(1)

La 11 decembrie 2019, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Pactul ecologic european”, care stabilea o foaie de parcurs care prevede o nouă strategie de creștere pentru Europa și o serie de obiective ambițioase pentru combaterea schimbărilor climatice și protecția mediului. În concordanță cu scopul realizării obiectivului climatic al Uniunii pentru 2030 stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și al obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050, în mod concret și echitabil din punct de vedere social, Pactul verde european a anunțat un Mecanism pentru o tranziție justă, care oferă resursele necesare pentru a face față provocărilor procesului de tranziție către obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 și către obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până în 2050 fără a lăsa pe nimeni în urmă. Cele mai vulnerabile regiuni și persoane sunt și cele mai expuse efectelor nocive ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului. Tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic este o sursă de noi oportunități economice, cu un potențial semnificativ de a crea locuri de muncă, în special în teritoriile care sunt dependente în prezent de combustibilii fosili. Această tranziție poate contribui, de asemenea, la consolidarea securității și a rezilienței energetice. Cu toate acestea, tranziția poate genera, de asemenea, costuri sociale și economice pe termen scurt în teritoriile care trec printr-un proces intens de decarbonizare și care sunt deja vulnerabilizate de efectele economice și sociale perturbatoare ale crizei provocate de pandemia de COVID-19.

(2)

Gestionarea tranziției va necesita schimbări structurale semnificative atât la nivel național, cât și la nivel regional. Pentru a avea succes, tranziția trebuie să reducă inegalitățile, să creeze un efect net asupra ocupării forței de muncă prin noi locuri de muncă de înaltă calitate și să fie echitabilă și acceptabilă din punct de vedere social pentru toți, consolidând în același timp competitivitatea. În acest sens, este esențial ca teritoriile cele mai grav afectate de tranziție, în special regiunile miniere de cărbune, să poată fi sprijinite pentru a-și diversifica și revitaliza economiile locale și pentru a crea oportunități durabile de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii afectați.

(3)

La 14 ianuarie 2020, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Planul de investiții pentru o Europă durabilă – Planul de investiții din cadrul Pactului ecologic european”, prin care a propus un Mecanism pentru o tranziție justă care se axează pe regiunile și sectoarele cele mai afectate de tranziție din cauza dependenței lor de combustibilii fosili, precum cărbunele, turba și șisturile bituminoase sau a dependenței lor de procesele industriale cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră, dar care au o capacitate mai redusă de a finanța investițiile necesare. Crearea unui Mecanism pentru o tranziție justă a fost, de asemenea, enunțată de concluziile Consiliului European din 21 iulie 2020. Mecanismul pentru o tranziție justă este format din trei piloni: un Fond pentru o tranziție justă (FTJ) pus în aplicare prin gestiune partajată, o schemă specială pentru o tranziție justă în cadrul InvestEU și o facilitate de împrumut pentru sectorul public, în cadrul căreia se vor mobiliza investiții suplimentare pentru regiunile vizate. Cei trei piloni oferă sprijin complementar acestor regiuni, cu scopul de a încuraja tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

(4)

Pentru o mai bună programare și punere în aplicare a FTJ, urmează să fie întocmite planuri teritoriale pentru o tranziție justă prin care se stabilesc etapele principale și calendarul procesului de tranziție și se identifică teritoriile care sunt cele mai grav afectate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și care au o capacitate mai redusă de a face față provocărilor legate de tranziție. Planurile teritoriale pentru o tranziție justă urmează să fie elaborate împreună cu autoritățile locale și regionale relevante și implică toți partenerii relevanți în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Planurile pot fi modificate, împreună cu programele corespunzătoare sprijinite de FTJ, în conformitate cu articolul 24 din regulamentul menționat, pentru a include noi teritorii care ar fi grav afectate de tranziție, într-un mod care nu a fost anticipat la momentul adoptării lor inițiale.

(5)

Ar trebui să fie creată o facilitate de împrumut pentru sectorul public (denumită în continuare „facilitatea”). Facilitatea constituie cel de al treilea pilon al Mecanismului pentru o tranziție justă, care urmărește să sprijine investițiile entităților din sectorul public, având în vedere rolul esențial al sectorului public în abordarea disfuncționalităților pieței. Astfel de investiții ar trebui să răspundă nevoilor în materie de dezvoltare care rezultă din provocările generate de tranziție descrise în planurile teritoriale pentru o tranziție justă care au fost aprobate de Comisie. Activitățile preconizate să beneficieze de sprijin în cadrul facilității ar trebui să fie în concordanță și ar trebui să completeze activitățile care sunt sprijinite în cadrul celorlalți doi piloni ai Mecanismului pentru o tranziție justă. Pentru a alinia durata facilității cu durata cadrului financiar multianual cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2027 (denumit în continuare „CFM 2021-2027”) stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (6), facilitatea ar trebui să fie creată pentru o durată de șapte ani.

(6)

Pentru a spori coeziunea și diversificarea economică a teritoriilor afectate de tranziție, facilitatea ar trebui să vizeze o gamă largă de investiții durabile, cu condiția ca astfel de investiții să contribuie la satisfacerea nevoilor în materie de dezvoltare ale acestor teritorii cauzate de tranziția către obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 stabilit prin Regulamentul (UE) 2021/1119 și către obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050, astfel cum sunt descrise în planurile teritoriale pentru o tranziție justă. Pentru a îmbunătăți eficacitatea facilității, aceasta ar trebui să poată sprijini proiecte eligibile ale căror etape de punere în aplicare au demarat înainte de prezentarea de către beneficiari a cererii în cadrul facilității. Facilitatea nu ar trebui să sprijine investițiile care vizează vreuna dintre activitățile excluse în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (7), dar ar putea să sprijine investițiile în energie din surse regenerabile și mobilitatea ecologică și durabilă, inclusiv promovarea hidrogenului ecologic, rețelele de termoficare eficiente, cercetarea publică, digitalizarea, infrastructura de mediu pentru gestionarea inteligentă a deșeurilor și a apei și ar putea să sprijine energia durabilă, eficiența energetică și măsurile de integrare, inclusiv renovarea și transformarea clădirilor, reînnoirea și regenerarea urbană, tranziția către o economie circulară, refacerea terenurilor și a ecosistemelor și decontaminarea – ținând seama de principiul „poluatorul plătește” –, biodiversitatea, precum și perfecționarea și recalificarea, formarea profesională și infrastructura socială, inclusiv unitățile de îngrijire și locuințele sociale.

(7)

Dezvoltarea infrastructurilor ar putea include, de asemenea, proiecte și soluții transfrontaliere care să conducă la o reziliență sporită pentru a face față dezastrelor ecologice, în special a celor accentuate de schimbările climatice. Ar trebui să se favorizeze o abordare cuprinzătoare în materie de investiții, în special pentru teritoriile care au nevoi importante în contextul tranziției. Ar putea să fie sprijinite și investițiile în alte sectoare dacă sunt în concordanță cu planurile teritoriale pentru o tranziție justă aprobate. Sprijinind investițiile care nu generează un flux suficient de venituri pentru a acoperi costurile investiției, facilitatea ar trebui să vizeze furnizarea către entitățile din sectorul public a resurselor suplimentare necesare pentru a face față provocărilor teritoriale, sociale, economice și de mediu generate de adaptarea la tranziție. Pentru a contribui la identificarea investițiilor care sunt eligibile în cadrul facilității și care au un impact pozitiv semnificativ asupra mediului, inclusiv în ceea ce privește biodiversitatea, Comisia ar trebui să țină seama, atunci când efectuează evaluarea facilității, de taxonomia UE privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Toți partenerii financiari ar trebui să utilizeze, după caz, taxonomia UE privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, pentru a asigura transparența în ceea ce privește proiectele durabile.

(8)

Respectarea drepturilor fundamentale și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special egalitatea de gen, ar trebui să fie asigurată, după caz, pe tot parcursul pregătirii, evaluării, punerii în aplicare și monitorizării proiectelor eligibile în cadrul facilității. De asemenea, beneficiarii și Comisia ar trebui să evite orice formă de discriminare pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în timpul punerii în aplicare a facilității. Obiectivele facilității ar trebui să fie urmărite în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, cu Pilonul european al drepturilor sociale, cu principiul „poluatorul plătește”, cu Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (8) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) și cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”.

(9)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, premii, achiziții publice, gestiune indirectă, instrumente financiare, garanții bugetare, asistență financiară și rambursările către experți externi și prevăd controlul răspunderii actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(10)

Facilitatea ar trebui să ofere sprijin sub formă de granturi acordate de Uniune, combinate cu împrumuturi acordate de un partener financiar, în conformitate cu normele, politicile de acordare de împrumuturi și procedurile acestuia. Pachetul financiar al componentei de grant, pus în aplicare de Comisie prin gestiune directă, ar trebui să ia forma unei finanțări care nu este legată de costuri, în conformitate cu articolul 125 din Regulamentul financiar. Respectiva formă de finanțare ar trebui să contribuie la stimularea participării promotorilor de proiecte și la realizarea obiectivelor facilității într-un mod eficient în raport cu dimensiunea împrumutului. Componenta de împrumut ar trebui să fie asigurată de Banca Europeană de Investiții (BEI). Ar trebui să fie posibilă extinderea facilității pentru a permite altor parteneri financiari să furnizeze componenta de împrumut, atunci când devin disponibile resurse suplimentare pentru componenta de grant sau când acest lucru este necesar pentru o punere în aplicare corectă a facilității. În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să informeze statele membre și Parlamentul European cu privire la intenția de a extinde facilitatea și de a selecta parteneri financiari suplimentari, ținând seama de capacitatea acestora de a îndeplini obiectivele facilității, de a contribui cu propriile lor resurse și de a asigura acoperirea geografică adecvată.

(11)

Între Comisie și partenerii financiari ar trebui să fie semnate acorduri administrative. Respectivele acorduri ar trebui să stabilească modalitățile de realizare a evaluării și monitorizării proiectelor. Acordurile ar trebui, de asemenea, să stabilească drepturile și obligațiile fiecărei părți, inclusiv modalitățile detaliate de desfășurare a auditului, a raportării și a comunicării. Modalitățile de comunicare ar trebui să includă, în special, cerința privind publicarea informațiilor pentru fiecare proiect individual sau schemă de împrumut care beneficiază de sprijin în cadrul facilității.

(12)

Abordând nevoile de investiții ale teritoriilor care sunt cele mai grav afectate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, facilitatea ar trebui să aibă o contribuție esențială la integrarea acțiunilor climatice. Prin urmare, resursele din componenta de grant a facilității vor contribui la realizarea obiectivelor climatice în aceeași măsură ca și FTJ.

(13)

Cuantumul de 250 000 000 EUR din cadrul componentei de grant a facilității ar trebui să fie finanțat din bugetul Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 și ar trebui să constituie valoarea de referință principală, în sensul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (10), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(14)

Cuantumul de 275 000 000 EUR din cadrul componentei de grant a facilității ar trebui să fie finanțat prin rambursări provenite din instrumentele financiare stabilite în cadrul programelor enumerate în anexa I la prezentul regulament. Astfel de venituri provin din programe finalizate, independente de facilitate, și ar trebui să fie considerate venituri alocate externe, prin derogare de la articolul 21 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul financiar, în temeiul articolului 322 alineatul (1) din TFUE.

(15)

Cuantumul de 1 000 000 000 EUR din cadrul componentei de grant a facilității ar trebui să fie finanțat din excedentul previzibil al provizionării garanției UE instituite prin Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Prin urmare, pentru a aloca excedentul respectiv facilității, ar trebui să se prevadă o derogare de la articolul 213 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul financiar, care prevede obligația ca orice excedent de provizioane pentru o garanție bugetară să fie returnat la buget. Veniturile alocate astfel ar trebui să fie considerate venituri alocate externe, prin derogare de la articolul 21 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul financiar, în temeiul articolului 322 alineatul (1) din TFUE.

(16)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul financiar, creditele corespunzătoare veniturilor alocate externe ar putea să fie transferate în mod automat către programul sau acțiunea următoare. Această dispoziție permite alinierea calendarului multianual al veniturilor alocate cu traiectoria de punere în aplicare a proiectelor finanțate de facilitate.

(17)

De asemenea, ar trebui să se prevadă resurse pentru consultanță, pentru a promova pregătirea, dezvoltarea și punerea în aplicare a proiectelor eligibile și pregătirea timpurie a proiectelor înainte de prezentarea de către beneficiar a cererii în cadrul facilității. O parte din respectivele resurse ar trebui să fie dedicată sprijinirii capacității endogene a beneficiarilor de a asigura sustenabilitatea proiectelor eligibile.

(18)

Pentru a se asigura tuturor statelor membre posibilitatea de a beneficia de componenta de grant, ar trebui să se stabilească un mecanism de prealocare a cotelor naționale într-o primă etapă, astfel cum se prevede în anexa I la Regulamentul (UE) 2021/1056. Cu toate acestea, pentru a se asigura un compromis între realizarea acestui obiectiv și necesitatea optimizării impactului economic al facilității și a punerii sale în aplicare, astfel de cote naționale nu ar trebui să fie prealocate pentru perioada de după 31 decembrie 2025. Ulterior, resursele rămase disponibile pentru componenta de grant ar trebui să fie furnizate fără a se aloca în prealabil cote naționale și pe bază concurențială la nivelul Uniunii, asigurându-se, în același timp, previzibilitatea pentru investiții și adoptându-se o abordare convergentă la nivel regional, bazată pe necesități.

(19)

Condițiile de eligibilitate și criteriile de atribuire ar trebui să fie stabilite în programul de lucru și în cererea de propuneri. Respectivele condiții de eligibilitate și criterii de atribuire ar trebui să țină seama de relevanța proiectului în contextul nevoilor de dezvoltare descrise în planurile teritoriale pentru o tranziție justă, de obiectivul general de promovare a convergenței regionale și teritoriale și de importanța componentei de grant pentru viabilitatea proiectului. De asemenea, în programele de lucru ar trebui să fie stabilite criterii de atribuire în cazurile în care resursele ar fi insuficiente pentru a sprijini proiectele eligibile. Ar trebui să se acorde prioritate proiectelor situate în regiuni mai puțin dezvoltate, proiectelor care contribuie în mod direct la realizarea obiectivelor climatice ale Uniunii și proiectelor promovate de entitățile din sectorul public care au adoptat planuri de decarbonizare, respectându-se această ierarhie corespunzătoare a criteriilor, după caz. Prin urmare, sprijinul furnizat de Uniune în cadrul facilității ar trebui să fie pus doar la dispoziția statelor membre care au cel puțin un plan teritorial pentru o tranziție justă aprobat. Programul de lucru și cererile de propuneri ar trebui să țină seama, de asemenea, de planurile teritoriale pentru o tranziție justă transmise de statele membre, pentru a se asigura coerența între diferiții piloni ai mecanismului. Pentru a optimiza impactul facilității, proiectele individuale sprijinite în cadrul facilității nu ar trebui să primească sprijin din partea altor programe ale Uniunii, cu excepția sprijinului pentru pregătirea proiectelor. Cu toate acestea, pentru operațiunile compuse din proiecte separate identificabile, respectivele proiecte pot primi sprijin din partea unor programe diferite ale Uniunii, în conformitate cu normele de eligibilitate aplicabile.

(20)

Pentru a optimiza eficacitatea asistenței Uniunii și pentru a preveni înlocuirea sprijinului potențial și a investițiilor din resurse alternative, sprijinul pus la dispoziție în cadrul facilității ar trebui să fie acordat doar proiectelor care nu generează un flux suficient de venituri pentru a acoperi costurile investiției. Respectivele venituri ar trebui să corespundă veniturilor, altele decât transferurile bugetare, generate direct de activitățile desfășurate de proiect, cum ar fi vânzările, comisioanele sau taxele rutiere și economiile marginale generate de modernizarea activelor existente.

(21)

Deoarece componenta de grant ar trebui să țină seama de nevoile diferite în materie de dezvoltare ale regiunilor din statele membre, acest sprijin ar trebui să fie adaptat în favoarea regiunilor mai puțin dezvoltate. Ținând seama de faptul că entitățile din sectorul public din regiunile mai puțin dezvoltate au, în general, o capacitate mai mică în materie de investiții publice, ratele granturilor aplicate împrumuturilor acordate unor astfel de entități ar trebui să fie mai mari prin comparație.

(22)

Pentru a se asigura eficacitatea punerii în aplicare a facilității, ar putea fi necesar să se acorde consultanță pentru pregătirea, dezvoltarea și punerea în aplicare a proiectelor. Acest sprijin ar trebui să fie furnizat prin intermediul Platformei de consiliere InvestEU pentru proiectele eligibile și pentru pregătirea proiectelor înainte de depunerea cererilor, acordându-se o atenție deosebită beneficiarilor care au o capacitate administrativă mai redusă sau care sunt situați în regiuni mai puțin dezvoltate. Ar trebui de asemenea să fie posibil ca acest sprijin să fie acordat în cadrul altor programe ale Uniunii.

(23)

Pentru a măsura eficacitatea facilității și capacitatea acesteia de a-și îndeplini obiectivele și pentru a sprijini pregătirea eventualei sale prelungiri ulterior anului 2027, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare intermediară și una finală, inclusiv o evaluare a posibilității de a adopta dispoziții privind evaluarea impactului de gen, dacă este cazul, și ar trebui să prezinte rapoartele de evaluare Parlamentului European și Consiliului. În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12), facilitatea ar trebui să fie evaluată pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă.

(24)

Pentru a accelera punerea în aplicare și pentru a garanta că resursele sunt utilizate în timp util, prezentul regulament ar trebui să prevadă garanții specifice care să fie incluse în acordurile de grant. Având în vedere acest obiectiv, în conformitate cu principiul proporționalității, Comisia ar trebui să poată reduce sau sista orice sprijin din partea Uniunii în cazurile în care există o lipsă acută de progrese în punerea în aplicare a proiectului. Facilității i se aplică Regulamentul financiar. Pentru a se asigura coerența în punerea în aplicare a programelor de finanțare ale Uniunii, Regulamentul financiar ar trebui să se aplice componentei de grant și resurselor pentru consultanță acordate în cadrul facilității.

(25)

În conformitate cu Regulamentul financiar și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13), cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (14), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (15) și (UE) 2017/1939 (16) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționate, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv fraudele, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (17). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(26)

În vederea modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește indicatorii-cheie de performanță pentru monitorizarea punerii în aplicare și a progreselor facilității. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(27)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește programele de lucru și condițiile și procedurile de selectare a partenerilor financiari, alții decât BEI. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

(28)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a aduce beneficii teritoriilor cele mai grav afectate de tranziția către neutralitatea climatică prin abordarea necesităților de dezvoltare corespunzătoare prin atragerea de investiții publice, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre la nivel individual, din cauza dificultăților cu care se confruntă entitățile din sectorul public în a sprijini investițiile, care nu generează suficiente fluxuri de venituri pentru a acoperi costurile investiției, dar, având în vedere necesitatea unui cadru coerent de punere în aplicare în cadrul gestiunii directe, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (5). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice respectivul regulament.

(2)

Este esențial ca, pentru buna funcționare a pieței interne și pentru facilitarea schimburilor comerciale transfrontaliere în cadrul Uniunii, comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro să fie identice cu cele pentru plățile corespunzătoare dintr-un stat membru.

(3)

Nu este recomandabil să se aplice principiul egalității comisioanelor pentru instrumentele de plată care se bazează preponderent sau exclusiv pe suport de hârtie, precum cecurile, deoarece, prin însăși natura lor, acestea nu pot fi prelucrate într-un mod la fel de eficient ca plățile electronice.

(4)

Principiul egalității comisioanelor ar trebui să se aplice plăților inițiate sau efectuate pe suport de hârtie sau în numerar care sunt prelucrate electronic pe parcursul etapelor de plată, cu excepția cecurilor, precum și tuturor comisioanelor legate direct sau indirect de o operațiune de plată, inclusiv comisioanelor pe care le presupune un contract. Din categoria comisioanelor indirecte fac parte comisioanele aplicate pentru constituirea unui ordin de plată permanent, comisioanele pentru efectuarea de plăți prin card de plată, de debit sau de credit, care ar trebui să fie aceleași și pentru plățile naționale, și pentru plățile transfrontaliere în cadrul Uniunii.

(5)

În vederea prevenirii fragmentării piețelor de plată, este oportun să se aplice principiul egalității comisioanelor. În acest scop, pentru fiecare categorie de operațiune de plată transfrontalieră ar trebui să fie identificată o plată națională care are caracteristici identice sau foarte similare cu plata transfrontalieră. Ar putea fi folosite, printre altele, următoarele criterii de identificare a plății naționale care corespund unei plăți transfrontaliere: canalul de inițiere, de executare și de finalizare a plății, gradul de automatizare, orice formă de garantare a plății, statutul clientului și relația cu prestatorul serviciilor de plată sau instrumentul de plată utilizat, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 14 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (6). Acest set de criterii nu ar trebui considerat exhaustiv.

(6)

Autoritățile competente ar trebui să emită orientări în vederea identificării plăților corespunzătoare, atunci când consideră că este necesar. Comisia, asistată, atunci când este cazul, de Comitetul de plăți instituit prin articolul 85 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), ar trebui să ofere îndrumarea necesară și să acorde asistență autorităților competente.

(7)

Pentru a facilita funcționarea pieței interne și pentru a se evita inegalitățile dintre utilizatorii serviciilor de plată din zona euro și cei din statele membre care nu fac parte din zona euro în ceea ce privește plățile transfrontaliere în euro, este necesar să se asigure că comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro din interiorul Uniunii sunt aliniate cu cele pentru plățile naționale corespunzătoare efectuate în moneda națională a statului membru în care își are sediul prestatorul de servicii de plată al utilizatorului serviciilor de plată. Se consideră că un prestator de servicii de plată are sediul în statul membru în care își oferă serviciile utilizatorului serviciului de plată.

(8)

Comisioanele de conversie monetară reprezintă un cost semnificativ al plăților transfrontaliere atunci când sunt utilizate monede diferite în statul membru al plătitorului și în cel al beneficiarului plății. Articolul 45 din Directiva (UE) 2015/2366 impune transparența comisioanelor și a cursului de schimb utilizat, articolul 52 punctul 3 din directiva respectivă precizează cerințele de informare cu privire la operațiunile de plată care fac obiectul unui contract-cadru, iar articolul 59 alineatul (2) din directiva respectivă se referă la cerințele de informare pentru părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat (ATM) sau la punctul de vânzare. Este necesar să se stabilească măsuri suplimentare pentru a proteja consumatorii împotriva unor comisioane excesive pentru serviciile de conversie monetară și a asigura că consumatorii primesc informațiile de care au nevoie pentru a alege cea mai bună opțiune de conversie monetară.

(9)

Măsurile care urmează a fi puse în aplicare ar trebui să fie corespunzătoare, adecvate și eficiente din punctul de vedere al costurilor. În același timp, în situațiile în care plătitorul se confruntă cu opțiuni diferite de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, informațiile furnizate ar trebui să permită efectuarea unei comparații, pentru a-i permite plătitorului să facă o alegere în cunoștință de cauză.

(10)

Pentru a asigura comparabilitatea, comisioanele de conversie monetară pentru toate plățile cu cardul ar trebui să fie exprimate în același mod, și anume ca un adaos procentual la cele mai recente rate de schimb valutar de referință euro disponibile, emise de Banca Centrală Europeană (BCE). Un adaos ar trebui să se bazeze pe o rată derivată din două rate de schimb ale BCE în cazul unei conversii între două monede din afara zonei euro.

(11)

În conformitate cu cerințele de informare generală referitoare la comisioanele de conversie monetară prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366, prestatorii de servicii de conversie monetară ar trebui să prezinte informațiile privind comisioanele lor de conversie monetară înainte de inițierea unei operațiuni de plată. Părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare ar trebui să furnizeze informații privind comisioanele lor pentru astfel de servicii într-un mod clar și accesibil, de exemplu, prin afișarea comisioanelor la ghișeu sau digital pe terminal, sau pe ecran în cazul achizițiilor online. În plus față de informațiile menționate la articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, părțile respective ar trebui să furnizeze, înainte de inițierea plății, informații explicite privind suma care trebuie plătită beneficiarului plății în moneda utilizată de către beneficiar, precum și suma totală care urmează a fi plătită de către plătitor în moneda contului plătitorului. Suma de plată în moneda utilizată de către beneficiarul plății ar trebui să exprime prețul bunurilor sau serviciilor care urmează să fie achiziționate și ar putea fi afișată la finalizarea plății, mai degrabă decât pe terminalul de plată. Moneda utilizată de beneficiarul plății este, în general, moneda locală, dar, în conformitate cu principiul libertății contractuale, ar putea, în unele cazuri, să fie o altă monedă a Uniunii. Suma totală care trebuie plătită de plătitor în moneda contului plătitorului ar trebui să consiste din prețul bunurilor sau al serviciilor și din comisioanele de conversie monetară. În plus, ambele sume ar trebui să fie documentate pe chitanță sau pe un alt suport durabil.

(12)

În ceea ce privește articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, în cazul în care se oferă un serviciu de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, plătitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza acest serviciu și de a plăti în moneda utilizată de către beneficiar.

(13)

Pentru a permite plătitorilor să compare comisioanele aferente opțiunilor de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor ar trebui nu numai să includă informații complet comparabile cu privire la comisioanele aplicabile conversiei monetare în termenii și condițiile contractului lor cadru, ci ar trebui, de asemenea, să facă publice informațiile respective pe o platformă electronică disponibilă pe scară largă și ușor accesibilă, în special pe site-ul lor pentru clienți, pe site-ul de accesare a serviciilor bancare de la domiciliu și pe aplicațiile lor de servicii bancare mobile, într-un mod ușor de înțeles și accesibil. Acest lucru ar permite crearea unor site-uri de comparare care să le permită consumatorilor să compare mai ușor prețurile atunci când călătoresc sau fac cumpărături în străinătate. În plus, prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor ar trebui să le reamintească plătitorilor de comisioanele de conversie monetară aplicabile atunci când se efectuează o plată cu cardul în altă monedă, prin utilizarea unor canale de comunicare electronice disponibile pe scară largă și ușor accesibile, cum ar fi mesaje SMS, e-mailuri sau notificări prin intermediul aplicației bancare mobile a plătitorului. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să convină cu utilizatorii serviciilor de plată asupra canalului de comunicare electronic prin care vor furniza informațiile privind comisioanele de conversie monetară, luând în considerare modalitatea cea mai eficace de a ajunge la plătitor. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să accepte, de asemenea, cereri din partea utilizatorilor serviciilor de plată de a refuza primirea mesajelor electronice care conțin informații privind comisioanele de conversie monetară.

(14)

Atenționările periodice sunt adecvate în situațiile în care plătitorul rămâne în străinătate pe perioade mai lungi de timp, de exemplu în cazul în care plătitorul este detașat sau studiază în străinătate sau în cazul în care plătitorul utilizează în mod regulat un card pentru achiziții online în moneda locală. Obligația de a furniza astfel de atenționări ar asigura informarea plătitorului atunci când se iau în considerare diferitele opțiuni de conversie monetară.

(15)

Este important ca efectuarea plăților transfrontaliere să fie facilitată pentru prestatorii serviciilor de plată. În acest sens, ar trebui promovată standardizarea în ceea ce privește, în special, utilizarea identificatorului internațional al numărului de cont de plăți (IBAN) și a codului de identificare comercială (BIC). Prin urmare, este oportun ca utilizatorii serviciilor de plată să primească de la furnizorii de servicii de plată informații suficiente privind codurile IBAN și BIC pentru contul în cauză.

(16)

Pentru a garanta o furnizare continuă, în timp util și eficientă a statisticilor balanțelor de plăți în cadrul spațiului unic de plăți în euro (SEPA), este recomandat să se asigure în continuare colectarea datelor de plată disponibile imediat, precum IBAN, BIC și suma tranzacției sau a datelor de bază, cumulative privind plățile pentru diferite instrumente de plată, în cazul în care procesul de colectare nu întrerupe procesarea plăților automate și poate fi complet automatizat. Prezentul regulament nu afectează obligațiile de raportare legate de obiective politice diferite, cum ar fi prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului sau de scopuri fiscale.

(17)

Autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să își poată îndeplini în mod eficient îndatoririle de monitorizare și să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că prestatorii de servicii de plată respectă prezentul regulament.

(18)

Pentru a asigura posibilitatea reparației în cazurile unei aplicări defectuoase a prezentului regulament, statele membre ar trebui să prevadă proceduri adecvate și eficiente de reclamație și de recurs, pentru soluționarea oricăror litigii între utilizatorul serviciului de plată și prestatorul său de servicii de plată. De asemenea, este important să se desemneze autorități competente și organisme extrajudiciare de reclamație și de recurs.

(19)

Este esențial să se asigure cooperarea activă a autorităților competente și a organismelor extrajudiciare de reclamație și de recurs din cadrul Uniunii pentru rezolvarea facilă și în timp util a litigiilor transfrontaliere în temeiul prezentului regulament. Ar trebui să fie posibil ca o astfel de cooperare să ia forma unui schimb de informații cu privire la dreptul sau la practica juridică din propria jurisdicție, a unui transfer sau a unei preluări a procedurilor de reclamație și de recurs, după caz.

(20)

Este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament.

(21)

Extinderea aplicării prezentului regulament la alte monede în afară de euro ar prezenta avantaje clare, în special din punctul de vedere al numărului de plăți acoperit. Pentru a permite statelor membre a căror monedă nu este euro să extindă aplicarea prezentului regulament la plățile transfrontaliere denominate în moneda lor națională, ar trebui prevăzută o procedură de notificare.

(22)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, BCE și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea regulii de egalizare a costului plăților transfrontaliere în euro cu costul operațiunilor naționale în monedele naționale, precum și cu privire la eficacitatea cerințelor de informare privind conversia monetară prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, Comisia ar trebui să analizeze și alte posibilități și fezabilitatea tehnică a acestor posibilități de extindere a regulii privind comisioanele egale la toate monedele Uniunii și de îmbunătățire în continuare a transparenței și a comparabilității comisioanelor de conversie monetară, precum și posibilitatea de a dezactiva și a activa opțiunea de a accepta conversia monetară de către alte părți decât prestatorul de servicii de plată al plătitorului.

(23)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi atinse în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(1)

De la adoptarea Regulamentului (UE) 2019/833 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Organizația de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) a adoptat, la cea de a 41-a și cea de a 42-a reuniune anuală a sa din 2019 și, respectiv, din 2020, o serie de decizii obligatorii din punct de vedere juridic pentru conservarea resurselor piscicole care intră în domeniul său de competență.

(2)

Deciziile respective sunt adresate părților contractante la NAFO, dar includ și obligații pentru operatori (de exemplu comandantul navei). Au intrat în vigoare noi măsuri de conservare și executare ale NAFO (MCE) care sunt obligatorii pentru toate părțile contractante la NAFO. Acestea urmează să fie încorporate în dreptul Uniunii în măsura în care nu sunt deja prevăzute de dreptul Uniunii.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/833 ar trebui să fie adaptat pentru a aplica normele NAFO privind măsurarea ochiurilor de plasă, a se introduce definiția „navei de pescuit” utilizată de NAFO pentru a permite autorităților de control și de aplicare a legii din Uniune să urmeze aceeași linie de lucru ca alte părți contractante la NAFO, și a se îmbunătăți fluxul de informații dintre autoritățile statelor membre, Comisie și secretarul executiv al NAFO.

(4)

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/473 al Parlamentului European și al Consiliului (4), misiunea Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA) este, printre altele, să organizeze coordonarea operațională a activităților de control și inspecție ale statelor membre în domeniul pescuitului pentru punerea în aplicare a programelor internaționale de control și inspecție, cum ar fi programul comun de inspecție și supraveghere al NAFO, și să asiste statele membre la raportarea informațiilor privind activitățile piscicole și activitățile de control și inspecție, atât către Comisie, cât și către terțele părți. Prin urmare, este oportun ca EFCA să fie organismul care primește de la statele membre și care transmite secretarului executiv al NAFO informațiile referitoare la control și inspecție, cum ar fi rapoartele de inspecție pe mare și notificările programului de observare în scopuri de control.

(5)

Procedura MCE aplicabilă părților contractante de transmitere a informațiilor către site-ul web al NAFO privind monitorizarea, controlul și supravegherea (MCS) implică transmiterea informațiilor care trebuie transmise către secretarul executiv al NAFO. Prin urmare, este necesar să se actualizeze dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2019/833 pentru a reflecta respectiva schimbare și să se clarifice canalele care trebuie să fie utilizate de statele membre pentru transmiterea informațiilor relevante.

(6)

Este, de asemenea, necesar să se introducă dispozițiile MCE pentru protecția rechinului de Groenlanda (Somniosus microcephalus), să se alinieze dispozițiile acordurilor de navlosire cu cele din MCE și să se precizeze necesitatea ca partea contractantă care este statul portului să își dea consimțământul inspectorilor unei alte părți contractante pentru desfășurarea activității acestora.

(7)

Anumite dispoziții ale MCE vor fi probabil modificate în cadrul reuniunilor anuale ale NAFO din cauza introducerii unor noi măsuri tehnice referitoare la biomasa în schimbare a stocurilor și la revizuirea restricțiilor zonale pentru activitățile de pescuit de fund. Prin urmare, pentru a încorpora rapid în dreptul Uniunii viitoarele modificări ale MCE înainte de începerea sezonului de pescuit, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește reglementarea dimensiunilor ochiurilor de plasă, a grătarelor sau plaselor pentru filtrarea exemplarelor imature și cavilelor de legătură în pescuitul de crevete nordic și în ceea ce privește restricțiile zonale pentru activitățile de pescuit de fund. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/833 ar trebui să fie modificat,

(1)

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește norme care asigură dreptul la respectarea vieții private și la confidențialitate în domeniul prelucrării de date cu caracter personal în cadrul schimbului de date din sectorul comunicațiilor electronice. Directiva respectivă detaliază și completează Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(2)

Directiva 2002/58/CE se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului. Până la 21 decembrie 2020 s-a aplicat definiția de „serviciu de comunicații electronice” stabilită la articolul 2 litera (c) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). La acea dată, Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (6) a abrogat Directiva 2002/21/CE. Definiția de „serviciu de comunicații electronice” de la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2018/1972 include servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din directiva respectivă. Serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care includ, de exemplu, servicii de telefonie prin internet, mesagerie și servicii de e-mail bazate pe web, au intrat, prin urmare, în domeniul de aplicare al Directivei 2002/58/CE la 21 decembrie 2020.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). Articolul 7 din cartă protejează dreptul fundamental al fiecărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, inclusiv confidențialitatea comunicațiilor. Articolul 8 din cartă conține dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

(4)

Articolul 3 alineatul (1) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1989 („CDC”) și articolul 24 alineatul (2) din cartă prevăd că, în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autoritățile publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. În plus, articolul 3 alineatul (2) din CDC și articolul 24 alineatul (1) din cartă evocă dreptul copilului la o astfel de protecție și îngrijire necesare în vederea asigurării bunăstării sale.

(5)

Protecția copiilor, atât offline cât și online, este una dintre prioritățile Uniunii. Abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor reprezintă violări grave ale drepturilor omului și ale drepturilor fundamentale, în special ale drepturilor copiilor la protecția față de orice forme de violență, abuz și neglijență, rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual, astfel cum se stipulează în CDC cu privire la drepturile copilului și în cartă. Digitalizarea a adus numeroase beneficii pentru societate și economie, dar a adus și provocări, inclusiv creșterea numărului de abuzuri sexuale online asupra copiilor. La 24 iulie 2020, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Strategia UE pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor” (denumită în continuare „strategia”). Strategia are scopul de a oferi un răspuns eficace, la nivelul Uniunii, în ceea ce privește infracțiunea de abuz sexual asupra copiilor.

(6)

În concordanță cu Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), prezentul regulament nu reglementează politicile statelor membre cu privire la activitățile sexuale reciproc consimțite în care pot fi implicați copii și care pot fi considerate o descoperire normală a sexualității în cursul dezvoltării umane, avându-se în vedere tradițiile culturale și juridice diferite și noi forme de stabilire și menținere a relațiilor între copii și adolescenți, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor.

(7)

Unii furnizori ale anumitor servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere (denumiți în continuare „furnizorii”), cum ar fi serviciile de webmail și de mesagerie, utilizează deja în mod voluntar în serviciile lor tehnologii specifice pentru a detecta abuzul sexual online asupra copiilor și pentru a-l raporta autorităților de aplicare a legii și organizațiilor care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, scanând fie conținutul, cum ar fi fotografiile și textul, fie datele de transfer ale comunicațiilor, utilizând, în unele cazuri, datele istorice. Tehnologia utilizată pentru activitățile respective ar putea fi tehnologia de tip „hash” pentru imagini și videoclipuri, precum și algoritmii de clasificare și inteligența artificială pentru analiza textului sau a datelor de transfer. La utilizarea tehnologiei de tip „hash”, materialele online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sunt raportate când se obține un răspuns pozitiv, care înseamnă o corelare rezultată dintr-o comparare a unei imagini sau a unui videoclip cu o semnătură digitală unică, nereconvertibilă („hash”) dintr-o bază de date, gestionată de o organizație care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor, care conține materiale online verificate cu abuzuri sexuale asupra copiilor. Furnizorii respectivi recurg la linii telefonice de urgență naționale pentru raportarea materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și la organizații situate atât în Uniune, cât și în țări terțe, al căror scop este de a identifica copiii, de a reduce exploatarea sexuală a copiilor și abuzul sexual al copiilor și de a preveni victimizarea copiilor. Astfel de organizații ar putea să nu se încadreze în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/679. Colectiv, astfel de activități voluntare joacă un rol crucial, făcând posibile identificarea și salvarea victimelor, ale căror drepturi fundamentale la demnitate umană și integritate fizică și mentală sunt grav încălcate. Astfel de activități voluntare joacă, de asemenea, un rol important în reducerea diseminării în continuare a materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și în identificarea și investigarea infractorilor și în prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor.

(8)

În pofida obiectivului lor legitim, activitățile voluntare desfășurate de furnizori pentru detectarea abuzurilor sexuale online asupra copiilor în serviciile lor și raportarea acestora reprezintă o ingerință care afectează drepturile fundamentale la respectarea vieții private și de familie și de protecție a datelor cu caracter personal ale tuturor utilizatorilor de servicii de comunicații interpersonale independente de număr (denumiți în continuare „utilizatorii”). Nicio limitare a exercitării dreptului fundamental la respectarea vieții private și de familie, inclusiv confidențialitatea comunicațiilor, nu poate fi justificată prin simplul motiv că furnizorii utilizau anumite tehnologii într-o perioadă în care serviciile de comunicații interpersonale independente de număr nu intrau sub incidența definiției de „servicii de comunicații electronice”. Astfel de limitări sunt posibile numai în anumite condiții. În temeiul articolului 52 alineatul (1) din cartă, astfel de limitări trebuie să fie prevăzute de lege și să respecte esența drepturilor la viață privată și de familie și la protecția datelor cu caracter personal, și, sub rezerva respectării principiului proporționalității, trebuie să fie necesare și să răspundă efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți. În cazul în care astfel de limitări implică în permanență o monitorizare și o analiză generală și nediferențiată a comunicațiilor tuturor utilizatorilor, ele afectează dreptul la confidențialitatea comunicațiilor.

(9)

Până la data de 20 decembrie 2020, Regulamentul (UE) 2016/679 era singurul act care reglementa prelucrarea datelor cu caracter personal de către furnizori prin intermediul unor măsuri voluntare în scopul detectării abuzului sexual online asupra copiilor în serviciile lor și a raportării acestuia și în scopul eliminării materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile lor. Directiva (UE) 2018/1972, care trebuia transpusă până la 20 decembrie 2020, a introdus furnizorii în domeniul de aplicare al Directivei 2002/58/CE. Pentru a continua să utilizeze astfel de măsuri voluntare după 20 decembrie 2020, furnizorii ar trebui să respecte condițiile prevăzute în prezentul regulament. Regulamentul (UE) 2016/679 va continua să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal efectuate prin intermediul unor astfel de măsuri voluntare.

(10)

Directiva 2002/58/CE nu conține dispoziții specifice privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către furnizori în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice în scopul detectării abuzului sexual online asupra copiilor în serviciile lor și a raportării acestuia și în scopul eliminării materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile lor. Cu toate acestea, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE, statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restricționa domeniul de aplicare al drepturilor și obligațiilor prevăzute, printre altele, la articolele 5 și 6 din directiva respectivă, care privesc confidențialitatea comunicațiilor și a datelor de transfer, în scopul prevenirii, investigării, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor. În absența unor astfel de măsuri legislative naționale și în așteptarea adoptării unui cadru juridic pe termen lung pentru a combate abuzul sexual asupra copiilor la nivelul Uniunii, furnizorii nu se mai pot baza pe Regulamentul (UE) 2016/679 după data de 21 decembrie 2020 pentru continuarea utilizării de măsuri voluntare în scopul detectării abuzului sexual online asupra copiilor în serviciile lor, al raportării acestuia și al eliminării materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile lor. Prezentul regulament nu prevede un temei juridic pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către furnizori cu scopul unic de a detecta abuzurile sexuale online asupra copiilor în serviciile lor, de a le raporta și de a elimina materialele online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile lor, dar prevede o derogare de la anumite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE. Prezentul regulament prevede garanții suplimentare care trebuie respectate de furnizori dacă doresc să se bazeze pe acesta.

(11)

Prelucrarea, în sensul prezentului regulament, ar putea implica prelucrarea unor categorii speciale de date cu caracter personal, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/679. Prelucrarea imaginilor și a materialelor video prin mijloace tehnice specifice care permit identificarea unică sau autentificarea unei persoane fizice este considerată prelucrare a unor categorii speciale de date cu caracter personal.

(12)

Prezentul regulament prevede o derogare temporară de la articolul 5 alineatul (1) și de la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE, care protejează confidențialitatea comunicațiilor și a datelor de transfer. Utilizarea voluntară de către furnizori a tehnologiilor pentru prelucrarea datelor cu caracter personal și a altor date în măsura necesară pentru detectarea abuzului sexual online asupra copiilor în serviciile lor, pentru raportarea acestuia și pentru eliminarea materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile lor se încadrează în domeniul de aplicare al derogării prevăzute în prezentul regulament, cu condiția ca o astfel de utilizare să respecte condițiile prevăzute în prezentul regulament, și, prin urmare, face obiectul garanțiilor și condițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

(13)

Directiva 2002/58/CE a fost adoptată în temeiul articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, nu toate statele membre au adoptat măsuri legislative în conformitate cu Directiva 2002/58/CE pentru restricționarea domeniului de aplicare al drepturilor și obligațiilor referitoare la confidențialitatea comunicațiilor și a datelor de transfer, astfel cum se prevede în directiva respectivă, iar adoptarea unor astfel de măsuri implică un risc semnificativ de fragmentare care ar putea afecta piața internă. În consecință, temeiul juridic al prezentului regulament ar trebui să fie articolul 114 din TFUE.

(14)

Întrucât datele legate de comunicațiile electronice care implică persoane fizice se califică în mod normal drept date cu caracter personal, prezentul regulament ar trebui să se întemeieze și pe articolul 16 din TFUE, care prevede un temei juridic specific pentru adoptarea de norme referitoare la protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și de către statele membre atunci când desfășoară activități care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, precum și de norme privind libera circulație a acestor date.

(15)

Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării de date cu caracter personal în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice de către furnizori, cu unicul scop de detectare a abuzului sexual online asupra copiilor în serviciile lor, de raportare a acestuia și de eliminare a materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile lor, în măsura în care prelucrarea respectivă intră în domeniul de aplicare al derogării prevăzute în prezentul regulament.

(16)

Tipurile de tehnologii utilizate în înțelesul prezentului Regulament ar trebui să fie cât mai puțin intruzive asupra vieții private, în conformitate cu tehnologia de ultimă generație din domeniu. Respectivele tehnologii nu ar trebui utilizate pentru filtrarea și scanarea sistematică a textului în comunicări decât pentru a detecta tipare care indică posibile motive concrete de suspectare a prezenței unor abuzuri sexuale online asupra copiilor și acestea nu ar trebui să poată deduce substanța conținutului comunicărilor. În cazul tehnologiei utilizate pentru identificarea ademenirii copiilor, astfel de motive de suspectare ar trebui să se bazeze pe factori de risc identificați în mod obiectiv, cum ar fi diferența de vârstă și implicarea probabilă a unui copil în comunicarea scanată.

(17)

Ar trebui instituite proceduri și mecanisme de contestare adecvate care să asigure faptul că persoanele fizice pot depune plângeri la furnizori. Astfel de proceduri și mecanisme sunt relevante mai ales în cazul în care conținutul care nu constituie abuz sexual online asupra copiilor a fost eliminat sau raportat autorităților de aplicare a legii sau unei organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor.

(18)

Pentru a asigura o precizie și fiabilitate cât mai mare, tehnologia utilizată în înțelesul prezentului regulament ar trebui, în conformitate cu tehnologia de ultimă generație din domeniu, să limiteze cât mai mult posibil numărul și procentul erorilor (răspunsuri fals pozitive și ar trebui, dacă este necesar, să remedieze fără întârziere orice astfel de erori posibile.

(19)

Datele privind conținutul și datele de transfer prelucrate și datele cu caracter personal generate în desfășurarea activităților vizate de prezentul regulament, precum și perioada în care datele sunt stocate ulterior în cazul identificării suspiciunii de abuz sexual online asupra copiilor ar trebui să rămână limitate la strictul necesar pentru desfășurarea activităților respective. Orice date ar trebui șterse imediat și definitiv după ce nu mai sunt strict necesare pentru unul dintre scopurile specificate în prezentul regulament, inclusiv în cazul în care nu se identifică nicio suspiciune de abuz sexual online asupra copiilor, și în orice caz cel târziu după 12 luni de la data detectării abuzului sexual online asupra copiilor suspectat. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a stoca date relevante privind conținutul și date relevante de transfer în conformitate cu Directiva 2002/58/CE. Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării niciunei obligații juridice a furnizorilor de a păstra datele în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

(20)

Prezentul regulament nu împiedică un furnizor care a raportat autorităților de aplicare a legii un abuz sexual online asupra copiilor să solicite respectivelor autorități o dovadă de primire a raportării.

(21)

Pentru a asigura transparența și responsabilitatea cu privire la activitățile întreprinse în temeiul derogării prevăzute în prezentul regulament, furnizorii ar trebui până la 3 februarie 2022, și ulterior până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, să publice și să prezinte rapoarte autorității de supraveghere competente desemnate în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 (denumită în continuare „autoritatea de supraveghere”) și Comisiei. Astfel de rapoarte ar trebui să includă prelucrarea care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, inclusiv tipul și volumele de date prelucrate, motivele specifice invocate pentru prelucrarea datelor cu caracter persona în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, motivele invocate pentru transferurile de date cu caracter personal în afara Uniunii în temeiul capitolului V din Regulamentul (UE) 2016/679, după caz, numărul de cazuri identificate de abuzuri sexuale online asupra copiilor, făcând distincție între materialele online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și cele de ademenire a copiilor, numărul de cazuri în care un utilizator a depus o plângere prin mecanismul de contestare intern sau a introdus o cale de atac judiciară și rezultatul obținut în urma unor astfel de plângeri sau căi de atac, numărul și procentul erorilor (răspunsuri fals pozitive) dat de diferitele tehnologii utilizate, măsurile aplicate pentru a limita rata de eroare și rata de eroare realizată, politica de păstrare și garanțiile aplicate pentru protecția datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și numele organizațiilor care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor cu care s-au făcut schimburi de date în temeiul prezentului regulament.

(22)

Pentru a sprijini autoritățile de supraveghere să-și îndeplinească sarcinile, Comisia ar trebui să solicite Comitetului european pentru protecția datelor să emită orientări privind conformitatea prelucrării care intră sub incidența derogării prevăzute în prezentul regulament cu Regulamentul (UE) 2016/679. Atunci când autoritățile de supraveghere evaluează dacă o tehnologie consacrată sau una nouă care urmează să fie utilizată este în conformitate cu tehnologia de ultimă generație în domeniu, aduce cel mai puțin atingere confidențialității și funcționează în baza unui temei juridic adecvat din Regulamentul (UE) 2016/679, orientările respective ar trebui, în special, să acorde asistență autorităților de supraveghere, furnizând consultanță în cadrul procedurii de consultare prealabilă prevăzută în respectivul regulament.

(23)

Prezentul regulament restricționează dreptul la protecția confidențialității comunicațiilor și derogă de la decizia luată în temeiul Directivei (UE) 2018/1972 de a supune serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere acelorași norme care se aplică tuturor celorlalte servicii de comunicații electronice în ceea ce privește confidențialitatea, cu unicul scop de a detecta în serviciile respective abuzurile sexuale online asupra copiilor, de a le raporta autorităților de aplicare a legii sau organizațiilor care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor și de a elimina materialele online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din respectivele servicii. Prin urmare, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie limitată la trei ani de la data aplicării sale, pentru a acorda timpul necesar adoptării unui nou cadru juridic pe termen lung. În cazul în care cadrul juridic pe termen lung este adoptat și intră în vigoare înainte de acea dată, respectivul cadru juridic pe termen lung ar trebui să abroge prezentul regulament.

(24)

În ceea ce privește toate celelalte activități care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2002/58/CE, furnizorilor ar trebui să li se aplice obligațiile specifice stabilite în directiva respectivă și, în consecință, competențele de monitorizare și de investigare ale autorităților competente desemnate în temeiul directivei respective.

(25)

Criptarea de la un capăt la altul (end-to-end) constituie un instrument important pentru garantarea securității și a confidențialității comunicațiilor utilizatorilor, inclusiv ale copiilor. Orice slăbire a criptării ar putea fi utilizată în mod abuziv de terți răuvoitori. Prin urmare, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată ca o interdicție sau o slăbire a criptării de la un capăt la altul (end-to-end).

(26)

Dreptul la respectarea vieții private și de familie, inclusiv la confidențialitatea comunicațiilor, este un drept fundamental, garantat în temeiul articolului 7 din cartă. Prin urmare, acesta este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru securizarea comunicațiilor dintre victimele abuzului sexual asupra copiilor și un adult de încredere sau organizații active în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor și pentru comunicațiile dintre victime și avocații lor.

(27)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor privind secretul profesional prevăzute în dreptul intern, cum ar fi normele privind protecția comunicărilor profesionale dintre medici și pacienții acestora, dintre jurnaliști și sursele acestora sau dintre avocați și clienții lor, în special deoarece confidențialitatea comunicării dintre avocați și clienții lor este esențială pentru asigurarea exercitării efective a dreptului la apărare, ca parte esențială a dreptului la un proces echitabil. Prezentul regulament ar trebui de asemenea să nu aducă atingere normelor naționale privind registrele de autorități publice sau organizații care oferă consiliere persoanelor aflate în dificultate.

(28)

Furnizorii ar trebui să comunice Comisiei numele organizațiilor care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor cărora le raportează potențiale abuzuri sexuale online asupra copiilor în temeiul prezentului regulament. Deși este responsabilitatea exclusivă a furnizorilor, acționând în calitate de operatori, să evalueze cu ce părți terțe pot face schimb de date cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, Comisia ar trebui să asigure transparența în ceea ce privește transferul potențialelor cazuri de abuz sexual online asupra copiilor, publicând pe site-ul său internet o listă a organizațiilor care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor care i-au fost comunicate. Această listă publică ar trebui să fie ușor accesibilă. Furnizorii ar trebui să poată utiliza lista respectivă pentru a identifica organizațiile relevante în lupta mondială împotriva abuzului sexual online asupra copiilor. Lista respectivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor furnizorilor, acționând în calitate de operatori în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679, inclusiv în ceea ce privește obligația acestora de a efectua orice transfer de date cu caracter personal în afara Uniunii în temeiul capitolului V din regulamentul respectiv și obligația acestora de a îndeplini toate obligațiile care le revin în temeiul capitolului IV din regulamentul respectiv.

(29)

Statisticile care urmează să fie oferite de statele membre în temeiul prezentului regulament sunt indicatori importanți pentru evaluarea politicilor, inclusiv a măsurilor legislative. În plus, este important să se recunoască impactul victimizării secundare inerente schimbului de imagini și videoclipuri înfățișând victime ale abuzului sexual asupra copiilor care ar putea fi în circulație de ani de zile și care nu este reflectat pe deplin în astfel de statistici.

(30)

În conformitate cu cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679, în special cerința ca statele membre să se asigure că autoritățile de supraveghere dispun de resursele umane, tehnice și financiare necesare pentru îndeplinirea efectivă a sarcinilor și exercitarea prerogativelor lor, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile de supraveghere dispun de astfel de resurse suficiente pentru îndeplinirea efectivă a sarcinilor care le revin și pentru exercitarea prerogativelor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(31)

În cazul în care un furnizor a efectuat o evaluare de impact asupra protecției datelor și a consultat autoritățile de supraveghere în legătură cu o tehnologie în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, furnizorul respectiv nu ar trebui să fie obligat, în temeiul prezentului regulament, să efectueze o evaluare suplimentară de impact asupra protecției datelor sau o consultare suplimentară, cu condiția ca autoritățile de supraveghere să fi indicat că prelucrarea datelor cu ajutorul tehnologiei respective nu va genera un risc ridicat la adresa drepturilor și libertăților persoanelor fizice sau că operatorul a luat măsuri pentru atenuarea unui astfel de risc.

(32)

Utilizatorii ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac judiciară eficientă dacă drepturile lor au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor cu caracter personal și a altor date în scopul detectării abuzului sexual online asupra copiilor în serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, al raportării acestuia și al eliminării materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor din serviciile respective, de exemplu în cazul în care conținutul sau identitatea unui utilizator au fost raportate unei organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor sau autorităților de aplicare a legii sau în cazul în care conținutul unui utilizator a fost eliminat sau contul unui utilizator a fost blocat sau un serviciu oferit unui utilizator a fost suspendat.

(33)

În conformitate cu Directiva 2002/58/CE și cu principiul reducerii la minimum a datelor, prelucrarea datelor cu caracter personal și a altor date ar trebui să fie limitată la datele privind conținutul și la datele de transfer aferente, în măsura în care acest lucru este strict necesar pentru atingerea scopului prezentului regulament.

(34)

Derogarea prevăzută de prezentul regulament ar trebui extinsă la categoriile de date menționate la articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE, care sunt aplicabile prelucrării atât a datelor cu caracter personal, cât și a datelor fără caracter personal prelucrate în contextul furnizării unui serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

(35)

Obiectivul prezentului regulament este de a crea o derogare temporară de la anumite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE fără a crea fragmentări pe piața internă. În plus, este puțin probabil ca toate statele membre să poată adopta măsuri legislative naționale la timp. Întrucât acest obiectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. Acesta introduce o derogare temporară și limitată în mod strict de la aplicarea articolului 5 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE, împreună cu o serie de garanții pentru a asigura faptul că derogarea nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului stabilit.

(36)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și a emis un aviz la 10 noiembrie 2020,

(1)

Directiva (UE) 2017/2397 a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește măsuri tranzitorii având ca scop menținerea valabilității certificatelor de calificare, a carnetelor de serviciu și a jurnalelor de bord eliberate înainte de sfârșitul perioadei sale de transpunere și acordarea unei perioade rezonabile de timp membrilor calificați ai echipajelor în vederea solicitării unui certificat de calificare al Uniunii sau a unui alt certificat recunoscut ca echivalent. Cu toate acestea, cu excepția licențelor de navigație pe Rin menționate la articolul 1 alineatul (5) din Directiva 96/50/CE a Consiliului (4), respectivele măsuri tranzitorii nu se aplică certificatelor de calificare, carnetelor de serviciu și jurnalelor de bord eliberate de țări terțe care sunt în prezent recunoscute de statele membre în temeiul propriilor cerințe naționale sau al acordurilor internaționale aplicabile înainte de intrarea în vigoare a Directivei (UE) 2017/2397.

(2)

Articolul 10 alineatele (3), (4) și (5) din Directiva (UE) 2017/2397 stipulează procedura și condițiile de recunoaștere a certificatelor, a carnetelor de serviciu sau a jurnalelor de bord eliberate de autoritățile unei țări terțe.

(3)

Având în vedere faptul că procedura de recunoaștere a documentelor din țări terțe se bazează pe evaluarea sistemelor de certificare din țara terță solicitantă cu scopul de a stabili dacă eliberarea certificatelor, a carnetelor de serviciu sau a jurnalelor de bord specificate în cerere este supusă unor cerințe identice cu cele prevăzute în Directiva (UE) 2017/2397, este puțin probabil ca procedura de recunoaștere să fie finalizată înainte de 17 ianuarie 2022.

(4)

Pentru a asigura o tranziție lină către sistemul de recunoaștere a documentelor din țări terțe prevăzut la articolul 10 din Directiva (UE) 2017/2397, este necesar să se prevadă măsuri tranzitorii care oferă timpul necesar atât țărilor terțe, pentru a-și alinia cerințele la cele stabilite în directiva menționată, cât și Comisiei, pentru a evalua sistemele de certificare ale acelor țări terțe și, după caz, a adopta un act de punere în aplicare în temeiul articolului 10 alineatul (5) din directiva menționată. Respectivele măsuri ar asigura de asemenea securitatea juridică a persoanelor și operatorilor economici care își desfășoară activitatea în sectorul transportului pe căile navigabile interioare. Având în vedere respectivele obiective, este oportun să se stabilească data-limită pentru documentele din țări terțe care intră în domeniul de aplicare al măsurilor tranzitorii respective, prin referire la perioada de transpunere a directivei menționate, prelungită cu doi ani.

(5)

Pentru a asigura coerența cu măsurile tranzitorii aplicabile statelor membre în temeiul articolului 38 din Directiva (UE) 2017/2397, măsurile tranzitorii aplicabile certificatelor de calificare, carnetelor de serviciu și jurnalelor de bord eliberate de țări terțe și recunoscute de statele membre ar trebui să nu se aplice după 17 ianuarie 2032. Mai mult, recunoașterea acestor certificate de calificare, carnete de serviciu și jurnale de bord ar trebui să fie limitată la căile navigabile interioare ale Uniunii situate în statul membru în cauză.

(6)

Pentru a asigura coerența cu măsurile tranzitorii aplicabile certificatelor de calificare eliberate de statele membre, este oportun să se clarifice faptul că, în ceea ce privește certificatele din țări terțe, cerințele menționate la articolul 10 alineatul (3) din Directiva (UE) 2017/2397 includ, de asemenea, cerințele pentru schimbul certificatelor existente prevăzute la articolul 38 alineatele (1) și (3) din directiva menționată.

(7)

Prin urmare, pentru a oferi companiilor și lucrătorilor din sectorul transportului pe căile navigabile interioare claritate și securitate juridică, Directiva (UE) 2017/2397 ar trebui să fie modificată în consecință.

(8)

În conformitate cu articolul 39 alineatul (4) din Directiva (UE) 2017/2397, statele membre în care navigația interioară nu este posibilă din punct de vedere tehnic nu sunt obligate să transpună directiva menționată. Respectiva derogare ar trebui să se aplice prezentei directive, mutatis mutandis.

(9)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume de a stabili măsuri tranzitorii pentru recunoașterea certificatelor țărilor terțe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(10)

Pentru a permite statelor membre să procedeze cu promptitudine la transpunerea măsurilor prevăzute în prezenta directivă, aceasta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

La 15 iunie 2018, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Regatul Thailandei în vederea unui acord referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune.

(2)

Negocierile s-au încheiat, iar Acordul dintre Uniunea Europeană și Regatul Thailandei în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994 referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (denumit în continuare „acordul”), a fost parafat la 7 ianuarie 2021.

(3)

În conformitate cu Decizia (UE) 2021/373 a Consiliului (2), acordul a fost semnat la 7 mai 2021.

(4)

Acordul ar trebui să fie aprobat,