(1)

Regulamentul (UE) nr. 649/2012 pune în aplicare Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional (2) („Convenția de la Rotterdam”).

(2)

Prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2019/677 (3), (UE) 2019/989 (4), (UE) 2019/1100 (5), (UE) 2019/1090 (6), (UE) 2018/1532 (7), (UE) 2019/344 (8), (UE) 2018/1043 (9), (UE) 2018/1917 (10), (UE) 2018/1019 (11), (UE) 2018/309 (12), (UE) 2018/1501 (13) și (UE) 2018/1914 (14), Comisia a decis să nu reînnoiască aprobarea substanțelor clorotalonil, clorprofam, desmedifam, dimetoat, diquat, etoprofos, fenamidon, flurtamon, oxasulfuron, propineb, pimetrozină și, respectiv, quinoxifen ca substanțe active în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15), ceea ce înseamnă că toate utilizările acestor substanțe în categoria „pesticide” sunt interzise din cauza absenței oricărei alte utilizări în categoria respectivă. Prin urmare, aceste substanțe ar trebui adăugate pe listele de produse chimice care figurează în părțile 1 și 2 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1500 (16), Comisia a decis să nu reînnoiască aprobarea substanței tiram ca substanță activă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, ceea ce înseamnă că este interzisă utilizarea acestei substanțe în subcategoria „pesticide din grupul produselor fitosanitare”, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 649/2012. Întrucât tiramul este aprobat numai în temeiul Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (17) în vederea utilizării în produsele biocide din tipul de produs 9, care se încadrează la subcategoria „alte pesticide, inclusiv biocidele”, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 649/2012, sunt interzise, practic, toate utilizările acestei substanțe la nivelul categoriei „pesticide”. Așadar, tiramul este considerat a fi supus unei restricții severe la nivelul categoriei „pesticide” și, prin urmare, ar trebui adăugat pe listele de produse chimice care figurează în părțile 1 și 2 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1865 (18), Comisia a decis să nu reînnoiască aprobarea substanței propiconazol ca substanță activă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, ceea ce înseamnă că este interzisă utilizarea acestei substanțe în subcategoria „pesticide din grupul produselor fitosanitare”. Această interdicție nu echivalează cu o restricție severă a utilizării substanței la nivelul categoriei „pesticide”, având în vedere că substanța propiconazol este aprobată pentru mai multe utilizări în subcategoria „alte pesticide, inclusiv biocidele”. Propiconazolul a fost aprobat pentru utilizare în produsele biocide aparținând tipurilor de produs 7, 8 și 9 în temeiul Regulamentului (UE) nr. 528/2012. Prin urmare, propiconazolul ar trebui adăugat pe lista de produse chimice care figurează în partea 1 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(5)

S-a depus o cerere de reînnoire a aprobării substanțelor clotianidin și tiametoxam, dar solicitanții au retras cererea după adoptarea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2018/784 (19) și (UE) 2018/785 (20), prin care Comisia a decis să modifice condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin și, respectiv, tiametoxam, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009. Întrucât aprobările substanțelor clotianidin și tiametoxam au expirat, utilizarea acestor substanțe este interzisă în subcategoria „pesticide din grupul produselor fitosanitare”. Această interdicție echivalează cu o restricție severă a utilizării substanțelor la nivelul categoriei „pesticide”, întrucât practic toate utilizările substanțelor clotianidin și tiametoxam sunt interzise deoarece substanțele menționate sunt autorizate pentru utilizare numai în produsele biocide aparținând tipului de produs 18 în temeiul Regulamentul (UE) nr. 528/2012, în subcategoria „alte pesticide, inclusiv biocidele”. Prin urmare, substanțele clotianidin și tiametoxam ar trebui adăugate pe listele de produse chimice care figurează în părțile 1 și 2 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(6)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/783 (21), Comisia a decis să nu modifice condițiile de autorizare a substanței active imidacloprid în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, ceea ce înseamnă că utilizarea acestei substanțe în subcategoria „pesticide din grupul produselor fitosanitare” face obiectul unei restricții severe”. Această restricție severă nu echivalează cu o restricție severă a utilizării substanței la nivelul categoriei „pesticide”, având în vedere că substanța imidacloprid este aprobată pentru mai multe utilizări în subcategoria „alte pesticide, inclusiv biocidele”. Imidaclopridul a fost aprobat pentru utilizare în produsele biocide aparținând tipului de produs 18 în temeiul Regulamentului (UE) nr. 528/2012. În plus, imidaclopridul este utilizat în medicamentele de uz veterinar în conformitate cu Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22). Prin urmare, imidaclopridul ar trebui adăugat pe lista de produse chimice care figurează în partea 1 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(7)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/404 (23), Comisia a decis să prelungească perioada de aprobare a substanței active glufosinat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, în urma unei cereri de reînnoire a aprobării acestei substanțe active. Întrucât această cerere a fost retrasă, glufosinatul nu mai este aprobat ca substanță activă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, ceea ce înseamnă că toate utilizările acestei substanțe în categoria „pesticide” sunt interzise din cauza absenței oricărei alte utilizări în categoria respectivă. Prin urmare, această substanță ar trebui adăugată pe listele de produse chimice care figurează în părțile 1 și 2 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(8)

La cea de a noua reuniune a sa din mai 2019, Conferința părților la Convenția de la Rotterdam a decis să includă substanțele forat și hexabromociclododecan în anexa III la această convenție și, în consecință, substanțele respective sunt supuse procedurii de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză, prevăzută în convenție. Prin urmare, foratul ar trebui adăugat pe listele de produse chimice care figurează în părțile 1 și 3 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 649/2012. Hexabromociclododecanul a fost deja inclus în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 649/2012 și, prin urmare, este interzis de la export. Prin urmare, această substanță ar trebui adăugată pe lista de produse chimice care figurează în partea 3 din anexa I la regulamentul respectiv.

(9)

Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului (24) interzice exportul de mercur, de anumite amestecuri de mercur metalic cu alte substanțe, de anumiți compuși ai mercurului și de anumite produse cu adaos de mercur. Aceste interdicții la export ar trebui reflectate în partea 2 din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 649/2012.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 649/2012 ar trebui modificat în consecință.

(11)

Este oportun să se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru ca părțile interesate să poată lua măsurile necesare în vederea conformării la prezentul regulament și pentru ca statele membre să poată întreprinde măsurile care se impun în vederea punerii în aplicare a acestuia,

(a)

anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament;

(b)

anexa V se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

(1)

În conformitate cu declarația Consiliului guvernatorilor Mecanismului european de stabilitate din 15 mai 2020, statele membre a căror monedă este euro pot beneficia de asistență financiară în cadrul măsurii de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie, pe baza liniei de credit cu condiții mai stricte din cadrul Mecanismului european de stabilitate, adaptată la situația specifică generată de pandemia de COVID-19.

(2)

Mai precis, statele membre care beneficiază de măsura de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie nu au obligația de a pune în aplicare noi măsuri de politică. Singura cerință este aceea de a utiliza linia de credit pentru a finanța costurile directe și indirecte asociate asistenței medicale, tratamentului și prevenirii, pe fondul pandemiei de COVID-19.

(3)

În aplicarea articolului 2 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), un stat membru care recurge la măsura de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie trebuie să facă obiectul unei supravegheri mai stricte.

(4)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat, trebuie să se aplice cerințele de raportare prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 473/2013, detaliate în Regulamentul delegat (UE) nr. 877/2013 al Comisiei (3).

(5)

Regulamentul (UE) nr. 472/2013 prevede că intensitatea supravegherii economice și bugetare ar trebui să fie proporțională și corespunzătoare cu gravitatea dificultăților financiare întâmpinate și ar trebui să fie adaptată în funcție de natura asistenței financiare primite.

(6)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 877/2013 trebuie modificat în consecință.

(7)

Având în vedere domeniul de aplicare foarte specific și limitat al măsurii de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie, este necesar, prin urmare, să se definească cerințele de raportare aplicabile în acest caz. Nu trebuie să fie afectată structura de raportare necesară în cazul în care un stat membru face obiectul unei proceduri de deficit excesiv în temeiul articolului 126 din TFUE sau în cazul în care se află sub supraveghere mai strictă din alte motive decât acela că beneficiază de măsura de sprijin în contextul crizei provocate de pandemie,

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

2.

Se introduce un nou articol, 2a, cu următorul text:

3.

Titlul anexei se înlocuiește cu titlul următor:

„ANEXA I”

4.

Se adaugă următoarea anexă II:

(1)

Astfel cum se precizează în Directiva (UE) 2018/1972, având în vedere faptul că este posibil ca punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă să aibă un impact pozitiv asupra utilizării spectrului de frecvențe radio și asupra dezvoltării comunicațiilor wireless în Uniune, instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă ar trebui să fie facilitată printr-un regim de instalare care să nu necesite autorizații.

(2)

Un punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă cuprinde diferite elemente operaționale, cum ar fi o unitate de prelucrare a semnalelor, o unitate de radiofrecvență, un sistem de antene, conexiuni prin cablu și o carcasă. În unele cazuri, sistemul de antene sau anumite elemente ale acestui sistem ar putea fi instalate separat de celelalte elemente ale punctului de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă și ar putea fi conectate prin unul sau mai multe cabluri dedicate. Acest concept este folosit în cazul sistemelor de antene distribuite sau al unui sistem radio distribuit utilizat de unul sau de mai mulți operatori. Un punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă poate fi conceput astfel încât să deservească doi sau mai mulți utilizatori ai spectrului de frecvențe radio.

(3)

Pentru a asigura acceptarea lor de către public și instalarea durabilă, punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă menționate la articolul 57 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2018/1972 ar trebui să aibă un impact vizual minim. Pentru a realiza acest lucru, ele ar trebui să fie invizibile pentru publicul larg sau montate pe structura de sprijin într-un mod care să nu deranjeze vizual. Funcționarea lor ar trebui, de asemenea, să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, astfel cum se prevede în Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului (2).

(4)

Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) prevede că echipamentele radio, inclusiv punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă, trebuie să fie construite astfel încât să asigure protecția sănătății și a siguranței persoanelor.

(5)

Caracteristicile fizice și tehnice ale punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care fac obiectul articolului 57 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2018/1972 ar trebui, prin urmare, definite în termeni de volum maxim, restricții privind greutatea și putere maximă de emisie. Alegerea volumului maxim pentru a delimita impactul vizual al unui punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă ar trebui să permită flexibilitatea proiectului și adaptabilitatea la caracteristicile fizice și tehnice ale structurii de sprijin.

(6)

Studiul efectuat pentru Comisie „Regimul simplificat de instalare a punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă (4)” [Light Deployment Regime for Small-Area Wireless Access Points (SAWAPs)] demonstrează că un volum maxim de 30 de litri ar trebui să fie suficient pentru a include principalele elemente ale unui punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă, asigurând în același timp caracterul discret al acestuia. Acest volum maxim ar trebui să se aplice oricărei instalări a unui singur punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care deservește unul sau mai mulți utilizatori ai spectrului de frecvențe radio, precum și a mai multor puncte de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care utilizează în comun o infrastructură cu suprafață mică, cum ar fi un stâlp de iluminat, un semafor, un panou de afișaj sau o stație de autobuz, care, având în vedere dimensiunile fizice sau prezența densă într-o anumită zonă sau ambele elemente, riscă să creeze o supraîncărcare vizuală.

(7)

Punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă ar trebui să respecte standardul european EN 62232:2017 (5)„Determinarea intensității câmpurilor de radiofrecvențe, a densității de putere și a ratei specifice de absorbție în apropierea stațiilor de bază utilizate pentru radiocomunicații în scopul evaluării expunerii umane”. Standardul respectiv prevede o metodologie pentru instalarea stațiilor de bază în funcție de puterea lor de emisie în scopul evaluării expunerii umane la câmpurile electromagnetice și este conform cu limitele stabilite în Recomandarea 1999/519/CE. Acest standard este, de asemenea, menționat în secțiunea 6.1 din standardul european armonizat EN 50401:2017 „Standard de produs pentru a demonstra conformitatea echipamentelor cu care sunt dotate stațiile de bază cu limitele expunerii la câmpuri electromagnetice de radiofrecvență (110 MHz-100 GHz), atunci când sunt puse în funcțiune”, în ceea ce privește evaluarea conformității punctului de acces pe suport radio pus în funcțiune în mediul său operațional cu limitele de expunere la câmpurile electromagnetice prevăzute în Recomandarea 1999/519/CE.

(8)

Standardul EN 62232:2017 se aplică tuturor tipurilor de stații de bază, împărțite în cinci clase de instalare, în funcție de diferitele limite ale puterii lor echivalente izotropic radiate (EIRP), și anume: câțiva miliwați (clasa E0), 2 wați (clasa E2), 10 wați (clasa E10), 100 de wați (clasa E100), respectiv peste 100 de wați (clasa E+). Având în vedere distanțele de siguranță pentru instalare care trebuie respectate în conformitate cu acest standard și întrucât Directiva (UE) 2018/1972 prevede că punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă ar trebui să fie echipamente cu putere redusă, prezentul regulament ar trebui să se aplice, printre clasele enumerate mai sus, numai claselor E0, E2 și E10. Conform tabelului 2 care figurează la punctul 6.2.4 din EN 62232:2017, partea radiantă inferioară a unei antene de clasa E10 trebuie să fie plasată la o înălțime de cel puțin 2,2 metri deasupra zonelor pietonale, pentru a asigura o distanță de cel puțin 20 cm între lobul principal al antenei și corpul unei persoane de 2 m înălțime (6).

(9)

Din motive estetice, instalarea într-un spațiu interior a punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă din clasa E10, care vor utiliza, probabil, limita maximă de 30 de litri, ar trebui autorizată numai în spații interioare mari, cu o înălțime de cel puțin 4 metri, cum ar fi muzeele, stadioanele, centrele de conferință, aeroporturile, stațiile de metrou, gările feroviare sau centrele comerciale.

(10)

Un punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă nu ar trebui să pună în pericol stabilitatea întregii structuri de sprijin pe care este instalată și, prin urmare, nu ar trebui, din cauza greutății sau a formei sale, să antreneze o eventuală consolidare structurală a structurii de sprijin utilizate.

(11)

Pentru a permite supravegherea și monitorizarea de către autoritățile competente, în special în cazul mai multor puncte de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care sunt adiacente sau amplasate în același loc, orice operator care instalează puncte de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă din clasele E2 sau E10, în conformitate cu caracteristicile stabilite în prezentul regulament, ar trebui să anunțe în timp util autoritatea competentă cu privire la instalație. În acest scop, operatorul ar trebui să transmită autorității competente, în cel mult două săptămâni de la instalare, o notificare cu privire la instalație, care să includă amplasamentul și caracteristicile tehnice ale acestor puncte de acces, precum și o declarație de conformitate a instalației cu dispozițiile prezentului regulament. Pentru a asigura un proces simplu în toate statele membre, această notificare ar trebui transmisă unui punct de informare unic, precum cel instituit în temeiul Directivei 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(12)

Prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere competențelor statelor membre de a stabili nivelurile agregate ale câmpurilor electromagnetice care rezultă din instalarea în același loc sau din acumularea într-un anumit spațiu a unor puncte de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă, conform articolului 57 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2018/1972, precum și a altor tipuri de stații de bază, pentru a asigura conformitatea lor cu limitele de expunere agregată aplicabile, în conformitate cu dreptul Uniunii, prin alte mijloace decât autorizațiile individuale pentru instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă.

(13)

Întrucât este prevăzută dezvoltarea în continuare a standardelor relevante, dacă acestea trebuie să acopere punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care utilizează sisteme de antene active, acestor puncte de acces nu ar trebui să li se aplice, în această etapă, regimul de instalare care să nu necesite autorizații.

(14)

Aplicarea prezentului regulament ar trebui monitorizată în mod regulat pentru a facilita revizuirea acestuia în funcție de standardul european EN 62232 sau de alte evoluții relevante în materie de standardizare, în special în ceea ce privește utilizarea sistemelor de antene active, evoluția tehnologică în domeniul tehnologiei de ultimă generație a punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă, necesitatea de a sprijini benzile multiple și soluțiile partajate (cu mai mulți operatori), precum și orice actualizare a Recomandării 1999/519/CE.

(15)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere măsurilor naționale privind siguranța, furnizarea de utilități, respectarea proprietății private, inclusiv dreptul proprietarilor de a determina în ce mod își utilizează proprietatea, și nici măsurilor privind drepturile de trecere legate de racordarea punctului de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă la rețeaua cu arie largă de acoperire, în conformitate cu legislația Uniunii.

(16)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării unor regimuri mai puțin restrictive la nivel național pentru instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă.

(17)

Întrucât Directiva (UE) 2018/1972 este aplicabilă de la 21 decembrie 2020, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată.

(18)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru comunicații,

1.

„puterea echivalentă izotropic radiată (EIRP)” este produsul dintre puterea furnizată antenei și câștigul antenei într-o direcție dată, pentru o antenă izotropă (câștig absolut sau izotrop);

2.

„sistem de antene” înseamnă o componentă hardware a unui punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care radiază energia de frecvență radio în scopul furnizării de conectivitate pe suport radio către utilizatorii finali;

3.

„sisteme de antene active (AAS)” înseamnă un sistem de antene în care amplitudinea și/sau faza dintre elementele antenei sunt ajustate continuu, obținând astfel o diagramă a antenei care variază ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio. Această definiție exclude reglarea fasciculului pe termen lung, cum ar fi înclinația electrică fixă către partea de jos. Într-un punct de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă echipat cu un AAS, acesta din urmă este integrat în punctul de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă;

4.

„spațiu interior” înseamnă orice spațiu, inclusiv vehicule de transport, care are un plafon sau un acoperiș ori o structură sau un dispozitiv fix sau mobil ce poate acoperi întreg spațiul și care, cu excepția ușilor, a ferestrelor și a căilor de acces, este complet delimitat de pereți sau margini, fie permanent, fie temporar, indiferent de tipul de material folosit pentru acoperiș, pereți sau margini și indiferent dacă structura respectivă este permanentă sau temporară;

5.

„spațiu exterior” înseamnă orice spațiu care nu este interior.

(1)

Articolul 25a din Directiva 2003/87/CE împuternicește Comisia să adopte dispoziții pentru a exclude din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) zborurile care sosesc dintr-o țară terță. Aceste dispoziții ar trebui să prevadă o interacțiune optimă între EU ETS și măsurile adoptate de țara terță pentru a reduce impactul aviației asupra schimbărilor climatice.

(2)

Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană pentru crearea unei legături între respectivele lor scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (2) („acordul”) a fost semnat la 23 noiembrie 2017 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020. Acordul prevede că zborurile dinspre aerodromuri situate pe teritoriul Elveției către aerodromuri situate în Spațiul Economic European (SEE) trebuie excluse din EU ETS.

(3)

Prin urmare, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a exclude din EU ETS zborurile dinspre aerodromuri situate în Elveția către aerodromuri situate în SEE. Pentru a menține stabilitatea acoperirii operatorilor, această excludere nu ar trebui să afecteze dispozițiile care exclud din EU ETS anumite activități de aviație pe baza unor praguri specificate privind numărul de zboruri sau emisiile per operator.

(4)

Prin urmare, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată în consecință.

(5)

Întrucât acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la aceeași dată,

1.

al doilea paragraf de la litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

„Zborurile menționate la litera (l) sau cele efectuate exclusiv pentru transportul, în misiune oficială, al unui monarh în exercițiu și al rudelor sale apropiate, al șefilor de stat, al șefilor de guvern și al miniștrilor unui stat membru nu pot fi excluse în temeiul prezentei litere;”

2.

litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

3.

se adaugă următoarea literă (l):

(1)

În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Decizia 2010/96/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS), în conformitate cu articolul 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană, să adopte deciziile corespunzătoare referitoare la controlul politic și la conducerea strategică a misiunii militare a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (EUTM Somalia), inclusiv deciziile de numire a următorilor comandanți ai forței misiunii UE.

(2)

Decizia (PESC) 2017/971 a Consiliului (2) a modificat lanțul de comandă al EUTM Somalia.

(3)

La 23 iulie 2019, COPS a adoptat Decizia (PESC) 2019/1264 (3) prin care generalul de brigadă Antonello DE SIO a fost numit comandant al forței misiunii UE pentru EUTM Somalia.

(4)

La 26 iunie 2020, directorul Capacității militare de planificare și conducere a propus numirea generalului de brigadă Fabiano ZINZONE ca succesor al generalului de brigadă Antonello DE SIO în funcția de comandant al forței misiunii UE pentru EUTM Somalia începând cu 9 august 2020.

(5)

La 1 iulie 2020, Comitetul militar al UE a fost de acord să recomande COPS aprobarea propunerii.

(6)

Ar trebui luată o decizie privind numirea generalului de brigadă Fabiano ZINZONE. Decizia (PESC) 2019/1264 ar trebui abrogată.

(7)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. Prin urmare, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

(1)

Prin Decizia 2005/880/CE (2), Comisia a acordat o derogare solicitată de Țările de Jos în conformitate cu Directiva 91/676/CEE în scopul autorizării împrăștierii gunoiului de grajd în limita a 250 kg de azot pe hectar pe an, în ferme cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 70 % din pajiști.

(2)

Prin Decizia 2010/65/UE (3), Comisia a modificat Decizia 2005/880/CE și a prelungit derogarea până la 31 decembrie 2013.

(3)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/291/UE a Comisiei (4), care a expirat la 31 decembrie 2017, Țările de Jos au primit o derogare în temeiul Directivei 91/676/CEE de a autoriza împrăștierea gunoiului de grajd în fermele cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști, în limita a 230 kg de azot pe hectar pe an pentru fermele de pe solurile nisipoase din sud și din centru și de pe solurile de loess și în limita a 250 kg de azot pe hectar pe an pentru fermele de pe alte tipuri de sol. Derogarea viza 19 564 de ferme în 2016, reprezentând 47 % din suprafața agricolă netă totală din Țările de Jos.

(4)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/820 a Comisiei (5), care a încetat să se mai aplice de la 1 ianuarie 2020, Țările de Jos au primit o derogare în temeiul Directivei 91/676/CEE de a autoriza împrăștierea gunoiului de grajd în fermele cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști, în limita a 230 kg de azot pe hectar pe an pentru fermele de pe solurile nisipoase din sud și din centru și de pe solurile de loess și în limita a 250 kg de azot pe hectar pe an pentru fermele de pe alte tipuri de sol. Derogarea viza 18 818 ferme în 2019, reprezentând 44,7 % din suprafața agricolă netă totală din Țările de Jos.

(5)

Astfel cum se precizează în Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/820, în ultimii ani, punerea în aplicare de către Țările de Jos a politicii sale de gestionare a gunoiului de grajd a suferit unele regrese, ceea ce a condus la o situație în care au existat îngrijorări cu privire la o posibilă fraudă. Această situație a impus Țărilor de Jos să își intensifice eforturile de prevenire a fraudei în punerea în aplicare a politicii lor privind gunoiul de grajd. Deși cel de al șaselea program de acțiune neerlandez prevede deja măsuri care vizează înăsprirea controalelor și a inspecțiilor, în vederea îmbunătățirii respectării generale a normelor politicii neerlandeze privind gunoiul de grajd, erau necesare eforturi suplimentare pentru a promova punerea efectivă în aplicare și respectarea deplină a politicii în cauză. Aceste eforturi includeau elaborarea unei strategii consolidate de asigurare a respectării legislației, ținând seama și de dispozițiile Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). Strategia trebuia să se bazeze pe o evaluare independentă a respectării normelor politicii neerlandeze privind gunoiul de grajd și să cuprindă măsuri specifice care să vizeze consolidarea în continuare a inspecțiilor și a controalelor și o metodologie clară de stabilire a unor penalități și sancțiuni suficient de disuasive. Prin urmare, s-a justificat limitarea perioadei de valabilitate a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/820, pentru a permite Țărilor de Jos să pună pe deplin în aplicare strategia consolidată de asigurare a respectării legislației.

(6)

Prin scrisoarea din 4 februarie 2020, Țările de Jos au prezentat Comisiei o cerere, în conformitate cu punctul 2 al treilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE, de reînnoire a derogării pentru perioada 2020-2021 (denumită în continuare „cererea Țărilor de Jos”).

(7)

Țările de Jos pun în aplicare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 91/676/CEE, un program de acțiune pe întregul lor teritoriu. Legislația neerlandeză de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE prevede standarde de împrăștiere atât pentru azot, cât și pentru fosfat.

(8)

Conform datelor furnizate de Țările de Jos, în perioada 2016-2019, numărul de bovine din țară a scăzut cu 0,2 % comparativ cu perioada 2012-2015. Numărul de porcine și de păsări de curte din Țările de Jos a crescut în aceeași perioadă cu 0,6 %, respectiv cu 3,4 %. Din 2006, legislația neerlandeză (7) stabilește limite pentru numărul de porcine și de păsări de curte. Mai mult, începând cu luna ianuarie 2015, legislația neerlandeză (8) impune prelucrarea unei cote corespunzătoare din surplusul de gunoi de grajd provenit din sectorul produselor lactate. În plus, de la 1 ianuarie 2018, în Țările de Jos s-a introdus (9) un sistem privind drepturile de producție de fosfați pentru bovinele de lapte. Toate aceste măsuri urmăresc prevenirea poluării corpurilor de apă.

(9)

Țările de Jos au raportat că, în perioada 2014-2017, s-au utilizat în țară 417 000 de tone de azot din gunoiul de grajd, ceea ce a reprezentat o creștere de 4,04 % comparativ cu perioada 2010-2013. Utilizarea îngrășămintelor chimice cu azot în Țările de Jos a crescut cu aproximativ 3,3 % în perioada 2014-2017, comparativ cu perioada 2010-2013.

(10)

Conform datelor științifice prezentate de autoritățile neerlandeze, clima din Țările de Jos, caracterizată de ploi anuale distribuite uniform pe parcursul anului și de o variație anuală relativ redusă a temperaturilor, favorizează o perioadă lungă de creștere a ierbii, de 250 de zile pe an.

(11)

Mai mult, informațiile furnizate de Țările de Jos în contextul derogării anterioare acordate prin Decizia de punere în aplicare 2014/291/UE indică faptul că derogarea nu a avut drept consecință o deteriorare a corpurilor de apă din Țările de Jos. De exemplu, concentrația de nitrați din apa care trece din rizosferă în exploatațiile monitorizate care fac obiectul autorizațiilor a scăzut din 2006, fiind, în medie, sub 50 mg/l în 2017 și în 2018. Cu toate acestea, datele provizorii indică o creștere a concentrației de nitrați în 2019 în solurile nisipoase și de loess din sud, ca urmare a efectelor secetei din 2018.

(12)

Datele raportate de Țările de Jos în conformitate cu articolul 10 din Directiva 91/676/CEE arată că, în perioada 2012-2015, aproximativ 88 % dintre stațiile de monitorizare a apelor subterane din Țările de Jos au înregistrat concentrații medii de nitrați sub 50 mg/l și că 79 % dintre aceste stații de monitorizare au înregistrat concentrații medii de nitrați sub 25 mg/l. De asemenea, datele arată că, în perioada 2012-2015, 99 % dintre stațiile de monitorizare a apelor de suprafață din Țările de Jos au înregistrat concentrații medii de nitrați sub 50 mg/l și că 96 % dintre aceste stații de monitorizare au înregistrat concentrații medii de nitrați sub 25 mg/l. Datele indică o tendință stabilă sau descendentă a concentrației de nitrați din apele subterane și de suprafață în comparație cu perioada 2008-2011. Cu toate acestea, în perioada de raportare 2012-2015, 60 % dintre apele dulci au fost eutrofice, 13 % potențial eutrofice, iar 27 % nu au fost eutrofice.

(13)

După examinarea cererii Țărilor de Jos și luând în considerare cel de al șaselea program de acțiune neerlandez și experiența dobândită în urma derogării acordate prin Decizia de punere în aplicare 2014/291/UE, Comisia consideră că cantitatea de gunoi de grajd propusă de Țările de Jos, echivalentă cu 230 kg de azot pe hectar pe an pentru fermele cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști de pe solurile nisipoase din sud și din centru și de pe solurile de loess și cu 250 kg de azot pe hectar pe an pentru fermele cu o suprafață formată în proporție de cel puțin 80 % din pajiști, de pe alte tipuri de sol, nu va aduce atingere realizării obiectivelor prevăzute în Directiva 91/676/CEE, sub rezerva respectării anumitor condiții stricte de către Țările de Jos și se justifică pe baza unor criterii obiective.

(14)

Țările de Jos ar trebui să se asigure că nu crește presiunea asupra corpurilor de apă ca urmare a creșterii efectivului de animale și a producției aferente de gunoi de grajd. În acest scop, Țările de Jos ar trebui să se asigure că producția totală de gunoi de grajd, atât în ceea ce privește azotul, cât și în ceea ce privește fosforul, nu crește peste nivelul anului 2002. Noua legislație de punere în aplicare a celui de al șaselea program de acțiune neerlandez ar trebui, prin urmare, să prevadă un plafon obligatoriu pentru producția de gunoi de grajd, care nu trebuie depășit și care poate fi invocat împotriva fermierilor individuali, dacă este necesar.

(15)

Autorizațiile pentru fermierii individuali se acordă în anumite condiții care urmăresc să asigure fertilizarea la nivel de fermă în funcție de nevoile culturilor, precum și reducerea și prevenirea pierderilor de azot și de fosfor în apă. Aceste condiții ar trebui, prin urmare, să includă cerințe privind elaborarea unui plan de fertilizare la nivel de fermă, înregistrarea practicilor de fertilizare prin intermediul registrelor de fertilizare, analiza periodică a solului, acoperirea cu înveliș vegetal, în timpul iernii, a suprafețelor cultivate anterior cu porumb, respectarea prevederilor specifice cu privire la aratul pajiștilor, interdicția de a împrăștia gunoi de grajd înainte de aratul pajiștilor, luarea în considerare a contribuției culturilor de leguminoase la fertilizare și interdicția de a împrăștia fosfat din îngrășăminte chimice pe soluri.

(16)

Raportul privind impactul Directivei 91/676/CEE asupra emisiilor gazoase de azot (10) a concluzionat că, în unele regiuni cu o densitate mare a efectivelor de animale, derogarea poate conduce la emisii mai mari de gaze. Această posibilă consecință a derogării privind emisiile de amoniac a fost confirmată într-un raport din 12 februarie 2020 întocmit de „Commissie Deskundigen Meststoffenwet” din Țările de Jos, care a fost furnizat Comisiei. Aceste emisii au ca rezultat depuneri de azot suplimentare care afectează în mod negativ siturile Natura 2000 și calitatea apelor, conducând la eutrofizare. Prin urmare, ar trebui luate măsuri adecvate pentru a se reduce emisiile de amoniac, inclusiv tehnici de împrăștiere cu emisii scăzute, dacă este necesar în combinație cu o temperatură maximă la care se poate împrăștia gunoiul de grajd.

(17)

În conformitate cu cerințele Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/820, Țările de Jos și-au notificat strategia consolidată de asigurare a respectării legislației la 28 septembrie 2018. Un prim raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestei strategii a fost prezentat la 28 iunie 2019. O nouă actualizare a raportului privind progresele înregistrate a fost prezentată la 18 noiembrie 2019. Raportul privind progresele înregistrate a arătat că, în ciuda eforturilor depuse, au existat întârzieri în punerea în aplicare a strategiei, iar Țările de Jos nu au fost în măsură să demonstreze o reducere a cazurilor de nerespectare sau a neregulilor.

(18)

Prin urmare, sunt necesare garanții și asigurări suplimentare că strategia ar contribui cu adevărat la reducerea la minimum a fraudelor. Acestea ar trebui să includă stabilirea de termene pentru punerea în aplicare deplină a strategiei și de obiective care să permită evaluarea eficacității sale. Este, de asemenea, necesar să se prevadă revizuirea strategiei până la sfârșitul anului 2021, care ar trebui să includă consolidarea suplimentară a controalelor, dacă este necesar, având în vedere experiența dobândită în cursul punerii sale în aplicare.

(19)

Ar trebui prezentat în fiecare an un raport actualizat privind punerea în aplicare în continuare a strategiei consolidate de asigurare a respectării legislației, inclusiv privind impactul posibil al măsurilor de prevenire a riscului de răspândire a virusului COVID-19 asupra punerii în aplicare a strategiei.

(20)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) prevede o abordare cuprinzătoare și transfrontalieră în materie de protecție a apelor, organizată în jurul districtelor hidrografice, având drept obiectiv atingerea unei stări bune a corpurilor de apă europene. Reducerea nutrienților reprezintă o parte integrantă a acestui obiectiv. Acordarea unei derogări în temeiul prezentei decizii nu aduce atingere dispozițiilor Directivei 2000/60/CE și nu exclude faptul că pot fi necesare măsuri suplimentare pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din aceasta.

(21)

Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) prevede normele generale de instituire a infrastructurii pentru informații spațiale în Uniune, în scopul punerii în aplicare a politicilor Uniunii din domeniul mediului și al politicilor sau activităților Uniunii care pot avea un impact asupra mediului. După caz, informațiile spațiale colectate în contextul prezentei decizii ar trebui să fie conforme cu dispozițiile directivei menționate. Pentru reducerea sarcinii administrative și îmbunătățirea coerenței datelor, atunci când colectează datele necesare în temeiul prezentei decizii, Țările de Jos ar trebui, după caz, să utilizeze informațiile generate în cadrul sistemului integrat de administrare și control instituit în temeiul titlului V capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(22)

Având în vedere că cererea Țărilor de Jos se referă la o reînnoire a derogării acordate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/820 pentru perioada 2020-2021, prezenta decizie ar trebui să se aplice pentru o perioadă de doi ani începând cu 1 ianuarie 2020.

(23)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nitrați instituit în temeiul articolului 9 din Directiva 91/676/CEE,

1.

„fermă cu pajiște” înseamnă orice exploatație în care cel puțin 80 % din suprafața disponibilă pentru împrăștierea gunoiului de grajd este formată din pajiști;

2.

„animale erbivore” înseamnă bovine (cu excepția vițeilor de lapte), ovine, caprine, cabaline, măgari, cervide și bivoli de apă;

3.

„suprafață agricolă” înseamnă suprafața care este deținută, arendată sau administrată de către fermier în temeiul unui contract individual scris și pentru administrarea căreia fermierul este direct responsabil;

4.

„pajiște” înseamnă o pajiște permanentă sau o pajiște temporară care durează mai puțin de cinci ani;

5.

„plan de fertilizare” înseamnă un calcul privind utilizarea planificată și disponibilitatea nutrienților;

6.

„registru de fertilizare” înseamnă bilanțul nutrienților pe baza utilizării efective și a absorbției de nutrienți;

7.

„soluri nisipoase din sud și din centru” înseamnă solurile indicate ca soluri nisipoase din sud și din centru în temeiul legislației neerlandeze de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE;

8.

„soluri de loess” înseamnă solurile indicate ca soluri de loess în temeiul legislației neerlandeze de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE.

1.

Țările de Jos monitorizează cantitatea de gunoi de grajd produsă și se asigură că producția de gunoi de grajd la nivel național, atât în ceea ce privește azotul, cât și în ceea ce privește fosforul, nu crește peste nivelul anului 2002, corespunzând unei cantități de 504,4 milioane kg de azot și de 172,9 milioane kg de fosfat.

2.

Țările de Jos pun în aplicare pe deplin o strategie consolidată de asigurare a respectării legislației care vizează consolidarea respectării normelor politicii neerlandeze privind gunoiul de grajd și asigurarea faptului că orice informație care indică existența unor situații de nerespectare este abordată cu eficacitate.

Strategia consolidată de asigurare a respectării legislației include cel puțin următoarele elemente:

3.

Strategia consolidată de asigurare a respectării legislației este revizuită având în vedere experiența dobândită în cursul punerii sale în aplicare, în special în cazul în care, până în decembrie 2021, nu scade numărul neregulilor sau al cazurilor de nerespectare constatate, urmând ca aceasta să includă controale și măsuri consolidate. Strategia revizuită este notificată Comisiei.

(1)

Prin Decizia 2002/915/CE (2), Comisia a acordat o derogare solicitată de Danemarca în temeiul Directivei 91/676/CEE, care permite aplicarea gunoiului de grajd cu un conținut maxim de 230 kg de azot pe hectar pe an pentru anumite exploatații de bovine. Derogarea respectivă a fost prelungită prin deciziile 2005/294/CE (3) și 2008/664/CE (4) ale Comisiei și prin deciziile de punere în aplicare 2012/659/UE (5), (UE) 2017/847 (6) și (UE) 2018/1928 (7) ale Comisiei.

(2)

Derogarea acordată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1928 viza, pentru perioada 2017-2018, aproximativ 1 312 de exploatații de bovine, 396 000 de unități animal viu (echivalentul a 39,6 milioane de Kg de N sub formă de gunoi de grajd) și 198 195 de hectare de teren arabil, corespunzând unei ponderi de 3,9 % din numărul total de exploatații, respectiv 18,1 % din azotul total sub formă de gunoi de grajd aplicat și 8,2 % din suprafața totală netă de teren agricol.

(3)

Prin scrisoarea din 20 martie 2020, Danemarca a prezentat Comisiei o cerere de reînnoire a derogării în conformitate cu punctul 2 al treilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE.

(4)

Danemarca are un program de acțiune în conformitate cu articolul 5 din Directiva 91/676/CEE, instituit prin părți din următoarele acte: Ordonanța executivă nr. 760 din 30 iunie 2019 privind legislația în domeniul mediului în ceea ce privește zootehnia și depozitarea și utilizarea îngrășămintelor, Legea nr. 338 din 2 aprilie 2019 privind utilizarea agricolă a îngrășămintelor și privind măsurile de reducere a utilizării nutrienților, astfel cum a fost modificată, Ordonanța executivă nr. 762 din 29 iulie 2019 privind utilizarea agricolă a îngrășămintelor în perioada de programare 2019-2020 și Ordonanța executivă nr. 66 din 28 ianuarie 2020 privind măsurile de reducere a utilizării nutrienților și măsurile conexe din agricultură pentru perioada de programare 2020-2021. Ca o completare la aceste măsuri, Danemarca pune în aplicare, începând cu 2019, un regulament specific în temeiul Legii nr. 338 din 2 aprilie 2019 privind utilizarea îngrășămintelor în agricultură și privind măsurile de reducere a utilizării nutrienților, astfel cum a fost modificată. În plus, legislația daneză include un regulament general privind fosforul, în conformitate cu Legea nr. 256 din 21 martie 2017 privind zootehnia și utilizarea îngrășămintelor, și cu Ordonanța nr. 865 din 23 iunie 2017 privind zootehnia în scopuri comerciale, gunoiul de grajd, furajele însilozate etc., în prezent Ordonanța nr. 760 din 30 iulie 2019.

(5)

Legislația daneză de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE stabilește limite pentru aplicarea azotului. Legislația care limitează aplicarea fosforului a intrat în vigoare în august 2017.

(6)

Legislația daneză include un sistem combinat specific pentru culturile intermediare voluntare și obligatorii pentru perioada vizată de prezenta decizie. În cadrul acestui program, dispozițiile obligatorii privind culturile intermediare urmează să intre în vigoare în mod automat în cazul în care acordurile voluntare referitoare la culturile intermediare nu îndeplinesc obiectivele de mediu. Zonele acoperite de culturi intermediare se adaugă la cerințele naționale privind culturile intermediare obligatorii în conformitate cu Legea nr. 338 din 2 aprilie 2019 astfel cum a fost modificată. Programul este necesar pentru a asigura faptul că aplicarea derogării în vigoare nu va avea drept consecință o deteriorare a calității apelor.

(7)

Informațiile furnizate de Danemarca în contextul derogării acordate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1928 indică faptul că derogarea nu are drept consecință deteriorarea calității apelor în comparație cu zonele care nu fac obiectul derogării. Datele referitoare la punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE pentru perioada 2012-2015 (8) indică faptul că, în cazul apei subterane, 83,4 % din punctele de monitorizare înregistrează concentrații medii de nitrați sub 50 mg/l, iar 27,5 % sub 25 mg/l. În cazul apelor dulci de suprafață, 99,4 % din punctele de monitorizare înregistrează concentrații medii de nitrați sub 50 mg/l, iar 85,8 % au concentrații medii mai mici de 25 mg/l. Datele monitorizărilor evidențiază o tendință în general stabilă a concentrației de nitrați din apele subterane și apele dulci de suprafață în comparație cu perioada de raportare anterioară (2008-2011). Datele privind eutrofizarea arată că 25 % din lacurile monitorizate au fost clasificate ca având o stare foarte bună/bună, iar 75 % o stare mai puțin bună și că 2 din cele 119 de corpuri de apă costiere/de estuar monitorizate au fost clasificate ca având o stare bună.

(8)

În urma examinării cererii Danemarcei pe baza elementelor descrise la punctul 2 al treilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE și ținând seama de experiența acumulată în urma derogării acordate prin deciziile 2002/915/CE, 2005/294/CE și 2008/664/CE, precum și prin deciziile de punere în aplicare 2012/659/UE, (UE) 2017/847 și (UE) 2018/1928, Comisia consideră că respectiva cantitate de gunoi de grajd avută în vedere de Danemarca, și anume 230 kg de azot pe hectar pe an, nu va aduce atingere realizării obiectivelor Directivei 91/676/CEE, sub rezerva respectării anumitor condiții stricte privind culturile intermediare, plafoanele privind aplicarea fosforului, rotația culturilor, aplicarea efluenților și a altor îngrășăminte, precum și prelevarea de probe de sol și analizele solului.

(9)

În fermele autorizate să aplice gunoi de grajd conținând până la 230 kg de azot pe hectar pe an, planurile de fertilizare ar trebui actualizate în timp util pentru a se asigura coerența cu practicile agricole efective, iar menținerea unei pături vegetale permanente pe suprafața arabilă și culturile intermediare ar trebui utilizate pentru a se asigura compensarea pierderilor de nitrați din subsol apărute toamna și limitarea pierderilor de azot din timpul iernii.

(10)

Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) prevede normele generale de instituire a infrastructurii pentru informații spațiale în Uniune, care să deservească politicile Uniunii din domeniul mediului și politicile sau activitățile care pot avea un impact asupra mediului. În cazurile în care este aplicabil, informațiile spațiale colectate în contextul prezentei decizii ar trebui să fie conforme cu dispozițiile directivei susmenționate. Pentru a reduce sarcina administrativă și a consolida coerența datelor, la colectarea datelor necesare în temeiul prezentei decizii, Danemarca ar trebui să utilizeze informațiile generate în cadrul Sistemului integrat de administrare și control instituit în temeiul titlului V capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru nitrați, instituit în temeiul articolului 9 din Directiva 91/676/CEE,

1.

„fermă de bovine” înseamnă o exploatație cu o producție anuală de azot din gunoiul de grajd mai mare de 300 kg, din care cel puțin două treimi provin de la bovine;

2.

„culturi intercalate cu iarbă” înseamnă cereale pentru însilozare, porumb pentru însilozare, cereale de primăvară, cereale de iarnă sau orz de primăvară combinat cu mazăre, care urmează a se intercala cu iarbă înainte sau după recoltare;

3.

„culturi cu o absorbție ridicată de azot și perioadă lungă de vegetație” înseamnă oricare dintre următoarele:

4.

„pășune” înseamnă pășunile permanente sau temporare;

5.

„profilul solului” înseamnă stratul situat sub nivelul solului, până la adâncimea de 0,90 m sau până la nivelul mediu al pânzei freatice superioare, în cazul în care acest nivel este situat la mai puțin de 0,90 m sub nivelul solului.

1.

Începând cu 1 august 2017, a intrat în vigoare Ordonanța nr. 865 din 23 iunie 2017 privind șeptelul pentru comercializare, gunoiul de grajd, însilozarea etc. care stabilește plafoane directe privind aplicarea fosforului pentru întreaga țară, la diferite niveluri în funcție de tipul de îngrășământ. Plafoanele privesc aplicarea fosforului provenit din toate tipurile de îngrășăminte: îngrășăminte organice, inclusiv gunoiul de grajd, digestatul biogaz, biomasa vegetală degazată, nămolul rezultat din tratarea apelor uzate și îngrășămintele industriale. În anumite bazine hidrologice ale mediilor acvatice vulnerabile la fosfor se aplică plafoane mai stricte cu privire la aplicarea fosforului.

2.

Se instituie un sistem de indicatori și un sistem de monitorizare în ceea ce privește cantitatea de fosfor aplicată pe terenurile agricole din Danemarca. În cazul în care sistemul de indicatori sau sistemul de monitorizare arată că media anuală reală a ratei de fertilizare cu fosfor a terenurilor agricole din Danemarca ar putea depăși sau a depășit efectiv media nivelurilor naționale de fertilizare cu fosfor care este autorizată a fi atinsă în cursul perioadei 2018-2025, plafoanele privind nivelurile maxime ale aplicării de fosfor se reduc în consecință.

3.

Începând cu 5 aprilie 2019, a intrat în vigoare Legea daneză nr. 338 din 2 aprilie 2019 privind utilizarea îngrășămintelor în agricultură și privind măsurile de reducere a utilizării nutrienților, astfel cum a fost modificată, care instituie un sistem combinat specific pentru măsuri voluntare și obligatorii bazat pe necesitatea de a reduce conținutul de nitrați din apele subterane și din apele costiere. Începând cu 2020, sistemul face parte din punerea în aplicare de către Danemarca a obligațiilor prevăzute de Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11). Măsurile respective prevăd stabilirea unor culturi intermediare sau a unor măsuri alternative prevăzute în legislația națională. În cadrul acestui sistem, dispozițiile obligatorii privind reducerea azotului intră în vigoare în mod automat în cazul în care acordurile voluntare referitoare la reducerea azotului nu reușesc să asigure realizarea într-un mod suficient a obiectivelor de mediu.

4.

Culturile intermediare stabilite în cadrul acestui sistem se adaugă la culturile intermediare plantate în vederea îndeplinirii cerinței naționale obligatorii de a avea un procent de 10,7 sau de 14,7 % de culturi intermediare în raport cu suprafața de teren arabil a fermelor de bovine sau a cerinței obligatorii la nivel național din ordonanțele executive corespunzătoare pentru perioadele de planificare ulterioare și nu pot fi stabilite pe aceeași suprafață ca cea care este folosită pentru a răspunde cerinței privind zona de interes ecologic pentru culturile intermediare.

(a)

hărți care arată procentajul de ferme de bovine, procentajul de animale, procentajul de terenuri agricole care fac obiectul unor derogări individuale, pentru fiecare localitate, precum și hărți privind utilizarea terenurilor la nivel local, menționate la articolul 10 alineatul (1);

(b)

rezultatele monitorizării apelor subterane și apelor de suprafață în ceea ce privește concentrațiile de nitrați și de fosfor, inclusiv informații referitoare la tendințele privind calitatea apei, atât în condiții de derogare, cât și în absența acesteia, precum și impactul derogării asupra calității apei, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (2);

(c)

rezultatele monitorizării solului în ceea ce privește concentrațiile de nitrat și de fosfor în apa din rizosferă, precum și în ceea ce privește nitratul și fosforul din sol, atât în condiții de derogare, cât și în absența acesteia, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (2);

(d)

rezultatele investigațiilor privind utilizarea terenurilor la nivel local, rotațiile culturilor și practicile agricole, menționate la articolul 10 alineatul (3);

(e)

rezultatele calculelor pe bază de model ale amplorii pierderilor de azot și de fosfor de la fermele de bovine care beneficiază de o autorizație, menționate la articolul 10 alineatul (3);

(f)

tabele indicând procentajul de terenuri agricole care fac obiectul derogării, pe care se află culturi de trifoi sau lucernă cultivate pe pășune și de orz/mazăre intercalate cu iarbă, menționate la articolul 10 alineatul (4);

(g)

o evaluare a punerii în aplicare a condițiilor derogării, pe baza controalelor efectuate la nivel de fermă și a informațiilor referitoare la fermele de bovine care nu respectă cerințele, pe baza rezultatelor controalelor administrative și ale inspecțiilor, prevăzute la articolul 11;

(h)

tendințe în ceea ce privește numărul de animale și producția de gunoi de grajd pentru fiecare categorie de animale din Danemarca și din fermele de bovine care beneficiază de derogare;

(i)

punerea în aplicare a condițiilor pentru derogarea prevăzută la articolul 4.