(1)

În conformitate cu Decizia (UE) 2020/1704 a Consiliului (2), Acordul sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Mauritania privind prelungirea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Islamică Mauritania, care expiră la 15 noiembrie 2020 (denumit în continuare „acordul sub forma unui schimb de scrisori”) a fost semnat la 15 noiembrie 2020.

(2)

Scopul acordului sub forma unui schimb de scrisori este de a permite Uniunii și Republicii Islamice Mauritania să colaboreze în continuare pentru a promova o politică de pescuit sustenabil și exploatarea responsabilă a resurselor piscicole în apele Mauritaniei și pentru a permite navelor Uniunii să își exercite activitățile de pescuit în aceste ape.

(3)

Acordul sub forma unui schimbul de scrisori ar trebui să fie aprobat,

(1)

În conformitate cu Declarația de la Roma a liderilor celor 27 de state membre și ai Consiliului European, Parlamentului European și Comisiei Europene din 25 martie 2017, bugetul Uniunii ar trebui să favorizeze o Europă sigură și securizată. Programele de dezafectare nucleară au contribuit deja în această privință și pot contribui în continuare. După oprirea unei instalații nucleare, principalul impact pozitiv care trebuie atins este reducerea progresivă a riscului radiologic la care sunt expuși lucrătorii, populația și mediul atât din statele membre vizate, cât și din întreaga Uniune.

(2)

Un program financiar specific poate aduce un plus de valoare adăugată a UE prin faptul că poate să devină un etalon în cadrul Uniunii pentru gestionarea în condiții de siguranță a aspectelor tehnologice aferente dezafectării instalațiilor nucleare și pentru diseminarea cunoștințelor. Asistența financiară în cadrul unui astfel de program financiar ar trebui să fie furnizată pe baza unei evaluări ex ante care să identifice nevoile specifice și să demonstreze valoarea adăugată a UE, în scopul de a sprijini dezafectarea instalațiilor nucleare și gestionarea în condiții de siguranță a deșeurilor radioactive.

(3)

Activitățile care fac obiectul prezentului regulament ar trebui să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabil. Asistența financiară în temeiul prezentului regulament ar trebui să rămână cu titlu excepțional, fără a aduce atingere principiilor și obiectivelor care decurg din dreptul Uniunii în domeniul securității nucleare, și anume Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului (2), și al gestionării deșeurilor, și anume Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (3). În temeiul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2011/70/Euratom, responsabilitatea finală pentru gestionarea în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive generate revine în continuare statelor membre.

(4)

În conformitate cu Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană (4) anexat la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (5) (denumit în continuare „Tratatul de aderare”), Bulgaria s-a angajat să închidă, până la 31 decembrie 2002, unitățile 1 și 2 și, respectiv, până la 31 decembrie 2006, unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare Kozlodui, precum și să dezafecteze unitățile respective în consecință. Dezafectarea a avut ca rezultat o sarcină financiară semnificativă pentru Bulgaria, constând atât din costuri directe, cât și din costuri indirecte. În conformitate cu obligațiile sale, Bulgaria a închis toate unitățile în cauză în termenele corespunzătoare.

(5)

În conformitate cu Protocolul nr. 9 privind unitățile 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia, atașat la Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (6) (denumit în continuare „Actul de aderare”), Slovacia s-a angajat să închidă, până la 31 decembrie 2006, unitatea 1 și, respectiv, până la 31 decembrie 2008, unitatea 2 ale centralei nucleare Bohunice V1, precum și să dezafecteze unitățile respective în consecință. Dezafectarea a avut ca rezultat o sarcină financiară semnificativă pentru Slovacia, constând atât din costuri directe, cât și din costuri indirecte. În conformitate cu obligațiile sale, Slovacia a închis toate unitățile în cauză în termenele corespunzătoare.

(6)

În concordanță cu obligațiile care le revin în temeiul Tratatului de aderare și, respectiv, Actul de aderare, și beneficiind de asistență din partea Uniunii, Bulgaria și Slovacia au înregistrat progrese semnificative în direcția dezafectării centralelor nucleare Kozlodui și Bohunice V1. Sunt necesare lucrări suplimentare pentru a atinge în condiții de siguranță stadiul final al dezafectării. Pe baza planurilor actuale de dezafectare, finalizarea lucrărilor de dezafectare este prevăzută până la sfârșitul lui 2030 în cazul centralei nucleare Kozlodui și până în 2025 în cazul centralei nucleare Bohunice V1.

(7)

Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene a fost înființat în temeiul articolului 8 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Tratatul Euratom”). În aplicarea respectivului articol, în perioada 1960-1962, între Comunitate și Germania, Belgia, Italia și, respectiv, Țările de Jos, s-au semnat acorduri privind amplasamentele. În cazul Italiei și al Țărilor de Jos, instalațiile nucleare naționale au fost transferate Comunității. În cele patru amplasamente au fost integrate infrastructuri dedicate cercetării nucleare, cuprinzând instalații noi. Unele dintre respectivele instalații sunt încă în funcțiune, în timp ce altele au fost oprite, în unele cazuri în urmă cu mai mult de 20 de ani, și au devenit în general învechite.

(8)

În temeiul articolului 8 din Tratatul Euratom și în temeiul articolului 7 din Directiva 2011/70/Euratom, JRC, în calitatea de deținător de autorizație, își gestionează obligațiile istorice în domeniul nuclear și își dezafectează instalațiile nucleare care au fost oprite în conformitate cu legislația națională relevantă. În consecință, în 1999 a fost lansat programul de dezafectare nucleară și de gestionare a deșeurilor de la JRC, printr-o comunicare adresată Parlamentului European și Consiliului și, de atunci, Comisia a transmis periodic informări privind progresele înregistrate în cadrul respectivului program.

(9)

Comisia a concluzionat că cea mai bună opțiune pentru a îndeplini cerințele care decurg din articolul 5 alineatul (1) litera (f) și din articolul 7 din Directiva 2011/70/Euratom este să se urmărească o strategie care să combine activitățile de dezafectare și de gestionare a deșeurilor cu inițierea de discuții între JRC și statele membre gazdă cu privire la un potențial transfer al obligațiilor de dezafectare și de gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive în cazul unor acorduri reciproce între Comisie și statele membre gazdă. JRC ar trebui să asigure și să mențină resurse adecvate pentru a-și îndeplini obligațiile cu privire la dezafectare și la securitatea gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive.

(10)

Prezentul regulament răspunde nevoilor identificate pentru cadrul financiar multianual aferent perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2027 și stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programelor de asistență pentru dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare Kozlodui din Bulgaria (denumit în continuare „programul Kozlodui”) și a unităților 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia (denumit în continuare „programul Bohunice”), cât și dezafectării și gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive în cazul propriilor instalații nucleare ale Comisiei aflate în amplasamentele JRC, și anume JRC-Geel în Belgia, JRC-Karlsruhe în Germania, JRC-Ispra în Italia și JRC-Petten în Țările de Jos (denumit în continuare „programul JRC de dezafectare și de gestionare a deșeurilor”). Respectivul pachet financiar urmează să reprezinte principala valoare de referință în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (7), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(11)

Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (8) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) se aplică programului financiar specific pentru dezafectarea instalațiilor nucleare și gestionarea deșeurilor radioactive (denumit în continuare „programul”). Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(12)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (10), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (11) și (UE) 2017/1939 (12) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (13). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(13)

Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatului unor eventuale proceduri viitoare privind ajutoarele de stat, care ar putea fi inițiate în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(14)

Valoarea creditelor alocate programului, precum și perioada de programare și distribuirea fondurilor între activități pot fi revizuite pe baza rezultatelor rapoartelor de evaluare intermediar și final. Ar trebui să fie posibilă obținerea unei flexibilități bugetare suplimentare prin redistribuirea fondurilor între activități acolo unde și atunci când este necesar, acordând prioritate activităților care contribuie la soluționarea problemelor de securitate aferente dezafectării și gestionării deșeurilor radioactive în cazul unităților 1-4 ale centralei nucleare Kozlodui din Bulgaria și al unităților 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia, fără a aduce atingere altor activități desfășurate în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu Regulamentul financiar.

(15)

Programul ar trebui să implice, de asemenea, crearea de cunoștințe, precum și schimbul de experiență. Cunoștințele și experiența acumulate, precum și învățămintele desprinse în cadrul programului cu privire la procesul de dezafectare nucleară ar trebui diseminat în Uniune, în coordonare și sinergie cu programul Uniunii pentru activitățile de dezafectare din Lituania, deoarece astfel de măsuri aduc cea mai mare valoare adăugată a UE și contribuie la siguranța lucrătorilor și a populației, precum și la protecția mediului. Domeniul de aplicare, procedura și aspectele economice ale cooperării ar trebui să fie detaliate în programul de lucru multianual și ar putea face, de asemenea, obiectul unor acorduri între statele membre și/sau cu Comisia.

(16)

JRC ar trebui să faciliteze diseminarea cunoștințelor într-un mod coordonat în rândul diferitelor părți interesate din Uniune, de exemplu, prin efectuarea de analize de piață, examinări și evaluări ale nevoilor de cunoștințe în Uniune, prin identificarea direcțiilor potențiale de cooperare, a părților interesate și a domeniilor în care cunoștințele create pe parcursul implementării programului ar aduce cea mai mare valoare adăugată, și prin elaborarea de formate pentru schimbul de cunoștințe. Diseminarea cunoștințelor create ar trebui finanțată de JRC. Orice stat membru ar trebui să poată iniția dezvoltarea de legături și schimburi în vederea diseminării cunoștințelor.

(17)

Dezafectarea instalațiilor nucleare și gestionarea deșeurilor radioactive, care fac obiectul prezentului regulament, ar trebui să se realizeze prin recurgerea la cele mai bune cunoștințe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale instalațiilor care urmează a fi dezafectate, pentru a se asigura securitatea și cea mai mare eficiență posibilă, ținând seama în acest fel de cele mai bune practici la nivel internațional.

(18)

Bulgaria și Slovacia, precum și Comisia ar trebui să asigure monitorizarea și controlul eficace ale evoluției procesului de dezafectare, astfel încât finanțarea alocată în temeiul prezentului regulament să genereze o valoare adăugată maximă a UE, cu toate că responsabilitatea finală pentru dezafectare revine celor două state membre în cauză. Acest lucru include măsurarea eficace a progresului și a performanței, precum și aplicarea de măsuri de remediere acolo unde este necesar. În acest scop, ar trebui instituit un comitet cu funcții de monitorizare și informare, care să fie coprezidat de câte un reprezentant al Comisiei și al statului membru în cauză. În mod similar, un grup de experți independenți din statele membre numiți de Comisie asigură asistență pentru programul JRC de dezafectare și de gestionare a deșeurilor.

(19)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (14), programul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili pe baza cărora să se evalueze efectele programului la fața locului.

(20)

Activitățile din cadrul programului Kozlodui și al programului Bohunice ar trebui identificate în cadrul limitelor definite de planurile de dezafectare depuse de Bulgaria și Slovacia în conformitate cu Regulamentul (Euratom) nr. 1368/2013 al Consiliului (15). Respectivele planuri definesc domeniul de aplicare al programelor menționate, precum și stadiile finale ale dezafectării, datele-țintă și termenele-limită. Acestea vizează, de asemenea, activitățile de dezafectare, calendarul aferent, costurile și resursele umane necesare.

(21)

Activitățile din cadrul programului Kozlodui și al programului Bohunice ar trebui să se deruleze pe baza unui efort financiar comun din partea Uniunii, a Bulgariei și, respectiv, a Slovaciei, în conformitate cu practica de cofinanțare instituită prin programele anterioare.

(22)

Prin urmare, Regulamentul (Euratom) nr. 1368/2013 ar trebui să fie abrogat.

(23)

S-a ținut seama în mod corespunzător de Raportul special nr. 22/2016 al Curții de Conturi, intitulat „Programele de asistență ale UE pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia: s-au realizat unele progrese în raport cu situația din 2011, dar se prefigurează o serie de dificultăți importante în viitor”.

(24)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(25)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și indică în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții, premii și execuție indirectă, prevăzând de asemenea verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE vizează, de asemenea, regimul general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(26)

Metodele de implementare și formele de finanțare din partea Uniunii prevăzute de prezentul regulament ar trebui alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale activităților și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Această alegere ar trebui să includă luarea în considerare a utilizării de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, astfel cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar,

1.

„dezafectare” înseamnă măsurile administrative și tehnice luate în conformitate cu dreptul intern care permit eliminarea parțială sau totală a controalelor de reglementare asupra unei instalații nucleare și care urmăresc să asigure protecția populației și a mediului pe termen lung, inclusiv reducerea nivelurilor de radionuclizi reziduali din materialele și din amplasamentul instalației nucleare;

2.

„plan de dezafectare” înseamnă un document care conține informații detaliate cu privire la procesul de dezafectare avut în vedere și care cuprinde următoarele: strategia de dezafectare aleasă; calendarul, tipul și etapizarea activităților de dezafectare; strategia de gestionare a deșeurilor aplicată, inclusiv eliberarea de sub controalele de reglementare; stadiul final propus; depozitarea și eliminarea deșeurilor rezultate în urma dezafectării; termenele pentru dezafectare; estimările de costuri pentru finalizarea procesului de dezafectare; și obiectivele, rezultatele așteptate, obiectivele intermediare, datele-țintă, precum și indicatorii cheie de performanță corespunzători, inclusiv, după caz, indicatorii bazați pe valoarea dobândită. Planul de dezafectare este elaborat de titularul de autorizație al instalației nucleare și se reflectă în programele de lucru multianuale ale programului;

3.

„programul Kozlodui” înseamnă partea din program care vizează dezafectarea nucleară a unităților 1-4 ale centralei nucleare Kozlodui, situată în Kozlodui, Bulgaria;

4.

„programul Bohunice” înseamnă partea din program care vizează dezafectarea nucleară a unităților 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1, situată în Jaslovské Bohunice, Slovacia;

5.

„programul JRC de dezafectare și de gestionare a deșeurilor” înseamnă partea din program care vizează dezafectarea nucleară și gestionarea deșeurilor radioactive ale instalațiilor nucleare ale Comisiei din amplasamentele JRC, și anume JRC-Geel în Belgia, JRC-Karlsruhe în Germania, JRC-Ispra în Italia și JRC-Petten în Țările de Jos.

(1)

În conformitate cu Protocolul nr. 4 privind centrala nucleară Ignalina din Lituania (1) (denumit în continuare „Protocolul nr. 4”) anexat la Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (2) (denumit în continuare „Actul de aderare”), Lituania s-a angajat să închidă unitățile 1 și 2 ale centralei nucleare Ignalina până la 31 decembrie 2004 și, respectiv, până la 31 decembrie 2009, precum și să dezafecteze ulterior aceste unități.

(2)

În conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Actului de aderare și beneficiind de asistență din partea Uniunii, Lituania a închis cele două unități în termenele prevăzute și a înregistrat progrese semnificative în direcția dezafectării lor. Sunt necesare lucrări suplimentare pentru a continua reducerea nivelului de risc radiologic. Pe baza estimărilor disponibile, sunt necesare resurse financiare suplimentare în acest scop după anul 2020.

(3)

Activitățile care fac obiectul prezentului regulament ar trebui să fie conforme cu dreptul Uniunii și dreptul intern aplicabil. Dezafectarea centralei nucleare Ignalina ar trebui efectuată în conformitate cu legislația Uniunii în domeniul securității nucleare, și anume Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului (3), și în domeniul gestionării deșeurilor, și anume Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (4). În temeiul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2011/70/Euratom, responsabilitatea finală pentru gestionarea în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive generate revine statelor membre.

(4)

Închiderea prematură și ulterior dezafectarea centralei nucleare Ignalina, care are două reactoare de tip RBMK de 1 500 MW moștenite de la Uniunea Sovietică, au fost situații fără precedent, reprezentând pentru Lituania o sarcină financiară excepțională, disproporționată în raport cu dimensiunea și cu forța economică a țării. Protocolul nr. 4 a prevăzut că furnizarea asistenței financiare din partea Uniunii în sprijinul eforturilor Lituaniei de dezafectare a centralei nucleare Ignalina și pentru a face față consecințelor închiderii și dezafectării acesteia va continua fără întrerupere și va fi prelungită dincolo de anul 2006, pe perioada următoarelor perspective financiare.

(5)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului de asistență pentru dezafectarea nucleară a centralei nucleare Ignalina din Lituania (denumit în continuare „programul”), pachet financiar care reprezintă principala valoare de referință în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (5), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(6)

Programul ar trebui să fie instituit pentru o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia la cea a cadrului financiar multianual stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (6).

(7)

Programului i se aplică Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (7) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Regulamentul financiar prevede normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(8)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (9), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (10) și (UE) 2017/1939 (11) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (12). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul necesar reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(9)

Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatului unor eventuale proceduri viitoare privind ajutoarele de stat, care ar putea fi inițiate în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(10)

Finanțarea în temeiul prezentului regulament ar trebui să vizeze prioritar activitățile care implementează obiectivele în materie de securitate ale dezafectării.

(11)

Programul ar trebui să implice, de asemenea, crearea de cunoștințe și schimbul de experiență. Cunoștințele și experiența dobândite, precum și lecțiile învățate în cadrul programului în ceea ce privește procesul de dezafectare nucleară ar trebui să fie diseminate în Uniune, în coordonare și în sinergie cu celelalte programe relevante ale Uniunii pentru activitățile de dezafectare din Bulgaria, din Slovacia și de la instalațiile nucleare ale Comisiei din amplasamentele Centrului Comun de Cercetare (JRC), întrucât astfel de măsuri aduc cea mai mare valoare adăugată a UE și contribuie la securitatea lucrătorilor și a publicului larg, precum și la protecția mediului. Domeniul de aplicare, procedura și aspectele economice ale cooperării ar trebui să fie detaliate în programul de lucru multianual și ar putea face, de asemenea, obiectul unor acorduri între statele membre și/sau cu Comisia.

(12)

JRC ar trebui să faciliteze diseminarea cunoștințelor în rândul diferitelor părți interesate din Uniune într-un mod coordonat, de exemplu prin efectuarea de analize de piață, examinări și evaluări ale nevoilor de cunoștințe în Uniune, prin identificarea direcțiilor potențiale de cooperare, a părților interesate și a domeniilor în care cunoștințele create pe parcursul implementării programului ar aduce cea mai mare valoare adăugată, precum și prin elaborarea de formate pentru schimbul de cunoștințe. Diseminarea cunoștințelor create ar trebui finanțată de JRC. Orice stat membru ar trebui să poată iniția dezvoltarea de legături și schimburi în vederea diseminării cunoștințelor.

(13)

Dezafectarea centralei nucleare Ignalina ar trebui să se realizeze prin recurgerea la cele mai bune competențe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale instalațiilor care urmează a fi dezafectate, pentru a se asigura securitatea și cea mai mare eficiență posibilă, ținând seama în acest fel de bunele practici la nivel internațional.

(14)

Lituania și Comisia ar trebui să asigure monitorizarea și controlul eficace ale evoluției procesului de dezafectare, astfel încât finanțarea alocată în temeiul prezentului regulament să genereze o valoare adăugată maximă a UE, cu toate că responsabilitatea finală pentru dezafectare revine Lituaniei. Acest lucru include măsurarea eficace a progreselor și a performanței și aplicarea de măsuri de remediere acolo unde este necesar. În acest scop, ar trebui instituit un comitet cu funcții de monitorizare și informare, care să fie coprezidat de câte un reprezentant din partea Comisiei și din partea Lituaniei.

(15)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13), programul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințele de monitorizare specifice, evitându-se totodată o sarcină administrativă excesivă, mai ales asupra statelor membre, precum și reglementarea excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, ca bază pentru evaluarea efectelor programului la fața locului.

(16)

Ar trebui ca valoarea creditelor alocate programului, precum și perioada de programare să poată fi revizuite pe baza rezultatelor raportului intermediar de evaluare.

(17)

Activitățile cofinanțate în temeiul prezentului regulament ar trebui identificate în limitele stabilite în planul de dezafectare prezentat de Lituania în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1369/2013 al Consiliului (14). Acest plan definește domeniul de aplicare al programului, precum și stadiul final și termenul-limită pentru dezafectare. De asemenea, planul cuprinde activitățile de dezafectare, calendarul aferent, costurile și resursele umane necesare. Atunci când este cazul, Lituania ar trebui să transmită Comisiei versiuni actualizate ale planului de dezafectare, pentru a fi luate în considerare în cursul elaborării programelor de lucru.

(18)

Activitățile din cadrul programului ar trebui derulate cu un efort financiar comun al Uniunii și al Lituaniei. Ar trebui stabilit un prag maxim al cofinanțării din partea Uniunii, în concordanță cu practica de cofinanțare instituită în cadrul programelor precedente. Luând în considerare practica unor programe comparabile ale Uniunii și consolidarea economiei lituaniene, de la demararea programului și până la sfârșitul implementării activităților finanțate în temeiul prezentului regulament, rata de cofinanțare din partea Uniunii ar trebui să fie de 86 % din costurile eligibile. Restul finanțării ar trebui asigurat de Lituania și din alte surse decât bugetul Uniunii, de exemplu de către instituții financiare internaționale și alți donatori.

(19)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1369/2013 ar trebui abrogat.

(20)

S-a ținut cont în mod corespunzător de Raportul special nr. 22/2016 al Curții de Conturi intitulat „Programele de asistență ale UE pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia: s-au realizat unele progrese în raport cu situația din 2011, dar se prefigurează o serie de dificultăți importante în viitor”, precum și de recomandările formulate în cadrul acestuia și de răspunsul Comisiei.

(21)

S-a luat notă de rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 ianuarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a programului de asistență pentru dezafectare nucleară a centralei nucleare Ignalina din Lituania (programul Ignalina) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1369/2013.

(22)

Programul se încadrează în domeniul de aplicare al programului național lituanian de punere în aplicare a politicii de gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive instituit în temeiul Directivei 2011/70/Euratom.

(23)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(24)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Aceste norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și prevăd în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții, premii și execuție indirectă, prevăzând de asemenea verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE vizează, de asemenea, regimul general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(25)

Metodele de execuție și formele de finanțare din partea Uniunii prevăzute de prezentul regulament ar trebui alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale activităților și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Ar trebui avută în vedere, de asemenea, utilizarea de sume forfetare, de rate forfetare și de costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, după cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar,

(1)

Acordul euro-mediteraneean privind serviciile aeriene dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) a fost încheiat în numele Uniunii prin Decizia (UE) 2018/146 a Consiliului (2) și a intrat în vigoare la 19 martie 2018.

(2)

Articolul 22 din acord instituie un comitet mixt compus din reprezentanți ai părților contractante (denumit în continuare „comitetul mixt”), responsabil cu gestionarea și aplicarea corectă a acordului.

(3)

Conform articolului 22 alineatul (6) din acord, comitetul mixt își adoptă regulamentul de procedură.

(4)

Pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a acordului, este oportun să se adopte regulamentul de procedură al comitetului mixt.

(5)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul primei reuniuni a comitetului mixt, având în vedere că decizia comitetului mixt de adoptarea regulamentului său de procedură va produce efecte juridice pentru Uniune. Poziția Uniunii în cadrul comitetului mixt ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie a comitetului mixt,

(1)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (2) stabilește o listă a substanțelor active existente care urmează să fie evaluate în vederea unei eventuale aprobări pentru utilizare în produse biocide. Lista respectivă include dioxidul de carbon (nr. CE: 204-696-9; Nr. CAS: 124-38-9). Acea listă include, de asemenea, dioxidul de carbon generat din propan, din butan sau dintr-un amestec al ambelor substanțe, prin ardere. Acesta din urmă nu este vizat de prezenta decizie de punere în aplicare.

(2)

Toți participanții și-au retras sprijinul pentru dioxidul de carbon destinat utilizării în produsele biocide aparținând tipului de produs 19, repelenți și atractanți. Agenția Europeană pentru Produse Chimice a publicat o invitație deschisă de a prelua rolul de participant în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014. Nu a fost transmisă nicio notificare în temeiul articolului 17 din regulamentul respectiv. În conformitate cu articolul 20 primul paragraf litera (b) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014, este necesar să fie adoptată o decizie de neaprobare pentru substanțele active care nu mai sunt susținute în programul de reexaminare pentru tipul de produs în cauză.

(3)

Este necesar ca dioxidul de carbon (nr. CE: 204-696-9; Nr. CAS: 124-38-9) să nu fie aprobat ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 19.

(4)

Produsele biocide existente aparținând tipului de produs 19 care conțin dioxid de carbon pot fi puse la dispoziție pe piață și utilizate în continuare înainte de datele stabilite la articolul 89 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(5)

În orice caz, dioxidul de carbon este inclus în categoria 6 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Prin urmare, produsele biocide din tipul de produs 19 care conțin dioxid de carbon pot fi puse la dispoziție pe piață și utilizate cu condiția ca ele să fie autorizate în conformitate cu regulamentul respectiv și să respecte condițiile și specificațiile prevăzute în anexa I pentru dioxidul de carbon.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,