(1)

La 30 iunie 2020, Consiliul a adoptat o recomandare privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (1) (denumită în continuare „recomandarea Consiliului”).

(2)

La 16 iulie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1052 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 a Consiliului privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (2). La 30 iulie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1144 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 a Consiliului privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (3). La 7 august 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1186 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 a Consiliului privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (4). La 22 octombrie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1551 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (5).

La 17 decembrie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/2169 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (6). La 28 ianuarie 2021, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2021/89 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 a Consiliului privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (7). La 2 februarie 2021, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2021/132 de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 a Consiliului privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (8), iar, la 6 mai 2021, Recomandarea (UE) 2021/767 (9) de modificare a Recomandării (UE) 2020/912 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții.

(3)

La 20 mai 2021, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2021/816 de modificarea a Recomandării (UE) 2020/912 a Consiliului privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (10), în scopul actualizării criteriilor utilizate pentru a evalua dacă călătoriile neesențiale din țări terțe sunt sigure și ar trebui să fie permise.

(4)

Recomandarea Consiliului prevede că statele membre ar trebui să elimine treptat restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE începând cu 1 iulie 2020, într-un mod coordonat, în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I la recomandarea Consiliului. O dată la două săptămâni, după o strânsă consultare cu Comisia, precum și cu agențiile și serviciile relevante din cadrul UE, Consiliul ar trebui să revizuiască și, dacă este cazul, să actualizeze lista țărilor terțe care figurează în anexa I, în urma unei evaluări globale bazate pe metodologia, criteriile și informațiile menționate în recomandarea Consiliului.

(5)

De atunci, în cadrul Consiliului au avut loc discuții, în strânsă consultare cu Comisia, precum și cu agențiile și serviciile relevante din cadrul UE, cu privire la revizuirea listei țărilor terțe care figurează în anexa I la recomandarea Consiliului și cu aplicarea criteriilor și a metodologiei prevăzute în recomandarea Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Recomandarea (UE) 2021/816. Ca urmare a acestor discuții, lista țărilor terțe care figurează în anexa I ar trebui modificată. În mod concret, Japonia ar trebui adăugată pe listă.

(6)

Controlul la frontiere există în interesul nu doar al statului membru la ale cărui frontiere externe se aplică, ci al tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile luate la frontierele externe sunt coordonate, pentru a garanta o bună funcționare a spațiului Schengen. În acest scop, începând cu 3 iunie 2021, statele membre ar trebui să continue eliminarea restricției temporare asupra călătoriilor neesențiale către UE, în mod coordonat, în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I la recomandarea Consiliului, astfel cum este modificată prin prezenta recomandare.

(7)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.

(8)

Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (11); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(9)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (12).

(10)

În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (13), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (14).

(11)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (15), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (16),

1.

Punctul 1 primul paragraf din recomandarea Consiliului se înlocuiește cu următorul text:

2.

Anexa I la recomandare se înlocuiește cu următorul text:

(*1)  Sub rezerva confirmării reciprocității."

(*1)  Sub rezerva confirmării reciprocității."

(1)

Agenția Executivă pentru Cercetare („agenția”) a fost instituită prin Decizia de punere în aplicare 2013/778/UE a Comisiei din 13 decembrie 2013 în vederea îndeplinirii sarcinilor legate de punerea în aplicare a programelor Uniunii în domeniul cercetării și inovării.

(2)

În cadrul funcționării sale administrative și operaționale, agenția poate să desfășoare anchete administrative, proceduri predisciplinare, proceduri disciplinare și suspendări, în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, prevăzut de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului („Statutul funcționarilor Uniunii Europene”) (5), și în conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare privind desfășurarea anchetelor administrative și a procedurilor disciplinare. Dacă este cazul, agenția poate să desfășoare activități preliminare referitoare la cazurile de fraudă și nereguli potențiale și poate să informeze OLAF cu privire la cazuri.

(3)

Membrii personalului agenției au obligația de a raporta activități potențial ilegale, inclusiv fraudă și corupție, care aduc atingere intereselor Uniunii. Membrii personalului sunt, de asemenea, obligați să raporteze comportamente legate de îndeplinirea sarcinilor profesionale care pot constitui o încălcare gravă a obligațiilor funcționarilor Uniunii. Această obligație este reglementată prin normele interne sau prin politicile privind avertizarea în interes public.

(4)

Agenția a stabilit o politică de prevenire și soluționare eficace a cazurilor reale sau potențiale de hărțuire psihologică sau sexuală la locul de muncă, astfel cum se prevede în măsurile de punere în aplicare în conformitate cu Statutul funcționarilor Uniunii Europene, care stabilește o procedură informală prin care presupusa victimă a hărțuirii poate contacta consilierii confidențiali din cadrul agenției.

(5)

De asemenea, agenția poate să desfășoare investigații interne de securitate (informatică) și cu privire la eventualele încălcări ale normelor de securitate pentru informațiile UE clasificate („IUEC”).

(6)

Agenția face obiectul unor audituri interne, precum și al unor audituri externe privind activitățile sale, cum ar fi cele desfășurate de Serviciile de Audit Intern ale Comisiei Europene și de Curtea de Conturi Europeană.

(7)

Agenția poate să trateze cereri de la Parchetul European (EPPO), cereri de acces la dosarele de sănătate ale membrilor personalului agenției, să desfășoare investigații prin responsabilul cu protecția datelor, conform articolului 45 alineatul (2) din regulament.

(8)

În contextul acestor anchete administrative, audituri, investigații sau cereri, agenția cooperează cu alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii.

(9)

Agenția poate coopera cu autoritățile naționale din țări terțe și cu organizații internaționale, la cererea lor sau din proprie inițiativă.

(10)

Agenția poate coopera și cu autoritățile publice ale statelor membre ale UE, la cererea lor sau din proprie inițiativă.

(11)

Agenția poate să facă obiectul unor plângeri, proceduri sau investigații prin avertizori de integritate sau prin Ombudsmanul European.

(12)

Agenția poate fi implicată în cauze prezentate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, când fie sesizează Curtea, fie apără o decizie pe care a luat-o și care a fost contestată în fața Curții, fie intervine în cauze care sunt de competența sa. În acest context, agenția poate fi nevoită să păstreze confidențialitatea datelor cu caracter personal existente în documentele obținute de părți sau de intervenienți.

(13)

În contextul activităților sale, agenția prelucrează mai multe categorii de date cu caracter personal, inclusiv date de identificare ale persoanelor fizice, date de contact, roluri și sarcini profesionale, informații privind conduita și performanțele din viața privată și activitatea profesională, date financiare și, în anumite cazuri, date sensibile (de exemplu date privind sănătatea). Datele cu caracter personal includ date „concrete” și date „calitative” pentru evaluare.

„Datele concrete” sunt date faptice obiective, cum ar fi date de identificare, date de contact, date profesionale, detalii administrative, metadate privind comunicațiile electronice și date privind traficul.

„Datele calitative” sunt date subiective și includ în special descrierea și evaluarea situațiilor și a circumstanțelor, opinii, observații referitoare la persoanele vizate, evaluarea conduitei și a performanței persoanelor vizate și raționamente care stau la baza deciziilor individuale referitoare la sau prezentate în legătură cu obiectul procedurii sau al activității desfășurate de agenție conform cadrului juridic aplicabil.

Evaluările, observațiile și opiniile sunt considerate date cu caracter personal în sensul articolului 3 alineatul (1) din regulament.

(14)

Prin urmare, în temeiul regulamentului, agenția este obligată să furnizeze persoanelor vizate informații cu privire la aceste activități de prelucrare și să le respecte drepturile în calitate de persoane vizate.

(15)

Agenția s-a angajat să respecte, în cea mai mare măsură posibilă, drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, în special dreptul de furnizare de informații, dreptul de acces la date și de rectificare a datelor, dreptul de ștergere a datelor, dreptul de restricționare a prelucrării datelor, dreptul de informare a persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal sau dreptul la confidențialitatea comunicațiilor, astfel cum sunt stabilite prin regulament. Cu toate acestea, agenția poate fi obligată să restricționeze drepturile și obligațiile persoanei vizate, cu scopul de a proteja activitățile sale și drepturile și libertățile fundamentale ale altor persoane.

(16)

Prin urmare, articolul 25 alineatele (1) și (5) din regulament îi dă agenției posibilitatea de a restricționa, în anumite condiții, aplicarea articolelor 14-22, 35 și 36, precum și a articolului 4, în măsura în care dispozițiile acestuia corespund drepturilor și obligațiilor prevăzute la articolele 14-20. Restricționarea va avea la bază norme interne, adoptate la cel mai înalt nivel de conducere al agenției și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dacă nu are la bază acte juridice adoptate în baza tratatelor.

(17)

Restricțiile pot fi aplicate diferitelor drepturi ale persoanelor vizate, inclusiv drepturi de furnizare de informații persoanelor vizate, dreptului de acces la date, de rectificare a datelor, de ștergere a datelor, de restricționare a prelucrării datelor, de informare a persoanei vizate cu privire la încălcarea securității datelor cu caracter personal sau dreptului la confidențialitatea comunicațiilor, astfel cum sunt stabilite prin regulament.

(18)

Agenția poate fi obligată să reconcilieze aceste drepturi cu obiectivele anchetelor administrative, ale auditurilor, ale investigațiilor și ale acțiunilor în justiție. De asemenea, poate fi obligată să asigure un echilibru între drepturile persoanei vizate și drepturile și libertățile fundamentale ale altor persoane vizate.

(19)

Agenția poate, de exemplu, să fie nevoită să restricționeze informațiile pe care le furnizează unei persoane vizate cu privire la prelucrarea datelor sale personale în etapa de evaluare preliminară a unei anchete administrative sau în cadrul anchetei propriu-zise, înainte de o eventuală revocare a cazului sau în etapa predisciplinară. În anumite situații, furnizarea unor astfel de informații poate afecta grav capacitatea agenției de a efectua o anchetă în mod eficace, de exemplu, dacă există riscul ca persoana în cauză să distrugă probe sau să ia legătura cu potențialii martori înainte de audierea lor. Agenția poate, de asemenea, să fie nevoită să protejeze drepturile și libertățile martorilor, precum și pe cele ale altor persoane implicate.

(20)

Ar putea fi necesar ca agenția să protejeze anonimatul unui martor sau al unui avertizor de integritate care a solicitat să nu fie identificat. Într-un asemenea caz, agenția poate decide să restricționeze accesul la identitatea, declarațiile și alte date personale ale acestor persoane, pentru a le proteja drepturile și libertățile.

(21)

Agenția poate fi nevoită să protejeze informațiile confidențiale ale unui membru al personalului care a contactat consilierii confidențiali din cadrul agenției, în contextul unei proceduri de hărțuire. Într-un astfel de caz, agenția poate fi nevoită să restricționeze accesul la identitatea, declarațiile și alte date personale ale presupusei victime, ale presupusului hărțuitor și ale altor persoane implicate, pentru a proteja drepturile și libertățile tuturor persoanelor implicate.

(22)

În ceea ce privește procedurile de selecție și recrutare, procedurile de evaluare a personalului și procedurile de achiziții publice, dreptul de acces, dreptul la rectificarea, ștergerea și restricționarea datelor pot fi exercitate numai în anumite momente și în condițiile specificate în procedurile relevante, pentru a proteja drepturile altor persoane vizate și pentru a respecta principiul egalității de tratament și pe cel al confidențialității deliberărilor.

(23)

De asemenea, agenția poate să restricționeze accesul persoanelor la datele lor medicale, de exemplu la cele de natură psihologică sau psihiatrică, din cauza caracterului potențial sensibil al acestor date, iar Serviciul medical al Comisiei ar putea acorda persoanelor vizate numai acces indirect, prin medicul lor. Persoana vizată își poate exercita dreptul la rectificarea evaluărilor sau a opiniilor Serviciului medical al Comisiei, prezentându-și observațiile sau furnizând raportul unui medic ales de aceasta.

(24)

Agenția, reprezentată de directorul său, îndeplinește rolul de operator de date, fără a ține seama de delegarea ulterioară a rolului de operator în cadrul agenției, prin care se reflectă responsabilitățile operaționale pentru activități specifice de prelucrare a datelor cu caracter personal față de „operatorii de date delegați” competenți.

(25)

Datele cu caracter personal sunt stocate în siguranță într-un mediu electronic în conformitate cu Decizia (UE, Euratom) 2017/46 sau pe suport de hârtie (6) 6), prevenind accesul ilegal sau transferul de date către persoane care nu au nevoie să le cunoască. Datele cu caracter personal prelucrate sunt păstrate doar atâta timp cât este necesar și oportun în scopurile pentru care sunt prelucrate datele pentru perioada specificată în notificările privind protecția datelor și în evidențele agenției.

(26)

Agenția aplică restricții numai dacă acestea respectă esența drepturilor și libertăților fundamentale, dacă sunt strict necesare și constituie o măsură proporțională într-o societate democratică. Agenția prezintă motivele care să prezinte justificarea respectivelor restricții și informează în mod corespunzător persoanele vizate cu privire la temeiurile respective și la dreptul lor de a depune o plângere la AEPD, conform prevederilor de la articolul 25 alineatul (6) din regulament.

(27)

Conform principiului responsabilității, agenția ține evidența aplicării restricțiilor.

(28)

Atunci când prelucrează date cu caracter personal transmise altor organizații în contextul sarcinilor care îi revin, agenția se consultă cu organizațiile respective cu privire la potențialele motive pentru impunerea de restricții și cu privire la necesitatea și proporționalitatea restricțiilor respective, cu excepția cazului în care acest lucru ar pune în pericol activitățile agenției.

(29)

Astfel, normele interne se aplică tuturor activităților de prelucrare efectuate de agenție, care implică date cu caracter personal, în desfășurarea de anchete administrative, proceduri disciplinare, activități preliminare legate de cazuri de eventuale nereguli raportate către OLAF, investigații ale Parchetului European (EPPO), proceduri de avertizare în interes public, proceduri (formale și informale) pentru cazuri de hărțuire, prelucrarea de plângeri interne și externe, cereri de acces sau de rectificare a dosarelor medicale proprii, investigații efectuate de responsabilul cu protecția datelor conform articolului 45 alineatul (2) din regulament, investigații de securitate (informatică) gestionate pe plan intern sau cu implicare externă (de exemplu CERT-UE), audituri, proceduri înaintea Curții de Justiție a Uniunii Europene sau a autorităților publice naționale, proceduri de selecție și de recrutare, evaluări de personal și achiziții publice, astfel cum sunt enumerate mai sus.

(30)

Aceste norme interne se aplică activităților de prelucrare efectuate înainte de inițierea procedurilor la care s-a făcut referire mai sus, pe durata acestor proceduri, precum și pe durata monitorizării rezultatelor procedurilor. Trebuie să includă, de asemenea, asistența și cooperarea furnizate de agenție altor instituții ale UE, autorităților naționale și organizațiilor internaționale în afara activităților sale administrative.

(31)

În temeiul articolului 25 alineatul (8) din regulament, agenția poate amâna, omite sau refuza furnizarea de informații privind motivele aplicării unei restricții persoanei vizate, dacă aceasta ar anula efectul restricției. Agenția trebuie să evalueze, de la caz la caz, dacă comunicarea restricției anulează efectul acesteia.

(32)

Agenția va ridica restricția imediat ce condițiile care justifică restricția nu mai sunt valabile și va evalua aceste condiții în mod regulat.

(33)

Pentru a garanta cea mai mare protecție a drepturilor și libertăților persoanelor vizate și în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) din regulament, responsabilul cu protecția datelor al agenției trebuie consultat în timp util înainte de aplicarea oricărei restricții și să verifice dacă aceasta respectă prezenta decizie.

(34)

Articolul 16 alineatul (5) și articolul 17 alineatul (4) din regulament prevăd excepții de la exercitarea de către persoanele vizate a dreptului la informare și a dreptului de acces. Dacă se aplică aceste excepții, agenția nu este nevoită să aplice o restricție în temeiul prezentei decizii,

(1)

Articolul 191 din Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia, Peru și Ecuador, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul comercial”) prevede procedurile prin care o parte își poate modifica sau rectifica domeniul de reglementare al procedurilor de achiziții publice în conformitate cu titlul VI din acordul comercial.

(2)

În subsecțiunea 1 privind entitățile guvernamentale centrale din secțiunea A a apendicelui 1 la anexa XII (Achiziții publice) la acordul comercial se precizează entitățile guvernamentale centrale din Columbia ale căror achiziții intră în domeniul de aplicare a titlului VI.

(3)

În cadrul reuniunii Subcomitetului pentru achizițiile publice din 17 octombrie 2019, care a avut loc la Bogotá, Columbia a informat Uniunea cu privire la intenția sa de a actualiza lista entităților contractante la nivel central prin adăugarea a șase agenții înființate după 2011, care aparțin nivelului executiv. La momentul încheierii negocierilor pentru acordul comercial dintre Uniune și Columbia în 2010, competențele exercitate în prezent de aceste agenții erau exercitate de entități contractante la nivel ministerial. Aceste agenții nu figurează în prezent pe lista entităților contractante la nivel central în domeniul de reglementare aferent Columbiei.

(4)

Uniunea și Columbia convin asupra faptului că lista entităților contractante la nivel central din Columbia ar trebui actualizată prin adăugarea celor șase agenții menționate în prezenta decizie.

(5)

Prin urmare, este necesar să se modifice subsecțiunea 1 din secțiunea A a apendicelui 1 la anexa XII la acordul comercial. Uniunea și Columbia sunt de acord că o astfel de actualizare nu ar trebui să necesite ajustări compensatorii, deoarece reprezintă o modificare minoră în temeiul articolului 191 alineatul (2) din acordul comercial.

(6)

Decizia de a modifica subsecțiunea 1 din secțiunea A a apendicelui 1 la anexa XII poate fi adoptată, în cadrul Comitetului pentru comerț instituit prin acordul comercial, de către Uniune și Columbia, în calitate de țară andină semnatară vizată, în temeiul articolului 14 alineatul (3) coroborat cu articolul 12 alineatul (4) din acordul comercial, întrucât se referă în mod exclusiv la relația bilaterală dintre acestea,