3.3.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/1

REGULAMENTUL (UE) 2021/378 AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 22 ianuarie 2021

privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (reformare) (BCE/2021/1)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 19 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene (BCE/2003/9) (3) a fost modificat substanțial de mai multe ori. De vreme ce urmează a fi efectuate modificări suplimentare, acest regulament ar trebui reformat pentru claritate.

(2)

În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 2531/98, Banca Centrală Europeană (BCE) are dreptul de a colecta de la instituții informațiile necesare pentru aplicarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii și dreptul de a verifica acuratețea și calitatea informațiilor furnizate de instituții pentru a demonstra respectarea cerințelor respective. Pentru a reduce sarcina generală de raportare, este oportun ca informațiile statistice privind bilanțul lunar colectate în temeiul Regulamentului (UE) 2021/379 al Băncii Centrale Europene (BCE/2021/2) (4) să fie utilizate pentru determinarea în mod regulat a bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru instituțiile de credit.

(3)

Este nevoie de transparență și claritate sporite cu privire la o serie de aspecte legate de aplicarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii, în special în ceea ce privește: (a) condițiile referitoare la aplicarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii în ceea ce privește instituțiile; (b) faptul că băncile centrale naționale (BCN) ale statelor membre a căror monedă este euro (BCN din zona euro) pot decide să suspende sau să suprime accesul instituțiilor la operațiunile de piață monetară și la facilitățile permanente ale Eurosistemului (operațiunile de politică monetară din Eurosistem); (c) condițiile după care fondurile ar trebui luate în calcul ca rezerve în scopul îndeplinirii cerințelor privind rezervele minime obligatorii; (d) cerințele privind solicitările de acordare a permisiunii de a constitui rezerve minime obligatorii indirect printr-o instituție intermediară; și (e) condițiile pentru retragerea permisiunii de a constitui rezerve minime obligatorii indirect printr-o instituție intermediară.

(4)

Pentru ca sistemul cerințelor de constituire a rezervelor minime obligatorii din Eurosistem să fie eficient, este necesar și să se detalieze mai mult cerințele privind rezervele minime obligatorii în ceea ce privește calculul, notificarea, recunoașterea și menținerea rezervelor minime obligatorii, precum și cerințele de raportare și de verificare.

(5)

Este oportun ca informațiile raportate de intermediari cu privire la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii să fie suficient de detaliate pentru a permite raportarea cu acuratețe în temeiul Regulamentului (UE) 2021/379 (BCE/2021/2). În plus, în cazul în care instituția-mamă este autorizată să raporteze baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul prezentului regulament, este oportun să raporteze BCN relevante datele referitoare la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2).

(6)

Pentru a asigura un echilibru adecvat între asigurarea acurateții datelor cu privire la rezervele minime obligatorii și buna aplicare a cadrului de reglementare, precum și pentru a se evita necesitatea de a re-emite permisiuni valabile și aplicabile, orice intermediari cărora li s-a acordat permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9) ar trebui să poată continua respectiva raportare fără a trebui să solicite acordarea unei noi permisiuni.

(7)

Conform articolului 19 alineatul (1) din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene BCE poate solicita instituțiilor de credit stabilite în statele membre a căror monedă este euro (statele membre din zona euro) să constituie rezerve minime obligatorii în conturi deschise la BCE și la BCN din zona euro. De vreme ce instituțiile de credit dețin conturi la BCN din jurisdicția lor, este oportun ca aceste rezerve să fie deținute exclusiv în conturi deschise la BCN.

(8)	Regulamentul (CE) nr. 2531/98 și Regulamentul (CE) nr. 2532/98 stabilesc competența BCE de a aplica sancțiuni pentru nerespectarea cerințelor de raportare statistică, inclusiv pentru nerespectarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii prevăzute în prezentul regulament.

(9)

Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament, care sunt aliniate cu modificarea definiției „instituțiilor de credit” din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) (în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului (6), să se aplice concomitent cu acea modificare de la 26 iunie 2021. Cu toate acestea, din motive operaționale, este necesar să se prevadă că dispozițiile privind fondurile deținute ca rezerve se aplică de la 28 iulie 2021, prima zi a celei de a cincea perioade de aplicare din 2021,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește cerințele privind rezervele minime obligatorii pentru următoarele instituții:

(a)

instituții de credit care sunt:

(i)	autorizate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7); sau

(ii)	exceptate de la o astfel de autorizare în temeiul articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE;

(b)

sucursalele instituțiilor de credit, inclusiv sucursalele stabilite în state membre a căror monedă este euro (stat membru din zona euro) ale instituțiilor de credit care nu au nici sediul social, nici sediul central situat într-un stat membru din zona euro, dar excluzând sucursalele înființate înafara unui stat membru din zona euro ale instituțiilor de credit cu sediul într-un stat membru din zona euro.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„rezerve minime obligatorii” înseamnă cuantumul fondurilor pe care o instituție trebuie să le dețină ca rezerve în conturile sale de rezerve minime obligatorii deschise la banca centrală națională relevantă;

„cerințe privind rezervele minime obligatorii” înseamnă toate cerințele pe care instituțiile trebuie să le îndeplinească în temeiul prezentului regulament în legătură cu rezervele minime obligatorii în ceea ce privește calcularea, notificarea, recunoașterea și menținerea rezervelor minime obligatorii, precum și raportarea și verificarea;

3.	„stat membru din zona euro” înseamnă un stat membru a cărui monedă este euro;

4.	„instituție de credit” înseamnă „instituție de credit” astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

5.	„sucursală” înseamnă „sucursală” astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

6.	„BCN relevantă” înseamnă banca centrală națională (BCN) a statului membru din zona euro în care instituția este rezidentă;

7.	„conturi de rezerve minime obligatorii” înseamnă conturile deschise la BCN relevantă în care o instituție își menține rezervele minime obligatorii;

8.	„baza de calcul a rezervelor minime obligatorii” înseamnă suma pasivelor eligibile utilizate pentru calcularea rezervelor minime obligatorii ale unei instituții;

9.	„rata rezervelor minime obligatorii” înseamnă procentul aplicat elementelor din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru calcularea rezervelor minime obligatorii ale unei instituții;

10.	„perioadă de aplicare a rezervelor minime obligatorii” înseamnă perioada cu privire la care se evaluează respectarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii;

11.	„sold la închiderea zilei” înseamnă rezervele deținute după finalizarea activităților de plată și înregistrarea intrărilor legate de accesul la facilitățile permanente ale Eurosistemului;

12.	„zi lucrătoare pentru BCN” înseamnă orice zi în care o anumită BCN este deschisă pentru a desfășura operațiuni de politică monetară ale Eurosistemului;

13.	„zi de operareTARGET2” înseamnă orice zi în care TARGET2 este deschis pentru decontarea ordinelor de plată, astfel cum este definită în Orientarea ECB/2012/27 a Băncii Centrale Europene (8);

14.	„rezident” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are rezidența în oricare dintre statele membre din zona euro în sensul articolului 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului (9);

15.

„fuziune” înseamnă o operațiune prin care una sau mai multe instituții de credit (instituțiile care fuzionează), fiind dizolvate fără a intra în lichidare, își transferă toate activele și pasivele unei alte instituții de credit (instituția beneficiară), care poate fi o instituție de credit nou constituită;

16.	„divizare” înseamnă o operațiune prin care o instituție de credit (instituția divizată), fiind dizolvată fără a intra în lichidare, își transferă toate activele și pasivele mai multor instituții (instituțiile beneficiare), care pot fi instituții de credit nou constituite.

Articolul 3

Constituirea rezervelor minime obligatorii

(1) Instituțiile menționate la articolul 1 mențin rezerve minime obligatorii, calculate în conformitate cu articolul 6, după cum urmează:

(a)	media soldului la închiderea zilei din unul sau mai multe conturi de rezerve minime obligatorii pe durata perioadei de aplicare este egală cu sau mai mare decât valoarea calculată în conformitate cu articolul 6 pentru perioada în cauză;

(b)	rezervele minime obligatorii se mențin în conturile de rezerve minime obligatorii, exprimate în euro, deschise la BCN relevante în fiecare stat membru din zona euro în care sunt situate;

(c)	conturile de decontare deschise la BCN pot fi utilizate drept conturi de rezerve minime obligatorii, în sensul prezentului regulament;

(d)

fondurile care fac obiectul oricăror restricții de natură juridică, contractuală, de reglementare sau de alt tip care ar împiedica instituția să lichideze, să transfere, să aloce sau să înstrăineze astfel de fonduri în cursul perioadei de aplicare relevante sunt excluse din fondurile deținute ca rezerve minime obligatorii.

În sensul literei (d), instituțiile notifică fără întârzieri nejustificate BCN relevante orice restricție menționată la litera respectivă.

(2) În cazul în care o instituție are mai multe sucursale în același stat membru din zona euro, se aplică toate condițiile următoare:

(a)	sediul social sau sediul central, dacă este situat în statul membru respectiv, îndeplinește cerințele privind rezervele minime obligatorii prevăzute în prezentul articol pentru acele sucursale din statul membru respectiv;

(b)	instituția respectivă își desemnează una dintre sucursale din același stat membru în scopul îndeplinirii cerințelor privind rezervele minime obligatorii prevăzute la prezentul articol în cazul în care aceasta nu are un sediu social și nici sediul central în statul membru respectiv;

(c)	BCN relevantă utilizează toate fondurile de la sfârșitul zilei din conturile de rezerve minime obligatorii ale sucursalelor acelei instituții din același stat membru pentru a evalua dacă este respectat alineatul (1) litera (a) de la acest articol.

(3) Banca Centrală Europeană (BCE) publică pe website-ul său următoarele liste de instituții:

(a)	instituțiile care fac obiectul cerințelor privind rezervele minime obligatorii în temeiul prezentului regulament;

(b)	instituțiile exceptate de la cerințele privind rezervele minime obligatorii în temeiul articolului 4, exclusiv instituțiile menționate la articolul 4 alineatul (2) literele (a)-(c).

Articolul 4

Excepții de la cerințele privind rezervele minime obligatorii

(1) Instituțiile sunt scutite de la cerințele privind rezervele minime obligatorii prevăzute la articolul 3, în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele:

(a)	o autorizație menționată la articolul 1 litera (a) punctul (i) este retrasă sau se renunță la ea; sau

(b)	o instituție face obiectul unei proceduri de lichidare în temeiul Directivei 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10).

(2) BCE poate acorda derogări de la cerințele privind rezervele minime obligatorii prevăzute la articolul 3, la cererea BCN relevante, în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele:

(a)	o instituție face obiectul unei măsuri de reorganizare în temeiul Directivei 2001/24/CE;

(b)	o instituție face obiectul unui ordin de înghețare a fondurilor dat de Uniune sau de un stat membru sau face obiectul unor măsuri impuse de Uniune în temeiul articolului 75 din tratat, care restricționează posibilitatea instituției de a-și utiliza fondurile;

(c)	accesul respectivei instituții la operațiunile de piață monetară sau la facilitățile permanente ale Eurosistemului a fost suspendat sau suprimat de către BCE și BCN (Eurosistem) în temeiul Orientării (UE) 2015/510 a Băncii Centrale Europene (ECB/2014/60) (11);

(d)	nu este oportun să i se solicite instituției respective să constituie rezerve minime obligatorii.

În sensul alineatului (2) litera (c), în cazul în care accesul unei instituții la operațiunile de piață monetară sau la facilitățile permanente ale Eurosistemului este restabilit de Consiliul guvernatorilor BCE în temeiul articolului 158 din Orientarea (UE) 2015/510 (BCE/2014/60), excepția încetează a se mai aplica de la începutul următoarei perioade de aplicare.

(3) În sensul acordării excepțiilor în conformitate cu alineatul (2) litera (d), BCN relevante și BCE iau în considerare toate elementele următoare:

(a)	dacă instituția respectivă este autorizată să îndeplinească doar funcții cu scop special;

(b)	dacă instituției respective i s-a interzis să exercite funcții bancare în mod activ în concurență cu alte instituții de credit;

(c)	dacă instituția respectivă are obligația legală de a avea toate depozitele alocate unor obiective legate de asistența regională și/sau internațională pentru dezvoltare.

În sensul literei (a), o instituție este autorizată să exercite funcții cu scop special doar atunci când exercită atribuții de administrație publică specifice sau când îi este interzis prin lege sau statut să desfășoare activitatea instituțiilor de credit.

(4) Excepțiile prevăzute în prezentul articol se aplică de la începutul perioadei de aplicare în care are loc evenimentul relevant.

Articolul 5

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii

(1) Instituțiile își calculează baza de calcul a rezervelor minime obligatorii utilizând informațiile statistice privind următoarele pasive raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2021/379 (BCE/2021/2):

(a)

depozite;

(b)	titluri de natura datoriei emise.

Dacă o instituție deține pasive datorate unei sucursale a aceleiasi entități situate în afara zonei euro, sau sediului social sau sediului central al aceleiasi entități situate în afara zonei euro, pasivele respective sunt incluse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii.

(2) Următoarele pasive sunt excluse din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii care urmează să fie calculată în conformitate cu alineatul (1):

(a)

pasive către orice altă instituție în cazul în care instituția respectivă:

(i)	face obiectul cerințelor privind rezervele minime obligatorii în temeiul prezentului regulament; și

(ii)	nu este exceptată sau nu i s-a acordat o derogare de la cerințele privind rezervele minime obligatorii în temeiul articolului 4;

(b)	pasive către BCE sau către o BCN a unui stat membru din zona euro.

(3) În cazul în care o instituție exclude pasive din baza sa de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu alineatul (2), aceasta:

(a)	informează BCN relevantă cu privire la suma exclusă, fără întârzieri nejustificate;

(b)	furnizează dovezi privind aceste pasive;

(c)	deduce cuantumul acelor pasive din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii după ce a furnizat BCN relevante dovezi privind cuantumul în conformitate cu litera (b).

În sensul literei (b), în cazul în care o instituție nu poate prezenta BCN relevante dovezi privind cuantumul pasivelor din categoria „titluri de natura datoriei emise”, instituția respectivă aplică deducerea forfetară publicată pe website-ul BCE la valoarea exigibilă a titlurilor de natura datoriei pe care le-a emis cu o scadență inițială de până la doi ani inclusiv.

(4) Atunci când stabilește deducerea forfetară aplicată pasivelor din categoria titlurilor de natura datoriei cu o scadență de până la doi ani, menționate la alineatul (3), BCE ține seama de coeficientul macro pentru zona euro dintre stocul de instrumente relevante emise de instituțiile de credit și deținute de alte instituții de credit precum și de BCE și de BCN relevante, și valoarea totală exigibilă a unor astfel de instrumente emise de instituții de credit.

(5) Instituțiile își determină baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru o anumită perioadă de aplicare pe baza datelor referitoare la luna anterioară cu două luni lunii în care începe perioada de aplicare.

(6) Instituțiile din coada de distribuție, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2), își calculează baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru două perioade de aplicare consecutive începând cu perioada de aplicare care începe cu a treia lună după sfârșitul unui trimestru, pe baza datelor de sfârșit de trimestru raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2). Acele instituții raportează BCN relevante rezervele minime obligatorii pe care le dețin în conformitate cu articolul 7.

Articolul 6

Calcularea rezervelor minime obligatorii

(1) Rezervele minime obligatorii deținute de instituții în temeiul articolului 3 se calculează utilizând următoarele rate ale rezervelor minime obligatorii pentru fiecare tip de pasiv din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii prevăzută la articolul 5:

(a)

o rată a rezervelor minime obligatorii de 0 % se aplică următoarelor categorii prevăzute în anexa II partea 2 la Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2):

(i)

depozite care îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

—	au o scadență de peste doi ani;

—	sunt rambursabile după notificare la mai mult de doi ani;

—	sunt acorduri de răscumpărare (contracte de report);

(ii)	titluri de natura datoriei emise cu o scadență inițială mai mare de doi ani;

(b)	o rată a rezervelor minime obligatorii de 1 % aplicată tuturor celorlalte tipuri de pasiv incluse în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii.

(2) BCN sau instituția deduc o sumă forfetară de 100 000 EUR din calculul rezervelor minime obligatorii ale fiecărei instituții, sub rezerva cerințelor prevăzute la articolele 10-12.

(3) BCN utilizează rezervele minime obligatorii calculate în conformitate cu articolul 6 pentru următoarele:

(a)	a remunera fondurile deținute ca rezerve minime obligatorii;

(b)	pentru a evalua dacă se respectă articolul 3 alineatul (1) litera (a).

Articolul 7

Notificarea rezervelor minime obligatorii

(1) BCN stabilesc procedura de notificare a rezervelor minime obligatorii ale fiecărei instituții. Acea procedură include indicarea faptului dacă BCN relevantă sau instituția calculează rezervele minime obligatorii în conformitate cu articolul 6.

(2) În cazul în care BCN relevantă calculează rezervele minime obligatorii ale unei instituții în conformitate cu alineatul (1), se aplică toate condițiile următoare:

(a)	BCN relevantă notifică instituției respective rezervele minime obligatorii pe care trebuie să le constituie, cu cel puțin trei zile lucrătoare pentru BCN înainte de începutul perioadei de aplicare;

(b)	instituția în cauză acceptă rezervele minime obligatorii pe care trebuie să le constituie, cel târziu în ziua lucrătoare pentru BCN care precedă începutul perioadei de aplicare;

(c)

în cazul în care instituția nu răspunde la notificarea prevăzută la litera (a) până la încheierea zilei lucrătoare pentru BCN care precedă începutul perioadei de aplicare, se consideră că acceptarea menționată la litera (b) s-a produs și rezervele minime obligatorii notificate sunt aplicabile instituției respective pentru perioada de aplicare respectivă.

(3) În cazul în care o instituție își calculează rezervele minime obligatorii în conformitate cu alineatul (1), se aplică toate condițiile următoare:

(a)	instituția respectivă notifică BCN relevante rezervele minime obligatorii pe care trebuie să le constituie, cu cel puțin trei zile lucrătoare pentru BCN înainte de începutul perioadei de aplicare;

(b)	BCN relevantă acceptă rezervele minime obligatorii pe care trebuie să le constituie respectiva instituție cel târziu în ziua lucrătoare pentru BCN care precedă începutul perioadei de aplicare;

(c)

în cazul în care BCN relevantă nu răspunde la notificarea prevăzută la litera (a) până la încheierea zilei lucrătoare pentru BCN care precedă începutul perioadei de aplicare, se consideră că acceptarea menționată la litera (b) s-a produs și rezervele minime obligatorii notificate sunt aplicabile instituției respective pentru perioada de aplicare respectivă.

(4) În sensul alineatelor (2) și (3), BCN relevantă poate stabili o dată anterioară pentru notificarea rezervelor minime obligatorii.

(5) BCN pot stabili condițiile și termenele în care instituțiile pot revizui baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și rezervele minime obligatorii notificate în conformitate cu prezentul articol. Nu sunt permise revizuiri după acceptarea rezervelor minime obligatorii menționată la alineatele (2) și (3).

(6) BCN relevante publică calendare care indică termenele-limită pentru notificarea și acceptarea datelor relevante pentru calcularea rezervelor minime obligatorii în vederea implementării procedurilor prevăzute la prezentul articol.

(7) În cazul în care o instituție nu a raportat informațiile statistice menționate în Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2), BCN relevantă estimează rezervele minime obligatorii ale instituției respective pentru perioada de aplicare relevantă pe baza informațiilor istorice raportate de instituție și a oricăror altor informații relevante și notifică instituției rezervele minime obligatorii pe care trebuie să le constituie cu cel puțin trei zile lucrătoare pentru BCN înainte de începerea perioadei de aplicare respective.

Articolul 8

Perioada de aplicare

(1) O perioadă de aplicare începe în ziua decontării operațiunii principale de refinanțare următoare ședinței Consiliului guvernatorilor în care este programată evaluarea poziției politicii monetare și se încheie în ziua dinaintea începutului următoarei perioade de aplicare, cu excepția cazului în care Consiliul Guvernatorilor prevede altfel.

(2) Comitetul executiv al BCE publică pe website-ul BCE un calendar al perioadelor de aplicare. BCN publică și ele respectivul calendar pe website-urile lor. Acest calendar se publică de către BCE și BCN cu cel puțin trei luni înainte de începutul fiecărui an calendaristic.

(3) Consiliul guvernatorilor poate modifica calendarul menționat la alineatul (2). Calendarul modificat se publică pe website-urile BCE și BCN înainte de perioada de aplicare la care se referă modificarea.

Articolul 9

Remunerare

(1) BCN relevantă remunerează rezervele minime obligatorii menținute în conturile de rezerve minime obligatorii la rata medie, pe întreaga perioadă de aplicare (ponderată în funcție de numărul de zile calendaristice) pentru operațiunile principale de refinanțare ale Eurosistemului conform următoarei formule (rezultatul este rotunjit la centul cel mai apropiat):

unde:

Rt	=	remunerația de plătit pentru rezervele minime obligatorii menținute pentru perioada de aplicare t;
Ht	=	media zilnică a rezervelor minime obligatorii menținute pentru perioada de aplicare t;
nt	=	numărul de zile calendaristice din perioada de aplicare t;
rt	=	rata de remunerare a rezervelor minime obligatorii menținute pentru perioada de aplicare t; se aplică rotunjirea standard a ratei de remunerare la două zecimale;
i	=	a i-a zi calendaristică din perioada de aplicare t;
MRi	=	rata marginală a dobânzii pentru cea mai recentă operațiune principală de refinanțare decontată în ziua calendaristică i sau anterior.

(2) BCN relevantă plătește remunerația pentru rezervele minime obligatorii menținute în a doua zi de operare TARGET2 după sfârșitul perioadei de aplicare la care se referă remunerația.

Articolul 10

Menținerea indirectă a rezervelor minime obligatorii printr-o instituție intermediară

(1) O instituție poate solicita BCN relevante permisiunea de a își menține rezervele minime obligatorii indirect printr-o instituție intermediară în cazul în care instituția intermediară respectivă:

(a)	își are rezidența în același stat membru;

(b)	face obiectul cerințelor privind rezervele minime obligatorii;

(c)	în mod normal, desfășoară anumite sarcini administrative (de exemplu, gestiunea trezoreriei) pentru instituția respectivă, în afară de menținerea rezervelor minime obligatorii.

(2) În sensul alineatului (1), în cazul în care o instituție solicită permisiunea de a-și menține toate rezervele minime obligatorii indirect printr-o instituție intermediară, respectiva instituție încheie un acord cu acea instituție intermediară în acest scop. Acel acord prevede cel puțin următoarele:

(a)	dacă solicitantul dorește să aibă acces la facilitățile permanente și la operațiunile de piață monetară ale Eurosistemului;

(b)	o perioadă de preaviz de cel puțin 12 luni, fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 10 alineatul (7) litera (b).

(3) În cazul în care instituția-mamă a unui grup consolidează în raportarea sa statistică activitatea filialelor care sunt rezidente în același stat membru în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2), instituția-mamă respectivă poate solicita BCN relevante permisiunea de a menține rezervele minime obligatorii ale grupului în calitate de intermediar.

(4) În cazul în care instituția-mamă solicită permisiunea de a menține rezervele minime obligatorii ale grupului în calitate de intermediar în temeiul alineatului (3), respectiva instituția-mamă încheie un acord cu fiecare instituție din grupul respectiv pentru a acționa ca intermediar. Acele acorduri prevăd cel puțin următoarele:

(a)	dacă instituția-mamă sau filialele vor accesa facilitățile permanente și operațiunile de piață monetară ale Eurosistemului;

(b)	o perioadă de preaviz de cel puțin 12 luni.

(5) BCN relevantă poate acorda instituției solicitante permisiunea de a menține rezerve minime obligatorii printr-un intermediar și informează instituția respectivă și instituția intermediară în acest sens, fără întârzieri nejustificate. Respectiva permisiune produce efecte de la începutul primei perioade de aplicare care urmează datei acordării permisiunii și se aplică pe durata acordului menționat la alineatul (2) sau (4) sau până când permisiunea este retrasă în temeiul alineatelor (7) și (8).

O permisiune de a menține rezerve minime obligatorii printr-un intermediar acordată unei instituții în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9) este considerate a fi acordată în conformitate cu prezentul alineat în sensul prezentului regulament.

(6) În cazul în care o instituție intermediară menține rezerve minime obligatorii pentru o altă instituție în conformitate cu prezentul articol, aceasta menține rezervele respective în conturile sale de rezerve minime obligatorii, pe lângă propriile sale rezerve minime obligatorii menținute în conformitate cu prezentul regulament.

(7) BCE sau BCN relevantă poate, în orice moment, să retragă permisiunea acordată în temeiul alineatului (5) în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele:

(a)	oricare dintre părțile la acordul menționat la alineatul (2) sau (4) nu îndeplinește cerințele prezentului regulament;

(b)	oricare dintre părțile la acordul menționat la alineatul (2) sau (4) solicită o astfel de retragere a permisiunii în temeiul prezentului articol;

(c)	condițiile pentru menținerea indirectă a rezervelor minime obligatorii prevăzute la alineatul (1) nu mai sunt îndeplinite;

(d)	există motive prudențiale în legătură cu instituția intermediară.

(8) BCN relevantă sau BCE ține seama de următoarele, atunci când stabilește dacă să retragă sau nu permisiunea în temeiul alineatului (7):

(a)	dacă părțile au convenit să rezilieze acordul de comun acord;

(b)	dacă instituția care menține rezervele minime obligatorii indirect prin intermediul unui intermediar poate îndeplini cerințele privind rezervele minime obligatorii care i se aplică.

(9) În cazul în care BCN relevantă sau BCE retrage permisiunea în temeiul alineatului (7), se aplică următoarele:

(a)	retragerea permisiunii produce efecte de la sfârșitul perioadei de aplicare, cu excepția cazului în care permisiunea este retrasă în temeiul alineatului (7) litera (d);

(b)	în cazul în care permisiunea este retrasă în temeiul alineatului (7) litera (d), retragerea produce efecte imediat, iar perioada minimă de notificare prevăzută la litera (c) de la prezentul alineat nu se aplică;

(c)	BCN relevantă sau BCE notifică retragerea permisiunii ambelor părți la acordul menționat la alineatul (2) sau (4) cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de încheierea ultimei perioadei de aplicare pentru care permisiunea produce efecte.

(10) În cazul în care BCE impune sancțiuni în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2532/98, aceasta poate impune aceste sancțiuni instituției intermediare și instituției pentru care aceasta menține rezervele minime obligatorii.

Articolul 11

Raportarea agregată a bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii

(1) În cazul în care o instituție solicită BCN relevante permisiunea de a-și menține toate rezervele minime obligatorii indirect prin intermediul unei instituții-mamă în temeiul articolului 10 alineatul (3), respectiva instituție-mamă poate solicita BCN relevante permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru instituțiile din grupul respectiv pe bază agregată și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2). BCN pot acorda instituțiilor-mamă permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2).

(2) În cazul în care o instituție-mamă solicită BCN relevante permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul alineatului (1), BCN relevantă se asigură că acordul menționat la articolul 10 alineatul (4) include o acceptare a potențialei pierderi a deducerii forfetare menționate la articolul 6 alineatul (2) la nivel individual.

(3) În cazul în care BCN relevantă acordă unei instituții-mamă permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul alineatului (1), aceasta informează instituția relevantă în acest sens, fără întârzieri nejustificate. Respectiva permisiune produce efecte de la începutul primei perioade de aplicare care urmează datei la care a fost acordată permisiunea și se aplică pe durata acordului menționat la alineatul (2) sau până când permisiunea este retrasă.

(4) În cazul în care BCN relevantă acordă unei instituții-mamă permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul alineatului (1), suma forfetară menționată la articolul 6 alineatul (2) se deduce automat din rezervele minime obligatorii menținute de instituția intermediară.

(5) Permisiunea acordată de BCE unei instituții de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9) este considerate valabilă și aplicabilă în sensul prezentului regulament până la retragerea permisiunii respective.

Articolul 12

Fuziuni și divizări

(1) În cazul în care o fuziune intră în vigoare în timpul unei perioade de aplicare, se aplică toate condițiile următoare:

(a)	instituția beneficiară îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament pentru instituția achiziționată;

(b)	rezervele minime obligatorii ale instituției beneficiare se reduc cu fiecare deducere forfetară aplicabilă în temeiul articolului 6 alineatul (2);

(c)	BCN evaluează dacă instituțiile îndeplinesc cerințele de la articolul 3 alineatul (1) litera (a) luând în considerare fondurile de la sfârșitul zilei din conturile de rezerve minime obligatorii atât ale instituțiilor beneficiare, cât și ale celor achiziționate.

(2) Pe parcursul perioadei de aplicare imediat următoare perioadei de aplicare menționate la alineatul (1), se aplică următoarele:

(a)	rezervele minime obligatorii ale instituției beneficiare se reduc numai cu o deducere forfetară, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2); și

(b)	rezervele minime obligatorii ale instituției beneficiare se calculează, în sensul articolului 6, pe baza unei baze de calcul a rezervelor minime obligatorii care agregă bazele de calcul ale rezervelor minime obligatorii ale instituțiilor achiziționate și ale instituției beneficiare.

În sensul literei (b), calculul utilizează bazele de calcul a rezervelor minime obligatorii ale fiecărei instituții pentru perioada de aplicare relevantă, ca și cum fuziunea nu ar fi avut loc și în conformitate cu normele prevăzute în anexa III partea 2 din Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2).

Primul paragraf se aplică și pentru perioadele de aplicare ulterioare în cazul în care sunt îndeplinite condițiile din anexa III partea 2 punctul 4 la Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2).

(3) În cazul în care o divizare intră în vigoare în timpul unei perioade de aplicare, se aplică condițiile următoare:

(a)	instituțiile beneficiare care sunt instituții de credit îndeplinesc cerințele din prezentul regulament pentru instituția care face obiectul divizării;

(b)	fiecare dintre instituțiile de credit beneficiare îndeplinește cerințele din prezentul regulament pentru partea care îi este alocată din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii ale instituției care face obiectul divizării;

(c)	rezervele minime obligatorii menținute de instituția care face obiectul divizării sunt alocate proporțional între instituțiile beneficiare;

(d)	deducerea forfetară menționată la articolul 6 alineatul (2) se deduce din rezervele minime obligatorii ale fiecărei instituții beneficiare.

(4) Se aplică următoarele dispoziții în perioada de aplicare imediat următoare perioadei de aplicare în care divizarea intră în vigoare și până când instituțiile beneficiare își raportează bazele de calcul ale rezervelor minime obligatorii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/379 (BCE/2021/2):

(a)	fiecare dintre instituțiile beneficiare îndeplinește cerințele din prezentul regulament pentru partea care îi este alocată din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii ale instituției care face obiectul divizării, dacă e cazul; și

(b)	deducerea forfetară menționată la articolul 6 alineatul (2) se deduce din rezervele minime obligatorii ale fiecărei instituții beneficiare.

Articolul 13

Delegarea competențelor în cazul adoptării monedei euro

(1) Atunci când un stat membru adoptă moneda euro în conformitate cu Tratatul, Consiliul guvernatorilor deleagă Comitetului executiv competența de a stabili, după luarea în considerare a opiniei Comitetului pentru operațiuni de piață al SEBC, următoarele:

(a)	datele perioadei de aplicare tranzitorii pentru aplicarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii în temeiul articolului 3 în ceea ce privește instituțiile situate în statul membru respectiv, data de început fiind data adoptării monedei euro de către statul membru respectiv;

(b)	modul de calcul al bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii menționat la articolul 5 pe durata perioadei de aplicare tranzitorii menționate la litera (a);

(c)	termenul pentru calcularea și verificarea rezervelor minime obligatorii de către instituțiile situate în statul membru respectiv sau de BCN relevantă pentru perioada de aplicare tranzitorie.

Comitetul executiv adoptă și publică o decizie în temeiul primului paragraf cu cel puțin două luni înainte de adoptarea monedei euro în statul membru relevant și notifică acest lucru Consiliului guvernatorilor.

(2) Consiliul guvernatorilor deleagă Comitetului executiv și competența de a permite deducerea din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii a datoriilor față de instituțiile stabilite în statul membru care adoptă moneda euro de către instituții situate în alte state membre din zona euro, pentru perioadele de aplicare relevante pe durata și imediat după perioada de aplicare tranzitorie prevăzută la alineatul (1) litera (a).

Acest prim paragraf se aplică în cazul în care instituțiile din statul membru care adoptă moneda euro nu sunt incluse în lista instituțiilor menționată la articolul 3 alineatul (3) litera (a) la momentul calculării rezervelor minime obligatorii. În acest caz, deciziile adoptate de Comitetul executiv al BCE prin care este permisă deducerea în temeiul prezentului alineat pot cuprinde precizări suplimentare privind modul în care se calculează deducerea acestor datorii.

Articolul 14

Verificare

(1) BCN relevante pot exercita dreptul de a verifica acuratețea și calitatea informațiilor privind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii furnizate de instituții, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2531/98.

(2) În cazul în care o instituție notifică efectuarea calculului rezervelor minime obligatorii în temeiul articolului 7 alineatul (3), BCN relevantă verifică acuratețea calculului respectiv și monitorizează consecvența cu informațiile statistice raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2021/379 (BCE/2021/2).

Articolul 15

Abrogare

(1) Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9) se abrogă de la 26 iunie 2021.

(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 16

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în a cincea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 26 iunie 2021. Cu toate acestea, articolul 3 se aplică de la 28 iulie 2021, prima zi a celei de a cincea perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii din 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 22 ianuarie 2021.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Christine LAGARDE

(1) JO L 318, 27.11.1998, p. 1.

(2) JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

(3) Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (JO L 250, 2.10.2003, p. 10).

(4) Regulamentul (UE) 2021/379 al Băncii Centrale Europene din 22 ianuarie 2021 privind posturile din bilanț ale instituțiilor de credit și ale sectorului instituții financiare monetare (reformare) (BCE/2021/2) (a se vedea pagina 16 din prezentul Jurnal Oficial).

(5) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1.).

(6) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).

(7) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(8) Orientarea Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2012 privind sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET2) (BCE/2012/27) (JO L 30, 30.1.2013, p. 1).

(9) Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (JO L 318, 27.11.1998, p. 8).

(10) Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, p. 15).

(11) Orientarea (UE) 2015/510 a Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2014 privind punerea în aplicare a cadrului de politică monetară a Eurosistemului (BCE/2014/60) (JO L 91, 2.4.2015, p. 3).

ANEXA I

Regulamentul abrogat cu lista modificărilor succesive ale acestuia

Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene (BCE/2003/9) (JO L 250, 2.10.2003, p. 10).

Regulamentul (CE) nr. 1052/2008 al Băncii Centrale Europene (BCE/2008/10) (JO L 282, 25.10.2008, p. 14).

Regulamentul (UE) nr. 1358/2011 al Băncii Centrale Europene (BCE/2011/26) (JO L 338, 21.12.2011, p. 51).

Regulamentul (UE) nr. 1376/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/52) (JO L 366, 20.12.2014, p. 79).

Regulamentul (UE) 2016/1705 al Băncii Centrale Europene (BCE/2016/26) (JO L 257, 23.9.2016, p. 10).

ANEXA II

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 1745/2003	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 2
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 4 alineatul (2), articolul 4 alineatul (3)
Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (3)
—	Articolul 3 alineatul (1) litera (d) și articolul 3 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 5 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (2a) primul paragraf	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (2a) al doilea paragraf	Articolul 5 alineatul (4)
—	Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 5 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 5 alineatul (7)
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 6 punctul 1 litera (b)
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă și articolul 6 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 7 alineatele (1)-(5)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 7 alineatul (6)
Articolul 5 alineatul (5)	Articolul 7 alineatul (7)
Articolul 6 alineatul (1) prima și a doua teză	Articolul 3 alineatul (1) litera (b)
Articolul 6 alineatul (1) a treia teză	Articolul 3 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (1) litera (a)
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 7	Articolul 8
Articolul 8	Articolul 9
Articolul 9	Articolul 14 alineatul (1)
Articolul 10 alineatele (1) și (2)	Articolul 10 alineatele (1) și (2) și articolul 10 alineatul (5)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 10 alineatele (6) și (10)
Articolul 10 alineatul (4)	Articolul 10 alineatul (7) și articolul 10 alineatul (9) litera (a) și litera (c)
Articolul 10 alineatul (5)	Articolul 10 alineatul (9) litera (b)
—	Articolul 10 alineatele (4)-(5) și (8)
Articolul 10 alineatul (6)	Considerentul 5, articolul 14 alineatul (2)
Articolul 11	Articolul 11
Articolul 12	—
Articolul 13	Articolul 12
Articolul 13a	Articolul 13
Articolul 14	Articolul 15
—
Articolul 15	Articolul 16
—	Anexele I și II

3.3.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 73/16

REGULAMENTUL (UE) 2021/379 AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 22 ianuarie 2021

privind posturile din bilanț ale instituțiilor de credit și ale sectorului instituții financiare monetare (reformare) (BCE/2021/2)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 5,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (1), în special articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2531/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aplicarea rezervelor obligatorii de către Banca Centrală Europeană (2), în special articolul 6 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene (BCE/2013/33) (3) a fost modificat și sunt necesare noi modificări substanțiale ale acestuia, în special având în vedere modificările aduse recent Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene (BCE/2003/9) (4), Regulamentului (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și Regulamentului (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului (6). În consecință, acesta ar trebui reformat pentru claritate.

(2)	Comisia Europeană a fost consultată cu privire la modificarea cerințelor statistice prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

(3)

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede că Banca Centrală Europeană (BCE) stabilește unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare, în limitele unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare, și dă BCE dreptul de a excepta, total sau parțial, anumite categorii de agenți raportori de la cerințele sale de raportare statistică. Articolul 6 alineatul (4) prevede că BCE poate adopta reglementări care să precizeze condițiile în care poate fi exercitat dreptul de a verifica sau de a efectua colectarea obligatorie a informațiilor statistice.

(4)	Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede ca statele membre să se organizeze în domeniul statistic și să coopereze pe deplin cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din articolul 5 din Statutul SEBC.

(5)

SEBC necesită, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, informații statistice privind active și pasive financiare, în ceea ce privește soldurile și tranzacțiile, privind sectorul instituții financiare monetare (IFM) și instituțiile de credit astfel cum sunt definite de dreptul Uniunii. Pentru a oferi BCE o imagine statistică cuprinzătoare a evoluțiilor monetare în statele membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „state membre din zona euro”), care sunt considerate drept un singur teritoriu economic, este necesar să se producă un bilanț consolidat al sectorului IFM pe baza unui ansamblu de unități de observare statistică cu obligații de raportare complet și omogen. Sunt necesare informații statistice suficient de detaliate și pentru a garanta utilitatea continuă, din punct de vedere analitic, a agregatelor monetare din zona euro și a contrapartidelor.

(6)

Regulamentul (UE) 2019/2033 modifică, printre altele, și definiția „instituțiilor de credit” din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) pentru a include firmele de investiții sistemice. Prin urmare, este necesar să se adapteze trimiterea din definiția „instituției financiare monetare” din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) la dispoziția modificată relevantă din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a păstra consecvența în standardele, definițiile și clasificările comune pentru clasificarea statistică a societăților care acceptă depozite și omogenitatea sectorului IFM. Cu toate acestea, este necesar și să se asigure disponibilitatea continuă a informațiilor statistice cu privire la toate instituțiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat, inclusiv pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru acele instituții de credit în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/378 al Băncii Centrale Europene (BCE/2021/1) (8), Prin urmare, instituțiile de credit non-IFM sunt incluse in sfera de acoperire a reformării.

(7)

Pentru a reduce sarcina generală de raportare este de dorit ca informațiile statistice referitoare la bilanțul lunar al instituțiilor de credit să fie utilizate la determinarea periodică a bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit care fac obiectul regimului rezervelor minime obligatorii al BCE, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1). În plus, cerințele de raportare privind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii ar trebui adaptată pentru a face posibilă raportarea depozitelor la instituțiile de credit cărora li se aplică cerințele privind rezervele minime obligatorii fără trimitere la o clasificarea statistică specifică.

(8)

Pentru a facilita îndeplinirea cerințelor statistice de către grupurile de agenți raportori care au legătură între ei, este adecvat să se permită IFM să raporteze în numele altor agenți raportori care sunt și IFM rezidente în același stat membru. Este totuși necesar ca informațiile statistice raportate pentru astfel de grupuri să fie suficiente, atunci când e cazul, pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1). Prin urmare, ar trebui raportate informațiile statistice necesare pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii pentru fiecare membru al unui asemenea grup, cu excepția cazului în care i s-a permis grupului să raporteze rezervele minime obligatorii pe bază agregată pentru grupul ca întreg în temeiul Regulamentului (UE) 2021/378 (BCE/2021/1).

(9)

Poate fi oportun pentru băncile centrale naționale (BCN) să colecteze de la unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare informațiile statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE, ca parte dintr-un cadru mai larg de raportare statistică stabilit de BCN în propria lor sferă de responsabilitate, în conformitate cu dreptul Uniunii, cu dreptul național sau cu practicile existente, și care este folosit, de asemenea, în alte scopuri statistice, cu condiția ca îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE să nu fie periclitată. De asemenea, aceasta poate avea ca efect reducerea sarcinii de raportare. Pentru a promova transparența, este adecvat în aceste cazuri ca agenții raportori să fie informați cu privire la faptul că datele sunt colectate pentru a servi altor scopuri statistice. În cazuri specifice, BCE se poate baza pe informațiile statistice colectate în alte astfel de scopuri pentru îndeplinirea cerințelor sale.

(10)

BCE trebuie să monitorizeze transmiterea politicii monetare, în special impactul modificării ratelor dobânzilor aplicate operațiunilor principale de refinanțare și operațiunilor țintite de refinanțare pe termen mai lung, precum și al achizițiilor efectuate în cadrul programelor de achiziționare de active, asupra condițiilor de împrumut pentru gospodăriile populației și societățile nefinanciare. Pentru ca BCE să monitorizeze condițiile de creditare din economia reală și rolul său de contrapartidă la agregatele monetare într-un mod mai eficace și în timp util, este necesar să se colecteze informații suplimentare cu privire la securitizări și alte transferuri de către IFM pe bază lunară, în special în legătură cu creditele acordate gospodăriilor defalcate în funcție de scop și creditele acordate societăților nefinanciare defalcate în funcție de scadență.

(11)

BCE solicită informații statistice privind gestionarea centralizată fictivă a fondurilor, astfel încât impactul depozitelor și creditelor din structuri de gestionare centralizată fictivă a fondurilor să poată fi distins de cel al altor depozite și credite în analiza evoluțiilor monetare și de creditare.

(12)	Pentru a facilita analiza evoluțiilor creditului, anumite definiții și practici de raportare ar trebui să fie aliniate la cele ale altor cerințe de raportare în scopuri de reglementare stabilite de BCE.

(13)

Este de asemenea necesar să se alinieze definiția fondurilor de piață monetară (FPM) în scopuri statistice cu normele în materie de supraveghere pentru a spori transparența pieței și pentru a facilita raportarea, în măsura în care organismele de plasament colectiv autorizate în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1131 emit instrumente financiare care sunt considerate substitute apropiate pentru depozite.

(14)	Pentru a favoriza analiza bilanțului sectorului IFM pentru zona euro ca un tot unitar, este necesar să se promoveze armonizarea cerințelor de raportare pentru anumite posturi cu informații statistice complementare furnizate de BCN în temeiul Orientării BCE/2014/15 a Băncii Centrale Europene (9).

(15)	Pentru ca BCE să monitorizeze efectiv activitatea interbancară, este necesar să se colecteze informații cu privire la active și pasive cu defalcări pe contrapartidele IFM și să se majoreze consecvența între informațiile privind contrapartidele colectate pe bază lunară și trimestrială.

(16)

Totodată, pentru a clarifica relația dintre IFM și alte părți ale sectorului financiar, inclusiv intermediarii financiari alții decât instituțiile financiare monetare, și pentru a susține compilarea conturilor financiare ale uniunii monetare, este necesar să se colecteze informații statistice privind depozitele și titlurile de capital, cu defalcări ale contrapartidelor pe subsectoare.

(17)

Informațiile privind deținerile IFM de titluri de natura datoriei emise de guvernele statelor membre trebuie colectate în timp util pentru a monitoriza cu acuratețe expunerile față de aceste titluri de valoare. Informațiile privind statele membre ar trebui completate cu informații privind activele și pasivele de la autoritățile Uniunii, inclusiv Comitetul unic de rezoluție (SRB) și Fondul european de stabilitate financiară (FESF). În plus, sunt necesare actualizări ale cerințelor de raportare ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune.

(18)	De asemenea, este necesar să se colecteze informații referitoare la totalul deținerilor de bunuri imobile, pentru a monitoriza nivelul acestor active aflate în proprietatea IFM și pentru a înțelege mai bine evoluția activelor lor nefinanciare în general.

(19)

Ar trebui introduse cele mai recente cerințe lunare și trimestriale în ceea ce privește perioadele de referință care se încadrează într-un trimestru calendaristic pentru a facilita punerea lor în aplicare de către agenții raportori. Prin urmare, prima raportare a informațiilor prevăzute de cerințele lunare se referă la perioada de referință ianuarie 2022, iar prima raportare a informațiilor prevăzute de cerințele trimestriale se referă la primul trimestru al anului 2022. Pentru a se asigura disponibilitatea continuă a datelor necesare, cerințele privind datele trimestriale ar trebui menținute în ceea ce privește perioada de referință a trimestrului IV al anului 2021. Cerințele de raportare instituite prin prezentul regulament ar trebui să se aplice, prin urmare, după perioada de referință respectivă pentru informațiile lunare de raportat, și anume de la 1 februarie 2022.

(20)

Este necesar să se instituie o procedură pentru realizarea eficientă a modificărilor tehnice ale anexelor la prezentul regulament, cu condiția ca astfel de modificări să nu schimbe cadrul conceptual de bază și să nu mărească sarcina de raportare. În aplicarea acestei proceduri ar trebui să se țină seama de opinia Comitetului de statistică al SEBC. BCN ar trebui să propună asemenea modificări de natură tehnică ale anexelor la prezentul regulament prin intermediul Comitetului de statistică.

(21)	Totuși, pentru asigurarea securității juridice, este necesar ca prevederile prezentului regulament care sunt o consecință directă a modificării definiției „instituțiilor de credit” în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2033 să se aplice concomitent cu acea modificare de la 26 iunie 2021.

(22)	Din motive de consecvență și securitate juridică este totodată necesar ca prevederile acestui regulament care se referă la Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1) să se aplice de la aceeași dată ca și dispozițiile acelui regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește cerințele de raportare pentru următoarele categorii de agenți raportori rezidenți pe teritoriul statelor membre din zona euro în ceea ce privește informațiile statistice privind posturile din bilanț:

(a)	instituții financiare monetare (IFM), altele decât instituțiile de credit;

(b)

instituții de credit care sunt:

(i)	autorizate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10); sau

(ii)	exceptate de la o astfel de autorizare în temeiul articolului 2 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE;

(c)

sucursalele instituțiilor de credit, inclusiv sucursalele stabilite în state membre din zona euro ale instituțiilor de credit care nu au nici sediul social, nici sediul central situat într-un stat membru din zona euro, dar excluzând sucursalele stabilite înafara unui stat membru din zona euro ale instituțiilor de credit înființate într-un stat membru din zona euro.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„instituție financiară monetară” (IFM) înseamnă o entitate care aparține unuia dintre următoarele sectoare:

(a)	bănci centrale;

(b)	alte IFM, care includ societăți care acceptă depozite, exclusiv băncile centrale, și fondurile de piață monetară (FPM);

2.	„instituție de credit” înseamnă „instituție de credit” astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„societăți care acceptă depozite, exclusiv băncile centrale” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)	instituțiile de credit a căror activitate este menționată la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

instituții financiare altele decât cele prevăzute la litera (a) a căror activitate principală este intermedierea financiară astfel cum este prevăzută la punctul 2.56 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și al căror obiect de activitate constă în primirea de depozite și/sau de substitute apropiate pentru depozite, astfel cum sunt prevăzute în anexa I partea 1, de la unități instituționale, inclusiv non-IFM, și în acordarea de împrumuturi și/sau efectuarea de investiții în titluri de valori pe cont propriu;

(c)	instituții emitente de monedă electronică a căror activitate principală este intermedierea financiară astfel cum este prevăzut la litera (b) sub forma emiterii de monedă electronică;

4.	„instituție de credit non-IFM” înseamnă o instituție de credit a cărei activitate nu constă în vreuna dintre activitățile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

„fonduri de piață monetară” sau „FPM” înseamnă organisme de plasament colectiv care au fost autorizate în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2017/1131 și care emit acțiuni/unități de fond care constituie substitute apropiate pentru depozite astfel cum sunt menționate în anexa I partea 1 la prezentul regulament;

6.	„agenți raportori” înseamnă „agenți care raportează” astfel cum sunt definiți la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98;

7.	„rezident” înseamnă „rezident” astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98;

8.	„BCN relevantă” înseamnă banca centrală națională a statului membru din zona euro în care agentul raportor este rezident;

9.	„societate vehicul investițional” sau „SVI” înseamnă o „societate vehicul investițional angajată în tranzacții de securitizare” astfel cum este definită la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 al Băncii Centrale Europene (BCE/2013/40) (12);

10.

„securitizare” înseamnă o tranzacție care este fie o securitizare tradițională astfel cum este definită la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (13), fie o securitizare astfel cum este definită la articolul 1 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40), în care creditele care sunt securitizate sunt cedate unei SVI;

11.	„instituție emitentă de monedă electronică” înseamnă „instituție emitentă de monedă electronică” astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14);

12.	„monedă electronică” înseamnă „monedă electronică” astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE;

13.	„reducerea valorii contabile” (write-down) înseamnă reducerea directă a valorii contabile a unui credit în bilanț, ca urmare a deprecierii sale;

14.	„scoaterea din evidențele contabile” (write-off) înseamnă o reducere a valorii contabile totale a unui credit care determină eliminarea acestuia din bilanț;

15.	„administrator” înseamnă o IFM care administrează creditele care stau la baza unei securitizări sau credite care au fost transferate în alt mod, din perspectiva colectării principalului și a dobânzii de la debitori;

16.

„poziții intragrup” înseamnă creditele acordate către sau depozitele primite de la societăți din zona euro care acceptă depozite și care aparțin aceluiași grup, care este compus dintr-o societate mamă și toți ceilalți membri ai grupului, rezidenți ai zonei euro, controlați în mod direct sau indirect;

17.	„instituție din coada de distribuție” înseamnă o IFM căreia i-a fost acordată o derogare în temeiul articolului 9 alineatele (1) și (2) sau o instituție de credit non-IFM căreia i-a fost acordată o derogare în temeiul articolului 9 alineatul (5) litera (a);

18.	„provizioane pentru pierderile din credite” înseamnă fonduri rezervate de agentul raportor pentru pierderile din credite în conformitate cu practicile contabile aplicabile;

19.

„dețineri proprii de titluri de valoare” înseamnă titlurile de valoare deținute de agentul raportor emitent, care rezultă din oricare dintre următoarele:

(a)	păstrarea titlurilor de valoare la emisiune sau achiziționarea de către agentul raportor a titlurilor de valoare vândute anterior, care sunt înregistrate în bilanțul contabil al agentului raportor emitent;

(b)	păstrarea titlurilor de valoare la emisiune sau achiziționarea de către agentul raportor a titlurilor de valoare vândute anterior, care nu sunt înregistrate în bilanțul contabil, dar care sunt utilizate sau sunt disponibile pentru a fi utilizate de către emitent pentru operațiuni de piață;

20.

„gestionarea centralizată fictivă a fondurilor” înseamnă aranjamente de gestionare centralizată a fondurilor puse de o IFM sau mai multe IFM la dispoziția unui grup de entități („participanți la structura de gestionare centralizată a fondurilor”) în care dobânda de plătit sau de primit de către IFM se calculează pe baza unei poziții nete „fictive” a tuturor conturilor din structura de gestionare centralizată a fondurilor și în care fiecare participant la structura de gestionare centralizată a fondurilor:

(a)	păstrează un cont separat; și

(b)	poate trage credite acordate pe descoperit de cont garantate cu depozitele altor participanți la structura de gestionare centralizată a fondurilor, fără un transfer de fonduri între conturi;

21.	„sucursală” înseamnă „sucursală” astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

22.	„derecunoaștere” înseamnă eliminarea unui credit sau a unei părți a unui credit din soldurile raportate în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3;

23.	„transfer de credit” înseamnă achiziționarea sau cedarea de către agentul raportor a unui credit sau a unui portofoliu de credite, realizată prin transferul proprietății sau prin sub-participare;

24.	„fuziune” înseamnă o operațiune prin care una sau mai multe instituții (instituțiile care fuzionează), fiind dizolvate fără a intra în lichidare, își transferă toate activele și pasivele unei alte instituții (instituția beneficiară), care poate fi o instituție nou constituită.

Articolul 3

Unități de observare statistică efective cu obligații de raportare

(1) Unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare constau în IFM și instituțiile de credit non-IFM care sunt rezidente pe teritoriul statelor membre din zona euro.

(2) Atunci când BCN colectează informații statistice cu privire la rezidența deținătorilor de acțiuni/unități ale FPM de la alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii (AIF), astfel cum sunt definiți la punctele 2.86-2.94 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din prezentul regulament, acele BCN pot include respectivele AIF ca parte a unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare în sensul articolului 5 alineatul (4) din prezentul regulament.

Articolul 4

Lista IFM întocmită în scopuri statistice

(1) Comitetul executiv elaborează și menține o listă a IFM pe baza informațiilor statistice înregistrate de BCN astfel cum este prevăzut la articolul 4 din Orientarea (UE) 2018/876 a Băncii Centrale Europene (BCE/2018/16) (15).

(2) BCE publică lista actualizată a IFM întocmită în scopuri statistice, inclusiv pe cale electronică.

(3) În cazul în care cea mai recentă versiune accesibilă a listei este incorectă, BCE nu impune sancțiuni unui agent raportor care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile de raportare statistică ce îi revin în temeiul prezentului regulament în măsura în care acesta s-a bazat cu bună-credință pe lista incorectă.

Agenții raportori raportează informațiile statistice solicitate în conformitate cu prezentul regulament atunci când eliminarea lor din listă este evident greșită.

Articolul 5

Cerințe de raportare statistică

(1) IFM raportează BCN relevante toate informațiile statistice următoare:

(a)	soldurile de sfârșit de lună prevăzute în anexa I partea 2 tabelul 1;

(b)	ajustările din reevaluare lunare prevăzute ca cerințe minime în anexa I partea 4 tabelul 1A, și celelalte ajustări din reevaluare lunare din acel tabel atunci când sunt solicitate de BCN relevantă;

(c)	transferurile de credite nete lunare prevăzute în anexa I partea 5 tabelul 5a;

(d)	soldurile de sfârșit de lună și ajustările din reevaluare lunare ale transferurilor de credite prevăzute în anexa I partea 5 tabelul 5b;

(e)	soldurile de sfârșit de trimestru prevăzute în anexa I partea 3 tabelele 2, 3 și 4;

(f)	ajustările din reevaluare trimestriale prevăzute ca cerințe minime în anexa I partea 4 tabelul 2A, și celelalte ajustări din reevaluare trimestriale din acel tabel atunci când sunt solicitate de BCN relevantă.

BCN pot colecta informațiile statistice trimestriale prevăzute la literele (e) și (f) de la primul paragraf pe bază lunară atunci când o astfel de colectare facilitează procesul de producere a datelor.

(2) Instituțiile de credit non-IFM raportează BCN relevante toate informațiile statistice următoare:

(a)

soldurile de sfârșit de lună prevăzute în anexa I partea 2 tabelul 1, cu excepția următoarelor:

(i)	poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor;

(ii)	acțiuni/unități ale FPM emise;

(b)

ajustările din reevaluare lunare prevăzute ca cerințe minime în anexa I partea 4 tabelul 1A, și celelalte ajustări din reevaluare lunare din acel tabel atunci când sunt solicitate de BCN relevantă, cu excepția următoarelor:

(i)	poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor;

(ii)	acțiuni/unități ale FPM emise;

(c)	soldurile de sfârșit de trimestru prevăzute în anexa I partea 3 tabelul 2, cu excepția posturilor care se referă la defalcările creditelor în funcție de scadența reziduală;

(d)	soldurile de sfârșit de trimestru prevăzute în anexa I partea 3 tabelele 3 și 4;

(e)	ajustările din reevaluare trimestriale prevăzute ca cerințe minime în anexa I partea 4 tabelul 2A, și celelalte ajustări din reevaluare trimestriale din acel tabel atunci când sunt solicitate de BCN relevantă.

BCN pot colecta informațiile statistice trimestriale prevăzute la literele (c)-(e) de la primul paragraf pe bază lunară atunci când o astfel de colectare facilitează procesul de producere a datelor.

(3) BCN pot colecta informații statistice în temeiul alineatelor (1) și (2) cu privire la titlurile de valoare emise și deținute în regim „titlu cu titlu” atunci când informațiile statistice sunt derivate în conformitate cu standardele minime prevăzute în anexa IV.

(4) BCN pot colecta informații statistice privind rezidența deținătorilor de acțiuni/unități ale FPM emise de IFM din alte surse disponibile, astfel cum sunt prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 5.7 atunci când acele informații respectă standardele minime definite în anexa IV.

Articolul 6

Raportarea la nivel de grup de către IFM

(1) Dacă o societate-mamă și filialele acesteia sunt IFM situate în același stat membru, societatea-mamă poate consolida informațiile statistice privind activitatea acestor filiale în informațiile statistice pe care le raportează în temeiul articolului 5 alineatul (1). Când grupul include instituții de credit și alte IFM, informațiile statistice respective sunt raportate separat pentru instituții de credit și alte IFM.

(2) BCN relevantă poate autoriza o instituție de credit să raporteze informațiile statistice prevăzute la articolul 5 alineatul (1) în numele unui grup de instituții de credit pe bază agregată, atunci când se aplică toate condițiile următoare:

(a)	instituția de credit nu consolidează informațiile statistice în funcție de activitatea acestor filiale în informațiile statistice raportate în temeiul articolului 5 alineatul (1) în conformitate cu alineatul (1);

(b)

BCN relevantă a acordat permisiunea de a se menține rezerve minime obligatorii prin acea instituție de credit în temeiul articolului 10 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1) și acea instituție de credit este instituția intermediară în sensul articolului 10 alineatul (1) din acel regulament;

(c)	toți membrii grupului respectiv sunt IFM rezidente în același stat membru.

Dacă o instituție de credit a primit de la BCN relevantă autorizația prevăzută la primul paragraf, acea instituție de credit raportează informațiile statistice cu privire la bilanțul său și la bilanțul fiecărui membru al grupului, pe bază agregată, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

(3) Dacă IFM raportează pe bază de grup în conformitate cu alineatele (1) și (2), acestea raportează minim informațiile prevăzute în anexa III partea 1 tabelul 1 pentru a calcula, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1), baza de calcul a rezervelor minime obligatorii a fiecărui membru al grupului.

Dacă o IFM care raportează pe bază de grup în conformitate cu alineatele (1) și (2) a primit permisiunea de a raporta baza de calcul a rezervelor minime obligatorii pe bază agregată în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1), primul paragraf nu se aplică.

(4) Toți membrii grupurilor menționate la alineatele (1) și (2) sunt incluși separat în lista IFM prevăzută la articolul 4.

Articolul 7

Respectarea termenelor

(1) BCN stabilesc frecvența și termenele pentru primirea informațiilor statistice de la agenții raportori în temeiul prezentului regulament pentru a respecta termenele de raportare menționate la alineatele (2) și (3) și informează agenții raportori în mod corespunzător.

(2) BCN transmit BCE statistici lunare până la încheierea activității în a cincisprezecea zi lucrătoare următoare sfârșitului lunii la care se referă statisticile respective.

(3) BCN transmit BCE statistici trimestriale până la încheierea activității în a douăzeci și opta zi lucrătoare următoare sfârșitului trimestrului la care se referă statisticile respective.

Articolul 8

Norme contabile aplicabile în scopul raportării statistice

(1) În scopul raportării în temeiul prezentului regulament și cu excepția cazului în care se prevede altfel, agenții raportori respectă normele contabile prevăzute în Directiva 86/635/CEE (16) și în orice alte standarde internaționale aplicabile.

În sensul prezentului regulament, agenții raportori raportează toate activele și pasivele financiare pe bază brută.

(2) Atunci când agenții raportori raportează pasive sub formă de depozit și credite, se aplică următoarele:

(a)	agenții raportori raportează pasivele sub formă de depozite și creditele la valoarea principală existentă în sold la sfârșitul lunii de raportare;

(b)	agenții raportori exclud scoaterile din evidențele contabile și reducerile valorii contabile astfel cum sunt stabilite de practicile contabile relevante din valoarea menționată la litera (a);

(c)	agenții raportori nu compensează pasivele sub formă de depozite și creditele cu alte active sau pasive.

(3) BCN pot permite tuturor agenților raportori să raporteze creditele net de provizioanele pentru pierderile din credite atunci când au permis tuturor agenților raportori să facă acest lucru înainte de adoptarea prezentului regulament în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

(4) IFM exclud din valorile activelor și pasivelor respective propriile lor dețineri de titluri de natura datoriei și de titluri de capital pe care le-au emis. BCN pot permite IFM să raporteze propriile dețineri de titluri de valoare în cadrul activelor și pasivelor respective, inclusiv pe o bază de titlu cu titlu, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), în măsura în care BCN poate deriva defalcările necesare ale activelor și pasivelor prevăzute în anexa I, excluzând valorile deținerilor proprii de titluri de valoare.

Articolul 9

Derogări

(1) BCN pot acorda IFM mici anumite derogări de la cerințele de raportare statistică prevăzute la articolul 5 alineatul (1) cu condiția ca următoarele două cerințe să fie îndeplinite:

(a)	contribuția combinată a tuturor IFM mici cărora le este acordată o derogare nu depășește 5 % din soldurile activelor totale din bilanțul național al IFM;

(b)

contribuția combinată a tuturor FPM cărora li s-a acordat o derogare nu depășește oricare dintre următoarele praguri:

(i)	10 % din soldurile activelor totale din bilanțul național al FPM, atunci când bilanțul FPM național reprezintă mai mult de 15 % din totalul bilanțului FPM din zona euro;

(ii)

30 % din soldurile activelor totale din bilanțul național al FPM, atunci când bilanțul FPM național reprezintă mai puțin de 15 % din totalul bilanțului FPM din zona euro, cu excepția cazului în care acel bilanț național al FPM reprezintă mai puțin de 1 % din totalul bilanțului FPM din zona euro, caz în care nu se mai aplică niciun prag.

Atunci când BCN acordă derogări în temeiul primului paragraf, acestea colectează minim toate informațiile statistice următoare:

(a)	soldul activelor totale pe bază anuală;

(b)	informațiile statistice prevăzute în anexa III necesare pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1).

(2) BCN pot acorda IFM mici care sunt instituții de credit derogări de la cerințele de raportare statistică prevăzute în anexa I, în conformitate cu partea 6 din acea anexă, cu condiția să fie îndeplinite următoarele două cerințe:

(a)	contribuția combinată a tuturor instituțiilor de credit cărora le-au fost acordate derogări nu depășește 10 % din soldul activelor totale din bilanțul național al IFM; și

(b)	contribuția combinată a tuturor instituțiilor de credit cărora le-au fost acordate derogări nu depășește 1 % din soldul activelor totale din bilanțul agregat al IFM al zonei euro.

(3) Instituțiile din coada de distribuție pot fie să aplice derogările acordate de BCN în temeiul alineatelor (1), (2) sau (5) litera (a), fie să raporteze informațiile statistice în conformitate cu articolul 5.

(4) BCN pot acorda FPM derogări de la următoarele cerințe de raportare statistică:

(a)

cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)	FPM raportează informațiile statistice privind posturile din bilanț în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 al Băncii Centrale Europene (BCE/2013/38) (17);

(ii)	FPM raportează informațiile statistice prevăzute la punctul (i) pe bază lunară în conformitate cu anexa I partea 1 punctul 1 la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38), și în termenele stabilite de BCN în temeiul articolului 9 din acel regulament;

(iii)

FPM raportează soldul la sfârșit de lună al acțiunilor/unităților de fond ale FPM emise în termenele stabilite de BCN în temeiul articolului 7 din prezentul regulament;

(b)

oricare dintre următoarele cerințe de raportare statistică prevăzute în anex I:

(i)	defalcarea depozitelor și creditelor acordate contrapartidelor non-IFM astfel cum este prevăzut în anexa I partea 2 secțiunea 5.1 și defalcarea pozițiilor cu contrapartidele IFM astfel cum este prevăzut în anexa I partea 2 secțiunea 5.2;

(ii)	informațiile privind dobânzile acumulate pentru creditele și depozitele prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 7;

(iii)

defalcarea separată pe sectoare a sectorului societăți de asigurare și a sectorului fonduri de pensii prevăzută în anexa I partea 2 secțiunea 5.1;

(iv)	informațiile privind creditele și depozitele intra-grup prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 5.3;

(v)	defalcarea în funcție de sector prevăzută în anexa I partea 3 secțiunea 3;

(vi)	defalcarea în funcție de țară prevăzută în anexa I partea 3 secțiunea 7;

(vii)

informațiile privind deținerile de bunuri imobile prevăzute în anexa I partea 3 secțiunea 4;

(viii)

defalcarea participațiilor prevăzută în anexa I partea 3 secțiunea 6;

(ix)	informațiile privind securitizările și alte transferuri de credite prevăzute în anexa I partea 5.

(c)

cerințele de raportare statistică privind rezidența deținătorilor de acțiuni sau unități ale FPM prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 5.7, atunci când oricare dintre următoarele se aplică:

(i)	acțiunile/unitățile de fond ale FPM sunt emise pentru prima dată;

(ii)	informațiile statistice solicitate cu privire la rezidența deținătorilor de acțiuni/unități ale FPM sunt colectate din alte surse în conformitate cu anexa I partea 2 secțiunea 5.7;

(iii)

nu mai este posibil, din cauza evoluției pieței, ca BCN să colecteze informațiile solicitate cu privire la rezidența deținătorilor de acțiuni/unități ale FPM astfel cum este prevăzut la punctul (ii).

În cazul în care BCN acordă derogări FPM în conformitate cu primul alineat litera (b) punctele (i), (ii), (v) sau (vi), BCN se asigură că, pentru fiecare post, contribuția combinată a derogărilor la soldul total corespunzător în bilanțul național al IFM nu depășește 5 %.

În cazul în care BCN acordă derogări FPM în conformitate cu primul alineat litera (b) punctul (iii), BCN fac distincție între blocuri separate pentru poziții de active și pasive și pentru rezidenți naționali și rezidenți din alte state membre ale zonei euro și se asigură că o contribuție a sectoarelor societăți de asigurări și fonduri de pensii combinată în cadrul fiecărui bloc pentru care derogarea se aplică nu depășește 5 % din blocul relevant al bilanțului național al IFM.

Atunci când BCN acordă derogări FPM în conformitate cu primul alineat litera (c) punctele (i) și (iii), acele derogări se aplică pentru o perioadă de 12 luni.

(5) BCN pot acorda instituțiilor de credit non-IFM derogări de la oricare dintre următoarele cerințe de raportare statistică:

(a)	cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (2) atunci când soldul activelor totale ale agentului raportor este mai mic sau egal cu 350 de milioane EUR;

(b)

oricare dintre următoarele cerințe de raportare statistică prevăzute în anexa I:

(i)	informațiile privind defalcările în funcție de scadență ale creditelor exprimate în euro acordate societăților nefinanciare;

(ii)	informațiile privind defalcările în funcție de scadență și obiect ale creditelor exprimate în euro acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației;

(iii)

defalcarea capitalului și rezervelor prevăzută în anexa I partea 2 secțiunea 6;

(iv)	informațiile privind deținerile de bunuri imobile prevăzute în anexa I partea 3 secțiunea 4;

(v)	defalcarea participațiilor prevăzută în anexa I partea 3 secțiunea 6;

(vi)	informațiile privind dobânzile acumulate pentru creditele și depozitele prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 7;

(vii)

Informațiile privind deținerile proprii de titluri de valoare prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 7.

Atunci când BCN acordă derogări în temeiul primului paragraf litera (a), acestea colectează minim toate informațiile statistice următoare:

(a)	soldul activelor totale pe bază anuală;

(b)	informațiile statistice prevăzute în anexa III necesare pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1).

(6) BCN pot acorda IFM și instituțiilor de credit non-IFM următoarele derogări de la cerința de raportare a ajustărilor din reevaluare în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2);

(a)	pentru FPM, o derogare de la cerința de raportare a ajustărilor din reevaluare prevăzută în anexa I partea 4;

(b)

pentru IFM și instituțiile de credit non-IFM, o derogare de la cerința de raportare a ajustărilor din reevaluare cu privire la titlurile de valoare prevăzută în anexa I partea 4 tabelul 1A pe bază lunară. Atunci când o derogare este acordată în conformitate cu acest punct, agenții raportori raportează respectivele ajustări din reevaluare pe bază trimestrială și furnizează BCN, la solicitarea acestora, următoarele două elemente:

(i)	metodele de evaluare utilizate pentru raportarea informațiilor statistice cu privire la titlurile de valoare și informațiile privind cota din deținerile lor căreia i se aplică diferitele metode de evaluare; și

(ii)	identificarea lunii în care are loc o reevaluare substanțială a prețului în cadrul trimestrului.

(c)

BCN pot acorda IFM și instituțiilor de credit non-IFM derogări de la cerința de raportare a ajustărilor din reevaluare prevăzută în anexa I partea 4 atunci când agentul raportor raportează soldurile de sfârșit de lună ale titlurilor de valoare în regim „titlu cu titlu”. Atunci când o derogare este acordată în temeiul acestei litere, se aplică ambele condiții următoare:

(i)	informațiile raportate includ, pentru fiecare titlu de valoare, valoarea acestuia de înregistrare în bilanț; și

(ii)

pentru titlurile de valoare care nu au coduri de identificare accesibile publicului, informațiile raportate includ date cu privire la categoria instrumentului, scadența și emitentul acestuia, care sunt suficiente pentru derivarea defalcărilor definite ca „cerințe minime” în anexa I partea 4 tabelele 1A și 2A.

(7) BCN pot acorda IFM derogări de la cerințele de raportare statistică menționate în anexa I partea 3 secțiunile 7-9 în legătură cu un stat membru dinafara zonei euro atunci când oricare dintre următoarele se aplică:

(a)	informațiile statistice colectate la un nivel mai înalt de agregare arata că pozițiile cu contrapartidele rezidente în acel stat membru din afara zonei euro sunt nesemnificative;

(b)	informațiile statistice colectate la un nivel mai înalt de agregare arata că pozițiile în moneda acelui stat membru din afara zonei euro sunt nesemnificative.

Atunci când o BCN acordă IFM derogări în temeiul primului alineat în legătură cu o țară care aderă la Uniune, acea BCN poate retrage derogările respective la 12 luni după ce a informat IFM despre intenția sa de a retrage acele derogări.

Atunci când BCN acordă IFM derogări în temeiul primului alineat, acestea pot acorda aceleași derogări și instituțiilor de credit non-IFM.

(8) BCN pot acorda IFM derogări de la cerințele de raportare statistică privind gestionarea centralizată fictivă a fondurilor prevăzute în anexa I partea 2 în următoarele cazuri:

(a)	atunci când soldurile depozitelor sau creditelor rezidenților din zona euro (exclusiv IFM) la structurile de gestionare centralizată fictivă a fondurilor în bilanțul național al IFM nu depășesc 2 miliarde EUR;

(b)	în cazul în care pragul menționat la litera (a) este depășit, BCN pot acorda unei IFM derogări dacă soldurile din bilanțul acesteia de depozite sau credite ale rezidenților din zona euro (exclusiv IFM) la structurile de gestionare centralizată fictivă a fondurilor nu depășesc 500 de milioane EUR.

(9) BCN pot acorda IFM derogări de la cerința de a identifica separat credite acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 3, atunci când aceste credite cuprind mai puțin de 5 % din creditele totale acordate gospodăriilor populației în bilanțul național al IFM.

Atunci când BCN acordă IFM derogări în temeiul primului paragraf, acestea acordă aceleași derogări și instituțiilor de credit non-IFM.

(10) Atunci când BCN acordă derogări în temeiul alineatelor (1), (2), (4), (5) și (9), acestea verifică dacă pragurile menționate în respectivele alineate nu sunt depășite. Acea verificare este efectuată în timp util pentru a acorda sau retrage, dacă este necesar, orice derogare cu efect de la începutul următorului an.

Atunci când BCN acorda derogări în temeiul alineatului (8), acestea verifică dacă pragurile menționate în respectivul paragraf nu sunt depășite. Acea verificare este efectuată în timp util și cel puțin o dată la doi ani pentru a acorda sau retrage, dacă este necesar, orice derogare cu efect de la începutul următorului an.

Articolul 10

Standarde minime și mecanisme naționale de raportare

(1) Agenții raportori îndeplinesc cerințele de raportare statistică ce le sunt aplicabile în conformitate cu standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire stabilite în anexa IV.

(2) BCN definesc și pun în aplicare mecanisme de raportare care trebuie respectate de către unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare în conformitate cu cerințele naționale. BCN asigură că aceste mecanisme de raportare furnizează informațiile statistice solicitate și permit verificarea cu precizie a respectării standardelor minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire stabilite în anexa IV.

Articolul 11

Fuziuni, divizări și reorganizări

(1) Un agent raportor efectiv notifică BCN relevantă cu privire la o fuziune, divizare sau alt tip de reorganizare dacă:

(a)	este posibil ca acea fuziune, divizare sau reorganizare de alt tip să afecteze îndeplinirea de către un agent raportor efectiv a obligațiilor de raportare ce îi revin; și

(b)	intenția de a implementa operațiunea menționată la litera (a) este publică.

(2) Notificarea menționată la alineatul (1):

(a)	este transmisă cu un termen rezonabil înainte ca fuziunea, divizarea sau reorganizarea de alt tip să producă efecte; și

(b)	precizează procedurile care vor fi utilizate pentru îndeplinirea cerințelor de raportare statistică prevăzute de prezentul regulament.

(3) Atunci când fuziunea dintre agenți raportori are loc între sfârșitul perioadei de referință și termenul pentru raportarea informațiilor statistice pentru acea perioadă de referință stabilită de BCN relevantă în temeiul articolului 7 alineatul (1), instituția beneficiară îndeplinește cerințele de raportare statistică aplicabile instituțiilor care fuzionează pentru perioada de referință respectivă ca și când fuziunea nu s-ar fi produs.

(4) Atunci când fuziunea dintre agenți raportori are loc în cursul unei perioade de referință BCN pot permite instituției beneficiare să raporteze informații statistice pentru instituțiile care fuzionează separat de informațiile statistice proprii pentru respectiva perioadă de referință și pentru perioadele de referință ulterioare.

În sensul primului paragraf, BCN nu pot permite instituției beneficiare să raporteze informații statistice pentru instituțiile care fuzionează separat de informațiile statistice proprii pentru mai mult de șase luni de la fuziune.

Articolul 12

Raportarea informațiilor statistice cu privire la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii

(1) Instituțiile de credit raportează BCN relevante informațiile statistice prevăzute în anexa III necesare pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1).

(2) Instituțiile de credit raportează cel puțin informațiile statistice prevăzute în anexa III partea 1 tabelul 1 pe bază trimestrială, atunci când se aplică următoarele:

(a)	instituția de credit este o instituție din coada de distribuție;

(b)	instituția de credit raportează în numele unui grup, în conformitate cu articolul 6, grup care este alcătuit doar din instituții din coada de distribuție.

Articolul 13

Verificare și colectare obligatorie

BCN își exercită dreptul de a verifica sau de a colecta conform legii informațiile pe care agenții raportori trebuie să le furnizeze în temeiul prezentului regulament, fără aduce atingere dreptului BCE de a exercita chiar ea aceste drepturi. În special, BCN exercită aceste drepturi atunci când o instituție care face parte din unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare nu respectă standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire stabilite în anexa IV.

Articolul 14

Prima raportare

(1) Prima raportare a informațiilor statistice lunare în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) începe cu date pentru ianuarie 2022.

(2) Prima raportare a informațiilor statistice trimestriale în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) începe cu date pentru primul trimestru din 2022.

Articolul 15

Procedura simplificată de modificare

Ținând seama de avizele Comitetului de statistică, Comitetul executiv al BCE aduce anexelor orice modificări tehnice necesare, cu condiția ca acestea să nu schimbe cadrul conceptual de bază și să nu afecteze sarcina de raportare a agenților raportori din statele membre. Comitetul executiv informează fără întârzieri nejustificate Consiliul guvernatorilor cu privire la orice astfel de modificare.

Articolul 16

Abrogare

(1) Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) se abrogă de la 26 iunie 2021.

(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

Articolul 17

Dispoziții tranzitorii

(1) IFM, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (1), aplică dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) de la 26 iunie 2021 până la 1 februarie 2022.

(2) Instituțiile de credit non-IFM, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (4), respectă cerințele de raportare aplicabile IFM prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) de la 26 iunie 2021 până la 1 februarie 2022, cu excepția cerințelor de raportare prevăzute la articolul 6 din acel regulament. Cu excepția informațiilor statistice prevăzute în anexa III necesare pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1), BCN pot stabili o dată până la care instituțiile de credit non-IFM să raporteze informații în conformitate cu prezentul alineat. Acea dată va fi nu mai târziu de 31 martie 2022.

(3) BCN pot acorda instituțiilor de credit non-IFM derogări de la cerințele de raportare statistică prevăzute la alineatul (1) atunci când soldul totalului activelor agentului raportor este mai mic de sau egal cu 350 de milioane EUR.

Atunci când BCN acordă derogări în temeiul primului paragraf, acestea colectează cel puțin informațiile statistice prevăzute în anexa III necesare pentru calcularea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1).

(4) În sensul alineatelor (1) și (2) agenții raportori nu trebuie să raporteze defalcarea în funcție de garanții reale imobiliare a creditelor menționată în anexa I partea 3 secțiunea 1 la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33).

(5) Până la 28 februarie 2022, agenții raportori continuă să raporteze pe bază trimestrială anumite posturi din bilanț, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) și cu anexa I la acel regulament.

(6) Pentru perioada 26 iunie 2021-1 februarie 2022, atunci când agenții raportori prevăzuți la alineatele (1) și (2) raportează pasive datorate instituțiilor de credit care fac obiectul cerințelor privind rezervele minime obligatorii prevăzute de Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1), aceștia includ în acea raportare și pasivele pe care le datorează instituțiilor de credit non-IFM.

Articolul 18

Dispoziție finală

Prezentul regulament intră în vigoare în a cincea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 26 iunie 2021.

Cu toate acestea, articolele 5, 8 și 9 se aplică de la 1 februarie 2022.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 22 ianuarie 2021.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Christine LAGARDE

(1) JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

(2) JO L 318, 27.11.1998, p. 1.

(3) Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (JO L 250, 2.10.2003, p. 10). Acest regulament a fost modificat recent prin reformarea acestuia prin Regulamentul (UE) 2021/378 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 ianuarie 2021 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2021/1) (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(5) Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piață monetară (JO L 169, 30.6.2017, p. 8.).

(7) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1.).

(8) Regulamentul (UE) 2021/378 al Băncii Centrale Europene din 22 ianuarie 2021 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2021/1) (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(9) Orientarea BCE/2014/15 a Băncii Centrale Europene din 4 aprilie 2014 privind statisticile monetare și financiare (JO L 340, 26.11.2014, p. 1).

(10) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(11) Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).

(12) Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 al Băncii Centrale Europene din 18 octombrie 2013 privind statisticile referitoare la activele și pasivele societăților vehicul investițional angajate în tranzacții de securitizare (BCE/2013/40) (JO L 297, 7.11.2013, p. 107).

(13) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).

(14) Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(15) Orientarea (UE) 2018/876 a Băncii Centrale Europene din 1 iunie 2018 privind Registrul de date privind instituțiile și companiile afiliate (BCE/2018/16) (JO L 154, 18.6.2018, p. 3).

(16) Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).

(17) Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 al Băncii Centrale Europene din 18 octombrie 2013 privind statisticile referitoare la activele și pasivele fondurilor de investiții (BCE/2013/38) (JO L 297, 7.11.2013, p. 73).

ANEXA I

CERINȚE DE RAPORTARE STATISTICĂ

PARTEA 1

Identificarea anumitor IFM pe baza principiilor de substituibilitate a depozitelor

1.1.

Instituțiile financiare, altele decât instituțiile de credit, care emit instrumente financiare ce sunt considerate substitute apropiate pentru depozite sunt clasificate ca IFM cu condiția să se încadreze la definiția IFM în celelalte privințe. Clasificarea se bazează pe criteriile de substituibilitate a depozitelor, și anume dacă pasivele sunt clasificate ca depozite, ceea ce se determină în funcție de lichiditatea acestora, prin combinarea caracteristicilor acestora de transferabilitate, convertibilitate, certitudine și tranzacționabilitate, și ținând seama, atunci când este cazul, de durata pentru care au fost emise aceste instrumente financiare.

Aceste criterii de substituibilitate a depozitelor se aplică, de asemenea, pentru a stabili dacă pasivele ar trebui să fie clasificate ca depozite, cu condiția să nu existe o categorie separată pentru astfel de pasive.

1.2.

În sensul determinării substituibilității depozitelor și al clasificării pasivelor ca depozite:

(a)	transferabilitatea se referă la posibilitatea de a mobiliza fonduri plasate într-un instrument financiar prin utilizarea mijloacelor de plată, precum cecurile, ordinele de transfer, debitarea directă sau alte mijloace similare;

(b)	convertibilitatea se referă la posibilitatea și costul aferent transformării instrumentelor financiare în numerar sau în depozite transferabile; pierderea avantajelor fiscale în cazul unor astfel de conversii poate fi considerată o penalizare care reduce gradul de lichiditate;

(c)	certitudinea înseamnă cunoașterea cu precizie, în avans, a valorii de capital a unui instrument financiar, exprimată în moneda națională;

(d)

titlurile de valoare cotate și tranzacționate în mod regulat pe o piață organizată sunt considerate a fi tranzacționabile. Pentru acțiunile organismelor de plasament colectiv deschise nu există o piață în sensul obișnuit al termenului. Cu toate acestea, investitorii cunosc cotația zilnică a acțiunilor și pot retrage fonduri la acest preț.

1.3.

Nu sunt considerate substitute apropiate pentru depozite acțiunile/unitățile emise de organismele de plasament colectiv care funcționează doar ca sisteme de economisire pentru angajați în cadrul cărora investitorii își pot recupera investițiile doar în conformitate cu condiții de recuperare restrictive care nu sunt legate de evoluțiile pieței.

PARTEA 2

Bilanțul (solduri lunare)

În vederea compilării agregatelor monetare și a contrapartidelor aferente zonei euro, BCE solicită datele din tabelul 1. Sunt solicitate date suplimentare în scopul sistemului rezervelor minime obligatorii al BCE. Cerințele lunare sunt următoarele:

1. Categorii de instrumente

(a) Pasive

Categoriile relevante de instrumente sunt: moneda aflată în circulație, pasivele sub formă de depozite, acțiuni/unități ale FPM, titluri de creanță emise, capital și rezerve și alte pasive. Pentru a separa pasivele monetare de pasivele nemonetare, pasivele sub formă de depozite sunt, de asemenea, defalcate în depozite overnight, depozite la termen, depozite rambursabile după notificare și contracte de report (repo). A se vedea definițiile din anexa II.

(b) Active

Categoriile relevante de instrumente sunt: numerar, credite, titluri de natura datoriei deținute, participații, acțiuni ale fondurilor de investiții, active nefinanciare și alte active. A se vedea definițiile din anexa II.

2. Defalcare în funcție de scadență

Pragurile de scadență inițială oferă o alternativă pentru informațiile detaliate privind instrumentele în cazul în care instrumentele financiare nu sunt pe deplin comparabile între piețe.

(a) Pasive

Pragurile corespunzătoare bandelor de scadență sau perioadelor notificate sunt: pentru depozitele la termen, cu scadența la emitere la un an și la doi ani; iar pentru depozitele rambursabile după notificare, cu notificare la trei luni și la doi ani. Contractele de report (repo) nu sunt defalcate în funcție de scadență deoarece acestea sunt de obicei instrumente pe termen foarte scurt, și anume, de obicei, cu scadența la emitere la mai puțin de trei luni. Titlurile de natura datoriei emise de IFM sunt defalcate pe scadențe la un an și la doi ani. Pentru acțiunile/unitățile de fond emise de FPM nu se impune defalcarea în funcție de scadență.

(b) Active

Pragurile corespunzătoare bandelor de scadență sunt: pentru creditele acordate rezidenților (alții decât IFM) din zona euro în funcție de subsector și, în plus, pentru creditele acordate gospodăriilor populației, în funcție de destinație, la bande de scadență de un an și de cinci ani, cu un prag suplimentar la doi ani pentru creditele acordate societăților nefinanciare și gospodăriilor populației din zona euro în funcție de destinație și exprimate în euro; și pentru deținerile de titluri de natura datoriei emise de IFM situate în zona euro, la bande de scadență de un an și de doi ani.

3. Defalcare în funcție de destinație și identificarea separată a creditelor acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică.

Creditele acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației sunt defalcate în plus în funcție de destinația creditului (credite pentru consum, credite pentru locuințe și altele). În categoria „altele”, creditele acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică se identifică separat.

4. Defalcarea în funcție de monedă

Pentru posturile din bilanț care pot fi folosite pentru compilarea agregatelor monetare, soldurile în euro trebuie să fie identificate separat astfel încât BCE să aibă opțiunea de a defini agregatele monetare în funcție de soldurile exprimate în toate monedele combinate sau numai în euro.

5. Defalcare în funcție de sector și de rezidența contrapartidelor

5.1.

Compilarea agregatelor monetare și a contrapartidelor din zona euro impune identificarea acelor contrapartide situate pe teritoriul zonei euro care formează sectorul deținător de monedă. În acest scop, contrapartidele non-IFM sunt împărțite, în conformitate cu Sistemul European de Conturi revizuit (denumit în continuare „SEC 2010”) prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 (a se vedea anexa II partea 3) în administrație publică (S.13), cu administrația centrală (S.1311) identificată separat la totalul pasivelor sub formă de depozite, și alte sectoare rezidente. Pentru a calcula dezagregarea lunară pe sectoare a agregatelor monetare și a contrapartidelor de credit, alte sectoare rezidente sunt defalcate, la rândul lor, în următoarele subsectoare: societăți nefinanciare (S.11), gospodăriile populației + instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15), societăți de asigurare (S.128), fonduri de pensii (S.129), fonduri de investiții, altele decât fondurile de piață monetară (S.124), alți intermediari financiari (S.125), auxiliari financiari (S.126) și instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127). În scopul raportării unor posturi din bilanț, cum ar fi creditele și titluri de natura datoriei, ultimele trei sectoare sunt reunite (S.125 + S.126 + S.127). În cadrul sectorului alți intermediari financiari (S.125) se face o distincție suplimentară în ceea ce privește contrapartidele care sunt SVI și contrapărți centrale de compensare. În ceea ce privește întreprinderile individuale/asociațiile de persoane fără personalitate juridică, a se vedea secțiunea 3.

În sensul sistemului rezervelor minime obligatorii al BCE, se face o distincție în tabelul 1 pentru administrația centrală în ceea ce privește totalul pasivelor sub formă de depozite și categoriile de depozite „depozite la termen cu scadența la peste doi ani”, „depozite rambursabile după notificare cu scadență la peste doi ani” și „contracte de report (repo)”. De asemenea, pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii, sunt colectate informații în ceea ce privește angajamentele față de alte instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii, astfel cum se precizează în anexa III partea 1.

5.2.

Contrapartidele IFM sunt împărțite în bănci centrale (S.121), cu o identificare separată a BCE, societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală (S.122), și FPM (S.123). Aceasta are drept scop o mai bună înțelegere a politicilor de creditare și de finanțare în sectorul bancar și o mai bună monitorizare a activităților interbancare.

5.3.

În ceea ce privește pozițiile intragrup, se face o distincție suplimentară pentru pozițiile credite și depozite și tranzacții cu societățile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală (S.122) ale agenților raportori pentru a permite identificarea interconexiunilor dintre entitățile care aparțin aceluiași grup (intern și alte state membre din zona euro).

5.4.

În ceea ce privește deținerile de titluri de natura datoriei cu scadența inițială de până la un an, cu o defalcare în funcție de monedă, se face o distincție suplimentară pentru administrațiile publice (S.13) în vederea asigurării unei mai bune înțelegeri a interconexiunilor dintre state și bănci.

5.5.

Anumite depozite/credite provenite din contracte de report/deport (repo/reverse repo) sau operațiuni analoge se pot referi la tranzacțiile cu contrapărțile centrale. O contraparte centrală este o entitate care se interpune legal între contrapărțile la contractele tranzacționate pe piețele financiare, devenind cumpărătorul pentru orice vânzător și vânzătorul pentru orice cumpărător. În conformitate cu articolul 8 alineatul (2), aceste poziții trebuie să fie raportate la depozite și credite, indiferent de tratamentul care se aplică în alte scopuri de raportare. Deoarece astfel de tranzacții sunt deseori substitute pentru activități comerciale bilaterale între IFM, se face o distincție suplimentară pentru contracte de report/deport care implică contrapărți centrale care sunt clasificate drept alți intermediari financiari (S.125).

5.6.

Contrapartidele „situate pe teritoriul național” sunt identificate separat de contrapartidele „situate în zona euro exclusiv teritoriul național” în toate defalcările statistice. Contrapartidele situate în statele membre sunt identificate în funcție de sectorul lor național sau de clasificarea lor instituțională în conformitate cu listele păstrate de BCE în scopuri statistice, „Manualul pentru statisticile privind bilanțul IFM” al BCE și SEC 2010. Instituțiile UE care sunt rezidente în zona euro fără a fi rezidente într-un stat membru (BCE este un exemplu) sunt raportate drept contrapartide ale „zonei euro exclusiv teritoriul național”. Contrapartidele situate în afara statelor membre sunt clasificate în conformitate cu Sistemul Conturilor Naționale (denumit în continuare „SCN 2008”).

5.7.

În cazul acțiunilor/unităților de fond ale FPM emise de IFM din statele membre din zona euro, agenții raportori raportează cel puțin date privind rezidența deținătorilor conform defalcării în funcție de teritoriul național/zona euro exclusiv teritoriul național/restul lumii pentru a permite excluderea deținerilor de către nerezidenți din zona euro. BCN pot de asemenea să obțină informațiile statistice necesare din datele colectate în baza Regulamentului (UE) nr. 1011/2012 (BCE/2012/24), în măsura în care datele respective îndeplinesc cerințele privind respectarea termenelor prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament și cu standardele minime definite în anexa IV.

(a)

În privința acțiunilor/unităților de fond ale FPM pentru care, în conformitate cu legislația națională, se ține un registru pentru identificarea deținătorilor acestora, care include informații referitoare la rezidența deținătorilor, FPM emitente sau reprezentanții lor legali raportează în bilanțul lunar date privind defalcarea în funcție de rezidență a deținătorilor de acțiuni/unități de fond emise ale acestora.

(b)

În privința acțiunilor/unităților de fond ale FPM pentru care, în conformitate cu legislația națională, nu se ține un registru pentru identificarea deținătorilor sau pentru care se ține un registru care nu conține informații referitoare la rezidența deținătorilor, agenții raportori raportează date privind defalcarea în funcție de rezidență conform metodei stabilite de BCN relevantă în acord cu BCE. Această cerință se limitează la o singură opțiune sau la o combinație a următoarelor opțiuni, care urmează să fie adoptată (adoptate) luând în considerare organizarea piețelor relevante și aranjamentele juridice naționale din statul membru vizat. Respectarea acestei cerințe va fi monitorizată periodic de BCN.

(i)

FPM emitente:

FPM emitente sau reprezentanții lor legali raportează datele privind defalcarea în funcție de rezidență a deținătorilor de acțiuni/unități de fond emise de acestea. Aceste informații pot proveni de la agentul care distribuie acțiunile/unitățile de fond sau de la orice altă entitate implicată în emiterea, răscumpărarea sau transferul acțiunilor/unităților de fond.

(ii)

IFM și AIF în calitate de custozi ai acțiunilor/unităților de fond ale FPM:

În calitate de agenți raportori, IFM și AIF care acționează în calitate de custozi ai acțiunilor/unităților de fond ale FPM raportează date privind defalcarea în funcție de rezidență a deținătorilor de acțiuni/unități emise de FPM rezidente și ținute în custodie în numele deținătorului sau al altui intermediar, de asemenea, custode. Această opțiune se aplică dacă: (i) custodele face distincție între acțiunile/unitățile de fond ale FPM ținute în custodie în numele deținătorilor și cele ținute în custodie în numele altor custozi; și (ii) majoritatea acțiunilor/unităților de fond ale FPM se află în custodia unor instituții rezidente pe teritoriul național clasificate ca intermediari financiari (IFM sau AIF).

(iii)

IFM și AIF în calitate de raportori ai tranzacțiilor rezidenților cu nerezidenți care implică acțiuni/unități ale unui FPM rezident:

În calitate de agenți raportori, IFM și AIF care acționează ca raportori ai tranzacțiilor rezidenților cu nerezidenți care implică acțiuni/unități ale unui FPM rezident raportează date privind defalcarea în funcție de rezidență a deținătorilor de acțiuni/unități emise de FPM rezidente, pe care le tranzacționează în numele deținătorului sau al altui intermediar care participă și el la tranzacție. Această opțiune se aplică dacă: (i) acoperirea raportării este cuprinzătoare, adică acoperă în mod substanțial toate tranzacțiile efectuate de agenții raportori; (ii) se furnizează date exacte privind achizițiile și vânzările la care participă nerezidenți ai zonei euro; (iii) diferențele dintre valoarea de emisiune și valoarea de răscumpărare, fără taxe, pentru aceleași acțiuni/unități de fond sunt minime; (iv) volumul de acțiuni/unități de fond deținute de nerezidenți ai zonei euro și emise de FPM rezidente este redus.

(iv)	Dacă opțiunile (i) și (ii) nu se aplică, agenții raportori, inclusiv IFM și AIF, raportează datele relevante pe baza informațiilor disponibile.

6. Defalcarea capitalului și rezervelor

Această defalcare este necesară pentru furnizarea informațiilor privind componentele contabile ale capitalului și rezervelor și pentru a monitoriza interacțiunea acestui post cu alte evoluții din bilanț.

7. Identificarea pozițiilor bilanțiere pentru instrumente derivate și pentru dobânzi acumulate pentru credite și depozite în cadrul altor active și al altor pasive.

Această defalcare este necesară pentru a obține un nivel mai ridicat de consecvență între statistici.

8. Dețineri proprii de titluri de valoare

Tabelul 1 prevede furnizarea de informații privind deținerile proprii ale IFM de titluri de natura datoriei și de participații, care sunt excluse din active și pasive în conformitate cu articolul 8 alineatul (4).

PARTEA 3

Bilanțul (solduri trimestriale)

Pentru o analiză detaliată a evoluțiilor monetare și pentru a servi altor scopuri statistice, BCE solicită cu privire la posturile cheie următoarele:

Defalcarea în funcție de subsector și de scadență a creditelor acordate non-IFM din zona euro (a se vedea tabelul 2).

Aceasta este necesară pentru a permite monitorizarea structurii complete, în funcție de subsector și de scadență, a întregii finanțări prin creditare (credite și titluri de valoare) față de sectorul deținător de monedă.

Pentru creditele exprimate în euro cu o scadență inițială la peste un an și la peste doi ani acordate societăților nefinanciare și gospodăriilor populației, sunt necesare poziții suplimentare de tipul „din care” pentru anumite scadențe reziduale și perioade de revizuire a ratei dobânzii (a se vedea tabelul 2). O revizuire a ratei dobânzii este înțeleasă ca o modificare a ratei dobânzii unui credit care este prevăzută în contractul de creditare curent. Creditele supuse revizuirii ratei dobânzii includ, printre altele, credite cu rate ale dobânzii revizuite periodic în conformitate cu evoluția unui index, de exemplu Euribor, credite cu rate ale dobânzii revizuite continuu, și anume rate variabile, și credite cu rate ale dobânzii revizuibile la alegerea creditorului.

2.	Defalcarea în funcție de subsector a pasivelor sub formă de depozite față de administrația publică (alta decât administrația centrală) ale statelor membre din zona euro (a se vedea tabelul 2). Aceasta este necesară ca o informație suplimentară la raportarea lunară.

3.	Defalcarea în funcție de sector a pozițiilor cu contrapartidele din afara zonei euro (a se vedea tabelul 2). Clasificarea în funcție de sector în conformitate cu SCN 2008 se aplică acolo unde SEC 2010 nu este în vigoare.

4.	Identificarea bunurilor imobile în cadrul activelor nefinanciare. Această defalcare este necesară pentru a furniza informații suplimentare cu privire la activele nefinanciare și pentru a monitoriza importanța relativă a deținerilor de bunuri imobile de către sectorul bancar.

5.	Identificarea pozițiilor bilanțiere pentru instrumente derivate cu o defalcare în funcție de sector în cadrul altor active și al altor pasive (a se vedea tabelul 2). Această defalcare este necesară pentru consolidarea consecvenței statisticilor și completează raportarea lunară.

6.	Defalcarea participațiilor deținute în acțiuni cotate, acțiuni necotate și alte participații (a se vedea tabelul 2). Aceasta completează raportarea lunară prin furnizarea de informații cu privire la modul în care pot fi tranzacționate participațiile.

Defalcarea în funcție de țară și în funcție de pozițiile față de Banca Europeană de Investiții, Mecanismul european de stabilitate, Fondul european de stabilitate financiară și Comitetul unic de rezoluție (a se vedea tabelul 3).

Această defalcare este necesară pentru o analiză detaliată a evoluțiilor monetare, pentru a furniza informații statistice cu privire la statele membre care ar putea adopta moneda euro și pentru verificările privind calitatea datelor.

Defalcarea în funcție de țară trebuie furnizată pentru fiecare stat membru. Atunci când o țară aderă la Uniune, raportarea defalcării pentru acel stat membru începe cu perioada de referință trimestrială care include data aderării acesteia.

Acestă defalcare trebuie furnizată și în ceea ce privește țările care se retrag sau s-au retras din Uniune, și anume ca o defalcare separată în cadrul sectorului „Restul lumii (exclusiv UE)”.

Defalcarea în funcție de sector a depozitelor transfrontaliere din cadrul zonei euro de la non-IFM și a creditelor transfrontaliere din cadrul zonei euro acordate non-IFM (a se vedea tabelul 3).

Această defalcare este necesară pentru evaluarea pozițiilor agenților raportori din fiecare stat membru față de contrapărțile rezidente în celelalte state membre din zona euro.

Dacă un stat membru adoptă moneda euro, raportarea defalcării pentru acel stat membru începe cu perioada de referință trimestrială care include data adoptării monedei euro de către acestea.

Defalcarea în funcție de monedă (a se vedea tabelul 4).

Defalcarea în funcție de monedă este necesară pentru credite în ceea ce privește moneda națională a fiecărui stat membru din afara zonei euro și pentru depozite, credite și titluri de natura datoriei deținute pentru monede selectate (GBP, USD, CHF și JPY).

Această defalcare este necesară pentru a permite calcularea tranzacțiilor pentru agregatele monetare și contrapartide, ajustate pentru variațiile cursului de schimb dacă aceste agregate includ toate monedele combinate.

Tabelul 2 Solduri trimestriale (Defalcare în funcție de sector)

Tabelul 3

Solduri trimestrială (Defalcare în funcție de țară)

POSTURI DIN BILANȚ

Restul lumii (din afara UE)

Alte state membre din zona euro

State membre din afara zonei euro

Instituții UE selectate (*1)

din care: Regatul Unit

PASIVE

8.	Monedă în circulație

Depozite

de la IFM

de la non-IFM

administrații publice

alți intermediari financiari + auxiliari financiari + instituții financiare captive și alte entități creditoare

societăți de asigurare

fonduri de pensii

fonduri de investiții, altele decât fondurile de piață monetară

societăți nefinanciare

gospodării ale populației + instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației

10.	Titluri de natura datoriei emise

11.	Acțiuni/unități ale FPM

12.	Capital și rezerve

13.	Alte pasive

ACTIVE

Numerar

Credite

acordate IFM

acordate non-IFM

administrații publice

alți intermediari financiari + auxiliari financiari + instituții financiare captive și alte entități creditoare

societăți de asigurare

fonduri de pensii

fonduri de investiții, altele decât fondurile de piață monetară

societăți nefinanciare

gospodării ale populației + instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației

3.	Titluri de natura datoriei deținute

cu scadența până la 1 an

cu scadența la peste 1 an și până la 2 ani

cu scadența la peste 2 ani

emise de către IFM

cu scadența până la 1 an

cu scadența la peste 1 an și până la 2 ani

cu scadența la peste 2 ani

emise de către non-IFM

din care: de către administrația publică

4.	Participații

5.	Acțiuni/unități ale fondurilor de investiții

Acțiuni/unități ale FPM

Acțiuni/unități ale fondurilor de investiții, altele decât cele de piață monetară

6.	Active nefinanciare

7.	Alte active

Tabelul 4

Solduri trimestriale (Defalcare în funcție de monedă)

POSTURI DIN BILANȚ

Toate monedele combinate

Euro

Monede UE, altele decât euro

Monede, altele decât monedele statelor membre UE

Monede selectate

Total

Moneda fiecărui stat membru al UE

GBP

USD

JPY

CHF

PASIVE

Depozite

A.	Teritoriul național

de la IFM

de la non-IFM

B.	Zona euro exclusiv teritoriul național

de la IFM

de la non-IFM

C.	Restul lumii

cu scadența până la 1 an

cu scadența la peste 1 an

de la IFM

de la non-IFM

10.	Titluri de natura datoriei emise

ACTIVE

Credite

A.	Teritoriul național

către IFM

către non-IFM

B.	Zona euro exclusiv teritoriul național

către IFM

către non-IFM

C.	Restul lumii

cu scadența până la 1 an

cu scadența la peste 1 an

către IFM

către non-IFM

3.	Titluri de natura datoriei deținute

A.	Teritoriul național

emise de către IFM

emise de către non-IFM

B.	Zona euro exclusiv teritoriul național

emise de către IFM

emise de non-IFM

C.	Restul lumii

emise de către IFM

emise de către non-IFM

Date cu raportare lunară; a se vedea tabelul 1.

Date cu raportare trimestrială; a se vedea tabelul 2.

PARTEA 4

Raportarea ajustărilor din reevaluare pentru compilarea tranzacțiilor

Ajustările din reevaluare sunt necesare pentru a permite BCE să calculeze tranzacțiile financiare. Acestea furnizează informații privind impactul modificărilor prețurilor sau ale altor valori ale soldurilor la sfârșit de perioadă ale activelor și pasivelor raportate în bilanț. Modificările soldurilor din cauza impactului fluctuațiilor cursului de schimb asupra activelor și pasivelor care nu sunt exprimate în euro nu sunt incluse în ajustările din reevaluare raportate (ajustările datorate cursului de schimb în scopul compilării tranzacțiilor sunt derivate separat).

Cerințele minime pentru raportarea ajustărilor din reevaluare sunt prevăzute în tabelele 1A și 2A. Mai jos sunt incluse considerații specifice pentru raportarea ajustărilor din reevaluare a creditelor și titlurilor de valoare.

1. Reevaluări ale creditelor (inclusiv reducerea valorii contabile/scoaterea din evidențele contabile)

Ajustările din reevaluare reflectă orice modificare în soldul creditelor raportate în conformitate cu părțile 2 și 3 ca urmare a aplicării reducerii valorii contabile, inclusiv a reducerii valorii contabile a soldului total al creditului (scoaterea din evidențele contabile), precum și inversarea reducerii valorii contabile/scoaterii din evidențele contabile. De asemenea, ajustarea ar trebui să reflecte modificările provizioanelor pentru pierderile din credite dacă o BCN permite ca stocurile din bilanț să fie înregistrate net de provizioanele pentru pierderi din credite în conformitate cu articolul 8 alineatul (3). De asemenea, ajustarea din reevaluare trebuie înregistrată pentru a contabiliza diferența dintre variația în soldul creditelor care rezultă dintr-o cedare a creditelor (cu derecunoașterea din bilanț) și valoarea de tranzacție (adică prețul de vânzare). În mod similar, o achiziție de credite la un preț mai mic decât soldul raportat determină o reevaluare pozitivă.

2. Reevaluarea prețului titlurilor de valoare

Ajustarea referitoare la reevaluarea prețului titlurilor de valoare se referă la fluctuațiile în evaluarea titlurilor de valoare care sunt determinate de modificarea prețului la care acestea sunt înregistrate sau tranzacționate. Ajustarea include modificările care au loc în timp în valoarea soldurilor din bilanț la sfârșit de perioadă ca urmare a modificărilor valorii de referință la care au fost înregistrate titlurile de valoare, adică pierderi/câștiguri potențiale. Ajustarea poate cuprinde, de asemenea, modificări de evaluare rezultate din tranzacțiile cu titluri de valoare, adică pierderi/câștiguri realizate.

Pentru titlurile de natura datoriei emise nu este stabilită nicio cerință minimă de raportare. Cu toate acestea, în cazul în care practicile de evaluare aplicate de agenții raportori pentru titlurile de natura datoriei emise determină modificări în nivelul soldurilor de sfârșit de perioadă ale acestora, BCN pot să colecteze date privind modificările respective.

Tabelul 1A Ajustări din reevaluare cu raportare lunară (1) (1)

Tabelul 2A Ajustări din reevaluare cu raportare trimestrială (1) 1

PARTEA 5

Cerințe de raportare statistică pentru securitizări de credite și alte transferuri de credite

1. Cerințe generale

1.1.

Datele se raportează în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), în limitele celor prevăzute la articolul 8 alineatul (3), atunci când este cazul. Toate categoriile de date sunt defalcate în funcție de rezidența și subsectorul debitorului creditului, astfel cum se indică în titlurile coloanelor din tabelul 5.

1.2.

Se face o distincție între securitizări și alte transferuri de credite. Creditele cedate în timpul unei faze de stocare din cadrul unei securitizări sunt tratate ca și cum au fost deja securitizate. Este necesară o identificare separată pentru securitizările care implică SVI rezidente în zona euro. Pentru alte transferuri de credite, este necesară o identificare separată în cazul în care contrapartida este o IFM națională sau o IFM străină din zona euro.

1.3.

Transferurile de credite se deosebesc, de asemenea, în funcție de impactul asupra soldului creditelor raportat în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3:

(a)	transferurile care au un impact asupra soldului raportat sunt cedări care determină derecunoașterea și achiziții care determină recunoașterea sau rerecunoașterea creditelor; și

(b)

transferurile care nu au un impact asupra soldului raportat sunt cedări care nu determină derecunoașterea creditelor, ca urmare a aplicării IFRS 9 sau a unor norme similare, precum și achiziții de credite transferate anterior de IFM fără derecunoaștere din bilanțul său. Creditele date Eurosistemului drept colateral pentru operațiunile de politică monetară de creditare sub forma creanțelor private, care generează un transfer fără derecunoaștere din bilanț, sunt excluse din sumele raportate în tabelul 5.

1.4.

În ceea ce privește transferurile care au un impact asupra soldului creditelor raportate, IFM fac o distincție suplimentară în ceea ce privește transferurile în cadrul cărora IFM acționează ca administrator al soldului creditelor transferate.

2. Cerințe privind raportarea transferurilor de credite

2.1.

IFM calculează transferurile de credite nete drept achiziții în cursul lunii minus cedări în cursul lunii. În acest scop, IFM aplică valorile de tranzacție ale achizițiilor și cedărilor (și anume, valoarea achizițiilor și, respectiv, a vânzărilor).

2.2.

IFM furnizează date privind transferurile de credite în conformitate cu tabelul 5a, după cum urmează:

(a)

achizițiile și cedările efectuate de către IFM cu impact asupra soldului creditelor sale raportat în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3 sunt alocate blocului 1 în cazul în care IFM acționează în calitate de administrator, respectiv blocului 2 în cazul în care IFM nu acționează în calitate de administrator; și

(b)	achizițiile și cedările efectuate de către IFM, care nu au un impact asupra soldului creditelor sale raportat în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3, sunt alocate blocului 3.

2.3.

În ceea ce privește alocarea menționată în secțiunea 2.2 litera (a), BCN pot solicita IFM să aloce transferurile de credite blocului 1, și nu blocului 2, în cazul în care o altă IFM națională acționează în calitate de administrator al creditelor transferate. BCN vor solicita ca, în raportarea statistică, aceste transferuri să fie identificate separat de cele care sunt transferate și administrate de aceeași IFM.

3. Cerințe privind raportarea soldului creditelor transferate

3.1.

IFM furnizează date în conformitate cu tabelul 5b privind soldul creditelor la sfârșit de lună, după cum urmează:

(a)	soldul creditelor care au fost transferate de către IFM, cu impact asupra soldului creditelor sale raportat în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3 și cu privire la care IFM acționează în calitate de administrator este alocat blocului 1; și

(b)	soldul creditelor care au fost transferate de către IFM, fără a avea impact asupra soldului raportat în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3, ca urmare a aplicării IFRS 9 sau a unor norme similare, este alocat blocului 3.

3.2.

În ceea ce privește alocarea menționată în secțiunea 3.1 litera (a), în cazul în care BCN solicită IFM să aloce transferurile de credite în conformitate cu secțiunea 2.3, IFM includ în blocul 1 soldul creditelor transferate de o altă IFM națională pentru care acționează în calitate de administrator, în măsura în care creditele nu sunt incluse în soldul raportat în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3 al IFM naționale. BCN vor solicita ca, în raportarea statistică, aceste solduri să fie identificate separat de cele care sunt transferate și administrate de aceeași IFM.

3.3.

BCN pot solicita IFM informații suplimentare pentru a explica evoluția soldurilor creditelor, în special în ceea ce privește modificarea contrapartidei care deține creditele transferate sau o modificare a sistemelor de administrare a creditelor derecunoscute, care pot necesita ajustări din reclasificare pentru a permite BCE să ajusteze în mod corect evoluțiile creditelor pentru impactul generat de securitizări și de alte transferuri asupra bilanțului IFM.

4. Cerințe privind raportarea ajustărilor din reevaluare care afectează soldul creditelor transferate

4.1.

IFM furnizează date în conformitate cu tabelul 5b cu privire la ajustările din reevaluare care reflectă orice modificări ale soldului creditelor la sfârșit de lună raportate în conformitate cu secțiunea 3, cauzate de aplicarea reducerii valorii contabile/scoaterii din evidența contabilă a creditelor, precum și de modificările provizioanelor aferente creditelor (în cazul în care soldul se înregistrează net de provizioane). Ajustările din reevaluare reflectă, de asemenea, în luna transferului de credite, orice diferență dintre soldul creditelor transferate și valoarea la care s-a efectuat achiziția sau cedarea, astfel cum se menționează în secțiunea 2.

4.2.

IFM furnizează date în conformitate cu tabelul 5b privind ajustările din reevaluare după cum urmează:

(a)	ajustările din reevaluare care corespund soldului creditelor transferate menționat la secțiunea 3.1 litera (a) și care fac obiectul secțiunii 3.2, după caz, sunt alocate blocului 1; și

(b)	ajustările din reevaluare care corespund soldului creditelor transferate menționat la secțiunea 3.1 litera (b) sunt alocate blocului 3.

Tabelul 5a Transferuri de credite nete (achiziții minus cedări): date cu raportare lunară

Tabelul 5b Solduri și ajustări din reevaluare ale creditelor transferate: date cu raportare lunară

PARTEA 6

Raportarea simplificată pentru instituțiile de credit mici

Atunci când BCN acordă derogări instituțiilor de credit în temeiul articolului 9 alineatul (2), acestea pot scuti acele instituții de credit de la îndeplinirea următoarelor cerințe:

1.	Defalcarea în funcție de monedă menționată în partea 2 secțiunea 4.

Identificarea separată a:

(a)	pozițiilor cu contrapartide centrale, astfel cum sunt indicate în partea 2 secțiunea 5.5;

(b)	creditelor sindicalizate, astfel cum sunt indicate în partea 2 din tabelul 1;

(c)	titlurilor de natura datoriei cu scadența până la doi ani și cu garanția capitalului nominal mai mică de 100 %, astfel cum se indică în partea 2 din tabelul 1;

(d)	deținerile de bunuri imobile menționate în partea 3 secțiunea 4.

3.	Defalcarea în funcție de sector menționată în partea 3 secțiunea 3.

4.	Defalcarea în funcție de țară menționată în partea 3 secțiunea 7.

5.	Defalcarea în funcție de monedă menționată în partea 3 secțiunea 9.

De asemenea, aceste instituții de credit pot să îndeplinească cerințele de raportare statistică menționate în părțile 2, 4 și 5 numai prin raportarea pe bază trimestrială a datelor și în conformitate cu cerințele privind respectarea termenelor prevăzute la articolul 7 alineatul (3) pentru statisticile trimestriale.

PARTEA 7

Sinteză a cerințelor de raportare statistică privind posturile din bilanț(1)

CATEGORII DE INSTRUMENTE ȘI DE SCADENȚE

POSTURI DIN BILANȚ

ACTIVE

PASIVE

Numerar

Credite

cu scadența până la 1 an (2)

cu scadența la peste 1 an și până la 5 ani (2)

cu scadența la peste 5 ani (2)

din care: poziții intragrup

din care: credite sindicalizate

din care: contracte de deport

din care: poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor

din care: euro

cu scadența până la 1 an (3)

cu scadența la peste 1 an și până la 2 ani (3)

cu scadența la peste 2 an și până la 5 ani (3)

cu scadența la peste 5 ani (3)

din care: credite reînnoibile automat și credite acordate pe descoperit de cont (3)

din care: credite de oportunitate prin card de credit (3)

din care: credite extinse prin card de credit (3)

din care: poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor

Credite cu scadența inițială la peste 1 an (în euro)

din care: credite cu scadența reziduală la mai puțin de 1 an

din care: credite cu scadența reziduală la peste 1 an și cu revizuirea ratei dobânzii în următoarele 12 luni

Credite cu scadență inițială la peste 2 ani (în euro)

din care: credite cu scadența reziduală la mai puțin de 2 ani

din care: credite cu scadența reziduală la peste 2 ani și cu revizuirea ratei dobânzii în următoarele 24 de luni

Titluri de natura datoriei deținute

cu scadența până la 1 an (4)

cu scadența la peste 1 an și până la 2 ani (4)

cu scadența la peste 2 ani (4)

4.	Participații Acțiuni cotate Acțiuni necotate Alte participații

5.	Acțiuni/unități ale fondurilor de investiții Acțiuni/unități ale FPM Acțiuni/unități ale fondurilor de investiții, altele decât FPM

6.	Active nefinanciare din care: bunuri imobile

Alte active

din care: instrumente financiare derivate

din care: dobânda acumulată aferentă creditelor

8.	Monedă în circulație

Depozite

cu scadența până la 1 an (5)

cu scadența la peste 1 an (5)

din care: poziții intragrup

din care: depozite transferabile

din care: până la 2 ani

din care: credite sindicalizate

9.1.

Depozite overnight

din care: depozite transferabile

din care: poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor

9.2.

Depozite la termen

cu scadența până la 1 an

cu scadența la peste 1 an și până la 2 ani

cu scadența la peste 2 ani

9.3.

Depozite rambursabile după notificare

până la 3 luni

peste 3 luni

din care: la peste 2 ani (6)

9.4.	Contracte de report (repo)

10.	Acțiuni/unități ale FPM

11.

Titluri de natura datoriei emise

cu scadența până la 1 an

cu scadența la peste 1 an și până la 2 ani

din care: până la 2 ani și cu garanția capitalului nominal mai mică de 100 %

cu scadența la peste 2 ani

12.	Capital și rezerve Capitalul social atras Profit sau pierdere acumulat(ă) în perioada de raportare Venitul și cheltuielile recunoscute direct în participații Fondurile provenite din venitul nedistribuit acționarilor Dispoziții specifice și generale privind activele

13.

Alte pasive

din care: instrumente financiare derivate

din care: dobânda acumulată aferentă depozitelor

CONTRAPARTIDE ȘI CATEGORII DE DESTINAȚII

ACTIVE

PASIVE

Rezidenți naționali

IFM

Băncile centrale

Societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală

FPM

Non-IFM

Administrații publice

administrația centrală

administrația statelor federale

administrațiile locale

administrațiile de securitate socială

Alte sectoare rezidente (7)

fonduri de investiții, altele decât fondurile de piață monetară (S.124) (7)

alți intermediari financiari, auxiliari financiari și instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.125 + S.126 + S.127) (7)

din care: contrapartide centrale

din care: SVI

societăți de asigurare (S.128) (7)

fonduri de pensii (S.129) (7)

societăți nefinanciare (S.11) (7)

gospodăriile populației și instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15) (7)

credit pentru consum

credit pentru locuințe

alte credite

din care: întreprinderi individuale/asociații de persoane fără personalitate juridică

Rezidenți naționali

IFM

Băncile centrale

Societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală

FPM

Non-IFM

Administrații publice

administrația centrală

alte administrații publice

administrația statelor federale

administrațiile locale

administrațiile de securitate socială

Alte sectoare rezidente (7)

fonduri de investiții, altele decât FPM (S.124) (7)

alți intermediari financiari (S.125) (7)

din care: contrapartide centrale

din care: SVI

auxiliari financiari (S.126) (7)

instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127) (7)

societăți de asigurare (S.128) (7)

fonduri de pensii (S.129) (7)

societăți nefinanciare (S.11) (7)

gospodăriile populației și instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15) (7)

Rezidenți ai zonei euro exclusiv teritoriul național

IFM

Băncile centrale

din care: Banca Centrală Europeană

Societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală

FPM

Non-IFM

Administrații publice

administrația centrală

administrația statelor federale

administrațiile locale

administrațiile de securitate socială

Alte sectoare rezidente (7)

fonduri de investiții, altele decât FPM (S.124) (7)

alți intermediari financiari, auxiliari financiari și instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.125 + S.126 + S.127) (7)

din care: contrapărți centrale (8)

din care: SVI (8)

societăți de asigurare (S.128) (7)

fonduri de pensii (S.129) (7)

societăți nefinanciare (S.11) (7)

gospodăriile populației și instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15) (7)

credit pentru consum

credit pentru locuințe

alte credite

din care: întreprinderi individuale/asociații de persoane fără personalitate juridică

Rezidenți ai zonei euro exclusiv teritoriul național

IFM

Băncile centrale

din care: Banca Centrală Europeană

Societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală

FPM

Non-IFM

Administrații publice

administrația centrală

alte administrații publice

administrația statelor federale

administrațiile locale

administrațiile de securitate socială

Alte sectoare rezidente (7)

fonduri de investiții, altele decât FPM (S.124) (7)

alți intermediari financiari (S.125) (7)

din care: contrapărți centrale (8)

din care: SVI (8)

auxiliari financiari (S.126) (7)

instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127) (7)

societăți de asigurare (S.128) (7)

fonduri de pensii (S.129) (7)

societăți nefinanciare (S.11) (7)

gospodăriile populației și instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (S.14 + S.15) (7)

Rezidenți ai restului lumii

IFM

Non-IFM

Administrații publice

Alți rezidenți

Rezidenți ai restului lumii

IFM

Non-IFM

Administrații publice

Alți rezidenți

Total

MONEDE

euro

x	monede străine – monede, altele decât euro (9)

(*1) Datele ar trebui identificate separat pentru Banca Europeană de Investiții, Mecanismul european de stabilitate, Fondul european de stabilitate financiară și Comitetul unic de rezoluție.

(1) Defalcările datelor lunare sunt indicate cu litere aldine, defalcările datelor trimestriale sunt indicate cu caractere normale.

(2) Defalcarea lunară în funcție de scadență se referă la creditele acordate principalelor sectoare rezidente, altele decât IFM, inclusiv administrațiile publice ale statelor membre din zona euro. Defalcările corespunzătoare în funcție de scadență pentru creditele acordate administrațiilor publice, altele decât administrațiile centrale ale statelor membre din zona euro, sunt trimestriale.

(3) Pentru creditele acordate societăților nefinanciare din zona euro și gospodăriilor populației. În plus, defalcările în funcție de scadență se colectează pentru creditele acordate gospodăriilor populației în funcție de destinația creditului.

(4) Defalcările lunare în funcție de scadență se referă numai la deținerile de titluri de valoare emise de IFM situate în zona euro, iar deținerile de titluri de valoare emise de administrațiile publice din zona euro au o defalcare pentru „cu scadența până la un an”. Pentru prezentarea datelor trimestriale, deținerile de titluri de valoare emise de non-IFM din zona euro sunt împărțite în „cu scadența până la un an” și „cu scadența la peste un an”.

(5) Numai cu contrapartide rezidente în restul lumii.

(6) Raportarea postului „depozite rambursabile după notificare la peste doi ani” este voluntară până la noi dispoziții.

(7) Defalcarea lunară în funcție de subsector este obligatorie pentru credite și depozite.

(8) Pentru contracte de report și deport (repo/reverse repo), defalcarea este obligatorie pentru contrapărțile centrale clasificate în subsectorul S.125. În plus, pentru credite, depozite și titlurile de natura datoriei deținute, defalcarea este obligatorie pentru contrapartidele care sunt societăți vehicul investițional.

(9) Defalcarea trimestrială în funcție de moneda fiecărui alt stat membru este obligatorie pentru posturi selectate privind creditele. Defalcarea trimestrială pentru GBP, USD, JPY și CHF este obligatorie pentru posturi selectate privind depozitele, creditele și titlurile de natura datoriei deținute.

ANEXA II

PRINCIPII ȘI DEFINIȚII DE CONSOLIDARE

PARTEA 1

Consolidarea în scopuri statistice în cadrul aceluiași stat membru

Pentru fiecare stat membru a cărui monedă este euro (denumit în continuare „stat membru din zona euro”), unitățile de observare statistică cu obligații de raportare constau în IFM rezidente incluse în lista IFM întocmită în scopuri statistice și instituții de credit non-IFM rezidente. Acestea sunt:

(a)	instituțiile constituite și situate pe teritoriul în cauză, inclusiv filialele societăților-mamă situate în afara teritoriului în cauză; și

(b)	sucursalele instituțiilor cu sediul central în afara teritoriului în cauză.

Agenții raportori consolidează în scopuri statistice activitățile tuturor sediilor lor de pe teritoriul național (sediul social sau sediul central și/sau sucursale) situate în același stat membru. Instituțiile situate în centre financiare offshore sunt considerate, din punct de vedere statistic, ca fiind rezidenți ai teritoriilor în care sunt situate aceste centre.

Agenții raportori raportează activitățile tuturor sediilor lor din străinătate astfel:

(a)	Dacă agentul raportor are sucursale situate pe teritoriul altor state membre din zona euro, acesta consideră pozițiile față de toate aceste sucursale drept poziții față de rezidenți ai altor state membre din zona euro.

(b)	Dacă agentul raportor are sucursale situate în afara statelor membre din zona euro, acesta consideră pozițiile față de toate aceste sucursale drept poziții față de rezidenți ai restului lumii.

(c)	Dacă un agent raportor este o sucursală, acesta consideră pozițiile față de sediul său principal, sau față de alte sucursale ale aceleiași instituții, situate pe teritoriul altor state membre din zona euro drept poziții față de rezidenți ai altor state membre din zona euro.

(d)	Dacă un agent raportor este o sucursală, acesta consideră pozițiile față de sediul său principal, sau față de alte sucursale ale aceleiași instituții, situate în afara statelor membre din zona euro drept poziții față de rezidenți ai restului lumii.

PARTEA 2

Definițiile categoriilor de instrumente

Acest tabel cuprinde o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pe care băncile centrale naționale (BCN) le transpun în categorii aplicabile la nivel național, în conformitate cu prezentul regulament. Tabelul nu constituie o listă de instrumente financiare individuale, iar descrierile nu sunt exhaustive. Definițiile se raportează la SEC 2010.

Scadența inițială, și anume scadența la emisiune, se referă la durata determinată de viață a unui instrument financiar înainte de care acesta nu poate fi rambursat, de exemplu, titlurile de natura datoriei, sau înainte de care acesta poate fi rambursat numai în condițiile plății anumitor penalități, de exemplu, anumite tipuri de depozite. Perioada notificată corespunde intervalului de timp dintre momentul în care deținătorul notifică intenția sa de a rambursa instrumentul și data la care deținătorul are încuviințarea să îl transforme în numerar fără plata unor penalități. Instrumentele financiare sunt clasificate în funcție de perioada notificată numai dacă nu există o scadență stabilită.

Creanțele financiare pot fi clasificate în negociabile și nenegociabile. O creanță este negociabilă în cazul în care proprietatea asupra ei poate fi ușor transferată de la o unitate la alta prin livrare sau andosare sau poate fi ușor compensată în cazul instrumentelor financiare derivate. În timp ce orice instrument financiar poate fi tranzacționat, instrumentele negociabile sunt concepute pentru a fi tranzacționate în cadrul unei burse organizate sau extrabursier, deși tranzacționarea efectivă nu este o condiție necesară pentru negociabilitate.

Tabel

Categorii de instrumente

CATEGORII DE ACTIVE

Categorie

Descrierea caracteristicilor principale

Numerar

Dețineri de bancnote și monede metalice în euro și alte monede străine aflate în circulație care sunt folosite în mod obișnuit pentru efectuarea plăților

Credite

Dețineri de active financiare create atunci când creditorii împrumută fonduri debitorilor, care nu sunt dovedite prin documente sau care sunt dovedite prin documente nenegociabile. Acest post include și active sub formă de depozite constituite de agenți raportori. BCN pot solicita, de asemenea, defalcarea totală în funcție de sector pentru acest post.

Acest post include:

(a)

credite acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației, defalcate în:

(i)

credite pentru consum (credite acordate pentru finanțarea în special a consumului personal de bunuri și servicii). Creditul pentru consum acordat întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică se include în această categorie dacă agentul raportor știe că împrumutul este utilizat cu preponderență pentru consumul personal;

(ii)

credite pentru locuințe (credite acordate în scopul investirii în locuințe pentru utilizare proprie sau pentru închiriere, inclusiv în scopul construirii sau în scopul renovării locuințelor). Acestea cuprind credite garantate cu proprietăți rezidențiale care sunt folosite în scopul achiziționării de locuințe, precum și alte credite pentru achiziționarea de locuințe efectuată pe baza unei garanții personale sau garantate cu alte forme de active. Creditele pentru locuințe acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică sunt incluse în această categorie, cu excepția cazului în care agentul raportor știe că locuința este utilizată cu preponderență pentru dezvoltarea afacerilor, caz în care se raportează ca „alte credite din care, acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică”;

(iii)

altele (credite acordate cu alte destinații decât pentru consum sau pentru locuințe, cum ar fi pentru dezvoltarea afacerilor, consolidarea datoriilor, finanțarea educației, etc.). Această categorie poate include creditele pentru consum acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică (a se vedea anexa II partea 3) dacă nu sunt raportate la categoria „credite pentru consum”;

(b)

creanțe aferente cărților de credit

În sensul prezentului regulament, această categorie cuprinde creditele acordate gospodăriilor populației sau societăților nefinanciare fie prin intermediul cardurilor cu debit amânat, și anume carduri pentru credite de oportunitate, astfel cum sunt definite mai jos, fie prin intermediul cardurilor de credit, și anume carduri pentru credite de oportunitate și pentru credite extinse. Creanțele aferente cărților de credit sunt înregistrate în conturi de card speciale și, prin urmare, nu sunt evidențiate în conturile curente sau cele cu facilitate de descoperit de cont. Creditul de oportunitate este definit ca fiind creditul acordat cu o dobândă de 0 % în perioada dintre data tranzacțiilor de plată efectuate cu cardul pe parcursul unui ciclu de facturare și data la care soldurile debitoare din cadrul acestui ciclu de facturare specific devin exigibile. Creditul extins este definit ca fiind creditul acordat după datele închiderii ciclurilor de facturare anterioare, adică sumele debitelor din conturile de card care nu au fost decontate atunci când acest lucru a fost posibil pentru prima dată, pentru care se percep rate ale dobânzii sau rate ale dobânzii ierarhizate de regulă mai mari de 0 %. Deseori, trebuie plătite rate minime lunare pentru rambursarea, cel puțin parțială, a creditului extins.

Contrapartida acestor forme de credit este entitatea responsabilă în final de rambursarea sumelor neachitate în conformitate cu acordul contractual, care coincide cu titularul cardului, în cazul cardurilor pentru uz personal, dar nu și în cazul cardurilor utilizate de societățile comerciale;

(c)

Credite reînnoibile automat (revolving) și credite acordate pe descoperit de cont (overdrafts)

Creditele reînnoibile automat sunt creditele care au toate caracteristicile următoare: (i) debitorul poate utiliza sau retrage fonduri într-o limită de credit anterior aprobată, fără a notifica în prealabil creditorul; (ii) valoarea creditului disponibil poate crește și descrește pe măsură ce fondurile sunt împrumutate și rambursate; (iii) creditul poate fi utilizat în mod repetat.

Creditele reînnoibile automat includ sumele obținute printr-o linie de credit și nerambursate încă (sumele neachitate). O linie de credit este un acord între un creditor și un debitor care permite debitorului să ia avansuri, pe parcursul unei perioade definite și într-o anumită limită, și să le ramburseze oricând înainte de o dată stabilită. Sumele disponibile printr-o linie de credit care nu au fost trase sau care au fost deja rambursate nu trebuie încadrate la niciuna din categoriile de posturi din bilanț. Descoperitul de cont reprezintă un sold debitor al unui cont curent. Atât creditele reînnoibile automat, cât și creditele acordate pe descoperit de cont exclud creditele acordate prin intermediul cardurilor de credit. Suma totală datorată de către debitor trebuie raportată, indiferent dacă aceasta se încadrează sau nu în limita convenită în prealabil între creditor și debitor cu privire la valoarea și/sau perioada maximă a creditului;

(d)

Credite sindicalizate (contracte de credit individuale, la care participă mai multe instituții în calitate de creditori).

Creditele sindicalizate acoperă numai cazurile în care debitorul știe, din contractul de credit, că acesta este acordat de mai mulți creditori. În scopuri statistice, numai sumele acordate efectiv de creditori (nu neapărat liniile de credit în totalitate) sunt considerate credite sindicalizate. Creditul sindicalizat este de obicei aranjat și coordonat de o instituție (deseori denumită „manager principal”) și este de fapt acordat de diferiții participanți la sindicat. Toți participanții, inclusiv managerul principal, raportează partea lor din creditul acordat debitorului, și nu managerului principal, în activele bilanțiere;

(e)	depozite, astfel cum sunt definite la categoria 9 de pasiv;

(f)

leasing financiar acordat terților

Leasingul financiar reprezintă un contract prin care proprietarul unui bun de folosință îndelungată (denumit în continuare „locatorul”) împrumută acest activ unui terț (denumit în continuare „locatar”) pentru mare parte sau chiar pentru întreaga durată de viață economică a activului în schimbul unor rate regulate care corespund prețului bunului, la care se adaugă o dobândă. Se presupune că în fapt locatarul beneficiază de toate avantajele care decurg din folosirea bunului și suportă toate costurile și riscurile asociate proprietății. În scopuri statistice, leasingul financiar este considerat ca fiind un credit acordat de locator locatarului, care permite locatarului să achiziționeze bunul de folosință îndelungată. Activele (bunurile de folosință îndelungată) care au fost împrumutate locatarului nu se înregistrează în bilanț;

(g)

credite neperformante care nu au fost încă rambursate sau scoase din evidențele contabile

Valoarea totală a creditelor care nu au fost plătite la scadență sau care au fost identificate în orice alt fel ca fiind compromise parțial sau total, în conformitate cu definiția „stării de nerambursare” de la articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(h)	deținerile de titluri de valoare nenegociabile Dețineri de titluri de natura datoriei care nu sunt negociabile și care nu pot fi tranzacționate pe piețele secundare;

(i)	credite tranzacționate Creditele care au devenit de facto negociabile sunt clasificate la postul de activ „credite”, cu condiția să nu existe o dovadă a tranzacționării pe piața secundară. În caz contrar, acestea trebuie clasificate ca titluri de natura datoriei (categoria 3);

(j)

creanțe subordonate sub formă de depozite sau credite

Instrumentele de datorie subordonate conferă o creanță subsidiară asupra instituției emitente, care poate fi exercitată numai după satisfacerea tuturor celorlalte creanțe care au un grad de prioritate mai înalt, de exemplu, depozite/credite, atribuindu-le anumite caracteristici ale titlurilor de participație. În scopuri statistice, creanțele subordonate se clasifică fie la „credite”, fie la „titluri de natura datoriei” conform naturii instrumentului financiar. Având în vedere că deținerile tuturor formelor de creanțe subordonate sunt, în prezent, grupate într-o singură valoare în scopuri statistice, această valoare trebuie să fie încadrată la postul de active „titluri de natura datoriei” deoarece creanțele subordonate sunt constituite în principal sub forma titlurilor de valoare și mai puțin sub forma creditelor;

(k)

creanțe în temeiul contractelor de deport (reverse repo) sau de împrumut de titluri de valoare garantate cu numerar

Contrapartida numerarului plătit în schimbul titlurilor de valoare achiziționate de agenții raportori la un anumit preț cu angajamentul ferm de a revinde aceleași titluri de valoare sau titluri de valoare similare la un preț stabilit și la o dată ulterioară prestabilită, sau împrumutul de titluri de valoare garantat cu numerar (a se vedea categoria de pasive 9.4).

(l)

poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor

Credite (sub formă de descoperit de cont) care sunt retrase de la structurile de gestionare centralizată fictivă a fondurilor de către participanții la respectivele structuri. Creditele care nu sunt acoperite contractual de mecanismul de gestionare centralizată a fondurilor, dar care sunt acordate participanților la structura de gestionare centralizată a fondurilor, nu sunt incluse.

Următorul post nu este considerat a fi credit:

Credite acordate în contul unor terți

Creditele acordate în contul unor terți, și anume creditele acordate în contul terților sau creditele fiduciare sunt creditele acordate în numele unei părți (denumită în continuare „mandatar”) în contul unui terț (denumit în continuare „mandant”). În scopuri statistice, creditele acordate în contul terților nu trebuie să fie înregistrate în bilanțul mandatarului dacă riscurile și beneficiile asociate proprietății asupra fondurilor revin mandantului. Mandantul preia riscurile și beneficiile asociate proprietății dacă: (a) mandantul își asumă riscul de credit aferent creditului, adică mandatarul este responsabil numai de gestionarea administrativă a creditului; sau (b) investiția mandantului este garantată împotriva pierderilor, în cazul în care mandatarul ar intra în lichidare, adică creditul acordat în contul terților nu face parte din activele mandatarului care pot fi distribuite în caz de faliment.

3.	Titluri de natura datoriei deținute

Dețineri de titlurile de natura datoriei, care sunt instrumente financiare negociabile care servesc drept dovadă a existenței datoriei, sunt tranzacționate în mod obișnuit pe piețele secundare sau pot fi compensate pe piață și nu conferă deținătorului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente.

Acest post include:

(a)	dețineri de titluri de valoare care conferă deținătorului dreptul necondiționat la un venit fix sau determinat prin contract sub formă de plăți de cupoane și/sau a unei sume stabilite fixe la o anumită dată sau la anumite date sau începând de la data definită la momentul emisiunii;

(b)

creditele care au devenit negociabile pe o piață organizată, și anume creditele tranzacționate, cu condiția să existe dovezi de tranzacționare pe piața secundară, incluzând existența formatorilor de piață, precum și cotarea frecventă a activului financiar, după cum se poate constata din diferența dintre prețul oferit la cumpărare și cel oferit la vânzare. În caz contrar, acestea trebuie clasificate la postul de active „credite” [a se vedea, de asemenea, „credite tranzacționate” la categoria 2 subpunctul (i)];

(c)	creanțe subordonate sub formă de titluri de natura datoriei [a se vedea, de asemenea, „creanțe subordonate sub formă de depozite sau credite” la categoria 2 subpunctul (j)].

Titlurile de valoare date cu împrumut în cadrul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare sau vândute în cadrul unui contract de report rămân înregistrate în bilanțul proprietarului inițial (și nu sunt înregistrate în bilanțul achizitorului temporar) atunci când există un angajament ferm de efectuare a operațiunii inverse, și nu doar opțiunea de a face acest lucru. Atunci când achizitorul temporar vinde titlurile de valoare primite, această vânzare trebuie să fie înregistrată ca tranzacție cu titluri de valoare simplă (outright transaction) și trebuie evidențiată în bilanțul achizitorului temporar ca o poziție negativă în portofoliul de titluri de valoare.

4.	Participații

Participațiile reprezintă drepturi de proprietate asupra societăților sau cvasisocietăților; acestea sunt creanțe asupra valorii reziduale după ce toate celelalte creanțe au fost plătite.

Acest post include următoarele defalcări:

(a)

Acțiuni cotate

Acțiunile cotate sunt titluri de valoare de tip participație cotate la o bursă. O astfel de bursă poate fi o bursă recunoscută sau orice altă formă de piață secundară. Acțiunile cotate sunt numite și „acțiuni listate”. Existența prețurilor corespunzătoare acțiunilor cotate pe o bursă înseamnă că prețurile de piață curente sunt, de regulă, imediat disponibile.

(b)	Acțiuni necotate Acțiunile necotate sunt titluri de valoare de tip participație necotate la o bursă.

(c)	Alte participații Alte participații cuprind toate formele de participații altele decât cele clasificate la subcategoriile acțiuni cotate și acțiuni necotate. În special, aceasta include capitalul investit de sediul central în sucursalele din străinătate.

5.	Acțiuni/unități ale fondurilor de investiții

Acțiunile sau unitățile emise de fondurile de investiții, care sunt organisme de plasament colectiv care investesc în active financiare și/sau nefinanciare, în măsura în care obiectivul acestora constă în investirea capitalului colectat de la public.

Acest post include acțiuni/unități emise de FPM în temeiul prezentului regulament și acțiuni/unități emise de fonduri de investiții non-FPM, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38).

6.	Active nefinanciare

Active, altele decât activele financiare, inclusiv activele fixe (active nefinanciare produse care sunt utilizate în mod repetat sau continuu în procesul de producție pe o perioadă mai mare de un an).

Acest post poate cuprinde:

(a)	bunuri imobile, adică locuințe, alte clădiri și structuri (atât existente, cât și în curs de dezvoltare) și terenuri deținute în mod legal de agenții raportori, inclusiv pentru uz propriu. Acest post este raportat ca post separat de tipul „din care”;

(b)	mașini și echipamente;

(c)	obiecte de valoare;

(d)	produse de proprietate intelectuală precum software pentru computere și baze de date.

7.	Alte active

Postul „alte active” reprezintă postul rezidual în activul bilanțier, fiind definit ca „active care nu sunt incluse în altă parte”. BCN pot solicita raportarea subpozițiilor specifice incluse în acest post (în plus față de posturile de tipul „din care” care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament). Alte active pot cuprinde:

(a)	poziții de instrumente financiare derivate cu valoare de piață brută pozitivă În scopuri statistice, aici sunt incluse instrumentele financiare derivate care trebuie să fie înregistrate în bilanț și care trebuie raportate într-un post separat de tip „din care”;

(b)

sumele brute de primit cu privire la posturile în curs de lămurire

Posturile în curs de lămurire sunt solduri de active din bilanț care nu sunt înregistrate în numele clienților, dar care au totuși legături cu fondurile clienților, de exemplu, fonduri aflate în așteptarea plasamentului, transferului sau decontării;

(c)

sumele brute de primit cu privire la posturile de tranzit

Posturile de tranzit reprezintă fonduri, de obicei aparținând clienților, care sunt în curs de a fi transferate între agenții raportori. Acestea cuprind cecuri și alte forme de plată care au fost trimise altor agenți raportori în vederea încasării;

(d)

dobânda acumulată de primit aferentă creditelor

În conformitate cu principiul general al contabilității de angajament, dobânda de primit aferentă creditelor se înregistrează în bilanț pe măsură ce se acumulează, adică pe bază de angajament, și nu atunci când este efectiv încasată, adică pe bază de numerar. Dobânda acumulată aferentă creditelor se înregistrează la valoarea brută în categoria „alte active”. Dobânda acumulată se exclude din valoarea depozitului la care se referă și trebuie raportată ca un post separat de tipul „din care”;

(e)	dobânda acumulată aferentă deținerilor de titluri de natura datoriei în cazul în care dobânda acumulată nu este înregistrată în raport cu instrumentul la postul „titluri de natura datoriei deținute”;

(f)	dividende de primit;

(g)	sume de primit care nu au legătură cu activitatea principală;

(h)	contrapartidă de activ a monedelor metalice emise de administrația centrală (numai bilanțurile BCN).

„Alte active” exclud instrumentele financiare care iau forma unor active financiare (incluse în cadrul altor posturi din bilanț), anumite instrumente financiare care nu iau forma activelor financiare, precum garanțiile, angajamentele, creditele administrate și creditele acordate în contul terților (înregistrate în afara bilanțului), și activele nefinanciare (incluse în categoria 6).

CATEGORII DE PASIVE

Categorie

Descrierea caracteristicilor principale

8.	Bancnote și monede metalice aflate în circulație

Categoria de pasiv „bancnote și monede metalice aflate în circulație” reprezintă bancnote și monede metalice aflate în circulație emise sau autorizate de autoritățile monetare. Această categorie include bancnotele emise de BCE și BCN. Monedele aflate în circulație fac parte din agregatele monetare și sunt incluse, de asemenea, în această categorie, chiar dacă, din punct de vedere juridic, monedele nu reprezintă un element de pasiv al BCN, ci un element de pasiv al administrației centrale. În cazul în care monedele aflate în circulație sunt emise de administrația centrală, BCN înregistrează contrapartida acestui element de pasiv la „alte active” (a se vedea categoria 7)

Depozite

Sumele (acțiuni, depozite sau altele) datorate creditorilor de agenții raportori și care îndeplinesc caracteristicile descrise în anexa I partea 1, cu excepția celor care provin din emisiunea de titluri de valoare negociabile sau de acțiuni/unități ale FPM. În sensul sistemului de raportare, această categorie este defalcată în depozite overnight, depozite la termen, depozite rambursabile după notificare și contracte de report

(a)

Depozite și credite

„Depozitele” includ și „creditele” ca elemente de pasiv. În termeni conceptuali, creditele reprezintă sumele primite de agenții raportori care nu sunt structurate sub formă de „depozite”. SEC 2010 face distincția între „credite” și „depozite” în funcție de partea care ia inițiativa și anume, dacă este debitorul, reprezintă un credit, iar dacă este creditorul, reprezintă un depozit. În cadrul sistemului de raportare din cadrul prezentului regulament, „creditele” nu sunt recunoscute ca o categorie separată în partea de pasiv a bilanțului. În schimb, soldurile care sunt considerate „credite” trebuie să fie înregistrate, fără a se face o diferențiere, la postul „pasive sub formă de depozite” cu excepția cazului când sunt reprezentate de instrumente negociabile. Acest lucru este conform cu definiția „pasivelor sub formă de depozite” menționată anterior. Creditele către agenții raportori care sunt înregistrate ca „pasive sub formă de depozite” trebuie să fie defalcate în funcție de cerințele sistemului de raportare, adică în funcție de sector, de instrument, de monedă și de scadență. Creditele sindicalizate primite de agenții raportori intră în această categorie.

(b)

Instrumente de natura datoriei nenegociabile

Instrumentele de natura datoriei nenegociabile emise de agenți raportori sunt în general înregistrate ca „pasive sub formă de depozite”. Instrumentele nenegociabile emise de agenții raportori, care ulterior devin negociabile și pot fi tranzacționate pe piețele secundare, ar trebui să fie reclasificate ca „titluri de natura datoriei”.

(c)

Depozite de garanție (marje)

Depozitele de garanție (marje) efectuate în cadrul contractelor având ca obiect instrumente derivate ar trebui înregistrate ca „pasive sub formă de depozite” dacă reprezintă garanții în numerar depuse la agenții raportori și dacă acestea rămân în proprietatea deponentului și sunt rambursabile acestuia la încetarea contractului. În principiu, marjele primite de agentul raportor trebuie să fie înregistrate numai ca „pasive sub formă depozite” în măsura în care agentul raportor primește fonduri disponibile liber pentru operațiuni de creditare din fonduri atrase; dacă o parte a marjei primite de agentul raportor trebuie să fie transferată altui participant la piața de instrumente derivate, de exemplu, casei de compensare, numai partea care rămâne la dispoziția agentului raportor ar trebui să fie înregistrată, în principiu, ca „pasive sub formă de depozite”. Practicile de piață curente complexe pot face dificilă identificarea marjelor efectiv rambursabile, deoarece diferitele tipuri de marje sunt înregistrate în același cont fără a se face o diferențiere între acestea, sau a marjelor care oferă agentului raportor resurse pentru operațiuni de creditare din fonduri atrase. În aceste cazuri, se acceptă înregistrarea acestor marje la „alte pasive” sau la „pasive sub formă de depozite”.

(d)

Solduri alocate

În funcție de practica națională, „soldurile alocate” referitoare la, de exemplu, contractele de leasing sunt înregistrate ca pasive sub formă de depozite la „depozite la termen” sau la „depozite rambursabile după notificare” în funcție de scadență/dispozițiile din contractul de bază.

(e)

Acțiuni emise de agenții raportori clasificate drept depozite

Acțiunile emise de IFM se clasifică ca depozite, în loc de capital și rezerve, în cazul în care: (i) există o relație economică de tip debitor-creditor între emitent și deținător, indiferent de orice drepturi de proprietate asupra acestor acțiuni; și (ii) acțiunile pot fi transformate în numerar sau rambursate fără restricții sau penalități semnificative. O perioadă notificată nu este considerată o restricție semnificativă. În plus, aceste acțiuni trebuie să respecte următoarele condiții:

—	reglementările naționale aplicabile nu conferă emitentului niciun drept necondiționat de a refuza rambursarea acțiunilor sale;

—	acțiunile au „valoare certă”, adică, în condiții normale, acestea vor fi rambursate la valoarea lor nominală dacă va fi cazul;

—

în cazul insolvenței emitentului, deținătorii acțiunilor acestuia nu sunt supuși din punct de vedere juridic nici obligației de a acoperi obligațiile exigibile în plus față de valoarea nominală a acțiunilor, adică participarea acționarilor la capitalul subscris, nici altor obligații oneroase suplimentare. Subordonarea acțiunilor față de oricare alt instrument emis de agentul raportor nu poate fi calificată drept obligație oneroasă suplimentară.

Perioadele notificate pentru conversia acestor acțiuni în numerar se utilizează pentru a clasifica aceste acțiuni în conformitate cu defalcarea în funcție de perioada notificată în cadrul categoriei de instrumente „depozite”. Aceste perioade notificate se aplică, de asemenea, la determinarea ratei rezervelor minime obligatorii de aplicat în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1). Orice acțiuni alocate în legătură cu creditele acordate agentului raportor trebuie clasificate ca pasive sub formă de depozite, având aceeași defalcare în funcție de scadența inițială ca și creditul de bază, și anume, ca „depozite la termen” sau „depozite rambursabile după notificare”, în funcție de dispozițiile privind scadența din contractul de creditare de bază.

Când un agent raportor deține acțiuni clasificate drept depozite care au fost emise de alți agenți raportori, respectivele dețineri sunt clasificate drept credite în activul bilanțier, și nu drept „participații”.

(f)	Pasive din securitizare Contrapartida plății primite în schimbul creditelor și/sau altor active care au făcut obiectul unei securitizări, dar care sunt încă recunoscute în bilanțul statistic.

Următorul post nu este tratat ca un depozit:

Fondurile (depozitele) primite în contul unor terți nu se înregistrează în bilanțul statistic (a se vedea „credite acordate în contul unor terți” la categoria 2).

9.1.	Depozite overnight

Depozitele convertibile în numerar și/sau transferabile la cerere prin cec, ordin bancar, debitare sau prin mijloace similare, fără întârzieri, restricții sau penalități semnificative. Acest post include:

(a)	solduri (purtătoare sau nepurtătoare de dobândă) care pot fi transformate imediat în numerar, la cerere sau la încheierea activității în ziua următoare celei în care a fost făcută cererea, fără restricții sau penalități semnificative, dar care nu sunt transferabile;

(b)	solduri (purtătoare sau nepurtătoare de dobândă) reprezentând sume preplătite în contextul monedei electronice, de exemplu, carduri preplătite;

(c)	credite de rambursat până la încheierea activității în ziua următoare celei în care s-a acordat creditul;

(d)	poziții ale structurilor de gestionare centralizată fictivă a fondurilor care sunt depozite overnight deținute în structurile de gestionare centralizată fictivă a fondurilor de către participanții la aceste structuri.

9.1a.

Depozite transferabile

Depozitele transferabile sunt acele depozite din categoria „depozite overnight” care sunt direct transferabile la cerere pentru efectuarea de plăți către agenții economici prin mijloace de plată folosite în mod obișnuit, precum transfer credit și debitare directă, posibil și prin card de credit sau card de debit, tranzacții cu monedă electronică, cecuri sau prin mijloace similare, fără întârzieri, restricții sau penalități semnificative. Depozitele transferabile nu includ depozitele care pot fi folosite numai pentru retrageri de numerar și/sau depozitele ale căror fonduri pot fi retrase sau transferate numai prin intermediul unui alt cont al aceluiași proprietar.

9.2.	Depozite la termen

Depozitele netransferabile care nu pot fi transformate în numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte de termenul convenit numai dacă deținătorul plătește penalități. Acest post include, de asemenea, depozite de economii cu dobândă reglementată pentru care criteriul legat de scadență nu este important; acestea trebuie clasificate la banda de scadență „peste doi ani”. Produsele financiare care sunt reînnoite automat când ajung la scadență trebuie să fie clasificate în funcție de scadența cea mai apropiată în timp. Deși depozitele la termen pot prezenta posibilitatea de a fi rambursate înainte de termen în urma unei notificări prealabile sau pot fi rambursate la cerere sub rezerva plății unor penalități, aceste caracteristici nu sunt considerate relevante din punctul de vedere al clasificării.

9.2a/9.2b/9.2c

Depozite la termen cu scadența până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani

Aceste posturi includ pentru fiecare defalcare în funcție de scadență:

(a)	solduri plasate la termen cu scadența până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani care nu sunt transferabile și nu pot fi transformate în numerar înainte de scadență;

(b)

solduri plasate la termen cu scadența până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani care nu sunt transferabile, dar pot fi rambursate înainte de termen în urma unei notificări prealabile; dacă notificarea a fost făcută, aceste solduri trebuie să fie clasificate la 9.3a sau la 9.3b, după caz;

(c)	solduri plasate la termen cu scadența până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani care nu sunt transferabile, dar pot fi rambursate la cerere sub rezerva plății unor penalități;

(d)

plăți în marjă efectuate în cadrul contractelor privind instrumente financiare derivate care încetează în termen de un an/între un an și doi ani/mai mare de doi ani, reprezentând garanții în numerar plasate în vederea protejării împotriva riscului de credit, dar rămase în proprietatea deponentului și rambursabile acestuia la încetarea contractului;

(e)	credite, care fie sunt dovedite prin documente nenegociabile, fie nu sunt dovedite prin documente, cu scadența inițială până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani;

(f)	titluri de natura datoriei nenegociabile emise cu o scadența inițială până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani;

(g)	creanțe subordonate emise de IFM sub formă de depozite sau credite cu scadența inițială până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani;

(h)

pasive din securitizare

Contrapartida plății primite în schimbul creditelor și/sau altor active care au făcut obiectul unei securitizări, dar care sunt încă recunoscute în bilanțul statistic. Prin convenție, aceste pasive sunt alocate defalcării în funcție de scadență „cu scadența inițială peste doi ani”.

În plus, depozitele cu scadența inițială la peste doi ani includ:

solduri (indiferent de scadență) pentru care ratele dobânzii și/sau termenii și condițiile sunt specificate în legislația națională și care sunt concepute spre a fi deținute în scopuri specifice, de exemplu, finanțare pentru locuințe, care intervin după o perioadă de doi ani chiar dacă, din punct de vedere tehnic, pot fi rambursate la cerere.

9.3.	Depozite rambursabile după notificare

Depozite netransferabile, fără termen, care nu pot fi transformate în numerar decât după expirarea unei perioade notificate; înainte de expirarea perioadei notificate transformarea în numerar nu este posibilă sau este posibilă numai cu plata unor penalități. Acestea includ depozite care, deși din punct de vedere legal pot să fie lichidate la cerere, sunt supuse unor penalizări și restricții în conformitate cu practicile naționale (clasificate la intervalul de scadență „până la trei luni inclusiv”) și conturi de investiții fără perioadă notificată sau termen, dar care prevăd condiții de retragere restrictive (clasificate la intervalul de scadență „peste trei luni”)

9.3a/9.3b

Depozite rambursabile după notificare la cel mult trei luni de la notificare/la mai mult de trei luni de la notificare, din care, la mai mult de doi de la notificare

Aceste posturi includ:

(a)

solduri plasate fără scadență convenită, care pot fi retrase numai în urma unei perioade notificate de până la trei luni inclusiv/de mai mult de trei luni, din care mai mult de doi ani; dacă este posibilă rambursarea înainte de expirarea acelei perioade notificate (sau chiar la cerere), aceasta implică plata unei penalități; și

(b)	solduri plasate la termen, netransferabile, dar care presupun o notificare de până la trei luni/de peste trei luni, din care la mai mult de doi ani, pentru a putea fi rambursate anticipat.

În plus, depozitele rambursabile după notificare la cel mult trei luni de la notificare inclusiv cuprind depozite de economii la vedere netransferabile și alte depozite bancare de tip retail care, deși din punct de vedere legal pot fi rambursate la cerere, sunt supuse unor penalități semnificative.

Depozitele rambursabile după notificare la peste trei luni de la notificare, din care la mai mult de doi ani de la notificare (dacă este cazul) includ conturi de investiții fără perioadă notificată sau scadență convenită, dar care cuprind dispoziții de retragere restrictive.

9.4.	Contracte de report (repo)

Contrapartida numerarului primit în schimbul titlurilor de valoare vândute de agenții raportori la un anumit preț, cu angajamentul ferm de răscumpărare a acelorași titluri de valoare sau a unor titluri de valoare similare la un preț stabilit și la o dată ulterioară prestabilită. Sumele primite de agenții raportori în schimbul titlurilor de valoare transferate unui terț, și anume achizitorului temporar, sunt clasificate la „contracte de report” dacă există un angajament ferm de efectuare a operațiunii inverse, și nu doar opțiunea de a face acest lucru. Aceasta înseamnă că agenții raportori păstrează toate riscurile și beneficiile asociate titlurilor de valoare suport pe parcursul desfășurării operațiunii.

Următoarele variante de operațiuni de tip repo sunt clasificate la „contracte de report”:

(a)	sume primite în schimbul titlurilor de valoare transferate temporar unui terț sub forma unor împrumuturi de titluri de valoare garantate cu numerar; și

(b)	sume primite în schimbul titlurilor de valoare transferate temporar unui terț sub forma unui contract de vânzare/răscumpărare (sale/buy-back).

Titlurile de valoare suport al operațiunilor de tip repo se înregistrează conform regulii de la postul 3 de activ „titluri de natura datoriei”. Operațiunile care implică transferul temporar de aur garantat cu numerar, sunt de asemenea incluse la acest post.

10.	Acțiuni/unități ale FPM

Acțiuni sau unități emise de FPM. Acest post reprezintă datoriile totale către acționarii FPM. De asemenea, sunt incluse și fondurile rezultate din beneficiile nedistribuite sau fondurile rezervate de către FPM în anticiparea unor posibile plăți și obligații viitoare.

11.	Titluri de natura datoriei emise

Titluri de valoare, altele decât titlurile de participație, emise de agenții raportori, care sunt, în mod obișnuit, instrumente negociabile și tranzacționate pe piețe secundare sau care pot fi compensate pe piață și care nu conferă deținătorului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente. Acest post include:

(a)	titluri de valoare care conferă deținătorului dreptul necondiționat la un venit fix sau determinat prin contract sub forma plății de cupoane și/sau a unei sume fixe stabilite la o anumită dată (sau date) sau începând de la o dată definită la momentul emisiunii;

(b)	instrumentele nenegociabile emise de agenții raportori care, ulterior, devin negociabile, trebuie să fie reclasificate ca „titluri de natura datoriei” (a se vedea și categoria 9);

(c)

creanțele subordonate emise sunt tratate la fel ca și alte datorii în scopul statisticilor monetare și financiare. Prin urmare, creanțele subordonate emise sub formă de titluri de valoare trebuie să fie clasificate ca „titluri de natura datoriei emise”, în timp ce creanțele subordonate emise sub formă de depozite sau credite trebuie să fie clasificate la „pasive sub formă de depozite”. Dacă toate creanțele subordonate emise sunt identificate ca o singură valoare în scopuri statistice, această valoare trebuie să fie clasificată la poziția „titluri de natura datoriei emise” deoarece creanțele subordonate sunt constituite în principal din titluri de valoare, nu din credite. Creanțele subordonate nu trebuie să fie clasificate la postul de pasiv „capital și rezerve”;

(d)

instrumente hibride. Sunt instrumente negociabile cu elemente combinate de datorii și instrumente derivate, incluzând:

(i)	instrumente de natura datoriei negociabile care conțin instrumente financiare derivate ca parte integrantă a acestora;

(ii)	instrumente negociabile a căror valoare de răscumpărare și/sau cupon este legată de evoluția unui activ suport de referință, de prețul activului sau de un alt indicator de referință pe toată durata instrumentului.

11a/11b/11c

Titluri de natura datoriei cu scadența inițială până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani

Aceste posturi includ pentru fiecare defalcare în funcție de durată:

(a)	titluri de natura datoriei negociabile emise cu o scadența inițială până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani; și

(b)	creanțe subordonate emise sub formă de titluri de natura datoriei cu scadența inițială până la un an inclusiv/peste un an și până la doi ani inclusiv/peste doi ani.

11d	Din care titluri de natura datoriei cu scadența inițială până la doi ani și cu garanția capitalului nominal mai mică de 100 %

Instrumentele hibride emise cu scadența inițială de până la doi ani și care la scadență pot avea o valoare de răscumpărare contractuală exprimată în moneda în care au fost emise mai mică decât suma investită inițial din cauza combinației între elementele de datorie și instrumente derivate.

12.	Capital și rezerve

În sensul sistemului de raportare, această categorie cuprinde sumele aferente emisiunii de titluri de capital de către agenții raportori pentru acționari sau alți proprietari, conferind deținătorului drepturi de proprietate asupra agentului raportor și, în general, dreptul asupra unei părți din profiturile acestuia și asupra unei părți din fondurile proprii ale acestuia în caz de lichidare.

Această categorie cuprinde următoarele defalcări:

(a)	capital social atras Cuprinde toate fondurile la care au contribuit deținătorii, de la contribuția inițială la orice emisiune ulterioară de drepturi de proprietate, și reflectă valoarea totală a capitalului atras, inclusiv primele de emisiuni.

(b)	profit sau pierdere acumulată în perioada contabilă Cuprinde toate profiturile și pierderile perioadei contabile curente, astfel cum sunt înregistrate în contul de profit și pierdere, care nu au fost transferate în rezultatul reportat.

(c)	venitul și cheltuielile recunoscute direct în participații Cuprind contrapartida reevaluărilor nete de active și pasive care sunt înregistrate direct în participații, nu în contul de profit și pierdere, în conformitate cu cadrul contabil.

(d)

fondurile provenite din venitul nedistribuit acționarilor

Cuprind rezervele și alte fonduri (de exemplu, profitul sau pierderea reportată după încheierea perioadei contabile și înaintea luării unei decizii privind distribuirea de dividende sau constituirea de rezerve) care nu sunt distribuite acționarilor.

(e)

provizioanele specifice și generale constituite pentru acoperirea creditelor, titlurilor de valoare și a altor tipuri de active.

Aceste provizioane cuprind toate deducerile pentru deprecieri și pierderile din credite, în măsura în care acestea nu sunt compensate din categoria de active la care acestea se referă în bilanțul statistic.

13.	Alte pasive

Postul „alte pasive” reprezintă postul rezidual al pasivului bilanțier, definit ca „pasive care nu sunt incluse în altă parte”. BCN pot solicita raportarea subpozițiilor specifice incluse în acest post (în plus față de posturile de tipul „din care” care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament).

Alte pasive pot cuprinde:

(a)	poziții ale instrumentelor financiare derivate cu valoare de piață brută negativă În scopuri statistice, instrumentele financiare derivate care trebuie să fie înregistrate în bilanț trebuie incluse aici și trebuie raportate ca un post separat de tipul „din care”;

(b)

sumele brute de plătit cu privire la posturile în curs de lămurire

Posturile în curs de lămurire sunt solduri din bilanț care nu sunt înregistrate în numele clienților, dar care au totuși legături cu fondurile clienților, de exemplu, fonduri aflate în așteptarea plasamentului, transferului sau decontării;

(c)

sumele brute de plătit cu privire la posturile de tranzit

Posturile de tranzit reprezintă fonduri, de obicei aparținând clienților, care sunt în curs de a fi transferate între agenți raportori. Aceste posturi cuprind transferuri de credite care au fost debitate din conturile clienților și alte elemente pentru care nu s-a efectuat încă plata corespunzătoare de către agentul raportor;

(d)

dobânda acumulată de plătit aferentă depozitelor

În conformitate cu principiul general al contabilității de angajament, dobânda de plătit aferentă depozitelor se înregistrează în bilanț pe măsură ce se acumulează, adică pe bază de angajament, și nu atunci când este efectiv plătită, adică pe bază de numerar. Dobânda acumulată aferentă depozitelor se înregistrează la valoarea brută la categoria „alte pasive”. Dobânda acumulată se exclude din valoarea depozitului la care se referă și trebuie raportată ca un post separat de tip „din care”;

(e)	dobânda acumulată aferentă titlurilor de natura datoriei emise, în cazul în care dobânda acumulată nu este înregistrată în raport cu instrumentul la postul „titluri de natura datoriei emise”

(f)	dividende de plătit;

(g)	sume de plătit care nu au legătură cu activitatea principală, de exemplu sume datorate furnizorilor, impozite, salarii, contribuții sociale etc.;

(h)	provizioane care reprezintă obligații față de terți, de exemplu pensii și dividende;

(i)

plăți în marjă efectuate în cadrul contractelor având ca obiect produse derivate

Plățile în marjă (marjele) efectuate în cadrul contractelor având ca obiect instrumente derivate se clasifică în mod obișnuit la „pasive sub formă de depozite” (a se vedea categoria 9). Practicile de piață curente complexe pot face dificilă identificarea marjelor efectiv rambursabile, deoarece diferitele tipuri de marje sunt înregistrate în același cont fără a se face o diferențiere între acestea, sau a marjelor care oferă agentului raportor resurse pentru operațiuni de creditare din fonduri atrase. În aceste cazuri, se acceptă înregistrarea acestor marje la „alte pasive” sau la „pasive sub formă de depozite”, în funcție de practica națională;

(j)	sume nete de plătit în cadrul decontării ulterioare a tranzacțiilor cu titluri de valoare sau a operațiunilor de schimb valutar

„Alte pasive” pot exclude aproape toate instrumentele financiare care iau forma pasivelor financiare (incluse în cadrul altor posturi din bilanț); instrumentele financiare care nu iau forma pasivelor financiare, precum garanțiile, angajamentele, creditele administrate și creditele acordate în contul terților (înregistrate în afara bilanțului) și pasivele nefinanciare, precum elemente de capital evidențiate la pasiv (incluse la „capital și rezerve”).

PARTEA 3

Definițiile sectoarelor

SEC 2010 stabilește standardele privind clasificarea în funcție de sector în statele membre. Acest tabel conține o descriere standard detaliată a sectoarelor pe care BCN le transpun în categorii naționale în conformitate cu prezentul regulament. Contrapartidele situate în zona euro sunt identificate în funcție de sectorul acestora în conformitate cu listele păstrate de Banca Centrală Europeană (BCE) în scopuri statistice, după caz, și cu alte recomandări privind clasificarea statistică a contrapartidelor emise de BCE.

Clasificarea sectorială a contrapartidelor situate în afara statelor membre ar trebui să se efectueze în conformitate cu SCN 2008. Termenul „IFM” se referă numai la statele membre. În scopul clasificării rezidenților din afara UE, termenul „IFM” trebuie interpretat ca însemnând sectoarele SCN 2008 „banca centrală”, „societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală” și „fonduri de piață monetară”.

Tabel

Definițiile sectoarelor

Sector	Definiție
IFM	A se vedea articolul 1
Administrații publice	Sectorul administrații publice (S.13) cuprinde toate unitățile instituționale care sunt producători nonpiață și a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și care sunt finanțate din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile aparținând altor sectoare și toate unitățile instituționale a căror activitate principală constă în efectuarea de operațiuni de redistribuire a veniturilor și a avuției naționale (punctele 2.111-2.113 din SEC 2010).
Administrația centrală	Acest subsector (S.1311) cuprinde toate organismele administrației de stat și alte organisme centrale a căror competență se întinde, în general, pe tot teritoriul economic, cu excepția administrațiilor de securitate socială (punctul 2.114 din SEC 2010). În sensul prezentului regulament, administrația centrală include, de asemenea, instituțiile și organismele Uniunii care sunt clasificate în sectorul administrațiilor publice (S.13).
Administrațiile statelor federale	Acest subsector (S.1312) reunește acele tipuri de administrații publice care, în calitate de unități instituționale distincte, exercită anumite funcții de administrație, cu excepția administrării de fonduri de securitate socială, la un nivel inferior celui al administrației centrale și superior celui al unităților instituționale publice locale (punctul 2.115 din SEC 2010)
Administrațiile locale	Acest subsector (S.1313) cuprinde toate administrațiile publice a căror competență se întinde numai pe o subdiviziune locală din teritoriul economic, cu excepția administrațiilor de securitate socială locale ale administrațiilor locale (punctul 2.116 din SEC 2010).
Administrațiile de securitate socială	Subsectorul administrațiilor de securitate socială (S.1314) reunește unitățile instituționale centrale, ale statelor federale și unitățile instituționale locale a căror activitate principală constă în a furniza prestații sociale și care îndeplinesc fiecare cumulativ următoarele două criterii: (a) anumite grupuri ale populației sunt obligate să participe la sistem sau să verse cotizații în virtutea unor acte cu putere de lege sau norme administrative; și (b) independent de rolul pe care ele îl îndeplinesc în calitate de organisme tutelare sau în calitate de angajatori, administrațiile publice sunt responsabile de gestionarea acestor unități în ceea ce privește fixarea sau aprobarea cotizațiilor și a prestațiilor (punctul 2.117 din SEC 2010).
Fonduri de investiții, altele decât FPM	FI, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38). Subsectorul cuprinde toate organismele de plasament colectiv, altele decât fondurile de piață monetară, care investesc în active financiare și/sau în active nefinanciare, în măsura în care obiectivul acestora constă în investirea capitalului colectat de la public.
Alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii + auxiliari financiari + instituții financiare captive și alte entități creditoare	Subsectorul alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare și fondurile de pensii (S.125) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror activitate principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară prin subscrierea de angajamente provenind de la unități instituționale sub alte forme decât bani, depozite (sau substitute apropiate pentru depozite), acțiuni/unități ale fondurilor de investiții sau angajamente legate de domeniul asigurărilor, pensii și sisteme standardizate de garantare (punctele 2.86-2.94 din SEC 2010). Subsectorul auxiliari financiari (S.126) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în exercitarea de activități strâns legate de intermedierea financiară, fără a fi, ele însele, intermediari financiari. Acest subsector cuprinde și sediile sociale ale căror filiale sunt toate sau în majoritatea lor societăți financiare (punctele 2.95-2.97 din SEC 2010). Subsectorul instituții financiare captive și alte entități creditoare (S.127) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare care nu sunt implicate nici în activități de intermediere financiară, nici în furnizarea de servicii auxiliare și ale căror active sau pasive nu sunt, în marea lor majoritate, tranzacționate pe piețele libere. Acest sector cuprinde, printre altele, societățile holding care dețin cote de control în capitalul unui grup de societăți filiale și a căror activitate principală constă în calitatea de proprietare ale grupului, fără a furniza niciun alt serviciu întreprinderilor în care este deținut capitalul, adică acestea nu administrează și nici nu gestionează alte unități (punctele 2.98 și 2.99 din SEC 2010).
Societăți de asigurare	Subsectorul societăți de asigurare (S.128) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor, în principal sub formă de asigurări directe sau reasigurări (punctele 2.100-2.104 din SEC 2010).
Fonduri de pensii	Subsectorul fonduri de pensii (S.129) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor sociale și necesităților persoanelor asigurate (asigurări sociale). Fondurile de pensii în calitate de sisteme de asigurări sociale asigură venituri după pensionare și, adesea, indemnizații în caz de deces sau de handicap (punctele 2.105-2.110 din SEC 2010)
Societăți nefinanciare	Sectorul societăți nefinanciare (S.11) cuprinde unitățile instituționale dotate cu personalitate juridică, care sunt producători de piață și a căror activitate principală constă în producerea de bunuri și servicii nefinanciare. Acest sector acoperă și cvasisocietățile nefinanciare (punctele 2.45-2.54 din SEC 2010)
Gospodăriile populației și instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației	Sectorul gospodăriile populației (S.14) cuprinde persoane sau grupuri de persoane atât în calitate de consumatori, cât și de întreprinzători, producători de bunuri de piață sau de servicii financiare și nefinanciare de piață (producători de piață), cu condiția ca producția de bunuri și servicii să nu fie realizată de unități distincte tratate drept cvasisocietăți. Acest sector include, de asemenea, persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice în calitate de producători de bunuri și servicii nefinanciare exclusiv pentru consum final propriu (punctele 2.118-2.128 din SEC 2010). Sectorul instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (IFSLSGP) (S.15) cuprinde instituțiile fără scop lucrativ dotate cu personalitate juridică care deservesc gospodăriile populației și care sunt producători nonpiață privați. Resursele lor principale sunt cotizații voluntare, în bani sau în natură, efectuate de gospodăriile populației în calitate de consumatori, din vărsămintele provenite de la administrațiile publice și din veniturile din proprietate (punctele 2.129 și 2.130 din SEC 2010).
Întreprinderi individuale și asociații de persoane, fără personalitate juridică (subpopulația „gospodăriilor populației”)	Întreprinderi individuale și asociații de persoane fără personalitate juridică, altele decât cele constituite ca cvasisocietăți, și care producători de piață [punctul 2.119 litera (d) din SEC 2010].

ANEXA III

RAPORTAREA ÎN SCOPUL REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

PARTEA 1

Norme generale

Căsuțele marcate cu * în anexa I partea 2 tabelul 1 se utilizează pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în scopul Regulamentului (UE) 2021/378 (BCE/2021/1). În ceea ce privește titlurile de natura datoriei, instituțiile de credit fie prezintă o dovadă a elementelor de pasiv care urmează să fie excluse din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii, fie aplică o deducere standardizată sub forma unui procent fix stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE). Căsuțele evidențiate se raportează numai de instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii.

Căsuțele din tabelul 1 privind depozitele constituite la „instituții de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii” nu trebuie să includă obligațiile agenților raportori față de instituțiile indicate ca fiind exceptate de la regimul rezervelor minime obligatorii al BCE, și anume, instituții exceptate din alte motive decât cele privind supunerea acestora măsurilor de reorganizare. Instituțiile care, pentru că sunt supuse măsurilor de reorganizare, sunt exceptate temporar de obligația de a constitui rezerve minime obligatorii sunt considerate instituții supuse cerințelor privind rezervele minime obligatorii și, prin urmare, obligațiile față de aceste instituții sunt incluse în tabelul 1 din această parte. Acest tabel se referă și la obligațiile față de instituțiile care nu sunt în fapt obligate să mențină rezerve la Sistemul European al Băncilor Centrale datorită aplicării deducerii forfetare.

În funcție de sistemele de colectare naționale și fără a se aduce atingere respectării depline a definițiilor și principiilor de clasificare stabilite în prezentul regulament, instituțiile de credit care au obligația de a constitui rezerve minime obligatorii pot raporta, alternativ, datele necesare pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii, cu excepția celor referitoare la instrumentele negociabile, în conformitate cu tabelul 1 din prezenta parte, cu condiția ca niciuna dintre pozițiile din căsuțele neevidențiate din anexa I partea 2 tabelul 1 să nu fie afectată.

Pentru a se putea raporta potrivit tabelului de mai jos, trebuie să se asigure o corespondență strictă cu anexa I partea 2 tabelul 1.

Tabel

Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii

Soldurile pasivelor datorate, altele decât cele către BCE, BCN și alte instituții de credit care fac obiectul cerințelor privind rezervele minime obligatorii (1)

PASIVE SUB FORMĂ DE DEPOZITE

(Euro și monede străine combinate)

9.	DEPOZITE TOTALE

9.1e + 9.1x

9.2e + 9.2x

9.3e + 9.3x

9.4e + 9.4x

din care:

9.2e + 9.2x cu scadența la termen

cu scadența peste 2 ani

din care:

Raportare voluntară (2)

9.3e + 9.3x rambursabile după notificare

cu scadența peste 2 ani

din care:

9.4e + 9.4x operațiuni repo

Soldurile pasivelor datorate, altele decât cele către BCE, BCN și alte instituții de credit care fac obiectul cerințelor privind rezervele minime obligatorii (3)

INSTRUMENTE NEGOCIABILE

(Euro și monede străine combinate)

11.	TITLURI DE NATURA DATORIEI EMISE

11e + 11x cu scadența la termen

cu scadența până la doi ani

cu scadența peste 2 ani

PARTEA 2

Norme speciale în cazul fuziunilor care implică instituții de credit

Atunci când are loc fuziunea unor instituții de credit, baza de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituției beneficiare pentru perioada de aplicare imediat următoare fuziunii se calculează, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1), ca valoarea agregată a bazei sale de calcul a rezervelor minime obligatorii și a bazelor de calcul a rezervelor minime obligatorii ale instituțiilor care fuzionează, ca și când fuziunea nu s-a produs, prin utilizarea informațiilor statistice raportate în temeiul prezentului regulament.

Atunci când instituția beneficiară a fuziunii prevăzute la punctul 1 nu este o instituție din coada de distribuție, perioadele de referință relevante ale informațiilor statistice raportate în temeiul prezentului regulament care trebuie folosite în scopul efectuării calculului prevăzut la punctul 1 sunt următoarele:

(a)	pentru instituțiile care fuzionează care sunt instituții din coada de distribuție, perioada de referință pentru perioada de aplicare relevantă prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1);

(b)	pentru instituțiile care fuzionează care nu sunt instituții din coada de distribuție, perioada de referință pentru perioada de aplicare relevantă prevăzută la articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1).

Atunci când instituția beneficiară a fuziunii prevăzute la punctul 1 este o instituție din coada de distribuție, perioadele de referință relevante ale informațiilor statistice raportate în temeiul prezentului regulament care trebuie folosite în scopul efectuării calculului prevăzut la punctul 1 sunt următoarele:

(a)	pentru instituțiile care fuzionează care sunt instituții din coada de distribuție, perioada de referință pentru perioada de aplicare relevantă prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1);

(b)

pentru instituțiile care fuzionează care nu sunt instituții din coada de distribuție, perioada de referință care survine mai devreme dintre următoarele:

(i)	perioada de referință relevantă pentru perioada de aplicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1); sau

(ii)	perioada de referință precedentă perioadei de referință în cursul căreia s-a produs fuziunea.

Calculul prevăzut la punctul 1 se aplică si perioadelor de aplicare ulterioare atunci când următoarele două condiții se aplică:

(a)	instituția beneficiară a fuziunii prevăzute la punctul 1 este o instituție din coada de distribuție; și

(b)	perioada de referință relevantă pentru acea perioadă de aplicare, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/378 (BCE/2021/1), precede perioada de referință în care fuziunea a intrat în vigoare.

(1) Calculat ca suma:

Coloanelor (a)-(b)+(c)+(d)+(e)+(f)-(g)+(h)+(i)+(j)+(k) dn Tabelul 1 (Pasive) din anexa 1 partea 2 la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) ; sau a

Coloanelor (a)-(b)-(c)+(d)+(e)+(f)+(g)-(h)-(i)+(j)+(k)+(l)+(m) din tabelul 1 (pasive) din anexa 1 partea 2 la prezentul regulament.

(2) Agenții raportori au opțiunea de a îndeplini această cerință de raportare prin raportare voluntară, ceea ce înseamnă că aceștia au dreptul de a raporta fie cifre reale (inclusiv poziții nule), fie „informații nedisponibile” . Dacă s-a optat pentru raportarea de cifre reale, agenții raportori nu mai pot raporta „informații nedisponibile”.

(3) Calculat din:

Coloana (l) dn Tabelul 1 (Pasive) din anexa 1 partea 2 la Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33); sau

Coloanele (n) dn Tabelul 1 (Pasive) din anexa 1 partea 2 la prezentul regulament

ANEXA IV

STANDARDE MINIME CE TREBUIE APLICATE DE CĂTRE UNITĂȚILE DE OBSERVARE STATISTICĂ EFECTIVE CU OBLIGAȚII DE RAPORTARE

Agenții raportori trebuie să îndeplinească următoarele standarde minime pentru a respecta cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene (BCE).

Standarde minime de transmitere:

(a)	raportarea trebuie să se facă la timp și cu respectarea termenelor stabilite de BCN relevantă;

(b)	rapoartele statistice trebuie să respecte forma și formatul din cadrul cerințelor de raportare tehnice stabilite de BCN relevantă;

(c)	agentul raportor trebuie să furnizeze BCN relevantă datele de contact ale uneia sau ale mai multor persoane de contact;

(d)	specificațiile tehnice privind transmiterea datelor către BCN relevantă trebuie să fie respectate.

Standarde minime de acuratețe:

(a)	informațiile statistice trebuie să fie corecte: toate constrângerile liniare trebuie respectate (de exemplu, activele și pasivele trebuie să fie echilibrate, suma subtotalurilor trebuie să fie egală cu totalurile) și datele trebuie să fie coerente în timp;

(b)	agenții raportori trebuie să fie în măsură să furnizeze informații privind evoluțiile inerente datelor comunicate;

(c)	informațiile statistice trebuie să fie complete și să nu conțină lacune continue și structurale; lacunele existente trebuie să fie semnalate, explicate BCN relevante și, acolo unde este cazul, completate cât mai curând posibil;

(d)	agenții raportori trebuie să respecte dimensiunile, politica de rotunjire și zecimalele stabilite de BCN relevantă pentru transmiterea tehnică a datelor.

Standarde minime de conformitate cu conceptele:

(a)	informațiile statistice trebuie să fie conforme cu definițiile și clasificările din prezentul regulament;

(b)	în cazul abaterii de la aceste definiții și clasificări, agenții raportori monitorizează în mod regulat și cuantifică diferența dintre măsura folosită și măsura prevăzută de prezentul regulament;

(c)	agenții raportori sunt în măsură să explice diferențele dintre datele transmise și cifrele pentru perioadele anterioare.

4.	Standarde minime de revizuire: Trebuie respectate politica și procedurile de revizuire stabilite de BCE și de BCN relevantă. Revizuirile care se abat de la revizuirile obișnuite trebuie să fie însoțite de note explicative.

ANEXA V

Regulamentul abrogat și cel de modificare a acestuia

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (reformare) (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1).

Regulamentul (UE) nr. 1375/2014 al Băncii Centrale Europene din 10 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1071/2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2014/51) (JO L 366, 20.12.2014, p. 77).

ANEXA VI

Tabel de corespondență

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 2
Articolul 2	Articolul 2 alineatul (5) și anexa I partea 1 secțiunea 1.3
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)	-
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 1 litera (b) punctul (ii)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5 alineatele (1) și (3)	Articolul 5 alineatele (1) și (2)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (4)	-
Articolul 5 alineatul (5)	-
Articolul 6 literele (a)-(c)	Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf literele (c) și (d)
Articolul 6 litera (d)	-
Articolul 7	Articolul 7
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 8 alineatele (2) și (3)	Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (1) litera (a)	Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf litera (a)
Articolul 9 alineatul (1) litera (b)	Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 9 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 9 alineatul (1) litera (c)	Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 9 alineatul (1) litera (d)	Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (1) litera (e)	Articolul 9 alineatul (10) primul paragraf
Articolul 9 alineatul (1) litera (f)	Articolul 9 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (3)	Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 9 alineatul (4)	-
Articolul 9 alineatul (5)	Articolul 9 alineatul (7) primul paragraf
Articolul 10	Articolul 10
Articolul 11	Articolul 11
Articolul 12	Articolul 12
Articolul 13	Articolul 13
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 14
Articolul 14 alineatul (2)	Anexa I partea 3 secțiunea 8 al treilea alineat
Articolul 14 alineatul (3), prima teză	Anexa I partea 3 secțiunea 7 al treilea alineat teza a doua
Articolul 14 alineatul (3), a doua teză	Articolul 9 alineatul (7) al doilea paragraf
Articolul 15	Articolul 15
Articolul 16	Articolul 18
Anexa I partea 1 secțiunea 1	Anexa I partea 1
Anexa I partea 1 secțiunea 2	-
Anexa I partea 2	Anexa I partea 2
Anexa I partea 3	Anexa I partea 3
Anexa I partea 4	Anexa I partea 4
Anexa I partea 5	Anexa I partea 5
Anexa I partea 6	Anexa I partea 6
Anexa I partea 7	Anexa I partea 7
Anexa II partea 1 punctul 1	Anexa II partea 1 alineatul (1)
Anexa II partea 1 punctul 2 litera (a)	Articolul 6(1)
Anexa II partea 1 punctul 2 litera (b)	Anexa II partea 1 punctul 2 literele (a) și (c)
Anexa II partea 1 punctul 2 litera (c)	Anexa II partea 1 punctul 2 literele (b) și (d)
Anexa II partea 2	Anexa II partea 2
Anexa II partea 2 secțiunea 3 ultima teză	Articolul 9 alineatul (9)
Anexa II partea 3	Anexa II partea 3
Anexa III partea 1 secțiunea 1	Anexa III partea 1
Anexa III partea 2 secțiunea 1	Articolul 6
Anexa III partea 2 secțiunea 2, punctul 2.1	Articolul 2 punctul 24
Anexa III partea 2 secțiunea 2, punctele 2.2-2.3 și tabelul	Anexa III partea 2
Anexa III partea 2 secțiunea 2, punctul 2.4	Articolul 11 alineatele (3) și (4)
Anexa IV	Anexa IV

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 73

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 64 3 martie 2021

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) 2021/378 al Băncii Centrale Europene din 22 ianuarie 2021 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (reformare) (BCE/2021/1)	1
	*	Regulamentul (UE) 2021/379 al Băncii Centrale Europene din 22 ianuarie 2021 privind posturile din bilanț ale instituțiilor de credit și ale sectorului instituții financiare monetare (reformare) (BCE/2021/2)	16
		DECIZII
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/380 a Comisiei din 1 martie 2021 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din Germania [notificată cu numărul C(2021) 1248] ( 1 )	86


	(1) Text cu relevanță pentru SEE.