(1)

Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (3) trebuie să i se aducă o serie de modificări, cu scopul de a îmbunătăți protecția călătorilor și de a stimula transportul feroviar, ținând seama în mod corespunzător, în special, de articolele 11, 12 și 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Având în vedere modificările respective și din motive de claritate, ar trebui să se procedeze, așadar, la reformarea Regulamentului (CE) nr. 1371/2007.

(2)

În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor, este important să se asigure protecția drepturilor călătorilor din transportul feroviar și să se amelioreze calitatea și eficiența serviciilor de transport feroviar de călători pentru a contribui la creșterea ponderii transportului feroviar în raport cu alte moduri de transport.

(3)

În pofida progreselor considerabile care au fost realizate în ceea ce privește protecția consumatorilor în Uniune, sunt necesare în continuare îmbunătățiri pentru protecția drepturilor călătorilor din transportul feroviar.

(4)

În special, deoarece călătorul din transportul feroviar reprezintă partea defavorizată a contractului de transport, este necesar să fie garantate drepturile călătorilor din transportul feroviar.

(5)

Acordarea acelorași drepturi călătorilor din transportul feroviar care efectuează călătorii internaționale și călătorii interne urmărește să sporească nivelul de protecție a consumatorilor în Uniune, să asigure condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile feroviare și să garanteze un nivel uniform al drepturilor călătorilor. Călătorii ar trebui să primească informații cât mai exacte cu privire la drepturile lor. Având în vedere că anumite formate moderne de legitimații de transport nu permit să fie imprimate fizic informații pe ele, ar trebui să fie posibilă comunicarea informațiilor necesare din prezentul regulament prin alte mijloace.

(6)

Serviciile de transport feroviar oferite strict pentru utilizări istorice sau turistice nu servesc de obicei nevoilor normale în materie de transport. Astfel de servicii sunt izolate, de obicei, de restul sistemului feroviar al Uniunii, și utilizează o tehnologie care poate limita accesibilitatea lor. Cu excepția anumitor dispoziții care ar trebui să se aplice tuturor serviciilor de transport feroviar de călători în cadrul Uniunii, statele membre ar trebui să poată acorda derogări de la aplicarea dispozițiilor prezentului regulament pentru serviciile de transport feroviar oferite strict pentru utilizări istorice sau turistice.

(7)

Serviciile de transport feroviar urban, suburban și regional de călători sunt diferite prin natura lor de serviciile de lung parcurs de transport feroviar de călători. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată acorda derogări de la anumite dispoziții ale prezentului regulament privind drepturile călătorilor pentru astfel de servicii. Cu toate acestea, astfel de derogări nu ar trebui să se aplice normelor esențiale, în special dispozițiilor legate de condițiile nediscriminatorii ale contractului de transport, dreptul de a achiziționa legitimații de transport feroviar fără dificultăți inutile, răspunderea întreprinderilor feroviare față de călători și de bagajele lor, cerința ca întreprinderile feroviare să fie asigurate în mod corespunzător, precum și cerința de a se lua măsurile adecvate pentru a garanta securitatea personală a călătorilor în gări și în trenuri. Serviciile regionale sunt mai bine integrate în restul sistemului feroviar al Uniunii, iar călătoriile respective sunt mai lungi. Derogările posibile ar trebui, prin urmare, să fie reduse și mai mult în ceea ce privește serviciile de transport feroviar regional de călători. În ceea ce privește serviciile de transport feroviar regional de călători, derogările de la dispozițiile prezentului regulament care facilitează utilizarea serviciilor feroviare de către persoanele cu handicap sau de către persoanele cu mobilitate redusă ar trebui eliminate complet, iar în ceea ce privește dispozițiile prezentului regulament care promovează utilizarea bicicletelor nu ar trebui să se aplice derogări. În plus, posibilitatea de a acorda serviciilor regionale derogări de la anumite obligații în ceea ce privește furnizarea de bilete directe și redirecționarea ar trebui să fie limitată în timp.

(8)

Unul dintre obiectivele prezentului regulament îl constituie îmbunătățirea serviciilor de transport feroviar de călători în cadrul Uniunii. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată acorda derogări pentru servicii în regiunile în care o parte importantă a serviciului este exploatată în afara Uniunii.

(9)

În plus, pentru a permite o tranziție lină de la cadrul stabilit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 la cel stabilit de prezentul regulament, derogările anterioare la nivel național ar trebui să fie eliminate treptat pentru a se asigura securitatea juridică și continuitatea necesare. Statele membre în care există în prezent derogări în temeiul articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 ar trebui să poată acorda derogări pentru serviciile de transport feroviar intern de călători numai de la aplicarea acelor dispoziții din prezentul regulament care necesită o adaptare semnificativă și, în orice caz, numai pentru o perioadă limitată de timp. De asemenea, statele membre ar trebui să poată acorda, pentru o perioadă de tranziție, o derogare de la obligația de a distribui informații de trafic și călătorie între operatori, dar numai în cazul în care nu este fezabil din punct de vedere tehnic ca administratorul de infrastructură să comunice informații în timp real oricărei întreprinderi feroviare, oricărui vânzător de legitimații de transport, operator de turism sau gestionar de gară. O evaluare în ceea ce privește fezabilitatea tehnică ar trebui efectuată cel puțin la fiecare doi ani.

(10)

Statele membre ar trebui să informeze Comisia atunci când acordă derogări de la aplicarea anumitor dispoziții ale prezentului regulament pentru serviciile de transport feroviar de călători. Atunci când comunică aceste informații, statele membre ar trebui să explice motivele acordării unor astfel de derogări, precum și măsurile luate sau preconizate pentru a se conforma obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament atunci când derogările în cauză expiră.

(11)

Atunci când mai mulți gestionari de gară sunt responsabili de o gară, statele membre ar trebui să poată desemna entitatea căreia îi revin responsabilitățile menționate în prezentul regulament.

(12)

Accesul la informațiile de călătorie în timp real, inclusiv la cele privind tarifele, face transportul feroviar mai accesibil pentru clienții noi și le oferă acestora o gamă mai largă de posibilități și tarife de călătorie din care să poată alege. Pentru a facilita călătoriile pe calea ferată, întreprinderile feroviare ar trebui să ofere altor întreprinderi feroviare, vânzătorilor de legitimații de transport și operatorilor de turism care le comercializează serviciile accesul la astfel de informații de călătorie, precum și să le acorde posibilitatea de a efectua și de a anula rezervări. Administratorii de infrastructură ar trebui să comunice întreprinderilor feroviare și gestionarilor de gară, precum și vânzătorilor de legitimații de transport și operatorilor de turism, informații în timp real referitoare la sosirea și plecarea trenurilor pentru a facilita călătoriile pe calea ferată.

(13)

Cerințe mai detaliate referitoare la comunicarea de informații de călătorie sunt stabilite prin specificațiile tehnice de interoperabilitate menționate în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei (4).

(14)

Consolidarea drepturilor călătorilor din transportul feroviar trebuie să se bazeze pe dreptul internațional existent, prevăzut în apendicele A – Reguli uniforme privind Contractul de transport internațional feroviar de călători (CIV) – la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de modificare a Convenției privind transporturile internaționale feroviare din 3 iunie 1999 (Protocolul din 1999). Cu toate acestea, este de dorit să fie extins domeniul de aplicare al prezentului regulament și să fie protejați nu numai călătorii internaționali, ci și călătorii interni. Uniunea a aderat la COTIF la 23 februarie 2013.

(15)

Statele membre ar trebui să interzică discriminarea pe baza cetățeniei călătorului sau a locului de stabilire în Uniune a întreprinderii feroviare, a vânzătorului de legitimații de transport sau a operatorului de turism. Cu toate acestea, tarifele sociale și inițiativele de încurajare a utilizării transportului în comun pe scară mai largă nu ar trebui să fie interzise, cu condiția ca astfel de măsuri să fie proporționale și independente de cetățenia călătorilor vizați. Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism au libertatea de a-și stabili practicile comerciale, inclusiv utilizarea de oferte speciale și promovarea anumitor canale de vânzare. Având în vedere dezvoltarea de platforme online care vând legitimații de transport pentru călători, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită asigurării faptului că, în cursul procesului de accesare a interfețelor online sau de achiziționare a legitimațiilor de transport, nu se produce nicio discriminare. În plus, indiferent de modul în care este achiziționat un anumit tip de legitimație de transport, nivelul de protecție a călătorului ar trebui să fie același.

(16)

Creșterea popularității deplasării cu bicicleta la nivelul întregii Uniuni prezintă implicații pentru turism și pentru mobilitate în ansamblu. O creștere a utilizării atât a căilor ferate, cât și a deplasării cu bicicleta în cadrul repartizării modale reduce impactul transporturilor asupra mediului. Prin urmare, întreprinderile feroviare ar trebui să faciliteze combinarea deplasării cu bicicleta și a călătoriilor cu trenul, pe cât de mult posibil. În special, atunci când achiziționează material rulant nou sau realizează o modernizare majoră a materialului rulant existent, acestea ar trebui să prevadă un număr adecvat de locuri pentru biciclete, cu excepția cazului în care achiziția sau modernizarea se referă la vagoanele restaurant, la vagoanele de dormit sau la vagoanele cușetă. Pentru a se evita efectele negative asupra performanței în materie de siguranță a materialului rulant existent, obligația respectivă ar trebui să se aplice numai în cazul unei modernizări semnificative care necesită o nouă autorizație de introducere pe piață a vehiculului.

(17)

Numărul adecvat de locuri pentru biciclete pentru o compunere a trenului ar trebui să fie determinat ținând cont de dimensiunea compunerii trenului, de tipul serviciului și de cererea de transport de biciclete. Întreprinderile feroviare ar trebui să poată stabili planuri cu numărul de locuri pentru biciclete pentru serviciile lor după consultarea publicului. Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderile feroviare nu stabilesc planuri, ar trebui să se aplice un număr stabilit prin lege. Numărul stabilit prin lege ar trebui să fie, de asemenea, orientativ pentru întreprinderile feroviare atunci când acestea își stabilesc planurile. Un număr mai mic decât numărul stabilit prin lege ar trebui să fie considerat adecvat numai în cazul în care acest lucru este justificat de circumstanțe speciale, cum ar fi funcționarea serviciilor de transport feroviar în perioada de iarnă, caz în care cererea de transport de biciclete este în mod clar inexistentă sau redusă. În plus, în unele state membre, cererea de transport de biciclete este deosebit de ridicată în ceea ce privește anumite tipuri de servicii. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată stabili numărul minim adecvat de locuri pentru biciclete pentru anumite tipuri de servicii, care ar trebui să prevaleze asupra eventualelor planuri ale întreprinderilor feroviare. Acest lucru nu ar trebui să împiedice libera circulație a materialului rulant feroviar în Uniune. Călătorii ar trebui să fie informați cu privire la locurile disponibile pentru biciclete.

(18)

Drepturile și obligațiile privind transportul bicicletelor în trenuri ar trebui să se aplice bicicletelor care pot fi folosite fără a necesita asamblarea, respectiv dezasamblarea înainte și după călătoria feroviară. Transportul bicicletelor în pachete și genți, după caz, face obiectul dispozițiilor din prezentul regulament referitoare la bagaje.

(19)

Drepturile călătorilor din transportul feroviar includ primirea de informații privind serviciul de transport, atât înaintea cât și în timpul călătoriei. Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism ar trebui să comunice înaintea călătoriei informații generale cu privire la serviciul feroviar. Informațiile respective ar trebui să fie puse la dispoziția persoanelor cu handicap sau a persoanelor cu mobilitate redusă în formate accesibile. Întreprinderile feroviare și, dacă este posibil, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism ar trebui să comunice călătorilor, în timpul călătoriei, informațiile suplimentare necesare în temeiul prezentului regulament. Atunci când un gestionar de gară deține astfel de informații, și acesta ar trebui să le comunice călătorilor.

(20)

Dimensiunea vânzătorilor de legitimații de transport variază în mod substanțial de la microîntreprinderi la întreprinderi mari, iar unii vânzători de legitimații de transport își oferă serviciile numai offline sau numai online. Prin urmare, obligația de a comunica călătorilor informații de călătorie ar trebui să fie proporțională cu capacitățile diferite ale vânzătorilor de legitimații de transport.

(21)

Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice întreprinderile feroviare, operatorii de turism sau vânzătorii de legitimații de călătorie să ofere călătorilor condiții contractuale mai favorabile decât condițiile stabilite prin prezentul regulament. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui genereze în sarcina unui întreprinderi feroviare obligații pe baza unor condiții contractuale mai favorabile oferite de un operator de turism sau de un vânzător de legitimații de transport, cu excepția cazului în care un acord între întreprinderea feroviară și operatorul de turism sau vânzătorul de legitimații de transport prevede acest lucru.

(22)

Biletele directe permit călătorilor să efectueze călătorii fără întreruperi și, prin urmare, ar trebui să se depună eforturi rezonabile pentru a oferi astfel de legitimații de transport pentru serviciile de lung parcurs de transport feroviar urban, suburban și regional de călători, atât intern cât și internațional, inclusiv pentru serviciile de transport feroviar de călători care fac obiectul unor derogări în temeiul prezentului regulament. Pentru calcularea perioadei de întârziere în vederea despăgubirilor ar trebui să fie posibilă excluderea întârzierilor intervenite în cursul acelor părți ale călătoriei pentru care serviciile de transport feroviar fac obiectul unor derogări în temeiul prezentului regulament.

(23)

În ceea ce privește serviciile prestate de aceeași întreprindere feroviară, transferul călătorilor din transportul feroviar de la un serviciu la altul ar trebui facilitat prin introducerea obligației de a furniza bilete directe, nefiind necesare acorduri comerciale între întreprinderile feroviare. Obligația de a furniza bilete directe ar trebui să se aplice, de asemenea, în ceea ce privește serviciile operate de întreprinderi feroviare care aparțin aceluiași proprietar sau care sunt filiale deținute în totalitate ale uneia dintre întreprinderile feroviare care furnizează servicii de transport feroviar incluse în călătorie. Întreprinderea feroviară ar trebui să poată preciza pe biletul direct ora de plecare a fiecărui serviciu feroviar, inclusiv a serviciilor regionale, pentru care este valabil biletul direct.

(24)

Călătorii ar trebui să fie informați în mod explicit dacă legitimațiile de transport vândute de o întreprindere feroviară într-o singură tranzacție comercială constituie un bilet direct. În cazul în care călătorii nu sunt informați în mod corect, răspunderea întreprinderii feroviare ar trebui să fie angajată ca și cum aceste legitimații de transport ar constitui un bilet direct.

(25)

Oferta de bilete directe ar trebui promovată. Cu toate acestea, informațiile corecte privind serviciul feroviar sunt esențiale și atunci când călătorii cumpără legitimații de transport de la un vânzător de legitimații de transport sau de la un operator de turism. În cazul în care vânzătorii de legitimații de transport sau operatorii de turism vând, sub formă de pachete, legitimații de transport separate, aceștia ar trebui să informeze călătorul în mod explicit că respectivele legitimații de transport nu oferă același nivel de protecție ca biletele directe și că acestea nu au fost eliberate ca bilete directe de întreprinderea feroviară sau întreprinderile feroviare care furnizează serviciile. În cazul în care nu respectă această cerință, răspunderea care le revine vânzătorilor de legitimații de transport sau operatorilor de turism ar trebui să depășească rambursarea legitimațiilor de transport.

(26)

Atunci când oferă bilete directe, este important ca întreprinderile feroviare să ia în considerare intervale de legătură minime realiste și aplicabile la momentul rezervării inițiale, precum și orice factori relevanți, cum ar fi dimensiunile și amplasarea gărilor și peroanelor respective.

(27)

Luând în considerare Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și pentru a oferi persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă posibilități de călătorie pe calea ferată comparabile cu cele ale altor cetățeni, ar trebui stabilite norme privind nediscriminarea și asistența pe parcursul călătoriei acestor persoane. Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă au în egală măsură cu toți ceilalți cetățeni dreptul la libera circulație și la nediscriminare. Printre altele, ar trebui să se acorde o atenție deosebită punerii la dispoziția persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă a informațiilor cu privire la accesibilitatea serviciilor de transport feroviar, condițiile de acces la materialul rulant și echipamentele de la bord. Pentru a pune la dispoziția călătorilor cu deficiențe senzoriale informații optime privind întârzierile, ar trebui să fie utilizate sisteme vizuale și auditive, după caz. Persoanele cu handicap ar trebui să poată cumpăra legitimații de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare în cazul în care nu există mijloace accesibile de cumpărare a unei legitimații de transport înainte de îmbarcarea în tren. Cu toate acestea, acest drept ar trebui să poată fi restrâns în circumstanțe care privesc securitatea sau obligativitatea rezervării călătoriei. Personalul ar trebui să fie format în mod adecvat pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, în special atunci când acordă asistență. Pentru a asigura condiții egale de călătorie, aceste persoane ar trebui să beneficieze de asistență în gări și la bordul trenului sau, în absența personalului însoțitor instruit la bordul trenului și în gară, ar trebui să se depună toate eforturile rezonabile pentru a le permite accesul la călătoriile cu trenul.

(28)

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să coopereze în mod activ cu organizațiile care reprezintă persoanele cu handicap, pentru a îmbunătăți accesibilitatea serviciilor de transport.

(29)

Pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap și al persoanelor cu mobilitate redusă la serviciile de transport feroviar de călători, statele membre ar trebui să poată impune întreprinderilor feroviare și gestionarilor de gară să înființeze ghișee unice naționale pentru a coordona informațiile și asistența.

(30)

Pentru a se asigura acordarea de asistență persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, din motive practice, este necesar ca întreprinderii feroviare, gestionarului de gară, vânzătorului de legitimații de transport sau operatorului de turism să i se notifice în prealabil nevoia de asistență. Deși prezentul regulament stabilește un termen maxim comun pentru astfel de notificări prealabile, mecanisme voluntare care să prevadă termene mai scurte pot contribui la îmbunătățirea mobilității persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate redusă. Pentru a garanta cea mai largă difuzare posibilă a informațiilor privind astfel de termene mai scurte, este important ca raportul Comisiei privind punerea în aplicare și rezultatele acestui regulament să includă informații privind elaborarea unor mecanisme de notificare prealabilă cu termene mai scurte și de diseminare a informațiilor aferente.

(31)

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, prin respectarea Directivei (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului (5) și a Regulamentului (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei (6). Atunci când prezentul regulament face trimitere la dispozițiile Directivei (UE) 2019/882, dispozițiile respective se aplică de către statele membre începând cu 28 iunie 2025 și în conformitate cu măsurile tranzitorii prevăzute la articolul 32 din directiva respectivă. În ceea ce privește serviciile de transport feroviar de călători, domeniul de aplicare al dispozițiilor respective este prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (c) din directiva menționată.

(32)

Anumite animale sunt dresate pentru a asista persoanele cu handicap în vederea obținerii unei mobilități autonome. Pentru o astfel de mobilitate este esențial ca aceste animale să poată fi luate la bordul trenurilor. Prezentul regulament stabilește reguli și obligații comune în ceea ce privește câinii de asistență. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată efectua studii folosind alte animale de asistență pentru mobilitate și să permită accesul acestora la bordul trenurilor în cadrul serviciilor de transport intern feroviar. Este importantă monitorizarea de către Comisie a evoluției acestor aspecte în vederea activității viitoare privind animalele de asistență pentru mobilitate.

(33)

Este de dorit ca prezentul regulament să stabilească un sistem de despăgubire a călătorilor în cazul unei întârzieri, inclusiv în cazurile în care întârzierea este cauzată de anularea unui serviciu de transport feroviar de călători sau de pierderea legăturii. În cazul unei întârzieri a unui serviciu de transport feroviar de călători, întreprinderile feroviare ar trebui să ofere călătorilor despăgubiri procentual din prețul legitimației de transport.

(34)

Întreprinderile feroviare ar trebui să aibă obligația să încheie o asigurare sau să dispună de garanții adecvate pentru răspunderea care le revine față de călătorii din transportul feroviar în cazul unui accident.

(35)

Consolidarea drepturilor la despăgubire și asistență în caz de întârziere, de pierdere a legăturii sau de anulare a unui serviciu de transport ar trebui să ducă la sporirea stimulentelor pentru piața serviciilor de transport feroviar de călători, în beneficiul călătorilor.

(36)

În cazul unei întârzieri, călătorilor ar trebui să li se ofere opțiuni de transport prin continuarea călătoriei sau prin redirecționare, în condiții de transport comparabile. Într-un asemenea caz ar trebui să se țină seama de nevoile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă.

(37)

Cu toate acestea, unei întreprinderi feroviară nu ar trebui să-i revină obligația să plătească despăgubiri dacă poate dovedi că întârzierea a fost provocată de circumstanțe extraordinare precum condiții meteorologice extreme sau dezastre naturale majore care pun în pericol exploatarea în siguranță a serviciului. Orice astfel de eveniment ar trebui să prezinte caracteristicile unei catastrofe naturale excepționale, distincte de condițiile meteorologice sezoniere normale, precum furtunile de toamnă sau inundațiile urbane periodice datorate mareelor sau topirii zăpezii. În plus, unei întreprinderi feroviare nu ar trebui să-i revină obligația să plătească despăgubiri dacă poate face dovada că întârzierea a fost cauzată de o criză majoră de sănătate publică, cum în cazul unei pandemii. De asemenea, întreprinderii feroviare nu ar trebui să-i revină obligația să plătească despăgubiri de întârziere în cazul în care întârzierea este cauzată de călător sau de anumite acțiuni ale unor părți terțe. Întreprinderile feroviare ar trebui să dovedească faptul că nu ar fi putut să prevadă sau să preîntâmpine astfel de evenimente și nici să prevină întârzierea chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile, inclusiv întreținerea preventivă corespunzătoare a materialului rulant. Grevele personalului întreprinderii feroviare și acțiunile sau omisiunile altor operatori feroviari care utilizează aceeași infrastructură, ale administratorului de infrastructură sau ale gestionarilor de gară nu ar trebui să aducă atingere răspunderii pentru întârziere. Circumstanțele în care întreprinderile feroviare nu le revine obligația să plătească despăgubiri ar trebui să fie justificate în mod obiectiv. Atunci când dețin o comunicare sau un document al administratorului de infrastructură feroviară, al unei autorități publice sau al altui organism independent de întreprinderile feroviare, care indică circumstanțele pe care întreprinderea feroviară le invocă pentru a susține că este scutit de obligația de a plăti despăgubiri, întreprinderile feroviare ar trebui să aducă aceste comunicări sau documente în atenția călătorilor și, dacă este cazul, în atenția autorităților în cauză.

(38)

Întreprinderile feroviare ar trebui să fie încurajate să simplifice procedura de solicitare de despăgubiri sau de rambursare pentru călători. În special, statele membre ar trebui să poată impune întreprinderile feroviare cerința să accepte cereri prin anumite mijloace de comunicare, cum ar fi prin intermediul site-urilor de internet sau prin utilizarea aplicațiilor mobile, cu condiția ca această cerință să nu fie discriminatorie.

(39)

Pentru a facilita solicitarea de către călători a rambursării sau a despăgubirii în conformitate cu prezentul regulament, ar trebui să fie stabilite formulare de cerere de rambursare sau de despăgubire, care să fie aplicabile în întreaga Uniune. Călătorii ar trebui să poată adresa cererile utilizând un astfel de formular.

(40)

În cooperare cu administratorii de infrastructură și cu gestionarii de gară, întreprinderile feroviare ar trebui să elaboreze planuri de urgență, în vederea reducerii la minimum a efectelor unor perturbări majore prin punerea la dispoziția călătorilor blocați a unor informații și a unor servicii de asistență adecvate.

(41)

Este, de asemenea, de dorit să fie ajutate victimele accidentelor și persoanele aparținătoare pentru a face față nevoilor financiare pe termen scurt în perioada imediat următoare accidentului.

(42)

Este în interesul călătorilor din transportul feroviar să se adopte măsuri adecvate, de comun acord cu autoritățile publice, pentru a li se asigura securitatea personală în gări, precum și la bordul trenurilor.

(43)

Călătorii din transportul feroviar ar trebui să poată adresa o plângere oricărei întreprinderi feroviare implicate sau gestionarilor de gară din anumite gări, ori, după caz, vânzătorilor de legitimații de transport sau operatorilor de turism, în limitele răspunderii care-i revine fiecăruia, referitor la drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul regulament. Călătorii din transportul feroviar ar trebui să aibă dreptul de a primi un răspuns într-un termen rezonabil.

(44)

În interesul gestionării eficiente a plângerilor, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să aibă dreptul să stabilească servicii comune de asistență a clienților și mecanisme comune de gestionare a plângerilor. Informațiile referitoare la procedurile de gestionare a plângerilor ar trebui să fie disponibile public și ușor accesibile tuturor călătorilor.

(45)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor călătorilor de a adresa o plângere unui organism național sau de a introduce o acțiune în justiție în conformitate cu procedurile naționale.

(46)

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să determine, să administreze și să controleze standarde de calitate a serviciilor pentru serviciile de transport feroviar de călători. Întreprinderile feroviare ar trebui, de asemenea, să pună la dispoziția publicului informații privind performanțele lor în materie de calitate a serviciilor.

(47)

Pentru a menține un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în transportul feroviar, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna organisme naționale de aplicare a legii care să monitorizeze îndeaproape aplicarea prezentului regulament și asigurarea respectării acestuia la nivel național. Aceste organisme ar trebui să poată lua o serie de măsuri de aplicare a legii. Călătorii ar trebui să poată adresa plângeri organismelor respective în legătură cu presupusele încălcări ale regulamentului. Pentru a asigura gestionarea în mod satisfăcător a acestor plângeri, organismele respective ar trebui de asemenea să coopereze cu organismele naționale de aplicare a legii ale altor state membre.

(48)

Statele membre care nu dispun de un sistem feroviar și nici de o perspectivă imediată de a avea un astfel de sistem ar suporta o sarcină disproporționată și inutilă dacă li s-ar aplica obligațiile de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește gestionarii de gară și administratorii de infrastructură prevăzute de prezentul regulament. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de asigurare a respectării normelor în ceea ce privește întreprinderile feroviare atât timp cât un stat membru nu a acordat o licență unei întreprinderi feroviare. În consecință, astfel de state membre ar trebui să fie exonerate de obligațiile respective.

(49)

Prelucrarea de date cu caracter personal ar trebui să se realizeze în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(50)

Statele membre ar trebui să stabilească sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și să asigure aplicarea acestor sancțiuni. Sancțiunile, care pot include plata de despăgubiri către persoana în cauză, ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(51)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv dezvoltarea căilor ferate ale Uniunii și consolidarea drepturilor călătorilor din transportul feroviar, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(52)

În vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a călătorilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei, pentru a modifica anexa I în ceea ce privește Regulile uniforme CIV și pentru a ajusta cuantumul minim al plății în avans în cazul decesului unui călător ținând cont de variația indicelui armonizat al prețurilor de consum la nivelul UE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(53)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(54)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 26, 38 și 47 privind, respectiv, interzicerea oricărei forme de discriminare, integrarea persoanelor cu handicap, garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Instanțele statelor membre trebuie să aplice în mod consecvent prezentul regulament respectând aceste drepturi și principii,

(1)

Legislația și politicile relevante ale Uniunii în domeniul mediului, al climei și al energiei au adus îmbunătățiri substanțiale stării mediului. Cu toate acestea, continuă să existe provocări majore în materie de mediu și climă, a căror nesoluționare ar avea consecințe negative semnificative pentru Uniune și pentru bunăstarea cetățenilor săi.

(2)

Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) stabilit pentru perioada 2014-2020 prin Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), este cel mai recent dintr-o serie de programe ale Uniunii care, începând din anul 1992, sprijină punerea în aplicare a legislației și a priorităților de politică în domeniul mediului și al climei. Eficiența, eficacitatea și relevanța programului LIFE 2014-2020 au fost evaluate pozitiv în cadrul unei evaluări intermediare recente. Programul LIFE 2014-2020 ar trebui, așadar, să continue, cu anumite modificări indicate în evaluarea intermediară și în evaluările ulterioare. Prin urmare, programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) (denumit în continuare „programul LIFE”) ar trebui să fie stabilit pentru o durată de șapte ani, în vederea alinierii duratei sale cu cea a cadrului financiar multianual stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (5).

(3)

În urmărirea îndeplinirii obiectivelor și a țintelor stabilite prin legislația, politicile și planurile din domeniul mediului, schimbărilor climatice și, cele relevante din domeniul energiei,, în special a obiectivelor prevăzute în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 referitoare la Pactul ecologic european (denumit în continuare „Pactul verde european”), precum și a angajamentelor internaționale ale Uniunii, programul LIFE ar trebui să contribuie la o tranziție echitabilă către o economie durabilă, circulară, eficientă din punct de vedere energetic, bazată pe surse regenerabile de energie, neutră din punct de vedere climatic și rezilientă la schimbările climatice, precum și la protejarea, refacerea și îmbunătățirea calității mediului, inclusiv a aerului, a apei și a solului și a sănătății și la stoparea și inversarea declinului biodiversității, inclusiv prin sprijinul acordat implementării și gestionării rețelei Natura 2000 și prin lupta împotriva degradării ecosistemelor, fie prin intervenții directe, fie prin sprijinirea integrării acestor obiective în cadrul altor politici. Programul LIFE ar trebui să susțină, de asemenea, punerea în aplicare a programelor generale de acțiune adoptate în temeiul articolului 192 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cum ar fi Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (6) și orice alt program subsecvent de acțiune pentru mediu al Uniunii.

(4)

Uniunea s-a angajat să promoveze o inițiativă cuprinzătoare corelată obiectivelor de dezvoltare durabilă stabilite în Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, care subliniază legătura intrinsecă dintre gestionarea resurselor naturale, astfel încât să se asigure disponibilitatea lor pe termen lung și serviciile ecosistemice, precum și legătura acestor două aspecte cu sănătatea umană și creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii sociale. În acest sens, programul LIFE ar trebui să reflecte principiile de solidaritate și în același timp să aibă o contribuție concretă în ceea ce privește atât dezvoltarea economică, cât și coeziunea socială.

(5)

În vederea promovării dezvoltării durabile, la stabilirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii ar trebui să fie integrate cerințele de mediu și de protecție climatică. În consecință, sinergiile și complementaritatea cu alte programe de finanțare ale Uniunii ar trebui să fie promovate, inclusiv prin finanțarea unor activități care completează proiectele integrate strategice și proiectele strategice de protejare a naturii și încurajează utilizarea și replicarea soluțiilor elaborate în cadrul programului LIFE. Pentru a se evita dubla finanțare este necesar să existe coordonare. Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a preveni suprapunerile și sarcinile administrative pe care obligațiile de raportare din diversele instrumente financiare le generează pentru beneficiarii proiectului.

(6)

Programul LIFE ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă și la îndeplinirea obiectivelor și a țintelor stabilite prin legislația, politica, planurile și angajamentele internaționale ale Uniunii în domeniul mediului, al climei și prin cele relevante în domeniul energiei, în special prin Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, prin Convenția privind diversitatea biologică (7) și prin Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (8) (denumit în continuare „Acordul de la Paris privind schimbările climatice”), precum și, printre altele, prin Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (9) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), prin Convenția CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, prin Convenția ONU de la Basel privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, prin Convenția ONU de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional și prin Convenția ONU de la Stockholm privind poluanții organici persistenți.

(7)

Uniunea acordă o mare importanță durabilității pe termen lung a rezultatelor proiectelor finanțate prin programul LIFE, precum și capacității de a asigura și de a menține aceste rezultate după punerea în aplicare a proiectelor, printre altele, prin continuarea, replicarea sau transferul rezultatelor.

(8)

Respectarea angajamentelor asumate de Uniune în cadrul Acordului de la Paris privind schimbările climatice necesită transformarea Uniunii într-o societate durabilă, circulară, eficientă din punct de vedere energetic, bazată pe surse regenerabile de energie, neutră din punct de vedere climatic și rezilientă la schimbările climatice. La rândul său, o astfel de transformare necesită acțiuni, concentrate în special pe sectoarele care sunt principalele responsabile de nivelurile actuale ale emisiilor de gaze cu efect de seră și ale poluării, care să promoveze eficiența energetică și energia din surse regenerabile și care să contribuie la punerea în aplicare a cadrului de politici privind schimbările climatice și energia pentru 2030 și a planurilor naționale integrate ale statelor membre privind energia și schimbările climatice, precum și la punerea în aplicare a strategiei climatice și energetice a Uniunii pe termen lung, în conformitate cu obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Programul LIFE ar trebui să includă, de asemenea, măsuri care să contribuie la punerea în aplicare a politicii Uniunii de adaptare la schimbările climatice pentru a reduce vulnerabilitatea față de efectele negative ale schimbărilor climatice.

(9)

Proiectele din cadrul noului subprogram „Tranziția către o energie curată” al programului LIFE ar trebui să se concentreze pe facilitarea consolidării capacităților și pe difuzarea de cunoștințe, competențe, tehnici, metode și soluții inovatoare pentru atingerea obiectivelor legislative și de politică ale Uniunii privind tranziția către surse regenerabile de energie și creșterea eficienței energetice. O astfel de consolidare a capacităților și difuzare reprezintă, în general, acțiuni de coordonare și de sprijin cu o valoare adăugată mare la nivelul Uniunii, care urmăresc să elimine de pe piață obstacolele din calea tranziției socioeconomice spre energia durabilă, acțiuni care implică, în special, entități de dimensiuni mici și mijlocii, precum și actori multipli, inclusiv autorități publice locale și regionale, precum și organizații non-profit. Astfel de acțiuni aduc multiple beneficii conexe, cum ar fi combaterea sărăciei energetice, ameliorarea calității aerului din încăperi, reducerea poluanților locali prin creșterea eficienței energetice și sporirea energiilor din surse regenerabile distribuite, și contribuie la efecte economice locale pozitive și la o creștere mai favorabilă incluziunii sociale.

(10)

Pentru a contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la angajamentele internaționale ale Uniunii în materie de decarbonizare, este necesară accelerarea transformării sectorului energetic. Acțiunile de consolidare a capacităților care sprijină eficiența energetică și sursele regenerabile de energie, finanțate până în 2020 în cadrul programului Orizont 2020 (10), ar trebui să fie integrate în noul subprogram „Tranziția către o energie curată” al programului LIFE, deoarece obiectivul lor nu este acela de a finanța excelența și de a genera inovarea, ci de a facilita aplicarea tehnologiilor deja disponibile în domeniul surselor regenerabile de energie și al eficienței energetice și care vor contribui la atenuarea schimbărilor climatice. Programul LIFE ar trebui să implice toate părțile interesate și toate sectoarele angajate în tranziția energetică curată. Includerea unor astfel de acțiuni de consolidare a capacităților în programul LIFE generează potențialul de realizare a unor sinergii între subprograme și sporește coerența globală a finanțării acordate de Uniune. Prin urmare, ar trebui colectate și diseminate date privind utilizarea soluțiilor de cercetare și inovare existente rezultate din proiectele din cadrul programului LIFE, inclusiv din programul Orizont Europa, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (denumit în continuare „Orizont Europa”) și din programele predecesoare ale acestuia.

(11)

Conform studiului de impact care însoțește propunerea Comisiei privind Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului (12), care a modificat Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13), se estimează că realizarea obiectivelor pentru 2030 în materie de energie ale Uniunii va necesita investiții suplimentare în valoare de 177 de miliarde EUR pe an în perioada 2021-2030. Cele mai mari deficite se înregistrează în privința investițiilor în decarbonizarea clădirilor pentru creșterea eficienței energetice și utilizarea de surse regenerabile de energie la scară mică, în cazul cărora capitalul trebuie direcționat către proiecte cu un caracter foarte descentralizat. Printre obiectivele subprogramului „Tranziția către o energie curată”, care privește eficiența energetică și introducerea rapidă a surselor regenerabile de energie, este și acela de a consolida capacitățile pentru dezvoltarea și agregarea unor astfel de proiecte, contribuind totodată la absorbția fondurilor acordate prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene și de a acționa ca un catalizator pentru stimularea investițiilor în surse regenerabile de energie și în eficiența energetică, inclusiv prin utilizarea instrumentelor financiare puse la dispoziție în temeiul Regulamentului (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(12)

Programul LIFE este singurul program dedicat în mod specific acțiunilor în domeniul mediului și acțiunii climatice și are, așadar, un rol esențial în sprijinul punerii în aplicare a legislației și a politicilor Uniunii din aceste domenii.

(13)

Sinergiile cu Orizont Europa ar trebui să faciliteze identificarea și determinarea, în cadrul procesului de planificare strategică a cercetării și inovării din cadrul Orizont Europa, a necesităților în materie de cercetare și inovare pentru abordarea provocărilor legate de mediu, climă și energie din Uniune. Programul LIFE ar trebui să acționeze în continuare ca un catalizator pentru punerea în aplicarea a legislației și politicilor relevante ale Uniunii în domeniul mediului, al climei și al energiei, inclusiv prin preluarea și aplicarea rezultatelor în materie de cercetare și inovare ale programului Orizont Europa și prin facilitarea adoptării acestora la o scară mai extinsă, dacă astfel pot contribui la abordarea problemelor din domeniul mediului, al climei și al tranziției energetice. Consiliul european al inovării din cadrul programului Orizont Europa poate acorda sprijin pentru dezvoltarea și comercializarea ideilor novatoare care ar putea rezulta prin punerea în aplicare a proiectelor LIFE. În mod similar, sinergiile cu Fondul pentru inovare în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare.

(14)

O acțiune care a beneficiat de o contribuție prin programul LIFE ar trebui să poată beneficia de o contribuție și prin alte programe ale Uniunii, cu condiția ca astfel de contribuții să nu acopere aceleași costuri. Acțiunile care primesc finanțări cumulative prin diferite programe ale Uniunii ar trebui să fie auditate o singură dată, astfel încât auditul respectiv să acopere toate programele Uniunii implicate și normele aplicabile fiecăruia.

(15)

Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2017 referitoare la evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE: provocări comune și modalități de unire a eforturilor pentru obținerea de rezultate mai bune (EIR) indică necesitatea realizării unor progrese semnificative pentru a accelera punerea în aplicare a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului și pentru a spori gradul de integrare și încorporare a obiectivelor de mediu și a obiectivelor climatice în cadrul altor politici. Prin urmare, programul LIFE ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru abordarea provocărilor orizontale, sistemice, precum și a cauzelor principale ale deficiențelor de punere în aplicare, identificate în EIR și pentru realizarea progreselor necesare prin dezvoltarea, testarea și replicarea unor noi abordări; prin sprijinirea elaborării, monitorizării și revizuirii politicilor; prin îmbunătățirea guvernanței în ceea ce privește mediul, schimbările climatice și aspectele legate de tranziția energetică, inclusiv prin consolidarea implicării părților interesate la toate nivelurile, dezvoltarea capacităților, comunicare și conștientizare; prin mobilizarea investițiilor din toate programele de investiții ale Uniunii sau din alte surse financiare și prin sprijinirea acțiunilor care vizează depășirea diferitelor obstacole din calea punerii în aplicare efective a principalelor planuri prevăzute în legislația privind mediul.

(16)

Stoparea și inversarea declinului biodiversității și a degradării ecosistemelor, inclusiv în ecosistemele marine, necesită sprijin pentru dezvoltarea, punerea în aplicare, asigurarea respectării și evaluarea legislației și politicilor relevante ale Uniunii, inclusiv a comunicării Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre”, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului (16), a Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) și a Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18), în special prin dezvoltarea bazei de cunoștințe pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și prin elaborarea, testarea, demonstrarea și aplicarea celor mai bune practici și soluții, cum ar fi managementul eficace, la scară redusă sau într-un mod adaptat la contextele locale, regionale sau naționale specifice, inclusiv prin abordări integrate pentru punerea în aplicare a cadrelor de acțiune prioritară adoptate în temeiul Directivei 92/43/CEE. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor în materie de biodiversitate în politicile Uniunii și la realizarea obiectivului general ambițios de a aloca 7,5 % din cheltuielile anuale din cadrul financiar multianual pentru obiectivele în materie de biodiversitate în 2024 și 10 % din cheltuielile anuale din cadrul financiar multianual pentru obiectivele în materie de biodiversitate în 2026 și 2027, luând în considerare suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele în materie de biodiversitate.

Uniunea și statele membre ar trebui să își monitorizeze cheltuielile legate de biodiversitate pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare care le revin în temeiul Convenției privind diversitatea biologică. Ar trebui să fie respectate, de asemenea, cerințele în materie de monitorizare prevăzute în alte acte legislative relevante ale Uniunii. Cheltuielile Uniunii legate de biodiversitate ar trebui să fie urmărite în conformitate cu o metodologie eficace, transparentă și cuprinzătoare care urmează să fie stabilită de Comisie, în cooperare cu Parlamentul European și cu Consiliul, astfel cum se menționează în Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (19).

(17)

Evaluările și analizele recente, printre care se numără evaluarea intermediară a strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 și verificarea adecvării legislației privind natura, indică faptul că una dintre principalele cauze ale punerii în aplicare insuficiente a legislației Uniunii privind natura și a strategiei privind biodiversitatea îl constituie lipsa unei finanțări adecvate.

Principalele instrumente de finanțare ale Uniunii, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20) (denumit în continuare „Fondul european de dezvoltare regională”), Fondul de coeziune instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21) (denumit în „Fondul de coeziune”), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22) (denumit în continuare „Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală”) și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură instituit printr-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de abrogare al Regulamentului (UE) nr. 508/2014 (denumit în continuare „Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură”), ar putea să contribuie semnificativ, în mod complementar, la acoperirea acestor necesități de finanțare. Programul LIFE ar putea să îmbunătățească și mai mult eficiența acestei integrări, prin intermediul unor proiecte strategice de protejare a naturii care să acționeze ca un catalizator pentru punerea în aplicare a legislației și a politicilor Uniunii privind natura și biodiversitatea, inclusiv a acțiunilor prevăzute în cadrele de acțiune prioritară adoptate în temeiul Directivei 92/43/CEE. Proiectele strategice de protejare a naturii ar trebui să sprijine programele de acțiuni ale statelor membre care urmăresc să integreze obiective relevante privind natura și biodiversitatea în alte politici și programe de finanțare, asigurând astfel mobilizarea fondurilor adecvate pentru punerea în aplicare a politicilor respective.

Statele membre ar trebui să poată decide, în cadrul planului lor strategic pentru politica agricolă comună, să utilizeze o anumită parte din resursele Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală cu scopul de a mobiliza sprijinul pentru acțiuni care vin în completarea proiectelor strategice de protejare a naturii, astfel cum sunt definite în prezentul regulament.

(18)

Promovarea economiei circulare și a eficienței resurselor necesită o schimbare în ceea ce privește modul în care materialele și produsele, inclusiv materialele plastice, sunt concepute, produse, consumate, reparate, reutilizate, reciclate și eliminate ca deșeuri, cu accent pe întregul ciclu de viață al produselor. Programul LIFE ar trebui să contribuie la tranziția către un model de economie circulară prin acordarea de sprijin financiar care să vizeze o serie de actori precum, de exemplu, întreprinderi, autorități publice și consumatori, în special prin aplicarea, dezvoltarea și replicarea celor mai bune tehnologii, practici și soluții adaptate la contextele locale, regionale sau naționale specifice, inclusiv prin intermediul unor abordări integrate pentru aplicarea ierarhiei deșeurilor și prin implementarea planurilor de gestionare și prevenire a deșeurilor. Prin sprijinirea punerii în aplicare a comunicării Comisiei din 16 ianuarie 2018 referitoare la Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, ar putea fi luate măsuri care să abordeze în special problema deșeurilor marine.

(19)

Un nivel ridicat de protecție a mediului are o importanță fundamentală pentru sănătatea și bunăstarea cetățenilor Uniunii. Programul LIFE ar trebui să susțină obiectivele Uniunii privind producția și utilizarea substanțelor chimice în moduri care să conducă la diminuarea efectelor negative grave asupra sănătății umane și a mediului, în scopul de a atinge obiectivul referitor la un mediu netoxic în Uniune. Programul LIFE ar trebui, de asemenea, să sprijine activități care să faciliteze punerea în aplicare a Directivei 2002/49/CE a Parlamentului și a Consiliului (23), în scopul de a ajunge la niveluri de zgomot care să nu genereze efecte negative grave asupra sănătății umane și riscuri pentru sănătatea umană.

(20)

Obiectivul pe termen lung al politicii Uniunii în domeniul calității aerului urmărește atingerea unor niveluri de calitate a aerului care să nu genereze efecte negative grave asupra sănătății umane sau riscuri pentru sănătatea umană și mediu, consolidând totodată sinergiile dintre îmbunătățirile aduse calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Opinia publică este foarte conștientă de problema poluării aerului, iar cetățenii se așteaptă ca autoritățile să ia măsuri, în special în zonele în care populația și ecosistemele sunt expuse unor niveluri ridicate de poluanți atmosferici. Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (24) subliniază rolul pe care finanțarea din partea Uniunii îl poate avea în realizarea obiectivelor privind calitatea aerului. Prin urmare, programul LIFE ar trebui să sprijine proiectele, inclusiv proiectele strategice integrate, care au potențialul de a mobiliza fonduri publice și private, de a fi un exemplu de bune practici și de a acționa ca un catalizator pentru punerea în aplicare a planurilor și a legislației privind calitatea aerului la nivel local, regional, multiregional, național și transnațional.

(21)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25) a stabilit un cadru pentru protejarea apelor de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane ale Uniunii. Obiectivele directivei respective ar fi susținute printr-o mai bună punere în aplicare a obiectivelor de politică în domeniul apei și printr-o integrare sporită a acestor obiective în alte domenii de politică. Prin urmare, programul LIFE ar trebui să sprijine proiectele care contribuie la punerea efectivă în aplicare a Directivei 2000/60/CE și a altor acte legislative relevante ale Uniunii în domeniul apei care contribuie la asigurarea unei stări bune a corpurilor de apă ale Uniunii prin aplicarea, dezvoltarea și replicarea bunelor practici, precum și prin mobilizarea unor acțiuni complementare în cadrul altor programe sau surse de finanțare ale Uniunii.

(22)

Protejarea și refacerea mediului marin reprezintă unul dintre obiectivele generale ale politicii de mediu a Uniunii. Programul LIFE ar trebui să sprijine următoarele: gestionarea, conservarea, refacerea și monitorizarea biodiversității și a ecosistemelor marine, în special a siturilor marine Natura 2000, și protejarea speciilor în conformitate cu cadrele de acțiune prioritară adoptate în temeiul Directivei 92/43/CEE; asigurarea unei stări ecologice bune în conformitate cu Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26); promovarea mărilor sănătoase și curate; punerea în aplicare a comunicării Comisiei din 16 ianuarie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, abordând în special problema uneltelor de pescuit pierdute și a deșeurilor marine; și promovarea implicării Uniunii în guvernanța internațională a oceanelor, care este esențială pentru realizarea obiectivelor Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă și pentru a garanta sănătatea oceanelor pentru generațiile viitoare. Proiectele strategice integrate și proiectele strategice de protejare a naturii din cadrul programului LIFE ar trebui să includă acțiuni relevante care să vizeze protejarea mediului marin.

(23)

Îmbunătățirea guvernanței cu privire la mediu, schimbările climatice și aspectele legate de tranziția energetică necesită implicarea societății civile prin sporirea conștientizării opiniei publice, inclusiv printr-o strategie de comunicare care să implice noile mijloace de comunicare în masă și rețelele sociale, prin implicarea consumatorilor și extinderea gradului de participare publică, inclusiv a organizaților neguvernamentale (ONG), în procesul de consultare și de punere în aplicare a politicilor relevante la toate nivelurile. Prin urmare, programul LIFE ar trebui să sprijine o gamă largă de ONG-uri, precum și rețele de entități non-profit care urmăresc un obiectiv de interes general pentru Uniune și care sunt active în principal în domeniul mediului sau al politicilor climatice, prin acordarea de granturi de funcționare, în mod competitiv și transparent, în scopul de a ajuta aceste ONG-uri, rețele și entități să contribuie în mod eficace la politica Uniunii și să își dezvolte și consolideze capacitatea de a deveni parteneri mai eficienți.

(24)

În timp ce îmbunătățirea guvernanței la toate nivelurile ar trebui să reprezinte un obiectiv transversal al tuturor subprogramelor din cadrul programului LIFE, programul LIFE ar trebui să sprijine dezvoltarea și punerea în aplicare, precum și respectarea și aplicarea acquis-ului din domeniul mediului și al climei, în special a legislației orizontale privind guvernanța în materie de mediu, inclusiv a legislației de punere în aplicare a Convenției de la Aarhus.

(25)

Programul LIFE ar trebui să pregătească și să sprijine actorii de piață în vederea tranziției la o economie durabilă, circulară, eficientă din punct de vedere energetic, bazată pe surse regenerabile de energie și neutră din punct de vedere climatic și rezilientă la schimbările climatice prin testarea unor noi oportunități de afaceri, perfecționarea competențelor profesionale, facilitarea accesului consumatorilor la produse și servicii durabile, implicarea și responsabilizarea factorilor de influență și testarea unor noi metode de adaptare a proceselor existente și a mediului de afaceri. Pentru a sprijini pătrunderea pe piață într-o măsură mai mare a soluțiilor durabile, ar trebui să se promoveze acceptarea acestora de către publicul larg și implicarea consumatorilor.

(26)

Programul LIFE este conceput astfel încât să sprijine demonstrarea tehnicilor, abordărilor și bunelor practici care pot fi replicate și extinse. Soluțiile inovatoare ar contribui la îmbunătățirea performanței de mediu și a durabilității, în special pentru dezvoltarea unor practici agricole durabile în sectoarele active din domeniul climei, al apei, al solului, al biodiversității și al deșeurilor. În această privință, ar trebui subliniate sinergiile cu alte programe și politici, cum ar fi Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii și sistemul de management de mediu și audit al UE.

(27)

La nivelul Uniunii, investițiile masive în acțiunile din domeniul mediului și al climei sunt finanțate în special prin principalele programe de finanțare ale Uniunii. Prin urmare, este absolut necesar să se intensifice eforturile de integrare, pentru a asigura integrarea criteriilor privind durabilitatea, biodiversitatea și reziliența la schimbările climatice în activități din cadrul altor programe de finanțare ale Uniunii și integrarea garanțiilor de durabilitate în cadrul tuturor instrumentelor Uniunii. Având în vedere rolul lor catalizator, proiectele strategice integrate și proiectele strategice de protejare a naturii care urmează să fie elaborate în cadrul programului LIFE ar trebui să valorifice oportunitățile de finanțare puse la dispoziție în cadrul acestor programe de finanțare și prin alte surse de finanțare, cum ar fi fondurile naționale, și să creeze sinergii.

(28)

Succesul proiectelor strategice de protejare a naturii și al proiectelor strategice integrate depinde de cooperarea strânsă dintre autoritățile naționale, regionale și locale și actorii nestatali afectați de obiectivele programului LIFE. Prin urmare, ar trebui să se aplice principiile de transparență și de publicare a deciziilor privind dezvoltarea, punerea în aplicare, evaluarea și monitorizarea proiectelor, în special în cazul integrării sau atunci când sunt implicate mai multe surse de finanțare.

(29)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice într-un mod coordonat și ambițios, în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris privind schimbările climatice și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, programul LIFE va contribui la integrarea acțiunilor climatice și la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a cel puțin 30 % din cheltuielile bugetului UE pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice. Se preconizează că acțiunile întreprinse în cadrul programului LIFE vor contribui cu 61 % din pachetul financiar total al programului LIFE la realizarea obiectivelor climatice. Acțiunile relevante vor fi identificate în cursul pregătirii și implementării programului LIFE și vor fi reevaluate în contextul proceselor relevante de evaluare și de revizuire. În conformitate cu Pactul verde european, acțiunile întreprinse în temeiul programului LIFE ar trebui să respecte principiul „de a nu aduce prejudicii”.

(30)

În implementarea programului LIFE ar trebui să se acorde atenția cuvenită strategiei pentru regiunile ultraperiferice, conținută în comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 referitoare la un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE, în considerarea articolului 349 din TFUE, precum și a nevoilor și vulnerabilităților specifice ale regiunilor respective. Pe lângă politicile relevante ale Uniunii din domeniul mediului, al climei și al energiei, ar trebui să se țină seama și de alte politici ale Uniunii.

(31)

În sprijinul implementării programului LIFE, Comisia ar trebui să colaboreze cu rețeaua punctelor naționale de contact ale programului LIFE pentru a stimula cooperarea care urmărește să îmbunătățească și să facă mai eficace serviciile punctelor naționale de contact din întreaga Uniune, pentru a spori calitatea globală a propunerilor prezentate, să organizeze seminare și ateliere, să publice liste ale proiectelor finanțate în cadrul programului LIFE sau să întreprindă alte activități, cum ar fi campanii mass-media, pentru a difuza mai bine rezultatele proiectului și pentru a facilita schimburile de experiență, de cunoștințe și de bune practici, precum și replicarea rezultatelor proiectelor în întreaga Uniune, promovând astfel cooperarea și comunicarea. Aceste activități ar trebui să vizeze în special statele membre în care se constată un nivel scăzut de absorbție a fondurilor și să faciliteze comunicarea și cooperarea între beneficiarii proiectelor, candidații și părțile interesate ale proiectelor finalizate sau în curs de desfășurare din același domeniu. Este esențial ca astfel de activități de comunicare și cooperare să se adreseze, de asemenea, autorităților regionale și locale, precum și părților interesate.

(32)

În cadrul programului LIFE, principalul criteriu pentru evaluarea proiectului și procesul de atribuire ar trebui să îl constituie calitatea. Pentru a facilita punerea în aplicare a obiectivelor programului LIFE în întreaga Uniune și pentru a promova un nivel ridicat de calitate a propunerilor de proiecte, ar trebui să se pună la dispoziție finanțare pentru proiectele de asistență tehnică care vizează asigurarea participării efective la programul LIFE. Comisia ar trebui să urmărească o acoperire geografică eficace și bazată pe calitate în toată Uniunea, inclusiv prin sprijinirea statelor membre în vederea îmbunătățirii calității proiectelor prin consolidarea capacităților. Participarea efectivă scăzută, activitățile eligibile și criteriile de atribuire pentru programul LIFE ar trebui să fie precizate în programul de lucru multianual în funcție de rata de participare și de succes a solicitanților din statele membre în cauză luând în considerare, printre altele, populația și densitatea populației, suprafața totală a siturilor Natura 2000 pentru fiecare stat membru exprimată ca proporție din suprafața totală a rețelei Natura 2000 și proporția din teritoriul unui stat membru acoperit de situri Natura 2000. Activitățile eligibile ar trebui să fie de așa natură încât să vizeze îmbunătățirea calității propunerilor de proiecte.

(33)

În conformitate cu comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2018 referitoare la acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu, Rețeaua Uniunii Europene pentru punerea în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL), Rețeaua europeană a procurorilor pentru mediu (ENPE) și Forumul Uniunii Europene al judecătorilor pentru mediu (EUFJE) au fost create pentru a facilita colaborarea dintre statele membre și joacă un rol unic în punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii. Acestea au o contribuție substanțială la consolidarea coerenței în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației de mediu a Uniunii pe întregul teritoriu al Uniunii, la evitarea denaturării concurenței, la îmbunătățirea calității inspecțiilor de mediu și a mecanismelor de aplicare a legii prin intermediul unui sistem de rețele atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, și asigură schimbul de informații și experiență la diferite niveluri ale administrației, precum și prin activități de formare și dezbateri aprofundate axate pe teme de mediu și pe aspecte legate de aplicarea legii, inclusiv monitorizarea și procedurile de autorizare. Având în vedere contribuția lor la obiectivele programului LIFE, acordarea de granturi în beneficiul IMPEL, ENPE și EUFJE ar trebui să fie autorizată fără să fie necesară o cerere de propuneri, astfel încât să se acorde în continuare sprijin activităților organismelor respective. În plus, există și alte cazuri în care, în conformitate cu cerințele generale din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (27) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), ar putea să nu fie necesară o cerere de propuneri, de exemplu în cazul organismelor desemnate de statele membre care își desfășoară activitatea sub responsabilitatea acestora, atunci când statele membre respective sunt identificate ca beneficiari ai unui grant printr-un act legislativ al Uniunii.

(34)

Este oportun să se stabilească un pachet financiar pentru programul LIFE care să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii, pentru Parlamentul European și Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(35)

Ratele maxime de cofinanțare ale granturilor finanțate prin programul LIFE ar trebui stabilite la nivelurile necesare pentru a menține nivelul eficient de sprijin acordat prin programul LIFE. Pentru a ține seama de adaptabilitatea necesară pentru a răspunde gamei existente de acțiuni și entități, ratele de cofinanțare specifice ar trebui să sporească certitudinea, menținând în același timp o anumită flexibilitate proporțională cu nevoile sau cerințele specifice. Ratele de cofinanțare specifice ar trebui să facă întotdeauna obiectul ratelor maxime de cofinanțare relevante stabilite.

(36)

Prezentului regulament i se aplică Regulamentul financiar adoptat de Parlamentul European și de Consiliu în baza articolului 322 din TFUE. Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi și prevede verificarea răspunderii actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(37)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (28) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (29), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (30) și (UE) 2017/1939 (31) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (32). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(38)

Tipurile de finanțare și metodele de execuție ale bugetului programului LIFE ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a realiza obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. În ceea ce privește granturile, ar trebui avute în vedere utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și bareme de costuri unitare. Comisia ar trebui să se asigure că implementarea este clară și să promoveze o adevărată simplificare pentru dezvoltatorii de proiecte.

(39)

După caz, obiectivele de politică ale programului LIFE ar trebui să fie urmărite prin intermediul instrumentelor financiare și al garanțiilor bugetare prevăzute în cadrul Regulamentului (UE) 2021/523, inclusiv prin suma alocată din programul LIFE, astfel cum se specifică în programele de lucru multianuale din cadrul programului respectiv.

(40)

În temeiul articolului 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului (33), entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva normelor și obiectivelor programului LIFE și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv. Participarea unor astfel de entități la programul LIFE ar trebui să se concentreze în primul rând pe proiectele din cadrul subprogramului „Natură și biodiversitate”.

(41)

Sistemul voluntar de servicii în folosul biodiversității și ecosistemului în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii (BEST) promovează conservarea biodiversității, inclusiv a biodiversității marine, și utilizarea durabilă a serviciilor ecosistemice, inclusiv a abordărilor ecosistemice pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii. Datorită acțiunii pregătitoare BEST, adoptate în 2011, și programului BEST 2.0 și proiectului BEST RUP care au urmat, BEST a contribuit la sensibilizarea opiniei publice cu privire la importanța ecologică a regiunilor ultraperiferice și a țărilor și teritoriilor de peste mări, precum și cu privire la rolul lor esențial pentru conservarea biodiversității mondiale. Comisia estimează că necesarul de sprijin financiar pentru proiectele din aceste teritorii se ridică la 8 milioane EUR anual. În cadrul declarațiilor ministeriale din 2017 și 2018, țările și teritoriile de peste mări și-au exprimat recunoștința pentru această schemă care acordă mici granturi pentru biodiversitate. Este, prin urmare, adecvat ca programul LIFE să continue să finanțeze micile granturi pentru biodiversitate, inclusiv consolidarea capacităților și acțiunile cu rol catalizator, atât în regiunile ultraperiferice, cât și în țările și teritoriile de peste mări.

(42)

Programul LIFE ar trebui să fie deschis țărilor terțe în conformitate cu acordurile încheiate între Uniune și țările terțe respective de stabilire a condițiilor specifice pentru participarea acestora.

(43)

Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (34), care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat. Țările terțe pot participa și pe baza altor instrumente juridice. Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o dispoziție specifică prin care să se acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF, și Curtea de Conturi să își exercite pe deplin competențele care le revin.

(44)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (35), programul LIFE ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili pe baza cărora să se evalueze efectele programului LIFE pe teren. Impactul deplin al programului LIFE este rezultatul unor efecte indirecte, pe termen lung și greu de măsurat, care contribuie la realizarea întregii game de obiective de mediu și de obiective climatice ale Uniunii. Pentru monitorizarea programului LIFE, indicatorii de realizare direcți și cerințele de monitorizare stabilite în prezentul regulament ar trebui completate prin agregarea unor indicatori specifici la nivel de proiect care trebuie descriși în programele de lucru multianuale sau în cererile de propuneri, vizând printre altele Natura 2000 și emisiile de anumiți poluanți atmosferici.

(45)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament cu privire la adoptarea programelor de lucru multianuale, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (36).

(46)

Pentru a se asigura că sprijinul acordat prin programul LIFE și implementarea acestuia sunt în concordanță cu politicile și prioritățile Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei, pentru a modifica prezentul regulament prin reevaluarea sau completarea indicatorilor sau pentru a completa prezentul regulament prin definirea indicatorilor specifici fiecărui subprogram și tip de proiect și prin stabilirea cadrului de monitorizare și evaluare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(47)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a contribui la un nivel înalt de protecție a mediului și de acțiune climatică ambițioasă, la dezvoltarea durabilă și la atingerea obiectivelor și a țintelor stabilite în legislația, strategiile, planurile sau angajamentele internaționale relevante ale Uniunii în domeniul mediului, al biodiversității, al climei, al economiei circulare și al energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice, printr-o bună guvernanță și o abordare multiparticipativă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(48)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 ar trebui abrogat.

(49)

Este oportună asigurarea unei tranziții line și neîntrerupte între programul anterior pentru mediu și politici climatice (LIFE) și programul LIFE, precum și alinierea datei de început a programului LIFE cu cea a cadrului financiar multianual astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență și ar trebui să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021,

(1)

Prezentul regulament urmărește să asigure buna funcționare a pieței unice digitale în cadrul unei societăți deschise și democratice, prin prevenirea utilizării abuzive a serviciilor de găzduire în scopuri teroriste și prin contribuția la siguranța publică în întreaga Uniune. Funcționarea pieței unice digitale ar trebui să fie îmbunătățită prin consolidarea securității juridice pentru furnizorii de servicii de găzduire și a încrederii utilizatorilor în mediul online, precum și prin consolidarea măsurilor de protecție a libertății de exprimare, inclusiv a libertății de a primi și a transmite informații și idei într-o societate deschisă și democratică, și a libertății și a pluralismului mass-mediei.

(2)

Măsurile de reglementare pentru prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist ar trebui să fie completate prin strategiile statelor membre de combatere a terorismului, inclusiv prin consolidarea educației în domeniul mass-mediei și a gândirii critice, unor discursuri alternative și contradiscursuri și prin alte inițiative pentru reducerea impactului conținutului online cu caracter terorist și vulnerabilitatea față de acesta, precum și prin investițiile în activitatea socială, inițiativele de deradicalizare și contactul cu comunitățile afectate pentru a se asigura o prevenție sustenabilă a radicalizării în societate.

(3)

Prevenirea conținutului online cu caracter terorist, care face parte din problematica mai amplă a conținutului ilegal online necesită o combinație de măsuri cu caracter legislativ, fără caracter legislativ și voluntare, bazate pe colaborarea dintre autorități și furnizorii de servicii de găzduire, cu deplina respectare a drepturilor fundamentale.

(4)

Furnizorilor de servicii de găzduire care activează pe internet le revine un rol esențial în economia digitală, prin crearea de legături între mediul de afaceri și cetățeni și prin facilitarea dezbaterii publice, a difuzării și primirii de informații, de idei și opinii, contribuind în mod semnificativ la inovare, la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Uniune. Cu toate acestea, serviciile furnizorilor de servicii de găzduire sunt, în anumite situații, utilizate abuziv de către terți în scopul de a desfășura activități ilegale online. Un motiv de preocupare deosebită îl reprezintă utilizarea abuzivă a serviciilor respective de către grupurile teroriste și susținătorii acestora pentru a disemina online conținut cu caracter terorist cu scopul de a-și răspândi mesajele, a radicaliza și a recruta adepți, precum și de a facilita și dirija activitățile teroriste.

(5)

Deși nu constituie singurul factor, prezența conținutului online cu caracter terorist s-a dovedit a fi decisivă în favorizarea radicalizării persoanelor care poate conduce la acte teroriste și, prin urmare, are consecințe negative grave pentru utilizatori, pentru cetățeni și pentru societate în general, precum și pentru furnizorii de servicii online care găzduiesc un astfel de conținut, deoarece subminează încrederea utilizatorilor și dăunează modelelor de afaceri ale acestora. Din perspectiva rolului lor central și a mijloacelor și capacităților tehnologice asociate serviciilor pe care le oferă, furnizorilor de servicii de găzduire le revin responsabilități societale speciale de a-și proteja serviciile împotriva utilizării abuzive de către teroriști și de a contribui la prevenirea conținutului cu caracter terorist diseminat prin intermediul serviciilor online pe care le oferă, ținând seama totodată de importanța fundamentală a libertății de exprimare, inclusiv a libertății de a primi și transmite informații și idei într-o societate deschisă și democratică.

(6)

Eforturile de prevenire a conținutului online cu caracter terorist au fost inițiate la nivelul Uniunii în 2015 prin intermediul unui cadru de cooperare voluntară între statele membre și furnizorii de servicii de găzduire. Eforturile respective trebuie să fie completate de un cadru legislativ clar, pentru a reduce și mai mult accesibilitatea conținutului online cu caracter terorist și pentru a preveni în mod adecvat o provocare care evoluează rapid. Cadrul legislativ își propune să valorifice eforturile voluntare, care au fost consolidate prin Recomandarea (UE) 2018/334 a Comisiei (3), și răspunde solicitărilor formulate de Parlamentul European pentru consolidarea măsurilor de prevenire a conținuturilor online ilegale și dăunătoare, în concordanță cu cadrul orizontal instituit prin Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), precum și de către Consiliul European, de a se îmbunătăți depistarea și eliminarea conținutului online care instigă la acte teroriste.

(7)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2000/31/CE. În special, eventualele măsuri, inclusiv cele specifice, luate de un furnizor de servicii de găzduire în conformitate cu prezentul regulament nu ar trebui să conducă, prin ele însele, la pierderea de către respectivul furnizor de servicii de găzduire a beneficiului exonerării de răspundere prevăzută în directiva respectivă. În plus, prezentul regulament nu aduce atingere competențelor autorităților și instanțelor naționale de a stabili răspunderea furnizorilor de servicii de găzduire atunci când nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în directiva respectivă pentru exonerarea de răspundere.

(8)

În cazul unui conflict între prezentul regulament și Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) în ceea ce privește dispozițiile care reglementează serviciile mass-media audiovizuale, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din directiva respectivă, ar trebui să prevaleze Directiva 2010/13/UE. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care decurg din prezentul regulament, în special cele referitoare la furnizorii de servicii de platforme de partajare a materialelor video.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme menite să prevină utilizarea abuzivă a serviciilor de găzduire pentru diseminarea conținutului online cu caracter terorist, astfel încât să se asigure buna funcționare a pieței interne. Normele respective ar trebui să respecte pe deplin drepturile fundamentale protejate în Uniune, în special cele garantate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

(10)

Prezentul regulament urmărește să contribuie la protecția securității publice, stabilind totodată măsuri de salvgardare adecvate și solide în vederea asigurării protecției drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private, la protecția datelor cu caracter personal, la libertatea de exprimare, inclusiv la libertatea de a primi și de a transmite informații, la libertatea de a desfășura o activitate comercială, și dreptul la o cale de atac efectivă. În plus, se interzice orice discriminare. Autoritățile competente și furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să adopte măsuri numai atunci când acestea sunt necesare, adecvate și proporționale în cadrul unei societăți democratice, luând în considerare importanța deosebită acordată libertății de exprimare și de informare, și libertății și pluralismului mass-mediei, care constituie fundamentele esențiale ale unei societăți pluraliste și democratice și sunt valorile pe care este întemeiată Uniunea. Măsurile care afectează libertatea de exprimare și de informare ar trebui să fie strict direcționate pentru prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist, respectându-se totodată dreptul de a primi și de a transmite informații în mod legal, având în vedere rolul central care revine furnizorilor de servicii de găzduire în facilitarea dezbaterii publice și a difuzării și primirii de informații, opinii și idei în conformitate cu legea. Măsurile online eficace de prevenire a conținutului online cu caracter terorist și protecția libertății de exprimare și de informare nu constituie obiective contradictorii, ci se completează și se consolidează reciproc.

(11)

Pentru a oferi claritate cu privire la acțiunile pe care furnizorii de servicii de găzduire și autoritățile competente trebuie să le ia pentru a preveni diseminarea conținutului online cu caracter terorist, prezentul regulament ar trebui să stabilească, în scop preventiv, o definiție a „conținutului cu caracter terorist”, în concordanță cu definiția infracțiunilor care intră sub incidența Directivei (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului (6). Având în vedere nevoia de a preveni cele mai dăunătoare forme de propagandă teroristă online, definiția respectivă ar trebui să includă materialele care instigă sau solicită unei persoane să comită infracțiuni de terorism sau să contribuie la comiterea acestor infracțiuni, îi solicită să participe la activitățile unui grup terorist sau care glorifică activitățile teroriste, inclusiv prin diseminarea de materiale care prezintă un atac terorist. Definiția ar trebui să includă și materialul care oferă instrucțiuni pentru fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc ori a altor arme sau substanțe nocive ori periculoase, precum și a substanțelor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN), sau cu privire la alte metode ori tehnici specifice, inclusiv selecționarea țintelor, cu scopul de a comite infracțiuni de terorism sau de a contribui la comiterea acestora. Astfel de materiale includ texte, imagini, înregistrări audio și înregistrări video, precum și transmisii în direct ale unor infracțiuni de terorism, care cauzează un pericol de comitere a altor astfel de infracțiuni. Atunci când evaluează dacă un material reprezintă un conținut cu caracter terorist în înțelesul prezentului regulament, autoritățile competente și furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să ia în considerare factori precum natura și modul de formulare a declarațiilor, contextul în care au fost formulate și potențialul acestora de a genera consecințe prejudiciabile pentru securitatea și siguranța persoanelor. Faptul că materialul a fost produs de o persoană, un grup sau o entitate incluse pe lista Uniunii a persoanelor, grupurilor și entităților implicate în acte de terorism și cărora li se aplică măsuri restrictive, sau poate fi atribuit acestora ori este diseminat în numele acestora, ar trebui să constituie un factor important pentru evaluare.

(12)

Materialul diseminat în scopuri educative, jurnalistice, artistice sau de cercetare sau în scopul sensibilizării opiniei publice împotriva activității teroriste nu ar trebui să fie considerat conținut cu caracter terorist. Atunci când se stabilește dacă materialul furnizat de un furnizor de conținut constituie „conținut cu caracter terorist” astfel cum este definit în prezentul regulament, ar trebui să se țină seama, în special, de dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv libertatea și pluralismul mass-mediei și de libertatea artelor și a științelor. În special în cazurile în care furnizorul de conținut deține responsabilitate editorială, orice decizie privind eliminarea materialului diseminat ar trebui să țină seama de standardele jurnalistice stabilite de reglementările aplicabile presei sau mass-mediei în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cu Carta. În plus, exprimarea unor puncte de vedere radicale, polemice sau controversate în cadrul dezbaterii publice privind chestiuni politice sensibile nu ar trebui să fie considerată drept conținut cu caracter terorist.

(13)

Pentru a preveni în mod eficace diseminarea conținutului online cu caracter terorist, asigurând totodată respectarea vieții private a persoanelor fizice, prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor de servicii ale societății informaționale care stochează și diseminează către public informații și materiale furnizate de un utilizator al serviciului la cererea acestuia, indiferent dacă stocarea și diseminarea către public a unor astfel de informații și materiale are un caracter pur tehnic, automat și pasiv. Noțiunea de „stocare” ar trebui să fie interpretată în sensul de păstrare de date în memoria unui server fizic sau virtual. Furnizorii de servicii de „simplă transmitere” sau de „înmagazinare cache”, precum și de alte servicii furnizate la alte nivele ale infrastructurii de internet, care nu implică stocare, cum ar fi registrele de nume de domenii sau operatorii de registru, precum și furnizorii de servicii DNS (sistem de nume de domenii), servicii de protecție pentru plăți sau de protecție DDoS (Distributed Denial of Service) nu ar trebui să intre, prin urmare, în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(14)

Noțiunea de „diseminare către public” ar trebui să implice punerea informațiilor la dispoziția unui număr potențial nelimitat de persoane, adică faptul de a face ca informațiile să fie ușor accesibile utilizatorilor în general fără a fi necesară o acțiune suplimentară din partea furnizorului de conținut, indiferent dacă persoanele respective accesează efectiv sau nu informațiile în cauză. În consecință, în cazul în care accesul la informații necesită înregistrarea sau admiterea într-un grup de utilizatori, informațiile respective ar trebui considerate ca fiind diseminate către public numai în cazul în care utilizatorii care doresc să acceseze informațiile sunt înregistrați sau admiși în mod automat, fără intervenția umană pentru o decizie sau o selecție vizând persoanele cărora li se acordă accesul. Serviciile de comunicații interpersonale, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (7), cum ar fi e-mailurile sau serviciile de mesagerie privată, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Informațiile ar trebui considerate ca fiind stocate și diseminate către public în sensul prezentului regulament numai în cazul în care astfel de activități sunt efectuate la cererea directă a furnizorului de conținut. În consecință, furnizorii de servicii precum infrastructura de tip cloud, care sunt furnizate la cererea altor părți decât furnizorii de conținut și care le aduc beneficii doar în mod indirect acestora din urmă, nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Intră, de exemplu, sub incidența prezentului regulament furnizorii de platforme de comunicare socială, de servicii de partajare de materiale video, de imagini și de materiale audio, precum și de servicii de partajare de fișiere și alte servicii de tip cloud, în măsura în care aceste servicii sunt utilizate pentru a pune informațiile stocate la dispoziția publicului la cererea directă a furnizorului de conținut. În cazul în care un furnizor de servicii de găzduire oferă mai multe servicii, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în ceea ce privește serviciile care intră în domeniul său de aplicare.

(15)

Conținutul cu caracter terorist este adesea diseminat către public prin servicii prestate de furnizori de servicii de găzduire stabiliți în țări terțe. Pentru a proteja utilizatorii din Uniune și pentru a se asigura că tuturor furnizorilor de servicii de găzduire care își desfășoară activitatea pe piața unică digitală li se aplică aceleași cerințe, prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor furnizorilor de servicii relevante oferite în Uniune, indiferent de țara în care își au sediul principal. Un furnizor de servicii de găzduire ar trebui să fie considerat ca oferind servicii în Uniune dacă acesta le permite persoanelor fizice sau juridice din unul sau mai multe state membre să îi utilizeze serviciile și dacă are o legătură substanțială cu statul sau statele membre respective.

(16)

Ar trebui să existe o legătură substanțială cu Uniunea atunci când furnizorul de servicii de găzduire are un sediu în Uniune, serviciile sale sunt utilizate de un număr semnificativ de utilizatori în unul sau mai multe state membre ori activitățile sale sunt direcționate către unul sau mai multe state membre. Direcționarea activităților către unul sau mai multe state membre ar trebui să fie determinată pe baza tuturor circumstanțelor relevante, inclusiv a factorilor precum utilizarea unei limbi sau a unei monede utilizate în general în statul membru în cauză sau posibilitatea de a comanda bunuri sau servicii dintr-un astfel de stat membru. O asemenea direcționare ar putea să reiasă, de asemenea, din disponibilitatea unei aplicații în magazinul de aplicații național relevant, difuzarea de materiale publicitare locale sau într-o limbă utilizată în general în statul membru respectiv sau din modul de gestionare a relațiilor cu clienții, de exemplu prin oferirea de servicii de relații cu clienții într-o limbă utilizată în general în statul membru respectiv. Ar trebui să se considere că există o legătură substanțială și în cazul în care un furnizor de servicii de găzduire își direcționează activitățile către unul sau mai multe state membre astfel cum se prevede la articolul 17 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Simplul fapt al accesibilității, în unul sau mai multe state membre, a site-ului de internet al unui furnizor de servicii de găzduire, a unei adrese de e-mail sau a altor date de contact, considerat izolat, nu ar trebui să constituie o condiție suficientă pentru stabilirea unei legături substanțiale. În plus, furnizarea serviciului în vederea simplei respectări a interdicției de discriminare prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului (9) nu ar trebui să fie considerată drept o legătură substanțială cu Uniunea, exclusiv pe baza acestui motiv.

(17)

Procedurile și obligațiile care rezultă din ordinele de eliminare care îi obligă pe furnizorii de servicii de găzduire să elimine conținut cu caracter terorist sau să blocheze accesul la acesta, în urma unei evaluări efectuate de autoritățile competente, ar trebui să fie armonizate. Având în vedere viteza de diseminare a conținutului cu caracter terorist prin intermediul serviciilor online, ar trebui ca furnizorilor de servicii de găzduire să li se impună obligația de a se asigura că un conținut cu caracter terorist identificat în ordinul de eliminare este eliminat sau accesul la acesta este blocat în toate statele membre în termen de o oră de la primirea ordinului respectiv. Cu excepția unor cazuri de urgență justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă ar trebui să pună la dispoziția furnizorului de servicii de găzduire informații cu privire la procedurile și termenele aplicabile cu cel puțin 12 ore înaintea emiterii către furnizorul de servicii de găzduire respectiv a primului ordin de eliminare. Cazuri de urgență justificate corespunzător apar în cazul în care eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta în mai mult de o oră de la primirea ordinului de eliminare ar avea ca rezultat prejudicii grave, cum ar fi în situația de amenințare iminentă la adresa vieții sau a integrității fizice a unei persoane sau atunci când conținutul respectiv prezintă evenimente în curs de desfășurare care au ca rezultat vătămarea vieții sau integrității fizice a unei persoane. Autoritatea competentă ar trebui să determine care cazuri sunt cazuri de urgență și să justifice corespunzător decizia sa privind ordinul de eliminare. Atunci când furnizorul de servicii de găzduire nu poate executa ordinul de eliminare în termen de o oră de la primirea lui, din motive de forță majoră sau a unei imposibilități de facto, inclusiv din motive tehnice sau operaționale justificate în mod obiectiv, acesta ar trebui să informeze autoritatea competentă care a emis ordinul cât mai curând posibil și să execute ordinul de eliminare imediat ce situația se remediază.

(18)

Ordinul de eliminare ar trebui să indice motivele care justifică calificarea materialului care urmează să fie eliminat sau al cărui acces urmează să fie blocat, ca având conținut cu caracter terorist și să ofere suficiente informații pentru localizarea conținutului respectiv, prin furnizarea URL-ului exact și, după caz, orice alte informații suplimentare, cum ar fi o captură de ecran a conținutului în cauză. Indicarea motivelor ar trebui să permită furnizorului de servicii de găzduire și, în ultimă instanță, furnizorului de conținut să își exercite efectiv dreptul la o cale de atac contencioasă. Motivele indicate nu ar trebui să dezvăluie informații sensibile care ar putea periclita investigațiile în curs.

(19)

Autoritatea competentă ar trebui să transmită ordinul de eliminare direct punctului de contact desemnat sau stabilit de furnizorul de servicii de găzduire în sensul prezentului regulament, prin orice mijloace electronice care permit o înregistrare scrisă, în condiții care îi permit furnizorului de servicii de găzduire să stabilească autenticitatea ordinului, inclusiv exactitatea datei și orei de trimitere și de primire a ordinului, de exemplu prin e-mail ori platforme securizate sau alte canale securizate, inclusiv cele puse la dispoziție de către furnizorul de servicii de găzduire, în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Această cerință ar trebui să poată fi îndeplinită prin utilizarea, printre altele, a serviciilor de distribuție electronică înregistrată calificate, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Atunci când sediul principal al furnizorului de servicii de găzduire ori reședința sau sediul reprezentantului său legal se află într-un alt stat membru decât statul membru al autorității competente care emite ordinul, o copie a ordinului de eliminare în cauză ar trebui să fie transmisă în același timp și autorității competente din statul membru respectiv.

(20)

Autoritatea competentă a statului membru în care furnizorul de servicii de găzduire își are sediul principal sau în care își are reședința sau sediul reprezentantul său legal ar trebui să poată efectua controlul ordinului de eliminare emis de autoritățile competente ale altui stat membru pentru a stabili dacă acesta încalcă în mod grav sau vădit prezentul regulament sau drepturile fundamentale consacrate în Cartă. Atât furnizorul de conținut, cât și furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să aibă dreptul de a cere efectuarea unui astfel de control de către autoritatea competentă din statul membru în care furnizorul de servicii de găzduire își are sediul principal sau în care își are reședința sau sediul reprezentantul său legal. Atunci când se prezintă o astfel de cerere, autoritatea competentă vizată ar trebui să adopte o decizie prin care să stabilească dacă ordinul de eliminare include o astfel de încălcare. Atunci când prin decizia respectivă se constată o astfel de încălcare, ordinul de eliminare ar trebui să înceteze să mai producă efecte juridice. Controlul ar trebui să fie efectuat cu celeritate, astfel încât să se asigure republicarea cât mai rapidă a conținutului eliminat sau blocat în mod eronat.

(21)

Furnizorii de servicii de găzduire expuși la conținut cu caracter terorist ar trebui să includă în clauzele și condițiile lor, în cazul în care acestea există, dispoziții care previn utilizarea abuzivă a serviciilor lor pentru diseminarea conținutului online cu caracter terorist către public. Aceștia ar trebui să aplice prevederile respective în mod diligent, transparent, proporțional și nediscriminatoriu.

(22)

Având în vedere amploarea preocupării și viteza necesară pentru a identifica și a înlătura în mod eficace conținut cu caracter terorist, un element esențial pentru prevenirea conținutului online cu caracter terorist îl constituie măsurile specifice eficace și proporționale. În vederea reducerii accesibilității conținutului cu caracter terorist în cadrul serviciilor lor, furnizorii de servicii de găzduire expuși la conținutul cu caracter terorist ar trebui să ia măsuri specifice, în funcție de riscuri și de nivelul de expunere la conținutul cu caracter terorist, precum și de efectele asupra drepturilor terților și de interesul public al informațiilor. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să stabilească care sunt măsurile specifice adecvate, eficace și proporționale care ar trebui să se aplice pentru a identifica și elimina conținutul cu caracter terorist. Printre măsurile specifice s-ar putea include măsuri sau capacități tehnice sau operaționale adecvate, cum ar fi personal sau mijloace tehnice de identificare și eliminare promptă a conținutului cu caracter terorist sau de blocare rapidă a accesului la conținutul respectiv, mecanisme prin care utilizatorii să raporteze sau să semnaleze presupusul conținut cu caracter terorist sau orice alte măsuri pe care furnizorul de servicii de găzduire le consideră adecvate și eficace pentru a preveni disponibilitatea conținutului cu caracter terorist în cadrul serviciilor sale.

(23)

Atunci când pun în aplicare măsuri specifice, furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să se asigure că se mențin atât dreptul utilizatorilor la libertatea de exprimare și de informare, cât și libertatea și pluralismul mass-mediei, astfel cum sunt protejate prin Cartă. Pe lângă respectarea tuturor cerințelor prevăzute în legislație, inclusiv în legislația privind protecția datelor cu caracter personal, furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să acționeze cu diligența necesară și să instituie măsuri de protecție, după caz, inclusiv supraveghere și verificări umane, pentru a evita luarea unor decizii neintenționate sau eronate care conduc la eliminarea unui conținut care nu constituie conținut cu caracter terorist sau la blocarea accesului la acesta.

(24)

Furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să raporteze autorității competente cu privire la măsurile specifice pe care le aplică, pentru a permite autorității respective să stabilească dacă măsurile sunt eficace și proporționale și dacă, în cazul în care sunt utilizate mijloace automatizate, furnizorul de servicii de găzduire deține capacitățile necesare pentru supravegherea și verificarea umane. La evaluarea eficacității și proporționalității măsurilor, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare parametrii relevanți, inclusiv numărul de ordine de eliminare adresate furnizorului de servicii de găzduire, dimensiunea și capacitatea economică a furnizorului de servicii de găzduire și impactul serviciilor furnizate de acesta în diseminarea de conținut cu caracter terorist, de exemplu, pe baza numărului de utilizatori din Uniune, precum și măsurile de protecție pe care le aplică pentru a preveni utilizarea abuzivă a serviciilor sale pentru diseminarea conținutului online cu caracter terorist.

(25)

Atunci când autoritatea competentă consideră că măsurile specifice luate sunt insuficiente pentru a preveni riscurile, aceasta ar trebui să poată impune adoptarea unor măsuri specifice adecvate, eficace și proporționale suplimentare. Obligația de a pune în aplicare astfel de măsuri specifice suplimentare nu ar trebui să genereze o obligație generală de supraveghere sau de a căuta în mod activ fapte, în sensul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE, și nici la obligația de a utiliza instrumente automatizate. Cu toate acestea, furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să poată utiliza instrumente automatizate în cazul în care consideră acest lucru adecvat și necesar pentru a preveni în mod eficace utilizarea abuzivă a serviciilor lor pentru diseminarea conținutului cu caracter terorist.

(26)

Obligația care revine furnizorilor de servicii de găzduire de a păstra conținutul eliminat și datele conexe ar trebui să fie stabilită pentru scopuri specifice și să fie limitată la durata necesară. Se impune ca obligația de păstrare să se extindă la datele conexe în măsura în care astfel de date ar fi altfel pierdute ca urmare a eliminării conținutului cu caracter terorist în cauză. Printre datele conexe pot fi date precum datele privind abonații, în special datele referitoare la identitatea furnizorului de conținut, precum și datele privind accesul, inclusiv datele privind data și ora utilizării de către furnizorul de conținut și ale conectării la serviciu și ale deconectării de la acesta, împreună cu adresa IP alocată furnizorului de conținut de către furnizorul de servicii de acces la internet.

(27)

Obligația de a păstra conținutul în vederea unor proceduri de control jurisdicțional administrativ sau judecătoresc este necesară și justificată în vederea asigurării existenței unor căi de atac efective la dispoziția furnizorului de conținut a fost eliminat sau la al cărui conținut a fost blocat accesul, precum și pentru a se asigura republicarea conținutului respectiv, în funcție de rezultatul procedurilor respective. Obligația de a păstra materialul în vederea unor proceduri de investigare sau de urmărire penală se justifică și este necesară având în vedere valoarea pe care acest material ar putea să o aibă în contracararea sau prevenirea activității teroriste. Prin urmare, păstrarea conținutului cu caracter terorist eliminat în scopul prevenirii, depistării, investigării și urmăririi penale a infracțiunilor de terorism ar trebui să fie, de asemenea, considerată ca fiind justificată. Conținutul cu caracter terorist și datele aferente ar trebui să fie stocate numai pentru o perioada necesară care să permită autorităților de aplicare a legii să verifice conținutul cu caracter terorist și să decidă dacă acesta ar fi necesar în scopurile respective. Pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism, păstrarea obligatorie a datelor ar trebui să se limiteze la datele care sunt susceptibile de a avea legătură cu infracțiuni de terorism și, prin urmare, ar putea contribui la urmărirea penală a infracțiunilor respective sau la prevenirea riscurilor majore la adresa securității publice. Atunci când furnizorii de servicii de găzduire elimină materialul sau blochează accesul la acesta, în special prin măsuri specifice proprii, ar trebui să informeze cu promptitudine autoritățile competente cu privire la conținutul care include informații referitoare la o amenințare iminentă la adresa vieții sau la o presupusă infracțiune de terorism.

(28)

În vederea asigurării proporționalității, perioada de păstrare ar trebui să fie limitată la șase luni pentru a acorda furnizorilor de conținut suficient timp să inițieze proceduri de control jurisdicțional administrativ sau judecătoresc și pentru a permite accesul autorităților de aplicare a legii la datele relevante pentru investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism. Totuși, la cererea autorității competente sau a instanței, această perioadă ar trebui să poată fi prelungită cu durata necesară în cazul în care procedurile respective sunt inițiate dar nu sunt finalizate în perioada de șase luni. Durata perioadei de păstrare ar trebui să fie suficientă pentru a permite autorităților de aplicare a legii să conserve materialele necesare în vederea investigațiilor și a urmăririi penale, asigurând în același timp echilibrul cu drepturile fundamentale.

(29)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere garanțiilor procedurale sau măsurilor procedurale de investigare care privesc accesul la conținutul și la datele conexe păstrate în vederea investigării și a urmăririi penale a infracțiunilor de terorism, astfel cum sunt reglementate de dreptul Uniunii sau de dreptul intern.

(30)

Transparența politicilor furnizorilor de servicii de găzduire în ceea ce privește conținutul cu caracter terorist este esențială pentru a spori gradul de răspundere față de propriii utilizatori și încrederea cetățenilor în piața unică digitală. Furnizorii de servicii de găzduire care au luat măsuri sau au fost obligați să ia astfel de măsuri în temeiul prezentului regulament în cursul unui anumit an calendaristic ar trebui să pună la dispoziția publicului rapoarte anuale privind transparența care includ informații cu privire la măsurile întreprinse în legătură cu identificarea și eliminarea conținutului cu caracter terorist.

(31)

Autoritățile competente ar trebui să publice rapoarte anuale privind transparența, care includ informații referitoare la numărul ordinelor de eliminare, numărul cazurilor în care ordinele nu au fost executate, numărul deciziilor referitoare la măsuri specifice, numărul de cazuri care au făcut obiectul unor proceduri de control jurisdicțional administrativ sau judecătoresc și numărul deciziilor prin care s-au aplicat sancțiuni.

(32)

Dreptul la o cale de atac efectivă este consacrat la articolul 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la articolul 47 din Cartă. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la o cale de atac efectivă în fața instanței naționale competente împotriva oricărei măsuri luate în temeiul prezentului regulament, care poate aduce atingere drepturilor persoanei respective. Dreptul respectiv ar trebui să includă, în special, posibilitatea ca furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut să conteste efectiv în fața unei instanțe din statul membru a cărui autoritate competentă a emis un ordin de eliminare sau a adoptat o decizie, ordinul respectiv sau orice decizie care rezultă în urma controlului ordinelor de eliminare în temeiul prezentului regulament precum și posibilitatea ca furnizorii de servicii de găzduire să conteste efectiv o decizie privind măsuri specifice sau sancțiuni în fața unei instanțe din statul membru a cărui autoritate competentă a luat decizia respectivă.

(33)

Procedurile de contestație constituie o măsură de protecție necesară împotriva eliminării conținutului online sau a blocării accesului la conținutul online, în mod eronat, atunci când conținutul respectiv este protejat în temeiul libertății de exprimare și de informare. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui, așadar, să stabilească proceduri de contestație accesibile și să se asigure că contestațiile sunt tratate cu celeritate și în deplină transparență în raport cu furnizorul de conținut. Cerința ca furnizorul de servicii de găzduire să republice conținutul care a fost eliminat în mod eronat sau să restabilească accesul care a fost blocat în mod eronat nu ar trebui să aducă atingere posibilității furnizorilor de servicii de găzduire de a aplica propriile clauze și condiții.

(34)

Pentru o protecție jurisdicțională efectivă în conformitate cu articolul 19 din TUE și cu articolul 47 din Cartă, furnizorii de conținut trebuie să poată cunoaște motivele care au dus la eliminarea conținutului pe care l-au furnizat sau la blocarea accesului la conținutul respectiv. În acest scop, furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să pună la dispoziția furnizorului de conținut informații care să îi permită acestuia din urmă să conteste eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta. În funcție de circumstanțe, furnizorii de servicii de găzduire ar putea să înlocuiască conținutul care a fost eliminat sau la care accesul a fost blocat cu un mesaj care să indice eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta în conformitate cu prezentul regulament. La cererea furnizorului de conținut, acestuia ar trebui să-i fie furnizate informații suplimentare cu privire la motivele eliminării sau blocării accesului, precum și cu privire la căile de atac împotriva eliminării sau blocării accesului. Atunci când autoritățile competente decid că, din motive de siguranță publică, inclusiv în contextul unei investigații, ar fi inoportun sau contraproductiv ca furnizorului de conținut să i se notifice direct eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta, autoritățile respective ar trebui să informeze în acest sens furnizorul de servicii de găzduire.

(35)

Statele membre ar trebui să desemneze autorități competente în sensul prezentului regulament. Această cerință nu ar trebui să impună constituirea unei noi autorități, iar funcțiile stabilite în prezentul regulament ar trebui să poată fi încredințate unui organism existent. Prezentul regulament ar trebui să impună desemnarea unor autorități competente pentru emiterea și pentru controlul ordinelor de eliminare, pentru supravegherea măsurilor specifice și pentru aplicarea unor sancțiuni, dar ar trebui să rămână la latitudinea fiecărui stat membru să decidă numărul autorităților competente pe care doresc să le desemneze, fie că sunt autorități administrative, autorități de aplicare a legii sau autorități judiciare. Statele membre ar trebui să garanteze îndeplinirea în mod obiectiv și nediscriminatoriu de către autoritățile competente a sarcinilor care le revin și faptul că acestea nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la niciun alt organism în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament. Acest lucru nu ar trebui să excludă supravegherea în conformitate cu dreptul constituțional intern. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei care sunt autoritățile competente desemnate în temeiul prezentului regulament, iar Comisia ar trebui să publice un registru online al autoritățile competente. Registrul online respectiv ar trebui să fie ușor de accesat pentru a facilita furnizorilor de servicii de găzduire verificarea rapidă a autenticității ordinelor de eliminare.

(36)

Pentru a evita suprapunerea eforturilor și eventualele imixtiuni în investigații și pentru a minimiza costurile pentru furnizorii de servicii de găzduire afectați, autoritățile competente ar trebui să facă schimb de informații, să se coordoneze și să coopereze între ele și, după caz, cu Europol înainte de a emite ordine de eliminare. Atunci când decide cu privire la emiterea unui ordin de eliminare, autoritatea competentă ar trebui să țină seama în mod corespunzător de orice notificare a unei imixtiuni cu interesele investigației (deconflictualizare). Atunci când este informată de către o autoritate competentă din alt stat membru cu privire la un ordin de eliminare existent, o autoritate competentă nu ar trebui să emită un ordin de eliminare cu același obiect. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament, Europol ar putea să ofere sprijin în conformitate cu mandatul său actual și cu cadrul juridic existent.

(37)

Pentru a asigura punerea în aplicare efectivă și suficient de coerentă a măsurilor specifice luate de către furnizorii de servicii de găzduire, autoritățile competente ar trebui să se coordoneze și să coopereze între ele cu privire la schimbul de informații cu furnizorii de servicii de găzduire referitoare la ordinele de eliminare și identificarea, la punerea în aplicare și la evaluarea măsurilor specifice. Coordonarea și cooperarea se impun și în ceea ce privește alte măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește adoptarea normelor privind sancțiunile și aplicarea acestora. Comisia ar trebui să faciliteze coordonarea și cooperarea în cauză.

(38)

Este esențial ca autoritatea competentă din statul membru responsabil de aplicarea unor sancțiuni să fie pe deplin informată cu privire la emiterea de ordine de eliminare, precum și cu privire la schimbul ulterior de informații desfășurat între furnizorul de servicii de găzduire și autoritățile competente din alte state membre. În acest scop, statele membre ar trebui să asigure canale și mecanisme de comunicare adecvate și securizate care să permită schimbul de informații relevante în timp util.

(39)

Pentru a facilita schimbul rapid între autoritățile competente, precum și cu furnizorii de servicii de găzduire, și pentru a evita suprapunerea eforturilor, statele membre ar trebui să fie încurajate să utilizeze instrumentele dedicate elaborate de Europol, cum ar fi actuala aplicație de gestionare a sesizărilor privind conținuturi online sau instrumentele care îi vor succeda.

(40)

Sesizările emise de statele membre și de Europol s-au dovedit a fi un mijloc eficace și rapid de a sensibiliza furnizorii de servicii de găzduire cu privire la un conținut specific disponibil în cadrul serviciilor lor și de a le permite să ia măsuri rapide. Sesizările respective, care constituie un mecanism de alertare a furnizorilor de servicii de găzduire cu privire la informații care ar putea fi considerate cu caracter terorist, care îi permit furnizorului să evalueze, în mod voluntar, compatibilitatea conținutului în cauză cu propriile clauze și condiții, ar trebui să rămână disponibil în plus față de ordinele de eliminare. Decizia finală de a elimina sau nu conținutul pentru că nu este compatibil cu clauzele și condițiile sale revine furnizorului de servicii de găzduire. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere mandatului Europol, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Prin urmare, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să fie interpretată ca împiedicând statele membre și Europol să utilizeze sesizările ca instrument de prevenire a conținutului online cu caracter terorist.

(41)

Având în vedere consecințele deosebit de grave ale anumitor conținuturi online cu caracter terorist, furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să informeze cu promptitudine autoritățile relevante din statul membru vizat sau autoritățile competente din statul membru în care au sediul sau au un reprezentant legal cu privire la conținutul cu caracter terorist care presupune o amenințare iminentă la adresa vieții sau o infracțiune de terorism. Pentru a asigura proporționalitatea, obligația respectivă ar trebui să se limiteze la infracțiunile de terorism, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541. Respectiva obligația de informare nu ar trebui să implice obligația furnizorilor de servicii de găzduire de a căuta în mod activ dovezi cu privire la o amenințare iminentă la adresa vieții sau o infracțiune de terorism. Statul membru vizat ar trebui să fie considerat ca fiind statul membru care are competența de a investiga și urmări penal infracțiunile de terorism respective pe baza cetățeniei infractorului sau a potențialei victime a infracțiunii sau a locației vizate de actul de terorism. În caz de îndoială, furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să transmită informațiile către Europol, care ar trebui să ia măsurile subsecvente necesare în conformitate cu mandatul său, inclusiv să transmită informațiile respective autorităților naționale competente. Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să poată utiliza astfel de informații pentru a desfășura măsurile de investigare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern.

(42)

Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să desemneze sau să stabilească puncte de contact pentru a facilita prelucrarea promptă a ordinelor de eliminare. Punctele de contact ar trebui să servească doar în scopuri operaționale. Punctele de contact ar trebui să dispună de orice mijloace specifice, elaborate intern sau prin externalizare, care permit depunerea electronică a ordinelor de eliminare, precum și de resurse tehnice sau umane care permit prelucrarea promptă a acestora. Punctul de contact nu este necesar să fie situat în Uniune. Furnizorul de servicii de găzduire ar trebui să aibă libertatea de a utiliza orice punct de contact existent în scopul prezentului regulament, cu condiția ca punctul de contact să fie în măsură să își exercite funcțiile prevăzute în prezentul regulament. Pentru a asigura eliminarea conținutului cu caracter terorist sau blocarea accesului la acesta în termen de o oră de la primirea ordinului de eliminare, punctul de contact al furnizorilor de servicii de găzduire care au fost expuși la conținutul cu caracter terorist ar trebui să fie accesibil în orice moment. Informațiile privind punctul de contact ar trebui să indice și limba în care se poate desfășura comunicarea cu punctul de contact. Pentru a facilita comunicarea dintre furnizorii de servicii de găzduire și autoritățile competente, furnizorii de servicii de găzduire sunt încurajați să permită comunicarea într-una dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii în care sunt disponibile clauzele și condițiile lor.

(43)

În absența unei obligații generale pentru furnizorii de servicii de găzduire de a asigura o prezență fizică pe teritoriul Uniunii, ar trebui să fie stabilită cu precizie sub incidența jurisdicției cărui stat membru intră furnizorul de servicii de găzduire care oferă servicii pe teritoriul Uniunii. Ca regulă generală, furnizorul de servicii de găzduire intră sub incidența jurisdicției statului membru în care își are sediul principal sau în care își are reședința sau sediul reprezentantul său legal. Această dispoziție nu ar trebui să aducă atingere normelor privind competența care se aplică ordinelor de eliminare și deciziilor care rezultă din controlul ordinelor de eliminare în temeiul prezentului regulament. Un furnizor de servicii de găzduire care nu are niciun sediu în Uniune și care nu își desemnează un reprezentant legal ar trebui, cu toate acestea, să intre sub jurisdicția oricărui stat membru și orice stat membru ar trebui să-i poată aplica sancțiuni, cu condiția respectării principiului ne bis in idem.

(44)

Furnizorii de servicii de găzduire care nu au sediul în Uniune ar trebui să își desemneze în scris un reprezentant legal în scopul respectării prezentului regulament și al îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul acestuia. Furnizorii de servicii de găzduire ar trebui să poată desemna în sensul prezentului regulament un reprezentant legal deja desemnat în alte scopuri, cu condiția ca respectivul reprezentant legal să fie în măsură să își exercite funcțiile prevăzute în prezentul regulament. Reprezentantul legal ar trebui să fie împuternicit să acționeze în numele furnizorului de servicii de găzduire.

(45)

Pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament de către furnizorii de servicii de găzduire, se impune stabilirea unui regim de sancțiuni. Statele membre ar trebui să adopte regimul de sancțiuni, care pot fi de natură administrativă sau penală, precum și, după caz, un ghid privind amenzile. Pentru nerespectarea normelor în cazuri individuale s-ar putea aplica sancțiuni, respectându-se principiul ne bis in idem și principiul proporționalității și asigurându-se faptul că sancțiunile respective iau în considerare neîndeplinirea sistematică a obligațiilor. Sancțiunile ar putea lua diferite forme, inclusiv avertismente formale în cazul unor încălcări minore sau sancțiuni financiare în cazul unor încălcări mai grave sau sistematice. Sancțiuni deosebit de aspre ar trebui să se aplice în cazul în care furnizorul de servicii de găzduire omite în mod sistematic sau constant să elimine conținutul cu caracter terorist sau să blocheze accesul la acesta în termen de o oră de la primirea ordinului de eliminare. Pentru a garanta securitatea juridică, prezentul regulament ar trebui să stabilească căror încălcări li se aplică sancțiuni și ce fel de circumstanțe sunt relevante pentru a evalua tipul și nivelul de gravitate al sancțiunilor respective. Atunci când se stabilește pertinența aplicării unor sancțiuni financiare, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de resursele financiare ale furnizorului de servicii de găzduire. În plus, autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare dacă furnizorul de servicii de găzduire este o întreprindere nou-înființată (start-up) sau microîntreprindere ori o întreprindere din categoria întreprinderilor mici și mijlocii astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (12). De asemenea, ar trebui să fie luate în considerare circumstanțe suplimentare, cum ar fi dacă comportamentul furnizorului de servicii de găzduire a fost în mod obiectiv imprudent sau reprobabil sau dacă încălcarea a fost comisă din neglijență sau în mod intenționat. Statele membre ar trebui să garanteze că sancțiunile care se aplică în cazul încălcării prezentului regulament nu încurajează eliminarea materialului care nu este conținut cu caracter terorist.

(46)

Utilizarea unor formulare standardizate facilitează cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente și furnizorii de servicii de găzduire, permițându-le să comunice într-un mod mai rapid și mai eficace. Este deosebit de important să se asigure luarea de măsuri prompte în urma primirii ordinelor de eliminare. Formularele reduc costurile de traducere și contribuie la asigurarea unui nivel mai ridicat de calitate al întregii acțiuni. Formularele standardizate pentru transmiterea de observații permit un schimb standardizat de informații și prezintă o importanță deosebită atunci când furnizorii de servicii de găzduire nu pot respecta ordinele de eliminare. Canalele de transmitere autentificate pot garanta autenticitatea ordinului de eliminare, inclusiv exactitatea datei și a orei la care s-a trimis și la care s-a primit ordinul.

(47)

Pentru a permite modificarea promptă, atunci când este necesară, a conținutului formularelor de utilizat în sensul prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în vederea modificării anexelor la prezentul regulament. Pentru a se putea ține seama de evoluția tehnologiei și a cadrului juridic aferent, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa prezentul regulament cu cerințe tehnice privind mijloacele electronice care trebuie utilizate de către autoritățile competente pentru transmiterea ordinelor de eliminare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se efectueze în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(48)

Statele membre ar trebui să colecteze informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Statele membre ar trebui să poată utiliza rapoartele privind transparența ale furnizorilor de servicii de găzduire și să le poată completa, după caz, cu informații mai detaliate, cum ar fi propriile lor rapoarte privind transparența în temeiul prezentului regulament. Ar trebui stabilit un program detaliat de monitorizare a realizărilor, a rezultatelor și a impactului prezentului regulament, pentru a contribui la evaluarea punerii lui în aplicare.

(49)

Pe baza constatărilor și a concluziilor raportului privind punerea în aplicare și a rezultatelor exercițiului de monitorizare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament în termen de trei ani de la data intrării sale în vigoare. Evaluarea ar trebui să se bazeze pe următoarele criterii: eficiență, necesitate, eficacitate, proporționalitate, relevanță, coerență și valoare adăugată pentru Uniune. Evaluarea ar trebui să vizeze funcționarea diferitelor măsuri operaționale și tehnice prevăzute în prezentul regulament, inclusiv eficacitatea măsurilor de îmbunătățire a depistării, identificării și eliminării conținutului cu caracter terorist, eficacitatea mecanismelor de protecție, precum și impactul asupra drepturilor fundamentale care ar putea fi afectate, cum sunt libertatea de exprimare și de informare, inclusiv libertatea și pluralismul mass-mediei, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze impactul asupra intereselor părților terțe care ar putea fi afectate.

(50)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea bunei funcționări a pieței unice digitale prin prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,