(1)

Amenințarea existențială pe care o prezintă schimbările climatice impune un nivel de ambiție mai mare și o intensificare a acțiunilor climatice ale Uniunii și ale statelor membre. Uniunea și-a asumat angajamentul de a-și intensifica eforturile de combatere a schimbărilor climatice și de a asigura punerea în aplicare a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) (4), ghidându-se după principiile sale și bazându-se pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile, în contextul obiectivului pe termen lung privind temperatura stabilit în Acordul de la Paris.

(2)

În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul ecologic european” (denumit în continuare „Pactul verde european”), Comisia a prezentat o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul verde european urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În același timp, această tranziție trebuie să fie justă și favorabilă incluziunii, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

(3)

Raportul special din 2018 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la impactul încălzirii globale cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale și direcțiile conexe de evoluție a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial oferă, în contextul consolidării răspunsului mondial la amenințarea reprezentată de schimbările climatice, al dezvoltării durabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei, o bază științifică solidă pentru combaterea schimbărilor climatice și ilustrează necesitatea de a intensifica rapid acțiunile climatice și de a continua tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic. Raportul respectiv confirmă faptul că emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să fie reduse de urgență și că schimbările climatice trebuie să fie limitate la 1,5 °C, în special pentru a reduce probabilitatea unor fenomene meteorologice extreme și probabilitatea de a atinge puncte de basculare. În raportul său de evaluare globală din 2019 privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) a demonstrat un declin la nivel mondial al biodiversității, schimbările climatice fiind, ca importanță, al treilea factor răspunzător de declinul biodiversității.

(4)

Stabilirea unui obiectiv pe termen lung este esențială pentru a contribui la transformarea economică și societală, pentru crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, pentru creșterea economică durabilă și pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, precum și pentru îndeplinirea într-un mod just, echilibrat din punct de vedere social, echitabil și eficient din punctul de vedere al costurilor a obiectivului pe termen lung privind temperatura prevăzut în Acordul de la Paris.

(5)

Este necesar să se abordeze riscurile tot mai mari pentru sănătate legate de climă, inclusiv valurile de căldură, incendiile forestiere și inundațiile mai frecvente și mai intense, amenințările la adresa siguranței și a securității alimentare și a apei și apariția și răspândirea bolilor infecțioase. După cum a anunțat în comunicarea sa din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”, Comisia a lansat un observator european pentru climă și sănătate în cadrul platformei europene pentru adaptarea la schimbările climatice Climate-ADAPT, pentru a înțelege mai bine, a anticipa și a reduce la minimum amenințările la adresa sănătății cauzate de schimbările climatice.

(6)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 37, care urmărește promovarea integrării în politicile Uniunii a unui nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.

(7)

Acțiunile climatice ar trebui să fie o oportunitate pentru toate sectoarele economiei Uniunii de a contribui la asigurarea poziției de lider industrial în materie de inovare la nivel mondial. Ca urmare a cadrului de reglementare instituit de Uniune și a eforturilor depuse de industrie, creșterea economică poate să fie decuplată de emisiile de gaze cu efect de seră. De exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii au scăzut cu 24 % între 1990 și 2019, în timp ce economia a crescut cu 60 % în aceeași perioadă. Fără a aduce atingere legislației obligatorii și altor inițiative adoptate la nivelul Uniunii, toate sectoarele economiei - inclusiv sectorul energiei, sectorul industriei, sectorul transporturilor, sectorul încălzirii și răcirii și sectorul construcțiilor, sectorul agricol, sectorul deșeurilor și sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii, indiferent dacă sectoarele respective intră sau nu sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Uniune (denumit în continuare „EU ETS”) - ar trebui să contribuie la realizarea neutralității climatice în cadrul Uniunii până în 2050. Pentru a crește participarea tuturor actorilor economici, Comisia ar trebui să faciliteze dialogurile și parteneriatele sectoriale în materie de climă, reunind principalele părți interesate într-un mod reprezentativ și favorabil incluziunii, astfel încât să încurajeze sectoarele să elaboreze în mod voluntar foi de parcurs orientative și să își planifice tranziția către îndeplinirea obiectivului Uniunii de realizare a neutralității climatice până în 2050. Astfel de foi de parcurs ar putea constitui o contribuție valoroasă care ar sprijini sectoarele să planifice investițiile necesare în vederea tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și ar putea contribui, de asemenea, la o implicare mai mare a sectoarelor în găsirea unor soluții neutre din punct de vedere climatic. Foile de parcurs ar putea completa, de asemenea, inițiativele existente, inclusiv Alianța europeană pentru baterii și Alianța europeană pentru hidrogen curat, care promovează colaborarea industrială în tranziția către neutralitatea climatică.

(8)

Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung privind temperatura la articolul 2 alineatul (1) litera (a) și urmărește să consolideze răspunsul global la amenințarea reprezentată de schimbările climatice prin creșterea capacității de adaptare la efectele negative ale schimbărilor climatice, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din acordul respectiv, și prin asigurarea faptului că fluxurile financiare corespund unei evoluții către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din acordul respectiv. Constituind cadrul general pentru contribuția Uniunii la Acordul de la Paris, prezentul regulament ar trebui să garanteze că atât Uniunea, cât și statele membre contribuie la răspunsul mondial la schimbările climatice, astfel cum se menționează în acordul respectiv.

(9)

Acțiunile climatice ale Uniunii și ale statelor membre au scopul de a proteja populația și planeta, bunăstarea, prosperitatea, economia, sănătatea, sistemele alimentare, integritatea ecosistemelor și biodiversitatea de amenințarea pe care o reprezintă schimbările climatice, în contextul Agendei 2030 a Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă și în vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris, precum și de a maximiza prosperitatea în limitele resurselor planetei și de a spori reziliența și a reduce vulnerabilitatea societății la schimbările climatice. În acest context, acțiunile Uniunii și ale statelor membre ar trebui să se ghideze după principiul precauției și principiul „poluatorul plătește” stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ar trebui să țină seama, de asemenea, de principiul „eficiența energetică pe primul loc” al uniunii energetice și de principiul de a nu prejudicia din Pactul verde european.

(10)

Realizarea neutralității climatice ar trebui să necesite o contribuție din partea tuturor sectoarelor economice în privința cărora dreptul Uniunii reglementează emisiile sau absorbțiile de gaze cu efect de seră.

(11)

Având în vedere importanța producției și a consumului de energie pentru nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră, este esențial să se asigure o tranziție către un sistem energetic sigur, durabil, accesibil din punctul de vedere al prețului și securizat, care se bazează pe implementarea surselor regenerabile de energie, pe o piață internă a energiei care funcționează bine și pe îmbunătățirea eficienței energetice, reducând, totodată, sărăcia energetică. Transformarea digitală, inovarea tehnologică, cercetarea și dezvoltarea sunt, de asemenea, factori importanți pentru îndeplinirea obiectivului privind neutralitatea climatică.

(12)

Uniunea a instituit un cadru de reglementare pentru a îndeplini obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră convenit în 2014, înainte de intrarea în vigoare a Acordului de la Paris. Printre actele legislative de punere în aplicare a obiectivului respectiv se numără Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), care instituie EU ETS, Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care a introdus obiective naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, și Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care prevede obligația statelor membre de a echilibra emisiile de gaze cu efect de seră și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură.

(13)

EU ETS reprezintă un element fundamental al politicii Uniunii în domeniul climei și instrumentul său esențial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(14)

În comunicarea sa din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, Comisia a prezentat o viziune pentru atingerea până în 2050, în Uniune, a unui nivel al emisiilor nete de gaze cu efect de seră egal cu zero, printr-o tranziție echitabilă din punct de vedere social și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(15)

Prin pachetul „Energie curată pentru toți europenii” din 30 noiembrie 2016, Uniunea a urmărit o ambițioasă agendă de decarbonizare, în special prin construirea unei uniuni energetice solide, care include obiectivele pentru 2030 privind eficiența energetică și utilizarea energiei din surse regenerabile prevăzute în Directivele 2012/27/UE (8) și (UE) 2018/2001 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și prin consolidarea legislației relevante, inclusiv a Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10).

(16)

Uniunea este lider mondial în tranziția către neutralitatea climatică și este hotărâtă să contribuie la asumarea unor obiective mai ambițioase la nivel mondial și la consolidarea răspunsului global la schimbările climatice, utilizând toate instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv diplomația în domeniul climei.

(17)

Uniunea ar trebui să continue acțiunile sale climatice și să își asume rolul de lider internațional în domeniul climei după 2050, pentru a proteja populația și planeta împotriva amenințării pe care o reprezintă schimbările climatice periculoase, în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen lung privind temperatura stabilit în Acordul de la Paris și în conformitate cu evaluările științifice formulate de IPCC, IPBES și de Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice, precum și cu evaluările altor organisme internaționale.

(18)

Riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon persistă în ceea ce privește partenerii internaționali care nu au aceleași standarde de protecție a climei ca Uniunea. Prin urmare, Comisia intenționează să propună un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon pentru anumite sectoare, cu scopul de a reduce astfel de riscuri într-un mod compatibil cu normele Organizației Mondiale a Comerțului. În plus, este important să se mențină stimulente de politici eficace în sprijinul soluțiilor și al inovațiilor tehnologice care permit tranziția către o economie a Uniunii competitivă și neutră din punct de vedere climatic, oferind, în același timp, siguranță în materie de investiții.

(19)

Parlamentul European, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european, a lansat îndemnul ca tranziția necesară către o societate neutră din punct de vedere climatic să aibă loc până cel târziu în 2050 și să devină o reușită europeană, iar în rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu, a declarat urgența climatică și de mediu. Acesta a solicitat în repetate rânduri Uniunii să stabilească un obiectiv climatic pentru 2030 mai ambițios, iar respectivul obiectiv climatic mai ambițios să facă parte din prezentul regulament. În concluziile sale din 12 decembrie 2019, Consiliul European și-a exprimat susținerea pentru obiectivul unei Uniuni neutre din punct de vedere climatic până în 2050, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, recunoscând în același timp că este necesar să se instituie un cadru favorabil în acest sens, care să aducă beneficii tuturor statelor membre și să cuprindă instrumente, stimulente, sprijin și investiții adecvate pentru a asigura o tranziție eficientă din punctul de vedere al costurilor, justă, precum și echitabilă și echilibrată din punct de vedere social, ținând seama de circumstanțele naționale diferite în ceea ce privește punctele de plecare. Acesta a notat, de asemenea, că tranziția va necesita investiții publice și private semnificative. La 6 martie 2020, Uniunea a transmis strategia sa de dezvoltare pe termen lung privind obținerea unui nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, iar la 17 decembrie 2020, contribuția sa stabilită la nivel național către Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), în urma adoptării acestora de către Consiliu.

(20)

Uniunea ar trebui să urmărească obiectivul ca, până în 2050, pe plan intern în cadrul Uniunii, să se obțină un echilibru între emisiile antropice de către surse și absorbțiile de gaze cu efect de seră de către absorbanți la nivelul întregii economii și, după caz, să se ajungă la emisii negative după această dată. Obiectivul respectiv ar trebui să includă emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră de la nivelul Uniunii reglementate în dreptul Uniunii. Ar trebui să fie posibilă reglementarea unor astfel de emisii și absorbții în contextul revizuirii legislației relevante din domeniul climei și energiei. Absorbanții includ soluții naturale și tehnologice, astfel cum sunt raportate în inventarele de emisii de gaze cu efect de seră pe care Uniunea le-a transmis către CCONUSC. Soluțiile bazate pe tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) și de captare și utilizare a dioxidului de carbon (CUC) pot juca un rol în decarbonizare, în special în reducerea emisiilor de proces din industrie, în cazul statelor membre care optează pentru această tehnologie. Obiectivul privind neutralitatea climatică la nivelul Uniunii până în 2050 ar trebui să fie urmărit în mod colectiv de toate statele membre, iar statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a permite îndeplinirea acestui obiectiv. Măsurile întreprinse la nivelul Uniunii vor constitui o parte importantă a măsurilor necesare pentru îndeplinirea obiectivului.

(21)

În concluziile sale din 8 și 9 martie 2007 și din 23 și 24 octombrie 2014, Consiliul European a aprobat obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2020 și, respectiv, cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030. Dispozițiile prezentului regulament privind stabilirea obiectivului climatic al Uniunii pentru 2040 nu aduc atingere rolului Consiliului European, astfel cum este prevăzut în tratate, de a defini orientările și prioritățile politice generale pentru elaborarea politicii Uniunii în domeniul climei.

(22)

Absorbanții de carbon joacă un rol esențial în tranziția către neutralitatea climatică în Uniune, iar sectoarele agriculturii, silviculturii și exploatării terenurilor, în special, aduc o contribuție importantă în acest context. Astfel cum a anunțat în comunicarea sa din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic”, Comisia va promova un nou model de afaceri ecologic pentru a recompensa gestionarii de terenuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eliminarea carbonului în cadrul viitoarei inițiative privind sechestrarea carbonului în solurile agricole. În plus, în comunicarea sa din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă”, Comisia s-a angajat să elaboreze un cadru de reglementare pentru certificarea eliminării carbonului, bazat pe o contabilizare solidă și transparentă a carbonului, care să monitorizeze și să verifice autenticitatea eliminării carbonului, asigurându-se, în același timp, că nu există niciun impact negativ asupra mediului, în special asupra biodiversității, asupra sănătății publice sau asupra obiectivelor sociale sau economice.

(23)

Refacerea ecosistemelor ar contribui la menținerea, gestionarea și consolidarea absorbanților naturali și ar promova biodiversitatea, combătând, în același timp, schimbările climatice. De asemenea, „triplul rol” al pădurilor, și anume de absorbție, stocare și substituire a carbonului, contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă, asigurând în același timp că pădurile continuă să crească și să ofere multe alte servicii.

(24)

Este absolut necesar ca acțiunile climatice ale Uniunii și eforturile acesteia de realizare a neutralității climatice până în 2050 să se bazeze pe cunoștințe științifice și pe cele mai bune dovezi disponibile și actualizate, precum și pe informații atât factuale, cât și transparente, privind schimbările climatice. Este necesar să se instituie un Consiliu consultativ științific european privind schimbările climatice (denumit în continuare „Consiliul consultativ”), care să servească drept punct de referință în ceea ce privește cunoștințele științifice despre schimbările climatice, datorită independenței și competențelor sale științifice și tehnice. Consiliul consultativ ar trebui să completeze activitatea Agenției Europene de Mediu (AEM), acționând în mod independent în îndeplinirea sarcinilor sale. Ar trebui să se evite orice suprapunere între misiunea sa și misiunea IPCC la nivel internațional. Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (11) ar trebui, prin urmare, modificat pentru a institui Consiliul consultativ. În statele membre care dispun de organisme naționale consultative în materie de climă, acestea pot juca un rol important, printre altele, prin furnizarea autorităților naționale relevante de consultanță științifică de specialitate privind politica în domeniul climei, în conformitate cu prevederile statului membru în cauză. Prin urmare, statele membre care nu au făcut deja acest lucru sunt invitate să instituie un organism național consultativ în materie de climă.

(25)

Tranziția către neutralitatea climatică necesită schimbări la nivelul tuturor politicilor și un efort colectiv al tuturor sectoarelor economiei și ale societății, astfel cum s-a subliniat în Pactul verde european. În concluziile sale din 12 decembrie 2019, Consiliul European a precizat că toate actele legislative și politicile relevante ale Uniunii trebuie să fie corelate cu îndeplinirea obiectivului privind neutralitatea climatică și să contribuie la acesta, cu respectarea unor condiții de concurență echitabile, și a invitat Comisia să analizeze dacă acest lucru impune o modificare a normelor actuale.

(26)

După cum a anunțat în Pactul verde european, Comisia a evaluat obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 în comunicarea sa din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”. Comisia a realizat acest lucru pe baza unei evaluări cuprinzătoare a impactului și luând în considerare analiza sa privind planurile naționale integrate privind energia și clima prezentate Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Având în vedere obiectivul privind neutralitatea climatică până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să fie reduse iar absorbțiile ar trebui să fie sporite până în 2030, astfel încât emisiile nete de gaze cu efect de seră, și anume emisiile după deducerea absorbțiilor, să scadă, la nivelul întregii economii și pe plan intern, cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Consiliul European a aprobat obiectivul respectiv în concluziile sale din 10 și 11 decembrie 2020. De asemenea, acesta a furnizat orientări inițiale cu privire la punerea sa în aplicare. Respectivul nou obiectiv climatic al Uniunii pentru 2030 este un obiectiv ulterior în sensul articolului 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și, prin urmare, înlocuiește obiectivul de la nivelul Uniunii pentru 2030 privind emisiile de gaze cu efect de seră prevăzut la punctul respectiv. În plus, Comisia ar trebui să evalueze, până la 30 iunie 2021, modul în care ar trebui modificată legislația Uniunii care pune în aplicare obiectivul climatic pentru 2030 pentru a se realiza o astfel de reducere a emisiilor nete. În acest scop, Comisia a anunțat o revizuire a legislației relevante în domeniul climei și al energiei, care va fi adoptată într-un pachet care va acoperi, printre altele, energia din surse regenerabile, eficiența energetică, exploatarea terenurilor, impozitarea energiei, standardele de performanță privind emisiile de CO2 pentru autovehiculele ușoare, partajarea eforturilor și EU ETS.

Comisia intenționează să evalueze efectele introducerii unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii care ar putea completa măsurile existente, cum ar fi măsurile bazate pe piață care includ un mecanism solid de solidaritate.

(27)

Potrivit evaluărilor Comisiei, angajamentele existente în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2018/841 generează un volum de absorbant net de carbon de 225 de milioane de tone de CO2 echivalent în 2030. Pentru a se asigura că se depun suficiente eforturi de reducere până în 2030, este oportun să se limiteze la acest nivel contribuția absorbțiilor nete la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030. Acest fapt nu aduce atingere revizuirii legislației relevante a Uniunii pentru a permite îndeplinirea obiectivului.

(28)

Cheltuielile din cadrul bugetului Uniunii și al Instrumentului de redresare al Uniunii Europene instituit prin Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (13) contribuie la obiectivele climatice, dat fiind că cel puțin 30 % din cuantumul total al cheltuielilor se alocă pentru sprijinirea obiectivelor climatice, pe baza unei metodologii eficace și în conformitate cu legislația sectorială.

(29)

Având în vedere obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050 și angajamentele internaționale asumate în temeiul Acordului de la Paris, sunt necesare eforturi continue pentru a asigura eliminarea treptată a subvențiilor pentru energie care sunt incompatibile cu obiectivul respectiv, în special a celor pentru combustibilii fosili, fără a afecta eforturile de reducere a sărăciei energetice.

(30)

Pentru a oferi previzibilitate și încredere tuturor actorilor economici, inclusiv întreprinderilor, lucrătorilor, investitorilor și consumatorilor, pentru a asigura o reducere treptată în timp a emisiilor de gaze cu efect de seră și a garanta că tranziția către neutralitatea climatică este ireversibilă, Comisia ar trebui să propună un obiectiv climatic intermediar al Uniunii pentru 2040, după caz, cel târziu în termen de șase luni de la prima evaluare la nivel global efectuată în temeiul Acordului de la Paris. Comisia poate face propuneri de revizuire a obiectivului intermediar, ținând seama de constatările evaluărilor progreselor și ale măsurilor Uniunii și ale măsurilor naționale, precum și de rezultatele evaluării la nivel global și ale evoluțiilor internaționale, inclusiv în ceea ce privește calendarele comune pentru contribuțiile stabilite la nivel național. În scopul de a spori transparența și responsabilitatea în ceea ce privește politicile Uniunii în domeniul climei, Comisia ar trebui, atunci când își prezintă propunerea legislativă referitoare la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2040, să publice bugetul orientativ estimat al Uniunii privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2030-2050, definit ca volumul total orientativ al emisiilor nete de gaze cu efect de seră care se preconizează că vor fi emise în perioada respectivă fără a pune în pericol angajamentele asumate de Uniune în temeiul Acordului de la Paris, precum și metodologia care stă la baza respectivului buget orientativ.

(31)

Adaptarea este o componentă-cheie a răspunsului mondial pe termen lung la schimbările climatice. Efectele adverse ale schimbărilor climatice pot depăși capacitățile de adaptare ale statelor membre. Prin urmare, statele membre și Uniunea ar trebui să își consolideze capacitatea de adaptare și reziliența și să reducă vulnerabilitatea la schimbările climatice, astfel cum se prevede la articolul 7 din Acordul de la Paris, precum și să maximizeze beneficiile conexe pe care le aduc alte politici și acte legislative. Comisia ar trebui să adopte o strategie a Uniunii privind adaptarea la schimbările climatice în conformitate cu Acordul de la Paris. Statele membre ar trebui să adopte strategii și planuri naționale cuprinzătoare de adaptare, bazate pe analize solide, evaluări ale progreselor înregistrate și indicatori în materie de schimbări climatice și vulnerabilitate, conform celor mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile. Uniunea ar trebui să încerce să creeze un mediu de reglementare favorabil pentru politicile și măsurile naționale instituite de statele membre în scopul de a se adapta la schimbările climatice. Îmbunătățirea rezilienței la schimbările climatice și a capacităților de adaptare la acestea necesită eforturi comune din partea tuturor sectoarelor economiei și ale societății, precum și coerența și consecvența politicilor în toate actele legislative și politicile relevante.

(32)

Ecosistemele, persoanele și economiile din toate regiunile Uniunii se vor confrunta cu efecte majore ale schimbărilor climatice, cum ar fi căldura extremă, inundațiile, seceta, deficitul de apă, creșterea nivelului mării, topirea ghețarilor, incendiile forestiere, arborii smulși de vânt și pierderile agricole. Evenimentele extreme recente au avut deja un impact semnificativ asupra ecosistemelor, afectând capacitățile de sechestrare și de stocare a carbonului ale terenurilor forestiere și agricole. Consolidarea capacităților de adaptare și a rezilienței, ținând seama de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, contribuie la reducerea la minimum a impactului schimbărilor climatice, la abordarea efectelor inevitabile într-un mod echilibrat din punct de vedere social și la îmbunătățirea condițiilor de viață în zonele afectate. Pregătirea din timp pentru astfel de efecte este eficientă din punctul de vedere al costurilor și poate genera totodată beneficii colaterale semnificative pentru ecosisteme, sănătate și economie. În special, soluțiile bazate pe natură pot fi benefice pentru atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea și protecția biodiversității.

(33)

Programele relevante instituite ca parte a cadrului financiar multianual prevăd examinarea proiectelor pentru a se asigura că acestea sunt reziliente la potențialele efecte negative ale schimbărilor climatice prin intermediul unei evaluări a vulnerabilității la schimbările climatice și a riscurilor climatice, inclusiv prin măsuri de adaptare relevante, și că acestea integrează costul emisiilor de gaze cu efect de seră și efectele pozitive ale măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice în analiza cost-beneficiu. Acest lucru contribuie la integrarea în deciziile de investiții și de planificare din cadrul bugetului Uniunii a riscurilor legate de schimbările climatice și a evaluărilor vulnerabilității la schimbările climatice și a adaptării la acestea.

(34)

Atunci când adoptă măsuri relevante la nivelul Uniunii și la nivel național pentru îndeplinirea obiectivului privind neutralitatea climatică, statele membre și Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui, printre altele, să țină seama de: contribuția tranziției către neutralitatea climatică la sănătatea publică, calitatea mediului și bunăstarea cetățenilor, prosperitatea societății, ocuparea forței de muncă și competitivitatea economiei; tranziția energetică, consolidarea securității energetice și combaterea sărăciei energetice; securitatea și accesibilitatea din punctul de vedere al prețului a alimentelor; dezvoltarea unor sisteme de mobilitate și de transport durabile și inteligente; echitatea și solidaritatea între statele membre și la nivel național, ținând seama de capacitatea lor economică, de circumstanțele naționale, cum ar fi particularitățile insulelor, și de nevoia de convergență în timp; necesitatea de a asigura o tranziție justă și echitabilă din punct de vedere social prin intermediul unor programe de învățământ și formare adecvate; cele mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, în special descoperirile prezentate de IPCC; necesitatea de a integra riscurile legate de schimbările climatice în deciziile de investiții și de planificare; eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și neutralitatea tehnologică în ceea ce privește reducerea emisiilor și absorbțiile de gaze cu efect de seră și consolidarea rezilienței; precum și o evoluție graduală în timp a integrității ecologice și a nivelului de ambiție.

(35)

Astfel cum se indică în Pactul verde european, Comisia a adoptat, la 9 decembrie 2020, o comunicare intitulată „Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului”. Strategia stabilește o foaie de parcurs pentru un viitor durabil și inteligent al transporturilor europene, cu un plan de acțiune în vederea îndeplinirii obiectivului de reducere cu 90 % a emisiilor din sectorul transporturilor până în 2050.

(36)

Pentru a se asigura că Uniunea și statele membre fac în continuare progrese suficiente în vederea îndeplinirii obiectivului privind neutralitatea climatică și în materie de adaptare, Comisia ar trebui să evalueze periodic progresele înregistrate, bazându-se pe informațiile prevăzute în prezentul regulament, inclusiv informațiile transmise și raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999. Pentru a permite pregătirea în timp util a evaluării la nivel global menționate la articolul 14 din Acordul de la Paris, concluziile acestei evaluări ar trebui să fie publicate până la data de 30 septembrie, o dată la cinci ani, începând cu 2023. Aceasta presupune că rapoartele efectuate în temeiul articolului 29 alineatul (5) și al articolului 35 din regulamentul respectiv și, în anii vizați, rapoartele aferente menționate la articolul 29 alineatul (1) și la articolul 32 din respectivul regulament ar trebui să fie transmise Parlamentului European și Consiliului în același timp cu concluziile evaluării respective. În cazul în care progresele colective realizate de statele membre în vederea îndeplinirii obiectivului privind neutralitatea climatică sau în materie de adaptare sunt insuficiente sau dacă măsurile Uniunii nu sunt în concordanță cu obiectivul privind neutralitatea climatică sau sunt inadecvate pentru a spori capacitatea de adaptare, a consolida reziliența sau a reduce vulnerabilitatea, Comisia ar trebui să ia măsurile necesare în conformitate cu tratatele. De asemenea, Comisia ar trebui să evalueze periodic măsurile naționale relevante și să emită recomandări atunci când constată că măsurile adoptate de un stat membru nu sunt în concordanță cu obiectivul privind neutralitatea climatică sau sunt inadecvate pentru a spori capacitatea de adaptare, a consolida reziliența și a reduce vulnerabilitatea la schimbările climatice.

(37)

Comisia ar trebui să asigure o evaluare solidă și obiectivă, bazată pe cele mai recente descoperiri științifice, tehnice și socioeconomice, susținute de o masă reprezentativă de experți independenți, și să își bazeze evaluarea pe informații relevante, inclusiv pe informațiile transmise și raportate de statele membre, pe rapoartele AEM, ale Consiliului consultativ și ale Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, pe cele mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, inclusiv pe cele mai recente rapoarte IPCC, IPBES și ale altor organisme internaționale, precum și pe datele de observare a Pământului furnizate de Programul european de observare a Pământului Copernicus. În plus, Comisia ar trebui să își bazeze evaluările pe o traiectorie orientativă, liniară, care, atunci când este adoptată, leagă obiectivele climatice ale Uniunii pentru 2030 și 2040 de obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică și care servește drept instrument orientativ pentru estimarea și evaluarea progreselor colective în direcția îndeplinirii obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică. Traiectoria orientativă, liniară, nu aduce atingere niciunei decizii de stabilire a unui obiectiv climatic al Uniunii pentru 2040. Întrucât Comisia s-a angajat să analizeze modul în care sectorul public poate utiliza taxonomia UE în contextul Pactului verde european, aceasta ar trebui să includă informații cu privire la investițiile durabile din punctul de vedere al mediului, atât cele ale Uniunii, cât și cele ale statelor membre, care respectă Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (14), atunci când astfel de informații sunt disponibile. Comisia ar trebui să utilizeze statisticile și datele europene și mondiale, atunci când acestea sunt disponibile, și să solicite o analiză de specialitate. AEM ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, în conformitate cu programul său anual de lucru.

(38)

Având în vedere faptul că cetățenii și comunitățile au un rol important în impulsionarea transformării în direcția neutralității climatice, ar trebui să se încurajeze și să se faciliteze o mobilizare publică și socială puternică în materie de combatere a schimbărilor climatice la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, regional și local. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă o atitudine de deschidere față de toate componentele societății, inclusiv față de părțile interesate care reprezintă diferite sectoare ale economiei, pentru a le oferi posibilitatea și mijloacele să contribuie activ la construirea unei societăți neutre din punct de vedere climatic și reziliente la schimbările climatice, inclusiv prin intermediul Pactului climatic european.

(39)

În conformitate cu angajamentul Comisiei față de principiile referitoare la o mai bună legiferare, ar trebui urmărită coerența instrumentelor Uniunii în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Sistemul de măsurare a progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivului privind neutralitatea climatică, precum și coerența măsurilor luate cu obiectivul respectiv ar trebui să se bazeze pe cadrul de guvernanță prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999 și să fie coerent cu acesta, ținând seama de toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice. În special, sistemul de raportare periodică și stabilirea etapelor de evaluare și de acțiune a Comisiei pe baza raportării ar trebui să fie aliniate la cerințele în materie de transmitere de informații și de prezentare de rapoarte impuse statelor membre, prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1999. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/1999 ar trebui modificat pentru a include obiectivul privind neutralitatea climatică în dispozițiile relevante.

(40)

Schimbările climatice sunt, prin definiție, o provocare transfrontalieră; așadar, este necesară acțiunea coordonată la nivelul Uniunii pentru a completa și a consolida în mod eficient politicile naționale. Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume realizarea neutralității climatice în Uniune până în 2050, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele sale, acesta poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv,

(1)

Capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 stabilește procedurile de identificare a navelor de pescuit implicate în activități de pescuit ilegale, nedeclarate și nereglementate („INN”), precum și procedurile de întocmire a listei Uniunii pe care figurează aceste nave (denumită în continuare „lista Uniunii”). Articolul 37 din regulamentul menționat prevede măsurile care trebuie luate împotriva navelor de pescuit incluse pe lista respectivă.

(2)

Lista Uniunii a fost stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 468/2010 al Comisiei (2) și a fost modificată ulterior prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 724/2011 (3), (UE) nr. 1234/2012 (4), (UE) nr. 672/2013 (5), (UE) nr. 137/2014 (6), (UE) 2015/1296 (7), (UE) 2016/1852 (8), (UE) 2017/2178 (9), (UE) 2018/1883 (10) și (UE) 2020/269 (11) ale Comisiei.

(3)

În conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, navele incluse pe listele navelor INN adoptate de organizații regionale de gestionare a pescuitului trebuie incluse pe lista Uniunii.

(4)

Toate organizațiile regionale de gestionare a pescuitului asigură întocmirea și actualizarea periodică a listelor navelor INN în conformitate cu normele lor (12).

(5)

În conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, la primirea din partea organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului a listelor cu navele de pescuit în legătură cu care s-a presupus sau s-a confirmat implicarea în activități de pescuit INN, Comisia actualizează lista Uniunii. Întrucât Comisia a primit liste noi din partea organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, lista Uniunii trebuie actualizată.

(6)

Având în vedere că aceeași navă poate figura pe listă cu denumiri și/sau sub pavilioane diferite, în funcție de momentul în care a fost introdusă pe listele organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, lista actualizată a Uniunii trebuie să includă diferitele denumiri și/sau pavilioane stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului respective.

(7)

Nava „Bellator” (13), care este inclusă în prezent pe lista Uniunii, a fost eliminată de pe lista întocmită de Organizația regională de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud („SPRFMO”), în conformitate cu măsura de conservare și gestionare (CMM) 04-2020 a organizației regionale de gestionare a pescuitului respective. Întrucât decizia a fost luată de organizația regională de gestionare a pescuitului competentă în condițiile articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, această navă trebuie, în consecință, să fie eliminată de pe lista Uniunii, deși nu a fost încă ștearsă de pe listele stabilite de Acordul privind pescuitul în sudul Oceanului Indian („SIOFA”), de Comisia Tonului din Oceanul Indian („IOTC”) și de Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est („NEAFC”).

(8)

Nava „Uthaiwan/Wisdom Sea reefer” (14), inclusă în prezent pe lista Uniunii, a fost eliminată din lista stabilită de Comisia Tonului din Oceanul Indian („IOTC”), în conformitate cu Rezoluția 18/03 a acestei organizații regionale de gestionare a pescuitului. Întrucât decizia a fost luată de organizația regională de gestionare a pescuitului competentă în condițiile articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, această navă trebuie, în consecință, să fie eliminată de pe lista Uniunii, deși nu a fost încă ștearsă de pe lista stabilită de Acordul privind pescuitul în sudul Oceanului Indian („SIOFA”).

(9)

Nava „Nefelin” (15) a fost scoasă de pe lista stabilită de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană („CGPM”), în conformitate cu Recomandarea GFCM/33/209/8 a organizației regionale de gestionare a pescuitului respective. Prin urmare, această navă nu trebuie inclusă pe lista Uniunii, în pofida faptului că nu a fost încă ștearsă de pe listele stabilite de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic („ICCAT”) și de Comisia Tonului din Oceanul Indian („IOTC”).

(10)

Nava menționată în considerentul (9) nu a fost inclusă pe lista Uniunii modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1883, deoarece lista navelor de pescuit în legătură cu care s-a presupus sau s-a confirmat implicarea în activități de pescuit INN adoptată de organizația regională de gestionare a pescuitului competentă a fost primită de Comisie după adoptarea regulamentului respectiv.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 468/2010 trebuie modificat în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

(1)

Articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/1020 impune statelor membre să prezinte Comisiei date statistice detaliate referitoare la controalele efectuate de autoritățile pe care le-au desemnat în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul respectiv în ceea ce privește produsele care fac obiectul legislației Uniunii și care intră pe piața Uniunii. În special, Regulamentul (UE) 2019/1020 prevede ca datele statistice să acopere numărul de intervenții în domeniul controalelor asupra unor astfel de produse în ceea ce privește siguranța și conformitatea produsului.

(2)

Este necesar să se precizeze detaliile acestor date statistice.

(3)

În cazul în care o intervenție din partea autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020 a avut ca rezultat o cerință din partea autorităților de supraveghere a pieței de a nu pune un produs în liberă circulație în temeiul articolului 28 alineatele (1) și (2) din regulamentul respectiv, datele statistice privind numărul de intervenții ar trebui să fie completate cu informații mai detaliate cu privire la produsul în cauză pentru a înțelege mai bine aspectele și tendințele în ceea ce privește siguranța și conformitatea produselor. Datele statistice prezentate pot contribui, de asemenea, la consolidarea gestiunii riscurilor.

(4)

Deși datele statistice prezentate Comisiei privind intervențiile în domeniul controalelor ar trebui să acopere toate controalele asupra produselor care intră pe piața Uniunii, acestea ar trebui să acopere totuși doar acele controale în care a avut loc efectiv o intervenție din partea autorităților desemnate. Prin urmare, datele statistice nu ar trebui să includă date privind controalele efectuate în mod exclusiv prin tehnici de prelucrare electronică a datelor.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) 2019/1020,

(1)

Indicii de referință pot fi recunoscuți ca fiind critici în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Regulamentul (UE) 2016/1011. Articolul 20 alineatul (1) litera (b) prevede că indicii de referință, pentru a fi recunoscuți drept indici de referință critici, se bazează pe date de intrare furnizate de contribuitori care sunt în majoritate situați într-un stat membru și sunt recunoscuți ca fiind critici în statul membru respectiv. La 11 august 2016, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1368 al Comisiei (2), care a stabilit o listă de indici de referință critici.

(2)

Regulamentul (UE) 2016/1011 se aplică în Spațiul Economic European (SEE) și a fost pus în aplicare în legislația norvegiană la 6 decembrie 2019.

(3)

La data de 3 decembrie 2020, autoritatea norvegiană competentă, Finanstilsynet, a notificat Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) propunerea sa de a recunoaște rata dobânzii interbancare oferită pe piața norvegiană (Norwegian Interbank Offered Rate – „NIBOR”) ca indice de referință critic, în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1011, deoarece NIBOR are o importanță critică în Norvegia și se bazează pe date furnizate de contribuitori, situați în totalitate în Norvegia.

(4)

NIBOR este o rată de referință bazată pe o medie a ratelor dobânzii la care băncile care își desfășoară activitatea pe piața monetară din Norvegia sunt dispuse să își împrumute reciproc fonduri negarantate cu diferite scadențe. NIBOR se determină zilnic pentru cinci scadențe diferite: o săptămână și una, două, trei și șase luni. La data de 3 decembrie 2020, din eșantionul NIBOR făceau parte șase bănci, toate situate în Norvegia.

(5)

În evaluarea pe care a transmis-o ESMA, Finanstilsynet a concluzionat că încetarea furnizării NIBOR sau furnizarea acestui indice pe baza unor date de intrare sau a unui eșantion de contribuitori care nu mai este (sunt) reprezentativ(e) pentru piața sau realitatea economică subiacentă ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra funcționării piețelor financiare din Norvegia.

(6)

Evaluarea realizată de Finanstilsynet ilustrează faptul că NIBOR este utilizat ca referință în credite acordate gospodăriilor și instituțiilor nefinanciare în valoare de aproximativ 418 miliarde EUR, ceea ce corespunde unui procentaj de 94 % din totalul creditelor acordate în Norvegia gospodăriilor și instituțiilor nefinanciare și unui procentaj de 136 % din produsul intern brut (PIB) al Norvegiei. În plus, NIBOR servește drept referință pentru plățile cupoanelor pentru aproximativ 60 % din valoarea nominală totală a obligațiunilor cu rată variabilă din Norvegia, într-un cuantum total de aproximativ 130 de miliarde EUR. Finanstilsynet, pe baza datelor furnizate de o singură contraparte centrală, a evidențiat, de asemenea, că, în octombrie 2020, NIBOR era utilizat ca referință pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii, pentru o valoare noțională în circulație de cel puțin 1988 de miliarde EUR. În sfârșit, Finanstilsynet a indicat că, în prezent, se raportează la NIBOR fonduri de investiții cu o valoare totală a activelor nete de 0,3 miliarde EUR. Prin urmare, valoarea totală a instrumentelor financiare și a contractelor financiare care se raportează la NIBOR este de cel puțin opt ori mai mare decât produsul național brut al Norvegiei.

(7)

Concluzia evaluării realizate de Finanstilsynet a fost că NIBOR are o importanță vitală pentru stabilitatea financiară și integritatea pieței din Norvegia și că discontinuitățile în furnizarea NIBOR sau lipsa de fiabilitate a acestuia ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra funcționării piețelor financiare din Norvegia, precum și asupra întreprinderilor și a consumatorilor, deoarece indicele este utilizat pentru împrumuturi, produse de tipul creditelor de consum, instrumente financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii și fonduri de investiții.

(8)

La data de 28 ianuarie 2021, ESMA a transmis Comisiei avizul său, din care rezultă că evaluarea realizată de Finanstilsynet respectă cerințele prevăzute la articolul 20 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1011 și că Finanstilsynet a furnizat date cantitative în sprijinul propunerii de recunoaștere a NIBOR drept indice de referință critic, precum și o argumentație analitică evidențiind rolul esențial al NIBOR pentru economia Norvegiei.

(9)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1011, Comisia trebuie să revizuiască lista indicilor de referință critici cel puțin o dată la doi ani, iar indicii de referință respectivi trebuie să fie furnizați de administratori situați în Uniune. La 31 ianuarie 2020, Regatul Unit a părăsit Uniunea. Prin urmare, indicii de referință furnizați de un administrator situat în Regatul Unit nu mai pot fi considerați indici de referință critici și ar trebui eliminați din lista indicilor de referință critici din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1368. Rata dobânzii interbancare oferită pe piața londoneză (LIBOR) a fost calificată drept indice de referință critic la 19 decembrie 2017, prin urmare, LIBOR ar trebui să fie eliminată de pe lista indicilor de referință critici din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1368.

(10)

Regulamentul (UE) 2016/1011 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/2175 al Parlamentului European și al Consiliului (3), printre altele pentru a desemna ESMA în calitate de autoritate competentă pentru administratorii indicilor de referință critici menționați la articolul 20 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/1011, începând de la 1 ianuarie 2022. Cu toate acestea, autoritatea națională competentă relevantă își va menține competențele cu privire la administratorii indicilor de referință critici menționați la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1011. Prin urmare, este oportun ca lista indicilor de referință critici stabilită de Comisie să facă distincție între indicii de referință critici menționați la articolul 20 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/1011 și cei menționați la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv.

(11)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1368 ar trebui modificat în consecință.

(12)

Având în vedere importanța majoră a NIBOR, utilizarea sa pe scară largă și rolul său în alocarea capitalului în Norvegia, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

(13)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

La 7 noiembrie 2020, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1646 (2) privind măsurile de politică comercială referitoare la anumite produse din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „Statele Unite”) în urma soluționării unui litigiu comercial în conformitate cu Memorandumul de înțelegere privind soluționarea litigiilor al Organizației Mondiale a Comerțului (denumită în continuare „OMC”), care prevede aplicarea de taxe vamale suplimentare la importurile în Uniune ale anumitor produse originare din Statele Unite.

(2)

Considerentul 9 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1646 prevede că Comisia intenționează să suspende aplicarea regulamentului în cazul în cazul în care Statele Unite își suspendă contramăsurile împotriva importurilor anumitor produse din Uniunea Europeană, în legătură cu litigiile privind aeronavele civile de mari dimensiuni aduse în fața OMC.

(3)

La 9 martie 2021, în urma unei înțelegeri încheiate cu Statele Unite privind suspendarea reciprocă a tuturor măsurilor pentru o perioadă de patru luni, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/425 (3) de suspendare a măsurilor de politică comercială referitoare la anumite produse din Statele Unite ale Americii impuse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1646 în urma soluționării unui litigiu comercial în conformitate cu Memorandumul de înțelegere privind soluționarea litigiilor al Organizației Mondiale a Comerțului, care a suspendat aplicarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1646 până la 10 iulie 2021.

(4)

La 15 iunie 2021, vicepreședintele executiv Valdis Dombrovskis și reprezentantul pentru comerț al SUA, Katherine Tai, au ajuns la o înțelegere privind un cadru de cooperare pentru aeronavele civile de mari dimensiuni, prin care „fiecare parte intenționează să suspende aplicarea contramăsurilor, pentru o perioadă de 5 ani”.

(5)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 654/2014, „[î]n cazul în care este necesar să se opereze adaptări ale măsurilor de politică comercială adoptate în temeiul regulamentului, sub rezerva articolului 4 alineatele (2) și (3), Comisia poate introduce orice modificări necesare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 8 alineatul (2)”.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind barierele în calea comerțului instituit prin Regulamentul (UE) 2015/1843 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

(1)

Mandatele a 14 judecători și a șase avocați generali ai Curții de Justiție urmează să expire la 6 octombrie 2021.

(2)

Este oportună efectuarea unor numiri pentru ocuparea acestor posturi pentru perioada care începe la 7 octombrie 2021 și se termină la 6 octombrie 2027.

(3)

Candidatura dnei Küllike JÜRIMÄE a fost propusă în vederea reînnoirii mandatului său de judecător al Curții de Justiție.

(4)

Candidatura dlui Manuel CAMPOS SÁNCHEZ-BORDONA a fost propusă în vederea reînnoirii mandatului său de avocat general al Curții de Justiție.

(5)

Candidatura dnei Maria Lourdes ARASTEY SAHÚN a fost propusă pentru un prim mandat de judecător al Curții de Justiție.

(6)

Candidatura dnei Tamara ĆAPETA a fost propusă pentru funcția de avocat general al Curții de Justiție.

(7)

Comitetul instituit în temeiul articolului 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a emis un aviz favorabil cu privire la capacitatea acestor candidați de a exercita funcția de judecător sau de avocat general în cadrul Curții de Justiție,

(1)

Articolul 54a alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE prevede că ambalajul medicamentelor care se eliberează pe bază de prescripție medicală trebuie să poarte elementele de siguranță la care se face referire la articolul 54 litera (o) din directiva respectivă, cu excepția cazului în care sunt incluse în lista întocmită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 54a alineatul (2) litera (b) din directiva respectivă. Anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2016/161 stabilește o listă cu medicamente sau categorii de medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală care nu trebuie să poarte elementele de siguranță, în funcție de riscul de falsificare și de riscul generat de falsificarea medicamentelor sau a categoriilor de medicamente. Medicamentul Zinc-D-gluconate, care se eliberează pe bază de prescripție medicală, nu este inclus în lista respectivă.

(2)

La 15 februarie 2019, autoritatea competentă din Germania, în conformitate cu articolul 54a alineatul (4) din Directiva 2001/83/CE și cu articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2016/161, a informat Comisia, prin e-mail, că nu consideră medicamentul Zinc-D-gluconate, care se eliberează pe bază de prescripție medicală, ca fiind supus riscului de falsificare, în raport cu criteriile stabilite la articolul 54a alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/83/CE. Autoritatea competentă din Germania a considerat că, prin urmare, medicamentul Zinc-D-gluconate trebuie să fie scutit de cerința ca ambalajul său să poarte elementele de siguranță la care se face referire la articolul 54 litera (o) din Directiva 2001/83/CE.

(3)

Comisia a evaluat riscul de falsificare și riscul generat de falsificarea medicamentului în cauză, luând în considerare criteriile enumerate la articolul 54a alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/83/CE. Având în vedere faptul că medicamentul respectiv este autorizat pentru tratarea unor afecțiuni grave, precum acrodermatita enteropatică și boala Wilson, Comisia a evaluat în special gravitatea afecțiunilor pentru care este indicat medicamentul, criteriu menționat la articolul 54a alineatul (2) litera (b) punctul (iv) din directiva respectivă, și a constatat că riscurile de falsificare nu sunt neglijabile. Așadar, Comisia consideră că nu sunt îndeplinite criteriile necesare.

(4)

Prin urmare, nu este adecvat ca medicamentul Zinc-D-gluconate să fie inclus în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2016/161 și nici să fie scutit de cerința ca ambalajul său să poarte elementele de siguranță la care se face referire la articolul 54 litera (o) din Directiva 2001/83/CE.

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu evaluarea grupului de experți al Comisiei Europene pentru „Actul delegat privind elementele de siguranță pentru medicamentele de uz uman”,

(1)

Regulamentul (UE) 2021/953 stabilește cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) cu scopul de a facilita exercitarea de către deținătorii acestora a dreptului lor la liberă circulație pe durata pandemiei de COVID-19. De asemenea, acesta contribuie la facilitarea eliminării treptate și în mod coordonat a restricțiilor privind libera circulație instituite de statele membre, în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2.

(2)

Cetățenii Uniunii și resortisanții elvețieni beneficiază de drepturi reciproce de intrare și de ședere în temeiul Acordului dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (2). Deși Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia și Confederația Elvețiană privind libera circulație a persoanelor prevede, la articolul 5 alineatul (1) din anexa I la acesta, posibilitatea de a restricționa libera circulație din motive de sănătate publică, acesta nu conține un mecanism de încorporare a actelor Uniunii. Prin urmare, Elveția face obiectul împuternicirii prevăzute la articolul 3 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2021/953.

(3)

La 4 iunie 2021, Elveția a adoptat un ordin privind certificatele COVID-19 (3) („Ordinul elvețian privind certificatele COVID-19”), care oferă temeiul juridic pentru emiterea certificatelor de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19.

(4)

La 23 iunie 2021, Elveția a informat Comisia că emite certificate de vaccinare interoperabile numai pentru vaccinurile împotriva COVID-19 autorizate în Elveția. În prezent, printre acestea se numără vaccinurile împotriva COVID-19 Comirnaty, Moderna și Janssen, care corespund vaccinurilor împotriva COVID-19, vaccinuri care intră sub incidența articolului 5 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2021/953. În egală măsură, Elveția a informat Comisia că emite certificate de vaccinare împotriva COVID-19 după administrarea fiecărei doze și indică în mod clar dacă schema de vaccinare a fost finalizată sau nu.

(5)

De asemenea, Elveția a informat Comisia că va emite certificate de testare interoperabile numai pentru testele de amplificare a acidului nucleic sau pentru testele antigenice rapide enumerate în lista comună actualizată a testelor antigenice rapide pentru COVID-19 convenită de Comitetul pentru securitate sanitară, instituit prin articolul 17 din Decizia 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), în temeiul Recomandării Consiliului din 21 ianuarie 2021 (5).

(6)

În plus, Elveția a informat Comisia că emite certificate interoperabile privind vindecarea de COVID-19 cel mai devreme la 11 de zile de la data rezultatului pozitiv al testului, acestea fiind valabile pentru o perioadă de până la 180 de zile.

(7)

De asemenea, Elveția a informat Comisia că sistemul său de eliberare a certificatelor COVID-19 în conformitate cu Ordinul elvețian privind certificatul COVID-19 respectă specificațiile tehnice prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1073 a Comisiei (6).

(8)

La 9 iunie 2021, Comisia a efectuat teste tehnice care au demonstrat că certificatele COVID-19 eliberate de Elveția în conformitate cu Ordinul elvețian privind certificatul de COVID-19 pot fi verificate din punct de vedere tehnic de către statele membre utilizând cadrul de încredere instituit în temeiul Regulamentul (UE) 2021/953.

(9)

La 23 iunie 2021, Elveția a oferit, de asemenea, asigurări oficiale că va accepta certificatele eliberate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953.

(10)

În special, Elveția a informat Comisia că, pentru situațiile în care acceptă dovada vaccinării pentru a renunța la restricțiile privind libera circulație instituite, în conformitate cu Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia și Confederația Elvețiană privind libera circulație a persoanelor, pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2, Elveția va accepta, de asemenea, în aceleași condiții, și certificatele de vaccinare eliberate de statele membre ale Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 pentru un vaccin împotriva COVID-19 căruia i s-a acordat o autorizație de comercializare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Elveția poate accepta în același scop și certificatele de vaccinare eliberate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 pentru un vaccin împotriva COVID-19 căruia i s-a acordat o autorizație de comercializare din partea autorității competente a unui stat membru în temeiul Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), un vaccin împotriva COVID-19 a cărui distribuție a fost autorizată temporar în temeiul articolului 5 alineatul (2) din directiva respectivă sau un vaccin împotriva COVID-19 pentru care procedura de înscriere pe lista OMS privind utilizările de urgență s-a încheiat. Pentru situațiile în care acceptă certificatele de vaccinare pentru un astfel de vaccin împotriva COVID-19, Elveția va accepta, în aceleași condiții, și certificatele de vaccinare emise de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 pentru același vaccin împotriva COVID-19.

(11)

Elveția a mai informat Comisia că pentru situațiile în care solicită dovada efectuării unui test pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2 pentru a elimina restricțiile privind libera circulație instituite, în conformitate cu Acordul dintre Comunitatea europeană și statele membre ale acesteia și Confederația Elvețiană privind libera circulație a persoanelor, și luând în considerare situația specifică a comunităților transfrontaliere, pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2, Elveția va accepta, în aceleași condiții, și certificatele de testare care indică un rezultat negativ eliberate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953.

(12)

Elveția a mai informat Comisia că, pentru situațiile în care acceptă dovada vindecării în urma infecției cu SARS-CoV-2 pentru a elimina restricțiile privind libera circulație instituite, în conformitate cu Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia și Confederația Elvețiană privind libera circulație a persoanelor, pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2, Elveția va accepta, în aceleași condiții, și certificatele de vindecare eliberate de statele membre în conformitate Regulamentul (UE) 2021/953.

(13)

În același timp, la 9 iunie 2021, în urma unui test tehnic s-a demonstrat că certificatele digitale ale UE privind COVID eliberate de statele membre pot fi verificate din punct de vedere tehnic de Elveția utilizând cadrul de încredere instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2021/953.

(14)

Elementele necesare pentru instituirea certificatelor COVID-19 eliberate de Elveția în conformitate cu Ordinul elvețian privind certificatul COVID-19 trebuie să fie considerate echivalente cu cele eliberate de Elveția în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953.

(15)

Prin urmare, certificatele COVID-19 eliberate de Elveția în conformitate cu Ordinul elvețian privind certificatul COVID-19 ar trebui să fie acceptate în condițiile menționate la articolul 5 alineatul (5), la articolul 6 alineatul (5) și la articolul 7 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2021/953. În consecință, pentru situațiile în care statele membre acceptă dovada vaccinării, a vindecării în urma infecției cu SARSCoV2 sau a unui test pentru depistarea infecției cu SARSCoV2 pentru a elimina restricțiile privind libera circulație instituite pentru a limita răspândirea SARSCoV2, acestea vor trebui să accepte, în aceleași condiții, și certificatele de vaccinare pentru un vaccin împotriva COVID-19 care a obținut autorizație de comercializare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004, certificatele de vindecare sau certificatele de testare care indică un rezultat negativ, eliberate de Elveția în conformitate cu Ordinul privind certificatul elvețian COVID-19. Statele membre ar putea accepta, în același scop, și certificatele de vaccinare eliberate de Elveția în conformitate cu Ordinul privind certificatul elvețian COVID-19 pentru un vaccin împotriva COVID-19 care a obținut o autorizație de comercializare din partea autorității elvețiene competente, dar care nu a obținut o autorizație de introducere pe piață în temeiul Regulamentul (CE) nr 726/2004.

(16)

Pentru a proteja interesele Uniunii, în special în domeniul sănătății publice, Comisia poate face uz de competențele sale pentru a suspenda sau a denunța prezenta decizie în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2021/953 nu mai sunt îndeplinite.

(17)

Pentru ca prezenta decizie să fie operațională, Elveția ar trebui să fie conectată la cadrul de încredere al UE pentru certificatele de COVID digitale instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953.

(18)

Având în vedere necesitatea de a conecta cât mai rapid cu putință Elveția la cadrul de încredere pentru certificatul digital al UE privind COVID instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(19)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2021/953,