(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (3), Comisia Europeană a instituit o măsură de salvgardare definitivă aplicabilă anumitor produse siderurgice (denumită în continuare „măsura de salvgardare”), care constă în contingente tarifare (denumite în continuare „contingentele tarifare”) pentru anumite produse siderurgice (denumite în continuare „produsul în cauză”), care cuprind 26 de categorii de produse siderurgice, stabilite la niveluri care mențin fluxurile comerciale tradiționale pe categorii de produse. O taxă vamală de 25 % se aplică numai în cazul în care se depășesc pragurile cantitative ale contingentelor tarifare respective. Măsura de salvgardare a fost instituită pentru o perioadă inițială de trei ani, și anume până la data de 30 iunie 2021.

(2)

La 15 ianuarie 2021, Comisia a primit o cerere motivată din partea a douăsprezece state membre ale UE de a analiza, în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului și al articolului 16 din Regulamentul (UE) 2015/755, dacă măsura de salvgardare existentă ar trebui să fie prelungită.

(3)

Comisia a considerat că cererea conținea suficiente elemente de probă pentru a deschide o anchetă de reexaminare în perspectiva expirării/prelungirii măsurii. În consecință, la data de 26 februarie 2021, Comisia a publicat un aviz de deschidere (4) (denumit în continuare „avizul de deschidere”) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)

Pentru a efectua o analiză adecvată în scopul stabilirii dacă măsura de salvgardare este în continuare necesară pentru a preveni sau remedia un prejudiciu grav, dacă industria siderurgică a UE se adaptează și dacă o astfel de prelungire este în concordanță cu interesul mai larg al UE, Comisia a colectat date specifice de la industria din Uniune prin intermediul unor chestionare (5). Aceste date au inclus, printre altele, evoluția indicatorilor-cheie economici și financiari pentru produsul în cauză din perioada 2018-2020 (denumită în continuare „perioada examinată”), precum și elemente de probă care atestă faptul că industria se adaptează.

(5)

Comisia a examinat, de asemenea, poziția altor părți interesate cu privire la o eventuală prelungire. În acest sens, avizul de deschidere a anchetei a invitat părțile interesate să participe la anchetă prin prezentarea de observații și de elemente de probă justificative.

(6)

În ceea ce privește respectarea garanțiilor procedurale, ancheta de reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii a cuprins o procedură scrisă în două etape, în cadrul căreia părțile interesate și-au prezentat, mai întâi, observațiile și, ulterior, au avut posibilitatea de a combate observațiile celorlalte părți și de a prezenta comentarii cu privire la răspunsurile la chestionar. În total, Comisia a primit, în termenele stabilite, peste 150 de răspunsuri individuale la chestionar și peste 160 de observații de la părțile interesate. De asemenea, Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a fi audiate, în cazul în care audierea era justificată în mod corespunzător. Numai guvernul Federației Ruse a făcut uz de această posibilitate (6).

(7)

În cadrul anchetei sale de reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii, Comisia a evaluat, în primul rând, dacă au fost îndeplinite cerințele privind necesitatea și adaptarea, obligatorii atât în temeiul Acordului privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (Acordul OMC), cât și în temeiul legislației Uniunii (a se vedea secțiunea 3). În al doilea rând, Comisia a evaluat, de asemenea, care ar fi condițiile în materie de durată și de liberalizare justificate pentru prelungire (a se vedea secțiunile 3.3 și, respectiv, 3.4). În cele din urmă, Comisia a evaluat dacă o astfel de prelungire ar fi în conformitate cu interesul UE (a se vedea secțiunea 5). În evaluarea sa, Comisia a ținut seama în mod corespunzător de observațiile și de elementele de probă primite de la părțile interesate, precum și de orice alte informații aflate la dispoziția publicului, legate de întrebările de mai sus. Comisia a abordat în mod specific afirmațiile relevante formulate de părțile interesate care se abat de la evaluarea Comisiei într-o secțiune dedicată (a se vedea secțiunea 7).

(8)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478 privind regimul comun aplicabil importurilor (7), perioada de aplicare a unei măsuri de salvgardare poate fi prelungită „în cazul în care s-a stabilit că (...) o astfel de prelungire este necesară (...) și există dovezi că industria efectuează ajustări”.

(9)

Mai întâi, Comisia a examinat și a descris situația economică a industriei din Uniune pe baza răspunsurilor la chestionar primite (secțiunea 3.1.1). Ulterior, Comisia a evaluat dacă și în ce măsură importurile au exercitat sau au continuat să exercite o presiune în cursul perioadei examinate (secțiunea 3.1.2). Această evaluare a inclus o analiză detaliată a evoluției importurilor și a utilizării contingentelor tarifare pe parcursul perioadei de aplicare a măsurii de salvgardare, precum și o evaluare detaliată a mai multor alți factori relevanți pentru a determina comportamentul probabil al importurilor în Uniune, în cazul în care măsura de salvgardare ar fi lăsată să expire (denumită în continuare „analiza contrafactuală”).

(10)

Pentru a evalua situația economică a industriei siderurgice din Uniune, Comisia a furnizat chestionare producătorilor de oțel cunoscuți din Uniune pentru a colecta informații privind indicatorii de prejudiciu cu privire la produsul în cauză în perioada 2018-2020 (denumită în continuare „perioada examinată”). Comisia a solicitat, de asemenea, asociațiilor industriale cunoscute din Uniune (EUROFER, ESTA și CET) să distribuie chestionarele membrilor lor individuali. În plus, Comisia a notificat producătorilor cunoscuți din Uniune, prin intermediul sistemului de fișiere deschise (TRON) (8), cererea de a completa chestionare, care au fost, de asemenea, puse la dispoziție pe site-ul web al Direcției Generale Comerț (9).

(11)

Comisia a primit peste 150 de răspunsuri individuale la chestionar. Comisia a primit, de asemenea, date consolidate din partea asociațiilor industriale cunoscute Comisiei. În plus, Comisia a primit răspunsuri individuale la chestionar de la fiecare producător care furnizase datele asociațiilor industriale în mod individual și de la producătorii care nu făceau parte din nicio asociație. Ulterior, Comisia a prelucrat datele primite. Aceasta a consolidat, mai întâi, datele primite direct de la membrii asociațiilor și, ulterior, a verificat exactitatea acestora și metodologia de consolidare cu setul de date prezentat de asociațiile industriale în cadrul unor sesiuni specializate de verificare încrucișată la distanță, care au avut loc la 14 iunie 2021. Ulterior, Comisia a fuzionat răspunsurile membrilor de asociații cu răspunsurile individuale primite de producătorii care nu fac parte din nicio asociație într-un singur set de date consolidate. Acest set de date constituie baza pentru evaluarea situației economice a industriei din Uniune. Evaluarea acestui set de date (în tabelele 1-4) a arătat următoarele:

(12)

În cursul perioadei examinate, volumul producției a scăzut constant de la an la an, cu o scădere de -5 % în 2019 și o reducere mai accentuată de -16 % în 2020, în comparație cu cifrele din 2018. Defalcarea pe trimestre pentru anul 2020 (10) arată că această scădere a fost determinată în mare măsură de performanța din al doilea și al treilea trimestru, care au fost cele mai afectate de efectele pandemiei de COVID-19. Capacitatea de producție a rămas stabilă pe parcursul perioadei și, prin urmare, gradul de utilizare a capacității de producție a urmat o tendință descendentă, în concordanță cu reducerea producției (a se vedea tabelul 1). În sfârșit, stocurile au scăzut cu 7 % în 2019 și cu 15 % în 2020 față de anul 2018.

(13)

Consumul pe piața Uniunii a început să scadă în 2019 (-6 %), iar această tendință a continuat în 2020 (-16 %) în comparație cu anul 2018. Evoluția volumului vânzărilor efectuate pe piața internă de producătorii din Uniune a urmat o tendință foarte similară în cursul perioadei examinate (-4 % în 2019 și -14 % în 2020). În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei din Uniune a crescut cu peste 2 puncte procentuale.

(14)

Indicatorii de prejudiciu referitori la volumul vânzărilor (a se vedea tabelul 2) și la valoare au înregistrat o scădere continuă în cursul perioadei examinate. Prețurile unitare de vânzare au scăzut, în mod constant, cu 5 % în 2019 și cu 12 % în 2020 față de anul 2018. Fluxul de lichidități și rentabilitatea capitalului angajat s-au deteriorat, de asemenea, de la un an la altul în cursul perioadei examinate, rentabilitatea capitalului angajat ajungând la valori negative atât în 2019 (-2,6 %), cât și în 2020 (-19,4 %).

(15)

Scăderea prețurilor, combinată cu reducerea volumelor de producție și de vânzări descrisă în tabelele 1 și 2, au adus industria din Uniune într-o situație deficitară încă din 2019 (-0,4 %), iar situația s-a deteriorat și mai mult în 2020, ajungând la pierderi de -3,7 %.

(16)

Ocuparea forței de muncă a rămas stabilă în 2019, dar a scăzut cu 6 % în 2020, în comparație cu 2018.

(17)

Datele din secțiunea 3.1.1 au arătat că situația economică a industriei din Uniune s-a deteriorat semnificativ deja în anul 2019, când industria din Uniune a devenit deficitară, aproape toți indicatorii de prejudiciu arătând o tendință negativă puternică. Ar trebui remarcat faptul că, în perioada 2018-2019, rentabilitatea a înregistrat o scădere cu 6,1 puncte procentuale, ajungând la -0,4 % la sfârșitul anului 2019. Prin urmare, această deteriorare semnificativă a avut loc cu mult timp înainte de declanșarea neașteptată a pandemiei de COVID-19 și de efectele acesteia asupra pieței. Situația financiară a industriei din Uniune s-a deteriorat și mai mult în cursul anului 2020, când efectele economice ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 au contribuit la slăbirea poziției financiare a industriei din Uniune, cauzată de continuarea, în cursul anului 2020, a presiunii din partea importurilor, exercitată de exportatorii către Uniune. Efectele pandemiei de COVID-19 s-au adăugat pericolului continuu pentru poziția financiară a industriei din Uniune cauzat de presiunea exercitată de importuri. Importurile și, într-o anumită măsură, pandemia de COVID-19 au cauzat o situație financiară gravă pentru industria din Uniune, cu pierderi de -4 %. Trebuie subliniat faptul că impactul suplimentar al crizei provocate de pandemie asupra poziției financiare a industriei din Uniune, care a agravat deteriorarea deja cauzată de importuri, a fost relativ mai mic. Din 2019 până în 2020, rentabilitatea a scăzut cu 3,3 puncte procentuale, ajungând la nivelul cel mai scăzut, cu pierderi de aproape -4 %. Prin urmare, pandemia de COVID-19 a amplificat, astfel, o sursă preexistentă și continuă de prejudiciu grav pentru industria din Uniune, care este determinat în principal de importuri.

(18)

În concluzie, Comisia a constatat, prin urmare, că, în cursul perioadei de aplicare a măsurii de salvgardare, situația economică a industriei din Uniune a continuat să se înrăutățească ca urmare a presiunii din partea importurilor într-o perioadă în care ajustările importante efectuate de industria din Uniune nu produseseră încă efecte pozitive.

(19)

Pe baza situației economice și a evoluției indicatorilor de prejudiciu pentru produsul în cauză conform datelor din tabelele 1-4, Comisia a concluzionat că situația industriei din Uniune s-a înrăutățit în continuare între 2018 și 2020 și este, în prezent, fragilă.

(20)

Pe lângă această constatare și în conformitate cu abordarea urmată în ancheta inițială (13), Comisia și-a confirmat, de asemenea, constatările pe baza a trei familii de produse, și anume produsele plate, produsele lungi și tuburile (14).

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, stocurile

Tabelul 6

Consumul la nivelul Uniunii, vânzările pe piața internă și cota de piață

Tabelul 7

Prețul unitar de vânzare, rentabilitatea, fluxul de lichidități și rentabilitatea capitalului angajat

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă

(21)

Tabelele 5-8 au ilustrat evoluția indicatorilor de prejudiciu pentru fiecare familie de produse în cursul perioadei examinate. În special, ele au confirmat faptul că situația economică și financiară a industriei din Uniune a urmat, pentru fiecare familie de produse în parte, tendințe de deteriorare comparabile cu cele stabilite pentru produsul în cauză, în ansamblu. Cu titlu de exemplu, indicatorii de prejudiciu, cum ar fi volumul producției, volumul vânzărilor efectuate pe piața internă, prețul unitar de vânzare și rentabilitatea, s-au deteriorat, în mod constant, în 2019, iar această tendință a continuat în 2020, indicând o situație economică și financiară negativă. Singura excepție, în ceea ce privește tendința divergentă în comparație cu tendințele produsului în cauză, este legată de dezvoltarea fluxului de lichidități în familia tuburilor în cursul perioadei examinate.

(22)

Având în vedere cele de mai sus, analiza suplimentară efectuată pentru fiecare familie de produse confirmă, astfel, constatările la care s-a ajuns pentru produsul în cauză, și anume că, chiar și atunci când este evaluată pe baza unei familii de produse, situația economică a industriei din Uniune s-a înrăutățit semnificativ în cursul perioadei examinate și este, în prezent, fragilă.

(23)

Pentru a stabili dacă importurile au exercitat o presiune asupra industriei siderurgice din Uniune în cursul perioadei examinate și în ce măsură, Comisia a evaluat, în primul rând, evoluția importurilor (15) produsului în cauză în termeni generali și, în al doilea rând, în ceea ce privește nivelul consumului. În plus, Comisia a evaluat evoluția contingentelor tarifare utilizate în temeiul măsurii de salvgardare [a se vedea secțiunea 3.1.2 litera (b)].

Tabelul 9

Evoluția importurilor, în tone

(24)

În termeni globali, volumul importurilor de produs în cauză a scăzut cu 13 % în 2019 și cu 27 % în 2020 în comparație cu nivelul din 2018 (16).

Tabelul 10

Evoluția cotei importurilor

Tabelul 11

Cota de piață a importurilor, pe familii de produse

(25)

Atunci când scăderea volumului importurilor prezentată în tabelul 9 este evaluată în raport cu evoluția consumului pe piața Uniunii, Comisia a observat că, deși cota de piață a importurilor a scăzut, treptat, în cursul perioadei în cauză, cota de piață a importurilor a rămas la același nivel în 2020 în comparație cu 2017, acesta din urmă fiind anul imediat anterior instituirii măsurii de salvgardare (17). În plus, cota medie de piață a importurilor din perioada care face obiectul măsurii de salvgardare a fost mai mare decât cea din anii precedenți instituirii acesteia (fie că este vorba de ani individuali, fie că este calculată ca medie). Acest lucru arată că, în pofida măsurii de salvgardare, prezența importurilor pe piața siderurgică din Uniune nu s-a diminuat. Mai degrabă, aceasta a crescut în termeni relativi în comparație cu perioada anterioară instituirii măsurii de salvgardare (18).

(26)

De asemenea, Comisia a efectuat o analiză mai atentă a presiunii exercitate de importuri prin evaluarea evoluției utilizării contingentelor tarifare în cadrul măsurii de salvgardare (19).

(27)

Această analiză arată că principalele țări exportatoare de oțel au epuizat un număr mare de contingente specifice de țară care le-au fost alocate și, destul de des, într-un interval de timp destul de scurt în perioadele relevante de aplicare a măsurii de salvgardare. În unele cazuri extreme, volume mari de contingente anuale au fost epuizate în prima zi a perioadei sau în decurs de câteva săptămâni. Această tendință a continuat în cadrul administrării trimestriale a contingentelor specifice de țară introduse la 1 iulie 2020. Analiza a arătat, de asemenea, că unele dintre țările respective au epuizat, de asemenea, extrem de rapid unele contingente reziduale din mai multe categorii, după ce își epuizaseră propriile contingente, eliminând astfel alți furnizori istorici. Acesta este un model consecvent, care poate fi observat, în volume mari, în toate categoriile și originile de produse.

(28)

Principalele țări exportatoare nu numai că demonstrează capacitatea de a furniza volume mari într-o perioadă scurtă de timp, generând perturbări semnificative pe piață, ci, în plus, par pregătite să își sporească prezența pe piața Uniunii ori de câte ori modul în care este concepută măsura le oferă posibilitatea de a face acest lucru (de exemplu, prin accesul excepțional la contingentul rezidual). Prin urmare, astfel cum s-a constatat în cursul celei de a doua reexaminări a funcționării măsurii de salvgardare (20), exportatorii principalelor țări exportatoare manifestă în mod clar un comportament oportunist, încercând să își maximizeze prezența pe piață în contextul măsurii de salvgardare, prin toate mijloacele posibile.

(29)

Înainte de adoptarea măsurilor tarifare ale SUA în temeiul secțiunii 232 din Legea privind extinderea comerțului din 1962 (denumite în continuare „măsurile din secțiunea 232”) privind anumite produse siderurgice în martie 2018, SUA a fost cea mai mare piață importatoare de oțel. După instituirea unei taxe inițiale de 25 % la importuri, SUA a pierdut această poziție față de Uniune, care este în prezent cea mai mare țară importatoare de oțel din lume, urmată de SUA (21). Pentru a proteja piața Uniunii de reorientarea ulterioară a fluxurilor comerciale, Uniunea a instituit măsura sa de salvgardare, cu titlu provizoriu în iulie 2018 și în forma sa definitivă în februarie 2019, prin intermediul unor contingente tarifare pentru produsul în cauză, care, spre deosebire de măsura instituită de SUA, mențin fluxurile comerciale istorice și descurajează importurile suplimentare, inclusiv reorientarea comerțului.

(30)

Importurile în Uniune au scăzut cu 13 % în 2019 și cu 27 % în 2020 față de nivelul lor maxim din 2018 (a se vedea tabelul 5). În același timp, în cursul aceleiași perioade, importurile pe piața SUA au urmat, în paralel, o tendință de scădere chiar mai accentuată după instituirea măsurilor din secțiunea 232, astfel cum se arată în tabelul 11.

Tabelul 11

Importurile în Statele Unite, în tone  (22)

(31)

Prin urmare, aceste date dovedesc o corelație strânsă și semnificativă între reducerea puternică a volumului importurilor în SUA după instituirea în SUA a măsurilor din secțiunea 232 și creșterea paralelă a importurilor în UE, atenuată parțial de măsura de salvgardare. Această corelație este confirmată pentru toate perioadele de salvgardare de până la impactul pandemiei de COVID-19.

(32)

După ce a identificat aceste tendințe ale importurilor pe cele mai mari două piețe importatoare de oțel (a Uniunii și a SUA), Comisia a încercat să evalueze performanța la export pe alte piețe terțe ale principalelor țări furnizoare de oțel către Uniune (23).

Tabelul 12

Evoluția exporturilor produsului în cauză din principalele țări furnizoare de oțel către piețe terțe (altele decât UE și SUA)

(33)

Comisia a efectuat o analiză statistică a tendințelor exporturilor de produs în cauză pentru principalele țări exportatoare de oțel, pe baza datelor din Global Trade Atlas (24). Tabelul 8 arată că, în ansamblu, principalele țări exportatoare ale produsului în cauză către Uniune și-au redus substanțial volumul exporturilor către alte piețe terțe în cursul perioadei examinate. O evaluare individuală a performanței la export a acestor țări a confirmat faptul că majoritatea acestor țări au înregistrat, de asemenea, o scădere a volumului exporturilor lor pentru fiecare țară (alta decât Uniunea și SUA). Prin urmare, aceasta înseamnă că, într-o perioadă în care principalele două țări importatoare de oțel din lume (Uniunea și SUA) au înregistrat o scădere semnificativă a importurilor în timp ce măsurile lor respective erau în vigoare, principalele țări exportatoare către UE și-au redus, de asemenea, volumul exporturilor către alte piețe terțe.

(34)

În plus, Comisia și-a completat propria evaluare cu analiza efectuată de OCDE. Datele OCDE au confirmat evaluarea Comisiei potrivit căreia performanța la export a principalelor țări exportatoare de oțel a scăzut, în general, în mod constant, în cursul perioadei examinate (25).

(35)

Comisia a evaluat apoi evoluția consumului intern în principalele țări exportatoare de oțel (26) în cursul perioadei examinate.

Tabelul 13

Evoluția consumului pe principalele piețe siderurgice (inclusiv principalele țări exportatoare către UE)  (27)

(36)

Tabelul 13 arată că, în ansamblu, pe parcursul perioadei examinate, consumul (28) pe piața internă a principalelor țări producătoare de oțel (incluzând principalele țări furnizoare de oțel către Uniune) a crescut. Totuși, această tendință generală este determinată de creșterea excepțională a consumului din China, care este, de departe, cea mai mare piață producătoare de oțel din lume. Cu această excepție, toate celelalte țări au înregistrat o scădere continuă a consumului intern.

(37)

Prin urmare, scăderea simultană a exporturilor și a consumului intern în cursul perioadei examinate în majoritatea principalelor țări producătoare de oțel dovedește fără echivoc dificultățile tot mai mari cu care se confruntă acestea în a găsi debușee comerciale pentru operațiunile lor tradiționale de export. Aceste dificultăți sporesc puternic tensiunea concurențială și determină un comportament agresiv al exportatorilor pe piețele terțe.

(38)

Comisia a evaluat, de asemenea, cele mai recente evoluții legate de supracapacitatea globală în sectorul siderurgic pe care o examinase deja în regulamentele sale privind măsurile de salvgardare provizorii și definitive.

(39)

O analiză a diferitelor surse de încredere menționate în prezentul regulament arată că situația supracapacității pe piața mondială a oțelului s-a înrăutățit în cursul perioadei examinate. OCDE a remarcat că „cele mai recente informații disponibile (din decembrie 2020) sugerează că, la nivel mondial, capacitatea de producție a oțelului a crescut în 2020 pentru al doilea an consecutiv (figura 10). Modificarea capacității nete în 2020, ținând seama de noile creșteri și închideri de capacitate, aduce capacitatea mondială actuală de producție a oțelului la 2 453,2 mmt, ceea ce reprezintă o creștere de 1,6 % față de nivelul de la sfârșitul anului 2019” (29).

(40)

În plus, OCDE a adăugat: „Capacitatea globală de producție a oțelului a crescut la 2 453,2 mmt în 2020, în timp ce producția de oțel brut a scăzut la 1 827,8 mmt, diferența dintre cele două crescând la 625,4 mmt de la 568,7 mmt în 2019. Producția mondială de oțel exprimată ca procent din capacitate, în calitate de indicator relativ al ratei de utilizare la nivel mondial, a scăzut de la 76,5 % în 2019 la 74,5 % în 2020” (30).

(41)

Concluziile raportului ministerial al Forumului mondial privind supracapacitatea siderurgică (Global Forum on Steel Excess Capacity, denumit în continuare „GFSEC”) din 2020, bazat pe date până în 2019, au indicat deja că evoluțiile din acest sector ar putea urmări această direcție. Raportul a menționat că „două motive specifice de preocupare la sfârșitul anului 2019 au fost tendința de inversare observată în ceea ce privește capacitatea chineză de producere a oțelului, fiind inițiate mai multe proiecte de tip «greenfield» de foarte mare anvergură, în special în zonele de coastă din sud și din est, sprijinite de sistemul de schimburi de capacitate dirijat de guvern, și sprijinul sau participarea Chinei la expansiunea capacității în țări terțe. O creștere rapidă a capacității a avut loc, de asemenea, în Asia de Sud-Est și în Orientul Mijlociu” (31).

(42)

Raportul a adăugat că „implicația imediată a perspectivelor cererii este că decalajul dintre capacitate și cerere la nivel mondial, un indicator al riscurilor de supraofertă pentru piața oțelului, va crește semnificativ, ajungând la cel puțin 606 mmt în 2020” (32). De asemenea, raportul a menționat faptul că „această inversare a supracapacității poate duce la perturbări ale schimburilor comerciale, poate determina scăderea bruscă a prețurilor oțelului și poate afecta sustenabilitatea economică a industriei siderurgice” (33).

(43)

Prin urmare, Comisia a considerat că este evident că problema supracapacității globale în sectorul siderurgic s-a agravat în perioada examinată, ceea ce a dus la o diferență și mai mare între producție, consum și capacitatea instalată. Comisia a confirmat, de asemenea, aceste informații prin propria sa evaluare a datelor din baza de date CRU pentru principalele țări producătoare de oțel din întreaga lume, care includ principalele țări exportatoare de oțel pe piața Uniunii (34).

(44)

În regulamentele sale de instituire a unei măsuri de salvgardare provizorii și a unei măsuri de salvgardare definitive, Comisia a constatat că măsurile din secțiunea 232 instituite în SUA cu privire la anumite produse siderurgice erau susceptibile să provoace o reorientare considerabilă a schimburilor comerciale, conducând la reorientarea către piața UE a exporturilor destinate inițial pieței SUA, în cazul în care UE nu ar fi luat nicio măsură corectivă. În regulamentul său privind măsurile de salvgardare definitive, Comisia a concluzionat că există dovezi că primele semne de reorientare a schimburilor comerciale au avut deja loc în 2018 (35).

(45)

Comisia a arătat deja în tabelul 11 că, de la adoptarea în SUA a măsurilor din secțiunea 232 privind oțelul, nivelul importurilor pe piața americană a scăzut în mod semnificativ. De fapt, în cursul perioadei examinate, importurile direcționate anterior către SUA nu par să fi găsit alte debușee comerciale la nivel mondial, întrucât exporturile totale către alte țări, inclusiv către piața Uniunii, au scăzut în contextul scăderii consumului intern pentru principalele țări exportatoare de oțel către UE.

(46)

Până în prezent, măsurile din secțiunea 232 continuă să se aplice în SUA și nu există niciun indiciu din partea autorităților din SUA care să prevadă abrogarea acestora. În consecință, riscul de reorientare a schimburilor comerciale, atât în cazul mărfurilor expediate în prezent către SUA, cât și al celor care erau importate, anterior, pe piața SUA, dar care, ca urmare a instituirii măsurilor din secțiunea 232, nu mai sunt importate, rămâne neschimbat în cazul în care măsura de salvgardare a Uniunii ar expira.

(47)

În cursul perioadei examinate, în plus față de măsurile din secțiunea 232 instituite în SUA, care rămân în vigoare, Comisia a observat instituirea continuă de noi măsuri în diferite jurisdicții care afectează în mare măsură principalele țări exportatoare de oțel către Uniune privind o gamă variată de produse siderurgice, printre care unele dintre cele care intră sub incidența măsurii de salvgardare (36). Aceasta include notificarea recent anunțată de prelungire a măsurii de salvgardare privind anumite produse siderurgice de către Regatul Unit (37).

(48)

Această tendință observată de creștere continuă a domeniului de aplicare al categoriilor de oțel care fac obiectul taxelor antidumping și compensatorii, fără semne de inversare în viitorul apropiat, accentuează dificultățile menționate mai sus pentru ca țările exportatoare să găsească debușee comerciale pentru exporturile lor, ceea ce sporește tensiunea concurențială și face comportamentul exportatorilor mai agresiv.

(49)

În prezent, Uniunea este cea mai mare piață de import de oțel din lume în ceea ce privește volumele (38). În ceea ce privește nivelurile prețurilor, prețurile de import în Uniune practicate de principalele sale țări furnizoare sunt în mod constant mai mari decât prețurile lor de export către alte piețe terțe pentru marea majoritate a exporturilor lor de oțel (în cazul a 53 % - 73 % din totalul codurilor afectate, valorile exporturilor către Uniune sunt mai mari decât cele către alte piețe terțe) (39).

(50)

Aceasta înseamnă că exportatorii au interesul de a pătrunde pe piața Uniunii prin toate mijloacele și, uneori, de a adopta practici tarifare neloiale. De fapt, în ultimii ani, Comisia a instituit o serie de măsuri antidumping și compensatorii la importurile de oțel, inclusiv în ceea ce privește categoriile de produse care fac obiectul măsurii de salvgardare.

(51)

Tendințele statistice ale importurilor în UE (a se vedea tabelul 9) confirmă atractivitatea pieței Uniunii pentru exportatori. Cota de piață a importurilor în UE chiar a crescut, în medie, în cursul perioadei examinate în comparație cu perioada anterioară instituirii măsurii de salvgardare, într-un context de scădere a consumului și în pofida unei măsuri de salvgardare în vigoare.

(52)

Având în vedere aceste elemente, Comisia a concluzionat că piața oțelului din Uniune rămâne atractivă pentru țările exportatoare.

(53)

Pe baza elementelor de probă și a considerațiilor de mai sus, Comisia a constatat că industria siderurgică din Uniune, după primii trei ani de aplicare a măsurii de salvgardare, se află în continuare într-o situație economică fragilă.

(54)

Comisia a constatat, de asemenea, că importurile din principalele țări exportatoare de oțel au exercitat și continuă să exercite o presiune foarte mare pe piața siderurgică a Uniunii, cu un model de comportament comercial agresiv și oportunist, și anume utilizând orice marjă pentru a crește prezența pe piață.

(55)

În plus, având în vedere tendințele predominante de scădere a exporturilor mondiale și a consumului intern ale principalelor țări exportatoare de oțel în cursul perioadei examinate, care s-au manifestat deja înainte de pandemia de COVID-19, și într-un context general de supracapacitate semnificativă, Comisia a observat apoi că exportatorii sunt nevoiți să își mărească vânzările pe orice piață posibilă pentru a continua să funcționeze.

(56)

Ancheta a confirmat, de asemenea, că alte piețe siderurgice semnificative, inclusiv a doua țară importatoare ca mărime, SUA, continuă să aplice restricții comerciale care afectează capacitatea țărilor exportatoare de a efectua vânzări, într-un context general de scădere continuă a consumului de oțel.

(57)

Ancheta a confirmat, de asemenea, că piața Uniunii este comparativ mai atractivă pentru importuri în ceea ce privește dimensiunea și nivelul prețurilor, devenind astfel o piață către care ar putea fi direcționate volume mari de oțel.

(58)

Analiza contrafactuală efectuată în lumina setului de factori descriși în secțiunea 3.1.2 pentru a determina ce s-ar întâmpla în cazul eliminării măsurii de salvgardare arată, în mod clar, în acest moment, o probabilitate ridicată ca volume foarte mari de oțel nevândut în alte părți ale lumii să ajungă să fie direcționate către piața Uniunii.

(59)

Aceste importuri suplimentare, împreună cu cele existente în prezent, ar conduce, în general, la o deteriorare suplimentară foarte gravă a situației economice a industriei din Uniune și ar putea periclita grav viabilitatea acesteia. Prin urmare, se stabilește că expirarea măsurii de salvgardare ar avea ca rezultat un prejudiciu grav cauzat industriei din Uniune din pricina creșterii importurilor. Această concluzie nu este modificată de efectele actuale ale pandemiei de COVID-19 asupra industriei din Uniune. Deși situația economică a industriei din Uniune s-a agravat și mai mult în 2020 din cauza pandemiei de COVID-19, Comisia a stabilit că creșterea probabilă a importurilor în cazul expirării măsurii de salvgardare ar cauza un prejudiciu grav industriei din Uniune.

(60)

Comisia a concluzionat că astfel de volume crescute ar putea submina în mod semnificativ orice redresare economică semnificativă și eforturile depuse de industria siderurgică din Uniune în procesul său de adaptare la un nivel mai ridicat al importurilor, care sunt descrise în secțiunea următoare. Prin urmare, Comisia a considerat că măsura de salvgardare continuă să fie necesară pentru a preveni un prejudiciu grav.

(61)

Această necesitate există, de asemenea, deoarece Uniunea nu are posibilitatea, în temeiul normelor OMC, să majoreze taxele la import pentru produsul în cauză fără a adopta o măsură de salvgardare. Într-adevăr, în cadrul OMC, Uniunea a impus taxele sale la import la nivelul zero pentru liniile tarifare aferente produsului în cauză. Din acest motiv, în același mod în care, în 2018, creșterea importurilor a fost, în mod evident, rezultatul efectului acestor obligații (și anume, concesii tarifare cu taxe vamale zero) asumate de Uniune în temeiul GATT, aceste obligații ar permite, și acum, o nouă creștere a importurilor, ducând la un prejudiciu grav pentru industria din Uniune, în cazul expirării măsurii de salvgardare.

(62)

Atunci când Comisia a introdus măsura provizorie de salvgardare privind oțelul în iulie 2018, industria siderurgică din Uniune începuse deja un proces de adaptare la criza gravă cu care se confruntă sectorul siderurgic începând cu jumătatea anului 2010, când cererea mondială de oțel a încetinit, iar capacitatea a continuat, totuși, să crească. Acest dezechilibru, agravat de intervenția statului care a sprijinit creșterea capacității și a evitat închiderea unor instalații neeconomice în unele țări terțe, a denaturat dinamica pieței și a constrâns producătorii să se orienteze din ce în ce mai mult către piețele de export, ceea ce a alimentat cazurile de apărare comercială, multe dintre acestea implicând China, unde există cea mai mare supracapacitate.

(63)

Uniunea a reacționat rapid la această provocare. În 2013, prin „Planul de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa” (40), Comisia a stabilit un plan ambițios de acțiuni specifice, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, pentru a spori competitivitatea industriei siderurgice din Uniune și pentru a o face durabilă și capabilă să concureze la nivel mondial, precum și pentru a dezvolta următoarea generație de produse siderurgice vitale pentru alte industrii cheie europene.

(64)

Societatea de consultanță McKinsey, în raportul său intitulat „The current capacity shake-up in steel and how the industry is adapting” („Expansiunea actuală a capacității siderurgice și modul în care se adaptează industria”) (41), publicat în ianuarie 2018, a constatat că deceniul 2016-2025 continuă să fie volatil și pregătit pentru continuarea restructurării, având în vedere că eforturile de consolidare și adaptare depuse în anumite părți ale lumii, în special în Europa, au fost „în mare măsură contrabalansate de expansiunea continuă din alte părți ale lumii”. Raportul a explicat, de asemenea, modul în care întreprinderile, „în special din Europa, Coreea de Sud și Japonia, se adaptează la supracapacitatea mondială prin urmărirea unor noi produse și a unor noi extinderi ale modelelor de afaceri care le permit să avanseze în lanțul valoric”. Raportul a explicat, de asemenea, că „în plus, inovarea în sectorul siderurgic cuprinde, de asemenea, procesele de producție de bază, care vizează soluții de reducere a costurilor de producție, de îmbunătățire a produselor de funcționalitate sau de reducere a impactului asupra mediului”. În cele din urmă, raportul a preconizat „mai mulți principali actori care să experimenteze o inovare radicală a proceselor de producție, punând capăt convingerii îndelungate conform căreia tehnologia de producție a oțelului s-a maturizat și, prin urmare, dispune de o marjă limitată pentru câștiguri suplimentare în materie de productivitate” .

(65)

În acest context, în martie 2016, Comisia a trecut în revistă acțiunile puse în aplicare în cadrul Planului de acțiune privind industria siderurgică din 2013 și, prin intermediul comunicării sale „Siderurgia: Păstrarea locurilor de muncă și a creșterii economice durabile în Europa” (42), a consolidat acțiunile pentru a promova investițiile și a crea un mediu de afaceri mai favorabil, care ar trebui să sprijine industria siderurgică a UE în eforturile sale de adaptare. În special, Comisia a reorientat toate inițiativele sale strategice privind Uniunea în cea mai mare măsură și într-un mod accelerat, pentru a intensifica eforturile depuse de industria siderurgică din UE pentru modernizarea și punerea în aplicare a inovațiilor care îi garantează competitivitatea și durabilitatea pe termen lung.

(66)

Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.1. litera (e), adoptarea de către SUA a măsurilor din secțiunea 232 referitoare la oțel, care au intrat în vigoare în iunie 2018, a accentuat dezechilibrul cronic dintre capacitatea de producție și cererea de oțel. Blocarea, la momentul respectiv, a celei mai mari piețe importatoare de oțel a exacerbat comportamentul agresiv al țărilor exportatoare de oțel, în căutare disperată de puncte de vânzare pentru a-și plasa excesul de producție.

(67)

În aceste circumstanțe, reacția proporțională a Comisiei prin introducerea măsurii sale de salvgardare constând în contingente tarifare menite să descurajeze reorientarea schimburilor comerciale, în etapa măsurilor provizorii din iulie 2018 și în forma lor definitivă din februarie 2019, a împiedicat accentuarea creșterii bruște și abrupte a importurilor de oțel cu care se confrunta deja piața siderurgică a UE. În absența acestei acțiuni, eforturile depuse de industria siderurgică din Uniune pentru a se adapta la supracapacitatea mondială în creștere și la integrarea progresivă a piețelor siderurgice ar fi fost împiedicate.

(68)

În cadrul măsurii de salvgardare a Uniunii, eforturile de adaptare ale industriei siderurgice din Uniune au continuat. În observațiile lor și în răspunsurile la chestionar, industria siderurgică din Uniune a documentat faptul că s-a adaptat în primii trei ani de aplicare a măsurii de salvgardare. Informațiile confidențiale transmise, completate cu comunicate de presă, rapoarte ale societăților și alte informații disponibile publicului larg, au arătat că industria siderurgică din Uniune a adoptat măsuri de adaptare pentru a reduce costurile, a îmbunătăți performanța, a inova și a întreprinde transformarea sa ecologică în conformitate cu angajamentele UE în domeniul combaterii schimbărilor climatice. Documentele care atestă adaptările vizează categoriile de produse care fac obiectul măsurii de salvgardare a UE privind oțelul. Aceste adaptări pregătesc industria siderurgică a UE să rămână sustenabilă din punct de vedere financiar și ecologic, pe termen lung.

(69)

Pe de o parte, industria siderurgică din UE a raportat măsuri de îmbunătățire a performanței pentru a reduce costurile și a optimiza lanțul valoric, cum ar fi reducerea locurilor de muncă, închiderea unor instalații mai puțin eficiente sau mai puțin utilizate, împreună cu investiții în noi utilaje și procese de producție (43). Pe de altă parte, industria siderurgică din Uniune a documentat, de asemenea, adaptări orientate spre viitor, menite să consolideze competitivitatea pe termen lung, cum ar fi investițiile în noi tehnologii durabile (inclusiv tehnologii de mediu), procesele de producție și inovarea în materie de produse. Printre altele, unii producători de oțel, cum ar fi Aperam (44), Thyssenkrupp (45) sau ArcelorMittal (46), au adoptat cele mai recente inovații tehnologice și o mai mare automatizare și digitalizare în procesele lor. Altele, cum ar fi Voestalpine (47) sau Salzgitter (48), au continuat diferențierea produselor lor investind în sectoare de utilizare finală de înaltă calitate (cum ar fi automobilele, energia) și colaborând îndeaproape cu clienții pentru noi clase de oțel și pentru noi soluții. Toate aceste adaptări ajută industria siderurgică din Uniune să se adapteze la o piață mai competitivă, cu o presiune mai mare din partea importurilor.

(70)

Trebuie remarcat faptul că aceste eforturi de adaptare nu au încetat odată cu declanșarea crizei economice cauzate de pandemia de COVID-19, deși șocurile care au urmat și efectele economice negative ale crizei au sporit complexitatea și sarcina industriei din Uniune de a-și continua procesul de adaptare.

(71)

Principiile care orientează, în prezent, eforturile de adaptare ale industriei siderurgice din UE au fost stabilite de Comisie în comunicarea sa intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa”, publicată în martie 2020 (49), în care a pus bazele unei politici industriale care să sprijine dubla tranziție către o economie verde și digitală, să facă industria UE mai competitivă la nivel mondial și să consolideze autonomia strategică deschisă a Europei.

(72)

Întrucât această strategie a fost adoptată imediat după începutul pandemiei de COVID-19, Comisia a actualizat-o recent în mai 2021 prin intermediul Comunicării sale intitulate „Construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” (50), care face bilanțul măsurilor de urgență și de redresare pe care UE le-a pus în aplicare între timp, în contextul mai larg al politicii industriale a UE. În această actualizare a politicii industriale a UE, Comisia subliniază „necesitatea unei tranziții mai rapide către un model economic și industrial mai curat, mai digital și mai rezilient, pentru a menține și a spori angajamentul Europei în favoarea unei competitivități sustenabile”.

(73)

Având în vedere importanța sa majoră, unul dintre cele trei documente de lucru ale serviciilor Comisiei („SWD”) care însoțesc actualizarea strategiei industriale din 2020 se referă la industria siderurgică: „Către un sector siderurgic european competitiv și curat”  (51). Acest document de lucru descrie provocările și oportunitățile pentru industria siderurgică din Uniune, precum și setul de instrumente de politică ale UE disponibil pentru a sprijini eforturile viitoare ale industriei siderurgice din Uniune de a conduce dubla tranziție.

(74)

În consecință, Comisia a concluzionat că industria siderurgică din UE se adaptează și va continua să se adapteze la o situație de creștere a importurilor în perioada de aplicare a măsurii de salvgardare.

(75)

Comisia a constatat că măsura de salvgardare a UE privind oțelul continuă să fie necesară pentru a evita un prejudiciu grav și că există dovezi că industria din UE continuă să pună în aplicare măsuri pentru a se adapta la o situație de piață caracterizată printr-o presiune crescută din partea importurilor. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) 2015/478, care transpune articolul 7 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, durata unei măsuri de salvgardare „trebuie limitată la perioada necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav și pentru a facilita adaptarea producătorilor din cadrul Uniunii”.

(76)

Inițial, măsura de salvgardare a Uniunii a fost preconizată să dureze trei ani, până la 30 iunie 2021. Cu toate acestea, Comisia a observat că, în al doilea an de aplicare a măsurii de salvgardare, criza economică generată de pandemia de COVID-19 a prelungit procesul de adaptare a industriei siderurgice din UE, o parte din resursele disponibile fiind dedicate menținerii în funcțiune a întreprinderilor siderurgice în cursul fazelor cele mai critice ale pandemiei de COVID-19.

(77)

Comisia a considerat, de asemenea, că o prelungire cu doar un an ar fi disproporționat de scurtă. În acest sens, Comisia a observat că industria siderurgică din Uniune se află în prezent, așa cum arată indicatorii săi industriali și financiari pentru 2020, într-o situație fragilă și rămâne vulnerabilă față de șocurile provocate de importuri în cazul în care măsura de salvgardare expiră în această etapă, fapt care ar putea pune în pericol eforturile de adaptare depuse până în prezent. În plus, Comisia a remarcat, de asemenea, că încă persistă o situație comercială generală și economică precară, care nu s-a redresat încă pe deplin în urma recesiunii provocate de pandemie.

(78)

În acest sens, Comisia a observat că, deși perspectivele de creștere a PIB-ului pentru 2021 sunt actualizate treptat în majoritatea previziunilor, în contextul rezultatelor pozitive ale introducerii vaccinării în majoritatea țărilor occidentale, în acest moment, încrederea rămâne încă fragilă din cauza incertitudinilor în procesul de vaccinare și a dificultăților de a controla pandemia în țări comerciale importante precum Brazilia și India. În cea mai recentă analiză prospectivă din mai/iunie 2021, Oxford Economics și-a majorat previziunile privind PIB-ul mondial și preconizează, în prezent, că va crește cu 6,3 % în acest an și cu 4,6 % în 2022, respectiv cu 0,4 și, respectiv, cu 0,2 puncte procentuale mai mult decât în previziunile sale anterioare, pe măsură ce economiile recuperează pierderile înregistrate în cele mai grave etape ale pandemiei. În ceea ce privește zona euro, Oxford Economics estimează că PIB-ul va crește cu 4,2 % în 2021 și, respectiv, cu 4,7 % în 2022, revenind la nivelul de dinainte de criză doar până la începutul anului 2022. La rândul său, în previziunile sale economice din primăvara anului 2021, Comisia și-a actualizat, de asemenea, previziunile pentru economia UE și preconizează o creștere economică de 4,2 % în 2021 și, respectiv, de 4,4 % în 2022. În ceea ce privește redresarea, ratele de creștere variază semnificativ de la un stat membru la altul, iar Comisia preconizează că toate statele membre ar trebui să revină la nivelurile de dinainte de criză abia la sfârșitul anului 2022.

(79)

În aceste circumstanțe actuale, pentru a evita ca industria din Uniune să sufere un prejudiciu grav în mod nejustificat în cazul în care măsura de salvgardare expiră în acest stadiu, Comisia consideră că este necesar să se prelungească măsura cu încă trei ani, până la 30 iunie 2024.

(80)

Cu toate acestea, pentru a garanta că prelungirea rămâne limitată la strictul minim necesar, prelungirea va face obiectul regimului de reexaminare prevăzut în secțiunea 4, care, printre altele, prevede o reexaminare pentru a stabili dacă nu ar fi oportun ca măsura de salvgardare să înceteze până la 30 iunie 2023, după doi ani de prelungire.

(81)

Rata actuală de liberalizare a măsurii de salvgardare a fost stabilită la o rată anuală de 3 %. Comisia a evaluat, pe baza elementelor de probă disponibile, dacă acest nivel de liberalizare a continuat să fie adecvat și proporțional cu evoluțiile și perspectivele pieței. Pe lângă previziunile economice generale și indicatorii de redresare specifici industriei descriși în secțiunea anterioară pentru evaluarea duratei prelungirii, Comisia a luat în considerare, de asemenea, indicatori de redresare comercială.

(82)

În acest sens, în previziunile GTA privind fluxurile comerciale din aprilie, IHS Markit a preconizat creșteri importante de la an la an ale valorii reale a comerțului mondial, cu creșteri de 6,5 % în 2021 și, respectiv, de 4,3 % în 2022, ceea ce va permite deja atingerea, până la sfârșitul anului 2021, a nivelului anterior pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, comerțul mondial va continua să fie afectat în ceea ce privește tendința pe termen lung înregistrată înainte de COVID, în perioada 2011-2019, care nu va mai fi atinsă până în 2025/2026. În plus, IHS Markit estimează că, pe termen lung, comerțul mondial va înregistra, în perioada 2021-2030, în medie, o rată anuală compusă de creștere mai scăzută, de doar 2,9 %.

(83)

În aceste condiții, întrucât, conform previziunilor actuale, condițiile economice și comerciale dinaintea pandemiei nu vor fi restabilite pe deplin în Uniune până la sfârșitul primei jumătăți a anului 2022 și în conformitate cu rata de creștere preconizată pe baza tendinței actuale a fluxurilor comerciale, Comisia nu vede niciun motiv pentru a modifica, în această etapă, rata de liberalizare de 3 % pentru primul an de prelungire.

(84)

În plus, menținerea unei rate de 3 % cel puțin până la 30 iunie 2022 va menține importurile la maximum 32,5 milioane de tone, cu puțin sub nivelul de record istoric înregistrat în 2018. Acest nivel de record istoric ar putea fi atins un an mai târziu, de îndată ce condițiile economice și comerciale vor fi recuperate.

(85)

Pentru a garanta că măsura de salvgardare rămâne în vigoare numai în măsura în care acest lucru este necesar, Comisia va efectua o reexaminare pentru a stabili dacă, pe baza circumstanțelor de la momentul respectiv, măsura de salvgardare ar trebui să înceteze până la 30 iunie 2023, și anume după doi ani de prelungire. În plus, pentru a menține, între timp, funcționarea măsurii de salvgardare adaptată la evoluția pieței și în conformitate cu interesul tuturor părților interesate, Comisia va efectua o revizuire funcțională, similară celor efectuate în 2019 și 2020. Această reexaminare funcțională va fi deschisă cu suficient timp în avans pentru a introduce toate modificările necesare începând cu 1 iulie 2022, după primul an de prelungire. O revizuire imediată a măsurii de salvgardare va fi, de asemenea, declanșată în cazul în care SUA efectuează modificări ale măsurilor sale din secțiunea 232 privind oțelul care ar putea avea un impact semnificativ asupra fluxurilor comerciale deturnate în mod nejustificat, pe care aceste măsuri le generează în prezent.

(86)

Comisia a decis, de asemenea, că nivelul de 3 % al ratei de liberalizare ar putea fi, totuși, revizuit și, dacă este necesar, modificat în cursul revizuirii funcționale care urmează să fie finalizată până la 30 iunie 2022, în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru.

(87)

Comisia a analizat, de asemenea, dacă există motive economice imperioase care ar putea conduce la concluzia că nu este în interesul Uniunii să prelungească măsura de salvgardare existentă.

(88)

În acest scop, Comisia a evaluat impactul unor eventuale măsuri asupra producătorilor, importatorilor și utilizatorilor din Uniune. Evaluarea elementelor de probă disponibile este structurată după cum urmează: i) situația economică a producătorilor de oțel din Uniune și efectul posibil al eliminării măsurii (a se vedea secțiunea 5.1); și ii) interesul utilizatorilor și al importatorilor, având în vedere presupusele deficite de aprovizionare, nivelul ridicat al prețurilor oțelului și întârzierile în aprovizionare invocate de unele părți interesate, precum și legătura cauzală potențială dintre aceste presupuse efecte și măsura de salvgardare a UE privind oțelul (a se vedea secțiunea 5.2). În evaluarea sa, Comisia a analizat în special evoluția utilizării contingentelor tarifare în cadrul măsurilor de salvgardare și disponibilitatea generală a importurilor în aprovizionarea pieței Uniunii.

(89)

Industria siderurgică din Uniune are peste 500 de unități de producție care își desfășoară activitatea în 23 de state membre ale UE. Industria angajează în mod direct 330 000 de persoane și, atunci când include locuri de muncă indirecte și induse în alte sectoare, creează 2,6 milioane de locuri de muncă în întreaga Uniune (52).

(90)

Comisia a descris în secțiunea 3.1.1 situația economică a producătorilor de oțel din Uniune și a concluzionat că este necesar să se prelungească măsura pentru a preveni sau a remedia prejudiciul grav. În cazul în care măsura nu este prelungită, ancheta a stabilit că industria din Uniune s-ar confrunta, probabil, cu un val semnificativ de importuri care ar submina în mod grav orice efort de adaptare la presiunea exercitată de importuri, într-o situație economică globală care este încă incertă în Uniune.

(91)

Prin urmare, ar fi în interesul producătorilor de oțel din Uniune să prelungească măsura.

(92)

Comisia a observat că măsura de salvgardare a permis ca volume de importuri de dimensiuni fără precedent să continue să intre pe piața Uniunii fără taxe vamale și că aceasta a fost liberalizată periodic (prin creșterea volumului contingentelor tarifare cu 3 % în iulie 2019 și, respectiv, în iulie 2020) (53). Prin urmare, volumul schimburilor comerciale tradiționale a crescut treptat în cursul perioadei de aplicare a măsurii de salvgardare. În plus, pe durata prelungirii sale, măsura de salvgardare va continua să fie liberalizată.

(93)

Atunci când a evaluat utilizarea contingentelor tarifare, Comisia a observat că, în cursul primilor trei ani de aplicare a măsurii de salvgardare, au existat în mod constant (și din ce în ce mai mult) volume de contingente tarifare scutite de taxe vamale disponibile la sfârșitul fiecărei perioade relevante pentru aproape toate categoriile de produse, adesea cu mai mult de un contingent specific de țară disponibil și, în multe cazuri, inclusiv cu o parte din contingentul rezidual. Comisia a observat, de asemenea, că, începând cu al doilea an de aplicare a măsurilor, și anume 1 iulie 2019, tendința utilizării contingentelor tarifare a înregistrat un declin puternic. Prin urmare, acest lucru a fost valabil chiar înainte de pandemia de COVID-19.

(94)

Această evoluție este ilustrată în mod clar în tabelul 14 (54):

Sursă: TAXUD quota database (Baza de date TAXUD a contingentelor tarifare)

(95)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că, deși măsura de salvgardare și-a îndeplinit obiectivul urmărit de a descuraja reorientarea fluxurilor comerciale către piața Uniunii, au existat suficiente volume tarifare scutite de taxe vamale disponibile pentru importatorii și utilizatorii din Uniune, proporționale cu cererea și depășind volumele comerciale semnificative fără precedent.

5.2.2.   Prețurile ridicate ale oțelului

(96)

Comisia a evaluat, de asemenea, elementele de probă disponibile cu privire la creșterile prețurilor observate în sectorul siderurgic în primele luni ale anului 2021 și într-o parte a celei de a doua jumătăți a anului 2020. Comisia a analizat, în special, dacă aceste creșteri pe piața Uniunii și pe piețele mondiale au vreo legătură cu măsura de salvgardare a UE privind oțelul și impactul pe care această creștere îl are și/sau l-ar avea asupra pieței Uniunii în cazul prelungirii măsurii de salvgardare.

(97)

În această privință, Comisia a observat, în primul rând, că este de necontestat (55) faptul că prețurile oțelului, inclusiv cele ale anumitor categorii de produse din cadrul produsului în cauză, au înregistrat o creștere puternică la nivel mondial în ultimele luni (începând din a doua jumătate a anului 2020) (56). Această tendință și sferă de aplicare sunt, de asemenea, ilustrate în mod clar în graficele 1-3 (57), care indică evoluția prețurilor pentru trei categorii de produse (categoriile 1, 4 și 13) (58):

(98)

În plus, Comisia a observat că prețurile la materiile prime pentru producția oțelului, în special minereul de fier și deșeurile de metal, au cunoscut, de asemenea, o creștere drastică în aceeași perioadă în care prețurile oțelului au început să crească, astfel cum se explică în considerentul (91) (a se vedea graficul 4) (59).

(99)

Raportul OCDE a explicat că „prețurile principalelor materii prime pentru producția oțelului au crescut dramatic în a doua jumătate a anului 2020, iar, începând cu februarie 2021, prețurile de referință pentru minereul de fier, cărbunele cocsificabil și deșeurile de metal au crescut, de la un an la altul, cu 97 %, 53 % și, respectiv, 56 %.” (61)

(100)

Aceste informații confirmă imaginea prezentată de evoluția indicatorilor de prejudiciu din tabelele 1-4 de mai sus. În special, ele confirmă faptul că creșterea prețurilor în a doua jumătate a anului 2020, împreună cu semnele de redresare a cererii, au contribuit la îmbunătățirea situației industriei din Uniune de la o situație anterioară foarte negativă. Totuși, această creștere a prețurilor nu a permis industriei din Uniune să revină la marje profitabile până la sfârșitul anului 2020. Acest fapt se datorează, cel puțin parțial, creșterii paralele a prețurilor la principalele materii prime utilizate pentru producerea oțelului.

(101)

În această privință, OCDE a remarcat că, „în pofida creșterii puternice a prețurilor oțelului, marja de preț a materiilor prime siderurgice, măsurată prin diferența dintre prețul oțelului și un coș de materii prime pentru producerea oțelului, nu a crescut, din cauza creșterii prețurilor materiilor prime (figura 9). Într-adevăr, coșul de prețuri ale materiilor prime utilizat pentru calcularea marjelor a fost cu 97 % mai mare în februarie 2021, de la un an la altul.” (62)

(102)

După cum se arată în graficele 1-3, Comisia a observat, de asemenea, că creșterea prețurilor oțelului nu este un fenomen legat de piața Uniunii, ci o tendință larg răspândită pe principalele piețe siderurgice din întreaga lume.

(103)

Cu toate acestea, astfel cum se arată în tabelul 14, Comisia a observat că, în ultima perioadă a măsurii, și anume începând cu 1 iulie 2020, au existat numeroase contingente scutite de taxe vamale din mai multe surse pentru aproape toate categoriile de produse (63). În consecință, măsura de salvgardare nu a impus utilizatorilor din Uniune să se limiteze la achiziționarea de oțel exclusiv de la producătorii din Uniune, la prețurile pe care aceștia le-ar fi stabilit, lăsându-i astfel fără nicio altă alternativă realistă (și fără taxe vamale) de aprovizionare. Dimpotrivă, utilizatorii din Uniune au avut posibilitatea de a importa din alte surse în cadrul volumelor relevante de contingente tarifare scutite de taxe vamale disponibile pentru fiecare categorie de produse.

(104)

Comisia a remarcat, de asemenea, că, în observațiile lor, anumiți utilizatori au susținut că au fost împiedicați să importe volume mai mari, scutite de taxe, provenite din anumite surse (aceste surse variază, în funcție de categoria de produse în cauză). Cu toate acestea, Comisia a observat că una dintre condițiile de aplicare a unei măsuri de salvgardare este de a menține disponibilitatea pe piața Uniunii a fluxurilor comerciale tradiționale atât în ceea ce privește volumul, cât și originea. Faptul că o anumită țară și-ar fi epuizat contingentul tarifar specific de țară într-o anumită categorie de produse, deși există mai multe volume și surse cu contingentul tarifar scutit de taxe vamale disponibil în aceeași categorie, nu înseamnă că măsura de salvgardare creează o penurie nejustificată pe piață.

(105)

Prin urmare, aceste fapte sugerează în mod clar că măsura de salvgardare nu este cauza creșterii observate a prețului oțelului și că nu a creat o penurie generală de oțel pe piața Uniunii. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu există o legătură directă între măsura de salvgardare și evoluția recentă a nivelurilor prețurilor oțelului. În plus, nu este evident faptul că prețurile actuale ridicate vor fi menținute pe termen lung, odată ce piața se va adapta la o situație post-pandemie COVID-19 (64).

(106)

Ulterior, Comisia a încercat să evalueze presupusele întârzieri înregistrate de industria siderurgică din Uniune în aprovizionarea pieței Uniunii (65). Din anchetă a reieșit că, în ultima parte a perioadei examinate, a existat o neconcordanță tranzitorie între cerere și ofertă în Uniune (precum și pe alte piețe terțe) atunci când economia a început să se redreseze de la nivelul scăzut al recesiunii provocate de pandemia de COVID-19 (66). În această privință, Comisia a observat că producătorii de oțel au trebuit să reacționeze la reducerea bruscă și drastică a cererii care a avut loc în 2020 din cauza pandemiei de COVID-19 (67). Industria din Uniune și-a pierdut o parte din capacitatea de a-și reduce cât mai mult posibil costurile fixe și de a alinia capacitatea disponibilă la cererea existentă. Ulterior, către sfârșitul anului 2020 și la începutul anului 2021, cererea din unele sectoare utilizatoare de oțel a cunoscut o redresare rapidă și bruscă, de exemplu în sectorul automobilelor (68).

(107)

Această situație s-a produs, de asemenea, pe mai multe piețe din întreaga lume. În acest sens, în conformitate cu cel mai recent raport al OCDE, „Capacitatea vastă de producere a oțelului care a fost întreruptă în perioadele cele mai grave ale pandemiei nu a putut fi reactivată suficient de rapid pentru a face față cererii de oțel în curs de redresare și cererii de reconstituire a stocurilor, ceea ce a dus la creșterea rapidă a prețurilor oțelului la nivel mondial” (69).

(108)

În aceeași ordine de idei, S&P Platts Global a remarcat: „În afara Chinei, redresarea producției de oțel brut a fost lentă în urma măsurilor de limitare a mișcării persoanelor adoptate în principalele țări și regiuni. Potrivit Asociației Mondiale a Oțelului, producția Europei a scăzut, în luna martie, în raport cu producția anuală cu 7,1 %, cea din America de Nord a scăzut cu 8,9 %, iar cea din India a scăzut cu 8,6 %. În SUA, ratele de utilizare a capacității de fabrică sunt încă de numai aproximativ 77 %, în comparație cu 80 % în luna martie a anului trecut, înainte de izbucnirea pandemiei. În Japonia, METI estimează că producția de oțel brut a țării va fi de 23,24 milioane de tone în al doilea trimestru, în scădere de la 23,67 milioane de tone în primul trimestru” (70). IHS Markit a remarcat, de asemenea, că „repornirile cuptoarelor și creșterea bruscă a importurilor încep să atenueze criza aprovizionării” (71).

(109)

Pentru a ajunge la o concluzie, Comisia a analizat elementele de probă disponibile la dosar cu privire la reluarea operațiunilor în liniile de producție care au fost întrerupte de industria din Uniune în timpul pandemiei.

(110)

Elementele de probă din dosar indică o creștere constantă a capacității disponibile pe piață pentru cuptoarele care au fost inactive în 2020 (72). Comisia a considerat că aceste elemente de probă arată că industria din Uniune răspunde redresării economice din anumite sectoare din aval în 2021, ceea ce ar trebui să permită industriei din Uniune să furnizeze volume mai mari de oțel într-o perioadă mai scurtă și, prin urmare, să restabilească echilibrul pieței (73).

(111)

Raportul OCDE a observat, de asemenea, în acest sens, că „se preconizează că oferta de oțel va recupera decalajul față de comenzi până la sfârșitul primului trimestru al anului 2021” (74). Previziuni similare sunt preluate de mai multe publicații specializate (75).

(112)

Prin urmare, Comisia a constatat că problemele legate de ofertă apărute după redresarea cererii au fost tranzitorii și că repunerea în funcțiune a instalațiilor inactive de către industria din Uniune, care este în curs de desfășurare, ar trebui, prin urmare, să contribuie la restabilirea, într-un interval de timp rezonabil de scurt, a condițiilor normale de aprovizionare cu oțel existente înainte de pandemie.

(113)

Un document de lucru recent al serviciilor Comisiei a confirmat importanța existenței unui sector siderurgic puternic și competitiv în Uniune. În acest sens, în documentul respectiv se menționa faptul că strategia industrială a UE a recunoscut, de asemenea, că „industriile mari consumatoare de energie sunt indispensabile pentru economia Europei și că alte sectoare se bazează pe acestea” și că „sectorul siderurgic și alte industrii mari consumatoare de energie joacă un rol vital în furnizarea de produse și servicii unei game largi de ecosisteme industriale ale Europei” (76).

(114)

Același document de lucru al serviciilor Comisiei a remarcat, de asemenea, că „oțelul este un element esențial pentru mai multe ecosisteme din aval, cum ar fi construcțiile, mobilitatea și industria autovehiculelor, sau pentru societățile de inginerie mecanică. Datele privind consumul de oțel pe sector arată că sectorului construcțiilor îi corespunde o pondere de 35 % din utilizarea oțelului în UE, industriei automobilelor - o pondere de 19 %, ingineriei mecanice și articolelor din metal - o pondere de 15 %, iar tuburilor - o pondere de 10 %. Întreprinderile active în aceste sectoare, dintre care multe sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), angajează milioane de lucrători în Europa și depind de producția de oțel din UE” (77). În mod similar, în 2016, o comunicare a Comisiei subliniase deja că „o bază industrială solidă este esențială pentru creșterea economică a Europei, pentru păstrarea locurilor de muncă durabile și pentru competitivitatea noastră pe piețele mondiale” și că „un sector siderurgic puternic stă la baza a numeroase lanțuri valorice industriale” (78).

(115)

Comisia a stabilit faptul că cerințele legale privind necesitatea și adaptarea necesare pentru a prelungi o măsură de salvgardare sunt îndeplinite.

(116)

În plus, Comisia a constatat, de asemenea, că o eliminare în această etapă a măsurii de salvgardare este de natură să provoace un val brusc de importuri care va înrăutăți grav situația financiară actuală, încă fragilă, a industriei siderurgice din UE. O astfel de eliminare ar pune în pericol redresarea industriei din Uniune, tocmai la momentul în care economia și comerțul din Uniune și de la nivel mondial se relansează după recesiunea provocată de pandemia de COVID-19 și nu au revenit încă la condițiile anterioare pandemiei. La rândul său, acest șoc cauzat de importuri riscă să frâneze eforturile de adaptare pe care industria siderurgică din UE le depune pentru a se adapta la o presiune mai puternică din partea importurilor, generată de dinamica pieței, care a fost denaturată în mod grav de creșterea supracapacității la nivel mondial și de intervenția statului.

(117)

În plus, Comisia a constatat, de asemenea, că creșterile prețurilor oțelului observate recent pe piața siderurgică din Uniune nu pot fi imputabile, nici nu pot fi rezultatul măsurii de salvgardare a Uniunii privind oțelul, deoarece astfel de prețuri ridicate prevalează, de asemenea, pe piețele mondiale, iar volume mari de contingente tarifare scutite de taxe rămân, totuși, neutilizate în cadrul măsurii de salvgardare.

(118)

În această privință, Comisia a observat, de asemenea, că, la mai puțin de o lună și jumătate până la sfârșitul celui de al treilea an de aplicare a măsurii, aproximativ 11 milioane de tone de contingente tarifare scutite de taxe vamale au rămas neutilizate, ceea ce reprezintă 36 % din contingentul tarifar total disponibil (79). Astfel, reiese că utilizatorii, din toate categoriile de produse, au avut posibilitatea de a se aproviziona cu suficient oțel scutit de taxe din surse multiple și că măsura de salvgardare nu a limitat în mod nejustificat oferta efectivă, nici în ceea ce privește volumul, nici în ceea ce privește originea.

(119)

În concluzie, Comisia a constatat că efectele negative ale expirării măsurii de salvgardare la 30 iunie 2021 ar depăși în mod clar eventualele beneficii pe care le-ar putea aduce abrogarea acesteia.

(120)

În consecință, Comisia a concluzionat că este în interesul general al Uniunii să prelungească măsura de salvgardare.

(121)

Lista țărilor în curs de dezvoltare care vor face în continuare obiectul măsurii de salvgardare rămâne aceeași cu cea inclusă în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2037 al Comisiei (80).

(122)

Comisia a primit peste 160 de observații și obiecții din partea părților interesate, inclusiv din partea producătorilor de oțel din Uniune, a utilizatorilor și importatorilor de oțel din Uniune, a producătorilor-exportatori și a guvernelor țărilor terțe. În această secțiune, Comisia va aborda observațiile formulate de aceste părți interesate. Din motive de economie administrativă, Comisia a grupat observațiile în funcție de natura și de conținutul acestora. După caz, Comisia a făcut trimitere la constatările anterioare din prezentul regulament, care au abordat deja, în detaliu, majoritatea afirmațiilor formulate de părțile interesate.

(123)

Mai multe părți interesate au susținut că cerința legală privind creșterea bruscă a importurilor nu a fost îndeplinită, deoarece, în cursul perioadei examinate, nivelul general al importurilor a scăzut; în aceste condiții, ele au susținut că Comisia nu are dreptul de a prelungi măsura de salvgardare. În plus, unele părți au susținut că nicio situație prejudiciabilă a industriei din Uniune nu ar fi fost rezultatul unei creșteri a importurilor. Alte părți au susținut că efectele derivate din pandemia de COVID-19, inclusiv o scădere a cererii, nu justifică o prelungire a măsurii. În cele din urmă, alte părți au susținut că cerințele legale de prelungire a unei măsuri sunt aceleași cu cele privind instituirea unei măsuri inițiale, inclusiv creșterea importurilor, legătura de cauzalitate și evoluțiile neprevăzute.

(124)

În acest sens, Comisia observă că cerințele de prelungire a unei măsuri de salvgardare în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și al articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478, și anume necesitatea de a preveni sau remedia prejudiciul grav și adaptarea continuă, nu impun ca o creștere a importurilor să fi avut loc în cursul perioadei examinate. Comisia a stabilit că există probabilitatea ca, în cazul expirării măsurii de salvgardare, importurile să crească, ceea ce ar cauza un prejudiciu grav interesului Uniunii. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(125)

Mai multe părți interesate au contestat faptul că industria siderurgică din UE se adaptează și, prin urmare, au susținut că această cerință legală nu este îndeplinită.

(126)

Comisia face trimitere la adaptările descrise în secțiunea 3.2. Măsurile și exemplele enumerate în această secțiune ilustrează faptul că industria siderurgică din Uniune se adaptează prin intermediul a numeroase acțiuni care vizează eficiența și inovarea. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(127)

Mai multe părți interesate au susținut că măsurile de adaptare ale industriei din Uniune au fost mai degrabă acțiuni de restructurare desfășurate în timpul pandemiei de COVID-19 sau doar investiții periodice, determinate parțial de politicile UE, cum ar fi Pactul verde european, decât măsuri adoptate în contextul îmbunătățirii competitivității industriei siderurgice din Uniune, în raport cu concurența externă. În această privință, Comisia a constatat că măsurile de adaptare luate de societăți în orice context răspund, în mod normal, mai multor motive diferite și, în același timp, mai multor obiective. Într-adevăr, în cazul măsurii de salvgardare, astfel cum se menționează în secțiunea privind adaptarea, unele dintre măsurile de adaptare întreprinse de industria siderurgică din Uniune au vizat, printre alte obiective, atenuarea șocurilor și a efectelor economice negative ale pandemiei sau îndeplinirea angajamentelor UE în materie de mediu. Totuși, aceste tipuri de adaptări sunt, în orice caz, și măsuri care adaptează activitățile industriei siderurgice din Uniune la o situație caracterizată de un nivel mai ridicat al importurilor și al presiunii exercitate de acestea, în conformitate cu orientările și obiectivele politicii industriale a UE, descrise în aceeași secțiune. Cu titlu de exemplu, instalarea (81) de către Arvedi a unui nou cuptor electric foarte eficient în linia sa de producție a avut ca scop creșterea eficienței din punctul de vedere al costurilor, reducând în același timp emisiile de carbon. Prin urmare, Comisia consideră că nu au existat suficiente elemente de probă pentru a justifica aceste afirmații și le-a respins.

(128)

Unele părți interesate au susținut că măsurile din secțiunea 232 privind oțelul instituite în SUA nu mai prezintă un risc de reorientare a schimburilor comerciale, deoarece piața s-ar fi adaptat în ultimii trei ani. În plus, unele părți susțin că scutirile în vigoare în temeiul măsurii respective ar reduce, în orice caz, în mare măsură riscul oricărei reorientări a schimburilor comerciale către piața Uniunii. În plus, unele părți au susținut, de asemenea, că nivelul prețurilor din SUA este substanțial mai mare decât cel al altor piețe și, prin urmare, el face ca reorientarea schimburilor comerciale să fie mai puțin probabilă.

(129)

În ceea ce privește măsurile din secțiunea 232 instituite în SUA, Comisia face trimitere la tabelul 7, arătând că importurile în SUA au fost reduse drastic după instituirea lor și că alte piețe nu au absorbit acest excedent de volum. În ceea ce privește scutirile în vigoare, Comisia a observat că, în anumite cazuri, de exemplu în cazul Canadei și al Mexicului (care se numără printre cele mai mari țări exportatoare către SUA), aceste scutiri nu au niciun impact asupra riscului de reorientare a schimburilor comerciale, deoarece aceste țări au volume neglijabile de exporturi de oțel pe piața Uniunii. Principalele țări exportatoare de oțel către UE continuă să facă obiectul măsurilor din secțiunea 232 instituite în SUA și dispun de o capacitate suficientă pentru a-și spori exporturile către UE. Analiza individuală a performanței la export a acestora de la instituirea măsurilor din secțiunea 232 instituite în SUA indică o scădere constantă (82). Prin urmare, orice scutire care ar putea fi în vigoare nu diminuează riscul de reorientare a schimburilor comerciale. În cele din urmă, faptul că prețurile din SUA sunt mai ridicate nu invalidează constatarea potrivit căreia riscul de reorientare a schimburilor comerciale continuă. De fapt, Comisia atrage atenția asupra tendințelor importurilor în SUA începând din 2018. O astfel de reducere masivă a importurilor este legată în timp de instituirea în SUA a măsurilor din secțiunea 232. Prin urmare, faptul că SUA ar putea avea prețuri interne mai mari decât alte piețe nu a împiedicat scăderea substanțială a importurilor în cursul perioadei examinate.

(130)

Mai multe părți interesate au susținut că supracapacitatea a scăzut și că, chiar dacă supracapacitatea a continuat în sectorul siderurgic, aceasta nu înseamnă în mod automat că ea ar conduce la reorientarea schimburilor comerciale către piața Uniunii.

(131)

Comisia a considerat că evoluția din ultimii ani a supracapacității este clară și face trimitere la secțiunea 3.1.2 litera (d). Prin urmare, afirmațiile conform cărora supracapacitatea ar fi scăzut sunt contrazise în mod clar de dovezi. În al doilea rând, în contextul descris mai sus, și anume o scădere a exporturilor către țări terțe, scăderea consumului intern, creșterea prețurilor aferente exporturilor către Uniune în comparație cu alte piețe, UE fiind cea mai mare piață importatoare și, prin urmare, capabilă să absoarbă volume mari, precum și comportamentul la export în cadrul sistemului de contingente tarifare, ar fi lipsit de orice logică economică să se nege faptul că țările exportatoare ar avea un stimulent clar să-și sporească producția și capacitatea de producție pentru a vinde volume mai mari pe piața Uniunii. Prin urmare, Comisia a observat că, în contextul unei supracapacități globale semnificative constatate (inclusiv în rândul principalelor țări exportatoare de oțel către Uniune), constatările prezentei anchete indică o mare probabilitate ca importurile în Uniune să crească substanțial în cazul expirării măsurii de salvgardare.

(132)

Mai multe părți interesate au solicitat ca o anumită categorie de produse să fie exclusă din cadrul măsurii sau să i se acorde un tratament special în temeiul măsurii, în cazul în care aceasta ar fi prelungită. Argumentele în sprijinul acestor solicitări au fost diferite.

(133)

Cu toate acestea, Comisia a remarcat că domeniul de aplicare al prezentei anchete s-a limitat la a evalua dacă măsura, în forma sa actuală, ar trebui să fie prelungită în timp sau nu. Prin urmare, ancheta nu a acoperit nicio modificare potențială a funcționării măsurii care afectează anumite categorii de produse. În consecință, aceste afirmații au fost respinse, deoarece nu sunt pertinente în cadrul prezentei anchete.

(134)

Unele părți interesate susțin că anumite categorii de produse, printre care categoriile 1, 2, 3B, 4B, 6, 16, 18, 20, 21, 22, 24 și 25A, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al măsurii în caz de prelungire, având în vedere că contingentele tarifare sunt prea restrictive, sau că ele au rămas neutilizate, ori că volumul importurilor din categoria în cauză a scăzut recent.

(135)

Comisia reamintește că măsura de salvgardare nu este adoptată împotriva unei anumite țări de origine sau împotriva unei categorii de produse. Mai degrabă, măsura este în vigoare privind importurile produsului în cauză (anumite produse siderurgice) din mai multe țări de origine. Prin urmare, orice cerere având drept obiect o țară sau o categorie de produse individuale este contrară principiului măsurii. La fel ca în contextul măsurii de salvgardare inițiale și astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.1.1, Comisia a examinat situația pe baza produsului în cauză în ansamblu (și anume toate cele 26 de categorii de produse siderurgice) și și-a confirmat analiza pe baza a trei familii de produse.

(136)

Unele țări terțe, inclusiv unele cu care UE a încheiat acorduri comerciale bilaterale, au solicitat Comisiei să le excludă de la aplicarea acestei măsuri, în cazul în care aceasta ar fi prelungită. Unele dintre aceste țări au menționat dispoziții specifice din acordurile lor bilaterale respective ca argument pentru excludere.

(137)

Comisia a observat că niciunul dintre aceste acorduri nu prevede excluderea de la aplicarea unei măsuri de salvgardare multilaterale precum cea în cauză. Prin urmare, Comisia a confirmat că, în temeiul acestor acorduri bilaterale, nu are nicio obligație legală de a exclude vreuna dintre aceste țări de la aplicarea măsurii și a respins aceste cereri, în consecință.

(138)

Unele părți interesate au susținut că, deoarece țările exportatoare ar avea dreptul de a solicita despăgubiri și, în absența unui acord, ar putea solicita instituirea de măsuri de reechilibrare împotriva UE, Comisia nu ar trebui să prelungească măsura de salvgardare.

(139)

În acest sens, Comisia cunoaște cadrul juridic aplicabil în cazurile în care o măsură durează mai mult de trei ani. Cu toate acestea, Comisia reamintește că Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și Regulamentul (UE) 2015/478 permit ca o măsură să dureze mai mult de trei ani dacă sunt îndeplinite condițiile legale. Astfel, prin prelungirea măsurii dincolo de trei ani, cu îndeplinirea condițiilor relevante, Comisia își exercită dreptul legal în temeiul normelor OMC și ale UE.

(140)

Unele părți interesate au susținut că, deoarece măsura inițială s-a bazat pe datele la nivelul UE-28, extinderea acesteia la nivelul UE-27 ar fi ilegală.

(141)

Comisia a considerat că actuala anchetă de reexaminare se bazează pe datele privind UE-27. Nicio parte interesată nu a contestat faptul că măsura de salvgardare inițială, adoptată, la momentul respectiv, pe baza datelor privind UE-28, era ilegală. Domeniul de aplicare al măsurii de salvgardare, având în vedere retragerea Regatului Unit din UE, a avut deja loc prin Regulamentul (UE) 2020/2037 (83). Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(142)

Unele părți interesate au susținut că măsurile antidumping și antisubvenție protejează deja suficient industria din Uniune împotriva importurilor neloiale și că măsura de salvgardare ar oferi o protecție exagerată, oferind industriei din Uniune un avantaj suplimentar în ceea ce privește poziția sa dominantă pe piața UE.

(143)

Comisia reamintește că taxele antidumping și compensatorii abordează practicile comerciale neloiale, în timp ce măsura de salvgardare abordează mai degrabă problema creșterii volumelor. Comisia a instituit așa-numitul „regulament privind remediul dublu” pentru importurile care fac obiectul atât al măsurii de salvgardare, cât și al taxelor antidumping și/sau compensatorii (84). Un astfel de regulament garantează că, atunci când importurile care fac obiectul măsurii de salvgardare depășesc volumul contingentului tarifar scutit de taxe vamale, atunci procentul de 25 % nu este cumulat cu taxa antidumping și/sau compensatorie aplicabilă, astfel încât să nu conducă la un efect asupra schimburilor comerciale mai mare decât ar fi de dorit. Din aceste motive, Comisia a respins afirmațiile privind remediul dublu.

(144)

În plus, presupusa protecție acordată prin intermediul măsurilor de protecție comercială ale UE (taxe antidumping și compensatorii) este insuficientă în sensul prezentei anchete privind măsura de salvgardare, astfel cum se arată în secțiunea 3.1. Majoritatea factorilor de prejudiciu s-au înrăutățit semnificativ în cursul perioadei examinate.

(145)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru măsuri de salvgardare instituit în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/478 și, respectiv, al articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/755,