(1)

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”), reglementat de Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), consolidează cooperarea dintre Uniune și statele membre și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile pentru a îmbunătăți răspunsul Uniunii la dezastre naturale și provocate de om.

(2)

Deși responsabilitatea principală pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre naturale sau provocate de om revine statelor membre, mecanismul Uniunii, în special rescEU, promovează solidaritatea între statele membre în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Mecanismul Uniunii realizează acest lucru prin consolidarea răspunsului colectiv al Uniunii la dezastrele naturale și la cele provocate de om prin instituirea unei rezerve de capacități care completează capacitățile existente ale statelor membre, atunci când capacitățile disponibile la nivel național nu sunt suficiente, permițând astfel o pregătire și un răspuns mai eficace, și prin îmbunătățirea prevenirii dezastrelor și a pregătirii în caz de dezastre. Sunt necesare credite financiare adecvate pentru a crea, a trimite pe teren și a exploata capacitățile rescEU, pentru a putea dezvolta în continuare Rezerva europeană de protecție civilă și pentru a acoperi costurile suplimentare generate de granturile de adaptare și de funcționarea capacităților angajate în cadrul Rezervei europene de protecție civilă.

(3)

Situația fără precedent generată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că Uniunea și statele membre trebuie să fie mai bine pregătite pentru a răspunde situațiilor de urgență la scară largă care au un impact simultan asupra mai multor state membre și că ar trebui consolidat cadrul juridic existent privind sănătatea și protecția civilă. Pandemia de COVID-19 a evidențiat, de asemenea, modul în care consecințele dezastrelor asupra sănătății umane, asupra mediului, asupra societății și asupra economiei pot lua proporții devastatoare. În timpul pandemiei de COVID-19, în baza dispozițiilor în vigoare ale Deciziei nr. 1313/2013/UE, Uniunea a putut adopta rapid dispoziții de punere în aplicare pentru a extinde capacitățile rescEU pentru a include constituirea de stocuri de contramăsuri medicale alcătuite din vaccinuri și tratamente, echipamente medicale de terapie intensivă, echipamente individuale de protecție și materiale de laborator, în vederea pregătirii și a răspunsului în caz de amenințare transfrontalieră gravă pentru sănătate. Pentru a spori eficacitatea în ceea ce privește acțiunile de pregătire și răspuns, noile dispoziții care consolidează cadrul juridic actual, inclusiv cele care permit Comisiei să achiziționeze în mod direct, în anumite condiții, capacitățile rescEU necesare, ar putea reduce și mai mult timpul de trimitere pe teren în viitor. De asemenea, este important ca operațiunile rescEU să fie bine coordonate cu autoritățile naționale de protecție civilă.

(4)

Membrii Consiliului European, în Declarația lor comună din 26 martie 2020, și Parlamentul European, în rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (6), au invitat Comisia să prezinte propuneri privind un sistem de gestionare a crizelor mai ambițios și mai amplu în cadrul Uniunii.

(5)

Schimbările climatice conduc la o creștere a frecvenței, intensității și complexității dezastrelor naturale în interiorul Uniunii și la nivel mondial, ceea ce necesită un grad ridicat de solidaritate între țări. Dezastrele naturale, cum ar fi incendiile forestiere, pot duce la pierderea de vieți omenești, a mijloacelor de subzistență și a biodiversității, precum și la eliberarea unei cantități considerabile de dioxid de carbon, și pot cauza o reducere a capacității planetei de a absorbi dioxid de carbon, ceea ce agravează și mai mult schimbările climatice. Prin urmare, este esențial să se consolideze prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre, iar mecanismul Uniunii să cuprindă capacități suficiente, inclusiv în perioada de tranziție a rescEU, pentru a acționa atunci când au loc incendii forestiere și alte dezastre naturale legate de climă.

(6)

Uniunea își menține angajamentul față de protecția civilă care ia în considerare dimensiunea de gen, inclusiv față de abordarea vulnerabilităților specifice, și față de schimbul de bune practici în ceea ce privește aspectele legate de gen care apar în timpul dezastrelor și în perioada imediat următoare acestora, inclusiv sprijinul acordat victimelor violenței de gen.

(7)

Pe baza principiilor solidarității și acoperirii universale a unor servicii de sănătate de calitate și a rolului central al Uniunii în accelerarea progreselor privind provocările globale în materie de sănătate, mecanismul Uniunii ar trebui să contribuie la îmbunătățirea capacității de prevenire, pregătire și răspuns și în ceea ce privește urgențele medicale.

(8)

Statele membre sunt încurajate, cu respectarea pe deplin a structurilor lor naționale, să se asigure că personalul de primă intervenție în caz de urgență este echipat în mod corespunzător și pregătit să reacționeze în caz de dezastre.

(9)

Pentru a consolida cooperarea în materie de răspuns la dezastre, procesele administrative ar trebui raționalizate, acolo unde este posibil, pentru a asigura intervenția promptă.

(10)

Pentru a garanta o mai bună pregătire în viitor în caz de dezastre care afectează mai multe state membre, sunt necesare acțiuni urgente pentru a consolida mecanismul Uniunii. Consolidarea mecanismului Uniunii ar trebui să completeze politicile și fondurile Uniunii și nu să înlocuiască integrarea principiului rezilienței la dezastre în politicile și fondurile respective.

(11)

Datele privind pierderile cauzate de dezastre sunt esențiale pentru o evaluare solidă a riscurilor, pentru elaborarea unor scenarii bazate pe dovezi pentru potențialele dezastre și pentru punerea în aplicare a unor măsuri eficace de management al riscurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să depună în continuare eforturi pentru îmbunătățirea colectării datelor privind pierderile cauzate de dezastre, în conformitate cu angajamentele asumate deja în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030, Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (7) și Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă.

(12)

Pentru a îmbunătăți reziliența și planificarea pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre, Uniunea ar trebui să pledeze în continuare pentru investiții în prevenirea dezastrelor la nivel transfrontalier și intersectorial și pentru abordări cuprinzătoare de management al riscurilor care să susțină prevenirea și pregătirea, ținând seama de o abordare care să ia în considerare mai multe tipuri de pericole, de o abordare ecosistemică și de efectele probabile ale schimbărilor climatice, în strânsă cooperare cu comunitățile științifice relevante, cu operatorii economici cheie, cu autoritățile regionale și locale și cu organizațiile neguvernamentale care își desfășoară activitatea în domeniu, fără a aduce atingere mecanismelor existente de coordonare ale Uniunii și competenței statelor membre. În acest scop, Comisia ar trebui să colaboreze cu statele membre pentru a defini și a dezvolta obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre în domeniul protecției civile, ca punct de referință comun fără caracter obligatoriu pentru a sprijini acțiunile de prevenire și de pregătire în cazul unor dezastre cu impact major care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări (și anume, efecte asupra mai multor țări, indiferent dacă acestea au sau nu o frontieră comună). Obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre ar trebui să țină seama de consecințele sociale imediate ale dezastrelor și de necesitatea de a asigura menținerea funcțiilor societale esențiale.

(13)

Evaluările de risc și analizele periodice ale scenariilor de dezastru la nivel național și, după caz, la nivel subnațional sunt esențiale pentru a detecta lacunele în materie de prevenire și pregătire și pentru a consolida reziliența, inclusiv prin utilizarea fondurilor din partea Uniunii. Astfel de evaluări ale riscurilor și analize ale scenariilor de dezastru ar trebui să se concentreze asupra riscurilor specifice regiunii în cauză și, dacă este cazul, ar trebui să includă cooperarea transfrontalieră.

(14)

În dezvoltarea obiectivelor Uniunii în materie de reziliență la dezastre pentru a sprijini acțiunile de prevenire și de pregătire, ar trebui să se acorde o atenție deosebită consecințelor dezastrelor pentru grupurile vulnerabile.

(15)

Rolul autorităților regionale și locale în prevenirea și managementul dezastrelor este de mare importanță și, după caz, capacitățile acestora sunt incluse în activitățile desfășurate în temeiul Deciziei nr. 1313/2013/UE, în vederea reducerii la minimum a suprapunerilor și a promovării interoperabilității. Prin urmare, este necesară, de asemenea, o cooperare transfrontalieră continuă la nivel local și regional, în vederea dezvoltării unor sisteme de alertă comune pentru intervenție rapidă înainte de activarea mecanismului Uniunii. În mod similar și având în vedere structurile naționale, este important să se recunoască necesitatea de a oferi asistență tehnică de formare comunităților locale pentru a-și consolida capacitățile de primă intervenție în caz de urgență, după caz. De asemenea, este important ca publicul să fie informat cu privire la măsurile inițiale de răspuns.

(16)

Mecanismul Uniunii ar trebui să exploateze în continuare sinergiile cu cadrul Uniunii în ceea ce privește reziliența entităților critice.

(17)

În calitate de centru operațional care funcționează 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână la nivelul Uniunii, cu capacitatea de a urmări și a sprijini în timp real operațiuni în diferite tipuri de situații de urgență, în interiorul și în afara Uniunii, Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) ar trebui să fie consolidat în continuare. Această consolidare ar trebui să includă o coordonare sporită a ERCC cu autoritățile naționale de protecție civilă din statele membre, precum și cu alte organe relevante ale Uniunii. Activitatea ERCC este susținută de o expertiză științifică, inclusiv cea furnizată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene.

(18)

Mecanismul Uniunii ar trebui să utilizeze infrastructurile spațiale ale Uniunii, cum ar fi Programul european de observare a Pământului (Copernicus), Galileo, Cunoașterea situației spațiale și GOVSATCOM, care oferă instrumente importante la nivelul Uniunii pentru a răspunde la situațiile de urgență interne și externe. Sistemele de gestionare a situațiilor de urgență ale programului Copernicus oferă sprijin ERCC în diferitele etape ale situațiilor de urgență, de la alerta timpurie și prevenire până la răspunsul și recuperarea în caz de dezastru. GOVSATCOM are rolul de a oferi o capacitate de comunicare securizată prin satelit, adaptată în mod specific la nevoile utilizatorilor guvernamentali în materie de gestionare a situațiilor de urgență. Galileo este prima infrastructură globală de navigare și de poziționare prin satelit concepută special pentru scopuri civile în Europa și în întreaga lume și poate fi utilizată și în alte domenii, cum ar fi gestionarea situațiilor de urgență, inclusiv activitățile de alertă timpurie. Serviciile relevante ale sistemului Galileo includ un serviciu de urgență care, prin emiterea de semnale, transmite avertizări privind dezastrele naturale sau provocate de om în anumite zone. Statele membre ar trebui să fie încurajate să utilizeze sistemul Galileo, având în vedere potențialul acestuia de a salva vieți și de a facilita coordonarea acțiunilor în caz de urgență. În cazul în care decid să îl utilizeze, pentru a valida sistemul, statele membre ar trebui să identifice autoritățile naționale care sunt competente să utilizeze sistemul Galileo și să notifice Comisia cu privire la respectivele autorități.

(19)

În timpul pandemiei de COVID-19, lipsa de resurse logistice și de transport suficiente a fost identificată drept un principal obstacol în ceea ce privește capacitatea statelor membre de a furniza sau primi asistență. Prin urmare, resursele logistice și de transport ar trebui definite drept capacități rescEU. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 1313/2014/UE, ar trebui oferite competențe de executare Comisiei pentru a-i permite să definească resursele logistice și de transport ca fiind capacități rescEU și pentru a-i permite să închirieze, să dețină în sistem de leasing sau să contracteze în alt mod astfel de capacități, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a remedia lacunele din domeniul transportului și al logisticii. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8). În plus, pentru a avea capacitatea operațională de a răspunde rapid la un dezastru de mari dimensiuni care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări sau la un eveniment cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, Uniunea ar trebui, de asemenea, în cazuri de urgență justificate în mod corespunzător și în consultare cu statele membre,, prin adoptarea unor acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura de urgență, să aibă posibilitatea de a achiziționa, a închiria, a deține în sistem de leasing sau a contracta în alt mod mijloace materiale și servicii de sprijin necesare, definite drept capacități rescEU, în cazul în care respectivele mijloace și servicii nu pot fi puse imediat la dispoziție de către statele membre. Acest lucru ar permite Uniunii să reacționeze fără întârziere la situații de urgență care ar putea avea un impact major asupra vieții umane, sănătății, mediului, proprietății sau patrimoniului cultural și care afectează mai multe state membre în același timp. Astfel de mijloace materiale exclud modulele, echipele și categoriile de experți și sunt menite să ofere asistență statelor membre copleșite de dezastre.

(20)

Pentru a valorifica la maximum experiența acumulată până în prezent în ceea ce privește rețelele logistice de încredere gestionate de organizații internaționale relevante din interiorul Uniunii, cum ar fi depozitele de materiale pentru acțiuni umanitare ale ONU, Comisia ar trebui să ia în considerare astfel de rețele atunci când achiziționează, închiriază, deține în sistem de leasing sau contractează în alt mod capacități rescEU. Agențiile relevante ale Uniunii ar trebui să fie implicate și consultate în mod corespunzător în chestiuni legate de mecanismul Uniunii care intră în sfera lor de competență. Este deosebit de important ca Agenția Europeană pentru Medicamente și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor să fie consultate, după caz, în ceea ce privește definirea, gestionarea și distribuirea capacităților dedicate răspunsului la urgențele medicale.

(21)

Capacitățile rescEU achiziționate, închiriate, deținute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către statele membre ar trebui să poată fi utilizate în scopuri naționale, dar numai atunci când nu sunt utilizate sau nu sunt necesare pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii.

(22)

Uniunea are interesul de a răspunde la situații de urgență în țări terțe, atunci când este necesar. Deși au fost instituite în principal pentru a fi utilizate ca plasă de siguranță în cadrul Uniunii, în cazuri justificate în mod corespunzător și ținând seama de principii umanitare, capacitățile rescEU ar trebui să poată fi trimise pe teren în afara Uniunii. Decizia de trimitere pe teren ar trebui să fie luată în conformitate cu dispozițiile existente privind deciziile de trimitere pe teren a capacităților rescEU.

(23)

Mecanismul Uniunii ar trebui să asigure că există o distribuție geografică adecvată a rezervelor, inclusiv în ceea ce privește contramăsurile medicale esențiale și echipamentele individuale de protecție, în special cele care răspund unor dezastre cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, în sinergie și în complementaritate cu programul EU4Health instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2021/522 al Parlamentului European și al Consiliului (9), Instrumentul de sprijin de urgență instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2016/369 al Consiliului (10), Mecanismul de redresare și reziliență instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (11), precum și cu alte politici, programe și fonduri ale Uniunii și într-un mod care să completeze constituirea de stocuri la nivel național, acolo unde este necesar.

(24)

Pandemia de COVID-19 a demonstrat că este esențial să se reunească în mod sistematic și să se facă schimb de cunoștințe relevante în toate etapele ciclului de management al riscurilor de dezastre. Această constatare și experiența acumulată până în prezent în procesul de dezvoltare a Rețelei de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile indică faptul că rolul său de unitate de prelucrare în cadrul mecanismului Uniunii ar trebui îmbunătățit în continuare.

(25)

Obținerea resurselor logistice și de transport necesare este esențială pentru a permite Uniunii să răspundă oricărui tip de situație de urgență în interiorul și în afara Uniunii. Este imperios necesar să se asigure transportul și livrarea la timp a asistenței și a ajutoarelor în interiorul Uniunii, dar și către Uniune și din afara Uniunii. Prin urmare, țările afectate ar trebui să poată solicita asistență constând doar din resurse logistice și de transport.

(26)

Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește un pachet financiar pentru mecanismul Uniunii care constituie principala valoare de referință în înțelesul punctului 17 al Acordului interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (12) destinată să acopere cheltuielile programului până la sfârșitul perioadei bugetare 2014-2020. Pachetul financiar respectiv ar trebui să fie actualizat de la 1 ianuarie 2021, data aplicării Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (13), pentru a reflecta noile cifre prevăzute în regulamentul respectiv.

(27)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (14) de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene și în limitele resurselor alocate în cadrul acestuia, măsurile de redresare și reziliență prevăzute de mecanismul Uniunii ar trebui să fie puse în aplicare pentru a aborda impactul fără precedent al crizei provocate de pandemia de COVID-19. Astfel de măsuri ar trebui, în special, să includă măsuri de creștere a nivelului de pregătire al Uniunii și de facilitare a unui răspuns rapid și eficace din partea Uniunii în caz de urgențe majore, inclusiv măsuri precum constituirea de stocuri de materiale de primă necesitate și echipamente medicale și achiziționarea infrastructurii necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid. Aceste resurse suplimentare ar trebui utilizate astfel încât să se asigure respectarea termenelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/2094.

(28)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, acțiunile întreprinse în temeiul Deciziei nr. 1313/2013/UE ar trebui să contribuie la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a cel puțin 30 % din cuantumul total al bugetului Uniunii și al Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice și la realizarea obiectivului ambițios de a aloca 7,5 % din buget pentru cheltuieli legate de biodiversitate în 2024 și 10 % în 2026 și în 2027, luând în considerare suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele legate de biodiversitate.

(29)

Având în vedere faptul că trimiterea pe teren a capacităților rescEU pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii oferă o valoare adăugată semnificativă pentru Uniune prin asigurarea unui răspuns eficace și rapid în sprijinul persoanelor aflate în situații de urgență, ar trebui să se stabilească obligații suplimentare pentru a furniza informații cetățenilor Uniunii și mass-mediei și pentru a asigura, de asemenea, vizibilitatea Uniunii. Autoritățile naționale ar trebui să primească din partea Comisiei, pentru intervențiile specifice, orientări în materie de comunicare, pentru a se asigura că rolul Uniunii este reflectat în mod adecvat.

(30)

Ținând seama de experiența operațională recentă, pentru a consolida în continuare mecanismul Uniunii și, în special, pentru a simplifica procesul de punere rapidă în aplicare a rescEU, costurile de dezvoltare a tuturor capacităților rescEU ar trebui să fie finanțate integral din bugetul Uniunii.

(31)

Pentru a sprijini statele membre să ofere asistență și în afara Uniunii, Rezerva europeană de protecție civilă ar trebui să fie consolidată în continuare prin cofinanțarea costurilor operaționale ale capacităților angajate la același nivel, indiferent dacă sunt trimise pe teren în interiorul sau în afara Uniunii.

(32)

Pentru a asigura flexibilitatea în ceea ce privește sprijinirea statelor membre cu resurse logistice și de transport, în special în cazul dezastrelor de mare amploare, ar trebui să fie posibilă finanțarea integrală din bugetul Uniunii a transportului în interiorul Uniunii, ori a transportului din țări terțe către Uniune, de mărfuri, mijloace logistice și servicii trimise pe teren în calitate de capacități rescEU.

(33)

De asemenea, mecanismul Uniunii ar trebui să furnizeze asistența pentru transport necesară în cazul dezastrelor ecologice prin aplicarea principiului „poluatorul plătește”, sub responsabilitatea autorităților naționale competente, în conformitate cu articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în concordanță cu Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15).

(34)

Pentru a spori flexibilitatea, precum și pentru a realiza o execuție bugetară optimă, prezentul Regulament ar trebui să prevadă gestionarea indirectă ca metodă de execuție bugetară atunci când natura și conținutul acțiunii vizate justifică acest lucru.

(35)

În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (16) („Regulamentul financiar”), se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a se evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune, care ar putea aduce atingere intereselor Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, pentru o durată limitată la începutul cadrului financiar multianual 2021-2027 și numai în cazuri justificate în mod corespunzător, să se prevadă, în decizia de finanțare, eligibilitatea costurilor aferente acțiunilor deja începute care beneficiază de sprijin în temeiul Deciziei nr. 1313/2013/UE de la 1 ianuarie 2021, chiar dacă respectivele costuri au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant.

(36)

Pentru a promova previzibilitatea și eficacitatea pe termen lung în cadrul punerii în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE, Comisia ar trebui să adopte programe de lucru anuale sau multianuale care să indice alocările planificate. Acest demers ar trebui să contribuie la sporirea flexibilității de care dispune Uniunea în execuția bugetară și, prin urmare, să consolideze acțiunile de prevenire și de pregătire. În plus, alocările viitoare preconizate ar trebui să fie prezentate și discutate anual în cadrul comitetului care asistă Comisia, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(37)

Comisia raportează cu privire la execuția bugetului mecanismului Uniunii în conformitate cu Regulamentul financiar.

(38)

Deciziei nr. 1313/2013/UE i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă și prevăd verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(39)

Deși măsurile de prevenire și de pregătire sunt esențiale pentru consolidarea rezilienței Uniunii în fața dezastrelor naturale și a celor provocate de om, apariția, momentul producerii și amploarea dezastrelor sunt, prin natura lor, imprevizibile. După cum a arătat recenta criză provocată de pandemia de COVID-19, resursele financiare necesare pentru a asigura un răspuns adecvat pot varia în mod semnificativ de la un an la altul și ar trebui să fie puse la dispoziție imediat. Prin urmare, reconcilierea principiului bugetar al previzibilității cu necesitatea de a reacționa rapid la noile necesități presupune nevoia de adaptare a execuției financiare a programelor de lucru. Prin urmare, este oportun să se autorizeze reportarea creditelor neutilizate, limitate la exercițiul următor și dedicate exclusiv acțiunilor de răspuns, în plus față de raportarea creditelor autorizate în temeiul articolului 12 alineatul (4) din Regulamentul financiar.

(40)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (18), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (19) și (UE) 2017/1939 (20) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (21). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente. Din acest motiv, acordurile cu țările și teritoriile terțe și cu organizațiile internaționale, precum și orice contract sau acord care rezultă din punerea în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE ar trebui să conțină dispoziții menite să împuternicească în mod expres Comisia, Curtea de Conturi, EPPO și OLAF să efectueze audituri, controale și inspecții la fața locului, conform competențelor lor respective, și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(41)

Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (22), care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat. Țările terțe pot participa și în baza altor instrumente juridice. În Decizia nr. 1313/2013/UE ar trebui să se introducă o dispoziție specifică prin care să se solicite țărilor terțe să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin.

(42)

În cursul pandemiei de COVID-19, pentru a dispune de capacități rescEU funcționale și pentru ca mecanismul Uniunii să răspundă în mod eficace nevoilor cetățenilor Uniunii, au fost mobilizate credite financiare suplimentare pentru finanțarea acțiunilor din mecanismul Uniunii. Este important să se ofere Uniunii flexibilitatea necesară pentru a putea reacționa în mod eficace la caracterul imprevizibil al dezastrelor, menținând în același timp o anumită previzibilitate în ceea ce privește realizarea obiectivelor stabilite în Decizia nr. 1313/2013/UE. Este important să se atingă echilibrul necesar în realizarea acestor obiective. Pentru a actualiza procentele stabilite în anexa I în concordanță cu prioritățile mecanismului Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (23). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(43)

Prin urmare, Decizia nr. 1313/2013/UE ar trebui modificată în consecință.

(44)

Pentru a asigura continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul cadrului financiar multianual 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2021,

(1)

Acordul internațional privind esențele de lemn tropical din 2006 (ITTA din 2006) a fost încheiat de Uniune prin Decizia 2011/731/UE a Consiliului (1) și a intrat în vigoare la 7 decembrie 2011.

(2)

În temeiul articolului 6 din ITTA din 2006, Consiliul internațional pentru esențele de lemn tropical (ITTC) reprezintă autoritatea supremă a Organizației internaționale pentru esențele de lemn tropical (ITTO) și este alcătuit din toți membrii ITTO.

(3)

În temeiul articolului 44 alineatul (1) din ITTA din 2006, acordul respectiv rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării sale în vigoare, până la 6 decembrie 2021, cu excepția cazului în care ITTC, printr-un vot special în conformitate cu articolul 12 din acord, decide prelungirea, renegocierea sau rezilierea acordului. În temeiul articolului 44 alineatul (2) din ITTA 2006, ITTC poate decide să prelungească acordul cu două perioade și anume, o perioadă inițială de cinci ani și o perioadă suplimentară de trei ani.

(4)

ITTC va lua o decizie cu privire la prelungirea ITTA din 2006 fie în cadrul celei de a 57-a sesiuni care va avea loc în noiembrie 2021, fie între sesiuni, fără convocarea unei reuniuni.

(5)

Prelungirea ITTA din 2006 pentru o perioadă inițială de cinci ani este în interesul Uniunii, întrucât ITTO este încă în etapele incipiente ale redresării financiare și în curs de a-și reforma arhitectura financiară.

(6)

Ar trebui să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul ITTC în ceea ce privește prelungirea ITTA 2006,

(1)

Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) a intrat în vigoare la 1 septembrie 2017.

(2)

În temeiul articolului 301 alineatul (3) din acord părțile convin asupra unei liste de cel puțin 15 persoane cu expertiză în aspectele care intră sub incidența titlului IV capitolul 13 din acord (denumit în continuare „capitolul 13”) care pot fi selectate în calitate de membri ai grupului de experți în vederea examinării oricăror aspecte invocate care intră sub incidența capitolului 13 și care nu au fost soluționate în mod satisfăcător în cadrul consultărilor guvernamentale.

(3)

Uniunea a prezentat numele a cinci experți, în timp ce Ucraina a prezentat numele a trei experți. Ucraina s-a angajat să prezinte numele altor doi experți până la 31 decembrie 2021. Părțile au convenit asupra celor cinci experți care nu sunt resortisanți ai niciuneia dintre părți și care pot îndeplini funcția de președinte al grupului de experți în temeiul articolului 301 din acord.

(4)

Pentru a asigura eficacitatea dispozițiilor capitolului 13, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Subcomitetului pentru comerț și dezvoltare durabilă UE-Ucraina în ceea ce privește stabilirea listei de experți care pot fi selectați în calitate de membri ai grupului de experți în temeiul articolului 301 din acord,

(1)

Tratatul de instituire a Comunității transporturilor (în continuare denumit „TCT”) a fost aprobat în numele Uniunii la 4 martie 2019 prin Decizia (UE) 2019/392 a Consiliului (1) și a intrat în vigoare la 1 mai 2019.

(2)

Comitetul director regional a fost instituit prin TCT pentru administrarea și punerea în aplicare corespunzătoare a TCT. TCT prevede că Comitetul director regional adoptă norme privind condițiile de muncă ale personalului Secretariatului permanent al Comunității transporturilor și o decizie care specifică procedura pentru execuția bugetului.

(3)

Comitetul director regional urmează să adopte în curând decizii privind rambursarea cheltuielilor suportate de persoane din afara Secretariatului permanent al Comunității transporturilor, care sunt invitate să participe la reuniunile Comunității transporturilor; privind rambursarea costurilor de călătorie și de mutare, la începerea activității și încetarea raporturilor de muncă, suportate de personalul Secretariatului permanent al Comunității transporturilor și privind contribuția Comunității transporturilor la asigurarea de sănătate, șomaj, pensie și invaliditate pentru personalul Secretariatului permanent al Comunității transporturilor.

(4)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului director regional, deoarece aceste decizii sunt necesare pentru buna funcționare a Secretariatului permanent al Comunității transporturilor și vor fi obligatorii pentru Uniune,