(1)

Acordul internațional din 2015 cu privire la uleiul de măsline și măslinele de masă (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat în numele Uniunii în conformitate cu Decizia (UE) 2016/1892 a Consiliului (1) la 18 noiembrie 2016, la sediul din New York al Organizației Națiunilor Unite, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară. Acordul a intrat în vigoare cu titlu provizoriu la 1 ianuarie 2017, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) din respectivul acord.

(2)

Acordul a fost încheiat la 17 mai 2019 prin Decizia (UE) 2019/848 a Consiliului (2).

(3)

În temeiul articolului 29 din acord, Consiliul membrilor Consiliului oleicol internațional (denumit în continuare „Consiliul membrilor”) stabilește condițiile aderării unui guvern la acord.

(4)

Guvernul Republicii Uzbekistan a solicitat în mod formal aderarea la acord. Prin urmare, în cursul unei viitoare sesiuni sau în cadrul unei proceduri de adoptare a deciziilor de către Consiliul membrilor prin schimb de corespondență, Consiliul membrilor ar trebui să fie invitat să stabilească condițiile aderării Republicii Uzbekistan, în ceea ce privește cotele-părți de participare la IOC și termenul de depunere a instrumentului de aderare.

(5)

Având în vedere că Republica Uzbekistan își dezvoltă sectorul măslinelor în ceea ce privește consumul și are intenția de a-și dezvolta producția, aderarea sa în anumite condiții ar putea consolida IOC, în special în ceea ce privește uniformizarea dreptului intern și internațional referitor la caracteristicile produselor oleicole, pentru a preveni orice obstacol în calea schimburilor comerciale.

(6)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului membrilor, întrucât deciziile care urmează să fie adoptate vor avea efecte juridice asupra Uniunii prin faptul că afectează echilibrul decizional în cadrul Consiliului membrilor în cazul în care deciziile nu sunt adoptate prin consens în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din acord,

(a)

cotele-părți de participare ale Republicii Uzbekistan să fie calculate conform formulei prevăzute la articolul 11 din acord; și

(b)

termenul de depunere a instrumentelor de aderare să nu depășească un an și jumătate de la decizia Consiliului membrilor.

În cazul în care depunerea instrumentului este întârziată, Uniunea poate sprijini, în deciziile ulterioare care urmează să fie adoptate de Consiliul membrilor, prelungirea perioadei de depunere a instrumentului.

(1)

Decizia (UE) 2020/430 a Consiliului (1) a introdus o derogare cu durata de o lună de la articolul 12 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Consiliului (2) în ceea ce privește deciziile de utilizare a procedurii scrise obișnuite, în cazul în care deciziile respective sunt luate de către Comitetul Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre (Coreper). Derogarea respectivă a fost prevăzută până la 23 aprilie 2020.

(2)

Decizia (UE) 2020/430 prevede că, în cazul în care acest lucru este justificat prin circumstanțe excepționale continue, Consiliul poate reînnoi decizia menționată. La 21 aprilie 2020, Consiliul, prin Decizia (UE) 2020/556 (3), a prelungit derogarea prevăzută la articolul 1 din Decizia (UE) 2020/430 pentru o perioadă suplimentară de o lună, de la 23 aprilie 2020. Prelungirea menționată a derogării a fost prevăzută până la 23 mai 2020. La 20 mai 2020, Consiliul, prin Decizia (UE) 2020/702 (4), a prelungit derogarea prevăzută la articolul 1 din Decizia (UE) 2020/430 pentru o perioadă suplimentară, până la 10 iulie 2020. La 3 iulie 2020, Consiliul, prin Decizia (UE) 2020/970 (5), a prelungit derogarea respectivă pentru o perioadă suplimentară, până la 10 septembrie 2020. La 4 septembrie 2020, Consiliul, prin Decizia (UE) 2020/1253 (6), a prelungit derogarea respectivă pentru o perioadă suplimentară, până la 10 noiembrie 2020.

(3)

Ținând cont de faptul că circumstanțele excepționale cauzate de pandemia de COVID-19 continuă să existe, fiind în continuare în vigoare o serie de măsuri excepționale de prevenire și izolare luate de statele membre, este necesar să se prelungească derogarea prevăzută la articolul 1 din Decizia (UE) 2020/430, astfel cum a fost prelungită prin Deciziile (UE) 2020/556, (UE) 2020/702, (UE) 2020/970 și (UE) 2020/1253, pentru o nouă perioadă limitată, și anume până la 15 ianuarie 2021,