

Aceleași părți au afirmat, de asemenea, că nu existau motive pentru a păstra confidențialitatea numelor societăților incluse în eșantion, deoarece participarea la eșantion nu implică faptul că o societate este reclamant sau susținător, ci doar că aceasta cooperează. În această privință, ele au făcut trimitere la Raportul Organului de apel CE – Elemente de fixare (China) (5), în care Comisia a adoptat o poziție similară. Aceleași părți au afirmat, de asemenea, că părțile interesate care se opun măsurilor aveau un interes ca un număr cât mai mare posibil de producători din Uniune să coopereze și să furnizeze informații Comisiei și că, prin urmare, teama de represalii era nefondată. În mod similar, Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană a contestat existența unor elemente de probă concludente referitoare la o amenințare cu represalii din partea clienților din Uniune. Comisia a acceptat cererile de păstrare a anonimatului prezentate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, întrucât amenințările cu represalii erau prezente nu numai pentru reclamanți și susținători, ci și pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion, astfel cum reiese din cererile primite. Garanțiile primite din partea EFDA și CCCME în urma comunicării constatărilor finale nu au putut disimula existența unor astfel de amenințări. Prin urmare, toate afirmațiile în această privință au fost respinse.

(22)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au reiterat faptul că dosarul neconfidențial era parțial insuficient și că nu au fost întotdeauna furnizate rezumate neconfidențiale adecvate. Acestea au susținut că trebuie să se prezinte motive întemeiate pentru tratamentul confidențial și că rezumatele neconfidențiale trebuie să conțină suficiente detalii pentru a permite o înțelegere rezonabilă a informațiilor transmise cu titlu confidențial. Ambele părți au furnizat o listă de exemple în care se afirmă că aceste criterii nu au fost îndeplinite.

(23)

Comisia ia act de faptul că exemplele citate în urma comunicării constatărilor finale au făcut deja obiectul unor cereri de clarificări suplimentare din partea părților respective și au fost abordate în mod corespunzător în cursul anchetei în comunicările bilaterale cu aceste părți și în cursul unei audieri organizate cu consilierul-auditor la 29 noiembrie 2021, solicitate de EFDA; sau în legătură cu informații care nu au făcut parte din faptele și considerentele esențiale pe care Comisia și-a întemeiat constatările finale; sau au fost considerate nejustificate deoarece au fost prezentate motive întemeiate pentru tratamentul confidențial, iar rezumatele neconfidențiale furnizate au fost suficient de detaliate pentru a permite înțelegerea de manieră rezonabilă a conținutului informațiilor comunicate cu titlu confidențial în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază. Una dintre cereri se referea la observațiile unei alte părți interesate în urma comunicării informațiilor, care au fost puse la dispoziție în dosarul neconfidențial în termen de trei zile. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(24)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA și-au reiterat preocupările cu privire la gestionarea dosarului neconfidențial, susținând că (i) din dosarul neconfidențial lipsea o anumită corespondență cu reclamantul, că (ii) o altă corespondență a fost eliminată și că (iii) anumite documente au fost încărcate abia într-o etapă foarte târzie.

(25)

Comisia constată că aceste afirmații au făcut deja obiectul unor clarificări din partea Comisiei în comunicările bilaterale cu aceste părți și în cursul unei audieri organizate cu consilierul-auditor la 29 noiembrie 2021, solicitate de EFDA. În plus, afirmația potrivit căreia din dosar lipsea o anumită corespondență cu reclamantul este abordată, de asemenea, în considerentul 47, iar afirmația privind presupusa informare tardivă a părților interesate în legătură cu revizuirea eșantionului de producători din Uniune este abordată în considerentul 44. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(26)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza producției și a volumelor de vânzări ale Uniunii raportate de producătorii din Uniune în formularul privind reprezentativitatea, ținând seama, de asemenea, de localizarea lor geografică și de o reprezentare a IMM-urilor. Acest eșantion a fost constituit din șase producători din Uniune, stabiliți în patru state membre diferite. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu.

(27)

Unul dintre producătorii din Uniune incluși în mod provizoriu în eșantion (un IMM) a informat Comisia că nu va putea să furnizeze un chestionar complet. Prin urmare, Comisia a decis să revizuiască eșantionul de producători din Uniune prin înlocuirea acestei societăți cu următorul cel mai mare IMM din același stat membru.

(28)

EFDA a susținut că nu a putut furniza observații pertinente cu privire la eșantionul selectat, deoarece nu a fost acordat timp suficient, precum și din cauza anonimatului acordat producătorilor din Uniune incluși în eșantion. CCCME a susținut că anonimatul producătorilor din Uniune a împiedicat-o să cunoască gama de produse fabricate de societățile selectate și să verifice informațiile disponibile publicului cu privire la societățile respective. EFDA și CCCME au susținut că, deși anonimatul a fost solicitat de reclamanți și de susținătorii plângerii și acordat acestora, un astfel de tratament nu putea fi extins în mod automat la producătorii din Uniune incluși în eșantion. Acestea au susținut că producătorii din Uniune incluși în eșantion erau doar părți cooperante și, prin urmare, nu neapărat reclamanți sau susținători. Prin urmare, nu exista niciun motiv pentru care Comisia să trateze identitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion ca fiind confidențială. Întrucât producătorii din Uniune incluși în eșantion nu au primit nicio cerere separată de păstrare a anonimatului, Comisia a acordat în mod necuvenit un astfel de tratament producătorilor din Uniune selectați.

(29)

EFDA și CCCME au susținut, de asemenea, că, în orice caz, nu a existat niciun motiv întemeiat pentru un astfel de tratament, întrucât a împiedicat părțile interesate să prezinte observații pertinente cu privire la eșantionul selectat și au precizat că, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, protecția informațiilor confidențiale trebuie să fie pusă în balanță cu dreptul la apărare al părților interesate.

(30)

British and Irish Association of Fastener Distributors (Asociația britanică și irlandeză a distribuitorilor de elemente de fixare) (denumită în continuare „BIFAD”), în numele membrilor săi irlandezi, a susținut, în mod similar, că nu a fost acordat timp suficient pentru a prezenta observații cu privire la eșantionul provizoriu și că anonimatul acordat societăților selectate îi va împiedica să evalueze dacă eșantionul a fost selectat în mod rezonabil și echilibrat. Aceștia au solicitat să li se furnizeze mai multe informații cu privire la producția, capacitățile, gama de produse și piețele deservite ale fiecărei societăți.

(31)

În ceea ce privește intervalul de timp acordat pentru prezentarea observațiilor cu privire la eșantionul provizoriu, părților interesate li s-a acordat un termen de 7 zile de la deschiderea anchetei, care a fost prelungit cu încă 7 zile, date fiind circumstanțele speciale ale acestui caz, acesta fiind considerat în mare măsură suficient, având în vedere, de asemenea, termenele stricte aplicabile anchetelor antidumping. Comisia observă că toate părțile interesate care au cooperat în mod activ la anchetă au prezentat observații în acest interval de timp. Prin urmare, afirmația potrivit căreia părțile nu au avut timp suficient pentru a prezenta observații cu privire la eșantionul provizoriu a fost respinsă.

(32)

În ceea ce privește anonimatul producătorilor din Uniune incluși în eșantion, la 18 decembrie 2020, a fost depusă o cerere de extindere la anchetă a tratamentului anonim acordat reclamantului și susținătorilor în etapa anterioară deschiderii anchetei. Întrucât eșantionarea face parte din anchetă, tratamentul confidențial a acoperit, prin urmare, și exercițiul de eșantionare. În plus, la data de 8 ianuarie 2021, producătorii din Uniune selectați în eșantion au solicitat în mod expres păstrarea anonimatului în cursul anchetei.

(33)

Prin acordarea anonimatului producătorilor din Uniune incluși în eșantion, Comisia a pus în balanță, în mod corespunzător, riscul de represalii, pe de o parte, și drepturile părților interesate, pe de altă parte, și a concluzionat că există un risc covârșitor de represalii care justifică acordarea confidențialității producătorilor din Uniune incluși în eșantion în ceea ce privește identitatea lor. Prin urmare, argumentele în această privință au fost respinse.

(34)

În ceea ce privește cererea de furnizare de informații suplimentare privind producția, capacitățile și gamele de produse fabricate, Comisia a considerat că divulgarea acestor informații pentru fiecare societate ar permite părților interesate să identifice producătorii din Uniune în cauză. Cu toate acestea, se remarcă faptul că, având în vedere gradul ridicat de corelare dintre prețurile din Uniune și prețurile de export, majoritatea tipurilor de produse fabricate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost comunicate producătorilor-exportatori incluși în eșantion prin intermediul calculelor detaliate ale subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. Se observă, de asemenea, că metodologia de selectare a eșantionului a fost comunicată în mod corespunzător părților interesate și nu s-au primit observații cu privire la metodologie ca atare. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(35)

În cursul anchetei, unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a informat Comisia că nu va putea să răspundă la chestionarul complet al Comisiei. Un alt producător din Uniune inclus în eșantion nu a fost în măsură să ofere o garanție suficientă cu privire la datele furnizate pentru verificare. Prin urmare, acești producători din Uniune au fost excluși din eșantion.

(36)

Pentru a se asigura că eșantionul rămâne reprezentativ din punctul de vedere al criteriilor stabilite la articolul 17, Comisia a decis să revizuiască eșantionul de producători din Uniune prin înlocuirea societăților menționate anterior cu următorii doi mari producători în ceea ce privește volumul și vânzările, ținând seama totodată de distribuția geografică și de gama largă de tipuri de produse. Astfel cum se menționează în nota la dosar din 15 iulie 2021, Comisia s-a bazat pe informațiile furnizate de producătorii din Uniune în etapa deschiderii procedurii, care sunt utilizate, de asemenea, în scopul eșantionării. În plus, Comisia a căutat informații publice și a verificat site-urile web ale societăților în cauză. Comisia a contactat societățile și le-a invitat să coopereze prin completarea unui chestionar. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

(37)

Comisia a primit observații din partea CCCME, EFDA și a unui producător-exportator Celo Suzhou Precision Fasteners Ltd (denumit în continuare „Celo Suzhou”).

(38)

CCCME și EFDA au susținut că părților interesate nu li s-a acordat timp suficient pentru a prezenta observații cu privire la eșantionul modificat. Comisia a observat că nici CCCME, nici EFDA nu au solicitat o prelungire a termenului și că ambele au prezentat observații detaliate cu privire la eșantionul modificat de producători din Uniune; prin urmare, afirmația lor a fost respinsă.

(39)

Ambele părți au reiterat, de asemenea, faptul că nu ar trebui să se acorde anonimatul producătorilor din Uniune incluși în eșantion, fără a furniza totuși argumente suplimentare. Din motivele explicate în considerentul 32, aceste afirmații au fost respinse.

(40)

CCCME a susținut, de asemenea, că alte părți interesate au fost tratate în mod discriminatoriu, deoarece li s-au impus termene stricte, în timp ce producătorilor din Uniune nou incluși în eșantion, pentru a răspunde la chestionar, li se acordase un termen care s-a încheiat la aproape 6 luni după termenul acordat producătorilor din Uniune incluși inițial în eșantion. În plus, având în vedere că a avut suficient timp pentru a analiza chestionarele primite în cadrul acestui termen prelungit, Comisia nu avea niciun motiv să impună părților interesate un termen mult mai scurt pentru a prezenta observații cu privire la noul eșantion.

(41)

Comisia a remarcat că toți producătorii, importatorii și producătorii-exportatori din Uniune incluși în eșantion au fost tratați în mod egal și au avut la dispoziție 30 de zile plus prelungiri justificate, după caz, pentru a răspunde la chestionare din momentul în care li s-a adus la cunoștință că au fost incluși în eșantion. Astfel, afirmația CCCME potrivit căreia unii producători din Uniune incluși în eșantion ar fi avut la dispoziție mai mult de 6 luni pentru a răspunde la chestionar este înșelătoare. Comisia observă, de asemenea, că un eșantion este finalizat numai după evaluarea observațiilor primite de părțile interesate și, prin urmare, termenul-limită pentru prezentarea observațiilor cu privire la eșantion este stabilit de Comisie în consecință, luând în considerare termenele generale ale anchetei. Prin urmare, Comisia a respins afirmația privind tratamentul discriminatoriu.

(42)

CCCME și EFDA au susținut, de asemenea, că Comisia nu a informat părțile interesate în timp util cu privire la retragerea cooperării din partea producătorilor din Uniune în cauză și că ar fi trebuit, de asemenea, să informeze părțile interesate cu privire la modificarea eșantionului de producători din Uniune într-o etapă anterioară. CCCME a făcut trimitere la articolul 6 alineatul (7) din regulamentul de bază, care prevede că părțile interesate pot „să ia cunoștință de toate informațiile furnizate de oricare parte implicată în investigație”. EFDA a afirmat că Comisia a luat o decizie finală cu privire la eșantionul producătorilor din Uniune fără a lua în considerare în mod adecvat observațiile părților interesate, lucru care ar fi demonstrat de faptul că producătorilor din Uniune selectați suplimentar li se trimiseseră deja chestionarele înainte de primirea unor astfel de observații.

(43)

În plus, CCCME și EFDA au sugerat că, în loc să modifice eșantionul producătorilor din Uniune, Comisia ar trebui să își bazeze constatările pe datele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și să încheie ancheta. CCCME a observat că, în cazul în care producătorii-exportatori încetează să coopereze în cursul unei anchete, se vor aplica datele disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și că, prin urmare, ar trebui să se acorde același tratament producătorilor din Uniune. În mod alternativ, Comisia ar trebui să furnizeze informații suplimentare cu privire la metodologia de selectare a societăților suplimentare pentru eșantionul producătorilor din Uniune și, în special, cu privire la modul în care au fost identificate aceste societăți, precum și cu privire la impactul asupra reprezentativității eșantionului final. În această privință, ambele părți au susținut, de asemenea, că Comisia a selectat societățile suplimentare numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant, fără a primi vreo informație de la alte părți interesate.

(44)

În ceea ce privește afirmația privind comunicarea insuficientă, Comisia observă că a adăugat toate informațiile relevante la dosar într-un interval de timp suficient pentru a permite părților interesate să prezinte observații. Comisia a luat în considerare toate observațiile primite și le-a abordat în mod adecvat. Afirmația potrivit căreia societățile suplimentare au fost selectate exclusiv pe baza informațiilor furnizate de reclamant este eronată din punct de vedere faptic, astfel cum se descrie și în considerentul 36.

(45)

La cererea acestora, Comisia a furnizat EFDA și CCCME informații suplimentare privind eșantionul revizuit, inclusiv impactul asupra reprezentativității eșantionului. CCCME și-a reiterat cererea de comunicare de informații suplimentare privind cota exactă a producției și vânzării de elemente de fixare standard și non-standard ale producătorilor din Uniune selectați în eșantion, precum și de clarificări cu privire la criteriile și metodologia utilizate pentru selectarea producătorilor suplimentari din Uniune. CCCME a solicitat, de asemenea, divulgarea comunicării dintre reclamant și Comisie cu privire la selectarea producătorilor suplimentari din Uniune.

(46)

În ceea ce privește afirmația privind închiderea anchetei din cauza lipsei de cooperare, Comisia subliniază că articolul 17 alineatul (4) din regulamentul de bază permite în mod specific ca, în cazul lipsei de cooperare din partea părților selectate în cadrul unui eșantion sau a unora dintre ele, care ar putea afecta în mod semnificativ rezultatul anchetei, poate fi selectat un nou eșantion. În ceea ce privește afirmația privind discriminarea față de producătorii-exportatori, Comisia observă că, în cazul în care un producător-exportator inclus în eșantion încetează să coopereze în cadrul unei anchete, acest exportator este exclus din eșantion, iar informațiile furnizate nu sunt luate în considerare. În măsura în care acest lucru este încă posibil, Comisia înlocuiește, de asemenea, un astfel de producător-exportator în cadrul eșantionului. Aceeași abordare a fost urmată și în ceea ce privește producătorii din Uniune în cauză. Prin urmare, afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(47)

În ceea ce privește solicitarea de informații suplimentare, Comisia face trimitere la considerentul 36 care stabilește criteriile utilizate pentru selectarea producătorilor suplimentari din Uniune, precum și metodologia aplicată. Cota exactă a producției și vânzării de elemente de fixare standard și non-standard ale producătorilor din Uniune nu a fost, ca atare, un criteriu pentru selectarea eșantionului, iar producția de elemente de fixare standard nu a fost singurul criteriu pentru a fi selectat în eșantion. Astfel cum se menționează în considerentul 110, toate tipurile de produse au fost considerate ca fiind un singur produs. Industria Uniunii a produs și a vândut elemente de fixare standard și non-standard și, în mod similar, producătorii-exportatori au exportat către industria Uniunii elemente de fixare standard și non-standard, existând o suprapunere a aplicațiilor finale. În plus, la momentul selectării societăților care urmează să fie incluse în eșantion, aceste informații nu sunt disponibile. Comunicarea dintre reclamant și Comisie a fost divulgată în conformitate cu articolul 6 alineatul (7) din regulamentul de bază, cu respectarea articolului 19 alineatul (1), care prevede că informațiile furnizate cu titlu confidențial ar trebui să fie tratate ca atare de către autorități. În conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, Comisia a pus la dispoziția părților interesate un rezumat neconfidențial al informațiilor comunicate cu titlu confidențial. Prin urmare, aceste solicitări au fost respinse.

(48)

Celo Suzhou a susținut că eșantionul de producători-exportatori ar fi trebuit să ia în considerare tipurile de produse exportate pentru ca prețurile de export să fie comparabile cu prețurile de vânzare ale producătorilor selectați în eșantionul industriei Uniunii. Astfel cum s-a menționat în considerentul 36, Comisia a selectat un eșantion care a asigurat o gamă largă de produse. Având în vedere gradul ridicat de corelare constatat în acest caz (peste 90 %), Comisia a concluzionat că eșantionul de producători din Uniune a inclus tipurile de produse cel mai frecvent exportate către Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(49)

Pe baza celor de mai sus, eșantionul final format din șase producători din Uniune a fost considerat reprezentativ pentru industria Uniunii.

(50)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA a reiterat faptul că nu a putut furniza observații semnificative cu privire la eșantionul producătorilor din Uniune, având în vedere că identitatea producătorilor din Uniune a rămas confidențială. De asemenea, EFDA a reiterat faptul că Comisia nu a informat părțile interesate cu privire la modificarea eșantionului în timpul anchetei și că Comisia a decis includerea în eșantion a societăților suplimentare deja înainte de a informa părțile interesate și de a le acorda posibilitatea de a prezenta observații. EFDA și CCCME au reiterat faptul că lipseau informații din dosarul neconfidențial și că Comisia nu a dezvăluit producția totală și volumul total de vânzări ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. CCCME și-a reiterat preocuparea cu privire la revizuirea eșantionului și a susținut că nu ar fi existat nicio explicație a motivului pentru care doi dintre producătorii din Uniune și-au retras cooperarea.

(51)

În ceea ce privește afirmația privind anonimatul producătorilor din Uniune, acest aspect a fost deja abordat în considerentele 16-21. În mod similar, afirmația privind comunicarea insuficientă în ceea ce privește selectarea eșantionului a fost deja abordată în considerentul 44, precum și afirmația privind caracterul complet al dosarului neconfidențial care a fost abordată în considerentul 47. În considerentul 35 Comisia a comunicat, de asemenea, motivele pentru revizuirea eșantionului, în plus, aceste informații se aflau, de asemenea, în dosarul neconfidențial, înainte de comunicare. Întrucât nu au fost prezentate argumente suplimentare în această privință, aceste afirmații au fost respinse. În ceea ce privește producția totală și volumul total de vânzări ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, acestea nu au făcut parte, ca atare, din analiză, deoarece sunt indicatori macroeconomici și, prin urmare, nu a existat niciun motiv pentru a furniza astfel de informații părților interesate. În special, Comisia a indicat, în considerentul 352, ponderea din producția totală a Uniunii pe care o reprezentau societățile incluse în eșantion, iar părțile interesate au putut, în orice caz, să deducă volumul total al producției producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(52)

EFDA a susținut, de asemenea, că Comisia a furnizat informații contradictorii cu privire la numărul de producători din Uniune incluși în eșantion și la reprezentativitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. De asemenea, EFDA și-a reiterat preocupările legate de procedura de selectare a eșantionului și de informațiile furnizate părților interesate în această privință.

(53)

În ceea ce privește numărul societăților incluse în eșantion, documentul de informare generală conținea, într-adevăr, o eroare materială la două paragrafe care indicau faptul că în eșantion au fost incluși patru producători din Uniune, în loc de șase. Această eroare a fost remediată imediat după ce a fost notificată Comisiei. Numărul corect al producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost comunicat părților interesate în cursul anchetei într-o notă depusă la dosarul neconfidențial. În ceea ce privește reprezentativitatea eșantionului, Comisia a confirmat că toate cifrele furnizate de Comisie erau corecte, prin urmare, afirmația EFDA este nefondată. În timp ce cifra din documentul de informare generală (9,5 %) indica reprezentativitatea în raport cu producția totală a Uniunii, cifra furnizată EFDA la cerere în cursul anchetei (18 %) indica reprezentativitatea în raport cu volumul total al producției producătorilor din Uniune care s-au manifestat înainte de deschiderea anchetei și au furnizat informațiile necesare pentru exercițiul de eșantionare. Această cifră a fost comunicată EFDA, la cerere, cu câteva luni înainte de comunicare și, prin urmare, înainte de determinarea volumului total al producției în Uniune.

(54)

În ceea ce privește procedura urmată, Comisia reamintește că, astfel cum se menționează în considerentul 46, în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din regulamentul de bază, a trebuit să modifice eșantionul producătorilor din Uniune din cauza lipsei de cooperare a celor două societăți incluse inițial în eșantion. În ceea ce privește consultarea părților interesate și aspectele privind comunicarea informațiilor în cursul acestui proces, acestea au fost deja explicate în detaliu în considerentele 28-47 de mai sus. Modificarea eșantionului selectat preliminar la deschiderea anchetei s-a bazat pe observațiile primite de la părțile interesate în cadrul procesului de eșantionare descris în avizul de deschidere.

(55)

CCCME și EFDA au susținut, în cele din urmă, că documentul de informare generală conținea informații contradictorii privind metodologia de revizuire a eșantionului de producători din Uniune și că informațiile din documentul de informare generală contraziceau, de asemenea, comunicarea transmisă de Comisie producătorilor din Uniune nou selectați. În special, CCCME a susținut că ponderea producției și a volumului de vânzări de elemente de fixare standard și non-standard a fost un criteriu esențial pentru selectarea eșantionului de producători din Uniune, astfel cum ar fi demonstrat prin comunicarea menționată anterior către producătorii din Uniune nou selectați. Aceste afirmații au fost eronate din punct de vedere faptic. Comisia nu a indicat niciuneia dintre părțile interesate, inclusiv producătorilor din Uniune nou selectați, că ponderea producției și a volumului de vânzări de elemente de fixare standard și non-standard ar fi un criteriu esențial pentru selectarea eșantionului. Comisia observă că aceste date nu sunt, de obicei, disponibile la acest nivel de detaliere în etapa eșantionării. Același lucru este valabil și pentru ancheta actuală. Aceasta nu exclude faptul că, cu toate acestea, Comisia a avut posibilitatea, pe baza informațiilor disponibile, de a stabili la nivel global dacă un producător din Uniune fabrica sau nu elemente de fixare standard sau non-standard, astfel cum se explică în considerentul 36. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(56)

Într-un mod mai general, EFDA a afirmat că eșantionul de producători din Uniune nu era reprezentativ, întrucât unul dintre cei doi producători de elemente de fixare standard selectați în eșantion era un IMM și, prin urmare, numai datele celui de al doilea producător ar avea un impact semnificativ. Această afirmație nu a fost motivată suplimentar. Comisia observă că trei societăți selectate în eșantion erau IMM-uri, în timp ce celelalte trei nu erau IMM-uri. Comisia a observat, de asemenea, că eșantionul a asigurat o gamă reprezentativă de produse, astfel cum se menționează în considerentul 36, și a fost considerat, în general, reprezentativ pentru industria Uniunii. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(57)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(58)

Douăzeci și opt de importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat, pe baza celui mai mare volum de importuri de produs în cauză, un eșantion format din cinci importatori. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile interesate au fost consultate cu privire la selectarea eșantionului.

(59)

EIFI a susținut că doi dintre importatorii neafiliați selectați, aparținând aceluiași grup, ar fi afiliați unui producător de elemente de fixare din China și că aceștia au acordat, de asemenea, licențe, prin intermediul unei societăți afiliate din Uniune, pentru producerea de anumite elemente de fixare din China. Prin urmare, aceștia nu puteau fi considerați importatori neafiliați. EIFI a susținut, de asemenea, că aceste societăți erau afiliate și producătorilor de elemente de fixare din Uniune. În cele din urmă, EIFI a observat că, întrucât acești doi importatori erau afiliați, în orice caz doar unul dintre ei ar trebui să rămână în eșantion, iar celălalt ar trebui să fie înlocuit cu un alt importator cooperant din Uniune. Ca răspuns la observațiile EIFI, EFDA a susținut că, pentru a-i exclude din eșantion, ar fi relevant doar dacă un importator ar fi afiliat unui producător care exportă și către Uniune. EFDA a susținut că, având în vedere numărul tipurilor de produse importate de importatorii în cauză și diferitele segmente pe care le aprovizionează în Uniune, aceștia ar trebui să rămână în eșantion.

(60)

Importatorii în cauză au negat că aveau contacte comerciale cu producătorul chinez în cauză sau că importau produsul în cauză de la această societate sau că erau afiliați vreunuia dintre ceilalți producători-exportatori de elemente de fixare din China. Ancheta nu a confirmat afirmațiile formulate de EIFI și nici informațiile pe care EIFI le-a prezentat în sprijinul acestei afirmații nu au arătat că importatorii în cauză erau, într-adevăr, afiliați vreunuia dintre producătorii-exportatori. În plus, faptul că importatorii ar fi fost afiliați între ei nu a fost considerat un argument valabil pentru excluderea lor din eșantion. Eșantionul a inclus alți trei importatori neafiliați selectați pe baza celui mai mare volum de importuri și răspândiți în diferite state membre. Eșantionul a reprezentat 9 % din totalul importurilor de elemente de fixare din China și, prin urmare, a fost considerat suficient de reprezentativ. Prin urmare, afirmațiile EIFI în această privință au fost respinse.

(61)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din China să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(62)

Un număr de 92 de producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori din China au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Trei producători-exportatori au susținut că, întrucât produceau un anumit tip de produs care nu ar fi comparabil cu alte tipuri de produse exportate din China, ar trebui să fie incluși în eșantion pentru o mai bună reprezentativitate.

(63)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat trei producători-exportatori/un grup de producători-exportatori, reprezentând cel mai mare volum de exporturi, care puteau face în mod rezonabil obiectul anchetei în timpul avut la dispoziție. Întrucât producătorii-exportatori care au solicitat să fie incluși în eșantion ca urmare a tipului specific de produs nu s-au numărat printre cei cu cele mai mari volume de exporturi, aceștia nu au fost selectați în eșantionul propus. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză au fost informați și invitați să prezinte observații.

(64)

Un grup de producători-exportatori neinclus în eșantion a solicitat să fie inclus, susținând că (i) era unul dintre cei mai mari exportatori de elemente de fixare; (ii) includerea sa ar oferi o imagine mai exactă asupra industriei chineze a elementelor de fixare și (iii) ar oferi, de asemenea, o imagine mai exactă asupra modului în care au fost stabilite prețurile finale de export către Uniune. Pe această bază, grupul de producători-exportatori a susținut că prețurile de import bazate pe eșantion nu ar fi reprezentative și, prin urmare, valoarea CIF la frontiera Uniunii pentru calcularea unei marje exacte de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative pe baza acestor prețuri nu ar fi exactă. De asemenea, societatea a făcut referire la numărul mai mare de producători din Uniune selectați în eșantionul de producători din Uniune. În cele din urmă, acest grup de producători-exportatori a afirmat că adăugarea încă unei societăți în eșantion nu ar împiedica Comisia să finalizeze ancheta în termenele prevăzute.

(65)

În primul rând, pe baza volumului de exporturi raportat de societate, includerea grupului de producători-exportatori în cauză nu ar crește semnificativ reprezentativitatea eșantionului. În al doilea rând, în ceea ce privește afirmațiile referitoare la organizarea industriei naționale chineze, stabilirea prețurilor de export către Uniune și stabilirea valorii CIF la frontiera Uniunii, societatea nu a furnizat nicio dovadă potrivit căreia includerea sa ar spori în mod semnificativ reprezentativitatea eșantionului. În același timp, dată fiind structura societății, includerea sa ar fi adăugat o sarcină suplimentară semnificativă la anchetă. În al treilea rând, întrucât eșantionul selectat a fost considerat reprezentativ, s-au putut stabili o valoare CIF la frontiera Uniunii fiabilă, precum și calcule exacte ale subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. În cele din urmă, numărul exact de societăți selectate în eșantionul de producători din Uniune este irelevant pentru selectarea eșantionului de producători-exportatori. Comisia nu este obligată să selecteze același număr de societăți de ambele părți, iar exercițiul de eșantionare este limitat tocmai pentru a permite Comisiei să examineze un număr rezonabil de societăți în termenele prevăzute pentru finalizarea anchetei. Argumentele prezentate de către acest grup au fost, așadar, respinse.

(66)

Un alt grup de producători-exportatori a susținut că ar trebui inclus în eșantion, deoarece întregul grup este format din numeroși producători și comercianți din China și din Uniune, având capacități considerabile de producție și aprovizionare care afectează piața sa internă și piața Uniunii.

(67)

Cu toate acestea, adăugarea acestui grup de producători-exportatori la eșantion ar fi adăugat o sarcină suplimentară semnificativă la anchetă, fără a modifica semnificativ nivelul de reprezentativitate al eșantionului propus. De asemenea, au existat alți producători-exportatori cu volume de exporturi mai mari decât grupul de societăți în cauză care au furnizat informații pentru eșantionare. Având în vedere că eșantionul a fost selectat pe baza volumului exporturilor către Uniune, astfel cum se menționează în considerentul 63, includerea în eșantion a acestui grup de producători-exportatori nu era, prin urmare, justificată. Prin urmare, argumentul prezentat a fost respins.

(68)

Un al treilea producător-exportator a susținut că toate societățile selectate în cadrul eșantionului erau producătoare de buloane și că eșantionul propus nu era, prin urmare, reprezentativ pentru producătorii chinezi de șuruburi. În calitate de producător de șuruburi, această societate a solicitat să fie inclusă în eșantion. Aceasta a susținut, de asemenea, că constatările ar trebui să fie formulate separat pentru cele două tipuri de produse, și anume șuruburi, pe de o parte, și buloane, pe de altă parte.

(69)

Aceste preocupări au fost reiterate de CCCME, care a susținut că eșantionul nu era reprezentativ în ceea ce privește volumul și tipurile de produse acoperite.

(70)

Astfel cum se explică în considerentul 63, eșantionul a fost selectat pe baza celui mai mare volum exportat către Uniune, în timp ce tipurile specifice de produse fabricate de societățile selectate nu au reprezentat un criteriu. Astfel cum se menționează în considerentul 110, toate tipurile de elemente de fixare au fost considerate un singur produs în sensul prezentei anchete. Prin urmare, astfel cum se menționează în considerentul 398, nu au fost justificate constatări separate pentru tipurile de produse individuale. În plus, producătorul-exportator nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul afirmației sale potrivit căreia constatările ar trebui să fie formulate separat pentru buloane, pe de o parte, și șuruburi, pe de altă parte. În cele din urmă, au existat alți producători-exportatori cooperanți cu volume de export mai mari decât cel al producătorului-exportator în cauză care au furnizat informații pentru eșantionare și, prin urmare, includerea în eșantion a acestuia din urmă nu era justificată. Prin urmare, argumentele acestui producător-exportator au fost respinse.

(71)

În cele din urmă, EIFI a susținut că unul dintre producătorii-exportatori selectați ar trebui să fie eliminat din eșantion, deoarece ar fi mai degrabă un comerciant decât un producător de elemente de fixare și, în orice caz, principala sa piață ar fi Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”) și nu Uniunea.

(72)

Toți cei trei producători-exportatori incluși în eșantion au confirmat că volumul exporturilor către Uniune, astfel cum a fost raportat și utilizat de Comisie la selectarea eșantionului, era din propria lor producție. Faptul că unul dintre producătorii-exportatori selectați exporta elemente de fixare în SUA, chiar dacă în cantități mai mari decât către Uniune, este irelevant. Prin urmare, argumentele prezentate de EIFI au fost respinse.

(73)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a confirmat eșantionul propus inițial.

(74)

În urma revizuirii eșantionului producătorilor din Uniune în cursul anchetei, Celo Suzhou Precision Fasteners Co. Ltd. a susținut că eșantionul de producători-exportatori ar trebui să fie extins prin adăugarea producătorilor-exportatori chinezi de elemente de fixare non-standard. Această societate a susținut că revizuirea eșantionului producătorilor din Uniune a fost efectuată în scopul creșterii reprezentativității acestuia în ceea ce privește gama de produse și că acest criteriu nu a fost luat în considerare la selectarea eșantionului de producători-exportatori. Producătorul-exportator în cauză a remarcat, de asemenea, că exporturile sale de elemente de fixare către Uniune ar fi reprezentative pentru o anumită gamă de produse și că acesta a furnizat deja un răspuns complet la chestionar în contextul cererii sale de examinare individuală de care Comisia ar trebui să țină seama. O astfel de acțiune nu ar întârzia în mod semnificativ ancheta.

(75)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul 63, cei trei producători-exportatori/grupul de producători-exportatori selectați în cadrul eșantionului reprezentau cel mai mare volum de exporturi, putând face în mod rezonabil obiectul anchetei în timpul avut la dispoziție. Faptul că eșantionul de producători din Uniune a fost revizuit nu a avut niciun impact asupra eșantionului de producători-exportatori care ar justifica revizuirea acestuia. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(76)

În urma comunicării constatărilor finale, Celo Suzhou Precision Fasteners Co. Ltd. a reiterat faptul că eșantionul de producători-exportatori nu era suficient de reprezentativ în ceea ce privește tipurile de produse și a susținut că (i) Comisia ar fi trebuit să ia în considerare nu numai volumul exporturilor, ci și gama de produse exportate; și că (ii) Comisia ar fi trebuit să includă societatea Celo Suzhou Precision Fasteners Co. Ltd. în eșantion, deoarece ar fi reprezentativă pentru o anumită gamă de produse.

(77)

De asemenea, partea și-a reiterat afirmațiile, astfel cum sunt prezentate în considerentul 74, și a susținut că abordarea Comisiei în ceea ce privește selectarea eșantionului de producători din Uniune și necesitatea ca diferitele tipuri de elemente de fixare să fie reprezentate în cadrul acestuia sunt în contradicție directă cu argumentul său potrivit căruia, la selectarea eșantionului de producători-exportatori, tipurile specifice de produse nu constituie un criteriu.

(78)

Afirmațiile de mai sus au fost deja abordate în considerentul 75. Într-adevăr, eșantionul de producători din Uniune a fost selectat pe baza celor mai mari producători în ceea ce privește volumul și vânzările, ținând seama totodată de distribuția geografică (mai multe state membre) și de gama largă de tipuri de produse. Selectarea eșantionului de producători-exportatori s-a bazat pe cele mai mari volume pe care Comisia le putea ancheta. Selecția producătorilor din Uniune incluși în eșantion a asigurat o corespondență cuprinzătoare cu tranzacțiile de export ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion și, prin urmare, nu a fost necesar să se analizeze și tipurile specifice de produse pentru o astfel de selecție. Întrucât nu au fost furnizate informații noi în acest sens, aceste afirmații au fost respinse.

(79)

Șapte producători-exportatori de elemente de fixare au solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, completând chestionarul pentru producătorii-exportatori disponibil online (6). Având în vedere numărul mare de cereri, acordarea unei examinări individuale ar fi complicat inutil procedura și ar fi împiedicat Comisia să finalizeze prezenta anchetă în timp util. Prin urmare, Comisia nu a admis niciuna dintre cererile depuse.

(80)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 48 și 74, în urma revizuirii eșantionului de producători din Uniune, unul dintre producătorii-exportatori (Celo Suzhou Precision Fasteners Co. Ltd) a susținut că cererea sa de examinare individuală ar trebui să fie luată în considerare pentru a crește reprezentativitatea eșantionului de producători-exportatori. Afirmația privind reprezentativitatea eșantionului de producători-exportatori a fost deja abordată în considerentul 75.

(81)

În ceea ce privește cererea de examinare individuală, situația acestui producător-exportator nu era semnificativ diferită de cea a celorlalți producători-exportatori care au solicitat o examinare individuală astfel încât să justifice un tratament diferit. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu există motive obiective care să justifice aprobarea cererii de examinare individuală a acestui producător-exportator.

(82)

În urma comunicării constatărilor finale, acest producător-exportator și-a reiterat afirmația conform căreia ar trebui să i se acorde o examinare individuală și a afirmat că Comisia nu a explicat motivele pentru care acceptarea unei astfel de cereri a fost considerată discriminatorie. În sprijinul acestui argument, producătorul-exportator a subliniat faptul că acesta producea un anumit tip de elemente de fixare tehnice care nu era comparabil cu alte tipuri de produse și că prețul său de export nu ar fi la niveluri de dumping, astfel cum s-a stabilit deja într-o anchetă antidumping anterioară privind același produs originar din China, prin care au fost instituite măsuri în 2009 (7).

(83)

Astfel cum se menționează în considerentul 398, nu au fost justificate constatări separate pentru tipurile de produse individuale. Prin urmare, analizarea cererii de examinare individuală a acestui producător-exportator pe baza faptului că acesta producea și exporta un anumit tip de produs, deși un astfel de criteriu nu a fost luat în considerare în ceea ce privește ceilalți producători-exportatori care au solicitat o examinare individuală, ar fi fost discriminatorie, pe lângă faptul că ar fi complicat sarcina Comisiei de a încheia ancheta la timp. Trimiterea la constatările anchetei anterioare care nu a stabilit existența dumpingului în ceea ce privește vânzările către Uniune ale acestor exportatori este irelevantă, deoarece acestea s-au bazat pe informații referitoare la o altă perioadă de anchetă. Prin urmare, argumentele acestui producător-exportator au fost respinse.

(84)

Un producător-exportator din RPC (Ningbo Londex Industrials Co. sau „Londex”) a solicitat să fie tratat ca nou-venit, deoarece a început să exporte produsul în cauză doar după perioada de anchetă. Comisia a remarcat că, potrivit practicii consacrate, un astfel de tratament poate fi luat în considerare numai pe baza unui regulament de instituire a unor măsuri definitive și a dispozițiilor relevante ale acestuia. În plus, se reamintește faptul că Comisia a selectat un eșantion de producători-exportatori și, astfel cum se menționează în considerentele anterioare, nu a fost acceptată nicio cerere de calculare a unor marje de dumping individuale, deoarece s-a considerat că ar complica inutil procedura. Acest lucru este valabil și pentru examinarea unei cereri de a fi tratat ca nou-venit, care ar fi inclus o examinare detaliată a structurii societății și a vânzărilor sale la export. Prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(85)

În urma comunicării constatărilor finale, Londex și-a reiterat afirmația potrivit căreia ar trebui să fie tratat ca nou-venit și să fie adăugat pe lista producătorilor-exportatori cooperanți. Acesta a susținut că, întrucât s-a manifestat în timpul anchetei și deoarece exporturile au avut loc înainte de încheierea anchetei, Comisia nu ar fi obligată să respecte nicio procedură specifică. Simpla evaluare a faptului dacă societatea nu a exportat produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă, chiar și după perioada de anchetă, ar fi suficientă, aspect care, la rândul său, nu poate fi considerat ca fiind nejustificat de împovărător. O astfel de abordare ar fi, de asemenea, justificată în interesul economiei administrative. În plus, Comisia a optat deja pentru o astfel de abordare în cazuri anterioare. De asemenea, Londex a susținut că producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion nu au făcut obiectul niciunei examinări a structurii societății sau a vânzărilor sale la export.

(86)

Comisia a observat că, în anchetele anterioare (8), menționate de Londex, contrar celor afirmate, Comisia a examinat dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază. Niciunul dintre argumentele prezentate nu a putut infirma concluziile enunțate în considerentul 81 care au fost, prin urmare, respinse.

(87)

Comisia a trimis Guvernului Republicii Populare Chineze (denumit în continuare „GC”) un chestionar referitor la existența unor distorsiuni semnificative în China în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. GC nu a furnizat niciun răspuns la chestionar.

(88)

Comisia a pus la dispoziție chestionare online în ziua deschiderii anchetei (9) și a solicitat producătorilor din Uniune incluși în eșantion, importatorilor neafiliați incluși în eșantion și producătorilor-exportatori din China incluși în eșantion să completeze chestionarele relevante. În plus, Comisia a solicitat EIFI să furnizeze informații privind indicatorii de prejudiciu macroeconomici referitori la întreaga industrie a Uniunii.

(89)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar de la patru producători din Uniune incluși în eșantion, de la reclamantul EIFI, de la cei cinci importatori neafiliați incluși în eșantion, de la doi utilizatori și de la cei trei producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori.

(90)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 35, doi dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost excluși din eșantion în cursul anchetei și, prin urmare, răspunsurile lor la chestionar nu au fost luate în considerare. Cei doi producători din Uniune în cauză au fost înlocuiți cu alți doi producători din Uniune. Ambele societăți au furnizat un răspuns la chestionar.

(91)

Comisia a căutat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. Având în vedere pandemia de COVID-19 și măsurile de izolare instituite de diferite state membre, precum și de diferite țări terțe în cea mai mare parte a perioadei anchetei, Comisia nu a putut efectua, în majoritatea cazurilor, vizite de verificare în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază. În aceste cazuri, Comisia a efectuat în schimb o verificare la distanță a tuturor informațiilor considerate necesare pentru constatările sale, în conformitate cu avizul său privind consecințele epidemiei de COVID-19 asupra anchetelor antidumping și antisubvenții (10). Comisia a putut să efectueze o vizită de verificare la fața locului.

(92)

Comisia a efectuat, de la distanță, verificări încrucișate (denumite în continuare „VLD”) ale următoarelor societăți/părți:

(93)

Comisia a efectuat o vizită de verificare la fața locului la sediul următoarei societăți:

(94)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(95)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale în conformitate cu articolul 6 alineatele (5) și (6) din regulamentul de bază. Comisia a organizat audieri cu mai mulți producători-exportatori, CCCME și EFDA, precum și cu reclamantul EIFI. De asemenea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din regulamentul de bază, a avut loc o audiere între părți cu interese contrare, în acest caz producătorul-exportator Jiangsu Yongyi Fastener Co., Ltd și EIFI.

(96)

Această cauză a fost inițiată la 21 decembrie 2020, și anume în perioada de tranziție convenită între Regatul Unit și UE, perioadă în care Regatul Unit se afla încă sub incidența dreptului Uniunii. Această perioadă s-a încheiat la 31 decembrie 2020. În consecință, începând cu 1 ianuarie 2021, societățile și asociațiile din Regatul Unit nu au mai fost considerate părți interesate în prezenta procedură.

(97)

Printr-o notă la dosar din 14 ianuarie 2021, Comisia a invitat operatorii din Regatul Unit care se considerau în continuare părți interesate să o contacteze. Nicio societate nu s-a prezentat.

(98)

Din motivele expuse în considerentele 35 și 36, eșantionul de producători din Uniune a trebuit să fie revizuit prin înlocuirea a doi producători din Uniune incluși inițial în eșantion cu alți doi producători din Uniune. Comisia a transmis un chestionar acestor producători, invitându-i să îl completeze în termenul prevăzut la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, acest interval de timp nu a permis Comisiei să ajungă la concluzii provizorii în termenul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a decis să nu instituie măsuri provizorii și să continue ancheta.

(99)

La 20 iulie 2021, în conformitate cu articolul 19a alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate că intenționează să nu instituie măsuri provizorii.

(100)

CCCME a solicitat Comisiei să emită un „document informativ” în care să rezume evoluția anchetei și concluziile preliminare pe baza informațiilor disponibile la dosar, astfel încât părțile interesate să poată prezenta observații cu privire la acestea.

(101)

Regulamentul de bază nu prevede comunicarea unui astfel de document informativ. În orice caz, Comisia nu a ajuns la nicio concluzie preliminară în termenele stabilite la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul de bază și, prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(102)

Produsul în cauză este reprezentat de anumite elemente de fixare din fier sau oțel, altele decât elementele de fixare din oțel inoxidabil, și anume: șuruburi pentru lemn (cu excepția tirfoanelor), șuruburi autofiletante, alte șuruburi și buloane cu cap (chiar cu piulițele sau șaibele acestora, dar cu excepția șuruburilor și buloanelor pentru fixarea elementelor de cale ferată) și șaibe, originare din Republica Populară Chineză, încadrate în prezent la codurile NC 7318 12 90, 7318 14 91, 7318 14 99, 7318 15 58, 7318 15 68, 7318 15 82, 7318 15 88, ex 7318 15 95 (codurile TARIC 7318159519 și 7318159589), ex 7318 21 00 (codurile TARIC 7318210031, 7318210039, 7318210095 și 7318210098) și ex 7318 22 00 (codurile TARIC 7318220031, 7318220039, 7318220095 și 7318220098). Codurile NC și TARIC sunt menționate numai cu titlu informativ.

(103)

Elementele de fixare sunt fabricate din fier sau oțel carbon și sunt definite prin caracteristicile fizice și tehnice ale acestora și prin diferite clase de rezistență/duritate. Categoriile mai largi sunt șuruburi, șaibe și buloane.

(104)

Șuruburile sunt elemente de fixare cu filetare exterioară. Ele pot fi utilizate singure pentru fixarea pieselor din lemn (șuruburi pentru lemn) sau din metal (șuruburi autofiletante) sau pot fi combinate cu piulițe și șaibe, ca buloane. Șuruburile pot avea capete de diferite forme (șuruburi cu cap bombat, cu cap cilindric, cu cap înecat, cu cap semiînecat, cu cap hexagonal etc.) și tije de diferite lungimi și diametre. Tija poate fi filetată total sau parțial. Șuruburile sunt definite, în general, în funcție de tipul de crestătură a capului prevăzută pentru a permite operațiunea de înșurubare (de exemplu, o singură crestătură, crestătură în formă de cruce etc.).

(105)

Șaibele sunt elemente de fixare cu un orificiu interior care permite trecerea, fiind utilizate întotdeauna împreună cu un șurub și o piuliță.

(106)

Buloanele sunt părți de elemente de fixare formate dintr-un șurub, o piuliță și una sau mai multe șaibe.

(107)

Elementele de fixare pot fi standard („elemente de fixare standard”) sau pot fi realizate pe baza desenelor clientului („elemente de fixare non-standard”). În cadrul acelorași standarde naționale sau internaționale, elementele de fixare trebuie să respecte aceleași caracteristici fizice și tehnice, inclusiv și mai ales rezistența, toleranța, finisarea și acoperirea.

(108)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA și CCCME au contestat definiția de mai sus a elementelor de fixare „non-standard”. EFDA și CCCME au susținut că Comisia a introdus în mod eronat noțiunea de elemente de fixare „non-standard” într-o etapă târzie a procedurii și că definiția din considerentul de mai sus nu corespunde definiției „elementelor de fixare speciale” furnizate părților interesate în chestionar, mai exact în instrucțiunile de creare a numerelor de control ale produsului (denumite în continuare „NCP-uri”). În plus, acestea au reiterat faptul că elementele de fixare produse cu cerințe mai stricte decât cele ale unui standard la nivel de sector ar trebui considerate ca fiind elemente de fixare „speciale” sau „non-standard” (a se vedea considerentul 368). De asemenea, ele au reiterat faptul că ar trebui să se considere că anumite cerințe de certificare a producției, astfel cum sunt menționate în considerentul 371, clasifică automat toate elementele de fixare produse în cadrul unor astfel de procese de producție drept „speciale” și au susținut că industria Uniunii însăși ar fi de acord cu o astfel de abordare, spre deosebire de ceea ce Comisia a concluzionat în considerentul 375.

(109)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia noțiunea de elemente de fixare „non-standard” a fost introdusă într-o etapă târzie a procedurii și că aceasta nu este în conformitate cu instrucțiunile din chestionare. Elementele de fixare non-standard și elementele de fixare speciale sunt aceleași, și anume elemente de fixare care nu se încadrează exact într-o anumită normă la nivel de sector. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu chestionarul care se referă la elementele de fixare speciale ca fiind „diferite de standardele recunoscute la nivel internațional”. Comisia a utilizat acești termeni în mod interschimbabil și nu a primit observații sau solicitări de clarificări în acest sens. Comisia a reamintit că afirmația potrivit căreia elementele de fixare produse cu cerințe mai stricte decât cele ale unui standard la nivel de sector ar trebui considerate ca fiind elemente de fixare „non-standard” a fost deja abordată în considerentul 373. În cele din urmă, în ceea ce privește certificarea producției, Comisia confirmă că aceasta, ca atare, nu clasifică un element de fixare ca fiind non-standard, deși, în practică, este posibil ca elementele de fixare produse în temeiul unor astfel de cerințe să fie, într-adevăr, în cea mai mare parte elemente de fixare non-standard. Industria Uniunii nu se opune acestui punct de vedere, astfel cum au susținut în mod eronat EFDA și CCCME. Prin urmare, toate afirmațiile de mai sus au fost respinse. Elementele de fixare se utilizează pentru alăturarea mecanică a două sau mai multe piese în construcții, construcții de mașini sau alte aplicații. Acestea se utilizează într-o gamă largă de sectoare industriale, precum și de către consumatori.

(110)

În funcție de caracteristicile fizice și tehnice de bază și utilizările finale ale acestora, toate elementele de fixare se consideră ca fiind unul și același produs în sensul prezentei proceduri.

(111)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(112)

Comisia a decis că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(113)

Mai multe părți interesate au susținut că șuruburile pentru lemn pentru construcții ar trebui să fie excluse din definiția produsului.

(114)

Doi producători-exportatori și doi importatori (11) au susținut că șuruburile pentru lemn pentru construcții aveau caracteristici și utilizări finale similare cu cele ale tirfoanelor (neincluse în definiția produsului) și că ele erau doar tipuri de produse derivate din acestea din urmă, cu performanțe mecanice îmbunătățite și considerate o alternativă la tirfoane. Ei au susținut că șuruburile pentru lemn pentru construcții erau utilizate exclusiv în construcții din lemn și nu erau interschimbabile cu alte elemente de fixare, deși erau complet interschimbabile cu tirfoanele tradiționale. Acestea erau fabricate în funcție de cerințele specifice ale clienților și necesitau o certificare European Technical Assessment (evaluare tehnică europeană) (denumită în continuare „ETA”) pentru a fi comercializate în Uniune. În plus, acestea sunt produse în cadrul unui proces de producție specific, utilizând diferite materii prime (și anume oțel de calitate superioară) cu tratament și utilaje specifice și, prin urmare, au costuri și prețuri mai mari.

(115)

Unul dintre producătorii-exportatori menționați anterior, făcând referire la măsurile antidumping instituite asupra importurilor de anumite roți din aluminiu (12), a sugerat că introducerea unui sistem de monitorizare ar reduce orice risc de eludare în cazul excluderii șuruburilor pentru lemn pentru construcții din definiția produsului. Același producător-exportator a susținut că, în cazul în care Comisia nu exclude șuruburile pentru lemn pentru construcții din definiția produsului, constatările privind prejudiciul și legătura de cauzalitate ar trebui să fie formulate separat pentru aceste tipuri de produse.

(116)

Toate părțile de mai sus au susținut că industria Uniunii nu producea șuruburi pentru lemn pentru construcții în cantități suficiente pentru a satisface cererea de pe piața Uniunii și că, de asemenea, exista doar un număr limitat de producători-exportatori din China care furnizau șuruburi pentru lemn pentru construcții.

(117)

De asemenea, European Consortium of Anchor Producers (Consorțiul European al Producătorilor de Ancore) (denumit în continuare „ECAP”) a susținut că șuruburile destinate utilizării în construcții din lemn care înlocuiesc tirfoanele și, prin urmare, destinate asamblării unor lucrări grele de tâmplărie ar trebui excluse din definiția produsului, deoarece au caracteristici tehnice, chimice și fizice similare și utilizări finale similare cu cele ale tirfoanelor.

(118)

EIFI nu a fost de acord cu aceste afirmații, susținând că nu ar exista niciun criteriu obiectiv care să facă distincție între șuruburile pentru lemn pentru construcții și alte elemente de fixare.

(119)

Comisia a considerat că șuruburile pentru lemn pentru construcții nu se încadrează în niciun standard specific de produs și nu pot fi diferențiate de alte șuruburi pentru lemn (13) care se încadrează în definiția produsului. Ancheta a arătat, de asemenea, că cel puțin unele dintre caracteristicile speciale descrise ale șuruburilor pentru lemn pentru construcții se regăsesc și în elementele de fixare care se încadrează în definiția produsului. Comisia a considerat, de asemenea, că marcajele CE și certificarea ETA confirmă doar că șuruburile pentru lemn pot fi elemente de fixare non-standard, dar acest fapt nu justifică, în sine, excluderea lor din definiția produsului. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(120)

Afirmația potrivit căreia constatările privind prejudiciul și legătura de cauzalitate ar trebui să fie formulate separat în cazul șuruburilor pentru lemn pentru construcții este abordată în considerentul 398; iar afirmația potrivit căreia aceste tipuri de produse nu sunt fabricate și vândute de industria Uniunii în cantități suficiente este abordată în considerentul 531 și următoarele.

(121)

În urma comunicării constatărilor finale, mai multe părți și-au reiterat afirmația potrivit căreia șuruburile pentru lemn pentru construcții ar trebui să fie excluse din definiția produsului, deoarece ar fi similare cu tirfoanele și s-ar putea distinge în mod clar de alte elemente de fixare, în special șuruburile pentru lemn.

(122)

Doi importatori de șuruburi pentru lemn pentru construcții (unul dintre aceștia fiind, de asemenea, producător din Uniune) au susținut că șuruburile pentru lemn pentru construcții sunt rezultatul unui proces de dezvoltare a tirfoanelor, care a dus la o formă diferită a capului, astfel încât nu corespund descrierii din nota explicativă la codul NC 7318 11 sub care sunt importate tirfoanele și care a stabilit că tirfoanele se deosebesc de șuruburile pentru lemn, printre altele, prin faptul că au un cap hexagonal sau pătrat. Aceste părți au susținut că forma capului nu ar trebui, cu toate acestea, să fie considerată o caracteristică decisivă atunci când se face distincția între șuruburile pentru lemn pentru construcții și alte șuruburi pentru lemn. Acestea au susținut că tirfoanele sunt definite în conformitate cu nota explicativă la codul NC 7318 11 ca fiind utilizate „pentru asamblarea căpriorilor și pentru construcții grele din lemn similare”, ceea ce ar corespunde utilizării „Șuruburilor și tijelor filetate destinate utilizării în construcții din lemn” din documentul de evaluare european (DEE) aplicabil conectorilor pentru dulgherie (14).

(123)

Aceste părți au susținut, de asemenea, că standardul aplicabil tirfoanelor, DIN 1052 (anterior DIN 571), permite certificarea ad-hoc a șuruburilor pentru lemn pentru construcții, recunoscând astfel apariția pe piață a șuruburilor pentru lemn pentru construcții ca alternativă la tirfoane. De asemenea, standardul european EN 1995 Eurocod 5, care reglementează proiectarea structurilor de lemn, permite utilizarea de conectori pentru dulgherie certificați în structurile din lemn, chiar dacă nu se încadrează în definiția tirfoanelor.

(124)

Pe baza celor de mai sus, aceste părți au susținut că ar fi clar că factorul decisiv pentru diferențierea șuruburilor pentru lemn pentru construcții de alte șuruburi pentru lemn ar fi utilizarea finală și, prin urmare, acestea ar trebui să fie considerate tirfoane.

(125)

În cele din urmă, întrucât tirfoanele și șuruburile pentru lemn pentru construcții se referă la aceeași familie de produse, includerea șuruburilor pentru lemn pentru construcții în definiția produsului ar fi discriminatorie.

(126)

Doi producători-exportatori au susținut că numai diametrul tijei ar trebui considerat o caracteristică distinctivă, și nu forma capului, deoarece această caracteristică determină utilizarea finală a produsului. Aceștia au afirmat că elementele de fixare care intră în domeniul de aplicare al anchetei au un diametru al tijei mai mic de 5 mm. De asemenea, aceste părți au subliniat că industria recunoaște în mod specific șuruburile pentru lemn pentru construcții ca înlocuitori ai tirfoanelor.

(127)

Toate părțile de mai sus au susținut că faptul că șuruburile din lemn pentru construcții sunt încadrate la codul NC pentru „alte șuruburi pentru lemn” (cod NC 7318 12) care intră în domeniul de aplicare al anchetei ar fi irelevant, deoarece codurile NC sunt furnizate doar cu titlu indicativ atunci când se descrie definiția produsului și nu sunt obligatorii în această privință.

(128)

În cele din urmă, aceste părți au reiterat faptul că în Uniune ar exista o capacitate insuficientă de a furniza acest tip de produs, că nu există nicio sursă alternativă de aprovizionare din alte țări terțe și că nu ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri antidumping asupra șuruburilor pentru lemn pentru construcții.

(129)

Niciuna dintre afirmațiile de mai sus nu a infirmat constatările prezentate în considerentul 119. În special, niciuna dintre părți nu a contestat faptul că nu există standarde de produs aferente șuruburilor pentru lemn pentru construcții și toate părțile au recunoscut că șuruburile pentru lemn nu corespund descrierii tirfoanelor încadrate la codul NC 7318 11. Faptul că șuruburile pentru lemn pentru construcții pot fi certificate pentru a îndeplini cerințele tehnice care trebuie utilizate pentru legăturile din cadrul construcțiilor din lemn ca atare nu a fost considerat un motiv suficient pentru a exclude acest tip de produs din domeniul de aplicare al anchetei, deoarece acesta prezenta caracteristici fizice și tehnice care se suprapuneau cu cele ale altor produse care se încadrează în domeniul de aplicare, astfel cum se prevede în considerentul 119. Pe această bază, afirmațiile potrivit cărora șuruburile pentru lemn pentru construcții ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei anchete au fost respinse.

(130)

Argumentele referitoare la oferta insuficientă din Uniune sunt abordate în cadrul stabilirii interesului Uniunii din considerentele 538-540.

(131)

Un producător de șuruburi și buloane utilizate în elementele de cale ferată din Uniune a solicitat ca acestea să fie incluse în definiția produsului care face obiectul anchetei. Cu toate acestea, Comisia a observat că aceste produse nu făceau obiectul plângerii în acest caz și, prin urmare, industria Uniunii nu a furnizat nicio dovadă a dumpingului și a prejudiciului generat de acesta care să justifice o anchetă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(132)

Unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion a susținut că elementele de fixare fabricate prin procesul de forjare la cald („elemente de fixare forjate la cald”) ar trebui să fie excluse din definiția produsului, argumentând că acestea au procese de producție și structuri ale costurilor diferite, având ca rezultat caracteristici fizice și utilizări finale diferite față de elementele de fixare fabricate prin procedeul de forjare la rece („elemente de fixare forjate la rece”), utilizate în principal de industria Uniunii. Acest producător-exportator a susținut că elementele de fixare forjate la cald sunt, în general, de dimensiuni mai mari decât elementele de fixare forjate la rece și sunt utilizate în principal în industria feroviară și/sau în industria construcțiilor de mașini. Elementele de fixare rezultate în urma acestui proces nu ar fi produse deloc sau numai în cantități limitate de către industria Uniunii. În plus, din punct de vedere economic, nu ar fi viabilă trecerea la procese de forjare la cald, acestea din urmă fiind mai mari consumatoare de forță de muncă și de energie și având o rată mai mare a consumului de oțel. Acesta a solicitat o întâlnire contradictorie în prezența EIFI, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din regulamentul de bază, care a avut loc la 27 octombrie 2021.

(133)

EIFI a susținut că definiția produsului nu ar trebui să fie definită pe baza diferitelor procese de producție. Acesta a atras atenția asupra nomenclaturii vamale a UE, care nu face distincție între produse pe baza proceselor de producție diferite, ci pe baza caracteristicilor fizice, tehnice și chimice. EIFI a afirmat că industria Uniunii dispune de o capacitate de producție substanțială de forjare la cald și că există o suprapunere semnificativă a dimensiunilor elementelor de fixare care pot fi produse cu ajutorul ambelor tehnologii.

(134)

Comisia a fost de acord că faptul că un produs poate fi fabricat prin procese de producție diferite nu este relevant în sine pentru precizarea definiției produsului care face obiectul unei anchete. În consecință, toate tipurile de produse care se încadrează în definiția produsului în cauză din considerentul 102 fac obiectul prezentei anchete, indiferent dacă sunt fabricate prin procese de forjare la cald sau prin procese de forjare la rece. Ancheta a stabilit că industria Uniunii dispunea de o capacitate de producție și de capacități neutilizate substanțiale pentru a produce elemente de fixare în cadrul procesului de forjare la cald. Ancheta a arătat, de asemenea, că existau aplicări suprapuse între elementele de fixare produse în cadrul ambelor procese. Prin urmare, cererea de excludere a elementelor de fixare forjate la cald a fost respinsă.

(135)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator și-a reiterat cererile de excludere a elementelor de fixare forjate la cald din domeniul de aplicare al anchetei. În special, acesta a contestat fiabilitatea datelor furnizate de EIFI și a susținut că Comisia a acceptat aceste date fără a le verifica și fără a răspunde afirmațiilor de drept și de fapt furnizate de producătorii-exportatori în această privință. Acest producător-exportator a susținut că nu există niciun temei juridic pentru păstrarea în definiția produsului a elementelor de fixare forjate la cald.

(136)

Argumentele prezentate de producătorul-exportator în această privință au fost următoarele: (i) codurile NC sunt doar cu titlu orientativ atunci când se stabilește definiția produsului în cadrul unei anchete antidumping și ancheta trebuie, prin urmare, să stabilească dacă un anumit produs care se încadrează la același cod NC are aceleași caracteristici tehnice și utilizări finale și, prin urmare, cauzează un prejudiciu industriei Uniunii; (ii) importurile de elemente de fixare forjate la cald nu ar cauza niciun prejudiciu industriei Uniunii, deoarece în Uniune nu există producție sau există doar o producție nesemnificativă de elemente de fixare forjate la cald; iar producția nu ar crește, deoarece, din punct de vedere economic, nu ar fi viabilă trecerea la producția de elemente de fixare forjate la cald; în această privință, este, de asemenea, irelevant faptul că există o suprapunere a produselor fabricate în cadrul procesului de forjare la cald, pe de o parte, și în cadrul procesului de forjare la rece, pe de altă parte și (iii) codul NC 7318 11 00 („tirfoane”) și codul NC 7318 15 20 („Alte șuruburi și buloane, chiar cu piulițele sau șaibele lor”; „Pentru fixarea elementelor de cale ferată”) recunosc diferența dintre elementele de fixare forjate la cald în comparație cu elementele de fixare forjate la rece și, prin urmare, codurile NC iau într-adevăr în considerare procese de producție diferite.

(137)

Pentru a-și susține în continuare afirmațiile, producătorul-exportator a identificat mai multe tipuri de produse exportate de acesta care puteau fi fabricate numai prin procese de forjare la cald, în cazul cărora nu exista, prin urmare, nicio suprapunere cu procesele de forjare la rece. Acesta a reiterat faptul că produsele respective aveau utilizări finale diferite față de cele ale elementelor de fixare produse în cadrul proceselor de forjare la rece și că erau vândute în cadrul unor canale de distribuție diferite.

(138)

În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora ancheta trebuie să arate că produsele importate au caracteristici fizice și tehnice și utilizări finale de bază similare și că au cauzat un prejudiciu industriei Uniunii, este vorba mai degrabă despre definirea produsului similar decât a produsului în cauză.

(139)

În ceea ce privește argumentele prezentate de producătorul-exportator și rezumate în considerentul 136, Comisia reamintește, astfel cum se prevede în considerentul 134, că un produs poate fi fabricat în cadrul mai multor procese de producție care, prin urmare, nu sunt, ca atare, factori determinanți la descrierea definiției produsului. Faptul că există coduri NC diferite pentru tirfoane și șuruburi pentru lemn nu a fost considerat o dovadă a faptului că diferențele în ceea ce privește procesele de producție au fost luate în considerare în nomenclatura NC; dimpotrivă, procesul de producție nu este menționat în mod explicit în codurile NC, în timp ce notele explicative la codul NC 7318 11 se referă în mod explicit la diferențele în ceea ce privește caracteristicile tehnice și fizice.

(140)

În ceea ce privește argumentul rezumat în considerentul 137, se reamintește faptul că, astfel cum se prevede în considerentul 134, industria Uniunii dispunea de o capacitate de producție și de capacități neutilizate substanțiale pentru a produce toate tipurile de elemente de fixare, inclusiv elemente de fixare forjate la cald. Diferitele canale de distribuție ca atare nu au fost considerate relevante, atât timp cât elementul de fixare se încadrează în descrierea produsului. În consecință, aceste argumente au fost respinse.

(141)

Același producător-exportator a solicitat o audiere cu consilierul-auditor, care a avut loc la 17 noiembrie 2021, în cadrul căreia acesta și-a reiterat afirmația potrivit căreia elementele de fixare forjate la cald ar trebui excluse din definiția produsului și a solicitat explicații cu privire la motivul pentru care tirfoanele au fost excluse din definiția produsului. Partea interesată a considerat că ar fi discriminatoriu ca reclamantul să nu fie obligat să furnizeze nicio explicație în acest sens. Comisia a reamintit că, în conformitate cu jurisprudența OMC, autoritatea de anchetă are libertatea de a defini produsul care face obiectul anchetei și că reclamanții sunt liberi să definească produsul fără a fi nevoie de o justificare specială. Prin urmare, nici tirfoanele care nu au fost incluse niciodată în definiția produsului nu au fost „excluse” din aceasta. Cu toate acestea, după deschiderea anchetei, părțile interesate trebuiau să furnizeze o justificare dacă susțineau că anumite tipuri de produse care intră în domeniul de aplicare al anchetei ar trebui „excluse” (în mod concret) de la instituirea măsurilor. Întrucât cele două situații sunt diferite, nu a existat nicio discriminare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(142)

Un producător-exportator a susținut că seturile de articole de fierărie ar trebui să fie excluse din definiția produsului, deoarece acestea conțineau atât produsul în cauză, cât și alte produse care nu făceau obiectul anchetei. Seturile de articole de fierărie sunt vândute în ambalaje diferite față de elementele de fixare (cum ar fi cutii mici de hârtie, cutii cu fereastră din PVC etc.). Ambalajele reprezintă, împreună cu produsele neincluse în definiția produsului, o mare parte din costurile și prețul lor de vânzare, în timp ce costurile și prețurile produsului în cauză inclus în seturile de articole de fierărie nu pot fi distinse de rest. În plus, seturile de articole de fierărie sunt destinate în principal utilizărilor casnice, în timp ce elementele de fixare produse de industria Uniunii sunt destinate utilizărilor industriale. Seturile de articole de fierărie sunt distribuite prin canale de vânzări diferite, și anume prin intermediul comercianților cu amănuntul, în timp ce elementele de fixare destinate utilizării industriale sunt vândute prin intermediul distribuitorilor. În cele din urmă, acest producător-exportator a susținut că producătorii reclamanți din Uniune nu produceau și nu vindeau seturi de articole de fierărie.

(143)

Comisia observă că orice importuri de astfel de seturi care, în conformitate cu normele de clasificare tarifară, sunt clasificate la definiția produsului din considerentul 102, cu condiția păstrării caracterului acestui produs, fac obiectul anchetei și al eventualelor măsuri antidumping. În plus, ancheta a arătat că industria Uniunii produce și vinde elemente de fixare pentru sectorul de bricolaj, care sunt vândute în principal sub formă de seturi de articole de fierărie. Mai mulți producători din Uniune au propriile linii de ambalare automate, în timp ce alții externalizează ambalajele către furnizori de servicii neafiliați din Uniune. Prin urmare, nu există niciun motiv de excludere a seturilor de articole de fierărie.

(144)

ECAP a susținut că anumite produse nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al anchetei, deoarece acestea au utilizări finale de bază diferite și sunt supuse unor procese diferite de aplicare a marcajului CE. Aceste produse sunt „ancore” din fier sau oțel și „legături structurale pentru beton, zidărie, lemn și oțel” și, în special, (i) șuruburi autoforante sau șuruburi autofiletante cu accesorii, (ii) legături structurale pentru lemn și (iii) dibluri metalice cu șurub, șuruburi pentru beton și dibluri de nailon. ECAP a făcut referire la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 602/2011 al Comisiei (15). Acesta a susținut că, în temeiul acestui regulament, anumite produse care includ „un șurub cu o șaibă, o ancoră conexpand și o piuliță, toate din oțel inoxidabil” trebuie încadrate la codul NC 7318 19 00. Prin analogie, ancorele din fier sau oțel ar trebui, de asemenea, să fie încadrate la același cod NC, susținând că logica și principiul Regulamentului (UE) nr. 602/2011 ar trebui să se aplice ancorelor de construcție din orice material și de orice formă. Prin urmare, ECAP a susținut că ancorele din fier și oțel nu ar trebui să se încadreze în definiția produsului.

(145)

ECAP a făcut referire la mai multe documente de evaluare europene (denumite în continuare „DEE”) pentru produsele menționate mai sus. DEE sunt specificații tehnice armonizate pentru produse pentru construcții elaborate de Organizația Europeană pentru Agremente Tehnice („EOTA”) pentru cazurile în care un produs nu este acoperit integral de standardele europene armonizate. ECAP nu a furnizat detalii, informații sau dovezi suplimentare cu privire la măsura în care aceste documente ar arăta că produsele descrise în acestea nu s-ar încadra în definiția actuală a produsului. Cu toate acestea, faptul că anumite produse intră sub incidența unui anumit DEE nu înseamnă că acestea nu ar fi acoperite de definiția produsului din prezenta anchetă.

(146)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 602/2011 se referă la produse din oțel inoxidabil care nu fac obiectul prezentei anchete. În orice caz, regulamentul respectiv precizează doar că un produs dat care include un șurub cu o șaibă, o ancoră conexpand și o piuliță nu poate fi considerat un „articol compus” în scopuri vamale, deoarece împreună, elementele care îl formează constituie un produs unic, și anume un șurub tip conexpand. În orice caz, orice importuri de șuruburi care, în conformitate cu normele de clasificare tarifară, sunt clasificate la definiția produsului din considerentul 102, fac obiectul anchetei și al eventualelor măsuri antidumping. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(147)

Comisia subliniază că, în conformitate cu secțiunea 2 din avizul de deschidere, numai elementele de fixare din fier și oțel (altele decât oțelul inoxidabil) fac obiectul anchetei. Astfel, produsele fabricate din oțel inoxidabil, plastic sau nailon nu se încadrează în definiția produsului din prezenta anchetă.

(148)

Un producător de ancore din Uniune și producătorul său exportator afiliat din China au susținut, la fel ca ECAP, că șuruburile de ancorare pentru beton ar trebui excluse din definiția produsului care face obiectul anchetei. Aceștia au susținut că șuruburile de ancorare pentru beton sunt produse specifice foarte specializate, care au aceeași destinație ca aceea a diblurilor metalice cu șurub, și anume fixarea elementelor structurale pe beton în sectorul construcțiilor. În sprijinul acestui argument, părțile interesate au subliniat că produsul era dezvoltat în conformitate cu Orientarea europeană privind aprobarea tehnică („ETAG” – European Technical Approval Guideline) pentru „Dibluri metalice destinate utilizării în beton” (ETAG001) elaborată de EOTA, cu scopul de a înlocui (parțial) diblurile metalice cu șurub. Aceste părți au subliniat faptul că ancorele nu au fost menționate în mod specific în plângere și că producătorii de ancore nu erau reprezentați de reclamantul EIFI. La fel ca ECAP, acestea au subliniat că ancorele trebuiau încadrate la codul NC 7318 19 00 care nu face obiectul avizului de deschidere.

(149)

În urma comunicării constatărilor finale, această societate și-a reiterat afirmația potrivit căreia șuruburile de ancorare pentru beton ar trebui excluse din definiția produsului, fără a furniza totuși argumente sau informații noi în această privință. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(150)

Aceste părți au susținut, de asemenea, că șuruburile de ancorare pentru beton nu sunt, ca urmare a specificului lor, interschimbabile cu alte elemente de fixare, cum ar fi șuruburi, buloane și șaibe, în timp ce se află în concurență și sunt interschimbabile cu ancorele cu pană sau ancorele conexpand.

(151)

Din aceleași motive prezentate mai sus în considerentul 146, afirmația privind certificatele specifice a fost respinsă. În ceea ce privește interschimbabilitatea cu alte tipuri de produse, Comisia dispune de o largă putere de apreciere pentru a stabili definiția produsului care face obiectul unei anchete (produsul în cauză). În regulamentul de bază nu există nicio cerință ca produsul în cauză să cuprindă numai tipurile de produse care sunt interschimbabile și aflate în concurență. Aceste elemente se referă la definiția produsului similar.

(152)

În cele din urmă, producătorul de ancore din Uniune menționat în considerentul 148 a susținut că producătorul său exportator afiliat din China este singurul care deține o certificare UE oficială (evaluarea tehnică europeană sau „ETA”) emisă de EOTA pentru șuruburi de ancorare pentru beton și, prin urmare, singurul care exportă acest produs în Uniune. Impactul excluderii acestui produs ar fi, prin urmare, limitat. Acesta a subliniat, de asemenea, că, în orice caz, nu au existat exporturi de șuruburi de ancorare pentru beton în cursul PA și, prin urmare, acesta nu ar fi putut cauza niciun prejudiciu industriei Uniunii.

(153)

Întrucât această parte nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul afirmațiilor sale, Comisia a decis să respingă această afirmație fără a o analiza pe fond.

(154)

În urma comunicării constatărilor finale, Simpson Strongtie, un grup internațional care fabrică șuruburi pentru beton în China și le distribuie prin intermediul unor societăți afiliate din Uniune a afirmat că șuruburile pentru beton ar trebui excluse din definiția produsului. Acesta și-a justificat intervenția tardivă în cadrul procedurii prin faptul că nu a pus la îndoială că acest tip de produs era deja exclus. Grupul a furnizat caracteristicile tehnice ale șuruburilor sale pentru beton fabricate în China și a susținut că acestea nu concurează cu celălalt produs în cauză sau cu produsul similar.

(155)

Observațiile tardive ale acestei societăți nu au putut fi luate în considerare. Produsul a fost definit în avizul de deschidere, inclusiv codurile NC sub care sunt importate elementele de fixare. Comisia nu a indicat că șuruburile de ancorare pentru beton ar fi excluse din definiția produsului; prin urmare, părțile interesate nu au avut niciun motiv să creadă că acestea nu au fost incluse în definiție. Din motivele expuse în considerentul anterior, afirmațiile părților interesate de a exclude șuruburile de ancorare pentru beton au fost respinse.

(156)

Un producător-exportator a solicitat ca șuruburile tip Ericsson (sau diblurile autofiletante) să fie excluse din definiția produsului. Acest producător-exportator a susținut că, datorită utilizărilor finale specifice, și anume atașarea accesoriilor pentru asamblarea de birouri, dulapuri, mese sau rafturi (materiale din lemn prelucrat) în industria mobilei, caracteristicile fizice și tehnice ale șuruburilor tip Ericsson erau unice și semnificativ diferite de cele ale altor elemente de fixare. Acest producător-exportator a susținut, de asemenea, că, în cazul în care Comisia decide să nu excludă șuruburile tip Ericsson din definiția produsului, constatările privind prejudiciul și legătura de cauzalitate ar trebui să fie formulate separat pentru aceste tipuri de produse.

(157)

Ancheta a stabilit că șuruburile tip Ericsson aveau caracteristici fizice și tehnice de bază și utilizări finale similare cu cele ale altor tipuri de elemente de fixare incluse în definiția produsului. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru care acest tip de produs să fie exclus din anchetă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(158)

Afirmația potrivit căreia prejudiciul și legătura de cauzalitate ar trebui să fie evaluate separat în cazul acestor tipuri de produse este abordată în considerentul 398.

(159)

Un utilizator de șuruburi cu cap de plastic pentru bornă din Uniune a susținut că acestea din urmă ar trebui să fie excluse din definiția produsului, deoarece aveau o singură aplicație specifică, și anume în conectoarele de celule de baterii industriale, și nu erau produse de niciunul dintre producătorii din Uniune. Această societate a susținut că șuruburile cu cap de plastic pentru bornă erau șuruburi speciale și aveau nu numai o parte din oțel, ci și un cap de plastic și asigurător de filete. Cu toate acestea, ancheta a arătat că șuruburile cu cap de plastic pentru bornă aveau caracteristici fizice și tehnice de bază și utilizări finale similare cu cele ale altor tipuri de elemente de fixare incluse în definiția produsului. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru care acest tip de produs să fie exclus din anchetă, această afirmație fiind respinsă.

(160)

În urma comunicării constatărilor finale, acest utilizator a reiterat faptul că șuruburile cu cap de plastic pentru bornă sunt utilizate exclusiv drept piese de contact electric pentru celulele de baterii și servesc ca atare în bateriile industriale pentru izolarea și protecția împotriva acizilor și a vaporilor de acid. Șuruburile cu cap de plastic pentru bornă nu sunt, prin urmare, interschimbabile cu elementele de fixare obișnuite. În sprijinul argumentului său, acesta a prezentat o comunicare a autorităților vamale germane din 7 martie 2016, potrivit căreia șuruburile cu cap de plastic pentru bornă nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză și al Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 924/2012 al Consiliului (16). Întrucât prezenta anchetă acoperă aceeași definiție a produsului, societatea a susținut că nici șuruburile cu cap de plastic pentru bornă nu ar trebui să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al prezentei anchete.

(161)

Comunicarea prezentată de utilizatorul în cauză nu a inclus o decizie motivată a autorităților vamale, inclusiv motivele de fapt și de drept care au motivat o astfel de decizie și dacă aceasta se baza pe o informație tarifară obligatorie. De asemenea, Comisia nu a fost în măsură să verifice autenticitatea documentului furnizat. În plus, aceasta a precedat, de asemenea, prezenta anchetă și, prin urmare, nu a putut fi considerată ca având un impact asupra definiției produsului. În consecință, aceste argumente au fost respinse.

(162)

CCCME a susținut că elementele de fixare non-standard utilizate în industria autovehiculelor ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei, argumentând că acestea nu ar fi exportate de către producătorii-exportatori chinezi sau ar fi exportate doar în cantități foarte limitate. În mod alternativ, analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate ar trebui efectuată separat pentru fiecare segment de piață, și anume elementele de fixare standard și cele non-standard.

(163)

Elementele de fixare non-standard utilizate în industria autovehiculelor se încadrează în definiția produsului de la considerentul 102 și, prin urmare, fac obiectul prezentei anchete. Ancheta a arătat că exporturile din China includeau exporturile de elemente de fixare non-standard destinate industriei autovehiculelor și că în China existau mai mulți producători de elemente de fixare pentru industria autovehiculelor. Prin urmare, afirmația privind excluderea acestor tipuri de produse din domeniul de aplicare al anchetei a fost respinsă.

(164)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că Comisia nu a efectuat nicio analiză specifică a caracteristicilor unice ale elementelor de fixare pentru industria autovehiculelor care să justifice excluderea acestor produse din domeniul de aplicare al anchetei. Aceasta a susținut că elementele de fixare pentru industria autovehiculelor sunt complet diferite de alte elemente de fixare în ceea ce privește standardele și cerințele la nivel de sector.

(165)

În ceea ce privește afirmația sa anterioară comunicării constatărilor finale, CCCME nu a furnizat explicații suplimentare cu privire la caracteristicile tehnice și fizice la care se referea și care ar diferenția aceste tipuri de elemente de fixare de alte tipuri. Simpla afirmație potrivit căreia respectivele elemente de fixare nu erau interschimbabile cu alte elemente de fixare incluse în definiția produsului a fost considerată insuficientă pentru a justifica o excludere. Se observă faptul că în industria autovehiculelor sunt utilizate elemente de fixare de mai multe tipuri, nu doar un singur tip. În orice caz, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 151, în ceea ce privește interschimbabilitatea cu alte tipuri de produse, Comisia dispune de o largă putere de apreciere pentru a stabili definiția produsului care face obiectul unei anchete. În regulamentul de bază nu există nicio cerință ca produsul în cauză să cuprindă numai tipurile de produse care sunt interschimbabile și aflate în concurență. În consecință, argumentele CCCME în această privință au fost respinse.

(166)

Afirmația conform căreia analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate ar trebui efectuată pe baza unor segmente de piață diferite este abordată în considerentele 394 și 398.

(167)

Elementele de probă disponibile la deschiderea anchetei au indicat existența unor distorsiuni semnificative în China în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a considerat adecvat să deschidă ancheta în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(168)

Pentru a colecta datele necesare pentru eventuala aplicare a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia a invitat toți producătorii-exportatori din țara în cauză să furnizeze informații cu privire la factorii de producție utilizați pentru fabricarea elementelor de fixare. Un număr de 92 de producători-exportatori au transmis informațiile relevante.

(169)

Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul 87, Comisia a solicitat, de asemenea, GC să răspundă la un chestionar privind presupusa existență a unor distorsiuni în RPC. Cu toate acestea, GC nu a furnizat niciun răspuns la chestionar, astfel cum i s-a solicitat.

(170)

De asemenea, Comisia a invitat toate părțile interesate să își exprime punctele de vedere, să transmită informații și să furnizeze elemente de probă justificative cu privire la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în termen de 37 de zile de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(171)

La punctul 5.3.2 din avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că, pe baza informațiilor disponibile în etapa respectivă, Brazilia și Turcia ar putea fi posibile țări reprezentative adecvate în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul în care ar fi confirmate condițiile de aplicare a acestei dispoziții. De asemenea, Comisia a precizat că va examina alte posibile țări reprezentative adecvate, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază.

(172)

La 5 februarie 2021, Comisia a publicat o primă notă la dosar privind sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale (denumită în continuare „nota din 5 februarie” sau „prima notă”), prin care informa părțile interesate cu privire la sursele relevante pe care Comisia avea intenția de a le utiliza pentru stabilirea valorii normale. În nota respectivă, Comisia a furnizat o listă a tuturor factorilor de producție, cum ar fi materiile prime, forța de muncă și energia, utilizate pentru fabricarea de elemente de fixare. În plus, Comisia a identificat Brazilia, Rusia, Thailanda și Turcia ca posibile țări reprezentative adecvate. Comisia a oferit tuturor părților interesate posibilitatea de a prezenta observații. Comisia a primit observații din partea reclamantului EIFI, a unui număr de doi producători-exportatori incluși în eșantion, a CCCME și a EFDA.

(173)

La 4 mai 2021, după analizarea observațiilor primite, Comisia a emis a doua notă privind sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale (denumită în continuare „nota din 4 mai” sau „a doua notă”). În nota respectivă, Comisia a stabilit o listă provizorie a factorilor de producție și a informat părțile interesate cu privire la intenția sa de a utiliza Thailanda ca țară reprezentativă în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază. De asemenea, Comisia a informat părțile interesate că va stabili costuri de vânzare, cheltuieli administrative și costuri generale (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și profituri, pe baza datelor financiare ușor accesibile obținute din baza de date Dun & Bradstreet (17) (denumită în continuare „D&B”). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. S-au primit observații din partea reclamantului, a unui producător-exportator inclus în eșantion, a CCCME și a EFDA.

(174)

După analizarea observațiilor și a informațiilor primite cu privire la a doua notă, Comisia a concluzionat că Thailanda este o alegere adecvată ca țară reprezentativă pentru a furniza prețuri și costuri nedistorsionate în vederea stabilirii valorii normale. Motivele care stau la baza acestei alegeri sunt descrise în detaliu în considerentul 220 și următoarele.

(175)

Astfel cum s-a menționat deja în considerentele 87 și 169, GC nu a furnizat niciun răspuns la chestionar cu privire la existența unor distorsiuni (18). Comisia a informat GC, prin nota verbală din 2 iunie 2021, că intenționează, prin urmare, să recurgă la utilizarea dispozițiilor prevăzute la articolul 18 din regulamentul de bază și să utilizeze datele disponibile în ceea ce privește informațiile care fac obiectul chestionarului. Comisia a invitat GC să prezinte observații cu privire la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază. Nu s-au primit observații.

(176)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 61, la momentul deschiderii anchetei, pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din China să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă. Un număr de 92 de producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori s-au manifestat, reprezentând 51 % din totalul exporturilor de elemente de fixare din RPC către Uniune în cursul PA, astfel cum a estimat reclamantul pe baza statisticilor Eurostat. Comisia a considerat că acest nivel de cooperare era scăzut.

(177)

Comisia a informat în consecință Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană prin nota verbală, subliniind că, din cauza acestui nivel scăzut de cooperare, aceasta intenționează să recurgă la utilizarea dispozițiilor prevăzute la articolul 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește marja aplicabilă la nivel național (și anume taxa reziduală). Comisia a invitat Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să își prezinte observațiile cu privire la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază.

(178)

EFDA a susținut că nivelul de cooperare nu ar trebui să fie considerat scăzut deoarece:

(179)

Comisia a observat că, la începutul anchetei (examinarea reprezentativității și/sau exercițiul de eșantionare), Uniunii și producătorilor-exportatori li se solicită același volum de informații. Aceste informații se limitează în principal la datele de contact ale societății, la vânzările și cantitățile de producție ale acesteia, precum și la societățile afiliate. Cooperarea se stabilește pe baza acestui răspuns inițial. Prin urmare, toate societățile (inclusiv IMM-urile) din Uniune și din țara exportatoare sunt tratate în mod egal. Prin urmare, afirmațiile părții au fost respinse.

(180)

În cursul VLD, Comisia nu a fost în măsură să verifice consumul efectiv de forță de muncă pentru niciunul dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion. Comisia a informat fiecare dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, printr-o scrisoare din 3 iunie 2021, că intenționează să utilizeze datele disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază, în ceea ce privește consumul de forță de muncă.

(181)

Ningbo Jinding a considerat că informațiile privind orele de lucru efective nu erau necesare și că Comisia ar trebui să se bazeze pe orele de lucru standard. Această societate a susținut că orele de lucru standard puteau fi utilizate pentru a evalua costurile cu forța de muncă, în special în absența oricărei obligații legale de a înregistra orele de lucru efective. Acest producător-exportator a susținut că a acționat cât mai bine posibil și, prin urmare, Comisia nu a putut să ignore datele privind forța de muncă furnizate, întrucât acestea ar permite totuși stabilirea „unor constatări de o acuratețe rezonabilă”. Acesta a adăugat că orele de lucru standard erau cele mai adecvate date disponibile, întrucât nicio altă sursă nu putea fi mai adecvată pentru circumstanțele specifice ale producției Ningbo Jinding a produsului în cauză.

(182)

Wenzhou a susținut că zilele de muncă efective (convertite ulterior în ore de muncă la numărul standard de ore de lucru pe zi) au fost indicate în statele de plată lunare și că orele de lucru standard pe zi, astfel cum sunt limitate de legislația muncii din China, ar trebui considerate date fiabile care trebuie utilizate pentru conversia zilelor de muncă efective în ore de muncă. De asemenea, faptul că societatea nu a înregistrat numărul efectiv de ore de muncă pentru producția produsului în cauză nu putea fi considerat drept lipsă de cooperare și, prin urmare, era nerezonabil să se aplice articolul 18 din regulamentul de bază în cazul costurilor cu forța de muncă înregistrate de Wenzhou.

(183)

Comisia nu a fost de acord. Simpla existență a legii care delimitează numărul standard de ore pe care un lucrător le poate lucra nu constituie o dovadă suficientă pentru a demonstra orele efectiv lucrate. În cursul anchetei, Comisia nu a găsit nicio dovadă care să ateste că legislația muncii din China a fost respectată sau aplicată și că zilele de muncă efective raportate de producătorii-exportatori s-au reflectat în remunerația plătită efectiv personalului.

(184)

În plus, nu au fost găsite elemente de probă care să ateste că zilele de muncă efective convertite în ore de muncă la numărul standard de ore de lucru au cuprins orele lucrate legate de procesul de fabricație a produsului în cauză, întrucât nu a fost furnizat niciun element de probă care să ateste pe ce bază au fost stabilite orele standard pentru producția de elemente de fixare.

(185)

De asemenea, cei doi producători-exportatori care și-au convertit zilele de muncă în numărul standard de ore de lucru pe zi aproape și-au dublat rata productivității muncii (19) în comparație cu producătorul-exportator care a înregistrat orele de muncă efective. Productivitatea ridicată a muncii ar indica, în mod normal, o utilizare sporită și mai eficace a forței de muncă, reflectată într-un număr mai mare de ore de lucru efective. Prin urmare, în acest caz, orele de lucru standard nu puteau fi utilizate pentru evaluarea costului cu forța de muncă al produsului în cauză.

(186)

Pe această bază, afirmațiile producătorilor-exportatori au fost respinse, iar Comisia a utilizat cele mai bune date disponibile cu privire la consumul de forță de muncă, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(187)

În cadrul anchetelor recente privind sectorul siderurgic din RPC (20), Comisia a constatat existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Oțelul este principala materie primă utilizată pentru producerea elementelor de fixare și, prin urmare, sectorul elementelor de fixare este foarte aproape de sectorul siderurgic. Comisia a concluzionat în cadrul prezentei anchete că, pe baza elementelor de probă disponibile, aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este, de asemenea, adecvată.

(188)

În cadrul anchetelor anterioare privind sectorul siderurgic, Comisia a constatat că există o intervenție substanțială a statului în RPC, ceea ce duce la distorsionarea alocării efective a resurselor în conformitate cu principiile pieței (21). În special, Comisia a concluzionat că, în sectorul oțelului, care reprezintă principala materie primă utilizată la fabricarea produsului în cauză, nu numai că persistă un grad substanțial de proprietate din partea GC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) prima liniuță din regulamentul de bază (22), dar GC este, de asemenea, în măsură să intervină în ceea ce privește prețurile și costurile prin prezența statului în cadrul firmelor în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță din regulamentul de bază (23). Comisia a constatat, de asemenea, că prezența și intervenția statului pe piețele financiare, precum și în furnizarea de materii prime și de factori de producție au un efect suplimentar de distorsionare asupra pieței. Într-adevăr, în ansamblu, sistemul de planificare din RPC are ca rezultat concentrarea resurselor în sectoarele desemnate de GC ca fiind strategice sau altfel importante din punct de vedere politic, în locul alocării acestora în conformitate cu forțele pieței (24). În plus, Comisia a concluzionat că legislația chineză privind falimentul și proprietatea nu funcționează în mod corespunzător în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a patra liniuță din regulamentul de bază, generând astfel distorsiuni, în special atunci când întreprinderile insolvente sunt menținute pe linia de plutire și când sunt atribuite drepturi de folosință asupra terenurilor în RPC (25). În aceeași ordine de idei, Comisia a constatat distorsiuni ale costurilor salariale în sectorul siderurgic în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a cincea liniuță din regulamentul de bază (26), precum și distorsiuni pe piețele financiare în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a șasea liniuță din regulamentul de bază, în special în ceea ce privește accesul la capital al actorilor corporativi din RPC (27).

(189)

La fel ca în anchetele anterioare privind sectorul siderurgic din RPC, Comisia a analizat în cadrul prezentei anchete dacă este adecvat sau nu să utilizeze prețurile și costurile interne din RPC, dată fiind existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Analiza Comisiei s-a bazat pe elementele de probă disponibile la dosar, inclusiv pe elementele de probă cuprinse în plângere, dar și în raportul de țară privind RPC (denumit în continuare „raportul”) (28), care se bazează pe surse disponibile în mod public. Analiza a inclus examinarea intervențiilor substanțiale ale statului în economia RPC în general, dar și a situației specifice a pieței din sectorul relevant, care include produsul în cauză. Comisia a completat în continuare aceste elemente de probă cu propriile cercetări privind diferitele criterii relevante pentru a confirma existența unor distorsiuni semnificative în RPC, astfel cum s-a constatat și în anchetele sale anterioare în această privință.

(190)

Pe lângă raport, plângerea a enumerat câțiva factori suplimentari care indicau prezența unor distorsiuni în sectorul elementelor de fixare. În primul rând, aceasta a enumerat problema supracapacității de pe piața sârmei laminate. În al doilea rând, plângerea a indicat intervenția statului în domeniul energiei și al energiei electrice. În plus, plângerea a menționat distorsiuni în sectorul autovehiculelor și în sectorul construcțiilor din China (doi utilizatori importanți de elemente de fixare), după cum reiese din cele două publicații ale Camerei de Comerț a Uniunii Europene din China: Business in China – Position Papers 2018/2019 și 2019/2020. Plângerea menționează, de asemenea, cele două rapoarte elaborate de Think! Desk China Research & Consulting: raportul final „Assessment of the normative and policy framework governing the Chinese economy and its impact on international competition” (Evaluarea cadrului de politică și a cadrului normativ care reglementează economia Chinei și a impactului lor asupra concurenței internaționale) și proiectul de raport final „The China Iron and Steel Association – Government Partner and Information Hub” (Asociația pentru fier și oțel din China – partener guvernamental și platformă de informare), care indică distorsiuni cauzate de controlul de stat asupra sectorului siderurgic, inclusiv asupra elementelor de fixare. În cele din urmă, plângerea a indicat faptul că, în cadrul anchetei anterioare, Comisia a constatat deja distorsiuni pe piața oțelului din China.

(191)

Astfel cum se precizează în considerentul 169, GC nu a prezentat observații și nu a furnizat elemente de probă care să susțină sau să respingă elementele de probă existente la dosarul cazului, inclusiv raportul și elementele de probă suplimentare furnizate de reclamant cu privire la existența unor distorsiuni semnificative și/sau la oportunitatea aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cazul de față.

(192)

Sectorul oțelului, care este principala materie primă pentru fabricarea de elemente de fixare, continuă, în mod special, să se afle în mare parte în proprietatea GC. Mulți dintre cei mai mari producători de oțel se află în proprietatea statului. Unii dintre aceștia sunt menționați în mod specific în „Planul de ajustare și modernizare a industriei siderurgice pentru perioada 2016-2020”. De exemplu, societatea chineză deținută de stat Shanxi Taiyuan Iron & Steel Co. Ltd. (denumită în continuare „Tisco”) menționează pe site-ul său web că este „un supergigant al sectorului siderurgic” care „a evoluat într-un complex producător de fontă și oțel de dimensiuni extraordinare, care este integrat în activitățile de minerit, de producție, de prelucrare, de livrare și de comercializare a fierului și a oțelului (29)”. Baosteel este o altă întreprindere chineză importantă deținută de stat care este implicată în fabricarea oțelului și face parte din grupul consolidat recent China Baowu Steel Group Co. Ltd. (anterior, Baosteel Group și Wuhan Iron & Steel) (30) .. Deși se estimează că raportul nominal dintre numărul de IDS și numărul de societăți private este aproape egal, din cei cinci producători chinezi de oțel clasați printre primii 10 producători de oțel ca mărime din lume, patru sunt IDS (31). Totodată, în timp ce primii 10 producători au reprezentat doar aproximativ 36 % din producția industrială totală în 2016, GC a stabilit în același an obiectivul de a consolida, până în 2025, între 60 % și 70 % din producția de oțel la aproximativ 10 întreprinderi de mari dimensiuni (32). Această intenție a fost reiterată de GC în aprilie 2019, când s-a anunțat lansarea unor orientări privind consolidarea industriei siderurgice (33). Această consolidare poate atrage după sine fuziuni forțate între societăți private profitabile și IDS neperformante (34). Întrucât sectorul elementelor de fixare este foarte fragmentat și majoritatea producătorilor sunt IDS, este imposibil să se stabilească raportul exact dintre producătorii de elemente de fixare deținuți de stat și cei privați; cu toate acestea, ancheta a arătat că unii producători de elemente de fixare sunt IDS, de exemplu Zhoushan 7412 Factory.

(193)

În ceea ce privește faptul că GC este în măsură să intervină în ceea ce privește prețurile și costurile prin prezența statului în cadrul firmelor în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță din regulamentul de bază, ancheta nu a analizat societăți individuale, deoarece sectoarele elementelor de fixare sunt foarte fragmentate și constau în principal în întreprinderi de stat IMM-uri. Cu toate acestea, existența unor legături personale între producătorii produsului în cauză și PCC a fost stabilită la nivelul asociațiilor din industrie. Asociațiile din industria elementelor de fixare subliniază legătura lor personală cu PCC, de exemplu, statutul Asociației pentru Industria Elementelor de Fixare (Ningbo Fasteners Industry Association) prevede următoarele: „Președintele, vicepreședintele și secretarul general al prezentei asociații trebuie să îndeplinească următoarele condiții: (1) Să adere la linia, principiile și politicile partidului și să fie de bună calitate politică” (35).

(194)

Atât întreprinderile publice, cât și cele private din sectorul elementelor de fixare fac obiectul supravegherii în privința politicilor și al îndrumării. Următoarele exemple ilustrează tendința de intervenție din ce în ce mai mare menționată mai sus a GC în sectorul elementelor de fixare și al celui siderurgic. Deși industria elementelor de fixare este foarte fragmentată și este alcătuită în cea mai mare parte din IMM-uri, ancheta a dezvăluit legături între partid și asociațiile din industria elementelor de fixare, care grupează și reprezintă producătorii de elemente de fixare. De exemplu, Asociația pentru Industria Elementelor de Fixare menționează în mod clar pe site-ul său web: „În ultimii ani, asociația a promovat și a pus în aplicare orientările și politicile la nivel de partid și pe cele la nivel național”. Legătura strânsă cu guvernul este subliniată, de asemenea, în statutul acestei asociații, de exemplu la articolul 3: „Scopul prezentei asociații este următorul: de a respecta constituția națională, legile, reglementările și politicile naționale […], de a juca un rol de punte și legătură între guvern și membri pentru a accelera progresul tehnologic al industriei elementelor de fixare și de a promova dezvoltarea industriei elementelor de fixare. În conformitate cu Constituția Partidului Comunist Chinez, această asociație instituie o organizație de partid și își asumă responsabilitatea de a asigura direcția politică, unirea maselor, promovarea dezvoltării, construirea unei culturi avansate, sprijinirea dezvoltării talentelor și consolidarea construcției proprii.” și, în continuare, la articolul 6.xviii: „De a îndeplini alte sarcini încredințate de guvern” (36). Conform site-ului web al Fasteners Branch din cadrul China Machinery General Part Industry Association, industria elementelor de fixare din Ningbo beneficiază de diverse politici de sprijin și activități de sprijin realizate de municipalitatea Ningbo (și în Zhejiang) și de departamentele funcționale de la toate nivelurile (37). Legătura dintre industria elementelor de fixare și PCC este, de asemenea, evidentă în districtul Haiyan (provincia Zhejiang): „Haiyan este una dintre cele trei baze principale de producție a elementelor de fixare din țară. Pentru a asigura dezvoltarea stabilă și armonioasă a industriei elementelor de fixare, districtul Haiyan aderă la conducerea construcției Partidului, […] aprofundează «lanțul industrial + construcția partidului», îmbrățișează «interacțiunea roșie» și promovează în mod cuprinzător activitatea și producția întreprinderilor producătoare de elemente de fixare. […] Districtul Haiyan acordă importanța cuvenită rolului […] comitetului de partid districtual. […] Prin urmare, Haiyan a enumerat 15 întreprinderi de diferite dimensiuni, […] ca întreprinderi-pilot demonstrative și acordă o garanție financiară de până la 50 % din costul renovării”. În plus, „Haiyan acordă importanța cuvenită rolului organizației provinciale (districtuale) de partid a Asociației pentru Industria Elementelor de Fixare în ceea ce privește coordonarea tuturor părților, asumându-și rolul de lider în ceea ce privește corelarea cererii și eliminarea barierelor în materie de informare. […] Afectată de epidemie, aprovizionarea inițială cu oțel ca materie primă a întreprinderilor situate în parcul elementelor de fixare din cele două centre de inovare din Qinshan Street a fost oprită. După ce organizația Partidului din cadrul Asociației Districtuale pentru Industria Elementelor de Fixare a fost informată cu privire la situație, aceasta a coordonat imediat întreprinderile producătoare de materii prime din oțel de calitate superioară din district pentru a furniza întreprinderilor producătoare de elemente de fixare materii prime de calitate inferioară și pentru a asigura complementaritatea. În doar o lună, aceste întreprinderi ajunseseră la aproximativ 100 de milioane RMB (38).”

(195)

În plus, în sectorul elementelor de fixare sunt în vigoare politici discriminatorii în favoarea producătorilor interni sau care influențează în alt mod piața în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a treia liniuță din regulamentul de bază.

(196)

O serie de documente de politică ce orientează în mod specific dezvoltarea industriei elementelor de fixare au putut fi identificate în cursul anchetei. Industria elementelor de fixare este menționată în Anunțul Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației privind publicarea Catalogului orientativ pentru promovarea și aplicarea primelor (seturi de) echipamente tehnice majore (ediția 2019) (39) și, de asemenea, în Catalogul de orientare pentru punerea în aplicare a adaptării structurilor industriale (CNDR 2019) (40) ca industrie încurajată.

(197)

Pe lângă documentele menționate mai sus la nivel central, există o serie de documente de orientare la nivel local, provincial sau municipal, care orientează și sprijină dezvoltarea industriei elementelor de fixare. De exemplu, politicile de stimulare din 2019 pentru industria elementelor de fixare din districtul Hayan prevăd următoarele: „Haiyan este «orașul natal al elementelor de fixare», iar industria elementelor de fixare este, de asemenea, una dintre industriile tradiționale importante din Haiyan. […] Pentru a […] stimula inovarea și dezvoltarea industriei elementelor de fixare în districtul nostru, acesta din urmă a publicat recent «Politica de acțiune specială pe trei ani pentru digitalizarea și transformarea inteligentă a industriei elementelor de fixare din districtul Haiyan». Domeniul de aplicare al fondurilor speciale aferente acoperă societățile care pun în aplicare transformarea digitală și inteligentă în industria elementelor de fixare” (41). Fondul de subvenții pentru industria elementelor de fixare din Haiyan a fost majorat și mai mult în 2020 (42).

(198)

Industria elementelor de fixare beneficiază, de asemenea, de îndrumare și intervenție din partea statului în ceea ce privește principala materie primă necesară pentru producția de elemente de fixare, și anume oțelul. Industria siderurgică este considerată de GC ca fiind o industrie-cheie (43). Acest lucru este confirmat de numeroasele planuri, directive și alte documente axate pe oțel, care sunt emise la nivel național, regional și municipal, precum „Planul de ajustare și modernizare a industriei siderurgice pentru perioada 2016-2020”, valabil în perioada de anchetă. Acest plan arăta că industria siderurgică este „un sector important, fundamental al economiei chineze, o piatră de temelie a națiunii” (44). Principalele sarcini și obiective stabilite în acest plan acoperă toate aspectele legate de dezvoltarea industriei (45). Cel de al 13-lea plan cincinal privind dezvoltarea economică și socială (46), aplicabil pe parcursul perioadei de anchetă, prevedea sprijinirea întreprinderilor producătoare de tipuri de produse din oțel de înaltă calitate (47). De asemenea, acesta se axează pe obținerea calității, durabilității și fiabilității produselor, prin sprijinirea întreprinderilor care utilizează tehnologii legate de producția nepoluantă a oțelului, laminarea de precizie și îmbunătățirea calității (48). „Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea 2011) (modificat în 2013)” (49) (denumit în continuare „catalogul”) plasează industria siderurgică printre industriile încurajate.

(199)

După cum se poate observa din exemplele de mai sus privind oțelul, care este o materie primă importantă pentru producerea de elemente de fixare, GC îndrumă în continuare dezvoltarea sectorului elementelor de fixare în conformitate cu o gamă largă de directive și de instrumente de politică și controlează practic toate aspectele legate de dezvoltarea și funcționarea sectorului. Prin urmare, industria elementelor de fixare beneficiază de îndrumare și intervenție din partea statului în ceea ce privește principala materie primă necesară pentru producția de elemente de fixare, și anume oțelul.

(200)

În plus față de cele menționate mai sus, producătorii de elemente de fixare sunt, de asemenea, beneficiari ai subvențiilor din partea statului, ceea ce indică în mod clar interesul statului în acest sector. În cursul anchetei, Comisia a stabilit că o serie de programe de stimulare financiară au fost puse la dispoziția producătorilor de elemente de fixare în 2019, în districtul Haiyan, inclusiv politicile de stimulare din 2019 pentru industria elementelor de fixare: „Promovarea intensă a transformării digitale și inteligente a întreprinderilor producătoare de elemente de fixare: Pentru aplicarea sistemelor digitale de gestionare și a programelor informatice aferente dispozitivelor integrate de control, se vor acorda stimulente financiare speciale în funcție de anul de punere în aplicare, […]. Întreprinderile care pun în aplicare transformarea digitală și inteligentă (sau noi achiziții) și modernizarea echipamentelor lor în 2019 vor beneficia de o subvenție unică de până la 20 % din investiția efectivă în echipamente de bază și de maximum 2 milioane RMB; în ceea ce privește punerea în aplicare în 2020, acestea vor beneficia de o subvenție unică de până la 15 % din investiția efectivă în echipamente de bază și de maximum 1,5 milioane RMB; în ceea ce privește punerea în aplicare în 2021, acestea vor beneficia de o subvenție unică de până la 12 % din investiția efectivă în echipamente de bază și de maximum 1 milion de yuani RMB (50)”. Subvențiile au fost disponibile și în 2020: „Pe baza fondului-pilot special la nivel provincial de 20 de milioane RMB, fondurile districtuale echivalente în proporție de 1:1 sunt utilizate pentru transformarea și modernizarea industriei elementelor de fixare. Împreună cu «Politica de acțiune specială pe trei ani în materie de elemente de fixare», valoarea inițială a subvenției de bază de 3 % sau 6 % din investițiile în proiecte de transformare a programelor informatice din industrie a fost majorată la peste 12 %, până la maximum 20 %, […] proporția subvențiilor pentru investiții pentru proiectele bazate exclusiv pe programe informatice în industria elementelor de fixare a ajuns la un nivel mai mare de 30 %, cu un nivel maxim de 50 %. Până în prezent, au fost plătite sume de peste 12 milioane RMB din fonduri speciale pentru elemente de fixare, de care au beneficiat peste 30 de întreprinderi. […] În ceea ce privește proiectele (investițiile) de transformare tehnologică, investițiile în echipamente de producție trebuie să depășească 3 milioane RMB (51)”.

(201)

În concluzie, GC a luat măsuri pentru a determina operatorii să respecte obiectivele politicii publice de a sprijini sectoarele industriale încurajate, inclusiv producția de oțel ca principală materie primă utilizată pentru fabricarea elementelor de fixare. Astfel de măsuri împiedică forțele pieței să funcționeze în mod liber.

(202)

Prezenta anchetă nu a evidențiat niciun element de probă care să indice că aplicarea discriminatorie sau asigurarea inadecvată a respectării legislației privind falimentul și proprietatea în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) a patra liniuță din regulamentul de bază în sectorul elementelor de fixare menționat mai sus, în considerentul 188, nu i-ar afecta pe producătorii produsului în cauză.

(203)

Sectorul elementelor de fixare este, de asemenea, afectat de distorsiuni ale costurilor salariale în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a cincea liniuță din regulamentul de bază, astfel cum s-a menționat, de asemenea, mai sus, în considerentul 188. Aceste distorsiuni afectează sectorul atât direct (în contextul fabricării produsului în cauză sau a principalilor factori de producție), cât și indirect (în contextul accesului la capitalul sau la factorii de producție ai societăților care sunt supuse aceluiași sistem de muncă în RPC) (52).

(204)

În plus, în cadrul prezentei anchete nu a fost prezentat niciun element de probă care să demonstreze că sectorul elementelor de fixare nu este afectat de intervenția statului în sistemul financiar în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a șasea liniuță din regulamentul de bază, astfel cum s-a menționat, de asemenea, în considerentul 188 de mai sus. Prin urmare, intervenția substanțială a statului în sistemul financiar conduce la afectarea gravă a condițiilor de piață la toate nivelurile.

(205)

În cele din urmă, Comisia reamintește că, pentru a produce elemente de fixare, este necesară o serie de factori de producție. Atunci când producătorii de elemente de fixare cumpără/contractează acești factori de producție, prețurile pe care le plătesc (și care sunt înregistrate drept costuri ale acestora) sunt expuse, în mod evident, acelorași distorsiuni sistemice menționate anterior. De exemplu, furnizorii de factori de producție angajează forță de muncă care face obiectul distorsiunilor. Aceștia pot împrumuta fonduri care fac obiectul distorsiunilor care afectează sectorul financiar/alocarea de capital. În plus, ei fac obiectul sistemului de planificare care se aplică la toate nivelurile administrative și în toate sectoarele.

(206)

În consecință, pe lângă faptul că prețurile de vânzare ale elementelor de fixare pe piața internă nu sunt adecvate pentru a fi utilizate în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, sunt afectate toate costurile factorilor de producție (inclusiv ale materiilor prime, energiei, terenurilor, finanțării, forței de muncă etc.), deoarece formarea prețurilor acestora este afectată de intervenții substanțiale ale statului, astfel cum se descrie în părțile A și B ale raportului. Într-adevăr, intervențiile statului descrise în legătură cu alocarea de capitaluri, terenuri, forța de muncă, energia și materiile prime sunt prezente în întreaga RPC. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un factor de producție care a fost, în sine, produs în RPC prin combinarea unei serii de factori de producție, este expus unor distorsiuni semnificative. Același raționament este valabil și pentru factorii de producție ai factorilor de producție și așa mai departe.

(207)

Nici GC, nici producătorii-exportatori nu au prezentat elemente de probă sau argumente contrare în cadrul prezentei anchete.

(208)

În concluzie, elementele de probă disponibile au arătat că prețurile sau costurile produsului în cauză, inclusiv costurile materiilor prime, ale energiei și ale forței de muncă, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, astfel cum rezultă din impactul efectiv sau potențial al unuia sau al mai multor elemente relevante menționate. Pe această bază și în lipsa oricărei cooperări din partea GC, Comisia a concluzionat că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă pentru a stabili valoarea normală în acest caz. În consecință, Comisia a procedat la construirea valorii normale exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate, cu alte cuvinte, în acest caz, pe baza costurilor corespunzătoare de producție și de vânzare dintr-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, astfel cum se descrie în secțiunea următoare.

(209)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC și CCCME au prezentat observații în care, printre altele, au contestat legalitatea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, precum și existența unor distorsiuni semnificative descrise de Comisie. Observațiile sunt abordate în detaliu în cele ce urmează.

(210)

GC a susținut, în primul rând, în ceea ce privește raportul, că nu există nicio dovadă că raportul a fost aprobat sau avizat de Comisie, motiv pentru care există îndoieli cu privire la faptul că raportul poate reprezenta poziția oficială a Comisiei. În ceea ce privește faptele, potrivit GC, raportul le prezintă denaturat, unilateral și fără vreo legătură cu realitatea. În plus, potrivit GC, faptul că Comisia a emis rapoarte de țară numai pentru câteva țări selectate ridică semne de întrebare cu privire la clauza națiunii celei mai favorizate. În plus, în opinia GC, Comisia nu ar trebui să se bazeze pe elementele de probă din raport, întrucât acest lucru nu ar fi în conformitate cu spiritul unei legi echitabile și juste și echivalează efectiv cu judecarea cauzei înainte de proces.

(211)

În mod similar, CCCME a susținut că articolul 2 alineatul (6a) este aplicat în mod discriminatoriu Chinei, încălcând astfel principiul națiunii celei mai favorizate, deoarece Comisia a publicat rapoarte specifice fiecărei țări doar în cazul Chinei și al Rusiei. De asemenea, CCCME a contestat valoarea probatorie a raportului.

(212)

În al doilea rând, GC și CCCME au susținut că construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este incompatibilă cu Acordul privind PAD, în special cu articolul 2.2 din Acordul privind PAD, care prevede o listă exhaustivă a situațiilor în care valoarea normală poate fi construită, „distorsiunile semnificative” nefiind enumerate printre aceste situații. În plus, potrivit GC, utilizarea datelor dintr-o țară reprezentativă adecvată este incompatibilă cu articolul VI.1 litera (b) din GATT și cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, care prevăd utilizarea costului de producție din țara de origine la construirea valorii normale.

(213)

În plus, CCCME a reamintit că secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC permite derogări de la metodologia standard pentru stabilirea valorii normale și a comparabilității prețurilor în temeiul articolului VI din GATT 1994 și al Acordului privind PAD, dar aceste derogări au fost limitate în timp, deoarece au expirat la 11 decembrie 2016. Potrivit CCCME, după expirare, Uniunea nu ar trebui să se abată de la metodologia standard în stabilirea valorii normale a producătorilor din țara exportatoare și de la utilizarea exclusivă a prețurilor și costurilor interne din țara exportatoare, cu excepția cazului în care alte dispoziții ale acordurilor OMC, inclusiv ale Acordului privind PAD, prevăd altfel. CCCME a susținut că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în măsura în care permite Uniunii să utilizeze datele unei țări reprezentative adecvate, contravine angajamentului Uniunii în temeiul acordurilor OMC, în special al angajamentului său în temeiul secțiunii 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC.

(214)

În al treilea rând, GC a susținut că practicile de investigare ale Comisiei în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt incompatibile cu normele OMC în măsura în care Comisia, încălcând articolul 2.2.1.1. din Acordul privind PAD, nu a luat în considerare evidențele producătorului chinez fără a stabili dacă evidențele respective sunt în conformitate cu principiile contabile general acceptate în China. În acest sens, GC a reamintit că organul de apel în cazul DS473 și grupul special în cazul DS494 au afirmat că, în conformitate cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, atât timp cât evidențele ținute de exportatorul sau de producătorul care face obiectul anchetei corespund – în limite acceptabile – în mod corect și fiabil tuturor costurilor reale suportate de producătorul sau exportatorul respectiv pentru produsul în cauză, se poate considera că acestea „țin seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului respectiv”, iar autoritatea de anchetă ar trebui să utilizeze aceste evidențe pentru a stabili costurile de producție ale producătorilor care fac obiectul anchetei.

(215)

În mod similar, CCCME a susținut că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este incompatibil cu normele OMC prin faptul că prevede că prețurile și costurile producătorului-exportator și cele din țara exportatoare nu trebuie să fie luate în considerare din cauza distorsiunilor semnificative. De asemenea, CCCME a reamintit că Organul de apel al OMC, în raportul Uniunea Europeană – Măsuri antidumping privind biomotorina din Argentina, a constatat că Uniunea a acționat în mod incompatibil cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD prin faptul că nu a utilizat evidențele ținute de producătorii examinați ca bază pentru calcularea costului de producție al produsului care face obiectul anchetei. CCCME a indicat în special faptul că, în lumina hotărârii respective, distorsiunile din Argentina care cauzau o diferență între prețurile interne și prețurile internaționale ale principalei materii prime a produsului în cauză nu au constituit în sine o bază suficientă în temeiul articolului 2.2.1.1 pentru a concluziona că evidențele producătorului nu au reflectat în mod rezonabil costurile materiei prime asociate cu producția și vânzarea produsului în cauză sau pentru a nu lua în considerare costurile respective în construirea valorii normale a produsului în cauză.

(216)

În ceea ce privește argumentul referitor la stadiul raportului în conformitate cu legislația UE, Comisia a reamintit că articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază nu prevede un format specific pentru rapoartele privind distorsiunile semnificative, și nici nu definește un canal de publicare. Raportul este un document tehnic bazat pe fapte, utilizat doar în contextul anchetelor de apărare comercială. Prin urmare, raportul a fost emis în mod corespunzător sub forma unui document de lucru al serviciilor Comisiei, deoarece are un caracter pur descriptiv și nu exprimă puncte de vedere, preferințe sau aprecieri cu caracter politic. Acest lucru nu îi afectează conținutul, și anume sursele obiective de informații referitoare la existența unor distorsiuni semnificative în economia chineză, relevante în scopul aplicării articolului 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază. În ceea ce privește observațiile cu privire la faptul că raportul prezintă faptele în mod unilateral și denaturat, Comisia a observat că raportul este un document cuprinzător bazat pe elemente de probă ample și obiective, inclusiv acte legislative, reglementări și alte documente oficiale de politică publicate de GC, rapoarte ale unor părți terțe din partea organizațiilor internaționale, studii academice și articole realizate de specialiști, precum și pe alte surse independente fiabile. Raportul a fost pus la dispoziția publicului în decembrie 2017, astfel încât orice parte interesată să aibă numeroase posibilități de a prezenta obiecții, completări sau observații cu privire la raport și la elementele de probă pe care acesta se bazează. În acest sens, Comisia a observat, de asemenea, că, deși indică deficiențele raportului într-un mod pur generic și abstract, GC nu a furnizat niciodată vreo obiecție privind fondul și elementele de probă conținute în raport. Ca răspuns la afirmațiile privind încălcarea clauzei națiunii celei mai favorizate, Comisia a reamintit că, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază, un raport de țară este elaborat pentru orice țară numai în cazul în care Comisia are indicii bine întemeiate în ceea ce privește posibila existență a unor distorsiuni semnificative într-o anumită țară sau într-un anumit sector din țara respectivă. La momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții de la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în decembrie 2017, Comisia dispunea de astfel de indicii privind existența unor distorsiuni semnificative în cazul Chinei. Comisia a publicat, de asemenea, un raport privind distorsiunile din Rusia în octombrie 2020 (53) și, după caz, pot urma și alte rapoarte. În plus, Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a), rapoartele nu sunt obligatorii. Articolul 2 alineatul (6a) litera (c) descrie condițiile în care Comisia trebuie să emită rapoarte de țară și, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (d), reclamanții nu sunt obligați să utilizeze raportul și, ca urmare a articolului 2 alineatul (6a) litera (e), existența unui raport de țară nu reprezintă o condiție pentru deschiderea unei anchete în temeiul articolului 2 alineatul (6a). În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (e), o bază suficientă pentru deschiderea anchetei este ca reclamanții să aducă suficiente elemente de probă din care să reiasă existența unor distorsiuni semnificative într-o țară și ca acestea să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (b). Prin urmare, normele privind distorsiunile semnificative specifice fiecărei țări se aplică tuturor țărilor, fără nicio distincție și indiferent de existența unui raport de țară. Prin urmare, prin definiție, normele privind distorsiunile în funcție de țară nu încalcă principiul națiunii celei mai favorizate.

(217)

În ceea ce privește al doilea și al treilea argument prezentate de GC și de CCCME referitoare la presupusa incompatibilitate a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu dreptul OMC, în special cu dispozițiile articolelor 2.2. și 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, precum și cu constatările din cazurile DS473 și DS494, Comisia și-a reiterat opinia exprimată în considerentele 72 și 73 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este pe deplin în conformitate cu obligațiile UE în temeiul legislației OMC. În plus, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia conceptul de distorsiuni semnificative inclus la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu este enumerat printre situațiile în care este permisă construirea valorii normale în temeiul articolului 2.2 din Acordul privind PAD, Comisia a reamintit că legislația internă nu trebuie să utilizeze exact aceiași termeni ca acordurile vizate pentru a fi în conformitate cu acordurile respective și că aceasta consideră că articolul 2 alineatul (6a) este pe deplin conform cu normele relevante din Acordul privind PAD (și, în special, posibilitățile de a construi valoarea normală prevăzute la articolul 2.2 din Acordul privind PAD). În plus, în ceea ce privește DS494, Comisia a reamintit că atât UE, cât și Federația Rusă au contestat constatările grupului special, care nu sunt definitive și, în consecință, în conformitate cu jurisprudența consacrată a OMC, nu au niciun statut juridic în cadrul sistemului OMC, deoarece nu au fost adoptate de Organul de soluționare a litigiilor. În orice caz, raportul grupului special din litigiul respectiv a considerat în mod specific că dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt în afara domeniului de aplicare al litigiului respectiv. În ceea ce privește DS473, hotărârea relevantă nu a vizat aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, ci a unei dispoziții specifice de la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În opinia Comisiei, legislația OMC, astfel cum a fost interpretată de Grupul special al OMC și de Organul de apel în DS473, permite utilizarea datelor dintr-o țară terță, ajustate în mod corespunzător atunci când o astfel de ajustare este necesară și justificată. Existența unor distorsiuni semnificative face ca prețurile și costurile din țara exportatoare să fie inadecvate pentru construirea valorii normale. În aceste condiții, articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază prevede construirea costurilor de producție și de vânzare pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate, inclusiv cele dintr-o țară reprezentativă adecvată cu un nivel de dezvoltare asemănător celui din țara exportatoare. În acest sens, o situație existentă în ceea ce privește piața produsului similar sau a factorilor de producție ai acestuia (precum cea din China) poate constitui o situație în care vânzările interne ale exportatorului de produs similar nu permit o comparație adecvată cu vânzările la export ale produsului în cauză efectuate de exportator.

(218)

În ceea ce privește angajamentele în temeiul secțiunii 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC, Comisia reamintește că, în contextul procedurilor antidumping referitoare la produsele din China, părțile din secțiunea 15 a protocolului care nu au expirat continuă să se aplice pentru stabilirea valorii normale, atât în ceea ce privește standardul economiei de piață, cât și utilizarea unei metodologii care nu se bazează pe o comparație strictă cu prețurile sau costurile din China.

(219)

În consecință, Comisia a respins argumentele prezentate de GC și de CCCME.

(220)

Alegerea țării reprezentative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază s-a bazat pe următoarele criterii:

(221)

Astfel cum se menționează în considerentele 172 și 173, Comisia a prezentat două note la dosar cu privire la sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale, în raport cu care părțile interesate au fost invitate să prezinte observații: nota din 5 februarie („prima notă”), respectiv nota din 4 mai („a doua notă”). Aceste note descriu faptele și dovezile care stau la baza criteriilor relevante și abordează observațiile primite de la părți cu privire la aceste elemente și la sursele relevante. Evaluarea faptelor de către Comisie, precum și elementele de probă și concluziile pot fi rezumate după cum urmează.

(222)

În prima notă, Comisia a identificat 55 de țări cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din China. În cursul perioadei de anchetă, Banca Mondială a clasificat aceste țări ca fiind țări cu „venituri medii-superioare” pe baza venitului național brut. Cu toate acestea, se cunoștea faptul că o producție considerabilă a produsului care face obiectul anchetei are loc doar în opt dintre aceste țări, și anume în Brazilia, Columbia, Indonezia, Malaysia, Mexic, Rusia, Turcia și Thailanda.

(223)

În prima notă, Comisia a furnizat informații cu privire la datele relevante și ușor accesibile, în special cu privire la informațiile financiare ale societăților care fabrică produsul ce face obiectul anchetei în Brazilia, Rusia, Turcia și Thailanda, precum și cu privire la importurile în aceste țări de materii prime pentru fabricarea produsului care face obiectul anchetei. În a doua notă, Comisia a confirmat disponibilitatea informațiilor financiare ale unei societăți care fabrică produsul ce face obiectul anchetei în Malaysia, astfel cum au fost identificate de părțile interesate. În Columbia, Indonezia și Mexic nu au fost găsite societăți care fabrică produsul ce face obiectul anchetei cu informații financiare ușor accesibile.

(224)

În a doua notă, Comisia a considerat că, potrivit bazei de date Global Trade Atlas (denumită în continuare „GTA”), peste 75 % din importurile de sârmă din oțeluri aliate (SA 722790) în Brazilia și Malaysia proveneau din RPC și din țările care nu sunt membre ale OMC enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (55). Sârma din oțeluri aliate reprezintă peste 45 % din costul de producție al elementelor de fixare. Pe această bază, Comisia a considerat că valoarea de import a sârmei din oțeluri aliate era probabil subminată și nereprezentativă în comparație cu celelalte țări reprezentative disponibile, cum ar fi Turcia sau Thailanda. Prin urmare, Comisia a concluzionat că Brazilia și Malaysia dispun de un set de date ușor accesibile de calitate inferioară pentru valoarea nedistorsionată și nu au fost considerate țări reprezentative adecvate în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(225)

În a doua notă, Comisia a exclus Rusia din grupul de țări luate în considerare pentru stabilirea ca țară reprezentativă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece toate părțile interesate au fost de acord că Rusia nu era o țară reprezentativă adecvată pentru prezenta anchetă.

(226)

În a doua notă, Comisia a observat că Thailanda era cea mai mare piață producătoare de elemente de fixare standard și non-standard în comparație cu toate celelalte țări reprezentative potențiale și de două ori mai mare decât Turcia în ceea ce privește valoarea producției și cererea internă. În lumina acestor considerații, Comisia și-a notificat intenția de a utiliza Thailanda ca țară reprezentativă adecvată și de a utiliza datele financiare disponibile pentru cele șase societăți din Thailanda enumerate în a doua notă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază.

(227)

În urma celei de a doua note, EIFI a susținut că Thailanda nu este o țară reprezentativă adecvată, pe baza următoarelor argumente:

(228)

Presupusele practici comerciale neloiale din Thailanda nu au fost confirmate de nicio anchetă antidumping în curs și, prin urmare, nu au mai fost luate în considerare. În ceea ce privește nivelul de protecție socială și a mediului din Thailanda, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază, acesta este evaluat numai în cazul în care sunt disponibile mai multe țări reprezentative potențiale. Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat în prezenta anchetă, astfel cum s-a detaliat în prezenta secțiune, argumentele EIFI în această privință au fost respinse.

(229)

CCCME a susținut că o serie de producători de elemente de fixare din Thailanda erau deținuți de producători de automobile din Japonia. Acești producători ar produce în principal elemente de fixare non-standard pentru industria autovehiculelor din Japonia și, în acest scop, ar importa materii prime de înaltă calitate de la societățile lor afiliate din Japonia. Prețul mediu de import din Thailanda ar reflecta, prin urmare, aceste importuri la prețuri mai ridicate și nu ar fi reprezentativ pentru costul producătorilor chinezi care produceau în principal elemente de fixare standard utilizând materii prime mai ieftine. În plus, CCCME a susținut că prețurile de import din Japonia nu ar fi stabilite în condiții de concurență deplină, deoarece acestea erau în principal rezultatul unor tranzacții între societăți afiliate. Pe baza acestor argumente, CCCME a solicitat ca, în cazul în care Thailanda ar fi utilizată ca țară reprezentativă, datele privind importurile să fie ajustate prin scăderea importurilor din Japonia din totalul importurilor. Această afirmație a fost susținută de producătorul-exportator inclus în eșantion, Ningbo Jinding, și EFDA.

(230)

CCCME nu a furnizat niciun element de probă cu privire la amploarea importurilor din Japonia în Thailanda de materii prime destinate producției de elemente de fixare non-standard utilizate în mod special în sectorul autovehiculelor. De asemenea, nu a fost furnizat niciun element de probă care să ateste că importurile erau efectuate de la părți afiliate sau că prețurile de import erau distorsionate. Simpla diferență de preț dintre importurile din Japonia și importurile din alte țări terțe în Thailanda nu a fost considerată suficientă pentru a concluziona că prețurile de import din Japonia au fost distorsionate.

(231)

EIFI a susținut că informațiile și argumentele prezentate de CCCME și EFDA au demonstrat că Thailanda nu este o țară reprezentativă adecvată. Acesta a subliniat totuși că producătorii-exportatori chinezi produc și exportă în Uniune toate tipurile de elemente de fixare, în special elemente de fixare non-standard.

(232)

Pe baza GTA, Comisia a analizat prețurile japoneze de export ale celor patru materii prime principale [și anume, 7228 30 – Bare și tije din oțeluri aliate (altele decât inoxidabile), simplu laminate, trase la cald sau extrudate, 7227 90 – Bare și tije din oțeluri aliate (altele decât inoxidabile), laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), 7213 99 – Bare și tije laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), din fier sau din oțeluri nealiate, nedenumite și necuprinse în altă parte, 7213 91 – Bare și tije laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), din fier sau din oțeluri nealiate, cu secțiunea circulară cu un diametru sub 14 mm]. În cursul PA, Thailanda era una dintre primele cinci piețe de export principale ale Japoniei, reprezentând 17 % din totalul exporturilor sale de astfel de materiale, în timp ce primele cinci (cu excepția Chinei) reprezentau peste 60 %. Prețul mediu de export către Thailanda era cu 17 % mai mare decât către celelalte cinci țări principale (prețul de 0,90 EUR/kg pentru Thailanda și de 0,77 EUR/kg pentru celelalte cinci țări de export principale). Pe baza acestor informații, nu se poate concluziona că prețurile japoneze de export către Thailanda sunt nejustificat de mari și nereprezentative.

(233)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a respins argumentul părților interesate potrivit căruia prețurile de import ale factorilor de producție în Thailanda erau nereprezentative sau nerezonabile.

(234)

CCCME, EFDA și un producător-exportator inclus în eșantion au susținut că Malaysia este cea mai adecvată țară terță reprezentativă, pe baza următoarelor argumente:

(235)

Comisia a constatat că importurile în Malaysia încadrate la codul SA 722790 din surse nedistorsionate (și anume, alte surse decât China și țările care nu sunt membre ale OMC) au fost mai mici decât volumele importurilor către alte țări reprezentative potențiale și au fost considerate mai puțin fiabile din punctul de vedere al prețurilor. Astfel, contrar afirmației CCCME, importurile către Thailanda încadrate la codul SA 722790 s-au ridicat la aproximativ 187 000 de tone și, prin urmare, au fost de aproape douăsprezece ori mai mari decât volumele importurilor către Malaysia, care s-au ridicat la 16 000 de tone.

(236)

În plus, Comisia nu a găsit nicio societate din Malaysia care să aibă disponibile date financiare pentru 2019. În ceea ce privește societatea Chin Well Fasteners Co. Sdn. Bhd. sugerată de părțile interesate, raportul anual al societății sale holding (Chin Well Holdings Berhad) era, într-adevăr, disponibil pe site-ul web al societății. Cu toate acestea, raportul anual includea situațiile financiare ale grupului și ale societății holding la 30 iunie 2020 (56). Potrivit acestui raport (57), grupul desfășura următoarele activități:

(237)

Contul de profit și pierdere al grupului includea, prin urmare, alte activități decât producția de elemente de fixare în Malaysia, în special producția de elemente de fixare în Vietnam. Astfel, Comisia a considerat inadecvat să utilizeze raportul anual al Chin Well Holdings Berhad în scopul prezentei anchete. Prin urmare, argumentele părților interesate în această privință au fost respinse.

(238)

EIFI și EFDA au propus Taiwanul ca țară reprezentativă adecvată, susținând că este unul dintre cei mai mari producători de elemente de fixare din întreaga lume.

(239)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 220, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, unul dintre criteriile de selectare a țării reprezentative era un nivel de dezvoltare economică similar cu cel al Chinei. În acest scop, Comisia a utilizat țări cu un venit național brut pe cap de locuitor similar cu cel din China, potrivit datelor din baza de date a Băncii Mondiale. Întrucât Taiwanul nu se număra printre aceste țări, propunerea părților interesate a fost respinsă.

(240)

CCCME și EFDA au susținut, de asemenea, că părțile interesate nu și-au putut exercita în mod adecvat dreptul la apărare, întrucât, neavând abonament, nu au putut efectua căutări în baze de date precum GTA și D&B. De asemenea, Comisia nu a furnizat nici extrase din baza de date D&B, nici o descriere a metodologiei utilizate de D&B pentru a obține datele relevante. Prin urmare, părților interesate nu li s-au furnizat datele care stau la baza stabilirii unei țări reprezentative adecvate.

(241)

Comisia a abordat aceste preocupări prin furnizarea la dosarul deschis a extrasului din baza de date D&B privind societățile din Thailanda și a extrasului din baza de date GTA privind importurile principalilor factori de producție în Malaysia (deoarece aceste extrase lipseau din prima notă) (58). Extrasul din baza de date D&B includea linkuri către site-ul web al D&B care făcea referire la metodologia generală, și anume o colecție de documente precum bilanțul, contul de profit/pierdere și indicatori-cheie de la o serie de societăți din întreaga lume, pentru fiecare țară, inclusiv explicațiile acestor indicatori-cheie.

(242)

În cele din urmă, CCCME și EFDA au susținut că, dintre cele șase societăți din Thailanda enumerate în a doua notă, ale căror date financiare erau destinate a fi utilizate pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului pentru valoarea normală construită, mai multe societăți nu erau adecvate din următoarele motive:

(243)

EIFI a fost de acord cu evaluarea acestor părți și a remarcat că, pentru unele dintre societățile enumerate, costurile VAG și profitul erau prea scăzute [și anume, marja de profit sub profitul-țintă minim de 6 %, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază].

(244)

Comisia a analizat informațiile disponibile pentru cele șase societăți din Thailanda și, pe baza informațiilor disponibile pe site-urile lor web, a confirmat următoarele:

(245)

Nu au fost furnizate dovezi întemeiate cu privire la motivul pentru care nivelul costurilor VAG ale societăților din Thailanda era prea scăzut. În plus, nivelul minim al profitului menționat de EIFI era nivelul de profitabilitate pe care industria Uniunii îl poate preconiza în mod rezonabil în condiții normale de concurență în Uniune, înainte de creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping din țara care face obiectul anchetei (profitul-țintă) și nu este relevant pentru stabilirea unei țări reprezentative adecvate.

(246)

Pe baza analizei de mai sus, Comisia a decis să utilizeze Thailanda ca țară reprezentativă adecvată și să utilizeze datele financiare ale unui număr de cinci societăți (59) pentru valoarea normală construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(247)

După ce a stabilit că Thailanda este o țară reprezentativă adecvată pe baza tuturor elementelor de mai sus, nu a fost necesară efectuarea unei evaluări a nivelului protecției sociale și a mediului în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază.

(248)

Având în vedere analiza de mai sus, Comisia a decis să considere Thailanda ca fiind țara reprezentativă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(249)

Pe baza informațiilor furnizate de părțile interesate și a altor informații relevante disponibile în dosar, Comisia a stabilit în prima notă o listă inițială de factori de producție, cum ar fi materialele, energia și forța de muncă utilizate la fabricarea produsului care face obiectul anchetei.

(250)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a identificat, de asemenea, sursele care trebuie utilizate pentru stabilirea prețurilor și a valorilor de referință nedistorsionate. Printre principalele surse propuse de Comisie pentru a fi utilizate s-a numărat GTA. În cele din urmă, în aceeași notă, Comisia a identificat codurile factorilor de producție din Sistemul armonizat (denumit în continuare „SA”) care, pe baza informațiilor furnizate de părțile interesate, au fost avute în vedere inițial pentru a fi utilizate în scopul analizei GTA.

(251)

Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații și să propună informații disponibile în mod public privind valorile nedistorsionate pentru fiecare dintre factorii de producție menționați în nota respectivă.

(252)

Ulterior, în cea de a doua notă, Comisia a actualizat lista factorilor de producție pe baza observațiilor părților și a informațiilor transmise de producătorii-exportatori incluși în eșantion în răspunsul la chestionar.

(253)

Având în vedere toate informațiile transmise de părțile interesate, au fost identificați următorii factori de producție și sursele acestora în ceea ce privește Thailanda pentru stabilirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază:

Tabelul 1

Factorii de producție și sursele de informații

(254)

Pentru a stabili prețul nedistorsionat al materiilor prime, Comisia a utilizat ca bază prețul de import mediu ponderat (CIF) către țara reprezentativă, astfel cum este raportat în GTA, din toate țările terțe, cu excepția RPC și a țărilor menționate în anexa 1 la Regulamentul (UE) 2015/755 (61). Comisia a decis să excludă importurile din RPC, concluzionând că nu era oportun să se utilizeze prețurile și costurile interne din China din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază (considerentele 187-208). În absența oricăror elemente de probă din care să reiasă că aceleași distorsiuni nu afectau și produsele destinate exportului, Comisia a considerat că aceleași distorsiuni au afectat exportul. Prețul de import mediu ponderat a fost ajustat în funcție de taxele de import, după caz. După excluderea importurilor din RPC și din țări care nu sunt membre ale OMC către Thailanda, volumul importurilor de materii prime din alte țări terțe a rămas reprezentativ (variind de la 27,1 % la 99,9 %).

(255)

În cazul unui număr mic de factori de producție, costurile efective suportate de producătorii-exportatori cooperanți au reprezentat o pondere neglijabilă din costul total al materiilor prime în cursul PA. Întrucât valoarea utilizată pentru aceștia nu a avut niciun impact semnificativ asupra calculului marjei de dumping, indiferent de sursa utilizată, Comisia a inclus respectivii factori de producție în categoria consumabilelor, astfel cum se explică în considerentele 268 și 269. Aceeași abordare a fost urmată în cazul aburului, utilizat de unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion. Deși aburul a reprezentat o parte neglijabilă din costurile sale de producție, acesta nu este, în general, o marfă comercializată la nivel internațional sau cotată la bursă. Ca atare, o valoare de referință adecvată nu era ușor disponibilă.

(256)

Comisia a exprimat costurile de transport suportate de producătorii-exportatori incluși în eșantion pentru aprovizionarea cu materii prime sub forma unui procent din costul efectiv al materiilor prime respective și a aplicat apoi același procent la costul nedistorsionat al acelorași materii prime, pentru a obține costul de transport nedistorsionat. Comisia a considerat că, în contextul prezentei anchete, s-ar putea folosi, în mod rezonabil, raportul dintre costul materiei prime și costurile de transport raportate de producătorul-exportator drept indicație pentru estimarea costurilor nedistorsionate ale materiilor prime atunci când sunt livrate la fabrica societății.

(257)

În observațiile sale cu privire la a doua notă, CCCME a susținut că Comisia nu ar trebui să includă taxele de import pentru materiile prime plătite în țara reprezentativă la construirea valorii normale, deoarece (i) nu exista niciun temei juridic în acest sens și (ii) producătorii-exportatori chinezi se aprovizionează în principal cu materii prime pe piața internă din China. Partea a susținut că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul în care Comisia se bazează pe o țară reprezentativă, costurile invocate trebuie să fie „costurile de producție și de vânzare corespunzătoare dintr-o țară reprezentativă adecvată”. Cu toate acestea, costurile corespunzătoare din China nu ar include taxele de import. În plus, CCCME a susținut că datele din GTA se bazează pe prețurile CIF și, prin urmare, includ deja costuri suplimentare, cum ar fi costurile de transport internațional, de asigurare și de manipulare, care nu sunt suportate în cazul achizițiilor interne de către producătorii-exportatori chinezi.

(258)

Comisia a considerat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală ar trebui să reflecte prețul nedistorsionat al materiilor prime în țara reprezentativă (în acest caz Thailanda) ca substituent relevant pentru construirea valorii normale în țara de origine. Prin urmare, aceasta ar trebui să reflecte prețul pe care un producător de elemente de fixare l-ar plăti în Thailanda pentru materiile prime livrate la poarta fabricii. Dacă nu ar fi adăugate taxe de import, valoarea de referință rezultată nu ar reflecta prețul nedistorsionat de pe piața thailandeză, ci doar prețul CIF mediu din țările care exportă materiile prime în cauză. Acest lucru ar fi contrar articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază și, prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(259)

Pentru a stabili valoarea de referință pentru costurile cu forța de muncă, Comisia a utilizat cele mai recente statistici publicate de Institutul Național de Statistică din Thailanda (62), care a furnizat informații privind salariile și beneficiile nesalariale din diferite sectoare economice, defalcate pe trimestre, mai detaliate decât cele furnizate de Organizația Internațională a Muncii (denumită în continuare „OIM”). Institutul Național de Statistică din Thailanda publică informații detaliate privind salariile din diferite sectoare economice din Thailanda. Comisia a stabilit valoarea de referință pe baza sectorului industriei prelucrătoare și a informațiilor găsite într-un document elaborat de KPMG privind impozitele și taxele din Thailanda (63). Comisia a utilizat aceste informații pentru a stabili contribuțiile sociale plătite de angajator. Comisia a calculat un salariu orar în producție, la care s-au adăugat costuri suplimentare cu forța de muncă suportate de angajator.

(260)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 183, în cursul VLD, Comisia nu a fost în măsură să verifice orele efectiv lucrate la produsul în cauză de către personalul celor trei producători-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, consumul de forță de muncă al tuturor celor trei producători-exportatori incluși în eșantion s-a bazat pe cele mai bune date disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Cu toate acestea, pentru unul dintre acești producători-exportatori, Comisia a fost în măsură să colecteze informațiile privind diferența dintre orele efective raportate și orele efectiv lucrate de personalul său. Numărul mediu de ore de muncă pe kilogram de produs fabricat care face obiectul anchetei a fost utilizat pentru toți cei trei producători-exportatori ca fiind cele mai bune date disponibile.

(261)

Pentru a stabili prețul de referință pentru energia electrică, Comisia a utilizat cotația prețului energiei electrice pentru întreprinderile comerciale, industriale și de stat disponibile pe site-ul web al Autorității metropolitane pentru energie electrică (64), 4.2 Tariful în funcție de ora de consum (tariful TOU – time of use). Valoarea de referință a fost stabilită pe baza prețului energiei electrice publicat pentru luna de facturare noiembrie 2018 și a ratei anuale a inflației aplicabile (65). Comisia a utilizat datele privind prețurile energiei electrice pentru utilizatorii industriali în tranșa corespunzătoare de consum 4.2.3: Sub 12 kV.

(262)

Valoarea de referință a fost stabilită pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion pe baza consumului în perioadele de vârf și, respectiv, în afara acestora, înregistrat de producătorii-exportatori incluși în eșantion, atunci când acesta a fost disponibil. Utilizarea rezultată a fost alocată tarifelor din perioadele de vârf și din afara acestora. În cazul în care un producător-exportator inclus în eșantion nu făcea distincție între consumul în perioadele de vârf și cel în afara acestora, s-au aplicat tarife aferente perioadelor de vârf.

(263)

A fost stabilită taxa de cerere, în kW, pe baza numărului de lucrători angajați în producția produsului în cauză, pentru a obține un număr mediu de ore de lucru în vederea asigurării unui cost fix. Tariful mediu ponderat atât pentru consumul în perioadele de vârf, cât și pentru cel în afara acestora, a fost stabilit ca valoare de referință corespunzătoare pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion.

(264)

Pentru a stabili valoarea de referință pentru gaze, Comisia a utilizat prețurile gazelor aplicabile societăților comerciale (utilizatori industriali) din Thailanda, publicate de Biroul pentru politici și planificare în domeniul energiei electrice din cadrul Ministerului Energiei (66). Prețurile variau în funcție de volumul consumului. Comisia a utilizat prețurile corespunzătoare din tabelul 7.2-4: Consumul final de energie pe cap de locuitor. Comisia a utilizat ca valoare de referință cele mai recente date aferente anului 2019.

(265)

Comisia a convertit consumul din 1 000 de tone echivalent petrol în metri cubi (67) pentru a stabili valoarea de referință pentru gazele naturale.

(266)

Atât pentru energie electrică, cât și pentru gaze, Comisia a utilizat prețurile la nivelul net (fără TVA).

(267)

Prețul apei în Thailanda este publicat de Autoritatea Provincială pentru Lucrări Hidroedilitare (68). Pentru a stabili prețul de referință pentru apă, Comisia a utilizat tariful mediu în toate regiunile pentru care informațiile relevante erau disponibile publicului.

(268)

Ca urmare a numărului mare de factori de producție ai producătorilor-exportatori incluși în eșantion, unele dintre materiile prime care au avut doar o pondere neglijabilă în costul total de producție al producătorului-exportator respectiv, precum și la nivel de tip de produs, au fost grupate în categoria consumabilelor.

(269)

Comisia a calculat procentul pe care îl dețin consumabilele din costul total al materiilor prime și a aplicat acest procent la costul recalculat al materiilor prime atunci când a utilizat prețurile nedistorsionate stabilite.

(270)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, „[v]aloarea normală construită include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri”.

(271)

Pentru a stabili o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru costurile VAG și profituri, Comisia a utilizat costurile VAG și profitul celor cinci societăți din Thailanda care au fost identificate ca fiind producătoare de elemente de fixare, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 246. Prin urmare, astfel cum s-a subliniat în considerentul respectiv, Comisia a utilizat cifrele referitoare la datele financiare din 2019 și 2020, deoarece acestea erau cele mai recente date disponibile Comisiei. Cele cinci societăți utilizate au fost următoarele:

(272)

Pe baza prețurilor și a valorilor de referință nedistorsionate descrise mai sus, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(273)

Pentru a stabili costurile de producție nedistorsionate pentru fiecare entitate juridică ce produce și exportă produsul în cauză, Comisia a înlocuit, pentru fiecare producător-exportator, factorii de producție achiziționați de la părți neafiliate cu factorii de producție identificați în tabelul 1.

(274)

Mai întâi, Comisia a stabilit costurile de producție nedistorsionate pe baza factorilor de producție achiziționați de fiecare dintre societăți. Ea a aplicat apoi costurile unitare nedistorsionate la consumul efectiv de factori individuali de producție al fiecăruia dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(275)

În al doilea rând, pentru a ajunge la valoarea totală a costurilor de producție nedistorsionate, Comisia a adăugat cheltuielile generale de producție. Cheltuielile indirecte de producție suportate de producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost majorate cu costurile materiilor prime și ale consumabilelor menționate în considerentele 268 și 269 și, ulterior, au fost exprimate ca pondere din costurile de producție suportate efectiv de fiecare producător-exportator inclus în eșantion. Acest procent a fost aplicat costurilor de producție nedistorsionate.

(276)

În cele din urmă, Comisia a adăugat costurile VAG și profitul, determinate pe baza celor cinci societăți thailandeze (a se vedea considerentele 486 și 487). Costurile VAG exprimate ca procent din costurile de producție și aplicate valorii totale a costurilor de producție nedistorsionate au fost de 12,4 %. Profitul, exprimat ca procent din costurile mărfurilor vândute (denumite în continuare „CMV”) și aplicat valorii totale a costurilor de producție nedistorsionate, a fost de 6,2 %.

(277)

Pe această bază, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(278)

Cei trei producători-exportatori incluși în eșantion exportau către Uniune direct clienților independenți, prin urmare, prețul lor de export a fost stabilit pe baza prețului de export plătit efectiv sau care urmează să fie plătit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(279)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică. În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe baza cifrelor reale ale societății cooperante, au fost efectuate ajustări pentru a se ține seama de taxele de manipulare, costurile de navlu, de asigurare, de ambalare, de credit și comisioanele bancare.

(280)

Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(281)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată stabilită pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(282)

Astfel cum se menționează în considerentul 176, nivelul de cooperare din partea producătorilor-exportatori din China a fost considerat scăzut. Prin urmare, pentru toți ceilalți producători-exportatori din China, Comisia a considerat că este adecvat să stabilească marja de dumping pe baza celei mai ridicate marje de dumping stabilite pentru cel mai reprezentativ tip de produs vândut de producătorii-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia a considerat că este adecvat să stabilească marja de dumping la nivel național aplicabilă tuturor celorlalți producători-exportatori necooperanți la nivelul de 86,5 %.

(283)

Marjele de dumping definitive, ținând seama de observațiile părților interesate în urma comunicării constatărilor finale abordate în secțiunea 3.9 de mai jos, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

(284)

EIFI a reiterat faptul că CCCME nu poate fi considerată o organizație reprezentativă și nu ar trebui să i se acorde statutul de parte interesată în cadrul prezentei anchete din următoarele motive:

(285)

CCCME a prezentat Comisiei 20 de împuterniciri (69) eliberate de producătorii chinezi de elemente de fixare care împuternicesc CCCME să îi reprezinte în cadrul prezentei anchete. Aceste informații au fost puse, în mod corespunzător, la dispoziția părților interesate, pentru consultare. Motivele prezentate de EIFI nu pun sub semnul întrebării faptul că CCCME este împuternicită să reprezinte producătorii în cadrul prezentei anchete și, prin urmare, afirmația sa este respinsă. Astfel, Comisia a considerat că CCCME era o parte interesată în măsura în care reprezenta respectivii producători de elemente de fixare în China.

(286)

CCCME și EFDA și-au reiterat afirmația potrivit căreia Malaysia este cea mai adecvată țară terță reprezentativă în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, și nu Thailanda, din mai multe motive. Printre altele, acestea au susținut că societățile din Malaysia produc în principal elemente de fixare standard și, prin urmare, gama lor de produse este similară cu cea a producătorilor chinezi.

(287)

În ceea ce privește prețul de import al sârmei din oțeluri aliate (SA 722790), materie primă pentru producerea de elemente de fixare în Malaysia, CCCME a susținut că este reprezentativ, deoarece este foarte similar cu nivelul prețului de import către alte țări, cum ar fi Turcia sau UE, în timp ce prețurile de import ale aceleiași materii prime către Thailanda (dacă sunt incluse importurile din Japonia) nu sunt în concordanță cu prețul de import din aceste alte țări și, prin urmare, nu pot fi considerate reprezentative.

(288)

CCCME a susținut, de asemenea, că, în ceea ce privește volumul importurilor de aceeași materie primă [sârmă din oțeluri aliate (SA 722790)] către Malaysia, în termeni relativi, majoritatea importurilor către Malaysia și Thailanda provin din China și din țări care nu fac parte din OMC. Prin urmare, analiza cantitativă relativă nu poate fi un motiv valabil pentru care Comisia a selectat Thailanda în detrimentul Malaysiei. Faptul că volumul rămas al importurilor de sârmă din oțeluri aliate (după scăderea importurilor din China și din alte țări care nu fac parte din OMC) este mai mic în Malaysia decât în Thailanda nu îl face nereprezentativ, deoarece s-ar ridica în continuare la 16 000 de tone, care pot fi considerate suficiente pentru a fi considerate reprezentative. În plus, Comisia nu este în măsură să furnizeze niciun element de probă care să indice că prețul de import în Malaysia nu este reprezentativ pe această bază sau că prețul de import în Thailanda ar fi mai reprezentativ pur și simplu datorită unei cantități mai mari de importuri.

(289)

CCCME a adăugat că nu este justificat faptul că Comisia s-a concentrat doar asupra volumelor importurilor de sârmă din oțeluri aliate (SA 722790) pentru a exclude Malaysia, în timp ce importurile de alte materii prime (SA 721391, SA 721399 și SA 722830) reprezintă împreună aproximativ același procent din costul total de producție al producătorilor chinezi de elemente de fixare. De fapt, atunci când se iau în calcul toate cele patru materii prime în ansamblul lor, 70 % din importurile în Malaysia provin din alte țări decât RPC și țări care nu sunt membre ale OMC, în timp ce în Thailanda doar 54 % din importurile de aceste patru materii prime provin din alte surse decât RPC și țări care nu sunt membre ale OMC.

(290)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 224, peste 75 % din importurile de sârmă din oțeluri aliate (SA 722790) în Malaysia proveneau din RPC și din țări care nu sunt membre ale OMC. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 235, importurile în Thailanda ale aceleiași materii prime au fost de aproape douăsprezece ori mai mari. Comisia a considerat că numai aceste fapte sunt suficiente pentru a concluziona că importurile din Malaysia sunt mai puțin adecvate în ceea ce privește prețurile decât importurile din Thailanda, deoarece acestea au fost aparent afectate de concurența cu importurile din RPC și din țările care nu sunt membre ale OMC, care au reprezentat împreună peste 80 % din totalul importurilor de această materie primă în Malaysia. Într-adevăr, în a doua notă, Comisia a afirmat că prețul de import din alte surse în Malaysia a fost aliniat la prețul de import foarte scăzut din RPC și din alte țări care nu sunt membre ale OMC. Acest preț de 4,43 CNY/tonă a fost mai apropiat de prețul de import din RPC și din alte țări care nu sunt membre ale OMC (3,9 CNY/tonă) decât de prețul de import în Turcia (4,93 CNY/tonă), astfel cum a susținut partea.

(291)

În plus, pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori din RPC incluși în eșantion, celelalte trei materii prime principale luate împreună (SA 721391, SA 721399 și SA 722830) reprezentau o cotă mai mică din costul de producție a elementelor de fixare decât sârma din oțeluri aliate (SA 722790) cu cel puțin 10 %. Cu toate acestea, în a doua notă, Comisia a comunicat, de asemenea, ponderea relativă a importurilor acestor alte materii prime din RPC și din țări care nu sunt membre ale OMC, care era mai mare în Malaysia decât în Thailanda, cu excepția uneia dintre ele (SA 721391). Pe baza celor de mai sus, Malaysia nu a fost considerată o țară reprezentativă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Prin urmare, gama de elemente de fixare fabricate în Malaysia nu a fost analizată, iar afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(292)

CCCME a susținut, de asemenea, că lipsa datelor D&B pentru producătorii malaysieni reprezintă o lacună în analiza Comisiei, și anume, Comisia nu a furnizat niciodată părților interesate date D&B pentru Malaysia, astfel cum a procedat pentru țările identificate în prima notă. În pofida faptului că CCCME a subliniat în observațiile sale referitoare la a doua notă importanța de a se baza pe conturile financiare auditate ale societăților în comparație cu datele D&B, Comisia nu pare să fi încercat să caute astfel de date pentru Malaysia sau Thailanda.

(293)

EFDA a observat că presupusa lipsă a datelor financiare pentru societățile din Malaysia este cauzată de lipsa de acțiune din partea Comisiei, întrucât Comisia a furnizat extrase D&B pentru mai multe țări, dar a refuzat să facă acest lucru pentru Malaysia. De asemenea, EFDA a afirmat că este imposibil ca D&B să nu conțină nicio informație privind producătorii malaysieni de elemente de fixare și a indicat că, de fapt, site-ul web al D&B enumeră 85 de societăți la unul dintre codurile NACE relevante pentru produsul care face obiectul anchetei.

(294)

Producătorul-exportator inclus în eșantion, Ningbo Jinding, a obținut conturile financiare auditate ale unui număr de 11 producători de elemente de fixare din Malaysia din registrul malaysian și a sugerat Comisiei trei dintre aceștia (care au înregistrat profit).

(295)

CCCME a adăugat că datele pe care Comisia le are la dispoziție în prezent cu privire la conturile financiare auditate ale societăților malaysiene sunt mult mai fiabile decât datele D&B ale societăților thailandeze, deoarece:

(296)

În ceea ce privește datele disponibile pentru producătorii de elemente de fixare din Malaysia, astfel cum s-a menționat în considerentul 223, Comisia a confirmat, în a doua notă, disponibilitatea informațiilor financiare ale unei societăți care fabrică produsul ce face obiectul anchetei în Malaysia. Astfel, furnizarea datelor din D&B ale acestei societăți nu a fost necesară, deoarece unele dintre părțile interesate au identificat, de asemenea, această societate și au furnizat conturile auditate ale grupului în dosarul deschis tuturor părților interesate din acest caz. Se observă, de asemenea, că, în conformitate cu practica sa standard, Comisia utilizează bazele de date aflate la dispoziția sa (precum Bloomberg și D&B) pentru a identifica producătorii din toate țările potențial reprezentative, inclusiv Malaysia și Thailanda. În cercetarea sa, Comisia urmărește să identifice producătorii produsului care face obiectul anchetei cu un set complet de date financiare relevante pentru PA pentru a determina costurile VAG și profitul pentru valoarea normală construită. Faptul că părțile interesate au găsit producători din Malaysia la codurile NACE relevante pentru produsul care face obiectul anchetei nu confirmă faptul că aceștia sunt, într-adevăr, producători ai produsului care face obiectul anchetei cu un set complet de date financiare relevante pentru PA. Deși Comisia nu pune la îndoială utilitatea conturilor auditate, atunci când sunt disponibile, aceasta constată că CCCME nu a reușit să demonstreze modul în care datele de raportare pe bază standardizată din baza de date D&B sporește incertitudinea cu privire la sfera exactă de cuprindere a datelor. Diferențele dintre datele prezentate în conturile auditate ale Ningbo Jinding și datele societății din D&B se datorează, de fapt, faptului că informațiile privind veniturile incluse în D&B se referă la veniturile estimate în 2014, în timp ce veniturile din conturile auditate prezentate se referă la veniturile efective din 2014. În cele din urmă, conturile auditate ale celor trei producători malaysieni furnizate în urma comunicării constatărilor finale nu au fost luate în considerare în continuare, deoarece, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 291, Malaysia nu a fost considerată o țară reprezentativă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmațiile părților sunt respinse.

(297)

CCCME și EFDA și-au reiterat solicitarea ca, în cazul în care Thailanda ar fi utilizată ca țară reprezentativă, datele privind importurile pentru cele patru materii prime principale (SA 721391, SA 721399, SA 722790 și SA 722830) să fie ajustate prin scăderea importurilor din Japonia din totalul importurilor, deoarece acestea sunt la prețuri nerezonabil de ridicate. Această afirmație a fost susținută de producătorul-exportator inclus în eșantion, Wenzhou. Mai precis, părțile au susținut că importurile de sârmă laminată din Japonia în Thailanda se referă în principal la clasele de calitate superioară utilizate pentru elementele de fixare pentru industria autovehiculelor. Acestea sunt mult mai scumpe decât sârma laminată de clasă inferioară utilizată de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion care produc în principal elemente de fixare standard. Aceste părți au susținut că Thailanda are o producție importantă de autovehicule, necesitând volume semnificative de elemente de fixare produse cu sârmă laminată de clasă specială, în timp ce în Thailanda există un singur furnizor intern de o astfel de clasă specială, care deține o capacitate limitată. Prin urmare, trebuie importate cantități semnificative de sârmă laminată de clasă specială. Întrucât în regiunea ASEAN nu există alți producători de sârmă laminată de clasă specială decât Japonia (cu excepția producătorului intern din Thailanda menționat anterior), importurile erau efectuate în mod necesar din această țară.

(298)

Aceste părți au susținut, de asemenea, că prețurile de import ale principalelor patru materii prime din Japonia către Thailanda sunt nereprezentative, pe baza faptului că prețurile lor de import ar fi mai mari decât prețurile de import sau prețurile de pe piața internă pentru aceste materiale pe alte piețe (cum ar fi Turcia, UE, SUA etc.). CCCME a adăugat că Comisia nu ar fi trebuit să analizeze prețurile de export japoneze pe piețe diferite, ci mai degrabă să compare prețurile de import din Japonia cu prețurile de import din alte țări în Thailanda. Prin urmare, CCCME a solicitat Comisiei fie să se bazeze pe datele privind importurile thailandeze, excluzând importurile japoneze, ori pe datele privind importurile realizate de țările ASEAN în Thailanda, fie să utilizeze prețul intern din Thailanda pentru aceste materiale.

(299)

GC a susținut afirmația potrivit căreia sârma laminată importată din Japonia este utilizată pentru producția de elemente de fixare destinate industriei autovehiculelor din Thailanda și că nivelul prețurilor acestora este, prin urmare, anormal de ridicat. Întrucât există doar câteva elemente de fixare pentru industria autovehiculelor exportate din RPC către UE, valoarea de referință utilizată pentru stabilirea valorii normale nu reflectă costurile corespunzătoare ale sârmei laminate utilizate la elementele de fixare exportate din China către UE.

(300)

EFDA a susținut, de asemenea, că diferența dintre SA 721391 și SA 721399 reprezintă doar dimensiunea sârmei laminate care, ca atare, nu poate justifica diferența semnificativă în ceea ce privește prețul mediu de import per cod SA. Asociația a afirmat că această diferență de preț se bazează mai probabil pe faptul că, la codul SA 721391, importurile din Japonia au reprezentat doar 9 %, în timp ce la codul SA 721399 acestea au reprezentat 65 %. Wenzhou a adăugat că prețul său de achiziție a materiilor prime de la SA 721391 și SA 721399 era similar.

(301)

Niciuna dintre părțile interesate de mai sus nu și-a susținut afirmațiile cu privire la ponderea sârmei laminate de clasă specială utilizată în sectorul autovehiculelor pentru producția de elemente de fixare non-standard în totalul importurilor din Japonia în Thailanda sau la modul de diferențiere a materiei prime de clasă specială din cele patru coduri SA, chiar dacă elementele de fixare non-standard erau, de asemenea, vizate de prezenta anchetă, iar materia primă de clasă specială poate fi utilizată pentru acestea. Pe baza datelor confidențiale prezentate de una dintre părți, elementele de fixare pentru sectorul autovehiculelor reprezentau mai puțin de 50 % din cererea totală de elemente de fixare industriale din Thailanda în 2018, astfel încât, în Thailanda, exista cerere de materii prime pentru elementele de fixare standard, precum și pentru elementele de fixare non-standard. În același timp, importurile de cele patru materii prime principale din Japonia în Thailanda reprezintă aproximativ 33 % din totalul importurilor de astfel de materiale, în timp ce, în comunicările prezentate, părțile nu dispuneau de elemente de probă cu privire la cantitatea din acest material care era dedicată elementelor de fixare non-standard sau elementelor de fixare în general (deoarece materialul era utilizat și pentru alte produse).

(302)

În ceea ce privește diferența de preț dintre importurile din Japonia și importurile din alte țări terțe în Thailanda, în primul rând, prețurile de import thailandeze din Japonia comparate de părți includeau taxe, în timp ce prețurile de pe alte piețe nu includeau taxe. În al doilea rând, Comisia a considerat că comparația prețurilor între prețul mediu de import din Japonia în Thailanda și nivelurile medii ale prețurilor pe alte piețe, astfel cum au fost furnizate de părțile interesate, nu era semnificativă, deoarece nu erau comparate elemente de aceeași natură. Deși prețurile japoneze către Thailanda, astfel cum au susținut aceste părți, nu includeau sârma laminată de clasă nespecială, prețul mediu de pe alte piețe includea ambele părți – clase de sârmă laminată speciale și nespeciale și, prin urmare, o astfel de comparație nu a condus la rezultate semnificative și a fost respinsă. Prin urmare, în scopul comparației, Comisia a luat în considerare prețurile tuturor importurilor către Thailanda (inclusiv sârma laminată de clasă specială și cea de clasă nespecială) și prețurile de import sau prețurile interne de pe alte piețe, astfel cum au raportate de părți. O comparație bazată pe prețul mediu al tuturor claselor de sârmă laminată încadrate la codurile SA respective a arătat că existau diferențe semnificative de preț numai pentru două tipuri care erau utilizate în cantități mai mici de producătorul-exportator inclus în eșantion. Prin urmare, simpla diferență de preț nu era semnificativă. În cele din urmă, părțile nu au justificat motivul pentru care diferența de dimensiune a sârmei laminate nu putea avea un impact semnificativ asupra prețurilor. Prețul de achiziție al Wenzhou a fost denaturat și, prin urmare, nu a putut fi luat în considerare.

(303)

Având în vedere că (i) părțile nu au prezentat mai multe date fundamentate cu privire la cantitatea de materii prime importate din Japonia care era dedicată elementelor de fixare non-standard și la modul de diferențiere a materiilor prime de clasă specială din cele patru coduri SA, că (ii) exista o cerere adecvată de materii prime pentru producția atât de elemente de fixare standard, cât și de elemente de fixare non-standard în Thailanda și că (iii) diferența medie de preț dintre importurile în Thailanda și prețul mediu al sârmei laminate pe alte piețe nu era pertinentă, astfel cum s-a prevăzut în considerentul de mai sus, nu existau motive să se concluzioneze că exporturile din Japonia în Thailanda nu erau reprezentative și, prin urmare, ar trebui să fie excluse. Prin urmare, argumentele părților în această privință au fost respinse.

(304)

CCCME a reiterat, de asemenea, că datele financiare ale anumitor producători thailandezi nu ar trebui utilizate pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului. Mai precis, Topy Thailand, Thaisin Metals Industries Co., Ltd. și S.J Screwthai nu fabricau produse comparabile cu cele ale producătorilor chinezi, prin urmare, specializarea diferită a acestor producători însemna în mod inevitabil că costurile și datele lor financiare erau foarte diferite și nu erau comparabile cu cele ale producătorilor chinezi incluși în eșantion.

(305)

EFDA a susținut, de asemenea, că societatea Topy Thailand nu fabrica produsul care face obiectul anchetei și că, prin urmare, ar trebui să fie exclusă. Mai precis, șaibele produse de Topy Thailand, pe baza informațiilor prezente pe site-ul web al societății din cadrul grupului din Japonia, erau șaibe de împingere, complet diferite de cele care făceau obiectul prezentei anchete. De asemenea, datele societății Topy Thailand nu păreau fiabile, întrucât profitul consolidat al grupului Topy din raportul anual din 2020 corespundea celui utilizat de Comisie pentru Topy Thailand.

(306)

CCCME a susținut că datele din D&B și din baza de date Orbis (denumită în continuare „Orbis”) (71) sunt, în general, complet nefiabile, în special pentru producătorii thailandezi selectați, deoarece au existat discrepanțe în cadrul celor două baze de date. CCCME a susținut că datele incluse în aceste baze de date reprezintă o estimare și a considerat că este inadecvat ca Comisia să se bazeze pe astfel de estimări, întrucât datele financiare ale societăților private din Thailanda nu sunt publice și, prin urmare, este imposibil ca aceste baze de date să se bazeze pe cifre reale. CCCME a adăugat că D&B sau Orbis pot fi fiabile numai în cazurile în care situațiile financiare au fost făcute publice.

(307)

În ceea ce privește producătorii din Thailanda, ancheta nu a confirmat afirmațiile conform cărora aceștia nu fabricau produsul care face obiectul anchetei. Astfel cum s-a menționat în considerentul 244, în gama de produse a acestor societăți existau mai multe tipuri de elemente de fixare fabricate care intrau în categoria produsului care face obiectul anchetei. Pe site-ul web al Topy Thailand (72) s-a putut constata, de asemenea, că societatea fabrica șaibe standard care fac parte din produsul care face obiectul anchetei și nu numai șaibe de împingere, astfel cum s-a afirmat. Prin urmare, Comisia a confirmat că societățile selectate din Thailanda aveau o legătură directă sau indirectă cu fabricarea și vânzarea produsului care face obiectul anchetei și toate afirmațiile în această privință au fost respinse.

(308)

În plus, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia datele din D&B nu erau fiabile, astfel cum se menționează în considerentele de mai sus, Comisia observă că profitul consolidat al grupului Topy este rezultatul veniturilor și al costurilor grupului în raport cu părțile din afara grupului, iar profiturile în cadrul grupului sunt eliminate în conturile la nivel de grup. Ținând cont de aceste elemente, valoarea similară a profitului la nivelul unei societăți din grup și al grupului în ansamblu nu este neobișnuită și nu confirmă faptul că datele D&B ale societății Topy Thailand nu sunt fiabile. Raportul anual al grupului Topy prezentat de EFDA nu aduce date noi în această privință, deoarece oferă doar cifre consolidate ale grupului și, prin urmare, nu pune sub semnul întrebării performanța entității thailandeze.

(309)

Discrepanțele dintre datele Orbis și datele D&B pot fi rezultatul descrierii diferite a elementului financiar colectat de baza de date sau al unui nivel diferit al raportului societății/grupului și, prin urmare, nu dovedesc, ca atare, că datele nu sunt fiabile. În plus, aceste date sunt colectate de la societăți și nu trebuie neapărat să fie public disponibile. De asemenea, partea nu a reușit să demonstreze că Orbis și D&B erau fiabile numai în cazurile în care situațiile financiare erau făcute publice. Prin urmare, argumentele prezentate în această privință au fost respinse.

(310)

În cele din urmă, CCCME a susținut că, în cazul în care Comisia ar utiliza datele financiare ale societăților thailandeze, marjele de profit trebuie ajustate pentru a reflecta costurile materiilor prime, excluzând importurile din RPC și din alte țări care nu sunt membre ale OMC. În această privință, partea nu a reușit să demonstreze modul în care o astfel de ajustare ar fi relevantă pentru aceste societăți din Thailanda și că excluderea importurilor din RPC și din alte țări care nu sunt membre ale OMC era relevantă pentru aceste societăți. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(311)

În ceea ce privește cele mai bune date disponibile utilizate cu privire la consumul de forță de muncă, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, Jiangsu a susținut că orele pe care Comisia le-a utilizat pentru calcul nu reprezentau momentul în care angajatul intră sau iese din linia de producție, ci momentul în care angajatul intră în incinta fabricii sau iese din aceasta. Principiul zilei lucrătoare de opt ore ar trebui interpretat ca fiind numărul maxim de ore de lucru într-o zi lucrătoare, iar ajustările aplicate de Comisie au fost nerezonabile, ducând la rezultate absurde. Comisia ar fi trebuit să utilizeze ziua lucrătoare de opt ore, deoarece aceasta este consacrată în Convenția privind durata muncii (industrie) (73), care a fost ratificată de statele membre ale UE. În plus, China adoptă principiul zilei lucrătoare de opt ore și, prin urmare, opt ore ar trebui interpretate ca fiind numărul maxim de ore de lucru într-o zi lucrătoare.

(312)

Comisia a considerat că ora de intrare în incinta fabricii și ora de ieșire din aceasta constatate la Jiangsu erau rezonabile pentru calcularea orelor efectiv lucrate, întrucât nu exista niciun alt motiv pentru ca un angajat să se afle în incinta fabricii decât munca efectiv prestată sau aceste alte motive nu au fost comunicate de Jiangsu. Trebuie remarcat faptul că numărul mediu de ore lucrate pe zi, astfel cum a fost calculat de Comisie, depășea standardul de opt ore de lucru, ceea ce era rezonabil datorită faptului că orele suplimentare erau înregistrate și de Jiangsu. În consecință, afirmațiile părții în această privință au fost respinse.

(313)

Jiangsu a susținut, de asemenea, că Comisia nu a furnizat nicio explicație referitoare la temeiul pe care a stabilit costul orar al forței de muncă, ci a furnizat doar o legătură cu sursa. Numărul de ore efectiv lucrate pe săptămână pentru industria prelucrătoare din Thailanda este mult mai mare de patruzeci de ore pe săptămână. Jiangsu a afirmat că, pe baza sursei utilizate de Comisie, aproximativ 67 % din angajații din industria prelucrătoare din Thailanda lucrau între patruzeci și patruzeci și nouă de ore. În plus, legea privind protecția muncii în prezent în vigoare în Thailanda prevede că numărul maxim de ore de lucru într-o săptămână este de patruzeci și opt de ore, ceea ce ar constitui, prin urmare, o bază mai adecvată pentru stabilirea costului orar al forței de muncă.

(314)

Pentru a calcula costul forței de muncă pe oră, Comisia a utilizat patruzeci de ore pe săptămână (și anume, costul lunar al forței de muncă în țara reprezentativă a fost împărțit la patru săptămâni, apoi împărțit la patruzeci de ore pe săptămână), care reprezintă numărul standard de ore lucrate pe săptămână (opt ore pe zi înmulțit cu cinci zile lucrătoare). Faptul că 67 % dintre angajații din industria prelucrătoare din Thailanda lucrează între patruzeci și patruzeci și nouă de ore pe săptămână nu demonstrează numărul de angajați care lucrează patruzeci de ore sau mai mult de patruzeci de ore, atât timp cât Legea privind protecția muncii din Thailanda prevede numărul maxim de ore de lucru, dar nu și numărul celor efectiv lucrate. În consecință, afirmația părții în această privință a fost respinsă.

(315)

Ningbo Jinding a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze numărul fix de ore de muncă pe kilogram de elemente de fixare produse, constatat la Jiangsu, deoarece productivitatea Jiangsu este semnificativ mai mare decât cea a Ningbo Jinding, ca urmare a faptului că Jiangsu utilizează forjarea la cald în procesul de producție. Această parte a adăugat că aplicarea de către Comisie a datelor disponibile ar trebui să fie rezonabilă; în special, aceasta nu ar trebui să conducă la rezultate complet nerezonabile, mai ales atunci când aplicarea datelor disponibile nu rezultă dintr-o lipsă de cooperare, precum în cazul de față. EFDA a susținut această afirmație, observând că Comisia a mărit costurile cu forța de muncă și, prin urmare, marjele de dumping.

(316)

Ningbo Jinding și-a reiterat, de asemenea, cererea de a se baza pe ore de lucru standard, susținând că au fost furnizate elemente de probă care atestă că societatea a respectat și a aplicat legislația muncii din RPC care definește opt ore de lucru pe zi lucrătoare. În plus, la dosar nu există elemente de probă care să ateste că legislația muncii din China nu a fost respectată sau aplicată și, prin urmare, Comisia ar trebui să presupună că legislația a fost respectată.

(317)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 180, Comisia nu a fost în măsură să verifice consumul efectiv de forță de muncă pentru niciunul dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion și, prin urmare, a utilizat datele disponibile în acest sens, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Astfel cum s-a menționat în considerentul 260, informațiile privind diferența dintre orele efective raportate și orele de intrare/ieșire constatate la Jiangsu nu au constituit consumul efectiv de ore de muncă la Jiangsu. Comisia a utilizat doar înregistrarea privind orele de intrare/ieșire ca fiind date disponibile pentru a estima numărul efectiv de ore de muncă. Prin urmare, Comisia nu a putut stabili diferența dintre orele de muncă necesare pentru diferite metode de producție (forjare la cald și la rece) pentru niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion și nici partea solicitantă însăși nu a furnizat elemente de probă cu privire la modul în care acestea ar trebui să fie estimate. Cele 17 ore de lucru calculate pe baza datelor disponibile erau similare orelor de muncă standard necesare în unele departamente de producție din cadrul Ningbo Jinding, atât timp cât, în plus, nu a existat niciun element de probă care să ateste că orele suplimentare nu erau opționale.

(318)

În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 183, în cursul anchetei, Comisia a constatat că timpul efectiv de lucru nu s-a reflectat în remunerația plătită personalului. Contrar celor susținute, societatea nu a furnizat niciun element de probă care să facă legătura între orele de lucru și remunerație și, prin urmare, nu a putut demonstra că orele de lucru standard au fost într-adevăr aplicate, ci a furnizat doar notificări ale societății adresate angajaților săi, prin care se stabilea numărul maxim de ore. Prin urmare, Comisia a considerat că metodologia de stabilire a orelor de lucru efectiv lucrate era rezonabilă, iar afirmațiile părților în această privință au fost respinse.

(319)

În urma comunicării constatărilor finale, Jiangsu a susținut că ajustarea în funcție de inflație utilizată de Comisie pentru ajustarea tarifului la energia electrică începând cu luna noiembrie 2018 nu s-a materializat, întrucât tariful la energia electrică din Thailanda nu s-a modificat de atunci pentru a reflecta inflația. Jiangsu a susținut, de asemenea, că Comisia nu a prezentat motivele pentru care este necesară ajustarea. În plus, Comisia nu a ajustat inflația pentru apă și gaze naturale și nu a prezentat niciun motiv pentru aceasta.

(320)

Ningbo Jinding a susținut că, întrucât valoarea de referință pentru costul energiei electrice a fost stabilită pe baza prețului energiei electrice publicat pentru luna de facturare noiembrie 2018, ajustat cu rata aplicabilă a inflației până la jumătatea PA, aceasta nu reflecta costul real plătit de consumatorii de energie electrică din Thailanda în cursul PA. Partea a subliniat că în condițiile referitoare la tarifele la energia electrică enumerate pe pagina web (74) de unde Comisia a preluat prețul energiei electrice aplicabil în cursul PA, se stipulează următoarele: „Tarifele la energia electrică facturate pentru fiecare lună cuprind tariful de bază la energia electrică în conformitate cu tarifele din prezentul document; precum și o taxă de ajustare a energiei”. Prin urmare, Comisia ar fi trebuit să aplice mai degrabă o taxă de ajustare a energiei decât o ajustare în funcție de inflație.

(321)

Comisia a analizat condițiile pentru tarifele la energia electrică din Thailanda și a confirmat că taxa de ajustare a energiei (care cuprinde elementele prețului variabil) a fost într-adevăr ajustată periodic de către furnizorul de energie electrică din Thailanda. Prin urmare, aceasta a ajustat valoarea de referință pentru energia electrică utilizată de taxa de ajustare a energiei, mai degrabă decât ajustarea în funcție de inflație pentru cei trei producători-exportatori incluși în eșantion. Spre deosebire de valoarea de referință pentru energia electrică, care s-a bazat pe facturarea pentru luna noiembrie 2018 și care, prin urmare, a trebuit să fie ajustată la PA, astfel cum s-a explicat mai sus, valorile de referință pentru apă și gaze naturale aplicate de Comisie erau deja legate de PA și, prin urmare, nu au fost aplicate ajustări suplimentare.

(322)

Ningbo Jinding a susținut, de asemenea, că Comisia a aplicat un nivel incorect de tensiune pentru tarifele la energia electrică percepute societății Ningbo Jinding în cursul PA, întrucât nivelul real de tensiune al societății depășește 12 kV. Comisia a analizat și a ajustat valoarea de referință în raport cu nivelul de tensiune al Ningbo Jinding, astfel cum a fost confirmat de probele colectate în cadrul exercițiului VLD, relevante pentru tarifele la energia electrică percepute societății Ningbo Jinding în cursul PA.

(323)

Ningbo Jinding a susținut că Comisia a calculat în mod eronat navlul intern pe baza unui procent din valoarea materiei prime, în timp ce navlul pentru achizițiile de materii prime este, de obicei, determinat pe baza volumului achizițiilor. Această parte a remarcat că însăși Comisia are o practică constantă de alocare a costurilor de transport în funcție de volum, mai degrabă decât de valoarea materialelor. În plus, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare distanța efectivă de transport până la Ningbo Jinding.

(324)

Wenzhou a susținut că este suficient să se garanteze faptul că prețul materiilor prime pe o bază franco fabrică este nedistorsionat și că orice adăugare a costului de transport ar trebui să fie în concordanță cu termenul de livrare efectiv pentru achizițiile de materii prime de către producătorii-exportatori chinezi. În consecință, numai costul real de transport de la furnizori la Wenzhou ar trebui luat în considerare pe lângă prețul franco fabrică. În plus, Wenzhou a considerat că este nerezonabil ca costurile de transport pentru materiile prime să fie exprimate ca procent din costul raportat al materiilor prime, în timp ce costul real de transport ar fi calculat pe baza cantității în loc să fie calculat pe baza valorii.

(325)

Ningbo Jinding a susținut, de asemenea, că nu există niciun temei pentru a adăuga o taxă la import la prețul materiei prime, deoarece Ningbo Jinding și-a achiziționat materiile prime în China și nu a plătit taxe la import. De asemenea, datele din GTA se bazează pe prețurile CIF, prin urmare, ele includ costuri suplimentare, cum ar fi costurile de transport internațional, de asigurare și de manipulare, care nu erau aplicabile achizițiilor interne și care, prin urmare, ar trebui scăzute.

(326)

Wenzhou Junhao și-a reiterat, de asemenea, observația cu privire la prima notă potrivit căreia toate materiile prime pentru produsul care face obiectul anchetei privind Wenzhou Junhao au fost achiziționate pe piața internă. Wenzhou Junhao a susținut că prețul de import (CIF) către Thailanda, pe care Comisia l-a luat ca bază pentru a stabili un preț nedistorsionat al materiei prime, poate include cheltuieli de livrare mai mari decât materiile prime achiziționate pe piața internă.

(327)

Comisia a considerat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală ar trebui să reflecte prețul nedistorsionat al materiilor prime în țara reprezentativă (în acest caz, Thailanda) ca substituent relevant pentru construirea valorii normale în țara de origine. Prin urmare, aceasta ar trebui să reflecte prețul pe care un producător de elemente de fixare l-ar plăti în Thailanda pentru materiile prime livrate la poarta fabricii. Dacă nu ar fi adăugate costuri de transport internațional sau taxe de import, valoarea de referință rezultată nu ar reflecta prețul nedistorsionat de pe piața thailandeză, ci doar prețul CIF mediu din țările care exportă materiile prime în cauză. Acest lucru ar fi contrar articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(328)

În plus, în absența unei valori de referință pentru costul de transport (per societate, per tip de materie primă, per canal de transport diferit etc.), Comisia a utilizat raportul dintre costul de transport și costul materiilor prime ale producătorului-exportator. Acest raport se aplică valorii de referință a materiei prime, care este, în consecință, înmulțită cu cantitatea de materie primă consumată de producătorul-exportator. O astfel de metodologie reflectă structura costurilor producătorului-exportator, întrucât raportul dintre costul de transport și costul materiei prime este menținut și se aplică în continuare valorii de referință nedistorsionate.

(329)

Prin urmare, toate afirmațiile părților cu privire la calcularea navlului intern și ajustarea taxelor de import aplicată valorii de referință pentru materiile prime au fost respinse.

(330)

Wenzhou a susținut că nu ar trebui făcută nicio distincție între cele două tipuri de sârmă laminată utilizate pentru producția de elemente de fixare, și anume SA 721391 și SA 721399, deoarece ele diferă doar în ceea ce privește diametrul (mai mare sau mai mic de 14 mm), iar prețul lor este aproape egal, conform mai multor surse furnizate. În plus, diametrul mai mare sau mai mic de 14 mm nu este un indicator distinctiv în structura NCP a produsului care face obiectul anchetei.

(331)

În ceea ce privește materiile prime, s-a solicitat în chestionar producătorilor-exportatori să identifice cel mai exact cod vamal (la nivel de opt sau 10 cifre) pentru fiecare tip de materie primă utilizată la fabricarea produsului care face obiectul anchetei. Materia primă specificată este apoi corelată, cât mai exact posibil, cu codul vamal al valorii de referință pentru aceeași materie primă din țara reprezentativă. Atunci când se specifică materiile prime utilizate, prețul acestor materii prime sau structura NCP este irelevant(ă), deoarece niciunul dintre cele două elemente nu este utilizat pentru a corespunde codului vamal al valorii de referință pentru aceeași materie primă din țara reprezentativă. În cadrul prezentei anchete, Wenzhou a identificat ambele tipuri de materii prime utilizate. Pe această bază, ambele tipuri de materii prime utilizate de Wenzhou au fost corelate cu valoarea de referință pentru aceeași materie primă din Thailanda. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(332)

Wenzhou a susținut, de asemenea, că costurile VAG utilizate pentru a construi valoarea normală au fost stabilite pe baza a cinci societăți din Thailanda, fără a furniza o defalcare a costurilor VAG ale societăților individuale. De asemenea, cheltuielile direct legate de vânzare, cum ar fi cheltuielile de transport, nu au fost deduse din costurile VAG. Prin urmare, afirmația Comisiei din comunicarea constatărilor finale potrivit căreia aceasta a construit valoarea normală per tip de produs pe o bază franco fabrică este inexactă. Deoarece vânzările la export au fost stabilite pe o bază franco fabrică fără cost de transport, acest cost ar trebui, de asemenea, dedus din valoarea normală, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(333)

Astfel cum se precizează în considerentul 276, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs pe o bază franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, care include o valoare rezonabilă din costurile VAG. Nu există informații disponibile care să indice că costurile VAG ale societăților din Thailanda utilizate de Comisie includeau cheltuielile de transport pentru livrarea către clienți. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(334)

EIFI a considerat că marja de dumping stabilită pentru Jiangsu se baza pe informații contradictorii. Potrivit D&B, Jiangsu avea doar 15 angajați, ceea ce corespunde numărului de angajați încadrați de obicei într-o societate comercială și nu este în concordanță cu cantitățile de elemente de fixare produse de Jiangsu. De asemenea, prețul mediu de export al elementelor de fixare ale Jiangsu în cursul PA este mai mic decât prețul de export mediu global din RPC în aceeași perioadă. Întrucât societatea a susținut că produce în principal elemente de fixare în cadrul unor procese de producție de forjare la cald care generează costuri de producție mai ridicate decât elementele de fixare produse în cadrul altor procese de producție, prețul lor de vânzare ar trebui, totuși, să fie, în medie, mai mare decât prețul de export mediu din China. În plus, societatea Jiangsu este afiliată altor două societăți din RPC producătoare de elemente de fixare care nu au fost raportate în răspunsul la chestionar și, prin urmare, ar exista un risc ridicat ca aceste societăți să își canalizeze exporturile prin Jiangsu, beneficiind de niveluri mai scăzute ale taxei.

(335)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 92, Comisia a efectuat verificări încrucișate la distanță și a confirmat datele prezentate de Jiangsu, inclusiv numărul de angajați și prețul de export. Faptul că prețul mediu de export al Jiangsu poate fi mai mic decât prețul mediu al tuturor exporturilor din RPC se poate datora abaterii de la medie, având în vedere numărul de producători-exportatori din RPC și numărul tipurilor de produs care face obiectul anchetei importate din RPC care sunt incluse în calculul prețului mediu al tuturor exporturilor din RPC. De asemenea, ancheta nu a identificat nicio societate afiliată care să fabrice produsul în cauză în China. În consecință, afirmațiile EIFI în această privință au fost respinse.

(336)

EFDA a susținut că rata pentru exportatorii cooperanți neincluși în eșantion ar fi prea ridicată, încălcând articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Acest lucru se datorează faptului că, la calcularea marjei medii de dumping a eșantionului, Comisia a utilizat datele disponibile cu privire la consumul de forță de muncă în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și, prin urmare, nu ar fi trebuit să ia în considerare marjele stabilite în circumstanțele menționate la articolul 18. EFDA a sugerat utilizarea marjei de dumping a Jiangsu pentru a stabili marja aplicabilă producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, întrucât aceasta ar fi fost singura societate în cazul căreia nu au fost utilizate date disponibile.

(337)

Comisia a considerat că articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază se aplică numai atunci când marjele sunt stabilite integral în circumstanțele menționate la articolul 18. Comisia a remarcat că, în conformitate cu considerentul 260, Comisia s-a bazat parțial pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, în ceea ce privește consumul de forță de muncă pentru toți cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, inclusiv Jiangsu. Astfel, în loc să nu ia în considerare toate marjele constatate pentru exportatorii cooperanți, Comisia a considerat adecvat să se bazeze pe toate marjele respective pentru a stabili marja de dumping pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion. Prin urmare, afirmația părții a fost respinsă.

(338)

EFDA și-a reiterat afirmația potrivit căreia nivelul de cooperare din partea producătorilor-exportatori ar trebui să fie considerat ridicat, având în vedere natura fragmentată a industriei elementelor de fixare, care consta în principal în IMM-uri care exportau prin intermediul comercianților; dificultățile logistice în timpul pandemiei de COVID-19; relațiile de afaceri dintre producătorii-exportatori din RPC și reclamant; nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori de peste 50 %, fiind de două ori mai ridicat decât nivelul de cooperare al producătorilor din Uniune în cursul anchetei anterioare privind elementele de fixare care, cu toate acestea, „constituiau o proporție importantă a industriei Uniunii” (75); abordarea Comisiei în cazul de față în ceea ce privește lipsa de cooperare a producătorilor din Uniune și, în cele din urmă, abordarea generală a Comisiei în ceea ce privește IMM-urile din Uniune, în special chestionarele simplificate destinate IMM-urilor.

(339)

Astfel cum se explică în considerentul 179, nivelul de cooperare din partea producătorilor-exportatori este stabilit pe baza răspunsurilor producătorilor-exportatori din China la formularul de eșantionare. Informațiile solicitate se limitează la informațiile de bază ale societății, cum ar fi datele de contact, vânzările globale și cantitățile de producție, precum și societățile afiliate. Aceste informații ar trebui să fie ușor accesibile tuturor întreprinderilor, inclusiv IMM-urilor. Niciunul dintre producătorii-exportatori nu s-a manifestat pentru a semnala dificultăți logistice în ceea ce privește furnizarea informațiilor solicitate, și nici EFDA nu a susținut această afirmație. De asemenea, EFDA nu a explicat în ce măsură presupusele relații de afaceri dintre producătorii-exportatori și reclamant ar fi trebuit să aibă un impact asupra stabilirii nivelului de cooperare. În plus, nivelul de cooperare din partea industriei Uniunii în cadrul anchetei antidumping anterioare a fost considerat irelevant în contextul prezentei anchete. Afirmația conform căreia producătorii din Uniune necooperanți ar fi tratați diferit față de producătorii-exportatori necooperanți a fost deja abordată în considerentul 46 și, în plus, nu a fost considerată a fi un element cu impact asupra nivelului de cooperare al producătorilor-exportatori. În orice caz, conceptul de „proporție importantă” a industriei Uniunii este irelevant atunci când se ia în considerare nivelul de cooperare din partea producătorilor-exportatori, întrucât cele două concepte se referă la situații complet diferite. În timp ce proporția importantă a industriei Uniunii se referă la reprezentativitatea la deschiderea anchetei, marja de dumping la nivel național urmărește să evite recompensarea nejustificată a lipsei de cooperare. Argumentul potrivit căruia IMM-urile din Uniune ar beneficia de chestionare simplificate, spre deosebire de producătorii-exportatori, este irelevant în etapa eșantionării. Prin urmare, afirmațiile părții au fost respinse.

(340)

EFDA a susținut, de asemenea, făcând trimitere la jurisprudența OMC (76), că, chiar dacă Comisia ar concluziona că nivelul de cooperare este scăzut, acesteia nu i se permite să aibă o abordare punitivă. În acest sens, EFDA a susținut că nivelul taxei pentru „toți ceilalți producători-exportatori” a fost stabilit pe baza unui volum nereprezentativ al exporturilor, bazat pe un singur tip de produs.

(341)

Atunci când aplică datele disponibile în conformitate cu articolul 18, Comisia dispune de o largă putere de apreciere, atât timp cât metoda aplicată este rezonabilă. În plus, în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din regulamentul de bază, atunci când se aplică datele disponibile, rezultatele anchetei pot fi mai puțin favorabile unei părți decât dacă aceasta ar fi cooperat, pentru a evita recompensarea nejustificată a lipsei de cooperare. În cazul de față, Comisia a trebuit să își bazeze calculul nivelului taxei la nivel național pe datele disponibile la dosar. Metodologia a fost rezonabilă, deoarece s-a bazat pe informații verificate reale provenite de la producătorii-exportatori incluși în eșantion, iar calculul s-a bazat pe un tip de produs selectat care era cel mai reprezentativ în ceea ce privește volumul exporturilor producătorului-exportator respectiv. Afirmația potrivit căreia acest tip de produs specific nu era exportat de către producătorii-exportatori necooperanți nu a fost susținută de EFDA și nu a putut fi verificată. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(342)

EIFI a susținut că unii dintre producătorii-exportatori, cărora li s-a acordat statutul de producător-exportator cooperant, nu ar trebui să fie considerați ca atare, deoarece nu ar fi producători, ci comercianți ai produsului în cauză. Pentru unii dintre producătorii-exportatori, denumirile raportate în formularul de eșantionare nu corespundeau cu denumirile de la codul de înregistrare în scopuri de TVA al societății respective, iar alții aveau un preț de export către Uniune anormal de scăzut. În sprijinul afirmației sale, EIFI a prezentat informații pe baza surselor disponibile în mod public.

(343)

Comisia observă că informațiile furnizate de EIFI au fost prezentate într-o etapă foarte târzie a procedurii, în timp ce aceeași listă de producători-exportatori cooperanți a fost inclusă în dosarul cazului deschis tuturor părților interesate la 6 ianuarie 2021 (77) și, prin urmare, nu a mai putut fi verificată. Prin urmare, Comisia nu a putut stabili dacă motivele invocate de EIFI pentru a elimina anumite societăți de pe lista producătorilor-exportatori erau întemeiate și, prin urmare, aceste afirmații au trebuit să fie respinse.

(344)

O societate comercială din RPC, Changshu 5. Rich Trading Co., Ltd. (denumită în continuare „Changshu Rich”), a susținut că ar trebui să fie adăugată pe lista producătorilor-exportatori cooperanți, împreună cu producătorul său afiliat din China, deoarece a cooperat în timpul anchetei. Comisia observă că niciuna dintre aceste părți nu a completat formularul de eșantionare în termenele prevăzute. Changshu Rich a furnizat doar un răspuns la chestionarul de eșantionare pentru importatorii neafiliați din Uniune, care nu a fost dedicat părților din RPC și care a fost furnizat numai după expirarea termenelor stabilite. Prin urmare, cererea de includere pe lista producătorilor-exportatori cooperanți a fost respinsă. Un alt producător-exportator, pe care Changshu Rich l-a menționat ca „partener”, a furnizat formularul de eșantionare în termenul prevăzut și, prin urmare, a fost inclus pe listă.

(345)

Un alt producător-exportator, Bulten Fasteners (China) Co., Ltd. (denumit în continuare „Bulten Fasteners”) a solicitat, de asemenea, să fie inclus pe lista producătorilor-exportatori cooperanți, argumentând că a cooperat în timpul anchetei, furnizând în termenul stabilit informațiile privind factorii de producție destinate producătorilor-exportatori din RPC, astfel cum s-a solicitat în avizul de deschidere. Acesta a susținut că cerințele pentru a fi considerat ca parte cooperantă erau neclare și, prin furnizarea informațiilor privind factorii de producție, și-a confirmat intenția de a fi dispus să coopereze, acționând cu bună-credință.

(346)

Comisia a observat că Bulten Fasteners nu a furnizat un răspuns la chestionarul de eșantionare, astfel cum s-a solicitat în avizul de deschidere care includea și un acord de a se număra printre societățile care urmau să fie incluse în eșantion și să facă obiectul anchetei. Unul dintre producătorii-exportatori menționați în plângere a primit, de asemenea, din partea Comisiei, instrucțiuni specifice la deschiderea anchetei, prin intermediul unei comunicări bilaterale, prin care se preciza în mod clar că furnizarea informațiilor pentru exercițiul de eșantionare este o condiție pentru a fi considerat ca parte cooperantă. De asemenea, societatea nu a prezentat observații cu privire la lista producătorilor-exportatori cooperanți menționați în considerentul 345 care se afla la dosar de la începutul anchetei, după selectarea de către Comisie a eșantionului de producători-exportatori. În acest sens, societatea Bulten Fasteners a solicitat să fie audiată de consilierul-auditor. La 7 decembrie 2021 a avut loc o audiere în cursul căreia consilierul-auditor a concluzionat că drepturile procedurale ale societății Bulten Fasteners nu au fost afectate în cadrul procedurii, întrucât aceasta primise din partea Comisiei informații la care nu a reacționat. Pe baza acestor considerații, spre deosebire de producătorii-exportatori care au transmis formularul de eșantionare și au convenit în mod explicit să coopereze la anchetă în timp util, societatea Bulten Fasteners nu poate fi considerată producător-exportator cooperant, iar cererea acestei părți a fost respinsă.

(347)

În urma comunicării constatărilor finale, Comisia a observat unele erori materiale în lista producătorilor-exportatori cooperanți, care au fost corectate. Aceste corecții s-au bazat pe informațiile furnizate de părțile în cauză în formularul de eșantionare. Astfel, Shanghai Foreign Trade (Pudong) Co., Ltd., care a prezentat informațiile privind eșantionarea pentru producătorii săi afiliați Shanghai Rongdun Industry Co., Ltd. și Shanghai Chunri New Energy Technology Co., Ltd., a fost eliminată de pe listă și înlocuită de producătorii săi afiliați. De asemenea, BSC Corporation, un comerciant care exporta produsul fabricat de societatea sa afiliată Liaocheng BSC Metal, a fost eliminat de pe listă și înlocuit cu producătorul său afiliat.

(348)

În urma comunicării constatărilor finale, utilizatorul de șuruburi cu cap de plastic pentru bornă menționat în considerentele 154 și 155 a susținut că Comisia nu a luat în considerare afirmația sa potrivit căreia principalul său concurent din India fabrică șuruburi cu cap de plastic pentru bornă și le vinde în Uniune la prețuri similare cu cele ale produselor importate din China. Utilizatorul a susținut că acest lucru ar demonstra că prețurile importurilor din China nu fac obiectul unui dumping. Utilizatorul a susținut, de asemenea, că Comisia ar fi trebuit să compare prețurile de import din India ale șuruburilor cu cap de plastic pentru bornă cu valoarea normală. Cu toate acestea, întrucât Comisia nu a procedat astfel, aceasta nu poate concluziona că importurile de șuruburi cu cap de plastic pentru bornă din China făceau obiectul unui dumping.

(349)

În primul rând, Comisia subliniază că nicio astfel de afirmație nu a fost prezentată înainte de comunicarea constatărilor finale. Simpla afirmație neîntemeiată potrivit căreia prețurile șuruburilor cu cap de plastic pentru bornă practicate de producătorii indieni se aflau la același nivel cu prețurile de revânzare din China pe piața Uniunii nu implică, în sine, o afirmație potrivit căreia prețurile exporturilor chineze nu ar face obiectul unui dumping. În al doilea rând, marjele de dumping stabilite în secțiunea 3 de mai sus se bazează pe prețurile de export ale produsului în cauză în ansamblu și nu au fost stabilite marje de dumping separate pentru diferite tipuri de produse. Astfel cum s-a arătat în detaliu în secțiunea 3, au fost stabilite marje de dumping substanțiale atunci când s-au comparat prețurile de export practicate de producătorii-exportatori chinezi cu valoarea normală, pe baza datelor din țara reprezentativă. Nicio observație privind calculul marjelor de dumping ca atare nu a fost prezentată de către acest utilizator și niciunul dintre elementele utilizate pentru calcul nu a fost contestat de către acesta. În al treilea rând, se reamintește faptul că domeniul de aplicare al prezentei anchete se limitează la exporturile produsului în cauză din China și, prin urmare, Comisia nu avea nicio obligație și nici măcar dreptul de a ancheta presupusul dumping al importurilor din India. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(350)

Astfel cum se indică în considerentele 96 și 97, perioada de tranziție pentru retragerea Regatului Unit s-a încheiat la 31 decembrie 2020, iar Regatul Unit a încetat să facă obiectul dreptului Uniunii începând cu 1 ianuarie 2021. Având în vedere că termenul de furnizare a răspunsurilor la chestionar și a altor informații cădea după perioada de tranziție, Comisia a solicitat părților interesate să furnizeze informații la nivelul UE-27. Prin urmare, constatările privind prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii au fost evaluate pe baza datelor la nivelul UE-27.

(351)

Pe durata perioadei de anchetă, produsul similar a fost fabricat de peste 70 de producători din Uniune. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(352)

Producția totală a Uniunii pe parcursul perioadei de anchetă a fost stabilită la 1 060 569 de tone. Comisia a stabilit cifra pe baza datelor furnizate de reclamant și de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Astfel cum s-a indicat în considerentul 49, șase producători din Uniune au făcut parte din eșantionul final. Aceștia au reprezentat 9,5 % din producția totală de produs similar a Uniunii.

(353)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii prin adăugarea volumului total estimat al vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii (a se vedea tabelul 6) la volumul total al importurilor identificat de Eurostat (a se vedea tabelele 3 și 12).

(354)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul la nivelul Uniunii (în tone)

(355)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut pe parcursul perioadei examinate. În ansamblu, consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 18 %, de la 2 134 778 de tone în 2017 la 1 748 012 tone în cursul PA.

(356)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza volumului importurilor și a consumului total la nivelul Uniunii.

Tabelul 3

Volumul importurilor (în tone) și cota de piață

(357)

Volumul importurilor din China a crescut cu 54 % între 2017 și 2019 și a rămas relativ stabil între 2019 și PA. În ansamblu, volumul importurilor a crescut cu 55 % în cursul perioadei examinate.

(358)

Având în vedere scăderea consumului la nivelul Uniunii, cota de piață a importurilor din China a crescut constant între 2017 și PA, de la 6 % la 12 %.

(359)

În urma comunicării constatărilor finale, EIFI a susținut că, pe baza datelor statistice de care dispune, volumele importurilor și cota de piață a importurilor din China ar trebui să fie mai ridicate. EIFI a avut la dispoziție date statistice care includeau importuri de produse care nu intrau în domeniul de aplicare al anchetei și volume totale estimate ale importurilor pe baza cunoștințelor despre piață. Statisticile utilizate de Comisie pentru stabilirea volumelor importurilor din tabelul 3 s-au bazat, cu toate acestea, pe volumele efective ale importurilor produsului în cauză, astfel cum au fost înregistrate la nivelul codului TARIC, care includeau doar produsul în cauză. Volumele din tabelul 3 reflectă, prin urmare, volumele efective ale importurilor produsului în cauză în cursul perioadei examinate. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(360)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA și CCCME au solicitat clarificări cu privire la datele care au fost utilizate pentru a stabili volumele importurilor în Uniune. După furnizarea acestor clarificări, părțile respective au solicitat să se comunice, de asemenea, date exacte pentru fiecare cod TARIC. Din motive de confidențialitate, aceste date nu pot fi divulgate și, prin urmare, această cerere a fost respinsă.

(361)

Comisia a stabilit prețurile medii ale importurilor pe baza datelor Eurostat, prin împărțirea valorilor totale ale importurilor din China la volumul total al importurilor respective.

(362)

Prețul mediu al importurilor din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Prețuri de import (EUR/tonă)

(363)

Prețurile de import din țara în cauză au crescut cu 11 % între 2017 și 2018 și au scăzut în 2019 cu 1 %, iar în cursul PA cu încă 3 %. În ansamblu, în cursul perioadei examinate, prețurile importurilor din China au crescut cu 7 %. Totuși, această creștere nu a acoperit, nici de departe, creșterea prețului la costul materiilor prime, care a fost de 30 % în aceeași perioadă. În plus, prețurile de import au rămas în mod constant sub prețurile de vânzare din Uniune, astfel cum se menționează în tabelul 8.

(364)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă, comparând următoarele:

(365)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de anchetă. Acesta a indicat o marjă de subcotare medie ponderată situată între 28 % și 46 % de către importurile din țara în cauză pe piața Uniunii.

(366)

EFDA și CCCME au susținut că elementele de fixare standard nu sunt interschimbabile cu elementele de fixare non-standard și că acestea nu concurează între ele. EFDA și CCCME au subliniat că elementele de fixare non-standard sunt, de obicei, mai scumpe decât elementele de fixare standard. În timp ce producătorii-exportatori chinezi exportă în principal elemente de fixare standard, industria Uniunii produce și vinde în principal elemente de fixare non-standard. Prin urmare, orice comparare a prețurilor ar trebui să se bazeze pe o distincție atentă între elementele de fixare standard și cele non-standard. În mod similar, CCCME a subliniat că cele trei tipuri principale de produse care fac obiectul prezentei anchete, și anume șuruburi, buloane și șaibe, sunt diferite unele de altele, lucru de care ar trebui să se țină seama în mod corespunzător în compararea prețurilor.

(367)

În mod similar, Asociația europeană a comercianților cu amănuntul din sectorul de bricolaj (European DIY Retail Association – „EDRA”) a susținut că o comparație a prețurilor între prețul de vânzare din Uniune pe piața Uniunii și prețul de import din China ar trebui să ia în considerare distincția dintre elementele de fixare standard și cele non-standard. Unul dintre importatori a afirmat că codurile interne ale produselor producătorilor din industria Uniunii nu ar face distincție între elementele de fixare standard și cele non-standard și că, prin urmare, o comparație între prețurile de vânzare ale industriei Uniunii și importurile din China ar fi inadecvată.

(368)

EFDA a susținut că elementele de fixare, chiar și în cazul în care sunt produse pe baza unor standarde recunoscute la nivel internațional, pot, de asemenea, să respecte cerințe suplimentare specifice ale clienților, și anume cerințe care diferă de cele prevăzute în standard; sau care nu sunt abordate de un astfel de standard; sau care sunt mai stricte decât cele definite în standard. Aceste elemente de fixare ar trebui considerate elemente de fixare non-standard. În aceeași ordine de idei, CCCME a susținut că nu numai elementele de fixare care sunt produse pe baza desenelor clientului ar trebui considerate elemente de fixare non-standard, ci și cele care iau în considerare alte cerințe ale clienților, chiar dacă un astfel de element de fixare este în deplină conformitate cu standardele internaționale referitoare la produse.

(369)

EFDA a indicat, de asemenea, o diferență între „standardele referitoare la produse” și „standardele de inspecție”, precum și între standardele privind produsele „de bază” și standardele pentru produse „speciale”. Aceasta a susținut că, deși elementele de fixare conforme cu standardele de bază pentru produse pot fi considerate elemente de fixare standard, elementele de fixare care respectă standardele de inspecție și standardele speciale pentru produse ar trebui considerate elemente de fixare non-standard în sensul prezentei anchete, deoarece aceste cerințe îndeplinesc același rol ca și cerințele specifice ale clienților.

(370)

În plus, EFDA și CCCME au subliniat faptul că elementele de fixare produse de industria Uniunii sunt adesea fabricate cu configurațiile lor standard de producție, deși au cerințe care depășesc standardele recunoscute la nivel internațional. Aceste elemente de fixare ar trebui considerate elemente de fixare non-standard.

(371)

În cele din urmă, EFDA și CCCME au făcut referire la cerințe specifice de certificare în anumite industrii (în principal industria autovehiculelor). Acestea sunt cerințele de conformitate pentru furnizorii de elemente de fixare și includ, de exemplu, obligația de a documenta procesul de fabricație a elementelor de fixare, înregistrarea anumitor date și etapele de control al calității (78). EFDA a susținut că investițiile necesare în procesul de fabricație al furnizorilor pentru a se conforma acestor cerințe se reflectă în costuri și prețuri mai mari și, prin urmare, elementele de fixare produse în astfel de condiții ar trebui considerate elemente de fixare non-standard. CCCME a susținut că toate elementele de fixare utilizate în industria autovehiculelor ar trebui considerate elemente de fixare non-standard.

(372)

Comisia a observat că elementele de fixare standard sunt descrise în detaliu de standarde industriale, cum ar fi, de exemplu, Deutsches Institut für Normung (DIN), Organizația Internațională de Standardizare (ISO) sau Standardele europene (EN) elaborate și menținute de Comitetul European de Standardizare (CEN). Pe de altă parte, elementele de fixare non-standard sunt cele care prezintă diferențe față de standardele recunoscute de industrie și care sunt adesea conforme cu proiectul și/sau cerințele unui anumit utilizator. Prin urmare, desenele clientului care se abat de la un standard internațional recunoscut fac ca un element de fixare să fie special sau non-standard. În mod similar, elementele de fixare fabricate pe liniile de producție standard au fost considerate elemente de fixare speciale atunci când nu au respectat pe deplin un standard specific al industriei, recunoscut la nivel internațional.

(373)

Comisia a observat că toate afirmațiile referitoare la tipurile de elemente de fixare care ar trebui considerate ca fiind elemente de fixare non-standard, cu excepția celor menționate în considerentele 374 și 375, nu erau, în fapt, contestate de industria Uniunii și corespundeau, de asemenea, înțelegerii conform căreia, de îndată ce un element de fixare standard nu respectă întocmai un standard de produs la nivel de sector, acesta ar trebui considerat drept element de fixare non-standard/special.

(374)

În ceea ce privește standardele speciale de produs și standardele de inspecție menționate în considerentul 369, Comisia a considerat că, atât timp cât un element de fixare este produs întocmai în conformitate cu specificațiile tehnice ale unui standard recunoscut la nivel internațional, acesta ar trebui considerat drept element de fixare standard și, prin urmare, afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(375)

Cerințele de certificare menționate în considerentul 371 sunt cerințe de conformitate specifice clienților care pot să nu aibă un impact direct asupra cerințelor tehnice ale elementului de fixare în sine, astfel cum sunt prevăzute în standardele recunoscute la nivel internațional. Astfel, cerințele de conformitate, atât timp cât nu interferează cu caracteristicile fizice și tehnice ale elementului de fixare sau nu constituie un desen specific al clientului, ci se referă în principal la aspecte precum cerințele de documentare în procesul de fabricație sau înregistrarea verificărilor calității, de exemplu, nu au fost considerate un criteriu pentru diferențierea elementelor de fixare standard și non-standard, iar afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(376)

CCCME a susținut, de asemenea, că elementele de fixare sunt vândute aproape exclusiv prin intermediul distribuitorilor către utilizatorii finali și că acest lucru ar trebui luat în considerare în mod corespunzător în comparația prețurilor care ar trebui să fie efectuată la nivelul de comercializare al distribuitorilor. Astfel cum s-a menționat în considerentul 278, toate vânzările la export au fost efectuate direct către clienți independenți din Uniune și, prin urmare, în comparație s-au luat în considerare mai degrabă prețurile plătite sau care urmează să fie plătite, decât prețurile de export construite. De asemenea, industria Uniunii a efectuat cea mai mare parte a vânzărilor sale prin intermediul distribuitorilor și s-au realizat comparații între prețurile de import și prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii, la același nivel de comercializare. Prin urmare, acest argument nu a fost relevant în cadrul prezentei anchete.

(377)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA, CCCME și Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană au susținut că, la calcularea marjelor de subcotare, ar fi trebuit efectuate ajustări pentru a se ține seama de costurile controlului calității și ale gestionării documentelor. EFDA și CCCME au susținut că industria Uniunii a făcut obiectul unor cerințe de certificare specifice menționate în considerentul 371, în timp ce producătorii-exportatori chinezi nu aveau de obicei astfel de cerințe. EFDA și CCCME au făcut referire la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază conform căruia evaluarea prejudiciului trebuie să se bazeze pe o examinare obiectivă și pe elemente de probă pozitive [inclusiv examinarea efectului prețurilor în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază] și la articolul 3.1 din Acordul antidumping al OMC care se referă la comparabilitatea prețurilor. Întrucât cerințele de certificare au un impact semnificativ asupra costurilor și a prețurilor, EFDA, CCCME și Misiunea Republicii Populare Chineze au susținut că, la calcularea marjei de subcotare, ar trebui efectuată o ajustare adecvată.

(378)

Aceste părți au făcut trimitere la informațiile disponibile în mod public și la informațiile furnizate de unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, care arată că cel puțin unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a făcut obiectul certificării PPAP și, prin urmare, a declarat în mod eronat o parte din producția sa ca elemente de fixare standard.

(379)

În ceea ce privește afirmațiile referitoare la informațiile disponibile în mod public pentru unul dintre producătorii din Uniune care se presupune că au fost incluși în eșantion, Comisia a remarcat faptul că toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au beneficiat de anonimat și, prin urmare, orice observație cu privire la astfel de informații este nulă și neavenită. Cu toate acestea, Comisia a confirmat că ancheta nu a putut stabili diferențe substanțiale în materie de costuri între procesele de producție care fac obiectul cerințelor de certificare și alte procese de producție. Prin urmare, chiar dacă o astfel de ajustare ar fi întemeiată și justificată, impactul său asupra marjei de subcotare ar fi neglijabil, astfel încât constatările Comisiei cu privire la subcotarea semnificativă ar rămâne în vigoare. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(380)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a declarat în mod eronat elemente de fixare non-standard drept elemente de fixare standard, se reamintește că, astfel cum se prevede în considerentul 375, cerințele de certificare în sine nu stabilesc dacă un element de fixare trebuie considerat ca fiind non-standard. Astfel, în același considerent, Comisia a constatat că cerințele de conformitate, atât timp cât nu interferează cu caracteristicile fizice și tehnice ale elementului de fixare sau nu constituie un desen specific al clientului, ci se referă în principal la aspecte precum cerințele de documentare în procesul de fabricație sau înregistrarea verificărilor calității, de exemplu, nu au fost considerate un criteriu pentru diferențierea elementelor de fixare standard și non-standard. Comisia a verificat faptul că tipurile de produse ale tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost raportate în mod corect. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(381)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA și CCCME au susținut că vânzările industriei Uniunii erau realizate în principal prin intermediul distribuitorilor afiliați către utilizatorii finali. Întrucât producătorii-exportatori chinezi vând direct distribuitorilor neafiliați din Uniune, ar fi trebuit să se efectueze ajustări corespunzătoare pentru diferențele în materie de nivel de comercializare. Această afirmație nu s-a bazat pe nicio informație inclusă în dosar și nici nu a fost susținută de vreun element de probă. În cursul anchetei, EFDA și CCCME au solicitat informații suplimentare cu privire la cota de vânzări a producătorilor din Uniune incluși în eșantion către distribuitori, care au fost furnizate de Comisie și care au confirmat constatările prezentate în considerentul 376. De asemenea, Comisia clarifică faptul că vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion, luate în considerare în calculele subcotării, au fost efectuate către clienți neafiliați din Uniune. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(382)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(383)

Așa cum se menționează la considerentele 26-49, pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria Uniunii s-a utilizat eșantionarea.

(384)

În scopul determinării prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor furnizate de reclamant, verificate încrucișat cu datele furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Datele macroeconomice s-au referit la toți producătorii din Uniune.

(385)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au susținut că Comisia nu a comunicat producția și volumul vânzărilor producătorilor din Uniune care au furnizat date incluse în indicatorii macroeconomici. În cursul anchetei, la cerere, Comisia a explicat că aceste date au fost furnizate la nivel de societate și, prin urmare, erau confidențiale. EFDA a susținut, de asemenea, că Comisia a refuzat să furnizeze informații cu privire la modul de extrapolare a datelor, deși acesta ar fi un aspect esențial, având în vedere că doar o mică parte din totalul producătorilor din Uniune furnizase date macroeconomice.

(386)

Sursele utilizate și metodologia aplicată de Comisie pentru a stabili datele macroeconomice sunt prezentate în considerentul 384. Datele macroeconomice au fost colectate de la producători individuali din Uniune și au fost furnizate Comisiei prin intermediul reclamantului. Volumul total al datelor macroeconomice a fost estimat de reclamant prin extrapolarea datelor pe baza ponderii acestor producători în producția totală a Uniunii. Reclamantul a fundamentat producția totală a Uniunii pe informațiile disponibile în Prodcom. Datele prezentate au fost ajustate pe baza verificării încrucișate efectuate cu datele furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ajustările au ținut seama doar de unele neconcordanțe ale datelor, dar nu au modificat în mod substanțial datele transmise de reclamant.

(387)

De asemenea, EFDA a criticat faptul că datele nu au fost verificate în mod suficient de către Comisie și că rezumatele neconfidențiale ale datelor macroeconomice au fost furnizate doar cu o zi înainte de comunicarea constatărilor finale. Astfel cum se prevede în considerentul 384, Comisia a verificat încrucișat datele furnizate cu informațiile disponibile de la producătorii din Uniune incluși în eșantion și prin intermediul unui proces detaliat de clarificare a răspunsului EIFI la chestionarul privind indicatorii macroeconomici. Tipul de întrebări adresate EIFI au fost puse la dispoziția părților în dosarul public. Comisia a fost mulțumită de exactitatea datelor și a considerat, prin urmare, că acestea constituiau o bază adecvată pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici. Prin urmare, afirmația privind verificarea insuficientă a fost respinsă. Rezumatul neconfidențial al contribuțiilor individuale ale producătorilor din Uniune a fost divulgat într-un interval de timp suficient pentru a putea formula observații. În plus, EFDA și CCCME au beneficiat de o prelungire excepțională a termenului pentru prezentarea de observații. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(388)

Comisia a evaluat indicatorii de prejudiciu microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(389)

Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(390)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(391)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costul cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(392)

Astfel cum se menționează în considerentul 68, un producător-exportator a susținut că eșantionul de producători-exportatori era compus în principal din societăți producătoare de buloane (spre deosebire de producătorii de șuruburi) și că, prin urmare, acesta nu ar fi reprezentativ pentru industria chineză și pentru exporturi, în ansamblu. Prin urmare, analiza prejudiciului ar trebui efectuată separat pentru șuruburi, pe de o parte, și buloane, pe de altă parte.

(393)

În plus, astfel cum se menționează în considerentele 115 și 156, un producător-exportator de șuruburi pentru lemn pentru construcții și un producător-exportator de șuruburi tip Ericsson au susținut că aceste tipuri de produse nu au fost incluse în domeniul de aplicare al prezentei anchete. În mod alternativ, aceste părți interesate au susținut că analiza prejudiciului ar trebui să fie efectuată separat pentru aceste tipuri de produse.

(394)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 162, CCCME a solicitat ca indicatorii de prejudiciu macroeconomici să fie colectați și evaluați separat pentru elementele de fixare standard, pe de o parte, și elementele de fixare non-standard, pe de altă parte, pe baza faptului că industria Uniunii produce și vinde în principal elemente de fixare non-standard, în timp ce producătorii-exportatori din China produc și exportă în principal elemente de fixare standard.

(395)

În urma comunicării constatărilor finale, Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană a susținut că părțile interesate nu au avut mijloacele necesare pentru a verifica datele agregate ale industriei Uniunii utilizate pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici din cauza anonimatului acordat producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(396)

Astfel cum se menționează în considerentele 16-20, Comisia a considerat că cererea de anonimat a fost justificată în mod corespunzător și întemeiată. Prin urmare, toate afirmațiile împotriva acestui tratament confidențial au fost respinse. În consecință, Comisia nu poate divulga nici informațiile pentru fiecare denumire de societate care a contribuit la indicatorii macroeconomici de prejudiciu. Metodologia este explicată în considerentul 384. Prin urmare, afirmația Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană a fost respinsă.

(397)

Observațiile privind reprezentativitatea eșantionului de producători-exportatori au fost deja abordate în considerentul 70. În mod similar, observațiile și afirmațiile părților interesate cu privire la definiția produsului care face obiectul anchetei au fost deja abordate în considerentele 113-166.

(398)

În ceea ce privește afirmațiile conform cărora analiza prejudiciului ar trebui să fie efectuată separat pentru fiecare tip de produs, Comisia reamintește că în considerentul 110 s-a concluzionat că toate tipurile de produse au fost considerate ca fiind un singur produs în sensul prezentei anchete, deoarece aveau aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale de bază. Prin urmare, orice determinare a existenței dumpingului, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate s-a bazat pe produsul în ansamblu. Nu a fost furnizat niciun element de probă care să justifice o analiză separată pentru fiecare tip de produs. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(399)

CCCME și EFDA au susținut că ponderarea indicatorilor de prejudiciu microeconomici ai producătorilor din Uniune incluși în eșantion care erau IMM-uri ar fi contrară regulamentului de bază și dispozițiilor OMC și, prin urmare, nu ar trebui să se aplice. Acestea au susținut că o astfel de metodologie ar crește în mod artificial ponderea datelor furnizate de IMM-uri, reducând în același timp în mod artificial ponderea datelor furnizate de întreprinderile mari. Întrucât Comisia nu a ponderat indicatorii de prejudiciu, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestei afirmații.

(400)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au susținut că analiza prejudiciului ar fi trebuit să fie efectuată separat pentru elementele de fixare standard, pe de o parte, și pentru elementele de fixare non-standard, pe de altă parte. Acestea au susținut, de asemenea, că ar fi trebuit efectuată o analiză separată a prejudiciului pentru fiecare dintre categoriile de produse, și anume șuruburi pentru lemn, șuruburi autofiletante, buloane și șaibe și au făcut trimitere, în acest sens, la Raportul organului de apel, SUA – Oțel laminat la cald (79) și la Raportul organului de apel, China – HP-SSST (80), precum și la jurisprudența Curții de Justiție (81).

(401)

În ceea ce privește elementele de fixare standard și non-standard, CCCME și EFDA au reiterat, în primul rând, faptul că elementele de fixare speciale și standard făceau parte din două piețe separate, în ceea ce privește caracteristicile fizice, diferențele de calitate și utilizările finale și că acestea nu erau interschimbabile. În al doilea rând, ele au reiterat faptul că producătorii-exportatori chinezi se concentrează asupra elementelor de fixare standard, în timp ce producătorii din Uniune desfășoară în principal activități de fabricare de elemente de fixare speciale. CCCME și EFDA au subliniat faptul că, în cauza T-254/18, Curtea de Justiție a confirmat că „o analiză pe segment poate fi justificată atunci când produsele vizate de anchetă nu sunt interschimbabile și atunci când unul sau mai multe segmente sunt mai susceptibile să fie vizate decât altele de importurile care fac obiectul unui dumping”.

(402)

Astfel cum se menționează în considerentele 109 și 110, toate elementele de fixare au caracteristici fizice și tehnice similare și aceleași utilizări finale de bază. De asemenea, astfel cum s-a arătat deja în considerentul 151, nu este necesar ca toate tipurile de produse să fie complet interschimbabile atât timp cât toate tipurile au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale de bază. Mai mult, ancheta a arătat, astfel cum se prevede în considerentul 47, că industria Uniunii a produs și a vândut elemente de fixare standard și non-standard și, în mod similar, producătorii-exportatori au exportat către industria Uniunii elemente de fixare standard și non-standard. Ancheta a mai arătat că a existat o suprapunere a aplicațiilor finale. Industria Uniunii a vândut elemente de fixare pentru o varietate de aplicații și sectoare. În pofida nivelului scăzut de cooperare, Comisia a stabilit că importurile care fac obiectul unui dumping concurează cu vânzările industriei Uniunii pentru aceleași utilizări și aplicații. Chiar dacă prezența elementelor de fixare speciale în eșantionul de exportatori cooperanți a fost scăzută, elementele de probă de la dosar au arătat că producătorii-exportatori chinezi dispun de capacități de a produce și a exporta elemente de fixare non-standard (de exemplu, în cadrul târgurilor, producătorii-exportatori chinezi ofereau o gamă de elemente de fixare non-standard și unii producători chinezi produceau elemente de fixare pentru sectorul autovehiculelor). Eșantionul de producători din Uniune era compus din societăți ale căror vânzări erau, în mod egal, vânzări de elemente de fixare standard și de elemente de fixare non-standard. De fapt, majoritatea societăților din eșantion produceau atât elemente de fixare standard, cât și speciale; doar o societate era axată pe elemente de fixare speciale, în timp ce alta pe elemente de fixare standard. Prin urmare, astfel cum s-a menționat în considerentul 36, eșantionul industriei Uniunii asigura o gamă largă de tipuri de produse. Tipurile de produse importate de la producătorii-exportatori chinezi corespundeau în proporție de peste 90 % tipurilor de produse fabricate și vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion, iar o comparație a prețurilor elementelor de fixare standard și non-standard indica invariabil o subcotare semnificativă a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. Fără a aduce atingere faptului că analiza prejudiciului trebuie să fie efectuată la nivelul industriei Uniunii, Comisia a observat că toți producătorii din Uniune, inclusiv cei care produceau elemente de fixare speciale, indiferent de gama de produse, aveau tendințe de scădere în ceea ce privește producția și volumul vânzărilor, precum și marjele de profit. Acest lucru a arătat că toți producătorii din Uniune selectați în eșantion au fost afectați de importurile din China. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 552, la dosar există elemente de probă potrivit cărora producătorii din Uniune nu au putut să își extindă producția și vânzările de elemente de fixare standard din cauza faptului că importurile din China au exercitat o presiune asupra prețurilor pe piața Uniunii. La nivel macroeconomic, majoritatea producătorilor din Uniune care furnizau date individuale produceau atât elemente de fixare standard, cât și elemente de fixare speciale. Deteriorarea indicatorilor de prejudiciu macroeconomici în paralel cu creșterea importurilor din China, precum și tendința de scădere a indicatorilor microeconomici ai tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, arată că a existat concurență pe piață între industria Uniunii și importurile din China la nivelul produsului similar, iar ancheta nu a confirmat afirmațiile contrare formulate în acest sens. Acest lucru, ca atare, constituie dovada prejudiciului important suferit de industria Uniunii. Nici CCCME, nici EFDA nu au furnizat elemente de probă sau informații suplimentare care ar fi justificat efectuarea unei analize separate pentru elementele de fixare standard, pe de o parte, și pentru elementele de fixare non-standard, pe de altă parte. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(403)

În ceea ce privește șuruburile pentru lemn, șuruburile autofiletante, buloanele și șaibele, aceleași părți au susținut că, întrucât aceste produse sunt clasificate la subpoziții diferite din NC, acest lucru ar indica faptul că au caracteristici specifice și nu sunt comparabile unele cu altele. EFDA a susținut, de asemenea, că acest lucru ar fi confirmat de faptul că un producător de șuruburi pentru lemn din Uniune s-a opus plângerii pe motiv că nu ar vedea niciun impact pozitiv al măsurilor.

(404)

Concluziile enunțate în considerentele 109 și 110 sunt valabile și în ceea ce privește categoriile de produse menționate mai sus. Nu a fost furnizat niciun element de probă care să ateste că piețele ar fi separate pentru aceste categorii, în afară de faptul că acestea au fost clasificate la coduri NC diferite. Totuși, acest lucru nu poate fi considerat ca fiind o dovadă suficientă, deoarece, deși produsele pot fi încadrate la coduri NC diferite, ele pot fi în continuare concurente. Faptul că un producător din Uniune s-a opus plângerii ca atare nu dovedește sau nu demonstrează că există o segmentare a pieței pe tip de produs. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(405)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(406)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul producției industriei Uniunii a scăzut constant și în ansamblu cu 25 %.

(407)

Capacitatea de producție a rămas stabilă în cursul perioadei examinate, la aproximativ 2 300 000 de tone. Cu toate acestea, gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut semnificativ din cauza reducerii semnificative a volumelor de producție, de la 61 % în 2017 la doar 46 % în cursul PA.

(408)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA a observat că indicii din tabelul 5 pentru capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție în cursul PA diferă ușor de rezumatul neconfidențial al indicatorilor macroeconomici, astfel cum au fost prezentați de EIFI, și că acest lucru ar indica faptul că Comisia a efectuat ajustări ale datelor furnizate de EIFI.

(409)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 386, informațiile furnizate de reclamant au fost verificate încrucișat cu datele prezentate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, iar unele corecții efectuate pe această bază conduc la indici ușor diferiți.

(410)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(411)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii a scăzut cu 27 % în cursul perioadei examinate, cu mult mai rapid decât scăderea consumului, care a scăzut cu 18 % în cursul aceleiași perioade.

(412)

În consecință, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut de la 66 % în 2017 la 59 % în cursul PA, și anume o scădere de 10 % sau 7 puncte procentuale.

(413)

În contextul scăderii consumului, industria Uniunii nu numai că a înregistrat pierderi în ceea ce privește volumul vânzărilor în Uniune, ci și în ceea ce privește cota de piață.

(414)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(415)

Ocuparea forței de muncă în industria Uniunii a scăzut în cursul perioadei examinate, din cauza reducerii producției și a vânzărilor. Acest fapt a generat reducerea forței de muncă cu 4 %, fără a lua în considerare orice ocupare indirectă a forței de muncă.

(416)

Întrucât volumul producției a scăzut chiar mai rapid decât numărul de angajați, productivitatea industriei Uniunii a scăzut cu 22 % în cursul perioadei examinate.

(417)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au susținut că Comisia nu a furnizat informații clare cu privire la modul în care au fost calculați acești indicatori.

(418)

În cursul anchetei, la cererea părților menționate mai sus, Comisia a clarificat faptul că indicatorii macroeconomici s-au bazat pe factorii de producție individuali ai producătorilor din Uniune reprezentați de EIFI, care au fost verificați încrucișat cu datele furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Metodologia privind indicatorii macroeconomici este, de asemenea, descrisă în considerentul 384. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(419)

Marjele de dumping stabilite în cursul prezentei anchete au fost toate semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(420)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare din Uniune

(421)

Prețurile unitare de vânzare practicate de industria Uniunii au crescut cu 11 % între 2017 și PA. Această creștere a fost semnificativ mai mică decât creșterea costului unitar de producție al industriei Uniunii (+ 15 %) în cursul perioadei examinate. Prin urmare, prețurile de vânzare ale Uniunii au scăzut sub costul unitar de producție în cursul PA, din cauza presiunii semnificative asupra prețurilor exercitată de importurile din China, care au subcotat prețul de vânzare al industriei Uniunii cu 37 % în cursul PA.

(422)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au contestat aceste cifre și au remarcat că nu este clar modul în care au fost stabilite costurile unitare. Acestea au indicat, de asemenea, o eroare în tabelul prezentat, care a fost corectată de Comisie. Costurile unitare au fost stabilite în conformitate cu practica Comisiei ca fiind costuri totale, incluzând costul de fabricație și costurile VAG.

(423)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(424)

În cursul perioadei examinate, costul mediu cu forța de muncă per angajat a scăzut cu 6 %.

(425)

Nivelurile stocurilor producătorilor din cadrul Uniunii incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 10

Stocurile

(426)

Nivelul stocurilor finale a crescut cu 16 % între 2017 și 2019 și a scăzut cu 9 % între 2019 și PA. În ansamblu, în cursul perioadei examinate, volumul stocurilor finale a crescut cu 7 %.

(427)

Profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 11

Profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(428)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri obținută din vânzările respective.

(429)

Profitabilitatea a scăzut în fiecare an între 2017 și PA, când a devenit negativă. Această tendință se datorează în principal faptului că industria Uniunii nu a fost în măsură să reflecte creșterea costului de producție în prețurile sale de vânzare din cauza presiunii exercitate de importurile care fac obiectul unui dumping, care au subcotat prețurile de vânzare ale industriei Uniunii, în medie, cu 37 %.

(430)

Fluxul de numerar net reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul de numerar net a scăzut constant în cursul perioadei examinate, cu o scădere globală de 63 %, în principal din cauza deteriorării profitului înainte de impozitare, în aceeași perioadă.

(431)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procent din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a scăzut chiar mai rapid decât profitabilitatea și fluxul de numerar, scăzând în fiecare an în cursul perioadei examinate și devenind negativ în cursul PA, ca efect al profitabilității negative. În aceeași perioadă, industria Uniunii a redus la mai puțin de jumătate nivelul investițiilor sale, ceea ce a dus la o scădere de 57 %. Capacitatea industriei Uniunii de a mobiliza capital a fost grav afectată de erodarea profitabilității și a fluxului de numerar suportată în cursul perioadei examinate.

(432)

Toți indicatorii de prejudiciu principali au înregistrat o tendință negativă pe parcursul perioadei examinate. Volumul producției industriei Uniunii a scăzut cu 25 %, iar volumul vânzărilor sale a scăzut cu 27 %. Odată cu scăderea de 18 % a consumului, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut cu 10 %, ajungând la 59 % în cursul PA.

(433)

Deși prețul de vânzare a crescut cu 11 % în cursul perioadei examinate, acest lucru nu a fost suficient pentru a compensa creșterea costului unitar de producție (+ 17 %), ceea ce a dus la o erodare continuă a profitabilității în cursul perioadei examinate. Această scădere a prețurilor a condus la o pierdere în cursul PA. O tendință de scădere similară a fost observată în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, costurile medii cu forța de muncă, investițiile, randamentul investițiilor și fluxul de numerar, care au scăzut în cursul perioadei examinate.

(434)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(435)

EFDA și CCCME au susținut că industria Uniunii nu suferea niciun prejudiciu și au făcut trimitere la informații disponibile public care indicau o profitabilitate pozitivă pentru anumiți producători din Uniune în 2019 sau tendințe pozitive în ceea ce privește unii dintre indicatorii de prejudiciu.

(436)

Analiza prejudiciului efectuată de Comisie s-a bazat pe datele agregate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion referitoare la producția și vânzările produsului similar în Uniune pentru indicatorii microeconomici, precum și pe datele referitoare la întreaga industrie a Uniunii pentru indicatorii macroeconomici. În schimb, informațiile furnizate de EFDA și CCCME s-au bazat pe date disponibile public referitoare numai la producători individuali din Uniune. Prin urmare, acestea nu au fost considerate reprezentative. De asemenea, analiza Comisiei a acoperit toți indicatorii de prejudiciu pe mai multe exerciții (perioada examinată), în timp ce informațiile furnizate de EFDA și CCCME acopereau doar un exercițiu financiar sau doar anumiți indicatori de prejudiciu specifici, cum ar fi profitabilitatea. În cele din urmă, datele colectate de Comisie se refereau doar la produsul care face obiectul anchetei și au fost supuse verificării. Prin urmare, informațiile furnizate de EFDA și CCCME nu au fost considerate adecvate pentru a determina situația întregii industrii a Uniunii în cursul perioadei examinate și nu au infirmat constatările bazate pe datele mai precise verificate de Comisie. Prin urmare, afirmațiile formulate de EFDA și CCCME în această privință au fost respinse.

(437)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au observat că profitabilitatea industriei Uniunii raportată în tabelul 11 nu a putut fi reconciliată cu prețul de vânzare unitar și cu costul unitar de producție raportate în tabelul 8. Astfel cum se prevede în considerentul 422, Comisia a corectat eroarea materială referitoare la costul unitar de producție. Cu toate acestea, tendința negativă a profitabilității, care a trecut de la 6 % în 2017 la – 1 % în PA, a fost confirmată.

(438)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping, originare din țara în cauză, au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți au adus în același timp un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că importurilor care fac obiectul unui dumping nu li s-a atribuit niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping, originare din țara în cauză. Acești factori sunt: importurile din alte țări terțe, scăderea consumului la nivelul Uniunii, schimbările structurale din sectorul autovehiculelor, importurile de elemente de fixare de către industria Uniunii, evoluția prețurilor materiilor prime și posibilele avantaje competitive ale producătorilor-exportatori chinezi, pandemia de COVID-19 și presupusa gestionare defectuoasă de către industria Uniunii.

(439)

Deteriorarea situației industriei Uniunii a coincis cu creșterea semnificativă a importurilor din China, care au subcotat în mod constant prețurile practicate de industria Uniunii și au blocat prețul pieței Uniunii în cursul PA. Astfel cum s-a menționat în considerentul 421, prețurile de import ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion au subcotat prețurile din Uniune cu 37 % în medie în cursul perioadei de anchetă.

(440)

Volumul importurilor din China a crescut de la aproximativ 135 000 de tone în 2017 la aproximativ 209 000 de tone în perioada de anchetă, ceea ce reprezintă o creștere de 55 %. Cota de piață a crescut cu 6 puncte procentuale, de la 6 % în 2017 la 12 % în perioada de anchetă. În aceeași perioadă, vânzările industriei Uniunii au scăzut cu 27 %, iar cota sa de piață a scăzut de la 66 % la 59 %, și anume cu 7 puncte procentuale.

(441)

Prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping au crescut cu 7 % în perioada examinată, cu mult mai puțin decât creșterea paralelă a prețurilor materiilor prime (în principal, sârma laminată). Prețurile de import scăzute conduc la o presiune asupra prețurilor pe piața Uniunii, acestea fiind în mod constant mai mici decât prețurile industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, industria Uniunii nu a fost în măsură să își ridice prețurile la niveluri sustenabile, ceea ce a dus la o scădere a profitabilității și la pierderi în cursul PA.

(442)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile din China au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. Acest prejudiciu a avut efecte atât asupra volumului, cât și asupra prețurilor.

(443)

EFDA și CCCME, făcând trimitere la elementele de probă prima facie prezentate în plângere, au afirmat că anumiți producători din Uniune au declarat faliment încă din 2016 și 2017, și anume înainte de creșterea importurilor din China. CCCME a subliniat că măsurile antidumping în vigoare privind importurile de elemente de fixare originare din China au fost ridicate abia în martie 2016 (82) și că niciun import din China nu a intrat pe piața Uniunii înainte de această dată. Acest lucru ar demonstra că orice prejudiciu suferit de industria Uniunii exista deja înainte de creșterea importurilor din China între 2017 și PA. Prin urmare, orice prejudiciu suferit de industria Uniunii nu poate fi atribuit importurilor din China.

(444)

În plus, făcând trimitere la informațiile disponibile public, EFDA a afirmat că mai mulți producători din Uniune se aflau într-o situație financiară solidă, în pofida importurilor din China. Aceasta a susținut că, întrucât toți producătorii din Uniune ar fi trebuit să fie afectați de astfel de importuri în același mod, niciun prejudiciu important suferit de industria Uniunii în ansamblu nu poate fi atribuit importurilor din China, ci trebuie să fi fost cauzat în mod inevitabil de alți factori.

(445)

Afirmațiile de mai sus nu au fost confirmate în cursul anchetei. Astfel cum s-a subliniat în considerentele 439-441, a existat o coincidență clară de timp între creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping și deteriorarea industriei Uniunii. Creșterea importurilor a continuat cu mult după abrogarea măsurilor în vigoare împotriva importurilor din China și, prin urmare, această creștere nu a fost considerată o simplă consecință a abrogării. Comisia observă, de asemenea, că situația industriei Uniunii în ansamblu a fost evaluată și că situația producătorilor individuali din Uniune poate varia, fapt care, cu toate acestea, nu poate fi considerat reprezentativ pentru întreaga industrie a Uniunii. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(446)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au solicitat informații suplimentare cu privire la evoluția prețurilor sârmei laminate pe baza căreia Comisia a ajuns la concluziile de mai sus. Aceste părți au contestat caracterul adecvat al sursei utilizate, susținând că datele se referă la o perioadă diferită de perioada examinată. Comisia și-a întemeiat evaluarea pe datele disponibile în mod public (83) care indică nivelurile prețurilor de import pentru sârma laminată în cursul PA, care au confirmat concluziile enunțate în considerentul de mai sus. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(447)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au susținut că volumele și efectul prețurilor importurilor din China nu au avut un impact asupra prejudiciului important suferit de industria Uniunii. În primul rând, acestea au considerat că anul 2017 nu constituie o bază adecvată pentru a stabili o creștere a volumului importurilor, deoarece măsurile antidumping privind importurile de elemente de fixare originare din China au fost instituite în 2009 (84) și au rămas în vigoare până în 2016, prin urmare, volumele importurilor din China în 2017 nu au fost reluate și au fost neobișnuit de scăzute. Comisia observă că, în 2017, importurile din China au reprezentat 6 % din consumul la nivelul Uniunii, care nu poate fi considerat nesemnificativ, fiind al doilea cel mai mare export către piața Uniunii, după Taiwan. În plus, această tendință de creștere este vizibilă nu numai între 2017 și 2018, ci și între 2018 și 2019, când importurile din China au crescut cu aproximativ 50 %, ceea ce reprezintă de departe cea mai semnificativă creștere în comparație cu alte țări terțe.

(448)

Aceste părți au afirmat, de asemenea, că creșterea prețurilor importurilor din China s-a încadrat în același interval cu creșterea prețurilor vânzărilor industriei Uniunii pe piața Uniunii. Prețurile importurilor din China, astfel cum se arată în tabelul 4, au crescut cu 7 % în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii, astfel cum se arată în tabelul 8, au crescut cu 11 % în cursul aceleiași perioade. Se observă, de asemenea, că prețurile importurilor din China au subcotat în mod substanțial prețurile industriei Uniunii și a existat o presiune asupra prețurilor pe piața Uniunii care nu a permis industriei Uniunii să își crească prețurile pentru a ține cont de creșterea costurilor (+ 15 % în cursul perioadei examinate). Prin urmare, simplul fapt că prețurile au crescut în același interval nu a putut infirma constatările prezentate în considerentul 441, iar afirmațiile acestor părți în această privință au fost respinse.

(449)

Astfel cum se menționează în considerentul 152, un producător de ancore din Uniune a susținut că producătorul său exportator afiliat din China este singurul care deține o certificare UE oficială pentru șuruburi de ancorare pentru beton și, prin urmare, singurul care exportă acest tip de produs în Uniune. Întrucât nu a exportat acest produs în cursul perioadei de anchetă, acesta nu ar fi putut cauza niciun prejudiciu industriei Uniunii.

(450)

Astfel cum se menționează în considerentele 115, 152 și 156, un producător-exportator de șuruburi pentru lemn pentru construcții, un producător-exportator de șuruburi tip Ericsson și un grup de producători-exportatori de șuruburi de ancorare pentru beton au susținut că aceste tipuri de produse nu au fost incluse în domeniul de aplicare al prezentei anchete. În mod alternativ, aceste părți interesate au susținut că legătura de cauzalitate ar trebui să fie stabilită separat. În cazul șuruburilor tip Ericsson și al șuruburilor pentru lemn pentru construcții, părțile au susținut că acestea nu erau în concurență cu niciunul dintre tipurile de produse fabricate de industria Uniunii, în timp ce, în cazul șuruburilor de ancorare pentru beton, grupul de producători-exportatori a afirmat că nu a exportat produsul în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, nu ar fi putut cauza niciun prejudiciu industriei Uniunii.

(451)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul 110, toate tipurile de produse au fost considerate ca fiind un singur produs în sensul prezentei anchete, deoarece aveau aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale de bază. Astfel cum s-a subliniat deja în considerentul 398, orice determinare a existenței dumpingului, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate s-a bazat pe produsul în ansamblu. Nu a fost furnizat niciun element de probă care să justifice o analiză separată pentru fiecare tip de produs. De asemenea, este irelevant dacă toate tipurile de produse au fost exportate în cursul perioadei de anchetă. În cele din urmă, astfel cum s-a subliniat deja în considerentul 151, nu este relevant faptul că toate tipurile de produse sunt complet interschimbabile atât timp cât toate tipurile au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale de bază. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(452)

CCCME a susținut că vânzările industriei Uniunii nu au concurat cu importurile din China, deoarece producătorii-exportatori chinezi au produs și exportat în principal elemente de fixare standard, în timp ce industria Uniunii a produs și a vândut în principal elemente de fixare non-standard. Pe această bază, CCCME a susținut că niciun prejudiciu suferit de industria Uniunii nu poate fi atribuit importurilor de elemente de fixare din China.

(453)

Ancheta a arătat că exporturile din China includeau exporturile de elemente de fixare non-standard și că în China existau mai mulți producători de elemente de fixare non-standard. În plus, mai mulți producători din Uniune produc elemente de fixare standard, inclusiv doi producători din Uniune incluși în eșantion. Prin urmare, a existat o concurență între importurile din China și vânzările industriei Uniunii, iar această afirmație a fost respinsă.

(454)

În urma comunicării constatărilor finale, Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană a susținut că aproape toate exporturile din China erau elemente de fixare standard, în timp ce industria Uniunii producea și vindea în principal elemente de fixare non-standard și că, prin urmare, nu ar exista nicio concurență între importurile din China și vânzările industriei Uniunii pe piața Uniunii. Prin urmare, analiza legăturii de cauzalitate nu se poate baza pe produsul în ansamblu. Misiunea Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană a susținut că mai puțin de 20 % din vânzările realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate pentru a calcula marjele de subcotare, ceea ce confirmă faptul că nu există nicio relație concurențială între importurile din China și vânzările industriei Uniunii pe piața Uniunii.

(455)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA și CCCME au susținut că ancheta a arătat existența unor efecte (subcotare) asupra prețurilor importurilor din China numai pentru o mică parte a industriei Uniunii, și anume pentru producătorii selectați în eșantion care produceau elemente de fixare standard. Pe de altă parte, prejudiciul a fost evaluat pentru întreaga industrie a Uniunii care pune însă accent pe elemente de fixare non-standard. Volumul mic al importurilor de elemente de fixare non-standard din China poate fi atribuit importurilor industriei Uniunii. Prin urmare, orice efect asupra prețurilor acestor importuri trebuie considerat un prejudiciu autoprovocat. În consecință, niciun prejudiciu suferit de industria Uniunii nu poate fi atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping din China. Același lucru ar fi valabil și pentru șaibe, șuruburi și buloane.

(456)

Aceste argumente și afirmații sunt similare cu cele prezentate în legătură cu stabilirea prejudiciului, menționate în considerentele 400 și 401, și au fost deja abordate pe deplin în considerentele 402-404. În ceea ce privește calculele subcotării, Comisia nu este de acord cu argumentele prezentate. Ancheta a arătat că există o suprapunere substanțială între tipurile de produse importate de la producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și cele produse și vândute de industria Uniunii pe piața Uniunii. Astfel, aproximativ 90 % din tipurile de produse exportate din China erau, de asemenea, produse și vândute de industria Uniunii inclusă în eșantion pe piața Uniunii. În consecință, argumentul a fost respins.

(457)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Importurile din țări terțe

(458)

Importurile din alte țări terțe au provenit în principal din Taiwan, Vietnam și Turcia. Volumul total al importurilor din toate țările terțe, cu excepția Chinei, a scăzut cu 14 % între 2017 și PA, de la aproximativ 585 000 la aproximativ 500 000 de tone. Cota de piață corespunzătoare a crescut de la 27 % în 2017 la 29 % în PA, în contextul scăderii consumului pe piața Uniunii. În ansamblu, prețurile medii de import au crescut cu 7 % în cursul perioadei examinate și au fost, în medie, considerabil mai mari decât prețurile importurilor din China (cu 72 % mai mari în cursul PA), în concordanță cu prețurile practicate de industria Uniunii. Singura excepție a fost Vietnamul, ale cărui prețuri au fost cu doar 8 % mai mari decât importurile din China. Cu toate acestea, cota de piață a importurilor din Vietnam în cursul perioadei de anchetă (5 %) a fost semnificativ mai mică decât cota de piață a importurilor din China în aceeași perioadă (12 %). În plus, între 2017 și perioada de anchetă, volumul importurilor din Vietnam a scăzut cu 10 %, în timp ce volumul importurilor din China a crescut cu 55 %.

(459)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile din alte țări terțe nu au reprezentat sursa prejudiciului important suferit de industria Uniunii.

(460)

La deschiderea anchetei, CCCME a susținut că a existat o coincidență de timp între creșterea importurilor din alte țări terțe între 2017 și 2018 și prejudiciul suferit de industria Uniunii și că, prin urmare, orice prejudiciu ar trebui atribuit mai degrabă importurilor din alte țări terțe, decât celor din China.

(461)

Acest argument nu ia în considerare evoluția industriei Uniunii pe parcursul întregii perioade examinate, ci s-a concentrat doar pe doi ani din această perioadă, în timp ce situația prejudiciabilă a industriei Uniunii nu poate fi limitată doar la 2017 și 2018. Acesta este, de asemenea, în contradicție cu constatările anchetei actuale, care a arătat că, în cursul perioadei examinate, a existat o creștere treptată și substanțială a importurilor din China care fac obiectul unui dumping, care a coincis cu o scădere a vânzărilor industriei Uniunii și cu o evoluție negativă a indicatorilor de prejudiciu. În plus, prețurile importurilor din alte țări terțe au fost considerabil mai mari decât prețurile importurilor din China. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(462)

În timpul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 18 %. Prin urmare, Comisia a analizat dacă această scădere a consumului ar putea atenua legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria Uniunii. Cu toate acestea, astfel cum se arată în tabelul 3, în pofida scăderii consumului, vânzările la export ale Chinei au crescut constant în cursul perioadei examinate, în total, cu 55 %. Această creștere s-a tradus printr-o creștere a cotei de piață de la 6 % la 12 %, și anume 6 puncte procentuale. În paralel și astfel cum se menționează în considerentul 365, prețurile importurilor din China au subcotat prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii în medie cu 37 %. Astfel cum se arată în tabelul 6, cota de piață a industriei Uniunii s-a redus cu 7 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, ceea ce a corespuns în linii mari creșterii cotei de piață a importurilor din China, în timp ce cota de piață a altor țări terțe a crescut cu doar 2 puncte procentuale și a scăzut în termeni absoluți. Pe această bază, Comisia a concluzionat că scăderea consumului nu a cauzat prejudiciul important industriei Uniunii.

(463)

Mai multe părți interesate au susținut că piața mondială a autovehiculelor s-a redus în ultimii ani și, în plus, a trecut, de asemenea, prin schimbări structurale importante. Părțile respective au afirmat că aceste evoluții s-au datorat în principal unei tendințe tot mai mari de electrificare a vehiculelor în detrimentul motoarelor diesel. Întrucât motoarele electrice necesită elemente de fixare cu specificații mai puțin stricte, s-a înregistrat o scădere a cererii de elemente de fixare non-standard. Această situație a fost accentuată și mai mult de o reducere generală a dimensiunii vehiculelor, care necesită un număr redus de elemente de fixare. În plus, sectorul autovehiculelor a cunoscut o serie de consolidări prin fuziuni și achiziții majore, care au condus la raționalizarea produselor, ceea ce, la rândul său, a avut un impact negativ asupra cererii de elemente de fixare. Aceste părți au susținut că această evoluție a afectat în special industria Uniunii, care produce în principal elemente de fixare non-standard pentru industria autovehiculelor.

(464)

Ancheta a arătat că, între 2008 și PA, consumul de elemente de fixare destinate sectorului autovehiculelor din Uniune nu a depășit [25-32 %] din producția totală a Uniunii. Această estimare s-a bazat pe elementele de probă furnizate de EIFI pe baza datelor privind volumul total al producției de vehicule ușoare și elementele de fixare utilizate în producția de vehicule ușoare (inclusiv vehiculele electrice, hibride și cu ardere internă) pe o perioadă cuprinsă între 2008 și PA (85). Prin urmare, afirmația potrivit căreia industria Uniunii în ansamblu produce în principal pentru industria autovehiculelor nu a putut fi confirmată de ancheta de față. Dimpotrivă, ancheta a arătat că producătorii din Uniune aprovizionau diverse sectoare industriale, inclusiv cele care utilizau elemente de fixare standard. Prin urmare, declinul din sectorul autovehiculelor nu a afectat întreaga industrie a Uniunii în condiții egale, iar o mare parte din producția Uniunii nu a fost afectată deloc. În plus, ancheta a arătat, de asemenea, că scăderea producției de vehicule ușoare nu a avut în mod automat un efect negativ asupra producătorilor din Uniune care aprovizionau industria autovehiculelor. În special, informațiile disponibile au arătat că producția de grupuri motopropulsoare pentru autoturismele integral electrice este în continuare relativ scăzută, în timp ce s-a înregistrat o creștere substanțială a numărului de grupuri motopropulsoare hibride. Cu toate acestea, consumul de elemente de fixare la autovehiculele hibride este mai mare decât consumul de elemente de fixare la autoturismele pe benzină. Prin urmare, deși este posibil ca o parte a industriei Uniunii să fi fost afectată în mod negativ de dezvoltarea industriei autovehiculelor, acest lucru nu a fost valabil pentru o mare parte a industriei Uniunii care nu aprovizionează industria autovehiculelor și, prin urmare, acest fapt nu a putut atenua legătura de cauzalitate dintre importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de întreaga industrie a Uniunii. Prin urmare, afirmațiile în această privință au fost respinse.

(465)

EFDA și unul dintre importatorii incluși în eșantion au susținut că industria Uniunii importă elemente de fixare standard din alte țări terțe, inclusiv din China, pentru a se impune în calitate de comercianți de elemente de fixare standard în Uniune. Aceștia au susținut că importurile ar fi necesare pentru a-și menține capacitățile de producție de elemente de fixare non-standard care sunt mai profitabile decât elementele de fixare standard. În plus, un importator a susținut că aceste importuri provin în principal din alte țări terțe pentru a evita taxele antidumping în viitor și, prin urmare, se află într-o situație concurențială mai bună decât importatorii tradiționali de elemente de fixare ai căror furnizori se află în principal în China.

(466)

Ancheta nu a confirmat aceste afirmații. Importurile de elemente de fixare din China efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat mai puțin de 1 % din producția lor totală de elemente de fixare; iar importurile din alte țări terțe au reprezentat mai puțin de 3 %. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 458, importurile din alte țări terțe au avut niveluri ale prețurilor similare cu cele ale industriei Uniunii. Prin urmare, Comisia a concluzionat că importurile de elemente de fixare din China sau din alte țări terțe nu au anulat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul important suferit de industria Uniunii și importurile din China care fac obiectul unui dumping.

(467)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA a reiterat afirmația din considerentul 465, susținând că importurile de elemente de fixare din China de către producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau 5 % din totalul importurilor din China și, prin urmare, trebuie să fie considerate semnificative. De asemenea, EFDA a susținut că concluziile enunțate în considerentul 466 nu includ importurile realizate de industria Uniunii prin intermediul distribuitorilor, ci numai importurile directe și, prin urmare, volumul real al importurilor realizate de industria Uniunii ar fi mult mai mare decât cel indicat în considerentul respectiv. Pentru a-și susține argumentul, EFDA ia exemplul unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion care a raportat în răspunsul său la chestionar că a achiziționat elemente de fixare fie direct, fie prin intermediul distribuitorilor din China.

(468)

Afirmația EFDA potrivit căreia importurile realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau 5 % din totalul importurilor din China în cursul PA este eronată din punct de vedere faptic și, prin urmare, a fost respinsă. Comisia și-a fundamentat constatările enunțate în considerentul 466 pe informațiile verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion, inclusiv pe cele menționate de EFDA în considerentul de mai sus. Verificarea efectuată de Comisie a inclus, de asemenea, furnizorii producătorilor din Uniune, și anume dacă achizițiile au fost efectuate direct de la un furnizor chinez sau prin intermediul unui distribuitor. Prin urmare, afirmațiile EFDA în această privință au fost respinse, iar concluziile enunțate în considerentul 466 au fost confirmate.

(469)

Unul dintre importatorii incluși în eșantion a afirmat că producătorii chinezi ar avea avantaje competitive, cum ar fi accesul la prețuri mai mici ale materiilor prime, costuri mai mici cu forța de muncă, cerințe legale în materie de mediu mai puțin stricte și subvenții la export.

(470)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 187 și următoarele, presupusele avantaje competitive au fost, în realitate, distorsiuni semnificative pe piața chineză în ceea ce privește prețurile și costurile interne, iar valoarea normală pentru producătorul-exportator inclus în eșantion a fost, prin urmare, construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Existența acestor distorsiuni în China nu poate fi considerată un factor de atenuare a legăturii de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria Uniunii. Dimpotrivă, aceste elemente confirmă faptul că distorsiunile respective conduc la prețuri de export scăzute în mod artificial și la dumping. Prin urmare, afirmațiile în această privință au fost respinse.

(471)

EFDA a susținut că pandemia de COVID-19, care a început în prima jumătate a anului 2020, a cauzat prejudiciul important suferit de industria Uniunii.

(472)

Astfel cum se arată în tabelul 2, consumul la nivelul Uniunii începuse deja să scadă în 2019, și anume înainte de pandemia de COVID-19. Această scădere a continuat în cursul perioadei de anchetă, care a acoperit prima jumătate a anului 2020. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 462, importurile din China au crescut în cursul aceleiași perioade, atât în termeni absoluți, cât și în ceea ce privește cota de piață, pătrunzând pe piața Uniunii la prețuri de dumping care au subcotat în mod substanțial prețurile de vânzare ale industriei Uniunii. Acest lucru contrastează cu importurile din alte țări terțe, ale căror volume ale importurilor au scăzut în termeni absoluți, iar prețurile lor de import s-au situat, în general, în medie, în același interval ca cele ale industriei Uniunii.

(473)

Astfel cum se arată în tabelul 3, importurile din China care fac obiectul unui dumping crescuseră deja în mod constant de la an la an în perioada 2017-2019, generând o creștere de 54 % până în 2019, și anume până la începutul pandemiei de COVID-19. Cu alte cuvinte, prejudiciul important cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping se materializase deja, după cum reiese din evoluția negativă a majorității indicatorilor macroeconomici și microeconomici în perioada 2017-2019, când a intervenit în ecuație pandemia de COVID-19.

(474)

În acest context, nu se poate nega faptul că pandemia de COVID-19 și scăderea ulterioară a consumului au contribuit la agravarea situației deja deteriorate a industriei Uniunii. Totuși, această evoluție nu atenuează legătura de cauzalitate dintre prejudiciul important constatat și importurile care fac obiectul unui dumping din China. Potrivit celor menționate anterior, industria Uniunii a fost prejudiciată în mod semnificativ de importurile care fac obiectul unui dumping din China, care au crescut cu 54 % în perioada de trei ani înainte de izbucnirea pandemiei, astfel încât este clar că prejudiciul important s-a produs deja înainte de pandemie și fără a avea legătură cu aceasta.

(475)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și EFDA au reiterat afirmația potrivit căreia pandemia de COVID-19 a fost cauza principală a prejudiciului important suferit de industria Uniunii în cursul PA, argumentând că principalii indicatori de prejudiciu s-au deteriorat în principal între 2019 și PA, în paralel cu pandemia de COVID-19, în timp ce importurile din China au rămas neschimbate, iar cota lor de piață a crescut cu doar 1 punct procentual între 2019 și PA. Aceste părți au făcut, de asemenea, trimitere la o declarație a unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion din versiunea deschisă a răspunsului la chestionar, care indica faptul că pandemia de COVID-19 i-a afectat activitatea; precum și la o afirmație a EIFI din corespondența sa cu Comisia potrivit căreia anumite modificări ale producției și ale volumului vânzărilor ar fi atribuite pandemiei de COVID-19.

(476)

Niciunul dintre argumentele prezentate după comunicarea constatărilor finale nu a contrazis sau infirmat faptul că concluziile enunțate în considerentele 472-474 și în special că pandemia de COVID-19 și scăderea ulterioară a consumului au contribuit la agravarea situației deja deteriorate a industriei Uniunii. Comisia observă, de asemenea, că producția și volumul vânzărilor industriei Uniunii se deterioraseră deja între 2018 și 2019, și anume înainte de pandemia de COVID-19, când importurile din China au crescut cu 38 %. Prin urmare, Comisia a considerat că tendințele negative observate între 2019 și PA reprezintă o continuare a tendințelor deja negative observate începând din 2017 și că pandemia de COVID-19 nu a făcut decât să exacerbeze această tendință existentă evidentă. Prin urmare, Comisia a confirmat concluziile exprimate în considerentul 474 și a respins toate afirmațiile formulate în această privință.

(477)

Unul dintre importatorii incluși în eșantion a susținut că prejudiciul suferit de producătorii din Uniune care își desfășoară activitatea și în producția și vânzarea de elemente de fixare standard a fost cauzat de decizii comerciale și de investiții neinspirate și de dificultăți structurale interne și nu poate fi atribuit exporturilor chineze de elemente de fixare.

(478)

Această afirmație a fost formulată în mod foarte general, fără alte detalii și fără a furniza elemente de probă în sprijinul său. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(479)

Creșterea importurilor din China care fac obiectul unui dumping a coincis cu declinul situației industriei Uniunii. Importurile din China au câștigat o cotă de piață semnificativă în contextul scăderii consumului, în detrimentul industriei Uniunii care a înregistrat pierderi în privința volumelor de vânzări și a cotei de piață. În ceea ce privește prețurile, cota de piață tot mai mare a importurilor din China a subcotat în mod continuu prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii, a creat o presiune substanțială asupra prețurilor și a împiedicat industria Uniunii să își ridice prețurile la niveluri sustenabile necesare pentru a atinge marje rezonabile de profit.

(480)

Au fost analizați și alți factori posibili, dar niciunul dintre aceștia nu a putut atenua legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria Uniunii. Comisia a făcut distincția și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei Uniunii de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping.

(481)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile din China care fac obiectul unui dumping au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și că ceilalți factori, luați individual sau colectiv, nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit. Prejudiciul este clar în special în evoluția producției, a gradului de utilizare a capacității de producție, a volumului vânzărilor pe piața Uniunii, a cotei de piață, a productivității, a profitabilității și a randamentului investițiilor.

(482)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, este necesar să se instituie măsuri definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(483)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a examinat dacă o taxă inferioară marjei de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(484)

Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii. În acest caz, prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar fi în măsură să își acopere costurile de producție, inclusiv costurile care decurg din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora la care Uniunea este parte și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază și să obțină un profit rezonabil (denumit în continuare „profit indicativ”) prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

(485)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului indicativ, Comisia a luat în considerare nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara în cauză și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu poate fi mai mică de 6 %.

(486)

Comisia a stabilit un profit de bază care să acopere costurile totale în condiții normale de concurență. Comisia a luat în considerare profiturile realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion înainte de creșterea importurilor din China. Această marjă de profit a fost stabilită la 5,9 %, ceea ce corespunde nivelului profitului realizat de industria Uniunii în 2017. Întrucât aceasta era mai mică decât pragul minim de 6 % prevăzut la articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, această marjă de profit a fost înlocuită cu 6 %.

(487)

Nu s-au formulat afirmații potrivit cărora nivelul de investiții, de cercetare și dezvoltare (CD) și de inovare al industriei Uniunii în cursul perioadei examinate ar fi fost mai ridicat în condiții normale de concurență.

(488)

În mod similar, nu s-au formulat afirmații privind costurile viitoare rezultate din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora, la care Uniunea este parte, pe care industria Uniunii le va suporta în perioada de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2), în conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază.

(489)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria Uniunii prin aplicarea marjei de profit indicativ de 6 % la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion pe parcursul perioadei de anchetă.

(490)

Ulterior, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza comparării prețului de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori incluși în eșantion din țara în cauză, per tip de produs, astfel cum a fost stabilit pentru calculele privind subcotarea prețului, cu prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața liberă a Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(491)

În urma comunicării constatărilor finale, doi dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion au contestat calculul prețului indicativ. Aceștia au susținut că unele tipuri de produse au fost vândute în cantități foarte mici de către industria Uniunii și că, prin urmare, prețul mediu al acestor tipuri nu ar fi reprezentativ. Unul dintre acești exportatori a afirmat, în plus, că anumite tipuri de produse vândute de industria Uniunii nu erau comparabile cu cele exportate de ei. Același producător-exportator a observat că Comisia ar fi trebuit să comunice ajustările efectuate în temeiul articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază și metodologia de calcul a acestora.

(492)

Deși cantitățile vândute ale tipurilor de produs în cauză erau, într-adevăr, reduse, Comisia a observat că și cantitățile exportate de producătorul-exportator chinez în cauză cu același NCP erau, de asemenea, reduse și la dosar nu au existat elemente care să conducă la concluzia că aceste prețuri nu erau reprezentative. În orice caz, chiar dacă Comisia ar fi exclus aceste tranzacții de vânzare din calculele subcotării prețurilor indicative, acest lucru ar fi avut doar un impact minor, iar marjele de subcotare ar fi rămas în continuare cu mult peste marjele de dumping calculate pentru producătorii-exportatori respectivi. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(493)

În ceea ce privește ajustările efectuate în temeiul articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, documentul de informare generală conținea o eroare și indica în mod fals că au fost efectuate astfel de ajustări, în pofida faptului că, astfel cum se menționează în considerentul 488, nu s-au primit cereri pentru astfel de ajustări. Prin urmare, nu au fost necesare clarificări suplimentare.

(494)

Nivelul de eliminare a prejudiciului pentru „alte societăți cooperante” și pentru „toate celelalte societăți” este definit în același mod ca și marja de dumping pentru aceste societăți.

(495)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea să concluzioneze în mod clar că nu era în interesul Uniunii să adopte măsuri în acest caz, în pofida determinării unui dumping prejudiciabil. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate în ansamblul lor, printre care cele ale industriei Uniunii, ale importatorilor, ale comercianților cu amănuntul din sectorul de bricolaj și ale utilizatorilor din Uniune.

(496)

Instituirea de măsuri va îmbunătăți condițiile de piață pentru producătorii din Uniune care vor fi în măsură să își îmbunătățească poziția concurențială pe piață și să recupereze pierderile înregistrate în ceea ce privește volumul vânzărilor și cota de piață. Întrucât presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile neloiale ar fi ridicată, industria Uniunii va fi în măsură să își crească prețurile de vânzare și să atingă o profitabilitate durabilă.

(497)

Absența măsurilor ar avea efecte negative semnificative pentru industria Uniunii, deoarece importurile ar continua să crească, ducând la o nouă scădere a prețurilor în Uniune, cu impact negativ asupra producției și volumului vânzărilor industriei Uniunii, precum și asupra cotei sale de piață. La rândul său, acest lucru ar afecta în mod negativ indicatorii financiari ai industriei Uniunii și, în special, situația deja generatoare de pierderi ar fi agravată și mai mult, cu consecințe negative pentru investițiile și ocuparea forței de muncă din Uniune.

(498)

Prin urmare, instituirea de măsuri ar fi în mod clar în interesul industriei Uniunii.

(499)

EFDA și alte părți interesate au susținut că industria Uniunii nu ar putea beneficia de pe urma instituirii de taxe antidumping; și că, în cele din urmă, producătorii din țări terțe își vor crește exporturile către Uniune și, prin urmare, ei vor beneficia mai degrabă de pe urma măsurilor antidumping împotriva Chinei, decât industria Uniunii.

(500)

Comisia a considerat că această afirmație este speculativă, întrucât nu a fost susținută de niciun element de probă. Simplul fapt că importurile din alte țări terțe pot crește ca urmare a măsurilor antidumping nu este un semn că industria Uniunii nu beneficiază de pe urma unor astfel de măsuri. În această privință, ancheta de față a stabilit că volumul importurilor din alte țări terțe nu a crescut în cursul perioadei examinate, ci a scăzut substanțial, și că prețurile importurilor din aceste surse nu au subcotat, în general, prețurile industriei Uniunii. Pe această bază, informațiile din dosar au sugerat că este posibil ca aceste importuri să fi fost, de asemenea, afectate negativ de presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din China pe piața Uniunii, deoarece importurile din China care fac obiectul unui dumping s-au aflat, de asemenea, în medie, sub nivelul prețurilor importurilor din alte țări terțe și au fost în creștere, în timp ce volumele importurilor din țările terțe au scăzut. Se reamintește faptul că măsurile antidumping vizează doar restabilirea unor condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii, și nu restricționarea importurilor în condiții de piață echitabile. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(501)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator CELO Suzhou a susținut că decizia Comisiei de a-i refuza o examinare individuală va cauza probabil un prejudiciu producătorilor săi afiliați din Uniune care importau anumite tipuri de produse de la societatea sa afiliată din China. Prin urmare, măsura nu ar fi în interesul industriei Uniunii.

(502)

Interesul industriei Uniunii se bazează pe datele agregate ale industriei Uniunii, în ansamblu. Prin urmare, situația producătorilor individuali din Uniune nu poate fi luată în considerare ca atare, atunci când nu este reprezentativă pentru întreaga industrie a Uniunii. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(503)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 58, un număr de 28 de importatori au cooperat la anchetă și au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere în scopul eșantionării. Aceștia reprezentau 18 % din totalul importurilor din China în cursul PA. Acești importatori au importat elemente de fixare în proporție de 46 % din China, în timp ce au achiziționat 54 % din alte țări terțe.

(504)

Comisia a inclus în eșantion cinci importatori care au furnizat răspunsuri la chestionar. Pentru societățile incluse în eșantion, importurile din China au reprezentat între aproximativ 10 % și 50 % din totalul importurilor lor de elemente de fixare. Numai unul dintre importatorii incluși în eșantion a achiziționat peste 90 % din China. Toți, cu excepția unuia, au înregistrat profit în cursul PA, cu marje de profit cuprinse între [2 %-5 %] și [4 %-9 %]. Unul dintre importatori s-a situat ușor sub pragul de rentabilitate în cursul PA.

(505)

Comisia a evaluat impactul taxelor antidumping asupra profitabilității importatorilor incluși în eșantion. Presupunând că taxele ar fi absorbite integral, s-a constatat că importatorii care au înregistrat marje de profit în cursul PA rămân profitabili, în pofida taxelor. Această evaluare s-a bazat pe scenariul cel mai pesimist, și anume nu a luat în considerare faptul că creșterile de prețuri vor fi, foarte probabil, fie integral, fie cel puțin parțial transferate asupra clienților, în special, având în vedere constatările din considerentul 520 și, ca urmare a faptului că, în general, costul elementelor de fixare nu reprezintă decât foarte puțin din costul total de producție al utilizatorilor. Această afirmație este adevărată, de asemenea, în ceea ce privește importatorul care se afla deja sub pragul de rentabilitate în cursul PA, și anume importatorul respectiv va putea, de asemenea, să transfere în mare parte, clienților săi orice creștere a prețurilor. Prin urmare, nu se preconizează că taxele ca atare vor avea un efect negativ semnificativ asupra acestei societăți și că, prin urmare, vor înrăutăți situația acesteia.

(506)

Mai multe părți interesate au susținut că instituirea de taxe antidumping ar conduce la creșteri semnificative ale prețurilor pentru importatori. Acestea au susținut, de asemenea, că instituirea de măsuri antidumping în trecut a dus la pierderi semnificative pentru importatori, care ar trebui luate în considerare în analiza de față. Un importator a susținut că nu ar fi posibil să se transfere creșterea prețului clienților, cel puțin nu pe termen scurt.

(507)

Astfel cum se menționează în considerentul 505, creșterea preconizată a prețurilor nu ar avea efecte negative grave asupra situației importatorilor, întrucât, în general, aceștia ar rămâne profitabili. Afirmația conform căreia importatorii au înregistrat pierderi în trecut din cauza măsurilor anterioare nu a putut fi verificată și, de asemenea, nu a fost prezentat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații. În cele din urmă, nici afirmația conform căreia importatorii nu ar fi în măsură să transfere creșterea prețurilor asupra clienților lor nu a fost susținută de vreun element de probă. Ancheta a arătat că, având în vedere că ponderea elementelor de fixare în costurile totale ale utilizatorilor este, în general, foarte scăzută, se preconizează că creșterile prețurilor importatorilor vor fi transferate, cel puțin parțial, clientului final. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(508)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA a reiterat faptul că instituirea de taxe ar avea un impact grav asupra profitabilității importatorilor și ar conduce la pierderi semnificative. Aceasta a contestat metodologia utilizată de Comisie pentru a evalua impactul asupra profitabilității pe o bază agregată și a susținut că o astfel de evaluare ar trebui să fie efectuată individual per importator inclus în eșantion și numai în raport cu cifra de afaceri și profitul importurilor produsului în cauză din China. În plus, EFDA a susținut că impactul taxelor ar fi trebuit să fie evaluat și asupra fluxului de numerar. În cele din urmă, aceasta a contestat faptul că taxa poate fi transferată clientului final.

(509)

Comisia a evaluat profitabilitatea importatorilor la nivel agregat, în mod similar cu ceea ce s-a efectuat la nivelul producătorilor din Uniune. Această evaluare este considerată adecvată deoarece este analizată situația importatorilor din Uniune în ansamblu, și nu situația societăților în mod individual. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(510)

Evaluarea Comisiei s-a bazat pe datele reale specifice societăților, furnizate chiar de importatorii incluși în eșantion. În schimb, EFDA nu și-a fundamentat afirmațiile generale prin niciun element de probă concret și, prin urmare, acestea nu au putut fi verificate. În plus, Comisia a considerat că evaluarea impactului taxei pentru fiecare societate era mai adecvată la nivel global, deoarece corespundea mai bine realităților economice. În această privință, Comisia observă că importatorii au ales surse de aprovizionare diferite și că, întrucât taxele au efect doar asupra uneia dintre aceste surse (China), nu toți importatorii sunt afectați în același mod. Analiza doar a unei părți a operațiunii nu ar fi concludentă în această privință. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(511)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să analizeze impactul taxelor asupra fluxului de numerar al importatorilor, această afirmație nu a fost susținută de niciun element de probă concret. De asemenea, nici importatorii incluși în eșantion nu au furnizat Comisiei informații privind fluxul de numerar și nici nu au existat elemente de probă la dosar conform cărora importatorii ar trebui să își majoreze cantitățile de stocuri ca urmare a termenelor lungi de livrare cu impact asupra fluxului de numerar, astfel cum s-a afirmat. Prin urmare, această afirmație fost, de asemenea, respinsă.

(512)

De asemenea, EFDA a susținut că importatorii nu ar fi în măsură să transfere creșterea costurilor asupra clienților lor. Cu toate acestea, EFDA nu a furnizat explicații sau elemente de probă suplimentare pentru a pune sub semnul întrebării constatările prezentate în considerentul 520, potrivit cărora costul elementelor de fixare pentru utilizatori este, în general, foarte scăzut, ceea ce sugerează o elasticitate limitată a prețurilor cererii de elemente de fixare. În plus, evaluarea din considerentul 505 se bazează pe ipoteza că taxele ar fi absorbite integral de importatori, și anume că aceștia nu își vor transfera nici măcar parțial costurile majorate, ceea ce este foarte puțin probabil. Astfel cum s-a menționat în același considerent, chiar și în această ipoteză, impactul asupra importatorilor, pe baza informațiilor furnizate de importatorii incluși în eșantion, nu era de așteptat să fie defavorabil semnificativ.

(513)

În cele din urmă, EFDA a remarcat că Comisia nu a abordat afirmația potrivit căreia ar exista un risc crescut de eludare a măsurilor antidumping, având în vedere diferența mare dintre nivelurile taxei. Întrucât importatorii ar fi principalele victime ale unor astfel de practici de eludare, măsurile antidumping ar fi împotriva interesului importatorilor.

(514)

Comisia a abordat riscul de eludare în considerentul 606 și următoarele prin introducerea unei clauze speciale de monitorizare care permite observarea modelelor comerciale și contracararea în timp util în cazul în care practicile de eludare sunt confirmate. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(515)

Un importator a susținut că măsurile antidumping ar fi în contradicție cu măsurile adoptate de Comisia Europeană pentru a sprijini societățile afectate de pandemia de COVID-19 și a adăugat că Comisia ar trebui să ia în considerare circumstanțele excepționale cauzate de pandemie și impactul negativ direct asupra importatorilor.

(516)

Partea interesată în cauză s-a referit doar în termeni foarte generali la măsurile adoptate ca urmare a pandemiei de COVID-19, fără a furniza detalii suplimentare și fără a explica în ce măsură măsurile antidumping ar fi în contradicție cu măsurile respective. În orice caz, Comisia a considerat că niciuna dintre aceste măsuri nu ar exclude per se adoptarea de măsuri corespunzătoare în conformitate cu regulamentul de bază pentru a contrabalansa dumpingul prejudiciabil. Ancheta a arătat, de asemenea, astfel cum se prevede în considerentul 471 și următoarele, că pandemia de COVID-19 nu a avut un impact asupra volumelor importurilor din China, care au continuat să crească pe parcursul întregii perioade examinate la niveluri de dumping, subcotând grav prețurile de vânzare ale industriei Uniunii. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(517)

EDRA a susținut că măsurile ar avea un impact negativ semnificativ asupra sectorului de bricolaj. Aceasta a susținut că sectorul de bricolaj achiziționează în principal elemente de fixare standard de calitate inferioară care nu sunt produse de industria Uniunii. De asemenea, asociația a explicat că elementele de fixare din sectorul de bricolaj erau vândute în ambalaje mici (ușor accesibile consumatorilor), care constituie o mare parte din prețul de vânzare. Din cauza costurilor mult mai mari de ambalare din Uniune comparativ cu Asia, nu ar fi viabil ca industria Uniunii să fabrice produse pentru sectorul de bricolaj. EFDA a susținut aceste afirmații și a afirmat, de asemenea, că creșterea prețurilor ar afecta, de asemenea, competitivitatea internațională a comercianților cu amănuntul din sectorul de bricolaj, deoarece aceștia nu ar mai fi în măsură să vândă produsele de marcă proprie către alte țări terțe.

(518)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 142, un producător-exportator de seturi de articole de fierărie destinate în principal utilizărilor casnice a susținut, de asemenea, că acest tip de produs nu ar fi fabricat de industria Uniunii și era distribuit prin intermediul unor canale de vânzări diferite, și anume prin intermediul comercianților cu amănuntul, în timp ce elementele de fixare destinate utilizării industriale produse de industria Uniunii erau vândute prin intermediul distribuitorilor.

(519)

Niciuna dintre afirmațiile de mai sus nu a fost susținută de elemente de probă. Niciunul dintre comercianții cu amănuntul din sectorul de bricolaj nu a cooperat la anchetă prin furnizarea unui răspuns la chestionar sau a oricăror alte informații privind prețurile și costurile sau profitabilitatea și furnizorii. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să analizeze impactul măsurilor asupra acestui sector în mod specific. Pe de altă parte, ancheta a arătat că industria Uniunii dispunea de capacități neutilizate semnificative și, prin urmare, ar fi în măsură să își crească în mod semnificativ volumul producției. Industria Uniunii este alcătuită din producători de diverse tipuri de elemente de fixare, inclusiv elemente de fixare standard, și este capabilă să producă toate tipurile de elemente de fixare, inclusiv cele pentru sectorul de bricolaj. Industria Uniunii a afirmat că există mai mulți producători și distribuitori din Uniune care au propriile linii de ambalare automate pentru cantități mari și că există, de asemenea, furnizori de servicii pe piața Uniunii pentru cantități mici și medii. Afirmația potrivit căreia anumite produse erau distribuite prin intermediul unor canale de vânzări diferite a fost considerată irelevantă pentru întrebarea dacă industria Uniunii ar fi în măsură să furnizeze tipuri specifice de elemente de fixare. Prin urmare, afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(520)

Doi utilizatori s-au manifestat în cadrul anchetei și au furnizat un răspuns la chestionar. Ambii produceau șuruburi de ancorare, utilizând elemente de fixare în procesele lor de producție. Răspunsul celor doi utilizatori a fost în mod semnificativ deficitar și niciuna dintre societăți nu a răspuns la solicitarea Comisiei de a furniza informații suplimentare. Prin urmare, pentru unul dintre utilizatori, Comisia nu a fost în măsură să evalueze deloc impactul taxelor antidumping, în timp ce, pentru celălalt utilizator, în pofida lipsei de informații, Comisia a observat că această societate a raportat că costul elementelor de fixare reprezenta mai puțin de 1 % din costul său total. Pe această bază, Comisia a concluzionat că taxele nu ar avea un impact semnificativ.

(521)

ECAP și asociația care reprezintă fabricanții europeni de ancore din metal și din plastic, Construction Fixing Europe (denumită în continuare „CFE”), susținute de EFDA, au afirmat că taxele ar avea un impact negativ asupra producătorilor de ancore din metal și din plastic și asupra competitivității acestora în Uniune și la nivel mondial. Producătorii de ancore importă elemente de fixare standard și le utilizează ca produse semifinite în procesul lor de producție. CFE a afirmat că astfel de elemente de fixare standard nu sunt produse în Uniune.

(522)

Niciunul dintre producătorii de ancore nu a cooperat la prezenta anchetă și niciunul dintre ei nu a răspuns la un chestionar destinat utilizatorilor. Prin urmare, la dosar nu a existat niciun element de probă sau altă informație cu privire la costul elementelor de fixare în procesul de producție a ancorelor, profitabilitatea producătorilor de ancore, a furnizorilor acestora și/sau impactul taxelor asupra profitabilității lor. Acest lucru este valabil și pentru afirmația formulată cu privire la competitivitatea producătorilor de ancore din Uniune și din întreaga lume. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(523)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia acest tip de element de fixare standard nu era produs de industria Uniunii, Comisia observă că industria Uniunii produce elemente de fixare standard și dispune de capacități neutilizate substanțiale pentru a produce toate tipurile de elemente de fixare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(524)

De asemenea, EFDA a susținut că taxele ar avea un impact negativ asupra sectoarelor industriale, cum ar fi construcțiile, căile ferate și energia din surse regenerabile, precum și asupra producătorilor de silozuri pentru cereale din sectorul agricol. Aceasta a formulat unele afirmații cu privire la reprezentativitatea elementelor de fixare în costurile totale din aceste sectoare și a susținut că ar exista un efect negativ asupra situației economice a societăților din acest sector și asupra competitivității acestora în Uniune.

(525)

Niciuna dintre aceste afirmații nu a fost susținută de vreun element de probă. În plus, niciuna dintre părțile interesate care reprezintă sectoarele respective nu s-a manifestat, nici nu a cooperat în cursul anchetei. Comisia a observat, de asemenea, că, potrivit afirmațiilor EFDA, costul elementelor de fixare din produsele finale ale acestor sectoare industriale era cuprins între 3 % și maximum 12 %. Deși aceste afirmații nu au fost susținute de niciun element de probă, nici nu au fost fundamentate în alt mod, acest lucru arată un impact limitat al taxelor, în special având în vedere că nu s-a demonstrat nici în ce măsură aceste sectoare specifice utilizau elemente de fixare importate din China. Prin urmare, afirmațiile formulate de EFDA în această privință nu au putut fi acceptate.

(526)

În cele din urmă, un producător de conectori de celule de baterii industriale, susținut de EFDA, a subliniat specificitatea elementelor de fixare utilizate în procesul său de producție (șuruburi cu cap de plastic pentru bornă) și faptul că acestea nu erau produse de industria Uniunii. Acesta a afirmat, de asemenea, că taxele ar avea un impact negativ asupra competitivității sale față de producătorii din țări terțe de conectori de celule de baterii industriale. Această societate a susținut că șuruburile cu cap de plastic pentru bornă nu ar trebui să fie incluse în definiția produsului.

(527)

Afirmația potrivit căreia șuruburile cu cap de plastic pentru bornă ar trebui excluse din definiția produsului este abordată în considerentul 159. Societatea nu a furnizat niciun element de probă sau informație cu privire la presupusul impact al măsurilor asupra situației sale financiare. În ceea ce privește oferta deficitară în Uniune, se face trimitere la concluziile enunțate în considerentul 530 și următoarele. În special, s-a constatat că industria Uniunii dispune de o capacitate neutilizată semnificativă pentru a produce elemente de fixare speciale și standard. Afirmațiile formulate de către această societate au fost, așadar, respinse.

(528)

În urma comunicării constatărilor finale, această parte a prezentat obiecții față de constatările potrivit cărora industria Uniunii dispunea de capacități neutilizate suficiente pentru a produce șuruburi cu cap de plastic pentru bornă, susținând că industria Uniunii nu este în măsură să producă șuruburi cu cap de plastic pentru bornă. În sprijinul acestei afirmații, societatea a transmis corespondența cu cinci producători din Uniune care a confirmat că aceștia nu erau în măsură să furnizeze șuruburi cu cap de plastic pentru bornă. Acești producători din Uniune nu erau reclamanți și nu s-au manifestat în cursul anchetei. Prin urmare, Comisia nu dispunea de informații disponibile la dosar cu privire la activitățile acestor societăți și la produsele fabricate. Pe baza informațiilor disponibile în mod public, doi dintre cei cinci producători păreau să fie specializați în elemente de fixare pentru rame de ferestre și construcții de mașini și instalații; prin urmare, nu ar părea neobișnuit ca aceștia să nu poată furniza șuruburi cu cap de plastic pentru bornă utilizate în bateriile industriale. Prin urmare, informațiile furnizate nu au putut fi considerate concludente sau reprezentative pentru industria Uniunii, în ansamblu. Pe de altă parte, industria Uniunii care reprezintă producătorii din Uniune cooperanți în cadrul anchetei a confirmat că avea capacitatea de a produce toate tipurile de elemente de fixare, inclusiv șuruburi cu cap de plastic pentru bornă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(529)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu au existat efecte negative semnificative ale taxelor antidumping asupra situației utilizatorilor din Uniune.

(530)

Mai multe părți interesate au susținut că industria Uniunii nu dispune de capacități suficiente pentru a produce elemente de fixare standard pentru a satisface cererea de pe piața Uniunii. EFDA și unul dintre importatorii incluși în eșantion au susținut că industria Uniunii nu ar fi în măsură sau nu ar fi dispusă să furnizeze elemente de fixare standard și că numeroși utilizatori se bazează pe importurile din China. Ei au susținut, de asemenea, că aprovizionarea din alte țări terțe este limitată, deoarece producătorii-exportatori din aceste țări nu ar dispune de capacități suficiente. Un producător-exportator a adăugat că industria Uniunii ar fi reticentă să intre în producția de masă de elemente de fixare standard din cauza investițiilor care trebuie realizate în linii de producție complet automatizate.

(531)

Mai multe părți au susținut că anumite tipuri de produse (șuruburi pentru lemn pentru construcții, șuruburi tip Ericsson, elemente de fixare forjate la cald, șuruburi cu cap de plastic pentru bornă, seturi de articole de fierărie și elemente de fixare utilizate în sectorul de bricolaj) nu erau fabricate de industria Uniunii sau erau fabricate doar în cantități limitate și, prin urmare, în cazul în care s-ar institui măsuri, ar exista un deficit de astfel de tipuri de produse pe piața Uniunii. În unele cazuri, aceste părți au susținut că nu este de așteptat ca industria Uniunii să treacă la producția acestor tipuri și că ar exista, de asemenea, un deficit al acestor tipuri la nivel mondial, astfel încât ele nu pot fi obținute nici de la alți furnizori.

(532)

EDRA a susținut, într-un mod mai general, că piața elementelor de fixare a fost marcată de o creștere a cererii la nivel mondial, în timp ce, în timpul pandemiei de COVID-19, producătorii fabricau sub capacitățile lor. Orice nouă perturbare a pieței prin instituirea de taxe antidumping ar agrava situația comercianților cu amănuntul.

(533)

Mai multe părți interesate au susținut, de asemenea, că exista un deficit de containere intermodale pentru transporturile din Asia și că intervalul de timp dintre comandă și livrare durează până la câteva luni, ca urmare a pandemiei de COVID-19. Costurile de transport au crescut, ceea ce ar trebui să se adauge la creșterea preconizată a prețurilor ca urmare a măsurilor antidumping. În plus, s-a afirmat că există un deficit de materii prime (în principal oțel) la nivel mondial, care a avut un impact asupra volumului producției de elemente de fixare la nivel mondial.

(534)

Ancheta a arătat că industria Uniunii producea atât elemente de fixare standard, cât și elemente de fixare non-standard și dispunea de capacități neutilizate substanțiale pentru a satisface o cerere crescută din partea utilizatorilor care decid să își schimbe furnizorul. Astfel, în cursul perioadei de anchetă, industria Uniunii a utilizat doar 46 % din capacitatea sa totală și, prin urmare, și-a putut crește producția cu peste 1 milion de tone pe termen scurt. Capacitatea neutilizată a vizat producția tuturor tipurilor de elemente de fixare, inclusiv elemente de fixare standard. Afirmațiile potrivit cărora industria Uniunii nu era în măsură sau nu era dispusă să producă elemente de fixare standard nu au fost susținute de suficiente elemente de probă. EFDA a transmis corespondența producătorilor individuali din Uniune care, cu toate acestea, nu au fost considerați reprezentativi pentru întreaga industrie a Uniunii. De asemenea, dificultățile temporare observate în ceea ce privește aprovizionarea noilor clienți din cauza consecințelor pandemiei de COVID-19 nu au fost considerate a fi de natură structurală și nu au infirmat constatările potrivit cărora exista o capacitate neutilizată importantă disponibilă pe piața Uniunii care putea satisface cererea. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(535)

Afirmațiile cu privire la oferta deficitară de anumite tipuri specifice de produse nu au fost susținute de niciun element de probă verificabil. Pe de altă parte, astfel cum s-a subliniat în considerentul de mai sus, în Uniune existau capacități neutilizate importante care acopereau toate tipurile de produse, inclusiv elementele de fixare speciale. Informațiile de la dosar colectate de la producătorii din Uniune nu au sugerat că industria Uniunii nu era în măsură să furnizeze toate tipurile de elemente de fixare. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(536)

În urma comunicării constatărilor finale, producătorul-exportator de elemente de fixare forjate la cald a reiterat faptul că industria Uniunii nu producea elemente de fixare forjate la cald în cantități suficiente pe piața Uniunii. Producătorul-exportator a susținut că acest lucru ar fi demonstrat de calculele detaliate ale subcotării efectuate pentru fiecare tip de produs, care au confirmat faptul că doar cantități mici fabricate și vândute de industria Uniunii corespundeau tipurilor de produse fabricate prin procesul de forjare la cald. În plus, industria Uniunii pare să producă mai puține tipuri de produse, ceea ce arată, în sine, că aceasta nu poate furniza o gamă largă de tipuri diferite de produse, inclusiv elemente de fixare forjate la cald. În cele din urmă, producătorul-exportator a susținut că sarcina probei pentru a demonstra o capacitate de producție suficientă în Uniune ar reveni industriei Uniunii.

(537)

Se remarcă faptul că, pe baza eșantionului de producători din Uniune, deși reprezentativ pentru industria Uniunii, volumul exact al producției de elemente de fixare produse prin procese de forjare la cald nu poate fi extrapolat. De asemenea, volumul producției industriei Uniunii în cursul perioadei de anchetă nu reflectă întreaga capacitate de producție, deoarece industria Uniunii, confruntată cu importuri neloiale și cu niveluri scăzute ale prețurilor în Uniune, nu și-a utilizat pe deplin capacitățile de producție. În ceea ce privește sarcina probei, Comisia a considerat că ancheta a arătat că există o capacitate de producție suficientă pentru toate tipurile de elemente de fixare în Uniune. Această concluzie s-a bazat pe capacitatea neutilizată semnificativă stabilită în timpul anchetei, astfel cum se arată în tabelul 5, precum și pe informațiile colectate în cursul anchetei cu privire la indicatorii macroeconomici. Prin urmare, această afirmație, precum și afirmațiile referitoare la capacitatea de producție insuficientă din Uniune, au fost respinse.

(538)

În urma comunicării constatărilor finale, ECAP a furnizat informații de la anumiți producători din Uniune, confirmând că aceștia nu erau în măsură să furnizeze șuruburi pentru dulgherie. ECAP a afirmat, de asemenea, că anumite tipuri de șuruburi pentru lemn necesită o prelucrare suplimentară (tratament termic special, acoperire) care nu ar fi disponibilă în Uniune. În cele din urmă, aceasta a susținut că faptul că un importator și producător de elemente de fixare non-standard din Uniune sprijină în mod explicit excluderea șuruburilor pentru lemn ar demonstra că importurile acestor produse sunt necesare pentru a satisface cererea de pe piața Uniunii.

(539)

Informațiile suplimentare furnizate de ECAP se refereau la producătorii din Uniune care nu erau reclamanți și nu s-au manifestat în cursul anchetei. Prin urmare, Comisia nu dispunea de informații disponibile la dosar cu privire la activitățile acestor societăți și la produsele fabricate. Pe baza informațiilor disponibile în mod public, nu s-a putut ajunge la nicio concluzie cu privire la faptul dacă acestea produc sau nu elemente de fixare pentru sectorul construcțiilor. În plus, aceste societăți nu au putut fi considerate reprezentative pentru industria Uniunii, în ansamblu. Pe de altă parte, după cum se arată mai sus, industria Uniunii care reprezintă producătorii din Uniune cooperanți în cadrul anchetei a confirmat că avea capacitatea de a produce toate tipurile de elemente de fixare. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(540)

Afirmația potrivit căreia anumite activități de prelucrare nu erau disponibile în Uniune nu a fost formulată înainte de comunicarea constatărilor finale și nu a fost susținută de niciun element de probă. Prin urmare, această afirmație nu a putut fi verificată și a fost respinsă. În cele din urmă, faptul că un importator și producător de elemente de fixare non-standard din Uniune a sprijinit în mod explicit excluderea șuruburilor pentru lemn nu demonstrează ca atare că importurile din China sunt necesare pentru a satisface cererea din Uniune. În mod similar, această afirmație a fost, prin urmare, respinsă.

(541)

În urma comunicării constatărilor finale, EFDA și-a reiterat afirmația cu privire la deficitul de aprovizionare cu elemente de fixare standard în cazul în care ar trebui instituite taxe de import ridicate, în timp ce pentru numeroase sectoare industriale ar fi esențial să existe o aprovizionare suficientă, previzibilă și promptă cu elemente de fixare standard. EFDA a susținut că, întrucât industria Uniunii nu produce elemente de fixare standard în cantități suficiente sau a întâmpinat dificultăți tehnice, distribuitorii au fost obligați să recurgă la alte surse de aprovizionare, în special China.

(542)

EFDA a afirmat că Comisia a respins elementele de probă pe care le-a furnizat în această privință, fără a oferi motive suficiente pentru o astfel de respingere. Aceasta a susținut că informațiile furnizate în principal sub forma mai multor e-mailuri ale producătorilor din Uniune care au refuzat să furnizeze elemente de fixare au fost substanțiale și au dovedit lipsa de voință a industriei Uniunii de a furniza elemente de fixare standard și că, prin urmare, Comisia ar trebui să ia în considerare aceste informații.

(543)

În ceea ce privește informațiile furnizate de EFDA în sprijinul afirmației sale potrivit căreia industria Uniunii nu este în măsură sau nu este dispusă să furnizeze elemente de fixare standard, Comisia observă că aceste informații se refereau în principal la perioada ulterioară perioadei de anchetă și, prin urmare, nu au putut fi luate în considerare.

(544)

De asemenea, EFDA a reiterat faptul că Comisia nu a comunicat ponderea exactă a producției de elemente de fixare standard și non-standard a industriei Uniunii sau a producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Comisia a observat că ponderea exactă a producției de elemente de fixare standard și de elemente de fixare non-standard a industriei Uniunii nu a fost disponibilă, deoarece nu toți producătorii din Uniune au cooperat la anchetă și nu sunt disponibile date statistice exacte în acest sens. Acest lucru a fost, de asemenea, comunicat EFDA în cursul anchetei, printr-o corespondență bilaterală.

(545)

În plus, EFDA a afirmat că Comisia ar fi întâmpinat dificultăți în identificarea producătorilor de elemente de fixare standard din Uniune și a fost obligată să extindă eșantionul inițial de producători din Uniune pentru a include încă doi producători de elemente de fixare standard. În orice caz, acești doi producători ar produce doar cantități mici de elemente de fixare standard. Presupunerile și afirmațiile cu privire la selectarea eșantionului de producători din Uniune au fost deja abordate în detaliu în considerentele 26-56. Astfel, afirmația potrivit căreia eșantionul industriei Uniunii a fost modificat din cauza faptului că nu includea niciun producător de elemente de fixare standard din Uniune ignoră explicațiile și clarificările repetate furnizate în acest sens și este falsă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(546)

În cele din urmă, EFDA a reiterat faptul că Comisia nu a explicat pe ce bază a concluzionat că industria Uniunii producea atât elemente de fixare standard, cât și elemente de fixare speciale. Această concluzie s-a bazat pe datele din dosar, colectate de la reclamant și de la producătorii din Uniune cooperanți și verificate încrucișat în mod corespunzător cu informațiile disponibile în mod public, atunci când acestea au fost disponibile. Informațiile furnizate în acest sens au fost, de asemenea, disponibile în dosarul neconfidențial. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(547)

EFDA a susținut în continuare că industria Uniunii nu își va crește, de asemenea, producția de elemente de fixare standard în cazul în care se instituie taxe. În această privință, EFDA a afirmat că, între 2009, când fuseseră instituite anterior măsuri antidumping asupra importurilor de elemente de fixare din China, și 2016, când aceste măsuri au fost abrogate (86), industria Uniunii nu și-a sporit producția de elemente de fixare standard și s-a specializat, în schimb, în producția de elemente de fixare non-standard. Reticența de a trece la elemente de fixare standard ar fi evidențiată și de informațiile furnizate de unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, care indică faptul că acesta nu ar fi în măsură să producă elemente de fixare standard la prețul predominant al pieței.

(548)

Argumentul potrivit căruia industria Uniunii nu și-a sporit producția de elemente de fixare standard și s-a specializat, în schimb, în producția de elemente de fixare non-standard în perioada 2009-2016 nu a fost susținut de niciun element de probă. Cifrele privind producția și vânzările colectate în cursul anchetei se referă la perioada examinată și, prin urmare, nu includ date între 2009 și 2016. În orice caz, această presupunere nu a fost confirmată în cursul anchetei. Faptul că unul dintre producătorii din Uniune nu a fost în măsură să desfășoare activități de producție de elemente de fixare standard în condiții de piață predominante demonstrează mai degrabă că presiunea asupra prețurilor exercitată de importurile din China împiedică industria Uniunii să își utilizeze pe deplin capacitățile de producție și confirmă faptul că aceste importuri cauzează un prejudiciu important. Acest fapt nu demonstrează, totuși, că industria Uniunii, în condiții de piață echitabile, nu ar reveni la o creștere a producției sale, inclusiv de elemente de fixare standard vândute la prețuri sustenabile pe piața Uniunii, astfel cum s-a concluzionat, de asemenea, în considerentul 496. Prin urmare, argumentele EFDA în această privință au fost respinse.

(549)

EFDA a afirmat, de asemenea, că distribuitorii achiziționează de obicei elemente de fixare non-standard de la industria Uniunii, în timp ce elementele de fixare standard sunt importate în principal din China. Aceasta a susținut că și industria Uniunii achiziționează elemente de fixare standard de la distribuitori din Uniune, cunoscând că aceste produse provin din China; și că, în plus, o serie de producători din Uniune au propriile filiale comerciale care sunt, de asemenea, membre ale EFDA și care, ca atare, importă elemente de fixare standard din China și le distribuie utilizatorilor finali. În sprijinul acestei afirmații, EFDA a furnizat o listă a producătorilor din Uniune care se presupune că au achiziționat elemente de fixare standard de la un distribuitor, membru al EFDA, precum și o listă a altor producători din Uniune care se presupune că sunt afiliați distribuitorilor din Uniune care importă elemente de fixare standard din China. De asemenea, EFDA a afirmat că, pe baza informațiilor din dosarul neconfidențial, cel puțin unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a confirmat că importă elemente de fixare din China.

(550)

Astfel cum s-a concluzionat în considerentele 466 și 468, pe baza informațiilor furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, volumele achiziționate de aceștia din China, fie direct, fie prin intermediul distribuitorilor, erau neglijabile în comparație cu volumul total produs și vândut de industria Uniunii pe piața Uniunii și cu volumul total de elemente de fixare importate din China. Informațiile furnizate de EFDA nu au infirmat aceste constatări și, prin urmare, afirmațiile formulate în acest sens au fost respinse.

(551)

În cele din urmă, EFDA a susținut că distribuitorii, în timpul pandemiei de COVID-19 și al întreruperilor ulterioare din cadrul lanțului de aprovizionare, au adresat industriei Uniunii o cerere de furnizare de elemente de fixare standard, care a fost refuzată. Potrivit EFDA, acest lucru ar demonstra că industria Uniunii nu este dispusă să furnizeze elemente de fixare standard în cantități ridicate, iar capacitățile neutilizate disponibile în Uniune nu ar fi utilizate pentru a crește producția de elemente de fixare standard. Acest lucru se datorează faptului că trecerea producătorilor din Uniune de la elemente de fixare non-standard la elemente de fixare standard ar implica investiții semnificative și o schimbare a modelului de afaceri și, prin urmare, nu ar avea sens din punct de vedere economic. Acest lucru ar fi fost confirmat, de asemenea, de către unul dintre producătorii din Uniune cooperanți. EFDA a concluzionat că reclamantul nu a prezentat nicio probă contrară.