ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 20

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 65
31 ianuarie 2022


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2022/123 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 ianuarie 2022 privind consolidarea rolului Agenției Europene pentru Medicamente în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora ( 1 )

1

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Decizia (UE) 2022/124 a Consiliului din 25 ianuarie 2022 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia

38

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2022/125 al Comisiei din 19 noiembrie 2021 de modificare a anexelor I-V la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind conturile economice de mediu europene ( 1 )

40

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2022/126 al Comisiei din 7 decembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului cu cerințe suplimentare referitoare la anumite tipuri de intervenții specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru perioada 2023-2027 în temeiul regulamentului respectiv, precum și cu norme privind raportul pentru standardul GAEC 1 (bune condiții agricole și de mediu)

52

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2022/127 al Comisiei din 7 decembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro

95

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/128 al Comisiei din 21 decembrie 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, controalele, garanțiile și transparența

131

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/129 al Comisiei din 21 decembrie 2021 de stabilire a unor norme pentru tipurile de intervenții privind plantele oleaginoase, bumbacul și subprodusele vitivinicole, în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și pentru cerințele privind informarea, publicitatea și vizibilitatea legate de sprijinul din partea Uniunii și de planurile strategice PAC

197

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/130 al Comisiei din 24 ianuarie 2022 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Bračko maslinovo ulje (DOP)]

206

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/131 al Comisiei din 24 ianuarie 2022 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Carne Ramo Grande (DOP)]

207

 

*

Regulamentul (UE) 2022/132 al Comisiei din 28 ianuarie 2022 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile în domeniul energiei, în ceea ce privește implementarea actualizărilor pentru statisticile anuale, lunare și lunare pe termen scurt din domeniul energiei ( 1 )

208

 

 

DECIZII

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/133 a Consiliului din 25 ianuarie 2022 de autorizare a Franței să aplice o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

272

 

*

Decizia (UE) 2022/134 a Băncii Centrale Europene din 19 ianuarie 2022 de stabilire a normelor comune privind transmiterea informațiilor în materie de supraveghere de către Banca Centrală Europeană către autorități și organisme în scopul îndeplinirii atribuțiilor care i-au fost conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (BCE/2022/2)

275

 

 

Rectificări

 

*

Rectificare la Regulamentul delegat (UE) 2022/1 al Comisiei din 20 octombrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista produselor cu dublă utilizare ( JO L 3, 6.1.2022 )

282

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

REGULAMENTE

31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/1


REGULAMENTUL (UE) 2022/123 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 ianuarie 2022

privind consolidarea rolului Agenției Europene pentru Medicamente în ceea ce privește pregătirea pentru situații de criză în domeniul medicamentelor și al dispozitivelor medicale și gestionarea acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și articolul 168 alineatul (4) litera (c),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolele 9 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), Uniunea trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii.

(2)

Pandemia de COVID-19 a evidențiat interconectarea dintre sănătatea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor și riscurile pe care le prezintă pierderea biodiversității pe pământ. Așa cum a recunoscut Organizația Mondială a Sănătății, în multe cazuri, aceiași microbi infectează și animalele, și oamenii, astfel încât eforturile care se concentrează doar pe sănătatea umană sau doar pe sănătatea animalelor nu pot preveni sau elimina problema transmiterii bolilor. Bolile pot fi transmise de la om la animale sau invers și, prin urmare, este necesar să fie combătute și la om, și la animale, profitându-se de potențialele sinergii de la nivelul cercetării și al tratamentelor. Aproximativ 70 % din bolile emergente și aproape toate pandemiile cunoscute, și anume gripa, HIV/SIDA și COVID-19, sunt zoonoze. Aceste boli s-au intensificat la nivel mondial în ultimii 60 de ani. Printre factorii care au contribuit la această intensificare se numără schimbarea destinației terenurilor, despăduririle, urbanizările, expansiunea și intensificarea agriculturii, traficul cu specii sălbatice și modelele de consum. Agenții patogeni zoonotici pot fi bacterieni, virali sau parazitari și pot include agenți neconvenționali care se pot răspândi la oameni prin contact direct sau prin alimente, apă sau mediu. Pandemia de COVID-19 este un exemplu clar al necesității de a consolida aplicarea abordării de tip „O singură sănătate” în Uniune pentru a obține rezultate mai bune în materie de sănătate publică, deoarece, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului (4), „sănătatea oamenilor este legată de sănătatea animalelor și de mediu și ... acțiunile de combatere a amenințărilor pentru sănătate trebuie să țină seama de aceste trei dimensiuni”.

(3)

Experiența fără precedent a pandemiei de COVID-19 a evidențiat, de asemenea, dificultățile Uniunii și ale statelor membre de a face față unei astfel de urgențe de sănătate publică. În acest sens, aceasta a demonstrat nevoia de a întări rolul Uniunii, pentru a fi mai eficace în ceea ce privește gestionarea disponibilității medicamentelor și a disponibilității dispozitivelor medicale și a dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro și a accesoriilor lor (denumite în continuare împreună „dispozitive medicale”) și în ceea ce privește elaborarea contramăsurilor medicale pentru a face față amenințărilor la adresa sănătății publice într-o etapă timpurie și într-un mod armonizat care asigură cooperarea și coordonarea între autoritățile competente de la nivelul Uniunii, de la nivel național și de la nivel regional, industria farmaceutică, industria dispozitivelor medicale și alte părți interesate din lanțurile de aprovizionare cu medicamente și cu dispozitive medicale, inclusiv profesioniștii din domeniul sănătății. Deși este necesar ca Uniunea să acorde o prioritate mai mare sănătății, capacitatea sa de a asigura prestarea fără sincope a unor servicii medicale de înaltă calitate și de a fi pregătită să facă față pandemiilor și altor amenințări la adresa sănătății a fost grav afectată de absența unui cadru juridic clar definit pentru gestionarea răspunsului său la pandemie și de caracterul limitat al mandatelor și al resurselor agențiilor sale din domeniul sănătății, precum și de gradul limitat de pregătire a Uniunii și a statelor membre pentru urgențe de sănătate publică care au impact asupra majorității statelor membre.

(4)

Deficitele de medicamente și de dispozitive medicale au cauze de bază diferite și complexe, care trebuie identificate, înțelese și analizate mai în amănunt, împreună cu diferitele părți interesate, pentru a putea fi tratate exhaustiv. O mai bună înțelegere a respectivelor deficite ar trebui să presupună inclusiv identificarea vulnerabilităților din cadrul lanțului de aprovizionare. În cazul particular al pandemiei de COVID-19, deficitul de tratamente pentru această boală a avut o varietate de cauze, de la dificultăți de producție în țări terțe până la dificultăți logistice sau de producție în Uniune, unde deficitul de vaccinuri s-a datorat unei capacități de producție inadecvate.

(5)

Perturbările lanțurilor adesea complexe de aprovizionare cu medicamente și dispozitive medicale, restricțiile și interdicțiile la export la nivel național, închiderea frontierelor, prin care s-a împiedicat libera circulație a unor astfel de mărfuri, incertitudinile referitoare la cererea și oferta de astfel de mărfuri în contextul pandemiei de COVID-19, precum și faptul că în Uniune nu se produc anumite medicamente sau substanțe active au generat obstacole semnificative în calea bunei funcționări a pieței interne și a abordării amenințărilor grave la adresa sănătății publice în Uniune, cu consecințe serioase pentru cetățenii Uniunii.

(6)

Abordarea problemei deficitelor de medicamente constituie de mulți ani o prioritate pentru statele membre și Parlamentul European, astfel cum reiese dintr-o serie de rapoarte ale Parlamentului European, precum rezoluția Parlamentului European din 17 septembrie 2020 referitoare la penuria de medicamente – moduri de abordare a unei probleme emergente (5), precum și din discuțiile purtate în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Cu toate acestea, respectiva problemă a rămas, până în prezent, nerezolvată.

(7)

Deficitele de medicamente reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa sănătății publice, care afectează grav sistemele sanitare și dreptul pacienților de a avea acces la un tratament medical adecvat. Creșterea cererii globale de medicamente, care a fost amplificată de pandemia de COVID-19, a generat noi deficite de medicamente, slăbind sistemele sanitare din statele membre și creând riscuri semnificative pentru sănătatea și îngrijirea pacienților, mai ales în ceea ce privește evoluția bolilor și agravarea simptomelor, întârzierile sau întreruperile mai lungi ale îngrijirilor sau terapiilor, spitalizările prelungite, expunerea la medicamente falsificate, erorile de medicație, efectele adverse ca urmare a înlocuirii medicamentelor indisponibile cu medicamente alternative, disconfortul psihologic accentuat pentru pacienți și costurile mai mari pentru sistemele sanitare.

(8)

Pandemia de COVID-19 a accentuat problema deficitelor în ceea ce privește anumite medicamente considerate esențiale pentru a face față pandemiei și a evidențiat dependența Uniunii de resursele externe în ceea ce privește producția internă de medicamente și de dispozitive medicale, lipsa coordonării și limitările structurale ale capacității Uniunii și a statelor membre de a reacționa în mod rapid și eficace la astfel de provocări în contextul urgențelor de sănătate publică. Aceasta a evidențiat, de asemenea, necesitatea de a sprijini și a consolida capacitățile industriale de a produce respectivele medicamente și dispozitive medicale prin politici corespunzătoare, precum și necesitatea de a implica mai activ și mai amplu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în protejarea sănătății cetățenilor Uniunii.

(9)

Evoluția rapidă a pandemiei de COVID-19 și răspândirea virusului au generat o creștere bruscă a cererii de dispozitive medicale, cum ar fi ventilatoare mecanice, măști chirurgicale și kituri de testare pentru COVID-19, în timp ce perturbarea producției sau capacitatea limitată de creștere rapidă a acesteia, precum și complexitatea și caracterul global ale lanțului de aprovizionare pentru dispozitive medicale au avut drept consecință mari dificultăți de aprovizionare și, în anumite momente, deficite majore de dispozitive medicale. Aceasta a determinat, de asemenea, statele membre să concureze între ele pentru a răspunde nevoilor legitime ale cetățenilor lor, contribuind astfel la întreprinderea de acțiuni necoordonate la nivel național, cum ar fi tezaurizarea și crearea de stocuri. Respectivele aspecte au determinat, în plus, implicarea unor noi entități în producerea accelerată de astfel de dispozitive medicale, ceea ce a dus ulterior la întârzieri în ceea ce privește evaluarea conformității și la prevalența unor dispozitive medicale cu prețuri excesive, neconforme, nesigure și, în unele cazuri, falsificate. Prin urmare, este oportun și urgent să se instituie structuri pe termen lung în cadrul Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „Agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care să asigure monitorizarea mai consecventă și mai eficace a deficitelor de dispozitive medicale care pot apărea în timpul unei urgențe de sănătate publică și coordonarea gestiunii respectivelor deficite, precum și un dialog mai susținut și timpuriu cu industria producătoare de dispozitive medicale și cu profesioniștii din domeniul sănătății, pentru a preveni și a atenua respectivele deficite.

(10)

Pandemia de COVID-19 și urgența de sănătate publică care a urmat au dezvăluit că în gestionarea situațiilor de criză este nevoie de o abordare mai bine coordonată la nivelul Uniunii. Deși lipsa unei evaluări a impactului aferente propunerii Comisiei privind prezentul regulament s-a datorat caracterului urgent al situației, ar trebui să se asigure alocarea unor resurse suficiente în ceea ce privește personalul și finanțarea, luând în considerare particularitățile sectoarelor sănătății din diferitele state membre.

(11)

Incertitudinile referitoare la cerere și ofertă și riscul de deficite de medicamente și dispozitive medicale în timpul unei urgențe de sănătate publică de anvergura pandemiei de COVID-19 pot genera restricții la export între statele membre și alte măsuri de protecție la nivel național, care pot avea un impact grav asupra funcționării pieței interne, exacerbând astfel consecințele pentru sănătatea publică, și conducând, de asemenea, la necesitatea unor mecanisme temporare de asigurare a transparenței exporturilor și de autorizare a exporturilor. În plus, deficitele de medicamente pot genera riscuri grave pentru sănătatea pacienților din Uniune din cauza lipsei disponibilității acestora, având drept consecințe erori de medicație, spitalizări prelungite, reacții adverse și un risc crescut de deces, ca urmare a administrării unor medicamente necorespunzătoare folosite ca înlocuitori pentru medicamentele indisponibile. În ceea ce privește dispozitivele medicale, deficitele pot determina lipsa resurselor necesare pentru diagnosticare, cu consecințe negative asupra măsurilor de sănătate publică sau agravarea sau netratarea unor boli și, de asemenea, pot constitui un obstacol pentru îndeplinirea de către profesioniștii din domeniul sănătății în mod corespunzător a sarcinilor care le revin sau pentru protejarea corespunzătoare a acestora în timpul îndeplinirii sarcinilor respective, astfel cum s-a constatat în cursul pandemiei de COVID-19, cu consecințe grave asupra sănătății lor. Astfel de deficite, ca de exemplu oferta insuficientă de kituri de testare pentru COVID-19, pot avea un impact semnificativ și asupra controlului răspândirii unui anumit agent patogen. Prin urmare, este important să existe un cadru corespunzător la nivelul Uniunii prin care să se coordoneze răspunsul Uniunii la problema deficitelor de medicamente și de dispozitive medicale și să se consolideze și oficializeze monitorizarea medicamentelor și a dispozitivelor medicale esențiale, în modul cel mai eficient și într-un mod care să evite crearea unor sarcini inutile pentru părțile interesate, care pot să pună sub presiune resursele și să cauzeze întârzieri suplimentare.

(12)

Ar trebui să fie identificate, dezvoltate, mai ales prin eforturi comune ale autorităților publice, ale sectorului privat și ale mediului academic, și puse la dispoziția cetățenilor Uniunii cât mai curând posibil în contextul unor astfel de situații de urgență medicamente sigure și eficace care să trateze, să prevină sau să diagnosticheze boli care generează urgențe de sănătate publică. Pandemia de COVID-19 a evidențiat, de asemenea, nevoia coordonării evaluărilor și concluziilor studiilor clinice intervenționale multinaționale, în armonie cu ceea ce s-a realizat pe bază voluntară de către experții în domeniul studiilor clinice intervenționale ai statelor membre înainte de data aplicării Regulamentului (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și nevoia unor recomandări la nivelul Uniunii în ceea ce privește utilizarea medicamentelor în cadrul programelor naționale privind utilizarea în tratamente de ultimă instanță sau privind utilizarea medicamentelor pentru indicații terapeutice care nu sunt acoperite de autorizația de comercializare în Uniune, pentru a evita întârzierile în punerea în aplicare a rezultatelor cercetării și în dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor noi sau reorientate.

(13)

În cursul pandemiei de COVID-19 s-a dovedit necesară găsirea unor soluții ad-hoc, cum ar fi acordurile condiționate între Comisie, Agenție, deținătorii autorizațiilor de comercializare, producători sau alți actori din lanțul de aprovizionare cu medicamente, pe de o parte, și statele membre, pe de altă parte, pentru a pune la dispoziție medicamente sigure și eficace pentru tratarea COVID-19 sau pentru prevenirea răspândirii acestuia și pentru a facilita și a accelera dezvoltarea și autorizarea comercializării tratamentelor și a vaccinurilor.

(14)

Prin urmare, pentru a asigura o mai bună funcționare a pieței interne a medicamentelor sigure și eficace pentru tratarea COVID-19 sau pentru prevenirea răspândirii acestuia și pentru a contribui la un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, sunt oportune armonizarea și consolidarea normelor privind monitorizarea deficitelor de medicamente și dispozitive medicale, precum și facilitarea cercetării și dezvoltării în domeniul medicamentelor care au potențialul de a trata, de a preveni sau de a diagnostica boli care generează urgențe de sănătate publică, cu scopul de a completa strategic eforturile în acest sens ale Comisiei, inclusiv ale Autorității pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) instituită prin Decizia Comisiei din 16 septembrie 2021 (8) și ale agențiilor Uniunii.

(15)

Pentru a sprijini evaluarea cadrului de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor prevăzut de prezentul regulament în ceea ce privește deficitele de medicamente și de dispozitive medicale, Comisia ar trebui să fie în măsură să utilizeze rezultatele testelor de rezistență specifice efectuate de Comisie, de Agenție, de statele membre sau de alți actori relevanți. Astfel de teste de rezistență presupun simularea unei urgențe de sănătate publică sau a unui eveniment major, prin care sunt testate unele segmente sau toate segmentele proceselor și procedurilor prevăzute de prezentul regulament.

(16)

Prezentul regulament vizează asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane prin garantarea bunei funcționări a pieței interne în ceea ce privește medicamentele și dispozitivele medicale. Pe lângă acestea, prezentul regulament vizează asigurarea calității, siguranței și eficacității medicamentelor care au potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică. Ambele obiective sunt urmărite simultan și sunt inseparabil conectate, niciunul nefiind mai puțin important decât celălalt. În ceea ce privește articolul 114 din TFUE, prezentul regulament stabilește un cadru pentru monitorizarea și raportarea deficitelor de medicamente și dispozitive medicale în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore. În ceea ce privește articolul 168 alineatul (4) litera (c) din TFUE, prezentul regulamentar trebui să prevadă un cadru consolidat al Uniunii care să asigure calitatea și siguranța medicamentelor și a dispozitivelor medicale.

(17)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru menit să găsească soluții la problema deficitelor de medicamente și de dispozitive medicale în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore. Totuși, deficitele respective reprezintă o problemă persistentă, care afectează tot mai mult, de câteva decenii, sănătatea și viețile cetățenilor Uniunii. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să constituie un prim pas către îmbunătățirea răspunsului Uniunii la respectiva problemă persistentă. Comisia ar trebui să evalueze ulterior extinderea cadrului respectiv pentru a asigura abordarea problemei deficitelor de medicamente și de dispozitive medicale.

(18)

Pentru a îmbunătăți capacitatea de pregătire și gestionarea situațiilor de criză în ceea ce privește medicamentele și dispozitivele medicale și pentru a spori reziliența și solidaritatea la nivelul Uniunii, ar trebui să fie clarificate procedurile, precum și rolurile și obligațiile ce revin diverselor entități în cauză. Cadrul instituit prin prezentul regulament ar trebui să valorifice soluțiile ad-hoc identificate până în prezent în contextul răspunsului la pandemia de COVID-19 care s-au dovedit eficace, precum și experiența, bunele practici și exemplele din țări terțe, rămânând totodată suficient de flexibil pentru a aborda orice urgență de sănătate publică sau eveniment major în viitor în modul cel mai eficient cu putință, în beneficiul sănătății publice și al pacienților.

(19)

Ar trebui instituit un sistem armonizat de monitorizare a deficitelor de medicamente și dispozitive medicale. Acest lucru ar facilita accesul adecvat la medicamente și dispozitive medicale esențiale în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore care pot avea un impact grav asupra sănătății publice. Sistemul respectiv ar trebui să fie completat cu structuri îmbunătățite pentru a asigura gestionarea adecvată a urgențelor de sănătate publică și a evenimentelor majore și pentru a coordona și a oferi consiliere cu privire la cercetarea și dezvoltarea legate de medicamentele care au potențialul de a atenua urgențele de sănătate publică sau evenimentele majore. Pentru a facilita monitorizarea și raportarea deficitelor reale sau potențiale de medicamente și de dispozitive medicale, Agenția ar trebui să poată solicita și obține informații și date de la deținătorii autorizațiilor de comercializare în cauză, producători și state membre, prin intermediul punctelor unice de contact desemnate, evitând orice duplicare a informațiilor cerute și transmise. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligației ce le revine deținătorilor autorizațiilor de comercializare în temeiul articolului 23a din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) de a informa un stat membru atunci când un produs încetează să mai fie introdus pe piața statului membru respectiv sau obligației prevăzute la articolul 81 din directiva menționată în sarcina deținătorilor autorizațiilor de comercializare și a distribuitorilor angro de a asigura aprovizionarea adecvată și continuă cu medicamentul respectiv a persoanelor și a entităților juridice care sunt autorizate sau au dreptul să furnizeze medicamente, astfel încât nevoile pacienților din statul membru în cauză să fie acoperite.

(20)

Pentru a facilita prevenirea, monitorizarea și raportarea deficitelor de medicamente, Agenția ar trebui să creeze o platformă informatică cunoscută sub denumirea de Platforma europeană de monitorizare a deficitelor (denumită în continuare „ESMP”), care să aibă capacitatea de a prelucra informații privind oferta și cererea de medicamente esențiale în timpul urgențelor de sănătate publică sau al evenimentelor majore și, în afara acestor situații, care să permită raportarea cu privire la deficitele de medicamente care ar putea genera urgențe de sănătate publică sau evenimente majore. Pentru a facilita dezvoltarea ESMP, ar trebui să fie mobilizate și utilizate, acolo unde este posibil, sistemele informatice existente. ESMP ar trebui să permită autorităților naționale competente să transmită și să monitorizeze informații privind cererile nesatisfăcute, inclusiv informații primite de la deținătorii autorizațiilor de comercializare, de la distribuitorii angro și de la alte persoane sau entități juridice care sunt autorizate sau au dreptul să furnizeze medicamente publicului, pentru a preîntâmpina deficitele de medicamente. ESMP ar putea prelucra, de asemenea, informații suplimentare primite de la deținătorii autorizațiilor de comercializare, de la distribuitorii angro și de la alte persoane sau entități juridice care sunt autorizate sau au dreptul să furnizeze medicamente publicului, pentru a preveni o urgență de sănătate publică sau un eveniment major. ESMP, atunci când va fi pe deplin funcțională, ar trebui să aibă rolul de portal unic prin care deținătorii autorizațiilor de comercializare să furnizeze informațiile necesare în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore, pentru a mări eficiența și previzibilitatea în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore și a accelera procesul decizional, evitând totodată duplicarea eforturilor și impunerea de sarcini nejustificate părților interesate. Pentru a facilita rolul de coordonare al Agenției, interoperabilitatea datelor cu platformele informatice existente de monitorizare a deficitelor și cu alte sisteme ale statelor membre, după caz, este esențial să se permită schimbul de informații relevante cu ESMP, care ar trebui să fie gestionată de Agenție.

(21)

În cazul în care cererea viitoare reală este necunoscută din cauza unei urgențe de sănătate publică sau a unui eveniment major, este important să se facă previziuni pragmatice ale cererii pentru anumite medicamente pe baza celor mai fiabile informații disponibile. În acest context, ar trebui colectate de către statele membre și de către Agenție informații și date privind stocurile disponibile și stocurile minime planificate și luate în considerare pe cât posibil la identificarea cererii. Respectivele informații și date sunt esențiale pentru a efectua ajustarea corectă a producției de medicamente cu scopul de a evita sau cel puțin de a atenua impactul deficitelor de medicamente. Cu toate acestea, atunci când, din motive de siguranță națională, nu sunt disponibile sau nu pot fi puse la dispoziție date privind stocurile, statele membre ar trebui să furnizeze Agenției date estimative privind volumele cererii.

(22)

În ceea ce privește medicamentele, în cadrul Agenției ar trebui instituit un grup de coordonare care să asigure un răspuns ferm la evenimente majore și să coordoneze acțiuni urgente la nivelul Uniunii în ceea ce privește gestionarea aspectelor legate de oferta de medicamente (denumit în continuare „grupul de coordonare privind deficitele de medicamente” – MSSG). MSSG ar trebui să întocmească liste de medicamente esențiale pentru a asigura monitorizarea acestor produse și ar trebui să fie în măsură să furnizeze consiliere și recomandări cu privire la măsurile care se impun, cu scopul de a asigura calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentelor, de a proteja aprovizionarea cu medicamente și de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.

(23)

Pentru a facilita o comunicare adecvată între pacienți și consumatori, pe de o parte, și MSSG, pe de altă parte, statele membre ar putea colecta date privind impactul deficitelor de medicamente asupra pacienților și consumatorilor și ar putea desfășura schimburi de informații relevante cu MSSG, pentru a contribui la abordările privind gestionarea deficitelor de medicamente.

(24)

Pentru a asigura caracterul incluziv și transparența activității MSSG, ar trebui să existe un angajament adecvat între MSSG și părțile terțe relevante, inclusiv reprezentanții grupurilor de interese pentru medicamente, deținătorii autorizațiilor de comercializare, distribuitorii angro, oricare alți actori relevanți din lanțul de aprovizionare cu medicamente și reprezentanții profesioniștilor din domeniul sănătății, ai pacienților și ai consumatorilor.

(25)

MSSG ar trebui să beneficieze de expertiza științifică de specialitate vastă a Agenției în ceea ce privește evaluarea și supravegherea medicamentelor și să dezvolte în continuare rolul de lider al Agenției în materie de coordonare și sprijinire a răspunsului la deficitele de medicamente în cursul pandemiei de COVID-19.

(26)

Pentru a asigura posibilitatea de a dezvolta și pune la dispoziție în Uniune cât mai rapid posibil în timpul urgențelor de sănătate publică medicamente de înaltă calitate, sigure și eficace, care au potențialul de a răspunde respectivelor urgențe, ar trebui instituit în cadrul Agenției un grup operativ pentru situații de urgență care să ofere consiliere cu privire la respectivele medicamente (denumit în continuare „grupul operativ pentru situații de urgență” – ETF). ETF ar trebui să ofere gratuit consiliere cu privire la chestiunile științifice referitoare la dezvoltarea tratamentelor și a vaccinurilor, precum și la protocoalele pentru studiile clinice intervenționale, respectivelor entități implicate în dezvoltarea lor, cum ar fi deținătorii autorizațiilor de comercializare, sponsorii studiilor clinice intervenționale, organismele din domeniul sănătății publice și mediul academic, indiferent de rolul acestora în dezvoltarea unor astfel de medicamente. Deciziile privind cererile de autorizare a unor studii clinice intervenționale ar trebui să rămână în responsabilitatea statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(27)

Activitatea ETF ar trebui să fie separată de activitatea comitetelor științifice ale Agenției și ar trebui să fie realizată fără a aduce atingere evaluărilor științifice ale comitetelor în cauză. ETF ar trebui să ofere consiliere și recomandări cu privire la utilizarea medicamentelor în lupta pentru depășirea urgențelor de sănătate publică. Comitetul pentru medicamente de uz uman (CHMP) instituit prin articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 ar trebui să poată utiliza recomandările respective atunci când elaborează avize științifice cu privire la utilizarea în tratamente de ultimă instanță sau altă utilizare timpurie a unui medicament anterior eliberării autorizației de comercializare. La elaborarea listelor de medicamente esențiale, MSSG ar putea să se bazeze și pe lucrările ETF.

(28)

Instituirea ETF ar trebui să valorifice sprijinul acordat de Agenție în cursul pandemiei de COVID-19, în special în ceea ce privește consilierea științifică privind proiectele studiilor clinice intervenționale și dezvoltarea produselor, precum și revizuirea continuă a noilor dovezi care să permită o evaluare mai eficientă a medicamentelor, inclusiv a vaccinurilor, în timpul urgențelor de sănătate publică, garantându-se totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.

(29)

Pentru a asigura o mai bună funcționare a pieței interne a medicamentelor și pentru a contribui la un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, este oportun ca ETF să coordoneze și să ofere consiliere dezvoltatorilor implicați în cercetarea și dezvoltarea în domeniul medicamentelor care au potențialul de a trata, de a preveni sau de a diagnostica bolile care generează urgența de sănătate publică.

(30)

ETF ar trebui să furnizeze consiliere cu privire la protocoalele pentru studiile clinice intervenționale pentru dezvoltatorii implicați în studii clinice intervenționale desfășurate în Uniune, oferindu-le orientări referitoare la efectele și obiectivele relevante din punct de vedere clinic pentru vaccinuri și tratamente, pentru a facilita elaborarea proiectelor studiilor clinice intervenționale care întrunesc criteriile de eficacitate a intervențiilor în domeniul sănătății publice.

(31)

Experiența în ceea ce privește studiile clinice intervenționale în cursul pandemiei de COVID-19 a dezvăluit un nivel uriaș de duplicare a investigațiilor legate de aceleași intervenții, un număr mare de studii mici, reprezentarea insuficientă a unor subgrupuri de populație importante, pe criterii de gen, vârstă, origine etnică sau comorbidități, și lipsa colaborării, creând riscul ca cercetarea să fie irosită. Autoritățile de reglementare internaționale au subliniat necesitatea de a îmbunătăți agenda cercetărilor clinice pentru a genera dovezi solide privind calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentelor. Desfășurarea unor studii clinice intervenționale randomizate de mare amploare coordonate, bine proiectate și finanțate corespunzător reprezintă principala modalitate de a obține dovezi fiabile. Rezultatele studiilor clinice intervenționale și datele clinice rezultate după acordarea autorizației de comercializare relevante ar trebui să fie puse la dispoziția publicului în timp util. Publicarea protocolului de studiu la începutul studiului clinic intervențional ar permite controlul public.

(32)

Ori de câte ori este necesar, având în vedere că medicamentele de uz uman pot avea un impact asupra sectorului veterinar, ar trebui prevăzută o legătură strânsă cu autoritățile naționale competente pentru produsele medicinale veterinare.

(33)

Deși entitățile de cercetare individuale pot conveni între ele sau în colaborare cu o altă parte să acționeze în calitate de sponsor în vederea elaborării unui protocol unic pentru studiile clinice intervenționale, armonizat la nivelul Uniunii, experiența acumulată în cursul pandemiei de COVID-19 a demonstrat că, în absența unei entități unice care să își poată asuma toate responsabilitățile și activitățile unui sponsor la nivelul Uniunii, și care să poată interacționa cu mai multe state membre, materializarea inițiativelor de realizare a unor studii multinaționale ample întâmpină probleme. Pentru a aborda respectiva problemă, a fost lansată o nouă rețea de testare a vaccinurilor, care operează la nivelul Uniunii și este finanțată de Uniune, denumită VACCELERATE, în urma comunicării Comisiei din 17 februarie 2021 intitulată „Incubatorul HERA: anticipând împreună amenințarea variantelor virusului care provoacă COVID-19”. Agenția ar trebui să identifice și să faciliteze astfel de inițiative prin furnizarea de consiliere cu privire la posibilitățile de a acționa ca sponsor sau, după caz, de a aloca responsabilitățile respective în calitate de cosponsori, în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014, precum și de a coordona elaborarea de protocoale pentru studiile clinice intervenționale. O astfel de abordare ar consolida mediul de cercetare în Uniune, ar promova armonizarea și ar evita întârzierile ulterioare în ceea ce privește disponibilitatea rezultatelor cercetării pentru dosarele de autorizații de comercializare. Un sponsor din Uniune ar putea beneficia de fondurile de cercetare ale Uniunii disponibile la momentul urgenței de sănătate publică, precum și de rețelele de studii clinice intervenționale existente pentru a facilita dezvoltarea studiilor clinice intervenționale, formularea și depunerea cererii cu privire la acestea și desfășurarea lor. Acest aspect poate fi deosebit de valoros pentru studiile efectuate de organizații care își desfășoară activitatea în domeniul cercetării sau al sănătății publice, la nivelul Uniunii sau la nivel internațional.

(34)

Agenția publică rapoarte europene publice de evaluare (EPAR) pentru medicamentele autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, care oferă informații cu privire la evaluarea medicamentelor respective, descriind datele evaluate și motivele pentru care se recomandă sau nu autorizarea unui medicament. EPAR include informații detaliate cu privire la toate activitățile relevante din etapa premergătoare transmiterii cererii în temeiul regulamentului menționat, inclusiv numele coordonatorilor și ale experților implicați și, în cazul în care un dezvoltator de medicamente solicită un aviz științific în etapa premergătoare transmiterii cererii, o prezentare generală a aspectelor științifice discutate având în vedere avizul respectiv.

(35)

În ceea ce privește dispozitivele medicale, ar trebui instituit un grup de coordonare privind deficitul de dispozitive medicale care să coordoneze acțiunile urgente întreprinse la nivelul Uniunii în materie de gestionare a aspectelor referitoare la cererea și oferta de dispozitive medicale, precum și să stabilească o listă de dispozitive medicale esențiale în cazul unei urgențe de sănătate publică (denumit în continuare „grupul de coordonare privind deficitele de dispozitive medicale” – MDSSG). Pentru a asigura o astfel de coordonare, MDSSG ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu Grupul de coordonare privind dispozitivele medicale (denumit în continuare „MDCG”) instituit prin articolul 103 din Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului (10), după caz. În acest sens, statele membre ar trebui să poată numi aceiași reprezentanți atât în cadrul MDSSG, cât și în cadrul MDCG.

(36)

Faza operațională a activității MSSG, a MDSSG și a ETF ar trebui să fie declanșată de recunoașterea unei urgențe de sănătate publică în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și, în ceea ce privește MSSG, și de recunoașterea unui eveniment major. De asemenea, se impune asigurarea monitorizării în permanență a riscurilor pentru sănătatea publică apărute pe fondul evenimentelor majore, inclusiv probleme legate de fabricație, dezastre naturale și bioterorism, care au potențialul de a afecta calitatea, siguranța sau eficacitatea medicamentelor, sau oferta de medicamente. În plus, o astfel de monitorizare ar trebui să urmeze abordarea de tip „O singură sănătate”.

(37)

Este de la sine înțeles că orice recomandări, consiliere, orientări și avize prevăzute în prezentul regulament sunt, prin natura lor, fără caracter obligatoriu. Fiecare dintre respectivele instrumente este menit să permită Comisiei, Agenției, MSSG, MDSSG și ETF să își facă cunoscute punctele de vedere și să propună o linie de acțiune fără a impune nicio obligație juridică destinatarilor instrumentelor respective.

(38)

Este imperios necesar să se asigure existența unor măsuri și standarde solide de asigurare a transparenței activităților de reglementare ale Agenției în legătură cu medicamentele și dispozitivele medicale care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Măsurile respective ar trebui să includă publicarea în timp util a tuturor informațiilor pertinente privind medicamentele și dispozitivele medicale aprobate și a datelor clinice, inclusiv a protocoalelor pentru studiile clinice intervenționale. Agenția ar trebui să asigure un nivel ridicat de transparență cu privire la componența, recomandările, avizele și deciziile MSSG, ale MDSSG și ale ETF. Membrii MSSG, ai MDSSG și ai ETF nu ar trebui să aibă interese financiare sau de altă natură legate de industria farmaceutică sau a dispozitivelor medicale, care le-ar putea afecta imparțialitatea.

(39)

În vederea întocmirii listei categoriilor de dispozitive medicale esențiale și a facilitării procesului de monitorizare a deficitelor, producătorii respectivelor dispozitive medicale sau reprezentanții lor autorizați și, după caz, organismele notificate relevante ar trebui să furnizeze informațiile solicitate de Agenție. În situații specifice, și anume atunci când un stat membru analizează necesitatea acordării unor derogări temporare în temeiul articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745 sau al articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului (12) în vederea atenuării deficitelor reale sau potențiale de dispozitive medicale, importatorul și distribuitorul ar trebui, de asemenea, să joace un rol în furnizarea informațiilor solicitate, în cazul în care producătorul din afara UE nu a desemnat niciun reprezentant autorizat.

(40)

Prezentul regulament ar trebui să confere Agenției un rol de sprijinire a grupurilor de experți în domeniul dispozitivelor medicale desemnate în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745 (denumite în continuare „grupurile de experți”) pentru a furniza asistență științifică și tehnică independentă statelor membre, Comisiei, MDCG, organismelor notificate și producătorilor, susținând totodată transparența maximă, ca o condiție pentru a încuraja încrederea deplină în sistemul de reglementare al Uniunii.

(41)

În plus față de rolul lor în cadrul evaluărilor clinice și al evaluărilor performanței privind anumite dispozitive medicale cu risc ridicat în conformitate cu Regulamentele (UE) 2017/745 și, respectiv, (UE) 2017/746, precum și de emitere a avizelor ca răspuns la consultările din partea producătorilor și a organismelor notificate, grupurile de experți trebuie să ofere asistență științifică, tehnică și clinică statelor membre, Comisiei și MDCG. În special, grupurile de experți trebuie să contribuie la elaborarea orientărilor cu privire la o serie de chestiuni, inclusiv aspecte clinice și de performanță pentru anumite dispozitive medicale, categorii sau grupuri de dispozitive medicale sau pericole specifice legate de o categorie sau un grup de dispozitive medicale, să elaboreze orientări privind evaluarea clinică și evaluarea performanței urmând tehnologiile de vârf în domeniu, precum și să contribuie la identificarea preocupărilor și a noilor probleme în materie de siguranță și performanță. În acest context, grupurile de experți ar putea juca un rol relevant în pregătirea pentru urgențe de sănătate publică și în gestionarea acestora în ceea ce privește dispozitivele medicale, în special cele care implică riscuri ridicate, inclusiv dispozitivele medicale care au potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică, fără a aduce atingere sarcinilor și obligațiilor menționate în Regulamentele (UE) 2017/745 și (UE) 2017/746.

(42)

Având în vedere expertiza îndelungată și dovedită a Agenției în domeniul medicamentelor, precum și experiența dobândită de aceasta în contextul colaborării cu numeroase grupuri de experți, este oportună stabilirea structurilor corespunzătoare în cadrul Agenției, în scopul de a monitoriza eventualele deficite de dispozitive medicale în contextul unei urgențe de sănătate publică și ca Agenția să asigure secretariatul grupurilor de experți. Acest lucru ar asigura faptul că grupurile de experți acționează garantând sustenabilitatea pe termen lung și ar crea sinergii clare cu activitățile conexe de pregătire pentru situații de criză în domeniul medicamentelor. Structurile respective nu ar modifica în niciun fel sistemul de reglementare sau procedurile de luare a deciziilor în domeniul dispozitivelor medicale care sunt deja în vigoare la nivelul Uniunii, care ar trebui să se diferențieze în mod clar de cele din domeniul medicamentelor. Pentru a asigura o tranziție lină pentru Agenție, Comisia ar trebui să furnizeze sprijin grupurilor de experți până la 1 martie 2022.

(43)

Pentru a facilita activitatea și schimburile de informații în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se prevadă instituirea și gestionarea infrastructurilor informatice și crearea de sinergii cu alte sisteme informatice existente și în curs de dezvoltare, inclusiv cu Baza europeană de date referitoare la dispozitivele medicale (Eudamed) prevăzută la articolul 33 din Regulamentul (UE) 2017/745, cu asigurarea unei protecții sporite a infrastructurii de date și cu descurajarea unor eventuale atacuri cibernetice. În cadrul Eudamed, Nomenclatorul european al dispozitivelor medicale, prevăzut la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2017/745 și la articolul 23 din Regulamentul (UE) 2017/746, ar trebui utilizat pentru a facilita colectarea informațiilor relevante privind clasificarea dispozitivelor medicale. De asemenea, activitatea în cauză ar putea să fie facilitată, după caz, prin intermediul noilor tehnologii digitale, cum ar fi modelele și simulările computaționale pentru studii clinice intervenționale, precum și prin intermediul datelor din cadrul Programului spațial al Uniunii instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului (13), cum ar fi serviciile de geolocalizare Galileo și datele de observare a Pământului generate de Copernicus.

(44)

Pentru a asigura obținerea de informații și date complete de către Agenție și având în vedere caracteristicile specifice ale sectorului dispozitivelor medicale, până când Eudamed va fi pe deplin funcțională, ar trebui să fie posibilă întocmirea listei punctelor unice de contact pentru monitorizarea deficitelor de dispozitive medicale incluse în lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică utilizând ca sursă de informare bazele de date relevante sau asociațiile din domeniul dispozitivelor medicale de la nivelul Uniunii sau de la nivel național.

(45)

Accesul și schimburile rapide de date privind sănătatea, inclusiv date generate în condiții reale, și anume date privind sănătatea generate în afara studiilor clinice intervenționale, sunt esențiale pentru a asigura gestionarea eficace a urgențelor de sănătate publică și a altor evenimente majore. Prezentul regulament ar trebui să permită Agenției să utilizeze și să faciliteze astfel de schimburi și să participe la instituirea și funcționarea infrastructurii interoperabile a spațiului european al datelor privind sănătatea, profitând de întregul potențial al supercalculului, al inteligenței artificiale și al științei volumelor mari de date pentru a dezvolta modele predictive și a adopta decizii mai bune și mai rapide, fără a încălca drepturile la viață privată.

(46)

Pentru a facilita desfășurarea unui schimb fiabil de informații despre medicamente, într-un mod solid și consecvent, identificarea medicamentelor ar trebui să se bazeze pe standardele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare pentru identificarea medicamentelor de uz uman.

(47)

Gestionarea datelor sensibile, esențială pentru abordarea potențialelor urgențe de sănătate publică, necesită un nivel ridicat de apărare împotriva atacurilor cibernetice. În toiul pandemiei de COVID-19, organizațiile din domeniul sănătății s-au confruntat, și ele, cu amenințări amplificate la adresa securității cibernetice. Agenția însăși a fost ținta unui atac cibernetic ca urmare a căruia unele dintre documentele referitoare la medicamentele și vaccinurile împotriva COVID-19 aparținând unor părți terțe au fost accesate ilegal și unele dintre documentele respective au fost apoi publicate pe internet. Prin urmare, pentru a asigura, în permanență și mai cu seamă în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore, funcționarea normală a Agenției, este necesar ca Agenția să dispună de controale și procese cu un nivel ridicat de securitate împotriva atacurilor cibernetice. În acest scop, Agenția ar trebui să instituie un plan pentru prevenirea, depistarea și atenuarea atacurilor cibernetice, precum și pentru răspunsul la acestea, astfel încât funcționarea sa să fie securizată în orice moment, împiedicându-se totodată orice accesare ilegală a documentației aflate în posesia Agenției.

(48)

Dată fiind natura sensibilă a datelor privind sănătatea, Agenția ar trebui să protejeze operațiunile sale de prelucrare și să se asigure că acestea respectă principiile legalității, echității, transparenței, limitării scopului, reducerii la minimum a datelor, exactității, limitării legate de stocare, integrității și confidențialității privind protecția datelor. Dacă, în sensul prezentului regulament, este necesar să se prelucreze date cu caracter personal, o astfel de prelucrare ar trebui realizată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare de date cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(49)

Credibilitatea Agenției și încrederea publicului în deciziile acesteia depind de un nivel ridicat de transparență. Prin urmare, ar trebui prevăzută utilizarea unor instrumente de comunicare adecvate pentru a interacționa în mod proactiv cu publicul larg. În plus, consolidarea rapidă a standardelor de transparență și a măsurilor de asigurare a transparenței pentru organismele de lucru ale Agenției, precum și analizarea datelor clinice care au fost avute în vedere pentru evaluarea și supravegherea medicamentelor și a dispozitivelor medicale sunt esențiale pentru a obține și a menține încrederea publicului. Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru consolidarea respectivelor standarde de transparență și măsuri de asigurare a transparenței, pe baza standardelor de transparență și măsurilor de asigurare a transparenței adoptate de Agenție în cursul pandemiei de COVID-19.

(50)

În timpul urgențelor de sănătate publică sau al evenimentelor majore, Agenția ar trebui să asigure cooperarea cu Centrul european de prevenire și control al bolilor (ECDC) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și cu alte agenții ale Uniunii, după caz. O astfel de cooperare ar trebui să includă schimbul de date, inclusiv date privind prognoza epidemiologică, comunicarea regulată la nivel executiv și invitarea reprezentanților ECDC și ai altor agenții ale Uniunii să participe la reuniunile ETF, ale MSSG și ale MDSSG, după caz. O astfel de cooperare ar trebui să includă și discuții strategice cu entitățile relevante ale Uniunii care sunt în măsură să sprijine cercetarea și dezvoltarea unor soluții și tehnologii adecvate pentru a atenua efectele urgenței de sănătate publică sau ale evenimentului major ori pentru a preveni viitoare urgențe de sănătate publică sau evenimente majore similare.

(51)

În cazul unor urgențe de sănătate publică sau în raport cu evenimente majore, ar trebui să existe posibilitatea ca Agenția să faciliteze schimburile periodice de informații cu statele membre, cu deținătorii autorizațiilor de comercializare, cu actorii relevanți din lanțul de aprovizionare cu medicamente și cu reprezentanții profesioniștilor din domeniul sănătății, ai pacienților și ai consumatorilor și să asigure desfășurarea de discuții timpurii despre potențialele deficite de medicamente de pe piață și despre constrângerile la nivel de aprovizionare, astfel încât să permită o coordonare și sinergii mai bune pentru a atenua și a reacționa la urgența de sănătate publică sau la evenimentul major.

(52)

Având în vedere că pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat și că durata și evoluția urgențelor de sănătate publică, cum ar fi pandemiile, sunt incerte, ar trebui să se prevadă o revizuire a eficacității funcționării structurilor și mecanismelor instituite în conformitate cu prezentul regulament. Pe baza revizuirii respective, structurile și mecanismele respective ar trebui ajustate, dacă este cazul.

(53)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual din cauza dimensiunii transfrontaliere a urgențelor de sănătate publică și a evenimentelor majore dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(54)

Pentru a se asigura că, sunt disponibile suficiente resurse, inclusiv personal și expertiză adecvate, pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament, cheltuielile Agenției ar trebui să fie acoperite din contribuția din partea Uniunii la veniturile Agenției. Respectivele cheltuieli ar trebui să includă remunerația raportorilor care sunt desemnați să furnizeze servicii de natură științifică în legătură cu ETF și, în conformitate cu practica obișnuită, rambursarea cheltuielilor de deplasare, de cazare și de ședere aferente reuniunilor MSSG, ale MDSSG, ale ETF și ale grupurilor de lucru ale acestora.

(55)

Programul „UE pentru sănătate” instituit prin Regulamentul (UE) 2021/522 și Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (17) sunt unele dintre instrumentele care oferă sprijin suplimentar autorităților competente naționale în legătură cu deficitele de medicamente, inclusiv prin punerea în aplicare a unor acțiuni menite să atenueze deficitele de medicamente și să îmbunătățească securitatea aprovizionării. Statele membre ar trebui să poată solicita sprijin financiar din partea Uniunii, în special în vederea punerii în aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(56)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a prezentat observații formale la 4 martie 2021.

(57)

În conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din TFUE, prezentul regulament respectă pe deplin responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală; de asemenea, respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă, inclusiv protecția datelor cu caracter personal.

(58)

Unul dintre obiectivele prezentului regulament este de a asigura consolidarea cadrului pentru monitorizarea și raportarea deficitelor de medicamente în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore. După cum s-a anunțat în comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2020 intitulată „Strategia farmaceutică pentru Europa”, Comisia va propune revizuirea legislației din domeniul farmaceutic pentru a spori securitatea aprovizionării și pentru a aborda deficitele de medicamente prin măsuri specifice. Respectiva legislație ar putea include un rol suplimentar de coordonare pentru Agenție în monitorizarea și gestionarea deficitelor de medicamente. În cazul în care, în urma respectivei revizuiri, se impun măsuri consolidate privind monitorizarea și raportarea cererii și ofertei de medicamente la nivelul Uniunii, ESMP ar trebui considerată un sistem adecvat pentru facilitarea oricăror noi dispoziții referitoare la monitorizarea și la raportarea deficitelor de medicamente. În cadrul raportării cu privire la prezentul regulament, Comisia ar trebui să ia în considerare necesitatea de a extinde domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a include produsele medicinale veterinare și echipamentele individuale de protecție, de a modifica definițiile și de a introduce măsuri la nivelul Uniunii sau la nivel național pentru a consolida respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament. Respectiva revizuire ar trebui să includă considerente asupra domeniului de competență și asupra funcționării ESMP. Dacă este necesar, ar trebui avute în vedere extinderea funcționării ESMP și oportunitatea unor sisteme naționale de monitorizare a deficitelor. Pentru a se pregăti pentru deficite de medicamente în timpul urgențelor de sănătate publică și al evenimentelor majore și pentru a sprijini monitorizarea unor astfel de deficite, ar trebui avută în vedere consolidarea capacităților cu sprijinul mecanismelor de finanțare ale Uniunii, pentru a consolida cooperarea între statele membre. Aceasta ar putea include explorarea bunelor practici și coordonarea dezvoltării de instrumente informatice pentru monitorizarea și gestionarea deficitelor de medicamente în statele membre și conectarea la ESMP. Pentru a se asigura utilizarea ESMP la întregul său potențial și pentru a identifica și a anticipa problemele legate de oferta și cererea de medicamente, după caz, ESMP ar trebui să faciliteze utilizarea tehnicilor de lucru cu volume mari de date și a inteligenței artificiale.

(59)

Pentru a se asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

În cadrul Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „Agenția”), prezentul regulament prevede un cadru și mijloacele pentru:

(a)

pregătirea, prevenirea, coordonarea și gestionarea impactului urgențelor de sănătate publică asupra medicamentelor de uz uman și asupra dispozitivelor medicale și a impactului evenimentelor majore asupra medicamentelor și asupra dispozitivelor medicale la nivelul Uniunii;

(b)

monitorizarea, prevenirea și raportarea deficitelor de medicamente și a deficitelor de dispozitive medicale;

(c)

crearea unei platforme informatice interoperabile la nivelul Uniunii pentru a monitoriza și a raporta deficitele de medicamente;

(d)

furnizarea de consiliere cu privire la medicamentele care au potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică;

(e)

furnizarea de sprijin grupurilor de experți prevăzute la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„urgență de sănătate publică” înseamnă o situație de urgență de sănătate publică, recunoscută de Comisie în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Decizia nr. 1082/2013/UE;

(b)

„eveniment major” înseamnă un eveniment care ar putea prezenta un risc grav pentru sănătatea publică în ceea ce privește medicamentele în mai multe state membre, care se referă la o amenințare mortală sau la o amenințare gravă sub orice alt aspect la adresa sănătății, de origine biologică, chimică, de mediu sau de altă natură, sau un incident grav care poate afecta oferta ori cererea de medicamente sau calitatea, siguranța sau eficacitatea medicamentelor, care poate genera un deficit de medicamente în mai multe state membre și necesită o coordonare urgentă la nivelul Uniunii în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

(c)

„medicament” înseamnă un medicament, astfel cum este definit la articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE;

(d)

„produs medicinal veterinar” înseamnă un produs medicinal veterinar astfel cum este definit la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (18);

(e)

„dispozitiv medical” înseamnă un dispozitiv medical, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2017/745, sau un dispozitiv medical pentru diagnostic in vitro, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2017/746, și include accesoriile pentru respectivele dispozitive în înțelesul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2017/745 și, respectiv, al articolului 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2017/746;

(f)

„ofertă” înseamnă volumul total al stocului unui anumit medicament sau dispozitiv medical introdus pe piață de către un deținător al autorizației de comercializare sau de către un producător;

(g)

„cerere” înseamnă cererea pentru un medicament sau un dispozitiv medical din partea unui profesionist din domeniul sănătății sau a unui pacient, ca răspuns la nevoi clinice; cererea este acoperită în mod satisfăcător atunci când medicamentul sau dispozitivul medical este achiziționat în timp util și într-o cantitate suficientă pentru a permite continuitatea îngrijirii optime a pacienților;

(h)

„deficit” înseamnă o situație în care oferta în ceea ce privește un medicament care este autorizat și introdus pe piață într-un stat membru sau un dispozitiv medical având marcajul CE nu satisface cererea pentru respectivul medicament sau dispozitiv medical la nivel național, indiferent de cauză;

(i)

„dezvoltator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care dorește să genereze date științifice cu privire la calitatea, siguranța și eficacitatea unui medicament în contextul dezvoltării produsului respectiv.

CAPITOLUL II

MONITORIZAREA ȘI ATENUAREA DEFICITELOR DE MEDICAMENTE ESENȚIALE ȘI GESTIONAREA EVENIMENTELOR MAJORE

Articolul 3

Grupul de coordonare privind deficitele de medicamente și siguranța medicamentelor

(1)   Prin prezentul regulament se înființează în cadrul Agenției Grupul de coordonare privind deficitele de medicamente și siguranța medicamentelor (denumit în continuare „grupul de coordonare privind deficitele de medicamente” sau „MSSG”).

MSSG este responsabil de îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 4 alineatele (3) și (4) și la articolele 5-8.

MSSG se reunește periodic, dar și ori de câte ori este nevoie, fie față în față, fie la distanță, în vederea pregătirii pentru o urgență de sănătate publică sau pe parcursul desfășurării acesteia, ori când a fost ridicată o problemă în fața MSSG sau când Comisia a recunoscut un eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (3).

Agenția asigură secretariatul MSSG.

(2)   Membrii MSSG sunt: un reprezentant al Agenției, un reprezentant al Comisiei și câte un reprezentant desemnat de fiecare stat membru.

Membrii MSSG pot fi însoțiți la reuniunile MSSG de experți în domenii științifice sau tehnice specifice.

Lista membrilor MSSG este publicată pe portalul web al Agenției.

Un reprezentant al Grupului de lucru cu organizațiile pacienților și consumatorilor (denumit în continuare „PCWP”) din cadrul Agenției și un reprezentant al Grupului de lucru cu reprezentanții organizațiilor profesioniștilor din domeniul sănătății (denumit în continuare „HCPWP”) din cadrul Agenției pot participa la reuniunile MSSG în calitate de observatori.

(3)   MSSG este coprezidat de către reprezentantul Agenției și de către unul dintre reprezentanții statelor membre, care este ales de către reprezentanții statelor membre în cadrul MSSG, din rândul acestora.

Copreședinții MSSG pot invita, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri din partea unuia sau a mai multor membri ai MSSG, reprezentanți ai autorităților naționale competente pentru medicamentele de uz veterinar, reprezentanți ai altor autorități competente relevante și părți terțe, inclusiv reprezentanți ai grupurilor de interes pentru medicamente, deținători ai autorizațiilor de comercializare, distribuitori angro, orice alți actori relevanți din lanțul de aprovizionare cu medicamente și reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai pacienților și ai consumatorilor, să participe la reuniunile MSSG, după caz, în calitate de observatori și pentru a oferi consultanță de specialitate.

(4)   MSSG facilitează, în coordonare cu autoritățile naționale competente pentru medicamente, comunicarea corespunzătoare cu deținătorii autorizațiilor de comercializare sau cu reprezentanții acestora, cu producătorii, cu alți actori relevanți din lanțul de aprovizionare cu medicamente și cu reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai pacienților și ai consumatorilor, în vederea primirii de informații relevante privind deficitele reale sau potențiale de medicamente considerate esențiale în timpul\ unei urgențe de sănătate publică sau în timpul unui eveniment major, astfel cum se prevede la articolul 6.

(5)   MSSG își stabilește propriul regulament de procedură, inclusiv procedurile referitoare la grupul de lucru menționat la alineatul (6) de la prezentul articol și procedurile privind adoptarea listelor de medicamente esențiale, a seturilor de informații și a recomandărilor menționate la articolul 8 alineatele (3) și (4).

Regulamentul de procedură menționat la primul paragraf din prezentul alineat intră în vigoare după primirea de către MSSG a unui aviz favorabil din partea Comisiei și a Consiliului de administrație al Agenției.

(6)   MSSG este sprijinit în activitatea sa de un grup de lucru instituit în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (d).

Grupul de lucru menționat la primul paragraf este format din reprezentanți ai autorităților naționale competente pentru medicamente, care sunt puncte unice de contact în ceea ce privește deficitele de medicamente.

(7)   MSSG se poate consulta cu Comitetul pentru produse medicinale veterinare (denumit în continuare „CVMP”) instituit prin articolul 56 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 ori de câte ori MSSG consideră necesar acest lucru, în special pentru a face față urgențelor de sănătate publică sau evenimentelor majore legate de zoonoze sau de boli care afectează doar animale și care au sau pot avea un impact major asupra sănătății umane sau atunci când folosirea substanțelor active din produsele medicinale veterinare poate fi utilă pentru abordarea urgenței de sănătate publică sau a evenimentului major.

Articolul 4

Monitorizarea evenimentelor și pregătirea pentru urgențe de sănătate publică și evenimente majore

(1)   Agenția, în colaborare cu statele membre, monitorizează în permanență orice eveniment care poate genera o urgență de sănătate publică sau un eveniment major. În funcție de necesități, Agenția cooperează cu Centrul european de prevenire și control al bolilor (denumit în continuare „ECDC”) și, după caz, cu alte agenții ale Uniunii.

(2)   Pentru a facilita monitorizarea menționată la alineatul (1), autoritățile naționale competente pentru medicamente, acționând prin intermediul punctelor unice de contact menționate la articolul 3 alineatul (6) sau al platformei menționate la articolul 13 (denumită în continuare „ESMP”), după ce devine pe deplin funcțională, transmit Agenției, în timp util, un raport referitor la orice eveniment care poate genera o urgență de sănătate publică sau un eveniment major, inclusiv un deficit real sau potențial de medicamente dintr-un anumit stat membru. O astfel de raportare se bazează pe metodele și criteriile de raportare prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (b).

În cazul în care o autoritate națională competentă informează Agenția cu privire la un deficit de medicamente astfel cum se menționează la primul paragraf, aceasta furnizează Agenției toate informațiile pe care le-a primit de la deținătorul autorizației de comercializare, în conformitate cu articolul 23a din Directiva 2001/83/CE, dacă informațiile respective nu sunt disponibile pe ESMP.

În cazul în care Agenția primește un raport privind un eveniment de la o autoritate națională competentă pentru medicamente, Agenția poate solicita informații autorităților naționale competente prin intermediul grupului de lucru menționat la articolul 3 alineatul (6), pentru a evalua impactul evenimentului în alte state membre.

(3)   În cazul în care Agenția consideră că se impune abordarea unui eveniment major real sau iminent, aceasta ridică problema în cauză în fața MSSG.

În urma unui aviz pozitiv din partea MSSG, Comisia poate recunoaște evenimentul major.

Comisia sau cel puțin un stat membru poate să ridice problema în cauză în fața MSSG din proprie inițiativă.

(4)   MSSG informează Comisia și directorul executiv al Agenției în momentul în care MSSG consideră că evenimentul major a fost abordat în mod satisfăcător și că asistența sa nu mai este necesară.

Pe baza informațiilor menționate la primul paragraf sau din proprie inițiativă, Comisia sau directorul executiv poate confirma că evenimentul major a fost abordat în mod satisfăcător și, prin urmare, nu mai este necesară asistența din partea MSSG.

(5)   În urma recunoașterii unei urgențe de sănătate publică sau a recunoașterii unui eveniment major în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, articolele 5-12 se aplică după cum urmează:

(a)

în cazul în care urgența de sănătate publică sau evenimentul major poate afecta calitatea, siguranța sau eficacitatea medicamentelor, se aplică articolul 5;

(b)

în cazul în care urgența de sănătate publică sau evenimentul major poate duce la deficite de medicamente în mai multe state membre, se aplică articolele 6-12.

Articolul 5

Evaluarea informațiilor și prezentarea de recomandări cu privire la acțiuni referitoare la calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentelor în caz de urgențe de sănătate publică și de evenimente majore

(1)   În urma recunoașterii unei urgențe de sănătate publică sau a recunoașterii unui eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), MSSG evaluează informațiile referitoare la urgența de sănătate publică sau la evenimentul major și analizează necesitatea întreprinderii unor acțiuni urgente și coordonate în ceea ce privește calitatea, siguranța și eficacitatea medicamentelor în cauză.

(2)   MSSG furnizează recomandări Comisiei și statelor membre în ceea ce privește orice măsuri adecvate pe care le consideră necesare a fi întreprinse la nivelul Uniunii cu privire la medicamentele în cauză, în conformitate cu Directiva 2001/83/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(3)   MSSG se poate consulta cu CVMP ori de câte ori MSSG consideră necesar acest lucru, în special pentru a face față urgențelor de sănătate publică sau evenimentelor majore legate de zoonoze sau de boli care afectează doar animale și care au sau pot avea un impact major asupra sănătății umane, sau în cazul în care utilizarea de substanțe active din produsele medicinale veterinare poate fi utilă pentru abordarea urgenței de sănătate publică sau a evenimentului major.

Articolul 6

Listele de medicamente esențiale și informațiile care trebuie furnizate

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), MSSG întocmește o listă cu principalele grupe terapeutice de medicamente care sunt necesare pentru asistența medicală de urgență, intervențiile chirurgicale și terapia intensivă, pentru a contribui la elaborarea listelor de medicamente esențiale, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3), care urmează să fie folosite pentru a răspunde unei urgențe de sănătate publică sau unui eveniment major. Lista este întocmită până la 2 august 2022 și actualizată anual și ori de câte ori este necesar.

(2)   Imediat după recunoașterea unui eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din prezentul regulament, MSSG consultă grupul de lucru menționat la articolul 3 alineatul (6) din prezentul regulament. Imediat după consultarea respectivă, MSSG adoptă o listă de medicamente autorizate în conformitate cu Directiva 2001/83/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, pe care le consideră esențiale în timpul evenimentului major (denumită în continuare „lista de medicamente esențiale pentru evenimentul major”).

MSSG actualizează lista de medicamente esențiale pentru evenimentul major ori de câte ori este necesar, până când evenimentul major a fost abordat în mod satisfăcător și până când se confirmă că nu mai este necesară asistența MSSG în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament.

(3)   Imediat după recunoașterea unei urgențe de sănătate publică, MSSG consultă grupul de lucru menționat la articolul 3 alineatul (6) din prezentul regulament. Imediat după consultarea respectivă, MSSG adoptă o listă de medicamente autorizate în conformitate cu Directiva 2001/83/CE sau cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, pe care le consideră esențiale în timpul urgenței de sănătate publică (denumită în continuare „lista de medicamente esențiale pentru urgența de sănătate publică”). MSSG actualizează lista de medicamente esențiale pentru urgența de sănătate publică ori de câte ori este necesar, până la încetarea recunoașterii urgenței de sănătate publică. Lista de medicamente esențiale pentru urgența de sănătate publică se poate actualiza pentru a ține seama de rezultatele procesului de revizuire prevăzut la articolul 18 din prezentul regulament, după caz. În astfel de cazuri, MSSG colaborează cu grupul operativ pentru situații de urgență menționat la articolul 15 din prezentul regulament (denumit în continuare „ETF”).

(4)   În sensul articolului 9 alineatul (2), MSSG adoptă și face public setul de informații menționat la articolul 9 alineatul (2) literele (c) și (d) care este necesar pentru a monitoriza oferta și cererea de medicamente înscrise pe listele menționate la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol (denumite în continuare „listele de medicamente esențiale”) și informează grupul de lucru menționat la articolul 3 alineatul (6) cu privire la respectivul set de informații.

(5)   După adoptarea listelor de medicamente esențiale în conformitate cu alineatele (2) și (3), Agenția publică fără întârziere listele respective și versiunile actualizate ale acestora pe portalul său web, astfel cum se menționează la articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(6)   În cazurile în care Agenția a evaluat deficitul și a furnizat recomandări profesioniștilor din domeniul sănătății și pacienților, Agenția creează pe portalul său web o pagină web accesibilă publicului care oferă informații privind deficitele reale de medicamente incluse pe listele de medicamente esențiale. Pagina web oferă cel puțin următoarele informații:

(a)

denumirea și denumirea comună a medicamentului care figurează pe listele de medicamente esențiale;

(b)

indicațiile terapeutice ale medicamentului care figurează pe listele de medicamente esențiale;

(c)

motivul deficitului în ce privește medicamentul care figurează pe listele de medicamente esențiale;

(d)

data de începere și data de încheiere a deficitului în ce privește medicamentul care figurează pe listele de medicamente esențiale;

(e)

statele membre afectate de deficitul în ce privește medicamentul care figurează pe listele de medicamente esențiale;

(f)

alte informații relevante pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pacienți, inclusiv informații privind disponibilitatea unor medicamente alternative.

Pagina web menționată la primul paragraf cuprinde, de asemenea, trimiteri la registrele naționale privind deficitele de medicamente.

Articolul 7

Monitorizarea deficitelor de medicamente înscrise pe listele de medicamente esențiale

În urma recunoașterii unei urgențe de sănătate publică sau a recunoașterii unui eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), MSSG monitorizează oferta și cererea de medicamente înscrise pe listele de medicamente esențiale în vederea identificării eventualelor deficite, reale sau potențiale, ale medicamentelor în cauză. MSSG efectuează respectiva monitorizare pe baza listelor de medicamente esențiale și a informațiilor și datelor furnizate, în conformitate cu articolele 10 și 11, și disponibile prin intermediul ESMP, după ce aceasta devine pe deplin funcțională.

În scopul monitorizării menționate la primul paragraf de la prezentul articol, după caz, MSSG colaborează cu Comitetul pentru securitate sanitară instituit prin articolul 17 din Decizia nr. 1082/2013/UE (denumit în continuare „HSC”) și, în cazul unei urgențe de sănătate publică, cu oricare alt comitet consultativ relevant pentru urgențele de sănătate publică instituit în temeiul dreptului Uniunii și cu ECDC.

Articolul 8

Raportarea și recomandările privind deficitele de medicamente

(1)   Pe durata unei urgențe de sănătate publică sau după recunoașterea unui eveniment major astfel cum este menționat la articolul 4 alineatul (3), până când s-a confirmat faptul că evenimentul major a fost abordat în mod satisfăcător în temeiul articolului 4 alineatul (4), MSSG raportează periodic rezultatele monitorizării menționate la articolul 7 Comisiei și punctelor unice de contact menționate la articolul 3 alineatul (6) și, în special, semnalează orice deficit, real sau potențial, de medicamente înscrise pe listele de medicamente esențiale sau orice eveniment care ar putea conduce la un eveniment major.

Rapoartele menționate la primul paragraf pot fi puse și la dispoziția altor actori din lanțul de aprovizionare cu medicamente, după caz, în conformitate cu dreptul concurenței.

(2)   La cererea Comisiei sau a unuia sau a mai multor puncte unice de contact menționate la articolul 3 alineatul (6), MSSG furnizează date agregate și previziuni legate de cerere în susținerea constatărilor și a concluziilor sale. În această privință, MSSG:

(a)

utilizează date din cadrul ESMP, după ce devine pe deplin funcțională;

(b)

colaborează cu ECDC pentru a obține date epidemiologice, modele și scenarii de evoluție care să faciliteze previzionarea nevoilor în materie de medicamente; și

(c)

colaborează cu grupul de coordonare privind deficitele de dispozitive medicale menționat la articolul 21 (denumit în continuare „MDSSG”), în cazul în care medicamentele înscrise pe listele de medicamente esențiale sunt utilizate împreună cu un dispozitiv medical.

Datele agregate și previziunile legate de cerere menționate la primul paragraf pot fi puse și la dispoziția altor actori din lanțul de aprovizionare cu medicamente, după caz, în conformitate cu dreptul concurenței, cu scopul de a preveni mai eficient sau de a atenua deficitele reale sau potențiale de medicamente.

(3)   În cadrul raportării menționate la alineatele (1) și (2), MSSG poate furniza recomandări cu privire la măsuri care ar putea fi adoptate de Comisie, de statele membre, de deținătorii autorizațiilor de comercializare și de alte entități, inclusiv de reprezentanții profesioniștilor din domeniul sănătății și ai pacienților, pentru a preveni sau a atenua deficitele reale sau potențiale de medicamente.

Statele membre pot solicita MSSG să ofere recomandări cu privire la măsurile menționate la primul paragraf.

În scopul menționat la al doilea paragraf, MSSG colaborează, după caz, cu HSC și, în cazul unei urgențe de sănătate publică, cu oricare alt comitet consultativ relevant pentru urgențele de sănătate publică instituit în temeiul dreptului Uniunii.

(4)   Din proprie inițiativă sau la solicitarea Comisiei sau a unui stat membru, MSSG poate furniza recomandări cu privire la măsuri care ar putea fi adoptate de Comisie, de statele membre, de deținătorii autorizațiilor de comercializare, de reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății și de alte entități pentru a asigura pregătirea în vederea abordării deficitelor reale sau potențiale de medicamente, generate pe fondul unor urgențe de sănătate publică sau al unor evenimente majore.

(5)   La cererea Comisiei, MSSG poate coordona măsuri luate de către autoritățile naționale competente, de către deținătorii autorizațiilor de comercializare și de către alte entități, inclusiv reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății și ai pacienților, după caz, pentru a preveni sau a atenua deficite reale sau potențiale de medicamente în contextul unei urgențe de sănătate publică sau al unui eveniment major.

Articolul 9

Metode de lucru și furnizarea informațiilor referitoare la medicamente

(1)   Pentru a se pregăti în vederea îndeplinirii sarcinilor menționate la articolele 4-8, Agenția:

(a)

stabilește procedurile și criteriile pentru întocmirea și revizuirea listelor de medicamente esențiale;

(b)

stabilește metodele și criteriile pentru monitorizarea, colectarea și raportarea datelor prevăzute la articolele 4, 7 și 8, prevăzând un set minim de date de bază;

(c)

elaborează sisteme simplificate de monitorizare și raportare informatică, în coordonare cu autoritățile naționale competente relevante, care facilitează interoperabilitatea cu alte sisteme informatice existente și cu sisteme informatice în curs de dezvoltare până când ESMP devine pe deplin funcțională, pe baza unor câmpuri de date care sunt armonizate între statele membre;

(d)

stabilește grupul de lucru menționat la articolul 3 alineatul (6) și se asigură că fiecare stat membru este reprezentat în grupul de lucru respectiv;

(e)

elaborează și gestionează o listă a punctelor unice de contact pentru deținătorii autorizațiilor de comercializare care cuprinde toate medicamentele autorizate în Uniune, prin intermediul bazei de date prevăzute la articolul 57 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004;

(f)

stabilește metodele de furnizare a recomandărilor menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 8 alineatele (3) și (4) și de consiliere și de coordonare a măsurilor menționate la articolul 8 alineatul (5);

(g)

publică pe o pagină web dedicată de pe portalul său web informațiile vizate de literele (a), (b) și (f).

În sensul literei (a) de la primul paragraf, statele membre, deținătorii unei autorizații de comercializare, alți actori relevanți din lanțul de aprovizionare cu medicamente și reprezentanții profesioniștilor din domeniul sănătății, ai pacienților și ai consumatorilor pot fi consultați, dacă este necesar.

(2)   În urma recunoașterii unei urgențe de sănătate publică sau a recunoașterii unui eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), Agenția:

(a)

întocmește o listă a punctelor unice de contact pentru deținătorii autorizațiilor de comercializare a medicamentelor înscrise pe listele de medicamente esențiale;

(b)

gestionează lista punctelor unice de contact menționată la litera (a) pe durata urgenței de sănătate publică sau a evenimentului major;

(c)

solicită informații relevante privind medicamentele de pe lista de medicamente esențiale de la punctele unice de contact menționate la litera (a) și fixează un termen pentru transmiterea informațiilor respective, în cazul în care informațiile respective nu sunt disponibile pe ESMP;

(d)

solicită informații privind medicamentele de pe lista de medicamente esențiale de la punctele unice de contact menționate la articolul 3 alineatul (6), pe baza setului de informații menționat la articolul 6 alineatul (4) și fixează un termen pentru transmiterea informațiilor respective, în cazul în care informațiile respective nu sunt disponibile pe ESMP.

(3)   Informațiile menționate la alineatul (2) litera (c) cuprind cel puțin următoarele:

(a)

denumirea deținătorului autorizației de comercializare a medicamentului;

(b)

denumirea medicamentului;

(c)

identificarea unităților de fabricație active pentru produse finite și substanțe active ale medicamentului;

(d)

statul membru în care autorizația de comercializare este valabilă și statutul de comercializare a medicamentului în fiecare stat membru;

(e)

informații detaliate referitoare la deficitul real sau potențial al medicamentului, cum ar fi datele de începere și de încheiere efective sau estimate, precum și cauzele presupuse sau cunoscute;

(f)

date privind vânzările și cotele de piață ale medicamentului;

(g)

stocurile disponibile de medicamente;

(h)

previziunile legate de aprovizionarea cu medicamente, inclusiv informații privind potențiale vulnerabilități din cadrul lanțului de aprovizionare, cantitățile deja livrate și livrările preconizate;

(i)

previziunile legate de cererea de medicamente;

(j)

informații referitoare la medicamente alternative disponibile;

(k)

planuri de prevenire și atenuare a deficitelor, care includ informații minime privind capacitatea de producție și de aprovizionare și unitățile aprobate de fabricație a medicamentelor finite și a substanțelor active, potențialele unități de fabricație alternative și nivelurile minime ale stocurilor de medicamente.

(4)   Pentru a completa planurile de prevenire și de atenuare a deficitelor de medicamente esențiale menționate la alineatul (3) litera (k), Agenția și autoritățile naționale competente pentru medicamente pot solicita distribuitorilor angro și altor actori relevanți informații cu privire la orice provocare logistică întâmpinată în lanțul de aprovizionare angro.

Articolul 10

Obligațiile deținătorilor autorizațiilor de comercializare

(1)   Deținătorii autorizațiilor de comercializare a medicamentelor autorizate în Uniune furnizează informații în scopul menționat la articolul 9 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament până la 2 septembrie 2022, în format electronic, către baza de date menționată la articolul 57 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Respectivii deținători ai autorizațiilor de comercializare actualizează informațiile când este necesar.

(2)   Pentru a facilita monitorizarea prevăzută la articolul 7, Agenția poate cere deținătorilor autorizațiilor de comercializare a medicamentelor înscrise pe listele de medicamente esențiale să transmită informațiile menționate la articolul 9 alineatul (2) litera (c).

Deținătorii autorizațiilor de comercializare menționați la primul paragraf de la prezentul alineat transmit informațiile solicitate în termenul stabilit de Agenție prin intermediul punctelor unice de contact menționate la articolul 9 alineatul (2) litera (b), utilizând metodele și sistemele de monitorizare și raportare instituite în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) și, respectiv, litera (c). Dacă este necesar, respectivii deținători ai autorizațiilor de comercializare furnizează informații actualizate.

(3)   Deținătorii autorizațiilor de comercializare menționați la alineatele (1) și (2) justifică orice nefurnizare a informațiilor solicitate și orice întârzieri în furnizarea informațiilor solicitate în termenul stabilit de Agenție.

(4)   În cazul în care deținătorii autorizațiilor de comercializare menționați la alineatul (2) menționează faptul că informațiile pe care le-au transmis la solicitarea Agenției sau a autorităților naționale competente pentru medicamente conțin informații comerciale confidențiale, aceștia identifică fragmentele relevante din informațiile respective și explică de ce informațiile respective sunt informații comerciale confidențiale.

Agenția evaluează caracterul întemeiat al fiecărei mențiuni potrivit căreia informațiile ar avea caracter comercial confidențial și protejează astfel de informații comerciale confidențiale împotriva divulgării nejustificate.

(5)   În cazul în care deținătorii autorizațiilor de comercializare menționați la alineatul (2) sau alți actori relevanți din lanțul de aprovizionare cu medicamente dețin orice informații suplimentare celor cerute în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf, care fac dovada unui deficit real sau potențial de medicamente, aceștia pun fără întârziere respectivele informații la dispoziția Agenției.

(6)   În urma raportării rezultatelor monitorizării menționate la articolul 7 și a recomandărilor privind măsurile preventive sau de atenuare prevăzute în conformitate cu articolul 8 alineatele (3) și (4), deținătorii autorizațiilor de comercializare menționați la alineatul (2):

(a)

transmit Agenției orice eventuale observații;

(b)

au în vedere recomandările menționate la articolul 8 alineatele (3) și (4) și orientările menționate la articolul 12 litera (c);

(c)

respectă ansamblul măsurilor adoptate la nivelul Uniunii sau al statelor membre, în temeiul articolelor 11 și 12;

(d)

transmit MSSG informații cu privire la eventualele măsuri adoptate și elaborează rapoarte cu privire la monitorizare și la rezultatele măsurilor în cauză, inclusiv furnizând informații referitoare la soluționarea deficitului de medicamente real sau potențial.

Articolul 11

Rolul statelor membre în ceea ce privește monitorizarea și atenuarea deficitelor de medicamente

(1)   Pentru a facilita monitorizarea prevăzută la articolul 7, cu excepția cazului în care informațiile în cauză sunt disponibile pe ESMP, Agenția poate cere unui stat membru:

(a)

să transmită setul de informații menționat la articolul 6 alineatul (4), inclusiv datele disponibile și estimate privind volumul cererii și previziunile legate de cerere, prin intermediul punctului unic de contact menționat la articolul 3 alineatul (6) și utilizând metodele și sistemele de raportare instituite în temeiul articolului 9 alineatul (1) literele (b) și, respectiv, (c);

(b)

să indice existența oricăror informații comerciale confidențiale și să explice de ce informațiile respective sunt informații comerciale confidențiale, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4);

(c)

să indice orice nefurnizare a informațiilor solicitate și dacă există orice întârzieri în furnizarea informațiilor respective în termenul stabilit de Agenție în conformitate cu articolul 10 alineatul (3).

Statele membre îndeplinesc cererea Agenției în termenul stabilit de Agenție.

(2)   În scopurile menționate la alineatul (1), distribuitorii angro și alte persoane sau entități juridice care sunt autorizate sau au dreptul să pună la dispoziția publicului medicamentele înscrise pe listele de medicamente esențiale furnizează respectivului stat membru informații și date relevante, inclusiv informații și date privind nivelurile stocurilor de medicamente respective la cererea statului membru respectiv.

(3)   În cazul în care statele membre dețin orice fel de informații suplimentare față de cele care trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol cu privire la volumele vânzărilor și volumele prescripțiilor de medicamente, care fac dovada unui deficit real sau potențial al unui medicament înscris pe listele de medicamente esențiale, inclusiv datele menționate la articolul 23a al treilea paragraf din Directiva 2001/83/CE, ele pun fără întârziere respectivele informații la dispoziția MSSG, prin intermediul punctelor lor unice de contact respective menționate la articolul 3 alineatul (6) din prezentul regulament.

(4)   În urma raportării rezultatelor monitorizării menționate la articolul 7 și a recomandărilor privind măsurile preventive sau de atenuare, furnizate în conformitate cu articolul 8 alineatele (3) și (4), statele membre:

(a)

țin seama de eventualele recomandări și orientări menționate la articolul 12 litera (c) și își coordonează acțiunile în legătură cu ansamblul acțiunilor adoptate la nivelul Uniunii în temeiul articolului 12 litera (a);

(b)

transmit MSSG informații cu privire la ansamblul măsurilor adoptate și elaborează rapoarte cu privire la rezultatele acțiunilor menționate la litera (a), inclusiv furnizând informații referitoare la soluționarea deficitului de medicamente real sau potențial.

În sensul primului paragraf literele (a) și (b), statele membre care procedează diferit la nivel național comunică MSSG în timp util motivele aflate la baza acestei abordări diferite.

Recomandările, orientările și acțiunile menționate la primul paragraf litera (a) și un raport de sinteză privind lecțiile învățate se pun la dispoziția publicului prin intermediul portalului web menționat la articolul 14.

Articolul 12

Rolul Comisiei în ceea ce privește monitorizarea și atenuarea deficitelor de medicamente

Comisia ține seama de informațiile și recomandările MSSG menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2) și, respectiv, la articolul 8 alineatele (3) și (4) și:

(a)

ia toate măsurile care se impun în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite Comisiei, în vederea atenuării deficitelor reale sau potențiale de medicamente înscrise pe listele de medicamente esențiale;

(b)

facilitează coordonarea dintre deținătorii autorizațiilor de comercializare și alte entități relevante pentru a răspunde creșterii cererii, după caz;

(c)

analizează necesitatea unor orientări și recomandări care să fie adresate statelor membre, deținătorilor autorizațiilor de comercializare și altor entități, inclusiv entități relevante din cadrul lanțului de aprovizionare cu medicamente, după caz;

(d)

informează MSSG cu privire la orice măsuri adoptate de Comisie și raportează cu privire la rezultatele respectivelor măsuri;

(e)

solicită MSSG să formuleze recomandări sau să coordoneze măsuri, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatele (3), (4) și (5);

(f)

analizează necesitatea contramăsurilor medicale, în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE și cu alte dispoziții de drept al Uniunii aplicabile;

(g)

colaborează cu țări terțe și cu organizații internaționale relevante, după caz, pentru a atenua deficitele reale sau potențiale de medicamente înscrise pe listele de medicamente esențiale sau de substanțe active ale acestora, în cazul în care medicamentele sau substanțele active respective sunt importate în Uniune și respectivele deficite reale sau potențiale au implicații la nivel internațional, și informează MSSG cu privire la orice astfel de acțiuni, precum și cu privire la rezultatele acțiunilor respective, după caz.

Articolul 13

Platforma europeană de monitorizare a deficitelor

(1)   Agenția creează, menține și gestionează o platformă informatică, cunoscută sub denumirea de Platforma europeană de monitorizare a deficitelor (denumită în continuare „ESMP”), care este conectată la baza de date menționată la articolul 57 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

ESMP este utilizată pentru a facilita colectarea de informații privind deficitele, oferta și cererea de medicamente, inclusiv informații privind cazul în care medicamentul este introdus sau încetează să mai fie introdus pe piață într-un stat membru.

(2)   Informațiile colectate prin intermediul ESMP se utilizează pentru a monitoriza, preîntâmpina și gestiona:

(a)

deficite reale sau potențiale de medicamente înscrise pe listele de medicamente esențiale constatate în timpul unor urgențe de sănătate publică sau al unor evenimente majore; și

(b)

deficite reale sau potențiale de medicamente care pot genera o urgență de sănătate publică sau un eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

(3)   În sensul alineatului (2), în timpul unor urgențe de sănătate publică și al unor evenimente majore:

(a)

deținătorii autorizațiilor de comercializare utilizează ESMP pentru a raporta Agenției informații referitoare la medicamentele înscrise pe listele de medicamente esențiale, prin intermediul punctelor unice de contact menționate la articolul 9 alineatul (2) litera (a), în conformitate cu articolele 9 și 10;

(b)

statele membre utilizează ESMP pentru a raporta Agenției informații referitoare la medicamentele înscrise pe listele de medicamente esențiale, prin intermediul punctelor unice de contact menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (d), în conformitate cu articolele 9 și 11.

Raportarea menționată la primul paragraf litera (b) include informații suplimentare celor menționate la respectiva literă primite de la deținătorii autorizațiilor de comercializare și de la distribuitorii angro sau alte persoane sau entități juridice care sunt autorizate ori au dreptul să pună la dispoziția publicului medicamentele înscrise pe listele de medicamente esențiale, acolo unde este cazul.

(4)   În sensul alineatului (2) și în ceea ce privește asigurarea pregătirii pentru urgențe de sănătate publică și pentru evenimente majore:

(a)

deținătorii autorizațiilor de comercializare utilizează ESMP pentru a raporta Agenției:

(i)

informațiile menționate la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 pentru autorizațiile acordate în conformitate cu regulamentul respectiv;

(ii)

informații bazate pe categoriile prevăzute la articolul 9 alineatul (3) privind deficite reale sau potențiale de medicamente care pot genera o urgență de sănătate publică sau un eveniment major, după caz;

(b)

statele membre utilizează ESMP pentru a raporta Agenției cu privire la deficitele de medicamente care pot genera o urgență de sănătate publică sau un eveniment major în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), prin intermediul punctelor unice de contact menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (e).

(5)   Raportarea menționată la alineatul (4) litera (b):

(a)

include informațiile menționate la articolul 23a din Directiva 2001/83/CE care au fost raportate autorităților naționale competente pentru medicamente pentru autorizațiile acordate în conformitate cu directiva respectivă;

(b)

poate include informații suplimentare primite de la deținătorii autorizațiilor de comercializare, de la distribuitorii angro și de la alte persoane sau entități juridice care sunt autorizate sau au dreptul să pună la dispoziția publicului medicamente.

(6)   Pentru a asigura o utilizare optimă a ESMP, Agenția:

(a)

concepe specificațiile tehnice și funcționale ale ESMP, inclusiv mecanismul de schimb de date pentru schimbul de date cu sistemele naționale existente, precum și formatul pentru transmiterea electronică, în colaborare cu MSSG;

(b)

solicită ca datele transmise către ESMP să respecte standardele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare pentru identificarea medicamentelor și să se bazeze pe categoriile de date de referință utilizate în procesele de reglementare farmaceutică, și anume date privind substanța, date privind produsul, date privind organizarea și date referențiale, după caz;

(c)

stabilește o terminologie standardizată de raportare care să fie utilizată de deținătorii autorizațiilor de comercializare și de statele membre atunci când raportează către ESMP, în colaborare cu MSSG;

(d)

elaborează orientări relevante pentru raportarea prin intermediul ESMP, în colaborare cu MSSG;

(e)

asigură interoperabilitatea datelor între ESMP, sistemele informatice ale statelor membre și alte sisteme informatice și baze de date relevante, fără vreo duplicare a raportării;

(f)

asigură niveluri adecvate de acces la informațiile conținute în ESMP pentru Comisie, Agenție, autoritățile naționale competente și MSSG;

(g)

garantează că informațiile comerciale confidențiale transmise sistemului sunt protejate împotriva divulgării nejustificate;

(h)

garantează că ESMP este pe deplin operațională în până la 2 februarie 2025 și elaborează un plan pentru implementarea ESMP.

Articolul 14

Comunicarea cu privire la MSSG

(1)   Agenția furnizează informații publicului și grupurilor de interese cu privire la activitatea MSSG în timp util și reacționează cu privire la dezinformarea care vizează activitatea MSSG, după caz, prin intermediul unei pagini web dedicate de pe portalul său web și prin alte mijloace adecvate, în colaborare cu autoritățile naționale competente.

(2)   Procedurile MSSG sunt transparente.

Rezumatele ordinii de zi și ale proceselor-verbale ale reuniunilor MSSG, precum și regulamentul său de procedură menționat la articolul 3 alineatul (5) și recomandările sale menționate la articolul 8 alineatele (3) și (4) se consemnează și se pun la dispoziția publicului pe o pagină web dedicată de pe portalul web al Agenției.

În cazul în care regulamentul de procedură menționat la articolul 3 alineatul (5) permite membrilor MSSG să consemneze existența unor opinii divergente, MSSG comunică autorităților naționale competente pentru medicamente, la cererea acestora, respectivele opinii divergente, precum și motivele aflate la baza lor.

CAPITOLUL III

MEDICAMENTE CARE AU POTENȚIALUL DE A RĂSPUNDE URGENȚELOR DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Articolul 15

Grupul operativ pentru situații de urgență

(1)   În cadrul Agenției se înființează grupul operativ pentru situații de urgență (denumit în continuare „ETF”).

ETF se reunește în vederea pregătirii pentru urgențe de sănătate publică și în timpul unor astfel de urgențe, fie față în față, fie la distanță.

Agenția asigură secretariatul ETF.

(2)   În timpul urgențelor de sănătate publică, ETF îndeplinește următoarele sarcini:

(a)

în colaborare cu comitetele științifice, grupurile de lucru și grupurile consultative științifice ale Agenției, furnizarea de consiliere științifică și trecerea în revistă a datelor științifice disponibile cu privire la medicamentele care au potențialul de a răspunde urgenței de sănătate publică, inclusiv solicitarea de date din partea dezvoltatorilor și inițierea unor discuții preliminare cu aceștia;

(b)

furnizarea de consiliere cu privire la principalele aspecte ale protocoalelor pentru studiile clinice intervenționale, precum și furnizarea de consiliere dezvoltatorilor cu privire la studiile clinice intervenționale pentru medicamentele destinate tratării, prevenirii sau diagnosticării bolii care generează urgența de sănătate publică, în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament, fără a aduce atingere sarcinilor statelor membre în ceea ce privește evaluarea cererilor de autorizare a unor studii clinice intervenționale care urmează să fie efectuate pe teritoriile lor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 536/2014;

(c)

furnizarea de sprijin științific pentru a facilita studiile clinice intervenționale pentru medicamentele destinate tratării, prevenirii sau diagnosticării bolii care generează urgența de sănătate publică;

(d)

participarea la activitățile desfășurate de comitetele științifice, grupurile de lucru și grupurile consultative științifice ale Agenției;

(e)

în colaborare cu comitetele științifice, grupurile de lucru și grupurile consultative științifice ale Agenției, furnizarea de recomandări științifice cu privire la utilizarea oricărui medicament care are potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică, în conformitate cu articolul 18;

(f)

cooperarea cu autoritățile naționale competente, cu organele și agențiile Uniunii, cu Organizația Mondială a Sănătății, cu țări terțe și cu organizații științifice internaționale cu privire la aspecte științifice și tehnice care se referă la urgența de sănătate publică și la medicamentele care au potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică, după caz.

Sprijinul menționat la primul paragraf litera (c) include consilierea acordată sponsorilor studiilor clinice planificate similare sau asociate în ceea ce privește stabilirea studiilor clinice desfășurate în comun și poate include recomandări privind încheierea acordurilor pentru a acționa în calitate de sponsor sau de cosponsor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) punctul 14 și cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(3)   Membrii ETF sunt:

(a)

președinții sau vicepreședinții, sau ambii, ai comitetelor științifice ale Agenției și alți reprezentanți ai respectivelor comitete;

(b)

reprezentanți ai grupurilor de lucru ale Agenției, inclusiv reprezentanți ai PCWP și ai HCPWP;

(c)

membrii personalului Agenției;

(d)

reprezentanți ai grupului de coordonare instituit în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2001/83/CE;

(e)

reprezentanți ai Grupului consultativ și de coordonare a studiilor clinice intervenționale, instituit în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014; și

(f)

alți experți în studii clinice intervenționale care reprezintă autorități naționale competente pentru medicamente.

Membrii ETF sunt nominalizați de către entitățile pe care le reprezintă.

După caz, pot fi desemnați ad-hoc experți externi în ETF, în special în cazurile menționate la articolul 5 alineatul (3).

Reprezentanți ai altor organe și agenții ale Uniunii sunt invitați ad-hoc, după caz, să participe la lucrările ETF, în special în cazurile menționate la articolul 5 alineatul (3).

ETF este prezidat de reprezentantul Agenției și coprezidat de președintele sau vicepreședintele CHMP.

(4)   Componența ETF este aprobată de Consiliul de administrație al Agenției, ținând seama de cunoștințele de specialitate specifice relevante pentru răspunsul terapeutic la urgența de sănătate publică.

Directorul executiv al Agenției sau reprezentantul directorului executiv, precum și reprezentanți ai Comisiei și ai Consiliului de administrație al Agenției au dreptul de a participa la toate reuniunile ETF.

Componența ETF este făcută publică.

(5)   Copreședinții ETF pot invita alți reprezentanți ai statelor membre, membri ai comitetelor științifice și ai grupurilor de lucru ale Agenției, precum și părți terțe, inclusiv reprezentanți ai grupurilor de interese în domeniul medicamentelor, deținători autorizațiilor de comercializare, dezvoltatori, sponsori ai studiilor clinice intervenționale, reprezentanți ai rețelelor de studii clinice intervenționale, experți și cercetători independenți în domeniul studiilor clinice intervenționale și reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății și ai pacienților, cu scopul de a participa la reuniunile sale.

(6)   ETF își stabilește propriul regulament de procedură, inclusiv normele privind adoptarea recomandărilor.

Regulamentul de procedură menționat la primul paragraf intră în vigoare după primirea de către ETF a unui aviz favorabil din partea Comisiei și a Consiliului de administrație al Agenției.

(7)   ETF își îndeplinește sarcinile în calitate de organism consultativ și de sprijin separat de comitetele științifice ale Agenției și fără a aduce atingere sarcinilor acestora în ceea ce privește autorizarea, supravegherea și farmacovigilența medicamentelor în cauză, precum și măsurile de reglementare corespunzătoare, pentru a asigura calitatea, siguranța și eficacitatea respectivelor medicamente.

CHMP și alte comitete științifice relevante ale Agenției țin seama de recomandările ETF atunci când își adoptă avizele.

ETF ține seama de orice aviz științific emis de comitetele menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 și cu Directiva 2001/83/CE.

(8)   Articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 se aplică ETF în ceea ce privește transparența și independența membrilor săi.

(9)   Agenția publică pe portalul său web informații cu privire la medicamentele pe care ETF le consideră a avea potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică și orice actualizări ale acestora. Agenția informează, după caz, statele membre și HSC cu privire la orice astfel de publicare fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, înainte ca publicarea respectivă să aibă loc.

Articolul 16

Consiliere privind studiile clinice intervenționale

(1)   În timpul unei urgențe de sănătate publică, ETF oferă consiliere cu privire la principalele aspecte ale studiilor clinice intervenționale și ale protocoalelor studiilor clinice intervenționale care au fost prezentate sau care urmează să fie prezentate în cadrul unei cereri de autorizare a unui studiu clinic intervențional, în cadrul unui proces accelerat de consiliere științifică, fără a aduce atingere responsabilității statului membru sau statelor membre în cauză în temeiul Regulamentului (UE) nr. 536/2014.

(2)   În cazul în care un dezvoltator participă la un proces accelerat de consiliere științifică, ETF oferă gratuit consilierea menționată la alineatul (1) în termen de cel mult 20 de zile de la transmiterea de către dezvoltator către Agenție a unui set complet de informații și date solicitate. Recomandările sunt aprobate de CHMP.

(3)   ETF stabilește proceduri și orientări pentru solicitarea și transmiterea setului de informații și date necesare, inclusiv informații privind statul membru sau statele membre în care este depusă sau urmează să fie depusă o cerere de autorizare a unui studiu clinic intervențional.

(4)   ETF implică reprezentanți ai statelor membre cu cunoștințe de specialitate în domeniul studiilor clinice intervenționale în procesul de pregătire a consilierii științifice, în special în cazurile în care este depusă sau urmează să fie depusă o cerere de autorizare a unui studiu clinic intervențional.

(5)   La aprobarea unei cereri de autorizare a unui studiu clinic intervențional pentru care ETF a furnizat consiliere științifică, statele membre țin seama de respectiva consiliere. Avizele științifice furnizate de ETF nu aduc atingere evaluării etice prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(6)   În cazul în care un dezvoltator este beneficiarul consilierii științifice menționate la alineatul (5) de la prezentul articol, dezvoltatorul respectiv transmite ulterior Agenției datele rezultate în urma studiilor clinice intervenționale, dacă Agenția formulează o cerere pentru respectivele date în temeiul articolului 18.

(7)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(6) de la prezentul articol, consilierea științifică menționată la alineatul (5) de la prezentul articol este pusă la dispoziție în conformitate cu procedurile stabilite în temeiul articolului 57 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

Articolul 17

Informațiile publice privind studiile clinice intervenționale și deciziile de autorizare a comercializării

(1)   Pe durata unei urgențe de sănătate publică, sponsorii studiilor clinice intervenționale efectuate în Uniune pun, în special, următoarele informații la dispoziția publicului, prin intermediul portalului UE și al bazei de date a UE instituite în temeiul articolelor 80 și, respectiv, 81 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014:

(a)

protocolul pentru studiile clinice intervenționale, la începutul fiecărui studiu clinic intervențional pentru toate studiile clinice intervenționale autorizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 536/2014 care examinează medicamente care au potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică;

(b)

rezumatul rezultatelor într-un termen stabilit de Agenție care este mai scurt decât termenul prevăzut la articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 536/2014.

(2)   În situațiile în care un medicament relevant pentru urgența de sănătate publică primește o autorizație de comercializare, Agenția publică, în special:

(a)

informațiile referitoare la produs, împreună cu detalii referitoare la condițiile de utilizare în momentul eliberării autorizației de comercializare;

(b)

rapoartele europene publice de evaluare, într-un termen cât mai scurt și, dacă este posibil, în termen de șapte zile de la eliberarea autorizației de comercializare;

(c)

datele clinice transmise Agenției pentru fundamentarea cererii, dacă este posibil în termen de două luni de la eliberarea autorizației de comercializare de către Comisie;

(d)

întregul plan de management al riscurilor menționat la articolul 1 punctul 28c din Directiva 2001/83/CE și orice versiune actualizată a acestuia.

În sensul primului paragraf litera (c), Agenția anonimizează toate datele cu caracter personal și ocultează informațiile comerciale confidențiale.

Articolul 18

Examinarea medicamentelor și recomandări privind utilizarea acestora

(1)   În urma recunoașterii unei urgențe de sănătate publică, ETF efectuează o examinare a datelor științifice disponibile privind medicamentele care au potențialul de a răspunde urgențelor de sănătate publică. Examinarea respectivă este actualizată ori de câte ori este nevoie în timpul urgenței de sănătate publică, inclusiv în cazul în care ETF și CHMP cad de acord în ceea ce privește pregătirea evaluării unei cereri de eliberare a autorizației de comercializare.

(2)   În contextul pregătirii examinării menționate la alineatul (1), ETF poate solicita informații și date din partea deținătorilor autorizațiilor de comercializare și a dezvoltatorilor și poate iniția discuții preliminare cu aceștia. De asemenea, ETF poate utiliza date medicale generate în afara studiilor clinice intervenționale, în cazul în care sunt disponibile, în funcție de fiabilitatea respectivelor date.

ETF poate colabora cu agențiile pentru medicamente din țări terțe cu privire la informațiile suplimentare și schimburile de date.

(3)   În urma unei cereri din partea unuia sau a mai multor state membre sau a Comisiei, ETF prezintă recomandări CHMP în vederea obținerii unui aviz în conformitate cu alineatul (4), în ceea ce privește:

(a)

utilizarea în tratamente de ultimă instanță a medicamentelor care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2001/83/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 726/2004; sau

(b)

utilizarea și distribuția unui medicament neautorizat, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE.

(4)   După primirea unei recomandări prezentate în temeiul alineatului (3), CHMP își adoptă avizul privind condițiile care urmează să fie impuse asupra utilizării și distribuției medicamentului în cauză și privind pacienții vizați. Avizul respectiv se actualizează dacă situația o impune.

(5)   Statele membre au în vedere avizele menționate la alineatul (4) de la prezentul articol. Articolul 5 alineatele (3) și (4) din Directiva 2001/83/CE se aplică utilizării unui astfel de aviz.

(6)   În contextul elaborării recomandărilor furnizate în conformitate cu alineatul (3), ETF poate consulta statul membru în cauză și îi poate solicita să furnizeze orice informații sau date disponibile pe care statul membru le-a folosit în luarea deciziei sale de a pune medicamentul la dispoziție pentru utilizarea în tratamente de ultimă instanță. În urma formulării unei astfel de solicitări, statul membru furnizează toate informațiile și datele solicitate.

Articolul 19

Comunicarea cu privire la ETF

Agenția furnizează informații publicului și grupurilor de interese relevante cu privire la activitatea ETF în timp util și reacționează cu privire la dezinformarea care vizează activitatea ETF, după caz, prin intermediul unei pagini web dedicate de pe portalul său web și prin alte mijloace adecvate, în colaborare cu autoritățile naționale competente.

Agenția publică periodic pe portalul său web lista membrilor ETF, regulamentul de procedură menționat la articolul 15 alineatul (6) și lista de medicamente care fac obiectul examinării, precum și avizele adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (4).

Articolul 20

Instrumente și date informatice

Pentru a pregăti și a sprijini activitatea ETF în timpul urgențelor de sănătate publică, Agenția:

(a)

dezvoltă și menține instrumente informatice, inclusiv o platformă informatică interoperabilă, pentru transmiterea de informații și date, inclusiv date medicale electronice generate în afara studiilor clinice intervenționale, care să faciliteze interoperabilitatea cu alte instrumente informatice existente și cu instrumente informatice aflate în curs de dezvoltare și să ofere autorităților naționale competente sprijinul adecvat;

(b)

coordonează studii independente privind monitorizarea utilizării, a siguranței și a eficacității medicamentelor destinate tratării, prevenirii sau diagnosticării bolilor legate de urgența de sănătate publică folosind date relevante, inclusiv, acolo unde este cazul, date deținute de autoritățile publice;

(c)

în cadrul sarcinilor de reglementare ce îi revin, utilizează infrastructuri digitale sau instrumente informatice pentru a facilita accesul rapid la sau analiza datelor medicale electronice disponibile, generate în afara studiilor clinice intervenționale, precum și a facilita schimbul unor astfel de date între statele membre, Agenție și alte organe ale Uniunii;

(d)

oferă ETF acces la surse externe de date medicale electronice la care are acces Agenția, inclusiv la date medicale generate în afara studiilor clinice intervenționale.

În sensul primului paragraf litera (b), coordonarea privind vaccinurile se organizează în comun cu ECDC, în special prin intermediul unei noi platforme informatice de monitorizare a vaccinurilor,

CAPITOLUL IV

MONITORIZAREA ȘI ATENUAREA DEFICITELOR DE DISPOZITIVE MEDICALE ESENȚIALE ȘI SPRIJINIREA GRUPURILOR DE EXPERȚI

Articolul 21

Grupul de coordonare privind deficitele de dispozitive medicale

(1)   Prin prezentul regulament, în cadrul Agenției se înființează Grupul de coordonare privind deficitele de dispozitive medicale (denumit în continuare „grupul de coordonare privind deficitele de dispozitive medicale” – MDSSG).

MDSSG este responsabil de îndeplinirea sarcinilor menționate la articolele 22, 23 și 24.

MDSSG se reunește periodic, dar și ori de câte ori este nevoie, fie față în față, fie la distanță, în vederea pregătirii pentru o urgență de sănătate publică sau în timpul desfășurării acesteia.

Agenția asigură secretariatul MDSSG.

(2)   Membrii MDSSG sunt: un reprezentant al Agenției, un reprezentant al Comisiei și câte un reprezentant desemnat de fiecare stat membru.

Reprezentanții statelor membre au cunoștințe de specialitate în domeniul dispozitivelor medicale. Respectivii reprezentanți pot fi aceiași cu cei desemnați pentru a face parte din grupul de coordonare privind dispozitivele medicale instituit prin articolul 103 din Regulamentul (UE) 2017/745 (denumit în continuare „MDCG”), acolo unde este cazul.

Membrii MDSSG pot fi însoțiți la reuniunile MDSSG de experți în domenii științifice sau tehnice specifice.

Lista membrilor MDSSG se publică pe portalul web al Agenției.

Un reprezentant al PCWP și un reprezentant al HCPWP pot participa la reuniuni ale MDSSG, în calitate de observatori.

(3)   MDSSG este coprezidat de reprezentantul Agenției și unul dintre reprezentanții statelor membre care este ales de către reprezentanții statelor membre în MDSSG din rândul acestora.

Copreședinții MDSSG, din proprie inițiativă sau la cererea unuia sau a mai multor membri ai MDSSG, pot să invite părți terțe în calitate de observatori și pentru a oferi consultanță de specialitate, inclusiv reprezentanți ai grupurilor de interese privind dispozitivele medicale, ca de pildă reprezentanți ai producătorilor și ai organismelor notificate sau oricare alt actor relevant din lanțul de aprovizionare cu dispozitive medicale și reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății, pacienților și consumatorilor, pentru a participa la reuniunile MDSSG, în funcție de necesități.

(4)   MDSSG își stabilește propriul regulament de procedură, inclusiv procedurile referitoare la grupul de lucru menționat la alineatul (5) de la prezentul articol și procedurile privind adoptarea listelor menționate la articolul 22, a seturilor de informații și a recomandărilor menționate la articolul 24 alineatele (3) și (4).

Regulamentul de procedură menționat la primul paragraf intră în vigoare după primirea de către MDSSG a unui aviz favorabil din partea Comisiei și a Consiliului de administrație al Agenției.

(5)   MDSSG este sprijinit în activitatea sa de un grup de lucru instituit în conformitate cu articolul 25 alineatul (1).

Grupul de lucru menționat la primul paragraf este alcătuit din reprezentanți ai autorităților naționale competente responsabile cu monitorizarea și gestionarea deficitelor de dispozitive medicale, care constituie punctele unice de contact în ce privește deficitele de dispozitive medicale.

Articolul 22

Lista dispozitivelor medicale esențiale și informațiile care trebuie furnizate

(1)   Imediat după recunoașterea unei urgențe de sănătate publică, MDSSG consultă grupul de lucru menționat la articolul 21 alineatul (5). Imediat după respectiva consultare, MDSSG adoptă o listă a categoriilor de dispozitive medicale esențiale pe care le consideră esențiale în contextul urgenței de sănătate publică (denumită în continuare „lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică”).

În măsura posibilului, informațiile relevante privind dispozitivele medicale esențiale și producătorii aferenți se colectează din Eudamed, după ce devine pe deplin funcțională. Informațiile sunt colectate, de asemenea, de la importatori și distribuitori, după caz. Până când Eudamed devine pe deplin funcțională, informațiile disponibile pot fi colectate și din bazele de date naționale sau din alte surse disponibile.

MDSSG actualizează lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică ori de câte ori este necesar, până la încetarea recunoașterii urgenței de sănătate publică.

(2)   În sensul articolului 25 alineatul (2), MDSSG adoptă și face public setul de informații menționat la articolul 25 alineatul (2) literele (b) și (c) care este necesar pentru monitorizarea ofertei și cererii de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică și informează grupul de lucru menționat la articolul 21 alineatul (5) cu privire la respectivul set de informații.

(3)   Agenția publică pe o pagină web dedicată de pe portalul său web:

(a)

lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, precum și eventualele versiuni actualizate ale respectivei liste; și

(b)

informații cu privire la deficitele reale de dispozitive medicale esențiale incluse pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică.

Articolul 23

Monitorizarea deficitelor de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică

(1)   În timpul unei urgențe de sănătate publică, MDSSG monitorizează oferta și cererea de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, în vederea identificării eventualelor deficite, reale sau potențiale, de dispozitive medicale. MDSSG efectuează monitorizarea respectivă pe baza listei dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, precum și a informațiilor și a datelor furnizate în conformitate cu articolele 26 și 27.

În scopul monitorizării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, după caz, MDSSG colaborează cu MDCG, cu HSC și cu oricare alt comitet consultativ relevant pentru urgențele de sănătate publică, instituit în temeiul dreptului Uniunii.

(2)   În scopul monitorizării menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, MDSSG poate utiliza date din registre și baze de date privind dispozitivele, în cazul în care Agenția dispune de astfel de date. În cadrul acestui demers, MDSSG poate lua în considerare datele generate în temeiul articolului 108 din Regulamentul (UE) 2017/745 și al articolului 101 din Regulamentul (UE) 2017/746.

Articolul 24

Raportarea și recomandările privind deficitele de dispozitive medicale

(1)   Pe durata urgenței de sănătate publică, MDSSG raportează periodic rezultatele monitorizării menționate la articolul 23 Comisiei și punctelor unice de contact menționate la articolul 25 alineatul (2) litera (a) și, în special, semnalează orice deficit, real sau potențial, de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică.

(2)   La cererea Comisiei, a statelor membre sau a unuia sau a mai multor puncte unice de contact menționate la articolul 25 alineatul (2) litera (a), MDSSG furnizează date agregate și solicită previziuni legate de cerere în susținerea constatărilor și concluziilor sale.

În sensul primului paragraf, MDSSG colaborează cu ECDC pentru a obține date epidemiologice care să faciliteze previzionarea nevoilor în materie de dispozitive medicale, precum și cu MSSG, în cazul în care dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică sunt utilizate împreună cu un medicament.

Constatările și concluziile MDSSG menționate la primul paragraf pot fi puse la dispoziția altor actori din sectorul dispozitivelor medicale, după caz, în conformitate cu dreptul concurenței, cu scopul de a preveni mai eficient sau de a atenua deficitele reale sau potențiale.

(3)   În cadrul raportării menționate la alineatele (1) și (2), MDSSG poate furniza recomandări cu privire la măsuri care ar putea fi adoptate de Comisie, de statele membre, de producătorii de dispozitive medicale, de organismele notificate și de alte entități pentru a preveni sau a atenua deficitele reale sau potențiale de dispozitive medicale.

În sensul primului paragraf, MDSSG colaborează, după caz, cu MDCG, cu HSC și cu oricare alt comitet consultativ relevant pentru urgențele de sănătate publică instituit în temeiul dreptului Uniunii.

(4)   Din proprie inițiativă sau la solicitarea Comisiei, MDSSG poate furniza recomandări cu privire la măsuri care ar putea fi adoptate de Comisie, de statele membre, de producătorii de dispozitive medicale, de organismele notificate și de alte entități pentru a se asigura pregătirea în vederea abordării deficitelor reale sau potențiale de dispozitive medicale, generate pe fondul unor urgențe de sănătate publică.

(5)   La solicitarea Comisiei, MDSSG poate coordona măsuri adoptate de autoritățile naționale competente pentru dispozitive medicale, producătorii de dispozitive medicale, organismele notificate și alte entități, după caz, pentru a preveni sau a atenua deficitele reale sau potențiale de dispozitive medicale în contextul unei urgențe de sănătate publică sau al unui eveniment major.

Articolul 25

Metode de lucru și furnizarea informațiilor referitoare la dispozitive medicale

(1)   Pentru a se pregăti în vederea îndeplinirii sarcinilor menționate la articolele 22, 23 și 24, Agenția:

(a)

precizează procedurile și criteriile de întocmire și de revizuire a listei dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică;

(b)

elaborează sisteme simplificate de monitorizare și raportare pe cale informatică, în coordonare cu autoritățile naționale competente relevante, care să faciliteze interoperabilitatea cu instrumentele informatice existente și Eudamed, după ce devine pe deplin funcțională, și să ofere autorităților naționale competente sprijinul adecvat pentru monitorizare și raportare;

(c)

instituie grupul de lucru menționat la articolul 21 alineatul (5) și se asigură că fiecare stat membru este reprezentat în grupul de lucru respectiv;

(d)

precizează metodele de furnizare a recomandărilor menționate la articolul 24 alineatele (3) și (4) și de coordonare a măsurilor menționate la articolul 24.

În sensul primului paragraf litera (a), MDCG, reprezentanții producătorilor, alți actori relevanți din lanțul de aprovizionare din sectorul dispozitivelor medicale și reprezentanți ai profesioniștilor din domeniul sănătății, ai pacienților și ai consumatorilor pot fi consultați dacă este necesar.

(2)   După recunoașterea unei urgențe de sănătate publică, Agenția:

(a)

înființează o listă de puncte unice de contact pentru producătorii de dispozitive medicale sau pentru reprezentanții autorizați ai acestora, importatori și organismele notificate, pentru dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică;

(b)

menține, pe durata urgenței de sănătate publică, lista de puncte unice de contact menționată la litera (a);

(c)

solicită informații relevante privind dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică de la punctele unice de contact menționate la litera (a), pe baza setului de informații adoptat de MDSSG, și fixează un termen pentru transmiterea informațiilor respective;

(d)

solicită informații relevante privind dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică de la punctele unice de contact menționate la articolul 21 alineatul (5) al doilea paragraf, pe baza setului de informații adoptat de MDSSG în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), și fixează un termen pentru transmiterea informațiilor respective.

Agenția poate utiliza și alte surse decât cele menționate la primul paragraf, inclusiv bazele de date existente și cele în curs de dezvoltare, pentru a colecta informațiile solicitate în temeiul alineatului (3).

În sensul primului paragraf litera (a), dacă se consideră relevant, se pot utiliza baze de date naționale sau ale Uniunii, inclusiv Eudamed, după ce devine pe deplin funcțională, sau se poate face apel la asociațiile din domeniul dispozitivelor medicale pentru a obține informații.

(3)   Informațiile menționate la alineatul (2) litera (c) cuprind cel puțin următoarele:

(a)

denumirea producătorului dispozitivelor medicale în cauză și, după caz, numele reprezentantului autorizat al acestuia;

(b)

informații de identificare a dispozitivelor medicale în cauză, a destinației preconizate și, după caz, a caracteristicilor specifice ale dispozitivelor medicale în cauză;

(c)

denumirea și numărul organismului notificat și informații privind certificatul sau certificatele relevante, după caz;

(d)

informații detaliate referitoare la deficitul real sau potențial de dispozitive medicale, cum ar fi datele de începere și de încheiere efective sau estimate, precum și cauzele presupuse sau cunoscute;

(e)

date privind vânzările și cotele de piață aferente dispozitivelor medicale în cauză;

(f)

stocurile disponibile de dispozitive medicale în cauză;

(g)

previziunile legate de aprovizionarea cu dispozitivele medicale în cauză, inclusiv informații privind potențialele vulnerabilități din cadrul lanțului de aprovizionare;

(h)

cantitățile deja livrate și livrările preconizate ale dispozitivelor medicale în cauză;

(i)

previziunile legate de cererea de dispozitive medicale în cauză;

(j)

planuri de atenuare și de prevenire a deficitelor, care includ cel puțin informații privind capacitatea de producție și de aprovizionare;

(k)

informații din partea organismelor notificate relevante referitoare la capacitatea acestora de a prelucra cererile și de a realiza și finaliza evaluările conformității dispozitivelor medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică într-un interval de timp adecvat având în vedere urgența;

(l)

informații referitoare la numărul cererilor primite de organismele notificate relevante în ceea ce privește dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică și procedurile relevante de evaluare a conformității;

(m)

în cazul în care evaluările conformității sunt în curs de desfășurare, stadiul evaluării conformității de către organismele notificate relevante în ceea ce privește dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, precum și eventuale aspecte esențiale în ce privește rezultatul final al evaluării și care se impun a fi luate în considerare în vederea finalizării procesului de evaluare a conformității.

În sensul primului paragraf litera (k), organismele notificate relevante comunică data până la care se preconizează că evaluarea va fi finalizată. În această privință organismele notificate acordă prioritate evaluărilor conformității dispozitivelor medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică.

Articolul 26

Obligațiile producătorilor de dispozitive medicale, ale reprezentanților autorizați, ale importatorilor, ale distribuitorilor și ale organismelor notificate

(1)   Pentru a facilita monitorizarea prevăzută la articolul 23, Agenția poate solicita producătorilor de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică sau, după caz, reprezentanților lor autorizați și, dacă este necesar, importatorilor și distribuitorilor, precum și, acolo unde este cazul, organismelor notificate relevante să transmită informațiile solicitate în termenul stabilit de Agenție.

Producătorii de dispozitive medicale sau, după caz, reprezentanții lor autorizați și, dacă este necesar, importatorii și distribuitorii menționați la primul paragraf transmit informațiile solicitate prin intermediul punctelor unice de contact menționate la articolul 25 alineatul (2) litera (a) utilizând sistemele de monitorizare și raportare instituite în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b). Aceștia furnizează informații actualizate dacă situația o impune.

(2)   Producătorii de dispozitive medicale sau, după caz, reprezentanții lor autorizați, organismele notificate și, dacă este necesar, importatorii sau distribuitorii justifică orice nefurnizare a informațiilor solicitate și eventualele întârzieri în furnizarea informațiilor solicitate în termenul stabilit de Agenție.

(3)   În cazul în care producătorii de dispozitive medicale sau reprezentanții lor autorizați, organismele notificate sau, dacă este necesar, importatorii sau distribuitorii menționează faptul că informațiile pe care le-au transmis conțin informații cu caracter comercial confidențial, aceștia identifică fragmentele relevante din informațiile respective și explică de ce informațiile respective sunt informații comerciale confidențiale.

Agenția evaluează caracterul întemeiat al fiecărei mențiuni potrivit căreia informațiile ar avea caracter comercial confidențial și protejează respectivele informații comerciale confidențiale împotriva divulgării nejustificate.

(4)   În cazul în care producătorii de dispozitive medicale sau reprezentanții lor autorizați, organismele notificate sau, dacă este necesar, importatorii sau distribuitorii dețin orice informații suplimentare față de cele solicitate în temeiul alineatului (1), care fac dovada unui deficit real sau potențial de dispozitive medicale, aceștia pun fără întârziere respectivele informații la dispoziția Agenției.

(5)   În urma raportării rezultatelor monitorizării menționate la articolul 23 și a eventualelor recomandări privind măsurile preventive sau de atenuare furnizate în conformitate cu articolul 24, producătorii de dispozitive medicale sau reprezentanții lor autorizați și, dacă este necesar, importatorii și distribuitorii menționați la alineatul (1):

(a)

transmit Agenției orice eventuale observații;

(b)

țin seama de recomandările menționate la articolul 24 alineatele (3) și (4) și orientările menționate la articolul 28 litera (b);

(c)

respectă ansamblul măsurilor adoptate la nivelul Uniunii sau al statelor membre, în conformitate cu articolul 27 sau 28;

(d)

transmit MDSSG informații cu privire la ansamblul măsurilor adoptate și elaborează rapoarte cu privire la rezultatele respectivelor măsuri, inclusiv furnizând informații referitoare la soluționarea deficitului real sau potențial de dispozitive medicale.

(6)   În cazul în care producătorii de dispozitive medicale menționați la alineatul (1) sunt stabiliți în afara Uniunii, informațiile solicitate în conformitate cu prezentul articol sunt puse la dispoziție de reprezentanții autorizați sau, dacă este cazul, de importatori sau de distribuitori.

Articolul 27

Rolul statelor membre în ceea ce privește monitorizarea și atenuarea deficitelor de dispozitive medicale

(1)   Pentru a facilita monitorizarea prevăzută la articolul 23, Agenția poate solicita unui stat membru:

(a)

să transmită setul de informații menționat la articolul 22 alineatul (2), inclusiv informațiile disponibile privind necesitățile legate de dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, precum și datele disponibile și cele estimate privind volumul cererii și previziunile legate de cerere pentru respectivele dispozitive medicale, prin intermediul punctului unic de contact respectiv menționat la articolul 25 alineatul (2) litera (a) și utilizând metodele și sistemele de monitorizare și raportare instituite în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b);

(b)

să indice existența oricăror informații comerciale confidențiale și să explice de ce informațiile respective sunt informații comerciale confidențiale, în conformitate cu articolul 26 alineatul (3);

(c)

să indice orice nefurnizare a informațiilor solicitate și dacă există întârzieri în furnizarea informațiilor respective în termenul stabilit de Agenție în conformitate cu articolul 26 alineatul (2).

Statele membre se conformează cererii Agenției în termenul stabilit de aceasta.

(2)   În sensul alineatului (1), statele membre colectează informații de la producătorii de dispozitive medicale și de la reprezentanții lor autorizați, de la furnizorii de servicii medicale, de la importatori și de la distribuitori, după caz, precum și de la organisme notificate cu privire la dispozitivele medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică.

(3)   În cazul în care statele membre dețin orice informații suplimentare față de cele care trebuie furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol, care fac dovada unui deficit real sau potențial de dispozitive medicale, acestea pun fără întârziere respectivele informații la dispoziția MDSSG, prin intermediul punctelor lor unice de contact menționate la articolul 25 alineatul (2) litera (a).

(4)   În urma raportării rezultatelor monitorizării menționate la articolul 23 și a recomandărilor privind măsurile preventive sau de atenuare furnizate în conformitate cu articolul 24, statele membre:

(a)

analizează necesitatea de a prevedea derogări temporare la nivelul statelor membre, în temeiul articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745 sau al articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/746, în vederea atenuării deficitelor reale sau potențiale de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, asigurând totodată un nivel ridicat de siguranță pentru pacienți și pentru produse;

(b)

țin seama de recomandările menționate la articolul 24 alineatul (3) și orientările menționate la articolul 28 litera (b) și își coordonează acțiunile în legătură cu ansamblul acțiunilor adoptate la nivelul Uniunii în temeiul articolului 12 litera (a);

(c)

transmit MDSSG informații cu privire la ansamblul măsurilor adoptate și elaborează rapoarte cu privire la rezultatele acțiunilor menționate la litera (b), inclusiv furnizând informații referitoare la soluționarea deficitului real sau potențial de dispozitive medicale.

În sensul primului paragraf literele (b) și (c), statele membre care au procedat diferit la nivel național comunică MDSSG motivele aflate la baza acestei abordări diferite.

Recomandările, orientările și acțiunile menționate la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat și un raport de sinteză privind lecțiile învățate se pun la dispoziția publicului prin intermediul portalului web menționat la articolul 29.

Articolul 28

Rolul Comisiei în ceea ce privește monitorizarea și atenuarea deficitelor de dispozitive medicale

Comisia ține seama de informațiile și recomandările MDSSG și:

(a)

ia toate măsurile care se impun în limitele competențelor care îi sunt conferite Comisiei, în vederea atenuării deficitelor reale sau potențiale de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică, inclusiv, după caz, prin acordarea unor derogări temporare la nivelul Uniunii în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/745 sau al articolului 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/746, respectând totodată condițiile stabilite la articolele respective și urmărind să asigure un nivel ridicat de siguranță pentru pacienți și pentru produse;

(b)

analizează necesitatea unor orientări și recomandări care să fie adresate statelor membre, producătorilor de dispozitive medicale, organismelor notificate și altor entități, după caz;

(c)

solicită MDSSG să formuleze recomandări sau să coordoneze măsurile prevăzute la articolul 24 alineatele (3), (4) și (5);

(d)

analizează necesitatea contramăsurilor medicale, în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE și cu alte dispoziții aplicabile de drept al Uniunii;

(e)

colaborează cu țări terțe și cu organizații internaționale relevante, după caz, pentru a atenua deficitele reale sau potențiale de dispozitive medicale înscrise pe lista dispozitivelor esențiale pentru urgența de sănătate publică sau de părți componente ale acestora, în cazul în care respectivele dispozitive sau părți ale unor astfel de dispozitive sunt importate în Uniune și respectivele deficite reale sau potențiale au implicații la nivel internațional, și raportează orice acțiuni aferente, precum și rezultatele respectivelor acțiuni MDSSG, după caz.

Articolul 29

Comunicarea cu privire la MDSSG

(1)   Agenția informează publicul și grupurile de interese relevante cu privire la activitatea MDSSG în timp util și reacționează cu privire la dezinformarea care vizează activitatea MDSSG, după caz, prin intermediul unei pagini web dedicate de pe portalul său web și prin alte mijloace adecvate, în colaborare cu autoritățile naționale competente.

(2)   Procedurile întreprinse de MDSSG sunt transparente.

Rezumatele ordinii de zi și ale proceselor-verbale ale reuniunilor MDSSG, precum și regulamentul său de procedură menționat la articolul 21 alineatul (4) și recomandările menționate la articolul 24 alineatele (3) și (4) se consemnează și se pun la dispoziția publicului pe pagina web dedicată de pe portalul web al Agenției.

În cazul în care regulamentul de procedură menționat la articolul 21 alineatul (4) permite membrilor MDSSG să consemneze existența unor opinii divergente, MDSSG comunică autorităților naționale competente, la cererea acestora, respectivele opinii divergente, precum și motivele aflate la baza lor.

Articolul 30

Sprijinirea grupurilor de experți în domeniul dispozitivelor medicale

Începând cu 1 martie 2022, Agenția asigură, în numele Comisiei, secretariatul grupurilor de experți desemnate în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745 (denumite în continuare „grupurile de experți”) și furnizează sprijinul necesar pentru a se asigura că respectivele grupuri de experți își pot îndeplini în mod eficient sarcinile prevăzute la articolul 106 alineatele (9) și (10) din regulamentul menționat.

Agenția:

(a)

acordă sprijin administrativ și tehnic grupurilor de experți pentru furnizarea de avize științifice, opinii și consiliere;

(b)

facilitează și gestionează reuniunile la distanță și fizice ale grupurilor de experți;

(c)

se asigură că activitatea grupurilor de experți este efectuată în mod independent, în conformitate cu articolul 106 alineatul (3) al doilea paragraf și cu articolul 107 din Regulamentul (UE) 2017/745, precum și cu sistemele și procedurile instituite de Comisie în temeiul regulamentului menționat pentru a gestiona în mod activ și a preveni potențialele conflicte de interese, în conformitate cu articolul 106 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul respectiv;

(d)

menține și actualizează periodic o pagină web pentru grupurile de experți și publică toate informațiile necesare care nu sunt deja publicate în Eudamed pe respectiva pagină web, pentru a asigura transparența activităților grupurilor de experți, inclusiv furnizând justificările organismelor notificate în cazul în care respectivele organisme nu au urmat recomandările grupurilor de experți furnizate în temeiul articolului 106 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2017/745;

(e)

publică avizele științifice, opiniile și consilierea din partea grupurilor de experți, asigurând totodată confidențialitatea în conformitate cu articolul 106 alineatul (12) al doilea paragraf și cu articolul 109 din Regulamentul (UE) 2017/745;

(f)

se asigură că experții sunt remunerați și că li se rambursează cheltuielile în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul articolului 106 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745;

(g)

monitorizează respectarea regulamentului de procedură al grupurilor de experți, precum și a orientărilor și metodologiilor relevante pentru funcționarea grupurilor de experți;

(h)

furnizează Comisiei și MDCG rapoarte anuale cu privire la activitatea grupurilor de experți, inclusiv informații cu privire la numărul de avize emise și la opiniile și recomandările furnizate de grupurile de experți.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 31

Cooperarea între MSSG, MDSSG, ETF și grupurile de experți

(1)   Agenția se asigură că MSSG și MDSSG cooperează în ceea ce privește măsurile de abordare a urgențelor de sănătate publică și a evenimentelor majore.

(2)   Membrii MSSG și ai MDSSG și membrii grupurilor de lucru menționate la articolul 3 alineatul (6) și, respectiv, la articolul 25 alineatul (2) litera (a) pot participa reciproc la reuniunile lor și la grupurile lor de lucru și, după caz, pot coopera în cadrul exercițiilor de monitorizare și al elaborării rapoartelor și avizelor.

(3)   În acord cu președinții și copreședinții lor respectivi, pot avea loc reuniuni comune ale MSSG și ale MDSSG.

(4)   După caz, Agenția se asigură că ETF și grupurile de experți cooperează în ceea ce privește pregătirea pentru urgențe de sănătate publică și gestionarea acestora.

Articolul 32

Transparența și conflictele de interese

(1)   MSSG și MDSSG își desfășoară activitățile în mod independent, imparțial și transparent.

(2)   Membrii MSSG și ai MDSSG și, după caz, observatorii nu au interese financiare sau de altă natură în industria farmaceutică sau a dispozitivelor medicale care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea.

(3)   Membrii MSSG și ai MDSSG și, după caz, observatorii prezintă o declarație a intereselor lor financiare și de altă natură și actualizează respectivele declarații de interese anual și ori de câte ori este necesar.

Declarațiile menționate la primul paragraf sunt puse la dispoziția publicului pe portalul web al Agenției.

(4)   Membrii MSSG și ai MDSSG și, după caz, observatorii raportează orice alte chestiuni de care iau cunoștință și despre care se poate presupune în mod rezonabil și cu bună credință că implică sau generează un conflict de interese.

(5)   Înaintea fiecărei reuniuni, membrii MSSG și ai MDSSG și, după caz, observatorii care participă la reuniunile MSSG și ale MDSSG declară orice interese care ar putea fi considerate ca aducând atingere independenței sau imparțialității lor în ceea ce privește punctele de pe ordinea de zi.

(6)   În cazul în care Agenția decide că un interes declarat în conformitate cu alineatul (5) constituie un conflict de interese, membrul sau observatorul în cauză nu participă la discuții sau decizii și nu obține informații cu privire la respectivul punct de pe ordinea de zi.

(7)   Declarațiile și deciziile Agenției menționate la alineatele (5) și, respectiv, (6) sunt consemnate în rezumatul procesului-verbal al reuniunii.

(8)   Membrii MSSG și ai MDSSG și, după caz, observatorii sunt supuși cerinței de respectare a secretului profesional chiar și după ce și-au îndeplinit sarcinile.

(9)   Membrii ETF actualizează declarația anuală de interese financiare sau de altă natură prevăzută la articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 ori de câte ori survine o modificare relevantă a declarației lor.

Articolul 33

Protecția împotriva atacurilor cibernetice

Agenția dispune de controale și procese cu un nivel ridicat de securitate împotriva atacurilor cibernetice, a spionajului cibernetic și a altor încălcări ale securității datelor, pentru a asigura protejarea datelor medicale și funcționarea normală a Agenției în orice moment, mai ales în timpul urgențelor de sănătate publică sau al evenimentelor majore la nivelul Uniunii.

În sensul primului paragraf, Agenția identifică și pune în aplicare în mod activ cele mai bune practici de asigurare a securității cibernetice adoptate în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, pentru prevenirea, depistarea și atenuarea atacurilor cibernetice și pentru a răspunde la acestea.

Articolul 34

Confidențialitate

(1)   În afara cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament și fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (19), Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (20) și dispozițiilor și practicilor naționale existente în statele membre privind confidențialitatea, toate părțile implicate în aplicarea prezentului regulament respectă confidențialitatea informațiilor și a datelor obținute pe parcursul îndeplinirii sarcinilor care le revin, cu scopul de a proteja informațiile comerciale confidențiale și secretele comerciale ale persoanelor fizice sau juridice, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului (21), inclusiv drepturile de proprietate intelectuală.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), toate părțile implicate în aplicarea prezentului regulament se asigură că nicio informație comercială confidențială nu este transmisă într-un mod care să aibă potențialul de a permite întreprinderilor să restrângă sau să denatureze concurența în sensul articolului 101 din TFUE.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1), informațiile schimbate în mod confidențial între autoritățile naționale competente, precum și între autoritățile naționale competente, Comisie și Agenție nu sunt divulgate fără acordul prealabil al autorității emitente.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor ce revin Comisiei, Agenției, statelor membre sau altor părți identificate în cadrul prezentului regulament cu privire la schimbul de informații și difuzarea avertizărilor, nici nu afectează obligațiile persoanelor în cauză de a furniza informații în temeiul dreptului penal.

(5)   Comisia, Agenția și statele membre pot face schimb de informații comerciale confidențiale cu autoritățile de reglementare din țări terțe cu care au încheiat acorduri de confidențialitate bilaterale sau multilaterale.

Articolul 35

Protecția datelor cu caracter personal

(1)   Transferurile de date cu caracter personal efectuate în temeiul prezentului regulament fac obiectul Regulamentelor (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725, după caz.

(2)   În ce privește transferurile de date cu caracter personal către o țară terță, în absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție sau a unor garanții adecvate, astfel cum se menționează la articolul 46 din Regulamentul (UE) 2016/679 și, respectiv, la articolul 48 din Regulamentul (UE) 2018/1725, Comisia, Agenția și statele membre pot efectua anumite transferuri de date cu caracter personal către autoritățile de reglementare din țările terțe cu care au încheiat acorduri de confidențialitate atunci când respectivele transferuri sunt necesare din rațiuni importante de interes public, cum ar fi protejarea sănătății publice. Astfel de transferuri se efectuează în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2016/679 și la articolul 50 din Regulamentul (UE) 2018/1725.

Articolul 36

Raportare și revizuire

(1)   Până la 31 decembrie 2026 și, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament. Respectivul raport revizuiește în special:

(a)

cadrul de pregătire pentru situațiile de criză pentru medicamente și dispozitive medicale și de gestionare a acestora, inclusiv rezultatele testelor de rezistență periodice;

(b)

cazurile de nerespectare de către deținătorii autorizațiilor de comercializare, producătorii de dispozitive medicale, de către reprezentanții autorizați, importatori, distribuitori și organismele notificate a obligațiilor prevăzute la articolele 10 și 26;

(c)

domeniul de aplicare și funcționarea ESMP.

(2)   În pofida alineatului (1), după o urgență de sănătate publică sau după un eveniment major, Comisia prezintă în timp util Parlamentului European și Consiliului un raport privind cazurile menționate la alineatul (1) litera (b).

(3)   Pe baza raportului menționat la alineatul (1), Comisia prezintă, acolo unde este cazul, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament. În special, Comisia are în vedere necesitatea:

(a)

de a extinde domeniul de aplicare al prezentului regulament la medicamentele de uz veterinar și la echipamentele individuale de protecție pentru uz medical;

(b)

de a modifica articolul 2;

(c)

de a introduce, la nivelul Uniunii sau la nivel național, măsuri de consolidare a respectării obligațiilor prevăzute la articolele 10 și 26; și

(d)

de a extinde domeniul de aplicare al ESMP, necesitatea de a facilita în continuare interoperabilitatea ESMP cu sistemele informatice naționale și ale Uniunii, necesitatea unor platforme naționale de monitorizare a deficitelor și necesitatea de a răspunde oricăror cerințe suplimentare pentru a aborda deficitele structurale de medicamente care pot fi introduse în contextul unei revizuiri a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004.

Articolul 37

Finanțarea din partea Uniunii

(1)   Uniunea furnizează finanțarea activităților Agenției care sprijină lucrările MSSG și ale MDSSG, ale ETF, ale grupurilor de lucru menționate la articolul 3 alineatul (6) și la articolul 25 alineatul (1) litera (c) și ale grupurilor de experți care presupun cooperarea Agenției cu Comisia și cu ECDC.

Asistența financiară acordată de Uniune pentru activitățile desfășurate în temeiul prezentului regulament este implementată în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(2)   Agenția remunerează activitățile de evaluare legate de ETF întreprinse de raportori în temeiul prezentului regulament, în plus față de rambursarea cheltuielilor suportate de reprezentanții statelor membre și de experți în legătură cu reuniunile MSSG e, ale MDSSG, ale ETF și ale grupurilor de lucru menționate la articolul 3 alineatul (6) și la articolul 21 alineatul (5), în conformitate cu regimul financiar stabilit de Consiliul de administrație al Agenției. Aceste remunerații se plătesc autorităților naționale competente relevante.

(3)   Contribuția Uniunii prevăzută la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 acoperă sarcinile Agenției prevăzute în prezentul regulament și acoperă întregul cuantum al remunerației plătite autorităților naționale competente pentru medicamente în cazul în care se aplică scutiri de taxe în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 297/95 al Consiliului (23).

Articolul 38

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 martie 2022.

Cu toate acestea, cu excepția articolului 30, capitolul IV se aplică de la 2 februarie 2023.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 ianuarie 2022.

Pentru Parlamentul European

Președintele

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

C. BEAUNE


(1)  JO C 286, 16.7.2021, p. 109.

(2)  JO C 300, 27.7.2021, p. 87.

(3)  Poziția Parlamentului European din 20 ianuarie 2022 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 25 ianuarie 2022.

(4)  Regulamentul (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății („programul «UE pentru sănătate»”) pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 (JO L 107, 26.3.2021, p. 1).

(5)  JO C 385, 22.9.2021, p. 83.

(6)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor la nivelul Uniunii privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE (JO L 158, 27.5.2014, p. 1).

(8)  JO C 393 I, 29.9.2021, p. 3.

(9)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(10)  Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).

(11)  Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).

(12)  Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176).

(13)  Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a Programului spațial al Uniunii și a Agenției Uniunii Europene pentru Programul spațial și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 și (UE) nr. 377/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE (JO L 170, 12.5.2021, p. 69).

(14)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(15)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor (JO L 142, 30.4.2004, p. 1).

(17)  Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(18)  Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(20)  Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

(21)  Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).

(22)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(23)  Regulamentul (CE) nr. 297/95 al Consiliului din 10 februarie 1995 privind taxele datorate Agenției Europene pentru Evaluarea Medicamentelor (JO L 35, 15.2.1995, p. 1).


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/38


DECIZIA (UE) 2022/124 A CONSILIULUI

din 25 ianuarie 2022

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia 2010/465/UE a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului (2), Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, semnat la 25 și 30 aprilie 2007 (denumit în continuare „protocolul”), a fost semnat la 24 iunie 2010, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2)

Protocolul a fost ratificat de toate statele membre, cu excepția Republicii Croația. Republica Croația urmează să adere la protocol în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Actul de aderare din 2012.

(3)

Protocolul ar trebui să fie aprobat.

(4)

Articolul 5 din Decizia 2010/465/UE privind furnizarea de informații de către statele membre nu mai este necesar, articolul menționat ar trebui să înceteze să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii Europene, Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele sale membre, semnat la 25 și 30 aprilie 2007 (denumit în continuare „protocolul”) (3).

Articolul 2

Președintele Consiliului procedează, în numele Uniunii, la schimbul de note diplomatice prevăzut la articolul 10 din protocol.

Articolul 3

Articolul 5 din Decizia 2010/465/UE încetează să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

C. BEAUNE


(1)  Aprobarea din 14 decembrie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Decizia 2010/465/UE a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului din 24 iunie 2010 privind semnarea și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian între Statele Unite ale Americii, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (JO L 223, 25.8.2010, p. 1).

(3)  Textul protocolului a fost publicat în JO L 223, 25.8.2010, p. 3, împreună cu decizia privind semnarea.


REGULAMENTE

31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/40


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/125 AL COMISIEI

din 19 noiembrie 2021

de modificare a anexelor I-V la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind conturile economice de mediu europene

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 691/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2011 privind conturile economice de mediu europene (1), în special articolul 3 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul tratatelor, în special cele legate de mediu, sustenabilitate și schimbări climatice, Comisia necesită accesul la informații complete, actualizate și fiabile. Regulamentul (UE) nr. 691/2011 stabilește un cadru comun pentru conturile economice de mediu europene, inclusiv liste ale caracteristicilor pentru care trebuie compilate și transmise date, precum și reguli privind frecvența și termenele de transmitere pentru compilarea conturilor.

(2)

Listele caracteristicilor conturilor de mediu sunt esențiale pentru asigurarea comparabilității datelor statistice între statele membre. Acestea trebuie să fie acum actualizate pentru a le alinia la actualizările surselor de date pentru conturi și pentru a le păstra relevanța pentru utilizatori.

(3)

În vederea unei mai bune monitorizări a progreselor în direcția creării unei economii circulare verzi, competitive și reziliente (2) și a realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă relevante pentru UE, sunt necesare date actualizate suplimentare privind legăturile dintre mediu și economie.

(4)

Listele caracteristicilor conturilor de mediu sunt esențiale pentru asigurarea comparabilității datelor statistice între statele membre.

(5)

Lista poluanților aerului din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 trebuie actualizată pentru a o alinia la lista gazelor cu efect de seră raportate în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC), care a fost revizuită după cea de-a doua perioada de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto, precum și la orientările privind inventarele emisiilor, elaborate în temeiul Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (CLRTAP) și la definițiile Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici (Directiva privind plafoanele naționale de emisie) (3).

(6)

Pentru a servi mai bine politicile climatice, statelor membre trebuie să li se solicite să furnizeze o defalcare a taxelor înregistrate pentru veniturile publice, provenind din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și din alte taxe pe CO2. Prin urmare, aceste taxe trebuie să fie incluse în lista caracteristicilor din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 691/2011.

(7)

Informațiile din tabelele C și E din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 nu mai sunt necesare pentru a produce agregate ale Uniunii, deoarece Eurostat a dezvoltat o nouă metodă bazată pe alte date disponibile imediat. Prin urmare, este oportun ca respectivele tabele să fie eliminate.

(8)

Pentru a servi mai bine politicile tematice de mediu din cadrul Pactului verde european, conturile de cheltuieli pentru protecția conturilor de mediu trebuie să distingă, pentru toate sectoarele, obiectivele de mediu ale protecției aerului înconjurător și a climei [Clasificarea activităților de protecție a mediului (Classification of environmental protection activities, CEPA) 1], ale gestionării apelor uzate (CEPA 2), ale gestionării deșeurilor (CEPA 3), ale protecției și asanării solului, a apelor subterane și a apelor de suprafață (CEPA 4), ale atenuării zgomotelor și a vibrațiilor (CEPA 5), ale protecției biodiversității și a peisajului (CEPA 6), ale protecției împotriva radiațiilor, ale cercetării și dezvoltării și ale altor activități de protecție a mediului (CEPA 7-9). Prin urmare, anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 trebuie să fie actualizată pentru a reflecta modificările respective.

(9)

Informațiile privind partea comercializată a sectorului bunurilor și serviciilor de mediu nu sunt suficiente pentru a servi politicile de mediu. Anexa V la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 trebuie să fie, prin urmare, actualizată pentru a se solicita statelor membre să furnizeze informații cu privire la dimensiunea totală a sectorului.

(10)

Pentru a facilita interpretarea datelor pentru utilizatori și pentru a permite statelor membre să asigure calitatea în cursul compilării datelor, statele membre trebuie să furnizeze informații cu privire la toate componentele cheltuielilor naționale pentru protecția mediului. Acestea includ estimări și informații privind consumul intermediar de servicii de protecție a mediului. Experiența Eurostat în ceea ce privește validarea datelor statelor membre demonstrează că, pe baza relațiilor contabile dintre alte categorii obligatorii de raportare, Eurostat nu poate calcula, cu o calitate suficientă pentru toate statele membre, date privind consumul intermediar de servicii de protecție a mediului, cum ar fi costurile legate de eliminarea deșeurilor sau de serviciile de tratare a apelor uzate suportate de întreprinderi. Anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 trebuie să fie, prin urmare, actualizată astfel încât statele membre să compileze și să raporteze date privind acest element, luând toate măsurile relevante de asigurare a calității.

(11)

Pentru a măsura cu precizie cheltuielile naționale totale pentru protecția mediului, este necesar să se identifice toate cheltuielile legate de serviciile de protecție a mediului care au fost suportate în scopul producerii altor servicii de protecție a mediului și care, prin urmare, au fost luate deja în considerare în valoarea produselor finale relevante. Este deci esențial ca statele membre să raporteze toate consumurile intermediare de servicii de protecție a mediului pentru producerea de servicii de protecție a mediului, indiferent dacă este sau nu vorba de producători specializați.

(12)

Este oportun ca termenele de raportare pentru conturile economice de mediu europene să fie reduse, pentru a se îmbunătăți utilitatea conturilor în scopul elaborării politicilor.

(13)

Pentru a reduce sarcina de raportare a statelor membre, se impune reducerea nivelului necesar de detaliu al clasificării NACE pentru conturile din sectorul bunurilor și serviciilor de mediu și pentru conturile de cheltuieli pentru protecția mediului aferente categoriei NACE „Fabricare”. Aceasta este o măsură eficientă din punctul de vedere al costurilor, care îmbunătățește totodată disponibilitatea datelor pentru utilizatori, prin reducerea numărului avertismentelor de confidențialitate și al restricțiilor de divulgare a datelor. Prin urmare, anexele IV și V la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 trebuie să fie actualizate.

(14)

Pentru a compensa sarcina suplimentară impusă de termenele de raportare mai scurte și de listele actualizate ale caracteristicilor, este oportună introducerea unei reduceri a sarcinii sub forma unui prag de 1 % pentru defalcările pe activități economice în contul de cheltuieli pentru protecția mediului.

(15)

Trebuie să fie stabilit primul an de referință pentru datele actualizate.

(16)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 691/2011 trebuie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele I-V la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 noiembrie 2021.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 192, 22.7.2011, p. 1.

(2)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un nou Plan de acțiune pentru economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].

(3)  Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).


ANEXĂ

Anexele I-V la Regulamentul (UE) nr. 691/2011 se modifică după cum urmează:

1.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

Secțiunea 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 3

LISTA CARACTERISTICILOR

Statele membre elaborează statistici cu privire la emisiile următorilor poluanți ai aerului:

Denumire

Simbol

Unitate de referință

Dioxid de carbon fără emisii provenind din biomasă

CO2

1 000 de tone (Gg)

Dioxid de carbon provenind din biomasă

Biomasă CO2

1 000 de tone (Gg)

Protoxid de azot

N2O

tone (Mg)

Metan

CH4

tone (Mg)

Perfluorocarburi

PFC

echivalent tone (Mg) de CO2

Hidrofluorocarburi

HFC

echivalent tone (Mg) de CO2

Hexafluorură de sulf și trifluorură de azot

SF6 NF3

echivalent tone (Mg) de CO2

Oxizi de azot

NOX

echivalent tone (Mg) de NO2

Compuși organici volatili nemetanici

COVnm

tone (Mg)

Monoxid de carbon

CO

tone (Mg)

Pulberi în suspensie < 10 μ

PM10

tone (Mg)

Pulberi în suspensie < 2,5 μ

PM2,5

tone (Mg)

Oxizi de sulf

SOX

echivalent tone (Mg) de SO2

Amoniac

NH3

tone (Mg)

Toate datele trebuie raportate cu o precizie de o zecimală.”

(b)

Secțiunea 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 5

TABELE DE RAPORTARE

1.

Pentru fiecare dintre caracteristicile menționate în secțiunea 3, datele trebuie elaborate conform unei clasificări ierarhice a activităților economice, NACE Rev. 2 (nivel de agregare A*64), pe deplin compatibilă cu SEC 95. În plus, trebuie elaborate date pentru:

emisiile atmosferice ale gospodăriilor,

elementele de legătură, prin care se înțelege raportările de elemente care permit, în mod clar, reconcilierea diferențelor dintre conturile referitoare la emisiile atmosferice raportate în temeiul prezentului regulament și datele raportate în inventarele oficiale naționale referitoare la emisiile atmosferice.

2.

Clasificarea ierarhică menționată la punctul 1 este următoarea:

Emisii atmosferice în funcție de ramura industrială – NACE Rev. 2 (A*64)

Emisii atmosferice ale gospodăriilor

transport

încălzire/răcire

altele

Elemente de legătură

Totalul conturilor referitoare la emisiile atmosferice (activități de producție + gospodării) pentru fiecare dintre caracteristicile menționate în secțiunea 3

Cu excepția rezidenților naționali din străinătate

navele naționale de pescuit exploatate în străinătate

transportul terestru

transportul pe apă

transportul aerian

Plus nerezidenții prezenți pe teritoriu

+

transportul terestru

+

transportul pe apă

+

transportul aerian

(+ sau –)

Alte ajustări și discrepanțe statistice

=

Totalul emisiilor poluantului X astfel cum au fost raportate către CCONUSC (1)/CLRTAP (2)”.

2.

În anexa II, secțiunile 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Secțiunea 3

LISTA CARACTERISTICILOR

Statele membre elaborează statistici privind taxele referitoare la mediu în conformitate cu următoarele caracteristici:

taxele pe energie;

taxele pe transporturi;

taxele pe poluare;

taxele pe resurse.

Statele membre raportează, de asemenea, ca și caracteristică distinctă, veniturile fiscale ale administrațiilor publice, înregistrate în Sistemul european de conturi în legătură cu participarea lor la Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii.

Statele membre raportează, de asemenea, ca și caracteristică distinctă, alte taxe legate de mediu care au fost incluse în taxele totale pe energie, transporturi, poluare sau resurse și sunt percepute pe conținutul de carbon al combustibililor (alte taxe pe CO2).

Toate datele trebuie să fie raportate în milioane, în moneda națională.”

„Secțiunea 4

PRIMUL AN DE REFERINȚĂ, FRECVENȚA ȘI TERMENELE DE TRANSMITERE

1.

Statisticile trebuie compilate și transmise anual.

2.

Statisticile trebuie transmise în termen de 16 luni de la finele anului de referință. Această prevedere se aplică începând cu anul de referință 2020.

3.

Pentru a satisface nevoile de seturi de date complete și actuale, Comisia (Eurostat) întocmește, imediat ce sunt puse la dispoziție suficiente date naționale, estimări ale totalurilor pentru UE-27 pentru principalele agregate ale acestui modul. Ori de câte ori este posibil, Comisia (Eurostat) întocmește și publică estimări referitoare la date care nu au fost transmise de statele membre în termenul specificat la punctul 2.

4.

Primul an de referință este anul 2020.

5.

În cadrul fiecărei transmiteri de date către Comisie, statele membre furnizează date anuale pentru anii n – 4, n – 3, n – 2, n – 1 și n, unde n este anul de referință. Statele membre pot furniza orice date disponibile pentru anii anteriori anului 2016.”

3.

În anexa III, secțiunile 4 și 5 se înlocuiesc cu următorul text:

„Secțiunea 4

PRIMUL AN DE REFERINȚĂ, FRECVENȚA ȘI TERMENELE DE TRANSMITERE

1.

Statisticile trebuie compilate și transmise anual.

2.

Statisticile trebuie transmise în termen de 16 luni de la finele anului de referință. Această prevedere se aplică începând cu anul de referință 2021.

3.

Pentru a satisface nevoile de seturi de date complete și actuale, Comisia (Eurostat) întocmește, imediat ce sunt puse la dispoziție suficiente date naționale, estimări ale totalurilor pentru UE-27 pentru principalele agregate ale acestui modul. Ori de câte ori este posibil, Comisia (Eurostat) întocmește și publică estimări referitoare la date care nu au fost transmise de statele membre în termenul specificat la punctul 2.

4.

Primul an de referință este 2021.

5.

În cadrul fiecărei transmiteri de date către Comisie, statele membre furnizează date anuale pentru anii n – 4, n – 3, n – 2, n – 1 și n, unde n este anul de referință. Statele membre pot furniza orice date disponibile pentru anii anteriori anului 2017.”

„Secțiunea 5

TABELE DE RAPORTARE

Datele, exprimate în unități de masă, sunt elaborate pentru caracteristicile enumerate în următoarele tabele.

Tabelul A – Extracție internă

MF.1

Biomasă

MF.1.1

Culturi (cu excepția culturilor furajere)

MF.1.1.1

Cereale

MF.1.1.2

Rădăcinoase, tuberculi

MF.1.1.3

Culturi de zahăr

MF.1.1.4

Leguminoase

MF.1.1.5

Fructe cu coaja lemnoasă

MF.1.1.6

Culturi oleaginoase

MF.1.1.7

Legume

MF.1.1.8

Fructe

MF.1.1.9

Fibre

MF.1.1.A

Alte culturi (cu excepția culturilor furajere) neclasificate în altă parte

MF.1.2

Reziduuri de culturi (utilizate), culturi furajere și biomasă pășunată

MF.1.2.1

Reziduuri de culturi (utilizate)

MF.1.2.1.1

Paie

MF.1.2.1.2

Alte reziduuri de culturi (frunze de sfeclă de zahăr și sfeclă furajeră etc.)

MF.1.2.2

Culturi furajere și biomasă pășunată

MF.1.2.2.1

Culturi furajere (inclusiv recoltă de biomasă provenind de la fânețe)

MF.1.2.2.2

Biomasă pășunată

MF.1.3

Lemn

MF.1.3.1

Lemn pentru construcții (lemn rotund industrial)

MF.1.3.2

Lemn de foc și alte extracții

MF.1.4

Captură de pește sălbatic, plante și animale acvatice, vânătoare și cules

MF.1.4.1

Captură de pește sălbatic

MF.1.4.2

Toate celelalte animale și plante acvatice

MF.1.4.3

Vânătoare și cules

MF.2

Minereuri metalifere (minereuri brute)

MF.2.1

Fier

MF.2.2

Metal neferos

MF.2.2.1

Cupru

MF.2.2.2

Nichel

MF.2.2.3

Plumb

MF.2.2.4

Zinc

MF.2.2.5

Staniu

MF.2.2.6

Aur, argint, platină și alte metale prețioase

MF.2.2.7

Bauxită și alte tipuri de aluminiu

MF.2.2.8

Uraniu și toriu

MF.2.2.9

Alte metale neferoase

MF.3

Minerale nemetalice

MF.3.1

Marmură, granit, gresie, porfir, bazalt, alte pietre ornamentale sau pentru construcții (cu excepția ardeziei)

MF.3.2

Cretă și dolomită

MF.3.3

Ardezie

MF.3.4

Minerale pentru industria chimică și îngrășăminte minerale

MF.3.5

Sare

MF.3.6

Calcar și ghips

MF.3.7

Argile și caolin

MF.3.8

Nisip și pietriș

MF.3.9

Alte minerale nemetalice neclasificate în altă parte

MF.3.A

Materiale din pământ, excavate (inclusiv sol), numai dacă sunt utilizate (raportare opțională)

MF.4

Materiale/vectori energetici fosili

MF.4.1

Cărbune și alte materiale/vectori energetici solizi

MF.4.1.1

Lignit (cărbune brun)

MF.4.1.2

Antracit

MF.4.1.3

Șisturi bituminoase și nisipuri petrolifere

MF.4.1.4

Turbă

MF.4.2

Materiale/vectori energetici lichizi și gazoși

MF.4.2.1

Țiței, condensat și lichide provenite din extracția gazelor naturale (LGN)

MF.4.2.2

Gaze naturale

Tabelele B (Importuri – Comerț total) și D (Exporturi – Comerț total)

MF.1

Biomasă

MF.1.1

Culturi (cu excepția culturilor furajere)

MF.1.1.1

Cereale

MF.1.1.2

Rădăcinoase, tuberculi

MF.1.1.3

Culturi de zahăr

MF.1.1.4

Leguminoase

MF.1.1.5

Fructe cu coaja lemnoasă

MF.1.1.6

Culturi oleaginoase

MF.1.1.7

Legume

MF.1.1.8

Fructe

MF.1.1.9

Fibre

MF.1.1.A

Alte culturi (cu excepția culturilor furajere) neclasificate în altă parte

MF.1.2

Reziduuri de culturi (utilizate), culturi furajere și biomasă pășunată

MF.1.2.1

Reziduuri de culturi (utilizate)

MF.1.2.1.1

Paie

MF.1.2.1.2

Alte reziduuri de culturi (frunze de sfeclă de zahăr și sfeclă furajeră etc.)

MF.1.2.2

Culturi furajere și biomasă pășunată

MF.1.2.2.1

Culturi furajere (inclusiv recoltă de biomasă provenind de pe pajiști)

MF.1.3

Lemn

MF.1.3.1

Lemn pentru construcții (lemn rotund industrial)

MF.1.3.2

Lemn de foc și alte extracții

MF.1.4

Captură de pește sălbatic, plante și animale acvatice, vânătoare și cules

MF.1.4.1

Captură de pește sălbatic

MF.1.4.2

Toate celelalte animale și plante acvatice

MF.1.5

Animale vii și produse animale (cu excepția peștilor sălbatici, a plantelor și animalelor acvatice, precum și a animalelor vânate și recoltate)

MF.1.5.1

Animale vii (cu excepția peștilor sălbatici, a plantelor și animalelor acvatice, precum și a animalelor vânate și recoltate)

MF.1.5.2

Carne și preparate din carne

MF.1.5.3

Produse lactate, păsări, ouă și miere

MF.1.5.4

Alte produse de la animale (fibre, piei, blănuri etc.)

MF.1.6

Produse în principal pe bază de biomasă

MF.2

Minereuri metalifere (minereuri brute)

MF.2.1

Fier

MF.2.2

Metal neferos

MF.2.2.1

Cupru

MF.2.2.2

Nichel

MF.2.2.3

Plumb

MF.2.2.4

Zinc

MF.2.2.5

Staniu

MF.2.2.6

Aur, argint, platină și alte metale prețioase

MF.2.2.7

Bauxită și alte tipuri de aluminiu

MF.2.2.8

Uraniu și toriu

MF.2.2.9

Alte metale neferoase

MF.2.3

Produse în principal pe bază de metale

MF.3

Minerale nemetalice

MF.3.1

Marmură, granit, gresie, porfir, bazalt, alte pietre ornamentale sau pentru construcții (cu excepția ardeziei)

MF.3.2

Cretă și dolomită

MF.3.3

Ardezie

MF.3.4

Minerale pentru industria chimică și îngrășăminte minerale

MF.3.5

Sare

MF.3.6

Calcar și ghips

MF.3.7

Argile și caolin

MF.3.8

Nisip și pietriș

MF.3.9

Alte minerale nemetalice neclasificate în altă parte

MF.3.B

Produse în principal pe bază de minerale nemetalice

MF.4

Materiale/vectori energetici fosili

MF.4.1

Cărbune și alte materiale/vectori energetici solizi

MF.4.1.1

Lignit (cărbune brun)

MF.4.1.2

Antracit

MF.4.1.3

Șisturi bituminoase și nisipuri petrolifere

MF.4.1.4

Turbă

MF.4.2

Materiale/vectori energetici lichizi și gazoși

MF.4.2.1

Țiței, condensat și lichide provenite din extracția gazelor naturale (LGN)

MF.4.2.2

Gaze naturale

MF.4.2.3

Carburanți în rezervoare (importuri: de către unitățile rezidente în străinătate; exporturi: de către unități nerezidente la nivel național)

MF.4.2.3.1

Carburant pentru transportul terestru

MF.4.2.3.2

Carburant pentru transportul pe apă

MF.4.2.3.3

Carburant pentru transportul aerian

MF.4.3

Produse în principal pe bază de produse energetice fosile

MF.5

Alte produse

MF.6

Deșeuri pentru tratament și eliminare definitive”.

4.

În anexa IV, secțiunile 3, 4 și 5 se înlocuiesc cu următorul text:

„Secțiunea 3

LISTA CARACTERISTICILOR

Statele membre produc conturi de cheltuieli pentru protecția mediului în conformitate cu următoarele caracteristici care sunt definite în conformitate cu SEC:

producția de servicii de protecție a mediului; se face distincție între producția de piață, producția non-piață și producția de activități auxiliare;

consumul intermediar de servicii de protecție a mediului;

consumul intermediar de servicii de protecție a mediului pentru producția de servicii de protecție a mediului;

importurile și exporturile de servicii de protecție a mediului;

taxa pe valoarea adăugată (TVA) și alte taxe, minus subvențiile pe produse, care se aplică serviciilor de protecție a mediului;

formarea brută de capital fix și achiziții, minus cedări de active nefinanciare neproduse pentru producția de servicii de protecție a mediului;

consumul final de servicii de protecție a mediului;

transferurile pentru protecția mediului (primite/plătite).

Toate datele trebuie să fie raportate în milioane, în moneda națională.”

„Secțiunea 4

PRIMUL AN DE REFERINȚĂ, FRECVENȚA ȘI TERMENELE DE TRANSMITERE

1.

Statisticile trebuie compilate și transmise anual.

2.

Statisticile trebuie transmise în termen de 24 luni de la finele anului de referință. Această prevedere se aplică începând cu anul de referință 2020.

3.

Pentru a transmite în timp util utilizatorilor date complete și actuale, Comisia (Eurostat) întocmește, imediat ce sunt puse la dispoziție suficiente date naționale, estimări ale totalurilor pentru UE-28 pentru principalele agregate ale acestui modul. Ori de câte ori este posibil, Comisia (Eurostat) întocmește și publică estimări referitoare la date care nu au fost transmise de statele membre în termenul specificat la punctul 2.

4.

Primul an de referință este 2020.

5.

În cadrul fiecărei transmiteri de date către Comisie, statele membre furnizează date anuale pentru anii n – 2, n – 1 și n, unde n este anul de referință. Statele membre pot furniza orice date disponibile pentru anii anteriori anului 2018.”

„Secțiunea 5

TABELE DE RAPORTARE

1.

Pentru caracteristicile menționate la secțiunea 3, datele trebuie raportate defalcate în funcție de:

tipurile de producători/consumatori de servicii de protecție a mediului, astfel cum sunt definite în secțiunea 2;

clasele clasificării activităților de protecție a mediului (CEPA), grupate după cum urmează:

CEPA 1

CEPA 2

CEPA 3

CEPA 4

CEPA 5

CEPA 6

suma dintre CEPA 7, CEPA 8 și CEPA 9

următoarele defalcări NACE pentru producția auxiliară de servicii de protecție a mediului: NACE Rev. 2 B, C, D, diviziunea 36. Datele pentru secțiunea C trebuie să fie prezentate după cum urmează:

NACE C10-C12 – Industria alimentară; băuturi și produse din tutun

NACE C17 – Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie

NACE C19-20 – Fabricarea cocsului, industria chimică și fabricarea produselor chimice și a produselor obținute prin rafinarea petrolului

NACE C 21-23 – Fabricarea produselor farmaceutice, a produselor din cauciuc, din mase plastice și a altor produse nemetalice

NACE C 24 – Prelucrarea metalelor de bază

NACE C 25-30 – Fabricarea produselor metalice prelucrate, inclusiv a mașinilor și echipamentelor

NACE C13-16, 18, 31-33 – alte activități de fabricare

Statele membre în care valoarea totală a cifrei de afaceri sau numărul de persoane angajate în una sau mai multe dintre aceste defalcări NACE reprezintă mai puțin de 1 % din totalul la nivelul Uniunii nu trebuie să furnizeze date pentru respectivele defalcări NACE.

2.

Clasele CEPA menționate la punctul 1 sunt următoarele:

 

CEPA 1 – Protecția aerului înconjurător și a climei

 

CEPA 2 – Gestionarea apelor reziduale

 

CEPA 3 – Gestionarea deșeurilor

 

CEPA 4 – Protecția și asanarea solului, a apelor subterane și a apelor de suprafață

 

CEPA 5 – Reducerea zgomotului și a vibrațiilor

 

CEPA 6 – Protecția biodiversității și a peisajului

 

CEPA 7 – Protecția împotriva radiațiilor

 

CEPA 8 – Cercetare și dezvoltare în domeniul mediului

 

CEPA 9 – Alte activități de protecție a mediului.”

5.

În anexa V, secțiunile 3, 4 și 5 se înlocuiesc cu următorul text:

„Secțiunea 3

LISTA CARACTERISTICILOR

Statele membre elaborează statistici privind sectorul de bunuri și servicii de mediu în conformitate cu următoarele caracteristici:

producția întregului sector al bunurilor și serviciilor de mediu și a activităților de piață;

exporturile întregului sector al bunurilor și serviciilor de mediu;

valoarea adăugată a întregului sector al bunurilor și serviciilor de mediu și a activităților de piață;

ocuparea forței de muncă la nivelul întregului sector al bunurilor și serviciilor de mediu și al activităților de piață;

Toate datele trebuie să fie raportate în milioane, în moneda națională, exceptând caracteristica «ocuparea forței de muncă», pentru care unitatea de raportare este «echivalentul normă întreagă»”.

„Secțiunea 4

PRIMUL AN DE REFERINȚĂ, FRECVENȚA ȘI TERMENELE DE TRANSMITERE

1.

Statisticile trebuie compilate și transmise anual.

2.

Statisticile trebuie transmise în termen de 22 luni de la finele anului de referință. Această prevedere se aplică începând cu anul de referință 2020.

3.

Pentru a transmite în timp util utilizatorilor date complete și actuale, Comisia (Eurostat) întocmește, imediat ce sunt puse la dispoziție suficiente date naționale, estimări ale totalurilor pentru UE-28 pentru principalele agregate ale acestui modul. Ori de câte ori este posibil, Comisia (Eurostat) întocmește și publică estimări referitoare la date care nu au fost transmise de statele membre în termenul specificat la punctul 2.

4.

Primul an de referință este 2020.

5.

În cadrul fiecărei transmiteri de date către Comisie, statele membre furnizează date anuale pentru anii n – 2, n – 1 și n, unde n este anul de referință. Statele membre pot furniza orice date disponibile pentru anii anteriori anului 2018.”

„Secțiunea 5

TABELE DE RAPORTARE

1.

Pentru caracteristicile menționate în secțiunea 3, datele se raportează conform următoarei clasificări încrucișate:

clasificarea activităților economice NACE Rev. 2 grupate după cum urmează:

NACE A

NACE B

NACE C

NACE D

NACE E

NACE F

NACE J

NACE M

NACE O

NACE P

Suma NACE G + NACE H + NACE I + NACE K + NACE L + NACE N + NACE Q + NACE R + NACE S + NACE T + NACE U

clase ale clasificării activităților de protecție a mediului (CEPA) și ale clasificării activităților de gestionare a resurselor (CReMA), grupate după cum urmează:

CEPA 1

CEPA 2

CEPA 3

CEPA 4

CEPA 5

CEPA 6

suma dintre CEPA 7, CEPA 8 și CEPA 9

CReMA 10

CReMA 11

CReMA 13

CReMA 13A

CReMA 13B

CReMA 13C

CReMA 14

Suma dintre CReMA 12, CReMA 15 și CReMA 16

2.

Clasele CEPA menționate la punctul 1 sunt cele stabilite în anexa IV. Clasele CReMA menționate la punctul 1 sunt următoarele:

 

CReMA 10 – Gestionarea apei

 

CReMA 11 – Gestionarea resurselor forestiere

 

CReMA 12 – Gestionarea florei și faunei sălbatice

 

CReMA 13 – Gestionarea resurselor energetice:

 

CReMA 13A – Producția de energie din resurse regenerabile

 

CReMA 13B – Economisirea și gestionarea căldurii/energiei

 

CReMA 13C – Reducerea la minimum a utilizării energiei fosile ca materii prime

 

CReMA 14 – Gestionarea mineralelor

 

CReMA 15 – Activități de cercetare și dezvoltare pentru gestionarea resurselor

 

CReMA 16 – Alte activități de gestionare a resurselor.”


(1)  Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

(2)  Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi.


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/52


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/126 AL COMISIEI

din 7 decembrie 2021

de completare a Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului cu cerințe suplimentare referitoare la anumite tipuri de intervenții specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru perioada 2023-2027 în temeiul regulamentului respectiv, precum și cu norme privind raportul pentru standardul GAEC 1 (bune condiții agricole și de mediu)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în special articolul 4 alineatul (8), articolul 13 alineatul (3), articolul 37 alineatul (5), articolul 38 alineatul (5), articolul 39 alineatul (3), articolul 45 literele (a)-(i), articolul 56 literele (a), (b) și (c) și articolul 84 literele (a) și (b),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2021/2115 instituie un nou cadru juridic pentru politica agricolă comună (PAC), pentru a îmbunătăți performanța acesteia în materie de îndeplinire a obiectivelor Uniunii prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Regulamentul menționat specifică mai detaliat aceste obiective ale Uniunii care ar urma să fie îndeplinite prin intermediul PAC și definește tipurile de intervenții, precum și cerințele comune ale Uniunii aplicabile statelor membre, acordând în același timp statelor membre flexibilitate în ceea ce privește conceperea intervențiilor care urmează să fie prevăzute în planurile lor strategice PAC.

(2)

Pentru a se asigura caracterul comun al PAC și al pieței interne, Regulamentul (UE) 2021/2115 împuternicește Comisia să adopte cerințe suplimentare referitoare la conceperea intervențiilor care urmează să fie specificate în planurile strategice PAC, în domeniul plăților directe, în anumite sectoare agricole menționate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și în domeniul dezvoltării rurale, precum și norme comune pentru aceste domenii în ceea ce privește raportul pentru standardul GAEC 1 (bune condiții agricole și de mediu). Statele membre trebuie să țină seama de toate aceste cerințe suplimentare atunci când își concep planurile strategice PAC, care vizează toate domeniile în cauză și, prin urmare, trebuie să fie toate prevăzute în prezentul regulament.

(3)

În ceea ce privește intervențiile care urmează să fie specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC, în domeniul plăților directe trebuie stabilite cerințe suplimentare referitoare la intervențiile privind cânepa și bumbacul. Acordarea plăților trebuie să fie condiționată de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă.

(4)

În plus, trebuie stabilită procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol (conținutul de THC), menționată la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115. Verificarea conținutului de THC este necesară pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, dar este, de asemenea, strategică pentru protejarea sănătății publice și pentru asigurarea coerenței cu alte cadre legislative, și anume cu dreptul penal în domeniul traficului ilicit de droguri și cu angajamentele asumate în temeiul obligațiilor internaționale, cum ar fi Convenția unică asupra stupefiantelor (3). Așadar, este necesar să se stabilească norme pentru armonizarea metodelor și procedurilor utilizate de statele membre pentru verificarea soiurilor de cânepă și pentru determinarea cantitativă a conținutului de THC din cânepă, pentru a se asigura rezultate comparabile.

(5)

Este necesar să se prevadă o perioadă de timp după înflorire în care să fie interzisă recoltarea cânepii destinate producției de fibre, pentru a se permite determinarea eficace și fiabilă a conținutului de THC din cânepă.

(6)

Din motive de claritate și de securitate juridică, atunci când un soi depășește conținutul de THC menționat la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115 timp de 2 ani consecutivi, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a informa în timp util operatorii că cultivarea soiului respectiv nu dă dreptul la plăți directe.

(7)

Normele privind verificarea soiurilor de cânepă și determinarea cantitativă a conținutului de THC trebuie să țină seama de faptul că o cultură de cânepă poate fi principală sau intermediară. În acest context, este necesară stabilirea unei definiții a cânepii cultivate drept cultură intermediară.

(8)

Titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115 prevede o plată specifică pentru cultura de bumbac. În scopul acestei plăți, este necesară stabilirea normelor și condițiilor pentru autorizarea terenurilor agricole și a soiurilor. În plus, trebuie stabilite condiții suplimentare pentru a se asigura o activitate minimă în conformitate cu obiectivul sprijinului.

(9)

Statele membre menționate la articolul 36 din Regulamentul (UE) 2021/2115 trebuie să aprobe organizațiile interprofesionale de producție a bumbacului pe baza unor criterii obiective legate de dimensiunea lor și de organizarea lor internă. Dimensiunea unei organizații interprofesionale trebuie stabilită ținând seama de cerința ca egrenorul care aparține organizației să poată prelua suficiente cantități de bumbac neegrenat.

(10)

Trebuie stabilite obligații specifice în ceea ce privește fermierii, în calitate de membri ai organizațiilor interprofesionale. Aceste obligații au scopul de a facilita administrarea și controlul statutului de membru al fermierilor, precum și de a spori potențialul câștig de eficiență al organizațiilor rezultat din numărul și devotamentul membrilor lor.

(11)

Trebuie stabilite cerințe suplimentare în ceea ce privește investițiile, intervențiile în materie de agromediu și climă, îndrumarea, promovarea, comunicarea și marketingul, fondurile mutuale, replantarea livezilor, a plantațiilor de măslini sau a plantațiilor viticole în urma defrișării obligatorii, recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea, asigurarea producției și a recoltelor, retragerile de pe piață cu alte destinații decât distribuirea gratuită și depozitarea colectivă, pentru intervențiile care urmează să fie specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC, în sectorul fructelor și legumelor, în sectorul apicol, în sectorul vitivinicol, în sectorul hameiului, în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, precum și în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115. În plus, trebuie stabilite dispoziții privind formele de sprijin și tipurile de cheltuieli, inclusiv utilizarea ratelor forfetare și a baremelor pentru costuri unitare sau a sumelor forfetare, precum și a costurilor administrative și de personal. Din motive de bună gestiune financiară și de securitate juridică, trebuie să se întocmească o listă de cheltuieli care nu pot fi acoperite de planurile strategice PAC și o listă neexhaustivă a cheltuielilor care pot fi acoperite în sectorul fructelor și legumelor, în cel apicol, în cel vitivinicol, în cel al hameiului și în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, precum și în alte sectoare.

(12)

În plus, trebuie stabilite norme specifice privind anumite tipuri de intervenții sectoriale, și anume în sectorul fructelor și legumelor, în cel apicol, în cel vitivinicol, în cel al hameiului și în cel al creșterii animalelor, pentru a se ține seama de anumite specificități ale sectoarelor respective.

(13)

În ceea ce privește tipurile de intervenții sectoriale gestionate de organizațiile de producători, de asociațiile de organizații de producători, de organizațiile de producători transnaționale, de asociațiile transnaționale de organizații de producători sau de grupurile de producători prin intermediul programelor operaționale, în sectorul fructelor și legumelor, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și în alte sectoare, trebuie stabilite norme specifice referitoare la produse și la retragerile de pe piață în vederea distribuirii gratuite, și anume costurile de transport și de sortare și ambalare, ținând seama de importanța potențială a intervenției respective. Trebuie în special să se stabilească niveluri maxime ale sprijinului pentru retragerile de pe piață, pentru a se garanta că retragerile nu se transformă într-un debușeu alternativ permanent pentru produse, în raport cu comercializarea acestora. În toate cazurile, din motive similare, este necesară stabilirea unei limite cantitative de retrageri pentru fiecare produs și pentru fiecare organizație de producători. În plus, trebuie stabilite norme specifice privind destinațiile produselor retrase, condițiile pentru destinatarii produselor retrase și standardele relevante care trebuie respectate de produsele retrase.

(14)

Pentru a se facilita utilizarea intervențiilor sectoriale prin intermediul programelor operaționale, trebuie stabilită metoda de calculare a valorii producției comercializate a organizațiilor de producători, inclusiv utilizarea unei rate forfetare în scopul calculării valorii fructelor și legumelor destinate prelucrării. Metoda de calculare a valorii producției comercializate trebuie să atenueze fluctuațiile anuale sau datele insuficiente în cazul organizațiilor sau grupurilor nou recunoscute. Pentru a se evita abuzurile în aplicarea schemei, organizațiile de producători nu trebuie să fie autorizate, în general, să schimbe metodologia de stabilire a perioadei de referință pe parcursul programului.

(15)

Pentru a se asigura o bună funcționare a tipurilor de intervenții din sectorul fructelor și legumelor, ar fi necesar să se stabilească obiective specifice referitoare la intervențiile în materie de agromediu și climă.

(16)

Trebuie să se adopte norme referitoare la asistența financiară națională pe care o pot acorda statele membre în regiuni în care nivelul de organizare a producătorilor de fructe și legume este deosebit de scăzut, inclusiv norme referitoare la modul în care se calculează nivelul de organizare și la modul în care se confirmă un nivel de organizare scăzut.

(17)

Pentru a se asigura buna funcționare a tipurilor de intervenții în sectorul apicol, trebuie stabilite norme privind stupii.

(18)

Pentru a se asigura buna funcționare a tipurilor de intervenții din sectorul vitivinicol, este necesar să se întocmească o listă neexhaustivă a operatorilor care pot fi beneficiarii sprijinului în cazul diferitelor tipuri de intervenții. De asemenea, este necesar să se prevadă anumite cerințe de eligibilitate specifice referitoare la beneficiarii tipurilor de intervenții „restructurarea și reconversia plantațiilor viticole”, „recoltarea înainte de coacere” și „asigurarea recoltelor”, la organismele de drept public și la societățile private. Mai mult, este necesară excluderea de la sprijinul din partea Uniunii a producătorilor care cultivă plantații ilegale sau suprafețe plantate neautorizate.

(19)

Pentru a se garanta că fondurile Uniunii sunt cheltuite în mod corespunzător, este necesar să se stabilească norme privind cheltuielile cu „replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare” în sectorul vitivinicol. În special, este necesar să se prevadă că aceste cheltuieli nu trebuie să depășească un anumit cuantum din totalul cheltuielilor anuale cu restructurarea și reconversia plantațiilor viticole plătite de statul membru în cauză în orice exercițiu financiar. De asemenea, trebuie să se precizeze că costurile suportate pentru defrișare și pentru compensarea pierderilor de venit nu trebuie să constituie cheltuieli eligibile în cadrul acestei intervenții, care vizează doar sprijinul pentru suportarea costurilor aferente replantării după măsurile fitosanitare obligatorii.

(20)

În scopul intervențiilor de „restructurare și reconversie a plantațiilor viticole” și de „recoltare înainte de coacere”, este necesar să se stabilească norme privind măsurarea suprafețelor, în special pentru a se defini ce corespunde suprafeței plantate cu viță-de-vie, ceea ce este deosebit de important atunci când sprijinul este plătit pe baza unor bareme pentru costuri unitare bazate pe suprafață.

(21)

Pentru a se asigura buna funcționare a tipurilor de intervenții din sectorul hameiului, este necesar să se stabilească norme privind calcularea asistenței financiare din partea Uniunii.

(22)

Pentru a se asigura buna funcționare a tipurilor de intervenții din sectorul creșterii animalelor, este necesar să se stabilească norme privind repopularea cu animale în urma sacrificării obligatorii sau din cauza pierderilor cauzate de dezastre naturale.

(23)

Condițiile aplicabile angajamentelor de conservare în cadrul fermelor a raselor pe cale de dispariție și a soiurilor de plante aflate în pericol de eroziune genetică, precum și activităților de conservare, utilizare durabilă și dezvoltare a resurselor genetice în agricultură și în silvicultură trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice legate de mediu și climă ale PAC prevăzute la articolul 6 alineatul (1), literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115. În special, condițiile respective trebuie să răspundă nevoii de asigurare a protejării, conservării și promovării diversității genetice.

(24)

Nivelurile de bunăstare a animalelor trebuie îmbunătățite prin acordarea de sprijin fermierilor care se angajează să adopte standarde zootehnice mai ridicate, care depășesc cerințele obligatorii relevante. Trebuie definite domeniile în care angajamentele asumate în ceea ce privește bunăstarea animalelor introduc standarde mai exigente privind metodele de producție. În cadrul acestui demers, trebuie să se evite suprapunerea respectivelor angajamente privind bunăstarea animalelor cu practicile agricole curente, în special cu vaccinarea destinată prevenirii patologiilor.

(25)

Sistemele de calitate recunoscute la nivel național pot oferi consumatorilor garanții privind calitatea și caracteristicile produsului sau ale procesului de producție. Trebuie stabilite criterii privind specificitatea produsului final, accesul la sistem, verificarea respectării caietului de sarcini obligatoriu al produsului, transparența sistemului și trasabilitatea produselor, în vederea optimizării sprijinului acordat acestora în cadrul intervențiilor pentru dezvoltarea rurală. Având în vedere caracteristicile speciale ale bumbacului ca produs agricol, trebuie reglementate și sistemele naționale de calitate pentru bumbac.

(26)

Trebuie stabilite anumite criterii obiective în vederea sprijinirii sistemelor voluntare de certificare a produselor agricole care sunt recunoscute de statele membre în cadrul intervențiilor pentru dezvoltarea rurală și care sunt aliniate la intervențiile sectoriale.

(27)

În scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește raportul pentru standardul GAEC 1 (bune condiții agricole și de mediu), menționat în anexa III la Regulamentul (UE) 2021/2115, trebuie prevăzute norme privind metoda de determinare atât a proporției de referință și a proporției anuale a pajiștilor permanente, cât și a nivelului la care pot fi stabilite acestea.

(28)

În scopul asigurării protecției proporției de pajiști permanente, este, de asemenea, necesar să se prevadă că statele membre trebuie să ia măsuri pentru a asigura reconversia unor suprafețe dacă proporția pajiștilor permanente scade sub limita de 5 %. Totuși, trebuie să se prevadă derogări pentru cazurile în care suprafața absolută cu pajiști permanente rămâne relativ stabilă sau în care scăderea proporției până sub prag este rezultatul conversiei unor suprafețe în scopul îndeplinirii unor obiective favorabile mediului și climei, în special împădurirea și reumidificarea unor suprafețe.

(29)

Deoarece statele membre trebuie să țină seama de normele prevăzute în prezentul regulament atunci când își elaborează planurile strategice PAC, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

OBIECT

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament completează Regulamentul (UE) 2021/2115 cu:

(a)

cerințe suplimentare referitoare la anumite tipuri de intervenții specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027:

(i)

sub formă de plăți directe pentru cultivarea cânepii și a bumbacului;

(ii)

în sectoarele agricole menționate la articolul 42 din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(iii)

pentru resursele genetice și bunăstarea animalelor în cadrul angajamentelor în materie de mediu și climă, în cadrul altor angajamente în materie de gestionare și în cadrul sistemelor de calitate în domeniul dezvoltării rurale;

(b)

norme privind raportul pentru standardul GAEC 1 (bune condiții agricole și de mediu).

TITLUL II

CERINȚE SUPLIMENTARE REFERITOARE LA ANUMITE TIPURI DE INTERVENȚII SUB FORMĂ DE PLĂȚI DIRECTE

CAPITOLUL I

Cânepă

Articolul 2

Cerințe de eligibilitate suplimentare

Atunci când prevăd, în planurile lor strategice PAC, definițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre condiționează acordarea plăților pentru producția de cânepă de utilizarea semințelor de soiuri de cânepă care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

sunt enumerate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata și sunt publicate în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (4);

(b)

conținutul lor de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare „conținutul de THC”) nu a depășit, timp de 2 ani consecutivi, limita prevăzută la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(c)

sunt certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (5) sau în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2008/62/CE a Comisiei (6), în cazul soiurilor de conservare.

Articolul 3

Verificarea soiurilor de cânepă și determinarea cantitativă a conținutului de THC

(1)   Statele membre instituie un sistem de verificare pentru determinarea conținutului de THC al soiurilor de cânepă care să le permită să aplice metoda de verificare a soiurilor de cânepă și de determinare cantitativă a conținutului de THC al soiurilor de cânepă prevăzută în anexa I.

(2)   Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidența constatărilor privind conținutul de THC. O astfel de evidență cuprinde, pentru fiecare soi, cel puțin rezultatele privind conținutul de THC al fiecărui eșantion, exprimat ca procentaj cu două zecimale, procedura utilizată, numărul testelor efectuate, indicarea momentului în care a fost prelevat eșantionul și măsurile luate la nivel național.

(3)   Dacă media tuturor eșantioanelor dintr-un anumit soi depășește conținutul de THC prevăzut la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre aplică procedura B descrisă în anexa I la prezentul regulament pentru soiul respectiv în cursul anului de cerere următor. Procedura respectivă se utilizează în cursul anilor de cerere următori, cu excepția cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conținut de THC mai mic decât cel prevăzut la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(4)   Dacă, pentru al doilea an, media tuturor eșantioanelor dintr-un anumit soi depășește conținutul de THC prevăzut la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115, statul membru notifică Comisiei denumirea soiului în cauză până cel târziu la data de 15 ianuarie a următorului an de cerere. Începând cu anul de cerere respectiv, cultivarea soiului în cauză nu dă dreptul la plăți directe în statul membru în cauză.

(5)   Statele membre se asigură că producătorii de cânepă sunt informați în timp util cu privire la denumirile soiurilor de cânepă care, în urma unei notificări în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, sunt neeligibile pentru plățile directe în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115, făcând publice informațiile notificate cel târziu la data depunerii cererii unice.

Articolul 4

Cultură intermediară

În scopul prezentului capitol, „cânepă cultivată drept cultură intermediară” înseamnă cultură de cânepă semănată după data de 30 iunie a unui anumit an.

Articolul 5

Cerințe privind cultivarea

Culturile de cânepă sunt menținute, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puțin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Cânepa cultivată drept cultură intermediară este menținută, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, cel puțin până la sfârșitul perioadei de vegetație.

Statele membre pot autoriza recoltarea cânepii înainte de sfârșitul perioadei de 10 zile după încheierea înfloririi, cu condiția ca recoltarea să aibă loc după începerea înfloririi și ca inspectorii să indice, pentru fiecare parcelă în cauză, părțile reprezentative care trebuie să fie menținute timp de cel puțin 10 zile după încheierea înfloririi, în vederea inspecției, în conformitate cu metoda prevăzută în anexa I.

CAPITOLUL II

Bumbac

Articolul 6

Autorizarea terenurilor agricole pentru producția de bumbac

În planurile lor strategice PAC, statele membre menționate la articolul 36 din Regulamentul (UE) 2021/2115 stabilesc criterii obiective pentru autorizarea terenurilor agricole în temeiul articolului 37 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

Criteriile respective se bazează pe cel puțin unul dintre următoarele elemente:

(a)

economia agricolă a regiunilor pentru care producția de bumbac este importantă;

(b)

condițiile pedoclimatice ale suprafețelor în cauză;

(c)

gestionarea apei de irigare;

(d)

sistemele de rotație și tehnicile de cultivare care pot respecta mediul.

Articolul 7

Autorizarea soiurilor pentru însămânțare

În planurile lor strategice PAC, statele membre menționate la articolul 36 din Regulamentul (UE) 2021/2115 stabilesc care dintre soiurile înregistrate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole prevăzut în Directiva 2002/53/CE și adaptate la nevoile lor de piață sunt autorizate pentru însămânțare.

Articolul 8

Condiții suplimentare pentru primirea plății specifice pentru cultura de bumbac

În ceea ce privește plățile specifice pentru cultura de bumbac menționate la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre menționate la articolul 36 din regulamentul respectiv stabilesc, în planurile lor strategice PAC, o densitate minimă a plantelor pe suprafața însămânțată stabilită pe baza condițiilor pedoclimatice și, după caz, a caracteristicilor regionale specifice.

Articolul 9

Aprobarea organizațiilor interprofesionale

(1)   Aprobarea unei organizații interprofesionale în sensul articolului 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115 se acordă de către statul membru în care sunt stabiliți egrenorii și pentru o perioadă de un an care începe în timp util înainte de sezonul de însămânțare din anul respectiv, cu condiția ca organizația să îndeplinească următoarele criterii:

(a)

acoperă o suprafață totală de cel puțin 4 000 ha care îndeplinește criteriile de autorizare menționate la articolul 6 din prezentul regulament;

(b)

a adoptat norme de funcționare interne, în special privind condițiile de aderare și cotizațiile, în conformitate cu normele naționale și ale Uniunii.

(2)   Dacă se constată că o organizație interprofesională aprobată nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la alineatul (1), statul membru care a acordat aprobarea o retrage, cu excepția cazului în care neconformitatea este remediată într-un termen care urmează să fie stabilit de statul membru în decizia de retragere. Autoritatea competentă a statului membru responsabil notifică în avans organizației interprofesionale intenția sa de a retrage o aprobare, împreună cu motivele retragerii. Autoritatea competentă acordă organizației interprofesionale posibilitatea de a-și prezenta observațiile într-un termen specificat în notificarea retragerii planificate.

Fermierii care sunt membri ai unei organizații interprofesionale aprobate a cărei aprobare este retrasă în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat nu sunt eligibili să primească majorarea plății specifice pentru cultura de bumbac în temeiul articolului 40 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Articolul 10

Obligațiile fermierilor care produc bumbac

(1)   Un fermier nu poate fi membru al mai multor organizații interprofesionale aprobate menționate la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   Un fermier care este membru al unei organizații interprofesionale aprobate livrează bumbac doar unui egrenor care aparține aceleiași organizații.

(3)   Participarea fermierilor la o organizație interprofesională aprobată este rezultatul unei aderări voluntare.

TITLUL III

CERINȚE SUPLIMENTARE PENTRU ANUMITE TIPURI DE INTERVENȚII ÎN SECTOARELE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 42 DIN REGULAMENTUL (UE) 2021/2115

CAPITOLUL I

Norme comune aplicabile intervențiilor în sectorul fructelor și legumelor, în cel apicol, în cel vitivinicol, în cel al hameiului și în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, precum și în celelalte sectoare menționate în titlul III capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2115

Secțiunea 1

Norme comune privind investițiile, tipurile de intervenții în materie de agromediu și climă, îndrumarea, promovarea și comunicarea, fondurile mutuale, replantarea, recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea, asigurarea recoltelor, retragerile de pe piață și depozitarea colectivă

Articolul 11

Investiții în active corporale și necorporale

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, investiții în active corporale și necorporale, astfel cum se prevede în sectorul fructelor și legumelor, în cel apicol, în cel vitivinicol, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd următoarele:

(a)

activele corporale și necorporale achiziționate sunt utilizate în conformitate cu natura lor și cu obiectivele beneficiarului și utilizarea preconizată de către beneficiar, astfel cum sunt descrise în intervențiile aferente din planul strategic PAC și, după caz, în programul operațional aprobat;

(b)

fără a se aduce atingere alineatului (10), activele corporale și necorporale achiziționate rămân atât în proprietatea beneficiarului, cât și în posesia acestuia până la sfârșitul perioadei de amortizare fiscală sau pe parcursul unei perioade de cel puțin 5 ani care urmează să fie stabilită de statele membre ținând seama de natura activelor. Fiecare dintre aceste perioade se calculează de la data achiziției activelor sau de la data la care activul este pus la dispoziția beneficiarului.

Totuși, statele membre pot prevedea o perioadă mai scurtă pe parcursul căreia activul rămâne în proprietatea și în posesia beneficiarului, dar această perioadă nu poate fi mai mică de 3 ani în scopul menținerii investițiilor sau a locurilor de muncă create de microîntreprinderi și de întreprinderile mici și mijlocii în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei (7).

Investițiile în active corporale menționate la primul paragraf se efectuează la sediul beneficiarului sau, după caz, la sediul membrilor săi producători sau al filialelor sale care respectă cerința referitoare la procentajul de 90 % menționată la articolul 31 alineatul (7) din prezentul regulament. Totuși, în sectorul apicol, statele membre pot prevedea, de asemenea, în planurile lor strategice PAC, investiții în active corporale efectuate în afara sediului beneficiarului.

Dacă investiția se efectuează pe un teren închiriat în temeiul unor norme naționale speciale referitoare la proprietăți, ar putea să nu se aplice cerința privind rămânerea în proprietatea beneficiarului, cu condiția ca activul să se fi aflat în posesia beneficiarului cel puțin în perioada prevăzută la primul paragraf litera (b).

(2)   În planurile lor strategice PAC, statele membre pot prevedea că sprijinul pentru investiții în active corporale și necorporale, inclusiv cele care fac obiectul unor contracte de leasing, poate fi finanțat print-un cuantum unic sau în tranșe care au fost aprobate, după caz, în programul operațional sau conform indicațiilor furnizate de statele membre în intervențiile relevante.

Dacă, în cazul unei anumite investiții, perioada menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) depășește durata programului operațional, statele membre se asigură că investiția respectivă poate fi reportată către un program operațional ulterior.

Atunci când, prin planurile lor strategice PAC, statele membre acordă sprijin pentru investiții în active corporale și necorporale cu scopul îndeplinirii obiectivelor legate de agromediu și climă menționate la articolul 46 literele (e) și (f) și la articolul 57 litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2115, aceste investiții urmăresc unul sau mai multe dintre obiectivele enumerate la articolul 12 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3)   În planurile lor strategice PAC, statele membre pot prevedea sprijin pentru investiții în active corporale constând în sisteme care generează energie, cu condiția ca energia generată să nu depășească, din punct de vedere cantitativ, energia care poate fi utilizată anual pentru activitățile normale ale beneficiarului.

(4)   În planurile lor strategice PAC, statele membre pot prevedea sprijin pentru investiții în irigații, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

sunt stabilite procentaje pentru obiectivele minime privind economiile de apă, în ceea ce privește reducerea atât potențială, cât și efectivă a utilizării apei, care trebuie atinse de beneficiarul sprijinului, și se demonstrează, prin planul strategic PAC, că respectivele obiective privind economiile de apă au fost stabilite ținând seama de nevoile indicate în planurile de management al bazinelor hidrografice menționate în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8);

(b)

este realizat sau urmează a fi instalat, ca parte din investiție, un sistem de contorizare a apei care permite măsurarea utilizării apei la nivelul exploatației sau al unității de producție respective;

(c)

în cazul investițiilor specifice în irigații menționate la alineatele (5)-(8), sunt respectate condițiile prevăzute la alineatele respective.

(5)   Se poate acorda sprijin pentru investiții în îmbunătățirea unei instalații de irigații existente sau a unui element al infrastructurii de irigații dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

investițiile sunt evaluate ex ante de către beneficiar și indică posibile economii de apă care reflectă parametrii tehnici ai instalațiilor sau ai infrastructurilor existente;

(b)

investițiile afectează corpuri de apă subterană sau de suprafață care au fost identificate ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinelor hidrografice prevăzut în Directiva 2000/60/CE, din motive legate de cantitatea de apă, și va fi realizată o reducere efectivă a utilizării apei, care să contribuie la obținerea stării bune a respectivelor corpuri de apă, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată.

Condițiile prevăzute la primul paragraf literele (a) și (b) nu se aplică investițiilor efectuate în sprijinul îmbunătățirii unei instalații de irigații existente sau a unui element al infrastructurii de irigații care are legătură cu crearea unui rezervor sau cu utilizarea apei recuperate care nu afectează un corp de apă subterană sau de suprafață.

(6)   Sprijinul pentru investiții în irigații care determină o creștere netă a suprafeței irigate, afectând un anumit corp de apă subterană sau de suprafață, poate fi acordat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

starea corpului de apă nu a fost identificată ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă;

(b)

o analiză de impact asupra mediului arată că investiția nu va avea niciun impact negativ semnificativ asupra mediului; respectiva analiză a impactului asupra mediului fie este realizată, fie este aprobată de autoritatea competentă.

(7)   Sprijinul pentru investiții în utilizarea apei recuperate ca sursă alternativă de alimentare cu apă poate fi acordat cu condiția ca apa respectivă să fie utilizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(8)   Sprijinul pentru investiții în crearea sau extinderea unui rezervor în scopul irigării poate fi acordat cu condiția să nu aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului.

(9)   Statele membre asigură recuperarea de la beneficiar a asistenței financiare din partea Uniunii dacă în perioada menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) survine una dintre situațiile următoare:

(a)

încetarea activității beneficiarului sau transferul către o altă entitate;

(b)

relocarea unei activități productive în afara zonei geografice cultivate de beneficiar sau, după caz, de membrii acestuia;

(c)

schimbarea de proprietate, în special în cazul în care conferă unei întreprinderi sau unui organism public un avantaj necuvenit sau

(d)

orice altă schimbare substanțială care afectează natura, obiectivele sau condițiile de implementare a intervenției în cauză și care ar duce la subminarea obiectivelor inițiale ale acesteia.

În cazul nerespectării de către beneficiar a condițiilor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC în temeiul alineatelor (1)-(8) și al primului paragraf de la prezentul alineat, statele membre asigură recuperarea asistenței financiare din partea Uniunii proporțional cu durata neconformității.

Statele membre pot alege să nu recupereze asistența financiară din partea Uniunii atunci când beneficiarul încetează o activitate productivă din cauza unui faliment nefraudulos.

Dacă un membru producător părăsește organizația sau grupul de producători, statele membre se asigură că investiția sau valoarea ei reziduală este recuperată de beneficiar și că valoarea reziduală a investiției este adăugată la fondul operațional.

În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot prevedea ca beneficiarul să nu fie obligat să recupereze investiția sau valoarea ei reziduală.

(10)   Dacă activele pentru care au fost sprijinite investițiile sunt înlocuite, valoarea reziduală a investițiilor înlocuite:

(a)

se adaugă la fondul operațional al organizației de producători sau

(b)

se scade din costul înlocuirii.

În pofida primului paragraf, statele membre nu pot prevedea în planurile lor strategice PAC simpla înlocuire a investițiilor cu active identice.

(11)   Statele membre nu acordă sprijin pentru investițiile specificate ca intervenții în propriile planuri strategice PAC dacă intervențiile respective beneficiază de sprijin în temeiul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf literele (h)-(k) din regulamentul menționat.

Articolul 12

Intervenții legate de obiectivele în materie de agromediu și climă

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții cu scopul îndeplinirii obiectivelor legate de agromediu și climă în sectorul fructelor și legumelor, în cel apicol, în cel vitivinicol, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd, în planurile lor strategice PAC, că intervențiile vizate au unul dintre următoarele scopuri:

(a)

reducerea nivelului actual al utilizării mijloacelor de producție, a emisiilor de poluanți sau a deșeurilor generate de procesul de producție;

(b)

înlocuirea efectivă a utilizării energiei din surse de combustibili fosili cu utilizarea de energie din surse regenerabile;

(c)

reducerea riscurilor pentru mediu legate de utilizarea anumitor mijloace de producție sau de producerea anumitor reziduuri, inclusiv a produselor de protecție a plantelor, a îngrășămintelor, a gunoiului de grajd sau a altor dejecții animaliere;

(d)

reducerea consumului de apă;

(e)

îmbinarea cu investițiile neproductive necesare pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de agromediu și climă, în special dacă obiectivele respective se referă la protecția habitatelor și a biodiversității;

(f)

o reducere eficace și măsurabilă a emisiilor de gaze cu efect de seră sau sechestrarea durabilă a carbonului;

(g)

sporirea rezilienței producției la riscurile legate de schimbările climatice, cum ar fi eroziunea solului;

(h)

conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice sau

(i)

protejarea sau îmbunătățirea mediului.

Statele membre se asigură că beneficiarii furnizează dovezi privind contribuția pozitivă preconizată la îndeplinirea unuia sau a mai multor obiective în materie de mediu, la momentul prezentării spre aprobare a programului operațional propus, a intervenției sau a modificării programului sau intervenției.

(2)   Intervențiile menționate la alineatul (1) se efectuează la sediul beneficiarului sau, după caz, la sediul membrilor săi producători sau la sediile filialelor sale care respectă cerința referitoare la procentajul de 90 % menționată la articolul 31 alineatul (7) din prezentul regulament. Totuși, în sectorul apicol, statele membre pot prevedea, de asemenea, în planurile lor strategice PAC, astfel de intervenții efectuate în afara sediului beneficiarului. Beneficiul preconizat și impactul suplimentar al intervenției legate de obiectivele în materie de agromediu și climă trebuie să fie demonstrate ex ante cu ajutorul specificațiilor proiectului sau al altor documente tehnice care trebuie prezentate de beneficiar la momentul prezentării spre aprobare a operațiunii, a programului operațional sau a modificării unui astfel de program sau a unei astfel de operațiuni, indicând rezultatele care ar putea fi obținute prin implementarea intervenției.

(3)   Atunci când stabilesc cheltuielile care urmează să fie acoperite, statele membre țin seama de costurile suplimentare suportate și de pierderile de venit care rezultă din intervențiile implementate legate de obiectivele în materie de agromediu și climă, precum și de țintele stabilite.

(4)   Statele membre se asigură că beneficiarii care implementează intervenții legate de obiectivele în materie de agromediu și climă au acces la cunoștințele și informațiile relevante necesare pentru implementarea unor astfel de intervenții și că se oferă o instruire adecvată celor care o solicită, precum și acces la expertiză, pentru a ajuta fermierii care se angajează să aducă schimbări sistemelor lor de producție.

(5)   Statele membre se asigură că în programele operaționale este prevăzută o clauză de revizuire pentru operațiunile executate în cadrul intervențiilor legate de obiectivele în materie de agromediu și climă din sectorul fructelor și legumelor, din cel al hameiului, din cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, cu scopul de a garanta adaptarea lor în cazul modificărilor aduse oricăror standarde sau cerințe obligatorii relevante ori obligații relevante.

Articolul 13

Îndrumare

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții de îndrumare în sectorul fructelor și legumelor, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd, în planurile lor strategice PAC, că intervențiile vizate au unul dintre următoarele obiective:

(a)

schimbul de bune practici legate de intervențiile de prevenire și gestionare a crizelor, care să ajute beneficiarul să fructifice experiența dobândită în ceea ce privește implementarea intervențiilor de prevenire a crizelor și de gestionare a riscurilor;

(b)

promovarea înființării de noi organizații de producători, fuzionarea celor existente sau sprijinirea unor producători individuali în scopul aderării la o organizație de producători existentă, precum și consilierea grupurilor de producători în procesul de obținere a recunoașterii ca organizație de producători în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013;

(c)

crearea de oportunități de colaborare în rețea pentru furnizorii și beneficiarii de îndrumare profesională, în special a canalelor de comercializare ca mijloc de prevenire și gestionare a crizelor.

(2)   Furnizorul de îndrumare este o organizație de producători, o asociație de organizații de producători, o organizație de producători transnațională, o asociație transnațională de organizații de producători sau un grup de producători. Furnizorul de îndrumare beneficiază de sprijin pentru intervenția de îndrumare.

(3)   Beneficiarul îndrumării este o organizație de producători, o asociație de organizații de producători, o organizație de producători transnațională, o asociație transnațională de organizații de producători sau un grup de producători, producătorii individuali care sunt sau nu membri ai unei organizații de producători, asociațiile lor sau un grup de producători.

(4)   Toate costurile eligibile legate de activitatea de îndrumare sunt plătite furnizorului de îndrumare, care include această intervenție în programul său operațional.

(5)   Intervențiile de îndrumare nu se externalizează.

Articolul 14

Promovare, comunicare și marketing

Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții de promovare, comunicare și marketing în sectorul fructelor și legumelor, în cel vitivinicol, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd, în planurile lor strategice PAC, că intervențiile vizate au unul dintre următoarele obiective:

(a)

sensibilizare cu privire la calitățile produselor agricole din Uniune și la standardele înalte impuse metodelor de producție a produselor respective în Uniune;

(b)

sporirea consumului de produse agricole din Uniune și de anumite produse prelucrate realizate în Uniune, stimularea competitivității produselor respective și sporirea vizibilității lor atât în Uniune, cât și în afara ei, în alte sectoare decât cel vitivinicol;

(c)

sensibilizare în ceea ce privește sistemele de calitate ale Uniunii, atât în Uniune, cât și în afara ei;

(d)

sporirea cotei de piață a produselor agricole din Uniune și a anumitor produse prelucrate realizate în Uniune, în special prin concentrarea asupra piețelor din țările terțe care au cel mai mare potențial de creștere;

(e)

contribuția, după caz, la restabilirea condițiilor normale de piață pe piața Uniunii în cazul unei perturbări grave a pieței, al pierderii încrederii consumatorilor sau al altor probleme specifice;

(f)

sensibilizare cu privire la producția durabilă;

(g)

sensibilizarea consumatorilor cu privire la mărcile organizațiilor de producători, ale asociațiilor de organizații de producători, ale organizațiilor de producători transnaționale, ale asociațiilor transnaționale de organizații de producători din sectorul fructelor și legumelor;

(h)

diversificarea, deschiderea și consolidarea piețelor pentru vinurile din Uniune în țările terțe și sensibilizarea cu privire la calitățile intrinseci ale vinurilor din Uniune pe piețele respective. O referire la originea vinurilor și la mărci de vinuri poate fi utilizată numai în completarea promovării, comunicării și comercializării vinurilor din Uniune în țări terțe;

(i)

informarea consumatorilor cu privire la consumul responsabil de vin. Statele membre se asigură că materialele promoționale pentru promovarea generică și promovarea etichetelor de calitate poartă emblema Uniunii și includ următoarea mențiune: „Finanțat de Uniunea Europeană”. Emblema și declarația privind finanțarea se afișează în conformitate cu caracteristicile tehnice prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 821/2014 al Comisiei (10).

Articolul 15

Fonduri mutuale

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții referitoare la fonduri mutuale în sectorul fructelor și legumelor, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd condițiile de implementare pentru costul administrativ aferent instituirii, alimentării și, dacă este cazul, realimentării fondurilor mutuale.

(2)   Cheltuielile eligibile pentru compensarea costului administrativ aferent instituirii de fonduri mutuale în sectorul fructelor și legumelor, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 cuprind atât asistența financiară din partea Uniunii, cât și contribuția beneficiarului. Cuantumul cheltuielilor eligibile nu depășește 20 %, 16 % sau 8 % din contribuția beneficiarului la capitalul fondului mutual în primul, al doilea și, respectiv, al treilea an de funcționare a acestuia.

(3)   Un beneficiar poate primi sprijin pentru costul administrativ aferent instituirii de fonduri mutuale în sectorul fructelor și legumelor, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 o singură dată și numai în primii 3 ani de funcționare a fondului mutual.

Dacă un beneficiar solicită sprijinul respectiv doar în al doilea sau în al treilea an de funcționare a fondurilor mutuale, sprijinul este de 16 % sau de 8 % din contribuția beneficiarului la capitalul fondului mutual din al doilea și, respectiv, din al treilea an de funcționare a acestuia.

(4)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții referitoare la fonduri mutuale în sectorul vitivinicol, astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (l) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre limitează sprijinul Uniunii la costul administrativ aferent instituirii de fonduri mutuale în sectorul vitivinicol la:

(a)

20 % din contribuția producătorilor la fondul mutual în primul an;

(b)

16 % din contribuția producătorilor la fondul mutual în al doilea an;

(c)

8 % din contribuția producătorilor la fondul mutual în al treilea an.

Perioada de acordare a sprijinului nu depășește 3 ani.

Articolul 16

Replantarea livezilor, a plantațiilor de măslini sau a plantațiilor viticole în urma defrișării obligatorii

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții în sectorul fructelor și legumelor, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, în cel vitivinicol sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, sub forma replantării livezilor, a plantațiilor de măslini sau a plantațiilor viticole în urma defrișării obligatorii din motive sanitare sau fitosanitare sau, în cazul livezilor și al plantațiilor de măslini, în scopul adaptării la schimbările climatice, statele membre se asigură că beneficiarii respectă dispozițiile din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (11) atunci când implementează aceste intervenții.

(2)   Cheltuielile cu replantarea livezilor sau a plantațiilor de măslini nu depășesc 20 % din cheltuielile totale din cadrul fiecărui program operațional sau al fiecărei intervenții relevante.

Articolul 17

Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții în sectorul fructelor și legumelor, în cel vitivinicol, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, sub forma „recoltării înainte de coacere” în aceste sectoare și sub forma „nerecoltării” în aceste sectoare cu excepția celui vitivinicol, statele membre se asigură că aceste intervenții sunt în plus față de practicile de cultivare normale, diferă de acestea și vizează 100 % din producția preconizată a produsului în cauză pe o anumită parcelă.

„Recoltarea înainte de coacere”, constă în recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere. „Nerecoltarea” constă în încetarea actualului ciclu de producție de pe suprafața în cauză când produsul este bine dezvoltat și este de o calitate bună, corectă și vandabilă.

(2)   Statele membre se asigură că intervențiile de recoltare înainte de coacere sunt implementate în perioadele de vegetație, înainte ca produsul să ajungă în etapa în care este vandabil, și nu se implementează în cazul produselor a căror recoltare obișnuită a început deja.

(3)   În planurile lor strategice PAC, statele membre stabilesc termene maxime pe parcursul sezonului de producție pentru implementarea intervențiilor de recoltare înainte de coacere pentru fiecare produs care face obiectul unor astfel de intervenții, precum și alte condiții de eligibilitate pentru recoltarea înainte de coacere și pentru nerecoltare, inclusiv soiurile și categoriile de produse, dacă este cazul.

(4)   Statele membre exclud compensația financiară pentru intervențiile de nerecoltare implementate în cazul în care, din zona respectivă, în cursul ciclului de producție normal, a fost obținută producție comercială.

(5)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere vizează numai produsele care se află fizic pe câmp și care se recoltează efectiv înainte de coacere. În cazul altor sectoare decât cel vitivinicol, cuantumurile compensațiilor, care cuprind atât asistența financiară din partea Uniunii, cât și contribuția organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători pentru recoltarea înainte de coacere și pentru nerecoltare, se stabilesc de către statul membru, per hectar, la un nivel care nu depășește 90 % din nivelul maxim al sprijinului pentru retragerile de pe piață cu alte destinații decât distribuirea gratuită aplicabil aceluiași produs.

(6)   Statele membre prevăd că beneficiarul trebuie să notifice în prealabil autorităților competente din statul membru, în scris sau prin mijloace electronice, intenția de a recolta înainte de coacere sau de a nu recolta.

(7)   În planurile lor strategice PAC, statele membre stabilesc:

(a)

dispoziții detaliate privind implementarea intervențiilor respective, inclusiv privind conținutul și termenele-limită ale acestora, cuantumul compensației care trebuie plătit și aplicarea intervențiilor, precum și lista produselor eligibile în cadrul intervențiilor;

(b)

dispoziții pentru a se garanta că implementarea acestor intervenții nu are un impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în ceea ce privește protecția plantelor;

(c)

interdicția de a se acorda sprijin în sectorul fructelor și legumelor dacă, în ceea ce privește recoltarea înainte de coacere, a fost efectuată o parte semnificativă din recoltarea obișnuită și dacă, în ceea ce privește nerecoltarea, a fost obținută deja o parte semnificativă din producția comercială.

(8)   Statele membre se asigură:

(a)

că suprafața în cauză a fost bine întreținută, că nu a fost efectuată nicio recoltare, că produsul este bine dezvoltat, nu este deteriorat și, în general, ar fi de o calitate bună, corectă și vandabilă;

(b)

că produsele recoltate nu sunt denaturate;

(c)

că intervenția de care este responsabilă organizația de producători nu are niciun impact negativ asupra mediului sau consecințe negative în ceea ce privește protecția plantelor;

(d)

că suprafața niciunei parcele cu viță-de-vie care a făcut obiectul recoltării înainte de coacere nu este luată în considerare la calcularea limitelor de randament stabilite în caietele de sarcini ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată;

(e)

că, prin derogare de la alineatele (2) și (4), în sectorul fructelor și legumelor, dacă plantele care produc fructe și legume au o perioadă de recoltare care depășește o lună, recoltarea înainte de coacere ar putea avea loc după începerea recoltării obișnuite, iar nerecoltarea ar putea avea loc chiar dacă din zona respectivă, în cursul ciclului de producție normal, a fost obținută producție comercială. În astfel de cazuri, compensația financiară compensează doar producția care ar fi recoltată într-o perioadă de șase săptămâni de la operațiunea de recoltare înainte de coacere sau de nerecoltare și care nu este comercializată ca urmare a unor astfel de operațiuni. Respectivele plante care produc fructe și legume nu mai sunt utilizate în scopuri de producție în aceeași perioadă de vegetație;

(f)

că, în sectorul fructelor și legumelor, cu excepția cazului menționat la litera (e), intervențiile de recoltare înainte de coacere și de nerecoltare nu pot fi implementate simultan pentru același produs și pentru aceeași suprafață într-un anumit an.

Articolul 18

Asigurarea producției și a recoltelor

Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, asigurarea producției și a recoltelor ca intervenție în sectorul fructelor și legumelor, în cel al hameiului, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre pot acorda finanțări naționale suplimentare pentru a sprijini acțiunile de asigurare a producției și a recoltelor care beneficiază de pe urma fondului operațional. Sprijinul public total nu depășește 80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurarea împotriva pierderilor.

Intervențiile de asigurare a producției și a recoltelor nu acoperă plățile din asigurare care îi despăgubesc pe producători pentru mai mult de 100 % din pierderile de venit suferite, ținând cont de orice despăgubiri pe care le obțin producătorii în cadrul altor scheme de sprijin sau de asigurare legate de riscul asigurat.

Articolul 19

Retrageri de pe piață cu alte destinații decât distribuirea gratuită

Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții sub formă de „retrageri de pe piață cu alte destinații decât distribuirea gratuită”, statele membre asigură retragerea definitivă de pe piață a unui anumit produs în așa fel încât acesta să nu poată fi reintrodus pe piață în scopuri alimentare.

În planurile lor strategice PAC, statele membre pot prevedea doar intervenții sub formă de „retragere de pe piață pentru alte destinații decât distribuirea gratuită” în sectorul fructelor și legumelor, precum și în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, și numai în ceea ce privește produsele perisabile care nu pot fi depozitate pentru o perioadă îndelungată în etapa lor comercială normală fără refrigerare.

În planurile lor strategice PAC, statele membre nu prevăd intervenții sub formă de „retrageri de pe piață cu alte destinații decât distribuirea gratuită” în ceea ce privește produsele de origine animală și produsele din sectorul zahărului menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 20

Depozitare colectivă

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții de depozitare colectivă, menționate la articolul 47 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd retragerea temporară de pe piață a unui produs în perioade de presiune a pieței și adoptă norme pentru a se asigura că produsul este depozitat sub responsabilitatea beneficiarului în condiții care să îi păstreze valoarea comercială normală și care respectă normele sanitare aplicabile. În ceea ce privește produsele cu o perioadă scurtă de păstrare în stare proaspătă, statele membre prevăd ca produsul să fie depozitat congelat sau prelucrat. Produsele care necesită o anumită perioadă de maturare în procesul lor normal de producție sau dacă acest proces de maturare sporește valoarea produsului sunt eligibile pentru depozitare colectivă numai după încheierea respectivei perioade de maturare.

(2)   În cazul fiecărui produs pentru care prevăd această intervenție în planurile lor strategice PAC, statele membre stabilesc durata minimă de depozitare și cuantumul maxim al compensației per unitate de produs și pe zi de depozitare, precum și condițiile de depozitare relevante. Cuantumul maxim care poate fi finanțat din fondul operațional nu depășește suma costului aferent depozitării fizice, în condiții de congelare sau ca produs prelucrat, după caz, și costul financiar aferent imobilizării valorii produsului la prețurile curente ale pieței. Această sumă maximă nu include eventualele costuri aferente congelării sau prelucrării sau posibila devalorizare a produsului. Statele membre stabilesc, de asemenea, procedurile de control, inclusiv controale la fața locului, pentru a se asigura neînlocuirea produselor și respectarea condițiilor și a perioadei de depozitare.

Secțiunea 2

Forme de sprijin și tipuri de cheltuieli

Articolul 21

Forme de sprijin

(1)   În sectoarele menționate la articolul 42 din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre prevăd plăți ale sprijinului pe baza costurilor reale suportate de beneficiar, susținute de documente, de exemplu de facturi, prezentate de beneficiari, pentru implementarea unei intervenții specificate în planurile lor strategice PAC.

Totuși, statele membre pot alege să prevadă plata sprijinului pe bază de rate forfetare, bareme pentru costuri unitare sau sume forfetare standard. Când stabilesc respectivele rate forfetare, bareme și sume forfetare, statele membre țin seama de particularitățile regionale sau locale și își bazează calculul pe dovezi documentare care demonstrează că respectivul calcul reflectă prețul de piață al operațiunilor sau al acțiunilor vizate de intervenția în cauză.

(2)   În sectorul fructelor și legumelor, statele membre respectă cuantumurile maxime ale cheltuielilor și costurile de sortare și ambalare care pot fi plătite în legătură cu intervențiile relevante specificate în planurile lor strategice PAC prevăzute în anexele V și VII.

(3)   Dacă, în planurile lor strategice PAC, statele membre prevăd plata sprijinului sub formă de rate forfetare, bareme pentru costuri unitare sau sume forfetare standard, acestea sunt revizuite periodic pentru a se ține seama de o indexare sau de o schimbare economică.

(4)   Atunci când utilizează metoda de calcul justă, echitabilă și verificabilă stabilită în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre păstrează toate dovezile documentare referitoare la stabilirea ratelor forfetare, a baremelor pentru costuri unitare sau a sumelor forfetare standard și la revizuirea acestora în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(5)   Dacă, în planurile lor strategice PAC, statele membre includ intervenții în sectorul vitivinicol legate de restructurarea și reconversia plantațiilor viticole și investiții în active corporale și necorporale, se aplică următoarele norme:

(a)

dacă statele membre decid să calculeze cuantumul sprijinului pe baza baremelor standard pentru costuri unitare cu ajutorul unei unități de măsură a suprafeței, cuantumul corespunde suprafeței reale măsurate în conformitate cu articolul 42 din prezentul regulament;

(b)

dacă decid să calculeze cuantumul sprijinului pe baza baremelor standard pentru costuri unitare cu ajutorul altor unități de măsură sau pe baza costurilor reale care rezultă din documentele justificative care trebuie prezentate de beneficiari, statele membre stabilesc norme privind metodele de control adecvate pentru a stabili amploarea efectivă a implementării operațiunii.

(6)   Prezentul articol nu se aplică în ceea ce privește asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 22

Tipuri de cheltuieli

(1)   Tipurile de cheltuieli acoperite de tipurile de intervenții menționate în titlul III capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2115 nu compensează taxa pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor eligibile suportate de beneficiar, cu excepția cazului în care taxa respectivă nu poate fi recuperată în temeiul legislației naționale în materie de TVA.

(2)   Tipurile de cheltuieli menționate la alineatul (1) nu includ tipurile de cheltuieli enumerate în anexa II.

(3)   Tipurile de cheltuieli enumerate în anexa III sunt considerate eligibile de către statele membre atunci când acestea definesc intervențiile relevante și pot fi acoperite de programele operaționale sau în modul specificat de statele membre în intervențiile relevante. În planurile lor strategice PAC, statele membre pot considera eligibile alte tipuri de cheltuieli, cu condiția ca acestea să nu fie enumerate în anexa II.

(4)   În planurile lor strategice PAC, statele membre stabilesc condițiile în care se poate considera că cheltuielile legate de intervențiile menționate la articolele 11 și 12 contribuie la îndeplinirea obiectivelor referitoare la valori de 15 % și 2 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale, menționate la articolul 50 alineatul (7) literele (a) și, respectiv, (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, și de 5 % din cheltuielile efectuate în cadrul intervențiilor, procentaj menționat la articolul 60 alineatul (4) din regulamentul respectiv. Condițiile menționate garantează că aceste intervenții duc în mod eficace la îndeplinirea obiectivelor conexe prevăzute la articolele 46 și, respectiv, 57 din regulamentul menționat, în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol.

Articolul 23

Costuri administrative și de personal

(1)   Costurile de personal suportate de beneficiar, de filiale în sensul articolului 31 alineatul (7) sau, sub rezerva aprobării de către statul membru, de o cooperativă membră a unei organizații de producători sunt considerate eligibile pentru sprijin dacă sunt suportate în legătură cu pregătirea, implementarea sau monitorizarea unei anumite intervenții pentru care se acordă sprijin.

Astfel de costuri de personal includ, printre altele, costurile cu personalul contractat de beneficiar și costurile aferente proporției orelor de lucru investite în implementarea unei intervenții de către personalul său permanent.

Statele membre se asigură că beneficiarul transmite documente justificative care prezintă detaliile activității desfășurate efectiv în legătură cu respectiva intervenție și că valoarea costurilor de personal aferente poate fi evaluată și verificată independent. Valoarea costurilor de personal legate de o anumită intervenție nu depășește costurile general acceptate pe piața în cauză pentru același tip de serviciu.

În scopul determinării costurilor de personal legate de implementarea unei intervenții de către personalul permanent al beneficiarului, tariful orar aplicabil poate fi calculat prin împărțirea la 1 720 de ore a ultimelor costuri brute anuale ale forței de muncă, pentru care există documente, corespunzătoare angajaților care au lucrat la implementarea operațiunii, sau în mod proporțional în cazul angajaților cu fracțiune de normă.

În cazul intervențiilor „promovare, comunicare și marketing” și „acțiuni de comunicare” menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (f) și la articolul 47 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) 2021/2115, în cazul acțiunilor organizațiilor interprofesionale și în cazul acțiunilor de promovare și comunicare desfășurate în țări terțe, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (i), (j) și (k) din regulamentul respectiv, cheltuielile plătite pentru costurile administrative și de personal suportate direct de beneficiari nu depășesc 50 % din costul total al intervenției.

(2)   Costurile administrative suportate de beneficiar, de filiale în sensul articolului 31 alineatul (7) sau, sub rezerva aprobării de către statul membru, de o cooperativă membră a unei organizații de producători sunt considerate eligibile pentru sprijin dacă sunt suportate în legătură cu pregătirea, implementarea sau monitorizarea unei anumite intervenții pentru care se acordă sprijin.

Costurile administrative sunt considerate eligibile dacă nu depășesc 4 % din costurile eligibile totale ale intervenției implementate.

Costurile auditurilor externe sunt considerate eligibile pentru sprijin dacă auditurile respective sunt efectuate de un organism extern independent și calificat.

(3)   În planurile lor strategice PAC, statele membre pot prevedea, pentru sectorul fructelor și legumelor, pentru cel al hameiului, pentru cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă sau pentru alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, o rată forfetară standard pentru costurile de personal și administrative legate de gestionarea fondului operațional sau de pregătirea, punerea în aplicare și monitorizarea programului operațional, de maximum 2 % din fondul operațional aprobat, cuprinzând atât asistența financiară din partea Uniunii, cât și contribuția organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători.

CAPITOLUL II

Normele specifice aplicabile sectorului fructelor și legumelor, celui al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și celorlalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115

Secțiunea 1

Produse vizate și costuri de transport

Articolul 24

Produse vizate

Tipul de intervenție vizează doar produsele pentru care este recunoscut(ă) organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători, cu condiția ca valoarea produselor care fac obiectul programului operațional să reprezinte mai mult de 50 % din valoarea tuturor produselor comercializate de organizația în cauză în sectorul vizat de programul operațional respectiv. În plus, produsele în cauză trebuie să provină de la membrii organizației de producători sau de la producători membri ai unei alte organizații de producători sau asociații de organizații de producători.

Articolul 25

Costuri de transport și cerința referitoare la sortarea și ambalarea în scopul distribuirii gratuite

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții sub formă de „retragere de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații”, menționată la articolul 47 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre stabilesc costurile de transport pentru distribuirea gratuită a tuturor produselor retrase de pe piață în cadrul programelor operaționale pe baza baremelor pentru costuri unitare stabilite în funcție de distanța dintre locul retragerii și locul livrării pentru distribuire gratuită. Pot fi rambursate numai costuri de transport aferente unei distanțe de până la 750 km.

(2)   Costurile de transport sunt plătite părții care suportă efectiv costul financiar al operațiunii de transport în cauză. Plata este condiționată de prezentarea de documente justificative care să ateste în special:

(a)

denumirea organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători;

(b)

cantitatea de produse în cauză;

(c)

acceptarea de către destinatarii menționați la articolul 52 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115 și mijlocul de transport utilizat;

(d)

distanța dintre locul retragerii și locul livrării.

(3)   Sortarea și ambalarea produselor retrase de pe piață în vederea distribuirii gratuite în cadrul programelor operaționale este supusă următoarelor condiții:

(a)

ambalajele produselor destinate distribuirii gratuite prezintă emblema Uniunii menționată la articolul 15 alineatul (2), împreună cu una sau mai multe dintre mențiunile prevăzute în anexa IV; plata este condiționată de prezentarea de documente justificative care să ateste în special:

(i)

denumirea organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale sau a asociației transnaționale de organizații de producători;

(ii)

cantitatea de produse în cauză;

(b)

acceptarea de către destinatarii menționați la articolul 52 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115, cu specificarea prezentării.

Secțiunea 2

Nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru retragerile de pe piață

Articolul 26

Sprijin

(1)   În cazul tipului de intervenție „retragere de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații” menționat la articolul 47 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, în ceea ce privește produsele enumerate în anexa V, suma costurilor de transport, a costurilor de sortare și ambalare a produselor retrase în vederea distribuirii gratuite menționate la articolul 33 din prezentul regulament și a cuantumului sprijinului pentru retragerile de pe piață nu depășește prețul de piață mediu de „ieșire din organizația de producători” al produsului în cauză din ultimii 3 ani, inclusiv după prelucrare, după caz.

(2)   În cazul tipului de intervenție „retragere de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații” menționat la articolul 47 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 aplicabil altor produse decât cele enumerate în anexa V la prezentul regulament, statele membre stabilesc cuantumurile maxime ale sprijinului, care cuprind asistența financiară din partea Uniunii, contribuția națională, dacă este cazul, și contribuția organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători, la un nivel care nu depășește 40 % din prețul mediu de piață de „ieșire din organizația de producători” al celor 5 ani precedenți, în cazul distribuirii gratuite, și la un nivel care nu depășește 30 % din prețul mediu de piață de „ieșire din organizația de producători” al celor 5 ani precedenți, în cazul altor destinații decât distribuirea gratuită.

(3)   Dacă organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători a primit o compensație de la părți terțe pentru produsele retrase, sprijinul menționat la primul paragraf se reduce cu un cuantum echivalent cu compensația primită. Pentru a fi eligibile pentru sprijin, produsele în cauză nu trebuie să intre din nou pe piața comercială.

(4)   Cota retragerilor de pe piață care au avut loc într-un anumit an, cu alte destinații decât distribuirea gratuită, ale oricărui produs al oricărei organizații de producători, asociații de organizații de producători, organizații de producători transnaționale, asociații transnaționale de organizații de producători sau grupuri de producători îndeplinește următoarele condiții:

(a)

nu depășește 10 % din volumul mediu al producției comercializate de respectiva organizație de producători, asociație de organizații de producători, organizație de producători transnațională, asociație transnațională de organizații de producători sau grup de producători în cursul celor 3 ani precedenți;

(b)

și, în cazul fructelor și legumelor, în total, suma procentajelor pentru 3 ani consecutivi nu depășește 15 atunci când se adaugă cota calculată în conformitate cu litera (a) pentru anul curent și cotele retragerilor de pe piață din cei 2 ani precedenți, calculate pe baza volumului respectiv al producției comercializate de respectiva organizație de producători în cursul celor 2 ani precedenți.

Dacă nu sunt disponibile informațiile privind volumul producției comercializate din oricare an anterior sau din toți anii anteriori, se utilizează volumul producției comercializate pentru care a fost recunoscut(ă) organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători.

În cota retragerilor de pe piață nu sunt luate însă în calcul cantitățile retragerilor în vederea distribuirii gratuite care sunt eliminate prin una dintre modalitățile menționate la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2021/2115 sau care au orice altă destinație echivalentă agreată de statele membre, menționată la articolul 27 alineatul (2) din prezentul regulament.

(5)   În ceea ce privește produsele enumerate în anexa V, sprijinul pentru retragerile de pe piață, care cuprinde atât asistența financiară din partea Uniunii, cât și contribuția organizației de producători, nu depășește cuantumurile stabilite în anexa respectivă.

Asistența financiară acordată de Uniune în cazul retragerilor de pe piață ale fructelor și legumelor care sunt eliminate prin distribuire gratuită către organizațiile, fundațiile și instituțiile de caritate menționate la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2021/2115 acoperă doar plata pentru produsele eliminate în conformitate cu alineatul (1) sau (2) din prezentul articol, costurile de sortare și ambalare fiind cele menționate la articolul 33 din prezentul regulament.

Articolul 27

Destinațiile produselor retrase

(1)   Atunci când includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții sub formă de „retragere de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații” în sectorul fructelor și legumelor, în cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre stabilesc destinațiile permise pentru produsele retrase de pe piață și se asigură că retragerea sau destinația nu are niciun impact negativ asupra mediului și niciun fel de consecințe fitosanitare negative.

(2)   La cererea organizațiilor, fundațiilor sau instituțiilor de caritate menționate la articolul 52 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre pot autoriza organizațiile, fundațiile sau instituțiile de caritate să solicite o contribuție din partea destinatarilor finali ai produselor retrase de pe piață.

După obținerea unei astfel de autorizații, organizațiile, fundațiile sau instituțiile de caritate în cauză menționate la articolul 52 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115 țin contabilitatea financiară a operațiunii în cauză.

Statele membre pot autoriza beneficiarii distribuirii gratuite să plătească în natură prelucrătorii produselor, dacă plata respectivă constituie doar compensația pentru costurile aferente prelucrării și dacă statul membru în care se efectuează plata a adoptat norme pentru a se asigura că produsele prelucrate sunt menite a fi consumate de către destinatarii finali menționați la al doilea paragraf.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a facilita contactele și cooperarea dintre organizațiile de producători și organizațiile, fundațiile sau instituțiile de caritate menționate la articolul 52 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(3)   Este posibilă eliminarea produselor retrase prin predarea lor către industrie pentru a fi prelucrate în produse nealimentare. Statele membre adoptă dispoziții detaliate pentru a se asigura că nu este denaturată concurența în ceea ce privește industriile în cauză din Uniune sau în ceea ce privește produsele importate și că produsele retrase nu intră din nou pe piața comercială a alimentelor. Alcoolul rezultat în urma distilării este utilizat doar în scopuri industriale sau energetice.

Articolul 28

Condiții pentru destinatarii produselor retrase

(1)   Destinatarii produselor retrase în vederea distribuirii gratuite în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 se angajează:

(a)

să respecte normele referitoare la standardele de comercializare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

să țină o contabilitate a stocurilor separată în cazul respectivelor operațiuni de retragere;

(c)

să se supună controalelor prevăzute de dreptul Uniunii și de dreptul național;

(d)

să prezinte documentele justificative privind destinația finală a fiecărui produs în cauză, sub forma unui certificat de recepție sau a unui document echivalent care să ateste faptul că produsele retrase au fost preluate de o parte terță în vederea distribuirii lor gratuite.

Statele membre pot decide că destinatarii nu sunt obligați să țină contabilitatea menționată la primul paragraf litera (b) dacă primesc cantități sub o limită maximă care urmează a fi stabilită de statele membre pe baza unei analize documentate privind riscurile.

(2)   Destinatarii produselor retrase cu alte destinații decât distribuirea gratuită se angajează:

(a)

să respecte normele referitoare la standardele de comercializare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

să țină o contabilitate a stocurilor și o contabilitate financiară separate în cazul operațiunilor respective, dacă statul membru consideră că acest lucru este necesar, în pofida faptului că produsul a fost denaturat înainte de livrare;

(c)

să se supună controalelor prevăzute de dreptul Uniunii și de dreptul național;

(d)

să nu solicite ajutor suplimentar pentru alcoolul obținut din produsele respective în cazul produselor retrase destinate distilării.

Articolul 29

Standarde de comercializare a produselor retrase

(1)   Un produs retras de pe piață cu alte destinații decât distribuirea gratuită, în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, respectă standardul și normele relevante pentru comercializarea respectivului produs menționate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu excepția normelor privind prezentarea și marcarea produselor.

Dacă fructele și legumele sunt retrase în vrac, sunt îndeplinite cerințele minime pentru categoria II definite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei (12).

Totuși, produsele miniaturale din sectorul fructelor și legumelor, astfel cum sunt definite în standardul relevant, respectă standardul de comercializare aplicabil, inclusiv dispozițiile privind prezentarea și marcarea produselor.

(2)   Dacă pentru un anumit fruct sau o anumită legumă nu este prevăzut niciun standard de comercializare specific, sunt îndeplinite cerințele minime prevăzute în anexa VI. Statele membre pot prevedea norme suplimentare pentru completarea respectivelor cerințe minime.

Secțiunea 3

Baza calculării asistenței financiare din partea Uniunii

Articolul 30

Valoarea producției comercializate în cazul organizațiilor sau grupurilor nou recunoscute

Dacă, în cursul a 3 ani de la recunoaștere, nu sunt disponibile datele istorice pentru cei 3 ani precedenți privind producția comercializată a unei organizații de producători, a unei asociații de organizații de producători, a unei organizații de producători transnaționale, a unei asociații transnaționale de organizații de producători sau a unui grup de producători din sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre acceptă valoarea producției comercializate sau comercializabile în cursul unei perioade de 12 luni consecutive comunicată de organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători în privința căreia organizația în cauză sau grupul de producători poate dovedi în mod satisfăcător pentru statul membru faptul că are capacitatea reală de a comercializa producția respectivă în numele membrilor săi producători.

Totuși, dacă organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători a comunicat valoarea producției comercializate în scopul recunoașterii sale, statul membru acceptă numai această valoare.

Articolul 31

Baza calculării valorii producției comercializate

(1)   Valoarea producției comercializate a unei organizații de producători, a unei organizații de producători transnaționale sau a unui grup de producători din sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 se calculează pe baza producției organizației de producători, a organizației de producători transnaționale sau a grupului de producători însuși și a membrilor săi producători care a fost introdusă pe piață de respectiva organizație sau de respectivul grup și include numai producția acelor produse pentru care este recunoscut(ă) organizația de producători, organizația de producători transnațională sau grupul de producători. Valoarea producției comercializate poate include produse care nu trebuie să fie conforme cu standardele de comercializare, în cazul în care standardele respective nu se aplică.

Valoarea producției comercializate a unei asociații de organizații de producători sau a unei asociații transnaționale de organizații de producători se calculează pe baza producției comercializate de însăși asociația de organizații de producători sau asociația transnațională de organizații de producători și de organizațiile de producători membre ale acesteia și include doar producția acelor produse pentru care este recunoscută asociația de organizații de producători sau asociația transnațională de organizații de producători. Totuși, dacă programele operaționale sunt aprobate pentru o asociație de organizații de producători sau o asociație transnațională de organizații de producători și separat pentru organizațiile de producători membre ale asociației, valoarea producției comercializate luată în calcul în scopul programelor operaționale ale membrilor nu se ia în considerare la calcularea valorii producției comercializate a asociației.

În plus, în ceea ce privește sectoarele enumerate la articolul 42 literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, valoarea producției comercializate poate include, de asemenea, valoarea producției care face obiectul contractelor negociate de organizația de producători, de organizația de producători transnațională, de asociația organizațiilor de producători, de asociația transnațională de organizații de producători sau de grupul de producători în numele membrilor săi.

(2)   Valoarea producției comercializate se calculează pe baza produselor aflate în stare proaspătă sau în prima etapă de prelucrare în care produsul este comercializat în mod normal, în vrac, dacă produsele pot fi comercializate în vrac, și nu include costul prelucrării ulterioare sau al sortării și ambalării ulterioare sau valoarea produselor prelucrate finite. În planurile lor strategice PAC, statele membre indică modalitatea de calculare a valorii producției comercializate pentru fiecare sector.

Valoarea producției comercializate de fructe și legume destinate prelucrării care au fost transformate într-unul dintre produsele din fructe și legume prelucrate enumerate în partea X a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau în orice alt produs prelucrat menționat în prezentul alineat, de o organizație de producători, de o asociație de organizații de producători, de membrii producători ai acestora sau de filialele acestora care respectă dispoziția de la alineatul (7) din prezentul articol, fie în mod direct, fie prin externalizare, se calculează ca o rată forfetară procentuală aplicată valorii facturate a respectivelor produse prelucrate. Respectiva rată forfetară este de:

(a)

53 % pentru sucurile de fructe;

(b)

73 % pentru sucurile concentrate;

(c)

77 % pentru concentratul de tomate;

(d)

62 % pentru fructele și legumele congelate;

(e)

48 % pentru conservele de fructe și legume;

(f)

70 % pentru conservele de ciuperci Agaricus bisporus și de alte ciuperci de cultură conservate în saramură;

(g)

81 % pentru fructele conservate provizoriu în saramură;

(h)

81 % pentru fructele uscate;

(i)

27 % pentru alte fructe și legume prelucrate decât cele menționate la literele (a)-(h);

(j)

12 % pentru plantele aromatice prelucrate;

(k)

41 % pentru boia de ardei.

(3)   Statele membre pot permite beneficiarului să includă valoarea subproduselor în valoarea producției comercializate.

(4)   Valoarea producției comercializate include valoarea retragerilor de pe piață în vederea distribuirii gratuite. Valoarea retragerilor în vederea distribuirii gratuite se calculează pe baza prețului mediu al produselor respective comercializate de organizația de producători, de asociația de organizații de producători, de organizația de producători transnațională, de asociația transnațională de organizații de producători sau de grupul de producători în perioada în cauză.

(5)   La calcularea valorii producției comercializate se ține seama numai de producția organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători, a grupului de producători sau a membrilor săi producători care este comercializată de respectiva organizație de producători, asociație de organizații de producători, organizație de producători transnațională sau asociație transnațională de organizații de producători sau de respectivul grup de producători.

Producția membrilor producători ai organizației de producători, ai asociației de organizații de producători, ai organizației de producători transnaționale, ai asociației transnaționale de organizații de producători sau ai grupului de producători comercializată de o altă organizație de producători, asociație de organizații de producători, organizație de producători transnațională sau asociație transnațională de organizații de producători sau de un alt grup de producători, desemnat(ă) de propria lor organizație, este inclusă în calculul valorii producției comercializate a organizației, asociației sau grupului care a comercializat producția. Dubla contabilizare este interzisă.

(6)   Cu excepția cazului în care se aplică alineatul (7), producția comercializată a organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători este facturată în etapa de „ieșire din organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători” gata de comercializare, excluzând:

(a)

TVA;

(b)

costurile de transport intern ale organizației de producători, ale asociației de organizații de producători, ale organizației de producători transnaționale, ale asociației transnaționale de organizații de producători sau ale grupului de producători.

(7)   Totuși, valoarea producției comercializate poate fi calculată și în etapa de „ieșire din filială”, pe baza prevăzută la alineatul (6), cu condiția ca cel puțin 90 % din participațiile în cadrul filialei sau din capitalul filialei să aparțină:

(a)

unei organizații de producători, unei asociații de organizații de producători, unei organizații de producători transnaționale, unei asociații transnaționale de organizații de producători sau unui grup de producători sau

(b)

membrilor producători ai organizației de producători, ai asociației de organizații de producători, ai organizației de producători transnaționale, ai asociației transnaționale de organizații de producători sau ai grupului de producători, sub rezerva autorizării de către statul membru, dacă acest lucru contribuie la îndeplinirea obiectivelor enumerate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(8)   În cazul externalizării, valoarea producției comercializate se calculează în etapa de „ieșire din organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători” și include valoarea economică adăugată a activității care a fost externalizată de organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători către membrii săi, către părți terțe sau către o altă filială decât cea menționată la alineatul (7).

(9)   În cazul diminuării producției din cauza unui dezastru natural, a unui fenomen meteorologic, a unei boli a plantelor sau animalelor sau a unei infestări cu dăunători, orice despăgubire primită, din cauzele menționate, din partea asigurătorului în temeiul acțiunilor de asigurare a recoltelor sau a producției menționate la articolul 18 sau al unor acțiuni echivalente gestionate de organizația de producători, de asociația de organizații de producători, de organizația de producători transnațională, de asociația transnațională de organizații de producători sau de grupul de producători sau de membrii producători ai acesteia/acestuia poate fi inclusă în valoarea producției comercializate în perioada de referință de 12 luni în care este efectiv plătită.

Articolul 32

Perioada de referință și plafonul aplicat asistenței financiare din partea UE

(1)   Pentru fiecare organizație de producători, asociație de organizații de producători, organizație de producători transnațională, asociație transnațională de organizații de producători sau grup de producători, statele membre stabilesc o perioadă de referință de 12 luni care începe cel mai devreme la data de 1 ianuarie a anului care precedă cu 3 ani anul pentru care se solicită ajutorul și care se termină cel târziu la data de 31 decembrie a anului precedent celui pentru care se solicită ajutorul.

Perioada de referință de 12 luni este perioada contabilă a organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători în cauză.

Metoda prin care se stabilește perioada de referință nu variază în timpul derulării unui program decât în cazuri justificate în mod corespunzător.

(2)   Statele membre decid dacă plafonul asistenței financiare din partea Uniunii pentru fondul operațional este calculat în fiecare an:

(a)

pe baza valorii producției comercializate în perioada de referință a producătorilor care sunt membri ai organizației de producători, ai asociației de organizații de producători, ai organizației de producători transnaționale, ai asociației transnaționale de organizații de producători sau ai grupului de producători la data de 1 ianuarie a anului pentru care se solicită ajutorul sau

(b)

pe baza valorii reale a producției comercializate în perioada de referință în cauză a organizației de producători, a asociației de organizații de producători, a organizației de producători transnaționale, a asociației transnaționale de organizații de producători sau a grupului de producători în cauză. În acest caz, regula se aplică tuturor beneficiarilor care nu sunt transnaționali din respectivul stat membru.

(3)   Dacă în cazul unui produs s-a înregistrat o reducere cu cel puțin 35 % a valorii producției comercializate pentru un anumit an în raport cu media celor trei perioade de referință de 12 luni anterioare, se aplică următoarele:

(a)

dacă motivele reducerii nu țin de responsabilitatea și controlul organizației de producători, ale asociației de organizații de producători, ale organizației de producători transnaționale, ale asociației transnaționale de organizații de producători sau ale grupului de producători, se consideră că valoarea producției comercializate a produsului respectiv reprezintă 65 % din valoarea medie din cele trei perioade de referință de 12 luni anterioare;

(b)

dacă reducerea a fost cauzată de dezastre naturale, de fenomene climatice, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători, factori care nu țin de responsabilitatea și controlul organizației de producători, ale asociației de organizații de producători, ale organizației de producători transnaționale, ale asociației transnaționale de organizații de producători sau ale grupului de producători, se consideră că valoarea producției comercializate a produsului respectiv reprezintă 85 % din valoarea medie din cele trei perioade de referință de 12 luni anterioare.

În ambele cazuri, organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători dovedește autorității competente din statul membru în cauză că motivele respective nu țin de responsabilitatea sa și de controlul său.

Dacă organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională de organizații de producători sau grupul de producători dovedește statului membru în cauză că motivele respective nu țin de responsabilitatea sa și de controlul său și că a luat măsurile preventive necesare, se consideră că valoarea producției comercializate a produsului respectiv reprezintă 100 % din valoarea sa medie în cele trei perioade de referință de 12 luni anterioare.

CAPITOLUL III

Sectorul fructelor și legumelor

Articolul 33

Costuri de sortare și ambalare în vederea distribuirii gratuite

Plățile către organizația de producători, asociația de organizații de producători, organizația de producători transnațională, asociația transnațională a organizațiilor de producători pentru cheltuieli legate de costurile de sortare și ambalare a fructelor și legumelor retrase de pe piață în cadrul programelor operaționale în vederea distribuirii gratuite sunt stabilite în anexa VII.

Articolul 34

Calcularea gradului de organizare a producătorilor în scopul asistenței financiare naționale

(1)   Atunci când se stabilește nivelul asistenței financiare naționale în sectorul fructelor și legumelor în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2115, gradul de organizare dintr-o regiune a unui stat membru se calculează pe baza valorii fructelor și legumelor produse în regiunea în cauză și comercializate de organizații și include numai produsele pentru care sunt recunoscute organizațiile respective. Articolul 31 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.

(2)   Numai fructele și legumele produse în regiunea menționată la alineatul (3) sunt luate în considerare în sensul prezentului articol.

(3)   Statele membre definesc regiunile ca părți distincte ale teritoriilor lor naționale, potrivit unor criterii obiective și nediscriminatorii, precum caracteristicile lor agronomice și economice și potențialul lor regional în materie de agricultură sau fructe și legume sau structura lor instituțională sau administrativă, pentru care sunt disponibile datele necesare pentru calcularea gradului de organizare menționat la alineatul (1).

Lista cu regiuni întocmită de un stat membru nu se modifică timp de cel puțin 5 ani, cu excepția cazului în care o astfel de modificare este justificată în mod obiectiv, mai ales prin motive care nu se leagă de calcularea gradului de organizare a producătorilor în regiunea sau regiunile în cauză.

(4)   Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei atât lista cu regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la articolul 53 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115, cât și cuantumul asistenței financiare naționale acordat organizațiilor de producători din regiunile respective.

Statele membre notifică Comisiei orice modificare a listei cu regiuni.

(5)   O organizație de producători care dorește să solicite asistență financiară națională își modifică, dacă este necesar, programul operațional.

Articolul 35

Media trienală aplicabilă în cazul retragerilor de pe piață în vederea distribuirii gratuite

(1)   Limita de 5 % din volumul producției comercializate menționată la articolul 52 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115 se calculează pe baza mediei volumelor totale ale produselor pentru care este recunoscută organizația de producători și care sunt comercializate prin intermediul organizației de producători în cursul ultimilor 3 ani.

(2)   În cazul organizațiilor de producători nou recunoscute, datele privind anii de comercializare anteriori recunoașterii sunt următoarele:

(a)

dacă organizația a fost un grup de producători, datele echivalente referitoare la grupul de producători respectiv sau

(b)

volumul aplicabil cererii de recunoaștere.

CAPITOLUL IV

Sectorul apicol

Articolul 36

Definiția stupului

În sensul prezentului capitol, termenul „stup” înseamnă o unitate care conține o colonie de albine utilizate pentru producția de miere, de alte produse de apicultură sau de material de reproducere a albinelor, precum și toate elementele necesare pentru supraviețuirea coloniei respective.

Articolul 37

Metoda de calculare a numărului de stupi

Numărul de stupi pregătiți pentru iernat pe teritoriul statelor membre între datele de 1 septembrie și 31 decembrie se calculează în fiecare an în conformitate cu o metodă fiabilă stabilită în planurile strategice PAC.

Articolul 38

Notificarea numărului de stupi

Notificarea anuală a numărului de stupi menționat la articolul 55 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2021/2115, calculat în conformitate cu articolul 37 din prezentul regulament, se efectuează până la data de 15 iunie a fiecărui an, începând din 2023.

Articolul 39

Contribuția minimă a Uniunii

Contribuția minimă a Uniunii la cheltuielile legate de implementarea tipurilor de intervenții în sectorul apicol menționate la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2115 și specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC este de 30 %.

CAPITOLUL V

Sectorul vitivinicol

Articolul 40

Beneficiari

(1)   Statele membre stabilesc operatorii care pot beneficia de intervențiile în sectorul vitivinicol specificate în planurile lor strategice PAC. Printre operatorii respectivi se numără beneficiarii menționați la alineatele (2), (3) și (4), precum și organizații profesionale, organizații de producători din domeniul vitivinicol, asociații de organizații de producători din domeniul vitivinicol, asociații temporare sau permanente formate din doi sau mai mulți producători din domeniul vitivinicol și organizații interprofesionale.

(2)   Statele membre prevăd că viticultorii sunt singurii beneficiari ai tipurilor de intervenții „restructurarea și reconversia plantațiilor viticole”, „recoltarea înainte de coacere” și „asigurarea recoltelor”, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (c) și, respectiv, (d) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(3)   Un organism de drept public nu poate beneficia de sprijin în cadrul tipurilor de intervenții din sectorul vitivinicol. Totuși, statele membre pot permite unui organism de drept public să beneficieze de sprijin:

(a)

pentru acțiuni întreprinse de organizațiile interprofesionale, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (i) și (j) din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(b)

pentru acțiunile de informare și de promovare și comunicare desfășurate în țări terțe, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (h) și (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115, cu condiția să nu fie singurul beneficiar al sprijinului acordat pentru intervențiile respective.

(4)   Societățile private pot fi beneficiare în cazul acțiunilor de promovare și comunicare efectuate în țări terțe, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(5)   Nu se acordă sprijin producătorilor care cultivă plantații ilegale și suprafețe plantate cu viță-de-vie fără autorizație în temeiul articolului 71 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 41

Replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare

Cheltuielile anuale suportate de statele membre pentru sprijinirea intervențiilor specificate în planurile lor strategice PAC în legătură cu replantarea plantațiilor viticole în urma defrișării obligatorii nu depășesc 15 % din cheltuielile anuale totale cu restructurarea și reconversia plantațiilor viticole în temeiul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115 plătite de statul membru în cauză în cursul oricărui exercițiu financiar dat.

Costurile aferente defrișării și compensarea pierderilor de venit nu constituie cheltuieli eligibile în cadrul acestui tip de intervenție.

Articolul 42

Suprafața plantată

(1)   În sensul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, o suprafață plantată cu viță-de-vie este delimitată de perimetrul extern al butucilor de viță-de-vie, adăugându-se o zonă-tampon a cărei lățime corespunde jumătății distanței dintre rânduri.

(2)   Dacă un stat membru decide să verifice costurile eligibile ale operațiunilor de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole și de recoltare înainte de coacere doar pe baza unor bareme standard pentru costuri unitare bazate pe unități de măsură diferite de suprafață sau pe baza documentelor justificative care trebuie prezentate de beneficiari, autoritățile competente pot decide să nu măsoare suprafața plantată în conformitate cu alineatul (1).

CAPITOLUL VI

Sectorul hameiului

Articolul 43

Asistența financiară din partea Uniunii

Asistența financiară maximă din partea Uniunii care urmează să fie alocată fiecărei organizații sau asociații de producători, menționată la articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115, se calculează proporțional pe baza suprafețelor cu hamei eligibile ale membrilor săi producători. Pentru a fi eligibile, suprafețele cu hamei sunt plantate cu o densitate uniformă de cel puțin 1 500 de plante per hectar în caz de dublă arăcire sau de cel puțin 2 000 de plante per hectar în caz de arăcire simplă.

Suprafețele respective includ doar suprafețele delimitate de linia care unește ancorele exterioare ale stâlpilor de susținere. În cazul în care pe această linie se află plante de hamei, se poate adăuga, de fiecare parte a suprafeței respective, o fâșie suplimentară de teren a cărei lățime corespunde lățimii medii a unei alei din interiorul parcelei menționate. Această fâșie suplimentară nu face parte dintr-o cale de acces public. Cele două porțiuni de teren situate la extremitățile rândurilor de cultură de hamei, care sunt necesare manipulării mașinilor agricole, pot fi incluse în suprafață cu condiția ca niciuna dintre cele două porțiuni să nu depășească opt metri lungime, să fie luate în calcul o singură dată și să nu facă parte dintr-o cale de acces public.

Suprafețele respective nu includ suprafețele plantate cu plante tinere de hamei cultivate în principal ca produse de pepinieră.

CAPITOLUL VII

Sectorul creșterii animalelor

Articolul 44

Înlocuirea efectivului de animale după sacrificarea obligatorie din motive medicale sau ca urmare a pierderilor rezultate în urma unor dezastre naturale

(1)   Statele membre se asigură că tipul de intervenție „înlocuirea efectivului de animale după sacrificarea obligatorie din motive medicale sau ca urmare a pierderilor rezultate în urma unor dezastre naturale”, menționat la articolul 47 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) 2021/2115, este implementat doar dacă au fost luate măsuri de control al bolilor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(2)   Cheltuielile cu înlocuirea efectivului de animale nu depășesc 20 % din cheltuielile totale din cadrul programelor operaționale.

TITLUL IV

CERINȚE SUPLIMENTARE REFERITOARE LA ANUMITE TIPURI DE INTERVENȚII PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ

Articolul 45

Conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice în agricultură și silvicultură

(1)   Statele membre care includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții legate de conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice în agricultură și silvicultură, menționate la articolul 70 din Regulamentul (UE) 2021/2115, pot oferi sprijin doar sub formă de:

(a)

angajamente în materie de agromediu și climă pentru conservarea în cadrul fermelor a raselor pe cale de dispariție și a soiurilor de plante aflate în pericol de eroziune genetică sau

(b)

sprijin pentru activități care vizează conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice în agricultură și silvicultură.

Activitățile vizate de tipul de angajamente în materie de agromediu și climă menționat la primul paragraf litera (a) nu sunt eligibile pentru sprijin în temeiul paragrafului respectiv litera (b).

(2)   Statele membre se asigură că angajamentele în materie de agromediu și climă pentru conservarea în cadrul fermelor a raselor pe cale de dispariție și a soiurilor de plante aflate în pericol de eroziune genetică, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (a), impun:

(a)

creșterea de animale de fermă din rase locale recunoscute de un stat membru ca fiind pe cale de dispariție, adaptată genetic la unul sau mai multe sisteme sau medii de producție tradiționale în respectivul stat membru, în cazul căreia statutul de rasă pe cale de dispariție este stabilit din punct de vedere științific de un organism care deține competențele și cunoștințele necesare în domeniul raselor pe cale de dispariție, definite la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului (14) sau

(b)

conservarea resurselor genetice vegetale adaptate în mod natural la condițiile locale și regionale și aflate în pericol de eroziune genetică.

(3)   Următoarele specii de animale de fermă din rasele locale menționate la alineatul (2) litera (a) sunt eligibile pentru sprijin:

(a)

bovinele;

(b)

ovinele;

(c)

caprinele;

(d)

ecvideele (Equus caballus și Equus asinus);

(e)

porcinele;

(f)

păsările;

(g)

iepurii;

(h)

albinele.

(4)   Statele membre consideră că rasele locale menționate la alineatul (2) litera (a) sunt eligibile pentru sprijin numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

se indică numărul de femele reproducătoare în cauză, la nivel național;

(b)

o societate de ameliorare competentă și recunoscută în mod corespunzător înregistrează și actualizează registrul genealogic sau registrul zootehnic al rasei.

(5)   Statele membre consideră că resursele genetice vegetale menționate la alineatul (2) litera (b) sunt în pericol de eroziune genetică dacă sunt furnizate suficiente dovezi privind eroziunea genetică, bazate pe rezultate științifice sau pe indicatori privind reducerea populațiilor locale sau a soiurilor locale endemice și, după caz, privind modificări ale practicilor agricole dominante la nivel local.

(6)   Statele membre se asigură că operațiunile care vizează conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea a resurselor genetice în agricultură și în silvicultură, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (b), includ următoarele:

(a)

activități orientate de promovare a conservării, caracterizării, recoltării și utilizării, in situ și ex situ, a resurselor genetice în agricultură și în silvicultură, inclusiv inventarele online ale resurselor genetice conservate în prezent in situ (inclusiv conservarea în exploatația agricolă sau forestieră), precum și recoltări ex situ și baze de date;

(b)

activități concertate de promovare a schimburilor de informații între organizațiile competente ale statelor membre în vederea conservării, caracterizării, recoltării și utilizării resurselor genetice în agricultura sau în silvicultura Uniunii;

(c)

activități de însoțire: informare, diseminare, consiliere, formare și pregătirea de rapoarte tehnice, implicând organizații neguvernamentale și alte părți interesate.

(7)   În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b), se aplică următoarele definiții:

(a)

„conservare in situ”: în agricultură, înseamnă conservarea materialului genetic în ecosistemul său și în mediul său natural, precum și menținerea și reconstituirea populațiilor viabile, în mediul lor natural, în cazul speciilor sau raselor sălbatice, ori în mediul agricol în care și-au dezvoltat caracteristicile distinctive, în cazul raselor de animale de crescătorie sau al speciilor vegetale cultivate;

(b)

„conservare in situ”: în silvicultură, înseamnă conservarea materialului genetic în ecosistemul său și în mediul său natural, precum și menținerea și reconstituirea populațiilor de specii viabile în mediul lor natural;

(c)

„conservare în exploatațiile agricole sau forestiere” înseamnă conservarea in situ și dezvoltarea la nivelul exploatației agricole sau forestiere;

(d)

„conservare ex situ” înseamnă conservarea materialului genetic agricol sau silvicol în afara mediului său natural;

(e)

„recoltare ex situ” înseamnă recoltarea materialului genetic agricol sau silvicol conservat în afara mediului său natural.

Articolul 46

Bunăstarea animalelor

Statele membre care includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții legate de angajamentele privind bunăstarea animalelor menționate la articolul 70 din Regulamentul (UE) 2021/2115 se asigură că angajamentele privind bunăstarea animalelor prevăd standarde îmbunătățite privind metodele de producție în cel puțin unul dintre următoarele domenii:

(a)

apa, hrana și îngrijirile acordate animalelor, în conformitate cu nevoile naturale ale acestora;

(b)

condiții de adăpostire care îmbunătățesc confortul animalelor și libertatea lor de mișcare, cum ar fi creșterea spațiului disponibil, suprafețele de pardoseală, lumina naturală, controlul microclimei, precum și condiții de adăpostire cum ar fi fătarea liberă sau adăpostirea în grup, în funcție de nevoile naturale ale animalelor;

(c)

condiții care permit manifestarea unui comportament natural, cum ar fi îmbogățirea mediului de viață sau înțărcarea târzie;

(d)

acces la spații exterioare și la pășunat;

(e)

practici care sporesc robustețea și longevitatea animalelor, inclusiv alegerea unor rase cu creștere mai lentă;

(f)

practici prin care se evită mutilarea sau castrarea animalelor. În cazuri specifice în care mutilarea sau castrarea animalelor este considerată necesară, se utilizează medicamente anestezice, analgezice și antiinflamatorii sau imunocastrarea;

(g)

măsuri sanitare, de prevenire a bolilor netransmisibile, care nu necesită utilizarea de substanțe medicale precum vaccinurile, insecticidele sau medicamentele antiparazitare.

Articolul 47

Sisteme de calitate

Statele membre care includ, în planurile lor strategice PAC, intervenții legate de sistemele de calitate, menționate la articolul 77 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, se asigură că sistemele de calitate naționale recunoscute acoperă:

(a)

sistemele de calitate, inclusiv sistemele de certificare a fermelor, pentru produse agricole și alimentare sau pentru bumbac, recunoscute de statele membre ca îndeplinind următoarele criterii:

(i)

specificitatea produsului finit din cadrul acestor sisteme derivă din obligații clare privind garantarea:

caracteristicilor specifice ale produselor,

metodelor specifice de cultivare sau de producție sau

unei calități a produsului finit care depășește semnificativ normele comerciale aplicabile produselor în ceea ce privește sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau protecția mediului;

(ii)

sistemul este deschis tuturor producătorilor;

(iii)

sistemul implică respectarea obligatorie a unor caiete de sarcini ale produselor, conformitatea fiind verificată de autoritățile publice sau de un organism de inspecție independent;

(iv)

sistemul este transparent și asigură trasabilitatea completă a produselor;

(b)

sistemele de certificare voluntară a produselor agricole, recunoscute de statele membre ca respectând orientările Uniunii privind cele mai bune practici pentru sistemele de certificare voluntară menționate în Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Orientările UE privind cele mai bune practici pentru sistemele de certificare voluntară a produselor agricole și alimentare” (15) referitoare la produsele agricole și alimentare.

TITLUL V

NORME PRIVIND RAPORTUL PENTRU STANDARDUL GAEC 1

Articolul 48

Norme privind raportul pentru standardul GAEC 1

(1)   În vederea menținerii pajiștilor permanente în raport cu standardul GAEC 1, menționat în anexa III la Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre se asigură că raportul proporțional dintre pajiștile permanente și suprafața agricolă nu scade cu mai mult de 5 % comparativ cu o proporție de referință care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru în planul său strategic PAC prin împărțirea suprafețelor cu pajiști permanente la suprafața agricolă totală.

În scopul stabilirii proporției de referință menționate la primul paragraf:

(a)

„suprafețe cu pajiști permanente” înseamnă pajiști permanente declarate în 2018 de către fermierii care primesc plăți directe, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), determinate astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei (17) și ajustate, dacă este necesar, de statele membre pentru a ține seama de impactul unei posibile modificări, în special în ceea ce privește definiția pajiștilor permanente care urmează să fie stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(b)

„suprafața agricolă totală” înseamnă suprafața agricolă declarată în 2018 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care primesc plăți directe, determinată astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 și ajustată, dacă este necesar, de statele membre, mai ales pentru a ține seama de impactul unei posibile modificări a definiției suprafețelor agricole care urmează să fie stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   Proporția pajiștilor permanente se stabilește în fiecare an pe baza suprafețelor declarate pentru anul respectiv de către beneficiarii care primesc plăți directe în temeiul titlului III capitolul II din Regulamentul (UE) 2021/2115 sau plățile anuale în temeiul articolelor 70, 71 și 72 din regulamentul respectiv, în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

Statele membre pot stabili proporția pajiștilor permanente și proporția de referință la nivel național, regional sau subregional sau la nivel de grup de exploatații sau de exploatație.

(3)   Dacă se constată că proporția menționată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivelul la care este pus în aplicare standardul GAEC 1, statul membru în cauză impune obligații la nivel de exploatație pentru a reconverti terenuri în pajiști permanente sau pentru a crea o suprafață cu pajiști permanente pentru unii fermieri sau pentru toți fermierii care au la dispoziție terenuri care au fost transformate din pajiști permanente în terenuri pentru alte utilizări în cursul unei perioade din trecut.

Totuși, dacă într-un anumit an suprafața cu pajiști permanente este menținută, în termeni absoluți, în limita a 0,5 % din suprafețele cu pajiști permanente stabilite în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf litera (a), se consideră că obligația prevăzută la alineatul (1) primul paragraf a fost respectată.

(4)   Alineatul (3) primul paragraf nu se aplică dacă scăderea sub pragul de 5 % este rezultatul angajamentelor asumate sau al obligațiilor menționate la articolul 4 alineatul (4) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, din cauza cărora nu se mai desfășoară o activitate agricolă pe suprafețele în cauză și care nu includ plantările de pomi de Crăciun sau cultivarea de culturi sau de arbori pentru producția de energie.

(5)   În scopul calculării proporției menționate la alineatul (2), suprafețele reconvertite în pajiști permanente sau stabilite ca pajiști permanente în conformitate cu alineatul (3) sau stabilite ca pajiști permanente ca parte a punerii în aplicare de către statele membre a standardului GAEC 1 sunt considerate pajiști permanente din prima zi în care sunt reconvertite sau stabilite. Suprafețele respective sunt destinate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee, în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 4 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, timp de cel puțin 5 ani consecutivi de la reconversie sau stabilire ori, în cazul suprafețelor deja utilizate pentru producția de iarbă sau de alte plante furajere erbacee, pentru numărul de ani rămas până la împlinirea a 5 ani consecutivi.

TITLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 49

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 decembrie 2021.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 435, 6.12.2021, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(3)  https://www.unodc.org/unodc/en/treaties/single-convention.html

(4)  Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002, p. 1).

(5)  Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).

(6)  Directiva 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale și a varietăților agricole adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea genetică și pentru comercializarea semințelor și cartofilor de sămânță ale acestor soiuri locale și varietăți (JO L 162, 21.6.2008, p. 13).

(7)  Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(8)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(9)  Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei (JO L 177, 5.6.2020, p. 32).

(10)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 821/2014 al Comisiei din 28 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește modalitățile detaliate de transfer și de gestionare a contribuțiilor programelor, raportarea cu privire la instrumentele financiare, caracteristicile tehnice ale măsurilor de informare și de comunicare pentru operațiuni, precum și sistemul pentru înregistrarea și stocarea datelor (JO L 223, 29.7.2014, p. 7).

(11)  Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).

(12)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 157, 15.6.2011, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).

(14)  Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”) (JO L 171, 29.6.2016, p. 66).

(15)  JO C 341, 16.12.2010, p. 5.

(16)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(17)  Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO L 181, 20.6.2014, p. 48).

(18)  Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 187).


ANEXA I

Metoda Uniunii de verificare a soiurilor de cânepă și de determinare a conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol al soiurilor de cânepă, menționată la articolul 3

1.   Domeniu de aplicare

Metoda prevăzută în prezenta anexă vizează determinarea conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare „conținutul de THC”) al soiurilor de cânepă (Cannabis sativa L.). După caz, metoda se aplică urmând procedura A sau procedura B, descrise în prezenta anexă.

Metoda se bazează pe determinarea cantitativă prin cromatografie în fază gazoasă (GC) a conținutului de THC, după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.

1.1.   Procedura A

Procedura A se utilizează pentru controalele asupra producției de cânepă și presupune ca eșantionul de control pentru controalele la fața locului efectuate în fiecare an să acopere cel puțin 30 % din suprafețele declarate pentru producția de cânepă în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115.

1.2.   Procedura B

Procedura B se utilizează în cazul în care un stat membru introduce un sistem de aprobare prealabilă pentru cultivarea cânepii, iar nivelul minim al controalelor la fața locului acoperă cel puțin 20 % din suprafețele declarate pentru producția de cânepă în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115.

2.   Eșantionare

2.1.   Condiții pentru prelevarea eșantioanelor

Eșantioanele se prelevă în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, dar excluzând marginile acesteia.

2.1.1.   Procedura A

Dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevă de la fiecare plantă selecționată un eșantion de 30 cm care conține cel puțin o inflorescență femelă. Eșantionarea se efectuează în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

Statele membre pot autoriza eșantionarea în perioada cuprinsă între începutul înfloririi și a douăzecea zi de la începutul înfloririi, cu condiția ca, pentru fiecare soi cultivat, să se efectueze și alte eșantionări reprezentative, în conformitate cu primul paragraf, în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

În cazul cânepii cultivate drept cultură intermediară, în absența inflorescențelor femele, se prelevă 30 cm din partea superioară a tulpinii plantei. În acel caz, eșantionarea se efectuează chiar înainte de sfârșitul perioadei de vegetație, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheț.

2.1.2.   Procedura B

Dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevă treimea superioară a fiecărei plante selecționate. Eșantionarea se efectuează pe parcursul celor 10 zile care urmează după încheierea înfloririi sau, în cazul cânepii cultivate drept cultură intermediară, în absența inflorescențelor femele, chiar înainte de sfârșitul perioadei de vegetație, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheț. În cazul soiurilor dioice, se prelevă doar plante femele.

2.2.   Mărimea eșantionului

Procedura A: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 50 de plante.

Procedura B: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 200 de plante.

Fiecare eșantion se introduce într-un săculeț din material textil sau de hârtie, fără a fi strivit, apoi este dus la laborator pentru analiză.

Statele membre pot prevedea recoltarea unui al doilea eșantion, în vederea unei contraanalize, dacă este necesar, acest al doilea eșantion urmând a fi păstrat fie de producător, fie de organismul responsabil cu analiza.

2.3.   Uscarea și depozitarea eșantionului

Uscarea eșantioanelor este inițiată cât mai repede posibil și, în orice caz, în termen de 48 de ore, prin orice metodă care implică o temperatură mai mică de 70 °C.

Eșantioanele trebuie uscate până când ating o greutate constantă și un conținut de umiditate între 8 % și 13 %.

După uscare, eșantioanele se păstrează fără a fi strivite, într-un loc întunecos, la o temperatură mai mică de 25 °C.

3.   Determinarea conținutului de THC

3.1.   Pregătirea eșantionului pentru analiză

Eșantioanele uscate se curăță de tulpini și de semințele mai mari de 2 mm.

Eșantioanele uscate se macină până se obține un praf semifin (care să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm).

Acest praf poate fi păstrat timp de 10 săptămâni, într-un loc uscat și întunecos, la o temperatură mai mică de 25 °C.

3.2.   Reactivi și soluție de extracție

Reactivi

Δ9-tetrahidrocanabinol, pur din punct de vedere cromatografic,

Scualan, pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca standard intern.

Soluție de extracție

35 mg de scualan per 100 ml de hexan.

3.3.   Extragerea THC

Se cântăresc 100 mg din eșantionul pentru analiză sub formă de praf și se introduc într-un tub de centrifugare, apoi se adaugă 5 ml de soluție de extracție care conține standardul intern.

Eșantionul se scufundă într-o baie cu ultrasunete, unde se lasă timp de 20 de minute. După centrifugarea timp de 5 minute la 3 000 de rotații/minut, se colectează soluția de THC supernatantă. Soluția colectată se injectează în cromatograf și se efectuează analiza cantitativă.

3.4.   Cromatografia în fază gazoasă

(a)

Aparatură

gaz cromatograf echipat cu un detector cu ionizare în flacără și cu un injector cu sau fără divizare;

coloană care permite o bună separare a canabinoidelor, de exemplu o coloană capilară din sticlă cu lungime de 25 m și diametru de 0,22 mm, impregnată cu o fază de fenil-metil-siloxan nepolară de 5 %.

(b)

Intervale de etalonare

Cel puțin trei puncte pentru procedura A și cinci puncte pentru procedura B, inclusiv punctele 0,04 și 0,50 mg/ml de THC în soluție de extracție.

(c)

Condiții experimentale

Următoarele condiții sunt enumerate ca exemple pentru coloana menționată la litera (a):

temperatura cuptorului 260 °C,

temperatura injectorului 300 °C,

temperatura detectorului 300 °C.

(d)

Volumul injectat: 1 μl.

4.   Rezultate

Rezultatele sunt exprimate cu două zecimale, în grame de THC per 100 de grame de eșantion de analiză uscat până când ajunge la o greutate constantă. Se aplică o toleranță de 0,03 g per 100 g.

Procedura A: o determinare per eșantion pentru analiză.

Cu toate acestea, dacă rezultatul obținut astfel este peste limita prevăzută la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115, se efectuează o a doua determinare per eșantion de analiză, iar rezultatul care se reține este media celor două determinări.

Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări per eșantion pentru analiză.


ANEXA II

Lista tipurilor de cheltuieli neeligibile menționate la articolul 22 alineatul (2)

PARTEA I

În sectorul fructelor și legumelor, în sectorul apicol, în sectorul hameiului, în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și în celelalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115

1.

Costurile de producție generale și, în special, costurile cu miceliile, semințele și plantele neperene (chiar și certificate); produse de protecție a plantelor (inclusiv mijloacele de control integrat); îngrășămintele și alte mijloace de producție; costurile de colectare sau transport (intern sau extern); costurile de depozitare; costurile de ambalare (inclusiv cu utilizarea și gestionarea ambalajelor), chiar și ca parte a unor noi procese; costurile de funcționare (în special energie electrică, carburant și întreținere).

2.

Rambursarea creditelor contractate pentru o intervenție.

3.

Achiziționarea de teren pe care nu există construcții, pentru o sumă mai mare de 10 % din totalul cheltuielilor eligibile ale operațiunii în cauză.

4.

Investițiile în mijloacele de transport destinate utilizării de către beneficiar în sectorul apicol sau, pentru comercializare sau distribuție, de către organizația de producători.

5.

Costurile de funcționare pentru bunurile închiriate.

6.

Cheltuielile legate de contractele de leasing (taxe, dobânzi, costuri de asigurare etc.) și costurile de funcționare.

7.

Subcontractarea sau contractele de externalizare legate de operațiunile sau cheltuielile menționate ca neeligibile în prezenta listă.

8.

Orice taxe sau prelevări fiscale naționale sau regionale.

9.

Dobânzi debitoare, cu excepția cazului în care contribuția se face altfel decât sub formă de asistență directă nerambursabilă.

10.

Investițiile în participații în cadrul unor societăți sau în capitalul unor societăți, dacă investiția reprezintă o investiție financiară.

11.

Costurile suportate de alte părți decât beneficiarul, organizația de producători sau membrii acesteia, asociațiile de organizații de producători sau membrii producători ai acestora sau o filială ori o entitate din cadrul unui lanț de filiale în sensul articolului 31 alineatul (7) sau, sub rezerva aprobării de către statul membru, de o cooperativă care este membră a unei organizații de producători.

12.

Intervențiile care nu sunt implementate în exploatațiile și/sau la sediile organizației de producători, ale asociației de organizații de producători sau ale membrilor producători ai acestora, ale unei filiale sau ale unei entități din cadrul unui lanț de filiale în sensul articolului 31 alineatul (7) sau, sub rezerva aprobării de către un stat membru, ale unei cooperative membre ale unei organizații de producători.

13.

Intervențiile externalizate sau implementate de beneficiar, organizația de producători din afara Uniunii, cu excepția tipului de intervenție de promovare, comunicare și marketing, menționat la articolul 47 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

PARTEA II

În sectorul vitivinicol

1.

Gestionarea curentă a unei plantații viticole.

2.

Protecția împotriva daunelor provocate de animalele sălbatice, de păsări sau de grindină.

3.

Construcția de paravânturi și de pereți de protecție împotriva vântului.

4.

Drumuri de acces și ascensoare.

5.

Achiziționarea de tractoare sau de orice fel de vehicule de transport.

6.

Defrișarea plantațiilor viticole infectate și pierderea de venituri ca urmare a defrișării obligatorii din motive sanitare sau fitosanitare.

ANEXA III

Lista tipurilor de cheltuieli eligibile menționate la articolul 22 alineatul (3)

1.

Costurile specifice cu:

măsurile de îmbunătățire a calității;

materialele biologice pentru protecția plantelor (cum ar fi feromonii și prădătorii), indiferent dacă sunt utilizate pentru o producție ecologică, integrată sau convențională;

intervențiile în materie de agromediu și climă menționate la articolul 12;

producția ecologică, integrată sau experimentală, inclusiv costurile specifice cu semințele și răsadurile ecologice;

monitorizarea respectării standardelor menționate în titlul II din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, a normelor privind sănătatea plantelor și a nivelului maxim de reziduuri.

Costurile specifice sunt costurile suplimentare, calculate ca diferența dintre costurile de producție convenționale și costurile suportate efectiv, și pierderea de venit ca urmare a unei acțiuni, cu excluderea veniturilor suplimentare și a economiilor de costuri.

2.

Medicamentele de uz veterinar pentru combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor care afectează albinele.

3.

Costurile legate de repopularea stupilor și ameliorarea albinelor.

4.

Achiziționarea de utilaje și echipamente pentru îmbunătățirea producției și colectării mierii.

5.

Costurile administrative și de personal legate de punerea în aplicare a programelor operaționale sau de intervențiile relevante, inclusiv rapoartele, studiile, costurile legate de contabilitate și de gestionare a conturilor, cheltuielile obligatorii legate de remunerații și salarii, dacă sunt suportate direct de beneficiar, de filiale sau de o entitate din cadrul unui lanț de filiale în sensul articolului 31 alineatul (7) sau, sub rezerva aprobării de către statul membru, de o cooperativă membră a unei organizații de producători.

6.

Achiziționarea unui teren pe care nu există construcții în cazul căruia achiziția este necesară pentru realizarea unei investiții incluse în programul operațional, cu condiția ca terenul să coste mai puțin de 10 % din totalul cheltuielilor eligibile aferente operațiunii în cauză. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, se poate stabili un procentaj mai ridicat pentru operațiunile referitoare la protecția mediului.

7.

Achiziționarea sau leasingul de active corporale, inclusiv active corporale de ocazie, cu condiția ca acestea să nu fi fost achiziționate cu sprijin din partea Uniunii sau național într-o perioadă de 5 ani anterioară achiziționării sau leasingului, în limita valorii de piață nete a activelor corporale.

8.

Închirierea de active corporale, dacă închirierea se justifică din punct de vedere economic ca alternativă la achiziționare, cu condiția aprobării de către statul membru.

9.

În cazul sectoarelor menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, investițiile în vehicule de transport, dacă organizația de producători justifică în mod corespunzător statului membru în cauză că vehiculele de transport sunt utilizate pentru transportul intern către sediile organizației de producători, și investițiile în echipamente suplimentare cu care sunt dotate camioanele, în vederea depozitării frigorifice sau a transporturilor la temperatură controlată.

10.

Investițiile în participații în cadrul unor societăți sau în capitalul unor societăți care contribuie direct la îndeplinirea obiectivelor programului operațional.


ANEXA IV

Mențiuni pentru ambalajele produselor, menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (a)

Продукт, предназначен за безвъзмездно разпределяне (Делегиран регламент (ЕС) 2022/126)

Producto destinado a su distribución gratuita [Reglamento Delegado (UE) 2022/126]

Produkt určený k bezplatné distribuci (nařízení v přenesené pravomoci (EU) 2022/126)

Produkt til gratis uddeling (delegeret forordning (EU) 2022/126)

Zur kostenlosen Verteilung bestimmtes Erzeugnis (delegierte Verordnung (EU) 2022/126)

Tasuta jagamiseks mõeldud tooted [delegeeritud määrus (EL) 2022/126]

Προϊόν προοριζόμενο για δωρεάν διανομή [κατ’εξουσιοδότηση κανονισμός (ΕΕ) 2022/126]

Product for free distribution (Delegated Regulation (EU) 2022/126)

Produit destiné à la distribution gratuite [règlement délégué (UE) 2022/126]

Proizvod za besplatnu distribuciju (Delegirana uredba (EU) 2022/126)

Prodotto destinato alla distribuzione gratuita [regolamento delegato (UE) 2022/126]

Produkts paredzēts bezmaksas izplatīšanai [Deleģētā regula (ES) 2022/126]

Nemokamai platinamas produktas (Deleguotasis reglamentas (ES) 2022/126)

Ingyenes szétosztásra szánt termék [(EU) 2022/126 felhatalmazáson alapuló rendelet)

Prodott għad-distribuzzjoni bla ħlas (Ir-Regolament Delegat (UE) 2022/126)

Voor gratis uitreiking bestemd product (Gedelegeerde Verordening (EU) 2022/126)

Produkt przeznaczony do bezpłatnej dystrybucji [Rozporządzenie delegowane (UE) 2022/126]

Produto destinado a distribuiçăo gratuita [Regulamento Delegado (UE) 2022/126]

Produs destinat distribuirii gratuite [Regulamentul delegat (UE) 2022/126]

Výrobok určený na bezplatnú distribúciu [delegované nariadenie (EÚ) 2022/126]

Proizvod, namenjen za prosto razdelitev (Delegirana uredba (EU) 2022/126)

Ilmaisjakeluun tarkoitettu tuote (delegoitu asetus (EU) 2022/126)

Produkt för gratisutdelning (delegerad förordning (EU) 2022/126)

Táirge lena dháileadh saor in aisce (Rialachán Tarmligthe (AE) 2022/126)


ANEXA V

Cuantumurile maxime ale sprijinului pentru retragerile de pe piață menționate la articolul 26 alineatul (1) și la articolul 26 alineatul (4) primul paragraf

Produse

Cuantumul maxim al sprijinului (EUR/100 kg)

Distribuire gratuită

Alte destinații

Conopidă

21,05

15,79

Tomate (retrase în perioada 1 iunie-31 octombrie)

7,25

7,25

Tomate (retrase în perioada 1 noiembrie-31 mai)

33,96

25,48

Mere

24,16

18,11

Struguri

53,52

40,14

Caise

64,18

48,14

Nectarine

37,82

28,37

Piersici

37,32

27,99

Pere

33,96

25,47

Vinete

31,2

23,41

Pepeni galbeni

48,1

36,07

Pepeni verzi

9,76

7,31

Portocale

21,00

21,00

Mandarine

25,82

19,50

Clementine

32,38

24,28

Satsume

25,56

19,50

Lămâi

29,98

22,48


ANEXA VI

Cerințele minime pentru retragerea de produse, menționate la articolul 29 alineatul (2)

1.   

Produsele trebuie să fie:

întregi, în cazul produselor crude proaspete,

sănătoase; se exclud produsele afectate de putregai sau alterate astfel încât devin improprii pentru consum,

curate, lipsite de materii străine vizibile,

lipsite de dăunători și de daune cauzate de dăunători, după caz,

fără umezeală anormală,

fără miros sau gust străin.

2.   

Produsele trebuie să fie adecvate pentru comercializare și consum, să fie suficient de dezvoltate și, după caz, mature, având în vedere caracteristicile lor normale.

3.   

Produsele trebuie să fie caracteristice în ceea ce privește soiul, tipul comercial sau calitatea, după caz.


ANEXA VII

Notificarea costurilor menționate la articolul 33

Produs

Costuri de sortare și ambalare (EUR/t)

Mere

187,70

Pere

159,60

Portocale

240,80

Clementine

296,60

Piersici

175,10

Nectarine

205,80

Pepeni verzi

167,00

Conopidă

169,10

Alte produse

201,10


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/95


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/127 AL COMISIEI

din 7 decembrie 2021

de completare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (1), în special articolul 11 alineatul (1), articolul 23 alineatul (2), articolul 38 alineatul (2), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 47 alineatul (1), articolul 52 alineatul (1), articolul 54 alineatul (4), articolul 55 alineatul (6), articolul 64 alineatul (3), articolul 76 alineatul (2), articolul 94 alineatele (5) și (6),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2021/2116 stabilește dispozițiile de bază privind, printre altele, acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică, gestiunea financiară și procedurile de verificare, garanțiile și utilizarea monedei euro. Pentru a se asigura funcționarea fără probleme a noului cadru juridic, trebuie adoptate anumite norme în completarea dispozițiilor prevăzute de regulamentul respectiv în domeniile în cauză. Noile norme trebuie să înlocuiască dispozițiile relevante din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei (2).

(2)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, agențiile de plăți pot fi acreditate de statele membre numai dacă îndeplinesc anumite criterii minime stabilite la nivelul Uniunii. Criteriile respective trebuie să vizeze patru domenii de bază: mediul intern, activitățile de control, informarea și comunicarea, precum și monitorizarea. Statele membre trebuie să aibă libertatea de a stabili criterii de acreditare suplimentare pentru a ține seama de eventualele caracteristici specifice ale unei agenții de plăți.

(3)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116, o autoritate competentă la nivel ministerial urmează să fie responsabilă cu acordarea, revizuirea și retragerea acreditării organismului de coordonare menționat la articolul 10 din regulamentul respectiv. Statele membre trebuie să acrediteze organismele de coordonare numai dacă acestea îndeplinesc anumite criterii minime stabilite la nivelul Uniunii și de către autoritatea competentă. Criteriile respective trebuie să vizeze sarcinile specifice ale organismului de coordonare în ceea ce privește prelucrarea informațiilor financiare menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (a) și la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)

Măsurile de intervenție publică pot fi finanțate numai dacă cheltuielile în cauză au fost suportate de către agențiile de plăți desemnate de statele membre ca responsabile cu îndeplinirea anumitor obligații referitoare la intervenția publică. Totuși, îndeplinirea sarcinilor privind, în special, administrarea și controlul măsurilor de intervenție, cu excepția plății ajutoarelor, poate fi delegată în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116. De asemenea, aceste sarcini trebuie să poată fi îndeplinite de mai multe agenții de plăți. Trebuie să se prevadă, de asemenea, că gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică poate fi încredințată unor organisme terțe publice sau private, sub responsabilitatea agenției de plăți. Prin urmare, este indicat să se specifice sfera responsabilității agențiilor de plăți în acest domeniu, să se specifice obligațiile acestora și să se determine în ce condiții și în conformitate cu ce reguli gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică poate fi încredințată unor organisme terțe publice sau private. În acest caz, trebuie, de asemenea, să se prevadă că organismele în cauză trebuie să acționeze în temeiul unor contracte bazate pe obligații și principii generale care trebuie stabilite.

(5)

În ceea ce privește Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și intervențiile finanțate de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și reglementate în cadrul Sistemului integrat de administrare și control (IACS), legislația agricolă a Uniunii include perioade pentru plata ajutoarelor către beneficiari care trebuie respectate de statele membre. Plățile efectuate în afara perioadelor respective trebuie considerate neeligibile pentru finanțare din partea Uniunii. Totuși, analiza a arătat că, într-o serie de cazuri, statele membre efectuează plăți întârziate ale ajutoarelor din cauza controalelor suplimentare efectuate de statele membre în legătură cu contestații, recursuri și alte litigii în instanțele naționale. Așadar, și în conformitate cu principiul proporționalității, trebuie stabilită o marjă fixă legată de cheltuieli, în cadrul căreia nu trebuie efectuate reduceri ale plăților pentru astfel de cazuri. În plus, după depășirea acestei marje, pentru ca impactul financiar să fie modulat proporțional cu întârzierea plății, trebuie să se prevadă posibilitatea Comisiei de a reduce proporțional plățile din partea Uniunii în funcție de durata întârzierii constatate a plății.

(6)

Plățile de ajutoare efectuate înaintea primei date posibile pentru plată prevăzute de dreptul Uniunii nu pot fi justificate pe baza acelorași motive ca plățile efectuate după ultima dată posibilă pentru plată. Prin urmare, nu trebuie să se prevadă o reducere proporțională în cazul respectivelor plăți timpurii. Totuși, trebuie prevăzută o excepție pentru cazurile în care legislația agricolă a Uniunii prevede plata unui avans de până la un anumit cuantum maxim.

(7)

Comisia trebuie să efectueze plăți către statele membre pe baza declarațiilor de cheltuieli trimise de statele membre, în conformitate cu articolele 21 și 32 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Totuși, Comisia trebuie să ia în considerare veniturile încasate de agențiile de plăți în contul bugetului Uniunii. În consecință, este necesar să se stabilească condițiile în care se efectuează compensarea anumitor tipuri de cheltuieli și venituri în cadrul FEGA și în cel al FEADR.

(8)

În temeiul articolului 16 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (3), dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului financiar, plățile pot fi efectuate lunar per capitol până la maximum o doisprezecime din creditele alocate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent. În scopul alocării în mod echitabil între statele membre a creditelor disponibile, trebuie să se prevadă ca, în acest caz, plățile lunare din cadrul FEGA și plățile intermediare din cadrul FEADR să fie efectuate ca procentaj din declarațiile de cheltuieli transmise de către fiecare stat membru și ca soldul neutilizat în cursul unei anumite luni să fie realocat în plățile lunare sau intermediare ulterioare.

(9)

Trebuie să se prevadă că, după ce informează statele membre în cauză, Comisia poate amâna compensarea cheltuielilor și a veniturilor alocate pentru următoarele plăți lunare dacă informațiile solicitate sunt transmise cu întârziere sau dacă există discrepanțe care încă mai trebuie clarificate cu statul membru.

(10)

Pentru a se evita aplicarea de către statele membre care nu au adoptat moneda euro a unor cursuri de schimb diferite, pe de o parte în cazul contabilizării veniturilor încasate sau a ajutoarelor plătite către beneficiari și înregistrate în conturile agențiilor de plăți într-o altă monedă decât euro și, pe de altă parte, în declarația de cheltuieli întocmită de agenția de plăți sau de organismul de coordonare acreditat, trebuie stabilite cerințe suplimentare.

(11)

În cazurile în care cursul de schimb pentru faptul generator nu a fost stabilit de dreptul Uniunii, este necesar să se stabilească cerințe pentru cursul de schimb pe care statele membre care nu au adoptat moneda euro trebuie să îl utilizeze în declarația lor de cheltuieli și în scopul verificării financiare și a performanței pentru veniturile alocate care rezultă din consecințele financiare ale nerecuperării.

(12)

În contextul verificării performanței, este necesar să se stabilească norme privind criteriile pentru justificările care trebuie furnizate de statul membru în cauză, precum și metodologia și criteriile de aplicare a unor reduceri.

(13)

Pentru a se permite Comisiei să verifice îndeplinirea de către statele membre a obligației de a proteja interesele financiare ale Uniunii și pentru a se asigura aplicarea eficientă a procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116, trebuie stabilite dispoziții privind criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor. Trebuie definite diferitele tipuri de corecții menționate la articolul 55 sus-menționat și trebuie stabilite principiile referitoare la modul în care se va ține seama de circumstanțele fiecărui caz pentru determinarea cuantumurilor corecțiilor. De asemenea, trebuie stabilite norme referitoare la modul în care vor fi creditate către FEGA și FEADR recuperările de la beneficiari efectuate de statele membre.

(14)

În ceea ce privește normele specifice de eligibilitate pentru plata specifică pentru cultura de bumbac prevăzute în titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și pentru sprijinul pentru pensionarea anticipată menționat la articolul 155 alineatul (2) din regulamentul respectiv, cazurile de neconformitate trebuie evaluate în cadrul unei proceduri de verificare a conformității, care ar urma să evalueze conformitatea cu legalitatea și regularitatea la nivelul beneficiarului.

(15)

În cadrul noului model de performanță, se va evalua conformitatea sistemelor statelor membre cu normele Uniunii și, în cazul unor deficiențe grave ale sistemelor de guvernanță, Comisia va propune excluderea anumitor cheltuieli de la finanțarea din partea Uniunii, în cadrul unei proceduri de verificare a conformității. Evaluarea nu trebuie să se extindă la cazurile de nerespectare a condițiilor de eligibilitate pentru beneficiarii individuali prevăzute în planurile strategice naționale PAC și în normele naționale. Întrucât evaluarea se realizează la nivel de sisteme, propunerea de excludere de la finanțarea din partea Uniunii trebuie să se bazeze pe corecții forfetare. Cu toate acestea, în cazurile în care circumstanțele specifice permit acest lucru, statele membre ar putea furniza un calcul detaliat sau un calcul extrapolat al riscului pentru FEGA sau FEADR, care să fie evaluat de Comisie în cadrul procedurii de verificare a conformității.

(16)

Numeroase dispoziții ale regulamentelor Uniunii din domeniul agriculturii prevăd constituirea unei garanții pentru a se asigura plata cuantumurilor datorate, în cazul nerespectării unei obligații. Prin urmare, pentru a se evita condițiile inegale de concurență, trebuie stabilite condițiile care se aplică pentru această cerință.

(17)

Din motive de claritate și de securitate juridică, Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 trebuie abrogat. Totuși, articolul 5a, articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (2) și articolul 13 din regulamentul respectiv trebuie să se aplice în continuare în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și în ceea ce privește programele operaționale aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), iar articolul 13 din regulamentul respectiv trebuie să se aplice în continuare în cazul recuperărilor în curs lansate în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(18)

În scopul punerii în aplicare în mod corect a Regulamentului (UE) 2021/2116, trebuie să se precizeze că, dacă o agenție de plăți acreditată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 își asumă responsabilitatea pentru cheltuieli pentru care nu era responsabilă înainte, agenția de plăți respectivă trebuie acreditată cu noile responsabilități înaintea datei de 1 ianuarie 2023.

(19)

În sfârșit, având în vedere punctul 31 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia consideră că există o legătură de fond între delegările de competențe prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/2116 în ceea ce privește normele referitoare la acreditarea agențiilor de plăți, la gestiunea financiară, la verificare și la garanții, precum și că există o interconexiune între ele în ceea ce privește gestionarea de zi cu zi a cheltuielilor PAC. Prin urmare, este necesar ca normele respective să fie prevăzute în același act delegat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Agențiile de plăți și alte organisme

Articolul 1

Condițiile pentru acreditarea agențiilor de plăți

(1)   Statele membre acreditează ca agenții de plăți departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul alineat și criteriile menționate la alineatele (2) și (3). Agențiile de plăți care desfășoară activitățile de gestionare și control al cheltuielilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 oferă, în privința plăților efectuate și a modului de comunicare și de păstrare a informațiilor, asigurări suficiente că:

(a)

în ceea ce privește tipurile de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, cheltuielile corespund realizărilor raportate aferente și au fost efectuate în conformitate cu sistemele de guvernanță aplicabile;

(b)

plățile sunt legale și corecte din punctul de vedere al măsurilor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 (8), (UE) nr. 229/2013 (9), (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului (10);

(c)

se păstrează o evidență corectă și completă a plăților efectuate;

(d)

se efectuează controalele stabilite de legislația Uniunii;

(e)

documentele solicitate se depun până la termenele și în formatul prevăzute de normele Uniunii;

(f)

documentele sunt accesibile și se păstrează astfel încât să li se asigure integralitatea, valabilitatea și lizibilitatea de-a lungul timpului; acest lucru este valabil și pentru documentele pe suport electronic în sensul normelor Uniunii.

(2)   Pentru a fi acreditată, o agenție de plăți trebuie să dispună de o structură administrativă și de un sistem de control intern care să îndeplinească criteriile stabilite în anexa I în ceea ce privește:

(a)

mediul intern;

(b)

activitățile de control;

(c)

informarea și comunicarea;

(d)

monitorizarea.

(3)   Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale agențiilor de plăți.

Articolul 2

Condițiile pentru acreditarea organismelor de coordonare

(1)   Dacă sunt acreditate mai multe agenții de plăți, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statul membru în cauză acreditează ca organisme de coordonare departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) și criteriile menționate la alineatele (3) și (4). Printr-un act oficial emis la nivel ministerial, statul membru respectiv decide cu privire la acreditarea organismului de coordonare după ce s-a convins că măsurile administrative ale respectivului organism oferă asigurări suficiente cu privire la capacitatea sa de a duce la îndeplinire sarcinile prevăzute la articolul menționat.

(2)   Pentru a fi acreditat, organismul de coordonare trebuie să garanteze că:

(a)

declarațiile adresate Comisiei se bazează pe informații care provin din surse autorizate în mod corespunzător;

(b)

raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115 este inclus în domeniul de aplicare al avizului menționat la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, iar transmiterea acestuia este însoțită de o declarație de gestiune care vizează compilarea întregului raport;

(c)

declarațiile adresate Comisiei sunt autorizate în mod corespunzător înainte de transmitere;

(d)

există o pistă de audit corespunzătoare în sprijinul informațiilor transmise Comisiei;

(e)

o evidență a informațiilor primite și transmise este păstrată în siguranță în format electronic.

(3)   În plus, pentru a fi acreditat, un organism de coordonare trebuie să aibă, în ceea ce privește compilarea raportului anual privind performanța, o organizare administrativă și un sistem de control intern care respectă cerințele stabilite de autoritatea competentă în ceea ce privește procedurile implicate și, în special, criteriile referitoare la informare și comunicare prevăzute în anexa II.

(4)   Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale organismului de coordonare.

Articolul 3

Obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică

(1)   Agențiile de plăți menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 asigură gestionarea și controlul operațiunilor legate de măsurile de intervenție privind depozitarea publică pentru care sunt responsabile, în condițiile stabilite în anexa III la prezentul regulament și, după caz, în legislația agricolă sectorială, în special pe baza procentajelor minime de control stabilite în anexa menționată.

Agențiile de plăți își pot delega atribuțiile legate de măsurile de intervenție publică agențiilor de intervenție care îndeplinesc condițiile de autorizare stabilite la punctul 1.D din anexa I la prezentul regulament sau pot acționa prin intermediul altor agenții de plăți.

(2)   Fără a aduce atingere responsabilității lor globale legate de depozitarea publică, agențiile de plăți sau agențiile de intervenție pot:

(a)

să încredințeze gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică unor persoane fizice sau juridice care asigură depozitarea produselor agricole de intervenție („depozitari”);

(b)

să mandateze persoane fizice sau juridice pentru realizarea anumitor sarcini specifice prevăzute de legislația agricolă sectorială.

Dacă agențiile de plăți încredințează depozitarilor gestionarea, astfel cum se menționează la primul paragraf litera (a), gestionarea se va realiza în temeiul unor contracte de depozitare pe baza obligațiilor și a principiilor generale stabilite în anexa IV.

(3)   Obligațiile agențiilor de plăți în domeniul depozitării publice sunt, în special, următoarele:

(a)

să țină o evidență a stocurilor și conturi financiare pentru fiecare produs care face obiectul unei măsuri de intervenție de depozitare publică, pe baza operațiunilor pe care le efectuează de la data de 1 octombrie a unui an până la data de 30 septembrie a anului următor, perioadă denumită „an fiscal”;

(b)

să țină o evidență actualizată a depozitarilor cu care au încheiat contracte de depozitare publică. Această evidență conține referințe care permit identificarea exactă a tuturor punctelor de depozitare, specificând capacitatea acestora, numărul de antrepozite, de depozite frigorifice și silozuri, precum și planurile și schițele acestora;

(c)

să pună la dispoziția Comisiei contractele-tip folosite pentru depozitarea publică, normele stabilite pentru recepția produselor, depozitarea și ieșirea acestora din magaziile depozitarilor, precum și normele cu privire la responsabilitatea depozitarilor;

(d)

să țină o evidență centralizată și computerizată a tuturor stocurilor, care să cuprindă toate locurile de depozitare, toate produsele, toate cantitățile și calitățile diferitelor produse, specificând pentru fiecare în parte greutatea (netă și brută, după caz) sau volumul;

(e)

să efectueze toate operațiunile legate de depozitarea, conservarea, transportul sau transferul produselor de intervenție, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislația națională, fără a aduce atingere responsabilității cumpărătorilor, a celorlalte agenții de plăți implicate într-o operațiune sau a oricăror alte persoane mandatate în acest sens;

(f)

să efectueze controale în locurile de depozitare a stocurilor de intervenție, pe tot parcursul anului, la intervale neregulate și fără preaviz. Totuși, cu condiția ca acest lucru să nu dăuneze obiectivului controlului, se poate da un preaviz, dar acesta trebuie să fie strict limitat la durata minimă necesară. Acest preaviz nu trebuie să depășească 24 de ore, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător;

(g)

să realizeze un inventar anual în conformitate cu articolul 4.

În cazul în care, într-un stat membru, administrarea conturilor de depozitare publică pentru unul sau mai multe produse este realizată de mai multe agenții de plăți, evidența stocurilor și conturile financiare menționate la primul paragraf literele (a) și (d) sunt consolidate la nivelul statului membru înainte ca informațiile corespunzătoare să fie notificate Comisiei.

(4)   Agențiile de plăți asigură:

(a)

buna conservare a produselor care fac obiectul măsurilor de intervenție ale Uniunii, prin controlarea, cel puțin o dată pe an, a calității produselor depozitate;

(b)

integritatea stocurilor de intervenție.

(5)   Agențiile de plăți informează de îndată Comisia:

(a)

despre cazurile în care prelungirea perioadei de depozitare a unui produs poate duce la deteriorarea acestuia;

(b)

despre pierderile cantitative sau deteriorarea produsului din cauza unor dezastre naturale.

Atunci când sunt aplicabile situațiile menționate la primul paragraf, Comisia adoptă decizia adecvată:

(a)

în ceea ce privește situațiile menționate la primul paragraf litera (a), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

în ceea ce privește situațiile menționate la primul paragraf litera (b), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 102 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116;

(6)   Agențiile de plăți suportă consecințele financiare ce rezultă din conservarea neadecvată a produselor care fac obiectul unor măsuri de intervenție ale Uniunii, în special cele ce rezultă din metode nepotrivite de depozitare. Fără a aduce atingere eventualelor acțiuni împotriva depozitarilor, agențiile de plăți poartă responsabilitatea financiară pentru nerespectarea angajamentelor sau obligațiilor lor.

(7)   Agențiile de plăți pun permanent la dispoziția agenților Comisiei și a persoanelor mandatate de Comisie, pe suport electronic sau la sediul agențiilor de plăți, conturile de depozitare publică și toate documentele, contractele și fișierele întocmite sau primite în contextul operațiunilor de intervenție.

Articolul 4

Inventar

(1)   Pe parcursul fiecărui an fiscal, agențiile de plăți întocmesc un inventar pentru fiecare produs care a făcut obiectul intervenției Uniunii.

Agențiile de plăți confruntă rezultatele acestui inventar cu datele contabile. Eventualele diferențe cantitative constatate și cuantumurile rezultate din diferențele calitative constatate cu ocazia controalelor sunt contabilizate în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)   În sensul alineatului (1), cantitățile lipsă rezultate din operațiunile uzuale de depozitare sunt supuse limitelor de toleranță stabilite în anexa V și corespund diferenței dintre stocul teoretic ce rezultă din inventarul contabil, pe de o parte, și stocul fizic real stabilit pe baza inventarului prevăzut la alineatul (1) sau stocul contabil rămas după epuizarea stocului real dintr-un depozit, pe de altă parte.

CAPITOLUL II

Gestiunea financiară

Articolul 5

Nerespectarea ultimului termen de plată

(1)   Plățile către un beneficiar efectuate după ultima dată de plată posibilă pot fi considerate eligibile în circumstanțele și condițiile prevăzute la alineatele (2)-(6).

(2)   Dacă cheltuielile din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) prevăzute la articolul 5 alineatul (2) sau cheltuielile din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) prevăzute la articolul 6 pentru intervențiile menționate la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 efectuate după termenul stabilit de dreptul Uniunii sunt egale cu pragul de 5 % sau mai puțin din cheltuielile efectuate înainte de termenele-limită pentru FEGA și, respectiv, FEADR, nu se efectuează nicio reducere a plăților lunare sau intermediare.

Dacă cheltuielile din FEGA sau din FEADR efectuate după expirarea termenelor-limită prevăzute în dreptul Uniunii depășesc pragul de 5 % în cazul FEGA și, respectiv, în cazul FEADR, toate cheltuielile suplimentare efectuate cu întârziere se reduc în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

în cazul cheltuielilor din FEGA:

(i)

cheltuielile efectuate în prima lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 10 %;

(ii)

cheltuielile efectuate în a doua lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 25 %;

(iii)

cheltuielile efectuate în a treia lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 45 %;

(iv)

cheltuielile efectuate în a patra lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 70 %;

(v)

cheltuielile efectuate mai târziu decât în a patra lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 100 %;

(b)

în cazul cheltuielilor din FEADR:

(i)

cheltuielile efectuate în perioada 1 iulie-15 octombrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 25 %;

(ii)

cheltuielile efectuate în perioada 16 octombrie-31 decembrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 60 %;

(iii)

cheltuielile efectuate după data de 31 decembrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 100 %.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), se aplică următoarele condiții:

(a)

dacă, în cazul cheltuielilor aferente intervențiilor sub formă de plăți directe sau în cazul cheltuielilor FEADR, pragul menționat la alineatul (2) primul paragraf nu a fost utilizat integral pentru plățile efectuate pentru anul calendaristic N până cel târziu la data de 15 octombrie a anului N + 1 în cazul FEGA și cel târziu la data de 31 decembrie a anului N + 1 în cazul FEADR, iar restul pragului depășește 2 %, acel rest se reduce la 2 %;

(b)

în cursul unui exercițiu financiar N+1, plățile pentru intervenții sub formă de plăți directe, altele decât plățile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 și (UE) nr. 229/2013, pentru anul calendaristic N-1 sau anii calendaristici anteriori efectuate după termenul de plată sunt eligibile pentru finanțare din FEGA numai în cazul în care cuantumul total aferent intervențiilor sub formă de plăți directe efectuate în exercițiul financiar N+1, corectat, după caz, în funcție de cuantumurile anterioare ajustării prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116, nu depășește plafonul prevăzut în anexa V la Regulamentul (UE) 2021/2115 pentru anul calendaristic N, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din regulamentul respectiv;

(c)

cheltuielile care depășesc limitele menționate la litera (a) sau (b) se reduc cu 100 %.

Atunci când se verifică dacă s-a respectat condiția prevăzută la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat, nu se iau în considerare cuantumurile rambursărilor menționate la articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)   În cazul în care se constată existența unor condiții excepționale de gestionare pentru anumite intervenții și măsuri sau în cazul în care statele membre prezintă justificări întemeiate, Comisia fie aplică niște cadre temporale diferite de cele prevăzute la alineatele (2) și (3) și/sau rate de reducere mai mici, fie nu aplică nicio reducere.

Totuși, primul paragraf nu se aplică în cazul cheltuielilor care depășesc plafonul menționat la alineatul (3) primul paragraf litera (b).

(5)   O dată în fiecare exercițiu financiar, se efectuează controale privind respectarea termenului de plată, fiind controlate cheltuielile efectuate până la data de 15 octombrie.

Eventualele depășiri ale termenului de plată sunt luate în calcul cel târziu în decizia privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(6)   Reducerile menționate în prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea anuală a performanței, menționată la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și procedura de verificare a conformității, menționată la articolul 55 din regulamentul respectiv.

Articolul 6

Nerespectarea primei date de plată

În ceea ce privește cheltuielile din FEGA, dacă statelor membre li se permite să plătească avansuri de până la un anumit cuantum maxim înainte de prima dată de plată prevăzută în dreptul Uniunii, cheltuiala respectivă este considerată eligibilă pentru finanțare din partea Uniunii. Orice cheltuială plătită în plus față de acest cuantum maxim este neeligibil pentru finanțare din partea Uniunii, cu excepția unor cazuri justificate în mod corespunzător, în care se constată existența unor condiții excepționale de gestionare pentru anumite intervenții sau măsuri sau în care statele membre prezintă motive întemeiate. În astfel de cazuri, cheltuielile plătite în plus față de cuantumul maxim sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii, făcând obiectul unei reduceri de 10 %.

Reducerea corespunzătoare este luată în calcul cel târziu în decizia privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 7

Compensarea la nivelul agențiilor de plăți

(1)   În decizia sa privind plățile lunare, care urmează să fie adoptată în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia stabilește soldul cheltuielilor declarate de fiecare stat membru în declarațiile sale lunare, mai puțin veniturile alocate pe care statul membru în cauză le-a inclus în declarațiile sale de cheltuieli. Această compensare este considerată echivalentă cu colectarea veniturilor corespunzătoare.

Creditele de angajament și creditele de plată generate de veniturile alocate sunt disponibile din momentul în care aceste venituri sunt alocate liniilor bugetare.

(2)   În cazul în care cuantumurile menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116 au fost reținute înainte de plata ajutorului afectat de nereguli sau neglijență, cuantumurile respective se deduc din cheltuielile corespunzătoare.

(3)   Cuantumurile contribuțiilor din FEADR recuperate de la beneficiari în cadrul planului strategic PAC al statului membru în timpul fiecărei perioade de referință se deduc din cuantumul care urmează a fi plătit din FEADR în declarația de cheltuieli aferentă perioadei în cauză.

(4)   Cuantumurile care rezultă în plus sau în minus, după caz, din verificarea financiară anuală pot fi reutilizate în cadrul FEADR și se adaugă la valoarea contribuției din FEADR sau se deduc din aceasta la întocmirea primei declarații de după decizia privind verificarea conturilor.

(5)   Finanțarea din FEGA este egală cu cheltuielile calculate pe baza informațiilor notificate de agenția de plăți, după deducerea eventualelor venituri rezultate din măsurile de intervenție, validate prin sistemul computerizat creat de Comisie și incluse de agenția de plăți în declarația sa de cheltuieli.

Articolul 8

Adoptarea întârziată a bugetului Uniunii

(1)   Dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar, plățile lunare menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și plățile intermediare menționate la articolul 32 din același regulament se efectuează proporțional cu creditele autorizate per capitol ca procentaj din declarațiile de cheltuieli primite de la fiecare stat membru, pentru FEGA și, respectiv, pentru FEADR, și în limitele prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

Când efectuează plățile ulterioare, Comisia ia în considerare soldul nerambursat către statele membre.

(2)   În ceea ce privește FEADR, dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar în ceea ce privește angajamentele bugetare menționate la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2021/2116, primele tranșe anuale după adoptarea planurilor strategice PAC ale statelor membre respectă ordinea adoptării planurilor respective. Angajamentele bugetare pentru tranșele anuale ulterioare se efectuează în ordinea planurilor strategice PAC ale statelor membre care au epuizat angajamentele respective. Comisia poate efectua angajamente anuale parțiale către planurile strategice PAC ale statelor membre dacă creditele de angajament disponibile sunt limitate. Soldul rămas pentru planurile respective se angajează doar după ce devin disponibile credite de angajament suplimentare.

Articolul 9

Amânarea plăților lunare

Plățile lunare menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/2116 de acordat statelor membre pot fi amânate în cazul în care comunicările menționate la articolul 90 alineatul (1) litera (c) punctele (i) și (ii) din regulamentul respectiv ajung cu întârziere sau conțin discrepanțe care impun efectuarea de verificări suplimentare. Comisia informează în timp util statele membre în cauză cu privire la intenția sa de a amâna plățile.

Articolul 10

Suspendarea plăților în legătură cu verificarea anuală

(1)   În cazul în care Comisia suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 în temeiul articolului 40 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul respectiv, se aplică următoarele rate de suspendare a plăților:

(a)

dacă statul membru nu prezintă documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 până la data de 1 martie, 1 % din cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din regulamentul respectiv;

(b)

dacă statul membru nu prezintă documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 până la data de 1 aprilie, 1,5 % din cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

(2)   Suspendarea se revocă după prezentarea tuturor documentelor relevante menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 11

Suspendarea plăților în legătură cu verificarea performanței

(1)   În cazul în care Comisia suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sau plățile intermediare menționate la articolul 32 din regulamentul respectiv în temeiul articolului 40 alineatul (2) din regulamentul respectiv în urma verificării performanței menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116, rata de suspendare corespunde diferenței dintre rata de reducere aplicată în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și 50 de puncte procentuale, înmulțită cu 2. Rata de suspendare care trebuie aplicată nu trebuie să fie mai mică de 10 %.

(2)   Suspendările menționate la alineatul (1) nu aduc atingere articolelor 53 și 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 12

Cursul de schimb aplicabil la întocmirea declarațiilor de cheltuieli

(1)   În conformitate cu articolul 94 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116, în ceea ce privește FEGA, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli, același curs de schimb ca și cel utilizat atunci când au efectuat plățile către beneficiari sau când au încasat venituri, în conformitate cu capitolul V din prezentul regulament și cu legislația agricolă sectorială.

(2)   În ceea ce privește FEADR, la întocmirea declarațiilor de cheltuieli, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru fiecare operațiune de plată sau de recuperare, penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna în care sunt înregistrate operațiunile în contabilitatea agenției de plăți.

(3)   În ceea ce privește deciziile privind verificarea menționate la articolele 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și procedura de verificare a conformității menționată la articolul 55 din regulamentul respectiv, se utilizează primul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană după data adoptării actelor de punere în aplicare privind verificarea.

(4)   În alte cazuri decât cele menționate la alineatele (1), (2) și (3), precum și în cazul operațiunilor pentru care nu a fost stabilit un fapt generator în dreptul Uniunii, cursul de schimb aplicabil pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuiala sau venitul alocat.

CAPITOLUL III

Verificarea conturilor și alte controale

Articolul 13

Criteriile și metodologia utilizate pentru aplicarea reducerilor în cadrul verificării performanței

(1)   În scopul adoptării deciziei în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 cu privire la cuantumurile care trebuie reduse din finanțarea din partea Uniunii, Comisia evaluează cheltuielile anuale declarate de statul membru pentru intervenție în raport cu realizarea corespunzătoare, astfel cum este raportată în raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, prezentat în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf litera (b) și al articolului 10 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv, precum și în temeiul articolului 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   Dacă cheltuielile declarate nu au o realizare corespunzătoare pentru exercițiul financiar relevant și dacă astfel de abateri în ceea ce privește realizările și cuantumurile unitare realizate nu au fost explicate anterior de către statul membru în conformitate cu articolul 134 alineatele (5)-(9) din Regulamentul (UE) 2021/2115 în raportul anual privind performanța sau dacă justificările abaterilor sunt insuficiente, statul membru prezintă justificări suplimentare în termenele stabilite de Comisie. Justificările se referă la cheltuielile declarate care nu au o realizare corespunzătoare în exercițiul bugetar relevant.

(3)   Justificările care trebuie furnizate de statul membru conțin informații relevante care explică abaterea la nivelul cuantumului unitar și indică perioada în cauză. Justificările conțin informații cantitative, precum și explicații calitative, dacă este necesar.

Statul membru furnizează, de asemenea, explicații cu privire la amploarea și efectul măsurilor corective deja luate în vederea remedierii abaterii și pentru a se preveni repetarea acesteia.

Dacă nu poate furniza justificări pentru abateri în conformitate cu alineatul (2), statul membru poate furniza justificări pentru o parte din abateri.

(4)   Dacă statul membru nu prezintă motive justificate în mod corespunzător pentru abateri sau dacă acestea sunt considerate insuficiente de către Comisie în conformitate cu alineatele (2) și (3) sau acoperă doar o parte din abateri, Comisia reduce cuantumurile relevante din finanțarea din partea Uniunii. Într-o comunicare separată, Comisia notifică statului membru avizul său.

(5)   Reducerile menționate în prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea conformității, menționată la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 14

Criterii și metodologie pentru aplicarea corecțiilor în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru cheltuielile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115 sau pentru plata specifică pentru cultura de bumbac și sprijinul pentru pensionarea anticipată

(1)   În scopul adoptării deciziei privind cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia face distincția între cuantumurile respective sau părțile de cuantumuri despre care s-a constatat că au fost cheltuite necorespunzător și cuantumurile stabilite prin aplicarea unor corecții extrapolate sau forfetare.

Pentru a stabili cuantumurile care ar putea fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii, atunci când se constată că cheltuielile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115, pentru plata specifică pentru cultura de bumbac sau sprijinul pentru pensionarea anticipată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 și, respectiv, al articolului 155 alineatul (2) din regulamentul respectiv, nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia utilizează propriile sale constatări și ține seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre în cursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)   Comisia bazează excluderea pe identificarea cuantumurilor cheltuite necorespunzător doar dacă cuantumurile respective pot fi identificate cu un efort proporționat. Când Comisia nu poate identifica, depunând un efort proporționat, cuantumurile cheltuite necorespunzător, statele membre, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, pot transmite date privind verificarea cuantumurilor respective pe baza examinării tuturor cazurilor individuale potențial afectate de neconformitate. Verificarea trebuie să acopere toate cheltuielile efectuate cu încălcarea legislației aplicabile și imputate bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate cuantumurile individuale care sunt neeligibile din cauza neconformității respective.

(3)   Când cuantumurile cheltuite necorespunzător nu pot fi identificate în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate să aplice corecții extrapolate pentru a stabili cuantumurile care trebuie excluse. Pentru a permite Comisiei să stabilească sumele relevante, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite un calcul al cuantumului care trebuie exclus de la finanțare din partea Uniunii, realizat prin extrapolarea prin mijloace statistice a rezultatelor controalelor efectuate asupra unui eșantion reprezentativ prelevat din cazurile respective. Eșantionul trebuie prelevat din populația pentru care se poate preconiza, în mod rezonabil, apariția neconformității constatate.

(4)   Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre în conformitate cu alineatele (2) și (3), Comisia trebuie să fie în măsură:

(a)

să evalueze metodele utilizate pentru identificare sau extrapolare, care sunt descrise clar de statele membre;

(b)

să verifice reprezentativitatea eșantionului menționat la alineatul (3);

(c)

să verifice conținutul și rezultatele identificării sau ale extrapolării primite;

(d)

să obțină probe de audit suficiente și relevante în ceea ce privește datele de bază.

(5)   Când aplică corecții extrapolate în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot folosi statisticile de control ale agențiilor de plăți, confirmate de organismul de certificare, sau evaluarea, de către organismul respectiv, a nivelului de eroare în contextul auditului său menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)

Comisia este satisfăcută de activitatea desfășurată de organismele de certificare, în ceea ce privește atât strategia de audit, cât și conținutul, amploarea și calitatea activității de audit reale;

(b)

sfera activităților efectuate de organismele de certificare este în concordanță cu sfera anchetei de verificare a conformității în cauză, în special în ceea ce privește măsurile sau schemele;

(c)

pentru evaluare s-a luat în considerare cuantumul sancțiunilor care ar fi trebuit aplicate.

(6)   Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea cuantumurilor care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii menționate la alineatele (2) și (3) sau cazul este de așa natură încât cuantumurile care trebuie excluse nu pot fi stabilite pe baza alineatelor menționate, Comisia aplică corecțiile forfetare adecvate, ținând cont de natura și de gravitatea încălcării, precum și de propria estimare a riscului de prejudiciu financiar cauzat Uniunii.

Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de neconformitate identificat. În acest sens, deficiențele în materie de controale se împart între cele legate de controalele-cheie și cele legate de controalele auxiliare, după cum urmează:

(a)

controalele-cheie sunt controalele administrative și la fața locului necesare pentru a se stabili eligibilitatea ajutoarelor și aplicarea reducerilor și a sancțiunilor aferente;

(b)

controalele auxiliare sunt toate celelalte operațiuni administrative necesare pentru a prelucra corect cererile de plată.

În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate diferite neconformități care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.

(7)   La stabilirea nivelului corecțiilor forfetare, Comisia ia în considerare, în special, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care semnalează un grad mai ridicat de gravitate a deficiențelor și, prin urmare, un risc mai mare de pierderi pentru bugetul Uniunii:

(a)

unul sau mai multe controale-cheie nu sunt aplicate sau sunt aplicate atât de necorespunzător sau atât de rar, încât sunt considerate ineficace în ceea ce privește determinarea eligibilității cererii sau prevenirea apariției neregulilor;

(b)

trei sau mai multe deficiențe sunt detectate cu privire la același sistem de control;

(c)

se constată că aplicarea de către statul membru a unui sistem de control nu are loc sau este extrem de deficientă și există dovezi privind nereguli generalizate și neglijență în contracararea practicilor neconforme sau frauduloase;

(d)

deficiențe similare în același sector sunt detectate într-un stat membru în cadrul unei anchete care urmează unei anchete în care au fost detectate pentru prima dată și comunicate statului membru, luându-se totuși în considerare măsurile corective sau compensatorii luate deja de statul membru.

(8)   Dacă statul membru prezintă anumite elemente obiective care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, dar care demonstrează că pierderea maximă pentru FEGA și FEADR este limitată la un cuantum mai redus decât cel care ar rezulta în urma aplicării ratei forfetare propuse, Comisia utilizează acea rată forfetară mai scăzută pentru a decide în ceea ce privește cuantumurile care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(9)   Cuantumurile recuperate efectiv de la beneficiari și creditate către FEGA și FEADR înaintea unei date relevante care urmează a fi stabilită de Comisie pe parcursul procedurii de verificare a conformității se deduc din cuantumul pe care Comisia decide să îl excludă de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 15

Criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru cheltuielile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115

(1)   În scopul adoptării deciziei privind cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia utilizează propriile constatări și ține seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre în cursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cuantumul care urmează a fi exclus de la finanțarea din partea Uniunii corespunde, pe cât posibil, pierderii financiare efective sau riscului financiar real pentru bugetul Uniunii.

(2)   În cazul în care constată că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia poate stabili cuantumurile care urmează a fi excluse prin aplicarea de corecții forfetare, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării și de propria sa estimare a riscului de prejudiciu financiar cauzat Uniunii.

Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de deficiență gravă identificat. În acest sens, trebuie să se țină seama de elementele sistemelor de guvernanță afectate de deficiențele grave.

În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate deficiențe grave diferite care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.

(3)   La stabilirea nivelului corecțiilor forfetare, Comisia ia în considerare, în special, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care semnalează un grad mai ridicat de gravitate a deficiențelor și, prin urmare, un risc mai mare de pierderi pentru bugetul Uniunii:

(a)

deficiențe grave în ceea ce privește unul sau mai multe elemente ale sistemelor de guvernanță;

(b)

se constată lipsa aplicării de către statul membru a unui element al sistemului de guvernanță și există dovezi privind nereguli generalizate și neglijență în contracararea practicilor neconforme sau frauduloase;

(c)

deficiențe similare în același sector sunt detectate într-un stat membru în cadrul unei anchete care urmează unei anchete în care au fost detectate pentru prima dată și comunicate statului membru, luându-se totuși în considerare măsurile corective sau compensatorii luate deja de statul membru.

(4)   Dacă un stat membru demonstrează că pierderea maximă pentru FEGA și FEADR este limitată la un cuantum mai redus decât cel care ar rezulta în urma aplicării ratei forfetare propuse, poate fi aplicată rata forfetară mai scăzută sau Comisia poate folosi evaluarea de către organismul de certificare a sistemelor de guvernanță în contextul auditului său menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru a stabili cuantumurile care urmează să fie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în timpul procedurii de verificare a conformității menționate la articolul 55 din regulamentul respectiv.

(5)   Dacă este cazul, în perioadele stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite date privind verificarea cuantumurilor respective pe baza examinării tuturor cazurilor individuale potențial afectate de deficiență. Verificarea trebuie să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii și imputate bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate cuantumurile care sunt neeligibile din cauza respectivei neconformități cu dreptul Uniunii. Ca alternativă, statele membre pot furniza o evaluare a riscului, pe baza unui eșantion valid și reprezentativ din punct de vedere statistic din populația afectată de deficiență, cu condiția ca statele membre să nu poată calcula, cu un efort proporționat, cuantumurile cheltuite în mod necuvenit. Organismul de certificare confirmă evaluarea deficienței de către statul membru.

(6)   Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre după cum se menționează la alineatul (5), Comisia evaluează metoda, conținutul și rezultatele verificării sau extrapolării transmise. Dacă este mulțumită de metoda, conținutul și rezultatele verificării sau extrapolării transmise, Comisia folosește rezultatele transmise de statele membre în temeiul alineatului (5) pentru a stabili cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(7)   Cuantumurile recuperate efectiv de la beneficiari și creditate către FEGA și FEADR înaintea unei date relevante care urmează a fi stabilită de Comisie pe parcursul procedurii de verificare a conformității se deduc din cuantumul pe care Comisia decide să îl excludă de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

CAPITOLUL IV

Garanții

Secțiunea 1

Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor

Articolul 16

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică în toate cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede constituirea unei garanții, indiferent dacă se utilizează sau nu termenul precis de „garanție”.

Prezentul capitol nu se aplică garanțiilor constituite pentru asigurarea plății taxelor la import și la export menționate în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

Articolul 17

Termenii utilizați în prezentul capitol

În sensul acestui capitol:

(a)

„autoritate competentă” înseamnă fie o parte autorizată să primească o garanție, fie o parte autorizată să decidă, în conformitate cu reglementarea aplicabilă, dacă o garanție se eliberează sau se execută;

(b)

„garanție globală” înseamnă o garanție pusă la dispoziția autorității competente în vederea asigurării respectării mai multor obligații;

(c)

„partea relevantă din suma garantată” înseamnă partea din suma garantată care corespunde cantității pentru care nu a fost respectată o cerință.

Secțiunea 2

Obligația constituirii unei garanții

Articolul 18

Parte responsabilă

Pentru achitarea sumei datorate în cazul neîndeplinirii unei obligații se constituie o garanție de către partea responsabilă sau în numele acesteia.

Articolul 19

Renunțarea la obligația constituirii unei garanții

(1)   Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația depunerii unei garanții dacă partea responsabilă cu respectarea obligației este:

(a)

un organism public care are competența de a exercita funcțiile unei autorități publice; sau

(b)

un organism privat care exercită funcții menționate la litera (a) sub controlul statului.

(2)   Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația constituirii unei garanții dacă valoarea sumei garantate este mai mică de 500 EUR. În acest caz, partea în cauză se angajează în scris să plătească, în cazul neîndeplinirii obligației corespunzătoare, o sumă egală cu garanția la care s-a renunțat.

Când se aplică primul paragraf, valoarea garanției se calculează ca incluzând toate obligațiile relevante legate de aceeași operațiune.

Articolul 20

Condițiile aplicabile garanțiilor

(1)   Autoritatea competentă refuză să accepte sau solicită înlocuirea oricărei garanții pe care o consideră neadecvată sau insuficientă sau care nu asigură o acoperire pentru o perioadă de timp suficientă.

(2)   Dacă se efectuează prin virament un depozit în numerar, nu se consideră că acesta constituie o garanție decât atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de cuantumul respectiv.

(3)   Un cec cu o sumă a cărei plată este garantată de o instituție financiară recunoscută în acest scop de statul membru al autorității competente în cauză este considerat depozit în numerar. Autoritatea competentă nu este obligată să prezinte un astfel de cec pentru plată decât spre sfârșitul perioadei de garanție.

Un cec de altă natură decât cel menționat la primul paragraf constituie o garanție doar atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de cuantumul respectiv.

(4)   Toate costurile percepute de instituțiile financiare sunt suportate de partea care constituie garanția.

(5)   Nu se acordă nicio dobândă părții care constituie o garanție sub formă de depozit în numerar.

Articolul 21

Utilizarea monedei euro

(1)   Garanțiile se constituie în euro.

(2)   Dacă garanția este acceptată într-un stat membru care nu a adoptat moneda euro, cuantumul garanției în euro se convertește în moneda națională aplicabilă în conformitate cu capitolul V. Angajamentul corespunzător garanției și cuantumul care este eventual reținut în caz de nereguli sau de neîndeplinire a obligațiilor rămân stabilite în euro.

Articolul 22

Garantul

(1)   Garantul are reședința legală sau un sediu în Uniune și, sub rezerva dispozițiilor din tratat referitoare la libertatea de a presta servicii, este acceptat de autoritatea competentă din statul membru în care se constituie garanția. Garantul se angajează prin intermediul unei garanții scrise.

(2)   În garanția scrisă se precizează cel puțin:

(a)

obligația sau, în cazul unei garanții globale, tipul (tipurile) de obligații a căror respectare este garantată de plata unei sume de bani;

(b)

valoarea maximă pe care se angajează să o plătească garantul;

(c)

faptul că garantul se angajează, în solidar cu partea responsabilă de respectarea obligației, să plătească, în termen de 30 de zile de la solicitarea autorității competente și în limitele garanției, orice sumă datorată, atunci când o garanție este declarată executată.

(3)   În cazul în care a fost deja prezentată o garanție globală scrisă, autoritatea competentă stabilește procedura prin care garanția globală respectivă să fie afectată, total sau parțial, acoperirii unei anumite obligații.

Articolul 23

Aplicarea cazurilor de forță majoră

Orice persoană responsabilă cu respectarea unei obligații acoperite de o garanție care susține că nerespectarea obligației este determinată de un caz de forță majoră prezintă autorităților competente dovezi satisfăcătoare că se aplică un caz de forță majoră. Dacă autoritatea competentă recunoaște un caz de forță majoră, obligația se anulează, cu unicul scop de a se elibera garanția.

Secțiunea 3

Eliberarea și executarea garanțiilor, cu excepția celor menționate în secțiunea 4

Articolul 24

Executarea garanțiilor

(1)   Obligația menționată la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 este cerința de a întreprinde o acțiune sau de a se abține de la întreprinderea unei acțiuni, în scopul regulamentului care o prevede.

(2)   Dacă o obligație nu este îndeplinită și dacă pentru îndeplinirea sa nu s-a prevăzut niciun termen-limită, garanția se execută în momentul în care autoritatea competentă constată că obligația respectivă nu a fost îndeplinită.

(3)   Dacă pentru îndeplinirea unei obligații a fost prevăzut un termen-limită și dacă obligația a fost îndeplinită abia după scurgerea termenului respectiv, garanția se execută.

Într-o astfel de situație, se execută imediat 10 % din garanție, urmând ca sumei rămase să i se aplice următoarele procentaje suplimentare:

(a)

2 % pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită, dacă obligația se referă la importul de produse într-o țară terță;

(b)

5 % pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită, dacă obligația se referă la scoaterea de produse de pe teritoriul vamal al Uniunii.

(4)   Dacă o obligație este îndeplinită până la termenul stabilit și dacă pentru prezentarea dovezii de îndeplinire a fost prevăzut un termen-limită, garanția care acoperă obligația respectivă se execută pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită stabilit, pe baza formulei 0,2/termen în zile stabilit, ținându-se seama de articolul 27.

Dacă dovada menționată la primul paragraf constă în prezentarea unei licențe de import sau de export consumate sau expirate, se execută 15 % din garanție în cazul în care dovada respectivă este prezentată după termenul-limită fixat, menționat la primul paragraf, dar cel târziu în a 730-a zi calendaristică de la data expirării licenței. După trecerea celor 730 de zile calendaristice, se execută integral suma rămasă din garanție.

(5)   Cuantumul garanției care urmează să fie executat se rotunjește la cuantumul mai mic cel mai apropiat în euro întregi sau în moneda națională aplicabilă.

Articolul 25

Eliberarea garanțiilor

(1)   Garanția sau, dacă este cazul, restul garanției se eliberează fără întârziere de îndată ce se aduce dovada, în forma prevăzută de normele specifice ale Uniunii, că o obligație a fost respectată sau că garanția a fost parțial executată în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și cu articolul 24 din prezentul regulament.

(2)   O garanție se eliberează parțial, la cerere, în cazul în care au fost furnizate dovezile relevante în legătură cu o parte din cantitatea de produs, cu condiția ca partea respectivă să nu fie mai mică decât cantitatea minimă specificată de regulamentul care prevede garanția, sau, în lipsa unei astfel de precizări, de către statul membru.

(3)   Dacă nu este prevăzută nicio perioadă de timp pentru prezentarea dovezilor necesare în vederea eliberării garanției, perioada respectivă va fi de 365 de zile calendaristice de la termenul-limită specificat pentru respectarea obligației pentru care s-a depus garanția. Dacă nu este prevăzut niciun termen-limită pentru respectarea obligației pentru care a fost depusă garanția, perioada în care pot fi prezentate dovezile necesare pentru eliberarea unei sume garantate este de 365 de zile calendaristice de la data la care au fost îndeplinite toate obligațiile.

Perioada prevăzută la primul paragraf nu depășește 1 095 de zile calendaristice, calculate de la momentul la care garanția a fost afectată unei anumite obligații.

Articolul 26

Praguri

(1)   Suma totală executată nu poate depăși 100 % din partea relevantă din suma garantată.

(2)   Autoritatea competentă poate renunța la executarea unui cuantum mai mic de 100 EUR, cu condiția ca actele cu putere de lege sau actele administrative de drept intern să prevadă norme similare pentru cazuri asemănătoare.

Secțiunea 4

Garanțiile legate de avansuri

Articolul 27

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică în cazurile în care normele specifice ale Uniunii, altele decât normele referitoare la intervențiile sectoriale, prevăd posibilitatea plății unui avans înainte de îndeplinirea obligației stabilite în vederea obținerii unor ajutoare sau a unor avantaje.

Articolul 28

Eliberarea garanțiilor

(1)   Garanția se eliberează:

(a)

fie atunci când s-a stabilit dreptul definitiv la suma acordată ca avans,

(b)

fie atunci când avansul acordat, majorat, eventual, în conformitate cu normele specifice ale Uniunii, a fost restituit.

(2)   Dacă dreptul definitiv la acordarea avansului nu este dovedit în termenul-limită fixat în acest scop, autoritatea competentă aplică imediat procedura de executare a garanției.

Totuși, dacă normele specifice ale Uniunii prevăd acest lucru, se poate face dovada dreptului respectiv și după data respectivă, în vederea recuperării parțiale a garanției.

CAPITOLUL V

Utilizarea monedei euro

Articolul 29

Schimburile comerciale cu țările terțe

(1)   În ceea ce privește cuantumurile aferente importurilor și taxele de export, stabilite în euro prin dreptul Uniunii în domeniul politicii agricole comune și aplicabile de către statele membre în moneda națională, cursul de schimb este în mod specific egal cu cel aplicabil în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(2)   În ceea ce privește prețurile și cuantumurile exprimate în euro în legislația agricolă a Uniunii referitoare la schimburile comerciale cu țările terțe, faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale.

(3)   În scopul calculării valorii forfetare de import pentru fructe și legume, în vederea stabilirii prețului de intrare, faptul generator al cursului de schimb pentru prețurile reprezentative utilizate pentru calcularea respectivei valori forfetare și a valorii reducerii este ziua la care se raportează prețurile reprezentative.

Articolul 30

Tipuri de ajutoare specifice

(1)   În cazul ajutoarelor acordate în funcție de cantitatea de produs comercializat sau care trebuie să fie utilizat într-un mod specific, fără a se aduce atingere articolelor 32 și 33, faptul generator al cursului de schimb este prima operațiune care, după preluarea produselor de către operatorul în cauză, garantează utilizarea adecvată a produselor în cauză și care duce la acordarea ajutorului.

(2)   În cazul ajutoarelor pentru depozitare privată, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a perioadei pentru care este acordat ajutorul prevăzut în temeiul aceluiași contract.

(3)   În cazul altor ajutoare decât cele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol și la articolele 32 și 33, faptul generator al cursului de schimb este termenul-limită pentru depunerea cererilor.

Articolul 31

Sectorul vitivinicol

(1)   Faptul generator al cursului de schimb este prima zi a exercițiului financiar în care se acordă sprijin pentru următoarele activități:

(a)

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(b)

asistența temporară și degresivă pentru acoperirea costurilor administrative ale instituirii de fonduri mutuale menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (l) din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(c)

asigurarea recoltelor împotriva pierderilor de venit cauzate de fenomene climatice nefavorabile asimilate unor dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de daunele produse de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (d) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   În cazul operațiunilor de recoltare înainte de coacere menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este ziua desfășurării operațiunii de recoltare înainte de coacere.

(3)   În cazul distilării subproduselor vitivinicole efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a exercițiului financiar în care este livrat subprodusul.

(4)   În cazul investițiilor menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (e) și (m) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutoarelor.

(5)   În cazul tipurilor de intervenție menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (f), (h), (i), (j) și (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuiala sau venitul alocat.

Articolul 32

Cuantumuri și plăți ale ajutoarelor legate de implementarea programului pentru școli

În ceea ce privește ajutoarele acordate pentru implementarea programului pentru școli prevăzut în partea II titlul I capitolul II secțiunea I din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie ce precedă anul școlar în cauză.

Articolul 33

Sprijin cu caracter structural sau ecologic

În cazul sprijinului pentru dezvoltare rurală plătit în conformitate cu titlul III capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2115, precum și în cazul plăților legate de măsurile aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutorului.

Totuși, în cazul în care, în temeiul normelor Uniunii, plata cuantumurilor menționate la primul paragraf este eșalonată pe mai mulți ani, faptul generator al cursului de schimb pentru fiecare dintre tranșele anuale este data de 1 ianuarie a anului pentru care este plătită tranșa respectivă.

Articolul 34

Alte cuantumuri și prețuri

În cazul altor prețuri sau cuantumuri decât cele menționate la articolele 30-33 sau al cuantumurilor legate de prețurile respective, exprimate în euro în legislația Uniunii sau exprimate în euro într-o procedură de achiziții, faptul generator al cursului de schimb este ziua în care se produce unul dintre următoarele acte juridice:

(a)

în cazul achizițiilor, când se primește oferta valabilă;

(b)

în cazul vânzărilor, când se primește oferta valabilă;

(c)

în cazul retragerilor de produse, ziua în care are loc operațiunea de retragere;

(d)

în cazul operațiunilor de nerecoltare și recoltare înainte de coacere, ziua în care se desfășoară operațiunea de nerecoltare sau de recoltare înainte de coacere;

(e)

în cazul costurilor de transport, de prelucrare sau de depozitare publică, precum și în cazul cuantumurilor alocate pentru studii în cadrul unei proceduri de achiziții, data limită pentru depunerea ofertelor;

(f)

în cazul constatării pe piață a cuantumurilor, prețurilor sau ofertelor, ziua pentru care se constată cuantumul, prețul sau oferta;

(g)

în cazul sancțiunilor legate de nerespectarea legislației agricole, data actului prin care autoritatea competentă constată faptele.

Articolul 35

Plata avansurilor

În cazul avansurilor, faptul generator al cursului de schimb este faptul generator aplicabil pentru prețul sau cuantumul la care se referă avansul, dacă acest fapt generator a avut loc până la momentul plății avansului sau, în alte cazuri, data stabilirii în euro a avansului sau, în lipsa acesteia, data plății avansului. Faptul generator al cursului de schimb se aplică avansurilor fără a se aduce atingere aplicării faptului generator al prețului respectiv sau al cuantumului respectiv la întregul preț sau la cuantumul total în cauză.

Articolul 36

Garanții

În cazul garanțiilor, faptul generator al cursului de schimb este data la care se depune garanția.

Totuși, se aplică următoarele excepții:

(a)

în cazul garanțiilor legate de avansuri, faptul generator al cursului de schimb este faptul generator așa cum este acesta definit pentru cuantumul avansului, dacă faptul a avut loc până la momentul plății garanției;

(b)

în cazul garanțiilor legate de depunerea ofertelor, faptul generator al cursului de schimb este ziua depunerii ofertei;

(c)

în cazul garanțiilor legate de executarea ofertelor, faptul generator al cursului de schimb este ultima zi a invitației de prezentare a ofertelor.

Articolul 37

Stabilirea cursului de schimb

Atunci când un fapt generator este stabilit în temeiul legislației Uniunii, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a lunii în cursul căreia se produce faptul generator.

Totuși, cursul de schimb care trebuie utilizat este:

(a)

în cazurile menționate la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament, în care faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale, cursul menționat la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

(b)

în cazul cheltuielilor aferente intervenției suportate în contextul operațiunilor de depozitare publică, cursul rezultat din aplicarea dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei (12).

Articolul 38

Verificarea tranzacțiilor

Cuantumurile în euro care rezultă din aplicarea titlului IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116 sunt convertite, după caz, în monede naționale, prin aplicarea cursului de schimb valabil în prima zi lucrătoare a anului în care începe perioada de verificare, publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL VI

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 39

Dispoziții tranzitorii

Dacă o agenție de plăți acreditată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 își asumă responsabilitatea pentru cheltuieli pentru care nu era responsabilă înainte, agenția de plăți respectivă este acreditată cu noile responsabilități înaintea datei de 1 ianuarie 2023.

Articolul 40

Abrogare

Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2023.

Totuși:

(a)

articolul 5a, articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (2) și articolul 13 din regulamentul menționat continuă să se aplice în ceea ce privește FEADR în legătură cu cheltuielile suportate de beneficiari și plățile efectuate de agenția de plăți în cadrul punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și în ceea ce privește FEGA în legătură cu programele operaționale aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013;

(b)

articolul 13 din regulamentul respectiv continuă să se aplice în cazul recuperărilor în curs lansate în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 41

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2023.

Totuși, articolul 39 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 decembrie 2021.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 435, 6.12.2021, p. 187.

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea și închiderea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro (JO L 255, 28.8.2014, p. 18).

(3)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (JO L 317, 4.11.2014, p. 56).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(12)  Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cheltuielile aferente intervenției publice (JO L 255, 28.8.2014, p. 1).


ANEXA I

Criteriile de acreditare a agențiilor de plăți, menționate la articolul 1 alineatul (2)

1.   MEDIUL INTERN

A.   Structura organizatorică

Structura organizatorică a agenției de plăți îi permite acesteia să exercite următoarele funcții principale în ceea ce privește cheltuielile FEGA și FEADR:

(i)

autorizarea și controlul plăților, care au ca finalitate să stabilească, în special prin intermediul unor controale administrative și controale la fața locului, dacă suma care trebuie plătită beneficiarului este conformă cu normele Uniunii;

(ii)

executarea către beneficiari (sau către cesionarii acestora) a plății cuantumului autorizat sau, în cazul dezvoltării rurale, a părții din cofinanțarea oferită de Uniune;

(iii)

înregistrarea contabilă, care are ca obiect înregistrarea tuturor plăților în conturile separate ale agenției de plăți pentru cheltuielile FEGA și pentru cele FEADR, prin intermediul unui sistem de informații, și elaborarea unor rezumate periodice ale cheltuielilor, inclusiv a declarațiilor lunare (în cazul FEGA), trimestriale (în cazul FEADR) și anuale transmise Comisiei. În conturile agenției de plăți se înregistrează, de asemenea, activele finanțate de FEGA și FEADR, în special în ceea ce privește stocurile de intervenție, avansurile neregularizate, garanțiile și debitorii;

(iv)

în ceea ce privește tipurile de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, structura organizatorică a agenției de plăți asigură, de asemenea, executarea raportării privind performanța referitoare la indicatorii de realizare, în scopul verificării anuale a performanței menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116, precum și executarea raportării privind performanța referitoare la indicatorii de rezultat, în scopul monitorizării multianuale a performanței menționate la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115, demonstrând conformitatea cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Structura organizatorică a agenției de plăți prevede o împărțire clară a autorității și a responsabilităților la toate nivelurile operaționale, precum și separarea funcțiilor menționate la primul paragraf punctele (i), (ii) și (iii), responsabilitățile pentru aceste funcții fiind definite într-o organigramă care include liniile de raportare. Structura include serviciile tehnice și serviciul de audit intern menționate la punctul 4.

B.   Standard privind resursele umane

Agenția de plăți trebuie să demonstreze un angajament față de integritate și valori etice. Toate nivelurile de conducere respectă valorile etice și dau dovadă de integritate în instrucțiunile, acțiunile și comportamentul lor. Integritatea și valorile etice sunt precizate în regulile de conduită și sunt înțelese la toate nivelurile organizației, precum și de către prestatorii de servicii externalizate și de către beneficiari. Trebuie să fie instituite procese prin care să se evalueze dacă persoanele și entitățile respectă regulile de conduită și să se abordeze abaterile în timp util. De asemenea, agenția de plăți își demonstrează angajamentul de a atrage, a dezvolta și a păstra persoane competente în conformitate cu obiectivele sale.

În special, agenția se asigură că:

(i)

alocarea de resurse umane este corespunzătoare pentru executarea operațiunilor și există competențele tehnice adecvate care sunt necesare la diferitele niveluri operaționale;

(ii)

sarcinile sunt repartizate astfel încât fiecare funcționar să dețină responsabilități pentru cel mult una dintre atribuțiile următoare: autorizare, plată sau înregistrarea contabilă a cuantumurilor imputate FEGA sau FEADR, și astfel încât niciun funcționar să nu execute vreuna dintre sarcinile respective fără supraveghere;

(iii)

responsabilitățile fiecărui funcționar, inclusiv delimitarea autorității sale în materie financiară, sunt definite într-o fișă a postului întocmită în scris. Delimitarea menționată poate fi definită în sistem;

(iv)

personalul de la toate nivelurile operaționale dispune de o formare adecvată, care include și o sensibilizare cu privire la fraudă, iar personalul care ocupă posturi sensibile face obiectul unei politici de rotație sau, în lipsa acesteia, al unei supravegheri mai intense;

(v)

se iau măsuri adecvate pentru evitarea și detectarea unui posibil risc de conflict de interese în sensul articolului 61 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 în ceea ce privește exercitarea funcțiilor agenției de plăți față de persoanele cu influență și care ocupă posturi sensibile din interiorul și din afara agenției de plăți. Dacă există un risc de conflict de interese, sunt instituite măsuri pentru a asigura aplicarea articolului menționat.

C.   Evaluarea riscurilor

Agenția de plăți asigură:

(i)

identificarea obiectivelor agenției de plăți, pentru a se permite identificarea și evaluarea riscurilor legate de obiectivele respective;

(ii)

identificarea riscurilor, inclusiv a potențialelor nereguli sau fraude, din calea îndeplinirii obiectivelor sale și analizarea respectivelor riscuri, ca bază pentru stabilirea modului în care ar trebui gestionat riscul;

(iii)

în ceea ce privește riscul de fraudă potențială, o strategie antifraudă, care include măsuri de combatere a fraudei și a oricăror activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii. Aceste măsuri includ prevenirea și detectarea fraudelor și condițiile de investigare a acestora, precum și măsuri de despăgubire și descurajare, cu sancțiuni proporționate și disuasive;

(iv)

punerea în aplicare a unor măsuri de prevenire și atenuare a riscurilor;

(v)

identificarea și evaluarea unor schimbări care ar putea avea un impact semnificativ asupra sistemului de control intern;

(vi)

revizuirea periodică a evaluării riscurilor și a măsurilor instituite pentru prevenirea sau atenuarea riscurilor identificate.

D.   Delegarea

D.1.

Dacă agenția de plăți deleagă oricare dintre sarcinile sale unui alt organism, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

(i)

între agenția de plăți și organismul respectiv trebuie să fie încheiat un acord scris care să precizeze, în plus față de sarcinile delegate, natura informației și a documentelor justificative care trebuie prezentate agenției de plăți, precum și termenul-limită până la care trebuie prezentate acestea. Acordul trebuie să permită agenției de plăți să îndeplinească criteriile de acreditare;

(ii)

în orice caz, agenția de plăți rămâne responsabilă pentru gestionarea eficientă a fondurilor în cauză. Agenția poartă întreaga responsabilitate pentru legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente, inclusiv pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, precum și pentru declararea cheltuielilor corespunzătoare către Comisie și elaborarea adecvată a conturilor;

(iii)

responsabilitățile și obligațiile organismului respectiv, în special în ceea ce privește controlul și verificarea conformității cu normele Uniunii, trebuie să fie clar definite;

(iv)

agenția de plăți se asigură că organismul respectiv dispune de sisteme eficace care să îi permită să garanteze că își îndeplinește sarcinile în mod satisfăcător;

(v)

organismul respectiv confirmă în mod explicit agenției de plăți că își îndeplinește sarcinile și descrie mijloacele utilizate;

(vi)

agenția de plăți revizuiește periodic sarcinile delegate pentru a confirma că munca efectuată este de un nivel satisfăcător și că este conformă cu normele Uniunii.

D.2.

Condițiile stabilite la punctul D.1. subpunctele (i), (ii), (iii) și (v) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care funcțiile agenției de plăți sunt îndeplinite de un alt organism ca parte a sarcinilor sale uzuale în temeiul legislației naționale.

2.   ACTIVITĂȚI DE CONTROL

A.   Proceduri de autorizare a cererilor

Agenția de plăți adoptă proceduri în scopul respectării următoarelor reguli:

(i)

agenția de plăți stabilește proceduri detaliate pentru primirea, înregistrarea și tratarea cererilor, precum și o descriere a tuturor documentelor și a sistemului de informații care trebuie utilizate;

(ii)

fiecare funcționar responsabil de autorizare dispune de o listă de control detaliată a verificărilor care trebuie efectuate și certifică, în documentele justificative care însoțesc cererea, faptul că au fost efectuate controalele respective. Această atestare se poate face sub formă electronică. Trebuie să existe dovezi ale revizuirii sistematice a activității de către o persoană cu funcție de conducere; revizuirea sistematică se poate baza, de exemplu, pe eșantionare, sisteme sau planuri;

(iii)

o cerere de plată se autorizează numai după realizarea unui număr suficient de controale menite să garanteze conformitatea cu normele Uniunii.

(iv)

Controalele includ controalele prevăzute de regulamentul care reglementează măsura specifică în temeiul căreia se solicită ajutorul, precum și controalele prevăzute la articolul 59 din Regulamentul (UE) 2021/2116 în scopul prevenirii și depistării fraudelor sau neregulilor, luând în considerare în special riscurile aferente. În cazul FEADR, există și proceduri pentru a se verifica respectarea condițiilor de acordare a ajutoarelor, inclusiv a celor privind contractarea, precum și respectarea tuturor normelor aplicabile ale Uniunii, inclusiv a celor stabilite în planul strategic PAC;

(v)

conducerea agenției de plăți este informată, la nivel corespunzător, periodic și în timp util, în privința rezultatelor controalelor administrative și ale controalelor la fața locului efectuate, astfel încât să se poată estima dacă au fost efectuate controale suficiente înainte de decontarea unei cereri;

(vi)

activitatea desfășurată este detaliată într-un raport care însoțește fiecare cerere sau fiecare set de cereri sau, dacă este cazul, într-un raport care vizează un an de piață. Raportul este însoțit de o atestare care certifică eligibilitatea cererilor aprobate, precum și natura, sfera și limitele activităților desfășurate. Această atestare se poate face sub formă electronică. În cazul FEADR se certifică, de asemenea, că au fost respectate atât criteriile de acordare a ajutoarelor, inclusiv cele privind contractarea, cât și toate normele aplicabile ale Uniunii, inclusiv cele stabilite în planul strategic PAC. Dacă vreun control fizic sau administrativ nu este exhaustiv, ci întreprins pe un eșantion de cereri, sunt identificate cererile selectate, este descrisă metoda de eșantionare și sunt raportate rezultatele tuturor inspecțiilor și măsurile luate în ceea ce privește discrepanțele și neregulile constatate. Documentele justificative (pe hârtie sau în formă electronică) sunt de natură să demonstreze suficient că au fost efectuate toate controalele necesare privind eligibilitatea cererilor autorizate;

(vii)

dacă documentele (pe hârtie sau în formă electronică) privind cererile autorizate și controalele efectuate sunt păstrate de alte organisme, atât acestea, cât și agenția de plăți stabilesc proceduri pentru a garanta că documentele sau evidențele electronice respective sunt păstrate și se află la dispoziția agenției de plăți.

B.   Proceduri de plată

Agenția de plăți adoptă procedurile necesare pentru a se asigura că plățile sunt efectuate doar în conturi bancare care aparțin beneficiarilor sau cesionarilor acestora. Plata se efectuează de către banca agenției de plăți sau, după caz, de un serviciu guvernamental de plăți, în termen de 5 zile lucrătoare de la data imputării către FEGA sau FEADR. Se adoptă proceduri astfel încât să se asigure că nicio plată pentru care nu se efectuează un virament nu este declarată pentru rambursarea din FEGA sau FEADR. Dacă au fost deja declarate astfel de plăți în cadrul FEGA sau FEADR, atunci plățile respective sunt recreditate în beneficiul fondurilor respective prin intermediul următoarei declarații lunare/trimestriale sau cel târziu în conturile anuale. Nicio plată nu se efectuează în numerar. Aprobarea ordonatorului și/sau a superiorului său se poate efectua pe cale electronică, cu condiția ca mijlocul utilizat să prezinte garanții corespunzătoare în materie de securitate și ca identitatea semnatarului să fie consemnată în evidențele electronice.

C.   Proceduri contabile

Agenția de plăți adoptă următoarele proceduri:

(i)

procedurile contabile sunt concepute astfel încât declarațiile lunare (în cazul FEGA), trimestriale (în cazul FEADR) și anuale să fie complete, exacte și întocmite la timp și ca orice eroare sau omisiune să fie detectată și corectată, în special prin intermediul unor controale și reconcilieri periodice;

(ii)

contabilitatea privind stocurile de intervenție trebuie să garanteze tratarea corectă și rapidă a cantităților și costurilor aferente, înregistrarea acestora pe loturi identificabile în contul corect pentru toate etapele, de la acceptarea ofertei până la livrarea fizică a produsului, în conformitate cu normele aplicabile, iar volumul și natura cantităților depozitate trebuie să poată fi determinate în orice moment pentru toate amplasamentele.

D.   Proceduri pentru raportarea privind performanța

În ceea ce privește tipurile de intervenție menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, agenția de plăți se asigură că există un sistem de informații pentru colectarea, înregistrarea și stocarea în format electronic a datelor referitoare la fiecare cerere de plată și la fiecare operațiune. În plus, sistemul trebuie să furnizeze o defalcare a datelor privind toți indicatorii de realizare relevanți pentru fiecare intervenție, pentru a se garanta că raportarea anuală privind performanța arată că cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2021/2116, precum și o defalcare a datelor privind indicatorii de rezultat, inclusiv țintele și obiectivele de etapă.

E.   Proceduri privind avansurile și garanțiile

Se adoptă proceduri astfel încât să se asigure că:

(i)

avansurile plătite sunt identificate separat în registrele contabile sau în înregistrările secundare;

(ii)

garanțiile sunt furnizate numai de instituții financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la capitolul IV din prezentul regulament și care sunt autorizate de către autoritățile corespunzătoare; garanțiile rămân valabile până la eliberare sau executare, la simpla cerere a agenției de plăți;

(iii)

avansurile sunt regularizate la termenele stabilite, cele a căror regularizare este scadentă sunt rapid identificate, iar garanțiile sunt executate de îndată.

F.   Proceduri referitoare la creanțe

Toate cerințele prevăzute în secțiunile A-E se aplică, mutatis mutandis, taxelor, garanțiilor executate, plăților rambursate, veniturilor alocate etc. pe care agenția de plăți trebuie să le încaseze în numele FEGA și FEADR.

Agenția de plăți instituie un sistem care permite recunoașterea tuturor cuantumurilor datorate și înscrierea tuturor acestor datorii, înainte de încasarea lor, în registrul unic al debitorilor. Registrul debitorilor este inspectat periodic și se iau măsuri pentru încasarea datoriilor scadente.

G.   Pista de audit

Informațiile despre documentele justificative referitoare la autorizarea, înregistrarea contabilă și execuția plăților, precum și despre raportarea privind performanța și tratarea avansurilor, garanțiilor și creanțelor rămân disponibile la agenția de plăți pentru a permite constituirea, în orice moment, a unei piste de audit suficient de detaliate.

3.   INFORMARE ȘI COMUNICARE

A.   Comunicare

Agenția de plăți adoptă procedurile necesare pentru a se asigura că orice modificare a reglementărilor Uniunii și, în special, a ratelor ajutoarelor aplicabile este înregistrată, iar instrucțiunile, bazele de date și listele de control sunt actualizate la timp.

B.   Securitatea sistemelor de informații

Securitatea sistemelor de informații este certificată în conformitate cu International Standards Organisation 27001: Information Security management systems – Requirements (ISO) [Cerințe privind sistemele de management al securității informațiilor (ISO)].

Cu condiția autorizării de către Comisie, statele membre pot certifica securitatea sistemelor de informații în conformitate cu alte standarde acceptate, dacă standardele respective garantează un nivel de securitate cel puțin echivalent cu cel prevăzut de ISO 27001.

Primul și al doilea paragraf nu se aplică agențiilor de plăți responsabile cu gestionarea și controlul unor cheltuieli anuale care nu depășesc 400 milioane EUR, dacă statul membru în cauză a informat Comisia cu privire la decizia sa de a aplica, în schimb, unul dintre următoarele standarde:

International Standards Organisation 27002: Code of practice for Information Security controls (ISO) [Codul de practici pentru controalele privind securitatea informațiilor (ISO)];

Bundesamt für Sicherheit in der Informationstechnik: IT-Grundschutzhandbuch/IT Baseline Protection Manual (BSI) [Manual referitor la protecția de bază în domeniul tehnologiilor informației];

Information Systems Audit and Control Association: Control objectives for Information and related Technology (COBIT) [Obiective de control în tehnologia informației și alte domenii similare (COBIT)].

4.   MONITORIZARE

A.   Monitorizarea continuă prin activități de control intern

Activitățile de control intern cuprind cel puțin:

(i)

monitorizarea serviciilor tehnice și a entităților care au primit prin delegare sarcina de a efectua controale și de a îndeplini alte funcții pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor, a orientărilor și a procedurilor;

(ii)

introducerea unor modificări ale sistemelor pentru a îmbunătăți sistemele de control în general;

(iii)

revizuirea cererilor și a solicitărilor prezentate agenției de plăți, precum și a altor informații care sugerează existența unor nereguli;

(iv)

procedurile de monitorizare pentru prevenirea și detectarea fraudelor și neregulilor, acordându-se o atenție specială acelor cheltuieli din cadrul PAC aflate în competența agenției de plăți care sunt expuse unui risc semnificativ de fraudă sau de alte nereguli grave.

Monitorizarea continuă face parte integrantă din activitățile operaționale normale și de rutină ale agenției de plăți. Activitățile cotidiene și acțiunile de control ale agenției, la toate nivelurile, fac obiectul unei monitorizări continue pentru a se asigura constituirea unei piste de audit suficient de detaliate.

B.   Evaluări separate printr-un serviciu de audit intern

Agenția de plăți adoptă proceduri în scopul respectării următoarelor reguli:

(i)

serviciul de audit intern este independent de celelalte departamente ale agenției de plăți și raportează direct directorului agenției de plăți;

(ii)

serviciul de audit intern verifică dacă procedurile adoptate de agenție sunt adecvate pentru a asigura verificarea respectării normelor Uniunii și pentru a garanta că evidențele contabile sunt exacte, complete și întocmite la timp. Verificările se pot limita la anumite măsuri și la eșantioane de tranzacții, cu condiția ca un plan de audit să garanteze că toate domeniile semnificative, inclusiv departamentele responsabile cu autorizarea, sunt acoperite pe o perioadă de maximum cinci ani;

(iii)

activitatea serviciului de audit intern se efectuează în conformitate cu standarde recunoscute la nivel internațional; aceasta este consemnată în documente de lucru și se concretizează în rapoarte și recomandări adresate conducerii agenției de plăți.


ANEXA II

Criterii de acreditare pentru organismele de coordonare menționate la articolul 2 alineatul (3) în ceea ce privește compilarea raportului anual privind performanța

1.   INFORMARE ȘI COMUNICARE

A.   Comunicare

Organismul de coordonare adoptă procedurile necesare pentru a se asigura că orice modificare a reglementărilor Uniunii este înregistrată, iar instrucțiunile și bazele de date sunt actualizate la timp.

B.   Securitatea sistemelor de informații

Securitatea sistemelor de informații este certificată în conformitate cu International Standards Organisation 27001: Information Security management systems – Requirements (ISO) [Cerințe privind sistemele de management al securității informațiilor (ISO)].

Cu condiția autorizării de către Comisie, statele membre pot certifica securitatea sistemelor de informații în conformitate cu alte standarde acceptate, dacă standardele respective garantează un nivel de securitate cel puțin echivalent cu cel prevăzut de ISO 27001. Când o agenție de plăți acționează în calitate de organism de coordonare, certificarea sa îndeplinește această condiție.


ANEXA III

Obligațiile agențiilor de plăți, menționate la articolul 3 alineatul (1)

I.   OBLIGAȚIILE AGENȚIILOR DE PLĂȚI

A.   Controale

1.   Frecvența și reprezentativitatea

Fiecare punct de depozitare este inspectat cel puțin o dată pe an în conformitate cu regulile prezentate în partea II, pentru a verifica în special:

(a)

procedura pentru colectarea informațiilor privind depozitarea publică;

(b)

conformitatea datelor contabile deținute la fața locului de depozitar cu cele comunicate agenției de plăți;

(c)

prezența fizică se stabilește printr-o inspecție fizică suficient de reprezentativă care să acopere cel puțin procentajele indicate în partea II și care să permită constatarea existenței în stocuri a întregilor cantități înscrise în evidența stocurilor;

(d)

verificarea calității se efectuează vizual, olfactiv și/sau organoleptic și, în caz de îndoieli, prin analize detaliate.

2.   Controale suplimentare

În cazul constatării unei anomalii cu ocazia inspecției fizice, trebuie inspectat un procentaj suplimentar din stocurile de intervenție, utilizând aceeași metodă. Dacă este necesar, inspecția se poate extinde până la cântărirea tuturor produselor depozitate în lotul sau depozitul care face obiectul inspecției.

B.   Rapoarte de inspecție

1.

Organismul de control intern al agenției de plăți sau organismul autorizat de către agenția de plăți întocmește un raport pentru fiecare dintre controalele sau inspecțiile fizice efectuate.

2.

Raportul conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

numele depozitarului, adresa depozitului vizitat și descrierea loturilor inspectate;

(b)

data și ora începerii și finalizării inspecției;

(c)

locul unde s-a desfășurat inspecția, precum și descrierea condițiilor de depozitare, de ambalare și de accesibilitate;

(d)

identitatea completă a persoanelor care au efectuat inspecția, statutul și mandatul lor;

(e)

acțiunile de inspecție întreprinse și procedurile utilizate pentru stabilirea volumului, precum metodele de măsurare, calculele efectuate, rezultatele intermediare și finale obținute și concluziile trase;

(f)

pentru fiecare lot sau calitate depozitat(ă), cantitatea înregistrată în registrele agenției de plăți, cantitatea înregistrată în registrele depozitului și eventualele discrepanțe constatate între cele două registre;

(g)

pentru fiecare lot sau calitate inspectat(ă) fizic, datele menționate la litera (f), precum și cantitatea constatată la fața locului și eventualele discrepanțe, numărul lotului sau al calității, paleții, cutiile, silozurile, cuvele sau alte recipiente, greutatea (după caz, greutatea netă și cea brută) sau volumul;

(h)

declarațiile depozitarului în cazul în care există discrepanțe sau diferențe;

(i)

locul, data și semnătura persoanei care întocmește raportul, precum și semnătura depozitarului sau a reprezentantului acestuia;

(j)

eventuala recurgere la o inspecție extinsă în caz de anomalie, specificându-se procentajul de cantități depozitate care au făcut obiectul acestei inspecții extinse, discrepanțele constatate și explicațiile furnizate.

3.

Rapoartele se transmit imediat șefului serviciului responsabil cu ținerea evidenței conturilor agenției de plăți.

Imediat după primirea raportului, contabilitatea agenției de plăți se corectează în funcție de discrepanțele și diferențele constatate.

4.

Rapoartele sunt puse la dispoziția personalului Comisiei și a persoanelor autorizate de Comisie.

5.

Agenția de plăți întocmește un document de sinteză în care enumeră:

(a)

controalele efectuate, menționând clar care dintre acestea au fost inspecții fizice (controale de inventar);

(b)

cantitățile verificate;

(c)

anomaliile constatate în legătură cu declarațiile lunare și anuale, precum și cauzele acestor anomalii.

Cantitățile verificate și anomaliile constatate sunt indicate, pentru fiecare produs în cauză, în greutate sau volum și în procentaj din cantitățile totale deținute.

Acest document de sinteză prezintă separat controalele efectuate pentru verificarea calității produselor depozitate. Documentul de sinteză este transmis Comisiei în același timp cu conturile anuale menționate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

II.   PROCEDURA DE INSPECȚIE FIZICĂ PENTRU FIECARE SECTOR AL PAC ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROALELE PREVĂZUTE ÎN PARTEA I

A.   Unt

1.

Eșantionul de loturi care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea totală aflată în depozitare publică. Selecția loturilor care urmează să fie verificate se face înaintea vizitării depozitului, pe baza datelor contabile ale agenției de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

2.

Verificarea prezenței loturilor selectate și a compoziției acestora se face la fața locului prin:

(a)

identificarea numerelor de control ale loturilor și ale cutiilor pe baza notelor de achiziție sau de intrare;

(b)

cântărirea paleților (unul din 10) și a cutiilor (una per palet);

(c)

verificarea vizuală a conținutului unei cutii (una din cinci paleți);

(d)

verificarea stării ambalajului.

3.

În raportul de inspecție se include o descriere a loturilor inspectate fizic și a eventualelor probleme constatate.

B.   Lapte praf degresat

1.

Eșantionul de loturi care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea aflată în depozitare publică. Selecția loturilor care urmează să fie verificate se face înaintea vizitării depozitului, pe baza datelor contabile ale agenției de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

2.

Verificarea prezenței loturilor selectate și a compoziției acestora se face la fața locului prin:

(a)

identificarea numerelor de control ale loturilor și ale sacilor pe baza notelor de achiziție sau de intrare;

(b)

cântărirea paleților (unul din 10) și a sacilor (unul din 10);

(c)

verificarea vizuală a conținutului unui sac (unul din cinci paleți);

(d)

verificarea stării ambalajului.

3.

În raportul de inspecție se include o descriere a loturilor inspectate fizic și a eventualelor probleme constatate.

C.   Cereale și orez

1.   Procedura de inspecție fizică

Inspecția se efectuează după cum urmează:

(a)

Numărul de celule sau magazii care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea totală de cereale sau de orez aflată în depozitare publică.

Selecția se face pe baza datelor disponibile în evidența stocurilor ținută de agenția de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

(b)

Inspecția fizică:

(i)

verificarea prezenței cerealelor sau a orezului în celulele sau magaziile selectate;

(ii)

identificarea cerealelor sau a orezului;

(iii)

controlarea condițiilor de depozitare și verificarea calității produselor depozitate în condițiile prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 al Comisiei (1);

(iv)

compararea locului de depozitare și a identității cerealelor sau orezului cu datele din evidența depozitului;

(v)

evaluarea cantităților depozitate printr-o metodă aprobată anterior de către agenția de plăți, descrierea evaluării fiind depusă apoi la sediul agenției.

2.   Procedura aplicabilă în cazul constatării unor discrepanțe

În cazul verificării volumului, se aplică o marjă de toleranță.

În cazul depozitării în silozuri sau în magazii, se aplică normele stabilite în anexa IV secțiunea II atunci când greutatea produselor depozitate constatată cu ocazia inspecției fizice diferă de greutatea înregistrată în contabilitate cu 5 % sau mai mult în cazul cerealelor și al orezului.

În cazul depozitării cerealelor sau a orezului în antrepozite, se pot înregistra cantitățile cântărite la intrarea în depozitare, mai degrabă decât cantitățile care rezultă dintr-o evaluare a volumului, dacă aceasta din urmă nu prezintă un grad de precizie adecvat, iar diferența dintre cele două valori nu este foarte mare.

Agenția de plăți folosește această opțiune pe propria răspundere și atunci când circumstanțele, evaluate de la caz la caz, o justifică. Agenția indică în raportul de inspecție că s-a procedat în acest fel, folosind următorul model orientativ:

CEREALE – INSPECȚIA STOCULUI

Produsul:

Depozitar: Depozitul, silozul:

Numărul celulei:

Data:

Lot

Cantitatea indicată în evidența stocurilor

(a)   Stocuri în siloz

Numărul camerei

Volumul indicat în specificații m3 (A)

Volum liber înregistrat m3 (B)

Volumul cerealelor depozitate m3 (A-B)

Greutatea specifică înregistrată kg/hl = 100

Greutatea cerealelor sau a orezului

 

 

 

 

 

 

Total (a): …

(b)   Stocuri în magazii

 

Camera nr.

Camera nr.

Camera nr.

Suprafața ocupată: …

Înălțimea: …

… m2

… m2

… m2

… m3

… m3

… m3

… m

… m

… m

 

… m2

 

… m2

 

… m2

 

Corecții: …

… m3

… m3

… m3

Volumul: …

… m3

… m3

… m3

Greutatea specifică: …

…kg/hl

…kg/hl

…kg/hl

Greutatea totală

…tone

…tone

…tone

Total (b): …

Greutatea totală în depozit: …

Diferența față de greutatea înregistrată în contabilitate: …

În %: …

…, [data]

… (Ștampila și semnătura)

Inspectorul agenției de plăți:

D.   Carne de vită și mânzat

1.

Eșantionul de loturi care urmează să fie verificate reprezintă cel puțin 5 % din cantitatea totală aflată în depozitare publică. Selecția loturilor care urmează să fie verificate se face înaintea vizitării depozitului, pe baza datelor contabile ale agenției de plăți, dar nu este anunțată depozitarului.

2.

Verificare la fața locului a existenței loturilor selectate și a compoziției lor. Verificarea include:

(a)

în cazul cărnii cu os:

(i)

identificarea loturilor și verificarea numărului de bucăți;

(ii)

în cazul fiecărui tip de bucată de carne și/sau în cazul fiecărei calități, verificarea greutății a 20 % dintre bucăți;

(iii)

control vizual al stării ambalajului;

(b)

în cazul cărnii dezosate:

(i)

identificarea loturilor și a paleților și verificarea numărului de cutii;

(ii)

verificarea greutății a 10 % din paleți sau containere;

(iii)

verificarea greutății a 10 % din cutiile din fiecare palet cântărit;

(iv)

verificarea vizuală a conținutului acestor cutii și a stării ambalajului din fiecare cutie.

Paleții sunt aleși ținând cont de diferitele tipuri de bucăți de carne depozitate.

3.

În raportul de inspecție se include o descriere a loturilor inspectate fizic și a eventualelor probleme constatate.


(1)  Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 al Comisiei din 18 mai 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutoarele pentru depozitarea privată (JO L 206, 30.7.2016, p. 15).


ANEXA IV

Obligații și principii generale privind responsabilitățile depozitarului care trebuie incluse în contractul de depozitare încheiat între o agenție de plăți și un depozitar, menționat la articolul 3 alineatul (2)

I.   OBLIGAȚII GENERALE ALE DEPOZITARULUI

Depozitarul este răspunzător de buna conservare a produselor care fac obiectul măsurilor de intervenție ale Uniunii. Suportă consecințele financiare ce rezultă din conservarea necorespunzătoare a produselor.

Păstrează la dispoziție planul antrepozitului și măsurătorile pentru fiecare siloz sau magazie la fiecare punct de depozitare.

Cerealele sau orezul se depozitează astfel încât volumul acestora să poată fi verificat.

II.   CALITATEA PRODUSELOR

În cazul în care calitatea produselor de intervenție aflate în depozit se deteriorează ca urmare a condițiilor de depozitare necorespunzătoare sau nepotrivite, pierderile sunt suportate de către depozitar și sunt înregistrate în conturile de depozitare publică sub forma unei pierderi rezultate din deteriorarea produsului ca urmare a condițiilor de depozitare.

III.   CANTITĂȚI LIPSĂ

1.

Depozitarul este răspunzător pentru toate discrepanțele constatate între cantitățile din depozit și informațiile oferite în declarațiile de stoc trimise agenției de plăți.

2.

Atunci când cantitățile lipsă le depășesc pe cele permise de limitele de toleranță relevante, în conformitate cu articolul 4, cu anexa III partea II secțiunea C punctul 2 și cu anexa V sau pe cele permise de legislația agricolă sectorială, cantitățile lipsă sunt, în totalitatea lor, imputate depozitarului ca pierdere neidentificabilă. Depozitarul care contestă cantitățile lipsă poate solicita cântărirea sau măsurarea produsului, costurile operațiunii fiind suportate de el, cu excepția cazului în care se dovedește că toate cantitățile declarate sunt, de fapt, prezente sau că diferența nu depășește limitele de toleranță relevante, caz în care costurile cântăririi sau ale măsurării sunt suportate de către agenția de plăți.

Limitele de toleranță prevăzute în anexa III partea II secțiunea C punctul 2 se aplică fără a se aduce atingere celorlalte limite de toleranță menționate la primul paragraf de la prezentul punct.

IV.   DOCUMENTE JUSTIFICATIVE ȘI DECLARAȚII LUNARE ȘI ANUALE

1.   Documente justificative și declarații lunare

(a)

Documentele privind intrarea, depozitarea și ieșirea produselor folosite ca bază pentru întocmirea conturilor anuale trebuie să se afle în posesia depozitarului și să conțină cel puțin următoarele informații:

(i)

locul de depozitare (cu identificarea, după caz, a celulei sau a cuvei);

(ii)

cantitatea reportată din luna anterioară;

(iii)

intrările și ieșirile per lot;

(iv)

stocul la sfârșitul perioadei.

Aceste documente trebuie să permită identificarea exactă a cantităților aflate în depozit în orice moment, ținând cont în special de achizițiile și vânzările care s-au încheiat, dar pentru care nu au fost operate încă intrările sau ieșirile din stoc corespunzătoare.

(b)

Documentele referitoare la intrarea, depozitarea și ieșirea produselor sunt trimise de către depozitar agenției de plăți cel puțin o dată pe lună, în sprijinul unei declarații lunare recapitulative de stoc. Documentele trebuie să se afle în posesia agenției de plăți înainte de a zecea zi a lunii următoare celei la care se referă declarația de stoc.

(c)

Mai jos este prezentat un model (orientativ) de declarație lunară recapitulativă de stoc. Acesta este pus la dispoziția depozitarilor în format electronic de către agențiile de plăți.

Declarație lunară de stoc

Produse:

Depozitar:

Depozit: Nr.:

Adresă:

Luna:

Lot

Descriere

Cantitate (kg, tone, cutii, articole etc.)

Dată

Observații

Intrare

Ieșire

 

Cantitatea reportată

 

 

 

 

 

Cantitatea de reportat

 

 

 

(Ștampila și semnătura)

Locul și data:

Nume:

2.   Declarația anuală

(a)

Depozitarul pregătește o declarație anuală de stoc pe baza declarațiilor lunare descrise la punctul 1. Declarația anuală se trimite agenției de plăți cel mai târziu la data de 15 octombrie care urmează după închiderea anului fiscal.

(b)

Declarația anuală de stoc prezintă un rezumat al cantităților din depozit, defalcate în funcție de produse și de locurile de depozitare, și indică pentru fiecare produs în parte cantitățile din depozit, numerele loturilor (cu excepția cerealelor), anul intrării lor în depozit și o explicație a eventualelor anomalii constatate.

(c)

Un model (orientativ) al declarației anuale recapitulative de stoc este prevăzut mai jos.

Acesta este pus la dispoziția depozitarilor în format electronic de către agențiile de plăți.

Declarație anuală de stoc

Produse:

Depozitar:

Depozit: Nr.:

Adresă:

An:

Lot

Descriere

Cantitatea și/sau greutatea înregistrată în contabilitate

Observații

 

 

 

 

(Ștampila și semnătura)

Locul și data:

Nume:

V.   EVIDENȚA COMPUTERIZATĂ A STOCURILOR ȘI PUNEREA LA DISPOZIȚIE A INFORMAȚIILOR

Contractul de depozitare publică încheiat între agenția de plăți și depozitar conține dispoziții care permit garantarea respectării legislației Uniunii.

În contract se prevăd următoarele:

(a)

ținerea unei evidențe computerizate a stocurilor de intervenție;

(b)

punerea la dispoziție în mod direct și imediat a unui inventar permanent;

(c)

punerea la dispoziție în orice moment a tuturor documentelor privind intrarea, depozitarea și ieșirea produselor din stoc, precum și a documentelor contabile și a evidențelor întocmite în conformitate cu prezentul regulament și păstrate de către depozitar;

(d)

accesul permanent la documentele respective pentru personalul agenției de plăți și cel al Comisiei, precum și accesul oricărei persoane autorizate corespunzător de acestea.

VI.   FORMA ȘI CONȚINUTUL DOCUMENTELOR TRIMISE AGENȚIEI DE PLĂȚI

Forma și conținutul documentelor menționate în secțiunea IV sunt stabilite în conformitate cu articolul 92 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

VII.   PĂSTRAREA DOCUMENTELOR

Documentele justificative referitoare la toate operațiunile de depozitare publică sunt păstrate de către depozitar pe toată perioada prevăzută de normele adoptate în temeiul articolului 92 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru procedurile de verificare a conturilor, fără a se aduce atingere dispozițiilor naționale relevante.


ANEXA V

Limitele de toleranță menționate la articolul 4 alineatul (2)

1.

Pentru pierderile cantitative ce rezultă din operațiunile normale de depozitare efectuate în conformitate cu normele, se aplică următoarele limite de toleranță pentru fiecare produs agricol care face obiectul unei măsuri de depozitare publică:

(a)

cereale 0,2 %;

(b)

orez nedecorticat, porumb 0,4 %;

(c)

lapte praf degresat 0,0 %;

(d)

unt 0,0 %;

(e)

carne de vită și mânzat 0,6 %.

2.

Procentajul de pierderi admise cu ocazia dezosării cărnii de vită este stabilit la 32. Acest procentaj se aplică tuturor cantităților dezosate pe parcursul anului fiscal.

3.

Limitele de toleranță menționate la punctul 1 sunt stabilite ca procentaj din greutatea reală, fără ambalaj, a cantităților intrate în depozitare și recepționate în cursul anului fiscal în cauză, plus cantitățile aflate în depozit la începutul anului fiscal în cauză.

Aceste toleranțe se aplică la momentul inspecțiilor fizice ale stocurilor. Ele sunt calculate, pentru fiecare produs, pe baza tuturor cantităților depozitate de o agenție de plăți.

Greutatea reală la intrare și la ieșire este calculată deducând din greutatea constatată greutatea standard a ambalajului, care este prevăzută în condițiile de intrare, sau, în cazul în care acestea nu sunt prevăzute, greutatea medie a ambalajelor folosită de agenția de plăți.

4.

Limita de toleranță nu acoperă pierderile constatate în ceea ce privește numărul de pachete sau de bucăți înregistrate.

5.

Cantitățile lipsă ca urmare a furturilor sau a altor pierderi identificabile nu sunt incluse în calcularea limitelor de toleranță prevăzute la punctele 1 și 2.


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/131


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/128 AL COMISIEI

din 21 decembrie 2021

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, controalele, garanțiile și transparența

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

Având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (1), în special articolul 11 alineatul (2), articolul 12 alineatul (4), articolul 32 alineatul (9) și articolul 39 alineatul (4), articolul 41 alineatul (1) al patrulea paragraf, articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 43 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2), articolul 51 alineatul (3), articolul 53 alineatul (2), articolul 54 alineatul (5) și articolul 55 alineatul (7), articolul 58, articolul 59 alineatul (9) și articolul 64 alineatul (4), articolele 82 și 92, articolul 95 alineatul (1) și articolul 100,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (2), în special articolul 223 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2021/2116 stabilește normele de bază în ceea ce privește finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, inclusiv în ceea ce privește acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, gestiunea financiară și procedurile de verificare, inclusiv verificarea tranzacțiilor, garanțiile și transparența. Pentru a se asigura că noul cadru juridic instituit prin respectivul regulament funcționează fără probleme și se aplică uniform, Comisia a fost împuternicită să adopte anumite norme în domeniile respective, prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Noile norme trebuie să înlocuiască dispozițiile relevante din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei (3).

(2)

Agențiile de plăți trebuie să fie acreditate de statele membre numai dacă îndeplinesc anumite criterii minime de acreditare stabilite la nivelul Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127 al Comisiei (4) și prevăzute în anexa I la regulamentul respectiv. Trebuie să se stabilească norme privind procedurile pentru acordarea, revizuirea și retragerea acreditării agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare.

(3)

Statele membre trebuie să își supravegheze constant agențiile de plăți. Statele membre trebuie să instituie un sistem de schimb de informații pentru raportări și pentru a informa în permanență autoritățile competente cu privire la presupusele cazuri de neconformitate. Trebuie să se stabilească o procedură pe care să o aplice statele membre pentru a gestiona astfel de cazuri, procedură care trebuie să includă obligația de a elabora un plan pentru a remedia orice deficiențe identificate într-un interval de timp stabilit. În ceea ce privește cheltuielile efectuate de agențiile de plăți ale căror acreditări sunt menținute de statul membru în cauză deși nu au implementat un asemenea plan în termenul stabilit, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a decide să ia măsuri în legătură cu deficiențele, prin intermediul procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)

În temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf litera (d) din Regulamentul (UE) 2021/2116, persoanele care conduc agențiile de plăți acreditate trebuie să întocmească declarații de gestiune cu privire la exhaustivitatea și exactitatea informațiilor furnizate, la buna funcționare a sistemelor de guvernanță instituite, garantând că cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Trebuie stabilite norme în ceea ce privește conținutul și formatul acestor declarații de gestiune.

(5)

Trebuie stabilite norme referitoare la funcționarea organismelor de coordonare menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2021/2116, precum și la sarcinile organismelor de certificare menționate la articolul 12 din regulamentul respectiv. În plus, trebuie specificat conținutul certificatelor și al rapoartelor care trebuie întocmite de organismele de certificare, pentru a se garanta că documentele respective sunt utile Comisiei în cadrul procedurii de verificare a conturilor.

(6)

În vederea asigurării bunei gestionări a creditelor înscrise în bugetul Uniunii pentru Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (denumite în continuare împreună „fondurile”), agențiile de plăți trebuie să țină o contabilitate separată consacrată doar plăților efectuate din fiecare fond și veniturilor alocate fiecărui fond. În acest scop, contabilitatea ținută de agențiile de plăți trebuie să arate clar, pentru fiecare dintre fonduri, cheltuielile efectuate și veniturile alocate în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolelor 6 și 45 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și să permită respectivelor cheltuieli și venituri să fie corelate cu resursele puse la dispoziția lor în cadrul bugetului Uniunii.

(7)

Politica agricolă comună este finanțată în euro, permițând totodată statelor membre care nu au adoptat moneda euro să efectueze plăți către beneficiari în moneda națională a acestora. Pentru a se permite consolidarea tuturor cheltuielilor și veniturilor, este, prin urmare, necesar să se prevadă că agențiile de plăți relevante trebuie să poată furniza date privind cheltuielile și veniturile atât în euro, cât și în moneda în care au fost suportate cheltuielile și au fost încasate veniturile.

(8)

Cheltuielile cofinanțate din bugetul Uniunii și din bugetele naționale ca sprijin pentru dezvoltarea rurală în cadrul FEADR se bazează pe planuri strategice PAC, care specifică diferite tipuri de intervenție și rate specifice ale contribuției. În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, cheltuielile respective trebuie monitorizate și contabilizate pe această bază, pentru a se permite identificarea tuturor operațiunilor în funcție de planul strategic PAC, de tipurile de intervenție și de ratele specifice ale contribuției. Astfel, se va garanta că poate fi verificată corespondența dintre cheltuielile efectuate și resursele financiare alocate. În contextul respectiv, trebuie specificate elementele care trebuie luate în considerare de către agențiile de plăți. În special, agențiile de plăți trebuie să indice în mod clar în conturi originea fondurilor publice și a celor din partea Uniunii, în raport cu finanțările efectuate. În plus, cuantumurile care trebuie recuperate de la beneficiari, precum și cuantumurile care au fost recuperate trebuie identificate și prezentate în raport cu operațiunile inițiale.

(9)

Statele membre mobilizează resursele necesare pentru finanțarea cheltuielilor FEGA menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/2116 înaintea finanțării de către Comisie a respectivelor cheltuieli sub forma rambursărilor lunare ale cheltuielilor efectuate. O altă opțiune este ca statele membre să primească o plată în avans pentru cheltuielile din FEADR, plată care urmează să fie ulterior verificată prin procedura anuală de verificare financiară în temeiul articolului 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Pentru a asigura buna gestionare a fluxurilor financiare, statele membre trebuie să strângă informațiile necesare pentru a demonstra exhaustivitatea, exactitatea și veridicitatea cheltuielilor efectuate, în scopul acestor rambursări lunare și intermediare, și să le păstreze la dispoziția Comisiei pe măsură ce se efectuează cheltuieli și se încasează venituri sau să le transmită Comisiei la intervale regulate. Statele membre trebuie să furnizeze Comisiei informațiile respective la intervale adaptate metodei de gestionare a fiecărui fond. Furnizarea de informații la astfel de intervale nu trebuie să afecteze obligația statelor membre de a păstra la dispoziția Comisiei, pentru verificare, informațiile complete strânse pentru monitorizarea adecvată a cheltuielilor.

(10)

Obligațiile generale ale agențiilor de plăți în ceea ce privește ținerea evidenței contabile vizează datele necesare pentru gestionarea și controlul fondurilor Uniunii. Totuși, respectivele obligații nu vizează cerințele referitoare la rambursarea cheltuielilor și detaliile care trebuie furnizate Comisiei în scopul obținerii unei astfel de rambursări. Prin urmare, este necesar să se precizeze informațiile și detaliile care trebuie trimise Comisiei la intervale regulate și care se referă la cheltuielile care trebuie finanțate din fonduri. Statele membre trebuie să notifice informații Comisiei în așa fel încât aceasta să poată utiliza informațiile trimise direct și în modul cel mai eficace posibil pentru gestionarea conturilor fondurilor și a plăților relevante. În scopul îndeplinirii acestui obiectiv, toate informațiile care trebuie puse la dispoziția statelor membre și a Comisiei sau care trebuie comunicate între acestea trebuie trimise în format electronic.

(11)

În conformitate cu articolul 90 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2116, pentru intervențiile și măsurile legate de operațiunile finanțate din fonduri, declarațiile de cheltuieli, care au și rolul de cereri de plată, se trimit, de asemenea, Comisiei, însoțite de informațiile necesare în termenele stabilite. Pentru a se permite statelor membre, organismelor de coordonare și agențiilor de plăți acreditate să întocmească respectivele declarații de cheltuieli în conformitate cu normele armonizate și pentru a se permite Comisiei să ia în considerare cererile de plată, trebuie stabilite condițiile în care cheltuielile respective pot fi înscrise în evidența contabilă în cadrul bugetelor FEGA și FEADR aferente. Aceste condiții trebuie să specifice regulile care se aplică înregistrării cheltuielilor și a veniturilor, în special a veniturilor alocate și a eventualelor corecții care urmează a fi efectuate, precum și declarării lor efective.

(12)

Atunci când, având în vedere declarațiile de cheltuieli primite de la statele membre în cadrul FEGA, totalul angajamentelor anticipate care ar putea fi autorizate în temeiul articolului 11 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (5) depășește 75 % din creditele pentru exercițiul financiar în curs, Comisia trebuie să reducă cuantumurile respective. În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, reducerea respectivă trebuie împărțită proporțional între toate statele membre, pe baza declarațiilor de cheltuieli primite de la acestea. În scopul alocării echitabile a creditelor disponibile între statele membre, trebuie să se prevadă ca plățile lunare în cadrul FEGA să fie reduse cu un procentaj din declarațiile de cheltuieli transmise de fiecare stat membru și ca soldul neutilizat într-o anumită lună să fie realocat prin decizii ale Comisiei în plățile lunare ulterioare.

(13)

După aprobarea plăților lunare, Comisia trebuie să pună la dispoziția statelor membre resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor care trebuie finanțate din fonduri, în conformitate cu modalitățile practice și condițiile care urmează a fi stabilite pe baza informațiilor comunicate Comisiei de statele membre și a sistemelor de informații create de Comisie.

(14)

O condiție pentru rambursarea cheltuielilor aferente intervenției publice suportate de către agențiile de plăți este includerea în declarațiile lor de cheltuieli a valorilor și a cuantumurilor înregistrate contabil în luna următoare celei la care se referă operațiunile de depozitare publică. Pentru a se garanta că procedura de rambursare se desfășoară fără probleme, este necesar să se precizeze modul în care trebuie notificate Comisiei informațiile respective, necesare calculării costurilor și cheltuielilor.

(15)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127, contabilitatea stocurilor de intervenție publică trebuie să permită stabilirea atât a cuantumului plătit ca finanțare din partea Uniunii, cât și a situației stocurilor de intervenție. În scopul indicat, agențiile de plăți trebuie să aibă obligația de a ține o contabilitate a stocurilor și o contabilitate financiară separate, conținând elementele necesare pentru monitorizarea stocurilor și pentru asigurarea gestiunii financiare a cheltuielilor și a veniturilor generate de măsurile de intervenție publică.

(16)

În ceea ce privește măsurile de depozitare publică de intervenție, agențiile de plăți trebuie să înregistreze în contabilitatea lor elemente referitoare la cantități, valori și anumite medii. Totuși, există circumstanțe în care anumite operațiuni și cheltuieli nu trebuie înregistrate în contabilitate sau trebuie înregistrate în conformitate cu norme specifice. Pentru a se asigura egalitatea de tratament și protecția intereselor financiare ale Uniunii, trebuie specificate aceste circumstanțe, inclusiv, dacă este cazul, modalitățile de înregistrare în contabilitate a operațiunilor și a cheltuielilor.

(17)

Data la care trebuie înregistrate în contabilitate diferitele elemente ale cheltuielilor și veniturilor rezultate din măsurile de depozitare publică de intervenție depinde de tipul operațiunii de care sunt legate și poate fi stabilită în temeiul legislației agricole sectoriale aplicabile. În acest context, este necesară adoptarea unei norme generale care să specifice diferitele elemente care trebuie înregistrate în contabilitate la data la care se desfășoară operațiunea fizică ce rezultă din măsura de intervenție și care să indice cazurile speciale care trebuie luate în considerare.

(18)

În interesul bunei gestiuni financiare, statele membre trebuie să furnizeze Comisiei previziuni privind cuantumurile care încă mai urmează a fi finanțate din FEADR pentru un exercițiu financiar agricol și estimări privind solicitările de finanțare pentru exercițiul financiar următor. Informațiile respective trebuie trimise Comisiei cu suficient timp înainte pentru ca aceasta să își poată îndeplini obligațiile, și, în orice caz, de două ori pe an, cel târziu la datele de 31 ianuarie și 31 august ale fiecărui an.

(19)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2021/2116, trebuie stabilite termenele-limită pentru redactarea declarațiilor de cheltuieli în cadrul FEADR. Având în vedere caracteristicile specifice ale normelor contabile care se aplică în privința FEADR, utilizarea prefinanțării și finanțarea intervențiilor, măsurilor și asistenței tehnice pe an calendaristic, trebuie să se prevadă ca respectivele cheltuieli să fie declarate la intervale adaptate acestor condiții specifice.

(20)

Statele membre au obligația de a declara Comisiei toate cheltuielile FEADR pe care le-au plătit sub propria lor răspundere către beneficiari înainte de aprobarea unui plan strategic PAC, în prima declarație de cheltuieli care urmează aprobării respective. Aceeași regulă se aplică mutatis mutandis în cazul modificării unui plan strategic PAC. În scop contabil, este necesar să se clarifice faptul că declarația privind cheltuielile plătite de agențiile de plăți înainte de aprobarea unui plan strategic PAC sau înainte de modificarea unui plan strategic PAC trebuie să corespundă perioadelor de declarare relevante. În plus, toate cheltuielile plătite de agențiile de plăți în cursul perioadei în care are loc aprobarea unui plan strategic PAC sau modificarea sa trebuie declarate până la termenul-limită stabilit pentru perioada corespunzătoare. De asemenea, este necesar să se clarifice faptul că, în cazul unor modificări aduse planului strategic PAC, regula respectivă nu trebuie să se aplice pentru ajustările planului de finanțare.

(21)

În conformitate cu articolul 80 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (6), sprijinul sub formă de instrumente financiare, astfel cum este prevăzut la articolul 58 din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (7), poate fi acordat în cadrul tipurilor de intervenție menționate la articolele 73-78 din Regulamentul (UE) 2021/2115. Prin urmare, este oportun să se prevadă că cheltuielile trebuie declarate în cursul exercițiului financiar în care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 32 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și în care au fost efectuate cheltuielile de către agenția de plăți, înainte de sfârșitul exercițiului financiar.

(22)

Prezentul regulament trebuie să stabilească modul de calcul al contribuției Uniunii care trebuie plătită pentru cheltuielile declarate pe baza ratei contribuției sau a ratei forfetare. Trebuie să se clarifice faptul că dispoziția relevantă se aplică plăților aferente FEADR din cadrul planului strategic PAC, menționate în planul de finanțare, în special cheltuielilor din FEADR menționate la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și anumitor tipuri eligibile de cheltuieli, menționate la articolele 155 și 157 din Regulamentul (UE) 2021/2115, pe baza ratei contribuției FEADR, precum și asistenței tehnice, pe baza unei rate forfetare.

(23)

Schimburile de informații și documente între statele membre și Comisie, precum și furnizarea și notificarea de informații de către statele membre Comisiei se realizează, în general, prin mijloace electronice. În scopul unei mai bune gestionări a acestor schimburi de informații referitoare la fonduri și pentru a se extinde utilizarea lor, au fost dezvoltate sisteme de informații. Aceste sisteme trebuie să fie utilizate în continuare și să fie puse și mai mult în aplicare după informarea statelor membre prin intermediul Comitetului pentru fondurile agricole.

(24)

Condițiile în care respectivele sisteme de informații prelucrează informațiile, precum și forma și conținutul documentelor care trebuie comunicate în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116 trebuie să fie ajustate în mod frecvent, în funcție de modificările aduse normelor sau cerințelor de gestionare aplicabile. Pentru îndeplinirea acestor obiective, pentru simplificarea procedurilor și pentru ca sistemele de informații în cauză să devină rapid operaționale, forma și conținutul documentelor trebuie stabilite pe baza unor modele și protocoale standardizate, care trebuie adaptate și actualizate de Comisie după informarea Comitetului pentru fondurile agricole.

(25)

În conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (UE) 2021/2116, statele membre, prin intermediul agențiilor lor de plăți, sunt responsabile cu gestionarea și controlul cheltuielilor din fonduri. Prin urmare, datele referitoare la operațiunile financiare trebuie comunicate sau introduse în sistemele de informații și actualizate sub răspunderea agențiilor de plăți, de către înseși agențiile de plăți sau de către organismele cărora le-a fost delegată funcția respectivă, după caz prin intermediul organismului de coordonare acreditat. Fiecare stat membru trebuie să notifice Comisiei denumirea sau numărul contului (conturilor), conform formatului pus de Comisie la dispoziția statului membru respectiv.

(26)

Semnăturile electronice sau aprobările utilizate în procedura aferentă declarației de cheltuieli și declarației de gestiune trebuie să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Prin urmare, este necesară o dispoziție privind punerea în aplicare a cerințelor respective.

(27)

Trebuie stabilite norme detaliate privind structura planurilor de acțiune menționate la articolul 42 din Regulamentul (UE) 2021/2116, deoarece acestea sunt necesare pentru a garanta că statele membre indică în mod clar măsurile de remediere și calendarul de punere în aplicare a acestora. Comisia trebuie să furnizeze un model care să ofere orientări statelor membre cu privire la structura preconizată a planurilor de acțiune. Acest model trebuie utilizat pentru schimburile în format electronic în vederea facilitării comunicării dintre Comisie și statele membre în cauză. În ceea ce privește cazul specific al unor planuri de acțiune care decurg din deficiențe detectate în cadrul măsurilor de remediere menționate la articolele 68, 69 și 70 din regulamentul respectiv, trebuie luate în considerare eforturile deja întreprinse pentru remedierea deficiențelor.

(28)

În temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statele membre, prin intermediul agențiilor lor de plăți, sunt responsabile de recuperarea plăților necuvenite și a dobânzilor aferente. Pentru a se asigura o aplicare eficace și adecvată a dispozițiilor respective, este oportun să se stabilească norme în ceea ce privește compensarea. Fără a se aduce atingere cuantumurilor naționale de minimis utilizate pentru nerecuperare, obligația statelor membre de a recupera cuantumurile necuvenite poate fi îndeplinită în diferite moduri. Fără a se aduce atingere niciunei alte măsuri de aplicare a legii prevăzute de dreptul național, un mod de recuperare a creanțelor eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor constă în deducerea eventualelor cuantumuri restante din plățile viitoare către debitor, odată ce creanța a fost stabilită în conformitate cu legislația națională. Prin urmare, aplicarea metodei respective de recuperare a creanțelor trebuie să fie obligatorie pentru statele membre. Trebuie stabilite condiții comune pentru aplicarea acesteia.

(29)

Trebuie stabilite dispoziții detaliate privind procedura de verificare a conturilor prevăzută la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116, privind verificarea performanței prevăzută la articolul 54 din regulamentul menționat și privind procedura de verificare a conformității prevăzută la articolul 55 din regulamentul menționat, inclusiv un mecanism prin care cuantumurile rezultate să fie, după caz, deduse din una dintre plățile ulterioare efectuate de Comisie statelor membre sau adăugate la una dintre aceste plăți.

(30)

În ceea ce privește procedura de verificare a conturilor prevăzută la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116, este necesar să se specifice conținutul conturilor anuale ale agențiilor de plăți și să se stabilească o dată pentru transmiterea către Comisie a conturilor respective și a altor documente relevante. De asemenea, trebuie specificată perioada în care agențiile de plăți trebuie să păstreze la dispoziția Comisiei documentele justificative referitoare la toate cheltuielile și veniturile alocate.

(31)

Pentru a se asigura că decizia privind verificarea performanței este adoptată în termenul prevăzut la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, este oportun să se stabilească perioade de timp specifice pentru schimbul de informații care trebuie respectate de Comisie și de statele membre. În plus, procedura de verificare a performanței trebuie să acorde statelor membre dreptul de a furniza justificări cu privire la orice diferențe întâlnite și trebuie să evalueze în mod corespunzător informațiile necesare pentru o reducere a cheltuielilor.

(32)

Pentru a se garanta că, în condiții normale, procedura de verificare a conformității se încheie într-o perioadă rezonabilă de timp, este oportună stabilirea unor perioade specifice pentru diferitele etape ale procedurii care trebuie respectate de Comisie și statele membre. Totuși, în același timp, trebuie să fie posibilă prelungirea de către Comisie a perioadelor respective, dacă este necesar, având în vedere complexitatea unui caz în curs de investigare. Procedura de verificare a conformității trebuie să dea statelor membre dreptul la proceduri contradictorii și să evalueze în mod corespunzător informațiile necesare pentru evaluarea riscului pentru fonduri.

(33)

În vederea completării și consolidării controalelor statelor membre cu privire la cheltuielile PAC, inclusiv în ceea ce privește identificarea grupurilor, trebuie să se prevadă că statele membre pot utiliza un instrument de extragere a datelor unic pus la dispoziție de Comisie.

(34)

În plus, este oportun să se stabilească norme privind efectuarea de către statele membre a verificărilor tranzacțiilor în temeiul articolului 77 din Regulamentul (UE) 2021/2116, în special în ceea ce privește selectarea întreprinderilor, proporția și calendarul verificărilor, asistența reciprocă și conținutul planurilor de control și al rapoartelor.

(35)

Regulamentul delegat (UE) 2022/127 stabilește norme de completare a cadrului juridic privind garanțiile, în special în ceea ce privește cerința de a depune o garanție, condițiile aplicabile garanțiilor, precum și norme privind depunerea, eliberarea și executarea unei garanții. Pentru a se asigura o aplicare armonizată a normelor respective, trebuie prevăzute dispoziții cu privire la forma și procedurile pentru depunerea și eliberarea unei garanții, precum și privind schimbul de informații și comunicările necesare în acest sens.

(36)

În conformitate cu titlul V capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2116, referitor la transparență, statele membre sunt obligate să publice anual beneficiarii fondurilor și, printre altele, cuantumurile primite de fiecare beneficiar în cadrul fiecărui fond. În acest scop și în conformitate cu articolul 98 din regulamentul menționat, trebuie stabilită forma acestei publicări. Publicarea respectivă nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite în materie de transparență.

(37)

În conformitate cu articolul 98 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, trebuie publicate cuantumurile plăților primite de un beneficiar corespunzătoare fiecărei operațiuni finanțate din fonduri. În plus, pentru a obține o mai mare transparență și pentru a putea identifica beneficiarii mai mari ai fondurilor Uniunii, statele membre trebuie să publice cuantumul total al plăților primite de un beneficiar.

(38)

Pentru a contribui la o mai mare transparență în ceea ce privește distribuirea fondurilor, statele membre trebuie să colecteze și să publice informații care să permită identificarea grupurilor de întreprinderi menționate la articolul 59 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(39)

În conformitate cu articolul 49 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060, informațiile trebuie publicate pe un site web într-un format deschis și prelucrabil automat. Formatele respective ar putea fi CVS și XLXS. Pentru a fixa standarde comune și pentru a facilita accesul la informațiile publicate, statele membre trebuie să utilizeze un format tabelar unificat care să prezinte datele privind toți beneficiarii. Un instrument de căutare pe internet trebuie să garanteze că publicul larg poate consulta informațiile privind beneficiarii într-un format ușor accesibil.

(40)

Articolul 98 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 prevede că cerințele de publicare menționate la articolul 49 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 se aplică după caz. Datele de începere și de încheiere în cazul tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, al intervențiilor pentru dezvoltarea rurală sub formă de plăți pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone și dezavantaje specifice anumitor zone care rezultă din anumite cerințe obligatorii, precum și în cazul măsurilor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 (9) și (UE) nr. 229/2013 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului nu sunt considerate relevante, întrucât operațiunile respective sunt anuale. Prin urmare, trebuie să se prevadă că statele membre pot decide să nu publice informațiile respective.

(41)

În vederea protejării persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, articolul 98 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116 prevede că statele membre nu trebuie să publice numele beneficiarilor care primesc un cuantum mai mic sau egal cu 1 250 EUR. Pentru a furniza informații cu privire la operațiunea în cauză, statul membru trebuie să utilizeze în schimb un cod. Din același motiv, în cazul în care ar fi posibilă identificarea unui mic beneficiar care are domiciliul sau este înregistrat într-o localitate în care numărul beneficiarilor este limitat, statul membru trebuie să publice entitatea administrativă imediat superioară ca dimensiune din care face parte localitatea în cauză.

(42)

În scopul îndeplinirii cerințelor aplicabile privind protecția datelor, beneficiarii fondurilor trebuie informați cu privire la publicarea datelor lor înaintea publicării efective. Beneficiarii trebuie informați prin intermediul formularelor de cerere de ajutor sau atunci când sunt colectate datele.

(43)

Pentru a facilita accesul publicului la datele publicate, statele membre trebuie să creeze site-uri web unice în conformitate cu articolul 98 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116. Având în vedere diferitele structuri organizatorice existente în statele membre, trebuie să se decidă la nivel național care este organismul responsabil cu crearea și întreținerea site-ului web unic și cu publicarea datelor. Comisia trebuie să creeze un site web care să conțină linkuri către site-urile web ale statelor membre.

(44)

Uniunea trebuie să facă anumite notificări către Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Acordul OMC privind agricultura (11), astfel cum se detaliază la punctul 4 din documentul OMC G/AG/2 din 30 iunie 1995. Pentru a respecta aceste cerințe, Comisia trebuie să solicite anumite informații din partea statelor membre, în special informații referitoare la sprijinul intern.

(45)

Pentru a simplifica și a reduce cerințele în materie de notificări din partea statelor membre în raport cu transmiterea datelor în vederea îndeplinirii obligațiilor de notificare ale Uniunii în materie de sprijin intern în cadrul OMC, este oportun ca statele membre să transmită cuantumurile aferente cheltuielilor plătite din surse naționale la momentul transmiterii conturilor anuale.

(46)

Din motive de claritate și de securitate juridică, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 trebuie abrogat. Cu toate acestea, articolele 21-24 și articolele 27-34 din regulamentul respectiv trebuie să se aplice în continuare punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și a programelor operaționale aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, în timp ce articolul 59 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 trebuie să se aplice în continuare plăților efectuate pentru exercițiile financiare 2021, 2022 și 2023. În plus, anexele II și III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 trebuie să se aplice în continuare anumitor date care trebuie să fie incluse în conturile anuale.

(47)

Prezentul regulament trebuie să se aplice de la aceeași dată ca Regulamentul (UE) 2021/2116. Cu toate acestea, pentru a se asigura continuitatea raportării în cursul aceluiași exercițiu financiar, dispozițiile relevante din prezentul regulament trebuie să se aplice cheltuielilor suportate și veniturilor alocate încasate de statele membre începând cu 16 octombrie 2022.

(48)

De asemenea, pentru a se asigura consecvența în tratamentul procedurilor de verificare a conformității aflate în desfășurare, perioadele de timp prevăzute de prezentul regulament nu trebuie să se aplice procedurilor în cazul cărora comunicarea în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 este trimisă înainte de 1 ianuarie 2024.

(49)

În cele din urmă, întrucât titlul VII capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2116 privind transparența se aplică plăților efectuate începând cu exercițiul financiar 2024, dispozițiile relevante ale prezentului regulament trebuie să se aplice plăților respective.

(50)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru fondurile agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

AGENȚIILE DE PLĂȚI ȘI ALTE ORGANISME

Articolul 1

Procedura de acreditare a agențiilor de plăți

(1)   Statele membre desemnează o autoritate la nivel ministerial, responsabilă cu:

(a)

acordarea, revizuirea și retragerea acreditării agențiilor de plăți;

(b)

îndeplinirea sarcinilor atribuite autorității competente în temeiul prezentului capitol.

(2)   Printr-un document oficial, autoritatea competentă decide cu privire la acordarea sau, după revizuire, retragerea acreditării agenției de plăți pe baza unei examinări a criteriilor de acreditare menționate la articolul 1 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127. Autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia cu privire la acreditări și la retragerile acreditărilor.

(3)   Autoritatea competentă desemnează un organism de audit care să efectueze o examinare înaintea acordării oricărei acreditări (analiză de preacreditare). Organismul de audit este o autoritate de audit sau o altă organizație publică sau privată sau o unitate organizațională a unei autorități care deține competența, abilitățile și capacitatea necesare pentru a efectua audituri. Organismul de audit trebuie să fie independent de agenția de plăți care ar urma să fie acreditată.

(4)   Examinarea (analiza de preacreditare) care trebuie efectuată de organismul de audit cuprinde, în special:

(a)

procedurile și sistemele stabilite pentru autorizarea și efectuarea plăților și pentru realizarea raportării anuale cu privire la performanță;

(b)

repartizarea sarcinilor și caracterul adecvat al controlului intern și extern în ceea ce privește tranzacțiile finanțate din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), denumite în continuare împreună „fondurile”;

(c)

măsura în care procedurile și sistemele stabilite pot să protejeze bugetul Uniunii, inclusiv măsurile antifraudă în funcție de risc;

(d)

securitatea sistemelor de informații;

(e)

ținerea evidenței contabile.

Organismul de audit pregătește un raport care detaliază activitățile de audit desfășurate, rezultatele respectivelor activități și propria evaluare privind îndeplinirea de către agenția de plăți a criteriilor de acreditare. Raportul este prezentat autorității competente, care evaluează apoi rezultatele și emite actul de acreditare în cazul în care s-a asigurat că agenția de plăți îndeplinește criteriile de acreditare.

(5)   În cazul în care consideră că agenția de plăți nu îndeplinește criteriile de acreditare, autoritatea competentă informează agenția de plăți în privința condițiilor specifice pe care trebuie să le îndeplinească înainte de a putea fi acreditată.

În așteptarea punerii în aplicare a eventualelor schimbări necesare pentru îndeplinirea respectivelor condiții specifice, acreditarea poate fi acordată provizoriu pentru o perioadă care urmează a fi stabilită în funcție de gravitatea problemelor identificate și care nu depășește 12 luni. În cazuri justificate în mod corespunzător, la cererea statului membru în cauză, Comisia poate să autorizeze prelungirea perioadei respective.

(6)   Informațiile prevăzute la articolul 90 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sunt comunicate imediat după prima acreditare a agenției de plăți și, în orice caz, înainte ca orice cheltuială efectuată de agenția respectivă să fie imputată fondurilor. Aceste informații sunt însoțite de declarații și de documente referitoare la:

(a)

responsabilitățile încredințate agenției de plăți;

(b)

repartizarea responsabilităților între departamentele agenției de plăți;

(c)

relația agenției de plăți cu alte organisme, publice sau private, responsabile cu implementarea oricăror măsuri prin care agenția de plăți impută cheltuieli fondurilor;

(d)

procedurile prin care sunt primite, verificate și validate cererile de plată ale beneficiarilor și sunt autorizate, plătite și contabilizate cheltuielile;

(e)

dispozițiile referitoare la securitatea sistemelor de informații;

(f)

raportul aferent analizei de preacreditare efectuate de organismul de audit menționat la alineatul (3).

(7)   Comisia informează Comitetul pentru fondurile agricole în privința agențiilor de plăți acreditate în fiecare stat membru.

Articolul 2

Revizuirea și retragerea acreditării agențiilor de plăți

(1)   Autoritatea competentă supraveghează constant agențiile de plăți de care răspunde, bazându-se în special pe certificatele și rapoartele întocmite de organismul de certificare menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și monitorizează eventualele deficiențe identificate.

Din trei în trei ani, autoritatea competentă prezintă Comisiei un raport scris privind activitatea sa de supraveghere a agențiilor de plăți și privind monitorizarea activităților acestora. Raportul include o analiză privind îndeplinirea continuă de către agențiile de plăți a criteriilor de acreditare, împreună cu un rezumat al acțiunilor întreprinse pentru remedierea deficiențelor. Autoritatea competentă confirmă dacă o agenție de plăți de care răspunde continuă să îndeplinească criteriile de acreditare.

(2)   Statele membre creează un sistem prin care asigură comunicarea fără întârziere către autoritatea competentă a oricărei informații care sugerează că o agenție de plăți nu îndeplinește criteriile de acreditare.

(3)   Dacă autoritatea competentă a constatat că o agenție de plăți acreditată nu mai respectă unul sau mai multe dintre criteriile de acreditare într-un mod susceptibil să îngreuneze îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127, autoritatea competentă supune fără întârziere acreditarea agenției de plăți unei perioade de probă. Autoritatea competentă elaborează un plan care include acțiuni și termene pentru remedierea deficiențelor constatate, într-o perioadă care urmează a fi determinată în funcție de gravitatea problemei și care nu depășește 12 luni de la data de la care acreditarea este supusă perioadei de probă. În cazuri justificate în mod corespunzător, la cererea statului membru în cauză, Comisia poate să autorizeze prelungirea perioadei respective.

(4)   Autoritatea competentă informează Comisia în privința deciziei sale de a supune acreditarea unei agenții de plăți unei perioade de probă, în privința planului elaborat în conformitate cu alineatul (3), și, ulterior, în privința progreselor realizate în implementarea planului respectiv.

(5)   Dacă acreditarea este retrasă, autoritatea competentă acreditează fără întârziere o altă agenție de plăți care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, pentru a se asigura că plățile către beneficiari nu sunt întrerupte.

(6)   În cazul în care constată că autoritatea competentă nu și-a îndeplinit obligația de a elabora un plan de remediere în conformitate cu alineatul (3) sau că agenția de plăți continuă să fie acreditată fără a fi implementat pe deplin un astfel de plan în perioada stabilită, Comisia cere autorității competente să retragă acreditarea agenției de plăți în cauză, cu excepția cazului în care se efectuează schimbările necesare într-o perioadă de timp care urmează a fi stabilită de Comisie în funcție de gravitatea problemei. Într-o astfel de situație, Comisia poate decide urmărirea deficiențelor prin intermediul procedurii de verificare a conformității, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 3

Procedura de acordare, revizuire și retragere a acreditării organismului de coordonare

(1)   Statele membre desemnează o autoritate la nivel ministerial responsabilă cu acordarea, revizuirea și retragerea acreditării organismului de coordonare menționat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2021/2116 (denumită în continuare „autoritatea competentă”).

(2)   Printr-un document oficial, autoritatea competentă desemnează organismul de coordonare și decide cu privire la acordarea sau, după revizuire, retragerea acreditării organismului de coordonare pe baza unei examinări a criteriilor de acreditare menționate la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2022/127. Această examinare a îndeplinirii criteriilor de acreditare se efectuează de către autoritatea competentă și se poate baza pe o examinare efectuată de un organism de audit. Autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia cu privire la acordarea și retragerea acreditării organismului de coordonare.

(3)   Organismul de coordonare menționat la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2021/2116 funcționează ca interlocutor unic al Comisiei pentru statul membru în cauză, pentru toate aspectele legate de fonduri, în ceea ce privește sarcinile sale.

(4)   O agenție de plăți poate îndeplini rolul de organism de coordonare, cu condiția ca cele două funcții să fie menținute separate.

(5)   În conformitate cu procedurile naționale, în îndeplinirea sarcinilor sale, organismul de coordonare poate să facă apel la alte organisme sau departamente administrative, în special la cele cu competență contabilă sau tehnică.

(6)   Confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea tuturor datelor informatice deținute de organismul de coordonare sunt asigurate prin măsuri adaptate structurii administrative, personalului și mediului tehnologic ale fiecărui organism de coordonare. Efortul financiar și tehnologic trebuie să fie proporțional cu riscurile reale asumate.

(7)   Informațiile prevăzute la articolul 90 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sunt comunicate imediat după prima acreditare a organismului de coordonare și, în orice caz, înainte ca orice cheltuială de care acesta este responsabil să fie imputată fondurilor. Aceste informații sunt însoțite de declarații și de documente referitoare la:

(a)

responsabilitățile încredințate organismului de coordonare;

(b)

alocarea responsabilităților în cadrul organismului de coordonare;

(c)

relația organismului de coordonare cu alte organisme, publice sau private, care au responsabilitatea de a colabora cu acesta pentru îndeplinirea sarcinilor sale;

(d)

procedurile și sistemele stabilite pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor sale;

(e)

dispozițiile referitoare la securitatea sistemelor de informații;

(f)

rezultatul examinării îndeplinirii criteriilor de acreditare menționate la alineatul (2).

(8)   În cazul în care consideră că organismul de coordonare nu îndeplinește criteriile de acreditare, autoritatea competentă informează organismul de coordonare în privința cerințelor care trebuie îndeplinite.

În așteptarea punerii în aplicare a eventualelor schimbări necesare pentru îndeplinirea criteriilor de acreditare, acreditarea poate fi:

(a)

acordată provizoriu unui nou organism de coordonare;

(b)

supusă unei perioade de probă în cazul unui organism de coordonare existent, cu condiția respectării unui plan de acțiune în vederea remedierii situației.

Acreditarea se retrage în cazul în care criteriile de acreditare nu au fost îndeplinite, iar autoritatea competentă consideră că organismul de coordonare nu își poate îndeplini sarcinile.

Articolul 4

Declarațiile de gestiune

(1)   Declarațiile de gestiune menționate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (d) și la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 se elaborează în timp util pentru ca organismul de certificare să poată emite avizul menționat la articolul 12 alineatul (1) din respectivul regulament.

Declarațiile de gestiune se întocmesc în formatele prezentate în anexele I și II la prezentul regulament și pot fi însoțite de rezerve care cuantifică potențialul impact financiar. În cazul în care sunt exprimate rezerve, declarația include un plan de măsuri de remediere și un calendar precis pentru implementarea acestuia.

(2)   Declarațiile de gestiune se bazează pe o supraveghere eficace a sistemului de gestionare și control utilizat de-a lungul anului.

Articolul 5

Certificarea

(1)   Autoritatea competentă desemnează organismul de certificare prevăzut la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

În cazul în care într-un stat membru există mai multe organisme de certificare, statul membru respectiv poate desemna un organism public de certificare la nivel național care să fie responsabil de coordonare.

(2)   Organismul de certificare își organizează activitatea în mod eficace și eficient și își efectuează controalele respectând un calendar adecvat, ținând seama de natura și de calendarul tranzacțiilor pentru exercițiul financiar în cauză.

(3)   Avizul care trebuie furnizat de organismul de certificare în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 se redactează anual.

Avizul se bazează pe activitatea de audit care trebuie desfășurată în conformitate cu articolele 6 și 7 din prezentul regulament.

(4)   Organismul de certificare întocmește un raport bazat pe constatările sale. Raportul include, de asemenea, funcțiile delegate ale agenției de plăți în conformitate cu secțiunea 1.D din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2022/127. Raportul trebuie să precizeze dacă, în perioada care face obiectul raportului:

(a)

agenția de plăți a îndeplinit criteriile de acreditare;

(b)

procedurile agenției de plăți au fost de așa natură încât să ofere o asigurare rezonabilă că cheltuielile imputate fondurilor au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, asigurându-se astfel faptul că:

(i)

în ceea ce privește tipurile de intervenție menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, cheltuielile corespund unor realizări raportate și au fost efectuate în conformitate cu sistemele de guvernanță aplicabile, iar recomandările de îmbunătățire, dacă au existat, au fost puse în aplicare;

(ii)

tranzacțiile subiacente au fost legale și corecte, în ceea ce privește măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (13), precum și în ceea ce privește plata specifică pentru cultura de bumbac și sprijinul pentru pensionarea anticipată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 și, respectiv, al articolului 155 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115, iar recomandările de îmbunătățire, dacă au existat, au fost puse în aplicare;

(c)

raportarea privind performanța referitoare la indicatorii de realizare utilizați în scopul verificării anuale a performanței menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și raportarea privind performanța referitoare la indicatorii de rezultat utilizați în scopul monitorizării multianuale a performanței menționate la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115, care demonstrează că este respectat articolul 37 din Regulamentul (UE) 2021/2116, au fost corecte;

(d)

conturile anuale menționate la articolul 33 din prezentul regulament au fost ținute în conformitate cu registrele și evidențele agenției de plăți;

(e)

situațiile cheltuielilor și ale operațiunilor de intervenție publică au fost o evidență material adevărată, completă și exactă a operațiunilor imputate fondurilor;

(f)

interesele financiare ale Uniunii au fost protejate în mod corespunzător în ceea ce privește avansurile plătite, garanțiile obținute, stocurile de intervenție, precum și cuantumurile de încasat.

Raportul include informații privind numărul și calificările membrilor personalului care au efectuat auditul, activitatea desfășurată, sistemele examinate, nivelul de semnificație și de încredere obținut, după caz, eventualele puncte slabe constatate și recomandări emise în scopul îmbunătățirii, precum și operațiunile, atât cele ale organismului de certificare, cât și cele ale altor organisme de audit, interne sau externe față de agenția de plăți, de la care s-au obținut toate sau o parte dintre asigurările organismului de certificare privind aspectele incluse în raport.

Articolul 6

Principiile de audit

(1)   Auditul de certificare se efectuează în conformitate cu standarde de audit acceptate la nivel internațional.

(2)   Organismul de certificare elaborează o strategie de audit care stabilește domeniul de aplicare, calendarul și direcția auditului de certificare, metodele de audit și metodologia de eșantionare, făcând distincția între tipurile de intervenție menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115 și măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014. Pe baza riscului de audit estimat, se elaborează un plan de audit pentru fiecare exercițiu financiar auditat. La cerere, organismul de certificare furnizează Comisiei strategia de audit și planul de audit.

(3)   Nivelul rezonabil de asigurare de audit care trebuie atins prin audit se obține în ceea ce privește buna funcționare a sistemelor de guvernanță, corectitudinea raportării cu privire la performanță, imaginea fidelă și corectă a conturilor anuale și legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente în ceea ce privește măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014, precum și în ceea ce privește plata specifică pentru cultura de bumbac și sprijinul pentru pensionarea anticipată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 și, respectiv, al articolului 155 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115, pentru care s-a solicitat rambursare din partea Comisiei.

Acest lucru se realizează prin intermediul auditurilor de sistem și al testării de conformitate în ceea ce privește funcționarea sistemului de guvernanță și prin intermediul testării exhaustivității și a exactității, precum și al procedurilor analitice în ceea ce privește sistemul de raportare cu privire la performanță.

În ceea ce privește auditul conturilor anuale, se aplică testarea de fond a cheltuielilor, inclusiv testarea detaliilor. În ceea ce privește auditul legalității și regularității tranzacțiilor subiacente, astfel cum se menționează la primul paragraf, testarea include verificarea la fața locului.

(4)   Comisia stabilește orientări care cuprind, în special:

(a)

precizări și orientări suplimentare cu privire la auditul de certificare care trebuie efectuat;

(b)

stabilirea nivelului rezonabil al asigurării de audit care trebuie obținut în urma auditului.

Articolul 7

Metodele de audit

(1)   Metodele de audit relevante pentru auditul de certificare sunt definite în strategia de audit prevăzută la articolul 6 alineatul (2).

(2)   Pentru îndeplinirea obiectivelor auditului și pentru emiterea avizului prevăzut la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, etapele auditului trebuie să includă audituri ale sistemelor, teste de fond, atunci când este cazul, și verificarea reconcilierilor referitoare la declarațiile financiare și de gestiune.

(3)   În ceea ce privește auditarea sistemelor de guvernanță, organismul de certificare efectuează audituri ale sistemelor care pot include testarea conformității, precum și testarea controalelor informatice generale și a controalelor aplicațiilor, în scopul verificării conceperii și punerii în aplicare a sistemului.

(4)   Testarea de fond a cheltuielilor vizează verificarea legalității și regularității tranzacțiilor subiacente la nivelul beneficiarilor finali în ceea ce privește măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014, precum și în ceea ce privește plata specifică pentru cultura de bumbac și sprijinul pentru pensionarea anticipată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 și, respectiv, al articolului 155 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115. În aceste scopuri, organismul de certificare poate însoți agenția de plăți atunci când aceasta efectuează controale la fața locului de nivel secundar. Organismul de certificare nu poate însoți agenția de plăți atunci când aceasta efectuează controalele inițiale la fața locului, cu excepția situațiilor în care ar fi fizic imposibil să se reverifice controlul inițial efectuat de agenția de plăți.

(5)   În ceea ce privește auditul sistemului de raportare cu privire la performanță, organismul de certificare efectuează teste asupra evidențelor și a bazelor de date pentru a verifica dacă raportările privind performanța referitoare la indicatorii de realizare și la indicatorii de rezultat sunt corecte și corespund cheltuielilor finanțate de Uniune sau, respectiv, obiectivelor intervenției. Justificările furnizate pentru diferențele dintre cheltuielile anuale declarate pentru o intervenție și cuantumul corespunzător indicatorului de realizare relevant raportat, în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, sunt verificate și confirmate de organismul de certificare. Activitatea organismului de certificare include, de asemenea, verificarea calculului indicatorilor.

(6)   În scopul asigurării generale, organismul de certificare poate să se bazeze pe rezultatele auditului efectuat de auditorii externi ai organismelor care implementează instrumente financiare și, pe această bază, organismul de certificare poate decide să își limiteze propria activitate de audit.

În contextul fondurilor de garantare, organismul de certificare poate efectua audituri ale organismelor care acordă noi împrumuturi suport numai atunci când survine una dintre situațiile următoare sau când survin ambele:

(a)

la nivelul autorității de management sau la nivelul organismelor care implementează instrumentul financiar nu sunt disponibile documente justificative care să furnizeze dovezi ale sprijinului din partea instrumentului financiar pentru destinatarii finali;

(b)

există dovezi conform cărora documentele disponibile la nivelul autorității de management sau la nivelul organismelor care implementează instrumentul financiar nu reprezintă o imagine adevărată și exactă a sprijinului acordat.

Statul membru definește modalitățile de asigurare a pistei de audit pentru instrumentele financiare în conformitate cu modelul prevăzut în anexa III, care demonstrează îndeplinirea condițiilor sau obținerea rezultatelor.

(7)   Banca Europeană de Investiții (BEI) sau alte instituții financiare internaționale la care un stat membru este acționar, care implementează instrumente financiare, furnizează statelor membre, până la sfârșitul fiecărui an calendaristic, raportul anual de audit menționat la articolul 12 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116 întocmit de auditorii lor externi, care include elementele din anexa IV la prezentul regulament.

(8)   Comisia furnizează condiții și orientări suplimentare cu privire la elaborarea procedurilor de audit, la integrarea eșantionării, la planificarea și la efectuarea reverificării la fața locului a tranzacțiilor, atunci când este cazul, prin intermediul orientărilor menționate la articolul 6 alineatul (4).

CAPITOLUL II

Gestionarea financiară a fondurilor

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 8

Conturile agențiilor de plăți

(1)   Fiecare agenție de plăți ține un set de conturi dedicate exclusiv cheltuielilor și veniturilor menționate la articolul 5 alineatul (1) și la articolele 6 și 45 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și utilizării fondurilor puse la dispoziția sa pentru acoperirea cheltuielilor corespunzătoare. Respectivele conturi trebuie să permită distingerea și furnizarea separată a datelor financiare pentru fonduri.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei, la cererea acesteia, informațiile privind cheltuielile efectuate și veniturile alocate încasate.

(2)   Agențiile de plăți ale statelor membre care nu au adoptat moneda euro țin evidențe contabile cu cuantumuri exprimate în moneda în care au fost suportate cheltuielile și au fost încasate veniturile. Cu toate acestea, pentru a permite consolidarea tuturor cheltuielilor și veniturilor, acestea sunt în măsură să furnizeze datele corespunzătoare în moneda națională și în euro.

(3)   În ceea ce privește FEADR, fiecare agenție de plăți ține o evidență contabilă care permite identificarea tuturor operațiunilor pentru fiecare plan și pentru fiecare intervenție. Această contabilitate include în special:

(a)

cuantumul cheltuielilor publice și cuantumul contribuției din partea Uniunii plătite pentru fiecare operațiune;

(b)

cuantumurile care trebuie recuperate de la beneficiari pentru neregulile sau neglijențele constatate;

(c)

cuantumurile recuperate, cu indicarea operațiunii inițiale.

Secțiunea 2

Conturile FEGA

Articolul 9

Întocmirea declarației de cheltuieli

(1)   Cuantumul plății care urmează să fie acordată unui beneficiar în cadrul FEGA este stabilit de statele membre în cadrul sistemelor de control menționate în titlul IV din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)   Cheltuielile efectuate și care urmează să fie declarate la FEGA țin seama de sancțiunile aplicate în cadrul sistemelor de control ale statelor membre în caz de neconformitate.

(3)   Cuantumul care rezultă din aplicarea alineatului (2) servește, pentru tipurile de intervenție sub formă de plăți directe menționate la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2021/2115 și pentru programele destinate regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și insulelor mici din Marea Egee, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și, respectiv, în Regulamentul (UE) nr. 229/2013, drept bază pentru reducerea plăților menționată la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2021/2115 și pentru aplicarea disciplinei financiare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)   Cuantumul care rezultă din aplicarea alineatului (2) și, în cazul specific al plăților directe și al programelor menționate la alineatul (3), cuantumul care rezultă din aplicarea alineatelor (2) și (3) constituie cuantumul care trebuie declarat Comisiei.

(5)   Cheltuielile declarate FEGA servesc drept bază pentru verificarea plafoanelor financiare stabilite de dreptul Uniunii.

(6)   Cuantumul care rezultă din aplicarea alineatelor (2) și (3) servește drept bază pentru calcularea sancțiunilor administrative legate de condiționalitate, astfel cum sunt menționate în titlul IV capitolele IV și V din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(7)   Prin derogare de la alineatul (3), statele membre pot plăti avansuri pentru plățile directe fără să aplice beneficiarilor rata de ajustare aferentă disciplinei financiare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116 în ceea ce privește cererile de ajutor pentru un anumit an. Plata soldului care trebuie acordată beneficiarilor începând cu 1 decembrie ia în considerare rata de ajustare aferentă disciplinei financiare aplicabilă la momentul respectiv cuantumului total al plăților directe din anul calendaristic corespunzător.

Articolul 10

Comunicarea de informații de către statele membre

(1)   În conformitate cu articolul 90 alineatul (1) litera (c) punctele (i) și (ii) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statele membre transmit Comisiei, pe cale electronică și cel târziu până în a șaptea zi a fiecărei luni, informațiile și documentele referitoare la cheltuieli și la veniturile alocate menționate la articolele 11 și 12 din prezentul regulament, în special declarația de cheltuieli întocmită în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Cu toate acestea, comunicarea privind cheltuielile efectuate și veniturile alocate încasate între 1 și 15 octombrie se transmite până cel târziu la 25 octombrie.

Toate informațiile relevante sunt furnizate pe baza modelului pus la dispoziția statelor membre de către Comisie prin intermediul sistemelor de informații.

(2)   Declarația de cheltuieli menționată la alineatul (1) constă cel puțin în:

(a)

o declarație, întocmită de fiecare agenție de plăți, defalcată în conformitate cu nomenclatura bugetului Uniunii și în funcție de cheltuieli și de veniturile alocate, pe baza unei nomenclaturi detaliate puse la dispoziția statelor membre în cadrul sistemelor de informații și care cuprinde:

(i)

cheltuielile efectuate și veniturile alocate încasate în cursul lunii precedente;

(ii)

totalul cheltuielilor efectuate și al veniturilor alocate încasate de la începutul exercițiului financiar și până la sfârșitul lunii precedente;

(iii)

estimările cheltuielilor și ale veniturilor alocate cuprinzând separat următoarele trei luni și, după caz, estimările totale ale cheltuielilor și ale veniturilor alocate până la sfârșitul exercițiului financiar.

În cazul în care estimările pentru următoarele trei luni, astfel cum sunt menționate la primul paragraf punctul (iii), se referă la următorul exercițiu financiar, trebuie furnizat numai totalul lunar;

(b)

evidențele contabile care dovedesc cheltuielile și veniturile legate de intervenția publică.

(3)   Toate informațiile financiare necesare în temeiul prezentului articol se comunică în euro.

Articolul 11

Norme generale aplicabile declarației de cheltuieli și veniturilor alocate

(1)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale referitoare la declarațiile de cheltuieli și venituri legate de depozitarea publică menționate la articolul 12, cheltuielile și veniturile alocate declarate de agențiile de plăți pentru o anumită lună trebuie să corespundă plăților și încasărilor efectuate în mod real în acea lună.

Respectivele cheltuieli și venituri alocate trebuie înscrise în evidența contabilă a bugetului FEGA pentru exercițiul financiar corespunzător.

Cu toate acestea:

(a)

cheltuielile care pot fi plătite înainte de implementarea dispoziției care permite suportarea lor totală sau parțială din FEGA pot fi declarate numai:

(i)

pentru luna în care a fost implementată dispoziția în cauză; sau

(ii)

pentru luna care urmează implementării dispoziției respective;

(b)

veniturile alocate FEGA trebuie declarate pentru luna în care expiră termenul pentru plata cuantumurilor corespunzătoare, prevăzut în legislația Uniunii. Atunci când, la nivelul unei agenții de plăți, corecțiile aduse veniturilor alocate determină declararea unor venituri negative alocate pentru o linie bugetară, corecțiile excedentare se reportează în luna următoare.

(2)   Cheltuielile și veniturile alocate sunt luate în considerare la data la care a fost debitat sau creditat contul agenției de plăți. Totuși, pentru plăți, data care trebuie luată în considerare poate fi cea la care agenția în cauză a emis documentul de plată și l-a trimis unei instituții financiare sau beneficiarului. Fiecare agenție de plăți utilizează aceeași metodă pe durata întregului exercițiu financiar.

(3)   Ordinele de plată neexecutate, precum și plățile debitate din cont și apoi recreditate apar în evidența contabilă ca deduceri din cheltuielile pentru luna în care este raportată agenției de plăți neexecutarea sau anularea.

(4)   Se consideră că, dacă sunt grevate de creanțe, plățile datorate din FEGA au fost efectuate în întregime în sensul aplicării alineatului (1):

(a)

la data plății sumei datorate beneficiarului, dacă creanța este mai mică decât cheltuielile regularizate;

(b)

la data compensării, dacă cheltuielile sunt mai mici decât creanța sau egale cu aceasta.

Articolul 12

Norme speciale privind declarațiile de cheltuieli referitoare la depozitarea publică

(1)   Operațiunile care trebuie luate în considerare pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli referitoare la depozitarea publică sunt cele înregistrate la sfârșitul unei anumite luni în conturile agenției de plăți, efectuate de la începutul anului fiscal în sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127, până la sfârșitul respectivei luni.

(2)   Respectivele declarații de cheltuieli cuprind valorile și cuantumurile stabilite în conformitate cu articolele 17 și 18 din prezentul regulament și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei (14), înregistrate în evidența contabilă de agențiile de plăți în luna care urmează celei la care se referă operațiunile.

Cu toate acestea:

(a)

în cazul operațiunilor efectuate în cursul lunii septembrie, valorile și cuantumurile se înregistrează în evidența contabilă de către agențiile de plăți până cel târziu la 15 octombrie;

(b)

în cazul cuantumurilor globale de depreciere menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014, cuantumurile se înregistrează în evidența contabilă la data stabilită în decizia care le prevede.

Articolul 13

Decizia de plată a Comisiei

(1)   Pe baza datelor trimise în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament, Comisia decide să efectueze plățile lunare în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116, fără a aduce atingere corecțiilor care pot fi efectuate prin intermediul unor decizii ulterioare în conformitate cu articolele 53, 54 și 55 din regulamentul respectiv și luând în considerare reducerile și suspendările decise în conformitate cu articolele 39-42 din regulamentul respectiv.

(2)   Dacă cheltuielile totale declarate de statele membre pentru exercițiul financiar următor depășesc trei sferturi din totalul creditelor FEGA pentru exercițiul financiar în curs, angajamentele anticipate menționate la articolul 11 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și plățile lunare corespunzătoare se acordă proporțional cu declarațiile de cheltuieli, până la o limită maximă de 75 % din creditele pentru exercițiul financiar în curs. În deciziile referitoare la rambursările ulterioare, Comisia ia în considerare soldul cuantumurilor nerambursate statelor membre.

Articolul 14

Punerea resurselor la dispoziția statelor membre

Prin decizia de efectuare a plăților lunare, Comisia pune la dispoziția statelor membre, în cadrul creditelor bugetare, resursele necesare acoperirii cheltuielilor care trebuie finanțate din FEGA, mai puțin cuantumul corespunzător veniturilor alocate, în contul deschis de fiecare stat membru.

În cazul în care cuantumul stabilit de Comisie pentru aplicarea articolului 13 alineatul (1) este negativ pentru un stat membru, per total sau pentru o anumită linie bugetară, compensarea efectivă poate fi amânată pentru lunile următoare.

Articolul 15

Comunicarea în cadrul intervenției publice

(1)   Agențiile de plăți transmit Comisiei:

(a)

la solicitarea Comisiei, documentele și informațiile menționate la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127 și dispozițiile administrative naționale suplimentare adoptate pentru aplicarea și gestionarea măsurilor de intervenție;

(b)

până la ziua prevăzută la articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament, informațiile privind depozitarea publică, pe baza modelelor pe care Comisia le-a pus la dispoziția statelor membre prin intermediul sistemelor de informații.

(2)   Sistemele relevante de informații menționate la articolul 25 se utilizează pentru efectuarea notificărilor și a schimburilor de informații și pentru întocmirea documentelor referitoare la cheltuielile aferente intervenției publice.

Articolul 16

Conținutul evidențelor de depozitare publică ce trebuie ținute de agențiile de plăți

(1)   Evidența stocurilor prevăzută la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127 conține următoarele categorii de elemente, prezentate separat:

(a)

cantitățile de produse înregistrate la intrarea și la scoaterea din depozitare, cu sau fără mișcare fizică;

(b)

cantitățile utilizate pentru distribuirea gratuită către persoanele cele mai defavorizate în cadrul Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane și contabilizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014, cu diferențierea celor care fac obiectul unui transfer spre un alt stat membru;

(c)

cantitățile prelevate ca eșantioane, cu diferențierea eșantioanelor prelevate de cumpărători;

(d)

cantitățile care, după verificarea prin control vizual în contextul inventarului anual sau în timpul inspecției după recepția în stocul de intervenție, nu mai pot fi reambalate și fac obiectul vânzărilor directe;

(e)

cantitățile lipsă, din motive identificabile sau neidentificabile, inclusiv cele care corespund limitelor de toleranță legale;

(f)

cantitățile deteriorate;

(g)

cantitățile excedentare;

(h)

cantitățile lipsă care depășesc limitele de toleranță;

(i)

cantitățile care au intrat în depozitare și despre care s-a constatat că nu îndeplinesc cerințele și a căror preluare a fost refuzată din această cauză;

(j)

cantitățile nete aflate în depozitare la sfârșitul fiecărei luni sau al fiecărui an fiscal care sunt reportate pentru luna următoare sau pentru anul fiscal următor.

(2)   Contabilitatea financiară prevăzută la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127 conține:

(a)

valoarea cantităților menționate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, indicând separat valoarea cantităților achiziționate și valoarea cantităților vândute;

(b)

valoarea contabilă a cantităților utilizate sau contabilizate în cadrul regimului de distribuire gratuită menționat la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol;

(c)

costurile de finanțare menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014;

(d)

cheltuielile cu operațiunile fizice menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014;

(e)

cuantumurile rezultate din deprecierea menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014;

(f)

cuantumurile percepute sau recuperate de la vânzători, cumpărători și depozitari, altele decât cele menționate la articolul 21 din prezentul regulament;

(g)

cuantumul rezultat din vânzările directe realizate după inventarul anual sau în urma controalelor efectuate după recepția produselor în depozitarea de intervenție;

(h)

pierderile și câștigurile ce rezultă din scoaterile de produse, ținând cont de deprecierea menționată la litera (e) de la prezentul alineat;

(i)

alte debite și credite, în special cele corespunzătoare cantităților menționate la alineatul (1) literele (c)-(g) din prezentul articol;

(j)

valoarea contabilă medie, exprimată pe tonă.

Articolul 17

Contabilitatea legată de intervenția publică

(1)   Elementele menționate la articolul 16 sunt contabilizate cu cantitățile, valorile, cuantumurile și mediile efectiv înregistrate de către agențiile de plăți sau cu valorile și cuantumurile calculate pe baza cuantumurilor standard stabilite de Comisie.

(2)   Înregistrările și calculele menționate la alineatul (1) se efectuează cu condiția aplicării următoarelor norme:

(a)

costurile aferente scoaterii cantităților în cazul cărora s-au înregistrat pierderi cantitative sau deteriorări, în conformitate cu normele prevăzute în anexele VI și VII la Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014, sunt înscrise în contabilitate numai în cazul cantităților efectiv vândute și scoase din depozitare;

(b)

cantitățile înregistrate ca lipsă în urma unui transfer între state membre nu sunt considerate intrate în depozitare în statul membru de destinație și nu sunt acoperite de costurile standard aferente intrării;

(c)

costurile standard aferente intrării și scoaterii fixate pentru transport și transfer se introduc în conturi dacă respectivele costuri nu sunt considerate, în conformitate cu normele Uniunii, ca făcând parte integrantă din costurile de transport;

(d)

cu excepția cazului în care normele specifice ale Uniunii conțin dispoziții contrare, cuantumurile provenite din vânzarea produselor deteriorate, precum și orice alte cuantumuri primite în acest context nu se înscriu în evidențele contabile ale FEGA;

(e)

eventualele cantități excedentare înregistrate se contabilizează drept cuantum negativ, în situația și în mișcările stocurilor, la cantitățile lipsă. Cantitățile respective sunt incluse atunci când se stabilesc cantitățile care depășesc limita de toleranță;

(f)

alte eșantioane decât cele prelevate de cumpărători se contabilizează în conformitate cu punctul 2 litera (a) din anexa VII la Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014.

(3)   Corecțiile efectuate de Comisie în ceea ce privește elementele menționate la articolul 16 pentru anul fiscal în curs trebuie notificate Comitetului pentru fondurile agricole. Aceste corecții pot fi notificate statelor membre cu ocazia unei decizii de plată lunară sau, dacă nu, la momentul deciziei privind verificarea conturilor. Corecțiile sunt contabilizate de agențiile de plăți în condițiile prevăzute în respectiva decizie.

Articolul 18

Datele pentru înscrierea cheltuielilor și a veniturilor și a mișcărilor produselor în evidența contabilă a intervenției publice

(1)   Diversele elemente de cheltuieli și venituri se înscriu în evidența contabilă la data la care are loc operațiunea fizică în temeiul măsurii de intervenție publică, cu utilizarea cursului de schimb menționat la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014.

Totuși, datele următoare se aplică în cazurile enumerate mai jos:

(a)

data primirii, în cazul cuantumurilor primite sau recuperate menționate la articolul 16 alineatul (2) literele (f) și (g) din prezentul regulament;

(b)

data plății efective a costurilor legate de operațiunile fizice, atunci când aceste costuri nu sunt acoperite de cuantumuri standard.

(2)   Diversele elemente legate de mișcarea fizică a produselor și de gestionarea stocurilor se introduc în evidențele contabile la data la care are loc operațiunea fizică în temeiul măsurii de intervenție.

Totuși, datele următoare se aplică în cazurile enumerate mai jos:

(a)

data preluării produselor de către agenția de plăți, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1240 al Comisiei (15), pentru cantitățile care intră în depozitare publică fără schimbarea locului de depozitare;

(b)

în ceea ce privește cantitățile lipsă sau deteriorate și excedentare, data constatării faptelor în cazul cantităților lipsă sau deteriorate și al cantităților excedentare;

(c)

data scoaterii efective a produselor din depozitare, în cazul vânzărilor directe ale produselor rămase în depozitare care nu mai pot fi reambalate după examinarea vizuală în contextul inventarului anual sau în timpul inspecției după recepția în stocul de intervenție;

(d)

ultima zi a anului fiscal, în cazul eventualelor pierderi care depășesc limita de toleranță menționată la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127.

Articolul 19

Cuantum finanțat în cadrul intervenției publice

(1)   Cuantumul care urmează a fi finanțat în temeiul măsurilor de intervenție menționate la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 se stabilește pe baza conturilor întocmite și ținute de agențiile de plăți în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127, și în care sunt debitate și creditate diferitele elemente de cheltuieli și, respectiv, venituri menționate la articolul 16 din prezentul regulament, ținând cont, atunci când este necesar, de cuantumurile cheltuielilor stabilite în cadrul legislației agricole sectoriale.

(2)   Agențiile de plăți sau organismele de coordonare, după caz, transmit Comisiei, în fiecare lună și în fiecare an, prin mijloace electronice, pe baza modelelor puse de Comisie la dispoziția statelor membre prin intermediul sistemelor de informații, informațiile necesare pentru finanțarea cheltuielilor aferente depozitării publice și evidențele contabile care dovedesc cheltuielile și veniturile legate de depozitarea publică, sub formă de tabele, până la data prevăzută la articolul 10 alineatul (1) și până la data prevăzută la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 20

Declarații de cheltuieli și venituri aferente intervenției publice

(1)   Finanțarea din FEGA în temeiul măsurilor de intervenție menționate la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 este egală cu cheltuielile, calculate pe baza informațiilor notificate de agenția de plăți, după deducerea eventualelor venituri rezultate din măsurile de intervenție, validate prin sistemul de informații creat de Comisie și incluse de agenția de plăți în declarația sa de cheltuieli întocmită în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament.

(2)   Sumele recuperate în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și cuantumurile primite sau recuperate de la vânzători, cumpărători și depozitari care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 45 din regulamentul menționat sunt declarate la bugetul FEGA în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament.

SECȚIUNEA 3

Conturile FEADR

Articolul 21

Previzionarea necesităților de finanțare

Pentru fiecare plan strategic PAC menționat la articolul 118 din Regulamentul (UE) 2021/2115 și în conformitate cu articolul 90 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statele membre trimit Comisiei, de două ori pe an, până la 31 ianuarie și până la 31 august cel târziu, previziunile lor privind cuantumurile care trebuie finanțate din FEADR pentru exercițiul financiar respectiv. În plus, statele membre trimit o estimare actualizată a cererilor lor de finanțare pentru următorul exercițiu financiar.

Previziunile respective și estimarea actualizată sunt furnizate pe baza modelului pus de Comisie la dispoziția statelor membre prin intermediul sistemelor de informații.

Articolul 22

Declarațiile de cheltuieli

(1)   Agențiile de plăți declară cheltuielile și cuantumul recuperat pentru fiecare tip de intervenție pentru dezvoltarea rurală și pentru asistența tehnică din cadrul planului strategic PAC menționat la articolul 118 din Regulamentul (UE) 2021/2115 pentru fiecare dintre perioadele de referință menționate la alineatul (2) din prezentul articol, pe baza modelului pus de Comisie la dispoziția statelor membre prin intermediul sistemelor de informații.

Pentru fiecare plan strategic PAC, agențiile de plăți precizează într-o declarație de cheltuieli cel puțin următoarele:

(a)

cuantumul cheltuielilor publice eligibile, cu excepția finanțării naționale suplimentare menționate la articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/2115, pentru care agenția de plăți a plătit efectiv contribuția FEADR corespunzătoare în cursul fiecăreia dintre perioadele de referință menționate la alineatul (2) din prezentul articol;

(b)

informațiile privind instrumentele financiare menționate la articolul 32 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2021/2116;

(c)

informațiile suplimentare privind avansurile plătite beneficiarilor menționate la articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116;

(d)

cuantumul recuperat în timpul perioadei curente menționate la alineatul (2) din prezentul articol, în ceea ce privește planul strategic PAC;

(e)

cuantumul recuperat în timpul perioadei curente menționate la alineatul (2) din prezentul articol, în ceea ce privește programele de dezvoltare rurală finanțate din FEADR începând cu 2007, pentru care statele membre nu mai sunt obligate să trimită declarații intermediare de cheltuieli;

(f)

cuantumurile aferente asistenței tehnice.

Cheltuielile efectuate și care urmează să fie declarate la FEADR țin seama de sancțiunile aplicate în cadrul sistemelor de gestionare și control ale statelor membre în caz de neconformitate.

(2)   După ce Comisia aprobă un plan strategic PAC, statele membre transmit Comisiei, în conformitate cu articolul 90 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2021/2116, declarațiile de cheltuieli până la termenele următoare:

(a)

până cel târziu la 30 aprilie, în cazul cheltuielilor din perioada 1 ianuarie-31 martie;

(b)

până cel târziu la 31 iulie, în cazul cheltuielilor din perioada 1 aprilie-30 iunie;

(c)

până cel târziu la 10 noiembrie, în cazul cheltuielilor din perioada 1 iulie-15 octombrie;

(d)

până cel târziu la 31 ianuarie, în cazul cheltuielilor din perioada 16 octombrie-31 decembrie.

În cazul în care într-un stat membru planul strategic PAC este pus în aplicare de mai multe agenții de plăți, organismul de coordonare se asigură că declarațiile de cheltuieli sunt transmise în aceeași zi.

Cu toate acestea, toate cheltuielile plătite de agențiile de plăți către beneficiari, în conformitate cu articolul 86 din Regulamentul (UE) 2021/2115 până la sfârșitul ultimei perioade, astfel cum se specifică la primul paragraf din prezentul alineat, înaintea aprobării unui plan strategic PAC menționat la articolul 118 din regulamentul respectiv, se efectuează sub responsabilitatea statelor membre și sunt declarate Comisiei în prima declarație de cheltuieli care urmează după aprobarea planului respectiv. Cuantumurile recuperate aferente perioadei corespunzătoare, menționate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (d) și (e) din prezentul articol, se declară, de asemenea, în declarația respectivă. Aceeași regulă se aplică, mutatis mutandis, în cazul modificării unui plan strategic PAC, astfel cum se menționează la articolul 119 din Regulamentul (UE) 2021/2115, cu excepția ajustărilor planului de finanțare menționate la articolul 23 din prezentul regulament.

În ceea ce privește instrumentele financiare instituite în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul (UE) 2021/1060 și cu articolul 80 din Regulamentul (UE) 2021/2115, cheltuielile se declară în cursul exercițiului financiar în care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 32 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și în care au fost efectuate cheltuielile de către agenția de plăți, înainte de sfârșitul exercițiului financiar.

Toate informațiile financiare necesare în temeiul prezentului articol se comunică în euro.

Articolul 23

Calculul cuantumului de plătit

(1)   Contribuția Uniunii care urmează să fie plătită pentru cheltuielile publice eligibile, cu excepția finanțării naționale suplimentare menționate la articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/2115, este menționată în planul de finanțare în vigoare în prima zi a perioadei de referință și se calculează, în ceea ce privește planurile strategice PAC menționate la articolul 118 din regulamentul respectiv, după cum urmează:

(a)

pentru fiecare perioadă de referință menționată la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament, pe baza ratei contribuției FEADR, menționată la articolul 91 din Regulamentul (UE) 2021/2115 și aprobată de Comisie în conformitate cu articolul 118 din regulamentul respectiv;

(b)

pentru anumite tipuri eligibile de cheltuieli menționate la articolul 155 din Regulamentul (UE) 2021/2115, în perioada 2023-2027, pe baza ratei contribuției pentru intervenție stabilită în planul strategic PAC, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul respectiv;

(c)

asistența tehnică pe baza unei rate forfetare, astfel cum se menționează la articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Calculul trebuie să țină seama de corecțiile aduse contribuției Uniunii, astfel cum au fost prezentate în declarația de cheltuieli pentru perioada respectivă.

(2)   Fără a se aduce atingere plafonului prevăzut la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, atunci când totalul cumulat al contribuției Uniunii plătite planului strategic PAC depășește contribuția pentru un tip de intervenție, în ceea ce privește FEADR, cuantumul care trebuie plătit se reduce la cuantumul programat pentru tipul respectiv de intervenție. Orice contribuție a Uniunii astfel exclusă poate fi plătită ulterior, cu condiția ca statul membru să fi prezentat un plan de finanțare adaptat, iar acesta să fi fost aprobat de către Comisie.

Articolul 24

Dezangajarea automată

În cazul în care un stat membru nu prezintă un plan de finanțare revizuit, astfel cum se prevede la articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2021/2116, precum și modificarea corespunzătoare a planului strategic PAC până la 30 iunie, Comisia reduce proporțional cuantumurile alocate fiecărui tip de intervenție, prin modificarea deciziei de aprobare a planului strategic PAC al statului membru până cel târziu la data de 30 septembrie.

SECȚIUNEA 4

Dispoziții comune privind fondurile

Articolul 25

Schimbul electronic de informații și documente

(1)   Comisia definește sistemele de informații care să permită schimburi electronice de documente și informații între Comisie și statele membre pentru comunicările și consultările de informații prevăzute la articolul 90 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și măsurile necesare pentru aplicarea acestor sisteme. Comisia informează statele membre în privința condițiilor generale pentru implementarea sistemelor respective prin intermediul Comitetului pentru fondurile agricole.

(2)   Sistemele de informații menționate la alineatul (1) trebuie să poată prelucra în special:

(a)

datele necesare pentru tranzacțiile financiare, în special cele privind conturile anuale ale agențiilor de plăți, declarațiile de cheltuieli și venituri alocate și pentru transmiterea informațiilor și a documentelor menționate la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2022/127 și la articolele 8, 10, 11, 12, 14, 18, 19, 21, 22, 23 și 32 din prezentul regulament;

(b)

documentele de interes comun care permit monitorizarea declarațiilor lunare și intermediare de cheltuieli și a conturilor anuale, precum și informațiile și documentele pe care agențiile de plăți trebuie să le pună la dispoziția Comisiei pentru a fi consultate;

(c)

textele Uniunii și orientările Comisiei privind finanțarea politicii agricole comune de către autoritățile acreditate și desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116, precum și orientările privind aplicarea armonizată a legislației relevante.

(3)   Forma și conținutul documentelor menționate la articolele 10, 18, 19, 21, 22, 23 și 32 trebuie să fie puse de Comisie la dispoziția statelor membre sub forma unor modele prin intermediul sistemelor de informații.

Modelele respective se adaptează și se actualizează de către Comisie, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole.

(4)   Sistemele de informații menționate la alineatul (1) pot conține instrumentele necesare pentru stocarea datelor și pentru gestionarea conturilor fondurilor de către Comisie.

(5)   Datele referitoare la tranzacțiile financiare se comunică, se introduc și se actualizează în sistemele de informații menționate la alineatul (1) sub responsabilitatea agențiilor de plăți de către agențiile de plăți înseși sau de către organismele cărora li s-a delegat această funcție, după caz, prin intermediul organismelor de coordonare acreditate în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) și cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(6)   În cazul în care un document trimis în temeiul articolului 90 alineatul (1) litera (c) punctele (i) și (iii) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sau o procedură din cadrul sistemelor de informații necesită semnătura sau aprobarea unei persoane autorizate într-una sau în mai multe dintre etapele procedurii respective, semnătura electronică sau aprobarea obligatorie respectivă se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(7)   Documentele electronice și digitalizate se păstrează pe parcursul întregii perioade prevăzute la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127.

(8)   În cazul unei defecțiuni a unui sistem de informații sau în absența unei conexiuni stabile, statul membru poate, cu acordul prealabil al Comisiei, să trimită documentele în altă formă, în condițiile stabilite de Comisie.

Articolul 26

Cerințe privind rambursarea cheltuielilor de către fonduri

(1)   Declarațiile de cheltuieli care vizează fondurile se introduc sub formă de date structurate de către agenții de plăți acreditate sau de către organismul de coordonare acreditat, pe baza modelului pus la dispoziția statelor membre de către Comisie prin intermediul sistemelor de informații.

(2)   Cheltuielile FEGA și FEADR, precum și veniturile alocate FEGA declarate pentru o anumită perioadă pot conține corecții ale datelor declarate pentru perioadele anterioare de declarare ale aceluiași exercițiu financiar.

(3)   Cheltuielile FEGA și FEADR și veniturile alocate care urmează să fie imputate exercițiului financiar și care nu au fost introduse în declarațiile lunare și, respectiv, în declarațiile intermediare pot fi corectate numai în conturile anuale care trebuie trimise Comisiei în conformitate cu articolul 90 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)   Comisia plătește contribuția Uniunii, sub rezerva disponibilității resurselor, în contul (conturile) deschis(e) de fiecare stat membru.

(5)   Fiecare stat membru notifică Comisiei denumirea sau numărul contului (conturilor), conform formatului pus de Comisie la dispoziția statului membru respectiv.

Articolul 27

Suspendarea plăților

Actele de punere în aplicare ce stabilesc plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sau plățile intermediare menționate la articolul 32 din respectivul regulament țin seama de suspendarea plăților decisă în conformitate cu articolul 40 alineatele (1) și (2), cu articolul 41 alineatul (2) și cu articolul 42 alineatul (2) din respectivul regulament.

Articolul 28

Planurile de acțiune aferente monitorizării multianuale a performanței

(1)   În urma evaluării justificării prezentate de statul membru în contextul evaluării performanței menționate la articolul 135 din Regulamentul (UE) 2021/2115, Comisia poate solicita statului membru în cauză să prezinte un plan de acțiune, astfel cum se menționează la articolul 41 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Statul membru prezintă un plan de acțiune în termen de două luni de la primirea solicitării din partea Comisiei. În respectivul plan de acțiune, statul membru propune măsuri de remediere concrete pentru a remedia deficiențele și identifică intervențiile care au un impact asupra performanței planului strategic PAC, în special în ceea ce privește abaterile de la obiectivele de etapă stabilite pentru atingerea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115. Măsurile de remediere sunt descrise suficient de detaliat pentru a permite Comisiei să evalueze dacă planul de acțiune este adecvat pentru remedierea acestor deficiențe, incluzând, dacă este cazul, măsurile de îmbunătățire a performanței intervențiilor în cauză.

(2)   Pentru fiecare dintre măsuri statul membru stabilește termenul de punere în aplicare planificat, care nu poate depăși doi ani de la lansarea planului de acțiune. Pentru a permite examinarea calendarului preconizat pentru punerea în aplicare a planului de acțiune, statul membru stabilește, de asemenea, indicatori de progres în vederea respectării termenului respectiv, cu o periodicitate de cel puțin o dată la trei luni pe toată durata planului de acțiune.

(3)   În termen de doi luni de la primirea planului de acțiune de la statul membru vizat, Comisia informează în scris statul membru respectiv cu privire la obiecțiile sale privind planul de acțiune transmis și solicită modificarea acestuia, dacă este cazul. Statul membru în cauză oferă clarificări suplimentare sau prezintă un plan de acțiune actualizat în termen de doi luni de la primirea observațiilor Comisiei.

(4)   După perioada menționată la alineatul (3), Comisia informează în scris statul membru, în termen de doi luni, dacă consideră că planul de acțiune este suficient pentru a remedia deficiențele care afectează performanța planului strategic PAC. În cazul unei evaluări pozitive, primirea evaluării respective de către statul membru este considerată data lansării punerii în aplicare a planului de acțiune. Data lansării nu aduce atingere posibilității ca statul membru în cauză să înceapă mai devreme punerea în aplicare a măsurilor de remediere. În cazul unei evaluări negative, Comisia informează statul membru în cauză despre intenția sa de a suspenda plățile, menționată la articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(5)   Statele membre pregătesc planurile de acțiune și raportează cu privire la progresele înregistrate în punerea lor în aplicare în conformitate cu modelul aferent furnizat de Comisie la momentul prezentării raportului anual privind performanța, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116. Modelul este pus la dispoziție și se utilizează în format electronic.

Articolul 29

Planurile de acțiune care vizează deficiențele sistemelor de guvernanță

(1)   Statul membru prezintă planul de acțiune menționat la articolul 42 din Regulamentul (UE) 2021/2116 în termen de doi luni de la primirea solicitării din partea Comisiei. În planul său de acțiune, statul membru în cauză propune măsuri concrete pentru a remedia fiecare dintre deficiențele grave indicate de Comisie. Măsurile corective sunt descrise în mod adecvat pentru a permite Comisiei să evalueze dacă planul de acțiune este suficient pentru remedierea deficiențelor.

(2)   Pentru fiecare dintre măsuri statul membru stabilește termenul de punere în aplicare planificat, care nu poate depăși doi ani de la data lansării planului de acțiune. Pentru a permite examinarea indicatorilor de progres, statul membru stabilește, de asemenea, obiective de etapă în vederea respectării termenului respectiv, cu o periodicitate de cel puțin o dată la trei luni pe toată durata planului de acțiune.

(3)   În termen de doi luni de la primirea planului de acțiune de la statul membru vizat, Comisia informează în scris statul membru respectiv cu privire la obiecțiile sale privind planul de acțiune transmis și solicită modificarea acestuia, dacă este cazul. Statul membru în cauză oferă clarificări suplimentare sau prezintă un plan de acțiune actualizat în termen de doi luni de la primirea observațiilor Comisiei. În cazuri justificate în mod corespunzător, acest termen poate fi prelungit.

(4)   În urma schimburilor menționate la alineatul (3) și în termen de cel mult doi luni de la primirea ultimei comunicări din partea statului membru, Comisia informează în scris statul membru cu privire la evaluarea sa. În cazul unei evaluări pozitive, primirea evaluării respective de către statul membru este considerată data lansării punerii în aplicare a planului de acțiune. Data lansării nu aduce atingere posibilității ca statul membru în cauză să înceapă mai devreme punerea în aplicare a măsurilor de remediere. În cazul unei evaluări negative determinate de un plan de acțiune vădit insuficient, Comisia informează statul membru în cauză despre intenția sa de a suspenda plățile, menționată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(5)   În cazul în care progresele înregistrate în punerea în aplicare a planului de acțiune sunt insuficiente sau în cazul în care planul de acțiune nu a fost prezentat în conformitate cu cererea scrisă a Comisiei, Comisia informează statul membru în cauză despre intenția sa de a suspenda plățile, menționată la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(6)   În ceea ce privește deficiențele grave recurente identificate în rapoartele de evaluare a calității menționate la articolul 68 alineatul (3), la articolul 69 alineatul (6) și la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia solicită un plan de acțiune în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din regulamentul respectiv, în cazul în care aceleași deficiențe sunt detectate fără nicio îmbunătățire în al doilea an consecutiv.

(7)   Statele membre pregătesc planurile de acțiune și raportează cu privire la progresele înregistrate în punerea lor în aplicare în conformitate cu modelul aferent furnizat de Comisie. Modelul este pus la dispoziție și se utilizează în format electronic.

CAPITOLUL III

Verificarea conturilor

SECȚIUNEA 1

Recuperarea creanțelor

Articolul 30

Recuperarea plăților necuvenite

(1)   Pentru orice plată necuvenită în urma apariției unei nereguli sau a unei neglijențe, statele membre instituie un sistem care să garanteze o solicitare de recuperare de la beneficiari într-un termen rezonabil după ce agenția de plăți sau organismul responsabil cu recuperarea, după caz, a primit un raport de control sau un document similar, în care se menționează că a avut loc o neregulă. Sistemul asigură faptul că cuantumurile corespunzătoare sunt înregistrate la momentul solicitării de recuperare în registrul debitorilor ținut de agenția de plăți.

(2)   Statele membre dispun de un sistem care garantează că procedurile de recuperare, inclusiv calcularea dobânzii în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale aplicabile menționate la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, compensarea și executarea cuantumurilor plătite în mod necuvenit, sunt lansate și monitorizate în timp util. Se asigură urmărirea creanțelor în conformitate cu procedura națională de recuperare aplicabilă, iar cuantumurile recuperate sunt rambursate fondurilor în timp util.

(3)   Corectarea unei datorii către fonduri are loc numai în cazul în care se constată absența oricărei nereguli printr-un instrument administrativ sau juridic cu caracter definitiv.

(4)   Statele membre justifică în mod corespunzător anularea unei creanțe și decizia de a nu continua procedurile de recuperare a unei creanțe în conformitate cu normele naționale aplicabile.

Articolul 31

Recuperarea prin compensare

Fără a se aduce atingere niciunei alte măsuri de aplicare a legii prevăzute de dreptul național, statele membre compensează orice cuantum necuvenit care rezultă dintr-o neregulă pendinte comisă de un beneficiar, constatată în conformitate cu dreptul național, din orice plăți viitoare în favoarea beneficiarului respectiv, care urmează să fie efectuate de agenția de plăți responsabilă de recuperarea creanței.

SECȚIUNEA 2

Verificarea

Articolul 32

Conținutul conturilor anuale

(1)   Conturile anuale menționate la articolul 90 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) 2021/2116 includ:

(a)

veniturile alocate menționate la articolul 45 din respectivul regulament;

(b)

cheltuielile FEGA după deducerea oricăror plăți necuvenite care nu au fost recuperate până la sfârșitul exercițiului financiar, altele decât cele menționate la litera (f) de la prezentul alineat, inclusiv a eventualelor dobânzi aferente, sintetizate per post și subpost din bugetul Uniunii;

(c)

cheltuielile FEADR, per program, per măsură sau per tip de intervenție, după caz, și per rată specifică a contribuției. Declarația de cheltuieli anuală include, de asemenea, informații privind cuantumurile recuperate. După încheierea unui program sau a unui plan strategic PAC, eventualele plăți necuvenite care nu au fost recuperate, altele decât cele menționate la litera (f) de la prezentul alineat, inclusiv eventualele dobânzi aferente, se deduc din cheltuielile exercițiului financiar în cauză;

(d)

un tabel cu diferențele per post și per subpost sau, în cazul FEADR, per program, per măsură sau per tip de intervenție, după caz, și per rată specifică a contribuției și per arie de intervenție, după caz, între cheltuielile și veniturile alocate declarate în conturile anuale și cele declarate pentru aceeași perioadă în documentele menționate la articolul 10 alineatul (2) din prezentul regulament, în ceea ce privește FEGA, și la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament, în ceea ce privește FEADR, însoțite de o explicație pentru fiecare diferență;

(e)

separat, cuantumurile care urmează să fie suportate de statul membru în cauză, respectiv de Uniune, în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) primul paragraf și cu articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), aferente:

(i)

cheltuielilor suportate și plăților efectuate pentru schemele de sprijin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) în ceea ce privește anul calendaristic 2022 și anii anteriori;

(ii)

măsurilor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014 până la 31 decembrie 2022;

(iii)

ajutoarelor pentru programele operaționale ale organizațiilor de producători recunoscute sau ale asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor și pentru programele de sprijin din sectorul vitivinicol menționate la articolul 5 alineatul (6) și, respectiv, la articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului (18) în ceea ce privește cheltuielile suportate și plățile efectuate pentru operațiunile puse în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 după 31 decembrie 2022 până la încheierea programelor operaționale sau a programelor de sprijin în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) litera (c) și, respectiv, cu articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2021/2117;

(iv)

veniturilor declarate în cadrul punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, al Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (19) și al Regulamentului (CE) nr. 27/2004 al Comisiei (20);

(f)

un extras privind plățile necuvenite care încă mai trebuie recuperate la sfârșitul exercițiului financiar ca urmare a unor abateri în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (21), inclusiv eventualele sancțiuni prevăzute de normele sectoriale aplicabile ale Uniunii și dobânzile aferente, care trebuie prezentat sub forma unui tabel în conformitate cu modelul prezentat în anexa V la prezentul regulament. Pentru cheltuielile menționate la litera (e) de la prezentul alineat, se prezintă un extras privind plățile necuvenite, într-un tabel în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014;

(g)

un extras din registrul debitorilor privind cuantumurile care trebuie recuperate și creditate fie către FEGA, fie către FEADR, altele decât cele menționate la literele (b), (c), (e) și (f) de la prezentul alineat, inclusiv eventualele sancțiuni și dobânzile aferente, care trebuie prezentat sub forma unui tabel în conformitate cu modelul prezentat în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 în ceea ce privește cheltuielile menționate la litera (e) de la prezentul alineat;

(h)

un rezumat al operațiunilor de intervenție și o declarație privind cantitatea și localizarea stocurilor la sfârșitul exercițiului financiar;

(i)

confirmarea faptului că cheltuielile, veniturile alocate și detaliile referitoare la fiecare mișcare din cadrul depozitării de intervenție se păstrează în fișierele și în evidențele contabile ale agenției de plăți;

(j)

soldul de închidere de la sfârșitul exercițiului financiar al avansurilor neutilizate/neregularizate cumulate, plătite de statele membre beneficiarilor, detaliat per intervenție în cazul FEGA și per program sau per tip de intervenție în cazul FEADR, după caz, iar în acest al doilea caz incluzând instrumentele financiare. În ceea ce privește instrumentele financiare, soldul de închidere se referă la cuantumurile plătite de Comisie sub formă de avansuri în conformitate cu articolul 32 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116 care nici nu au fost utilizate de statele membre pentru plăți către destinatarii finali sau în beneficiul acestora, nici nu au fost angajate pentru contracte de garantare sau plătite drept comisioane și costuri de gestiune în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(2)   Conturile anuale stau la baza raportului anual privind performanța care trebuie prezentat în temeiul articolului 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

Articolul 33

Transmiterea informațiilor

(1)   În scopul verificării conturilor în temeiul articolelor 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116, fiecare stat membru trimite Comisiei:

(a)

elementele incluse în conturile anuale, menționate la articolul 32 din prezentul regulament;

(b)

raportul anual privind performanța, menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115;

(c)

avizul și rapoartele întocmite de organismul sau organismele de certificare, menționate la articolul 5 alineatele (3) și (4) din prezentul regulament;

(d)

declarațiile de gestiune menționate la articolul 3 din prezentul regulament;

(e)

un rezumat anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor efectuate, inclusiv o analiză a naturii și a amplorii erorilor și punctelor slabe identificate în sisteme, precum și măsurile corective luate sau planificate, astfel cum se prevede la articolul 63 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2116, rezumat trimis împreună cu declarația de gestiune a agenției de plăți menționată la articolul 3 din prezentul regulament.

La cererea Comisiei, statul membru furnizează înregistrările complete ale tuturor informațiilor contabile necesare în scopuri statistice și de control, aferente cheltuielilor legate de măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014. Forma și conținutul informațiilor contabile se specifică de către Comisie.

(2)   Documentele menționate la alineatul (1) trebuie trimise Comisiei până cel târziu la data de 15 februarie a anului care urmează încheierii exercițiului financiar la care se referă. Documentele se trimit electronic, în conformitate cu formatul și în condițiile stabilite de Comisie în temeiul articolului 25.

Documentele respective poartă o semnătură electronică obligatorie în sensul Regulamentului (UE) nr. 910/2014.

(3)   La cererea Comisiei sau la inițiativa unui stat membru, pot fi trimise Comisiei informații suplimentare privind verificarea conturilor, în termenul stabilit de Comisie luând în considerare sarcina de lucru necesară pentru a furniza respectivele informații. În lipsa unor astfel de informații, Comisia poate verifica conturile pe baza informațiilor de care dispune.

(4)   În cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate accepta o solicitare de transmitere cu întârziere a informațiilor, dacă cererea îi este adresată înaintea termenului de transmitere.

Articolul 34

Păstrarea informațiilor contabile

(1)   Documentele justificative referitoare la cheltuielile finanțate și la veniturile alocate care trebuie colectate de FEGA sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care Comisia verifică conturile exercițiului financiar în cauză în temeiul articolului 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)   Documentele justificative referitoare la cheltuielile finanțate și la veniturile alocate care trebuie colectate de FEADR sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care a fost efectuată plata finală de către agenția de plăți.

(3)   În cazul unor nereguli sau neglijențe, documentele justificative menționate la alineatele (1) și (2) sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care cuantumurile sunt recuperate integral de la beneficiar și sunt creditate către fonduri.

(4)   Documentele justificative privind realizările corespunzătoare cheltuielilor declarate în cadrul FEGA în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 și în cadrul FEADR se păstrează la dispoziția Comisiei timp de cel puțin trei ani după anul în care se declară cheltuielile finale din cadrul planurilor strategice PAC în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115.

(5)   În cazul procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116, documentele justificative menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt ținute la dispoziția Comisiei timp de cel puțin un an după anul în care s-a încheiat procedura sau, dacă o decizie privind conformitatea face obiectul unei proceduri judiciare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, timp de cel puțin 1 an după anul în care se încheie respectiva procedură.

(6)   Documentele justificative menționate la alineatele (1)-(5) sunt ținute la dispoziția Comisiei fie pe suport de hârtie, fie în format electronic și/sau în ambele formate.

Documentele pot fi păstrate doar în format electronic numai dacă dreptul național al statului membru în cauză permite utilizarea documentelor electronice ca dovadă a tranzacțiilor subiacente în procedurile judiciare naționale.

Dacă documentele sunt păstrate doar în format electronic, sistemul utilizat în acest scop trebuie să fie conform cu secțiunea 3.B din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2022/127.

Articolul 35

Verificarea financiară

(1)   Decizia Comisiei privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116 stabilește cuantumul cheltuielilor efectuate în fiecare stat membru în cursul exercițiului financiar în cauză, care este recunoscut ca imputabil fondurilor pe baza conturilor menționate la articolul 32 din prezentul regulament și a eventualelor reduceri și suspendări în temeiul articolelor 39, 40 și 41 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

În cazul FEADR, cuantumul stabilit prin decizia privind verificarea conturilor include fondurile care pot fi reutilizate prin realocare de statul membru în cauză în temeiul articolului 57 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(2)   În ceea ce privește FEGA, cuantumul care, ca urmare a deciziei privind verificarea conturilor, poate fi recuperat de la fiecare stat membru sau poate fi plătit acestuia se stabilește prin deducerea plăților lunare pentru exercițiul financiar în cauză din cheltuielile recunoscute pentru același exercițiu financiar în conformitate cu alineatul (1). Comisia deduce cuantumul respectiv din plata lunară legată de cheltuielile efectuate în a doua lună de după decizia privind verificarea conturilor sau adaugă cuantumul respectiv la plata menționată.

În ceea ce privește FEADR, cuantumul care, ca urmare a deciziei privind verificarea conturilor, poate fi recuperat de la fiecare stat membru sau poate fi plătit acestuia se stabilește prin deducerea plăților intermediare pentru exercițiul financiar în cauză din cheltuielile recunoscute pentru același exercițiu financiar în conformitate cu alineatul (1).

Comisia deduce cuantumul respectiv din prima plată pentru care statul membru prezintă declarația de cheltuieli după adoptarea deciziei în temeiul articolului 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116 sau adaugă cuantumul respectiv la plata menționată.

(3)   Până cel târziu la data de 30 aprilie care urmează sfârșitului exercițiului financiar, Comisia comunică statului membru în cauză rezultatele verificării informațiilor furnizate, împreună cu eventualele modificări pe care le propune.

(4)   Dacă, din motive care pot fi atribuite statului membru în cauză, nu poate să verifice conturile unui stat membru înaintea datei de 31 mai a anului următor, Comisia notifică statului membru în cauză anchetele suplimentare pe care își propune să le desfășoare în temeiul articolului 49 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(5)   Alineatele (1)-(4) se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate menționate la articolul 45 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 36

Verificarea performanței

(1)   La stabilirea cuantumurilor cu care va fi redusă finanțarea din partea Uniunii, atunci când se constată că cheltuielile nu corespund unei realizări, astfel cum s-a raportat în raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115, Comisia utilizează propriile constatări și constatările organismului de certificare și ia în considerare informațiile puse la dispoziție de statele membre, cu condiția ca aceste din urmă informații să fie furnizate în termenele prevăzute de Comisie în cadrul procedurii anuale de verificare a performanței desfășurate în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și în conformitate cu prezentul articol.

(2)   În cazul în care, date fiind documentele pentru verificarea anuală prezentate de statul membru și în absența unor justificări suficiente, Comisia consideră că cheltuielile nu corespund unei realizări, aceasta comunică constatările sale statului membru în cauză, specificând diferența constatată. Comunicarea trebuie să facă trimitere la prezentul articol.

Statul membru răspunde într-un termen care urmează să fie stabilit în comunicare și care nu poate fi mai mic de 30 de zile calendaristice de la primirea comunicării. În răspunsul său, statul membru are, în special, posibilitatea:

(a)

de a prezenta observații și justificări cu privire la diferențele constatate;

(b)

de a demonstra Comisiei că diferența reală constatată sau cuantumul căruia nu îi corespunde o realizare este mai redus(ă) decât indicase Comisia;

(c)

de a informa Comisia despre acțiunile corective pe care le-a întreprins pentru a asigura raportarea corectă a realizărilor sau pentru a se asigura că cheltuielile corespund unei realizări, precizând data efectivă a implementării lor.

Comunicarea menționată la primul și al doilea paragraf poate fi efectuată prin mijloace electronice.

(3)   După evaluarea justificărilor statelor membre în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, Comisia adoptă, după caz, o decizie în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru a reduce finanțarea din partea Uniunii cu cuantumurile aferente cheltuielilor care nu corespund unei realizări pentru exercițiul financiar în cauză.

(4)   În ceea ce privește FEGA, cuantumurile cu care se reduce finanțarea din partea Uniunii sunt scăzute de Comisie din plățile lunare legate de cheltuielile efectuate în cursul celei de-a doua luni care urmează deciziei în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(5)   În ceea ce privește FEADR, cuantumurile cu care se reduce finanțarea din partea Uniunii sunt scăzute de Comisie din plata pentru care statul membru prezintă declarația de cheltuieli după adoptarea deciziei în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(6)   Alineatele (1)-(5) se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate menționate la articolul 45 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 37

Procedura de verificare a conformității

(1)   Pentru a stabili cuantumurile care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii, atunci când constată că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia utilizează propriile constatări și ia în considerare informațiile puse la dispoziție de statele membre, cu condiția ca aceste din urmă informații să fie furnizate în termenele prevăzute de Comisie în cadrul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și în conformitate cu prezentul articol. În ceea ce privește intervențiile din cadrul sistemului integrat de administrare și control, menționat la articolul 65 din regulamentul respectiv, Comisia ia în considerare, de asemenea, rapoartele de evaluare privind calitatea sistemului de identificare a parcelelor agricole, a sistemului de depunere a cererilor cu informații geospațiale și a sistemului de monitorizare a suprafețelor.

(2)   Atunci când consideră, în urma oricărei anchete, că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia comunică propriile constatări statului membru în cauză, specificând acțiunile corective necesare pentru a se asigura respectarea în viitor a normelor respective și indicând nivelul provizoriu al corecției financiare despre care consideră, în acea etapă a procedurii, că ar corespunde constatărilor sale. De asemenea, comunicarea respectivă trebuie să programeze o reuniune bilaterală în termen de cinci luni de la expirarea termenului acordat pentru un răspuns din partea statului membru. Comunicarea trebuie să facă trimitere la prezentul articol.

Statul membru trebuie să răspundă în termen de doi luni de la primirea comunicării. În răspunsul său, statul membru are, în special, posibilitatea:

(a)

de a demonstra Comisiei că amploarea reală a neconformității sau riscul pentru fonduri este mai redus(ă) decât indicase Comisia;

(b)

de a informa Comisia despre acțiunile corective pe care le-a întreprins pentru a asigura respectarea normelor Uniunii, precizând data efectivă a implementării lor.

În cazuri justificate și la cererea motivată a statului membru, Comisia poate acorda o prelungire cu maximum două luni a perioadei de două luni. Motivul justificat poate fi evaluarea de către organismul de certificare a calculului efectuat de statul membru. Cererea trebuie adresată Comisiei înainte de expirarea perioadei respective.

În cazul în care consideră că nu este necesară o reuniune bilaterală, statul membru informează Comisia cu privire la acest lucru în răspunsul său la comunicare.

(3)   În cadrul reuniunii bilaterale, ambele părți se străduiesc să ajungă la un acord privind măsurile care trebuie luate, precum și privind evaluarea gravității încălcării și a prejudiciului financiar cauzat bugetului Uniunii.

În termen de 30 de zile lucrătoare de la data reuniunii bilaterale, Comisia întocmește procesul-verbal și îl trimite statului membru. Statul membru poate trimite observațiile sale Comisiei în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal.

În termen de șase luni de la trimiterea procesului-verbal al reuniunii bilaterale, Comisia comunică oficial statului membru concluziile la care a ajuns pe baza informațiilor primite în cadrul procedurii de verificare a conformității. Comunicarea respectivă prezintă evaluarea cheltuielilor care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și cu articolele 14 și 15 din Regulamentul delegat (UE) 2022/127. Comunicarea trebuie să facă trimitere la articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament.

În cazul în care un stat membru notifică Comisiei faptul că nu este necesară o reuniune bilaterală, perioada de șase luni începe de la data primirii notificării de către Comisie.

(4)   Dacă statul membru a făcut uz de procedura de conciliere menționată la articolul 43, Comisia comunică statului membru concluziile sale în termen de cel mult șase luni de la:

(a)

primirea raportului organismului de conciliere; sau

(b)

primirea de informații suplimentare din partea statului membru în termenul menționat la articolul 43 alineatul (3) al doilea paragraf, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite la alineatul (6) din prezentul articol.

(5)   Pentru a aplica alineatele (3) și (4) în perioadele de timp respective, Comisia trebuie să aibă la dispoziție toate informațiile relevante în acea etapă anume a procedurii. În cazul în care consideră că nu dispune de suficiente informații, în orice moment de pe parcursul perioadelor stabilite la alineatele respective, Comisia:

(a)

poate solicita informații suplimentare din partea statului membru, la care statul membru răspunde în termen de doi luni de la primirea comunicării; și/sau

(b)

poate informa statul membru cu privire la intenția sa de a desfășura o misiune de audit suplimentară pentru a efectua verificările necesare.

În acest caz, perioadele menționate la alineatele (3) și (4) se calculează din nou fie de la primirea de către Comisie a informațiilor suplimentare solicitate, fie de la ultima zi a misiunii de audit suplimentare.

În cazul în care perioadele de timp menționate la alineatele (2), (3) și (4) și la prezentul aliniat includ luna august, în întregime sau parțial, perioadele de timp respective vor fi suspendate pe parcursul lunii respective.

(6)   La momentul evaluării cheltuielilor care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii, informațiile comunicate de statul membru după comunicarea oficială a Comisiei menționată la alineatul (3) al treilea paragraf pot fi luate în considerare doar:

(a)

dacă este necesar pentru a se evita supraestimarea substanțială a prejudiciului financiar cauzat bugetului Uniunii; și

(b)

dacă transmiterea cu întârziere a informațiilor este justificată în mod corespunzător de factori externi și nu periclitează adoptarea la timp de către Comisie a deciziei în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(7)   După ce a comunicat concluziile sale statelor membre în conformitate cu alineatul (3) sau (4) din prezentul articol, Comisia adoptă, după caz, una sau mai multe decizii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116, pentru a exclude de la finanțare din partea Uniunii cheltuielile afectate de nerespectarea normelor Uniunii. Comisia poate desfășura proceduri consecutive de verificare a conformității, până când statul membru implementează efectiv acțiunile corective.

(8)   În ceea ce privește FEGA, cuantumurile de dedus din finanțarea din partea Uniunii sunt scăzute de Comisie din plățile lunare legate de cheltuielile efectuate în cursul celei de a doua luni care urmează deciziei în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

În ceea ce privește FEADR, cuantumurile de dedus din finanțarea din partea Uniunii sunt scăzute de Comisie din plata pentru care statul membru prezintă declarația de cheltuieli după adoptarea deciziei în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Totuși, la solicitarea statului membru și după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole, Comisia poate adopta o decizie de punere în aplicare prin care stabilește o dată diferită pentru deduceri sau autorizează rambursarea acestora în maximum trei tranșe, dacă acest lucru este justificat de importanța semnificativă a deducerilor incluse într-un act de punere în aplicare adoptat pe baza articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Această solicitare privind utilizarea tranșelor se transmite Comisiei de către statul membru în termen de cel mult cinci zile de la consultarea Comitetului pentru fondurile agricole cu privire la decizia luată în temeiul articolului 55 din regulamentul menționat.

(9)   În cazul statelor membre care fac obiectul asistenței financiare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (22), cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (23) și cu Tratatul de instituire a Mecanismului european de stabilitate, Comisia poate, la solicitarea statului membru în cauză și după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole, să adopte o decizie de punere în aplicare de amânare, pentru o perioadă care nu depășește 24 de luni de la data adoptării sale, a executării deciziilor adoptate după 1 mai 2025, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116 (denumită în continuare „decizie de amânare”).

Decizia de amânare autorizează deducerile care trebuie efectuate după sfârșitul perioadei de amânare în trei tranșe anuale. În cazul în care cuantumul total care face obiectul deciziei de amânare reprezintă mai mult de 0,02 % din produsul intern brut al statului membru, Comisia poate autoriza rambursarea în maximum cinci tranșe anuale.

Comisia poate decide, la solicitarea statului membru în cauză și după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole, să prelungească o singură dată, pentru o perioadă care nu depășește 12 luni, perioada de amânare menționată la primul paragraf.

Statul membru care beneficiază de o decizie de amânare se asigură că deficiențele care au constituit motivele pentru deduceri și care persistă la momentul adoptării deciziei de amânare sunt remediate în baza unui plan de acțiune, stabilit în consultare cu Comisia, care conține termene și indicatori de progres clari. Comisia modifică sau abrogă decizia de amânare, luând în considerare principiul proporționalității, în unul din următoarele cazuri:

(a)

statul membru nu ia măsurile necesare pentru a remedia deficiențele, astfel cum este prevăzut în planul de acțiune;

(b)

progresul măsurilor de remediere nu este suficient în conformitate cu indicatorii de progres; sau

(c)

rezultatul măsurilor nu este satisfăcător.

(10)   Deciziile de punere în aplicare prevăzute la alineatele (8) și (9) se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(11)   În cazuri justificate în mod corespunzător care trebuie notificate statului membru în cauză, Comisia poate prelungi perioadele prevăzute la alineatele (2)-(5).

(12)   Comunicările menționate la prezentul articol pot fi efectuate prin mijloace electronice.

(13)   Alineatele (1)-(11) se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate menționate la articolul 45 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 38

Decizia de a nu iniția sau de a nu continua o anchetă de verificare a conformității

(1)   Comisia poate decide să nu inițieze sau să nu continue o anchetă de verificare a conformității în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116, dacă preconizează că eventuala corecție financiară pentru neconformitatea identificată în urma unei anchete menționate la articolul 37 alineatul (2) din prezentul regulament nu ar depăși 50 000 EUR și 2 % din cheltuielile relevante sau din cuantumurile care trebuie recuperate.

(2)   Dacă reduce plățile lunare în conformitate cu articolul 39 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia poate decide să nu înceapă sau să nu continue o anchetă de verificare a conformității în conformitate cu articolul 55 din regulamentul menționat, cu condiția ca statul membru în cauză să nu își fi exprimat obiecția față de aplicarea prezentului alineat în cadrul procedurii prevăzute la articolul 39 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat.

Articolul 39

Organismul de conciliere

În scopul procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 55 din Regulamentul 2021/2116, se instituie un organism de conciliere. Acesta îndeplinește următoarele sarcini:

(a)

examinarea oricărei probleme care îi este prezentată de un stat membru care a primit o comunicare oficială de la Comisie în temeiul articolului 37 alineatul (3) al treilea paragraf din prezentul regulament, incluzând o evaluare a cheltuielilor pe care Comisia intenționează să le excludă de la finanțarea din partea Uniunii;

(b)

încercarea de a reconcilia pozițiile divergente ale Comisiei și ale statului membru în cauză;

(c)

întocmirea, la sfârșitul examinării sale, a unui raport privind rezultatele eforturilor sale de reconciliere, însoțit de orice observații pe care le consideră necesare în cazul în care diferendul ar continua în întregime sau în parte.

Articolul 40

Componența organismului de conciliere

(1)   Organismul de conciliere este compus din cel puțin cinci membri selectați din rândul unor persoane eminente care prezintă toate garanțiile de independență și care au o înaltă calificare în ceea ce privește finanțarea politicii agricole comune, inclusiv în materie de dezvoltare rurală, sau în practica auditului financiar.

Aceste persoane trebuie să fie resortisanți ai unor state membre diferite.

(2)   Președintele, membrii și membrii supleanți sunt desemnați de Comisie pentru un mandat inițial de trei ani, după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole.

Mandatele pot fi reînnoite numai pe perioade de câte un an, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole. Totuși, dacă se ia hotărârea numirii ca președinte a unei persoane care este deja membră a organismului de conciliere, durata mandatului său inițial ca președinte este de trei ani.

Numele președintelui, ale membrilor și ale membrilor supleanți sunt publicate în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Membrii organismului de conciliere sunt remunerați în funcție de timpul pe care trebuie să îl consacre sarcinii. Costurile sunt compensate în conformitate cu normele în vigoare pentru personalul Comisiei.

(4)   După expirarea mandatului, președintele și membrii rămân în funcție până când sunt înlocuiți sau până când mandatul lor este reînnoit.

(5)   După consultarea Comitetului pentru fondurile agricole, Comisia poate pune capăt mandatelor membrilor care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor în cadrul organismului de conciliere sau care, indiferent de motiv, sunt indisponibili pentru o perioadă de timp nedeterminată.

În acest caz, membrul respectiv este înlocuit pentru restul perioadei pentru care a fost desemnat de un membru supleant, după informarea Comitetului pentru fondurile agricole.

Dacă se pune capăt mandatului președintelui, membrul chemat să exercite sarcinile președinției pentru restul perioadei pentru care a fost desemnat președintele este desemnat de Comisie după consultarea Comitetului pentru fondurile agricole.

Articolul 41

Independența organismului de conciliere

(1)   Membrii organismului de conciliere își îndeplinesc sarcinile independent, fără a solicita sau a accepta instrucțiuni din partea Comisiei sau a vreunui guvern sau organism.

Membrii organismului de conciliere nu iau parte la lucrările acestuia și nici nu semnează vreun raport dacă, în funcțiile anterioare, au fost implicați personal în dosarul în cauză.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 287 din tratat, membrii organismului de conciliere nu divulgă nicio informație obținută în cursul activităților desfășurate în cadrul organismului de conciliere. Aceste informații sunt confidențiale și fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional.

Articolul 42

Modalități de lucru

(1)   Reuniunile organismului de conciliere au loc la sediul Comisiei. Președintele pregătește și organizează lucrările. În absența sa și fără a se aduce atingere articolului 40 alineatul (5) primul paragraf, funcțiile președintelui sunt exercitate de către decanul membrilor.

Secretariatul organismului de conciliere este asigurat de Comisie.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 41 alineatul (1) al doilea paragraf, rapoartele se adoptă de către majoritatea absolută a membrilor prezenți, cvorumul pentru deliberări fiind de trei.

Rapoartele sunt semnate de președinte și de membrii care au luat parte la deliberări. Rapoartele sunt cosemnate de secretariat.

Articolul 43

Procedura de conciliere

(1)   Un stat membru poate înainta o chestiune organismului de conciliere în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii comunicării oficiale din partea Comisiei, menționată la articolul 37 alineatul (3) al treilea paragraf, adresând o cerere de conciliere motivată către secretariatul organismului de conciliere.

(2)   Procedura care trebuie urmată și adresa secretariatului sunt notificate statelor membre prin intermediul Comitetului pentru fondurile agricole.

(3)   O cerere de conciliere este admisibilă numai dacă cuantumul preconizat a fi exclus de la finanțarea din partea Uniunii, conform comunicării Comisiei:

(a)

depășește 1 milion EUR;

sau

(b)

reprezintă cel puțin 25 % din totalul cheltuielilor anuale ale statului membru în cadrul posturilor bugetare în cauză.

În plus, dacă, în timpul discuțiilor precedente, statul membru a susținut și a demonstrat că este vorba despre o problemă de principiu referitoare la aplicarea normelor Uniunii, președintele organismului de conciliere poate declara admisibilă cererea de conciliere. Totuși, o asemenea cerere nu este admisibilă dacă se referă doar la o chestiune de interpretare juridică.

(4)   Organismul de conciliere își desfășoară investigațiile într-un mod cât mai informal și mai rapid posibil, bazându-se doar pe probele de care dispunea Comisia la momentul comunicării concluziilor oficiale în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) al treilea paragraf și oferind Comisiei și autorităților naționale în cauză o audiere echitabilă.

Totuși, dacă statul membru consideră că este necesar să prezinte, în cererea sa de conciliere, informații care încă nu au fost comunicate Comisiei, organismul de conciliere poate invita Comisia să evalueze respectivele noi informații doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 37 alineatul (6). Informațiile sunt comunicate Comisiei în termen de cel mult două luni după trimiterea raportului menționat la articolul 39 litera (c).

(5)   Dacă, în termen de 4 luni de la sesizarea sa, organismul de conciliere nu reușește să reconcilieze pozițiile Comisiei și ale statului membru, procedura de conciliere este declarată nereușită.

(6)   Raportul menționat la articolul 39 litera (c) indică motivele pentru care nu a fost posibilă reconcilierea pozițiilor în cauză. Raportul indică dacă s-a ajuns la un acord parțial în cursul procedurii și dacă organismul de conciliere invită Comisia să evalueze noi informații în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf.

(7)   Raportul este trimis:

(a)

statul membru în cauză;

(b)

Comisiei, pentru examinare înaintea comunicării concluziilor acesteia către statul membru;

(c)

celorlalte state membre în cadrul Comitetului pentru fondurile agricole.

(8)   În cazul în care perioadele de timp menționate la alineatul (1), la alineatul (4) al doilea paragraf și la alineatul (5) includ luna august, în întregime sau parțial, perioadele de timp respective vor fi suspendate pe parcursul lunii respective.

CAPITOLUL IV

Controalele

SECȚIUNEA 1

Norme generale

Articolul 44

Informațiile care trebuie colectate în vederea identificării beneficiarilor

(1)   Statele membre se asigură că beneficiarii furnizează în cererile de ajutor și de plată informațiile necesare pentru identificarea lor, inclusiv, dacă este cazul, pentru identificarea grupului, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (24), din care fac parte începând cu o anumită dată care urmează să fie stabilită de statul membru. Aceste informații includ cel puțin următoarele:

(a)

denumirea entității;

(b)

codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală;

(c)

denumirea societății-mamă și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală;

(d)

societatea-mamă de cel mai înalt rang și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală;

(e)

filialele și codurile de înregistrare în scopuri de TVA sau codurile de identificare fiscală.

Informațiile menționate la primul paragraf pot fi utilizate la selecționarea eșantionului de control menționat la articolul 60 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116. Informațiile pot fi utilizate, în special, pentru a efectua controale privind eludarea, astfel cum se menționează la articolul 62 din regulamentul menționat.

(2)   Informațiile privind identificarea grupurilor menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (c) se publică ex post de către statul membru, în conformitate cu articolul 98 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 45

Cerințe privind instrumentul de extragere a datelor

(1)   Pentru a utiliza în mod voluntar instrumentul de extragere a datelor menționat la articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 care urmează să fie pus la dispoziție de Comisie pentru controalele prevăzute la articolul 60 din regulamentul respectiv, statele membre se asigură că:

(a)

sistemele de gestionare și control, inclusiv sistemul integrat de administrare și control menționat la articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, pot fi conectate electronic la instrument și, pentru a reduce la minimum sarcina administrativă și intervenția manuală, schimbul de date este automat și într-un format prelucrabil automat;

(b)

informațiile obținute și controalele efectuate cu ajutorul instrumentului de extragere a datelor pot fi introduse automat în sistemele de gestionare și control și pot fi înregistrate și stocate în sistemele respective.

(2)   În cazul în care statul membru decide să utilizeze informațiile colectate în temeiul articolului 44 din prezentul regulament la selecționarea eșantionului de control menționat la articolul 60 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116, informațiile pot fi verificate cu ajutorul instrumentului respectiv de extragere a datelor.

SECȚIUNEA 2

Verificarea tranzacțiilor

Articolul 46

Verificarea efectuată de statele membre

(1)   Verificarea sistematică a documentelor comerciale ale întreprinderilor menționată la articolul 77 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 se aplică, pentru fiecare perioadă de verificare menționată la alineatul (4) din prezentul articol, unui număr de întreprinderi care nu poate fi mai mic de jumătate din numărul întreprinderilor ale căror încasări sau plăți, sau suma acestora, în cadrul sistemului de finanțare din FEGA, au depășit 150 000 EUR pentru exercițiul financiar FEGA care precedă începutul perioadei de verificare în cauză.

(2)   În ceea ce privește fiecare perioadă de verificare, fără a aduce atingere propriilor obligații prevăzute la articolul 77 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statele membre selectează întreprinderile care urmează să fie verificate, pe baza unei analize a riscurilor pentru toate măsurile în cazul cărora este posibil acest lucru. Statele membre comunică Comisiei analiza riscurilor ca parte a planului de control menționat la articolul 80 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(3)   În ceea ce privește măsurile în cazul cărora un stat membru consideră că utilizarea unei analize a riscurilor nu este posibilă, este obligatorie verificarea întreprinderilor care primesc plăți în cadrul sistemului de finanțare din FEGA ce depășesc 350 000 EUR și care nu au fost verificate în conformitate cu prezentul regulament și cu titlul IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116 în cursul uneia dintre cele două perioade de verificare precedente.

(4)   Perioada de verificare este între data de 1 iulie și data de 30 iunie a anului următor.

Articolul 47

Asistența reciprocă

Statele membre trimit o cerere de asistență reciprocă menționată la articolul 79 din Regulamentul (UE) 2021/2116 fiecărui stat membru în care este stabilită o întreprindere menționată la articolul respectiv. Cererea cuprinde toate detaliile necesare pentru a permite statului membru destinatar să identifice întreprinderile și să-și îndeplinească obligațiile de verificare. Statul membru destinatar este responsabil cu verificarea acestor întreprinderi în conformitate cu articolul 77 din regulamentul menționat.

Articolul 48

Planuri de control și rapoarte anuale

(1)   Planul de control în vederea efectuării verificărilor și raportul menționate la articolul 80 din Regulamentul (UE) 2021/2116 se întocmesc conform modelelor prezentate în anexele VI și VII la prezentul regulament.

(2)   Informațiile care trebuie transmise în temeiul prezentului articol se comunică în format electronic.

(3)   Comisia informează anual statele membre cu privire la rezultatele verificării.

CAPITOLUL V

Garanții

SECȚIUNEA 1

Domeniul de aplicare, tehnologia informației, forța majoră

Articolul 49

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică în toate cazurile în care legislația agricolă prevede constituirea unei garanții, indiferent dacă se utilizează sau nu termenul precis de „garanție”.

Prezentul capitol nu se aplică garanțiilor depuse pentru asigurarea plății taxelor la import și la export menționate în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

Articolul 50

e-Guvernare

Comunicările, documentele și garanțiile pot fi produse, prelucrate și gestionate cu ajutorul sistemelor de informații, cu condiția ca sistemele aplicabile să fie gestionate în conformitate cu protocoalele de calitate și de securitate aprobate oficial, adecvate pentru sistemele respective.

Dacă autoritățile competente nu pot accesa documentele necesare pentru verificare din cauza diferențelor dintre sistemele de informații, documentele respective trebuie imprimate și certificate ca autentice de autoritatea competentă pentru gestionarea sistemelor de informații respective (denumită în continuare „autoritatea emitentă”) sau de o autoritate competentă pentru certificarea documentelor drept exemplare autentice.

Astfel de documente imprimate pot fi înlocuite de un mesaj electronic între autoritatea emitentă și beneficiar sau autoritatea competentă, cu condiția ca autoritatea emitentă să transmită mesajul într-un protocol de certificare autorizat în mod oficial, care să asigure autenticitatea mesajului.

Articolul 51

Termenele-limită în situații de forță majoră

(1)   Prezentul articol se aplică atunci când un regulament specific face referire la acesta.

(2)   O cerere pentru recunoașterea unui caz de forță majoră nu este admisibilă dacă este primită de autoritatea competentă cu mai mult de 30 de zile calendaristice după data la care operatorul a fost informat de autoritatea competentă că s-a constatat neîndeplinirea obligației relevante în sensul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127, expirarea termenului-limită pentru îndeplinirea obligației relevante menționat la articolul 24 alineatul (3) din respectivul regulament sau expirarea termenului-limită pentru prezentarea dovezii privind îndeplinirea obligației relevante menționat la articolul 24 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(3)   Operatorii furnizează dovezi pe care autoritatea competentă să le considere satisfăcătoare, referitoare la circumstanțele pe care operatorii le consideră forță majoră, în termen de 181 de zile calendaristice de la expirarea perioadei în care obligația ar fi trebuit să fie îndeplinită în totalitate. Operatorilor li se poate acorda mai mult timp dacă nu pot prezenta dovada în termenul-limită stabilit, în pofida faptului că au acționat cu toată diligența corespunzătoare.

(4)   Statele membre notifică Comisiei cazurile de forță majoră pe care le-au recunoscut, furnizând informațiile relevante pentru fiecare caz.

SECȚIUNEA 2

Forma garanțiilor

Articolul 52

Forma

(1)   O garanție poate fi constituită:

(a)

ca depozit în numerar, astfel cum se menționează la articolul 20 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2022/127; și/sau

(b)

furnizând un garant în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) 2022/127.

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza constituirea unei garanții:

(a)

sub formă de depozite în numerar blocate într-o bancă;

(b)

sub formă de creanțe recunoscute, de recuperat de la un organism public sau de la fonduri publice, datorate și exigibile, față de care nu există nicio creanță prioritară; și/sau

(c)

sub formă de garanții negociabile în statul membru în cauză, cu condiția ca acestea să fie emise sau garantate de statul membru respectiv.

(3)   Autoritatea competentă poate impune condiții suplimentare pentru acceptarea garanțiilor de tipurile menționate la alineatul (2).

Articolul 53

Garanții negociabile

(1)   La data constituirii, garanțiile constituite în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) litera (c) trebuie să aibă o valoare realizabilă de cel puțin 115 % din valoarea garanției solicitate.

(2)   O autoritate competentă poate accepta o garanție de tipul celor menționate la articolul 52 alineatul (2) litera (c) doar dacă partea care oferă această garanție se angajează în scris fie să ofere o garanție suplimentară, fie să înlocuiască garanția inițială dacă valoarea realizabilă a garanției în cauză coboară, pentru o perioadă de 3 luni, sub 105 % din valoarea garanției solicitate. Respectivul angajament scris nu este necesar dacă legislația națională conține deja o dispoziție în acest sens. Autoritatea competentă verifică periodic valoarea unei astfel de garanții.

(3)   Autoritatea competentă evaluează valoarea realizabilă a unei garanții de tipul celei menționate la articolul 52 alineatul (2) litera (c) luând în considerare eventualele costuri asociate cedării.

(4)   Valoarea realizabilă a garanțiilor se evaluează pe baza ultimei cotații disponibile.

(5)   La cererea autorității competente, partea care constituie garanția prezintă dovada valorii sale realizabile.

Articolul 54

Înlocuire și alocare

(1)   Orice formă de garanție poate fi înlocuită cu alta.

Totuși, acordul autorității competente este necesar în următoarele cazuri:

(a)

atunci când garanția inițială a fost executată, dar încă nu a fost încasată; sau

(b)

atunci când garanția de înlocuire aparține unuia dintre tipurile enumerate la articolul 52 alineatul (2).

(2)   O garanție globală poate fi înlocuită cu altă garanție globală, cu condiția ca noua garanție globală să acopere cel puțin acea parte a garanției globale inițiale care, la momentul înlocuirii, este alocată pentru a asigura îndeplinirea uneia sau a mai multor obligații încă neîndeplinite.

(3)   Imediat ce o parte dintr-o garanție globală este alocată unei anumite obligații, soldul disponibil din garanția globală este actualizat.

SECȚIUNEA 3

Eliberare și executare

Articolul 55

Eliberare parțială

Dacă normele specifice ale Uniunii nu precizează o cantitate minimă, autoritatea competentă poate limita ea însăși numărul de părți eliberate ale oricărei garanții și poate specifica un cuantum minim pentru orice astfel de eliberare.

Înainte de eliberarea totală sau parțială a unei garanții, autoritatea competentă poate solicita prezentarea în scris a unei cereri de eliberare.

În cazul garanțiilor care acoperă mai mult de 100 % din suma care trebuie garantată, partea garanției care depășește 100 % se eliberează atunci când restul sumei garantate este definitiv eliberat sau executat.

Articolul 56

Executarea

(1)   De îndată ce are cunoștință despre circumstanțe care antrenează executarea parțială sau totală a garanției, autoritatea competentă solicită fără întârziere părții care trebuie să îndeplinească obligația achitarea sumei executate, acordând până la 30 de zile de la data primirii solicitării de plată.

Dacă plata nu a fost efectuată până la sfârșitul perioadei respective, autoritatea competentă:

(a)

încasează fără întârziere, în contul corespunzător, orice garanție de tipul menționat la articolul 52 alineatul (1) litera (a);

(b)

solicită fără întârziere garantului menționat la articolul 52 alineatul (1) litera (b) să plătească, acordându-i până la 30 de zile de la data primirii solicitării de plată;

(c)

ia fără întârziere măsurile necesare pentru:

(i)

a converti garanțiile descrise la articolul 52 alineatul (2) literele (b) și (c) într-o sumă suficientă pentru a recupera suma datorată;

(ii)

a încasa în propriul cont depozitele în numerar blocate în bancă menționate la articolul 52 alineatul (2) litera (a).

Autoritatea competentă poate încasa în contul corespunzător, fără întârziere, orice garanție de tipul descris la articolul 52 alineatul (1) litera (a), fără a solicita în prealabil persoanei în cauză efectuarea plății.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1),

(a)

dacă decizia de a executa o garanție este luată, dar este ulterior amânată în urma unui recurs în conformitate cu dreptul național, partea în cauză achită dobânda la suma efectiv executată, pentru perioada care începe la 30 de zile de la data primirii solicitării de plată menționate la alineatul (1) și se încheie în ziua anterioară plății sumei executate efectiv;

(b)

dacă, în urma rezultatului procedurii de recurs, părții interesate i se cere să plătească în interval de 30 de zile suma executată, statul membru poate considera, în scopul calculării dobânzii, că plata se efectuează în a 20-a zi de la data unei astfel de solicitări;

(c)

rata dobânzii aplicabile se calculează în conformitate cu dreptul național, dar nu poate fi în niciun caz mai mică decât rata dobânzii aplicabilă în cazul recuperării de cuantumuri la nivel național;

(d)

agențiile de plăți deduc dobânda plătită din cheltuielile FEGA sau FEADR în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2116;

(e)

statele membre pot solicita periodic o creștere a garanției, ținând seama de nivelul dobânzii aplicabile.

(3)   Dacă o garanție a fost executată, iar cuantumul a fost deja creditat fondurilor, și, ca urmare a rezultatului unei proceduri de recurs, suma executată în totalitate sau parțial, inclusiv dobânda la o rată în conformitate cu dreptul național, trebuie restituită, suma care trebuie restituită este suportată din fonduri, cu excepția cazului în care restituirea garanției este imputabilă neglijenței sau unei greșeli grave a autorităților administrative sau a altor organisme ale statului membru.

SECȚIUNEA 4

Informații

Articolul 57

Informații privind executarea garanțiilor, tipurile de garanțíi și garánții

(1)   Statele membre păstrează la dispoziția Comisiei, pentru fiecare an, numărul total al garanțiilor executate și suma acestora, indiferent de stadiul în care s-a ajuns în cadrul procedurii prevăzute la articolul 56, făcând deosebirea în fiecare caz între garanțiile creditate bugetelor naționale și cele creditate bugetului Uniunii. Informațiile respective sunt păstrate pentru toate garanțiile executate în cuantum de peste 1 000 EUR și pentru fiecare dispoziție a Uniunii care prevede constituirea unei garanții. Informațiile vizează atât sumele plătite direct de partea interesată, cât și sumele recuperate prin încasarea unei garanții.

(2)   Statele membre păstrează la dispoziția Comisiei o listă cu:

(a)

tipurile de instituții autorizate să acționeze ca garanți și cerințele prevăzute în acest sens;

(b)

tipurile de garanții acceptate în temeiul articolului 52 alineatul (2) și cerințele prevăzute în acest sens.

CAPITOLUL VI

Transparența

Articolul 58

Forma și modul de prezentare

(1)   Informațiile menționate la articolul 98 din Regulamentul (UE) 2021/2116 în legătură cu articolul 49 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b), (d), (f)-(l) din Regulamentul (UE) 2021/1060 se publică în formate deschise, prelucrabile automat, cum ar fi CSV sau XLXS, și conțin informațiile specificate în anexa VIII la prezentul regulament, inclusiv codul operațiunii, astfel cum este descris în anexa IX la prezentul regulament.

(2)   Statele membre pot decide să nu publice informațiile menționate la articolul 49 alineatul (3) primul paragraf literele (f) și (g) din Regulamentul (UE) 2021/1060, în ceea ce privește tipurile de intervenție sub formă de plăți directe menționate la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2021/2115, tipurile de intervenție pentru dezvoltarea rurală menționate la articolul 69 literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115 și măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 și (UE) nr. 229/2013.

(3)   Informațiile sunt accesibile prin intermediul unui instrument de căutare pe internet care permite utilizatorului să caute beneficiarii fie după nume, grupul de beneficiari, localitate, cuantumuri primite sau operațiune, fie utilizând o combinație a acestora, și să extragă toate informațiile corespunzătoare sub forma unui set unic de date.

(4)   Informațiile trebuie furnizate în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului membru și/sau în una din cele trei limbi de lucru ale Comisiei.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (1) sunt exprimate în euro. Un stat membru care nu a adoptat moneda euro exprimă cuantumurile atât în euro, cât și în moneda sa națională, utilizând două tabele separate în formate deschise, prelucrabile automat.

(6)   Cursul de schimb menționat la articolul 12 din Regulamentul delegat (UE) 2022/127 se aplică cuantumurilor exprimate în monede naționale.

(7)   Informațiile menționate la articolul 98 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 în legătură cu articolul 49 alineatul (3) primul paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) 2021/1060 se publică într-un document separat, care include cel puțin informațiile cuprinse în anexa IX la prezentul regulament.

Articolul 59

Publicarea beneficiarilor în cazul cuantumurilor mici

(1)   În cazul în care cuantumul ajutorului primit într-un an de către un beneficiar este mai mic sau egal cu 1 250 EUR, respectivul beneficiar este identificat printr-un cod. Statele membre decid cu privire la forma codului respectiv.

(2)   Dacă informațiile referitoare la beneficiarii menționați la alineatul (1) ar permite, din cauza numărului limitat de beneficiari rezidenți sau înregistrați într-o anumită localitate, identificarea ca beneficiar a unei persoane fizice, statul membru în cauză publică drept informații, în sensul articolului 49 alineatul (3) primul paragraf litera (l) din Regulamentul (EU) 2021/1060, entitatea administrativă imediat superioară ca dimensiune din care face parte localitatea în cauză.

Articolul 60

Data publicării

Informațiile menționate în prezentul capitol trebuie publicate până la data de 31 mai a fiecărui an pentru exercițiul financiar precedent.

Articolul 61

Informarea beneficiarilor

Informațiile destinate beneficiarilor menționate la articolul 98 din Regulamentul (UE) 2021/2116 sunt furnizate prin includerea lor în formularele de cerere pentru primirea de sprijin din FEGA sau FEADR sau în alt mod la momentul colectării datelor.

Articolul 62

Cooperarea dintre Comisie și statele membre

(1)   Comisia creează și întreține un site web al Uniunii în cadrul portalului său de internet centralizat, care include linkuri către site-urile web ale statelor membre menționate la articolul 98 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116. Comisia asigură actualizarea linkurilor în conformitate cu informațiile trimise de statele membre.

(2)   Statele membre trimit Comisiei adresele propriilor site-uri imediat după crearea lor, precum și orice modificări ulterioare ale acestora care influențează accesul la site-urile lor pornind de la site-ul Uniunii.

(3)   Statele membre desemnează un organism responsabil cu crearea și întreținerea site-ului web. Statele membre informează Comisia cu privire la denumirea și adresa organismului respectiv.

CAPITOLUL VII

Datele pentru notificarea către OMC a sprijinului intern

Articolul 63

Datele și transmiterea

(1)   La aceeași dată la care conturile anuale sunt transmise Comisiei, statele membre transmit date privind cuantumurile plătite din surse naționale pentru toate cheltuielile legate de fonduri, astfel cum se prevede la articolul 32 alineatul (1) literele (b) și (c).

(2)   Datele solicitate în temeiul alineatului (1) sunt transmise cu aceeași structură ca și datele care trebuie transmise în temeiul articolului 32 alineatul (1) literele (b) și (c). Informațiile respective sunt furnizate pe baza modelului pus la dispoziția statelor membre de către Comisie prin intermediul sistemelor de informații.

CAPITOLUL VIII

Dispoziții finale

Articolul 64

Abrogarea

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2023.

Cu toate acestea:

(a)

Articolele 21-24 și articolele 27-34 din regulamentul menționat continuă să se aplice în ceea ce privește FEADR în legătură cu cheltuielile suportate de beneficiari și cu plățile efectuate de agenția de plăți în cadrul punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și în ceea ce privește FEGA în legătură cu programele operaționale aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

(b)

Articolul 59 din regulamentul menționat continuă să se aplice în cazul plăților efectuate pentru exercițiile financiare 2021, 2022 și 2023.

(c)

Anexele II și III la regulamentul respectiv continuă să se aplice în sensul articolului 32 literele (f) și (g) din prezentul regulament.

Articolul 65

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2023.

Cu toate acestea:

(a)

articolele 9, 10 și 11 se aplică cheltuielilor suportate și veniturilor alocate încasate de statele membre începând cu 16 octombrie 2022;

(b)

articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf litera (e) se aplică veniturilor alocate recuperate începând cu 1 ianuarie 2026 pentru programele de dezvoltare rurală aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013;

(c)

capitolul VI se aplică plăților efectuate începând cu exercițiul financiar 2024.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 decembrie 2021.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 435, 6.12.2021, p. 187.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența (JO L 255, 28.8.2014, p. 59).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2022/127 al Comisiei din 7 decembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, garanțiile și utilizarea monedei euro (a se vedea pagina 131 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

(11)  JO L 336, 23.12.1994, p. 22.

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(13)  Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (JO L 317, 4.11.2014, p. 56).

(14)  Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cheltuielile aferente intervenției publice (JO L 255, 28.8.2014, p. 1).

(15)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1240 al Comisiei din 18 mai 2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată (JO L 206, 30.7.2016, p. 71).

(16)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(17)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

(18)  Regulamentul (EU) 2021/2117 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (JO L 435, 6.12.2021, p. 262).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 27/2004 al Comisiei din 5 ianuarie 2004 de stabilire a normelor tranzitorii de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului în ceea ce privește finanțarea de către FEOGA, secțiunea Garantare, a măsurilor de dezvoltare rurală pentru Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia (JO L 5, 9.1.2004, p. 36).

(21)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

(22)  Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

(23)  Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1).

(24)  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(25)  Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).


ANEXA I

Declarație de gestiune – agenția de plăți, astfel cum se menționează la articolul 4

Subsemnatul, …, director al agenției de plăți …, prezint conturile acestei agenții de plăți pentru exercițiul financiar 16.10.xx-15.10.xx + 1.

Declar, pe propria răspundere și pe baza informațiilor de care dispun, inclusiv, printre altele, pe baza rezultatelor activității serviciului de audit intern, că:

din câte cunosc, conturile prezentate constituie o situație veridică, completă și exactă a cheltuielilor și a încasărilor pentru exercițiul financiar menționat mai sus. În special, toate creanțele, avansurile, garanțiile și stocurile de care am cunoștință au fost înregistrate în evidența contabilă, iar toate încasările în legătură cu FEGA și FEADR au fost creditate în mod corect fondurilor corespunzătoare;

Am instituit un sistem care oferă o asigurare rezonabilă:

(i)

că plățile sunt legale și corecte în ceea ce privește măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 229/2013 și (UE) nr. 1144/2014;

(ii)

că sistemele de guvernanță menționate la articolul 9 alineatul (3) primul paragraf litera (d) punctul (ii) din Regulamentul (UE) 2021/2116 funcționează în mod corespunzător, garantând că cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu articolul 37 din regulamentul respectiv;

(iii)

privind calitatea și fiabilitatea sistemului de raportare și a datelor privind indicatorii în ceea ce privește tipurile de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115 și că cheltuielile corespund unei realizări raportate și că au fost efectuate în conformitate cu sistemele de guvernanță aplicabile.

Cheltuielile înscrise în evidența contabilă au fost utilizate în scopul preconizat, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2021/2116.

În plus, confirm că există măsuri antifraudă eficace și proporționate, în temeiul articolului 59 din Regulamentul (UE) 2021/2116, care țin seama de riscurile identificate.

Totuși, asigurarea menționată face obiectul următoarelor rezerve:

În sfârșit, confirm că nu am cunoștință de vreo informație necomunicată, susceptibilă să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii.

Semnătura


ANEXA II

Declarație de gestiune – organismul de coordonare, astfel cum se menționează la articolul 4

Subsemnatul, …, director al organismului de coordonare …, prezint raportul anual privind performanța pentru ……… (statul membru) aferent exercițiului financiar 16.10.xx-15.10.xx + 1.

Declar, pe propria răspundere și pe baza informațiilor de care dispun, inclusiv, printre altele, pe baza rezultatelor activității organismului de certificare, că:

raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115 a fost compilat în conformitate cu procedura și sistemele acreditate instituite în cadrul organismului de coordonare și pe baza datelor certificate furnizate de agențiile de plăți (... lista) din ......... (statul membru).

Totuși, asigurarea menționată face obiectul următoarelor rezerve:

În sfârșit, confirm că nu am cunoștință de vreo informație necomunicată, susceptibilă să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii.

Semnătura


ANEXA III

Elemente ale pistei de audit pentru instrumentele financiare, menționate la articolul 7 alineatul (6)

1.   

documente privind instituirea instrumentului financiar, cum ar fi acorduri de finanțare etc.;

2.   

documente care identifică cuantumurile cu care contribuie planul strategic PAC la instrumentul financiar și în cadrul fiecărui tip de intervenție, cheltuielile care sunt eligibile în cadrul planului strategic PAC și dobânda și alte câștiguri generate de sprijinul din FEADR și reutilizarea resurselor care pot fi atribuite FEADR în conformitate cu articolele 60 și 62 din Regulamentul (UE) 2021/1060;

3.   

documente privind funcționarea instrumentului financiar, inclusiv cele legate de monitorizare, raportare și control;

4.   

documente referitoare la ieșirile contribuțiilor din partea planului strategic PAC și la lichidarea instrumentului financiar;

5.   

documente privind costurile și comisioanele de gestiune;

6.   

formulare de cerere sau documente echivalente, prezentate de către destinatarii finali, însoțite de documente justificative, inclusiv planuri de afaceri și, după caz, conturi anuale anterioare;

7.   

liste de verificare și rapoarte ale organismelor care implementează instrumentul financiar;

8.   

declarații făcute în legătură cu ajutorul de minimis, dacă este cazul;

9.   

acorduri semnate în legătură cu sprijinul acordat prin instrumentul financiar, inclusiv pentru capital, împrumuturi, garanții sau alte forme de investiții furnizate destinatarilor finali;

10.   

date concrete conform cărora sprijinul furnizat prin intermediul instrumentului financiar urmează să fie utilizat în scopul prevăzut;

11.   

registre conținând fluxurile financiare între agenția de plăți și instrumentul financiar, precum și în cadrul instrumentului financiar la toate nivelurile, până la destinatarii finali, iar în cazul garanțiilor, dovada că împrumuturile suport au fost plătite;

12.   

registre sau coduri contabile separate pentru o contribuție a planului strategic PAC plătită sau pentru o garanție angajată de instrumentul financiar în favoarea destinatarului final.


ANEXA IV

Modelul pentru raportul anual de audit referitor la instrumentele financiare, menționat la articolul 7 alineatul (7)

1.   Introducere

1.1.

Identificarea societății de audit externe care a fost implicată în elaborarea raportului.

1.2.

Perioada de referință (de la 16 octombrie N-1 la 15 octombrie N).

1.3.

Identificarea instrumentului (instrumentelor) financiar(e)/mandatului (mandatelor) și a planului (planurilor) strategic(e) PAC care fac(e) obiectul raportului de audit. Identificarea acordului de finanțare la care se referă raportul (denumit în continuare „acordul de finanțare”).

2.   Auditul sistemelor de control intern aplicate de BEI/FEI sau de alte instituții financiare internaționale

Rezultatele auditului extern al sistemului de control intern al BEI sau al altor instituții financiare internaționale (IFI) în care un stat membru este acționar, care evaluează structura și eficacitatea acestui sistem de control intern și care include următoarele elemente:

2.1.

Procesul de acceptare a mandatului

2.2.

Procesul de evaluare și selectare a intermediarilor financiari: evaluarea formală și a calității

2.3.

Procesul de aprobare a tranzacțiilor cu intermediari financiari și semnarea acordurilor de finanțare relevante

2.4.

Procesele de monitorizare a intermediarilor financiari în ceea ce privește:

2.4.1.

raportarea de către intermediarii financiari;

2.4.2.

păstrarea evidențelor;

2.4.3.

plățile către destinatarii finali;

2.4.4.

eligibilitatea sprijinului acordat destinatarilor finali;

2.4.5.

comisioanele și costurile de gestiune percepute de intermediarii financiari;

2.4.6.

cerințele în materie de vizibilitate, transparență și comunicare;

2.4.7.

punerea în aplicare, de către intermediarii financiari, a ajutoarelor de stat și a cerințelor privind cumulul ajutoarelor;

2.4.8.

tratamentul diferențiat al investitorilor, dacă este cazul;

2.4.9.

respectarea legislației aplicabile a Uniunii în ceea ce privește spălarea banilor, finanțarea terorismului, evitarea obligațiilor fiscale, frauda fiscală sau evaziunea fiscală.

2.5.

Sisteme de procesare a plăților primite de la agenția de plăți

2.6.

Sisteme de calcul și plată a cuantumurilor aferente comisioanelor și costurilor de gestiune

2.7.

Sisteme de procesare a plăților către intermediari financiari

2.8.

Sisteme de procesare a dobânzilor și a altor câștiguri generate de sprijinul din partea planului strategic PAC (planurilor strategice PAC) pentru instrumentele financiare

2.9.

Pentru raportul anual de audit privind anul fiscal final, trebuie să se includă și informații privind următoarele elemente, în plus față de cele de la punctele 2.1-2.8:

2.9.1.

Utilizarea unui tratament diferențiat al investitorilor;

2.9.2.

Coeficientul de multiplicare realizat în comparație cu coeficientul de multiplicare convenit în acordurile de garantare pentru instrumentele financiare care oferă garanții;

2.9.3.

Utilizarea dobânzilor și a altor câștiguri care pot fi atribuite sprijinului din partea planului strategic PAC plătit către instrumentele financiare, în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul (UE) 2021/1060;

2.9.4.

Utilizarea resurselor returnate instrumentelor financiare, care pot fi atribuite sprijinului din FEADR, până la sfârșitul perioadei de eligibilitate și mecanismele instituite pentru utilizarea acelor resurse după sfârșitul perioadei de eligibilitate în conformitate cu articolul 62 din Regulamentul (UE) 2021/1060.

Pentru punctele 2.1, 2.2 și 2.3, în urma prezentării primului raport anual de audit, trebuie furnizate numai informații privind actualizările sau modificările aduse procedurilor sau mecanismelor în vigoare.

3.   Concluziile auditului

3.1.

Concluzii referitoare la posibilitatea ca firma de audit extern să ofere o asigurare rezonabilă cu privire la structura și eficacitatea sistemului de control intern instituit de BEI sau de alte IFI, în care este acționar un stat membru, în conformitate cu normele aplicabile, având în vedere elementele menționate în secțiunea 2.

3.2.

Constatări și recomandări rezultate din activitatea de audit desfășurată.

Punctele 3.1 și 3.2 se bazează pe rezultatele activității de audit menționate în secțiunea 2 și, după caz, țin seama de rezultatele altor activități de audit de la nivel național sau de la nivelul Uniunii efectuate în legătură cu același organism care pune în aplicare instrumente financiare și/sau cu același mandat pentru instrumente financiare.


ANEXA V

Modelul de tabel menționat la articolul 32 alineatul (1) litera (f) referitor la abateri

Informațiile menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (f) trebuie furnizate pentru fiecare agenție de plăți, utilizând următorul tabel:

a

b

c

d

e

f

g

h

i

j

Agenție de plăți

Fond

Unitate monetară

Soldul la 15 octombrie N-1

Totalul „cazurilor noi” (exercițiul financiar N)

Totalul „corecțiilor” (exercițiul financiar N)

Totalul „dobânzilor” (exercițiul financiar N)

Totalul „recuperărilor” (exercițiul financiar N)

Totalul „cuantumurilor nerecuperabile” (exercițiul financiar N)

Cuantum pentru care recuperarea este în curs (sold la 15 octombrie N)


ANEXA VI

Planul de control în vederea efectuării verificărilor menționat la articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 48 din prezentul regulament

PLANUL DE CONTROL PROPUS PENTRU PERIOADA DE VERIFICARE...

Partea 1.   Proceduri și analiza riscurilor

1.1.   Procedura de selecție

Se furnizează o descriere a procedurii care trebuie aplicată pentru selectarea întreprinderilor urmând a fi verificate.

În plus, se face o mențiune clară cu privire la utilizarea analizei riscurilor, specificându-se dacă o astfel de procedură este completată de o selecție aleatorie și/sau manuală.

În plus, se furnizează o explicație cu privire la modul în care diferitele sectoare/măsuri și regiuni vor fi incluse în selecția întreprinderilor.

1.2.   Factorii de risc, valorile de risc și ponderarea care trebuie aplicată

În cazul în care se aplică o analiză a riscurilor, se furnizează informații cu privire la toți factorii de risc luați în considerare, precum și valorile posibile care le sunt atribuite ulterior. Informațiile respective se includ în tabelele prezentate mai jos.

După caz, se furnizează o descriere a procedurii care trebuie aplicată pentru ponderarea factorilor de risc.

Factori de risc și valori de risc aplicabile tuturor sectoarelor/măsurilor care fac obiectul analizei riscurilor

Ponderarea factorilor de risc

Factori de risc

Valori de risc

Descriere

Valori

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Factori de risc specifici și valori de risc specifice aplicabile … (sectorul/măsura)

Ponderarea factorilor de risc

Factori de risc

Valori de risc

Descriere

Valori

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă este cazul, se adaugă rubrici suplimentare pentru factorii de risc și valorile de risc aplicabile sectoarelor/măsurilor.

1.3.   Rezultatele procedurii de selecție

Se furnizează informații cu privire la modul în care rezultatele analizei riscurilor și procedurile adoptate au condus la selectarea întreprinderilor în planul de control final.

Sectoarele/măsurile care trebuie excluse se identifică în mod clar și se descriu motivele excluderii.

Se prezintă motivele pentru selectarea întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au fost mai mici de 40 000 EUR.

Partea 2.   Planul de control

2.1.   Prezentare generală a selecției

Calcularea numărului minim de întreprinderi:

(A)

Numărul întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au fost de peste 150 000 EUR pentru exercițiul financiar FEGA …

 

(B)

Numărul minim (1/2 din A).

 

Populația din care se face selecția:

(C)

Număr total

 

(D)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au depășit 350 000 EUR

 

(E)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au fost de maximum 350 000  EUR, dar nu mai puțin de 40 000  EUR

 

(F)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au fost mai mici de 40 000  EUR

 

Întreprinderile propuse pentru verificare:

(G)

Număr total

 

(H)

Totalul bazat pe analiza riscurilor*

 

(I)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au depășit 350 000 EUR

 

(J)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au fost de maximum 350 000  EUR, dar nu mai puțin de 40 000  EUR

 

(K)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au fost mai mici de 40 000  EUR

 

Notă la tabel:

*

Întreprinderile din această categorie le includ doar pe cele selectate prin analiza riscurilor și le exclud pe cele adăugate în mod aleatoriu și/sau manual la planul de control care nu fac obiectul analizei riscurilor.

2.2.   Selecția întreprinderilor propuse pentru verificare

(A)

Numărul postului bugetar FEGA

(B)

Articolul bugetar FEGA

(C)

Totalul cheltuielilor per rubrică bugetară FEGA (EUR)

(D)

Totalul cheltuielilor per rubrică bugetară FEGA legate de întreprinderile în cazul cărora încasările sau plățile sau suma acestora au depășit 40 000 EUR (EUR)

(E)

Totalul cheltuielilor per rubrică bugetară FEGA legate de întreprinderile incluse în planul de control (EUR)

(F)

Numărul întreprinderilor per rubrică bugetară FEGA incluse în planul de control

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Totaluri:

 

 

 

 

 

Notă la tabel:

După caz, se adaugă rânduri suplimentare.


ANEXA VII

Raportul de verificare menționat la articolul 80 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 48 din prezentul regulament

RAPORT PENTRU PERIOADA DE VERIFICARE ...

1.   Prezentare generală a controalelor

(A)

Numărul total al întreprinderilor care trebuie verificate:

 

(B)

Numărul total al întreprinderilor verificate:

 

(C)

Numărul total al întreprinderilor în cazul cărora verificarea este în desfășurare:

 

(D)

Numărul total al întreprinderilor care încă nu au fost verificate

 

2.   Prezentare generală a controalelor (în funcție de articolul bugetar sau de numărul postului bugetar)

(A)

Numărul postului bugetar FEGA

(B)

Articolul bugetar FEGA

(C)

Totalul cheltuielilor legate de întreprinderile selecționate pentru verificare…

(EUR) (C = E + F + G)

Întreprinderi verificate

(F)

Întreprinderi în cazul cărora verificarea este în desfășurare – totalul cheltuielilor legate de întreprinderile respective

(EUR)

(G)

Întreprinderi care nu au fost verificate – totalul cheltuielilor legate de întreprinderile respective

(EUR)

(D)

Cheltuieli verificate efectiv

(EUR)*

(E)

Totalul cheltuielilor legate de întreprinderile respective

(EUR)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Totaluri:

 

 

 

 

 

 

Note la tabel:

*

Se referă numai la cheltuielile aferente facturilor verificate efectiv (care sunt cele selectate pentru verificare și/sau verificate încrucișat).

După caz, se adaugă rânduri suplimentare.

3.   Nereguli potențiale identificate

(A)

Articolul bugetar FEGA

(B)

Numărul postului bugetar FEGA

(C)

Numărul de referință al întreprinderii în cauză

(D)

Descrierea și natura fiecărei nereguli potențiale identificate

(E)

Numărul potențialelor nereguli identificate

(F)

Valoarea estimată a potențialelor nereguli

(G)

Numărul (numerele) de referință OLAF (numerele de notificare SGN).

(H)

Perioada de verificare în care a fost planificată verificarea *

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Totaluri:

 

 

 

 

 

 

 

Note la tabel:

*

În cazul perioadelor de verificare anterioare, numai cele care nu au fost raportate în rapoartele anterioare.

Fiecare întreprindere pentru care a fost detectată o neregulă (au fost detectate nereguli) trebuie raportată pe un rând separat.

După caz, se adaugă rânduri suplimentare.

4.   Efectuarea verificărilor legate de planurile de control precedente.

Efectuarea verificărilor legate de planurile de control precedente

(A)

Număr de întreprinderi

(B)

Cheltuielile în cauză

(C)

Cheltuieli verificate efectiv legate de întreprinderi *

4.1.

Întreprinderi declarate în raportul precedent ca fiind în curs de verificare (4.1 = 4.2 + 4.3)

 

 

x

4.2.

Întreprinderi de la 4.1 în cazul cărora s-au încheiat verificările

 

 

 

4.3.

Întreprinderi de la 4.1 în cazul cărora verificările sunt în curs

 

 

x

4.4.

Întreprinderi în cazul cărora verificările au fost declarate ca neîncepute în raportul precedent (4.4 = 4.5 + 4.6 + 4.7)

 

 

x

4.5.

Întreprinderi de la 4.4 în cazul cărora s-au încheiat verificările

 

 

 

4.6.

Întreprinderi de la 4.4 în cazul cărora verificările sunt în curs

 

 

x

4.7.

Întreprinderi de la 4.4 în cazul cărora nu au început verificările

 

 

x

Note la tabel:

*

Se referă numai la cheltuielile aferente facturilor care au fost verificate efectiv (cele selectate pentru verificare și/sau verificate încrucișat).

5.   Asistența reciprocă

Se furnizează un rezumat al solicitărilor de asistență reciprocă formulate și primite în temeiul titlului IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Informațiile privind solicitările trimise și răspunsurile primite se includ în tabelele de mai jos:

(A)

Statul membru căruia i-a fost trimisă solicitarea

(B)

Data solicitării

(C)

Data răspunsului și un rezumat al rezultatelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă la tabel:

După caz, se adaugă rânduri suplimentare.

6.   Resurse

Se furnizează numărul membrilor personalului, exprimat în persoane/ani, alocați pentru efectuarea verificărilor respective, per organism de control și, după caz, per regiune.

7.   Dificultăți și sugestii de îmbunătățire

Se furnizează informații cu privire la eventualele dificultăți întâmpinate în ceea ce privește aplicarea titlului IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la măsurile luate pentru rezolvarea lor sau la propunerile făcute în acest sens.

După caz, se formulează sugestii de îmbunătățire în ceea ce privește aplicarea titlului IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116.


ANEXA VIII

Informații în scopul transparenței în temeiul articolului 58

Numele beneficiarului/entității juridice/asociației

Numele de familie al beneficiarului

În cazul apartenenței la un grup, denumirea societății-mamă și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală

Localitatea

Codul măsurii/tipului de intervenție/sectorului, astfel cum este stabilit în anexa IX

Obiectivul specific (1)

Data de începere (2)

Data de încheiere (3)

Cuantumul per operațiune în cadrul FEGA

Cuantumul total FEGA pentru beneficiarul respectiv

Cuantumul per operațiune în cadrul FEADR

Cuantumul total FEADR pentru beneficiarul respectiv

Cuantumul aferent cofinanțării per operațiune

Cuantumul total al cofinanțării pentru beneficiarul respectiv

Cuantumuri totale FEADR și cofinanțare

Cuantumul total din partea UE pentru beneficiarul respectiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

50

 

70

 

40

110

120

 

 

 

 

Codul A

 

 

 

20

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Codul B

 

 

 

 

 

40

 

25

 

 

 

 

 

 

 

Codul C

 

 

 

30

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Codul D

 

 

 

 

 

30

 

15

 

 

 


(1)  Obiectivul specific al operațiunii trebuie să corespundă unuia sau mai multor obiective stabilite în legislația relevantă a Uniunii care reglementează operațiunea în cauză, astfel cum este descrisă în anexa IX. În special, obiectivul (obiectivele) specific(e) al(e) unei operațiuni în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 trebuie să corespundă obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 din regulamentul respectiv și să fie în concordanță cu planul PAC al statului membru. În plus, obiectivul (obiectivele) specific(e) al(e) unei operațiuni în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, al Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 și al Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 trebuie să corespundă obiectivelor prevăzute la articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 (pentru orientări suplimentare, statele membre pot consulta Manualul tehnic privind cadrul de monitorizare și evaluare a politicii agricole comune pentru perioada 2014-2020).

(2)  Informațiile privind datele de începere și de încheiere ale tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, ale tipurilor de intervenție pentru dezvoltarea rurală în ceea ce privește constrângerile naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone și dezavantajele specifice anumitor zone care rezultă din anumite cerințe obligatorii, precum și ale măsurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 229/2013 nu sunt relevante, deoarece operațiunile corespunzătoare măsurilor și tipurilor de intervenție respective sunt anuale.

(3)  Informațiile privind datele de începere și de încheiere ale tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, ale tipurilor de intervenție pentru dezvoltarea rurală în ceea ce privește constrângerile naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone și dezavantajele specifice anumitor zone care rezultă din anumite cerințe obligatorii, precum și ale măsurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 229/2013 nu sunt relevante, deoarece operațiunile corespunzătoare măsurilor și tipurilor de intervenție respective sunt anuale.


ANEXA IX

Măsură/tip de intervenție/sector, astfel cum se menționează la articolul 58

Codul măsurii/tipului de intervenție/sectorului

Denumirea măsurii/tipului de intervenție/sectorului

Scopul măsurii/tipului de intervenție/sectorului

 

Operațiuni corespunzătoare tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, astfel cum sunt prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

 

 

1.

Sprijinul decuplat pentru venit

 

I.1

Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității;

Sprijinul de bază pentru venit este o plată pe suprafață decuplată de producție. Scopul este de a sprijini veniturile viabile ale fermelor și reziliența în întreaga Uniune pentru a spori securitatea alimentară.

I.2

Sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității;

Sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității este o plată pe suprafață decuplată de producție. Scopul este de a îmbunătăți distribuirea plăților directe prin redistribuirea sprijinului de la fermele mai mari către cele mai mici sau cele medii.

I.3

Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri;

Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri este o plată decuplată de producție, care oferă un sprijin sporit pentru venit tinerilor fermieri care se stabilesc pentru prima dată. Scopul este modernizarea sectorului agricol prin atragerea tinerilor și favorizarea dezvoltării întreprinderilor acestora.

I.4

Schemele pentru climă și mediu.

Eco-schemele reprezintă o plată decuplată de producție. Scopul este de a direcționa sprijinul pentru venit către practicile agricole benefice pentru mediu, climă și bunăstarea animalelor.

I.5

Plățile pentru micii fermieri

Plățile pentru micii fermieri sunt decuplate de producție și înlocuiesc toate celelalte plăți directe pentru beneficiarii în cauză. Scopul plăților pentru micii fermieri este de a promova o distribuție mai echilibrată a sprijinului și de a reduce sarcina administrativă atât pentru beneficiarii unor cuantumuri mici, cât și pentru autoritățile de management.

 

2.

Plăți directe cuplate

 

I.6

Sprijinul cuplat pentru venit;

Sprijinul cuplat pentru venit acoperă plățile per hectar sau per animal legate de anumite producții. Scopul este de a îmbunătăți competitivitatea, sustenabilitatea și/sau calitatea în ceea ce privește anumite sectoare și produse care sunt deosebit de importante din motive sociale, economice sau de mediu și care se confruntă cu anumite dificultăți.

I.7

Plata specifică pentru cultura de bumbac

Plata specifică pentru cultura de bumbac este o plată cuplată acordată pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Este o schemă obligatorie pentru statele membre producătoare de bumbac, având drept scop sprijinirea producției de bumbac în regiunile în care aceasta este importantă pentru economia agricolă.

 

Măsurile prezentate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013

 

II.1

Schema de plată de bază (titlul III capitolul 1 secțiunile 1, 2, 3 și 5)

Schema de plată de bază este o plată pe suprafață decuplată de producție și funcționează pe baza drepturilor la plată alocate fermierilor. Scopul este de a sprijini venitul fermierilor, care este, în medie, cu mult sub venitul mediu din restul economiei.

II.2

Schema de plată unică pe suprafață (articolul 36)

Schema de plată unică pe suprafață este o plată pe suprafață decuplată de producție, acordată pentru hectarele eligibile declarate de un fermier. Scopul este de a sprijini venitul fermierilor, care este, în medie, cu mult sub venitul mediu din restul economiei.

II.3

Plata redistributivă (titlul III capitolul 2)

Plata redistributivă este o plată decuplată pe suprafață. Scopul este de a sprijini fermele mai mici, prin furnizarea de sprijin suplimentar pentru primele hectare declarate în cadrul plății de bază.

II.4

Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu (titlul III capitolul 3)

Plata pentru înverzire este o plată decuplată pe suprafață, acordată per hectar. Scopul este de a respecta trei practici agricole în favoarea climei și a mediului: diversificarea culturilor, menținerea pajiștilor permanente și existența unei zone de interes ecologic pe suprafața agricolă

II.5

Plata pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale (titlul III capitolul 4)

Plata pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale este o plată decuplată pe suprafață, acordată fermierilor pe lângă plata de bază. Scopul este de a acorda sprijin fermierilor situați în zone care se confruntă cu constrângeri naturale.

II.6

Plata pentru tinerii fermieri (titlul III capitolul 5)

Plata pentru tinerii fermieri este o plată decuplată de producție, care oferă un sprijin sporit pentru venit tinerilor fermieri care s-au stabilit recent pentru prima dată. Scopul este de a promova crearea și dezvoltarea de noi activități economice în sectorul agricol, care sunt esențiale pentru competitivitatea sectorului agricol din Uniune.

II.7

Sprijinul cuplat facultativ (titlul IV capitolul 1)

Sprijinul cuplat facultativ acoperă plățile per hectar sau per animal legate de anumite producții. Scopul este de a îmbunătăți competitivitatea și sustenabilitatea anumitor sectoare care sunt deosebit de importante din motive sociale, economice sau de mediu și care se confruntă cu anumite dificultăți.

II.8

Plata specifică pentru cultura de bumbac (titlul IV capitolul 2)

Plata specifică pentru cultura de bumbac este o plată cuplată acordată pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Este o schemă obligatorie pentru statele membre producătoare de bumbac, având drept scop sprijinirea producției de bumbac în regiunile în care aceasta este importantă pentru economia agricolă.

II.9

Schema pentru micii fermieri (titlul V)

Schema pentru micii fermieri este decuplată de producție și înlocuiește toate celelalte plăți directe pentru beneficiarii în cauză. Scopul este de a promova o distribuție mai echilibrată a sprijinului și de a reduce sarcina administrativă atât pentru beneficiarii unor cuantumuri mici, cât și pentru autoritățile de management.

II.10

Măsurile prezentate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului  (1)

Scopul acestor plăți directe este de a decupla sprijinul de producția vegetală și animală pentru a îmbunătăți sprijinul pentru venit al fermierilor.

 

Operațiuni corespunzătoare intervențiilor sectoriale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 42 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

 

III.1

În sectorul fructelor și legumelor (articolele 49-53)

Scopul este de a sprijini concentrarea ofertei, competitivitatea și sustenabilitatea sectorului fructelor și legumelor. Aceasta se realizează prin intermediul organizațiilor de producători (OP) sau al asociațiilor acestora (AOP) care sunt recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și care derulează programe operaționale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115. Beneficiarii sunt OP și AOP. Programele au o durată cuprinsă între trei și șapte ani și sunt gestionate pe bază de exercițiu financiar. Statele membre trebuie să aprobe fiecare program în parte.

III.2

În sectorul produselor apicole (articolele 54, 55 și 56)

Scopul este de a sprijini apicultorii, calitatea și piața produselor apicole.

III.3

În sectorul vitivinicol (articolele 57-60)

Scopul este de a sprijini competitivitatea și sustenabilitatea sectorului vitivinicol. Programele sunt puse în aplicare de statele membre la nivel național în cadrul planului lor strategic și sunt gestionate pe bază de exercițiu financiar. Beneficiarii sunt atât viticultorii, cât și vinificatorii și operatorii din sectorul comerțului cu vinuri sau asociațiile/organizațiile acestora. Operațiunile care urmează să fie aprobate de statele membre pot fi anuale sau multianuale.

III.4

În sectorul hameiului (articolele 61 și 62)

Scopul este de a sprijini concentrarea ofertei, competitivitatea și sustenabilitatea sectorului hameiului prin intermediul organizațiilor de producători (OP) sau al asociațiilor acestora (AOP) care sunt recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și care derulează programe operaționale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115. Beneficiarii sunt OP sau AOP. Programele au o durată cuprinsă între trei și șapte ani și sunt gestionate pe bază de exercițiu financiar. Statele membre trebuie să aprobe fiecare program în parte.

III.5

În sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă (articolele 63, 64 și 65)

Scopul este de a sprijini concentrarea ofertei, competitivitatea și sustenabilitatea sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă prin intermediul organizațiilor de producători (OP) și al asociațiilor acestora (AOP) care sunt recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și care derulează programe operaționale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115. Beneficiarii sunt OP sau AOP. Programele au o durată cuprinsă între trei și șapte ani și sunt gestionate pe bază de exercițiu financiar. Statele membre trebuie să aprobe fiecare program în parte.

III.6

În celelalte sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(h), (k), (m), (o)-(t) și (w) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și în sectoarele care acoperă produsele enumerate în anexa XIII la Regulamentul (UE) 2021/2115. (articolele 66, 67 și 68)

Scopul este de a sprijini concentrarea ofertei, competitivitatea și sustenabilitatea sectoarelor conexe prin intermediul organizațiilor de producători (OP), al asociațiilor acestora (AOP) recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, precum și al grupurilor de producători (GP) aprobate temporar de statele membre, care derulează programe operaționale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115. Beneficiarii sunt OP, AOP sau GP. Programele au o durată cuprinsă între trei și șapte ani și sunt gestionate pe bază de exercițiu financiar. Statele membre trebuie să aprobe fiecare program în parte.

 

Măsurile prezentate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

 

IV.1

Intervenția publică

Atunci când prețurile de piață ale anumitor produse agricole scad sub un nivel prestabilit, autoritățile publice din statele membre pot interveni pentru a stabiliza piața, cumpărând excedentele, care pot fi depozitate până când prețurile pieței cresc din nou. Entitățile care trebuie publicate sunt cele care beneficiază de ajutoare, cu alte cuvinte, entitățile de la care a fost cumpărat produsul.

IV.2

Ajutorul pentru depozitarea privată

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini temporar producătorii de anumite produse în ceea ce privește costul depozitării private.

IV.3

Programul de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini distribuirea de produse agricole copiilor din grădinițe și din școli primare și secundare, pentru ca aceștia să consume mai multe fructe, legume și produse lactate și să își amelioreze obiceiurile alimentare.

IV.5

Măsuri excepționale

Scopul măsurilor excepționale acordate în temeiul articolului 219 alineatul (1), al articolului 220 alineatul (1) și al articolului 221 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 este de a sprijini piețele agricole în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

IV.6

Ajutorul în sectorul fructelor și legumelor (capitolul II secțiunea 3)

Cultivatorii sunt încurajați să devină membri ai unor organizații de producători (OP). Acestea primesc ajutor pentru punerea în aplicare a unor programe operaționale bazate pe o strategie națională. Scopul ajutorului acordat este, de asemenea, de a atenua fluctuațiile veniturilor cauzate de crize. În cadrul programelor operaționale, se oferă ajutor pentru măsurile de prevenire/gestionare a crizelor, cum ar fi: retragerea produselor, recoltarea înainte de coacere/nerecoltarea, instrumente de promovare/comunicare, formare, asigurarea recoltei, sprijin pentru obținerea de împrumuturi bancare și acoperirea costurilor administrative implicate de înființarea fondurilor mutuale (fonduri de stabilizare deținute de fermieri).

IV.7

Sprijinul pentru sectorul vitivinicol (capitolul II secțiunea 4)

Scopul diferitelor ajutoare acordate este de a asigura echilibrul pieței și de a spori competitivitatea vinului din Uniune: sprijin pentru promovarea vinului pe piețele țărilor terțe și informarea privind consumul responsabil de vin, precum și sistemul Uniunii privind DOP/IGP; cofinanțarea cheltuielilor pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, pentru investițiile în unități de vinificație și în structuri de comercializare, precum și pentru inovare; sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere, fonduri mutuale, asigurarea recoltei și distilarea subproduselor.

IV.8

Sprijinul pentru sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă (capitolul II secțiunea 2)

Sprijin acordat programelor de lucru pe trei ani care trebuie întocmite de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizații interprofesionale în unul sau mai multe dintre domeniile următoare: monitorizarea și gestionarea pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă; ameliorarea impactului cultivării măslinelor asupra mediului; sporirea competitivității cultivării măslinelor prin modernizare; îmbunătățirea calității producției de ulei de măsline și măsline de masă; sistemul de trasabilitate, certificarea și protejarea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă; difuzarea informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizațiile interprofesionale în vederea îmbunătățirii calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă.

IV.9

Ajutorul pentru sectorul apicol (capitolul II secțiunea 5)

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini acest sector prin intermediul programelor apicole, în scopul îmbunătățirii producției și a comercializării produselor apicole.

IV.10

Ajutorul pentru sectorul hameiului (capitolul II secțiunea 6)

Ajutoare acordate pentru sprijinirea organizațiilor de producători de hamei.

 

Operațiune corespunzătoare tipurilor de intervenție pentru dezvoltarea rurală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 69 din Regulamentul (UE) 2021/2115.

 

V.1

Angajamente în materie de mediu și de climă și alte angajamente în materie de gestionare

Scopul ajutorului acordat este de a compensa fermierii, deținătorii de păduri și alți gestionari de terenuri pentru costurile suplimentare și pierderile de venit legate de angajamentele voluntare în materie de mediu, climă și alte angajamente în materie de gestionare asumate care depășesc standardele obligatorii și care contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice ale PAC, în special în domeniul mediului, al climei și al bunăstării animalelor.

V.2

Constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone

Scopul ajutorului acordat este de a compensa integral sau parțial fermierii pentru costurile suplimentare și pierderile de venit legate de constrângerile naturale sau de alte constrângeri specifice din zona în cauză, cum ar fi zonele montane.

V.3

Dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii

Scopul ajutorului acordat este de a compensa integral sau parțial fermierii, deținătorii de păduri și alți gestionari de terenuri pentru costurile suplimentare și pierderile de venit legate de dezavantajele specifice zonelor în cauză, generate de cerințe care rezultă din punerea în aplicare a Directivelor Natura 2000 [Directiva 92/43/CEE a Consiliului (2) și Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3)] sau, în ceea ce privește suprafețele agricole, din punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa [Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4)].

V.4

Investiții, inclusiv investiții în irigații

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini investițiile în active corporale sau necorporale, inclusiv investițiile în irigații, care contribuie la realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice ale PAC.

V.5

Instalarea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și înființarea de întreprinderi rurale

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini instalarea tinerilor fermieri, a noilor fermieri și, în anumite condiții, a întreprinderilor rurale, pentru a contribui la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice ale PAC.

V.6

Instrumente de gestionare a riscurilor

Scopul ajutorului acordat este de a promova instrumente de gestionare a riscurilor, care îi ajută pe fermieri să gestioneze riscurile aferente producției și veniturilor, legate de activitatea lor agricolă, pe care nu le pot controla.

V.7

Cooperarea

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini cooperarea, pentru a contribui la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice ale PAC. Aceasta include sprijinirea cooperării în vederea:

(a)

pregătirii și punerii în aplicare a operațiunilor grupurilor operaționale din cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii;

(b)

pregătirii și punerii în aplicare a inițiativei LEADER;

(c)

promovării și sprijinirii sistemelor de calitate recunoscute la nivelul Uniunii și la nivel național și a utilizării acestora de către fermieri;

(d)

sprijinirii grupurilor de producători, a organizațiilor de producători sau a organizațiilor interprofesionale;

(e)

pregătirii și punerii în aplicare a unor strategii „Sate inteligente”;

(f)

sprijinirii altor forme de cooperare.

V.8

Schimburi de cunoștințe și informare

Scopul ajutorului acordat este de a sprijini schimbul de cunoștințe și acțiunile de informare care contribuie la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice ale PAC, vizând în mod specific protecția naturii, a mediului și a climei, inclusiv acțiuni de educare și sensibilizare în domeniul mediului și dezvoltarea întreprinderilor și a comunităților rurale. Astfel de acțiuni pot include acțiuni de promovare a inovării, a formării și a consilierii, precum și a schimbului și a diseminării de cunoștințe și informații.

 

Măsuri prevăzute în titlul III capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013

 

VI.1

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare (articolul 14)

Această măsură vizează formarea și alte tipuri de activități, cum ar fi ateliere de lucru, îndrumare profesională, activități demonstrative, acțiuni de informare, schimburi de exploatații și de păduri pe termen scurt și scheme de vizită. Scopul este de a spori potențialul uman al persoanelor implicate în sectoarele agricol, alimentar și forestier, al gestionarilor de terenuri și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) care își desfășoară activitatea în zonele rurale.

VI.2

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației (articolul 15)

Această măsură, prin utilizarea serviciilor de consiliere, precum și prin crearea unor servicii de consiliere, a unor servicii de gestionare a exploatației și a unor servicii de înlocuire în cadrul exploatației, are scopul de a îmbunătăți gestionarea durabilă și performanțele economice și de mediu ale exploatațiilor agricole și forestiere și ale IMM-urilor care își desfășoară activitatea în zonele rurale. Măsura promovează, de asemenea, formarea consultanților.

VI.3

Sisteme de calitate pentru produse agricole și alimentare (articolul 16)

Scopul acestei măsuri este de a-i sprijini pe toți noii participanți la sistemele de calitate de la nivel național și de la nivelul Uniunii, precum și la cele voluntare. Sprijinul poate acoperi și costurile care decurg din activitățile de informare și promovare, pentru a spori gradul de conștientizare al consumatorilor în ceea ce privește existența și caracteristicile produselor obținute în conformitate cu aceste sisteme de calitate de la nivel național și de la nivelul Uniunii.

VI.4

Investiții în active fizice (articolul 17)

Scopul acestei măsuri este de a îmbunătăți performanțele economice și de mediu ale exploatațiilor agricole și ale întreprinderilor rurale, de a ameliora eficiența sectorului de prelucrare și de comercializare a produselor agricole, de a asigura infrastructura necesară pentru dezvoltarea sectorului agricol și a celui forestier și de a sprijini investițiile neproductive necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor de mediu.

VI.5

Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare (articolul 18)

Scopul acestei măsuri este de a-i ajuta pe fermieri să prevină dezastrele naturale și evenimentele catastrofale sau să refacă potențialul agricol care a fost afectat de acestea, după recunoașterea lor oficială de către autoritățile publice competente ale statelor membre, pentru a sprijini viabilitatea și competitivitatea exploatațiilor confruntate cu asemenea evenimente.

VI.6

Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor (articolul 19)

Scopul acestei măsuri este de a sprijini crearea și dezvoltarea de noi activități economice viabile, cum ar fi exploatații noi conduse de tineri fermieri, noi întreprinderi în zonele rurale sau dezvoltarea fermelor mici. De asemenea, se acordă sprijin întreprinderilor noi sau celor existente pentru investiții și dezvoltarea de activități neagricole care sunt esențiale pentru dezvoltarea și competitivitatea zonelor rurale și a tuturor fermierilor care își diversifică activitățile agricole. Măsura prevede plăți destinate fermierilor eligibili în cadrul schemei pentru micii fermieri care își transferă exploatația altor fermieri cu titlu permanent.

VI.7

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale (articolul 20)

Scopul acestei măsuri este de a sprijini intervențiile care stimulează creșterea economică și promovează sustenabilitatea socioeconomică și de mediu a zonelor rurale, în special prin dezvoltarea infrastructurii locale (inclusiv banda largă, energia din surse regenerabile și infrastructura socială) și a serviciilor locale de bază, precum și prin reînnoirea satelor și activități care vizează refacerea și modernizarea patrimoniului cultural și natural. Măsura sprijină, de asemenea, transferul activităților și transformarea instalațiilor, în scopul îmbunătățirii calității vieții sau al creșterii performanței de mediu a așezării respective.

VI.8

Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și în ameliorarea viabilității pădurilor (articolul 21; articolele 22-26)

Scopul acestei măsuri este de a promova investițiile în dezvoltarea suprafețelor împădurite, în protecția pădurilor, în inovare în sectorul forestier, în tehnologiile forestiere și în produsele forestiere, pentru a contribui la potențialul de creștere al zonelor rurale.

VI.9

Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite (articolul 22)

Scopul acestei submăsuri este de a oferi sprijin pentru operațiunile de împădurire și pentru crearea de suprafețe împădurite pe terenuri agricole și neagricole.

VI.10

Înființarea, regenerarea sau reînnoirea sistemelor agroforestiere (articolul 23)

Scopul acestei submăsuri este de a oferi sprijin pentru înființarea de sisteme și practici agroforestiere care asociază în mod intenționat plantele perene lemnoase cu culturi și/sau animale pe aceeași unitate funciară.

VI.11

Prevenirea și repararea daunelor cauzate pădurilor de incendii, de dezastre naturale și de evenimente catastrofale (articolul 24)

Această submăsură vizează prevenirea și refacerea potențialului forestier (defrișare și replantare) ca urmare a incendiilor forestiere, a altor dezastre naturale, inclusiv infestarea cu organisme dăunătoare și focarele de boală, precum și amenințările legate de schimbările climatice.

VI.12

Investiții în ameliorarea rezilienței și a valorii de mediu a ecosistemelor forestiere (articolul 25)

Scopul acestei submăsuri este de a sprijini acțiunile de consolidare a valorii de mediu a pădurilor, de facilitare a adaptării pădurilor la schimbările climatice și de atenuare a acestor schimbări, furnizarea de servicii ecosistemice și sporirea valorii de utilitate publică a pădurilor. Ar trebui să se asigure sporirea valorii de mediu a pădurilor.

VI.13

Investiții în tehnologii forestiere și în prelucrarea, mobilizarea și comercializarea produselor forestiere (articolul 26)

Această submăsură vizează furnizarea de sprijin pentru investițiile în utilaje și/sau echipamente utilizate pentru recoltarea, tăierea, mobilizarea și prelucrarea lemnului înainte de debitarea sa industrială. Principalul obiectiv al acestei submăsuri este îmbunătățirea valorii economice a pădurilor.

VI.14

Înființarea grupurilor și organizațiilor de producători (articolul 27)

Scopul acestei măsuri este de a sprijini înființarea de grupuri și organizații de producători, în special în anii de început, atunci când sunt suportate costuri suplimentare pentru a face față împreună provocărilor pieței și pentru consolidarea puterii de negociere în ceea ce privește producția și comercializarea, inclusiv pe piețele locale.

VI.15

Agromediu și climă (articolul 28)

Scopul acestei măsuri este de a-i încuraja pe gestionarii de terenuri să aplice practici agricole care contribuie la protecția mediului, a peisajelor, a resurselor naturale, la reducerea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea. Măsura se poate referi nu numai la îmbunătățiri ale practicilor agricole care sunt favorabile mediului, ci și la menținerea practicilor agricole favorabile existente.

VI.16

Agricultura ecologică (articolul 29)

Scopul acestei măsuri este de a se axa pe sprijinirea adoptării și/sau a menținerii practicilor și a metodelor agricole ecologice, în scopul de a-i încuraja pe fermieri să participe la schemele de acest tip, răspunzând astfel cererii societății de utilizare a unor practici agricole favorabile mediului.

VI.17

Plăți Natura 2000 și plăți legate de Directiva-cadru privind apa (articolul 30)

Scopul acestei măsuri este de oferi un sprijin compensatoriu beneficiarilor afectați de dezavantaje specifice din cauza cerințelor obligatorii specifice din zonele în cauză, ca urmare a punerii în aplicare a Directivei 92/43/CEE, a Directivei 2009/147/CE și a Directivei 2000/60/CE, în comparație cu situația fermierilor și a silvicultorilor din alte zone care nu sunt afectate de aceste dezavantaje.

VI.18

Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice (articolul 31)

Scopul acestei măsuri este de a oferi sprijin beneficiarilor afectați de constrângeri speciale din cauza amplasării lor în zone montane sau în alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative sau cu constrângeri specifice.

VI.19

Bunăstarea animalelor (articolul 33)

Scopul acestei măsuri este de a acorda plăți fermierilor care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente în favoarea bunăstării animalelor.

VI.20

Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor (articolul 34)

Scopul acestei măsuri este de a răspunde necesităților de a promova gestionarea durabilă și ameliorarea pădurilor și a suprafețelor împădurite, inclusiv păstrarea și ameliorarea biodiversității, a resurselor de apă și a solurilor și combaterea schimbărilor climatice, precum și necesității de a conserva resursele genetice forestiere, inclusiv activități cum ar fi dezvoltarea de diferite soiuri de specii forestiere în scopul de a se adapta la condițiile locale specifice.

VI.21

Cooperarea (articolul 35)

Scopul acestei măsuri este de a promova forme de cooperare care implică cel puțin două entități și care își propun să dezvolte (printre altele): proiecte-pilot; noi produse, practici, procese și tehnologii în sectoarele agricol, alimentar și forestier; servicii turistice; lanțurile scurte de aprovizionare și piețele locale; proiecte/practici comune privind mediul/schimbările climatice; proiecte pentru furnizarea sustenabilă de biomasă; strategii locale de dezvoltare în afara LEADER; planuri de gestionare a pădurilor și diversificarea spre activități de „agricultură socială”.

VI.22

Gestionarea riscurilor (articolul 36)

Această măsură reprezintă un nou set de instrumente pentru gestionarea riscurilor și consolidează posibilitățile care există în prezent pentru a sprijini asigurările și fondurile mutuale, prin intermediul pachetelor naționale de plăți directe ale statelor membre, pentru a-i ajuta pe fermierii expuși la riscuri economice și de mediu tot mai mari. Măsura introduce, de asemenea, un instrument de stabilizare a veniturilor, în scopul de a acorda compensații fermierilor care se confruntă cu o scădere drastică a veniturilor lor.

VI.22bis

Sprijin temporar cu caracter excepțional acordat fermierilor și IMM-urilor care au fost afectați în mod deosebit de criza COVID-19 (articolul 39b)

Scopul acestei măsuri este de a oferi fermierilor sprijin temporar în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

VI.23

Finanțarea plăților directe naționale complementare pentru Croația (articolul 40)

Scopul acestei măsuri este de a le oferi fermierilor eligibili pentru plăți directe naționale complementare în Croația o plată complementară în cadrul celui de-al doilea pilon.

VI.24

Sprijin pentru dezvoltarea locală LEADER (dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității) [articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5)]

Scopul acestei măsuri este de a menține LEADER ca instrument de dezvoltare teritorială integrată la nivel subregional („local”), contribuind în mod direct la dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale, care este unul dintre obiectivele generale ale politicii de dezvoltare rurală.

VI.25

Asistența tehnică (articolele 51-54)

Scopul acestei măsuri este de a acorda statelor membre posibilitatea de a oferi asistență tehnică în favoarea acțiunilor care sprijină capacitatea administrativă legată de gestionarea fondurilor ESI. Aceste acțiuni se pot referi la pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare și comunicare, participare la rețele, soluționarea reclamațiilor, precum și la controlul și auditul programelor de dezvoltare rurală.

VII.1

Măsurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 228/2013

Măsurile POSEI sunt scheme agricole specifice vizând luarea în considerare a constrângerilor specifice ale regiunilor ultraperiferice, astfel cum se prevede la articolul 349 din TFUE. Ele constau în două elemente principale: regimurile specifice de aprovizionare și măsurile de sprijinire a producției locale. Primul are drept scop reducerea costurilor suplimentare de aprovizionare cu produse esențiale, costuri care rezultă din caracterul îndepărtat al acestor regiuni (prin intermediul ajutoarelor pentru produsele din Uniune și prin scutirea de taxe la import a produselor din țările terțe), iar celălalt își propune să sprijine dezvoltarea sectorului agricol local (plăți directe și măsuri de piață). Măsurile POSEI permit, de asemenea, finanțarea unor programe privind sănătatea plantelor.

VIII.1

Măsurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 229/2013

Regimul privind insulele mici din Marea Egee este similar cu POSEI, dar nu are același temei juridic în TFUE și funcționează la o scară mai mică decât POSEI. El include atât regimurile specifice de aprovizionare (limitate însă la ajutorul pentru produsele din Uniune), cât și măsurile de susținere a activităților agricole locale, care constau în plăți complementare pentru anumite produse locale definite în mod precis.

IX.1

Măsurile de informare și promovare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1144/2014

Pot fi finanțate integral sau parțial din bugetul Uniunii, în condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1144/2014, măsuri de furnizare de informații și de promovare referitoare la produse agricole și la unele produse alimentare pe bază de produse agricole, aplicate pe piața internă sau în țări terțe, enumerate în regulamentul respectiv. Aceste măsuri sunt sub formă de programe de informare și de promovare.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).

(2)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(3)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(4)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/197


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/129 AL COMISIEI

din 21 decembrie 2021

de stabilire a unor norme pentru tipurile de intervenții privind plantele oleaginoase, bumbacul și subprodusele vitivinicole, în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și pentru cerințele privind informarea, publicitatea și vizibilitatea legate de sprijinul din partea Uniunii și de planurile strategice PAC

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (1), în special articolul 11 alineatul (2), articolul 37 alineatul (6), articolul 59 alineatul (8) și articolul 123 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2021/2115 instituie un nou cadru juridic pentru politica agricolă comună (PAC), pentru a îmbunătăți performanța acesteia în materie de îndeplinire a obiectivelor Uniunii prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Regulamentul menționat specifică mai detaliat aceste obiective ale Uniunii care ar urma să fie îndeplinite prin intermediul PAC și definește tipurile de intervenții, precum și cerințele comune ale Uniunii aplicabile statelor membre, acordând în același timp statelor membre flexibilitate în ceea ce privește conceperea intervențiilor care urmează să fie prevăzute în planurile lor strategice PAC. Statele membre trebuie să elaboreze respectivele planuri strategice PAC și să prezinte Comisiei propunerile de plan elaborate. În acest scop, trebuie stabilite anumite norme de punere în aplicare.

(2)

La articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115 se prevede că, acolo unde statele membre prevăd alte intervenții legate de suprafață în afara celor care respectă dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura, inclusiv sprijin cuplat pentru venit în temeiul regulamentului menționat, și unde intervențiile respective vizează o parte din semințele oleaginoase menționate în anexa la Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT (2) sau totalitatea acestora, totalul suprafeței vizate de sprijin, bazat pe realizările planificate incluse în planurile strategice PAC ale statelor membre în cauză, nu trebuie să depășească suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, pentru a se asigura respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii. Prin urmare, Comisia trebuie să stabilească, pentru fiecare stat membru, o suprafață de referință indicativă vizată de sprijin ca procentaj din suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, care corespunde unei suprafețe de 7 854 446 hectare, calculată pe baza mediei suprafeței dedicate cultivării în Uniune în perioada 2016-2020.

(3)

Titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115 prevede o plată specifică pentru cultura de bumbac, pentru care patru state membre trebuie să autorizeze terenurile și soiurile în cauză. Statelor membre respective trebuie să le revină sarcina de a stabili norme detaliate în acest sens. Cu toate acestea, procedura de autorizare respectivă trebuie organizată astfel încât să le permită fermierilor în cauză să primească în timp util, înainte de următorul sezon de semănat, notificări în legătură cu autorizarea. În plus, este necesar să se stabilească informațiile minime pe care trebuie să le conțină notificările respective.

(4)

În conformitate cu articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115, anumite state membre trebuie să aleagă, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe tipuri de intervenții în sectorul vitivinicol, inclusiv distilarea subproduselor vitivinicole. Comisia trebuie să stabilească asistența financiară din partea Uniunii pentru intervenția respectivă.

(5)

În conformitate cu articolul 123 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (UE) 2021/2115, autoritatea de management trebuie să se asigure, prin intermediul unor acțiuni de vizibilitate adecvate, că beneficiarii sprijinului finanțat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), cu excepția sprijinului acordat în cadrul intervențiilor legate de suprafață și de animale, acordă recunoașterea cuvenită sprijinului respectiv, inclusiv prin utilizarea corespunzătoare a emblemei Uniunii. În conformitate cu articolul 123 alineatul (2) litera (k) din regulamentul respectiv, autoritatea de management trebuie să se asigure că se face publicitate în favoarea planurilor strategice PAC prin desfășurarea de acțiuni legate de comunicare și vizibilitate pentru publicul larg, beneficiarii potențiali și grupurile-țintă relevante. În cele din urmă, în conformitate cu articolul 124 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, autoritatea de management trebuie să pună la dispoziția comitetului de monitorizare informațiile necesare pentru sarcina de examinare a punerii în aplicare a acțiunilor legate de comunicare și vizibilitate. Este necesar să se prevadă condiții uniforme pentru aplicarea cerințelor privind informarea, publicitatea și vizibilitatea menționate în dispozițiile respective.

(6)

Deoarece statele membre trebuie să țină seama de normele prevăzute în prezentul regulament atunci când își elaborează planurile strategice PAC, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica agricolă comună,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Subiect

Prezentul regulament stabilește norme de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/2115, în scopul elaborării și punerii în aplicare a planurilor strategice PAC ale statelor membre în conformitate cu regulamentul respectiv, în ceea ce privește:

(a)

suprafața de referință indicativă vizată de sprijin, pentru fiecare stat membru, în scopul intervențiilor legate de suprafață privind plantele oleaginoase;

(b)

autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac și notificarea aferentă;

(c)

cuantumul sprijinului pentru distilarea subproduselor vitivinicole;

(d)

utilizarea emblemei Uniunii în cadrul anumitor intervenții finanțate din FEADR și cerințele privind informarea, publicitatea și vizibilitatea în ceea ce privește planurile strategice PAC și sprijinul din partea Uniunii primit pe baza lor.

Articolul 2

Suprafața de referință indicativă vizată de sprijin

Suprafața de referință indicativă vizată de sprijin, pentru fiecare stat membru, în scopul intervențiilor legate de suprafață privind plantele oleaginoase menționate la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115 este stabilită în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 3

Procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările aferente

(1)   Procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115 este organizată în așa fel încât să le permită fermierilor în cauză să primească notificări în legătură cu autorizarea în timp util, înainte de sezonul de semănat.

Notificarea respectivă conține cel puțin următoarele informații:

(a)

soiurile autorizate pentru semănat;

(b)

criteriile de autorizare a terenurilor pentru producția de bumbac, astfel cum au fost stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126 al Comisiei (3);

(c)

densitatea minimă a plantelor de bumbac menționată la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2022/126.

(2)   Dacă un stat membru retrage o autorizare existentă pentru un soi, fermierii în cauză primesc o notificare în timp util, înainte de sezonul de semănat din anul următor.

Articolul 4

Asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g) din Regulamentul (UE) 2021/2115, care urmează să fie plătită distileriilor, inclusiv o sumă forfetară pentru compensarea costurilor aferente colectării menționate la articolul 60 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul respectiv, nu depășește:

(a)

în cazul alcoolului brut obținut din tescovină: 1,1 EUR/% vol./hl;

(b)

în cazul alcoolului brut obținut din vin și din drojdie: 0,5 EUR/% vol./hl.

(2)   Cuantumurile efective care urmează să fie plătite ca asistență financiară din partea Uniunii sunt stabilite de statele membre pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii și ținând seama de diferitele tipologii de producție.

Articolul 5

Emblema Uniunii

Statul membru și autoritatea de management utilizează emblema Uniunii în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa II atunci când desfășoară activități legate de vizibilitate, transparență și comunicare menționate la articolul 123 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115. Autoritatea de management se asigură, de asemenea, că beneficiarii utilizează emblema în consecință.

Articolul 6

Cerințe privind informarea, publicitatea și vizibilitatea

Normele detaliate de aplicare a cerințelor privind informarea, publicitatea și vizibilitatea menționate la articolul 123 alineatul (2) literele (j) și (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115 sunt prevăzute în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 7

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 21 decembrie 2021.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 435, 6.12.2021, p. 1.

(2)  JO L 147, 18.6.1993, p. 25.

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2022/126 al Comisiei din 7 decembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului cu cerințe suplimentare referitoare la anumite tipuri de intervenții specificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru perioada 2023-2027 în temeiul regulamentului respectiv, precum și cu norme privind raportul pentru standardul GAEC 1 (bune condiții agricole și de mediu) (A se vedea pagina 197 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA I

Suprafața de referință indicativă vizată de sprijin menționată la articolul 2

ha

Belgia

7 295

Bulgaria

711 954

Cehia

300 498

Danemarca

114 000

Germania

846 779

Estonia

51 620

Irlanda

7 197

Grecia

69 709

Spania

559 382

Franța

1 525 286

Croația

117 366

Italia

302 843

Cipru

-

Letonia

89 153

Lituania

154 217

Luxemburg

2 270

Ungaria

707 720

Malta

-

Țările de Jos

1 952

Austria

88 129

Polonia

644 818

Portugalia

7 865

România

1 250 509

Slovenia

4 059

Slovacia

184 603

Finlanda

32 342

Suedia

72 880


ANEXA II

Utilizarea și caracteristicile tehnice ale emblemei Uniunii („emblema”)

1.   

Emblema figurează în mod vizibil pe toate materialele de comunicare – cum ar fi produsele imprimate sau digitale, site-urile și versiunile lor mobile – legate de implementarea unei operațiuni și destinate publicului sau participanților.

2.   

Mențiunea „Finanțat de Uniunea Europeană” sau „Cofinanțat de Uniunea Europeană” figurează în întregime și este amplasată lângă emblemă.

3.   

Tipul de caractere tipografice care trebuie utilizat împreună cu emblema poate fi oricare dintre următoarele: Arial, Auto, Calibri, Garamond, Trebuchet, Tahoma, Verdana sau Ubuntu. Nu se autorizează scrierea cu caractere cursive sau subliniate sau cu alte efecte de fonturi.

4.   

Poziționarea textului în raport cu emblema nu interferează în niciun fel cu emblema.

5.   

Dimensiunea caracterelor utilizate trebuie să fie proporțională cu dimensiunea emblemei.

6.   

Culoarea caracterelor este „reflex blue”, negru sau alb, în funcție de fond.

7.   

Emblema nu se modifică sau nu se combină cu alte elemente grafice sau cu alte texte. Dacă pe lângă emblema Uniunii sunt afișate și alte logouri, emblema Uniunii are cel puțin aceeași dimensiune, măsurată în înălțime sau în lățime, ca cel mai mare dintre celelalte logouri. În afară de emblemă, nu trebuie să fie utilizată nicio altă identitate vizuală sau niciun alt logo pentru a evidenția sprijinul din partea Uniunii.

8.   

Dacă mai multe operațiuni se desfășoară în același loc și sunt sprijinite de aceleași instrumente de finanțare sau de instrumente de finanțare diferite sau dacă se acordă o finanțare suplimentară pentru aceeași operațiune la o dată ulterioară, se afișează cel puțin o placă sau un panou.

9.   

Standarde grafice pentru emblemă și definirea culorilor standard:

A.

DESCRIERE SIMBOLICĂ

Pe fondul unui cer albastru, douăsprezece stele aurii formează un cerc reprezentând uniunea popoarelor Europei. Numărul stelelor este fix, doisprezece fiind simbolul perfecțiunii și al unității.

B.

DESCRIERE HERALDICĂ

Pe un fond azuriu este reprezentat un cerc format din douăsprezece stele aurii ale căror vârfuri nu se ating.

C.

DESCRIERE GEOMETRICĂ

Image 1

Emblema are forma unui steag dreptunghiular albastru a cărui lungime este de 1,5 ori mai mare decât lățimea. Douăsprezece stele aurii, situate la intervale egale, formează un cerc imaginar al cărui centru se situează în punctul de intersecție al diagonalelor dreptunghiului. Raza cercului este egală cu o treime din lățimea steagului. Fiecare dintre stele are cinci colțuri situate pe circumferința unui cerc imaginar a cărui rază este egală cu a optsprezecea parte din lățimea steagului. Toate stelele sunt dispuse vertical, adică au un colț vertical și două colțuri în linie dreaptă care formează un unghi drept cu catargul. Cercul este astfel dispus încât stelele să fie aranjate precum cifrele pe cadranul unui ceas. Numărul stelelor este invariabil.

D.

CULORI REGLEMENTARE

Culorile emblemei sunt următoarele: PANTONE REFLEX BLUE pentru suprafața dreptunghiului; PANTONE YELLOW pentru stele.

E.

REPRODUCEREA ÎN TETRACROMIE

Dacă se utilizează procedeul de reproducere în tetracromie, se recreează cele două culori standard utilizând cele patru culori ale tetracromiei.

PANTONE YELLOW se obține utilizând 100 % „Process Yellow”.

PANTONE REFLEX BLUE se obține printr-o combinație de 100 % „Process Cyan” și de 80 % „Process Magenta”.

INTERNET

În paleta web, PANTONE REFLEX BLUE corespunde culorii RGB: 0/51/153 (hexazecimal: 003399), iar PANTONE YELLOW corespunde culorii RGB: 255/204/0 (hexazecimal: FFCC00).

REPRODUCEREA ÎN MONOCROMIE

Folosind culoarea neagră, se trasează conturul dreptunghiului cu negru și se imprimă stelele cu negru pe fond alb.

Image 2

În cazul culorii albastre (Reflex Blue), utilizați această culoare în proporție de 100 % pentru a crea fondul, cu stelele reproduse cu alb în negativ.

Image 3

REPRODUCEREA PE FOND COLORAT

În cazul în care nu există nicio alternativă la fondul colorat, se desenează o bordură albă în jurul dreptunghiului, lățimea bordurii fiind de 1/25 din înălțimea dreptunghiului.

Image 4

Principiile utilizării emblemei de către terți sunt stabilite în Acordul administrativ cu Consiliul Europei privind utilizarea emblemei europene de către terți (1).


(1)  JO C 271, 8.9.2012, p. 5.


ANEXA III

Cerințe privind informarea, publicitatea și vizibilitatea

1.   Acțiunile legate de comunicare și vizibilitate ale autorității de management

1.1.

În sensul articolului 123 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115, autoritatea de management se asigură că se face publicitate în favoarea planului strategic PAC prin planificarea și desfășurarea unor acțiuni relevante legate de comunicare și vizibilitate pe tot parcursul elaborării și punerii în aplicare a planului strategic PAC, în scopul informării grupurilor-țintă menționate la litera respectivă.

1.2.

În sensul articolului 124 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, autoritatea de management pune la dispoziția comitetului de monitorizare informațiile necesare pentru ca comitetul de monitorizare să îndeplinească sarcina de examinare a punerii în aplicare a acțiunilor legate de comunicare și vizibilitate.

1.3.

Autoritatea de management se asigură că, în termen de 6 luni de la decizia Comisiei de aprobare a planului strategic PAC, informațiile privind planul strategic PAC aflat sub responsabilitatea sa sunt puse la dispoziție pe un site care prezintă inclusiv obiectivele, activitățile și posibilitățile de finanțare disponibile ale planului, precum și realizările preconizate și, de îndată ce devin disponibile, realizările efective ale planului. Site-ul este adresat atât publicului larg, cât și potențialilor beneficiari, astfel cum se menționează la articolul 123 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115.

1.4.

Autoritatea de management asigură publicarea pe site-ul menționat la punctul 1.3 a unui calendar al cererilor de propuneri planificate și al termenelor-limită pentru depunerea cererilor, care este actualizat cel puțin de trei ori pe an, cu următoarele date orientative:

(a)

zona geografică vizată;

(b)

intervenția și obiectivul/obiectivele specific(e) în cauză;

(c)

tipul solicitanților eligibili;

(d)

cuantumul total al sprijinului;

(e)

data de începere și de încheiere a depunerii cererilor.

1.5.

În conformitate cu articolul 123 alineatul (2) litera (k) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2021/2115, autoritatea de management se asigură că potențialii beneficiari au acces la toate informațiile necesare privind oportunitățile de finanțare, inclusiv condițiile de eligibilitate, criteriile de selecție și toate cerințele pentru beneficiarii selectați pentru finanțare, precum și responsabilitățile acestora.

1.6.

Autoritatea de management se asigură că beneficiarii selectați pentru finanțare sunt informați că sprijinul este cofinanțat de Uniune.

1.7.

Autoritatea de management se asigură că materialele legate de comunicare și vizibilitate, inclusiv cele de la nivelul beneficiarilor, sunt puse la dispoziția instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, la cererea acestora, și că se acordă Uniunii o licență fără redevențe, neexclusivă și irevocabilă pentru utilizarea acestor materiale și a oricăror drepturi preexistente aferente acestora, în conformitate cu al doilea paragraf. Acest lucru nu implică costuri suplimentare semnificative și nicio sarcină administrativă semnificativă pentru beneficiari sau pentru autoritatea de management.

Licența privind drepturile de proprietate intelectuală menționată la primul paragraf acordă Uniunii cel puțin următoarele drepturi:

(a)

uz intern, adică dreptul de a reproduce, de a copia și de a pune materialele legate de comunicare și vizibilitate la dispoziția instituțiilor și a agențiilor Uniunii, a autorităților statelor membre și a angajaților lor;

(b)

reproducerea materialelor legate de comunicare și vizibilitate prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte;

(c)

comunicarea către public a materialelor legate de comunicare și vizibilitate, prin utilizarea oricăror mijloace de comunicare;

(d)

distribuirea către public a materialelor legate de comunicare și vizibilitate (sau a unor copii ale acestora) în orice formă;

(e)

stocarea și arhivarea materialelor legate de comunicare și vizibilitate;

(f)

acordarea de sublicențe către terți pentru drepturile privind materialele legate de comunicare și vizibilitate.

2.   Vizibilitatea anumitor operațiuni sprijinite din FEADR

În sensul articolului 123 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (UE) 2021/2115, autoritatea de management se asigură, prin intermediul următoarelor măsuri, că beneficiarii unor intervenții finanțate din FEADR, altele decât cele legate de suprafață și de animale, acordă recunoașterea cuvenită sprijinului primit prin planul strategic PAC, după cum urmează:

(a)

afișând pe site-ul oficial al beneficiarului, dacă există un astfel de site, și pe site-urile oficiale de comunicare socială ale beneficiarului o scurtă descriere a operațiunii, proporțională cu nivelul sprijinului, inclusiv descrierea scopurilor și rezultatelor operațiunii, evidențiind sprijinul financiar din partea Uniunii;

(b)

furnizând o declarație care să evidențieze sprijinul din partea Uniunii într-un mod vizibil în documentele și materialele legate de comunicare privind implementarea operațiunii care sunt destinate publicului sau participanților și care prezintă, de asemenea, emblema Uniunii în conformitate cu caracteristicile tehnice stabilite în anexa II;

(c)

afișând plăci sau panouri rezistente, clar vizibile publicului, care să prezinte emblema Uniunii în conformitate cu caracteristicile tehnice stabilite în anexa II, de la începerea implementării fizice a operațiunilor sau de la instalarea echipamentelor achiziționate, în cazul operațiunilor care constau în finanțarea unor lucrări de infrastructură sau de construcție ale căror cheltuieli publice totale sau al căror cost total, în cazul sprijinului sub formă de instrumente financiare, inclusiv finanțarea capitalului circulant, se ridică la peste 500 000 EUR;

(d)

expunând o placă explicativă sau un afișaj electronic echivalent cu informații despre proiect, care să evidențieze sprijinul financiar din partea Uniunii și care să prezinte, de asemenea, emblema Uniunii în conformitate cu caracteristicile tehnice stabilite în anexa II, în cazul operațiunilor care constau în investiții în active fizice, care nu se încadrează la litera (c) și al căror sprijin public total se ridică la peste 50 000 EUR sau, în cazul sprijinului sub formă de instrumente financiare, inclusiv finanțarea capitalului circulant, al căror cost total se ridică la peste 500 000 EUR;

(e)

expunând, într-un loc clar vizibil publicului, cel puțin un afiș cu dimensiunea minimă A3 sau un afișaj electronic echivalent cu informații despre operațiune, care să evidențieze sprijinul din partea Uniunii, în cazul operațiunilor care constau în sprijin pentru operațiunile LEADER, pentru serviciile de bază și pentru infrastructură care nu se încadrează la literele (c) și (d) și al căror sprijin public total se ridică la peste 10 000 EUR sau, în cazul sprijinului sub formă de instrumente financiare, inclusiv finanțarea capitalului circulant, al căror cost total se ridică la peste 100 000 EUR. De asemenea, se instalează o placă explicativă și în sediul grupurilor de acțiune locală finanțate de LEADER.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea de management se asigură, în măsura posibilului, că, în cazurile în care beneficiarul este o persoană fizică, într-un loc vizibil publicului sau prin intermediul unui afișaj electronic, sunt disponibile informații adecvate, care evidențiază sprijinul din partea fondurilor.

Primul paragraf literele (a) și (b) se aplică mutatis mutandis organismelor care implementează instrumente financiare finanțate din FEADR.

Primul paragraf literele (c), (d) și (e) se aplică destinatarilor finali ai instrumentelor financiare prin intermediul clauzelor contractuale prevăzute în acordul de finanțare menționat la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (1).


(1)  Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/206


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/130 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2022

de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Bračko maslinovo ulje” (DOP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Bračko maslinovo ulje”, depusă de Croația, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Bračko maslinovo ulje” trebuie, prin urmare, înregistrată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirea „Bračko maslinovo ulje” (DOP).

Denumirea menționată la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, ulei etc.) din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei (3).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2022.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Janusz WOJCIECHOWSKI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO C 400, 4.10.2021, p. 8.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 179, 19.6.2014, p. 36).


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/207


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/131 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2022

de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Carne Ramo Grande” (DOP)]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Carne Ramo Grande”, depusă de Portugalia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Carne Ramo Grande” trebuie, prin urmare, înregistrată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirea „Carne Ramo Grande” (DOP).

Denumirea menționată la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.1. Carne (și organe comestibile) proaspete din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei (3).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2022.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Janusz WOJCIECHOWSKI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO C 398, 1.10.2021, p. 40.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 179, 19.6.2014, p. 36).


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/208


REGULAMENTUL (UE) 2022/132 AL COMISIEI

din 28 ianuarie 2022

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile în domeniul energiei, în ceea ce privește implementarea actualizărilor pentru statisticile anuale, lunare și lunare pe termen scurt din domeniul energiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (1), în special articolul 4 alineatul (3), articolul 5 alineatul (3) și articolul 9 alineatele (2) și (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 stabilește un cadru comun pentru producerea, transmiterea, evaluarea și difuzarea în cadrul Uniunii a unor statistici comparabile în domeniul energiei.

(2)

Statisticile din domeniul energiei trebuie să evolueze în permanență, date fiind ritmul rapid al progresului tehnologic, evoluția politicilor Uniunii din domeniul energiei și importanța fundamentării țintelor Uniunii și a monitorizării progreselor înregistrate în atingerea lor pe datele oficiale din domeniul energiei. Pentru a reflecta nevoile în creștere sau în schimbare, sunt necesare, prin urmare, actualizări periodice ale cadrului de raportare al statisticilor europene din domeniul energiei.

(3)

Utilizarea de statistici fiabile și de înaltă calitate în domeniul energiei pentru a monitoriza obiectivele de politică din cadrul Pactului verde european și al pachetelor privind uniunea energetică ar trebui să sporească credibilitatea politicii energetice a Uniunii.

(4)

Comisia a identificat mai multe aspecte ale statisticilor anuale și lunare pe termen scurt din domeniul energiei care necesită actualizare. Ele vizează în special un grad mai mare de dezagregare a statisticilor privind consumul final de energie în sectorul serviciilor și al transporturilor, noi purtători de energie, precum hidrogenul, noi date privind generarea și stocarea energiei electrice, date mai detaliate privind sursele regenerabile de energie, noi date estimate pentru producerea mai rapidă a bilanțurilor energetice și îmbunătățirea promptitudinii colectării datelor anuale. În plus, cerințele de raportare referitoare la statisticile lunare pe termen scurt privind gazele naturale, petrolul și produsele petroliere sunt eliminate, deoarece în prezent sunt disponibile date lunare mai complete, cu o mai bună actualitate. Comisia a discutat și a convenit cu statele membre mai multe aspecte tehnice, inclusiv domeniul de aplicare, fezabilitatea, costurile de producție, confidențialitatea și cerințele de raportare.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 ar trebui modificat în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului statistic european instituit prin articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 se înlocuiesc cu textul anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 ianuarie 2022.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 304, 14.11.2008, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).


ANEXĂ

„ANEXA A

CLARIFICĂRI TERMINOLOGICE

Prezenta anexă oferă explicații, observații geografice și definiții pentru termenii utilizați în celelalte anexe, cu excepția cazului în care se prevede altfel în respectivele anexe.

1.   OBSERVAȚII GEOGRAFICE

Exclusiv în scopul raportării statistice, se aplică următoarele definiții geografice:

Australia nu include teritoriile sale externe,

Danemarca nu include Insulele Feroe și Groenlanda,

Franța include Monaco și teritoriile franceze de peste mări: Guadelupa, Martinica, Guyana, Réunion și Mayotte,

Italia include San Marino și Vaticanul (Sfântul Scaun),

Japonia include Okinawa,

Portugalia include Insulele Azore și Madeira,

Spania include Insulele Canare, Insulele Baleare, precum și Ceuta și Melilla,

Elveția nu include Liechtenstein,

Statele Unite includ cele 50 de state, Districtul Columbia, Insulele Virgine Americane, Puerto Rico și Guam.

2.   AGREGATE

Producătorii de energie electrică și termică se clasifică în funcție de scopul producției:

producători ca activitate principală sunt acei producători privați sau publici a căror principală activitate este producerea de energie electrică și/sau termică în vederea vânzării către terți,

autoproducători sunt producătorii privați sau publici care produc energie electrică și/sau termică în totalitate sau parțial pentru consumul propriu, ca activitate care le susține activitatea principală.

Observație:

Comisia poate aduce clarificări terminologice suplimentare adăugând trimiteri relevante la NACE (1), în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (2), după intrarea în vigoare a revizuirii nomenclatorului NACE.

2.1.   Aprovizionare

2.1.1.   PRODUCȚIE/PRODUCȚIA NAȚIONALĂ

Cantitățile de combustibili extrase sau produse sunt calculate după operațiunile de eliminare a materiei inerte. Producția include cantitățile consumate de producător în timpul procesului de producție (de exemplu, pentru încălzire sau pentru exploatarea echipamentelor și a instalațiilor auxiliare) și cantitățile furnizate altor producători de energie pentru transformare sau în alte scopuri.

«Producția națională» înseamnă producția obținută din resursele de pe un anumit teritoriu – teritoriul național al țării declarante.

2.1.2.   PRODUSE RECUPERATE

Se aplică numai în cazul cărbunelui superior. Șlamuri și șisturi recuperate din sterilul exploatărilor miniere.

2.1.3.   CANTITĂȚI PRIMITE DIN ALTE SURSE

Cantități de combustibili a căror producție este acoperită prin altă raportare de combustibil, dar care sunt amestecate cu alți combustibili și consumate ca amestec. Detalii suplimentare privind această componentă trebuie furnizate ca și:

Cantități primite din alte surse: Cărbune

Cantități primite din alte surse: Petrol și produse petroliere

Cantități primite din alte surse: Gaze naturale

Cantități primite din alte surse: Surse regenerabile

2.1.4.   IMPORTURI/EXPORTURI

În lipsa unor dispoziții diferite, «importuri» se referă la țara de origine inițială (țara în care a fost produs produsul energetic) pentru a fi utilizat în țara respectivă, iar «exporturi» se referă la țara de consum final al produsului energetic. Sunt considerate importate sau exportate cantitățile, vămuite sau nu, care au trecut granițele politice ale unei țări.

În cazul în care nu poate fi precizată originea sau destinația, se poate utiliza rubrica «Nespecificat/Altele».

2.1.5.   BUNCĂRAJ

Cantități de combustibili furnizate navelor, indiferent de pavilion, care sunt angajate în navigația internațională. Navigația internațională se poate desfășura pe mare, pe lacuri și căi navigabile interioare și în apele de coastă. Nu se iau în considerare:

consumul navelor angajate în navigația internă; Distincția între navigația internă și cea internațională trebuie stabilită în funcție de portul de plecare și de portul de sosire și nu în funcție de pavilion sau de naționalitatea navei;

consumul navelor de pescuit;

consumul forțelor militare.

2.1.6.   TRANSPORT AERIAN INTERNAȚIONAL

Cantitățile de combustibili furnizate aeronavelor pentru transportul aerian internațional. Distincția între transportul aerian intern și cel internațional trebuie stabilită în funcție de locul de plecare și de sosire și nu în funcție de naționalitatea companiei aeriene. Sunt excluși combustibilii utilizați de companiile aeriene pentru propriile vehicule rutiere (care trebuie raportați la rubrica «Nespecificat în altă parte – Transporturi») și combustibilii de aviație pentru uz militar (care trebuie raportați la rubrica «Nespecificat în altă parte – Alte sectoare»).

2.1.7.   VARIAȚIA STOCURILOR

Diferența dintre nivelul inițial al stocurilor și nivelul final al stocurilor deținute pe teritoriul național. În lipsa unor dispoziții diferite, o creștere a stocurilor este indicată de un număr negativ, iar o diminuare apare sub forma unui număr pozitiv.

2.1.8.   TOTALUL STOCURILOR INIȚIALE ȘI FINALE PE TERITORIUL NAȚIONAL

Reprezintă toate stocurile de pe teritoriul național, inclusiv stocurile deținute de stat, de consumatorii importanți sau de organizațiile care se ocupă cu deținerea de stocuri, stocurile de pe navele oceanice care sosesc, stocurile deținute în zonele libere și stocurile deținute pentru terți, indiferent dacă sunt sau nu în conformitate cu acordurile guvernamentale bilaterale. Termenii «inițiale» și «finale» se referă la prima și respectiv la ultima zi a perioadei de referință. Stocurile includ stocuri deținute în toate tipurile de spații speciale de depozitare, fie la suprafață, fie în subteran.

2.1.9.   UTILIZARE DIRECTĂ

Petrol (țiței și produse petroliere) utilizat direct fără a fi prelucrat în rafinării. Această categorie include țițeiul utilizat pentru producerea de energie electrică.

2.1.10.   PRODUSE PRIMARE PRIMITE

Sunt incluse cantitățile de țiței de proveniență internă sau importate (inclusiv condensatele) și LGN (2) de proveniență internă care sunt utilizate direct, fără a fi prelucrate în rafinării petroliere, și retururile din petrochimie care sunt utilizate direct, deși nu sunt combustibili primari.

2.1.11.   PRODUCȚIA BRUTĂ A RAFINĂRIILOR

Reprezintă producția de produse finite a rafinăriilor sau uzinelor de amestecare. Această rubrică nu include pierderile de rafinare, dar include consumul propriu al rafinăriilor.

2.1.12.   PRODUSE RECICLATE

Produse finite care trec a doua oară prin circuitul comercial, după ce au fost livrate consumatorilor finali (de exemplu, lubrifianții uzați care sunt reprelucrați). Trebuie făcută distincția între aceste cantități și retururile din petrochimie.

2.1.13.   RETURURI

Reprezintă produse finite sau semifinite care sunt returnate de consumatorii finali la rafinării pentru prelucrare, amestec sau vânzare. Este vorba de obicei despre produse secundare ale industriei petrochimice.

2.1.14.   TRANSFERURI ÎNTRE PRODUSE

Reprezintă cantitățile de produse a căror clasificare s-a schimbat, fie pentru că specificațiile lor au fost modificate, fie pentru că au fost amestecate pentru a forma un alt produs. O valoare negativă pentru un produs este compensată de una (sau mai multe) valori pozitive pentru unul sau mai multe produse și invers; totalul net trebuie să fie zero.

2.1.15.   PRODUSE TRANSFERATE

Produse petroliere importate care sunt reclasificate ca materii prime pentru a fi prelucrate suplimentar în rafinării, fără a fi livrate consumatorilor finali.

2.1.16.   DIFERENȚE STATISTICE

Valoare calculată, definită ca fiind diferența dintre valoarea calculată din perspectiva aprovizionării (abordare de sus în jos) și valoarea calculată din perspectiva consumului (abordare de jos în sus). În cazul unor diferențe statistice majore, trebuie explicate cauzele acestora.

2.2.   Sectorul de transformare

La sectorul de transformare, trebuie să fie declarate doar cantitățile de combustibili care au fost transformate în alți combustibili. Cantitățile de combustibili utilizate pentru încălzire, exploatarea echipamentelor și, în general, pentru susținerea procesului de transformare trebuie declarate la sectorul energetic.

2.2.1.   EXCLUSIV CENTRALELE ELECTRICE ALE PRODUCĂTORILOR DE ENERGIE ELECTRICĂ CA ACTIVITATE PRINCIPALĂ

Cantitățile de combustibili utilizate de către producătorii de energie electrică ca activitate principală pentru producerea de energie electrică în unități/centrale care produc exclusiv energie electrică.

2.2.2.   UNITĂȚILE DE COGENERARE ALE PRODUCĂTORILOR DE ENERGIE TERMICĂ ȘI ELECTRICĂ CA ACTIVITATE PRINCIPALĂ

Cantitățile de combustibili utilizate de către producătorii de energie electrică și/sau termică ca activitate principală pentru producerea de energie electrică și/sau termică în unități de cogenerare.

2.2.3.   EXCLUSIV CENTRALELE TERMICE ALE PRODUCĂTORILOR DE ENERGIE TERMICĂ CA ACTIVITATE PRINCIPALĂ

Cantitățile de combustibili utilizate de către producătorii de energie termică ca activitate principală pentru producerea de energie termică în unități/centrale care produc exclusiv energie termică.

2.2.4.   EXCLUSIV CENTRALELE ELECTRICE ALE AUTOPRODUCĂTORILOR

Cantitățile de combustibili utilizate de către autoproducători pentru producerea de energie electrică în unități/centrale care produc exclusiv energie electrică.

2.2.5.   UNITĂȚILE DE COGENERARE ALE AUTOPRODUCĂTORILOR

Toate cantitățile de combustibili folosite de autoproducători pentru producerea de energie electrică și proporția de combustibili utilizată pentru producerea de energie termică vândută în unități de cogenerare. Proporția de combustibili utilizată pentru producerea de energie termică nevândută (energie termică autoconsumată) se declară la sectorul specific de consum energetic final pe baza nomenclatorului NACE. Energia termică nevândută, dar furnizată altor entități în cadrul unor acorduri nefinanciare sau unor entități aflate în proprietatea unui terț trebuie să fie declarată pe baza aceluiași principiu ca și energia termică vândută.

2.2.6.   EXCLUSIV CENTRALELE TERMICE ALE AUTOPRODUCĂTORILOR

Proporția de combustibili utilizată pentru producerea energiei termice vândute de către autoproducători în unități/centrale care produc exclusiv energie termică. Proporția de combustibili utilizată pentru producerea de energie termică nevândută (energie termică autoconsumată) se declară la sectorul specific de consum energetic final pe baza nomenclatorului NACE. Energia termică nevândută, dar furnizată altor entități în cadrul unor acorduri nefinanciare sau unor entități aflate în proprietatea unui terț trebuie să fie declarată pe baza aceluiași principiu ca și energia termică vândută.

2.2.7.   FABRICI DE COMBUSTIBIL BRICHETAT

Cantitățile de combustibili utilizate în fabrici de combustibil brichetat pentru producerea de combustibil brichetat.

2.2.8.   COCSERII

Cantitățile de combustibili utilizate în cocserii pentru producerea de cocs de cocserie și gaz de cocserie.

2.2.9.   FABRICI DE BRICHETE DE LIGNIT (BKB)/DE BRICHETE DE TURBĂ (PB)

Cantitățile de combustibili utilizate pentru producerea brichetelor de lignit (BKB) în fabrici de brichete de lignit și cantitățile de combustibili utilizate în fabrici de brichete de turbă pentru producerea brichetelor de turbă (PB).

2.2.10.   UZINE DE GAZ

Cantitățile de combustibili utilizate pentru producerea de gaz în uzinele de gaz și uzinele de gazificare a cărbunelui.

2.2.11.   FURNALE

Cantitățile de combustibili care intră în furnal, fie pe partea de sus, împreună cu minereul de fier, fie prin gurile de vânt din partea de jos, împreună cu aerul suflat încălzit.

2.2.12.   LICHEFIEREA CĂRBUNELUI

Cantitățile de combustibili utilizate pentru producerea de petrol sintetic.

2.2.13.   UZINE DE TRANSFORMARE A GAZELOR ÎN LICHIDE

Cantitățile de combustibili gazoși transformate în combustibili lichizi.

2.2.14.   UNITATE DE PRODUCȚIE A MANGALULUI

Cantități de biocombustibili solizi transformate în mangal.

2.2.15.   RAFINĂRII PETROLIERE

Cantitățile de combustibili utilizate pentru producerea de produse petroliere.

2.2.16.   INSTALAȚII PENTRU AMESTECUL GAZELOR NATURALE (PENTRU AMESTEC CU GAZE NATURALE)

Cantitățile de gaze amestecate cu gaze naturale în rețeaua de gaz.

2.2.17.   PENTRU AMESTEC CU BENZINĂ AUTO/MOTORINĂ/COMBUSTIBIL DE TIP KEROSEN:

Cantitățile de biocombustibili lichizi amestecate cu elementele omoloage fosile.

2.2.18.   NESPECIFICAT ÎN ALTĂ PARTE

Cantitățile de combustibili utilizate pentru activități de transformare neincluse în altă parte. În cazul în care se folosește această rubrică, conținutul acesteia trebuie explicat în raport.

2.3.   Sectorul energetic

Cantitățile consumate de industria energetică pentru activitatea de extracție (extracția minieră, producerea de țiței și de gaze naturale) sau pentru activitățile de transformare. Acestea corespund diviziunilor 05, 06, 19 și 35 din NACE Rev. 2, grupei 09.1 din NACE Rev. 2 și claselor 07.21 și 08.92 din NACE Rev. 2.

Sunt excluse cantitățile de combustibili transformate într-o altă formă de energie (care trebuie să fie înregistrate la sectorul de transformare) sau utilizate pentru a sprijini exploatarea rețelei de conducte cu petrol, gaz și șlam de cărbune (care trebuie să fie înregistrate la sectorul transporturilor).

Sunt incluse producerea de substanțe chimice utilizate la fisiunea și fuziunea nucleară și produsele rezultate din aceste procese.

2.3.1.   CENTRALE ELECTRICE, CENTRALE DE COGENERARE ȘI CENTRALE TERMICE PENTRU CONSUM PROPRIU

Cantitățile de combustibili consumate ca energie în exploatarea centralelor care produc exclusiv energie electrică, a celor care produc exclusiv energie termică și a centralelor de cogenerare.

2.3.2.   MINE DE CĂRBUNI

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru extracția și prepararea cărbunelui în industria minieră. Cărbunele ars în centralele electrice ale minelor trebuie înregistrat la sectorul de transformare.

2.3.3.   FABRICI DE COMBUSTIBIL BRICHETAT

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea fabricilor de combustibil brichetat.

2.3.4.   COCSERII

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea cocseriilor (uzine de cocsificare).

2.3.5.   FABRICI DE BRICHETE DE LIGNIT (BKB)/DE BRICHETE DE TURBĂ (PB)

Cantitățile de combustibili utilizate ca energie pentru exploatarea fabricilor de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB).

2.3.6.   UZINE DE GAZ/UZINE DE GAZIFICARE

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea uzinelor de gaz și a uzinelor de gazificare a cărbunelui.

2.3.7.   FURNALE

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea furnalelor.

2.3.8.   LICHEFIEREA CĂRBUNELUI

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea uzinelor de lichefiere a cărbunelui.

2.3.9.   LICHEFIERE (GNL)/REGAZIFICARE

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea uzinelor de lichefiere a gazelor naturale și a uzinelor de regazificare.

2.3.10.   UZINE DE GAZIFICARE (BIOGAZ)

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea uzinelor de gazificare a biogazului.

2.3.11.   UZINE DE TRANSFORMARE A GAZELOR ÎN LICHIDE (TGL)

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea unităților de transformare a gazelor în lichide.

2.3.12.   UNITĂȚI DE PRODUCȚIE A MANGALULUI

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea unităților de producție a mangalului.

2.3.13.   RAFINĂRII PETROLIERE

Cantitățile de combustibili consumate ca energie pentru exploatarea rafinăriilor petroliere.

2.3.14.   EXTRACȚIA ȚIȚEIULUI ȘI A GAZELOR NATURALE

Cantitățile de combustibili consumate în instalații de extragere a țițeiului și a gazelor naturale. Nu sunt incluse pierderile din conducte (care trebuie să fie înregistrate la pierderile de distribuție), nici cantitățile de energie utilizate la exploatarea conductelor (care trebuie să fie înregistrate la sectorul transporturilor).

2.3.15.   NESPECIFICAT ÎN ALTĂ PARTE – ENERGIE

Cantitățile de combustibili legate de activități energetice neincluse în altă parte. În cazul în care se folosește această rubrică, conținutul acesteia trebuie explicat în raport.

2.4.   Pierderile de transport și de distribuție

2.4.1.   PIERDERI DE TRANSPORT

Cantitățile de combustibil pierdut ca urmare a transportului, la partea sistemului exploatată de operatorul de transport și de sistem. Aceasta include pierderile tehnice și de altă natură. În cazul energiei electrice, sunt incluse pierderile de la transformatoarele care nu sunt considerate parte integrantă a centralelor electrice. Pentru gaz, sunt incluse evacuarea în atmosferă și arderea la faclă în timpul transmisiei.

2.4.2.   PIERDERI DE DISTRIBUȚIE

Cantitățile de combustibil pierdut ca urmare a distribuției, în partea sistemului exploatată de operatorul de distribuție. Aceasta include pierderile tehnice și de altă natură. Pentru gaze, sunt incluse evacuarea în atmosferă și arderea la faclă în timpul distribuției.

2.5.   Consum neenergetic final

Cantitățile de combustibili fosili utilizate în scopuri neenergetice – combustibili nearși.

2.6.   Consum energetic final (specificarea consumului final)

2.6.1.   SECTORUL INDUSTRIAL

Reprezintă cantitățile de combustibil consumate de întreprinderile industriale pentru activitățile lor de bază.

În cazul centralelor care produc exclusiv energie termică sau al centralelor de cogenerare, se declară numai cantitățile de combustibili consumate pentru producerea energiei termice utilizate de entitatea respectivă (energie termică autoconsumată). Cantitățile de combustibili consumate pentru producerea de energie termică vândută și de energie electrică trebuie înregistrate în rubrica relevantă de la sectorul de transformare.

2.6.1.1.

Industria minieră și extractivă: Diviziunile 07 (excluzând 07.21) și 08 (excluzând 08.92) din NACE Rev. 2; Grupa 09.9 din NACE Rev. 2.

2.6.1.1.1.

Extracția minereurilor metalifere [diviziunea 07 din NACE Rev. 2, excluzând Clasa 07.21 Extracția minereurilor de uraniu și toriu din NACE Rev. 2]

2.6.1.1.2.

Alte activități extractive [Div. 08 din NACE Rev. 2, excluzând Clasa 08.92 Extracția turbei din NACE Rev. 2]

2.6.1.1.3.

Activități de servicii anexe extracției [Div. 09 din NACE Rev. 2, excluzând Grupa 09.1 Activități de servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale din NACE Rev. 2]

2.6.1.2.

Produse alimentare, băuturi și tutun: Diviziunile 10, 11 și 12 din NACE Rev. 2.

2.6.1.2.1.

Industria alimentară [Div. 10 din NACE Rev. 2]

2.6.1.2.2.

Fabricarea băuturilor [Div. 11 din NACE Rev. 2]

2.6.1.2.3.

Fabricarea produselor din tutun [Div. 12 din NACE Rev. 2]

2.6.1.3.

Textile și produse din piele [Div. 13, 14 și 15 din NACE Rev. 2, sunt incluse Fabricarea produselor textile, Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și Fabricarea articolelor din piele și a accesoriilor]

2.6.1.4.

Lemn și produse din lemn – Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; Fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale [Div. 16 din NACE Rev. 2]

2.6.1.5.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire: Diviziunile 17 și 18 din NACE Rev. 2.

2.6.1.5.1.

Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie [Div. 17 din NACE Rev. 2]

2.6.1.5.1.1.

Fabricarea celulozei [Clasa 17.11 din NACE Rev. 2]

2.6.1.5.1.2.

Fabricarea altor produse din hârtie și carton [Clasa 17.12 din NACE Rev. 2 și Grupa 17.2 din NACE Rev. 2]

2.6.1.5.2.

Tipărirea și reproducerea pe suporți a înregistrărilor [Div. 18 din NACE Rev. 2]

2.6.1.6.

Chimie și petrochimie: Diviziunile 20 și 21 din NACE Rev. 2.

2.6.1.6.1.

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice [Div. 20 din NACE Rev. 2]

2.6.1.6.2.

Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice [Div. 21 din NACE Rev. 2]

2.6.1.7.

Produse minerale nemetalice [Div. 23 din NACE Rev. 2]

2.6.1.7.1.

Fabricarea sticlei și a articolelor din sticlă [Grupa 23.1 din NACE Rev. 2]

2.6.1.7.2.

Fabricarea cimentului, varului și ipsosului (inclusiv clincher) [Grupa 23.5 din NACE Rev. 2]

2.6.1.7.3.

Alte produse minerale nemetalice [Grupele 23.2, 23.3, 23.4, 23.6, 23.7 și 23.9 din NACE Rev. 2]

2.6.1.8.

Siderurgie [Industria metalurgică A: Grupele 24.1, 24.2 și 24.3 și clasele 24.51 și 24.52 din NACE Rev. 2]

2.6.1.9.

Prelucrarea metalelor neferoase [Industria metalurgică B: Grupa 24.4 și clasele 24.53 și 24.54 din NACE Rev. 2]

2.6.1.9.1.

Metalurgia aluminiului [Clasa 24.42 din NACE Rev. 2]

2.6.1.9.2.

Prelucrarea altor metale neferoase [Grupa 24.4 din NACE Rev. 2 – excluzând Clasa 24.42 din NACE Rev. 2; Clasele 24.53 și 24.54 din NACE Rev. 2]

2.6.1.10.

Mașini și utilaje: Diviziunile 25, 26, 27 și 28 din NACE Rev. 2.

2.6.1.10.1.

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații [Div. 25 din NACE Rev. 2]

2.6.1.10.2.

Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice [Div. 26 din NACE Rev. 2]

2.6.1.10.3.

Fabricarea echipamentelor electrice [Div. 27 din NACE Rev. 2]

2.6.1.10.4.

Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a. [Div. 28 din NACE Rev. 2]

2.6.1.11.

Echipamente de transport: Industriile legate de echipamentele de transport [Div. 29 și 30 din NACE, incluzând Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor și semiremorcilor și Fabricarea altor echipamente de transport]

2.6.1.12.

Nespecificat în altă parte - Industrie: Diviziunile 22, 31 și 32 din NACE

2.6.1.12.1.

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice [Div. 22 din NACE]

2.6.1.12.2.

Fabricarea de mobilă [Div. 31 din NACE Rev. 2]

2.6.1.12.3.

Alte activități industriale [Div. 32 din NACE Rev. 2]

2.6.1.13.

Construcții [Diviziunile 41, 42 și 43 din NACE Rev. 2]

2.6.2.   SECTORUL TRANSPORTURILOR

Energia utilizată în toate activitățile de transport, indiferent de categoria NACE (sectorul economic) din care face parte respectiva activitate. Combustibilii utilizați pentru încălzire și iluminat la stațiile de cale ferată, autogări, debarcadere și aeroporturi trebuie să fie înregistrați la rubrica «Comerț și servicii publice», nu la sectorul transporturilor.

2.6.2.1.   Transport feroviar

Cantitățile de combustibili utilizate în transportul feroviar, inclusiv căile ferate industriale și transportul feroviar în cadrul sistemului de transport urban sau suburban (spre exemplu, trenuri, tramvaie și metrouri).

2.6.2.1.1.   Transport feroviar de mare viteză

Energia utilizată de trenurile care circulă pe linii de cale ferată pe care viteza poate depăși 200 km pe oră.

2.6.2.1.2.   Transport feroviar convențional

Energia utilizată de traficul feroviar, cu excepția transportului feroviar de mare viteză, a metrourilor și a tramvaielor.

2.6.2.1.2.1.   Transport feroviar convențional de călători

Energie utilizată pe calea ferată pentru transportul de călători, adică pentru deplasarea călătorilor care utilizează vehicule feroviare între locul de îmbarcare și locul de debarcare. Călătorul este orice persoană, cu excepția membrilor personalului de tren, care efectuează o călătorie pe calea ferată.

2.6.2.1.2.2.   Transport feroviar convențional de marfă

Energie utilizată pe calea ferată pentru transportul de mărfuri, adică pentru circulația mărfurilor cu ajutorul vehiculelor feroviare între locul de încărcare și locul de descărcare.

2.6.2.1.3.   Metrouri și tramvaie

Energia utilizată de metrouri, tramvaie, metrouri ușoare și alte sisteme feroviare urbane înălțate sau subterane.

2.6.2.2.   Navigație internă

Cantitățile de combustibili livrate navelor, indiferent de pavilion, care nu sunt angajate în navigația internațională (a se vedea rubrica «Buncăraj»). Distincția între navigația internă și cea internațională trebuie să fie stabilită în funcție de portul de plecare și de portul de sosire și nu în funcție de pavilion sau de naționalitatea navei.

2.6.2.3.   Transport rutier

Cantitățile de combustibili utilizate de vehiculele rutiere. Este inclus combustibilul utilizat de vehiculele agricole pe șosele și lubrifianții utilizați de vehiculele rutiere.

Nu sunt incluse energia utilizată de motoarele fixe (a se vedea rubrica «Alte sectoare»), de tractoarele care nu circulă pe șosele (a se vedea rubrica «Agricultură»), de vehiculele rutiere militare (a se vedea rubrica «Alte sectoare – nespecificat în altă parte»), bitumul utilizat la îmbrăcămintea rutieră și energia consumată de motoarele utilizate pe șantierele de construcții (a se vedea subsectorul «Construcții» de la rubrica «Industrie»).

2.6.2.3.1.   Vehicule grele care transportă mărfuri

Cantitățile de combustibili utilizate în camioane cu o capacitate de încărcare de peste 3,5 t, care transportă mărfuri (vehicule din categoriile N2 și N3 în conformitate cu clasificarea europeană a categoriei de vehicule, pe baza standardelor CEE-ONU).

2.6.2.3.2.   Transport în comun

Cantitățile de combustibili utilizate de vehiculele de mari dimensiuni, care transportă călători, cum ar fi autobuzele, autocarele, camionetele mari etc. (vehicule din categoriile M2 și M3 în conformitate cu clasificarea europeană a categoriilor de vehicule, pe baza standardelor CEE-ONU).

2.6.2.3.3.   Autoturisme și camionete

Cantitățile de combustibili utilizate de vehiculele mici, cum ar fi autoturismele și camionetele, care transportă călători sau mărfuri (vehicule din categoriile N1 și M1 în conformitate cu clasificarea europeană a categoriilor de vehicule, pe baza standardelor CEE-ONU).

2.6.2.3.4.   Alte transporturi rutiere:

Cantitățile de combustibili utilizate în toate formele de transport rutier, cu excepția vehiculelor grele care transportă mărfuri, a transportului în comun și a autoturismelor și camionetelor.

2.6.2.4.   Transport prin conducte

Cantitățile de combustibili utilizate ca energie la exploatarea conductelor care transportă gaze, lichide, șlam și alte produse. Este inclusă energia utilizată de stațiile de pompare și pentru întreținerea conductelor. Nu sunt incluse energia utilizată pentru distribuția prin conducte a gazelor naturale sau artificiale, a apei calde sau aburului de la distribuitor la consumatorii finali (care trebuie înregistrată la sectorul energetic), energia utilizată pentru distribuția finală a apei către consumatorii casnici, industriali, comerciali și alți consumatori finali (care trebuie înregistrată la sectorul Comerț și servicii publice) și nici pierderile survenite în timpul transportului de la distribuitor la consumatorii finali (care trebuie înregistrate ca pierderi de distribuție).

2.6.2.5.   Transport aerian intern

Cantitățile de combustibili furnizate aeronavelor pentru transportul aerian intern. Este inclus combustibilul utilizat în alte scopuri decât pentru zbor, de exemplu pentru testarea motoarelor în ateliere. Distincția între transportul aerian intern și cel internațional trebuie stabilită în funcție de locul de plecare și de sosire și nu în funcție de naționalitatea companiei aeriene. Aici sunt incluse călătoriile pe distanțe semnificative între două aeroporturi dintr-o țară cu teritorii peste mări. Sunt excluși combustibilii utilizați de companiile aeriene pentru propriile vehicule rutiere (care trebuie raportați la rubrica «Nespecificat în altă parte – Transporturi») și combustibilii de aviație pentru uz militar (care trebuie raportați la rubrica «Nespecificat în altă parte – Alte sectoare»).

2.6.2.6.   Nespecificat în altă parte – Transporturi

Cantitățile de combustibili utilizate pentru activități de transport neincluse în altă parte. Sunt incluși combustibilii utilizați de companiile aeriene pentru propriile vehicule rutiere și combustibilii utilizați în porturi pentru utilajele de descărcat nave și diferite tipuri de macarale. În cazul în care se folosește această rubrică, conținutul acesteia trebuie explicat în raport.

2.6.3.   ALTE SECTOARE

Această categorie cuprinde cantitățile de combustibili utilizate în sectoarele care nu sunt menționate în mod specific sau care nu aparțin sectorului de transformare, energetic, industriei sau transporturilor.

2.6.3.1.   Comerț și servicii publice

Cantități de combustibili consumați de întreprinderile și administrațiile din sectorul public și sectorul privat. Diviziunile 33, 36, 37, 38, 39, 45, 46, 47, 52, 53, 55, 56, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 84 (clasa 84.22 este exclusă), 85, 86, 87, 88, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96 și 99 din NACE Rev. 2. Combustibilii utilizați pentru încălzire și iluminat la căile ferate, autogări, debarcadere și aeroporturi trebuie să fie înregistrați în această categorie. Sunt incluși aici combustibilii utilizați pentru toate activitățile, altele decât transporturile, încadrate la diviziunile 49, 50 și 51 din NACE Rev. 2.

2.6.3.1.1.

Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor [secțiunea C diviziunea 33 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.2.

Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare [secțiunea E din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.3.

Comerț cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor [secțiunea G din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.3.1.

Comerț cu ridicata [secțiunea G, diviziunea 46 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.3.2.

Comerț cu amănuntul [secțiunea G, diviziunea 47 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.4.

Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi [secțiunea H, diviziunea 52 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.5.

Activități de poștă și de curier [secțiunea H, diviziunea 53 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.6.

Hoteluri și restaurante [secțiunea I din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.6.1.

Hoteluri și alte facilități de cazare [secțiunea I, diviziunea 55 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.6.2.

Restaurante și alte activități de servicii de alimentație [secțiunea I, diviziunea 56 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.7.

Informații și comunicații [secțiunea J din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.8.

Intermedieri financiare și asigurări și Tranzacții imobiliare [secțiunea K și secțiunea L din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.9.

Activități de servicii administrative și activități de servicii suport [secțiunea N din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.10.

Administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public [secțiunea O din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.11.

Învățământ [secțiunea P din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.12.

Sănătate și asistență socială [secțiunea Q din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.12.1.

Activități de asistență spitalicească [secțiunea Q, grupa 86.1 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.13.

Activități de spectacole, culturale și recreative [secțiunea R din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.13.1.

Activități sportive, recreative și distractive [secțiunea R, diviziunea 93 din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.14.

Activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale [secțiunea U din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.15.

Activități profesionale, științifice și tehnice și Alte servicii [secțiunea M și secțiunea S din NACE Rev. 2]

2.6.3.1.16.

Centre de date. Un centru de date este definit ca o structură sau un grup de structuri utilizate pentru găzduirea, conectarea și operarea sistemelor/serverelor informatice și a echipamentelor asociate pentru stocarea, prelucrarea și/sau distribuția datelor, precum și activitățile conexe.

2.6.3.2.   Gospodăriile populației

Cantitățile de combustibili consumate de toate gospodăriile populației, inclusiv «gospodăriile cu angajați». Diviziunile 97 și 98 din NACE Rev. 2.

Următoarele definiții specifice se aplică pentru sectorul gospodăriilor populației:

O gospodărie a populației înseamnă o persoană care trăiește singură, o familie, sau un grup de persoane care trăiesc împreună în aceeași locuință privată și împart cheltuielile pentru utilități și alte cheltuieli necesare întreținerii. Sectorul gospodăriilor populației, cunoscut, de asemenea, sub denumirea «sectorul rezidențial» sau «sectorul domestic» este, prin urmare, un grup format de toate gospodăriile populației dintr-o țară anume.

Reședințele colective care pot fi permanente (de exemplu, închisorile) sau temporare (de exemplu, spitalele) trebuie să fie excluse din acest grup, întrucât consumul acestora este inclus în sectorul serviciilor. Energia utilizată în toate activitățile de transport trebuie să fie înregistrată la rubrica aferentă sectorului transporturilor și nu la rubrica aferentă sectorului gospodăriilor populației.

Consumul de energie asociat activităților economice semnificative ale gospodăriilor populației trebuie, de asemenea, să fie exclus din totalul consumului de energie al gospodăriilor populației. Aceste activități includ activitățile economice agricole desfășurate în mici exploatații agricole și alte activități economice efectuate în reședința unei gospodării a populației și trebuie să fie înregistrate în sectorul corespunzător de consum final.

2.6.3.2.1.   Încălzirea încăperilor

Acest serviciu energetic se referă la utilizarea energiei în scopul furnizării de căldură în interiorul unei locuințe.

2.6.3.2.2.   Răcirea încăperilor

Acest serviciu energetic se referă la utilizarea energiei într-o locuință în scopul răcirii printr-un sistem de refrigerare și/sau printr-o unitate de răcire.

Ventilatoarele, suflantele și alte aparate care nu sunt conectate la o unitate de răcire sunt excluse din prezenta secțiune, dar trebuie să fie înregistrate în secțiunea «Aparate electrice și de iluminat».

2.6.3.2.3.   Încălzirea apei

Acest serviciu energetic se referă la utilizarea energiei în scopul încălzirii apei pentru asigurarea apei calde menajere curente, a apei calde pentru îmbăiere, pentru curățare și a apei calde destinate altor utilizări decât în scopul gătirii alimentelor.

Încălzirea piscinelor este exclusă, dar ea trebuie să fie înregistrată la secțiunea «Alte utilizări finale».

2.6.3.2.4.   Gătirea alimentelor

Acest serviciu energetic se referă la utilizarea energiei pentru prepararea mâncărurilor.

Sunt excluse aparatele auxiliare pentru gătit (cuptoare cu microunde, ceainice, cafetiere etc.); ele trebuie să fie înregistrate la secțiunea «Aparate electrice și de iluminat».

2.6.3.2.5.   Aparate electrice și de iluminat (doar cele care funcționează pe bază de energie electrică):

Utilizarea energiei electrice într-o locuință pentru aparatele de iluminat și pentru oricare alte aparate electrice care nu este înregistrată în secțiunea destinată altor utilizări finale.

2.6.3.2.6.   Alte utilizări finale

Orice alt consum de energie realizat în gospodăriile populației, cum ar fi utilizarea energiei pentru activități exterioare locuinței și pentru orice alte activități care nu sunt incluse în cele cinci utilizări finale ale energiei menționate anterior (de exemplu, pentru mașini de tuns iarba, încălzirea piscinelor, dispozitive de încălzire a spațiului exterior, grătare electrice utilizate în aer liber, saune etc.).

2.6.3.3.   Agricultură

Cantitățile de combustibili consumate de utilizatori, clasificate la Agricultură, vânătoare și servicii anexe; Diviziunea 01 din NACE Rev. 2.

2.6.3.4.   Silvicultură

Cantitățile de combustibili consumate de utilizatori, clasificate la Silvicultură și exploatare forestieră; Diviziunea 02 din NACE Rev. 2.

2.6.3.5.   Pescuitul

Cantitățile de combustibili livrați pentru pescuitul în apele interioare, de coastă și în larg. În această categorie trebuie incluși combustibilii furnizați navelor, indiferent de pavilion, care se realimentează cu combustibil pe teritoriul țării (inclusiv pentru pescuitul internațional) și energia consumată în sectorul pescuitului. Diviziunea 03 din NACE Rev. 2.

2.6.3.6.   Nespecificat în altă parte – Alte sectoare

Cantitățile de combustibili utilizate pentru activități care nu sunt incluse în altă parte (precum clasa 84.22 din NACE Rev. 2). Această categorie include consumul de combustibili pentru activități militare mobile sau fixe (de exemplu, nave, aeronave, vehicule rutiere și energia consumată în spațiile de locuit), indiferent dacă acești combustibili sunt livrați forțelor armate din respectiva țară sau din altă țară. În cazul în care se folosește această rubrică, conținutul acesteia trebuie explicat în raport.

3.   PRODUSE

3.1.   CĂRBUNE (combustibili fosili solizi și gaze artificiale)

3.1.1.   CĂRBUNE SUPERIOR

Cărbunele superior reprezintă un agregat echivalent cu suma antracitului, a cărbunelui cocsificabil și a altor tipuri de cărbune bituminos.

3.1.2.   ANTRACIT

Cărbune de categorie superioară utilizat în activități industriale și casnice. Conține, în general, mai puțin de 10 % materii volatile și are o mare concentrație de carbon (aproximativ 90 % carbon fix). Puterea sa calorifică brută depășește 24 000 kJ/kg, măsurată la o masă de cărbune fără cenușă, dar umed.

3.1.3.   CĂRBUNE COCSIFICABIL

Cărbune bituminos de o calitate care permite producerea de cocs (cocs de cocserie) adecvat utilizării în furnale. Puterea sa calorifică brută depășește 24 000 kJ/kg, măsurată la o masă de cărbune fără cenușă, dar umed.

3.1.4.   ALȚI CĂRBUNI BITUMINOȘI

Cărbune utilizat pentru producerea de abur, fiind incluși toți cărbunii bituminoși neincluși la cărbune cocsificabil sau antracit. Este caracterizat printr-un conținut de materii volatile mai mare decât al antracitului (mai mult de 10 %) și un conținut mai mic de carbon (mai puțin de 90 % carbon fix). Puterea sa calorifică brută depășește 24 000 kJ/kg, măsurată la o masă de cărbune fără cenușă, dar umed.

3.1.5.   CĂRBUNE BRUN

Cărbunele brun reprezintă un agregat echivalent cu suma cărbunelui subbituminos și a lignitului.

3.1.6.   CĂRBUNE SUBBITUMINOS

Se referă la cărbunii neaglutinanți, cu o putere calorifică brută între 20 000 kJ/kg și 24 000 kJ/kg, care conțin mai mult de 31 % materii volatile la o masă uscată de cărbune fără substanțe minerale.

3.1.7.   LIGNIT

Cărbuni neaglutinanți cu o putere calorifică brută mai mică de 20 000 kJ/kg și cu un conținut de materii volatile mai mare de 31 % la o masă uscată de cărbune fără substanțe anorganice.

3.1.8.   COMBUSTIBIL BRICHETAT

Este un combustibil produs din granule de cărbune superior la care se adaugă un liant. Cantitatea de combustibil brichetat produs poate, prin urmare, să fie puțin mai mare decât cantitatea reală de cărbune consumat în procesul de transformare.

3.1.9.   COCS DE COCSERIE

Este un produs solid obținut prin carbonizarea la temperatură înaltă a cărbunelui, în general a unui cărbune cocsificabil, cu un conținut scăzut de umiditate și materii volatile. Cocsul de cocserie este utilizat în principal în siderurgie ca sursă de energie și agent chimic.

În această categorie se înregistrează praful de cocs și cocsul de turnătorie.

Semicocsul (un produs solid obținut prin carbonizarea cărbunelui la temperatură joasă) trebuie inclus în această categorie. Semicocsul este utilizat drept combustibil sau direct de uzinele de transformare.

Această rubrică include, de asemenea, cocsul, praful de cocs și semicocsul produse din lignit.

3.1.10.   COCS DE GAZ

Este un produs secundar al cărbunelui superior utilizat pentru producerea de gaz de iluminat în uzinele de gaz. Cocsul de gaz este utilizat pentru încălzire.

3.1.11.   GUDRON DE CĂRBUNE

Este rezultatul distilării distructive a cărbunelui bituminos. Gudronul de cărbune este un produs secundar lichid al distilării cărbunelui cu scopul de a produce cocs în cocserii sau este produs din cărbune brun («gudron de temperatură joasă»).

3.1.12.   BKB (BRICHETE DE CĂRBUNE BRUN)

BKB reprezintă un combustibil produs din lignit sau din cărbune subbituminos prin brichetare la mare presiune, fără adăugarea unui liant, care include granule și praf de lignit uscat.

3.1.13.   GAZE ARTIFICIALE

Gazele artificiale reprezintă un agregat echivalent cu suma gazului de uzină, a gazului de cocserie, a gazului de furnal și a altor gaze recuperate.

3.1.14.   GAZ DE UZINĂ

În această categorie intră toate tipurile de gaze produse în uzine de utilități publice sau în uzine private a căror activitate principală este producerea, transportul și distribuția gazului. Această categorie include gazele produse prin carbonizare (inclusiv gazele produse în cocserii și transferate la categoria gazului de uzină), prin gazificare totală cu sau fără îmbogățire cu produse petroliere (GPL, păcură reziduală etc.) și prin reformare și amestec simplu cu alte gaze și/sau aer, inclusiv prin amestec cu gaze naturale, care va fi distribuit și consumat prin intermediul rețelei de gaze naturale. Cantitatea de gaze provenind din transferurile altor gaze de cărbune în gaze de uzină trebuie înregistrată ca producție de gaz de uzină.

3.1.15.   GAZ DE COCSERIE

Gazul de cocserie este un gaz obținut ca produs secundar rezultat în urma fabricării cocsului de cocserie pentru producerea de fier și oțel.

3.1.16.   GAZ DE FURNAL ÎNALT

Gazul de furnal înalt este produs în timpul arderii cocsului în furnale în industria siderurgică. Acesta este recuperat și utilizat drept combustibil, parțial în uzină și parțial în alte procese ale industriei metalurgice sau în centrale electrice dotate pentru arderea sa.

3.1.17.   ALTE GAZE RECUPERATE

Este un produs secundar rezultat în urma producerii oțelului în furnalele cu oxigen, recuperat la ieșirea din convertizor. Gazele mai sunt cunoscute și ca gaz de convertizor, gaz LD sau gaz BOS. Cantitatea de combustibil trebuie exprimată pe baza puterii calorifice brute. Sunt incluse, de asemenea, gaze nespecificate artificiale care nu au fost menționate anterior, cum ar fi gazele combustibile de origine carboniferă solidă recuperate din procese de fabricație și chimice nedefinite altfel.

3.1.18.   TURBA

Turba este un depozit sedimentar, combustibil, moale, poros sau comprimat, de origine vegetală, cu un conținut mare de apă (până la 90 % în stare brută), ușor de tăiat, de culoare brun deschis sau închis. Turba include turba aglomerată și turba măcinată. Turba utilizată în alte scopuri decât pentru producerea de energie nu intră în această categorie.

3.1.19.   PRODUSE DIN TURBĂ

Produse precum brichetele din turbă derivate direct sau indirect din turbă aglomerată (sod peat) și turbă măcinată.

3.1.20.   ȘISTURI ȘI NISIPURI BITUMINOASE

Șisturile și nisipurile bituminoase sunt roci sedimentare care conțin materii organice sub formă de kerogen. Kerogenul este un material bogat în hidrocarburi ceroase considerat drept precursor al petrolului. Șisturile bituminoase pot fi arse direct sau pot fi prelucrate prin încălzire pentru extragerea de petrol de șist. Petrolul de șist și alte produse derivate din lichefiere trebuie înregistrate la rubrica «Alte hidrocarburi» în cadrul produselor petroliere.

3.2.   GAZE NATURALE

3.2.1.   GAZE NATURALE

Gazele naturale includ gazele din zăcăminte subterane, lichefiate sau în stare gazoasă și care constau în principal din metan, indiferent de metoda de extracție (convențională și neconvențională). Aici sunt incluse gazele «neasociate», provenind din zăcăminte de unde se extrag numai hidrocarburi în stare gazoasă, gazele «asociate», obținute în același timp cu țițeiul, precum și metanul recuperat din minele de cărbuni (gaz de mină) sau din straturi de cărbune (gaz de cărbune). Gazele naturale nu includ biogazul și gazele artificiale. Transferurile acestor produse în rețeaua de gaz natural se raportează separat de gazele naturale. Gazele naturale includ gazul natural lichefiat (GNL) și gazul natural comprimat (GNC).

3.3.   ENERGIE ELECTRICĂ ȘI TERMICĂ

3.3.1.   ENERGIE ELECTRICĂ

Energia electrică se referă la transferul de energie prin fenomenul fizic care implică sarcinile electrice și efectele acestora în stare de repaus și în mișcare. Trebuie înregistrată întreaga cantitate de energie electrică utilizată, produsă și consumată, inclusiv energia din afara rețelei și cea consumată din producția proprie. Energia electrică în afara rețelei este produsă de instalații care sunt deconectate de la rețea din perspectiva producției; instalația nu poate injecta energia electrică produsă în rețea. Energia electrică utilizată pentru autoconsum este electricitatea consumată de producător înainte de a fi injectată în rețea.

3.3.2.   ENERGIE TERMICĂ (ENERGIE TERMICĂ DERIVATĂ)

Energia termică se referă la energia obținută din mișcarea de translație, de rotație și de vibrație a componentelor materiei, precum și din schimbările stării fizice a acesteia. Trebuie înregistrată întreaga cantitate de energie termică produsă, cu excepția energiei termice produse de către autoproducători pentru consumul propriu și nevândute; toate celelalte forme de energie termică se înregistrează ca utilizare a unor produse din care s-a obținut energie termică.

3.4.   PETROL (Țiței și produse petroliere)

3.4.1.   ȚIȚEI

Țițeiul este un tip de ulei mineral de origine naturală, care conține un amestec de hidrocarburi și impurități asociate, precum sulful. Acesta se găsește în stare lichidă în condiții normale de temperatură și presiune de suprafață, iar caracteristicile fizice (densitate, vâscozitate etc.) sunt foarte variabile. Această categorie include condensatele din gazele asociate sau neasociate extrase din zăcăminte sau perimetre de exploatare, dacă acestea sunt amestecate cu țițeiul comercial. Cantitățile trebuie să fie înregistrate indiferent de metoda de extragere (convențională și neconvențională). Țițeiul nu include LGN.

3.4.2.   LICHIDE DIN GAZ NATURAL (LGN)

LGN-urile sunt hidrocarburi lichide sau lichefiate obținute din gaze naturale în instalații de separare sau de prelucrare a gazului. Printre LGN-uri se numără etanul, propanul, butanul (butan normal și izobutan), pentanul, izopentanul și pentanul plus (denumit uneori benzină naturală sau condensat de uzină).

3.4.3.   MATERII PRIME DE RAFINĂRIE

Materiile prime de rafinărie constau în petrol prelucrat destinat unei prelucrări suplimentare (de exemplu, păcură distilată direct sau motorină în vid) fără amestecare. După o prelucrare suplimentară, urmează să fie transformate într-una sau mai multe componente și/sau produse finite. Această definiție se aplică, de asemenea, retururilor din petrochimie pentru rafinării (de exemplu, benzină de piroliză, fracții C4, fracții de motorină și păcură).

3.4.4.   ADITIVI/COMPUȘI OXIGENAȚI

Aditivii sunt compuși, alții decât hidrocarburile, care sunt adăugați la sau amestecați cu produse petroliere pentru a modifica proprietățile acestora (de exemplu, cifra octanică, cifra cetanică, proprietățile la rece etc.). Printre aditivi se numără compușii oxigenați [precum alcoolii (metanol, etanol)], eterii [metil terț butil eter (MTBE), etil terț butil eter (ETBE), terț amil metil eter (TAME) etc.], esterii (precum ulei de rapiță sau ester dimetilic etc.), compușii chimici [de exemplu, tetrametil de plumb (TMP), tetraetil de plumb (TEP) și detergenții]. Cantitățile de aditivi/compuși oxigenați (alcooli, eteri, esteri și alți compuși chimici) declarați în această categorie trebuie să corespundă cantităților amestecate cu combustibili sau utilizate drept combustibil. Această categorie include biocombustibilii care sunt amestecați cu combustibili fosili lichizi.

3.4.5.   BIOCOMBUSTIBILI ÎN ADITIVI/COMPUȘI OXIGENAȚI

Cantitățile de biocombustibili lichizi înregistrați în această categorie corespund biocombustibililor lichizi amestecați și se referă doar la proporția de biocombustibil lichid și nu la volumul total de lichide în care se amestecă biocombustibilii. Nu se iau în considerare biocombustibilii lichizi care nu au fost amestecați.

3.4.6.   ALTE HIDROCARBURI

Această categorie include țițeiul sintetic obținut din nisipuri petrolifere, uleiurile minerale extrase din șisturile bituminoase etc., lichidele obținute din lichefierea cărbunelui, în urma transformării gazelor naturale în benzină, hidrogenul și uleiurile emulsionate (de exemplu, Orimulsion); nu include șisturile bituminoase; include uleiul de șist (produs secundar).

3.4.7.   PRODUSE PETROLIERE

Produsele petroliere constituie un produs agregat echivalent cu suma gazului de rafinărie, a etanului, a gazelor petroliere lichefiate, a naftei, a benzinei auto, a benzinei de aviație, a benzinei tip Jet Fuel, a kerosenului tip Jet Fuel, a altor tipuri de kerosen, a motorinei, a păcurii, a benzinei industriale white spirit și SBP, a lubrifianților, a bitumului, a cerurilor de parafină, a cocsului de petrol și a altor produse.

3.4.8.   GAZ DE RAFINĂRIE

Gazul de rafinărie este un amestec de gaze necondensate, care constau în principal în hidrogen, metan, etan și olefine obținute în urma distilării țițeiului sau tratării produselor petroliere (de exemplu prin cracare) în rafinării. Aici se includ și gazele returnate din industria petrochimică.

3.4.9.   ETAN

Hidrocarbură cu catenă liniară, gazoasă în stare naturală, (C2H6) extrasă din gaze naturale și din gaze de rafinărie.

3.4.10.   GAZ PETROLIER LICHEFIAT (GPL)

GPL-urile sunt hidrocarburi parafinice ușoare obținute în urma proceselor de rafinare și în instalațiile de stabilizare a țițeiului și de prelucrare a gazelor naturale. Acestea constau, în principal, în propan (C3H8) și butan (C4Hl0) sau într-o combinație între aceste două gaze. Acestea pot conține, de asemenea, propilenă, butilenă, izopropilenă și izobutilenă. GPL-urile sunt de obicei lichefiate sub presiune pentru transport și depozitare.

3.4.11.   NAFTĂ

Nafta este o materie primă atât pentru industria petrochimică (de exemplu, producerea de etilenă sau de compuși aromatici), cât și pentru producerea de benzină prin reformare sau izomerizare în rafinării. Nafta include materialele care au o temperatură de distilare între 30 °C și 210 °C sau un interval între aceste valori.

3.4.12.   BENZINĂ AUTO

Benzina auto constă într-un amestec de hidrocarburi ușoare care au temperatura de distilare între 35 °C și 215 °C. Este utilizată drept combustibil pentru motoarele cu aprindere prin scânteie ale vehiculelor de transport terestru. Benzina auto poate conține aditivi, compuși oxigenați și amelioratori ai cifrei octanice, inclusiv compuși ai plumbului. Această categorie include componentele de amestec ale benzinei auto (cu excepția aditivilor/compușilor oxigenați), de exemplu alchilații, izomerații, reformații, benzina de cracare, destinate utilizării ca benzină auto finisată. Benzina auto este un produs agregat echivalent cu suma amestecului cu biobenzină (biobenzina din benzina auto) și a altor produse diferite de biobenzină.

3.4.12.1.   Amestec cu biobenzină (biobenzina din benzina auto)

Biobenzina care a fost amestecată cu benzina auto.

3.4.12.2.   Produse diferite de biobenzină

Partea rămasă a benzinei auto – benzină auto fără biobenzină în amestec (preponderent benzină auto din combustibili fosili).

3.4.13.   BENZINĂ PENTRU AVIAȚIE

Este o benzină special preparată pentru motoarele cu pistoane ale avioanelor, cu o cifră octanică adecvată acestui tip de motoare, cu o temperatură de îngheț de -60 °C și un interval de distilare de obicei între 30 °C și 180 °C.

3.4.14.   COMBUSTIBILI DE TIP BENZINĂ PENTRU TURBOREACTOARE (COMBUSTIBILI DE TIP NAFTĂ PENTRU TURBOREACTOARE SAU JP4)

Această categorie include toate hidrocarburile ușoare utilizate de turbomotoarele avioanelor, care se distilează între 100 °C și 250 °C și se obțin prin amestecarea kerosenului și benzinei sau naftei în așa fel încât concentrația de compuși aromatici să nu depășească 25 % din volum, iar presiunea vaporilor să fie între 13,7 kPa și 20,6 kPa.

3.4.15.   CARBURANT DE TIP KEROSEN PENTRU MOTOARE CU REACȚIE

Distilat utilizat de turbomotoarele avioanelor. Are aceleași caracteristici de distilare între 150 °C și 300 °C (în general până la 250 °C) și același punct de inflamabilitate ca și kerosenul. În plus, are caracteristici specifice (precum temperatura de îngheț), care sunt stabilite de Asociația Internațională a Transporturilor Aeriene. Această categorie include componentele pentru amestec cu kerosen. Această categorie include componentele de amestec ale kerosenului. Carburanții de tipul kerosenului pentru turboreactoare constituie un produs agregat echivalent cu suma amestecului cu biocarburanți de tipul kerosenului pentru turboreactoare (biocarburanți de tipul kerosenului pentru turboreactoare în carburanți de tipul kerosenului pentru turboreactoare) și kerosen non-bio pentru turboreactoare.

3.4.15.1.   Amestec cu biocombustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare (biocombustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare în combustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare)

Biocombustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare care a fost amestecat cu combustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare.

3.4.15.2.   Non-biocombustibil de tip kerosen pentru turboreactoare

Partea rămasă a combustibililor de tipul kerosenului pentru turboreactoare – combustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare fără amestec cu biocombustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare (preponderent combustibili de tipul kerosenului pentru turboreactoare din combustibili fosili).

3.4.16.   ALTE TIPURI DE KEROSEN

Distilat de petrol rafinat utilizat în alte sectoare decât transportul aerian. Se distilează între 150 °C și 300 °C.

3.4.17.   MOTORINĂ (PĂCURĂ DISTILATĂ)

Motorina este în principal un distilat intermediar care se distilează între 180 °C și 380 °C. Această categorie include componentele pentru amestec. Există mai multe tipuri de calitate în funcție de utilizare: Motorina include motorina pentru motoarele diesel cu aprindere prin compresie ale autovehiculelor și camioanelor. Motorina include combustibil ușor pentru încălzirea spațiilor industriale și comerciale, motorină pentru transporturile navale și motorină pentru transporturile feroviare, alte tipuri de motorină inclusiv motorinele grele, care se distilează între 380 °C și 540 °C și care sunt utilizate ca materii prime în petrochimie. Motorina constituie un produs agregat echivalent cu suma amestecului cu biomotorine (biomotorine în motorină) și alte produse decât biomotorinele.

3.4.17.1.   Amestec cu biomotorine (biomotorine în motorină)

Biomotorine care au fost amestecate cu motorină.

3.4.17.2.   Alte produse decât biomotorinele

Partea rămasă a motorinei - motorină fără amestec cu biomotorine (preponderent motorină din combustibili fosili).

3.4.18.   PĂCURĂ (PĂCURĂ GREA)

Include toate tipurile de păcură reziduală (grea) (inclusiv cele obținute prin amestec). Vâscozitatea cinematică depășește 10 cSt la 80 °C. Punctul de aprindere este întotdeauna de peste 50 °C, iar densitatea este întotdeauna de peste 0,90 kg/l. Păcura este un produs agregat echivalent cu suma păcurii care conține un conținut redus de sulf și a păcurii cu un conținut ridicat de sulf.

3.4.18.1.   Păcură cu un conținut redus de sulf (LSFO)

Păcură cu un conținut de sulf sub 1 %.

3.4.18.2.   Păcură cu un conținut ridicat de sulf (HSFO)

Păcură cu un conținut de sulf de minimum 1 %.

3.4.19.   WHITE SPIRIT ȘI SBP

White spirit și SBP sunt definite ca distilate intermediare rafinate cu distilare în intervalul de distilare al naftei/kerosenului. Acestea includ benzine industriale (denumite și SBP; uleiuri ușoare care se distilează între 30 °C și 200 °C în 7 sau 8 tipuri de calitate de benzine industriale, în funcție de poziția fracției în intervalul de distilare – aceste tipuri de calitate se stabilesc în funcție de diferența de temperatură între punctele de distilare pentru 5 % și 90 % din volum, temperatură ce nu depășește 60 °C), și white spirit (benzină industrială cu un punct de inflamabilitate de peste 30 °C și intervalul de distilare între 135 °C și 200 °C).

3.4.20.   LUBRIFIANȚI

Hidrocarburi obținute din produse secundare de distilare. Lubrifianții sunt în principal utilizați pentru a reduce frecarea între suprafețele de sprijin. Sunt incluse toate categoriile finisate de uleiuri lubrifiante, de la uleiul de ax la uleiul pentru cilindri, inclusiv cele utilizate la grăsimile lubrifiante, uleiurile de motor și toate categoriile de uleiuri de bază pentru lubrifianți.

3.4.21.   BITUM

Este o hidrocarbură solidă, semisolidă sau vâscoasă cu o structură coloidală, de culoare brună sau neagră, obținută ca reziduu în urma distilării țițeiului, prin distilarea în vid a reziduurilor de petrol rezultate din distilarea atmosferică. Bitumul mai este denumit și asfalt și este utilizat în principal la construcții de drumuri și ca material pentru acoperișuri. Această categorie cuprinde bitumul fluidizat și bitumul fluxat.

3.4.22.   CEARĂ DE PARAFINĂ

Cerurile de parafină sunt hidrocarburi alifatice saturate. Acestea sunt reziduuri extrase în urma deparafinării uleiurilor lubrifiante. Au o structură cristalină, mai mult sau mai puțin fină, în funcție de calitate. Caracteristicile lor principale sunt următoarele: sunt incolore, inodore și translucide, cu un punct de topire de peste 45 °C.

3.4.23.   COCS DE PETROL

Este un produs secundar solid, negru, obținut în principal prin cracarea și carbonizarea materiilor prime derivate din petrol, a reziduurilor de distilare în vid, a gudronului și a smoalei prin procese precum cocsificarea întârziată sau cocsificarea fluidă. Constă în principal în carbon (90-95 %) și are un conținut redus de cenușă. Este utilizat ca materie primă pentru cocserii în industria siderurgică, pentru încălzire, pentru producerea electrozilor și pentru producerea de substanțe chimice. Cele mai importante două categorii ale cocsului de petrol sunt «cocsul verde» și «cocsul calcinat». Este inclus «cocsul de cataliză», care se depune pe catalizator în cursul proceselor de rafinare; acest tip de cocs nu este recuperabil și este de obicei utilizat drept combustibil de rafinărie.

3.4.24.   ALTE PRODUSE

Această categorie include toate produsele nemenționate mai sus, de exemplu: gudronul și sulful. Include compușii aromatici (de exemplu, BTX sau benzenul, toluenul și xilenul) și olefinele (de exemplu, propilena) produse în rafinării.

3.5.   Energie din surse regenerabile și energie obținută din deșeuri

3.5.1.   HIDROENERGIE

Energia potențială și cinetică a apei transformată în energie electrică în hidrocentrale. Energia hidroelectrică este un produs agregat echivalent cu suma hidrocentralelor pure, a hidrocentralelor mixte și a centralelor cu acumulare prin pompare pură.

3.5.1.1.   Hidrocentrale pure

Hidrocentralele pure care utilizează doar intrarea apei naturale și care nu au capacitatea de a acumula energia hidroelectrică prin pompare (pomparea apei în amonte).

3.5.1.2.   Hidrocentrale mixte

Hidrocentralele cu intrarea apei într-un bazin superior în condiții naturale, unde instalațiile pot fi utilizate, parțial sau integral, pentru pomparea apei în amonte; energia electrică generată este o consecință atât a intrării apei în condiții naturale, cât și a pompării apei în amonte.

3.5.1.3.   Centrale cu acumulare prin pompare pură

Hidrocentralele fără intrarea apei în rezervorul superior în condiții naturale; marea parte a apei care generează energie electrică a fost pompată anterior în amonte; se exclud precipitațiile și ninsorile.

3.5.2.   ENERGIE GEOTERMALĂ

Energie termică emisă de scoarța terestră, de obicei sub formă de apă fierbinte sau abur, excluzând energia termică ambiantă captată de pompele de căldură subterane. Această producție de energie reprezintă diferența dintre entalpia fluidului extras din gaura de sondă și cea a fluidului eliminat.

3.5.3.   ENERGIE SOLARĂ

Energia solară este un produs agregat echivalent cu suma energiei solare fotovoltaice și a energiei termice solare.

3.5.3.1.   Energia solară fotovoltaică

Reprezintă lumina solară transformată în energie electrică prin intermediul celulelor solare care, expuse la lumină, produc energie electrică. Trebuie înregistrată toată cantitatea de energie electrică produsă (inclusiv producția la scară redusă și instalațiile din afara rețelei).

3.5.3.1.1.   Panouri fotovoltaice de acoperiș

Aici se raportează cantitatea de energie produsă de panourile solare fotovoltaice situate pe structuri de construcții care au un alt scop principal decât producția de energie. Sunt incluse, de asemenea, BIPV (clădiri fotovoltaice integrate), în care panourile fotovoltaice nu se află pe acoperiș, ci, de exemplu, sunt fixate pe clădire. Panourile fotovoltaice solare nu sunt considerate a fi de acoperiș dacă sunt amplasate pe o suprafață întinsă, la sol, cum ar fi cele care se întind pe un spațiu suplimentar (de exemplu, suprafețele agricole).

3.5.3.1.2.   Energia electrică în afara rețelei

Aici se raportează energia electrică în afara rețelei, astfel cum este definită în anexa A punctul 3.3.1.

3.5.3.2.   Căldură termică solară

Energia termică produsă de radiațiile solare (lumina soarelui) exploatată în scopuri energetice utile. Spre exemplu, se includ aici centralele termice solare și sistemele active pentru producerea de apă caldă sanitară sau pentru încălzirea spațiilor din clădiri. Această producție de energie constă în energia termică transmisă mediului de transfer termic, adică radiațiile solare incidente fără pierderile optice și cele datorate colectoarelor solare. Nu trebuie inclusă aici energia solară captată prin sisteme pasive pentru încălzirea, răcirea și iluminatul clădirilor; trebuie inclusă doar energia solară asociată sistemelor active.

3.5.4.   ENERGIA MAREELOR, A VALURILOR ȘI A MĂRII

Reprezintă energia mecanică produsă de maree, valuri sau curenți marini, exploatată pentru a produce energie electrică.

3.5.5.   ENERGIE EOLIANĂ

Reprezintă energia cinetică a vântului exploatată pentru producerea de energie electrică cu ajutorul turbinelor eoliene. Energia eoliană este un produs agregat echivalent cu suma energiei eoliene onshore și a energiei eoliene offshore.

3.5.5.1.   Energie eoliană onshore

Producția de energie electrică prin acțiunea vântului în locații de pe uscat (în interior, inclusiv pe lacuri și alte corpuri de apă interioare).

3.5.5.2.   Energie eoliană offshore

Producția de energie electrică în locații din larg (de exemplu, pe mare, în ocean și pe insule artificiale). Pentru producția de energie eoliană offshore în afara apelor teritoriale ale teritoriului în cauză, se vor lua în considerare toate instalațiile amplasate în zona economică exclusivă a unei țări.

3.5.6.   DEȘEURI INDUSTRIALE (FRACȚIA DE DEȘEURI NEREGENERABILE)

Se declară deșeurile neregenerabile de origine industrială incinerate direct în instalații specifice în scopuri energetice semnificative. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete. Nu se includ deșeurile incinerate fără nicio recuperare de energie. Fracția de deșeuri industriale regenerabile trebuie să fie înregistrată în categoria de biocombustibili care o descrie cel mai bine.

3.5.7.   DEȘEURI MUNICIPALE:

Reprezintă deșeurile produse de locuințe, spitale și de sectorul terțiar (în general, toate deșeurile similare deșeurilor menajere), care sunt incinerate direct în instalații speciale în scopuri energetice semnificative. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete. Nu se includ deșeurile incinerate fără nicio recuperare de energie. Deșeurile municipale constituie un produs agregat echivalent cu suma deșeurilor municipale regenerabile și a deșeurilor municipale neregenerabile.

3.5.7.1.   Deșeuri municipale regenerabile

Partea de deșeuri municipale de origine biologică.

3.5.7.2.   Deșeuri municipale neregenerabile

Partea de deșeuri municipale care nu sunt de origine biologică.

3.5.8.   BIOCOMBUSTIBILI

Biocombustibilii constituie un produs agregat echivalent cu suma biocombustibililor solizi, a biogazului și a biocombustibililor lichizi. Biocombustibilii utilizați în alte scopuri decât pentru producerea de energie nu intră în domeniul de aplicare al statisticilor energetice (spre exemplu, lemnul folosit pentru construcții ca mobilier, biolubrifiantul pentru lubrifierea motorului și biobitumul utilizat la îmbrăcămintea rutieră).

3.5.8.1.   Biocombustibili solizi

Reprezintă materialele organice solide, nefosile, de origine biologică (cunoscute și sub denumirea de biomasă), care pot fi utilizate drept combustibil pentru producerea de energie termică sau electrică. Biocombustibilii solizi constituie un produs agregat echivalent cu suma mangalului, a lemnului de foc, a reziduurilor și subproduselor de lemn, a leșiei negre, a resturilor rezultate din prelucrarea trestiei de zahăr, a deșeurilor animale, a altor materiale vegetale și reziduuri și a fracției de deșeuri regenerabile din deșeurile industriale.

3.5.8.1.1.   Mangal

Mangalul este un combustibil fabricat din biocombustibili solizi - un reziduu solid rezultat în urma distilării distructive și a pirolizei lemnului și altor materiale vegetale.

3.5.8.1.2.   Lemn de foc, reziduuri și subproduse de lemn

Lemnul de foc (sub formă de bușteni, crengi sau așchii) obținut din păduri naturale sau administrate ori copaci izolați. Sunt incluse reziduurile de lemn utilizate ca și combustibil, în care se păstrează compoziția originală a lemnului; se includ peleții din lemn. Nu se includ mangalul și leșia neagră. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete.

3.5.8.1.2.1   Peleții din lemn

Peleții din lemn constituie un produs cilindric aglomerat din reziduuri de lemn prin comprimare.

3.5.8.1.3.   Leșie neagră

Energia produsă din leșie alcalină uzată obținută din fierbătoare în timpul producției de sulfat sau pastă de sodă necesară pentru fabricarea hârtiei. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete.

3.5.8.1.4.   Resturi rezultate din prelucrarea trestiei de zahăr

Combustibil obținut din fibra care rămâne după extragerea sucului în procesul de prelucrare a trestiei de zahăr. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete.

3.5.8.1.5.   Deșeuri animale

Energia obținută din excrementele animalelor, reziduurile din carne și pește care, atunci când sunt uscate, sunt utilizate drept combustibil. Nu se includ deșeurile utilizate în instalații de fermentare anaerobă. Combustibilii gazoși din aceste instalații se includ în categoria biogazului. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete.

3.5.8.1.6.   Alte materiale vegetale și reziduuri

Biocombustibilii nespecificați în altă parte și care includ paie, coji, coji de nuci măcinate, crengi provenite din tăiere, turte de măsline și alte deșeuri provenite din întreținerea, cultivarea și procesarea plantelor. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete.

3.5.8.1.7.   Partea regenerabilă a deșeurilor industriale

Partea solidă regenerabilă a deșeurilor industriale incinerate direct în instalații specifice în scopuri energetice semnificative [spre exemplu, printre altele, partea de cauciuc natural din deșeurile de anvelope din cauciuc sau partea de fibre naturale din deșeurile textile – din categoriile de deșeuri 07.3 și, respectiv, 07.6, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile]. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete.

3.5.8.2.   Biogaz

Biogazul este un gaz compus în principal din metan și dioxid de carbon produs prin digestia anaerobă a biomasei sau prin procese termice din biomasă, inclusiv biomasa din deșeuri. Cantitatea de combustibil utilizat trebuie înregistrată pe baza puterii calorifice nete. Biogazul este un produs agregat echivalent cu suma gazului de depozit, a gazului de canalizare, a altor tipuri de biogaz obținute în urma digestiei anaerobe și a biogazului din prelucrarea termică.

3.5.8.2.1.   Gaz de depozit

Biogaz produs în urma digestiei anaerobe a deșeurilor din depozitele de deșeuri.

3.5.8.2.2.   Gaz provenit din nămoluri de canalizare

Biogaz produs în urma fermentării anaerobe a nămolului de canalizare.

3.5.8.2.3.   Alte tipuri de biogaz obținute în urma digestiei anaerobe

Biogaz produs în urma fermentării anaerobe a deșeurilor animaliere și a deșeurilor de la abatoare, fabrici de bere și alte industrii agroalimentare.

3.5.8.2.4.   Biogaz din procesele termice

Biogaz produs prin procesele termice (prin gazificare sau piroliză) ale biomasei.

3.5.8.3.   Biocombustibili lichizi

Această categorie include toți combustibilii lichizi de origine naturală (de exemplu, cei produși din biomasă și/sau fracția biodegradabilă a deșeurilor) care sunt adecvați pentru a fi amestecați cu sau a înlocui combustibilii lichizi fosili. Cantitățile de biocombustibili lichizi declarate la această categorie trebuie să includă cantitățile de biocombustibil pur care nu au fost amestecate cu combustibili fosili. În cazul special al importurilor și al exporturilor de biocombustibili lichizi, sunt relevante numai schimburile de biocombustibili care nu au fost amestecați cu combustibili pentru transporturi (și anume, combustibilii care sunt utilizați în stare pură); schimburile de biocombustibili lichizi amestecați cu combustibili pentru transporturi trebuie declarate în categoria produselor petroliere. Trebuie să fie declarați doar biocombustibilii lichizi utilizați în scopuri energetice - arși direct sau amestecați cu combustibili fosili. Biocombustibilii lichizi constituie un produs agregat echivalent cu suma biobenzinei, a biomotorinelor, a biocarburanților de tipul kerosenului pentru turboreactoare și a altor biocombustibili lichizi.

3.5.8.3.1.   Biobenzină

Biocombustibilii lichizi adecvați pentru a fi amestecați cu sau a înlocui benzina auto obținută din combustibili fosili.

3.5.8.3.1.1.   Bioetanol

Etanol trecut la rubrica «Biobenzină».

3.5.8.3.2.   Biomotorine

Biocombustibilii lichizi adecvați pentru a fi amestecați cu sau a înlocui motorina obținută din combustibili fosili.

3.5.8.3.3.   Biocarburanți de tipul kerosenului

Biocombustibilii lichizi adecvați pentru a fi amestecați cu sau a înlocui combustibilii de tipul kerosenului pentru turboreactoare obținuți din combustibili fosili.

3.5.8.3.4.   Alți biocombustibili lichizi

Biocombustibilii lichizi care nu sunt incluși în nicio categorie anterioară.

3.5.9.   ENERGIE TERMICĂ AMBIANTĂ

Energia termică la o temperatură utilă extrasă (captată) prin pompe de căldură care au nevoie de energie electrică sau de alte tipuri de energie auxiliară pentru a funcționa. Această energie termică poate fi stocată în aerul ambiant, sub stratul solid al suprafeței terestre sau în apele de suprafață. Valorile trebuie să fie înregistrate pe baza aceleiași metodologii ca și cea utilizată pentru raportarea energiei termice captate de pompele de căldură conform Directivei 2009/28/CE și a Directivei (UE) 2018/2001, însă trebuie să fie incluse toate pompele de căldură, indiferent de nivelul lor de performanță.

3.6.   Hidrogen

Hidrogenul utilizat ca materie primă, combustibil sau pentru transportul/stocarea de energie trebuie să fie înregistrat. Trebuie să fie înregistrată toată cantitatea de hidrogen, indiferent dacă aceasta este vândută sau nu. Atunci când se află într-un amestec, hidrogenul se raportează numai când este componenta principală cu un grad ridicat de puritate.

ANEXA B

STATISTICI ANUALE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

Prezenta anexă precizează domeniul de aplicare, unitățile, perioada de referință, periodicitatea, termenul și modalitățile de transmitere pentru colectarea anuală a statisticilor în domeniul energiei.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, următoarele dispoziții se aplică tuturor colectărilor de date specificate în prezenta anexă:

(a)

Perioada de referință: Perioada de referință a datelor declarate trebuie să fie un an calendaristic (1 ianuarie -31 decembrie), începând cu anul de referință 2022.

(b)

Periodicitatea: Datele se declară anual.

(c)

Termenul de transmitere a datelor: Datele se transmit până la data de 31 octombrie a anului care urmează anului de referință, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

(d)

Formatul de transmitere: Formatul de transmitere a datelor trebuie să respecte norma relevantă privind schimbul de date stabilită de Eurostat.

(e)

Metoda transmiterii de date: Datele trebuie trimise sau încărcate prin mijloace electronice prin punctul unic de intrare a datelor al Eurostat.

Anexa A oferă explicații cu privire la termenii care nu sunt explicați în prezenta anexă.

1.   COMBUSTIBILI FOSILI SOLIZI ȘI GAZE ARTIFICIALE

1.1.   Produse energetice în cauză

În lipsa unor dispoziții contrare, această colectare de date se aplică tuturor produselor energetice enumerate la capitolul 3.1 CĂRBUNE (combustibili fosili solizi și gaze artificiale) din anexa A.

1.2.   Listă de agregate

În lipsa unor dispoziții contrare, trebuie declarate agregatele de pe următoarea listă pentru toate produsele energetice enumerate la alineatul precedent.

1.2.1.   APROVIZIONARE

1.2.1.1.

Producție

1.2.1.1.1.

Producția subterană

Nu se aplică decât în cazul antracitului, cărbunelui cocsificabil, altor cărbuni bituminoși, subbituminoși și lignitului.

1.2.1.1.2.

Producția de suprafață

Nu se aplică decât în cazul antracitului, cărbunelui cocsificabil, altor cărbuni bituminoși, subbituminoși și lignitului.

1.2.1.2.

Cantități primite din alte surse

Această categorie include două componente:

șlamul recuperat, minereurile mixte și alte produse carbonifere de calitate inferioară, care nu pot fi clasificate în funcție de tipul de cărbune, inclusiv cărbunele recuperat din grămezi de deșeuri și din alte recipiente de deșeuri,

cantități primite din alte surse.

1.2.1.3.

Cantități primite din alte surse: din produse petroliere

Nu se aplică în cazul antracitului, cărbunelui cocsificabil, altor cărbuni bituminoși, cărbunilor subbituminoși, lignitului, turbei și șisturilor și nisipurilor bituminoase.

1.2.1.4.

Cantități primite din alte surse: din gaze naturale

Nu se aplică în cazul antracitului, cărbunelui cocsificabil, altor cărbuni bituminoși, cărbunilor subbituminoși, lignitului, turbei și șisturilor și nisipurilor bituminoase.

1.2.1.5.

Cantități primite din alte surse: din surse de energie regenerabile

Nu se aplică în cazul antracitului, cărbunelui cocsificabil, altor cărbuni bituminoși, cărbunilor subbituminoși, lignitului, turbei și șisturilor și nisipurilor bituminoase.

1.2.1.6.

Importuri

1.2.1.7.

Exporturi

1.2.1.8.

Buncăraj

1.2.1.9.

Variația stocurilor

1.2.2   SECTORUL DE TRANSFORMARE

1.2.2.1.

Exclusiv centralele electrice ale producătorilor de energie electrică ca activitate principală

1.2.2.2.

Unitățile de cogenerare ale producătorilor de energie termică și electrică ca activitate principală

1.2.2.3.

Exclusiv centralele termice ale producătorilor de energie termică ca activitate principală

1.2.2.4.

Exclusiv centralele electrice ale autoproducătorilor

1.2.2.5.

Unitățile de cogenerare ale autoproducătorilor

1.2.2.6.

Exclusiv centralele termice ale autoproducătorilor

1.2.2.7.

Fabrici de combustibil brichetat

1.2.2.8.

Cocserii

1.2.2.9.

Fabrici de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB)

1.2.2.10.

Uzine de gaz

1.2.2.11.

Furnale

1.2.2.12.

Lichefierea cărbunelui

1.2.2.13.

Pentru amestec cu gaze naturale

1.2.2.14.

Nespecificat în altă parte – Transformare

1.2.3.   SECTORUL ENERGETIC

1.2.3.1.

Centrale electrice, centrale de cogenerare și centrale termice

1.2.3.2.

Mine de cărbuni

1.2.3.3.

Fabrici de combustibil brichetat

1.2.3.4.

Cocserii

1.2.3.5.

Fabrici de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB)

1.2.3.6.

Uzine de gaz

1.2.3.7.

Furnale

1.2.3.8.

Rafinării petroliere

1.2.3.9.

Lichefierea cărbunelui

1.2.3.10.

Nespecificat în altă parte - Energie

1.2.4.   PIERDERILE DE TRANSPORT ȘI DE DISTRIBUȚIE

1.2.5.   CONSUMUL NEENERGETIC

1.2.5.1.

Sectorul industrial, de transformare și energetic

Consumul neenergetic din toate subsectoarele industriale, de transformare și energetice, de exemplu cărbunele utilizat pentru producerea de metanol sau amoniac.

1.2.5.1.1.

Industria chimică și petrochimică

Diviziunile 20 și 21 din NACE Rev. 2; consumul neenergetic de cărbune include utilizarea ca materie primă pentru a produce îngrășăminte și alte produse petrochimice.

1.2.5.2.

Sectorul transporturilor

Consum neenergetic în toate subsectoarele din sectorul transporturilor

1.2.5.3.

Alte sectoare

Consum neenergetic în sectoarele: «Comerț și servicii publice», «Gospodăriile populației», «Agricultură» și «Nespecificat în altă parte – Altele».

1.2.6.   Consum final de energie – Sectorul industrial

1.2.6.1.

Siderurgie

1.2.6.2.

Industria chimică și petrochimică

1.2.6.3.

Metale neferoase

1.2.6.4.

Produse minerale nemetalice

1.2.6.5.

Echipamente de transport

1.2.6.6.

Mașini

1.2.6.7.

Activități extractive

1.2.6.8.

Produse alimentare, băuturi și tutun

1.2.6.9.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire

1.2.6.10.

Lemn și produse din lemn

1.2.6.11.

Construcții

1.2.6.12.

Textile și produse din piele

1.2.6.13.

Nespecificat în altă parte – Industrie

1.2.7.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – TRANSPORTURI

1.2.7.1.

Transport feroviar

1.2.7.2.

Navigație internă

1.2.7.3.

Nespecificat în altă parte – Transporturi

1.2.8.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – ALTE SECTOARE

1.2.8.1.

Comerț și servicii publice

1.2.8.2.

Gospodăriile populației

1.2.8.3.

Agricultură

1.2.8.4.

Silvicultură

1.2.8.5.

Pescuitul

1.2.8.6.

Nespecificat în altă parte - Alte sectoare

1.2.9.   IMPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE ORIGINE ȘI EXPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE DESTINAȚIE

Se declară importurile în funcție de țara de origine și exporturile în funcție de țara de destinație. Se aplică în cazul antracitului, al cărbunelui cocsificabil, al altor cărbuni bituminoși, al cărbunilor subbituminoși, al lignitului, al combustibilului brichetat, al cocsului de cocserie, al gudronului de cărbune, al brichetelor de lignit, al turbei, al produselor din turbă, precum și al șisturilor și nisipurilor bituminoase.

1.2.10.   PUTERE CALORIFICĂ

Se aplică în cazul antracitului, al cărbunelui cocsificabil, al altor cărbuni bituminoși, al cărbunilor subbituminoși, al lignitului, al combustibilului brichetat, al cocsului de cocserie, al gudronului de cărbune, al brichetelor de lignit, al turbei, al produselor din turbă, precum și al șisturilor și nisipurilor bituminoase.

Atât puterea calorifică brută, cât și cea netă, trebuie să fie declarate pentru următoarele agregate:

1.2.10.1.

Producție

1.2.10.2.

Importuri

1.2.10.3.

Exporturi

1.2.10.4.

Utilizare în cocserii

1.2.10.5.

Utilizare în furnale

1.2.10.6.

Utilizare în centralele care au ca activitate principală producția exclusivă de energie electrică, în centralele care au ca activitate principală producția exclusivă de energie termică și în unități de cogenerare

1.2.10.7.

Utilizare în industrie

1.2.10.8.

Alte utilizări

1.3.   Unități de măsură

Cantitățile înregistrate trebuie să fie declarate în kt (kilotone), cu excepția gazelor artificiale (gaz de uzină, gaz de cocserie, gaz de furnal, alte gaze recuperate), în cazul cărora cantitatea înregistrată trebuie să fie declarată în TJ GCV (terajouli pe baza puterii calorifice brute).

Puterea calorifică trebuie să fie declarată în MJ/t (megajouli pe tonă).

1.4.   Derogări și scutiri

Nu se aplică.

2.   GAZE NATURALE

2.1.   Produse energetice în cauză

Acest capitol se referă la înregistrarea gazelor naturale.

2.2.   Listă de agregate

În cazul gazelor naturale, trebuie înregistrate agregatele de pe lista următoare.

2.2.1.   SECTORUL DE APROVIZIONARE

Cantitățile declarate pentru sectorul de aprovizionare trebuie exprimate în unități de volum și de energie și să includă puterea calorifică brută și netă.

2.2.1.1.

Producția națională

Include producția offshore.

2.2.1.1.1.

Gaze asociate

Gazul natural obținut în același timp cu țițeiul.

2.2.1.1.2.

Gaze neasociate

Gaze naturale provenind din zăcămintele de unde se extrag numai hidrocarburi în stare gazoasă.

2.2.1.1.3.

Gaze de mină

Metan produs în minele de cărbuni sau extras din straturile de cărbune, adus la suprafață și consumat de mina respectivă sau transportat prin conducte la consumatori.

2.2.1.2.

Cantități primite din alte surse

2.2.1.2.1.

Cantități primite din alte surse: Petrol și produse petroliere

2.2.1.2.2.

Cantități primite din alte surse: Cărbune

2.2.1.2.3.

Cantități primite din alte surse: Surse regenerabile

2.2.1.3.

Importuri

2.2.1.4.

Exporturi

2.2.1.5.

Buncăraj

2.2.1.6.

Variația stocurilor

2.2.1.7.

Consumul intern (observat)

2.2.1.8.

Gaze recuperabile

Nivelurile stocurilor inițiale și finale se declară separat, ca stocuri pe teritoriul național și, respectiv, stocuri deținute în străinătate. «Nivelul stocurilor» înseamnă cantitățile de gaz disponibile pentru a fi distribuite în cursul fiecărui ciclu de stocare. Această categorie se referă la gazele naturale recuperabile stocate în spații speciale de depozitare (zăcăminte epuizate de gaze și/sau petrol, straturi acvifere, caverne saline, caverne mixte și altele) și la gazele naturale lichefiate stocate. Gazul din pernele de gaz nu trebuie inclus în această categorie. Obligația de a declara puterea calorifică nu se aplică în acest caz.

2.2.1.9.

Gaz eșapat

Volumul de gaz eliberat în atmosferă la locul de producție sau la instalațiile de prelucrare a gazului. Obligația de a declara puterea calorifică nu se aplică în acest caz.

2.2.1.10.

Gaz ars

Volumul de gaz ars la locul de producție sau la instalațiile de prelucrare a gazului. Obligația de a declara puterea calorifică nu se aplică în acest caz.

2.2.2.   SECTORUL DE TRANSFORMARE

2.2.2.1.

Exclusiv centralele electrice ale producătorilor de energie electrică ca activitate principală

2.2.2.2.

Exclusiv centralele electrice ale autoproducătorilor

2.2.2.3.

Unitățile de cogenerare ale producătorilor de energie termică și electrică ca activitate principală

2.2.2.4.

Unități de cogenerare ale autoproducătorilor

2.2.2.5.

Exclusiv centralele termice ale producătorilor de energie termică ca activitate principală

2.2.2.6.

Exclusiv centralele termice ale autoproducătorilor

2.2.2.7.

Uzine de gaz

2.2.2.8.

Cocserii

2.2.2.9.

Furnale

2.2.2.10.

Gaze transformate în lichide

2.2.2.11.

Nespecificat în altă parte – Transformare

2.2.3.   SECTORUL ENERGETIC

2.2.3.1.

Mine de cărbuni

2.2.3.2.

Extracția țițeiului și a gazelor naturale

2.2.3.3.

Cantități utilizate de rafinăriile petroliere

2.2.3.4.

Cocserii

2.2.3.5.

Furnale

2.2.3.6.

Uzine de gaz

2.2.3.7.

Centrale electrice, centrale de cogenerare și centrale termice

2.2.3.8.

Lichefiere (GNL) sau gazificare

2.2.3.9.

Gaze transformate în lichide

2.2.3.10.

Nespecificat în altă parte - Energie

2.2.4.   PIERDERI DE TRANSPORT

2.2.5.   PIERDERI DE DISTRIBUȚIE

2.2.6.   SECTORUL TRANSPORTURILOR

Consumul final de energie și consumul neenergetic final se declară separat pentru următoarele agregate.

2.2.6.1.

Transport rutier

2.2.6.2.

Transport prin conducte

2.2.6.3.

Navigație internă

2.2.6.4.

Nespecificat în altă parte – Transporturi

2.2.7.   SECTORUL INDUSTRIAL

Consumul final de energie și consumul neenergetic final se declară separat pentru următoarele agregate.

2.2.7.1.

Siderurgie

2.2.7.2.

Industria chimică și petrochimică

2.2.7.3.

Metale neferoase

2.2.7.4.

Produse minerale nemetalice

2.2.7.5.

Echipamente de transport

2.2.7.6.

Mașini

2.2.7.7.

Activități extractive

2.2.7.8.

Produse alimentare, băuturi și tutun

2.2.7.9.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire

2.2.7.10.

Lemn și produse din lemn

2.2.7.11.

Construcții

2.2.7.12.

Textile și produse din piele

2.2.7.13.

Nespecificat în altă parte - Industrie

2.2.8.   ALTE SECTOARE

Consumul final de energie și consumul neenergetic final se declară separat pentru următoarele agregate.

2.2.8.1.

Comerț și servicii publice

2.2.8.2.

Gospodăriile populației

2.2.8.3.

Agricultură

2.2.8.4.

Silvicultură

2.2.8.5.

Pescuitul

2.2.8.6.

Nespecificat în altă parte – Alte sectoare

2.2.9.   IMPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE ORIGINE ȘI EXPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE DESTINAȚIE

Trebuie declarate atât cantitățile totale de gaze naturale, cât și partea de GNL din acestea, în funcție de țara de origine, în cazul importurilor, și în funcție de țara de destinație, în cazul exporturilor.

2.2.10.   CAPACITATEA DE STOCARE A GAZULUI

Trebuie înregistrate separat ca spații de stocare a gazului în stare gazoasă și ca terminale GNL (în continuare, trebuie să se facă distincția între terminalele de import GNL și cele de export GNL).

2.2.10.1.

Denumire

Denumirea amplasamentului spațiului de stocare sau al terminalului GNL.

2.2.10.2.

Tip (doar pentru spațiile de stocare a gazului în stare gazoasă)

Tip de stocare, precum zăcămintele epuizate de gaze, straturile acvifere, cavernele saline etc.

2.2.10.3.

Capacitate utilă de stocare

Pentru spațiile de stocare a gazului în stare gazoasă: capacitatea totală de stocare a gazului, minus gazul din pernele de gaze. Gazul din pernele de gaze reprezintă volumul total de gaz necesar în permanență pentru a menține presiunile adecvate în rezervoarele subterane de stocare și debitele de extracție pe tot parcursul ciclului de extracție.

Pentru terminalele GNL: capacitatea totală de stocare a gazului exprimată în echivalent gaz în stare gazoasă.

2.2.10.4.

Debitul maxim

Debitul maxim cu care pot fi extrase gazele din unitatea de stocare respectivă; corespunde capacității maxime de extracție.

2.2.10.5.

Capacitatea de regazificare sau lichefiere (doar pentru terminale GNL)

Pentru terminalele de import, trebuie declarată capacitatea de regazificare, iar pentru terminalele de export, trebuie declarată capacitate de lichefiere.

2.3.   Unități de măsură

Cantitățile de gaze naturale trebuie să fie exprimate în conținutul lor energetic, adică în TJ, pe baza puterii calorifice brute. În cazul în care sunt necesare cantități fizice, unitatea este 106 m3 în condițiile de referință ale gazului (15 °C, 101 325 Pa).

Puterea calorifică trebuie să fie declarată în kJ/m3, în condițiile de referință ale gazului (15 °C, 101 325 Pa).

Capacitatea utilă de stocare trebuie să fie declarată în 106 m3, în condițiile de referință ale gazului (15 °C, 101 325 Pa).

Debitul maxim, capacitatea de regazificare și capacitatea de lichefiere trebuie să fie declarate în 106 m3/zi, în condițiile de referință ale gazului (15 °C, 101 325 Pa).

3.   ENERGIE ELECTRICĂ ȘI TERMICĂ

3.1.   Produse energetice în cauză

Acest capitol se referă la energia electrică și termică.

3.2.   Listă de agregate

În lipsa unor dispoziții contrare, trebuie înregistrate agregatele de pe următoarea listă pentru energie termică și electrică.

3.2.1.   PRODUCȚIA DE ENERGIE ELECTRICĂ ȘI TERMICĂ

Agregatelor privind energia electrică și termică din acest capitol li se aplică următoarele definiții specifice:

Producția brută de energie electrică: reprezintă totalul energiei electrice produse (inclusiv acumularea prin pompare) de ansamblul grupurilor generatoare, măsurată la terminalele generatoarelor principale.

Producția brută de energie termică: reprezintă cantitatea totală de energie termică produsă de instalație, inclusiv energia termică consumată de echipamentele auxiliare ale instalației care utilizează un fluid cald (încălzirea interioarelor, încălzirea cu combustibil lichid etc.) și pierderile de la nivelul schimburilor de căldură ale instalației/rețelei, precum și energia termică rezultată din procesele chimice, utilizată ca formă de energie primară.

Producția netă de energie electrică: constă în producția brută de energie electrică minus energia electrică absorbită de echipamentele auxiliare și pierderile de la transformatoarele principale.

Producția netă de energie termică: reprezintă energia termică furnizată prin intermediul rețelei de distribuție, determinată prin măsurarea fluxurilor de intrare și de ieșire.

Agregatele de la rubricile 3.2.1.1-3.2.1.11 trebuie înregistrate separat pentru producătorii de energie ca activitate principală și pentru autoproducători. În cazul acestor două tipuri de centrale, producția brută și netă de energie electrică și termică trebuie declarată separat pentru centralele care produc exclusiv energie electrică, pentru centralele care produc exclusiv energie termică și pentru centralele de cogenerare, după caz. Pentru energia electrică brută produsă în unități de cogenerare, a cărei subcategorie în modul cogenerare complet trebuie să fie declarată. Pentru căldura netă produsă în unități de cogenerare, trebuie declarat un articol separat privind căldura autoconsumată.

3.2.1.1.

Energie nucleară

3.2.1.2.

Hidroenergie (valabil doar în cazul energiei electrice)

3.2.1.3.

Energie geotermală

3.2.1.4.

Energie solară

3.2.1.5.

Energia mareelor, a valurilor și a mării (valabil exclusiv în cazul energiei electrice)

3.2.1.6.

Energie eoliană (valabil exclusiv în cazul energiei electrice)

3.2.1.7.

Combustibili

Combustibili capabili să se aprindă sau să ardă, adică să intre în reacție cu oxigenul pentru a produce o creștere semnificativă a temperaturii, și care sunt arși direct pentru a produce energie electrică și/sau termică.

3.2.1.8.

Pompe de căldură (valabil doar în cazul energiei termice)

3.2.1.9.

Boilere electrice (valabil doar în cazul energiei termice)

3.2.1.10.

Energie termică rezultată din procesele chimice

Energie termică provenind din procese fără aport de energie, de exemplu o reacție chimică. Nu include căldura reziduală produsă prin procese care necesită un aport de energie, care trebuie declarată ca energie termică produsă de combustibilul corespunzător.

3.2.1.11.

Alte surse

3.2.2.   APROVIZIONARE

În cazurile de la rubricile 3.2.2.1 și 3.2.2.2, cantitățile declarate trebuie să fie în concordanță cu valorile declarate pentru agregatele de la rubricile 3.2.1.1-3.2.1.11.

3.2.2.1.

Producția brută totală

3.2.2.2.

Producția netă totală

3.2.2.3.

Importuri

Sunt considerate importate sau exportate cantitățile de energie electrică, vămuite sau nu, care au trecut granițele politice ale unei țări. În cazul în care o cantitate de energie electrică tranzitează teritoriul unei țări, aceasta trebuie declarată atât ca import, cât și ca export.

3.2.2.4.

Exporturi

A se vedea explicația de la rubrica 3.2.2.3. «Importuri».

3.2.2.5.

Buncăraj

3.2.2.6.

Consumul pompelor de căldură (valabil doar în cazul energiei electrice)

3.2.2.7.

Consumul boilerelor electrice (valabil doar în cazul energiei electrice)

3.2.2.8.

Consum pentru acumulare prin pompare - Centrale cu acumulare prin pompare pură (valabil doar în cazul energiei electrice)

3.2.2.9.

Consum pentru acumulare prin pompare - Hidrocentrale mixte (valabil doar în cazul energiei electrice)

3.2.2.10.

Consumul pentru producerea de energie electrică (valabil doar în cazul energiei termice)

3.2.3.   PIERDERI DE TRANSPORT

3.2.4.   PIERDERI DE DISTRIBUȚIE

3.2.5.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – TRANSPORTURI

Consumul final de energie și consumul neenergetic final se declară separat pentru următoarele agregate.

3.2.5.1.

Transport feroviar

3.2.5.2.

Transport prin conducte

3.2.5.3.

Transport rutier

3.2.5.4.

Navigație internă

3.2.5.5.

Nespecificat în altă parte – transport

3.2.6.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – ALTE SECTOARE

3.2.6.1.

Comerț și servicii publice

3.2.6.2.

Gospodăriile populației

3.2.6.3.

Agricultură

3.2.6.4.

Silvicultură

3.2.6.5.

Pescuitul

3.2.6.6.

Nespecificat în altă parte – Alte sectoare

3.2.7.   SECTORUL ENERGETIC

Nu este inclus consumul propriu al centralelor pentru acumularea prin pompare, consumul pompelor de căldură și consumul boilerelor electrice.

3.2.7.1.

Mine de cărbuni

3.2.7.2.

Extracția țițeiului și a gazelor naturale

3.2.7.3.

Fabrici de combustibil brichetat

3.2.7.4.

Cocserii

3.2.7.5.

Fabrici de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB)

3.2.7.6.

Uzine de gaz

3.2.7.7.

Furnale

3.2.7.8.

Rafinării petroliere

3.2.7.9.

Industrie nucleară

3.2.7.10.

Uzine de lichefiere a cărbunelui

3.2.7.11.

Uzine de lichefiere (GNL)/de regazificare

3.2.7.12.

Uzine de gazificare (biogaz)

3.2.7.13.

Gaze transformate în lichide

3.2.7.14.

Unități de producție a mangalului

3.2.7.15.

Nespecificat în altă parte – Energie

3.2.8.   SECTORUL INDUSTRIAL

3.2.8.1.

Siderurgie

3.2.8.2.

Industria chimică și petrochimică

3.2.8.3.

Metale neferoase

3.2.8.4.

Produse minerale nemetalice

3.2.8.5.

Echipamente de transport

3.2.8.6.

Mașini

3.2.8.7.

Activități extractive

3.2.8.8.

Produse alimentare, băuturi și tutun

3.2.8.9.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire

3.2.8.10.

Lemn și produse din lemn

3.2.8.11.

Construcții

3.2.8.12.

Textile și produse din piele

3.2.8.13.

Nespecificat în altă parte - Industrie

3.2.9.   IMPORTURI ȘI EXPORTURI

Trebuie declarate importurile și exporturile de cantități de energie electrică și de energie termică pe țări de origine și pe țări de destinație. A se vedea explicația de la rubrica 3.2.2.3. «Importuri».

3.2.10.   PRODUCȚIA NETĂ A AUTOPRODUCĂTORILOR

În cazul următoarelor instalații și activități, producția netă de energie electrică și producția netă de energie termică ale autoproducătorilor trebuie să fie înregistrate separat pentru centralele care produc exclusiv energie electrică, pentru centralele care produc exclusiv energie termică și pentru centralele de cogenerare:

3.2.10.1.

Sectorul energetic: Mine de cărbuni

3.2.10.2.

Sectorul energetic: Extracția țițeiului și a gazelor naturale

3.2.10.3.

Sectorul energetic: Fabrici de combustibil brichetat

3.2.10.4.

Sectorul energetic: Cocserii

3.2.10.5.

Sectorul energetic: Fabrici de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB)

3.2.10.6.

Sectorul energetic: Uzine de gaz

3.2.10.7.

Sectorul energetic: Furnale

3.2.10.8.

Sectorul energetic: Rafinării petroliere

3.2.10.9.

Sectorul energetic: Uzine de lichefiere a cărbunelui

3.2.10.10.

Sectorul energetic: Uzine de lichefiere (GNL)/de regazificare

3.2.10.11.

Sectorul energetic: Uzine de gazificare (biogaz)

3.2.10.12.

Sectorul energetic: Gaze transformate în lichide

3.2.10.13.

Sectorul energetic: Unități de producție a mangalului

3.2.10.14.

Sectorul energetic: Nespecificat în altă parte – Energie

3.2.10.15.

Sectorul industrial: Siderurgie

3.2.10.16.

Sectorul industrial: Industria chimică și petrochimică

3.2.10.17.

Sectorul industrial: Metale neferoase

3.2.10.18.

Sectorul industrial: Produse minerale nemetalice

3.2.10.19.

Sectorul industrial: Echipamente de transport

3.2.10.20.

Sectorul industrial: Mașini

3.2.10.21.

Sectorul industrial: Activități extractive

3.2.10.22.

Sectorul industrial: Produse alimentare, băuturi și tutun

3.2.10.23.

Sectorul industrial: Celuloză, hârtie și activități de tipărire

3.2.10.24.

Sectorul industrial: Lemn și produse din lemn

3.2.10.25.

Sectorul industrial: Construcții

3.2.10.26.

Sectorul industrial: Textile și produse din piele

3.2.10.27.

Sectorul industrial: Nespecificat în altă parte – Industrie

3.2.10.28.

Transporturi: Transport feroviar

3.2.10.29.

Transporturi: Transport prin conducte

3.2.10.30.

Transporturi: Transport rutier

3.2.10.31.

Transporturi: Nespecificat în altă parte – Transport

3.2.10.32.

Alte sectoare: Gospodăriile populației

3.2.10.33.

Alte sectoare: Comerț și servicii publice

3.2.10.34.

Alte sectoare: Agricultură/silvicultură

3.2.10.35.

Alte sectoare: Pescuitul

3.2.10.36.

Alte sectoare: Nespecificat în altă parte – Alte sectoare

3.2.11.   PRODUCȚIA NETĂ DE ENERGIE ELECTRICĂ, PE SECTOARE

Producția totală netă de energie electrică și partea autoconsumată (fără divizare între producătorii de energie electrică ca activitate principală și autoproducători) trebuie înregistrate separat pentru gospodăriile populației, comerț și servicii publice, sectorul energetic, industrial și alte sectoare pentru fiecare dintre următoarele grupe de combustibili:

3.2.11.1.

Panouri fotovoltaice

3.2.11.2.

Biocombustibili solizi, lichizi și gazoși

3.2.11.3.

Alte surse regenerabile

3.2.11.4.

Gaze naturale

3.2.11.5.

Altele (care nu provin din surse regenerabile)

3.2.12.   PRODUCȚIA BRUTĂ DE ENERGIE ELECTRICĂ ȘI DE ENERGIE TERMICĂ DIN COMBUSTIBILI

Energia electrică brută produsă, energia termică vândută și cantitățile de combustibili consumate, inclusiv energia totală corespunzătoare provenind de la combustibilii enumerați mai jos trebuie declarate separat pentru producătorii de energie ca activitate principală și pentru autoproducători. În cazul celor două tipuri de producători, producția de energie electrică și producția de energie termică trebuie declarate separat pentru centralele care produc exclusiv energie electrică, pentru centralele care produc exclusiv energie termică și pentru centralele de cogenerare, după caz.

3.2.12.1.

Antracit

3.2.12.2.

Cărbune cocsificabil

3.2.12.3.

Alți cărbuni bituminoși

3.2.12.4.

Cărbune subbituminos

3.2.12.5.

Lignit

3.2.12.6.

Turba

3.2.12.7.

Combustibil brichetat

3.2.12.8.

Cocs de cocserie

3.2.12.9.

Cocs de gaz

3.2.12.10.

Gudron de cărbune

3.2.12.11.

BKB (brichete de cărbune brun)

3.2.12.12.

Gaz de uzină

3.2.12.13.

Gaz de cocserie

3.2.12.14.

Gaz de furnal înalt

3.2.12.15.

Alte gaze recuperate

3.2.12.16.

Produse din turbă

3.2.12.17.

Șisturi și nisipuri bituminoase

3.2.12.18.

Țiței

3.2.12.19.

LGN

3.2.12.20.

Gaz de rafinărie

3.2.12.21.

GPL

3.2.12.22.

Naftă

3.2.12.23.

Carburant de tip kerosen pentru motoare cu reacție

3.2.12.24.

Alte tipuri de kerosen

3.2.12.25.

Motorină

3.2.12.26.

Păcură

3.2.12.27.

Bitum

3.2.12.28.

Cocs de petrol

3.2.12.29.

Alte produse petroliere

3.2.12.30.

Gaze naturale

3.2.12.31.

Deșeuri industriale

3.2.12.32.

Deșeuri municipale regenerabile

3.2.12.33.

Deșeuri municipale neregenerabile

3.2.12.34.

Biocombustibili solizi

3.2.12.35.

Biogaz

3.2.12.36.

Biomotorine

3.2.12.37.

Biobenzină

3.2.12.38.

Alți biocombustibili lichizi

3.2.13.   PUTEREA ELECTRICĂ MAXIMĂ NETĂ

Puterea trebuie să fie înregistrată la 31 decembrie a anului de referință respectiv și pentru combustibilii indicați mai jos. Sunt incluse atât puterea electrică a centralelor care produc exclusiv energie electrică, cât și puterea electrică a unităților de cogenerare. Puterea electrică maximă netă trebuie declarată atât pentru producătorii de energie ca activitate principală, cât și pentru autoproducători. Puterea electrică maximă netă reprezintă totalul puterilor maxime nete ale tuturor centralelor luate individual pe o perioadă dată de exploatare. În scopul acestei colectări de date, se presupune că perioada de exploatare este continuă: în practică, cel puțin 15 ore pe zi. Puterea maximă netă reprezintă energia electrică maximă, considerată numai energie activă, care poate fi furnizată în mod continuu, cu ansamblul instalațiilor în funcțiune, la punctul de racordare la rețea.

3.2.13.1.

Energie nucleară

3.2.13.2.

Hidrocentrale pure

3.2.13.3.

Hidrocentrale mixte

3.2.13.4.

Centrale cu acumulare prin pompare pură

3.2.13.5.

Energie geotermală

3.2.13.6.

Energia solară fotovoltaică

3.2.13.7.

Căldură termică solară

3.2.13.8.

Energia mareelor, a valurilor și a mării

3.2.13.9.

Energie eoliană

3.2.13.10.

Combustibili

3.2.13.10.1.

Tip de generare: Abur

3.2.13.10.2.

Tip de generare: Ardere internă

3.2.13.10.3.

Tip de generare: Turbină cu gaze

3.2.13.10.4.

Tip de generare: Ciclu combinat

3.2.13.10.5.

Tip de generare: Altele

3.2.13.11.

Alte surse

3.2.14.   PUTEREA ELECTRICĂ MAXIMĂ NETĂ A COMBUSTIBILILOR

Puterea electrică maximă netă a combustibililor trebuie înregistrată atât în cazul producătorilor de energie ca activitate principală, cât și în cazul autoproducătorilor, separat pentru fiecare tip de centrală monocombustibilă sau multicombustibilă menționată mai jos. Sistemele multicombustibile includ numai unitățile care pot arde mai mult de un singur tip de combustibil în regim continuu. Centralele cu unități separate care utilizează combustibili diferiți trebuie împărțite în categoriile adecvate de centrale monocombustibile. Trebuie adăugate indicații privind tipul de combustibil utilizat drept combustibil primar sau alternativ pentru fiecare categorie de centrale multicombustibile.

3.2.14.1.

Centrale monocombustibile (pentru toate categoriile de combustibili primari)

3.2.14.2.

Centrale multicombustibile, pe bază de combustibili solizi și lichizi

3.2.14.3.

Centrale multicombustibile, pe bază de combustibili solizi și gaze naturale

3.2.14.4.

Centrale multicombustibile, pe bază de combustibili lichizi și gaze naturale

3.2.14.5.

Centrale multicombustibile, pe bază de combustibili solizi, lichizi și gaze naturale

3.2.15.   CAPACITATE ELECTRICĂ NOU INSTALATĂ ȘI SCOASĂ DIN FUNCȚIUNE

Capacitatea electrică nou instalată este capacitatea electrică maximă netă a unităților generatoare care intră în funcțiune în anul de referință. Capacitatea dezafectată este capacitatea electrică maximă netă care nu mai este în funcțiune în cursul anului de referință.

Pentru toți combustibilii menționați la punctele 3.2.13 și 3.2.14, capacitatea nou-instalată și cea dezafectată trebuie să fie înregistrate pentru anul de referință.

3.2.16.   BATERII

Capacitatea de stocare sau capacitatea energetică a unei baterii reprezintă cantitatea totală de energie pe care bateria o poate stoca. Puterea nominală este rata maximă de descărcare pe care bateria o poate atinge, pornind de la un nivel de încărcare complet. Informațiile de mai jos trebuie să fie declarate pentru bateriile conectate la rețea și utilizate ca element de stocare/echilibrare. Trebuie declarate numai bateriile cu o capacitate de stocare mai mare sau egală cu 1 MWh și numai schimburile cu rețeaua.

3.2.16.1.

Capacitatea de stocare a bateriilor

3.2.16.2.

Puterea nominală a bateriilor

3.2.16.3.

Energia electrică introdusă în rețea din baterii

3.2.16.4.

Energia electrică utilizată din rețea pentru încărcarea bateriilor

Fiecare dintre elementele de mai sus trebuie să fie împărțit în următoarele grupe de dimensiuni ale capacității de stocare:

De la 1 MWh până la 10 MWh

De la peste 10 MWh până la 100 MWh

Peste 100 MWh.

3.3.   Unități de măsură

Energia electrică trebuie să fie declarată în GWh (gigawatt-oră), energia termică în TJ (terajouli), iar capacitatea în MW (megawați). În cazul bateriilor, capacitatea de stocare trebuie să fie declarată în MWh, iar puterea nominală în MW.

Dacă este necesară declararea altor combustibili, unitățile de măsură aplicabile sunt definite la capitolele relevante din prezenta anexă.

4.   PETROL ȘI PRODUSE PETROLIERE

4.1.   Produse energetice în cauză

În lipsa unor dispoziții contrare, această colectare de date se aplică tuturor produselor energetice enumerate la capitolul 3.4. PETROL (țiței și produse petroliere) din anexa A.

4.2.   Listă de agregate

În lipsa unor dispoziții contrare, trebuie declarate agregatele de pe următoarea listă pentru toate produsele energetice enumerate în secțiunea precedentă.

4.2.1.   APROVIZIONARE CU ȚIȚEI, LGN, MATERII PRIME PENTRU RAFINĂRII, ADITIVI ȘI ALTE HIDROCARBURI

Pentru țiței, LGN, materii prime pentru rafinării, aditivi/oxigenați, biocombustibilii din aditivi/oxigenați și alte hidrocarburi, trebuie să fie declarate următoarele agregate:

4.2.1.1.

Producția națională

Nu se aplică în cazul materiilor prime pentru rafinării și al biocombustibililor.

4.2.1.2.

Cantități primite din alte surse.

Nu se aplică în cazul țițeiului, al LGN-urilor și al materiilor prime pentru rafinării.

4.2.1.2.1.

Cantități primite din alte surse: din cărbune

4.2.1.2.2.

Cantități primite din alte surse: din gaze naturale

4.2.1.2.3.

Cantități primite din alte surse: din surse de energie regenerabile

4.2.1.2.4.

Cantități primite din alte surse: din hidrogen

4.2.1.3.

Retururi din petrochimie

Se aplică numai în cazul materiilor prime pentru rafinării.

4.2.1.4.

Produse transferate

Se aplică numai în cazul materiilor prime pentru rafinării.

4.2.1.5.

Importuri

Această categorie include cantitățile de țiței și produse importate sau exportate în conformitate cu acordurile de prelucrare (adică rafinare pentru terți). Țițeiul și LGN-urile trebuie înregistrate ca provenind din țara de origine inițială; materiile prime pentru rafinării și produsele finite se înregistrează ca provenind din țara ultimei expedieri. Se includ toate lichidele din gaz (de exemplu, GPL) extrase în urma regazificării gazelor naturale lichefiate importate și produsele petroliere importate sau exportate direct de industria petrochimică. Observație: schimburile comerciale de biocombustibili care nu au fost amestecați cu combustibilii de transport (adică în forma lor pură) nu trebuie declarate aici. Reexporturile de petrol importat pentru prelucrare în zone libere trebuie înregistrate ca exporturi de produse efectuate de țara de prelucrare către țara de destinație finală.

4.2.1.6.

Exporturi

Observația pentru importuri (4.2.1.5) se aplică și exporturilor.

4.2.1.7.

Utilizare directă

4.2.1.8.

Variația stocurilor

4.2.1.9.

Cantități observate intrate în rafinării

Cantități măsurate ca intrări în rafinării

4.2.1.10.

Pierderi de rafinare

Reprezintă diferența dintre cantitățile intrate în rafinării (observate) și producția brută a rafinăriilor. Pierderile pot apărea în timpul procesului de distilare din cauza evaporării. Pierderile înregistrate au valoare pozitivă. Pot exista creșteri de volum, dar nu și creșteri de masă.

4.2.1.11.

Totalul stocurilor inițiale pe teritoriul național

4.2.1.12.

Totalul stocurilor finale pe teritoriul național

4.2.1.13.

Putere calorifică netă

4.2.1.13.1.

Producție (nu se aplică în cazul materiilor prime pentru rafinării și al biocombustibililor din aditivi/oxigenați)

4.2.1.13.2.

Importuri (nu se aplică în cazul biocombustibililor din aditivi/compuși oxigenați)

4.2.1.13.3.

Exporturi (nu se aplică în cazul biocombustibililor din aditivi/compuși oxigenați)

4.2.1.13.4.

Media generală

4.2.2.   APROVIZIONAREA CU PRODUSE PETROLIERE

Agregatele următoare se aplică în cazul produselor finite (gaz de rafinărie, etan, GPL, naftă, benzină auto, precum și partea sa de biobenzină, benzină de aviație, benzină tip Jet Fuel, kerosen tip Jet Fuel, precum și partea bio a acestuia, alte tipuri de kerosen, motorină, păcură cu conținut ridicat și scăzut de sulf, white spirit și SBP, lubrifianți, bitum, ceruri de parafină, cocs de petrol și alte produse). Țițeiul și LGN-urile utilizate pentru ardere directă trebuie înregistrate ca livrări de produse finite și ca transferuri între produse.

4.2.2.1.

Produse primare primite

4.2.2.2.

Producția brută a rafinăriilor

4.2.2.3.

Produse reciclate

4.2.2.4.

Combustibil de rafinărie (rafinării petroliere)

În această categorie trebuie incluși, de asemenea, combustibilii utilizați de rafinării la producerea de energie electrică și termică vândută.

4.2.2.4.1.

Utilizat în centrale/unități care produc exclusiv energie electrică

4.2.2.4.2.

Utilizat în unități de cogenerare

4.2.2.4.3.

Utilizat în centrale/unități care produc exclusiv energie termică

4.2.2.5.

Importuri

Observația pentru importuri de la secțiunea 4.2.1.5 se aplică și aici.

4.2.2.6.

Exporturi

Observația pentru importuri de la secțiunea 4.2.1.5 se aplică și aici.

4.2.2.7.

Buncăraj

4.2.2.8.

Transferuri între produse

4.2.2.9.

Produse transferate

4.2.2.10.

Variația stocurilor

4.2.2.11.

Nivelurile stocurilor inițiale

4.2.2.12.

Nivelurile stocurilor finale

4.2.2.13

Variația stocurilor la producătorii de energie ca activitate principală

Reprezintă variația stocurilor deținute de serviciile de utilități publice care nu sunt contabilizate în nivelurile stocurilor sau în variația stocurilor declarate în altă parte. O creștere a stocurilor este indicată de un număr negativ, iar o diminuare apare sub forma unui număr pozitiv.

4.2.2.14.

Puterea calorifică netă medie

4.2.3.   LIVRĂRI PETRU SECTORUL PETROCHIMIC

Reprezintă livrările observate de produse petroliere finite, provenind din surse primare (de exemplu rafinării, uzine de amestecare etc.) către piața internă.

4.2.3.1.

Livrări brute pentru sectorul petrochimic

4.2.3.2.

Consumul neenergetic în petrochimie

Reprezintă cantitățile de petrol utilizate drept combustibil pentru procesele petrochimice precum cracarea cu aburi.

4.2.3.3.

Consumul neenergetic în petrochimie

Reprezintă cantitățile de petrol utilizat în petrochimie pentru producerea de etilenă, propilenă, butilenă, gaz de sinteză, compuși aromatici, butadienă și alte materii prime pe bază de hidrocarburi în procese precum cracarea cu abur, aromatizarea și reformarea cu abur. Nu sunt incluse cantitățile de petrol utilizat drept combustibil.

4.2.3.4.

Retururi din petrochimie pentru rafinării

4.2.4.   SECTORUL DE TRANSFORMARE

Cantitățile implicate atât în utilizarea de energie, cât și în consumul neenergetic trebuie să fie declarate.

4.2.4.1.

Exclusiv centralele electrice ale producătorilor de energie electrică ca activitate principală

4.2.4.2.

Exclusiv centralele electrice ale autoproducătorilor

4.2.4.3.

Unitățile de cogenerare ale producătorilor de energie termică și electrică ca activitate principală

4.2.4.4.

Unități de cogenerare ale autoproducătorilor

4.2.4.5.

Exclusiv centralele termice ale producătorilor de energie termică ca activitate principală

4.2.4.6.

Exclusiv centralele termice ale autoproducătorilor

4.2.4.7.

Uzine de gaz/gazificare

4.2.4.8.

Pentru amestec cu gaze naturale

4.2.4.9.

Cocserii

4.2.4.10.

Furnale

4.2.4.11.

Industria petrochimică

4.2.4.12.

Fabrici de combustibil brichetat

4.2.4.13.

Nespecificat în altă parte – Transformare

4.2.5.   SECTORUL ENERGETIC

Cantitățile implicate atât în utilizarea de energie, cât și în consumul neenergetic trebuie să fie declarate.

4.2.5.1.

Mine de cărbuni

4.2.5.2.

Extracția țițeiului și a gazelor naturale

4.2.5.3.

Cocserii

4.2.5.4.

Furnale

4.2.5.5.

Uzine de gaz

4.2.5.6.

Centrale electrice, centrale de cogenerare și centrale termice pentru consum propriu

4.2.5.7.

Nespecificat în altă parte – Energie

4.2.6.   PIERDERILE DE TRANSPORT ȘI DE DISTRIBUȚIE

Cantitățile implicate atât în utilizarea de energie, cât și în consumul neenergetic trebuie să fie declarate.

4.2.7.   Consum final de energie – Sectorul industrial

Cantitățile implicate atât în utilizarea de energie, cât și în consumul neenergetic trebuie să fie declarate.

4.2.7.1.

Siderurgie

4.2.7.2.

Industria chimică și petrochimică

4.2.7.3.

Metale neferoase

4.2.7.4.

Produse minerale nemetalice

4.2.7.5.

Echipamente de transport

4.2.7.6.

Mașini

4.2.7.7.

Activități extractive

4.2.7.8.

Produse alimentare, băuturi și tutun

4.2.7.9.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire

4.2.7.10.

Lemn și produse din lemn

4.2.7.11.

Construcții

4.2.7.12.

Textile și produse din piele

4.2.7.13.

Nespecificat în altă parte – Industrie

4.2.8.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – TRANSPORTURI

Cantitățile implicate atât în utilizarea de energie, cât și în consumul neenergetic trebuie să fie declarate.

4.2.8.1.

Transport aerian internațional

4.2.8.2.

Transport aerian intern

4.2.8.3.

Transport rutier

4.2.8.4.

Transport feroviar

4.2.8.5.

Navigație internă

4.2.8.6.

Transport prin conducte

4.2.8.7.

Nespecificat în altă parte – Transport

4.2.9.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – ALTE SECTOARE

Cantitățile implicate atât în utilizarea de energie, cât și în consumul neenergetic trebuie să fie declarate.

4.2.9.1.

Comerț și servicii publice

4.2.9.2.

Gospodăriile populației

4.2.9.3.

Agricultură

4.2.9.4.

Silvicultură

4.2.9.5.

Pescuitul

4.2.9.6.

Nespecificat în altă parte – Alte sectoare

4.2.10.   IMPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE ORIGINE ȘI EXPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE DESTINAȚIE

Importurile trebuie să fie declarate în funcție de țara de origine, iar exporturile - în funcție de țara de destinație. Nota pentru importuri de la secțiunea 4.2.1.5 se aplică și aici.

4.2.11.   CAPACITATEA RAFINĂRIILOR

Se înregistrează capacitatea totală de rafinare la nivel național și defalcarea capacității anuale pe rafinării în mii de tone metrice pe an. Trebuie să fie declarate următoarele elemente:

4.2.11.1.

Denumire/Amplasare

4.2.11.2.

Distilarea atmosferică

4.2.11.3.

Distilarea în vid

4.2.11.4.

Cracare (termică)

4.2.11.4.1.

Din care Reducerea vâscozității

4.2.11.4.2.

Din care Cocsificare

4.2.11.5.

Cracare (catalitică)

4.2.11.5.1.

Din care Cracare catalitică fluidă (CCF)

4.2.11.5.2.

Din care Cracare cu hidrogen (HCK)

4.2.11.6.

Reformare

4.2.11.7.

Desulfurare

4.2.11.8.

Alchilare, Polimerizare, Izomerizare

4.2.11.9.

Eterificare

4.3.   Unități de măsură

Cantitățile trebuie să fie declarate în kt (kilotone). Puterea calorifică trebuie să fie declarată în MJ/t (megajouli pe tonă).

4.4.   Scutiri

Cipru este scutit de obligația de a declara agregatele definite în secțiunea 4.2.9 (Consum final de energie – Alte sectoare); numai valorile totale trebuie declarate. Cipru este scutit, de asemenea, de obligația de a declara consumul neenergetic de la secțiunile 4.2.4 (Transformare), 4.2.5 (Sectorul energetic), 4.2.7 (Sectorul industrial), 4.2.7.2 (Sectorul industrial – din care Industria chimică și petrochimică), 4.2.8 (Transporturi) și 4.2.9 (Alte sectoare).

5.   ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE ȘI ENERGIE OBȚINUTĂ DIN DEȘEURI

5.1.   Produse energetice în cauză

În lipsa unor dispoziții contrare, această colectare de date se aplică tuturor produselor energetice enumerate la capitolul 3.5. ENERGIE DIN SURSE REGENERABILE ȘI ENERGIE OBȚINUTĂ DIN DEȘEURI din anexa A. Trebuie declarate doar cantitățile de combustibili utilizate în scopuri energetice (de exemplu, producerea de energie electrică și termică, arderea cu recuperarea energiei, utilizarea la motoare mobile din transporturi și la motoare fixe). Cantitățile de produse energetice regenerabile utilizate pentru înlocuirea combustibililor fosili în scopuri neenergetice trebuie să fie înregistrate în secțiunea 5.2.9, dar nu trebuie să fie incluse în restul secțiunilor din prezentul capitol. În secțiunea 5.2.9 nu trebuie să fie declarate produsele regenerabile care nu au fost dezvoltate pentru a înlocui combustibilii fosili, cum ar fi biocombustibilii solizi utilizați pentru mobilă, construcții și producția de hârtie/carton, alcoolurile utilizate în industria alimentară și bumbacul/fibrele naturale utilizate în industria textilă. Energia termică pasivă nu trebuie să fie declarată în capitolul 5 (de exemplu, încălzirea termică solară pasivă a clădirilor).

5.2.   Listă de agregate

În lipsa unor dispoziții contrare, trebuie să fie înregistrate agregatele de pe următoarea listă pentru toate produsele energetice enumerate în secțiunea precedentă. Căldura ambiantă (pompe de căldură) trebuie declarată numai pentru următoarele sectoare: Sectorul de transformare (doar pentru agregatele legate de căldura vândută), Sectorul energetic (doar valoarea totală, nu pe subcategorii), Sectorul industrial total (doar valoarea totală, nu pe subcategorii), Comerț și servicii publice, Gospodăriile populației și Nespecificat în altă parte - Altele. Pentru căldura ambiantă (pompe de căldură), subcategoriile Energie aerotermală, Energie geotermală și Energie hidrotermală trebuie să fie înregistrate ca aparținând producției naționale. Pentru fiecare dintre aceste trei categorii, trebuie declarată subcategoria Din care: de la pompele de căldură cu FPS peste prag. Pragul factorului de performanță sezonieră (FPS) trebuie să fie în conformitate cu Directiva 2009/28/CE și cu Directiva (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

5.2.1.   PRODUCȚIA BRUTĂ DE ENERGIE ELECTRICĂ ȘI DE ENERGIE TERMICĂ

Se aplică definițiile de la capitolul 3.2.1. Agregatele menționate la rubricile 5.2.1.1-5.2.1.18 trebuie înregistrate separat pentru producătorii de energie ca activitate principală și pentru autoproducători. În cazul acestor două tipuri de centrale, producția brută de energie electrică și de energie termică trebuie declarate separat pentru centralele care produc exclusiv energie electrică, pentru centralele care produc exclusiv energie termică și pentru centralele de cogenerare, după caz.

5.2.1.1.

Hidrocentrale pure (valabil doar în cazul energiei electrice)

5.2.1.2.

Hidrocentrale mixte (valabil doar în cazul energiei electrice)

5.2.1.3.

Centrale cu acumulare prin pompare pură (valabil doar în cazul energiei electrice)

5.2.1.4.

Energie geotermală

5.2.1.5.

Energie solară fotovoltaică (valabil doar în cazul energiei electrice)

Următoarele subcategorii de dimensiuni trebuie să fie declarate pentru energia solară fotovoltaică:

5.2.1.5.1.

Sub 30 kW

5.2.1.5.2.

Între 30 și 1 000 kW

5.2.1.5.3.

Peste 1 000 kW

Pentru 5.2.1.5.1-5.2.1.5.3, subcategoriile Panouri fotovoltaice de acoperiș și Energia electrică în afara rețelei trebuie să fie declarate. Categoria Energia electrică în afara rețelei este obligatorie numai dacă reprezintă 1 % sau mai mult din capacitatea fotovoltaică din categoria de dimensiune respectivă.

5.2.1.6.

Căldură termică solară

5.2.1.7.

Energia mareelor, a valurilor și a mării (valabil exclusiv în cazul energiei electrice)

5.2.1.8.

Energie eoliană (valabil exclusiv în cazul energiei electrice)

5.2.1.9.

Energie eoliană onshore

5.2.1.10.

Energie eoliană offshore

5.2.1.11.

Deșeuri municipale regenerabile

5.2.1.12.

Deșeuri municipale neregenerabile

5.2.1.13.

Biocombustibili solizi

5.2.1.14.

Biogaz

5.2.1.15.

Biomotorine

5.2.1.16.

Biobenzină

5.2.1.17.

Alți biocombustibili lichizi

5.2.1.18.

Pompe de căldură (valabil doar în cazul energiei termice)

5.2.2.   APROVIZIONARE

5.2.2.1.

Producție

5.2.2.2.

Importuri

5.2.2.3.

Exporturi

5.2.2.4.

Buncăraj

5.2.2.5.

Variația stocurilor

5.2.3.   SECTORUL DE TRANSFORMARE

5.2.3.1.

Exclusiv centralele electrice ale producătorilor de energie electrică ca activitate principală

5.2.3.2.

Unitățile de cogenerare ale producătorilor de energie termică și electrică ca activitate principală

5.2.3.3.

Exclusiv centralele termice ale producătorilor de energie termică ca activitate principală

5.2.3.4.

Exclusiv centralele electrice ale autoproducătorilor

5.2.3.5.

Unitățile de cogenerare ale autoproducătorilor

5.2.3.6.

Exclusiv centralele termice ale autoproducătorilor

5.2.3.7.

Fabrici de combustibil brichetat

5.2.3.8.

Fabrici de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB)

5.2.3.9.

Furnale

5.2.3.10.

Amestec în rețeaua de gaze (de exemplu, instalații de amestecare a gazelor naturale)

5.2.3.11.

Amestec cu combustibili fosili lichizi (de exemplu benzină auto/motorină/kerosen)

5.2.3.12.

Unități de producție a mangalului

5.2.3.13.

Nespecificat în altă parte – Transformare

5.2.4.   SECTORUL ENERGETIC

5.2.4.1.

Uzine de gazificare (biogaz)

5.2.4.2.

Centrale electrice, centrale de cogenerare și centrale termice

5.2.4.3.

Mine de cărbuni

5.2.4.4.

Fabrici de combustibil brichetat

5.2.4.5.

Cocserii

5.2.4.6.

Rafinării petroliere

5.2.4.7.

Fabrici de brichete de lignit (BKB)/de brichete de turbă (PB)

5.2.4.8.

Uzine de gaz

5.2.4.9.

Furnale

5.2.4.10.

Unități de producție a mangalului

5.2.4.11.

Nespecificat în altă parte – Energie

5.2.5.   PIERDERILE DE TRANSPORT ȘI DE DISTRIBUȚIE

5.2.6.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – SECTORUL INDUSTRIAL

5.2.6.1.

Siderurgie

5.2.6.2.

Industria chimică și petrochimică

5.2.6.3.

Metale neferoase

5.2.6.4.

Produse minerale nemetalice

5.2.6.5.

Echipamente de transport

5.2.6.6.

Mașini

5.2.6.7.

Activități extractive

5.2.6.8.

Produse alimentare, băuturi și tutun

5.2.6.9.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire

5.2.6.10.

Lemn și produse din lemn

5.2.6.11.

Construcții

5.2.6.12.

Textile și produse din piele

5.2.6.13.

Nespecificat în altă parte – Industrie

5.2.7.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – TRANSPORTURI

5.2.7.1.

Transport feroviar

5.2.7.2.

Transport rutier

5.2.7.3.

Navigație internă

5.2.7.4.

Transport aerian intern

5.2.7.5.

Transport aerian internațional

5.2.7.6.

Nespecificat în altă parte – Transport

5.2.8.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – ALTE SECTOARE

5.2.8.1.

Comerț și servicii publice

5.2.8.2.

Gospodăriile populației

5.2.8.3.

Agricultură

5.2.8.4.

Silvicultură

5.2.8.5.

Pescuitul

5.2.8.6.

Nespecificat în altă parte – Alte sectoare

5.2.9.   CONSUM FINAL DE ENERGIE – CONSUM NEENERGETIC

Pentru următoarele elemente:

5.2.9.1.

Sectorul transporturilor

5.2.9.2.

Sectorul industrial

5.2.9.3.

Alte sectoare

Consumul final de energie – consumul neenergetic trebuie declarat pentru următoarele grupe de combustibili:

5.2.9.4.

Biocombustibili solizi

5.2.9.5.

Biocombustibili lichizi

5.2.9.6.

Biogaz

Primul an de referință pentru declararea elementelor din secțiunea 5.2.9 este 2024. Până în anul de referință 2027, doar Consumul final total agregat – consumul neenergetic poate fi declarat separat, în locul punctelor 5.2.9.1-5.2.9.3. Cantitățile înregistrate în secțiunea 5.2.9 nu trebuie să fie incluse la punctele 5.2.2-5.2.8.

5.2.10.   PUTEREA ELECTRICĂ MAXIMĂ NETĂ

Puterea trebuie să fie înregistrată la 31 decembrie a anului de referință respectiv și pentru combustibilii indicați mai jos. Sunt incluse atât puterea electrică a centralelor care produc exclusiv energie electrică, cât și puterea electrică a unităților de cogenerare. Puterea electrică maximă netă reprezintă suma puterilor maxime nete ale tuturor centralelor luate individual pe o perioadă dată de exploatare. În scopul acestei colectări de date, se presupune că perioada de exploatare este continuă: în practică, cel puțin 15 ore pe zi. Puterea maximă netă reprezintă energia electrică maximă, considerată numai energie activă, care poate fi furnizată în mod continuu, cu ansamblul instalațiilor în funcțiune, la punctul de racordare la rețea.

5.2.10.1.

Hidrocentrale pure

5.2.10.2.

Hidrocentrale mixte

5.2.10.3.

Centrale cu acumulare prin pompare pură

5.2.10.4.

Energie geotermală

5.2.10.5.

Energia solară fotovoltaică

Următoarele subcategorii de dimensiuni trebuie să fie declarate pentru energia solară fotovoltaică:

5.2.10.5.1.

Sub 30 kW

5.2.10.5.2.

Între 30 și 1 000 kW

5.2.10.5.3.

Peste 1 000 kW

Pentru 5.2.10.5.1-5.2.10.5.3, subcategoriile Panouri fotovoltaice de acoperiș și Energia electrică în afara rețelei trebuie să fie declarate. Categoria Energia electrică în afara rețelei este obligatorie numai dacă reprezintă 1 % sau mai mult din capacitatea din categoria de dimensiune respectivă.

5.2.10.6.

Căldură termică solară

5.2.10.7.

Energia mareelor, a valurilor și a mării

5.2.10.8.

Energie eoliană onshore

5.2.10.9.

Energie eoliană offshore

5.2.10.10.

Deșeuri industriale

5.2.10.11.

Deșeuri municipale

5.2.10.12.

Biocombustibili solizi

5.2.10.13.

Biogaz

5.2.10.14.

Biomotorine

5.2.10.15.

Biobenzină

5.2.10.16.

Alți biocombustibili lichizi

5.2.11.   CARACTERISTICI TEHNICE

5.2.11.1.

Suprafața instalată cu colectoare solare

Trebuie declarată suprafața totală instalată cu colectoare solare. Suprafața instalată cu colectoare solare este corelată numai cu producția de căldură solară ca energie termică; nu se declară aici suprafața instalată cu colectoare solare utilizată pentru producerea de energie electrică (energia solară fotovoltaică și puterea solară concentrată). Trebuie să se includă suprafața tuturor colectoarelor solare: colectoarele vitrate și nevitrate, cele cu suprafață plană și cu tub de vid cu lichid sau aer ca purtător de energie.

5.2.11.2.

Capacitatea de producție pentru biobenzină

5.2.11.3.

Capacitatea de producție pentru biomotorine

5.2.11.4.

Capacitatea de producție pentru biocarburanți de tipul kerosenului pentru turboreactoare

5.2.11.5.

Capacitatea de producție pentru alți biocombustibili lichizi

5.2.11.6.

Valoare calorifică medie netă pentru biobenzină

5.2.11.7.

Valoare calorifică medie netă pentru bioetanol

5.2.11.8.

Valoare calorifică medie netă pentru biomotorine

5.2.11.9.

Valoare calorifică medie netă pentru biocarburanți de tipul kerosenului pentru turboreactoare

5.2.11.10.

Valoare calorifică medie netă pentru alți biocombustibili lichizi

5.2.11.11.

Valoare calorifică medie netă pentru mangal

5.2.11.12.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală

5.2.11.12.1.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală aer-aer

5.2.11.12.2.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală aer-apă

5.2.11.12.3.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală aer-aer (reversibilă)

5.2.11.12.4.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală aer-apă (reversibilă)

5.2.11.12.5.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală de evacuare aer-aer

5.2.11.12.6.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie aerotermală de evacuare aer-apă

5.2.11.13.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie geotermală

5.2.11.13.1.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie geotermală sol-aer

5.2.11.13.2.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie geotermală sol-apă

5.2.11.14.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie termică hidrotermală

5.2.11.14.1.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie termică hidrotermală apă-aer

5.2.11.14.2.

Capacitatea calorică a pompelor de căldură: Energie termică hidrotermală apă-apă

Pentru toate rubricile de la 5.2.11.12 până la 5.2.11.14.2, trebuie declarată subcategoria Din care: de la pompele de căldură cu FPS peste prag. Pragul factorului de performanță sezonieră (FPS) trebuie să fie în conformitate cu Directiva 2009/28/CE și cu Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (3) privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

5.2.12.   PRODUCȚIA DE BIOCOMBUSTIBILI SOLIZI ȘI BIOGAZ

Producția totală de biocombustibili solizi (fără mangal) trebuie să fie repartizată pe următorii combustibili:

5.2.12.1.

Lemn de foc, reziduuri și subproduse de lemn

5.2.12.1.1.

Peleți din lemn incluși la rubrica lemnului de foc, reziduuri și subproduse de lemn

5.2.12.2.

Leșie neagră

5.2.12.3.

Resturi rezultate din prelucrarea trestiei de zahăr

5.2.12.4.

Deșeuri animale

5.2.12.5.

Alte materiale vegetale și reziduuri

5.2.12.6.

Fracția regenerabilă a deșeurilor industriale

Producția totală de biogaz trebuie să fie împărțită între următoarele metode de producție:

5.2.12.7.

Biogaz din fermentația anaerobă: gaz de depozit

5.2.12.8.

Biogaz din fermentația anaerobă: gaz provenit din nămoluri de canalizare

5.2.12.9.

Biogaz din fermentația anaerobă: alte tipuri de biogaz din fermentația anaerobă

5.2.12.10.

Biogaz din procesele termice

5.2.13.   IMPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE ORIGINE ȘI EXPORTURILE ÎN FUNCȚIE DE ȚARA DE DESTINAȚIE

Importurile trebuie să fie înregistrate în funcție de țara de origine, iar exporturile – în funcție de țara de destinație. Se aplică în cazul biobenzinelor, al bioetanolului, al biocombustibililor de tipul kerosenului pentru turboreactoare, al biomotorinelor, al altor biocombustibili lichizi, al peleților din lemn.

5.3.   Unități de măsură

Energia electrică trebuie să fie declarată în GWh (gigawatt-oră), energia termică în TJ (terajouli), iar capacitatea electrică în MW (megawați).

Cantitățile înregistrate trebuie să fie declarate în TJ NCV (terajouli, pe baza puterii calorifice nete), cu excepția mangalului, a biobenzinei, a bioetanolului, a biocombustibililor de tipul kerosenului pentru turboreactoare, a biomotorinelor și a altor biocombustibili lichizi care trebuie declarați în kt (kilotone).

Puterea calorifică trebuie să fie declarată în MJ/t (megajouli pe tonă).

Suprafața instalată cu colectoare solare trebuie să fie declarată în 1 000 m2.

Capacitatea de producție trebuie să fie declarată în kt (kilotone) pe an.

6.   STATISTICI ANUALE ÎN DOMENIUL NUCLEAR

Trebuie declarate următoarele date privind utilizarea în scopuri civile a energiei nucleare:

6.1.   Listă de agregate

6.1.1.   CAPACITATEA DE ÎMBOGĂȚIRE

Capacitatea anuală de lucru de separare a uzinelor de îmbogățire operaționale (separare izotopică a uraniului).

6.1.2.   CAPACITATEA DE PRODUCȚIE A ELEMENTELOR COMBUSTIBILE PROASPETE

Capacitatea anuală de producție a uzinelor de fabricare a combustibilului. Nu sunt incluse uzinele de fabricare a combustibilului MOX.

6.1.3.   CAPACITATEA DE PRODUCȚIE A UZINELOR DE FABRICARE A COMBUSTIBILULUI MOX

Capacitatea anuală de producție a uzinelor de fabricare a combustibilului MOX.

MOX este un combustibil care conține un amestec de plutoniu și uraniu (oxid mixt).

6.1.4.   PRODUCȚIA ELEMENTELOR COMBUSTIBILE PROASPETE

Producția de elemente combustibile proaspete finite în uzinele de fabricare a combustibilului nuclear. Nu sunt incluse barele și alte produse intermediare. De asemenea, nu sunt incluse uzinele de fabricare a combustibilului care produc combustibil MOX.

6.1.5.   PRODUCȚIA ELEMENTELOR COMBUSTIBILE MOX

Producția de elemente combustibile proaspete finite în uzinele de fabricare a combustibilului MOX. Nu sunt incluse barele și alte produse intermediare.

6.1.6.   PRODUCEREA CĂLDURII NUCLEARE

Cantitatea totală de căldură generată de reactoarele nucleare pentru producerea energiei electrice sau pentru alte aplicații utile ale căldurii.

6.1.7.   GRADUL DE ARDERE MEDIU ANUAL AL ELEMENTELOR COMBUSTIBILE IRADIATE DESCĂRCATE DEFINITIV

Media calculată a gradului de ardere al elementelor combustibile care au fost descărcate definitiv din reactoare nucleare în cursul anului de referință respectiv. Nu se includ elementele combustibile care sunt descărcate temporar și care pot fi ulterior reîncărcate.

6.1.8.   PRODUCEREA URANIULUI ȘI PLUTONIULUI ÎN UZINELE DE REPROCESARE

Uraniul și plutoniul produs în cursul anului de referință în uzinele de reprocesare.

6.1.9.   CAPACITATEA UZINELOR DE REPROCESARE (URANIU ȘI PLUTONIU)

Capacitatea anuală de reprocesare a uraniului și plutoniului.

6.2.   Unități de măsură

tSWU (tone de unități de lucru de separare) pentru 6.1.1

tHM (tone de metal greu) pentru 6.1.4, 6.1.5, 6.1.8.

tHM (tone de metal greu) pe an pentru 6.1.2, 6.1.3, 6.1.9

TJ (terajouli) pentru 6.1.6

GWD/tHM (gigawatt-zi pe tonă de metal greu) pentru 6.1.7.

7.   HIDROGEN

Următoarele date privind hidrogenul trebuie să fie declarate pentru prima dată pentru anul de referință 2024:

7.1.   Listă de agregate

7.1.1.

Producția națională

7.1.1.1.

Din gaze naturale

7.1.1.2.

Din petrol și produse petroliere

7.1.1.3.

Din combustibili solizi

7.1.1.4.

Din surse de energie regenerabile

7.1.1.5.

Din electroliză

7.1.1.5.1.

Din care: energie electrică din surse regenerabile - linie de transmisie directă

7.1.1.5.2.

Din care: energie electrică din energie nucleară - linie de transmisie directă

7.1.1.6.

Din alte surse

7.1.2.

Importuri

7.1.3.

Exporturi

7.1.4.

Variația stocurilor

7.1.5.

Buncăraj

7.1.6.

Transport aerian internațional

7.1.7.

Diferențe statistice

7.1.8.

Sectorul de transformare: Centralele care au ca activitate principală producția de energie electrică

7.1.9.

Sectorul de transformare: Centralele electrice ale autoproducătorilor

7.1.10.

Sectorul de transformare: Unități de cogenerare care au ca activitate principală producerea de energie termică și electrică

7.1.11.

Sectorul de transformare: Unități de cogenerare ale autoproducătorilor

7.1.12.

Sectorul de transformare: Centrale termice ale producătorilor de energie termică ca activitate principală

7.1.13.

Sectorul de transformare: Centralele termice ale autoproducătorilor

7.1.14.

Sectorul de transformare: Uzine de gaz (și alte conversii în gaze)

7.1.15.

Sectorul de transformare: Rafinării

7.1.16.

Sectorul de transformare: Industria petrochimică

7.1.17.

Sectorul de transformare Nespecificat în altă parte (Sectorul de transformare)

7.1.18.

Sectorul energetic: Mine de cărbuni

7.1.19.

Sectorul energetic: Extracția țițeiului și a gazelor naturale

7.1.20.

Sectorul energetic: Cuptoare de cocs (Energie)

7.1.21.

Sectorul energetic: Furnale (Energie)

7.1.22.

Sectorul energetic: Uzine de gaz (Energie)

7.1.23.

Sectorul energetic: Centrale electrice, centrale de cogenerare și centrale termice

7.1.24.

Sectorul energetic: Nespecificat în altă parte (Energie)

7.1.25.

Pierderile de transport și de distribuție

7.1.26.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Siderurgie

7.1.27.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Industria chimică și petrochimică

7.1.28.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Metale neferoase

7.1.29.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Produse minerale nemetalice

7.1.30.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Echipamente de transport

7.1.31.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Mașini

7.1.32.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Activități extractive

7.1.33.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Produse alimentare, băuturi și tutun

7.1.34.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Hârtie, celuloză și activități de tipărire

7.1.35.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Lemn și produse din lemn

7.1.36.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Construcții

7.1.37.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Textile și produse din piele

7.1.38.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Nespecificat în altă parte (Industrie)

7.1.39.

Consum final de energie: Alte sectoare

7.1.40.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Siderurgie

7.1.41.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Industria chimică și petrochimică

7.1.42.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Metale neferoase

7.1.43.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Produse minerale nemetalice

7.1.44.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Echipamente de transport

7.1.45.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Mașini

7.1.46.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Activități extractive

7.1.47.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Produse alimentare, băuturi și tutun

7.1.48.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Hârtie, celuloză și activități de tipărire

7.1.49.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Lemn și produse din lemn

7.1.50.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Construcții

7.1.51.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Textile și produse din piele

7.1.52.

Consum final de energie – Sectorul industrial: Nespecificat în altă parte (Industrie)

7.1.53.

Consum final de energie – Sectorul transporturilor: Transport aerian intern

7.1.54.

Consum final de energie – Sectorul transporturilor: Transport rutier

7.1.55.

Consum final de energie – Sectorul transporturilor: Transport feroviar

7.1.56.

Consum final de energie – Sectorul transporturilor: Navigație internă

7.1.57.

Consum final de energie – Sectorul transporturilor: Transport prin conducte

7.1.58.

Consum final de energie – Sectorul transporturilor: Nespecificat în altă parte (Transporturi)

7.1.59.

Alte sectoare: Comerț și servicii publice

7.1.60.

Alte sectoare: Gospodăriile populației

7.1.61.

Alte sectoare: Agricultură

7.1.62.

Alte sectoare: Silvicultură

7.1.63.

Alte sectoare: Pescuitul

7.1.64.

Alte sectoare: Nespecificat în altă parte (Alte sectoare)

7.2.   Capacitatea de producție

Capacitatea de producție de hidrogen la data de 31 decembrie a anului de referință trebuie declarată cu același nivel de detalii ca și pentru producție (punctele 7.1.1.1-7.1.1.6).

7.3.   Unități de măsură

Cantitățile trebuie declarate în TJ (PCS), iar capacitatea de producție în TJ (PCS) pe an.

8.   STATISTICI DETALIATE PRIVIND CONSUMUL FINAL DE ENERGIE

Trebuie declarate următoarele date dezagregate privind consumul final de energie.

8.1.   Listă de agregate

8.1.1.   Sectorul industrial

Se raportează conform definițiilor din secțiunea 2.6.1 din anexa A.

8.1.1.1.

Activități extractive

8.1.1.1.1.

Extracția minereurilor metalifere

8.1.1.1.2.

Alte activități extractive

8.1.1.1.3.

Activități de servicii anexe extracției

8.1.1.2.

Produse alimentare, băuturi și tutun

8.1.1.2.1.

Industria alimentară

8.1.1.2.2.

Fabricarea băuturilor

8.1.1.2.3.

Fabricarea produselor din tutun

8.1.1.3.

Textile și produse din piele

8.1.1.4.

Lemn și produse din lemn

8.1.1.5.

Celuloză, hârtie și activități de tipărire

8.1.1.5.1.

Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie

8.1.1.5.1.1.

Fabricarea celulozei

8.1.1.5.1.2.

Fabricarea altor produse din hârtie și carton

8.1.1.5.2.

Tipărirea și reproducerea pe suporți a înregistrărilor

8.1.1.6.

Industria chimică și petrochimică

8.1.1.6.1.

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

8.1.1.6.2.

Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice

8.1.1.7.

Produse minerale nemetalice

8.1.1.7.1.

Fabricarea sticlei și a articolelor din sticlă

8.1.1.7.2.

Fabricarea cimentului, varului și ipsosului (inclusiv clincher)

8.1.1.7.3.

Alte produse minerale nemetalice

8.1.1.8.

Siderurgie [Prelucrarea metalelor de bază A]

8.1.1.9.

Prelucrarea metalelor neferoase [Industria metalurgică B]

8.1.1.9.1.

Metalurgia aluminiului

8.1.1.9.2.

Prelucrarea altor metale neferoase

8.1.1.10.

Mașini

8.1.1.10.1.

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații

8.1.1.10.2.

Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice

8.1.1.10.3.

Fabricarea echipamentelor electrice

8.1.1.10.4.

Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a.

8.1.1.11.

Echipamente de transport

8.1.1.12.

Nespecificat în altă parte – Industrie

8.1.1.12.1.

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

8.1.1.12.2.

Fabricarea de mobilă

8.1.1.12.3.

Alte activități industriale

8.1.2.   Sectorul transporturilor

Se raportează conform definițiilor din secțiunea 2.6.2 din anexa A.

8.1.2.1.

Transport feroviar

8.1.2.1.1.

Transport feroviar de mare viteză

8.1.2.1.2.

Transport feroviar convențional

8.1.2.1.2.1.

Transport feroviar convențional de călători

8.1.2.1.2.1.

Transport feroviar convențional de marfă

8.1.2.1.3.

Metrouri și tramvaie

8.1.2.2.

Transport rutier

8.1.2.2.1.

Vehicule grele care transportă mărfuri

8.1.2.2.2.

Transport în comun

8.1.2.2.3.

Autoturisme și camionete

8.1.2.2.4.

Transport rutier – Altele

8.1.3.   Comerț și servicii publice

Se raportează conform definițiilor din secțiunea 2.6.3.1 din anexa A.

8.1.3.1.

Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor

8.1.3.2.

Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare

8.1.3.3.

Comerț cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor

8.1.3.3.1.

Comerț cu ridicata

8.1.3.3.2.

Comerț cu amănuntul

8.1.3.4.

Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi

8.1.3.5.

Activități de poștă și de curier

8.1.3.6.

Hoteluri și restaurante

8.1.3.6.1.

Hoteluri și alte facilități de cazare

8.1.3.6.2.

Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

8.1.3.7.

Informații și comunicații

8.1.3.8.

Intermedieri financiare și asigurări și tranzacții imobiliare

8.1.3.9.

Activități de servicii administrative și activități de servicii suport

8.1.3.10.

Administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public

8.1.3.11.

Învățământ

8.1.3.12.

Sănătate și asistență socială

8.1.3.12.1.

Activități de asistență spitalicească

8.1.3.13.

Activități de spectacole, culturale și recreative

8.1.3.13.1.

Activități sportive, recreative și distractive

8.1.3.14.

Activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale

8.1.3.15.

Activități profesionale, științifice și tehnice și alte servicii

8.1.3.16.

Centre de date. Trebuie să fie declarate numai centrele de date găzduite de unitățile raportoare (indiferent de codul NACE) cu o putere totală de 1 MW sau mai mult. Prima raportare obligatorie pentru această rubrică este anul de referință 2024.

8.1.4.   Sectorul gospodăriilor populației

Se raportează conform definițiilor din secțiunea 2.6.3.2 din anexa A.

8.1.4.1.

Gospodăriile populației: Încălzirea încăperilor

8.1.4.2.

Gospodăriile populației: Răcirea încăperilor

8.1.4.3.

Gospodăriile populației: Încălzirea apei

8.1.4.4.

Gospodăriile populației: Gătirea alimentelor

8.1.4.5.

Gospodăriile populației: Aparate de iluminat și aparate electrice

Se referă numai la energia electrică

8.1.4.6.

Gospodăriile populației: Alte utilizări finale

8.2.   Produse energetice în cauză

În lipsa unor dispoziții contrare, această colectare de date se aplică tuturor produselor energetice enumerate în anexa A.

Eurostat va specifica lista efectivă a produselor energetice pentru care trebuie declarate datele specificate la punctul 7 din anexa B în modelul de raportare, ca subset al celor specificate la punctul 3 din anexa A.

8.3.   Unități de măsură

Cantitățile de combustibili fosili solizi trebuie declarate în kt (kilotone).

Cantitățile de țiței și de produse petroliere trebuie declarate în kt (kilotone).

Cantitățile de gaze naturale și de gaze artificiale (gaz de uzină, gaz de cocserie, gaz de furnal, alte gaze recuperate) trebuie să fie declarate în conținutul energetic, în TJ GCV (terajouli pe baza puterii calorifice brute).

Energia electrică trebuie să fie declarată în GWh (gigawatt-oră).

Cantitățile de energie termică trebuie declarate în TJ (terajouli pe baza puterii calorifice nete).

Cantitățile de energie din surse regenerabile și deșeuri trebuie declarate în TJ NCV (terajouli pe baza puterii calorifice nete), cu excepția mangalului, a biobenzinei, a bioetanolului, a biocombustibililor de tipul kerosenului pentru turboreactoare, a biomotorinelor și a altor biocombustibili lichizi, care trebuie să fie declarate în kt (kilotone).

Puterea calorifică pentru combustibilii fosili solizi, țiței, produse petroliere, surse regenerabile și deșeuri trebuie declarată în MJ/t (megajouli pe tonă).

Puterea calorifică pentru gaze naturale și pentru gaze artificiale se declară în kJ/m3, în condițiile de referință ale gazului (15 °C, 101 325 Pa).

Pentru alte produse energetice pentru care este obligatorie raportarea, unitățile de măsură aplicabile sunt definite la capitolele relevante din prezenta anexă.

8.4.   Termenul pentru transmiterea datelor:

Datele trebuie transmise până la data de 31 martie a celui de-al doilea an care urmează anului de referință.

8.5.   Scutiri

Cipru este scutit de obligația de a declara consumul final de energie dezagregat pentru țiței și produse petroliere (astfel cum sunt definite în secțiunea 3.4 din anexa A) pentru toate agregatele din secțiunea 8.1.4 din prezenta anexă (Gospodăriile populației).

9.   DATE ANUALE PRELIMINARE

9.1.   Produse energetice în cauză

Această colectare de date se aplică tuturor produselor descrise în secțiunile 1.1, 2.1, 3.1, 4.1 și 5.1 din prezenta anexă.

9.2.   Listă de agregate

Trebuie declarată următoarea listă de agregate:

9.2.1.

Pentru combustibili fosili solizi și gaze artificiale: 1.2.1.1, 1.2.1, 1.2.1.6, 1.2.1.7, 1.2.1.8, 1.2.1.9 astfel cum sunt definite în capitolul 1 din prezenta anexă.

9.2.2.

Pentru gaze naturale: 2.2.1.1, 2.2.1.2, 2.2.1.3, 2.2.1.4, 2.2.1.5, 2.2.1.6 astfel cum sunt definite în capitolul 2 din prezenta anexă.

9.2.3.

Pentru energie electrică și termică: producția brută, pe produse, pentru toate produsele individuale, consumul propriu, totalul pierderilor de transport și distribuție (3.2.3 și 3.2.4) și 3.2.2.3, 3.2.2.4, 3.2.2.5, 3.2.2.6, 3.2.2.7, 3.2.2.8, 3.2.2.9 astfel cum sunt definite în capitolul 3 din prezenta anexă.

9.2.4.

Pentru petrol și produse petroliere: 4.2.1.1, 4.2.1.2, 4.2.1.3, 4.2.1.4, 4.2.1.5, 4.2.1.6, 4.2.1.7, 4.2.1.8, 4.2.1.9, 4.2.1.10, 4.2.2.1, 4.2.2.2, 4.2.2.3, 4.2.2.4, 4.2.2.5, 4.2.2.6, 4.2.2.7, 4.2.2.8, 4.2.2.9, 4.2.2.10 astfel cum sunt definite în capitolul 4 din prezenta anexă.

9.2.5.

Pentru energia din surse regenerabile și energia obținută din deșeuri: 5.2.2.1, 5.2.2.2, 5.2.2.3, 5.2.2.4, 5.2.10.1, 5.2.10.2, 5.2.10.3, 5.2.10.8, 5.2.10.9 astfel cum sunt definite în capitolul 5 din prezenta anexă.

9.3.   Unități de măsură

Cantitățile trebuie declarate în unități definite în secțiunile 1.3, 2.3, 3.3, 4.3 și 5.3 din prezenta anexă.

9.4.   Termenul pentru transmiterea datelor

Datele trebuie transmise până la data de 31 mai a anului următor anului de referință.

ANEXA C

STATISTICI LUNARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

Prezenta anexă precizează domeniul de aplicare, unitățile, perioada de referință, periodicitatea, termenul și modalitățile de transmitere pentru colectarea lunară a statisticilor în domeniul energiei.

Anexa A oferă explicații cu privire la termenii care nu sunt explicați în prezenta anexă.

Dispozițiile următoare se aplică tuturor colectărilor de date prevăzute în prezenta anexă:

(a)

Perioada de referință: Perioada de referință a datelor declarate este de o lună calendaristică.

(b)

Periodicitatea: Datele se declară lunar.

(c)

Formatul de transmitere: Formatul de transmitere a datelor trebuie să respecte norma relevantă privind schimbul de date stabilită de Eurostat.

(d)

Metoda transmiterii de date: Datele trebuie să fie transmise sau încărcate prin mijloace electronice la punctul unic de intrare a datelor al Eurostat.

1.   COMBUSTIBILI SOLIZI

1.1.   Produse energetice în cauză

Acest capitol se referă la înregistrarea următoarelor produse:

1.1.1.

Cărbune superior

1.1.2.

Cărbune brun

1.1.3.

Turba

1.1.4.

Șisturi și nisipuri bituminoase

1.1.5.

Cocs de cocserie

1.2.   Listă de agregate

1.2.1.

Pentru cărbunele superior, trebuie declarate următoarele agregate:

1.2.1.1.

Producție

1.2.1.2.

Produse recuperate

1.2.1.3.

Importuri

1.2.1.4.

Importuri din afara UE

1.2.1.5.

Exporturi

1.2.1.6.

Totalul stocurilor inițiale pe teritoriul național

Acestea sunt cantități deținute de exploatări miniere, importatori și consumatorii care importă direct.

1.2.1.7.

Totalul stocurilor finale pe teritoriul național

Acestea sunt cantități deținute de exploatări miniere, importatori și consumatorii care importă direct.

1.2.1.8.

Livrări către producătorii de energie ca activitate principală

1.2.1.9.

Livrări către uzine de cocsificare

1.2.1.10.

Livrări către industria totală

1.2.1.11.

Livrări către industria siderurgică

1.2.1.12.

Alte livrări (servicii, gospodăriile populației etc.). Cantitatea de cărbune superior furnizată sectoarelor care nu sunt menționate în mod specific sau care nu aparțin sectorului de transformare, energetic, industrial sau al transporturilor.

1.2.2.

Următoarele agregate trebuie declarate pentru lignit, turbă și șisturi, precum și pentru nisipurile bituminoase:

1.2.2.1.

Producție

1.2.2.2.

Importuri

1.2.2.3.

Exporturi

1.2.2.4.

Totalul stocurilor inițiale pe teritoriul național

Acestea sunt cantități deținute de exploatări miniere, importatori și consumatorii care importă direct.

1.2.2.5.

Totalul stocurilor finale pe teritoriul național

Acestea sunt cantități deținute de exploatări miniere, importatori și consumatorii care importă direct.

1.2.2.6.

În cazul turbei, se pot declara variațiile stocurilor în locul totalului stocurilor inițiale și finale.

1.2.2.7.

Livrări către producătorii de energie ca activitate principală

1.2.3.

În cazul cocsului de cocserie, trebuie să fie declarate agregatele următoare:

1.2.3.1.

Producție

1.2.3.3.

Importuri

1.2.3.4.

Importuri din afara UE

1.2.3.5.

Exporturi

1.2.3.6.

Totalul stocurilor inițiale pe teritoriul național

Acestea sunt cantitățile deținute de producători, importatori și consumatorii care importă direct.

1.2.3.7.

Totalul stocurilor finale pe teritoriul național

Acestea sunt cantitățile deținute de producători, importatori și consumatorii care importă direct.

1.2.3.8.

Livrări către industria siderurgică

1.3.   Unități de măsură

Cantitățile trebuie să fie declarate în kt (kilotone).

1.4.   Termenul pentru transmiterea datelor

În termen de două luni calendaristice după luna de referință.

2.   ENERGIE ELECTRICĂ

2.1.   Produse energetice în cauză

Acest capitol se referă la înregistrarea energiei electrice.

2.2.   Listă de agregate

În cazul energiei electrice, trebuie să fie declarate agregatele de pe lista următoare:

2.2.1.

Producția netă de energie electrică de la centrale nucleare

2.2.2.

Producția netă de energie electrică din generarea de putere termică prin mijloace convenționale pe bază de cărbune

2.2.3.

Producția netă de energie electrică din generarea de putere termică prin mijloace convenționale pe bază de petrol

2.2.4.

Producția netă de energie electrică din generarea de putere termică prin mijloace convenționale pe bază de gaz

2.2.5.

Producția netă de energie electrică din generarea de putere termică prin mijloace convenționale pe bază de combustibili regenerabili (precum biocombustibilii solizi, biogazele, biocombustibilii lichizi, deșeurile municipale regenerabile)

2.2.6.

Producția netă de energie electrică din generarea de putere termică prin mijloace convenționale folosindu-se alte tipuri de combustibili care nu sunt regenerabili (precum deșeurile industriale neregenerabile și deșeurile municipale neregenerabile)

2.2.7.

Producția netă de energie electrică de la hidrocentrale simple

2.2.8.

Producția netă de energie electrică de la hidrocentrale mixte

2.2.9.

Producția netă de energie electrică de la hidrocentrale cu acumulare prin pompare pură

2.2.10.

Producția netă de energie electrică de la instalații eoliene onshore

2.2.11.

Producția netă de energie electrică de la instalații eoliene offshore

2.2.12.

Producția netă de energie electrică de la instalații solare fotovoltaice

2.2.13.

Producția netă de energie electrică de la instalații termice solare

2.2.14.

Producția netă de energie electrică din generarea de putere geotermală

2.2.15.

Producția netă de energie electrică din alte surse regenerabile (precum energia mareelor, a valurilor și a mării și alte surse regenerabile necombustibile)

2.2.16.

Producția netă de energie electrică din surse nespecificate

2.2.17.

Importuri

2.2.17.1.

Din care: din UE

2.2.18.

Exporturi

2.2.18.1.

Din care: către UE

2.2.19.

Energie electrică absorbită prin pompare

2.3.   Unități de măsură

Cantitățile înregistrate trebuie să fie declarate în GWh (gigawatt ore).

2.4.   Termenul pentru transmiterea datelor

În termen de două luni calendaristice după luna de referință.

3.   PETROL ȘI PRODUSE PETROLIERE

3.1.   Produse energetice în cauză

În lipsa unor dispoziții contrare, această colectare de date se aplică tuturor produselor energetice enumerate la capitolul 3.4. PETROL (țiței și produse petroliere) din anexa A.

Categoria «Alte produse» cuprinde atât cantitățile care corespund definiției din capitolul 3.4 din anexa A și cantitățile de white spirit și SBP, de lubrifianți, de bitum și de ceruri de parafină; aceste produse nu trebuie declarate separat.

3.2.   Listă de agregate

În lipsa unor dispoziții contrare, trebuie declarate agregatele următoare pentru toate produsele energetice enumerate la alineatul precedent.

3.2.1.   APROVIZIONARE CU ȚIȚEI, LGN, MATERII PRIME PENTRU RAFINĂRII, ADITIVI ȘI ALTE HIDROCARBURI

Observație pentru aditivi și biocombustibili: se includ aici nu doar volumele deja amestecate, ci și cantitățile destinate amestecării.

În cazul țițeiului, al LGN, al materiilor prime pentru rafinării, al aditivilor/compușilor oxigenați, al biocombustibililor și al altor hidrocarburi, trebuie declarate următoarele agregate:

3.2.1.1.

Producție națională (nu se aplică în cazul materiilor prime pentru rafinării și al biocombustibililor).

3.2.1.2.

Cantități primite din alte surse (nu se aplică în cazul țițeiului, al LGN și al materiilor prime pentru rafinării)

3.2.1.3.

Retururi

Produse finite sau semifinite care sunt returnate de consumatorii finali la rafinării pentru prelucrare, amestec sau vânzare. Este vorba de obicei despre produse secundare ale industriei petrochimice. Se aplică numai în cazul materiilor prime pentru rafinării.

3.2.1.4.

Produse transferate

Produse petroliere importate care sunt reclasificate ca materii prime pentru a fi prelucrate suplimentar în rafinării, fără a fi livrate consumatorilor finali. Se aplică numai în cazul materiilor prime pentru rafinării.

3.2.1.5.

Importuri

3.2.1.6.

Exporturi

Observație pentru importuri și exporturi: Această categorie include cantitățile de țiței și produse importate sau exportate în conformitate cu acordurile de prelucrare (adică rafinare pentru terți). Țițeiul și LGN-urile trebuie înregistrate ca provenind din țara de origine inițială; materiile prime pentru rafinării și produsele finite se înregistrează ca provenind din țara ultimei expedieri. Se includ toate lichidele din gaz (de exemplu, GPL) extrase în urma regazificării gazelor naturale lichefiate importate și produsele petroliere importate sau exportate direct de industria petrochimică.

3.2.1.7.

Utilizare directă

3.2.1.8.

Variația stocurilor

O creștere a stocurilor se indică printr-un număr pozitiv, iar o diminuare printr-un număr negativ.

3.2.1.9.

Cantități observate intrate în rafinării

Acestea reprezintă cantitatea totală de petrol (inclusiv Alte hidrocarburi și aditivi) intrată în procesul de rafinare (observată).

3.2.1.10.

Pierderi de rafinare

Diferența dintre cantitățile observate intrate în rafinării și producția brută a rafinăriilor. Pierderile pot apărea în timpul procesului de distilare din cauza evaporării. Pierderile înregistrate au valoare pozitivă. Pot exista creșteri de volum, dar nu și creșteri de masă.

3.2.2.   APROVIZIONAREA CU PRODUSE FINITE

În cazul țițeiului, al LGN-ului, al gazului de rafinărie, al etanului, al GPL-ului, al naftei, al biobenzinei, al benzinei non-bio, al benzinei de aviație, al benzinei tip Jet Fuel, al biocarburanților de tip kerosen pentru turboreactoare, al kerosenului non-bio pentru turboreactoare, al altor carburanți de tip kerosen, al biomotorinelor, al motorinei non-bio, al păcurii cu un conținut redus de sulf (LSFO), al păcurii cu un conținut ridicat de sulf (HSFO), al cocsului de petrol și al altor produse, trebuie să fie declarate următoarele agregate:

3.2.2.1.

Produse primare primite

3.2.2.2.

Producția brută a rafinăriilor (nu se aplică în cazul țițeiului și al LGN-ului)

3.2.2.3.

Produse reciclate (nu se aplică în cazul țițeiului și al LGN-ului)

3.2.2.4.

Combustibil de rafinărie (nu se aplică în cazul țițeiului și al LGN-ului)

Capitolul 2.3 din anexa A. Sectorul energetic – Rafinării petroliere; Sunt incluși combustibilii utilizați de rafinării la producerea de energie electrică și termică vândută.

3.2.2.5.

Importuri (nu se aplică în cazul țițeiului, al LGN-urilor și al gazului de rafinărie)

3.2.2.6.

Exporturi (nu se aplică în cazul țițeiului, al LGN-urilor și al gazului de rafinărie)

Observația pentru importuri și exporturi de la secțiunea 3.2.1 se aplică și aici.

3.2.2.7.

Buncăraj (nu se aplică în cazul țițeiului și al LGN-ului)

3.2.2.8.

Transferuri între produse

3.2.2.9.

Produse transferate (nu se aplică în cazul țițeiului și al LGN-ului)

3.2.2.10.

Variații de stocuri (nu se aplică în cazul țițeiului, al LGN-urilor și al gazului de rafinărie)

O creștere a stocurilor se indică printr-un număr pozitiv, iar o diminuare printr-un număr negativ.

3.2.2.11.

Livrări interne brute observate

Reprezintă livrările observate de produse petroliere finite, provenind din surse primare (de exemplu rafinării, uzine de amestecare etc.) către piața internă.

3.2.2.11.1.

Transport aerian internațional (se aplică exclusiv în cazul benzinei de aviație, al benzinei tip Jet Fuel, al biocarburanților de tipul kerosenului pentru turboreactoare, al carburanților non-bio de tipul kerosenului pentru turboreactoare)

3.2.2.11.2.

Centrale electrice ale producătorilor care au ca activitate principală producerea de energie

3.2.2.11.3.

Transport rutier (se aplică exclusiv în cazul GPL-ului)

3.2.2.11.4.

Navigație internă și transport feroviar (se aplică exclusiv în cazul biomotorinelor, al motorinei non-bio)

3.2.2.12.

Industria petrochimică

3.2.2.13.

Retururi în rafinării (nu se aplică în cazul țițeiului și al LGN-ului)

3.2.3.   IMPORTURI ÎN FUNCȚIE DE ORIGINE – EXPORTURI ÎN FUNCȚIE DE DESTINAȚIE

Importurile trebuie să fie înregistrate în funcție de țara de origine, iar exporturile – în funcție de țara de destinație. Observația pentru importuri și exporturi de la secțiunea 3.2.1 se aplică și aici.

3.2.4.   NIVELURILE STOCURILOR

Următoarele stocuri inițiale și finale trebuie declarate în cazul tuturor produselor energetice, inclusiv aditivii/compușii oxigenați, dar cu excepția gazului de rafinărie:

3.2.4.1.

Totalul stocurilor finale pe teritoriul național

În această categorie intră stocurile deținute în următoarele locații: rezervoarele rafinăriilor, terminalele, rezervoarele de alimentare ale rețelei de conducte, barjele și petrolierele de coastă (atunci când portul de plecare și portul de destinație sunt pe teritoriul aceleiași țări), petrolierele aflate în porturile statelor membre (dacă urmează să fie descărcate în aceste porturi), buncărajul navelor din navigația internă. Nu sunt incluse aici stocurile de petrol din conducte, din vagoanele-cisternă, din autocisterne, din buncărajul navelor maritime, din stațiile de serviciu, din magazinele de desfacere cu amănuntul și din buncărajul navelor de pe mare.

3.2.4.2.

Stocuri deținute în contul altor țări în conformitate cu acordurile bilaterale între guverne

Reprezintă stocurile de pe teritoriul național care aparțin altei țări și la care accesul este garantat de un acord între guvernele respective.

3.2.4.3.

Stocurile cu destinație străină cunoscută

Sunt stocuri nemenționate la punctul 3.2.4.2, care se găsesc pe teritoriul național, dar care aparțin altei țări, căreia îi sunt destinate. Aceste stocuri pot fi deținute în sau în afara zonelor libere.

3.2.4.4.

Alte stocuri deținute în zone libere

Reprezintă stocurile nemenționate la punctul 3.2.4.2 sau 3.2.4.3, indiferent dacă au fost vămuite sau nu.

3.2.4.5.

Stocuri deținute de consumatorii importanți

Sunt stocuri supuse controlului guvernamental. Această definiție nu include stocurile altor consumatori.

3.2.4.6.

Stocuri deținute la bordul vaselor oceanice cu destinația pe teritoriul național, în port sau amarate

Stocuri vămuite sau nu. Această categorie nu include stocurile de la bordul vaselor de mare adâncime.

Dar include petrolul petrolierelor de coastă dacă portul de plecare și de destinație sunt pe teritoriul aceleiași țări. În cazul navelor care sosesc și care au mai multe porturi de destinație, se declară doar cantitățile descărcate pe teritoriul național.

3.2.4.7.

Stocurile deținute de autoritățile publice pe teritoriul național

Reprezintă stocurile nemilitare deținute de stat pe teritoriul național, care sunt în proprietatea sau sub controlul statului și care sunt deținute exclusiv pentru cazuri de urgență.

Această categorie nu include stocurile deținute de companiile petroliere publice sau de întreprinderile de distribuție a energiei electrice sau stocurile deținute direct de companiile petroliere în numele autorităților publice.

3.2.4.8.

Stocuri deținute de organizația de stocare pe teritoriul național

Sunt stocuri deținute de organizațiile publice sau private, a căror activitate principală este gestiunea stocurilor deținute exclusiv pentru situații de urgență.

Această categorie nu include stocurile obligatorii deținute de societățile private.

3.2.4.9.

Toate celelalte stocuri deținute pe teritoriul național

Toate celelalte stocuri care îndeplinesc condițiile prezentate la punctul 3.2.4.1 de mai sus.

3.2.4.10.

Stocuri deținute în alte țări în conformitate cu acordurile bilaterale între guverne

Stocuri care aparțin țării declarante, dar sunt deținute într-o altă țară, la care accesul este garantat de un acord între guvernele respective.

3.2.4.10.1.

Din care: Stocuri guvernamentale

3.2.4.10.2.

Din care: Stocurile întreprinderilor de depozitare

3.2.4.10.3.

Din care: Alte stocuri

3.2.4.11.

Stocuri deținute în altă țară desemnate formal ca stocuri de import

Stocuri care nu sunt incluse în categoria 10 și care aparțin țării declarante, dar care sunt deținute într-o altă țară și care urmează să fie importate.

3.2.4.12.

Alte stocuri deținute în zone libere

Alte stocuri de pe teritoriul național neincluse în categoriile de mai sus.

3.2.4.13.

Conținutul conductelor

Petrol (țiței și produse petroliere) prezent în conducte, necesar întreținerii fluxului în interiorul acestora.

De asemenea, trebuie realizată o defalcare a cantităților în funcție de țara corespunzătoare pentru:

3.2.4.13.1.

stocurile finale deținute în numele altor țări în conformitate cu un acord oficial, după beneficiar,

3.2.4.13.2.

stocurile finale deținute în numele altor țări în conformitate cu un acord oficial, dintre care deținute ca bonuri de stoc, după beneficiar,

3.2.4.13.3.

stocuri finale deținute cu destinație străină cunoscută, după beneficiar,

3.2.4.13.4.

stocuri finale deținute în alte țări în conformitate cu un acord oficial, după locul deținerii,

3.2.4.13.5.

stocuri finale deținute în numele altor țări în conformitate cu un acord oficial, dintre care deținute ca bonuri de stoc, după locul deținerii,

3.2.4.13.6.

stocuri finale deținute în alte țari desemnate formal ca stocuri de import în țara declarantului, după locul deținerii.

Prin «stocuri inițiale» se înțelege stocurile din ultima zi a lunii care precedă luna de referință. Prin «stocuri finale» se înțelege stocurile din ultima zi a lunii de referință.

3.3.   Unități de măsură

Cantitățile trebuie să fie declarate în kt (kilotone).

3.4.   Termenul pentru transmiterea datelor

În termen de 55 de zile după luna de referință.

3.5.   Observații geografice

În scopul raportării statistice, se aplică clarificările din capitolul 1 din anexa A, cu următoarea excepție specifică: Elveția include Liechtenstein

4.   GAZE NATURALE

4.1.   Produse energetice în cauză

Acest capitol se referă la înregistrarea gazelor naturale.

4.2.   Listă de agregate

În cazul gazelor naturale, trebuie înregistrate agregatele de pe lista următoare.

4.2.1.

Producția națională

Totalul producției de gaze uscate comercializabile, obținute în interiorul granițelor naționale, inclusiv producția offshore. Producția se calculează după eliminarea impurităților și extracția LGN-urilor și a sulfului. Pierderile de extracție și cantitățile reinjectate, degajate în aer sau arse nu sunt incluse în această rubrică. Sunt incluse cantitățile utilizate în industria gazelor naturale, în procesul de extracție a gazelor naturale, în rețelele de conducte și în instalațiile de prelucrare.

4.2.2.

Importuri (intrări)

4.2.3.

Exporturi (ieșiri)

Observație pentru importuri și exporturi: Înregistrați toate volumele de gaze naturale care au trecut fizic granițele naționale ale țării, indiferent dacă au fost vămuite sau nu. Sunt incluse cantitățile care tranzitează țara dvs.; volumele de tranzit trebuie să fie incluse ca importuri și ca exporturi. Importurile de gaze naturale lichefiate trebuie să cuprindă exclusiv echivalentul de gaz uscat comercializabil, inclusiv cantitățile destinate consumului propriu în procesul de regazificare. Cantitățile destinate consumului propriu în timpul regazificării trebuie să fie înregistrate la rubrica Consumul propriu și pierderile din industria gazului natural (a se vedea secțiunea 4.2.11). Orice lichide din gaz (de exemplu, GPL) extrase în urma regazificării gazului natural lichefiat importat trebuie să fie înregistrate la rubrica «Cantități primite din alte surse» aferentă secțiunii «Alte hidrocarburi» incluse în capitolul 3 din prezenta anexă (ȚIȚEI ȘI PRODUSE PETROLIERE).

4.2.4.

Variația stocurilor

O creștere a stocurilor se indică printr-un număr pozitiv, iar o diminuare printr-un număr negativ.

4.2.5.

Livrări interne brute observate

Această categorie reprezintă livrări de gaz comercializabil către piața internă, inclusiv gazul utilizat în industria gazelor pentru încălzire și exploatarea echipamentelor lor (mai exact, consumul aferent extracției gazului natural, rețelei de conducte și instalațiilor de prelucrare); trebuie să fie incluse și pierderile de transmitere și de distribuție.

4.2.6.

Nivelurile stocurilor inițiale deținute pe teritoriul național

4.2.8.

Nivelurile stocurilor finale deținute pe teritoriul național

4.2.9.

Nivelurile stocurilor inițiale deținute în străinătate

4.2.10.

Nivelurile stocurilor finale deținute în străinătate

Observație pentru nivelurile stocurilor: este inclus gazul natural stocat în stare gazoasă și în stare lichefiată.

4.2.11.

Consumul propriu și pierderile din industria gazului natural

Cantitățile utilizate de industria gazului pentru încălzire și pentru exploatarea echipamentului (consumul aferent extracției gazului natural, rețelei de conducte și instalațiilor de prelucrare); se includ pierderile de transmitere și distribuție; sunt incluse pierderile de transmitere și distribuție.

4.2.12.

Importuri (intrări) în funcție de origine și exporturi (ieșiri) în funcție de destinație

Importurile (intrările) trebuie să fie înregistrate în funcție de țara de origine, iar exporturile (ieșirile) în funcție de țara de destinație. Observația pentru importuri și exporturi de la secțiunea 4.2.3 se aplică și aici. Importurile și exporturile trebuie declarate doar pentru țara învecinată sau pentru țara cu racordare directă la conductă sau, în cazul GNL, pentru țara în care gazul a fost încărcat pe nava de transport.

4.2.13.

Livrări pentru producția de energie electrică

4.3.   Unități de măsură

Cantitățile trebuie declarate în două tipuri de unități:

4.3.1.

în cantitate fizică, în milioane de m3 (milioane de metri cubi), în condițiile de referință ale gazului (15 °C, 101 325 Pa),

4.3.2.

în conținutul energetic, în TJ (terajouli) pe baza puterii calorifice brute.

4.4.   Termenul pentru transmiterea datelor

În termen de 55 de zile după luna de referință.

ANEXA D

STATISTICI LUNARE PE TERMEN SCURT

Prezenta anexă precizează domeniul de aplicare, unitățile, perioada de referință, frecvența, termenul și modalitățile de transmitere pentru colectările lunare pe termen scurt de date statistice.

Anexa A oferă explicații cu privire la termenii care nu sunt explicați în prezenta anexă.

Dispozițiile următoare se aplică tuturor colectărilor de date prevăzute în prezenta anexă:

(a)

Perioada de referință: Perioada de referință a datelor declarate este de o lună calendaristică.

(b)

Periodicitatea: Datele se declară lunar.

(c)

Formatul de transmitere: Formatul de transmitere a datelor trebuie să respecte norma relevantă privind schimbul de date stabilită de Eurostat.

(d)

Metoda transmiterii de date: Datele trebuie să fie transmise sau încărcate prin mijloace electronice la punctul unic de intrare a datelor al Eurostat.

1.   Importurile și aprovizionarea cu țiței

1.1.   Produse energetice în cauză

Acest capitol se referă la raportarea țițeiului.

1.2.   Definiții

1.2.1.   Importuri

Importurile se referă la toate cantitățile de țiței care fie intră pe teritoriul vamal al statului membru, fie sosesc dintr-un alt stat membru în alte scopuri decât tranzitul. Trebuie să fie inclus țițeiul utilizat pentru creșterea stocurilor.

Petrolul extras din fundul mării dintr-o zonă asupra căreia un stat membru deține drepturi exclusive în scopul explorării și care intră pe teritoriul vamal al Comunității este exclus de la importuri.

1.2.2.   Aprovizionare

Aprovizionarea se referă la țițeiul importat și la țițeiul produs în statul membru în perioada de referință. Aprovizionarea cu țiței din stocurile existente anterior este exclusă.

1.2.3.   Prețul CIF

Prețul CIF (cost, asigurare și navlu) include prețul FOB (franco la bord), care este prețul facturat efectiv în portul/locul încărcării în plus față de costul transportului, al asigurărilor și al comisioanelor legate de operațiunile de transfer al țițeiului.

Prețul CIF al țițeiului produs într-un stat membru se calculează franco la bord în portul de descărcare sau franco la frontieră, adică în momentul în care țițeiul intră sub jurisdicția vamală a țării importatoare.

1.2.4.   Greutatea API

Greutatea API este o măsură a cât de greu sau de ușor este țițeiul în raport cu apa. Greutatea API se raportează potrivit formulei următoare, în raport cu greutatea specifică (SG): API = (141,5 ÷ SG) – 131,5

1.3.   Listă de agregate

1.3.1.

Pentru importurile de țiței, trebuie să fie declarată următoarea listă de agregate, defalcate pe tip și pe zonă geografică de producție:

1.3.1.1.

denumirea țițeiului

1.3.1.2.

greutatea API medie

1.3.1.3.

conținutul de sulf mediu

1.3.1.4.

volumul total importat

1.3.1.5.

prețul CIF total

1.3.1.6.

numărul de entități raportoare.

1.3.2.

Pentru aprovizionarea cu țiței, trebuie declarate agregatele de pe lista următoare:

1.3.2.1.

volumul furnizat

1.3.2.2.

prețul CIF mediu ponderat

1.4.   Unități de măsură

bbl (baril) pentru 2.3.1.4 și 2.3.2.1

kt (mii de tone) pentru 2.3.2.1

% (procent) pentru 2.3.1.3

° (grade) pentru 2.3.1.2

$ (USD) per baril pentru 2.3.1.5 și 2.3.2.2

$ (USD) per tonă pentru 2.3.2.2

1.5.   Dispoziții aplicabile

1.

Perioada de referință:

O lună calendaristică.

2.

Periodicitatea:

Lunară.

3.

Termenul pentru transmiterea datelor:

În termen de o lună calendaristică după luna de referință.

4.

Formatul de transmitere:

Formatul de transmitere a datelor trebuie să respecte norma relevantă privind schimbul de date stabilită de Eurostat.

5.

Metoda transmiterii de date:

Datele trebuie să fie transmise sau încărcate prin mijloace electronice la punctul unic de intrare a datelor al Eurostat.


(1)  NACE Rev. 2 – Nomenclatorul statistic al activităților economice din Comunitatea Europeană, Rev. 2 (2008).

(2)  Lichide din gaz natural.

(3)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).


DECIZII

31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/272


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/133 A CONSILIULUI

din 25 ianuarie 2022

de autorizare a Franței să aplice o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), în special articolul 395 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Prin scrisorile înregistrate de Comisie la 12 aprilie 2021 și 20 septembrie 2021, Franța a solicitat autorizația de a introduce o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE (denumită în continuare „măsura specială”), în vederea instituirii facturării electronice obligatorii pentru toate persoanele impozabile stabilite pe teritoriul Franței. Această obligație ar viza facturile emise în cadrul tranzacțiilor dintre persoane impozabile. Autorizația a fost solicitată pentru perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2026.

(2)

Prin scrisorile din data de 29 septembrie 2021, Comisia a transmis cererea prezentată de Franța către celelalte state membre. Prin scrisoarea din data de 30 septembrie 2021, Comisia a notificat Franței faptul că dispune de toate informațiile necesare pentru evaluarea cererii.

(3)

Franța susține că introducerea unei obligații generalizate de facturare electronică ar oferi avantaje în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Obligația de a emite facturi electronice, împreună cu transmiterea de date suplimentare privind tranzacțiile, ar permite administrației fiscale să verifice în timp real dacă TVA declarată și colectată este în concordanță cu facturile emise și primite, îmbunătățind capacitatea administrației de a preveni și a combate frauda în domeniul TVA. De asemenea, aceasta ar spori cunoștințele în timp real cu privire la activitatea economică, permițând orientarea politicii economice în concordanță cu realitatea economică.

(4)

Franța consideră că obligația de a emite facturi electronice ar facilita respectarea voluntară a legislației fiscale. Aceasta ar permite simplificarea obligațiilor de raportare în materie de TVA ale persoanelor impozabile prin introducerea declarațiilor de impunere precompletate. Facturarea electronică ar oferi alte avantaje persoanelor impozabile, cum ar fi reducerea termenelor de plată, reducerea costurilor de tipărire și a cheltuielilor poștale, reducerea costurilor și a întârzierilor legate de prelucrarea datelor de facturare sau reducerea costurilor de stocare. Economiile și avantajele pe care persoanele impozabile le-ar obține ca urmare a implementării facturării electronice ar compensa în mare măsură investiția inițială pe care acestea vor trebui să o suporte pentru a-și adapta sistemele.

(5)

Având în vedere domeniul larg de aplicare al măsurii speciale și caracterul său inedit, este important să se evalueze impactul măsurii speciale asupra combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și asupra persoanelor impozabile. Prin urmare, dacă consideră necesară prelungirea măsurii speciale, Franța ar trebui să transmită Comisiei, alături de cererea de prelungire, un raport care să conțină evaluarea măsurii speciale din perspectiva eficienței sale pentru lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și pentru simplificarea colectării impozitelor.

(6)

Măsura specială ar trebui să nu aducă atingere dreptului persoanelor impozabile de a primi facturi pe suport de hârtie în cazul tranzacțiilor în interiorul Comunității.

(7)

Măsura specială ar trebui să fie limitată în timp pentru a se putea evalua dacă aceasta este adecvată și eficace în raport cu obiectivele sale.

(8)

Măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere că este limitată în timp și va fi pusă în aplicare treptat. Începând din 2024, obligația de a primi facturi electronice urmează să se aplice tuturor persoanelor impozabile. Obligația de a emite facturi electronice urmează să se aplice în anul 2024 întreprinderilor mari, în anul 2025 întreprinderilor care au între 250 și 4 999 de angajați și o cifră de afaceri mai mică de 1,5 miliarde EUR, iar în anul 2026 întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv persoanelor impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, prevăzută la articolul 282 din Directiva 2006/112/CE. În plus, măsura specială nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(9)

Măsura specială nu va influența negativ cuantumul global al încasărilor din impozite colectate în stadiul consumului final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 218 din Directiva 2006/112/CE, Franța este autorizată să accepte facturi emise de persoane impozabile stabilite pe teritoriul francez sub formă de documente sau mesaje numai dacă respectivele documente sau mesaje sunt transferate în format electronic.

Articolul 2

Prin derogare de la articolul 232 din Directiva 2006/112/CE, Franța este autorizată să prevadă că utilizarea facturilor electronice emise de persoane impozabile stabilite pe teritoriul francez nu face obiectul acceptării de către un destinatar stabilit pe teritoriul francez a utilizării facturilor electronice.

Articolul 3

Franța notifică Comisiei măsurile naționale de punere în aplicare a măsurilor speciale pentru derogările menționate la articolele 1 și 2.

Articolul 4

(1)   Prezenta decizie produce efecte la data notificării.

(2)   Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2026.

(3)   În cazul în care consideră necesară prelungirea măsurilor speciale pentru derogările menționate la articolele 1 și 2, Franța transmite Comisiei o cerere de prelungire, împreună cu un raport de evaluare a eficienței măsurilor naționale menționate la articolul 3 pentru lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și pentru simplificarea colectării impozitelor. Raportul respectiv evaluează impactul respectivelor măsuri asupra persoanelor impozabile, analizând în special dacă măsurile respective contribuie la creșterea sarcinilor și a costurilor administrative pentru aceste persoane.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

C. BEAUNE


(1)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1.


31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/275


DECIZIA (UE) 2022/134 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 19 ianuarie 2022

de stabilire a normelor comune privind transmiterea informațiilor în materie de supraveghere de către Banca Centrală Europeană către autorități și organisme în scopul îndeplinirii atribuțiilor care i-au fost conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (BCE/2022/2)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (1), în special articolul 4,

întrucât:

(1)

Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate, iar articolul 13 alineatul (2) din același tratat prevede ca instituțiile Uniunii să coopereze unele cu altele în mod loial. Articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede ca Banca Centrală Europeană (BCE) să coopereze cu alte autorități și organisme naționale și ale Uniunii.

(2)

Pentru ca BCE să respecte articolul 3 și să îndeplinească atribuțiile care îi sunt conferite prin articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, este necesar ca aceasta să transmită informațiile în materie de supraveghere pe care le deține autorităților și organismelor naționale, internaționale și ale Uniunii.

(3)

În temeiul articolului 27 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, BCE poate, în scopul exercitării atribuțiilor conferite prin acel regulament, și în limitele și în condițiile prevăzute de dreptul relevant al Uniunii, să facă schimb de informații cu autoritățile și organismele naționale sau ale Uniunii în cazurile în care dreptul relevant al Uniunii permite autorităților naționale competente să divulge informații entităților respective sau în cazurile în care statele membre pot prevedea astfel de dispoziții cu privire la divulgarea informațiilor în temeiul dreptului relevant al Uniunii.

(4)

Există totodată și anumite circumstanțe în care BCE transmite informații în materie de supraveghere autorităților și organismelor în temeiul unei obligații prevăzute de dreptul Uniunii. De exemplu, în temeiul articolului 80 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), autoritățile competente sunt obligate ca, la solicitarea Autorității Bancare Europene (ABE), să transmită acesteia toate informațiile considerate relevante în ceea ce privește instrumentele de capital noi emise, pentru a-i permite ABE să monitorizeze calitatea instrumentelor de fonduri proprii emise de instituțiile din întreaga Uniune.

(5)

Transmiterea informațiilor în materie de supraveghere către autorități și organisme presupune o evaluare, conectată cu îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, a oportunității unei astfel de transmisii.

(6)

Prin urmare, este necesară stabilirea unor reguli comune pentru transmiterea de informații în materie de supraveghere deținute de BCE către autorități și organisme, care pot fi completate de memorandumuri de înțelegere sau alte forme de instrumente bilaterale sau multilaterale cu privire la o astfel de transmitere încheiate de BCE cu astfel de autorități și organisme.

(7)

Regulile comune stabilite prin prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor altor instrumente care stabilesc norme specifice cu privire la anumite categorii de transmisii de informații în materie de supraveghere către autorități și organisme. Aceasta se aplică, de exemplu, în ceea ce privește memorandumuri de înțelegere în care BCE își exercită libertatea de stabilire a politicilor și se angajează să transmită informații anumitor autorități sau organisme primitoare. Totodată, normele comune stabilite prin prezenta decizie nu ar trebui să se aplice în ceea ce privește transmiterea de informații în materie de supraveghere reglementată de cadre juridice diferite, precum divulgarea de informații autorităților cu competență în materie penală, comisiilor parlamentare de anchetă și auditorilor publici. Cu toate acestea, sfera de aplicare a prezentei decizii poate include și transmiterea de date cu caracter personal.

(8)

Prezenta decizie și alte instrumente care stabilesc norme specifice privind transmiterea de informații în materie de supraveghere implică libertatea de stabilire a politicilor. Prin urmare, acestea ar trebui adoptate în cadrul procedurii aplicabile în lipsa unei obiecții prevăzute la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(9)

Normele prevăzute de prezenta decizie și orice alte instrumente cu privire la anumite categorii de transmisii de informații în materie de supraveghere ar trebui aplicate de membrii personalului responsabili cu aprobarea unei astfel de transmisii, astfel cum este stabilit de Comitetul executiv. În temeiul articolului 11.6 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Comitetul executiv este răspunzător pentru administrarea curentă a BCE În această privință, articolele 10.1 și 10.2 din Decizia BCE/2004/2 a Băncii Centrale Europene (3), stabilesc că toate unitățile operative din cadrul BCE sunt plasate sub conducerea Comitetului executiv. În conformitate cu articolul 13m.1 din Decizia BCE/2004/2, competența Comitetului executiv în ceea ce privește structura internă și personalul BCE include atribuțiile de supraveghere.

(10)

Prezenta decizie nu aduce atingere normelor privind transmiterea informațiilor în materie de supraveghere deținute de BCE către alte autorități și organisme sau deținute de autoritățile naționale competente în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. Transmiterea de informații în materie de supraveghere deținute de BCE către autorități și organisme care nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii trebuie aprobată în conformitate cu procedura decizională adecvată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiect

(1)   Prezenta decizie stabilește norme comune privind transmiterea de informații în materie de supraveghere deținute de BCE către autoritățile și organismele definite la articolul 2 alineatul (2).

(2)   Prezenta decizie nu aduce atingere normelor privind transmiterea informațiilor în materie de supraveghere deținute de BCE către alte autorități și organisme sau deținute de autoritățile naționale competente în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.

„informații în materie de supraveghere” înseamnă orice informații confidențiale deținute de BCE, a căror transmitere către autorități și organisme presupune o evaluare, conectată cu îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, a oportunității unei astfel de transmiteri;

2.

„autorități și organisme” înseamnă autorități și organisme naționale, ale Uniunii și internaționale, cu excepția autorităților naționale competente asfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, astfel cum sunt identificate în anexa la prezenta decizie;

3.

„decizia de alocare de atribuții” înseamnă o decizie prin care Comitetul executiv alocă unui angajat cu atribuții de autorizare a transmiterii atribuția de a aplica normele prevăzute de prezenta decizie și/sau, după cum este potrivit, normele specifice prevăzute de instrumentele aplicabile anumitor categorii de transmisii de informații în materie de supraveghere;

4.

„autorizarea transmiterii” înseamnă aprobarea transmiterii de informații în materie de supraveghere către autorități și organisme, aprobare acordată de către un angajat cu atribuții de autorizare a transmiterii în aplicarea prezentei decizii și/sau, după caz, a unor instrumente care stabilesc norme specifice cu privire la anumite categorii de transmisii de informații în materie de supraveghere, în temeiul unei decizii de alocare de atribuții.

Articolul 3

Norme comune privind transmiterea de informații în materie de supraveghere

(1)   BCE transmite informații în materie de supraveghere autorităților și organismelor dacă:

(a)

legislația aplicabilă autorizează transmiterea de astfel de informații în materie de supraveghere respectivelor autorități și organisme și sunt îndeplinite condițiile pentru autorizarea respectivă;

(b)

informațiile în materie de supraveghere sunt adecvate, relevante și nu depășesc sfera de acoperire în raport cu atribuțiile respectivelor autorități sau organisme relevante; și

(c)

nu există motive imperative pentru a se refuza divulgarea de astfel de informații în materie de supraveghere din nevoia de a se evita orice interferență cu funcționarea și independența Mecanismului unic de supraveghere, în special prin periclitarea îndeplinirii atribuțiilor acestuia.

(2)   În cazul în care se constată că există motive imperative pentru a refuza divulgarea informațiilor în materie de supraveghere menționate la alineatul (1) litera (c), Consiliul guvernatorilor decide cu privire la transmiterea informațiilor în materie de supraveghere, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(3)   Normele comune prevăzute la alineatul (1) nu aduc atingere oricăror norme specifice astfel cum sunt prevăzute la articolul 4.

Articolul 4

Instrumente care stabilesc norme specifice

Prezenta decizie nu aduce atingere celorlalte instrumente care stabilesc norme specifice sau de completare cu privire la anumite categorii de transmisii de informații în materie de supraveghere către autorități și organisme.

Articolul 5

Autorizarea transmiterii

Angajații cu atribuții de autorizare a transmiterii au resposabilitatea de a aproba transmiterea de informații în materie de supraveghere de către BCE și aplică în acest sens normele cuprinse în prezenta decizie și/sau, după caz, orice norme specifice prevăzute de instrumentele menționate la articolul 4 în temeiul unei decizii de alocare de atribuții.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a cincea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 19 ianuarie 2022.

Președintele BCE

Christine LAGARDE


(1)  JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(3)  Decizia BCE/2004/2 a Băncii Centrale Europene din 19 februarie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Băncii Centrale Europene (JO L 80, 18.3.2004, p. 33).


ANEXĂ

Autoritatea sau organismul destinatar

Descriere și temei juridic

Comisia Europeană

Articolul 32 din Regulamentul privind MUS (1)

Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, Comitetul European pentru Risc Sistemic

Articolul 53 alineatul (2) din Directiva privind cerințele de capital (CRD) (2) în coroborare cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul privind ABE (3) sau articolul 80 din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) (4) și articolul 15 din Regulamentul CERS (5)

Articolul 9a din Regulamentul privind ABE

Autoritățile naționale de supraveghere prudențială din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European (SEE) în ceea ce privește procedurile de autorizare sau cele legate de participații calificate sau alte proceduri menționate în legislația relevantă

Articolul 56 și articolul 16 alineatul (3), articolul 24 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (4) din CRD și dispoziții echivalente din dreptul Uniunii, în special articolele 26 și 60 din Directiva Solvabilitate II (6) și articolele 11 și 84 din Directiva privind piețele instrumentelor financiare (7)

Autoritățile naționale competente și autoritățile de rezoluție care participă la un colegiu prudențial în temeiul Directivei privind cerințele de capital sau la acorduri în temeiul Directivei privind conglomeratele financiare sau în cadrul unor grupurilor de gestionare a crizelor

Această categorie cuprinde schimbul de informații în cadrul colegiilor prudențiale în temeiul Directivei privind cerințele de capital și al Directivei privind conglomeratele financiare și al grupurilor de gestionare a crizelor, precum și actualizările anuale nediscreționare și încetarea acordurilor scrise de coordonare și cooperare, a acordurilor de coordonare în temeiul Directivei privind conglomeratele financiare și a acordurilor de cooperare pentru grupurile de gestionare a crizelor.

Articolul 116 din CRD pentru acordurile scrise de coordonare și cooperare

Articolul 11 din Directiva privind conglomeratele financiare (8) pentru acordurile conglomeratelor financiare

Articolele 90, 97 și 98 din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (BRRD) (9) pentru acordurile de cooperare referitoare la grupurile de gestionare a crizelor

Articolele 88 și 90 din BRRD pentru acordurile scrise ale colegiului de rezoluție

Autoritățile care fac parte dintr-un colegiu de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului

Articolul 117 alineatul (5) din CRD (pentru autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și pentru unitățile de informații financiare și condițiile de participare stabilite pentru colegiul special de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului). Pentru schimbul de informații cu alte tipuri de autorități care participă la colegiu, temeiul juridic poate fi diferit (notă: colegiile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sunt reglementate prin orientări comune privind cooperarea și schimbul de informații în sensul Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (10) între autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare și alte părți; aceste orientări nu se adresează BCE)

Autoritățile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care au semnat Acordul multilateral privind modalitățile practice de schimb de informații în temeiul articolului 57a alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 (denumit în continuare „Acordul privind combaterea spălării banilor”)

Articolul 117 alineatul (5) din CRD, articolul 3 alineatele (4) și (5) din Acordul privind combaterea spălării banilor

Autoritățile de supraveghere a combaterii spălării banilor și finanțării terorismului și unitățile de informații financiare ale statelor membre

Articolul 117 alineatul (5) din CRD și Ghidul ABE privind cooperarea și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere prudențială, autoritățile de supraveghere a combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și unitățile de informații financiare în temeiul Directivei 2013/36/UE (EBA/GL/2021/15) (11)

Autoritățile naționale de piață din Uniune și SEE

Articolul 56 din CRD

Autoritățile naționale de supraveghere a asigurărilor din Uniune și SEE

Articolul 56 din CRD

Sisteme de garantare a depozitelor, sisteme de protecție contractuală sau instituțională, autorități din domeniul concurenței

Articolul 56 din CRD sau legislația națională care impune un aviz din partea autorității de supraveghere prudențială

Autoritățile naționale de rezoluție din Uniune și SEE

Articolul 56 din CRD

Autoritățile naționale de supraveghere macroprudențială pentru atribuții care nu intră sub incidența articolului 5 din SSMR

Articolul 56 din CRD

Auditorii statutari ai instituțiilor semnificative

Articolul 56 litera (f)din CRD

Ghidul ABE privind comunicarea între autoritățile competente de supraveghere a instituțiilor de credit și auditorul/auditorii statutar(i) și firma/firmele de audit care efectuează auditul statutar al instituțiilor de credit (EBA/GL/2016/05) (12)

Autoritățile naționale responsabile cu supravegherea piețelor financiare, dacă sunt desemnate în temeiul articolului 24 alineatul (1) coroborat cu articolul 24 alineatul (4) litera (h) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (13) (entități de asigurare a respectării normelor contabile)

Articolul 56 din CRD

Autoritățile naționale responsabile cu monitorizarea persoanelor însărcinate cu efectuarea auditării legale a conturilor instituțiilor, ale întreprinderilor de asigurare și ale instituțiilor financiare (entități de asigurare a respectării normelor de audit).

Articolul 57 din CRD

Autoritățile naționale responsabile cu monitorizarea organismelor implicate în lichidarea și procedurile de faliment ale instituțiilor, precum și în alte proceduri similare

Articolul 57 din CRD

Autoritățile naționale responsabile cu monitorizarea sistemelor de protecție contractuală sau instituțională menționate la articolul 113 alineatul (7) din CRR

Articolul 57 din CRD

Autoritățile sau organismele naționale responsabile din punct de vedere juridic de depistarea și investigarea încălcărilor dreptului societăților comerciale

Articolul 57 din CRD

Autoritățile naționale responsabile cu monitorizarea sistemelor de plăți

Articolul 58 din CRD

Organisme internaționale (Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Reglementelor Internaționale, Consiliul pentru Stabilitate Financiară)

Articolul 58a din CRD, cu excepția schimbului de date (de exemplu, module de standarde tehnice de punere în aplicare) pentru testările la stres

Autoritățile de supraveghere prudențială din țările terțe

Articolul 55 din CRD

Schimbul de informații în conformitate cu acordurile [memorandumuri de înțelegere (MoU), acorduri scrise de coordonare și cooperare (WCCA), acorduri de cooperare transfrontalieră specifice instituției (CoAgs) elaborate de grupurile de gestionare a crizelor (GGC), acorduri scrise de rezoluție (WAs) etc.) sau acorduri ad-hoc

Autorități naționale pentru piețe, asigurări sau autorități similare din țări terțe

Articolul 55 din CRD și acordurile aplicabile (memorandumuri de înțelegere” acorduri scrise de coordonare și cooperare, acorduri de cooperare transfrontalieră specifice instituției, acorduri scrise de rezoluție etc.) sau acorduri ad-hoc

Autoritățile de supraveghere a combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și unitățile de informații financiare din țările terțe

Articolul 55 din CRD și, după caz, memorandumurile de înțelegere sau alte acorduri de cooperare

Autoritățile de rezoluție din țări terțe

Articolul 55 din CRD, articolele 97 și 98 din BRRD, în legătură cu acordurile aplicabile


(1)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(2)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338) în coroborare cu normele UE de punere în aplicare.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).

(6)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

(7)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(8)  Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

(9)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(10)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(11)  Disponibil pe website-ul ABE la adresa www.eba.europa.eu

(12)  Disponibil pe website-ul ABE.

(13)  Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).


Rectificări

31.1.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 20/282


Rectificare la Regulamentul delegat (UE) 2022/1 al Comisiei din 20 octombrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista produselor cu dublă utilizare

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 3 din 6 ianuarie 2022 )

La pagina 142, în anexă, punctul 3B001.f se înlocuiește cu următorul text:

„f.

echipamente litografice, după cum urmează:

1.

echipamente de aliniere și expunere cu repetiție secvențială (cu repetiție directă pe plachetă) sau cu repetiție și scanare (scanere), pentru prelucrarea plachetelor utilizând metode foto-optice sau cu raze X și care au oricare dintre următoarele caracteristici:

a.

o lungime de undă a sursei de lumină mai mică de 193 nm; sau

b.

capabile să producă un eșantion cu o „dimensiune a elementului de rezoluție minimă” (MRF) mai mică sau egală cu 45 nm;

Notă tehnică:

„Dimensiunea elementului de rezoluție minimă” (MRF) se calculează cu ajutorul formulei următoare:

Image 5

unde factorul K = 0,35

2.

echipamente de litografie cu imprimare, capabile să producă elemente mai mici sau egale cu 45 nm;

Notă:

3B001.f.2. include:

unelte de imprimare cu microcontact

unelte de embosare la cald

unelte de nanoimprimare litografică

unelte de litografie cu imprimare de tip „step and flash” (S-FIL)

3.

echipamente special concepute pentru executarea măștilor care au toate caracteristicile următoare:

a.

un fascicul de electroni, de ioni sau „laser” focalizat deflectat; și

b.

care prezintă oricare dintre următoarele caracteristici:

1.

o dimensiune a spotului mai mică de 65 nm la lățimea integrală la jumătatea înălțimii maxime (FWHM) și o plasare a imaginii mai mică de 17 nm (medie aritmetică + 3 sigma); sau

2.

neutilizat;

3.

o eroare de suprapunere la nivelul celui de-al doilea strat mai mică de 23 nm (medie + 3 sigma) pe mască;

4.

echipamente concepute pentru prelucrarea dispozitivelor care utilizează metode directe de scriere și care au toate caracteristicile următoare:

a.

un fascicul de electroni focalizat deflectat; și

b.

care prezintă oricare dintre următoarele caracteristici:

1.

o dimensiune minimă a fasciculului mai mică sau egală cu 15 nm; sau

2.

o eroare de suprapunere mai mică de 27 nm (medie + 3 sigma);”.